Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: cameron pe 27 Apr 2004, 12:19 PM

Se intampla sa mai plangeti?
Cand a fost ultima data cand lacrimile au cazut pe obraz?
Plangeti in urma unor emotii intense, sau ca urmare a frustrarii, nedreptatii, etc?
Eu plang extrem de rar... si uneori regret ca nu o pot face.
De ce este interzis si neplacut sa vorbim despre asta>?

Trimis de: punctt pe 27 Apr 2004, 01:02 PM

Lacrimi! Exista, desigur. Copii plang foarte des.....
A fost o perioada, cand eu plangeam mult, in special noaptea.
Acum, uneori imi e ciuda, ca nu mai pot plange ca inainte.
Ultima data mi-au dat lacrimile, cand mi-am amintit de o
persoana foarte draga mie, pe care nu am vazut-o de ani
de zile. Am plans, pentru ca nu mai pot avea parte de clipe
minunate petrecute alaturi de acea persoana. Mi-au ramas
doar amintirile, pe care oricum nu mi le poate lua nimeni...
Deci as putea sa plang in voie....
Am plans si de bucurie, dar si ca urmare a unei nedreptati.
Nu cred ca ne este interzis sa vorbim despre lacrimi...
Daca plansul ni-l provoaca ceva placut, atunci ne este mai
usor sa vorbim....
In schimb, daca apare in urma unei dureri, de orice natura,
sigur ne este mult mai greu, pentru ca am vrea sa uitam,
cat mai repede totul....sau in unele cazuri, poate nu...
Rau cu rau, dar mai rau este fara rau.


Ati inteles ceva?

Trimis de: Mihai pe 27 Apr 2004, 02:08 PM

Intr-o societate in care minutele se scurg uimitor de repede, in care suntem subordonati clipei, mai avem timp sa plangem?

Trimis de: Mara pe 27 Apr 2004, 02:18 PM

O da, mai avem timp! Eu una am grija de asta periodic. De fiecare data cand ma cert cu barbatu' (ceea ce e tare frustrant pentru amandoi, ca nu se poate purta o conversatie rationala cand unu boceste de zor!), atunci cand vad un film care ma impresioneaza, o stire care prezinta suferinta altora (Madrid, de ex.), cand imi aduc aminte de bunicul meu... in concluzie eu sunt cam lacrimogena, chiar si pentru gustul meu.

Trimis de: Leon pe 27 Apr 2004, 03:21 PM

Trimis de: LigiaB pe 27 Apr 2004, 04:33 PM

Da pling, si in ultimul timp prea mult....

Trimis de: Clopotel pe 27 Apr 2004, 07:24 PM

Vai draga Ligia, dar de ce plangi? , ca de cand te-am auzit parca mi s-au umezit si mie ochii

Acum ori eu sunt cam nesimtit, ori m-am defectat, caci nu am mai plans de cel putin 15 ani, sau si mai bine, nu mai stiu, oricum eram copil.

Adica de ce sa plang? Daca am fost suparat sau trist, ma rafuiam cu mine si dupa un timp imi trecea.

In ultimul timp e adevarat, recunosc mai imi dau asa lacrimile, dar doar cand citesc animite rugaciuni sau in Biserica uneori.

Dar nu pot sa zic ca plang, doar asa din emotie mai simt cate o lacrima in coltul ochiului...

Oh... draga Mara, dar de ce plangi cand te certi cu barbatu'? Oare nu ar fi mai simplu daca ai rade caci sunt convins ca ar rade si el, altfel o sa se intristeze, cam asa cum sunt eu acum cand am auzit ca Ligia plange

Eu nu cred ca exista vreo persoana pe lumea asta, cu care sa discuti in contradictoriu, si care ar putea sa-mi smulga macar un sfert de lacrima. Mecanismul meu functioneaza altfel, cand e vorba de un conflict, ma concentrez mai tare sa rezolv problema, ori daca as incepe sa plang, nu numai ca nu as rezolva nimic, dar chiar as inrautati situatia...

La voi cum este? Cand plangeti de ce plangeti? Pe bune...

PS: sper sa remarcati tonul vesel si nu altceva...

Trimis de: bubu pe 27 Apr 2004, 08:21 PM

Pling cind sint aproape de adevar.E o senzatie de bucurie si de suparare in acelasi timp.
Ma pling pe mine...

Trimis de: karmic_parradox pe 27 Apr 2004, 10:05 PM

Am plins zilele astea cit pentru un an...
Nu conteaza motivul.
Problema este ca lacrimile pt mine nu mai sunt un mod de eliberare...Le simt ca pe o slabiciune, o infringere.
E trist sa-ti lacrimeze ochii, dar si mai trist e sa-ti plinga sufletul.
Sunt un om care nu plinge decit rar, pentru ca asa i-a fost educatia. Traiesc intr-o familie de oameni reci, care nu se exteriorizeaza, iar lacrimile sunt motiv pentru a fi ironizat...
Si am strins atitea dureri... Pina nu am mai rezistat.
E un sentiment care te doboara. Ai senzatia ca se rupe ceva in tine,ca esti un strigat.
Declicul a fost banal...dar a insemnat punctul culminant al tuturor durerilor.
Da, am plins.

Trimis de: punctt pe 27 Apr 2004, 10:42 PM

Dar, oare viata ar mai fi la fel de frumoasa, daca am avea doar bucurii...?
Nu cred!
Nimic nu e intamplator, cam asa este semnatura cuiva...si cred ca are
dreptate.
Din greseli, invatam...
din lacrimi, invatam...?!

Trimis de: Mara pe 28 Apr 2004, 08:45 AM

Clopotel, tu crezi ca mie imi place sa reactionez asa?! Ca in loc sa am o conversatie in contradictoriu, dar rationala eu am aceeasi conversatie bocind? E tare frustrant, crede-ma! Doar ca, avand sentimente intense pentru el, orice lucru ma afecteza. Probabil prea mult. Cred ca, privind din afara, sunt tare amuzanta cum plang si in acelasi timp imi spun ideile. Ca asta e culmea, imi duc firul mai departe, doar ca pe alta voce

Trimis de: calfa pe 28 Apr 2004, 08:59 AM

Hmmm, plansul in momente potrivite si in cantitati limitate, poate fi chiar foarte bun ! Lacrimile pot elibera. Asta in general.

Acu', ca societatea, dar si timpul, vorba lui Mihai, nu te prea lasa, cam de multicel am schimbat plansul cu rasul. Si, va dati seama, rasul care era ras, plus rasul care compenseaza lipsa plansului, ma minunez si eu, ce persoana vesela am devenit.

Trimis de: an_dra pe 28 Apr 2004, 09:05 AM

Am plans mult..si nu de bucurie.Ultima oara cand am plans mi-am eliberat toata durerea din suflet..am plans si am vorbit..si-am spus tot ceea ce simteam,tot ceea ce am crezut atunci c-ar trebui spus.Si m-a ajutat.
Acum as vrea ca ,daca se imtampla sa mai plang vreodata, sa fie numai si numai de bucurie...visez si eu.

Trimis de: LigiaB pe 29 Apr 2004, 07:32 AM

Trimis de: nefertiti-old pe 29 Apr 2004, 10:19 AM

"...încercat-am să înţeleg de unde vin lacrimile şi m-am oprit la sfinţi. Să fie ei responsabili de strălucirea lor amară? Cine ar şti? Se pare însă că lacrimile sînt urmele lor. Nu prin sfinţi au intrat ele în lume; dar fără ei nu ştiam că plîngem din regretul paradisului. Aş vrea să văd o singură lacrimă înghiţită de pămînt... Toate apucă, pe căi necunoscute nouă, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfinţii n-au făcut altceva decît să le reabiliteze." (Cioran)

Trimis de: punctt pe 29 Apr 2004, 02:41 PM

Sper sa nu fiu off-topic...

Aveti grija totusi, cat radeti , cat plangeti ...,
apropo de limite...
s-ar putea sa-i vina cuiva ideea, sa puna taxe
pe ras, pe plans...



si-atunci, ce ne facem?

Mihaela.

Trimis de: gypsyhart pe 29 Apr 2004, 03:27 PM

Era o vreme cand imi parea rau ca nu mai pot plange. Asteptarile celor din jur creasera o contrareactie de aparare si efectiv nu mai simteam nimic acolo unde inainte simteam totul ca sa zic asa.
De la o vreme insa....toate lacrimile ascunse au inceput sa iasa la lumina. E de ajuns un gand, o fractiune de secunda si incep sa ma topesc....
Intr'o seara de duminica stiu ca am vazut un film despre "cavalerii mesei rotunde"...era pe protv parca...dupa ce s'a terminat filmul am iesit pe balcon...priveam luna si cerul intunecat....si ,nu stiu de unde a venit, a fost ca un torent asa...brusc si fara sa ma intrebe, lacrimi de crocodil veneau...M'am dus sa ma culc insa cand m'am asezat in pat parca ma astepta Tristetea de ani si ani....
In fine cert este ca dimineata m'am trezit foarte proaspat.
Si la un moment dat, in metrou fiind, m'am trezit ca imi vine sa izbucnesc in ras. Parca imi gadila cineva sufletul sau ceva pe acolo ca am facut efectiv un efort sa ma controlez (mai ales ca nu eram insotit...)....
Oare ce surprize ma mai asteapta?

