Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Blakut pe 20 May 2004, 08:47 PM

Ce parere aveti despre asta? Merita oamenii sa fie ajutati de societate? Ajutati voi cersetorii cu cate un ban, sau donati vreodata bani pentru 'o cauza nobila'?

Sunteti de parere ca societatea trebuie sa-si ajute elementele, sa aibe grija si mila de cei ce nu pot (sau poate nu vor!!!)?

-> acest thread a fost inspirat de subforumul acestei sectiuni.

Trimis de: Mrs. Rogers pe 20 May 2004, 10:14 PM

Da sigur ca merita. sunt ai nostri si trebuie sa avem grija de ei.

Trimis de: nefertiti-old pe 21 May 2004, 10:43 AM

Sunt multe categorii de "saraci", asa ca ar fi bine sa specifici la ce anume te referi: la cersetori, la aurolaci, la persoane cu handicap, la saraci...? Nu poti sa ii bagi pe toti in aceeasi oala, asa ca nici atitudinea fata de ei nu poate fi aceeasi.

Trimis de: Dark Angel pe 21 May 2004, 11:01 AM

Trimis de: carpatic pe 21 May 2004, 12:54 PM

Orice om are nevoie de empatie. Daca nimeni in jurul nostru nu ne-ar acorda atentie, daca nimeni nu ne-ar asculta cand avem un necaz sau pur si simplu o neliniste, daca nimeni nu ar fi dispus sa ne acorde ajutorul atunci cand avem nevoie, daca nu putem numi pe nimeni prieten si nu avem pe nimeni drag atunci fiecare zi din viata noastra ar fi un calvar.
In jurul nostru nu sunt putini aceia care traiesc zilnic acest calvar. Nu doar copiii abandonati pe strada, aurolacii din canale si boschetarii, nu doar orfanii tratati ca vai-de-lume prin orfelinate sordide, nu doar pensionarii parasiti de toti, dati afara din casa si aruncati din spitale, nu doar puscariasii si cei internati in ospicii, ci si multi oameni pe care ii catalogam ca fiind perfect normali, cu slujba sau chiar cu o situatie. Empatia nu se poate cumpara. Fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca la faptul ca viata noastra putea fi alta, daca ne nasteam in alta parte si in alte conditii, daca soarta ne-ar fi fost potrivnica, "pleava societatii" si toti acesti outcast nu sunt "aberatii ale sistemului" ci oameni ca noi, care n-au putut si din pacate de multe ori n-au stiut sa gaseasca acea caldura umana de care toti avem nevoie si n-au reusit, sau li s-a refuzat, dreptul la o viata normala.
Fiecare are vina lui pe lumea asta si nimeni nu se poate refugia in "n-am putut" sau "au fost conditii vitrege", tine de fiecare dintre noi sa razbatem. Multi insa nu pot face asta. Pentru neputinta lor ar trebui sa ne fie mila. Dar compasiunea e ceva ce trebuie cultivat de fiecare dintre noi (chiar daca ni se pare din ce in ce mai greu, probabil, s-o facem). Unii spun ca "societatea" ar trebui sa faca ceva, altii se refugiaza cu nonsalanta in a da vina pe guvern sau pe alte structuri. Societatea suntem noi, guvernul e reprezentantul nostru, fiecare dintre noi trebuie sa faca ceva.
Treci pe strada, vezi un copil nenorocit si-i arunci o moneda bucuros ca "ai facut o fapta buna", te gandesti fugitiv - "saracuu' de el, ce prapadit e..." si cu asta bifezi si obligatia de compasiune pe care crezi c-o ai. Dar nu-l vei lua niciodata de mana pe vagabond sa-l duci acasa si sa-i dai o masa calda, sa-l lasi sa se spele,sa-i dai haine curate si sa-l lasi sa doarma intr-un pat. Nici eu n-as face asta si simt o strangere de inima cand o recunosc. N-as face-o.
Asa ca sa mai lasam povestile si lamentarile cu mila si compasiunea si sa facem ceva...

Trimis de: Clopotel pe 24 May 2004, 09:41 AM

"Iubiti-va aproapele ca pe voi insiva!"
Trebuie sa ajutam oamenii nevoiasi, pentru ca si noi la randul nostru sa avem parte de mila.

Exista o problema totusi cu cersetorii, si parca am mai expus-o candva pe acest forum. Este vorba de faptul ca in spatele lor stau niste ticalosi. Vezi toti copiii aceia, prost imbracati si murdari, unii chiar cu handicap. Si cand te gandesti ca ei stau acolo, pe frig si ploaie cu mana intinsa, iar tot ce primesc le este luat de cei ce i-au trimis, te apuca groaza.
A fost o perioada in care eu refuzam sa dau bani la cersetori. Ma gandeam ca daca le dau acum bani, ei oricum ii vor cheltui imediat, de cele mai multe ori pe bautura si tigari, poate si droguri.Iar maine o iau de la capat. Deci gestul meu este inutil, nu le rezolva problema. Din contra, pe cei mai tineri ii incurajeaza sa duca o viata cu mana intinsa...

Aceasta problema ar trebui rezolvata de autoritati. Trebuie depistati toti cei care sunt in spatele acestor cersetori, si care ii folosesc. Cati constientizeaza ca baniii care ii dau unui copil la semafor ajunge in buzunarul unui tigan burtos? Iar copilul daca se alege cu o coaja de paine e norocos...

Acum eu dau bani numai la unii batrani, pe care ii cercetez cu luare aminte, deoarece am vazut ca multi ticalosi se folosesc si de batrani, ii obliga sa cerseasca la fel ca si pe copii.

Este crunt ce se intampla, iar autoritatile par a se face ca nu pricep situatia...

Trimis de: carpatic pe 24 May 2004, 10:02 AM

Megem prin centrul oraselor noastre si ne miram de numarul mare al cersetorilor pe care ii vedem. Numarati-i totusi, si nu va va iesi un procent semnificativ din populatie. Cu un plan de asistenta sociala bine pus la punct aceste sute sau mii de prapaditzi pot fi scosi din strada, cazati in internate speciale, spalati , imbracati si hraniti. Cum se practica si prin alte parti, pe care le numim civilizate. Problema e ca nu se face asta. Problema imediat urmatoare e ca majoritatea lor nu vor accepta asta. Motivatia e greu de inteles pentru noi, e greu sa pricepem de ce dupa ce primeste o masa si i se da un pat el prefera sa se intoarca in strada. Desigur, cealalta problema e mafia lor, sau "pestii" cersetorilor. Aici e problema politieneasca, si nici aici nu vedem rezultate (sau macar un real interes).

