Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: actionmedia pe 3 Mar 2006, 11:14 AM

Am avut o discutie cu cineva care se confrunta cu aceasta problema. S-a mutat in alta tara si ii este greu sa isi faca prieteni acolo. M-am gandit sa deschid acest topic din doua motive:
1. Pentru ca poate mai sunt si alte persoane care ar avea nevoie de sfaturi sau de ajutor in aceeasi problema, mai ales ca forumul este frecventat de multi romani plecati in strinatate.
2. Poate ca sunt altii care s-au confruntat cu aceasta problema, au rezolvat-o si au invatat unele lucruri pe care ar vrea sa le impartaseasca cu ceilalti.

Deci scenariul este urmatorul. Te muti din localitatea sau tara ta in alta localitate sau alta tara. Esti ca sa zic asa printre straini. Ei au in mod evident alt comportament decat cel cu care erai obisnuit. Te simti mic, izolat si singur. Chiar daca tii legatura cu vechii prieteni, parca iti lipseste ceva. Incerci sa te aporpii de persoanele pe care le-ai cunoscut acolo unde te-ai mutat dar parca opun rezistenta. Nu gasesti nici un punct comun. Ce este de facut?

Eu am spus asa. Ca cel mai bine este sa inveti sa fii ca ei. Sa le vorbesti limba, dialectul, jargonul. Sa te comporti oarecum asemanator lor. Si incet incet te vei integra. Dar parerea mea este mai mult teoretica. Eu nu m-am confruntat cu o astfel de problema, deci nu vorbesc din experienta.

Cum faci sa inveti limba si comportamentul celorlalti? Petrecand mai mult timp cu ei, conversand cu ei fata in fata. Ideal ar fi sa ai un prieten localnic cu care sa comunici.

Uite ca am inventat un cerc vicios. Poti sa iti faci prieteni daca inveti limba si inveti sa te comporti ca ei dar pentru a invata asta ai nevoie de un prieten. Cum iesim de aici?

Trebuie cautat un punct comun. Prietenie inseamna ca ai ceva in comun cu persoana respectiva, poate aveti aceleasi pasiuni sau poate va place sa faceti aceleasi activitati. Oricat de diferiti ar fi doi oameni, daca au un subiect agreabil de conversatie, vor discuta, chiar daca nici unul nu intelege limba celuilalt.

Ideea mea a fost ceva de genul sa iti iei un caine sau o pisica si sa cauti si alti iubitori de animale. Eu unul nu sunt pasionat de animale, dar cred ca adevaratii iubitori de animale ar discuta zile intregi despre animalutele lor. Binenteles merge daca este iubitor de animale. La mine de exemplu nu ar merge aceasta strategie.

Ideea generala ar fi sa iti cultivi o pasiune proprie. Iti place sa colectionezi timbre, iti plac motocicletele, iti place sa schiezi, iti place sa dansezi, sa canti, etc. Orice pasiune ai avea, fie ea si altenta, activeatz-o si cauta persoane care au aceeasi pasiune, inscriete intr-un club al pasionatilor de pasiunea ta. In felul acesta vei gasi persoane cu care sa conversezi fata in fata despre lucruri care va pasioneaza. Asa incepi sa dezvolti cercul de prieteni. In felul acesta spargi si cercul vicios, reusind sa cunosti mai bine si sa inveti limba si obiceiurile celor de pe acolo. Apoi persoana respectiva ti-ar putea prezenta alte persoane s.a.m.d.

Aceasta a fost ideea mea. Poate mai aveti si alte idei mai bune. Sau poate aveti obiectii la ceea ce am spus eu. Va astept sa postati aici si poate ca vom fi de ajutor celor care din diverse motive si-au schimbat domiciliul in alta tara sau in alta localitate.

Trimis de: caa pe 3 Mar 2006, 11:30 AM

Eu cred că îţi poţi apropia pe cineva (nu numai cînd eşti altundeva ci şi loco) arătînd un interes real (nu simulat) faţă de slăbiciunile (pasiunile, preocupările nu găsesc cuvîntul potrivit...) celuilalt. Cu toţii avem un (sau mai mulţi! ) călcîi al lui Ahile. Şmecheria e să-l găseşti şi, arătîndu-ţi interesul faţă de chestiunea respectivă, nu cred că celălalt poate rezista prea mult fără să încerce să comunice cu tine. O dată comunicarea amorsată "treaba" începe să fie mai bună...

Trimis de: actionmedia pe 3 Mar 2006, 11:44 AM

Trimis de: caa pe 3 Mar 2006, 12:54 PM

Ntz, nu cred că am fost înţeles. Dau un exemplu: tu cînţi la chitară şi îţi place foarte tare s-o faci. Mie nu-mi place să cînt la chitară, nici nu mă interesează să învăţ, nu urmăresc "fenomenul". Dar să ascult îmi place. Curios sînt. Deci te voi chestiona despre pasiunea ta la modul real, nu simulat. Fără ca eu să am acea pasiune. Şi fără să te mint.

Nu interes excesiv. Interes şi atît. Excesiv numai dacă e cazul. Trebuie să vezi şi cum "marşează" celălalt la demersul tău. Nu e deloc exclus ca să-ţi trîntească verde în faţă: "auzi, ştii ceva, ia plimbă ursu' de aici, că am treabă". Asta e, ghinion

Trimis de: exergy33 pe 3 Mar 2006, 01:19 PM

actionmedia

Trimis de: actionmedia pe 3 Mar 2006, 01:22 PM

Aici vad o problema. Cum aflii tu ca persoana respectiva are aceasta pasiune? Este oarecum o cautare pasiva. Daca iti pica din cer informatia, bine, daca nu pa. Daca te intereseaza in mod deosebit o persoana, poti sa afli, dar inevitabil te lovesti e situatia in care devii insistent si iarasi apare o problema.
Cel mai simplu este sa arati ce pasiuni ai tu si sa astepti pe altii sa faca ceea ce propui tu. Sa se intereseze in mod sincer de pasiunile tale. Atunci poti fi tu in pozitia de a accepta sau de a respinge o eventuala apropiere de persoana respectiva.

Trimis de: actionmedia pe 3 Mar 2006, 01:25 PM

Trimis de: exergy33 pe 3 Mar 2006, 02:11 PM

Revin cu un aspect pe care l-am omis in mesajul anterior.

Principalul atu care garanteaza reusita este ca sa nu ai niciodata un sentiment de inferioritate .

Am aici cunostinte si prieteni din Danemarca , facuti cu ani inainte ... nu dupa publicarea deja celebrelor caricaturi , din Germania si Franta ; desi ne despart citeva zerouri in conturile bancare , iti pot spune ca nu am simtit fata de ei nici un sentiment de inferioritate.

Dimpotriva am fost surprinsa cind am aflat ca sint unii care ma invidiaza putin pentru felul in care stiu sa ma descurc in anumite probleme ... dealtfel chiar ei mi-au marturisit-o.

Poate parea ciudat , dar dupa atita umblat pe ruta est - vest , mi-am dat seama ca oamenii sint foarte asemanatori in comportament .
Cu cit circuli mai mult in medii culturale si socio - economice diferite , cu atit mai mult iti dai seama de acest lucru.

exergy33

Trimis de: LINICA pe 3 Mar 2006, 02:48 PM

Eu nu cred ca exista o reteta pentru a-ti face prieteni. Carisma, empatia isi spun cuvantul de cele mai multe ori.
Uneori o privire, un zambet, un salut vecinilor, colegilor pot fi un inceput. Si lucrurile se cern in timp, se mai pun caramizi in cazul in care se gasesc preocupari comune si relatia se transforma din amicitie in prietenie daca va interveni acea incredere reciproca si placerea intalnirilor.