Trimis de: rossi pe 30 Apr 2004, 12:33 AM

De plans cu adevarat n-am mai plans de cand ma oftica maicamea ca nu-mi dadea voie afara mai mult de h 10 seara...asta acum 10-12 ani... Se mai intampla sa vars o lacrima din cand in cand...ca tot omul...De ce? Pentru ca avem si noi un suflet? Habar n-am...oricum f rar si doar ptr anumite motive/persoane...cam atat...

Trimis de: ^Anne^ pe 30 Apr 2004, 01:53 PM

Pentru mine plansul este o forma de descarcare. de cate ori simnt nevoia sa plang nu ma abtin (bineinteles cu exceptia momentelor cand sunt intr-un loc public unde ma pot manifesta...) Iar dupa aceea am o stare de liniste sufleteasca. Oricum acum nu o sa va spun ca-mi place sa plang, nici vorba si chiar nu am mai plans de mult....

Trimis de: Inceputul Vietii pe 1 May 2004, 09:49 AM

Ultima oara am plans cand am citit "La raul Piedra am sezut si am plans". E prea tare cartea. De la citirea cartii nu am mai plans, Iar inainte de asta, plansesem in urma cu cativa ani...
Exista lacrimi, dar ai nevoie de un soi de antrenament sa le dai drumul...

Trimis de: secunda pe 1 May 2004, 05:10 PM

de parca noi stim cand ai citit ultima data "La raul ...."

Trimis de: Aramis pe 1 May 2004, 07:14 PM

Plang si destul de des inca... Totusi inainte (adica pana acum vreo 4 ani) imi dadeam drumul la lacrimi pentru ori prostie, acum imi place sa cred ca m-am maturizat macar un pic... Ultima oara cred ca am plans de nervi, cand sunt extrem de furioasa simt cum imi vin lacrimi in ochi, e medul meu de a ma descarca, nu urlu, nu lovesc (decat destul de rar), insa plang... Mai plang si din cauza "lor", a baietilor, dar asta se intampla extrem de rar, adica doar atunci cand simt ca paharul s-a umplut peste masuri, si chiar si atunci nu pot varsa decat cateva lacrimi pentru ca imi spun ca "ei" nu merita si gata, trebuie sa ma calmez...

Trimis de: Jazz pe 1 May 2004, 07:44 PM

Bun topic, Cameron, si necesar...

Eu de multe ori as vrea sa pot plange dar nu se intampla...
Imi dau lacrimile si am nodurile alea in gat ori de cate ori ma uit la ProTv Intl. si dau imaginile alea superbe din tara, de cate ori vad imagini din Braila mea draga si de cate ori privesc fotografii cu prietenii mei dragi. Atunci as vrea sa le gonesc, sa nu mai vina, pentru ca nu vreau sa imi fie dor...
Ultima oara am plans cand am aflat ca mi-a murit unul dintre cei mai buni prieteni. Am primit vestea intr-un e-mail si am fost socata, nu am putut stoarce nici o lacrima, cred ca socul are rolul de a ne proteja intr-un fel sau altul. Am vrut sa trimit un card cu condoleante (ce altceva pot face de departe?) si citeam versurile..., atunci am pus capul pe umarul sotului meu si am plans un plans linistitor. M-am simtit mult mai bine, greutatea de pe umerii mei a devenit un fulg mai usoara...

Eu as vrea sa va intreb ce ganditi despre un barbat care plange?

Trimis de: Aramis pe 1 May 2004, 08:21 PM

Jasmine, depinde cand plange si de ce... Eu mi-am vazut tatal plangand de doua ori, la inmormantarile bunicilor mei (parintii lui) si lucrul asta l-a ridicat in ochii mei, cred ca atunci am inteles ce fel de om este el...

Trimis de: Serenity pe 1 May 2004, 10:28 PM

Trimis de: Inceputul Vietii pe 2 May 2004, 01:49 AM

Mentorul meu spiritual isi da drumul la lacrimi cu foarte multa usurinta. Mie mi se pare un semn de copilarie extraordinar si de aici, un semn de intelepciune. Caci, Insusi Mantuitorul, ne spune sa fim ca niste copii.
E grav sa nu plangi, iar eu sunt bolnav de NePlans.

Trimis de: barbi pe 2 May 2004, 05:49 PM

sunt mica,sunt inca prea mica de aia gresesc
de aia nu ma laud,de aia nu ma simt speciala,importanta..
sunt mica,sunt inca prea mica,de aia cateodata spun prostii
dar nu ma las infranta,de aia inca nu am incredere in mine..
ce putin am inaintat,sunt inca la inceput de drum,am in mana doar fericiri mici si colorate,trecatoare
pt ca sunt mica,sunt inca foarte mica de aia sunt fricoasa
de aia sunt asa mandra,de aia sunt lipsita de aparare ca un copil
sunt mica,sunt inca foarte mica de aia sunt asa speriata

Trimis de: genicon pe 3 May 2004, 03:55 PM

Cu "bun motiv" am plans (desi nu mult ) cand am aflat ca am intrat la facultate. Imi doream foarte mult sa fiu student aici, desi acum nu ma comport ca atare. Sper sa nu para prea de c*cat faza, dar chiar m-am bucurat enorm. Deci, pot zice ca am plans de fericire...
Si mai am un prost obicei - sa plang la filme. De el inca nu am scapat. Si nu stiu cum pot sa scap... E destul de ciudat... mai ales ca nu plang la filmele la care "se plange" de obicei... Ma rog, nu se poate zice ca plang... imi dau lacrimile. Un exemplu care sa arate ciudatenia faptului este... Echipa jamaicana de bob... E un film la care mereu plang... ciudat, nu?

Trimis de: barbi pe 3 May 2004, 07:00 PM

mie in general imi vine sa plang la filmele lui john candy

Trimis de: Mokkodo pe 4 May 2004, 02:53 AM

Oh...nu despre lacrimi...NU ! si cine a scris textu din lacrimi si sfintzi a lui cioran, bine inspirat...de fapt intreaga lui "filosofeala " se cam loveste de lacrimi
eu? eu plang mult...imi place. daca ma rog si nu plang, inseamna ca nu m-am rugat bine.nu am cum sa ma rog si sa nu plang. plang la filme, plang cateodata de mila oamenilor..nu shtiu ma apuca o mila de TOTI oamenii,desi sunt sanatosi, sunt ok.
ca sa citez din cioran ...semnul care atesta ca ai inteles totul e sa plangi fara motiv. nu ca as fi intels eu tot. ..dar plang fara motiv...sau plang ca ma gandesc inainte la nici un motiv?

nu stiu..mie nu imi placce cum plang unii oameni..ma scot din nervi. nu ma impresioneaza cineva ca A PLANS. mie mi se par interesante plansetele mele. si cateodata plang si eu enervant..

nu mai plang de mult ca am picat examenu ...nu mai plang .. plang cand citesc ceva frumos..si pot sa plang cand ma uit nopatea pe geam la oras...sau la cer. PLANG. si rad in aceeasi masura . plang si de bucurie...nu shtiu de ce..poate totul mi se pare efemer..si supararea,si bucuria..si plang pt asta.

o singura daca mi s-a intamplat sa nu mai am lacrimi ...si am plans cu sufletul .e infinit de dureros. bucurati-va cat mai puteti plange. nu mi se pare NIMIC rusinos in asta..si oamenii care se ABTIN sa planga ..mi se par ipocriti. e ca si cum te-ai abtine sa razi .pt mine e acelasi lucru . ...doar ca plansul e mai profund, ca exemplu cum poti sa versi lacrimi pt bine si rau ...sa razi..nush daca iti vine cand te simti rau .

nu imi plac bocetele..presarate cu lacrimi. imi place plansul linistit ..tacut...si sa ma fereasca dumnezeu sa imi sece lacrimile. atunci chiar asa suferi .

Trimis de: Serenity pe 4 May 2004, 09:03 PM

Si eu plang... de suparare, de fericire.. la finalul unui film, la finalul unei carti (mai ales la finalul cartilor ) Tin minte.. cand eram mica plangeam si la desene animate.. Cand s-a terminat Candy Candy am plans de numa` Eh, acum sa nu intelegeti ca sunt o plangacioasa, in public nu am mai plans de foarte multi ani

Trimis de: DeeDee pe 4 May 2004, 10:17 PM

Nici nu mai tin minte cand am lans ultima data... Eu plang de obicei de nervi si problema mea e ca atunci cand incep sa plang nu ma mai pot opri vreo 2 ore si mai am si un plans groazni, de copil, cu sughituri asa ca incerc sa evit momentele de genul asta

Trimis de: Inceputul Vietii pe 7 May 2004, 08:36 AM

Trimis de: caa pe 7 May 2004, 02:55 PM

Cînd eram copil plîngeam aproape din orice, că prea mari erau nedreptăţile care mi se făceau şi nu înţelegeam absolut deloc de ce...

Cînd am crescut plîngeam mai puţin, deoarece încă mai exista un număr oarecare de nedreptăţi al căror înţeles îmi scăpa...

Acum plîng extrem de rar, ruşinîndu-mă de mine însumi, că încă mai îmi scapă cîte ceva neînţeles...

Există, aşadar, toate condiţiile ca în viitor să nu mai plîng deloc. Să-mi îngrop plînsul în interiorul meu...

Pentru că atunci voi înţelege pe deplin...

