Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: fargakos pe 12 May 2004, 01:37 PM

"suntem oameni si cu totii gresim"
Cum treceti mai departe peste un incident in care o persoana v-a jignit? Pana unde va este iertarea si de unde incepe sfarsitul ei?

(nu stiu daca mai exista un subiect pe aceasta tema asa ca imi cer scuze anticipat in cazul in care exista)

Trimis de: caa pe 12 May 2004, 02:12 PM

Eu cred că puterea de a ierta este unul din elementele principale care-l fac pe om... om şi îi conferă, totodată... putere!

Trimis de: Nico pe 12 May 2004, 03:35 PM

Atata timp cat ai pretentia sa fii iertat, trebuie sa stii sa ierti la randul tau. Limite nu exista. Argumente? Imi vine in minte un exemplu care pentru mine a fost revelator: cei care si-au petrecut o mare parte din viata in inchisorile comuniste si care in ciuda umilintelor inimaginabile, au stiut nu numai sa ierte, ba chiar sa ceara sa nu fie razbunati... Dar iti trebuie multa intelepciune pentru a ierta asa, iar eu nu pot decat sa aspir la ea...

Trimis de: 47462 pe 12 May 2004, 09:37 PM

Puterea de a ierta e cea mai mare calitate pe care o poate avea un om. Dar a ierta nu inseamna sa si uiti! Mi se pare normal sa ierti, sa oferi o a doua, treia sansa, dar sunt lucruri pe care chiar nu le poti uita si asta te impiedica sa te porti la fel cu aceea persoana. Mi s-a intamplat sa ma injunghie pe la spate o buna prietena si singururl lucru pe care l-am putut face a fost sa o iert pentru ca nimeni nu e perfect. La un moment dat ma asteptat sa isi ceara scuze...dar nu a venit, si chiar si-asa o salut si vorbesc cu ea, dar nu pot spune ca am uitat ce a facut si imi aduc aminte de asta de fiecare data cand o vad si asta ma face sa ma simt incomod in preajma ei.

Trimis de: Serenity pe 13 May 2004, 12:19 AM

Cred ca a ierta fara a uita sunt doua actiuni care se contrazic. Iertarea nu implica doar o atitudine binevoitoare fata de persoana respectiva, implica stergerea cu buretele a tot ce s-a intamplat, depasirea resentimentelor si, implicit, uitarea. Daca de fiecare data cand vezi persoana respectiva iti aduci aminte de felul in care ai fost tradata e clar ca nu ai iertat-o

Trimis de: rebel pe 13 May 2004, 04:45 AM

Sã luãm în considerare si 'gradul jignirii'. De esti un sofer si esti jignit de un altul pentru cã nu accelerezi când semaforul indicã culoarea galbenã, aceasta nu-nseamnã cã nu esti un sofer bun, ci doar unul precaut si n-ar trebui sã te simti jignit ce fiece cuvinte aruncate la nervi.

Totii gresim. Ajutã cu ceva sã spui cã ierti si sã tii în tine pânã ce inima-ti putrezeste-n piept?

Napoleon avea o zicalã: 'Opreste-te întotdeauna pentru a delibera, dar când momentul de-a lua mãsuri soseste lasã analiza pentru întelepti si fã ce-ai de fãcut.'

Trimis de: YOo pe 14 May 2004, 05:06 PM

Trimis de: Serenity pe 14 May 2004, 10:55 PM

Nu incerc sa-mi impun punctul de vedere, pentru ca nu toti intelegem prin "iertare" acelasi lucru.

Si-acum sa revenim la exemplul tau. Probabil ai dreptate in ceea ce sustii, dar eu prin "a ierta" inteleg a nu-l mai considera vinovat ca nu ti-a mai inapoiat acel "ceva" si a-i da si a doua oara cand vine sa ceara Nu spun ca eu as face lucrul asta, probabil as reactiona cum ar reactiona majoritatea.. dar asa vad eu iertarea.

Trimis de: genicon pe 14 May 2004, 11:21 PM

La mine treaba asta este destul de ciudata... pentru ca nu prea sunt genul de persoana care sa se supere Si daca o fac, imi trece imediat.

Foarte, foarte rar mi s-a intamplat sa fiu suparat "pe bune" pe cineva. M-am suparat o data pe cel mai bun prieten al meu ca mi-a inchis telefonul in nas (urasc chestia asta ) si alta data ca a strigat, in timp ce jucam baschet, un fault aiurea. La ultima chestie era chiar sa ne batem si a urmat o perioada de vreo 3 zile in care nu am mai vorbit. Am dat aceste exemple, chit ca nu par de loc a intari ce am zis in primele randuri... insa aveam dreptate. Dupa cum vedeti, sunt niste motive puerile, si pe cuvant ca m-am gandit si la alte exemple si... nu am gasit (nu vreau sa ma laud dar... chiar asa este )

Mereu mi-am zis ca nu exista "greseli de neiertat" si ca un om nu iti poate gresi in asa hal incat sa nu il ierti vreodata. Si, spre norocul meu, nici nu am prea fost pus in astfel de situatii... Deci, am votat prima varianta din sondaj si o sustin cu tarie.

Trimis de: caa pe 15 May 2004, 10:10 AM

Dar ce oameni împăciuitori pe aici, pe la han, atît în sondaje cît şi în posturi! Înseamnă că nu sînteţi voi ăia de care mă izbesc mai în fiecare zi la bloc, în tramvai, la servici şi în mai toate locurile. E bine aşa, mon cher!

Trimis de: Afrodita pe 15 May 2004, 10:25 AM

In general iert..Si nu iert pt ca asa e bine sau asa trebuie sau asta ma face sa ma simt mai bine...Nu, pur si simplu iert pt ca asa se intampla..Trece timpul, greseala nu e chiar atat de mare si iertarea vine de la sine...
Sunt cazuri in care imi impun sa iert pt ca stiu ca asa e bine pt ambele persoane implicate..Dar atunci iertarea vine mult mai greu...Si nu este deplina...
Si sunt cazuri cand chiar nu pot ierta..Si aici te contrazic , Geni, exista greseli care nu pot fi iertate de un suflet extrem de ranit...
Si o contrazic si pe Serenity: a ierta nu este acelasi lucru cu a uita...
De exemplu: te certi cu o persoana...Dupa n luni, o revezi, nu mai stii de ce te-ai certat dar o privesti reticent si cu o oarecare greata sau scarba...Asta inseamna ca ai uitat dar nu ai iertat.
Alt exemplu: esti intr-o relatie...El iti greseste..Azi,maine, poimaine, luni la rand...Tu il ierti..O data,de 2 ori, de 3 ori..La un moment dat "paharul se umplt" si izbucniti in cearta..La cearta aia ii amintesti de tot ce ti-a gresit...Sau,pur si simplu va despartiti pt ca nu mai suporti anumite greseli...Chiar daca vorbesti cu el dupa aia, chiar daca suunteti cei mai buni prieteni, nu vei mai avea o relatie cu el...de ce? Pt ca ai iertat dar nu ai uitat...
Evident, iertarea urmata de uitare e ideala...Dar, ca orice chestie ideala, e greu de atins....

Trimis de: Serenity pe 15 May 2004, 09:57 PM

Cum contrazici tu pe toata lumea

Trimis de: Afrodita pe 16 May 2004, 09:42 AM

Trimis de: Blakut pe 16 May 2004, 02:49 PM

Eu iert, dar nu uit. Niciodata nu uit.

Nu am cheful sau energia sa raman suparat pe cineva, chiar daca mi-a facut rau. Mai bine intorc spatele si plec.

Desigur, daca persoana respectiva reprezinta un risc pentru mine, voi actiona in consecinta (nu din razbunare, ci din dorinta de a trai linistit).

Sunt foarte nervos si scandalagiu cu persoana respectiva imediat dupa ce m-a ranit/suparat.
Adica eu iert, dar poate scap un pumn in freza pe moment (dupa care imi trece orice urma de suparare ma racesc repede).