Trimis de: actionmedia pe 3 Mar 2006, 05:04 PM

Trimis de: Blakut pe 5 Mar 2006, 11:53 AM

Trimis de: LINICA pe 6 Mar 2006, 04:39 PM

Trimis de: Tinkerbell pe 6 Mar 2006, 07:46 PM

Si eu am trecut prin asta, am schimbat orasul, locul de munca, cercul de prieteni, tot, si asta la 32 de ani.
A fost greu, sigur, m-am simtit "an Englishman in NY" destul de mult timp chiar si intre cei cu care lucram si interactionam zilnic; am incercat si eu strategia cu adaptarea la mediu, obiceiuri, limbaj... and I successfully failed.
De ce? Pentru ca straduindu-ma atat de tare sa devin o persoana care imi era total straina, eram ingrozitor de artificiala si ajunsesem sa nu ma mai recunosc.
Asa ca am renuntat si am revenit la preocuparile mele, la pasiunile mele, la tot ce faceam inainte si imi producea bucurie; si m-am dedicat intru totul acestei activitati, astfel ca lumea din jur a devenit brusc interesata cu ce ma tot ocup de nu ma mai intereseaza ce se intampla in jurul meu...
Acum sunt deja parte din grup zic eu, si eu si ei am invatat sa ne acceptam reciproc asa cum suntem si e OK asa.
Prieteni am putini, dar am. Imi ajung.

Trimis de: actionmedia pe 7 Mar 2006, 11:08 AM

Trimis de: Oiski-Poiski pe 7 Mar 2006, 12:00 PM

Este foarte greu insa nu imposibil.
In primul rand trebuie sa vorbesti binisor limba ca altfel nu poti comunica.Si sa nu-ti fie frica ca faci greseli .Perfectiunea nu este intotdeauna bine venita.S-ar putea sa le creezi complexe ca le vorbesti limba perfect si ei pe a ta deloc .
Daca lucrezi ai ocazia sa cunosti o multime de oameni si poate ca unul sau doi vor fi curiosi de tine si tu de ei.
Daca esti sportiv din fire inscrie-te la un club.Avem prieteni care joaca fotbal in liga judeteana si acolo nu se pune problema de unde vin sau ce fac.Fotbalul i-a adunat pe toti la un loc.
Fii curios , participa la obiceiurile lor , aduna informatii.Aici am aflat de tot felul de obiceiuri , inele imi plac altele mai putin .Insa cand vorbesc cu un bastinas despre ceva si vede ca stiu despre ce se vorbeste se uita la mine altfel, mai cu interes.
Si gandeste-te mereu ca poate tu esti singurul in relatia cu ei care are frica de prejudecati .Multi dintre ei nu-si fac prea multe ganduri.
Poate te poti inscrie benevol , daca ai timp liber, la tot felul de activitati publice unde poti sa-ti faci tot felul de cunostiinte.
INSA nu uita: se vor uita la tine asa cum te uiti tu la ei.Daca esti incruntat si speriat nu le dai nici un motiv sa-ti surada.

Trimis de: LINICA pe 17 Mar 2006, 12:10 PM

Trimis de: actionmedia pe 17 Mar 2006, 01:34 PM

Trimis de: LINICA pe 17 Mar 2006, 03:05 PM

Mpai, te duci frumusel la colegii de serviciu si le spui ca esti noua in oras si ti-ar face placere sa participe la prima ta petrecere din L.A. - de exemplu.
Apoi te duci si la vecini.
E clar ca unii te vor privi ciudat, dar altii poate vor fi atrasi daca le vei spune ca se vor servi bucate traditionale din tarisoara ta draga.

Trimis de: actionmedia pe 17 Mar 2006, 03:19 PM

Trimis de: LINICA pe 17 Mar 2006, 06:06 PM

Mpai, mai, la petrecere, iesiri, etc... nu iti faci prieteni, ci cunostinte, e normal. Dar daca urmaresti sa descoperi un prieten, ii dai ocazii sa se arate.
Prietenia vine de la sine, nu trebuie sa-ti faci un plan- in mod normal. Nu!?
Cel putin asa sunt eu.

Si am mai zis-o si cu alte ocazii, dar imi place vorba asta: Cand Dumnezeu vrea sa-ti arate ca te iubeste, iti trimite un prieten. Acesta poate fi cine nici nu te astepti sa fie. Important e sa fii tu insuti si sa fii mereu acasa cand te cauta bucuria de a afla un prieten. Hmm, prea multa filosofeala poate duce la o minte mereu ocupata, o inima mereu suspicioasa, si astea nu prea ajuta la fabricarea prietenilor - daca avem credinta ca prietenii "se fac".

Trimis de: framboise pe 3 Sep 2006, 05:41 AM

Pai, zic eu, ar trebui sa incepi sa zambesti...ca sa raspund stric la intrebare...Odata fruntea descretita, parca si celorlalti le va fi mai usor sa devina prietenosi.

Trimis de: Kyklos pe 3 Sep 2006, 09:18 AM

Daca faci parte dintr-un ONG ... cu siguranta iti vei face prieteni...munca de voluntariat te invata sa muncesti in echipa ...se leaga prieteni foarte stranse , de curand am venit dintr-o tabara de voluntariat .

Trimis de: contraste pe 3 Sep 2006, 10:36 AM

Suuuper, Colimator !

Trimis de: freeman pe 6 Sep 2006, 07:59 AM

Fa bani si o sa ai o gramada de prieteni.

Trimis de: Zed pe 6 Sep 2006, 11:02 AM

Trimis de: contraste pe 6 Sep 2006, 12:43 PM

Eu zic aşa : cu mare grijă şi discernământ.

Trimis de: freeman pe 7 Sep 2006, 06:00 AM

Unii sunt idealisti, iar altii se asteapta la mult mai mult de la o prietenie (asta nu e rau, dar...)

Trimis de: bdl pe 7 Sep 2006, 02:57 PM

Comunicarea e de baza, automat cunoasterea limbii...
Expunerea ideilor personale in discutii...astefel se arata o alta fata a personalitatii....
In rest, oamenii sint la fel peste tot, nu trebuie sa fortezi nimic, ei te vor cauta cind au nevoie de un sfat , la fel si tu, nu ezita sa ii cauti si sa le ceri parerea,in felul asta arati ca ai incredere in ei.
Restul vine de la sine.

Trimis de: The Dude pe 8 Sep 2006, 12:57 PM

Cred ca cel mai potrivit ar fi sa fi mereu tu insuti. In lucrurile mari si-n cele mici...Fiind tot timpul tu insuti iti va fi simplu si usor sa prezinti intotdeauna pe scena vietii acelasi personaj. Prietenii nu vor intarzia sa apara...

Atunci cand propui un personaj complicat cu multe fatete necunoscute, plin de taine si mistere, sau unul frivol lipsit de griji si de orientare, atunci cand incerci sa fi altceva decat ceea ce esti, cheltuiesti mult ca sa mentii o astfel de imagine contrafacuta si trebuie sa fi mereu atent sa nu o contrazici prin gesturi si atitudini, chestie care nu iti reuseste de fiecare data.

Sa nu iti fie teama niciodata sa te prezinti asa cum esti in toate situatiile, pentru ca nu e nici o rusine sa fi bogat sau sarac, sa fi tanar sau batran, sa fi atlet sau leguma, sa fi mediocru sau as, profesor universitar sau elev, etc., etc., etc...