Trimis de: 47462 pe 8 May 2004, 12:39 AM

Lacrimile exista, doar ca noua ne e frica sa le folosim, ne e frica de noi insine sa nu cumva sa devenim slabi...si ce ceea ce spun ceilalti. Un baiat nu are voie sa planga pentru ca e considerat papa-lapte. Cand de fapt lacrimile sunt doar un mod de a te descarca. Sunt momente in care nu mi se intampla neaparat ceva grav..dar imi vine sa dau muzica la maxim si sa plang...sa plang pana nu mai pot...si asta doar pentru ca sunt stilul de persoana care tine in ea si exista momentul in care explodez prin singurul mod in care nu afla nimeni ce se petrece...plang.

Trimis de: Clopotel pe 8 May 2004, 03:37 PM

Am pierdut din vedere acest topic si nu am raspuns lui Ligia si lui Mara.
Mara

Trimis de: fargakos pe 8 May 2004, 05:25 PM

Frumoasa urare ne-ai facut Clopotel...numai ca vezi tu, viata asta ne loveste de multe ori si pur si simplu nu poti sa stai ca si o piatra.
Nu a trecut prea mult timp peste cea mai grea lovitura din viata mea de pana cum. Am vrut sa fiu puternic...nu pentru mine cat pentru ceilalti ca sa le dau putin din puterea mea lor. E greu sa nu plangi cand toate din tine urla de durere. Nu zic ca n-am plans ci n-am "plans" de fata cu ceilalti si poate din cauza asta unii m-au catalogat ca si un insensibil. Cine ma cunosate insa stie...
Lacrimile astea sunt ca un izvor care incearca sa spele durerea noastra. Izvorul curge dar raman totusi amintirile si sentimentele care se incapataneaza sa ramana intocmai pietrelor...
Mai exista lacrimi...din pacate unii insa si-au secat propriul izvor.

Trimis de: genicon pe 8 May 2004, 10:40 PM

Trimis de: Serenity pe 9 May 2004, 01:20 AM

Cate au mai trebuit sa indure si parintii, saracii de ei.. tztztz

Trimis de: Afrodita pe 15 May 2004, 12:29 PM

Aoleu, ca bine zici Serenity Eu am plans si la candy, dar si la sailor moon Mai ales la a doua parte...In fiecare episod murea cate-o prietena de-a ei si in fiecare zi afrodita plangea de mi-a pus mama interdictie pe desenu ala animat
Acum revenind la treburi mai serioase: Clopotel, de ce nu ar trebui sa plangem? Parerea mea e ca nu trebuie nimic...Fiecare face ce simte...
Eu am plans ultima data acum 2 seri...Imi venea sa plang, eram groaznic de trista si nu puteam plange..Pur si simplu eram impietrita in suflet...Butonand telecomanda am nimerit pe HBO "Black Hawk Down" , un film superb despre razboiul americanilor cu somalezii...Un film care de fiecare data mi-a smuls lacrimi...Si-am vrut sa-l vad pt ca nu suportam durerea aceea muta si rece , simteam nevoia sa plang...Pana la sfarsitul fimului am consumat un pachetel de servetele
Am plans si de bucurie...Dar au fost doar cateva lacrimi ce s-au topit repede...
Plang usor, plang des, plang din orice in ultimul timp...Dar cand durerea este mare simt plansul ca pe o purificare....
Ca sa-i raspund lui clopotel: de ce plang eu la unele filme? Pt ca ma contopesc cu personajele din ele..Pt ca unele situatii din filme se pot intampla si in realitate, pt ca unele situatii din filme sunt redate fidel dupa realitate si pt ca situatiile respective au un ecou in sufletul meu..Poate din cauza ca prin unele am trecut si-mi amintesc suferinta...Poate ca din cauza faptului ca pot empatiza cu anumite situatii, fie ele si doar din filme...
Am plans si eu cititnd "La raul Piedra..." pt ca in momentul in care am citit-o mi se potrivea ca o manusa....
Dar la fel de bine plang si cand ma rog din tot sufletul...
Ti-am spulberat unele neclaritati?

Trimis de: Serenity pe 15 May 2004, 09:39 PM

M-am gandit sa nu mai zic si de Sailor Moon ca rade oamenii de mine..

Trimis de: Clopotel pe 16 May 2004, 01:19 PM

Draga Afrodita,

Am si eu filmul "Black Hawk Down" pe caseta video, si intr-adevar este impresionant...
Dar recunosc ca nu am plans...

Eu am spus "nu trebuie sa plangi" cu sensul de recomandare si nu de obligatie...

Mi-am spus deja parerea... referitor la plans

Si stiu sigur ca tu, dar si multe alte persoane sunteti mai sensibile ca mine...

Pot sa rectific un pic concluzia
Evitati sa aveti motive sa plangeti de suparare.
Dar daca tot plangeti, macar plangeti de bucurie, deoarece iata ce soare frumos este afara iar Domnul ne are in paza...


PS: Haideti sa va spun teoria lui Clopotel...
Daca plangi de suparere, rade Incornoratu si face mare chef acolo in vagauna lui spurcata
Daca plangi de bucurie, plange si Aghiuta, dar de oftica, e mare durere pe capul lui...

Asa zic eu ... pot si sa desenez asta la nevoie

Trimis de: Afrodita pe 16 May 2004, 01:21 PM

Mai clopotel, si ce sa fac io daca nu cred in incornoratu ala care rade sau plange? Ha?

Trimis de: Clopotel pe 16 May 2004, 01:23 PM

Draga Afrodita,
pai te rog frumos sa mergi pe mana mea, chiar daca nu crezi ca el exista...
Fa-mi mie hatarul asta ... si o sa ma revansez eu cumva...

Trimis de: Blakut pe 16 May 2004, 02:44 PM

Hm.
Era o vreme in care plangeam (desigur, noaptea, singur). Nu am plans niciodata in public.

In ultima vreme nu mai pot sa plang, uneori chiar vreau (e ca o eliberare).

Omul trebuie sa planga, doar de aia ne-au crescut glande lacrimale, nu?

Trimis de: Jubi pe 16 May 2004, 08:29 PM

Daca mai exista lacrimi?Ele exista,nu v-ati lovit niciodata tare la un deget si de durere, sa va dea lacrimile?

Cred ca Cameron a vrut sa ne intrebe daca mai sunt pe lumea asta motive din cauza carora sa plangem...

Eu plang,la intervale mari de timp,insa cate o luna,doua,trei...sa-mi ajunga...Comic,nu?Nu e comic deloc...Nu ma simt usurata cand plang,pt ca-mi aduc aminte de toate motivele de tristete de pe lumea asta si plang si mai mult si-mi incarc sufeltul si mai tare... .
In principal motivele pt care plang sunt niste banale sentimente ce ma incearca in clipa aia,sau care ma incearca zile la rand:cand ma simt frustrata in fata unei situatii,ca nu ma pot exprima clar si sunt inteleasa gresit,sentimentul de neputinta,de nedreptate,de neintelegere fata de ce mi se intampla mie,sau cu altii,stirile triste,cand vad cum a decazut lumea din jurul meu,cand imi pun sperante in ceva si se dovedeste un fiasco...In general plang din cauza oamenilor,si a starilor ce le starnesc ei in mine,plang pt oameni,din cauza lor,pt ca-mi pasa foarte mult de fiinta omeneasca...si cand se mai inatmpla sa mi se puna si pata pe un anume om...storci lacrimi si ma poti rani cu multa usurinta.
Stiu ca nu toti oamenii plang...si ca sa poti plange,daca esti mai rece din fire,trebuie sa fi trecut prin anumite experiente ca sa te sensibilizezi...cred eu,insa teoria mea e bazata doar pe experienta proprie.

Au fost si cazuri cand am plans,fara sa fie furtuna in sufletul meu:la filmul "Lista lui Schindler",cand a murit Sufletel in cartea "Singur pe lume" de Hector Mallot,am plans si la desene animate:erau unele cu un baietel,o fata,un catel si un robot Memo,care mergeau in trecut sa cunoasca viata lui Isus...mda...am plans cand s-a terminat un episod emotionant fara sa aflu ce a urmat...mi se parea prea mult sa astept pana a doua zi seara .

Trimis de: cameron pe 17 May 2004, 02:26 PM

Motive sa plangem am mai gasi.. Dar lacrimile le gasim din ce in ce mai rar.
Urasc plansul demonstrativ, lacrimile false de crocodil.
Urasc cand nu pot plange .. si cand nu pot alunga nodul acela dureros ce ma sufoca
Sensibilitatea se poate uza? Ce o uzeaza? Capacitatea de a simti sau de a intelege?

Trimis de: Dark Angel pe 17 May 2004, 02:33 PM

Sensibilitatea fiecaruia e in relatie directa cu situatiile in care este pus zi de zi, cu experienta acumulata...
Nu am incercat sa-mi monitorizez traile astea , pt. a le putea face un tabel , mie imi place sa-mi traiesc bucuriile si necazurile cum vin( ca plang uneori in ambele situatii ).
Am avut in schimb perioade in care eram de-a dreptul depresiva(citeam numai Cioran, ajunsesem sa ma confund cu el).
Am depasit perioada respectiva( e chestie de vointa, de autocontrol, in a-ti monitoriza emotiile).

" In viata nu conteaza ce ti se intampla, ci cum reactionezi la ce ti se intampla." La Rochefocault

Trimis de: rebel pe 17 May 2004, 06:26 PM

'Lacrimile sunt uneori mai elocvente decât vorbele'. De ce sã nu plângem? Oare Iisus nu a plâns? De a plâns, de ce sã nu o facem si noi?