Trimis de: Blakut pe 24 May 2004, 10:45 AM

Tata zicea foarte simplu:"Nu le dau nimic! De ce? Pentru ca eu am muncit pentru banii astia."

Nici eu nu dau bani la nimeni, absolut la nimeni. Sunt de parere ca daca nu vor mai primi bani, se vor duce la munca, in orice caz, va disparea fenomenul.

Imi plac cei care ofera 'ceva' in schimb: cei care canta la chitara sau alte instrumente, in statie, si canta bine. Aia primesc bani de la mine.

Oricum, bani multi nu am, asa ca nu as da nici daca as vrea.

Trimis de: Diana-Maria pe 27 May 2004, 07:08 AM

Exista totusi oamenii de care societatea nu mai vrea sa stie nimic.Oameni care au ajuns la limita,oameni care nu mai au nici o speranta si care au ajuns sa cerseasca.
E drept,exista si puturosi care si-au facut din cersetorie un mod de viata.Daca a doua categorie nu va mai primi bani,poate va disparea.Insa neavind nici un chef de munca,ma indoiesc ca isi vor gasi un mod cinstit de a supravietui.
Cersetorii din prima categorie merita,dupa parerea mea, o bucata de piine data din toata inima,nu un banut aruncat de ochii lumii ,in ideea ca o mie-doua de lei ne va asigura un loc in rai.

Trimis de: caa pe 28 May 2004, 01:58 PM

Este foarte frumos să dai bani unui cerşetor pt. a-ţi "arvuni" un loc în rai. Sufletul tău are nevoie de această jertfă pentru a se mai uşura puţin de poverile care-l apasă.

Cît de mult foloseşte 1-2 mii, date cerşetorului, nu pot să-mi dau seama. Ceea ce pot realiza eu, fără a fi în contradicţie cu ce-aţi spus voi pînă acum, este că, pe termen mediu şi lung, nu prea îi foloseşte la ceva, ba dimpotrivă...

De aceea am o strîngere de inimă, o tristeţe cînd mă hotărăsc să dau bani vreunui cerşetor...

Trimis de: Diana-Maria pe 30 May 2004, 08:18 AM

Caa, da, e frumos.Dar atunci cind o faci ca sa il ajuti,nu ca ,,Uite ce milos sint eu. Oare m-a vazut cineva? Sigur e considerata o fapta buna!''
Sa dai pentru ca simti nevoia sa ajuti neconditionat,nu asteptind o rasplata,aici,pe pamint,sau in Ceruri.
In general, eu evit sa dau bani. Prefer sa cumpar ceva de mincare si sa dau. O piine, o placinta... in fine,ceva care sa nu poata fi luat de altii sau bani care sa fie folositi pentru a se cumpara bautura.
Daca se intimpla asa, n-am facut nimic.
Nu fac un bine, ci un rau.

Trimis de: Zed pe 4 Jun 2004, 03:15 PM

Eu cand dau bani nu ma gandesc ca ajung in rai sau altceva , niciodata nu m-am gandit la asta .
Bani se doaneza si la biserica, e asa de greu sa oferi cuiva o bucata de paine daca-ti permiti ?!

Trimis de: Diana-Maria pe 4 Jun 2004, 07:30 PM

Zed,pentru unii oameni e greu sa spuna o vorba buna, daramite sa mai bage si mina in buzunar...

Trimis de: Leon pe 4 Jun 2004, 07:54 PM

Pe varful Muntelui Fericirilor, Iisus a rostit Predica de pe Munte ( Mat.5:3-10 ).

Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila!

Trimis de: caa pe 10 Jun 2004, 04:30 PM

Şi totuşi eu cred că societatea - adică noi toţi - ar trebui să ajutăm pe defavorizaţii sorţii, fiecare după puteri. Din păcate observ în zilele de acum o mentalitate elitistă la multă lume, care exclude din start pe cei neajutoraţi. "Cei buni reuşesc întotdeauna", "cu voinţă se poate face orice pe lumea asta" şi alte vorbe de astea, care maschează ceva de la indiferenţă spre dispreţ.

Pe termen lung ajutorul ar însemna o societate care să aibă legi bune, care legi să fie respectate şi care să aibă în vedere pe toţi membrii ei, indiferent de statutul lor social. Eu îmi exprim speranţa că intrarea noastră în U.E. va avea un rol benefic în această direcţie. Mai e cale lungă, însă, pînă atunci şi deocamdată situaţia nu este bună deloc.

ps. eu n-am auzit de "muntele fericirilor" (mă refer strict la cuvinte...)

Trimis de: contraste pe 11 Jun 2004, 02:39 PM

Atunci cand o catastrofa - incendiu sau inundatie a distrus munca de o viata a unor oameni muncitaori, da, dau si din ce am mai si muncesc fizic daca este nevoie, dar, la alde "da si mie" me la coltul strazii NU, NU, NU, pentru ca ei au facut din asta o meserie. Pot munci la fel ca mine.

Trimis de: caa pe 11 Jun 2004, 02:57 PM

Ţinînd seama de faptul că foarte mulţi dintre ei îşi expun, spre convingere, anumite infirmităţi fizice, s-ar putea să nu poată munci chiar la fel...

Trimis de: Dark Angel pe 11 Jun 2004, 03:00 PM

Mila este un sentiment inferior. Fiecare merge pe drumul pe care l-a ales. Daca nu lupti, nu ai nici o sansa sa invingi
Dau, totusi din inertie, cred cate un banut de pomana...nu cred ca "ajutorul" meu poate sa-i schimbe cursul vietii omului respectiv.

Trimis de: contraste pe 11 Jun 2004, 03:03 PM

Trimis de: caa pe 11 Jun 2004, 03:20 PM

Siiiiiguur că da Contraste !

Trimis de: Leon pe 11 Jun 2004, 04:31 PM

Trimis de: Blakut pe 11 Jun 2004, 11:03 PM

Era o reclama la carti de credit, cu un tip care ii intreaba pe cersetori la misto daca accepta card. Si cersetorul scoate un cititor de card-uri din geaca.

Visa- accepted anywhere.