Sa fi impacat cu ceea ce esti si sa arati tot timpul asta..oamenii se inebunesc dupa astfel de tipi (si tipe) pentru ca asta le aminteste de ei insisi, de ceea ce daca nu sunt deja ar fi dorit sa fie, sau de ceea ce nu pot fi dintrun motiv sau altul...


Daca insa vrei sa fi inconjurat de cat mai multa lume, sau si mai mult sa fi in centrul atentiei tuturor....urmeaza sfatul lui Quantum fa rost de cati mai multi bani. Ei atrag o sumedenie de admiratori, din stima sau invidie, insa niciodata prieteni.

Trimis de: freeman pe 9 Sep 2006, 09:08 AM

BDL

Trimis de: Jazz pe 12 Sep 2006, 04:48 PM

Am trecut si eu prin asa ceva. In afara de invatatul limbii... Strainii (unii, bineinteles!) iti apreciaza efortul, sunt curiosi sa auda de unde vii si cu ce se mananca. Voluntariaza in locuri care ti-ar face placere sa lucrezi, uneori unul din locurile astea poate deveni un loc permanent de munca. Cauta in echivalentul local/national al Yellow Pages-urilor diferite cluburi/organizatii in care ti-ar place sa te implici.
Un alt sfat: iesi afara, plimba-te, explora.

Trimis de: freeman pe 16 Sep 2006, 05:14 AM

sfaturile astea tipic americane or fi bune ele in europa?

Trimis de: Jazz pe 16 Sep 2006, 04:26 PM

Nu stiu, Quantum... Cam asta a mers la mine asa ca m-am gandit ca s-ar putea sa ajute. Io tot tipic american as spune: e un sfat, "take it or leave it"...

Trimis de: freeman pe 17 Sep 2006, 05:29 AM

Trimis de: Don Quijote pe 19 Sep 2006, 08:35 AM

Mereu am fost o singurateca. O insingurata. Daca spun ca imi place starea asta o sa dati cu pietre. Asta e. Am incercat sa ma implic in prietenii, sa-mi fac prieteni, dar cel mai bine imi era tot singura. Totusi am doi prieteni buni si tare vechi si cred ca imi ajung. Pentru mine e mult mai important sa mentin aceasta relatie, mi se pare obositor sa mai incerc in a-mi face alti prieteni. Cunostinte poate....

Trimis de: freeman pe 20 Sep 2006, 04:25 AM

Asta o fi egoism? sau autoprotectie?

Trimis de: Freesia pe 21 Sep 2006, 08:39 AM

Prietenii ti-i faci fara sa "incerci", fara efort, intr-o anume conjuctura a vietii. Prietenii adevarati, adica. Parerea mea.

Trimis de: mdA! pe 21 Sep 2006, 09:46 AM

@ Irem
cred ca topicul se refera la amici, la oameni cu care sa iesi la o bere, cu care sa schimbi o vorba. langa care sa nu te simti singur pe lume. si cu care, poate, sa dezolti o relatie de durata.

on-topic.
pai cred ca trebuie sa faci efortul de a socializa. de a iesi in lume. bine, cand spun efort, nu ma refer la ceva peste puterile fiecaruia, dar daca vrei sa cunosti oameni nu stai ascuns in casa si astepti sa iti bata cineva la usa.

Trimis de: mothman pe 23 Sep 2006, 01:34 AM

De acord cu mdA!. Ideea e sa iesi in lume, sa cunosti persoane noi. Pe ruma, daca esti o fire vorbareata, glumeata si care pune pe tava informatii despre propria persoana relativ usor, ceilalti capata repede incredere si-ti pot deveni prieteni. Sa fi sincer, relativ modest, sa zambesti mult + ceva autoironie din cand in cand, si succesul e garantat. Daca iti doresti prietenii mai stranse, incearca sa fi alturi de persoanele in cauza, sa le arati ca-ti pasa...

Trimis de: freeman pe 23 Sep 2006, 08:24 AM

poate imi explica si mie careva care e diferenta intre prieten-amic... tot incerc sa aflu diferenta asta.

Trimis de: Edward Scissorhands pe 23 Sep 2006, 06:29 PM

In DEX prietenie si amicitie sunt sinonime. In cotidian am impresia ca a fi amic e undeva sub "a fi prieten" (poate si datorita asocierii cuvantului prieten/prietena cu iubit/iubita, cei mai multi folosind "prieten/prietena" pt. a descrie de fapt partenerul/partenera)

Trimis de: mdA! pe 23 Sep 2006, 06:56 PM

pai diferenta este inclusa in gradul de incredere acordata omului pe care incerci sa il definesti ca prieten/ amic.
de fapt.. in general, in momentul in care spui despre cineva ca iti este amic, te referi la faptul ca va stiti, ca iesiti poate in oras, ca socializati dar ca nu exista o relatie stransa, de confidente si impartit chestiuni/informatii/detalii personale.
ori asta incercam sa ii spun lui Irem. ca viata personala a cuiva nu inseamna doar trei oameni care sa te cunoasca de la un cap la altul si pe care sa te bazezi in orice moment (="prietenii adevarati"); in viata cuiva pot exista persoane care sa nu cunoasca neaparat cele mai intime detalii ale existentei, dar cu care sa poata petrece o seara placuta, amuzanta, linistita, fertila intelectual (depinde fiecare ce discuta).
iar o prietenie adevarata, de-o viata, tot dintr-o amicitie se naste. se consolideaza incet-incet, pe afinitati si incredere confirmata, pe toleranta si respect. nu dintr-o data, peste noapte.

Edward puncteaza bine ca "amic" este inteles ca "sub prieten" in sensul in care "amicul" nu are atata acces la viata personala a cuiva cat are "prietenul" si, mai ales "prietenul bun".
nu cred ca aceasta gradatie vine de la confuzia "prieten = partener/iubit".

Trimis de: freeman pe 24 Sep 2006, 12:41 AM

Bai!
m-ati omaorat, i-auzi:

una. prieten = iubit !!!
doua. amic = sub-prieten !!!

Am mai zis, pe HA sunt multi care considera diferiti termenii prieten/amic, asa am vazut, in principal prin idealizarea lui prieten (de o viata, adevarat, numai 3 am dar buni, etc). Dictionarul nefacand vreo diferenta, astept sa ma lamuriti cu adevarat, daca se va putea...

Trimis de: mdA! pe 24 Sep 2006, 01:14 AM

sub-prieten era cu ghilimele si in sensul ca e.. cumva mai prejos decat un prieten. na!

in alta ordine de idei, explicatiile au fost date. e o chestiune de nuanta. in momentul in care spui amic, te referi (sau poate ar trebui sa spun "eu inteleg ca e vorba de") mult la cineva cu care socializezi decat la cineva caruia ii faci confidente si ii deschizi poarta catre cele mai ascunse secrete.
legaturile cu un om, de la simple iesiri in societate pana la incredere, confidente, bazat pe el la momente grele, sunt mult mai variate decat se poate defini intr-un singur termen. poate de aceea ideea de amic sau de prieten are atatea conotatii iar, uneori, oamenii simt nevoia sa faca unele completari, de genul "nu e prieten, e doar un amic" sau "e un prieten adevarat", "e un prieten bun" etc.

In rest, ma mir ca nu ai auzit folosindu-se expresia "prietena mea", cand un barbat vorbeste de fapt despre "iubita lui" (desi, ca sa fiu sincera, cred ca termenul e mai mult folosit in adolescenta decat la maturitate)

Trimis de: freeman pe 25 Sep 2006, 06:36 AM

Eh, inteleg ce vrei sa spui; dar atunci "confident" nu este mai important decat "amic adevarat"?