Ce sunt lacrimile? Oare ele sunt doar niste picãturi de apã saratã care ne aratã suferinta sau, de ce nu, bucuria unei persoane? Nu! Lacrimile ajung sã 'curete' sufletul oamenilor în situatiile critice sau pline de fericire; ne ajutã sã pãtrundem adânc în noi si sã ne arãtãm nouã însine cã suntem capabili sã simtim ceva.

Dar oare ce înseamnã 'a simti'? Ce simte o persoanã? De ce ajunge la lacrimi? De unde vin lacrimile? Oare aceste 'notiuni' vor fi vreodatã definite? Cine are dreptul si puterea sã le defineascã? Oare noi ne cunoastem într-atât încât sã afirmãm cã ne cunoastem? Existã vreo persoanã care se cunoaste cu adevãrat ?

Mereu îmi voi pune aceste întrebãri si nu cred cã voi gãsi vreodatã rãspunsurile! Când voi reusi sã mã 'adun', sã-mi 'adun' gândurile, atunci poate voi gãsi rãspunsurile pe care le caut.

Acum, revenind la lacrimi, eu mã întreb: 'Cãrei mame nu-i curge mãcar o lacrimã când îsi vede pentru prima oarã pruncul? Sau când îl vede fãcând primii pasi?'

Lacrimile sunt manifestarea sufletului. Oare când privim marea pentru prima datã, nu plângem de bucurie?

Dar, cum existã lacrimile bucuriei, asa existã si lacrimile de durere. Oare ochii nostri nu se umplu de lacrimi atunci când pierdem o fiintã dragã? Oare odatã cu noi nu plânge si sufletul nostru? Ce ne poate inunda mai adânc ochii decât lacrimile suferintei? Oare existã om pe lumea asta pe care nu l-a încercat durerea? Si cum se manifestã acea durere, dacã nu prin lacrimi?! Sufletul nu se usureazã de greutatea pãcãtelor atunci când plângem? Inima noastrã nu devine mai bunã, fiinta noastrã nu se umple de cãldurã?
Lacrimile îsi au rostul lor, îl ajutã pe om sã-si depãseascã situatiile limitã, sã-si purifice sufletul, sã-l spele de rele si sã-l inunde de bucurie. Lacrimile apar de la nastere si se terminã odatã cu moartea. Când suntem copii ele ne inundã mai des ca niciodatã fata. Care copil nu plânge atunci când îsi pierde o jucãrie sau când este certat de pãrinti? Care copil nu plânge când îsi juleste genunchii, atunci când învatã sã meargã?

Asemenea copiilor, plâng si bãtrânii. Uneori cu lacrimi îsi spalã neputinta, singurãtatea. Lacrima - simbol al bucuriei si al suferintei, este acceptatã de noi pentru câ înseamna purificarea noastrã. De aceea, nu uitati cã pentru a trãi, avem nevoie si de lacrimi.

Trimis de: ComicDiva pe 18 May 2004, 03:58 PM

la inceputul anului a murit bunicul meu pe care l-am cunoscut toata viata si nu am plans deloc.
deloc!

Am I a horrible person?

Trimis de: Mrs. Rogers pe 18 May 2004, 04:50 PM

Trimis de: contraste pe 4 Jun 2004, 03:30 PM

Asa am patit si eu cu bunicul meu. Numai ca EL a fost cel care mi-a dat banii ca sa plec din localitate, si ma tot indemna sa plec. Acum, dupa ani, scriind aceste cuvinte, o fac printre lacrimi...

Trimis de: gabitza ^ pe 16 Jun 2004, 03:46 PM

astzai am plans. la birou. nu mi-a pasat de oamenii din jur... eram fericita pentru ca ieri scapasem de o piatra de pe suflet, iar astazi suna sora mea, si mi-a dat o veste care m-a lasat paf. nu m-am putut abtine.
cateodata plang fara motiv (sau asa mi se pare mie). plang la cate un film, sau o carte care imi place, la un citat care "ma misca".
plang si cand sunt fericita. am plans prima oara cand mi s-a spus "te iubesc". probabil ca la nunta mea voi plange.
dar sunt momente ca astazi, cand simt ca nu ma pot abtine, desi vreau, si as plange pana nu mai pot.
din pacate, ultimele 3 luni au fost o perioada grea...prevad inca destule lacrimi.
G.

Trimis de: caa pe 16 Jun 2004, 04:04 PM

Mişcătoare rîndurile tale Gabitza! Aproape că mi s-a pus şi mie un nod în gît citind "faza" de la birou (vorbesc cît se poate de serios!). Sînt unele persoane cărora plînsul le face bine, în sensul că îi eliberează de o tensiune care altfel ar deveni insuportabilă şi s-ar putea ca tu să fii în această situaţie. Eu zic că asta n-ar fi un "cap de ţară". Numai să nu se repete prea des. Eu am vrut să te îndemn, prin aceste rînduri, cît mai prieteneşte posibil, să încerci să nu mai plîngi în public, la serviciu de exemplu. Lumea, în general vorbind, nu prea face eforturi să-l înţeleagă pe cel nenorocit, dar imediat se repede să-l judece negativ pe cel care plînge. Eu am observat la mine acest lucru şi de atunci fac tot ce pot să evit "s-o comit" în public.

Trimis de: DARRA pe 16 Jun 2004, 04:15 PM

tistetea si bucuria sunt parti din viata, cine zice ca n-a plans de mult cred ca se minte singur sau a plans fara sa-si dea seama,sau ii este rusine sa recunoasca, sau .... chiar exista oameni vesnic fericiti?desi putem plange si de bucurie, eu plangeam mult , dar ma simtem eliberata, acuma nu mai plang, imi curg doar lacrimile, este un alt fel de plans....... al sufletului

Trimis de: caa pe 16 Jun 2004, 04:37 PM

DARRA!

Aşa ai sucit-o din condei încît eu am înţeles că înainte, cînd te eliberai, era mai bine decît acum cînd plîngi cu...sufletul. Sau chiar am înţeles bine?

Trimis de: YoyoMan pe 16 Jun 2004, 04:55 PM

DARRA - eu pe bune ca n-am plans de mult. Ca am fost in situatii cand nu ar fi fost nelalocul ei o tura de plans nu contest. Dar de plans nu am plans demult. Si in generalplang ffff rar. Nu stiu de ce si nici nu cred ca am timp sa-mi fac griji pe tema asta. Pai cand vezi ceea ce se intampla in jurul nostru nu cred ca reactia nimerita e aceea de a plange.

Cred ca nu mai avem timp sa plangem si cred ca cei care plang pleaca de pe locul 2 fata de ceilalti.
Avea dreptate Mihai. Nu mai e vreme de lacrimi in zilele noastre

Trimis de: Fausta pe 18 Jun 2004, 01:28 PM

trebuia sa ajung langa cineva scump mie dar ne desparteau 800 km... trenul era abia a doua zi si atunci am plans ultima oara... pentru ca nu puteam fi acolo cand era intr-adevar nevoie... stiam ca totul va fi bine chiar daca nu voi ajunge eu, pentru ca asa sunt mereu lucrurile... se rezolva sau nu chiar daca plangem sau nu... ideea e sa nu renuntam la plans dar nici sa ne inecam zilele in el, pentru ca atunci nu am mai avem timp sa reactionam la ceea ce e in jurul nostru...

Trimis de: gabitza ^ pe 18 Jun 2004, 02:17 PM

@caa: in general incerc sa ma abtin sa plang in public. nu neaparat pentru ca il consider un motiv de slabiciune. dar au fost momente (din pacate deloc indepartate) cand m-au "ajuns" problemele. am plecat intr-o zi de la munca, si asteptam sa vina metroul. era chiar acum de Paste. stateam in statie la semanatoarea, si tocmai primisem de la una din firmele cu care lucram, un cadou frumos de Paste. iar eu stateam in statia aia pe o banca, cu cadoul meu frumos in brate si plangeam de nu mai stiam de mine.
eu sunt tanara, acum dau "piept cu viata" ca sa zic asa. nu sunt inca pregatita, recunosc, cu greutatile cu care ma confrunt. sunt momente in care as vrea sa nu plang, imi bag unghiile in palme, si tot nu reusesc.
dar de cele mai multe ori imi face bine. daca nu as plange cred ca as exploda.
G.

Trimis de: Serenity pe 19 Jun 2004, 02:25 AM

Mie mi se intampla o chestie ciudata.. exact atunci cand toti in jurul meu plang, cand e o atmosfera incarcata de emotie si cand chiar ar fi normal ca si eu sa plang pur si simplu nu pot, si nu pentru ca as fi o insensibila. Sunt chiar mult prea sensibila in opinia mea. Ma epuizeaza totusi plansul celor din jur iar in final ma simt "daramata" atat fizic cat si emotional. Alteori, ma apuca plansul din senin, aparent fara motiv si evident ca nimeni nu ma crede cand la intrebarea "De ce plangi?" raspund "Nu stiu.." (asta a fost doar de cateva ori ) A mai patit cineva asa ceva sau e ceva in neregula cu mine?