Trimis de: Blakut pe 16 May 2004, 05:11 PM

Scaparea asta este furia imediata: ma supar, ma oftic tare tare, poate fac urat, dar trece repede si iert. (pumnul in freza era la figurat )

Trimis de: ComicDiva pe 18 May 2004, 06:10 PM

"Forgive but don't forget"
Asta-i filosofia mea... pacat ca n-am tocmai o memorie de elefant daca intelegeti ce vreau sa spun

Trimis de: fiatlux pe 18 May 2004, 06:40 PM

Sa intoarcem intrebarea ! Ierti sau ...poti fi iertat ! Sa pornim de-aici : am gresit noi fata de cineva ! Cum am continuat :am recunoscut greseala (asta-i cel mai greu, cred !), am incercat sa explicam motivele, am reusit sa convingem de eventuala noastra buna- intentie reparatorie, am fost onesti, am insistat sa lamurim situatia ptr continuarea relatiei ,intr-un cuvant ...am cerut iertare ?sau am persistat in greseala, am mintit, orgoliul sau nepasarea ne-au indepartat de situatia data, renuntind la un prieten!
Cel mai dureros (zic acum) este sa gresesti fata de parinti ! Se intampla frecvent, mai ales in ziua de azi cand suntem grabiti, stresati, etc. Parintii adevarati sunt dispusi sa ne ierte greselile, chiar daca nu le cerem iertare ! Dar credeti ca este corect ? Eu zic ca primii carora ar trebui sa le cerem iertare , sunt ei !

Trimis de: OMU'BUN pe 18 May 2004, 06:57 PM

Nu stiu de ce, dar nu am gasit o versiune mai apropiata, care sa ma determine sa dau un vot anume. Pentru fiecare greseala in parte, exista un alt mod de a intelege iertarea. Pentru fiecare persoana cazuta in abatere, raportarea iertarii este altfel perceputa, si deci actionam altfel. Nu exista o varianta valabila in toate situatiile. Nici Iisus nu i-a iertat pe cei care transformasera un lacas de rugaciune intr-un prosper spatiu comercial!
Iertarea este necesara sufletului in primul rand, fiindca altfel riscam sa ne ingropam in aroganta sau ignoranta. Trebuie sa iertam, fiindca fiecare la randul nostru avem nevoie de iertare, chiar daca nu neaparat din partea acelorasi persoane. Doar ca, repetarea gestului pentru aceeasi persoana, nu face decat sa ne coboare cu fiecare clipa, mai adanc in ochii acelui om, iar intr-o zi acel om ne va invinovati ca n-am fost la inaltimea asteptarilor lui si ne va trada sau ne va parasi!...
Daca eu iert sau nu? Depinde de om sau de conjunctura. Uneori trebuie sa iertam numai fiindca avem nevoie de acest compromis, cel putin pentru un timp! Dar in strafundul nostru mocneste ideea ca nu a fost drept, nu este drept si continua sa nu fie drept ceea ce acceptam sa ni se intample!

Trimis de: Blakut pe 18 May 2004, 08:00 PM

Exista greseli pe care nu le putem ierta. Omul poate sa faca lucruri care sa fie de neiertat, sa depaseasca puterea de iertare si intelegere a oricarui suflet, oricat de bun (cincept relativ, ata ete. ).

Trimis de: Serenity pe 18 May 2004, 09:22 PM

Din cate am inteles eu, intrebarea era daca ne recunoastem vina sau renuntam la un prieten doar pentru a ne satisface orgoliul.
Eu am considerat asta ca fiind una din putinele mele calitati: puterea de-a recunoaste ca am gresit si (nu intotdeauna) de-a cere iertare. Putine persoane, dintre cele pe care le-am cunoscut, nu sunt intr-atat de orgolioase incat sa poata face acest lucru. Din mandrie sau slabiciune, multi nici nu cred ca-si pun problema ca ar fi putut sa greseasca sau incearca sa-si gaseasca diverse scuze pentru a nu se mai simti vinovati. S-ar putea sa gresesc, nu sunt psiholoaga dar cred ca si acest aspect, ca multe altele, tot in copilarie isi are radacinile (pedepsirea prea aspra a copilului de catre parinti in momentul in care acesta facea o prostie). Parerea mea e ca un om puternic si echilibrat e intotdeauna capabil sa-si recunoasca vina.. fata de el insusi si fata de persoana careia i-a gresit.

Trimis de: Ovidius pe 19 May 2004, 08:37 AM

@Serenity

Trimis de: rebel pe 19 May 2004, 12:56 PM

Trimis de: Ovidius pe 19 May 2004, 01:09 PM

@rebel
Desi imi mentin parerea vis-a-vis de aceasta caracteristica a romanilor, poti considera ca am fost offtopic....

Trimis de: Dark Angel pe 19 May 2004, 01:49 PM

Pai parca a ierta e atributul zeilor, al lui Dumnezeu...
Eu pot eventual sa ma scuz, sau sa-i scuz pe cei care m-au ofensat in vreun fel.

Trimis de: fargakos pe 19 May 2004, 04:45 PM

Trimis de: Afrodita pe 19 May 2004, 11:29 PM

De-a lungul timpului am invatat o chestie...O greseala recunoscuta e pe jumatate iertata...Asa ca, incet-incet am invatat sa recunosc greselile...

Trimis de: The_Kid pe 20 May 2004, 02:35 PM

Este foarte frumos sa ierti un lucru unui om. Multe chestii stupide se spun la nervi. Ranchiuna nu este buna nimanui. Un om deschis nu v-a purta nicodata ranchiuna nimanui.

Trimis de: Dark Angel pe 20 May 2004, 02:41 PM

Trimis de: fargakos pe 20 May 2004, 03:03 PM

Da..depinde de fiecare ce si cum crede ca este mai potrivit

Trimis de: gypsyhart pe 20 May 2004, 03:29 PM

NU cred in iertare.
Cred in intelegere.
Daca intelegi nu ai nevoie sa ierti.

Trimis de: caa pe 20 May 2004, 03:31 PM

Trimis de: Afrodita pe 22 May 2004, 04:57 PM

De ce nu? Doar sunt parinti si-si iubesc odrasla...Si mama m-a iertat pt 3 incercari...Si nu mi-a reprosat niciodata nimic...

Trimis de: rebel pe 26 May 2004, 06:52 AM

Trimis de: gypsyhart pe 26 May 2004, 08:34 AM

@Rebel
Eu nu cred in vinovati absoluti. DEcat poate in ce ma priveste pe mine...
DEci daca "un prieten ma paralizeaza locomotor pe viata", cum spui tu, cu siguranta ca nu il voi considera singurul vinovat pentru ceea ce s'a intamplat. Si sper din tot sufletul ca nici el sa nu se considere asa. Si in aceste conditii ma voi axa pe vina mea, pe ceea am gresit eu in situatia respectiva. Efortul se va axa in aceasta situatie pe iertare de sine daca vrei....
Eu consider ca iertarea sau acceptarea unui fapt sau persoane apare in urma intelegerii. NU poti sa ierti cu ochii inchisi.

Trimis de: caa pe 26 May 2004, 09:41 AM

1. Afrodita, ai avut 3 încercări de ce? Tot de... alea? Mă speriaţi oameni buni. Părinţii tăi s-au comportat normal, zic eu, dar tot eu adaug: dar ce, trăim într-o lume normală?
2. În chestiunea cu paralizatul avem un caz extrem. Cine poate ierta şi uita aşa ceva înseamnă că este un om cu totul şi cu totul deosebit. Aş adăuga, şi nu cred că exagerez prea mult, că este un fel de om SFÎNT. Adică un performer în domeniu...

Trimis de: Zed pe 26 May 2004, 01:15 PM

A gresii , e omenesc , a ierta , este divin .

Oare cati au puterea de a ierta ?! Cred ca la fel de multi ca si cei care au puterea de a spune : imi pare rau ( lucru pe care nu-l prea inteleg ) .

Trimis de: Tony Almeda pe 26 May 2004, 07:12 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 27 May 2004, 07:14 AM

,,Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. ``

Trimis de: Zed pe 27 May 2004, 09:39 AM

Trimis de: caa pe 27 May 2004, 10:32 AM

Trimis de: Ovidius pe 27 May 2004, 10:34 AM

Fratilor, sper ca glumiti cu "mama ce batuta-ti dadeam" Oamenii trebuie intelesi si nu batuti, iar un copil fie el de 1 an sau de 20 est si el om...