Trimis de: mdA! pe 25 Sep 2006, 07:04 AM

in primul rand cred ca ne indepartam de subiect.
in al doilea rand, eu aud destul de rar termenul "confident" in definirea unei persoane (si a relatiei cu o anume persoana). dar da.. asa ar fi, mai important; plecand de la faptul ca viata ta, intimitatile, secretele tale nu le povestesti asa.. oricui. omul ala trebuie sa beneficieze de increderea ta.
desi, pana la urma, fiecare are prioritatile si asteptarile lui de la oameni. pentru unii, mai putin apti de povestit intimitati, "amic adevarat" si prietenie adevarata poate insemna altceva decat confidente. .

Trimis de: freeman pe 25 Sep 2006, 09:53 AM

hai ca m-am prins, intr-un tarziu: prieten bun/adevarat = ajutor la nevoie + confident.
merge?

Trimis de: mdA! pe 25 Sep 2006, 11:39 AM

se aproba.

dar cum il aducem langa noi? ca sa revenim...

Trimis de: Felina pe 25 Sep 2006, 11:53 AM

Eu am renuntat la ideea de a incerca sa-mi fac prieteni irlandezi. Daca se va intamapla in timp, de ce nu. Dar nu mai incerc. Nu avem acelasi stil de viata, nu vorbim curent aceeasi limba... cam asta e. M-am resemnat.

Trimis de: Felina pe 25 Sep 2006, 12:20 PM

Si apoi prieteniile 'adevarate' sunt ca marile iubiri: vin cand te astepti mai putin si niciodata cand le cauti cu lumanarea.

Trimis de: mdA! pe 25 Sep 2006, 12:39 PM

bun.
si asa ne intoarcem la momentul in care am inceput dizertatia eu si Quantum.
sigur ca prieteniile mari si durabile nu se nasc peste noapte.
dar cu amicitiile, cu oamenii cu care sa socializam la o bere.. pe ei cum ii "agatam"?.

Trimis de: Felina pe 25 Sep 2006, 12:56 PM

Trimis de: actionmedia pe 25 Sep 2006, 02:58 PM

Trimis de: nefertiti-old pe 25 Sep 2006, 03:20 PM

Trimis de: Felina pe 25 Sep 2006, 03:35 PM

Trimis de: mariusc2 pe 25 Sep 2006, 05:35 PM

Bre Felinoooo, cumpara fato un butoi de vizichi de luxe, aaaa, scoci se pronunta adicatelea pe la ei, si striga pe geam "Scoci for friiii, scoci for friiiii" sa vezi ce ti se mple casa de friendsi.

Trimis de: actionmedia pe 26 Sep 2006, 11:44 AM

Trimis de: freeman pe 27 Sep 2006, 11:52 AM

mda! are dreptate, la bere e o solutie rapida si buna.

apropo, hai la una mica , ne mai imprietenim, ne mai cunoastem...

Trimis de: mdA! pe 28 Sep 2006, 01:15 PM

i'm in!

Trimis de: secunda pe 13 Oct 2006, 10:49 PM

e un topic minunat si doar cine a trait o experienta de acest gen, de a fi pus in situatia de a-si face prieteni din alte tari, poate aprecia, cu nostalgie si zambet, ideile de aici. cel putin asa e in cazul meu.

anul acesta am cunoscut un tanar turc si am constatat -intr-un tarziu oarecare- ca limba era o piedica pentru noi. alaturi de prietenii lui era un tip amuzant, pus pe glume si vorbaret. cu mine, era serios, caci se concentra sa inteleaga engleza. ajungeam sa ii fac chiar si desene. e un tip minunat. si desi limba era o piedica, s-a aratat atat de deschis in a fi prieten, in a ma ajuta, in a ma intelege, incat, nu stiu daca un roman ar fi facut la fel, adica, de la bun inceput sa se arate gata de prietenie.

fapt pentru care, limba, in cele din urma nu e o piedica, atata timp cat mana sta intinsa si privirea e primitoare.

e greu, in genere, in adevar, sa iti apropii oameni straini, sa gasesti cu ei un punct undeva intre ceea ce stii tu, ceea ce esti tu si ceea ce stie el, ceea ce este el ca entitate a locului de unde provine, un punct undeva intre voi doi, unde gasiti o limba comuna, un spatiu comun, hobby-uri comune. totusi, nu veti putea impartasi totul. ceva ramane la vatra. acolo, pentru cei de-o limba cu tine. si asta pentru ca sinele tau s-a nascut intr-o anume limba.

am putea deriva discutia de la prietenie la relatia asta care exista intre om si locul lui natal, limba lui natala. dar nu cred ca este cazul.
important este ca oricand veti intalni un strain, cu care veti petrece o vreme, poate doar o zi, sa incercati sa il cunoasteti, macar un gest sa ii cunoasteti, dincolo de cuvintele pe care si le cauta in limba straina de el si de voi totodata.

Trimis de: freeman pe 14 Oct 2006, 08:06 AM

la ce bun?! n-ai ce face?

Trimis de: corinae pe 21 Oct 2006, 02:35 PM

Mai nou se poarta foarte mult forumurile de discutii. O idee pentru a-ti face prieteni cand te muti intr-un alt oras sau intr-o alta tara este sa intri pe forumul orasului respectiv sau al comunitatii romane din tara respectiva, sa gasesti persoane cu aceleasi preocupari ca si tine si in timp sa le intalnesti si pe viu.

Eu mi-am facut o prietena foarte buna in felul acesta.

Trimis de: bdl pe 22 Oct 2006, 02:02 AM

Pune o poza cu ea sa ne convingi ca e buna....

Trimis de: corinae pe 22 Oct 2006, 09:45 AM

Trimis de: bdl pe 25 Oct 2006, 04:03 PM

Doar pe mama o cred pe cuvint..... Accept poza si pe pm....

Trimis de: corinae pe 28 Oct 2006, 04:24 PM

Trimis de: corinae pe 28 Oct 2006, 04:25 PM

Nu ma crezi, asta este. Poza oricum nu primesti

Trimis de: bdl pe 29 Oct 2006, 02:13 AM

Bad girl, bad girl......

Trimis de: Mrs. Rogers pe 29 Oct 2006, 03:55 AM

Cred ca problema se pune "cum sa iti faci prieteni " , nu "cum sa iti faci prieteni intr-un loc strain " . Fiindca eu cred ca cei care au avut prieteni in tara , sau intr-un alt oras din tara , vor avea prieteni ORIUNDE se muta . Chiar si in tari cu o cultura total diferita . Sigur ca cu cat e mai diferita cultuta tarii sau locului unde te muti cu atat mai mult timp iti va lua.

Cea mai buna metoda sa iti faci cunostinte ( nu prieteni) e sa fii amabil si sa ajuti ( cu orice , de la lucruri marunte la lucruri mari) . De la cunostinte la prieteni , nu e mare distanta , dar depinde de compatibilitati si de disponibilitate ( timp , in general).

Trimis de: mutulica pe 29 Oct 2006, 05:48 AM

si culmea e ca la o adica te poti baza mai mult pe cunostiintele astea noi decit pe prietenii vechi

Trimis de: gypsyhart pe 31 Oct 2006, 12:51 PM

Uite asa:

http://www.youtube.com/watch?v=vr3x_RRJdd4

Trimis de: freeman pe 9 Aug 2007, 09:41 PM

mai bine la o piscina.

Trimis de: andra_v pe 11 Aug 2007, 03:23 PM

Intai, sa fi capabil de prietenie. Adica sa fi o persoana pe care cineva se poate baza. Pt. ca cine se aseamana se aduna.
In al doilea rand, nu trebuie sa te dai peste cap, ci pur si simplu sa-ti vezi de treaba.
Iar mastile iti aduc numai amici, oameni care te cunosc numai cand ai bani si iti merge bine.