Trimis de: caa pe 12 Jun 2004, 10:23 AM

Trimis de: LigiaB pe 12 Jun 2004, 07:23 PM

Mi-a placut versetul lui Leon: " Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila! "

Ajut pe neajutorati? F mult. Ajut si cersetorii de pe strada, carora le dau cite un 1$ dupa ce ma uit luuung in ochii lor...si le zic rar: God bless you! Ajut si pe cei care au multi copii, ajut pe cei care sint handicapati, dau si la diferite organizatii lunar, dau si la biserica, dau si la organizatii din Ro care ajuta orfanii. Dau cu bucurie. NU ma laud. Nu vad sensul.
Inainte de a da, de fiecare data ma concentrez in sufletul meu si imediat stiu daca e bine sau nu sa dau. Mereu "aud". In felul acesta nu arunc banii aiurea...

Sa va spun de un prieten de-al meu care nu are picioare. I le-a taiat trenul cind a avut 16 ani. Acum are 40 de ani. Ptr ca i le-a taiat de sus de tot, nu poate purta proteza. A primit carucior. Niste prieteni de-afara l-au ajutat si i-au dat o masina special modificata ptr el. A fost si la mine 3 luni. L-am dus pe la biserici si a primit bani frumosi. Romanii au inima larga si au aratat multa mila.
Imi povestea chestii care nu le pot uita. Parintii i-au murit si deci a ramas fara ajutor. Fratele lui il batea de-l snopea, prietenul meu fiind cam "obositor" handicapatii cam sint asa.... Cum in RO sint scari peste tot, el nu putea urca, ca se tiraste pe jos in miini.... si nu odata a fost nevoit sa roage pe cite un om sa ii cumpere piine si salam si era injurat si ponegrit ..."Da-te jos golanule din masina...." Femeile erau mai miloase si il ajutau... Pe baiatul acesta l-am ajutat si ajut mult. Sta la bloc si toti il stiu ca merge in miini. Stie face asa multe....repara tv's radio, casetofoane, pune gresie etc numai sa scoata si el un ban. Cind vad cit de mult se zbate, creste mult in ochii mei. E cu asa mult superior cersetorilor care au picioare si care refuza sa lucre....

E greu sa dai. Stiu. As vrea sa va spun totusi, ca atunci cind dai cu inima larga, D-zeu iti da inapoi inzecit, insutit. Asa e la mine. Cu cit dau mai mult, cu atit creste business'ul. Pare paradoxal dar nu in ochii lui D-zeu. Cum spunea un prieten de-al meu: "D-zeu nu are problema cu banii, problema e ca banii Lui sint in miinile noastre, si miinile noastre sint prea' lipicioase' "
Oameni buni, cine da-lui isi da, cine face-lui isi face!

Trimis de: Blakut pe 12 Jun 2004, 10:30 PM

Eu in viata nu astept ajutor, asa ca nu vad de ce sa dau.

Trimis de: Leon pe 12 Jun 2004, 10:36 PM

Sa cresti Mare si sa fii Sanatos...mai ales sa n-ai nevoie de ajutor, ca roata e rotunda!!!

Trimis de: Blakut pe 12 Jun 2004, 10:50 PM

Nu am zis ca nu am, am zis ca nu astept. Decat sa ajut un cersetor, mai bine ajut un prieten...

Oricum Romania e plina de profitori nerecunoscatori, care abia asteapta sa-ti ia banul. Exemplul LigieiB este o exceptie zic eu.

Trimis de: Leon pe 12 Jun 2004, 11:07 PM

Toata stima ca ajuti prietenii

Despre prietenie si ajutor reciproc pot scrie o carte intreaga....dar nu de asta e vorba aici!!

Eu am invatat de la un om aspru, viteaz si dur in viata, urmatoarea pilda:

Daca trece o zi in care n-ai facut cel putin o pomana, e o zi moarta in viata ta. Nu conteaza ce...doar un bine.

De atunci nu trece o zi fara sa fac asa ceva.....si fii atent cum l-am descris pe acel om!!

Si totusi nu-mi pare rau..din contra. Bine faci, bine culegi, fara sa pui la cantar!

Asta e!!

Trimis de: Nico pe 13 Jun 2004, 01:15 AM

Nu cred ca a ajuta si a da de pomana sunt sinonime in toate situatiile. Mi s-a intamplat sa vad un copil, care parea sa aiba parinti, era cu ghiozdanul in spate, imbracat curat si mi-a cerut niste bani. Nu pot spune ca sunt o persoana zgarcita sau ca m-ar afecta daca i-as da ceva, dar m-am gandit ca practic eu il incurajez sa cerseasca, va invata ca daca cere pe strada va primi si comportamentul se va perpetua. Mi-a parut rau pe moment dar asa am considerat eu necesar si corect.
Sunt mult mai mult impresionata de varstnici (ei chiar nu mai au nici o sansa de a se integra) sau de cei care incearca sa faca ceva pentru a obtine un ban...

Ma deranjeaza indiferenta si prejudecatile oamenilor in fata celor care au fost mai putin norocosi. Sa ajungi la mila societatii e foarte trist si sunt convinsa ca sunt oameni care ajung aici fara sa se faca vinovati pentru asta.
Dar modul cel mai eficient de a sprijini pe cineva, si asta nu o spun eu, e sa il ajuti sa invete sa se ajute singur, evident greul aici incepe...

Trimis de: Blakut pe 13 Jun 2004, 10:20 AM

Societatea romana a ajuns prost. Noi, romanii, spre deosebire de alte natii, nu avem spiritul competitiei dezvoltat, nu stim a cui e datoria sa ajute, sau daca e bine sa ajute.

Statul, caruia toti ii platim impozite, ar trebui sa se ocupe de problema asta. Daca maine nimeni nu ar mai da bani cersetorilo, acestia nu ar mai exista, ar vedea ca nu obtin profit si s-ar duce la munca (cei care au cum). Restul ar profita, asa cum e si normal intr-o tara, de ajutorul de la stat, care nu s-ar mai imparti la o multime de lenesi, ci ar ajunge doar la cine are cu adevarat nevoie.

Desigur, ce spun eu acolo nu se va intampla niciodata.

oamenii trebuie pusi la munca!!

Trimis de: LigiaB pe 13 Jun 2004, 07:12 PM

Blakut, eu mai sus am spus urmatoarea zicala: Cine da lui isi da, cine face lui isi face. Sa iti spun de unde o stiu....