Trimis de: caa pe 27 May 2004, 11:16 AM

Eu, cel puţin, evident că glumeam. Deşi nu bag mîna în foc că pînă ce mi-ar fi venit mintea la cap şi pînă aş fi început să înţeleg nu m-aş fi comportat niţel mai... instinctiv.

Trimis de: Tear pe 27 May 2004, 01:48 PM

caa si Tony Almeda, cred ca nu aveti inca copii, nu ? Altfel ati gandi daca ati avea. Cand faci copii, inveti sa fii parinte odata cu cresterea lor. Nimeni nu s-a nascut stiind sa fie parinte. Si nu e un lucru usor sa inveti sa fii parinte. Dar daca te dedici cresterii lor, reusesti. Putini parinti au invatat cu adevarat sa fie parinti. Eu insami ma straduiesc nu zi de zi, ci clipa de clipa. In loc de mustruluiala. Incerc sa-i inteleg actiunile, in primul rand, apoi trec la actiuni corective, daca e cazul. In ceea ce priveste cazul cu dorinta sinuciderii ( n-am inteles daca, chiar a incercat sau a fost doar o dorinta ?), parerea mea e ca nu e vorba de iertarea copilului de catre parinti, ci de intelegerea motivului care a determinat-o/l-au determinat s-o faca, la inlaturarea acestui motiv si la constientizarea copilului asupra dragostei parintesti. Copilul trebuie sa simta dragostea zi de zi.
in ceea ce priveste iertarea, mama mea spune : Iert, da' nu uit. Eu consider ca iertarea inseamna a uita. Daca nu uiti, inseamna ca nu ai iertat. Uitarea e necesara si e daruita omului din mai multe motive.

Trimis de: caa pe 27 May 2004, 02:04 PM

Eşti prea sever(ă) cu mine Tear. Dacă chiar vrei să ştii, aş iubi-o şi mai mult după... aceea, pentru că:
1. atunci ar avea mai multă nevoie de afecţiune.
2. tentativa semnifică şi faptul că înainte de... n-a avut suficientă iubire din partea mea.

Asta nu înseamnă că, la momentul potrivit, nu-i "cîrpesc" şi una mică. Na!

Trimis de: Tear pe 27 May 2004, 02:26 PM

Esti de groaza,caa ! Iti repet ca asa spui acum, da' nu cred ca ai face-o ! N-ai da tu in fata lu' tata ! Si sa sti ca nu sunt severa, ci vorbesc din experienta.

Trimis de: Ovidius pe 27 May 2004, 02:32 PM

Trimis de: Tony Almeda pe 27 May 2004, 03:25 PM

Am glumit si nu prea ... Atentie totusi cu iertarea ... poate deveni periculos. În anumite situatii (vezi momentele radicale cum este cazul sinucigasului), anumite masuri se impun.
Eu zic ca a ierta iti cere o adevarata daruire ... adica trebuie sa sti cum sa ierti. Nu intru-n detalii pentru ca e mult prea complicat.

@Tear ----> complet de acord ca trebuie înteles copilul pentru a determina cauzele. Uneori însa se impune si mustruluiala.
Daca te uiti la copii tai vai vedea ca de multe ori îti testeaza limitele, drept pentru care trebuie sa-l aduci la realitate chiar daca masurile pe care le iei nu sunt chiar placute.
Eu unul nu am nevoie sa bat. Privirea face tot.

Trimis de: caa pe 27 May 2004, 03:26 PM

Domnule Zorro, dacă eu o iubeam înainte nu încerca, mai întîi şi mai întîi din cauză că mi-ar fi asasinat acea iubire la care ea ar fi ţinut prea mult...

Şi hai s-o mai lăsăm încolo pe pîrdalnica asta de..., rogu-vă, că-mi vine să mă...

Trimis de: gypsyhart pe 27 May 2004, 03:42 PM

Dupa cum vad eu lucrurile copii sunt mai intelepti decat adultii. Asa ca treaba cu parintele care isi iarta odrasla nu imi miroase bine deloc. De parca, copilul trebuie sa ceara socoteala tot timpul pentru ce face de la parintii lui....Dar asa am fost invatati de mici, sa fim niste sclavi care sa multumeasca pe taticu, pe mamica, pe dna profesoara, pe matusa si tot pomelnicul....Daca ar trebui cineva sa isi ceara scuze aceia ar fi parintii din punctul meu de vedere. Pentru ca isi impun mizeria in care traiesc asupra copiilor lor....

Trimis de: Fausta pe 27 May 2004, 03:53 PM

sunt de acord cu tine in mare parte... dar daca ceea ce impun parintzii nu e mizerie? nu toata lumea a ramas cu mentalitatea comunista in cap... care vad doar ce vor shi nu accepta nimic nou...in acelashi timp mai este shtiut faptul ca multzi copii fac ceea ce fac din teribilism, de a semana tocmai celor pe care ii ignora (aici nu intra copii care actzioneaza corect dar nu au "acordul" parintzilor... care vad problemele de obicei din alt punct de vedere, mai "din tineretze"..., sau care au o traditzie in familie, cum ar fi de doctori sau avocatzi, iar copilul tre sa faca numai acest lucru, fara a trece "anumite limite", pe care le fixeaza tot parintzii)

Trimis de: gypsyhart pe 27 May 2004, 04:26 PM

@sereniti
In primul rand ca impunerea denota din start lipsa de respect. Motivele ma intereseaza prea putin...Poate parintele se teme de spun vecinii, colegii, poate se teme ca intr'o zi copilul nu o sa il asculte si o sa aibe de suferit..
In al doilea rand eu am intalnit foarte putini oameni care sa isi respecte cu adevarat copiii...de fapt nici nu stiu daca am intalnit in carne si oase asa ceva.....

Trimis de: Tony Almeda pe 27 May 2004, 06:39 PM

Oh dar de foarte multe ori copii nu stiu pe ce lume traiesc iar un adult (având în vedere ca a trecut deja pe acolo) TREBUIE sa faca tot ce-i sta-n putinta sa ajute. Este drept, exista o vârsta când copilul va trebui sa aleaga singur însa va trebui sa asume si consecintele.

In primul rand ca impunerea denota din start lipsa de respect.

Trimis de: saldora pe 27 May 2004, 11:05 PM

Trimis de: Tony Almeda pe 27 May 2004, 11:48 PM

ok ...
Nu pot sa iert daca nu iubesc (ca parinte, ca amant, ca crestin etc). Ceva mai clar?
Iertarea este conditionata de iubire.
Cât despre Daca însa te referi la un anumit tip de iubire, este posibil sa ierti iubind altfel. ... nu mai stiu la ce m-am gândit
sorry

Trimis de: Diana-Maria pe 28 May 2004, 08:02 AM

Caa,ar mai putea exista o interpretare: sa iertam mentru ca , oricum, ranchiuna sau ura nu aduc nimic bun. Sa iertam pur si simplu,fara sa ne gindim ca ,,asa trebuie''.

Trimis de: gypsyhart pe 28 May 2004, 08:24 AM

@Tony Almeda
SPui de foarte multe ori copii nu stiu pe ce lume traiesc iar un adult (având în vedere ca a trecut deja pe acolo) TREBUIE sa faca tot ce-i sta-n putinta sa ajute .
Nu stiu pe unde or fi trecut parintii in general, dar cert este ca lucruile se schimba cu timpul, iar parintii tot in locul acela raman. De exemplu, tatal meu are un fix, un legamant pe care l'a facut cu el insusi care spune "sa nu mergi niciodata la o bere in ziua de salariu". Acum este pensionar, nu mai are nevoie sa il respecte, insa daca ma aude pe mine ca merg la o bere dupa ce am luat banii incepe cu morala pe care o stiu deja pe de rost. Acuma eu nu zic daca el a facut bine sau rau ca a procedat asa. Probabil ca a avut motivele lui. Dar nu pot sa accept acest gen de comportament doar ca pentru ca vine de la tata. Ce sa zic, probabil ei inca ma considera copil si cred ca ma ajuta cand de fapt imi pun bete in roate.....

