Cunosc adulti, am prieteni, care in copilarie au fost batuti de parinti. Sunt traumatizati pe viata, unii reusesc sa depaseasca aceasta situatie, unii se intorc mereu in copilarie cu durere. Din fericire, nu stiu ce inseamna sa fii abuzat, batut, in copilarie, dar mi se pare ca si asa copilaria e o perioada prea grea din viata unui om, chiar si fara bataie. Practic nu ai niciun drept, iar de la o anumita varsta o stii. Sa mai ai si sentimentul insecuritatii, sa-ti fie frica de adulti pentru ca iti fac rau fizic, mi se pare prea mult.
Oamenii acestia merita un grup de suport. Nicoleta Luciu, Arnold Schwartzenegger, dar si altii, sunt dintre copiii care au luat rau bataie in copilarie.
Multi cretini isi bat copiii pentru ca ei cred in fabuloasa si tembela fraza : Bataia e rupta din rai !
Nu e vorba de un grup de suport , e vorba de legi , pentru ca pe unii tre' sa-i ingradesti ca nu au decat un neuron si ala-i folosit la mancat , respirat si facut copii . Le-ar mai trebui unul si sa gandeasca .
Uitasem si de savanta fraza : Lasa ca si eu am luat bataie si nu am murit .
Si uite asa unii chiar le confirma celor care practica asta , ca nu e asa de grav si nu se moare .
Realitatea este insa alta . Mai nou nu se mai bate , se calca in picioare .
Si vin altii care sustin ca tot ce nu te omoara , te face mai tare .
Alta fabula . La spitalul de psihiatrie am vazut femei calcate in picioare care au ajuns nebune din cauza leziunilor craniene suferite .Mai nou , avem si copii acolo , tot mai des .
Stii care e lucrul care m-a frapat cel mai mult ?! Aproape 98 % din ei se rugau pe holuri . Cei care au batut persoana se rugau sa fie iertati iar cele/cei care erau batute/batuti se impacau cu gandul ca asa a vrut divinitatea .
Topic dublu. Mai era unul...
Eu cunosc multi copii care in copilarie isi mai luau cate o scatoalca si sunt mai mult decat ok, fericiti, normali. Trebuie sa facem distinctia intre a-ti invineti copilul sau a-l umple de sange ( mai exista si cazuri de genul...) si a-i da ocazional cate o palma la fund sau a-l trage de o ureche.
Nu sunt pro bataie, nici de mine nu s-au atins ai mei si uite ce bine am iesit Dar sincer, prefer un copil care isi cunoaste lungul nasului decat un mic animalut rasfatat care se crede stapanul universului pentru ca parintii nu au stiut sa ii impuna niste reguli de conduita. Si pentru oamenii mediocri a-l trage de urechi e mult mai simplu decat a pune in aplicare tehnici complexe de educatie. Oricum, partea buna e ca bataia copiilor, in cazul oamenilor cu in IQ mediu si sanatosi dpdv mintal, e o practica din ce in ce mai rara...
Iar cand vine vorba de batai grave, cu consecinte si mai grave... nu stiu exact ce prevede legea, dar mi s-ar parea normal ca parintele ala sa fie obligat la un tratament serios psihiatric.
In primul rand e vorba de legi, si nu numai aici, si in alte situatii dezastruoase din Romania. Dar am vazut cat de cumplit sufera victimele batailor ca adulti. Am aflat ca unii copii iau bataie, mai ales de la tati, cand m-am dus la scoala, asa ca nu stiu cum e sa fii un copil care sa tremure de frica parintilor. Iar de astia care isi bat nevestele, ce pot sa zic, tot asa, ca barbatii sunt mai violenti domestic decat femeile, am aflat la scoala, si am avut o mare surprindere. De asta zic ca ar trebui si grupuri de suport, ca astfel de oameni sa aiba cu cine vorbi, sa fie intelesi. Nu stiu parerea psihologilor, dar cred ca sunt de acord. Interesant ce zici cu relatia dintre religie si bataie. CUnosc o astfel de persoana care e traumatizata de indoctrinarea religioasa, dar mai ales de bataile primite in copilarie. Suferinta ei e inimaginabila. Cunosc si un nene, nu chiar nebun, dar nici departe, la fel, victima a batailor in copilarie.
E extrem de multa suferinta in tara asta.
Daca e topicul asta altundeva, unde?
A fost vorba despre "bataia e rupta din rai la crestini" si de cei care se roaga dupa ce isi bat nevestele si copiii, iar ele se roaga sa fie ei iertati. Horror! Am mai auzit asta undeva, la o persoana care sufera din cauza batailor din copilarie, dar si a indoctrinarii religioase. Religia indeamna la supunere si la acceptarea soartei.