Trimis de: Fausta pe 19 Jun 2004, 12:08 PM

Trimis de: Serenity pe 20 Jun 2004, 12:57 AM

Nu suna deloc prosteste, eu, una, ma regasesc perfect in ce-ai spus tu.. Asa e, traim intr-o lume in care totul se misca din ce in ce mai repede, timpul nu mai are rabdare cu noi, nu ne mai permite sa-l pierdem cu activitati ca plansul. Si plansul asta are, totusi, un rol important. Probabil ca emotiile, nemultumirile si frustrarile inabusite pe moment se acumuleaza pana in clipa in care rabufnim. O explicatie care pe mine ma multumeste.. E bine sa stiu ca nu sunt singurul "specimen"

Trimis de: gypsyhart pe 21 Jun 2004, 08:46 AM

Serenity nu esti singura care "simte" cand altii nu simt nimic si care nu "simte" nimic cand altii parca "simt" totul....
"Inima" are moduri f. neortodoxe de a'si face aparitia.... In asta consta si frumusetea......

Trimis de: Blakut pe 21 Jun 2004, 09:09 AM

Nu reusesc sa mai plang. De la o vreme, nici sa vreau si nu mai pot sa fac asta. Parca mi-au secat ochii. Si atunci urlu si strig, ca sa compensez.

Trimis de: Afrodita pe 21 Jun 2004, 11:50 AM

Mda, mai nou observ si eu o chestie...Nu mai reusesc sa plang decat langa iubitul meu...Si atunci incep sa plang in hohote, de sare camasa de pe mine In rest imi dau 2-3 lacrimi si seaca okii..atat, dar sufletul doare infinit mai tare cand nu pot plange....

Trimis de: YoyoMan pe 27 Jun 2004, 11:31 AM

Eu pot. Acuma cred ca o sa..... am o stare..... nu vreti sa stiti

Trimis de: Blakut pe 27 Jun 2004, 11:34 AM

Societatea noastra nu mai crede in lacrimi... ati mai vazut oameni care sa planga in public? Oameni care sa planga si sa fie vazuti? Nu, pentru ca ne-am obisnuit sa ne auto-cenzuram sentimentele.

Trimis de: Afrodita pe 27 Jun 2004, 11:37 AM

Trimis de: Fausta pe 27 Jun 2004, 06:21 PM

da, am vazut oameni care sa planga in public... putini, dar mai exista...
afrodita... poate ca numai langa iubitul tau poti plange pentru ca langa el te simti protejata... eu am observat ca azi rar se mai intoarce capul cand cineva are o problema... ne simtim amenintati si descoperiti in fata celor care ne vad plangand....fara aparare. astazi cine plange este considerat slab, ceea ce e total gresit... tocmai cei care plang sunt mai puternici pentru ca nu aduna sentimente negative, acestea eliberandu-se in mare parte in momentul in care avem curajul sa plangem...
serenity.... sigur nu esti singurul specimen... de fapt sigur nu suntem

Trimis de: jkd pe 27 Jun 2004, 08:54 PM

mai aveti lacrimi...

Trimis de: Diana-Maria pe 28 Jun 2004, 06:38 AM

Da... Mai avem lacrimi... Unele ramin neplinse, altele sint mute...
Dar tot lacrimi sint.

Trimis de: YoyoMan pe 28 Jun 2004, 11:57 AM

Cred totusi ca cele mai fierbinti lacrimi sunt cele care nu curg.... cele care raman in interior si ard sufletul... Mie lacrimile acelea imi provoaca cea mai crunta sau dulce suferinta.

Trimis de: contraste pe 28 Jun 2004, 12:13 PM

Pericol! Acelea sapa!

Trimis de: Afrodita pe 28 Jun 2004, 06:17 PM

Descopar ca mai exista lacrimi.....Le vars acum...Si n-as putea spune de ce...

Trimis de: YoyoMan pe 28 Jun 2004, 07:19 PM

Trimis de: AIWA pe 29 Jun 2004, 08:33 PM

Trimis de: Afrodita pe 29 Jun 2004, 08:36 PM

Asa e...Mama lui de destin...Trebuie sa il intorc cum vreau eu, ca vad ca-mi trage niste palme de ma-nvart in loc Asta e, nu prea am prietene live cu care sa trancanesc si asa e, ajunsesem la un prea plin.....

Trimis de: YoyoMan pe 30 Jun 2004, 10:25 AM

Klaaar mama lui de destin... Ptiiiu ce ne injuram noi destinele p-aci pe Han! Deci asta e Hanul! Locul unde injuri destine...
Afro - nu mai plange ca sa treaca

Trimis de: mdA! pe 30 Jun 2004, 12:32 PM

cel mai des plang de ... degeaba. caderi nervoase dupa zile mult prea tensionate in care nu gasesc pe ce sa ma sprijin, in care imi fac meseria si sunt cine trebuie sa fiu, suport tot circul de langa mine si, intr-un final, incep un bocet prelung, din tot corpul. nu imi place prea mult, dar imi face tare bine. cealalata varianta este sa plec sa ma imbat. o fac si pe-asta, dar uneori e buna doar aia cu plansul.

nu stiu daca este interzis sa vorbim despre asta.. neplacut este, fiindca a plange inseamna a nu te putea controla; inseamna sa iti recunosti public (fie ca plangi in public, fie ca admiti ca ai plans) o anume slabiciune. de ce vrem noi mereu sa fim mai putin oameni si mai mult masinarii, mimand controlul total asupra sentimentelor ... nu stiu, dar cred ca asta ar face subiectul unui alt topic.

Trimis de: Afrodita pe 30 Jun 2004, 07:50 PM

Chiar zilele trecute cineva imi spunea ca nu ii place sa vada o femeie plangand pt ca ii arata slabiciunea ei, iar eu i-am raspuns ca nu mi-e rusine sa am si momente de slabiciune...Nu pot fi tot timpul tare si invincibila, oricat as vrea....Si, la fel, nu "condamn" pe cei ce plang, chiar daca plang in fata mea...Cand vad ca o persoana plange de fata cu mine, indiferent ca e femeie sau barbat, o/il apreciez pt ca are curajul sa isi recunoasca slabiciunea, chiar daca pt moment...Si e ok cand se intampla asta pt ca vad ca si cel din fata mea are suflet, nu piatra in loc de inima...
Yoy tks a trecut

Trimis de: karmic_parradox pe 30 Jun 2004, 09:24 PM

Lacrimile exista, desi suntem educati sa devenim insensibili...
Pentru a deveni un exemplar "perfect" in societate, pentru a deveni CASTIGATOR, devine esential sa nu-ti pese, sa nu simti.
Din fericire, nu am fost un invatacel bun la capitolul insensibilitate. Si inca mai stiu ca exista lacrimi.
E un sentiment teribil sa plingi. Cu hohote. Sa lasi tot ce te macina, tot ce te sfisie pe dinauntru sa devina...lacrima. Sa exteriorizezi durerea.
Pentru ca asa iti aduci aminte ca esti totusi un biet om, nimic nu poate fi perfect, nu esti invincibil.
Da, lacrimi exista.

Trimis de: rossi pe 30 Jun 2004, 11:33 PM

Trimis de: caa pe 1 Jul 2004, 07:58 AM

Hai şi fii atent Rossi, că s-ar putea să te ia cineva de pe aici în serios, frate!

Trimis de: rossi pe 1 Jul 2004, 11:41 AM

Trimis de: caa pe 1 Jul 2004, 11:50 AM

Vreau să zic că nimeni nu e frumos cînd plînge. Doar dacă cel care descrie fenomenul ăsta îl plasează într-un anumit context verbal (sau scriptic). Sau tu chiar crezi că "femeia e cea mai frumoasă" atunci cînd plînge? Caz în care ar fi rîndul meu să fac figura asta:

Trimis de: rossi pe 1 Jul 2004, 12:02 PM

@xcross nu e vorba de frumusete fizica...
E ceva special intr-o femeie care plange, cam atat.

Trimis de: YoyoMan pe 2 Jul 2004, 12:39 PM

Trimis de: Georgia pe 17 Jul 2004, 01:19 PM

Eu cred ca atunci cind plingi te eliberezi de tot ce tea facut sa plingi!
Eu cred ca plinsul ne ajuta sa ne cunoastem sa vedem ce fel de persoane sintem de fapt.

Trimis de: tish pe 29 Jul 2004, 06:33 AM

Eu plang,am plans si cred ca voi mai plange. Am inceput de mic copil cand murea vreun personaj preferat de desene animate sau personajul unei carti citite.2 zile am fost trista si am plans(nu in continuu) cand citind Winnetou la sfarsitul cartii moare.
Am plans cand i-a murit unui bun prieten din copilarie papagalul,cand cainele meu bolnav fiind suferea. Si dupa ce a murit mult timp dupa inca am mai plans noaptea. Am plans din lucruri puerile ,mi se par acum,cand m-am certat cu un prieten sau nu stiu cine nu se purta asa cum as fi vrut.Plang si la filme,chiar si la cele Walt Disney,ultimul fiind "Ice Age",cand copilul se intalneste cu tatal si isi lua la revedere de la animale. Daca am o zi mai proasta,fiind mai vulnerabila,pot plange si ca vad un gandac mort pe strada.
Nu imi e rusine ca plang,in public as avea o mica retinere insa.Datorita normelor impuse de societate dar si ...incapatanarii mele(nu stiu cum sa o numesc,daca cineva ma face s-a sufar de multe ori nu plang atunci nu ca nu as putea,numai ca sa nu ii dau satisfactie,sa se simta si mai bine),si apoi nu imi place mila si compasiunea din ochii oamenilor,de multe ori de suprafata.
In a plange nu vad nimic rau,ba chiar ceva unic,eu consider ca o persoana ce poate plange,de bucurie ,de tristete,dovedeste ca e om,ca are suflet,simte,iubeste,sufera ,intr-un cuvant traieste viata la putere maxima.