Trimis de: freeman pe 14 Aug 2007, 12:13 PM

Adica sa fi o persoana pe care cineva se poate baza. asta inseamna prietenie?

Pt. ca cine se aseamana se aduna. - asa e.

Iar mastile iti aduc numai amici, oameni care te cunosc numai cand ai bani si iti merge bine. asta pentru ca oamenii sunt oameni...
nu e o tendinta spre idealizare a prieteniei la noi la romani?

Trimis de: Erwin pe 14 Aug 2007, 10:51 PM

eu cred că întâmplările mai mult sau mai ieşite din comun trăite împreună sunt cele care leagă prietenii trainice, pentru că în momentele de criză, solicitante, sub presiunea timpului sau a evenimentelor, oamenii pot fi evaluaţi mai bine, îşi pun la bătaie calităţile sau ies la iveală slăbiciunile... faptele şi cuvintele din acele momente crează punţi de legătură, amintirile comune consolidează prietenia...

Trimis de: Don Quijote pe 21 Aug 2007, 08:31 PM

Nu stiu. Adica cum sa-mi fac prieteni. Dar la dusmani stau bine. Sant number one.

Trimis de: Merlina pe 22 Aug 2007, 12:26 PM

Eu nu cred ca prietenii "se fac". As zice ca mai degraba sunt daruiti... Chiar daca se intampla sa-ti intre cu sila in casa... ... Se "intampla" ceva iar apoi nu mai vrei sa scapi de ei toata viata.

DQ, mie imi esti tare simpatica. Oare asta sa fie unul din motivele pentru care "te bucuri" de multi dusmani? Orisicum, mi-ar placea sa-mi povestesti (daca iti face placere!) despre cum ai reusit sa "stai bine" la capitolul dusmani.

Trimis de: Don Quijote pe 23 Aug 2007, 06:22 PM

DQ, mie imi esti tare simpatica. Oare asta sa fie unul din motivele pentru care "te bucuri" de multi dusmani? Orisicum, mi-ar placea sa-mi povestesti (daca iti face placere!) despre cum ai reusit sa "stai bine" la capitolul dusmani.
[/quote]

Cu mare placere Merlina. De ex. cea mai recenta experienta a fost cand am intrebat-o pe una care dupa 10 ani a terminat faculta, da si-a luat masterul, de ce naiba vinde intr-un bar si nu profeseaza. Nu conteaza ca in baza diplomei fata sta mai mult la sola si masaje si investeste in " imagine " . Nu conteaza ca in loc de AULA foloseste cuvantul AURA ...si lista-i lunga. Prin urmare am devenit non grata definitiv. Asta e cel mai domestic exemplu.

Trimis de: Afrodita pe 23 Aug 2007, 10:32 PM

Cum sa-ti faci prieteni?
In primul rand - dupa ce-am citit aste 3 pagini - eu spun ca voi vorbiti mai mult de amicitii si cunostinte, nu prietenii.
Romanul idealizeaza prietenia? Poate. Dar romanul chiar stie sa fie prieten la nevoie! Dintre toti strainii cunoscuti in aproape un an de pribegie, doar unul singur stie sa fie prieten: are 53 ani si a cunoscut cativa romani la viata lui - mai ales ca a avut afaceri prin Ro. In rest - prietenia pentru britanici si olandezi, cel putin din ce-am vazut eu - este doar amicitie sau ipocrizie! Si in nici un caz nu te poti baza pe prietenia lor! Doar in cazuri izolate ii mai apuca marinimia si te ajuta, dar nu te invata ca asa vor face mereu! Is doar cazuri izolate!

A ma comporta ca ei nu se pune problema - nu sunt eu ca ei, deci oricat as incerca, as arata ca un bufon.

A fi eu insumi - pica si asta. De ce? Pai: de la a se minuna cat de bine stiu limba, cate stiu sa fac, cat si cum imi merge mintea, pana la a se soca de glumele mele - pe care ei ori nu le inteleg, ori le iau de adevar si nu de gluma - deci de la toate astea a fi eu insumi si a avea prieteni printre ei sunt 2 lucruri total paralele.

Te duci la cluburi, coafor, etc? Exact cum au spus fetele: oamenii se duc acolo ori sa se relaxeze singuri, ori cu amicii/prietenii ce-i au deja. Oricat de politicosi si de ok ar fi, nu ii intereseaza de tine, esti un outsider - cineva din afara. Prezinti interes la inceput pentru ca ii intrigi, dar cand considera ca te-au citit le fuge si interesul. Plus ca daca ei vor doar sa-si faca treaba si tu te bagi in seama, ii iriti. Si iara nu e bine.

Sa dai petreceri? Vecinul se uita in dunga la mine si cand il salut peste gard pentru ca suntem fatza in fatza si se uita fix la mine, deci logic ca spun salut! Nu vine nimeni la petreceri pentru ca esti nou in cartier! Aia o merge la americani, da' nu la vest europeni!

Sa ii ajuti?? Pai daca sari sa-i ajuti cand nu ti se cere ajutorul esti privit ca o ciudatenie si se gandesc ca klaaar ai ceva ascuns, nu vrei tu sa-i ajuti doar asa, ci vrei sa aflii ceva - mai ales daca esti est european! Deci daca incerci sa te bagi in viata lor putin - fie si doar sa-i inviti la bere fara motiv - mai rau ii alungi decat sa-i apropii.

Concluzia? Oriunde esti, oricate numere de telefon vei schimba - nu ti se vor apropia nici macar ca amici decat daca nu au cercul lor de prieteni si cunostinte - ceea ce e mai putin probabil, chiar daca-s imigranti ca tine, caci o data ce sunt in tara de un an, doi si au job sau is la faculta - automat au cercul lor de cunostinte.

Si ca tot veni vorba: faculta e ultima incercare ce-o mai fac ... Daca nici acolo nu gasesc oameni care sa nu se sperie de mine, imi bag picioarele in ei! La urma urmei, n-am nevoie de nimeni! Ma descurc si singura si imi place singuratatea. Si voi incerca sa-i aduc langa mine pe cei dragi mie de acasa...

Trimis de: Merlina pe 25 Aug 2007, 03:59 PM

QUOTE(Don Quijote @ 23 Aug 2007, 07:22 PM)

Cu mare placere Merlina. De ex. cea mai recenta experienta a fost cand am intrebat-o pe una care dupa 10 ani a terminat faculta, da si-a luat masterul, de ce naiba vinde intr-un bar si nu profeseaza. Nu conteaza ca in baza diplomei fata sta mai mult la sola si masaje si investeste in " imagine " . Nu conteaza ca in loc de AULA foloseste cuvantul AURA ...si lista-i lunga. Prin urmare am devenit non grata definitiv. Asta e cel mai domestic exemplu.

Trimis de: Dennisse pe 25 Sep 2007, 10:55 AM

Trimis de: coconut pe 25 Sep 2007, 11:03 AM

Eu m-am lăsat de sportul ăsta! E mai bine fără! De fapt, nici nu cred că există prieten în adevăratul sens al cuvântului, ci duşmani nedeclaraţi oficial!

Mai bine citesc o carte decât să pierd timpul degeaba...

Trimis de: andra_v pe 25 Sep 2007, 08:32 PM

Ce te-a facut sa crezi ca nu exista prieteni adevarati?