Trimis de: Fausta pe 28 May 2004, 09:06 AM

Trimis de: Zed pe 28 May 2004, 10:44 AM

Trimis de: Tear pe 28 May 2004, 11:29 AM

Trimis de: gypsyhart pe 28 May 2004, 01:54 PM

@Tear
Eu am 27 de ani. Si ce vad la parintii mei (in special la tatal meu...) este urmatorul lucru: incapacitatea de a accepta ceva nou. Aceleasi obiceiuri vechi, aceleasi atitudini...Vorbesti de motive...Crezi ca eu nu am motive? De ce ar fi motivele lui mai bune ca ale mele?

DA sunt de acord ca uneori scopul scuza mijloacele. Dar se pare ca tatal meu (si nu doar el...) duc mare lipsa de imaginatie....
Spui Sigur ca personalitatea copiilor nu trebuie sufocata, le trebuie libertate de miscare si de decizie, dar asta pana la un punct . Cum stabilesti acest punct? DAca imi poti da un exemplu concret ar fi super...

Crezi ca am exagerat cand am spus ca parintii isi impun mizeriile lor asupra copiilor....
Ce vina are un copil daca tatal lui sa zicem vine acasa suparat ca nu a primit banii in ziua in care trebuia, si nu vrea sa se mai joace cu el, nu il lasa sa iasa pe strada si tipa la el daca sare bucuros prin casa? E adevarat ca saracul nu o face constient, poate mai spre seara isi revine si incearca sa repare greseala....Dar daca chestia asta se repeta cateva luni...apoi devine parte din rutina zilnica.....crezi ca un copil mai poate avea incredere in parintele care ii spune "Din dragoste fac totul dragul meu...."?

Cand voi fi parinte....pentru mine nu este un lucru necesar sa fiu parinte.......

Trimis de: Ovidius pe 28 May 2004, 02:17 PM

@gypsyhart
Ce zici tu mi s-a intamplat si mie, de vina fiind sistemul social (=comunismul) in care au trait parintii nostri. Sa vezi la tatal meu cate pasarele are in cap. De exemplu daca ai o problema (de viata, de mate, de oricare) care are 10 solutii, doar solutia lui este buna, si oricat te-ai chinui sa-i explici ca mai sunt si altele nu intelege Dar eu il inteleg. Si mai mult, l-am iertat pentru felul lui egoist de a se comporta cu mine, inclusiv pentru faptul faptul ca nu se juca cu mine si multe alte nimicuri care m-au afectat. Nu are rost sa le tinem pica si mai bine invatam din greselile lor decat sa calcam si noi prin ele...

Trimis de: caa pe 28 May 2004, 02:28 PM

Eu nu cred că sînt de vină vremurile în care au trăit părinţii. La tinereţe avem o perioadă de acumulări, de însuşire continuă de nou. De la o anumită vîrstă acest proces încetineşte, se opreşte şi omul trăieşte din ce a acumulat cîndva (cu mici excepţii, e adevărat). Apare renumitul "conflict" între generaţii. Ar trebui să fim mai înţelepţi şi unii şi alţii (că fiecare din noi avem "avantajele" noastre) iertîndu-ne, iertîndu-ne şi iar iertîndu-ne...

Trimis de: Tony Almeda pe 28 May 2004, 02:47 PM

Este clar ca personalitatea un adolescent (13/14) nu va fi tratat în acelasi fel cu un copil si mai ales sunt complet de acord cu faptul ca educatia trebuie sa înceapa de la vârste fragede. Totusi, chiar adult, ca si parinte trebuie sa ai o pozitie deosebit de clara-n fata plodului tau pentru ca daca nu foarte rapid te poti regasi în fata unui copil care nu te mai respecta, poate chiar îndrazneste mult mai mult decât i se permite.
În ceea ce priveste bataia ... totul depinde de situatie si de caracterul copilului. Clar ca nu sunt de acord cu pedepse de genu' curea peste fund sau bataie cu urzica însa ceva mai "soft" uneori se impune.
Sunt si oameni care nu au nevoie sa ridice mâna ... nici macar odata. Tatal mau face parte din aceasta categorie.
Mama în schimb (când avea ocazia ) nu se jena.

Trimis de: Afrodita pe 3 Jun 2004, 02:50 AM

Mama nu prea m-a caftit la viata noastra Insa a avut un mod de a se apropia de mine incat atunci cand faceam o ampenie intram in pamant de rusine...
Si nu, nu toti copii incearca sa se sinucida din teribilism sau din lipsa de afectiune...Mama m-a iubit si ma iubeste mult, insa nu ea a fost motivul...Si m-a inteles si m-a iertat ..Si nu a fost nevoie de bataie ca sa inteleg....Si nici de cearta si scandal ca sa inteleaga ea...

Trimis de: denise pe 3 Jun 2004, 08:44 AM

Prefer sa iert, pentru ca o data cu trecerea timpului am constatat ca este mai bine pentru mine. Nu-mi ajuta cu nimic sa - mi otravesc viata cu rautatile altora. Cand este vorba de rautate. Uneori insa, persoana care a gresit chiar are scuze, decat sa ma supar, mai bine sa le ascult.
Cand nu iert? Iert, de fapt, dar daca intr-o relatie cu o persoana ies mereu scantei, sufera si ea, sufar si eu, iar in ciuda incercarilor mele/ale noastre aerul e incarcat de tensiune, prefer sa evit acea persoana. Nu inseamna ca nu am iertat-o. Ba in acest caz...chiar uit de ea. E vorba poate doar de incompatibilitate.
Sunt si persoane care chiar mi-au facut rau ... daca nu pot trece peste asta in prezenta lor, rup total legaturile. Cu timpul, rana se vindeca si vine si iertarea si uitarea. S-a intamplat sa reintalnesc o astfel de persoana dupa o vreme- imi trecuse.
Am insa dificultati in a ma ierta pe mine insami...

Trimis de: caa pe 3 Jun 2004, 01:06 PM

@ Denise

1. Cum s-ar zice "iertare prin ignorare" sau "iertare prin uitare", nu? Interesant şi eficace. Mai puţin în cazul în care nu poţi scăpa de cel pe care ar trebui să-l ierţi...
2. Excelentă ultima propoziţie!! Chiar aşa: "puterea de a te ierta pe tine însăţi". Merveilleuse...

Trimis de: denise pe 3 Jun 2004, 01:11 PM

Multumesc caa, dar
1. E adevarat, s-ar zice ca trisez putin, dar da rezultate
2. Stiu sigur ca tuturor ne e greu, poate nu toti constientizam

PS. Acum sa nu ma credeti vreo sfanta...uneori imi ies din fire (si nu vreti sa fiti in calea mea atunci -desi deobicei aplic "pedeapsa prin tacere") dar cel tarziu pana a doua zi imi trece.

Trimis de: Serenity pe 3 Jun 2004, 10:30 PM

Uite, eu chiar azi am patit o chestie nasoala. Am descoperit ca cea mai buna prietena ma minte, ma evita, isi petrece timpul cu cei pe care noi pana nu de mult ii criticam si am descoperit ca de fapt o persoana pe care eu nu o cunosc, ca niciodata relatia dintre noi doua nu va mai putea fi la fel ca pana acum. Nici pe departe.. Pana acum nu am avut puterea sa o iert. Cel mai rau m-a jignit faptul ca m-a mintit, si nici nu si-a dat silinta sa faca in asa fel incat sa nu-mi dau seama. Oricat m-as stradui sa nu-mi pese, nu pot. Sunt sigura ca o data cu trecerea timpului o voi putea ierta. Deocamdata insa nu pot.. Si asa cum a spus denise imi aduc mai multe reprosuri mie insami decat ei.

Trimis de: Tony Almeda pe 4 Jun 2004, 01:25 AM

Citind ceea ce ai scris tu, stau si ma întreb daca a ierta înseamna stergerea cu buretele a tot ce a fost înainte....
Adica, în cazul tau, singura masura pe care ai putea s-o iei ar fi "o luare de distanta" ... sa te îndepartezi putin de ea si asta fara sa-i faci reprosuri...