Istoria spune ca intr-un satuc de munte, muuulti ani in urma locuiau 2 batrinei. Se ingrijeau unul pe celalalt si asa supravietuiau. Intr-o zi batrinica moare si mosulica ramine singur. Ptr ca ii era greu sa gateasca, zilnic mergea prin sat, pe strada principala, de la un capat al satului la celalat si spunea cit putea el de tare: "Ajutati va rog in batrinel, ca cine da, lui isi da si cine face lui isi face!" Satenii se indurau de el si mereu primea citeva merinde...destul sa supravietuiasca. Asa azi, asa miine... Una din vecine deja se agrava cind il auzea...incepuse sa il ocarasca si sa ii spuna sa isi tina gura. El nu o baga in seama ci spunea mai departe alene..."Ajutati va rog un batrinel, ca cine da, lui isi da, si cine face, lui isi face!" Dupa citeva saptamini, vecina cu pricina isi face un plan... si anume sa il stirpeasca pe mosulica. Zis si facut...se pune de dimineata si framinta de piine si intr-una din paini pune otrava... Pe dupa-masa, cind batrinelul a trecut iar, ea iese la poarta si ii spune: "Uite mosule, am o piine in plus, e calda, nu vrei sa o iei? " Batrinelul pare surprins, dar in acelasi timp bucuros si ia piinea. Dar ptr ca era calda, se hotaraste sa o pastreze, asa ca o baga in traista si pleaca mai departe repetind vorbele lui favorite...."Cine da, lui isi da, cine face, lui isi face."

Ajunge acasa. Nu dupa mult timp, bate la poarta un tinerel, mor de sete, istovit dupa munca cimpului... Batrinelul il cheama in casa si ii da apa apoi ii zice: " Nepoate, nu vrei si o bucata de piine, uite e inca calda, am primit-o chiar de la mama dumneatale, uite ia si maninca ". Tinarul maninca si pleaca....dar ...abia ajunge acasa...intra pe usa si cade jos zvircolindu-se de durere... Mama speriata il intreaba ce-a patit, el raspunde ca totul a fost bine pina a trecut pe la casa batrinelului.... Deodata, devine palida si i se moaie picioarele...incepe sa isi sfisie hainele de pe ea sa plinga in hohote... se arunca jos si ia capul feciorului ei in poala...asista la imaginea sfisietoare cind viata i se scurge din el, urmareste ultimile convulsi are corpului neputincios... plinge amarnic in timp ce ii suna in cap vorbele batrinelului: Cind da lui isi da, cine face lui isi face.....

***

Blakut, nu odata am vazut cum se intoarce roata. Viata te loveste cu exact ce dai...culmea e ca o face exact cind nu te astepti. Tu spui ca nu astepti ajutor de la nimeni. Eu spun sa nu te grabesti sa spui asemenea vorbe mari si grele... toti avem nevoie de ajutor mai devreme sau mai tirziu... Stii ce e ironic, si eu am crezut ca si tine...si anume ca ma descurc singura...am gresit...

Eu iti spun ca ramin stupefiata cind ma trezesc cu ajutor din partea cunoscutilor (straini)care imi fac favoruri enorme... trec zile, saptamini si nu imi revin....ma tot gindesc...oare ce a determinat acei oameni sa imi intinda o mina da ajutor chiar in acel moment, chiar cind imi crapa maseaua???
Nu trece mult si imi aduc si eu aminte vorbele batrinelului....cine da... hai ca deja le stii.

Fa bine cind poti, fa cu toata inima, ca te ajunge... iti promit.

Trimis de: Diana-Maria pe 13 Jun 2004, 10:17 PM

Ligia,Ligia... ce poveste frumoasa ai scris tu aici...
E adevarat.Binele sau raul facut se intoarce,mai devreme sau mai tirziu...
Nu intotdeauna de la cei de la care il astepti...
Important e sa ne dam seama ca mila si compasiunea fata de cei
care sint cu adevarat la ananghie,ne fac oameni.

Trimis de: caa pe 14 Jun 2004, 07:57 AM

Frumoasă povestea acestei incurabile optimiste care este Ligia

Şi, totuşi, pîinea ar fi trebuit mîncată de vecină, nu de fiul ei...

Trimis de: LigiaB pe 14 Jun 2004, 08:29 AM

Multam fain, Diana_Maria si Caa.

@ Caa.
Caa, sa stii ca s-a intimplat exact cum trebuia, daca minca ea piinea, atunci murea si scapa "usor". Dar de cele mai multe ori, viata te loveste unde doare mai tare, in cazul de fata, singurul ei fiu. Ea a trait cu un regret amar tot restul vietii, a trait sa spuna si altora sa nu faca la fel, 'a intrat in istorie', dupa cum vezi...

Asa se explica probabil, faptele care se intorc nu lovesc direct ci indirect... Doare mai tare...
Life is fair chiar si cind nu vedem sau intelem noi...

Trimis de: denise pe 14 Jun 2004, 08:29 AM

Sa nu uitam totusi ca atunci cand faci un dar, o milostenie, "nu trebuie sa stie dreapta ce face stanga" , dupa cum spune Biblia. Daca te lauzi cu fapta ta nu mai primesti rasplata in cer, caci ai primit-o (ti-ai luat-o) deja pe pamant.
Adevaratele fapte caritabile sunt cele nestiute... Sunt cele care iti bucura inima, nu orgoliul...

Trimis de: Blakut pe 14 Jun 2004, 09:10 AM

Ajut pe cei ce merita ajutati, nu spun sa nu ajutam. Dar eu nu ajut cersetori, pentru ca pur si simplu nu vad scopul.

Povestea este frumoasa, dar este doar o poveste. Din poveste rezulta mai mult ca "cine sapa groapa altuia cade singur in ea". Toti oamenii aia l-au ajutat pe mosulica, si ce au castigat? (nu spun ca ar trebui sa ajuti oamenii doar pentru a obtine profit, dar mosu spunea ca daca il ajuta, o sa primeasca si ei.)

Trebuia sa fiu mai clar: nu astept sa ajutor aiurea, sau mila altora. Prietenii isi ajuta prietenii si cu asta basta.

Trimis de: caa pe 14 Jun 2004, 12:43 PM

Blakut eşti prea dur, după opinia mea. În fond, cine merită ajutat? Să facă bine să se descurce şi singuri, nu?