Trimis de: denise pe 29 Jul 2004, 07:50 AM

Plansul si rasul - doua fete ale aceleiasi monezi.
Cine spune ca nu plange niciodata ... nu stiu daca rade cu adevarat. Poate un ras fals, poate doar se minte pe sine insusi, nu-i curg lacrimi pe obraz, dar cu siguranta ii plange sufletul (daca nu s-a impietrit de tot si atunci nu mai simte nici tristetea, nici bucuria).

Trimis de: aurasupacurasu pe 29 Jul 2004, 09:29 PM

Da mai exista lacrimi !.......................................

Si ochi ca sa le verse.......

Trimis de: YoyoMan pe 30 Jul 2004, 02:20 PM

Aurasuleeee - asa ai zis-o ca si cum ai fi zis "Am eu pe cine sa fac sa planga"

Trimis de: aurasupacurasu pe 30 Jul 2004, 05:14 PM

Sa sti ca ai dreptate Yoyo

Trimis de: contraste pe 1 Aug 2004, 12:42 PM

Azi ma incearca si pe mine o portie de plans pentru ca nu pot pleca in concediu !

Trimis de: aurasupacurasu pe 1 Aug 2004, 02:51 PM

Daca plingi un pic mai mult si faci o mare de lacrimi o sa te simti in concediu la mare contraste

Trimis de: contraste pe 1 Aug 2004, 02:56 PM

Pai nu vreau acolo, ca am fost si am o casa acolo !
Nu-ti spun unde vreau !
Da-ti spun ca sunt o optimista, asa ca......... nici daca plange toata omenirea nu-i nevoie! Am casa de la Constanta care-mi da un tonus........ Da, in curand o sa deschid un topic, de ala cu rasul si va invit acolo! Ca cu plansul am vazut, nu ?

Trimis de: aurasupacurasu pe 1 Aug 2004, 08:53 PM

Da mai bine rizi decit sa plingi ,plinsul ne ajuta uneori sa ne usuram psihic dar nu prea e bun

Trimis de: YoyoMan pe 1 Aug 2004, 10:19 PM

Aurasule! Asta ce ai zis ma face sa ma gandesc la maxima aia de toata pomina:

"Decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos!"

Trimis de: Nightwind pe 2 Aug 2004, 12:59 AM

Right on Denise.

Plansul si rasul sunt doar doua dintre modurile de exteriorizare ale unor stari sufletesti iar exteriorizarea lor este modul in care ne impartasim celor din jur atunci cand vrem si cui vrem, chiar daca nu intotdeauna ne putem controla aceste iesiri.

Lacrimi exista, vor exista intotdeauna fie ca pot fi vazute pe orajii cuiva sau curg doar in interior pentru cei carora considera o slabiciune (sau poate un act de curaj) sa plangi.

Ce ar fi viata fara emotii si sentimente? Ar mai fi viata?

Trimis de: Eclectic pe 2 Aug 2004, 05:43 PM

Cititi primul post de aici. Despre lacrimi...
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=4188&st=0&#entry180516

Trimis de: Blakut pe 2 Aug 2004, 09:46 PM

Nu mai exista lacrimi, am observat asta. Cred ca daca ajungi sa treci prin niste chestii de iti seaca ochii. Am vrut sa plang de curand, imi venea oarecum sa plang, dar nu a iesit nimic. Foarte ciudat... Cateodata mai plangeam (seara, singur, pot spune cu mandrie ca nu am plans de fata cu cineva de cand eram mic.) dar acum nimic.


=> remediu pentru plans: bere .

Trimis de: Eclectic pe 4 Aug 2004, 03:55 AM

A plange nu e o rusine. E omenesc.

Trimis de: YoyoMan pe 4 Aug 2004, 10:28 PM

Eu nu mai plang decat f rar si cand plang e de raaaau

Trimis de: Jarrive pe 5 Aug 2004, 09:30 AM

E bine sa plangi.

Trimis de: contraste pe 5 Aug 2004, 01:26 PM

Aha! Eram gata sa spun ca sunt un pic tristuta, dar m-a facut sa-i raspund facand cu ochiul avatarului lui Jarrive! Si mi-a trecut !
Bine ai venit la han !

Trimis de: Eclectic pe 6 Aug 2004, 05:49 PM

Plang cu lacrimi... Cu lacrimi. Cu lacrimi pe care le pot regasi in fiecare gand indreptat catre ea. Lacrimi ce-mi amintesc de un sarut al ingerului ce ma apara. Un inger pe care l-am lasat inlacrimat, pentru ca i-am rupt aripile. Aripi cu care ma purta, in zbor, spre nemurire. Lacrimi...
Am inceput sa ma inchin tot mai des la icoana deznadejdii, cautand surogate cu rugile mele. De ce nu stiu sa cer adevarul ? Lacrimi.
De ce nu ma pot topi ? Lacrimi.
Mi-e dor sa fiu iar eu, soim mandru, nu fosila esuata pe un tarm ce nu da spre mare. Un tarm al neputintei, de pe care nu se mai poate pleca niciodata. Lacrimi.
Vreau, dar nu pot. Lacrimi.

Trimis de: Blakut pe 12 Aug 2004, 10:40 AM

In ultima vreme nimic nu m-a mai miscat prea mult. Cred ca devine o stare generala. Remediul pentru lacrimi: nepasarea, indiferenta. Daca vrei sa nu mai plangi trebuie sa fii 'impermeabil.' Desigur, aici pierzi anumite lucruri, dar castigi altele.

Trimis de: caa pe 12 Aug 2004, 10:59 AM

@eclectic

Frunzărind prin "frunze ale durerii" şi citind postul de mai sus descopăr un "profesionist al lacrimilor". Al lacrimilor şi al "lacrimilor". Mă înşel, oare? Lăcrimarea, un creuzet din care rezultă ce? Un om curat sau un om topit? Eclectic, acum descopăr că eşti mai puţin eclectic decît mi-ai părut la început... Pînă la urmă toţi sîntem oameni şi avem un suflet!... Să te ajute Cel de Sus eclectic!

@ toţi

Găsesc multă tristeţe disimulată sau nu pe acest topic... Asta înseamnă că e interesant sau că trebuie ocolit? Nu-mi dau seama...

Trimis de: cameron pe 12 Aug 2004, 11:08 AM

Trimis de: Eclectic pe 12 Aug 2004, 07:19 PM

Cameron, asta nu ar insemna sa recunoastem doar uneori cine si ce suntem ?
Multumesc, xcross. Si ma bucur sa vad ca cineva citeste ce scriu in jurnal.

Trimis de: LINICA pe 12 Aug 2004, 07:24 PM

Lacrimi?
Oare va seva vreodata acest izvor al picaturilor sarate!?

Trimis de: Eclectic pe 12 Aug 2004, 09:31 PM

Nu va seca si nu ar trebui sa sece. Daca ar seca, am pierde din frumusetea vietii.

Trimis de: Minerval pe 12 Aug 2004, 09:43 PM

A plange pentru o chestiune nobila este, cu adevarat, un act de curaj. Intr-o redactare de mult apusa, schitam ceea ce in conceptia mea reprezinta plansul, ca fenomen profund uman. Ce s-ar putea spune despre aceasta descarcare emotionala? Iata un subiect interesant. Ce este plansul si ce actiune formidabila determina corpul ca sa se exteriorizeze prin lacrimi? Sa fie cumva neputinta corpului, de a tine in sine acumularile de trairi si senzatii, rezultatul lacrimilor?
Numai bine.

Trimis de: Eclectic pe 12 Aug 2004, 10:44 PM

Nu. Nu e vorba despre corp. De altundeva e actionat resortul.

Trimis de: Minerval pe 12 Aug 2004, 10:51 PM

Scuzati-ma, de fapt aveam in vizor mintea si nu corpul. Rog sa se faca conexiunile de rigoare pentru a intelege acum redactarea.

Trimis de: Eclectic pe 12 Aug 2004, 11:17 PM

Nu cred ca mintea, ci, mai degraba, sufletul ne ofera lacrimile.

Trimis de: LINICA pe 13 Aug 2004, 08:47 AM

si sufletul ne ofera lacrimi - bucurii, dureri

dar si corpul - ceapa!!!

Trimis de: Eclectic pe 13 Aug 2004, 11:56 AM

Sau fumul de tigara, nu ?
Linica, subiectul acesta e mult prea frumos (cred eu) pentru a il lua in ras. Cum sa radem, daca e vorba despre lacrimi ?

Trimis de: shadows pe 16 Aug 2004, 10:03 AM

Ce sunt lacrimile? Cateodata sunt un mod de exprimare. Nu s-a intamplat ca lacrimile sa inlocuiasca cuvintele ce nu le puteati rosti?
Inainte de a invata cuvintele.. copiii plang. Este aproape singurul mod in care comunica. Devenind adulti.. plangem din ce in ce mai greu. Plangem singuri, in colturi intunecare.. departe de privirile celorlalti.
Sa fie lacrimile un program de curatare a sufletului ?
Care sunt lacrimile ce se transforma in picaturi de plumb?

Trimis de: Eclectic pe 16 Aug 2004, 12:23 PM

In picaturi de plumb se transforma lacrimile care nu-si inteleg rostul. Sunt acele lacrimi care nu vor sa accepte realitatea.

Trimis de: YoyoMan pe 17 Aug 2004, 11:05 PM

Ete ca acuma seara am plans: au castigat gimnastele noastre aurul olimpic si am plans mah... va dati seama? oai oai oai...