Trimis de: caa pe 4 Jun 2004, 07:41 AM

... Şi, poate, o redefinire a relaţiei, o corectare a bazelor prieteniei voastre, care să nu mai implice dezamăgiri pe viitor. nu se şterge cu buretele, se ia numai ce a fost bun şi se face o re-creionare. Iertarea se poate altoi f. bine în acest context...

Trimis de: Serenity pe 4 Jun 2004, 09:55 PM

Exact asta am si facut.. m-am distantat, fara scene sau scandal. Deja mi-a trecut supararea. E o fata sufletista si altruista dar naiva si usor influentabila. Am facut tot ce mi-a stat in putere sa o ajut (pentru ca noul ei anturaj nu are o influenta tocmai benefica) dar atat timp cat ma lovesc de un perete nu vad ce altceva as mai putea face. Si cu parere de rau trebuie sa recunosc ca uneori nu-ti mai ramane altceva de facut decat sa renunti.

Trimis de: Mistinguett pe 5 Jun 2004, 03:07 AM

Renunti, de acord, si daca tu consideri ca relatia nu mai are un viitor te distantezi. Ideea insa este: n-ai iertat-o, si puterea de a ierta exista chiar in mesajul tau:

Trimis de: caa pe 10 Jun 2004, 10:26 AM

Eu cred că o "şmecherie" în a ierta pe cineva este şi de a ne trasa cu linii groase pe "scoarţă" calităţile celuilalt şi de a trimite cît mai în fundal defectele. Să luăm ceea ce are bun şi să "profităm" de acelea iar de defecte să nu ne mai interesăm, ba chiar să ne facem proces de conştiinţă atunci cînd insistăm asupra lor. Să ne mulţumim doar cu partea bună a semenului nostru...

Trimis de: Afrodita pe 10 Jun 2004, 10:50 AM

e cam greu sa te multumesti numai cu partea buna, mai ales daca cel pe care vrei/trebuie sa-l ierti e in aceeasi casa cu tine si persista in greseli...

Trimis de: caa pe 10 Jun 2004, 11:08 AM

E adevărat ce spui, simpatico! Vezi, eu m-am gîndit la greşeală ca la un accident, care nu se repetă chiar aşa, încontinuu. În cazul arătat de tine lucrurile se complică. Cred că "trecem graniţa" la ceea ce se cheamă "convieţuire". Acolo neapărat, după părerea mea, trebuie să fie reciprocitate, altfel o dăm în bară rău de tot

Trimis de: YoyoMan pe 16 Jun 2004, 05:21 PM

Eu iert destul de greu cand e vorba de chstii serioase. Si cred ca sunt lucruri pe care nu le poti ierta. Sau le poti ierta si nu le poti uita ceea ce e cam aceeasi treaba cu nu poti ierta.
In doua cuvinte nu se prea pot ierta fapte facute cu buna stiinta si cu reavointa de aproapele tau - cine-o fi ala....

Pot sa iert si iert tot timpul maruntisuri. Ma si supar destul de greu si cand ma supar trece repede. Deci cred ca sunt "in grafice" la capitolul asta

Trimis de: Serenity pe 19 Jun 2004, 02:11 AM

Noua, oamenilor "de rand" ne este intr-adevar foarte greu, poate imposibil sa iertam anumite greseli, considerate de noi ca ca fiind facute cu buna stiinta, intentionat even. Recunosc ca exista anumite lucruri pe care nici eu nu le pot ierta, sub nici o forma.. Sper ca odata cu trecerea timpului sa ating pragul de unde nimic nu mi se va mai parea de neiertat, pentru ca sunt convinsa ca si asta este unul din secretele fericirii. Yoyo.. ma bucur ca ai ajuns la aceeasi concluzie ca si mine, si anume ca a ierta inseamna a uita.

P.S: Pe asa-zisa prietena am iertat-o de mult, si cu toate ca relatia dintre noi nu va mai fi niciodata la fel, am ramas in relatii amicale...

Trimis de: genicon pe 19 Jun 2004, 12:33 PM

Daca nu am avea puterea de a ierta, tot globul ar fi cuprins de razboi...

Trimis de: tami pe 7 Jul 2004, 07:21 PM

daca spun vreo prostie :iertati-ma.nu am citit tot ,dar indraznesc sa-mi spun si eu parerea
cel mai cinstit dintre toti mi se pare xcross
cum ramine cu latura noastra mai putin frumoasa pe care voi o cam negati:eu iert,eu uit,eu trec usor peste.........
mi se pare mie sau nu este chiar adevarul gol golut?
relaxativa,nu va judeca nimeni,in fond sintem oameni
aici cred ca este secretul:sa fim oameni




viata este un perelinaj prea periculos pt cei ce aspira la nemurire.

Trimis de: loredaria pe 12 Jul 2004, 10:47 PM

De obicei nu tin suparare, nu ma supar usor dar am grija ca cel ce ma necajeste sa afle ca nu-mi convine. De cele mai multe ori cand cineva ma supara ripostez pe loc dar apoi dau totul uitarii si pe viitor nu ma mai leg de aspectul respectiv. Bineinteles au fost si situatii de exceptie cand am stat bosumflata vreo 2 zile si abia apoi am rabufnit dar asta s-a intamplat doar de vreo 3-4 ori.

Trimis de: tish pe 5 Aug 2004, 11:55 AM

A ierta mi se pare normal,omenesc.Este un lucru bun pentru "pacea universala" ,dar mai ales pentru sufletul celui care iarta,nu va mai fi mancat de ranchiuna,nu va deveni salasul defectelor universale,ci va continua sa fie sau cel putin sa tinda spre acea stare de pace absoluta.
A uita mi se pare imposibil si ...chiar daca ar fi posibil mi se pare cel mai rau lucru care ti se poate intampla.
In primul rand acel lucru intamplat o data intamplat se adauga la experienta persoanala,in functie de ea iei decizii in viata si incerci sa gasesti calea cea mai buna.
Ce ar fi ,copilareste vorbind ,ca o data ce un foc te-a ars il ierti si mai si uiti? Inseamna ca a 2a oara te v-a arde iar,si continuand asa nu vei reusi sa avansezi,doar vei stagna izbindu-te de aceleasi ziduri care datorita uitarii mereu par noi.
Eu am o vorba: "A gresi e omeneste,dar a face aceasi gresala de 2 ori ,deja esti prost"

Trimis de: caa pe 10 Aug 2004, 08:14 AM

Trimis de: Tear pe 10 Aug 2004, 09:59 AM

Unii oameni spun : Iert, da' nu uit !". Sunt cazuri in care a ierta inseamna a uita. A uita starea de conflict, vorba ta, xcross, a o depasi, a merge mai departe si a lua ce e mai bun de la fiecare.

Trimis de: YoyoMan pe 10 Aug 2004, 10:26 AM

Tear - nu prea poti ierta cu adevarat fara sa uiti. Adica daca spui "Ok! Te iert!" si la urmatoarea data cand se intampla sa il ai intr-un fel sau altul "la mana" pe cel care l-ai iertat il taxezi - aceea nu se cheama iertare nu?

Trimis de: Tear pe 10 Aug 2004, 10:53 AM

Asa spuneam si eu. A ierta inseamna a uita ! Intotdeauna ii spuneam asta mamei mele, caci e unul din cei ce iarta, dar nu uita. In opinia mea, in acest context a nu uita inseamna cel mult a-ti pastra vigilenta, nu a-l taxa pe cel ce ti-a gresit in trecut, cum spui tu.

Trimis de: LINICA pe 10 Aug 2004, 10:55 AM

Acum doua luni am fost iertata de prietenul meu. Si va spun ca am calcat pe bec rau de tot. Daca as fi plecat de la premisa ca el iarta si nu uita, nu-i mai ceream iertare.
Cum ar fi daca Dieu ne-ar ierta aici, dar Acolo ne va aminti tot timpul greseala? Nu ar fi un adevarat Infern! ?

Trimis de: caa pe 10 Aug 2004, 11:20 AM

Acum doua luni am fost iertata de prietenul meu. Si va spun ca am calcat pe bec rau de tot

Poţi să te bizui pe prietenul tău. E unul adevărat!