Iar scopurile noastre, ooo, scopurile noastre de prea multe ori sînt atît de meschine că am merita să fim pedepsiţi, nu ajutaţi!

@Lidia

Pentru tîlcul poveştii e bine s-o lăsăm aşa. Dar îţi mai spun eu o variantă de final, din păcate foarte plauzibilă: după ce-şi îngroapă fiul, vecina "prinde" aşa o vrajbă şi o ciudă pe bătrînel încît reia operaţiunea cu pîinea (sau născoceşte alta nouă, şi mai "subtilă") şi, cu mare tenacitate, nu se lasă pînă nu-l vede şi ea pe bătrînel sub pămînt. Aşa, ca să-şi răzbune fiul!!...

Trimis de: LigiaB pe 14 Jun 2004, 05:02 PM

@Caa
Ok, las ca tine.

Trimis de: caa pe 15 Jun 2004, 07:57 AM

Vreau să mărturisesc aici că am descoperit cu mirare la unii din interlocutorii mei o atitudine "ciudată" faţă de milă, ca noţiune şi sentiment. Pt. mirarea mea vina îmi aparţine în totalitate.

Dar aş vrea să spun răspicat că, în condiţiile în care:
1. Spun adeseori "Doamne miluieşte!" şi doresc ca Domnul să mă miluiască într-adevăr, deşi sînt conştient că de multe ori n-aş prea merita...
2. Isus zice undeva (direct, dar f. des indirect): "Milă vreau şi nu jertfă!"

... mila este o îndatorire de prim ordin pt. mine, pe care încerc să o materializez aşa cum pot şi cum mă duce mintea...

Trimis de: LigiaB pe 15 Jun 2004, 08:11 AM

Caa, frumos spus.

Nu judeca pe altii... mila nu e o insusire care ii caracterizeaza pe multi. Unii au o doza mai mare ca altii. In acelasi timp, unii primesc mai multa mila ca altii, ptr ca...cu ce masura masori, cu aceasi ti se va masura. Se aplica la tot felul de "chestii".
Arata tu mila, fata de cei care nu o au.
Arata tu ce inseamana sa fi milos.

Trimis de: YoyoMan pe 16 Jun 2004, 05:06 PM

Trimis de: khali pe 16 Jun 2004, 07:59 PM

Mila este un construct psihosocial, crestinismul a ridicat-o la rang de valoare esentiala, Nietszche s-a lepadat de ea ca apanaj al oamenilor slabi; cu toate acestea este importanta in masura in care incita la comportamente ce contribuie la functionarea unei societati date (conform unei ideologii dominante). Este de asteptat ca indivizii unei societati dominate de principiile liberale, de conceptul meritocratic, de ideea recompenselor in mod echitabil (in functie de efortul investit) sa actioneze concret (sa dea efectiv) in spiritul compasiunii/milei intr-o maniera redusa.

Cu toate acestea, la nivelul omului obisnuit, decizia de a da efectiv depinde de o serie de factori, iar "bunatatea" inimii nu e nici macar variabila cea mai importanta. Sa dau un exemplu devenit clasic (sintetizand):

Prima duminica insorita de primavara. Oamenii se plimba zambind, incantarea de a fi scapat de o iarna friguroasa se citeste pe fetele lor. La capatul unui pod, un cersetor sta jos, tinand in mana un carton pe care scrie "Sunt orb, ajutati-ma!" Majoritatea il ignora. La un moment dat, apare un individ, citeste rugamintea scrisa, ia cartonul si scrie pe spatele lui cateva cuvinte, apoi pleaca. Treptat, cersetorul primeste din ce in ce mai multi bani.
Trecatorul scrisese "Afara e primavara, iar eu nu o pot vedea".

Trimis de: LigiaB pe 16 Jun 2004, 08:14 PM

Khali la han!

Ce frumoasa istorioara cu orbul, wow! Ce trista... ce bine ne deschide noua "ochii" sa vedem ce e important...dar oare vrem sa vedem?

Bine-ai venit printre noi.

Trimis de: caa pe 17 Jun 2004, 09:00 AM

Bine ai venit Khali şi bine că ai venit!

Dacă la prima parte a mesajului tău mi-am pus picioarele într-un lighean cu apă rece şi o pînză umezită în jurul capului, reuşind cît de cît "să ţin pasul", spre sfîrşit chiar m-am bucurat: este acolo un soi de rafinament spiritual de mare clasă, care pune în umbră fundalul trist al poveştii. Great thing, really!!

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Jun 2004, 08:20 AM

In primul rind,
Khali!

Iar in al doilea rind....
sa va spun o poveste adevarata.
Am intilnit acum o saptamina o ,,cucoana'' in virsta care statea la usa unei farmacii avind cuponul de pensie in mina si care apela la mila tracatorilor. I-am dat si eu un banut si am intrebat-o ce si cum.
Mi-a spus, aratindu-mi cuponul ,ca are 1.250.000 lei pensie si ca o duce foarte greu.M-am oferit sa fac un articol despre ea in ziar, mai ales ca mi-a spus ca are aproape 10 milioane datorie la intretinere si ii este frica sa nu ramina pe drumuri.
A fost foarte incintata,mai mai sa ma pupe pe strada ... DAR m-a rugat sa ma duc acasa la ea nu a doua zi, asa cum ii propusesem , ci luni.
Luni dimineata am luat orasul la picior si am ajuns la adresa la care locuieste. Toate bune si frumoase... Urc eu voiniceste pina la etajul sapte ( liftul nu functiona).O gasesc in fata usii cu galeata de gunoi in mina.Mi-a spus ca nu se poate atunci, sa mai vin marti sau miercuri, CA E OCUPATA!
Dupa care imi pune intrebarea :,,Cite milioane imi da de la ziar? Si matale citi bani imi dai?"
Am ramas perplex. Asa ce mi-a venit sa ii zic vreo doua vorbe de la orraz, dar
m-am limitat sa ii spun ca nu sta nimeni dupa ea, sa vina si sa incerce sa o ajute numai cind domnia sa este dispusa!
Dupa doua zile am vazut-o in fata aceleiasi farmacii.
Cind m-a zarit de la departare a luat-o la picior, de ziceai ca i-am pus sare pe coada!
Mi s-a facut rusine de rusinea ei!
Mi s-a parut cea mai josnica forma de inselatorie ce facea! Mai ales ca e vorba de o persoana ajunsa la o virsta cind nu se poate spune ca e inconstienta.
Cucoana e o mica escroaca, pusa pe gainarii.
Intr-un fel imi pare bine ca s-a intimplat asa!