Cla , ai vazut bine
In fine , cred ca mai bine continuam acolo .
Oricum sunt de parere ca orice copil are probleme sa inteleaga de ce mana care-l mangaie se transforma in pumn .
Cunosc pe cineva care a luat batai toata copilaria, rare dar crunte. Totusi partea cea mai traumatizanta este frica. Frica la culcare,frica la trezire, frica toata ziua, zile in sir, ani in sir. I s-a spus odata 'te omor' si de atunci a trait constant cu frica, mai ales inainte de a-l lua somnul, ca poata in timpul somnului tatal lui il va omora. Mi se pare atat de trista povestea asta...
Nici nu stiam ca Schwartzeneger era batut cand era copil.
Oricum, deci imi vine sa-i dau in cap cand aud o persoana ca zice ca bataie e rupta din Rai.
hai ma, o bataie buna nu a stricat nimanui. ma distram ieri ca dupa ce cazuse juniorul unui vecin din pom si urla de toate cele, ii mai dadea si ma-sa suturi
O fi adevarat faptul ca se ramane cu sechele in urma batailor repetate, insa nu sunt de acord ca o palma atunci cand e meritata strica cuiva. Desigur, palma trebuie sa vina in ultima instanta, atunci cand toate celelalte modalitati au fost incercate si nu au functionat. Copiii au o capacitate incredibila de a specula situatii, te pun in ipostaze din cele mai penibile atunci cand "ti-e lumea mai draga", daca nu au niste limite clar delimitate.
In prezent, in America de Nord, copiii au o putere extrem de mare, lucru de care sunt constienti mereu, erijandu-se de drepturile legale in asa masura incat isi pot baga parintii la inchisoare cu un simplu telefon. In scoala li se spune ca daca mama sau tata ii lovesc, sa vina sa spuna imediat, sau sa sune la politie. Se ajunge la cazuri extreme, de multe ori, pt ca respectivul copil nu are maturitatea sa inteleaga faptul ca isi face rau pe termen lung, ramanand fara parinti, fiind plasat in grija unor parinti adoptivi, care de multe ori sunt de mii de ori mai rai decat parintii sai.
De asemenea, li se spune de la 10 ani ca sunt capabili sa procreeze, ca nu trebuie sa isi intrebe parintii cum si cand sa faca sex, ei sunt singurii in masura sa decida asupra vietii lor...Cunosc un caz in care o fetita de 12 ani a ramas insarcinata si parintii nu au avut nici macar voie sa mearga la control cu copila...pt. ca e DECIZIA EI!!!!
Ne indreptam cu pasi mari spre o societate in care morala, bunul simt si cei 6 ani de-acasa nu mai au nici o valoare, copiii isi terorizeaza parintii cu pretentii din ce in ce mai mari, iar acestia nu mai au nici o metoda viabila de a face educatie. Scolile, la fel. Peste tot, aroganta, marlania de cea mai joasa factura domneste, iar noi cei ce am prins alte "timpuri" ramanem neputinciosi spectatori...
Themis, vino prin europa de vest sa vezi ce inseamna political corectness fata de plozi- o sa fugi rapid inapoi in canada.
cand s-or prinde si odraselele mioritice ca pot sa faca si ei la fel, sa te tii .
Cititi "The Continuum Concept".
Minunea minunilor, timp de milioane de ani, milioane de oameni s-au nascut si au crescut fiecare in tribul lui fara sa fie niciodata batuti sau amenintati. Cum de se mentineau triburile ? Pentru ca natura omului nu e "antisociala". E "sociala". Cand e mic are nevoie sa fie acceptat neconditionat de catre cei din jur - asta nu inseamna rasfatat. Numai asa isi formeaza increderea in sine.
De ce puteau fi lasati "needucati" ? Pentru ca lumea lor era libera si era in natura lor libera. Educatia e necesara doar pentru a putea functiona apoi indoctrinati intr-o lume de sclavi.
http://www.continuum-concept.org/cc_defined.html
http://www.guardian.co.uk/lifeandstyle/2005/jun/08/familyandrelationships.features10
diferenţa o face iubirea părintească: un părinte care îşi pedepseşte copilul fără să-l iubească îl loveşte ca pe un sac de cartofi şi doare. Un părinte care îl "atinge" un pic cu o palmă, a cărei durere trece în câteva clipe şi face asta cu iubire, neîncetând să-i arate această iubire prin limbajul trupului sau prin modulaţia vocii, nu este un caz de violenţă, abuz sau care să-l facă să sufere pe copil. De condamnat sunt acei părinţi degeneraţi care îşi pierd cumpătul şi comit acte pe care mai apoi nici măcar nu le regretă, ba chiar găsesc justificări pentru un astfel de comportament...