Trimis de: Tear pe 10 Aug 2004, 12:39 PM

Corect ! Si, ca sa amintesc aici de alta idee de-a mea ( a lua ce e mai bun de la fiecare), merg mai departe si spun : prietenul ei a trecut peste obstacole si a luat ce e mai bun din cursa vietii...

Trimis de: skysurfer pe 10 Aug 2004, 02:59 PM

Se spune ca doar Dumnezeu are puterea de a ierta. Cred ca de a ierta pacatele,nu? Sa va spun sincer, mie unul mi se pare ca in momentul in care ierti ai un ascedent asupra celui care a facut ceva rau. El se simte (de la caz la caz) indatorat ca a fost iertat. Tocmai de aceea nu consider ca trebuie sa iert ceva ce a facut gresit o persoana chiar daca m-a afectat direct. Daca stiu ca il face sa se simta mai bine ii spun:Te-am iertat. Insa consider ca nu ii sunt dator cu o iertare e o actiune pe care a simtit-o acel cineva la un moment dat. Ce sa ii iert? Daca m-ar insela iubita, nu as ierta-o, dar as trece peste. Si nici nu m-as desparti de ea. Daca asa a simtit de ce trebuie sa o iert?Pt ca asta a simtit. Pe mine de curand m-a infestat cel mai bun prieten care este stomatolog cu virusul hepatitei B. Si-a cerut iertare. Ce pot sa ii fac. I-am spus sa stea linistit chiar daca stiu ca mi-a scazut speranta de viata cu multi ani. I-am zis ca il iert, ca sa se simta bine. Insa asa a fost sa fie. Dumnezeu judeca si el ajuta acolo unde e cazul. Nici macar un moment nu l-am considerat vinovat desi a fost, pentru ca desi e viata mea si mai am de trait in cel mai bun caz inca 20 de ani, asa a fost sa fie. Deci sa iertam?

Trimis de: contraste pe 10 Aug 2004, 03:14 PM

Un profesor, scoate la tabla un elev. Acesta nu stie nimic, motivand ca nu a avut timp sa invete. Profesorul, in doua trei fraze, face rezumatul lectiei, intreaba elevul : ce poti sa mai adaugi ?
E. - Nimic. N-am fost atent la predare.
P. - Ei bine, te iert. Ia loc si invata pentru ora viitoare!
Trece ora, vine ora viitoare.
E.- Nu am invatat ca nu am avut timp.
..................
P.- te iert, ora viitoare.
Se termina semestrul II, odata cu acesta anul. Cu ce incheie profesorul media?

Un alt profesor, P.1.
P.1. - Ai invatat?
E. - Nu am avut timp (acelasi elev, la alta materie)
P.1. Avand in vedere ca si ora trecuta ai facut la fel, ai nota 3 .
Ora viitoare, E. cu mana sus. P.1. Ce vrei?
E. - Sa raspund, am invatat.

Asa ca daca ierti si uiti, ai ocazia sa te aflii in situatia profesorului P.
Eu prefer situatia profesorului P.1.
Iert o singura data, dar nu uit nicio data.


Aceasta situatie nu este in sondaj.

Trimis de: Diana-Maria pe 10 Aug 2004, 04:05 PM

Atunci sa incerc sa dau o mina de ajutor si sa adaug si optiunea in cauza !

Trimis de: caa pe 10 Aug 2004, 04:07 PM

@skysurfer
1. Îmi sună straniu cuvintele tale şi bănuiesc că n-am prea înţeles: nu ierţi dar treci peste... Cum treci peste?...
2. Dumnezeu iartă păcate. Noi iertăm greşeli, nu păcate.
3. Sînt modalităţi de a ierta şi fără a crea "îndatorări", zic eu...
@contraste
1. Profesorul trebuie să aplice regulamentul şcolar. Nu se cheamă iertare, în opinia mea, ce a făcut primul profesor...
2. Sună foarte bine formularea: Iert o singura dată dar nu uit niciodată. Sună foarte bine!

Trimis de: YoyoMan pe 10 Aug 2004, 07:30 PM

Trimis de: skysurfer pe 11 Aug 2004, 07:09 AM

@xcross pai a ierta presupune a implica si sufletul. Cand trec peste inseamna ca nu ma cramponez de acel lucru asa incat sa imi afecteze relatia cu persoana respectiva. Dar oricum nu uit. Cand iert, cel putin din punctul meu de vedere inseamna ca si inteleg motivul si sunt de acord si incerc sa uit. Este doar problema de nuanta. Nici nu stiu de fapt cand iert si cand trec peste. Poate nu iert niciodata sau poate iert mereu. Oricum e atat de subiectiv raspunsul incat nici nu ai cum sa ma intelegi.
Da stiam ca Dumnezeu iarta pacatele. Adulterul este un pacat?Atunci cei care iarta, iarta pacatul sau greseala?Unul care loveste un copil pe trecere si parintii il iarta totusi, desi a fost vinovat ce iarta parintii o greseala sau pacatul crimei?Ti-am spus e problema de nuanta.
Da sunt modalitati dar orice ar fi, daca cel care a gresit fata de tine are constiinta, sa stii ca aceasta ii va spune ca iti e dator cumva oricat ai incerca tu sa dai o tenta de : "nu imi esti dator cu nimic"

Trimis de: caa pe 11 Aug 2004, 08:06 AM

My opinion: păcatul e o greşeală faţă de Dumnezeu. Cînd eu iert un adulter, iert greşeala respectivului. Dumnezeu s-ar putea să ierte dar s-ar putea să nu ierte, căci necunoscute sînt căile Lui...

După ce am reuşit să iert pe cineva şi acela mă sîcîie cu îndatorarea lui sau îmi dă de înţeles asta, eu mă întristez destul de tare...

Yoyoman, dacă ceea ce cred eu că ceea ce crezi tu e adevărat, îţi umblă mintea numai spre... zburdălnicii, dragul meu!

Trimis de: contraste pe 12 Aug 2004, 01:06 PM

O.K. cu adaugarea, am votat si fac mentiunea ca situatia de mai sus se poate aplica si in viata de toate zilele.

Trimis de: LINICA pe 12 Aug 2004, 01:46 PM

Trimis de: caa pe 12 Aug 2004, 02:19 PM

@ linica
Păi, cu scuzele de rigoare pentru devierea de la subiect , formula cu "dezlegarea" se aplică, în zilele noastre, în situaţia în care cineva se spovedeşte la preot (acesta fiind "urmaşul" ucenicilor Domnului, lor le era adresată exprimarea...). Preotul dezleagă de păcate în numele lui Isus, pentru că (nu intru în detalii...) are această putere. Ai plecat de la spovedanie dezlegat de păcate de către Isus. Nu ştiu dacă "dezlegarea" ni se aplică şi nouă, muritorilor de rînd. Oricum, nu te îngrijora, o scoatem noi la capăt cumva!

Trimis de: LINICA pe 12 Aug 2004, 07:00 PM

Trimis de: Afrodita pe 12 Aug 2004, 08:34 PM

Si totusi, pana unde merge iertarea asta? De cate ori trebuie sa greseasca cineva pt ca voi sa-l puteti ierta? Cand vine momentul in care spui:"Gata! Nu mai pot ierta, nu mai am rabdare?" ...

Trimis de: Eclectic pe 12 Aug 2004, 09:30 PM

Cred ca depinde si de cat de mult a gresit. Cat de mult te-a afectat... Ce asteptari aveai de la acel om...
Usor de spus, dar, uneori, mult prea greu de infaptuit.
Dar tristetea nu e neaparat ceva rau. E o parte a vietii si trebuie acceptata.

Trimis de: YoyoMan pe 13 Aug 2004, 12:12 AM

Stiu ca o sa ma puneti la zid si tot o zic!

Fiecare om e putin din Dumnezeu. Nu vreau sa o dau pe filozofie, insa puterea de a ierta imi suna si a liber arbitru - vad o corelatie intre cele doua concepte. Atata timp cat ai liberul arbitru ai si iertarea.

Si inca ceva: ganditi-va la indrumarea biblica dupa care "Cum masori asa ti se va masura" Deci in functie de cum iti ierti aproapele tot asa vei fi si tu iertat sau nu.