Trimis de: Blakut pe 27 Jun 2004, 09:09 AM

Un prieten care e la un liceu mai periferic si-a vazut unul din colegi (tzigan) la cersit. Si l-a intrebat: ce faci mah? Nu stiam ca o duci asa de rau... El ii raspunde: Ah, nu, eu stau la vila, dar ma trimite tata ca sa am si eu o ocupatie. Si strangea bani buni baiatu'.

Iarasi ma oftica donatiile inutile, catre persoane care nu mai au nici o sansa de supravietuire. Se cheltuiesc mii si mii de dolari ca sa ajutam cativa nenorociti fara scapare, cand cu aceeasi bani am putea ajuta oameni muncitori si cinstiti dar fara posibilitati. Mila asta o sa ne vina de hac pana la urma, persoanele de care ne este noua mila nu o sa arate mila fata de nimeni. Cred ca numai 1% din cei ce cersesc prin metrou chiar sunt saraci si beneficiaza ei insisi de banii pe care ii primesc.

Si inainte sa mai intindeti bani catre un cersetor ganditi-va ca respectivul face intr-o luna de doua ori salariul vostru. Si nici nu plateste impozit!

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Jun 2004, 09:19 AM

Blakut

Trimis de: Blakut pe 27 Jun 2004, 11:32 AM

Banii care se cheltuie cu oameni bolnavi fara sansa de vindecare, bani care le dau acestor oameni nimic altceva decat o agonie prelungita, se pot investi in oameni care chiar nu au, dar care daca ar primi acesti bani ar face ceva folositor pentru societate, ajutand poate si la prevenirea acelor boli incurabile etc.

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Jun 2004, 11:45 AM

Nu te intreb decit atit: cine sintem noi ca sa hotarim ca nu au dreptul la viata, chiar daca e una chinuita?!

Trimis de: SORIN pe 27 Jun 2004, 06:58 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 28 Jun 2004, 06:46 AM

Nici eu nu pot sa cred ca ,intr-adevar, Blakut gindeste asa...

Trimis de: YoyoMan pe 28 Jun 2004, 12:05 PM

Blakut e prea categoric. Nu se poate aplica "solutia finala" numai pentru ca unii merita si altii nu merita.... E mult mai complicata discutia...

Trimis de: caa pe 28 Jun 2004, 12:28 PM

În concluzie, Blakut, ai cam fost "ciuruit" de forumişti, man! Doreşti un pic de milă din partea societăţii, ca să-ţi mai revii puţin?

Trimis de: Eclectic pe 7 Aug 2004, 09:55 PM

Pe mine nu ma deranjeaza faptul ca anumiti oameni ii ajuta pe altii, indiferent de forma ajutorului. Ce ma deranjeaza enorm e ajutorul pe care suntem obligati sa-l dam. Spre exemplu, ajutoarele pentru ca saracii sa plateasca energia termica. Daca eu am inima mare si sufletul nobil, ii voi da lui Nea Gica de la etajul 3 bani pentru a-si plati factura. O fac cu placere. Doar nu vreau sa inghete bietul om. Dar nu vreau ca statul sa ma oblige sa-l ajut. Nu e normal. Cum ar fi o lege prin care sa fim obligati sa-i oferim o suma oarecare fiecarui cersetor care ne iese in cale ?

Trimis de: Blakut pe 12 Aug 2004, 10:34 AM

Trimis de: nefertiti-old pe 12 Aug 2004, 11:08 AM

Nu cred ca e cazul sa ii sariti in cap lui blakut pentru ceea ce a spus. Pur si simplu sunt parerile lui. In plus, din ce a spus nu cred ca se intelege ca el este pentru a-i lasa pe unii sa moara, fara sa fie ajutati in vreun fel. Ideea este, zic eu, ca uneori se face prea mult caz pentru cate un bolnav pentru care se fac donatii de genul celor amintite. Poate ca omul respectiv nici nu vrea sa se faca atata valva, poate nici macar nu vrea sa se adune banii aceia. V-ati gandit si la asta? Ce-i drept, asta poate fi o alta discutie. Dar, revenind, poate daca totul s-ar face mai discret, fara atata publicitate, nu ar mai isca asemenea reactii.

Trimis de: SORIN pe 12 Aug 2004, 02:41 PM

Trimis de: contraste pe 12 Aug 2004, 03:36 PM

Ceea ce a spus Blakut este un termen vechi, euthanasie, dar acum el l-a adus in actualitate in mai multe cuvinte. Acum nu se mai practica, si poate el doreste o reactualizare, nu ?

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Aug 2004, 05:11 PM

Si-atunci, ce facem? Spunem celor care au o sansa la o mie sa se faca bine ca solutia ideala ar fi sa fie eutanasiati?
Spunem unui parinte care are un pui bolnav ca banii aia ar fi mai bine bagati in aparatura medicala?
Si de ce sa ii bagam in aparatura medicala cind aceasta aparatura foloseste tot unor bolnavi?
Nu avem de-a-face cu o usoara contradictie de idei?

@Blakut, daca te-ai afla intr-o situatie limita si cineva drag si apropiat tie ar avea sanse minime de supravietuire, nu cred ca ai mai gindi asa...
Iar daca in asemenea conditii ai continua sa faci tot genul asta de afirmatii, atunci da-mi voie sa spun ca de vina e o oarecare doza de teribilism... in cel mai bun caz!
Fara suparare...

Trimis de: sorin666 pe 12 Aug 2004, 05:41 PM

Intreaba-l mai curand daca anii peste "varsta teribila" se numara pe degetele mai mult decat unei maini...

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Aug 2004, 07:20 PM

Ce sa zic, Sorine , pe mine ma intristeaza ... nu stiu de ce, ma face sa ma gindesc la ,,puritatea rasei“ si la metodele naziste de a avea o natiune ,,sanatoasa“...
Nu e o acuza absurda, la asta m-am gindit...

Trimis de: Blakut pe 12 Aug 2004, 11:28 PM

=> Ma asteptam la asemenea reactii din partea voastra, nu e nici o problema. Mereu si mereu apare argumentul: pune-te in locul celui fara sansa. Daca de fiecare data in viata noastra ne-am pune in locul celui napastuit, actiunile noastre nu ar aduce nimic bun.