Trimis de: coconut pe 25 Sep 2007, 10:14 PM

Prietenii... adevăraţi...
Cel mai bun prieten nu-ţi poate fi decât părintele. El este cel care ţi-a dat viaţă şi s-a luptat să o ai cât se poate de bună. Celălalt prieten e cartea. Are o mare calitate: îţi dă totul fără să-ţi ceară nimic în schimb...

Trimis de: andra_v pe 26 Sep 2007, 05:33 PM

Tu n-ai oferit niciodata dezinteresat, fara sa astepti ceva in schimb de la persoana respectiva?

Trimis de: Gavrochette pe 26 Sep 2007, 06:46 PM

Din fericire eu pot zice ca am prieteni adevarati. Din nefericire au ramas in Romania, si eu sunt in Franta. Nu sunt foarte sociabila, deci mi-e greu sa-mi fac prieteni aici, sau chiar cunostinte. Nici francezii nu sunt foarte prietenosi, intre vecini ne salutam, dar atat. De asta citesc subiectul asta, poate-poate gasesc un sfat. Sper ca lucrurile sa mearga mai bine din punctul asta de vedere cand voi incepe sa lucrez...

Trimis de: coconut pe 26 Sep 2007, 08:19 PM

QUOTE(andra_v @ 26 Sep 2007, 06:33 PM)

Trimis de: tikky pe 26 Sep 2007, 08:46 PM

QUOTE(Gavrochette @ 26 Sep 2007, 08:46 PM)

Trimis de: Gavrochette pe 26 Sep 2007, 09:23 PM

Asta ma gandeam si eu, numai ca pentru moment sunt putin "sfioasa" ca sa nu zic altfel, nu prea-mi vine sa ies din casa daca nu-i neaparat nevoie. Si sunt foarte timida cu francezii, n-as putea spune de ce... In fine, poate sunt eu mai "speciala" cum zice Dani

Coconut, vad ca nu mai crezi in prietenie, e pacat, eu cunosc oameni care imi sunt prieteni fara sa aiba nimic de castigat, decat momente placute. Pe cei care au incercat sa profite de mine i-am indepartat, asa ca am putini prieteni, dar buni. Si - sper sa nu sune a lauda - eu nu sunt genul care sa caute avantaje intr-o relatie de prietenie, nu vreau pile, bani, etc, prefer o discutie interesanta si o imbratisare, prefer o floare unei bijuterii, iar prietena mea cea mai buna e la fel. Oameni cu "vocatie" de prieten, ca sa spun asa, mai exista inca, slava Domnului!

Trimis de: coconut pe 26 Sep 2007, 09:41 PM

QUOTE(Gavrochette @ 26 Sep 2007, 10:23 PM)

Trimis de: Gavrochette pe 26 Sep 2007, 09:51 PM

Multumesc pentru vorba buna, si sper sa-ti gasesti si tu o prietena asa cum este Ana pentru mine! Mi-a fost alaturi din prima zi de liceu pana azi, si a fost uneori singurul suflet care a ramas cu mine ca sa ma ajute. As intoarce lumea pe dos pentru ea!
Pana una-alta, mi-am facut ceva prietene aici prin intermediul unui forum, una mi-e draga in mod special, dar nu stiu cum se face ca persoanele care-mi plac cel mai mult sunt mereu departe! Una la Lille, una in sud, alta prin Canada E clar, trebuie sa devin bogata ca sa-mi pot permite vizite la prieteni

Trimis de: coconut pe 26 Sep 2007, 10:11 PM

QUOTE(Gavrochette @ 26 Sep 2007, 10:51 PM)

Multumesc pentru vorba buna, si sper sa-ti gasesti si tu o prietena asa cum este Ana pentru mine! Mi-a fost alaturi din prima zi de liceu pana azi, si a fost uneori singurul suflet care a ramas cu mine ca sa ma ajute. As intoarce lumea pe dos pentru ea!
Pana una-alta, mi-am facut ceva prietene aici prin intermediul unui forum, una mi-e draga in mod special, dar nu stiu cum se face ca persoanele care-mi plac cel mai mult sunt mereu departe! Una la Lille, una in sud, alta prin Canada E clar, trebuie sa devin bogata ca sa-mi pot permite vizite la prieteni

Trimis de: Gavrochette pe 26 Sep 2007, 10:45 PM

Da, si asta e drept

Trimis de: andra_v pe 27 Sep 2007, 05:55 PM

Asta era ideea, coconut: prietenia nu se "programeaza", ea este un dar. Care vine cand te astepti mai putin. Nu fac greseala sa cad in pesimism dupa ce nu m-au mai cunoscut persoanele care si-au vazut sacii in caruta de pe urma mea.
PS. Imi permit un sfat: nu considera prieten pe cine te flateaza, te aproba, iti scoate in evidenta permanent cat esti de destept, iti gadila orgoliul spunadu-ti ceea ce vrei tu sa auzi in momentul respectiv!

Trimis de: coconut pe 27 Sep 2007, 08:01 PM

QUOTE(andra_v @ 27 Sep 2007, 06:55 PM)

Trimis de: andra_v pe 2 Oct 2007, 05:41 PM

Si mie la fel. Dar voi continua sa acord incredere si sper sa raman sincera. Nu-mi plac oamenii suspiciosi si nu vreau sa devin ca ei.

Trimis de: Frisky pe 7 Oct 2007, 11:08 AM

"Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un Prieten care ţine la tine mai mult decât un frate." Solomon

Trimis de: Sushi pe 7 Oct 2007, 02:23 PM

nu poti chiar de la inceput sa-ti faci amici intr-o alta tara. si asta nici macar nu e prioritar la inceput. Important este sa vorbesti limba noii tari. Asta te integreaza. primii oameni cu care am iesit aici la un suc sau o cafea au fost colegi si profesori de la cursul de germana. apoi am inceput sa cunosc oameni la serviciu. cu timpul ne-am imprietenit pana acolo incat iesim impreuna si acuma, de vreo 1 an de zile, chiar ma vizitez cu doua austriece. dar zic, cu timpul... dupa ce-am invatat limba si mersul lucrurilor pe aici...

Trimis de: vertigo pe 14 Oct 2007, 03:31 PM

stau in Spania de vreo 5 luni. Limba prezinta un handicap major in socializare ptr mine, de asta fac eforturi sustinute sa invat limba ... greu digerabila totusi ptr mine.
Ce am descoperit ca conteaza enorm in socialiare, ii sa renunti la orice scut cand vb cu cineva nou, sa fii total deschis si tolerant cu cealalta persoana, sa ma bucur de ce este celalalt asha cum este. Ptr mine a fost foarte dificil sa fac asta si a durat mult pana am ajuns la o stare mentala confortabila cu asta, si de fapt nici acuma nu pot face asta cu totii oamenii si in unele zile chiar deloc. Ptr asta ajuta sa fii rlexat si sa nu-ti fie frica sa vb cu oamenii. Ce ma ajuta pe mine sunt alergarile (ptr relaxare) si sa vb zilnic cu cel putin 2 straini totali necunoscut ... pur si simplu deschid discutii despre ceva super banal ("Unde ii nu stiu ce? Despre ce ii cartea asta?") Mai sunt si alte exercitii utile ...

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Oct 2007, 07:40 PM

Eu ma simt atat de confortabil sa stau si sa privesc pe ceilalti, atunci cand sunt intr-un grup nou, incat nu simt nevoia sa intru in discutie cu ei. E ca si cum daca as incerca sa intru in respectivul grup as perturba acel echilibru fragil pe care il are un grup de oameni care se cunosc de mult timp, ca un fel de ordine a grupului, ca un regulament nescris. Intotdeauna mi se intampla sa fiu abordata pana la urma de unul din membrii grupului care are impresia ca sunt "prea retrasa".... dar pe urma isi schimba aceasta impresie )

Trimis de: unikt pe 29 Jan 2008, 04:11 PM

Intr`un fel ai mare dreptate coconut la faza cu buchetu de flori si cutiuta , dar gresesti foarte mult daca spui ca adevaratul prieten e cartea .... se pare ca tu inca nu ti-ai descoperit adevaratii prieteni ci ai avut parte doar de profitori.