Trimis de: LINICA pe 13 Aug 2004, 08:44 AM

Buna dimineata!


Afrodita, iertarea merge pana hat, departe. Si am cateva argumente:
1. In Mt. Petru il intreaba pe Isus de cate ori trebuie sa ierte (pana la a saptea oara? Iar El ii raspunde: Nu de sapte ori , ci de saptezeci de ori cate sapte -apoi le spune o parabola frumoasa - cred ca e in cap. 18 -19.

Yoyo si eu sunt de acord cu tine. (Toti avem cate ceva din Dieu... Dupa ce l-a creat pe om, Dieu a suflat duhul lui asupra-i. )
2. Asadar, daca toti avem ceva din Dieu, avem puterea de a ierta cam de cate ori ne iarta si El.

3. Constiinta ne indeamna sa iertam... caci cine nu are nevoie de iertare!?

sper sa nu va suparati pe mine . Stiu ca nu suntem la forumul religie, insa ca tot se pomeni de Dieu...

Va doresc o zi minunata!

Trimis de: caa pe 13 Aug 2004, 09:53 AM

Trimis de: Eclectic pe 13 Aug 2004, 11:53 AM

Linica, tu cat de apropiata esti de Dumnezeu, daca il denumesti "Dieu" ? Mi se pare ciudat din partea unui credincios.

Trimis de: Afrodita pe 13 Aug 2004, 06:17 PM

Eeeei, era sa zic io ceva...Parca numele conteaza...Sau cum ii zici...Important e sa-l simti in suflet si cu asta basta , nu conteaza ca ii zici Allah, Iisus sau Dieu sau God sau cine stie cum...Tot ala e,nu se schimba dupa nume

Linica , sarumana de raspunsuri, insa stiu ca, oameni fiind, avem si noi o limita a rabdarii si uneori chiar nu mai putem ierta aceeasi persoana, dupa un numar de greseli facute...Asta e, se mai intampla...

Trimis de: Eclectic pe 14 Aug 2004, 02:02 AM

Mie chiar mi s-a parut ca a sunat peiorativ.
Daca am gresit, iertati-ma, daca aveti puterea de a ierta.

Trimis de: LINICA pe 17 Aug 2004, 11:34 AM

Trimis de: Zed pe 17 Aug 2004, 12:34 PM

Uneori iertam cu inima , alteori cu capul , e greu sa ierti cu amandoua .

Trimis de: LINICA pe 17 Aug 2004, 03:38 PM

e greu sa ierti cu amandoua?
eu cred ca daca nu iert cu capul - valeu ce-o sa ma mai doara inima!

Trimis de: cactus pe 17 Aug 2004, 06:32 PM

Ptr. Linica - puse draga, cat poti, iarta din toata inima...ca nu-i pacat; mintea poate fi si subiectiva; da`sufletu` nu prea...asa ca, tu numa iarta ca-asa-i bine. Sincer, INCERC sa fac la fel. E greu, doare da-i musai...

Trimis de: Justice pe 1 Sep 2004, 10:00 PM

Trimis de: ariadna pe 19 Nov 2004, 10:04 PM

pot ierta dar nu pot uita....dand putin timpul inapoi realizez ca e o absurditate sa spui iert dar nu uit, de cele mai multe ori iertam pentru ca uitam sau uitam pentru ca am iertat. c-o fi fi bine, c-o fi fi rau, cine poate stii?

Trimis de: cactus pe 22 Nov 2004, 12:47 PM

Pai tocmi ca asta este...care este. Io am o putere extraordinara de a ierta. De fiecare data cand ma uit in oglinda - atunci cand ma rad (la 2-3 zile), ma iert pentru fiecare zi in care am baut si am fumat peste un pachet - si ma mai iert pentru ziua care vine in care iarasi....vezi mai nainte, asa ca nu exista zi in care sa nu am motive sa ma iert...
Normal ca-l iert si pe Vornicus pentru fiecare zi in care NU bea
Ca io am inima laaaaaaaarga si o sete pe masura...Coool, ma, Cactus rulz - cu zaibaru lu Bogho

Trimis de: Aramis pe 10 Jan 2005, 01:44 PM

Eu, pana la urma iert
Cineva drag mi-a facut o data o farsa destul de urata... La momentul respectiv nici nu am mai vrut sa aud de omuletz. Cand mi-a zis ca totul a fost ceva de genul unui "test", ca sa vada cum reactionez m-am infuriat cumplit, dar pana la urma am iertat si nu-mi pare rau
Parca ma simt mai bine la sfarsitul zilei cand stiu ca daca m-am certat cu cineva l-am iertat

Trimis de: cipdecip pe 19 Jan 2005, 06:13 PM

Eu uneori iert uneori nu...

Ce ati fi facut in locul meu?
Vorbesc de 2 ori cu omul sa vina pana la mine sa ma ajute la ceva ... bineinteles ca nu vine, si cand ma intalnesc cu el dupa 2 saptamani imi zice: " Parca mi-ai zis odata ca ai nevoie de mine , despre ce era vorba? "
Eu i-am raspuns : "cred ca te inseli, eu nu te-am rugat nimic"...

Sunt adeptul zicalei "prietenul la nevoie se cunoaste"

Trimis de: saldora pe 20 Jan 2005, 09:40 AM

Puterea de a ierta... este de fapt Puterea de a ne ierta. Atunci cand altcineva ne face sa suferim este doar impresia ca altul ne produce suferinta... de vina suntem doar noi.

Trimis de: ^LadyBird^ pe 20 Feb 2005, 02:31 PM

eu m-am saturat sa tot iert diversi dobitoci care gresec si apoi sa mi se dea in cap tot mie.
asa ca de cateva zile m-am hotarat macar sa incerc sa ma schimb daca nu o sa si reusesc.(adica sa fiu un pic mai scorpie)
nu o sa mai fiu eu cea care-i ajuta pe toti..o sa fiu pt ei pur si simplu "o alta" ..pt ca mi-am dat seama ca sunt " ceva" pt ei atata timp cat au ce sa "suga " de la mine..
atata timp cat jocul asta persista"prietenia"noastra sta in picioare ,dar atunci cand asa-numitele"surse" se epuizeaza totul se duce pe apa sambetei.
si asta nu e corect.
nu suport relatiile de simbioza.

Trimis de: iniya pe 20 Feb 2005, 02:53 PM

am ales iert , dar nu uit
pentru mine este un pic mai usor; ma supar foarte greu si cand chiar s-a intamplat in functie de gradul ignirii(sau ce a fost acel 'ceva ' care m-a suparat) ma indepartez(niciodata brusc; decat in cazul in care s-a facut ceva care n-am puttut inghiti si mi-a sarit mustaru' rau de tot ) si parasesc pesoana lasand insa loc de 'buna ziua';
nu sunt ranchiunoasa dar cred ca greseala arata (in cele mai multe cazuri; adevarata fata a omului) si deci ea trebuie analizata oarecum si bagata la creierash formandu-se astfel o mica parere despre ce s-ar fi putut intampla/ ce fel de pers este si cat pot intinde coarda;

nu imi plac injuraturile 9singurele folosite de mine sunt haioase gen' unde puisorii mei....' sau 'pe soacrata....sau alt grad de rudenie exclus mama ) .....si raman rece la oricare imi este adresata; ele nu sunt un motiv de suparare pentru mine;
trebuie sa vina titanicul este mine ca sa ma infurii si sa ma supar serios

Trimis de: Oiski-Poiski pe 23 Feb 2005, 09:33 AM

Iert, dar daca e grav nu uit !!
De exemplu am iertat dar nu voi uita ca socrii au considerat ca pentru un copil au situatie financiara buna si cand e vorba de celalalt sunt saraci lipiti pamantului.
Am dat un exemplu .
Exista situatii unde , zic eu, conjunctura e prea grava ca sa uiti.
Insa asta nu inseamna ca toti reactioneaza la fel.