Trimis de: Serenity pe 18 Aug 2004, 12:26 AM

Ete patriotu' unde se ascundea. Mic, mic dar inca mai e pe undeva pe-acolo..

Mie de fiecare data imi dau lacrimile cand se aude imnul Momentele astea sunt deosebite, orice s-ar zice..

Trimis de: contraste pe 18 Aug 2004, 11:30 AM

Si lacrimile mele... au crescut cotele apelor Dunarii, nu de alta, dar sa se mai antreneze si Camelia si poate si Beatrice, daca nu se retrage.

Trimis de: LINICA pe 20 Aug 2004, 02:04 PM

electric, nu am vrut sa iau in ras topicul. Insa cum Doamne sa plangi doar cu trupul sau doar cu sufletul? Si nu inteleg de ce lacrimile sunt asociate mai tot timpul cu durerea , nefericirea..... Si nu inteleg de ce zici tu Mihai ca viata e scurta. Atat de scurta incat nu au loc lacrimile in ea. Si nu inteleg alte multe lucruri, de exemplu ca ma ustura ochii ingrozitor si ca mi-e atat de dor incat ar trebui sa trec la alt forum unde acesta isi gaseste locul insa cum sa plec daca deja am lacrimi in ochi. Si cum sa nu am cand fratele meu nu ma mai baga in seama si cred ca trebuie sa merg la puterea de a ierta , dar ma tin aici poate lacrimile acestea "de plumb" zici Electric.... Ca totul poate e in mintea mea prea incarcata de atatea ganduri... Dar maine voi cunoaste noi oameni si noi plante si noi raze de soare, si noi picuri, si noi...lacrimi
Traiasca acest Maine!

Trimis de: Eclectic pe 21 Aug 2004, 04:10 PM

Nu e electric, ci eclectic.

Trimis de: caa pe 23 Aug 2004, 11:47 AM

Trimis de: gypsyhart pe 23 Aug 2004, 12:01 PM

...ritmul apelor se leaga intre ele....si astfel apa se daruieste siesi.....lasa apa sa curga si vei fi curat.....

Trimis de: Eclectic pe 23 Aug 2004, 05:15 PM

Si "electric" cum se vede printre lacrimi ?

Trimis de: YOo pe 23 Aug 2004, 06:20 PM

Daca mai exista? La mine cred ca nu ... Doamne cat imi doresc sa pot plange ... chiar acum, in momentul asta ... dar NU POT ... Si totusi pastrez in suflet speranta ca ele mai exista ....

Trimis de: Eclectic pe 23 Aug 2004, 06:26 PM

De ce nu mai poti plange ?

Trimis de: caesar pe 23 Aug 2004, 07:04 PM

Chiar ca e ciudat sa nu poti plange. Eu de exemplu cand mai traiesc unele momente emotionante strng din dinti ca sa nu lacrimez. N-am mai plans cu adevarat de cand a plecat fratele meu in armata si atunci eram cei drept cam ametit...
Chestia e ca mi se pare ciudat ca eu sa ma straduiesc cateodata sa nu ma las impresionat de cate o faza iar altii nu pot plange chiar daca simt nevoia. Chestia asta ma face sa ma simt intr-un fel mai norocos.

Trimis de: Eclectic pe 23 Aug 2004, 07:13 PM

Chiar crezi ca e un noroc. Judecand pragmatic, nu faci decat sa retii energie negativa.

Trimis de: cactus pe 23 Aug 2004, 08:09 PM

Eclectic, draga, afla de la mos-tu cactus ca esista lacrimi. Sa prinzi o lacrima cazuta din norii unei dorinte soptite de fiinta iubita spre cer si norii sa-ti daruiasca lacrima aia, s-o prinzi in causul palmelor si s-o arunci inapoi spre cer si din lacrima aia sa cada inapoi spre pamant petale de flori de camp, de maci rosii, de irisi, si toate sa rosteasca numele fiintei iubite...pe care, poate, ai pierdut-o demult; astea se pot numi lacrimi; ale tale? ale ei ?

Trimis de: Eclectic pe 23 Aug 2004, 08:22 PM

Si unde am sustinut eu altceva ?

Trimis de: cactus pe 23 Aug 2004, 09:53 PM

Trimis de: cactus pe 23 Aug 2004, 10:16 PM

Si sa mai stii ceva; toti purtam in suflet aceleasi amintiri ale copilariei insotita de lacrimi si de ras, purtam in suflet amintirea primei tigari fumate si a primei nopti mai adevarata decat Adevarul insusi...Si daca ai in suflet amintirile astea, si nu le lasi sa moara, inseamna ca traiesti si atunci lacrimile exista si nu-s nimic rau...Pa, tu draga ca-i ceasa tare tarzie....

Trimis de: Eclectic pe 24 Aug 2004, 01:32 AM

Sigur ca nu ma supar, dar am inteles gresit.

Trimis de: caa pe 24 Aug 2004, 11:00 AM

„Într-o zi cerul se va deschide şi va ploua cu îngeri trişti” – spune cineva, pe undeva pe forum...

... şi îngerii întristaţi se vor aşeza pe suflet şi se vor veseli văzînd că sufletul este bun în profunzimea lui şi că de fapt n-a păţit nimic grav. Ei vor usca lacrima sufletului şi lacrima se va evapora şi se va duce la cer împreună cu îngerii bucuroşi. Iar lacrima cea grea, uitată pe moment de suflet şi de îngeri, se va întoarce pe furiş din cer către om. După o vreme îngerii se vor întrista iarăşi văzînd lacrima prelinsă pe sufletul necăjit şi se vor îngrijora de soarta lui. Şi atunci cerul se va deschide şi va ploua cu îngeri trişti. Şi îngerii întristaţi se vor aşeza pe suflet şi...

Da, avem circuitul apei în natură. Dar avem şi circuitul lacrimii în natură. Nu ştiaţi?

Trimis de: Peter Pan pe 24 Aug 2004, 11:15 AM

Plansul meu seamana cateodata cu furtuna...Nu pot vorbi dupa aceea si ma ustura ochii si durerea aceea din piept........
Alteori plansul meu e ascuns, tacut, dar asta nu inseamna ca doare mai putin.....
Plansul de bucurie....hm, acela a fost mai rar, aproape ca nu-mi-l amintesc . De obicei, plansul bucuriei se afla la capatul unei perioade in care ai luptat pentru ceva......si nu ca n-as fi o luptatoare, dar probabil ca m-am luptat intotdeauna pentru lucruri care nu aveau nici o sansa sa se indeplineasca. Asa sunt eu, visatoare, utopica... pana vine viata si-mi da palme , asa, le cara cu generozitate si ma pune la locul meu, iar reactia mea atunci este plansul furtuna....

Dar aseara am plans din patriotism..nu ma asteptam. Am vazut fetele acelea minunate care au urcat pe podium pentru Romania, galeria aceea mica dar entuziasta care le sustinea, i-am vazut cantand imnul....nu credeam ca o sa am o astfel de reactie.....Ma bucuram pentru ele, pentru parintii lor..... Daca toti romanii ar fi ca acea micutza galerie....

Ma impresioneaza oamenii care plang, in special copiii....mi se frange sufletul...In momentul ala prima mea pornire e sa ma duc la ei si sa-i iau in brate, fiindca stiu ce inseamna sa suferi..

Trimis de: LiBel pe 24 Aug 2004, 01:54 PM

Mai plang si eu , de necaz, de suparare, uneori si de nervi, cand simt ca nu mai pot.
Mai plang si de fericire, de o vreme incoace.
Am plans saptamana trecuta, la o nunta. M-au cam coplesit emotiile si m-au podidit lacrimile. Poate faptul ca eu eram mireasa a facut sa fie incarcatura emotionala si cea a sacului lacrimar cam mare....

V-as fi aratat poza cu io mireasa, la pozele forumistilor dar nu prea imi iese . Intai sa studiez problema si mai vedem...

Trimis de: LINICA pe 24 Aug 2004, 02:02 PM

Eclectic, ii pare rau ca te-am jicnit. M-ai facut sa plang, sa stii. Cred ca am cam dat-o in bara, nu?

Zilele acestea mi-am dat seama ca lacrimile noastre sunt pretioase. Nu cred ca trebuie sa le aratam oricui...

Trimis de: Eclectic pe 24 Aug 2004, 02:21 PM

Nu vad cu ce m-ai fi putut jigni pe acest forum.

Trimis de: caa pe 24 Aug 2004, 02:33 PM

Trimis de: Eclectic pe 24 Aug 2004, 03:26 PM

Casa de piatra !

Trimis de: cactus pe 24 Aug 2004, 03:59 PM

Trimis de: LiBel pe 24 Aug 2004, 04:31 PM

Va multumesc tuturor pentru urari. ce sentiment placut e, sa vezi cum se bucura lumea de bucuria ta, chiar daca " lumea" respectiva nici nu te cunoaste:). Va multumesc din suflet.
Uite ca s-au potolit lacrimile

Trimis de: cactus pe 24 Aug 2004, 05:44 PM

Trimis de: YOo pe 24 Aug 2004, 06:14 PM

Trimis de: cactus pe 24 Aug 2004, 06:57 PM

Trimis de: Eclectic pe 24 Aug 2004, 07:04 PM

Nu trebuie sa-ti propui sa plangi. E suficient sa simti ca vei lacrima si sa nu te opui.
Cat de simplu e sa plangi...