Trimis de: annacrin pe 29 Jan 2008, 04:58 PM

iti faci prieteni in momentul in care aduci valoare in viata celor din jur, prin tot ceea ce esti. Iar aceasta voaloare poate imbraca forme nenumarate, fara sa banuiesti macar. Poate doar sa intuiesti.

Trimis de: Gavrochette pe 31 Jan 2008, 02:59 PM

Bine, dar pentru asta trebuie deja sa intri in contact cu cei din jur... Ma crezi ca Franck inca nu-si cunoaste vecinii, desi sta aici de 4 ani? Aici nu merge cu batutul la usa si "buna ziua, eu sunt vecinul/ vecina noua, va pot invita la o cafea ca sa ne cunoastem?" si nici macar cu "buna ziua, n-aveti o surubelnita/ o cana de ulei/ niste zahar sa-mi imprumutati?" ca s-ar uita la tine cam asa

Trimis de: andra_v pe 1 Feb 2008, 05:00 PM

QUOTE(annacrin @ 29 Jan 2008, 05:58 PM)

Trimis de: freeman pe 15 Apr 2011, 06:46 AM

Ca sa se faca prietenii cred ca trebuie sa existe o anumita deschidere, o dorinta de fapt... o socializare sau asa ceva... apoi asta se poate transforma in prietenie... Uneori e ca dragostea la prima vedere, se intampla dintr-o ochire...

Cineva spunea ca trebuie sa fii ca cei de acolo (daca te duci in alt oras sau tara), eu zic ca e mai bine sa fii tu insuti, sa nu te fortezi sa inveti perfect limba lor (n-o sa reusesti daca ai mai mult de 7 ani). Nu limba e problema intr-o prietenie...

Pana la urma frumusetea vietii sociale e ca suntem diferiti si nu standardizati...

Trimis de: Vera pe 15 Apr 2011, 07:04 AM

Eu cred că s-a produs o schimbare vizibilă, raportat la acum 10-15 ani, să zicem, în modul de socializare. Oamenii se apropie mai greu de alţii, sunt mai individualişti şi mai izolaţi. Iar o mare parte din "vină" o are internetul, care îţi dă iluzia socializării, deşi, în realitate, te ţine tot mai izolat. Te face să stai în faţa calculatorului şi să ai impresia că îţi faci mulţi prieteni, deşi nu e aşa.

Asta, dincolo de particularităţile fiecărui individ, în sensul că sunt unii care niciodată nu vor putea să îşi facă prea mulţi prieteni, pentru că au un anumit tip de comportament şi o anumită atitudine în raport cu alţii, care îi împiedică să treacă de anumite limite ale comunicării.

Trimis de: Gordin pe 15 Apr 2011, 10:24 AM

Socializare e si pe internet, difera colectivitatea. Pana la urma va trebui sa acceptam existenta internetul in mai multe aspecte din viata. Pentru ca el se afla deja acolo. Se pierde contactul cu oamenii, fizic.
In ceea ce priveste prietenia, daca omul care te asculta si cu care poti discuta este pe net nu vad de ce nu poate fi numit prieten. Si in realitate poti crede ca ai multi prieteni, e aceeasi situatie. Vor exista mereu persoane extrovertite care vor avea prieteni si cunostinte multe oriunde, pentru ca isi doresc asta. Prietenii adevarati, ii gasesti greu oricum de ce sa-i respingi pt ca sunt "de pe net"?
Pentru unii care n-ar fi reusit sa-si faca prieteni&amici altfel, netul e o deschidere.
Sunt si parti neplacute(izolarea fizica, crearea unor lumi sau personaje imaginare, neputinta de a face diferenta), dar depinde de fiecare, inca mai sunt parcuri si putem mirosi. Putem sa luam ce e mai bun din ambele medii.

Trimis de: Vera pe 15 Apr 2011, 10:29 AM

Dar eu nu am spus toate astea. Am spus doar că ne-am schimbat şi am pus vină în ghilimele. E o lume în schimbare şi nu e o schimbare doar în bine, asta e tot...

Trimis de: Gordin pe 15 Apr 2011, 10:54 AM

Am inteles din postul asta ce ai zis.

Trimis de: freeman pe 15 Apr 2011, 12:29 PM

Individualismul de acest tip pare a veni din societatea americana. Acei oameni si-au dezvoltat acest individualism luptand in principal pentru bani. Multi au realizat in acest fel avere si faima imense. De aceea tot mai multi le urmeaza exemplul.
Cu toate astea, prietenia poate exista in orice societate.

Trimis de: Michelle pe 15 Apr 2011, 01:11 PM

Societatea romaneasca, daca vorbim strict de Romania, a trecut si trece prin niste transformari si asta fara sa luam in calcul si trecerea timpului.
Transformarile sunt peste tot si evident si in relatiile sociale.
Si mie imi pare ca tendinta e de izolare, de individualism, dar asta nu pot spune ca ma deranjeaza foarte tare ( eu fiind adepta a principiului putin , da' bun) dar pina la un punct. In punctul in care vad ca din ce e bun si valoros nu se coaguleaza nimic. Si asta pentru ca societatea nu are modele adevarate care sa impuna reguli, conduite.
Nu are si nu le incurajeaza sa apara, sa se distinga din multimea de vocalisti.
In schimb ce e "rau" are mai mari sanse de proliferare si chiar de solidaritate. Ce poti face cind seara de seara sunt invitate pe posturi publice de mare audienta Catalin Botezatu , Monica Tatoiu ( ca sa nu mai vorbesc de restul siliconatelor) sa-si dea cu parerea pe orice subiect ??Ei nu sunt dintre cei mai rai,dar sunt medocritati si ne inunda.
Spunea cineva pe facebook ca ar fi timpul sa ne construim un fel de cluburi exclusiviste unde nu ar trebui sa calce picior de manelist, cocalar,pitzipoanca si unde sa putem respira " liber", purta dialoguri, schimba idei fara panica ca suntem faultati in vreun fel. Dar e greu de pus in practica acest vis, ca sa-i zic asa.

Trimis de: Data'q pe 15 Apr 2011, 02:10 PM

Mi-ar plăcea să cred că şi Hanul e un astfel de loc, Michelle.

---
Cât despre prieteni, i-am găsit destul de uşor oferind tuturor persoanelor pe care le-am cunoscut un avans de încredere.
Nu regret căci s-a meritat: această încredere s-a mărit exponenţiat (plus că e reciprocă). De fiecare dată când mă întâlnesc cu aceste persoane, lunile care au trecut de când nu le-am văzut devin clipe.
Recunosc că au fost şi cazuri în care m-am fript, dar şi mai multe în care nu eram pe aceaşi lungime de undă cu acele persoane şi relaţia a rămas la un nivel de amiciţie.