Nu propun nici euthanasierea, nici uciderea directa a bolnavilor. Tot ce vreau sa spun este ca renuntarea la niste cazuri incurabile ar duce la vindecarea unor alti bolnavi, care pot reveni in societate si pot munci pentru aceasta, cauzand posibilitatea vindecarii altor bolnavi. Este inuman ca oameni inteligenti, capabili, sa moara de foame in timp ce se strang 15.000 de euro pentru a-i cumpara un picior nou unui tractorist mediocru care este acum dat la TV.

Sunt pentru o distribuire mai buna a resurselor.

Trimis de: Eclectic pe 12 Aug 2004, 11:32 PM

E si asta un punct de vedere si are logica sa.

Trimis de: YoyoMan pe 12 Aug 2004, 11:52 PM

Trimis de: Eclectic pe 13 Aug 2004, 03:06 AM

Nu poti spune asa ceva, dar nu trebuie sa-i obligi sa o faca.

Trimis de: Diana-Maria pe 13 Aug 2004, 07:21 AM

Tocmai asta e frumusetea actului caritabil: da CINE VREA.
Nu e obligatoriu.

Trimis de: LINICA pe 13 Aug 2004, 08:55 AM

Eu am ajuns sa nu mai am incredere in cersetori!
Saracii , bolnavii da.Au nevoie si ii ajut atunci cand am ocazia.
Stiu ca sunt rea la faza asta (poate nu recunosc un adevarat cersetor uneori), dar cred ca oricine vrea cu adevarat sa se integreze in societate, ducand o viata demna, poate! Nu ma refer la cei retardati sau cazurile extreme - disperatii - ci la cersetorii calificati (v. Filantropica)

Trimis de: Eclectic pe 13 Aug 2004, 11:54 AM

Diana, sunt de acord cu tine. Doar ca de multe ori statul ne obliga sa facem asemenea "acte caritabile," pe care politicienii le denumesc altfel (ajutoare sociale, subventii etc.)

Trimis de: QuixoticWitchhunt pe 3 Sep 2004, 12:08 AM

Pe mine ma intriga o chestie: toata lumea doneaza fonduri pentru copiii cu handicap, nimeni nu ajunge nici macar cu gandul sa-i sprijine pe cei dotati intelectual. In schimb se sustine sus si tare o idee banalizata :"ei sunt viitorul tarii!" Care tara? Belgia? Austria? Canada? (Si oare de ce pleaca toti dom'le?! Oare?)
Cersetorii sunt, si ei, o specie aparte. Se castiga bine din cersit. Oamenilor le e mila/ teama de ei. Am vazut o faza de necrezut la o manastire: un cersetor merge la un calugar si ii cere bani. Calugarul ii spune ca ii da masa si loc de dormit, cu conditia sa munceasca (animale, curte, constructii). Cersetorul il priveste stupefiat, face o intoarcere brusca si pleaca hotarat intr-o directie aleasa aleatoriu, numai acolo sa nu stea. Tiganasii se agata de tine cu indarjire si daca "indraznesti" sa-i lovesti in "orgoliu" apar tiganii cei mari de la cativa metri distanta. Continuarea...

Trimis de: caa pe 3 Sep 2004, 08:42 AM

Donarea de fonduri pt copiii cu handicap este o formă de ajutor şi de milă a societăţii pt aceştia. Sprijinirea celor dotaţi intelectual nu se face din milă...

Trimis de: QuixoticWitchhunt pe 3 Sep 2004, 10:36 PM

...si daca tot nu se face din mila, mai bine sa nu se faca deloc! Asa nu se mai poate defila prin fata tuturor cu constiintele umflate de mandria unui act "caritabil", dezinteresat.
Oricare ar fi criteriile de repartizare a fondurilor, saraci si cersetori pot ajunge toti.

Trimis de: Eclectic pe 4 Sep 2004, 05:43 AM

Corect. Oricum, poate nenea ala cu prenume asemanator cu al unui personaj de film sexy avea dreptate cand spune ca a da bani unui cersetor nu e nici moral, nici imoral, ci amoral.

Trimis de: ulisernic pe 4 Sep 2004, 09:02 AM

Sora mea este persoana cu handicap, are 26 de ani, iar aproape toti acesti ani au fost pentru ea un lung sir de umilinte si suferinte. A vrut si ea sa se integreze in societate si sa duca o viata demna, dar nu a putut, din pacate, iar acum nu cred ca mai are resursele necesare pentru a lupta. Este foarte greu sa lupti de mic copil, iar cand lupta ta nu are nici un rezultat, entuziasmul si puterea se pierd cu trecerea timpului. Nu spun ca nu exista oameni buni si intelegatori, ba chiar am intalnit pe acest forum astfel de oameni, dar s-a intamplat ca ea sa nu-i intalneasca decat pe ceilalti care au tratat-o cu sila si dispret si nu i-au acordat nici o sansa. Cand a terminat cele 8 clase, cei de la scoala au refuzat sa-i dea avizul medical, sustinand ca are un intelect prea redus pentru a-si incerca sansele la un liceu. Credeti ca i s-a facut vreo evaluare? Nu, au contat aparentele, aspectul ei fizic (are capul mai mare, a avut encefalopatie, nici macar nu stiu ce inseamna exact, niciodata nu am avut destui bani ca sa merg cu ea la un neurolog pentru un consult detaliat), tremuratul mainilor, mersul defectuos datorat luxatiei congenitale de sold si piciorului plat congenital, privirea deformata de strabismul convergent de care sufera. Toate acestea au avut o importanta covarsitoare atunci cand a fost vorba ca ea sa se integreze in societate iar rezultatul a fost negativ, sa vedem insa cum se va pune problema cand va fi vorba de obtinerea certificatului de constatare a handicapului. A mai avut un astfel de certificat cu ani in urma si, la vremea respectiva, am fost foarte surprinsa sa constat ca toate probleme ei, foarte grave atunci cand s-a pus problema de a studia si de a munci, au devenit mult mai putin grave atunci cand a cerut ajutorul acela social. Sa nu ma intelegeti gresit, nu judec pe nimeni, toti suntem oameni si nu suntem perfecti, dar ma intreb ce ati face voi in locul ei, si nu este o intrebare provocatoare, pusa cu suparare si frustrare, ci chiar as vrea sa aflu ce parere aveti, pentru ca este foarte posibil sa existe solutii de care noi nu avem habar.
Sper ca nu am suparat pe nimeni, iar daca am facut-o, imi pare rau, nu asta a fost intentia mea. A! Inca ceva: surprinzator, poate, dar stiti ca ea vrea sa traiasca in ciuda tuturor greutatilor si suferintelor? Nu-i pare rau ca s-a nascut asa si nici nu am auzit-o vreodata spunand ca mai bine nu s-ar fi nascut deloc sau ca mai bine ar muri decat sa duca o astfel de viata. De multe ori spunem "mai bine mort decat o viata de caine!", insa uite ca sunt persoane cu handicap, bolnavi, chinuiti in viziunea multora dintre noi, care totusi vor sa traiasca, sa se bucure si ei de o zi frumoasa, ba mai viseaza si la familie si copii. Scuze, nu cred ca ar trebui sa generalizez, cunosc doar cateva persoane in astfel de situatii si faptul ca aceste persoane trag cu dintii de viata, cum se spune, nu-mi da dreptul sa generalizez. Personal am incercat de multe ori sa ma pun in locul surorii mele sau al uneia dintre prietenele mele care este paralizata de la varsta de 29 de ani si care stie ca sanatatea i se deterioreaza pe timp ce trece si stie sigur ca nu va imbatrani, insa nu am reusit decat sa-mi imaginez vag ce ar trebui sa simta ele. Foarte vag!
Si ca sa nu fiu pe langa subiect - ca pana acum! - trebuie sa va spun ca au fost momente in care sora mea nu a avut ce sa manance, insa nu a fost in stare sa cerseasca, nu a putut, a preferat sa rabde de foame pana am putut sa o ajut eu din nou. Imi spunea cineva odata ca nu putem stii ce anume suntem capabili sa facem in disperare de cauza, asa ca este posibil ca sora mea sa fie in stare sa cerseasca daca as muri eu, singurul ei sprijin, nici acela prea stralucit!
Va doresc numai bine tuturor!
Mihaela