Trimis de: cactus pe 24 Aug 2004, 07:14 PM

Trimis de: Eclectic pe 24 Aug 2004, 07:16 PM

Mersi, tu, draga, dar cred ca stiu ce spun.

Trimis de: cactus pe 24 Aug 2004, 07:21 PM

Trimis de: Eclectic pe 24 Aug 2004, 09:20 PM

Iar eu ma intristez tot mai mult.

Trimis de: cactus pe 24 Aug 2004, 09:35 PM

Trimis de: LiBel pe 25 Aug 2004, 07:54 AM

Vai, dar ce simplu e sa plangi...Eu ma chinui sa invat sa NU plang, ca eu plang si de fericire si de necaz si de orice supraincarcare emotionala. Toti soriceii din lume ar putea fi fericiti cu apa pe care le-o dau eu. Si stiti care e culmea? Cand plang la necaz si suferinta, nu imi alina plansul durerea, ba chiar devin si mai disperata,dar tot nu ma pot opri...

Trimis de: cactus pe 25 Aug 2004, 08:17 AM

Trimis de: YoyoMan pe 25 Aug 2004, 09:39 AM

Mai cactus! Aici e topic unde trec foarte bine batistrele de hartie! Asa ca te rog sa nu te spargi de ras ca esti Off-topic de nu te vezi!

Trimis de: LINICA pe 26 Aug 2004, 02:31 PM

Mi-am amintit azi cum, in urma cu sapte ani, m-a impresionat un caine care plangea. Era batran si a mai trait doar trei zile dupa ce am parasit campul respectiv. Pana si animalele plang. Ma intreb, oare cu ce poti asemana sufletul unui animal? Lacrimile lui au aceeasi insemnatate?

Trimis de: contraste pe 26 Aug 2004, 02:37 PM

Pentru mine sufletul unui animal este curcubeul iesit dupa ploaie. Adasta putin pe un cer curat si pleaca, luandu-si culorile cu el...

Trimis de: caa pe 26 Aug 2004, 03:34 PM

Excelent contraste, formidabil!! Chiar mi-au mijit nişte lacrimi în colţul inimii gîndindu-mă la nişte sufleţele pe care le ştiu eu şi cu imaginea pe care ai zugrăvit-o tu alături. Oh, ce cadou minunat, mulţumesc mult!

uite, pentru tine contraste:

Trimis de: LINICA pe 26 Aug 2004, 03:36 PM

contraste, ce contrast! Chiar ploua atunci. Cainele statea sub streasina cabanei, la adapost. Eu eram suparata ca ma prinsese ploaia pe drum, eram uda leoarca si murdara pentru ca alunecasem in timp ce alergam spre cabana. Plangeam pentru ca ma lovisem la picior - si aveam si de ce pentru ca am facut o entorsa de toata frumusetea.
Poate cele patru zile cat a mai trait au fost doar asteptarea calma si adulmecarea culorilor din natura..

Trimis de: caesar pe 26 Aug 2004, 06:15 PM

Oare la animale exista plans nesincer ? La oameni se poarta destul de des. Aviz amatoarelor !

Trimis de: cactus pe 26 Aug 2004, 11:20 PM

Trimis de: LINICA pe 27 Aug 2004, 07:50 AM

Trimis de: Tear pe 27 Aug 2004, 08:38 AM

Da, lacrimi exista si pentru mine. Desi le ascund sau le ignor, ele tot exista. Cateodata, vorba lui bubu, ma plang pe mine, pentru ca nu pot face mai mult. De cele mai multe ori plang pentru altii, de mila lor- parinti, copii si chiar personaje de film. Mai cred si ca lacrimile sunt un fel de a cere iertare. Mai plang atunci cand ma rog mult. Mai plang la inmormantari si parastase, cand se tine coliva in maini si se canta "Vesnica pomenire". Chiar si aceste timpuri atat de repezi, lacrimi exista, chiar dace le tinem ascunse sau ele nu vor sa se reverse din ochii nostri...

Trimis de: contraste pe 27 Aug 2004, 12:28 PM

Multumesc xcross pentru apreciere, dar animalutele pentru mine sunt ceva special.
Ochii lor spun lucruri pe care eu le inteleg cu inima. Arareori sa nu ma inteleg cu animalutele.

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Aug 2004, 04:12 PM

Cactus, ti-am mai atras atentia de citeva ori sa nu mai postezi mesaje unul dupa altul, atita timp cit ai optiunea EDIT activa. Scrie mare, mare , in coltul din dreapta sus: EDIT. Apesi acolo si iti completezi ideea linistit. Nu stiu, poate ti se pare o bagatela, dar pentru mine e chiar enervant sa ma apuc sa fac ,,lipituri,, pentru ca tu nu dai importanta unor lucruri. Pe mine insa lucrurile astea ,,lipsite de importanta,, ma fac sa pierd timp, asa cum ti-am mai spus-o. Te rog, inca o data, sa ma intelegi si sa faci in asa fel incit sa nu se mai repete. Multumesc.

Trimis de: caesar pe 28 Aug 2004, 06:48 PM

Exista acele artiste care ca sa obtina ce vor sau sa scape din anumite situaii o dau in plans. La acea situatie ma refeream. Si era mai mult o intrebare retorica, personal nu cred ca animalele pot plange din interes.

Trimis de: (monique) pe 29 Aug 2004, 03:29 PM

Cel mai greu e atunci cand durerea te copleseste si nu mai poti plange... iti porti povara in suflet, fara sa poti varsa o lacrima pentru ea...

Trimis de: Mrs. Rogers pe 30 Aug 2004, 07:06 PM

ioi draga, da' lasati lacrimile astea saraciii ca-i vara si frumos afara

Trimis de: caa pe 3 Sep 2004, 08:29 AM

Nu le spui rău toxic. Da' ce să facem dacă omul este în proporţie covîrşitoare alcătuit din lacrimi (oamenii de ştiinţă zic "apă", dar bineînţeles că n-au dreptate! )

Din nefericire orice forumist poate să scrie cîte ceva pe aici în deplină cunoştinţă de cauză... Oricare dintre noi a simţit măcar o dată în viaţa lui umezeala unei lacrimi pe obraz.

Mai există lacrimi? Ohoho! Berechet, pentru toată lumea şi aproape gratis!

Trimis de: ariadna pe 4 Sep 2004, 11:03 PM

Din pacate exista prea multe lacrimi si prea multa durere... de cele mai multe ori incerc sa imi reprim lacrimile si nu fac decat sa fie mai rau, eu nu imi pot permite sa plang de fata cu altii, nu pot da dovada de slabiciune in fata angajatilor si cu atat mai putin de fata cu ai mei, de la mine se asteapta solutii nu lacrimi, doar cei care ma cunosc foarte bine stiu ce se ascunde in spatele raspunsului "nu sunt suparata, ma gandeam la........." iar aceia sunt putini, printre ei se numara si un forumist de care mi-e teama ca ar citi tot ce scriu eu aici, ma simt de parca m-as dezbraca in public dar imi face bine sa stau aici si sa-mi plang de mila. Sunt zile cand sufletul meu zbiara dupa putina singuratate, cand visez la un loc de refugiu, la o casuta undeva departe si o bunicuta care nu stie sa puna intrebari dar care stie sa asculte atunci cand e cazul, dar pentru ca nu exista nici o casuta, urc in masina si fug....fug cu lacrimi cu tot, pana ma intorc sunt deja uscate am inceput sa devin patetica. DA exista lacrimi care curg si lacrimi care dor.

Trimis de: cactus pe 5 Sep 2004, 11:22 AM

@ mm : "Mai există lacrimi? Ohoho! Berechet, pentru toată lumea şi aproape gratis! "
Si Ariadna are dreptate : "DA exista lacrimi care curg si lacrimi care dor. "
Si ce faci atunci cand ai vrea sa le dai drumul si nu potzi ????? Asta se numestea paleativ si duce tot la si asta nu-i bine....Chestia ca nu poti sa plangi in fatza altora - are sens - da´ce faci cand nu potzi s-o faci nici intre proprii tai 4 peretzi ?

Trimis de: cipdecip pe 6 Sep 2004, 01:43 AM

Eu plang cand vad numai ura in societate . Cand ti-ai propus sa realizezi ceva vezi ca a esuat , plus ca in perioada respectiva se intampla sa vezi ca visurile tale se spulbera .

Trimis de: caa pe 6 Sep 2004, 08:51 AM

Trimis de: YoyoMan pe 6 Sep 2004, 11:04 AM

Trimis de: Blakut pe 27 Sep 2004, 09:40 PM

Am scapat de lacrimi, nu mai are rost sa plang si e bine asa.

Sunt curios care este folosul strict material al lacrimilor: de ce sectreta glandele acelea lacrimi tocmai in anumite momente? Care e folosul biologic? In vremurile de rasarit ale omului existau, daca da la ce foloseau?

Trimis de: black ice pe 27 Sep 2004, 10:26 PM

Folosul biologic ar fi irigarea ochiului, spalarea acestuia de impuritati...

Trimis de: caa pe 29 Sep 2004, 11:59 AM

Care or fi mai folositoare biologic, cele de rîs sau cele de plîns? Probabil că nu contează. Deci mai rămîne de optat: pe care le vom folosi mai des...?

Trimis de: YoyoMan pe 29 Sep 2004, 08:06 PM

Trimis de: caesar pe 30 Sep 2004, 04:37 PM