Trimis de: Marduk pe 15 Apr 2011, 03:40 PM

Cred ca aici pe han suntem prieteni, cel putin asa va consider eu, desi nu cred ca mi-as dori sa ma intalnesc cu voi, prefer sa impart de la distanta aceasta prietenie, aceasta apropiere sau uniune de idei, interese, trairi, etc. Traim intr-o lume ipocrita, atat de ipocrita incat trebuie sa fi expert sa-ti dai seama daca cel cu care vorbesti, dialoghezi, chiar crede ceea ce spune, totusi asta este lumea in care traim. Ce putem face ca aceasta lume sa se schimbe? eu cred ca nu putem face nimic, e greu sa-ti asumi o intalnire cu cineva de pe net, cel putin pentru mine, e ca si cum te-ai casatorii prin corespondenta, cand cel sau cea cu care vrei sa te casatoresti iti trimite fotogarfia altui sau alteia, iar cand te intalnesti constati ca de fapt adevarul este altul. Nu m-am intalnit pana acum cu nimeni de pe internet, am fost la cateva intalniri ale forumistilor din curiozitate, fara a ma prezenta in fata lor, nu stiu daca am gresit sau am facut bine, cert este ca mi-e "frica" de o intalnire live cu cei cu care dialoghez pe forum. M-as simti mai obligat, masca asta a forumului imi lasa mai multe posibilitati de manevra, poate sunt prea timid, or prea respectuos fata de cei cu care dialoghez real zi de zi. Nu stiu cum as reactiona daca cineva de pe forum cu care m-as intalni mi-ar zice " da, moncher, tu esti Marduk? nu mi te inchipuiam asa" gandind in acelasi timp ca nu e cine stie ce de capul meu, de alura mea, de parul meu, de barba mea sau pipa din coltul gurii, etc. Prefer sa las prietenii de pe net sa ma cunoasca doar din ceea ce gandesc si scriu, nu fizic. Am multi prieteni care ma apreciaza si multi care ma detesta, nu stiu pe vreunul care sa ma urasca, dar or fi si din astia, e greu sa patrunzi in mintea individului, sa-l intelegi, sa-l asculti si sa incerci sa ajungi la un punct comun in viata de zi cu zi, am parcurs o viata intreaga pentru a selecta catva din prietenii mei, eu pe ei si ei pe mine. Pe net mi se pare mai usor, nu-ti convine un partener de dialog te retragi fara invective, chiar daca "partenerul" te face albie de porci, nu te cunoaste, nu stie catre cine sa-si indrepte ura, daca ai copii, casa, masina, in realitate nu ar fi chiar asa de usor. Pe scurt parerea mea este ca prietenii virtuali sunt buni atata vreme cat nu-i cunosti. e un dialog de la distanta si de asta imi place hanul, atata vreme cat iti respecti partenerul de dialog si crezi ca vrea sa spuna ceva, eu cred ca esti obligat sa-l asculti sa incerci sa-l intelegi sa-ti spui punctul de vedere, eventual sa-l ajuti de la distanta, daca-ti cere acest lucru.

Trimis de: Vera pe 15 Apr 2011, 04:29 PM

Exact ce spuneam...

E un fel de fugă de realitate, de fapt. Pentru că, de multe ori şi în mare măsură, imaginea pe care ţi-o construieşti pe internet şi imaginea pe care ţi-o faci despre alţii nu e aceeaşi din real. Pot spune asta cu certitudine, după multe întâlniri cu oameni cunoscuţi întâi în virtual... Cu unii am frămas prietenă, e drept. Dar ăştia sunt foarte puţini. Cei mai mulţi s-au dovedit a fi altfel. Nu în sensul bun. Şi prefer întâlnirea reală, abia atunci poţi cerne şi poţi cunoaşte cu adevărat omul. Pentru că faţă în faţă comunicarea e cu totul alta. Nu poţi edita, se observă dacă te prefaci, dacă te cenzurezi şamd. Sigur, internetul e bun ca interfaţă, ca modalitate mai rapidă şi mai comodă de a lua cotact cu oamenii, dar dacă vrei să îi cunoşti aşa cum sunt şi să treci la un alt nivel al comunicării şi al relaţiei cu ei e bine să îi întâlneşti. Altfel, ajungi să trăieşti într-o realitate oarecum paralelă sau cel puţin deformată.

Trimis de: Marduk pe 15 Apr 2011, 04:58 PM

QUOTE(Vera @ 15 Apr 2011, 05:29 PM)

Trimis de: Vera pe 15 Apr 2011, 05:07 PM

Depinde ce înţelegi prin "cu adevărat". Sută la sută nu ajungi să cunoşti pe cineva, probabil, niciodată. Doar că faţă în faţă ai şanse mai mari să cunoşti mai mult dintr-un om, comparativ cu virtualul.

În virtual, de cele mai multe ori, ai de-a face cu o imagine "aranjată", cosmetizată. Şi nu vorbesc de poze. Sunt foarte puţini oamenii care în virtual se comportă sincer, ca să zic aşa. Nu vreau să generalizez, dar am văzut cam multe situaţii din astea, inclusiv în ultima vreme. Oameni despre care mi-am făcut o anume imagine pe internet şi care în realitate s-au dovedit cu totul altfel, în unele cazuri chiar opusul acelei imagini.

Trimis de: Marduk pe 15 Apr 2011, 05:17 PM

QUOTE(Vera @ 15 Apr 2011, 06:07 PM)

Trimis de: Vera pe 15 Apr 2011, 05:25 PM

Niciodată nu cred că am refuzat întâlnirea cu oameni de la Han, aşa că... de ce nu?

Trimis de: Marduk pe 15 Apr 2011, 06:04 PM

ce glezna frumoasa ai, cel putin asa se vede din avatarul tau.

Trimis de: Gordin pe 15 Apr 2011, 06:19 PM

Marduk

Ideea de club exclusivist mi se pare utopica. Ma si gandesc ce persoane s-ar gasi in realitate pe acolo. Sigur multi au impresia ca le-ar sade bine intr-un club dintr-asta.

Trimis de: Vera pe 15 Apr 2011, 06:27 PM

Chiar aşa, Marduk , ăla e un avatar, nu e o poză a mea. Pe net poţi fi cine vrei, nu?

Nici eu nu simt nevoia unor cluburi din alea. Deşi ele există în realitate. E doar o altă formă prin care se apropie oameni care se aseamănă.

La urma urmei, fie în virtual, fie altfel, ai posibilitatea să alegi cu cine interacţionezi, nu te obligă nimeni să socializezi cu cine nu îţi place. Povestea cu modelele şi tv-ul nu cred că are legătură cu discuţia asta...

Trimis de: Marduk pe 15 Apr 2011, 06:38 PM

QUOTE(Gordin @ 15 Apr 2011, 07:19 PM)

QUOTE(Vera @ 15 Apr 2011, 07:27 PM)

Trimis de: Gordin pe 15 Apr 2011, 06:40 PM

If i may

Trimis de: Vera pe 15 Apr 2011, 06:42 PM

Trimis de: Marduk pe 15 Apr 2011, 06:49 PM

da nu au fete de bodyguarzi.

Trimis de: factura pe 16 Apr 2011, 04:21 AM

Du-te la "toais", bai!

Trimis de: Marduk pe 16 Apr 2011, 09:28 AM

Moncher daca pentru mine a fost indemnul acesta, sa sti ca am fost la http://toais.org/, nu-i cine ce chestie, dar se pare ca cei de acolo vorbesc mai frumos decat tine.

Trimis de: factura pe 16 Apr 2011, 11:28 AM

QUOTE(Marduk @ 16 Apr 2011, 10:28 AM)

Trimis de: decan pe 11 Sep 2011, 06:50 PM

QUOTE(Afrodita @ 23 Aug 2007, 11:32 PM)

Trimis de: Cla pe 11 Sep 2011, 07:58 PM

QUOTE(decan @ 11 Sep 2011, 06:50 PM)

Trimis de: decan pe 11 Sep 2011, 08:03 PM

QUOTE(Cla @ 11 Sep 2011, 08:58 PM)