Trimis de: caa pe 4 Sep 2004, 09:27 AM

Sora ta are o cruce deosebit de grea de dus. Părerea mea este că are nevoie de cineva (unul sau mai mulţi) oameni cu inimă mare care să fie alături de ea şi care să o ajute la purtarea acestei cruci. De asemenea, tot cu titlu de părere personală, nu cred că sînt utile comparaţiile cu oamenii valizi fizic, cu amărăciunile şi frustrările inerente acestor comparaţii. Pur şi simplu ea are viaţa ei de trăit, în condiţiile date, aşa cum noi, cei întregi la corp trebuie să ne trăim viaţa în ciuda handicapurilor psihice sau morale pe care eventual le avem...

Ştiu că este f uşor să vorbeşti atunci cînd nu eşti tu cel în cauză. Dar am simţit nevoia să spun şi eu ceva pentru că e deosebit de impresionant cazul descris de ulisernic şi mi s-a strîns inima de compasiune. În astfel de situaţii chiar mă simt complet handicapat de neputinţele mele de tot felul!...

Of, cîtă tristeţe este pe lumea asta! Dar Dumnezeu e mare şi le vede pe toate!

Vă doresc şi eu numai bine Mihaela şi să mă ierţi, că poate am scris ceva necuvenit!...

Trimis de: ulisernic pe 4 Sep 2004, 10:55 AM

Multumesc mult, Milimetru, si sa stii ca nu ai scris nimic necuvenit, dimpotriva, cuvintele tale sunt pline de caldura si intelegere. Apoi, nu am postat mesajul gandindu-ma ca viziunea mea este perfecta sau ca nimeni nu ma va contrazice pentru ca este vorba despre o persoana cu handicap si - vai, Doamne! - cum sa spunem ceva rau despre o persoana si asa napastuita de soarta?! Tocmai, m-am gandit ca poate - sigur! - am gresit si eu pe undeva, iar un sfat, o opinie pot fi foarte bune chiar daca nu suna placut, ceea ce nu s-a intamplat in mesajul tau, in nici un caz. Vedeti, oricat as incerca sa-mi pastrez obiectivitatea, nu pot, pentru ca o iubesc, si recunosc ca mi s-a intamplat sa fiu cuprinsa de furie in timp ce ea era calma si inceca sa ma linisteasca pe mine! Sentimentele, in cazul meu, ma impiedica sa privesc situatia "la rece", de aceea am si scris pe forum, sperand sa aflu cum se vad lucrurile din afara, cum se spune. Nu m-am gandit nici o clipa sa fac vreo comparatie, am si spus ca nu am cum sa ma pun in locul ei, imi pare rau ca a sunat ca o comparatie care chiar nu si-ar avea rostul. Sora mea, din fericire pentru ea, nu gandeste "of, de ce nu sunt si eu ca tine", ci imi spunea mereu ca ar vrea si ea sa fie acceptata asa cum este, nici cu mai multa, dar nici cu mai putina bunavointa. Acum nu mai vrea sa mai lupte, nu mai viseaza ca inainte sa-si termine liceul sau sa faca o scoala profesionala, ci s-a lasat in voia sortii, agatandu-se de mine ca de un colac de salvare. Iar eu, fatalista de felul meu, ma gandesc cum sa fac sa iasa din aceasta stare, pentru ca azi sunt, maine se poate sa nu mai fiu, iar ea va ramane absolut fara nici un sprijin material si moral. Pe de alta parte, este atat de bine sa-mi mai spun "ofurile" din cand in cand pe forum, mai aud o opinie, chiar si o critica este buna, o vorba calda, o incurajare, pentru ca sunt departe de a fi o sfanta si asa-mi vine cateodata sa fug de tot si de toate, undeva cat mai departe... In fata ei, in fata copiilor mei trebuie sa-mi maschez neputinta si slabiciunile, nu vreau sa o fac sa sufere gandindu-se ca-mi este o povara (nici nu-mi este, dar mai am si eu perioade proaste), iar pe copii nu vreau sa-i fac sa se simta vinovati pentru ca, vezi Doamne, fac sacrificii pentru ei. Si sa stii, Milimetru, ca nu este deloc usor sa vorbesti chiar cand nu esti tu cel in cauza, daca ai un suflet bun si sensibil ca al tau. Iti multumesc pentru urari si sa ne ajute Dumnezeu sa fim sanatosi si puternici, atat cat putem!
Cu drag,
Mihaela