Trimis de: caa pe 23 Feb 2005, 02:14 PM

Trimis de: iniya pe 23 Feb 2005, 05:33 PM

milimetru ceea ce eu am incercat sa spun este ca daca am iertat nu inseamna ca am uitat de ce am iertat; continui sa tin legatura; continui sa o pastrez ca si persoana importanta mie dar atentia acordata inainte si sentimentele nu sunt aceleasi; eu asa am crezut..............ca ranchiuna este atunci cand nu reusesti sa-ti scoti din minte greseala care ti s-a facut; refuzi sa dai mai departe ; refuzi sa crezi ca merita o a doua sansa si pentru asta ii porti pica pentrru ce ti-a facut; ranchiuna din tine (rautatea,egoismul) de a refuza iertarea si impacarea cu greseala .....
........ milimetru

Trimis de: Ovidius pe 24 Feb 2005, 01:28 PM

Trimis de: LINICA pe 14 Mar 2006, 01:15 PM

Nu am mai fost pusa de foarte mult timp in situatia de a ierta pe cineva. Sau poate nu-mi amintesc!?
Poate sa vina iertarea de la sine? Adica sa ierti dinainte de a fi ranit?

Trimis de: LINICA pe 28 Aug 2009, 04:17 PM

Nu-mi vine sa cred ca eu am raspuns ultima data pe acest topic. Si cu atat mai mult, cu cat acum pot sa-mi raspund mie insami prin experienta ultimilor ani.
Da, poti ierta inainte a fi ranit. Pentru ca stii, in interiorul tau, ca ai nevoie continuu de iertare.

Trimis de: No-name pe 21 Nov 2009, 12:08 AM

E unul din cela mai grele lucruri ce le faci in viata..Se propovaduieste mult pe tema asta...se confunda cu "uitarea" sau alinarea...te obisnuiesti cu durerea si ti se pare ca a trecut..ca ai iertat.Testul ti-l dai cand traiesti o experienta similara...si constati ca...te doare.Teoretic,daca ai iertat inseamna ca ai inteles si ce ai inteles e mai usor de acceptat.Si curios este ca iertam o gramada de oameni...insa cel mai greu ne este sa-i iertam tocmai pe cei pe care am afirmat ca-i iubim..ca inseamna ceva pentru noi...Poate pentru ca acolo am dat mai mult..si asteptam mai mult...Sau sa ne iertam pe noi..Sa ne iertam greselile..sa ne iertam neimplinirile..sa ne iertam pana si sperantele..Nu e deloc usor sa ierti.Sa ierti cu adevarat...

Trimis de: Afrodita pe 21 Nov 2009, 03:26 AM

Abia in seara asta am realizat ca de fapt nu m-am iertat niciodata pentru nimic....

Trimis de: No-name pe 21 Nov 2009, 09:17 AM

Nu degeaba se spune ca ne suntem cei mai mari dusmani..De fapt procesul asta de iertare ar trebui sa inceapa de la noi.

Trimis de: Afrodita pe 21 Nov 2009, 02:18 PM

Asa e, ar trebui, dar parca nu se stie ca cel mai critic si neindurator esti cu tine insuti?

Trimis de: YoyoMan pe 27 Nov 2009, 10:34 PM

QUOTE(Afrodita @ 21 Nov 2009, 03:26 AM)

Trimis de: Zed pe 28 Nov 2009, 02:20 PM

Eu cred ca pe noi ne iertam cel mai usor . Asta se vede cel mai bine cand incepi sa te justifici si sa dai explicatii etc etc . E un mecanism de aparare . Imaginea de sine are un rol foarte important aici si majoritatea ( nu ma refer la cazurile patologice sau la cei cu diferite tulburari ) au o imagine de sine buna ca sa nu mai spun ca mai sunt care au o imagine de sine foarte buna . Asta e deja extrema si nu e deloc sanogena .
Daca spui ca : "imi pare rau ca am facut asta "... nu inseamna ca nu te-ai iertat .Inseamna ca ai constientizat greseala . Pe ceilalti ii iertam mai greu decat pe noi .

Trimis de: Afrodita pe 28 Nov 2009, 06:46 PM

Justificatiile si explicatiile apar tocmai din incercarea de-a ne ierta pe noi insine. Daca unii reusesc, bravo lor, eu una oricate justificatii si explicatii mi-as gasi pentru anumite momente din viata, tot nu ma pot ierta.
Nu ma pot ierta ca am vandut garsoniera, back in 1999 sau 2000 cat o fi fost...
Nu ma pot ierta ca nu am fost mai sincera cu mine insami...
Nu ma pot ierta ca nu am fost mai sincera cu cei din jurul meu...
Nu ma pot ierta ca nu am acordat intr-adevar o a doua sansa cui trebuia si cand trebuia...
Nu ma pot ierta pentru lasitate...
Si mai ales nu ma pot ierta pentru faptul ca marea majoritate a vietii mele adulte mi-am trait-o mintindu-ma si evident, mintind pe altii (asta a fost implicita, nu intentionata).

Toate neiertarile astea se vad foarte bine in comportamentul meu actual.

Daca tu una te poti ierta destul de usor, asta nu inseamna ca altii pot face la fel...

Trimis de: exergy33 pe 28 Nov 2009, 07:19 PM

QUOTE(Afrodita @ 28 Nov 2009, 08:46 PM)

Trimis de: mutulica pe 29 Nov 2009, 01:47 PM

depinde de dispozitie, posibil sa iert un razboi atomic, dar sa omor pt o palma pe spate gresit inteleasa...

Trimis de: Don Quijote pe 29 Nov 2009, 02:42 PM

Am iertat mereu, mi se parea si mi se pare mult mai greu sa porti in suflet ranchiuna sau razbunare pentru cineva. Sant lucruri care mi s-au intamplat si motivatia lor nu avea nici o logiga, rautati gratuite pe care le-am trecut cu vederea si pentru ca nu le-am inteles le-am lasat fara cap si coada. Am iertat lucruri grave care mi-au schimbat viata deoarece conform teoriei....orice picior in locul rusinos e un pas in fata m-au facut sa demonstrez lucruri care mi-au facut mie bine. In schimb minciuna unora o port in suflet ca o umbra si nu am putut ierta persoana in cauza. Am inteles-o dar nu pot nici sa uit nici sa iert.

Trimis de: Zed pe 30 Nov 2009, 10:34 AM

Afrodita ,

Am sa-ti dau un exemplu cat se poate de prost si simplu : sa presupunem ca exista un el si o ea . Casatoriti din partea meau sau nu , care isi impart aceeasi casa si bunuri . Nu au bani suficienti si ea isi cumpara o poseta ( sa zicem ) desi stie ca nu ii vor ajunge banii pana la sfarsitul lunii pentru mancare . Spune-mi sincer , nu crezi ca ea se iarta pentru gestul nesabuit si plin de naivitate pe care il face ?! Ca ii pare un pic rau , nu contest , dar ..
Hai sa schimbam situatia : el cumpara , in aceleasi circumstante , ceva pentru masina . Ce crezi ca o sa faca ea ?! Bineinteles ca o sa-i scoata ochii , in schimb daca el aminteste ca si ea a cumparat atunci candva poseta ...... uau , sa vezi circ atunci .
La fel si ea , o sa -i scoata ochii pe chestia asta de mai multe ori si ceea ce a facut ea o sa uite . De ce ?! Pentru ca s-a iertat dar pe el o sa-l ierte mai greu , crede-ma . Si , de multe ori spunem ca l-am iertat ca apoi peste luni sau ani sa aducem iar in discutie subiectul , atunci cand ceva asemanator , se repeta . Asta se numeste falsa iertare . Adica , l-am iertat pe naiba .
Asta-i un exemplu patetic , dar , reflecta bine faptul ca daca noi facem ceva gresit , ne iertam mai repede pe noi decat pe celalalt .
Daca e sa punem pe cantar ce nu ne iertam noua , sa zicem 5 lucruri pe care le-am facut in viata , regrete de fapt , iar , pe partea cealalta sa scriem pe o foaie ce a facut celalalt , ce nu i-am iertat sau ne mai racaie , cred ca balanta sta cam intotdeauna in favoarea noastra .
Nu ma refer la cazuri extreme si nici la situatii extreme . Ma refer la chestii care se intampla foarte des .