Themis, ai descris bine situatia unei familii in societatea moderna. Societatea asta care te impinge sa ai doua salarii in familie si care fura parintii copiilor pentru mai toata ziua.
Societatea te invata ca nu poti fara doua salarii in familie - fals.
Sigur, ai de platit ratele la casa, masina etc.
Nimeni insa nu te obliga sa te conformezi acestor reguli. Presiunea sociala e mare, chiar foarte mare: trebuie sa ai o casa, trebuie sa ai masina, in casa trebuie sa ai toate gadgeturile posibile, in bucatarie la fel. Si totusi nu te obliga nimeni, alegerea o faci singur sau impreuna cu partenerul. Si cum spui tu, alegi in defavoarea copiilor.
Nu trebuie sa ai doua salarii, e suficient unul, nu trebuie sa ai musai casa ta (merge si chiria), masina scumpa (merge si o masina de 500-1000 de dolari, mai ales in state), nu trebuie televizor urias, nu trebuie ultimele gadgeturi si nici in bucatarie toti robotii existenti.
Daca simti ca nu petreci suficient timp cu copiii (sfarsitul de saptamana si concediile sunt drumul sigur pentru a-ti pierde copii din mana), sacrifica partea materiala in favoarea lor. Copiilor nu le pasa nici de mancare, nici de curatenie, nici de casa, nici de gadgeturi sau roboti. Copiii vor iubire, atentie, joaca, respect si iar atentie.
Timpul pe care nu-l mai petreci la munca il poti folosi acasa, impreuna cu copiii, pentru a economisii banii pe care nu-i mai castigi. Oricum copiii trebuie sa invete sa spele vase de mana, sa spele rufe de mana, sa gateasca cu mana lor. E timpul potrivit pentru a manca mai ieftin si mai sanatos, mai putina carne sau alte alimente scumpe, mult mai multe facute in casa, de la paine si paste la dulciuri. Viata poate fi mai ieftina in timp ce iti educi copiii sa fie pregatiti pentru o viata care nu stii niciodata ce poate aduce.
Ne place, am fost invatati si dresati, sa ne pliem pe sistem, sa fim 'in randul lumii', sa ne pese de ce ar putea crede altii samd, toate astea in dauna copiilor nostri, educational, emotional si oricum mai vrei.
Nu poti avea pretentia sa ai copiii pe care ii vrei atata timp cat lasi televizorul si persoane straine sa-i educe - nu se poate, e simplu.
Mai conteaza si motivele pentru care faci copilul ala... Daca-l faci doar pentru ca nu ai realizat altceva in viata si copilul e singurul care ii poate da vietii tale un sens, daca il faci doar ca sa iti tii barbatul langa tine, daca il faci pentru ca nu vrei sa fii o mama batrana sau alte motive egoiste de genul, s-ar putea sa nu fii pregatita sa educi si sa cresti un copil. Copilul necesita efort si multe sacrificii (care nu trebuie percepute ca sacrificii, culmea ), necesita timp, necesita sa fie pe primul loc, inaintea confortului tau. Asa gandesc eu acum... De-aia in clipa asta nu mi-as face un copil. Pentru ca simt ca as resimtii sacrificiile alea ca pe niste sacrificii (ma rog, asta daca as avea barbat si bani ). Si risti sa te razbuni inconctient pe copil pentru ca tu, vezi doamne, din cauza lui nu ti-ai putut trai viata. Si in nici un caz nu as accepta sa-mi creasca parintii mei copilul. Daca il fac, in cresc, oricat de greu mi-ar fi. De-aia cand hotarasti ca vrei un copil, trebuie sa fie cea mai altruista decizie posibila (100% altruism nu exista, dar no..).
Mi-e teama ca daca nu o sa raman accidental insarcinata, nu o sa-mi fac in veci copii
Asta daca esti un parinte normal spre ideal. Dar iti garantez eu ca mai mult de 50% din parinti nu sunt asa... Sa nu luam ca exemplu parintii de pe han, pentru ca aici sunt oameni cu un nivel intelectual si cultural + iq emotional peste medie.
Aveam ideea asta mai demult dar acum mi se pare oportun sa o lansez. Cred ca societatea umana a atins un nivel de progres suficient de mare, astel incat sa fie posibila pensionarea timpurie. Ma gandesc ca 30-35 de ani ar fi o varsta propice sa te asezi la casa ta, sa faci copii si sa ii cresti asa cum se cuvine. Ar putea fi chiar si o semipensionare de genul sa ai un job part time sau chiar o microafacere a familiei pe care sa il practici atata timp cat copiii sunt ocupati cu alte activitati (scoala, activitati recreative etc)
Ce vreau sa spun este ca daca lumea nu ar fi asa de lacoma si s-ar limita la ceea ce are nevoie, ar putea sa munceasca sa spunem 15-20 de ani si pe urma gata, pauza. Eventual dupa o anumita varsta 50-60 de ani sa aibe posibilitatea sa mai lucreze o vreme daca ii face placere, ca sa aibe cu ce sa isi ocupe timpul si sa nu se ramoleasca prea repede.
In opinia mea. Cu tehnologia actuala, un om poate produce in 15-20 de ani suficiente resurse pentru a se intretine timp de 100 de ani.
Nu mai deviez mai mult. O sa dezvolt subiectul in alta parte daca exista interes. Dar copiii si educatia corecta ar fi un motiv bun pentru o pensionare timpurie.
Ideea nu-i rea, dar se pare că guvernele hotărăsc în locul nostru s-o lungească şi mai mult, aşa că e vorba de o exploatare, nu?
În altă ordine de idei, am zis mai sus că o pedeapsă aplicată cu blândeţe nu face copiii să rămână cu sechele, totuşi nu sunt de acord că pedeapsa este indispensabilă creşterii copiilor. Dimpotrivă, educaţia trebuie făcută cu zăhărelul, apreciat comportamentul pozitiv şi ignorat sau mustrat doar, comportamentul negativ. Oricât de mic este progresul lor, ei trebuie încurajaţi. Prin natura lor, copiii experimentează tot ce le trece prin minte sau văd în jur. Când fac o greşeală nu trebuie pedepsiţi ci îndrumaţi, să li se arate de ce noi adulţii considerăm greşit acel comportament. Cineva zicea: "Ca să faci dintr-un copil un om bun, creşte-l ca pe un prinţ". Ei mimează ceea ce văd, chiar şi animalele fac asta, doar că omul se presupune că ar avea o morală superioară...
"The manner in which Xingu indigenous parents raise their children is somewhat unique in that, generally they do not punish their children. They respect them and treat them as adults giving them much responsibility. In return, Xingu children for their part respond well and do not misbehave. According to a Xingu Indian story, a child once started a fire that burnt down a house. Although the loss was great, no punishment was given to the child. When the father was asked why he did not punish the son, he responded with surprise, “Why? He is only a child. What would punishing him accomplish?” From that point on, the Xingu natives called him Conomét Aratá (Fire Boy).
Kayapo TribeThe above story illustrates just how different Xingu tribes are from western societies. The first thing that I noticed when I first visited the Xingu Indigenous Park Reserve is that everyone was happy. It seems that very little makes them unhappy and that they spend about half the day laughing. The native of the Xingu are always joking and laughing. Not surprisingly, outsiders with their foreign ways are often the subject of their jokes. For example when I first arrived in the Xingu Indigenous Park, the chief put a feathered crown on my head. Little did I know that I would be the source of great amusement and jokes. "
http://www.amazon-indians.org/page16.html
---
"The power of the cacique is very limited as each member of the tribe acts for himself. No one determines what an individual should do. Each Xingu Indian is a free and independent man. It is the force of culture and tribal traditions that maintain the unity of the village and tribe. Xingu Indian men do not recognize the authority of any cacique to impose penalties and punishment. Xinguano men learn early in life as boys what their position within the community is and they begin to act like an adult at an early age. When a Xinguano attains the age of twelve, he is very knowledgeable about what his responsibilities are and about the traditions of his people."
---
Cum naiba face fiecare ce vrea dar raman impreuna ? Si nu respecta nici o autoritate. Ce minune ! Ce utopie ! Utopie pentru cei care nu stiu ce vor oamenii de la viata. Exact ce obtin prin organizarea tribala, comunitate, libertate, etc, de aceea se mentine de la sine. Formata prin evolutie, nu impusa.
Pai evident ca nu face fiecare ce vrea... asta e raspunsul. Stii, e ca la religie, faci ce vrei, da daca nu faci ce trebuie arzi pe vecie in iad...
Da tribul - grupul de prieteni. Sau mai multe grupe de prieteni - care formeaza un mare trib, cunosti pe cei din satu tau dar nu tot tribul.
Faceau si fac ce vor. Simtiti cumva vreo forta care va impune sa va purtati bine cu prietenii ? Asta e natura oamenilor de fiinte sociale, tribul nu impune nimic.
Despre supravietuire : nu aveti decat sa supravietuiti voi. Nu numai asta conteaza. Intr-o lume unde se bat copii, se lasa oamenii pe strada desi adapost si mancare este de nu avem ce face cu ele. Da suntem "vii". Daca asa credeti voi. Ne transformam in altceva decat oameni, dar teoretic suntem inca vii.
http://www.spinninglobe.net/condunces.htm
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)