Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: fargakos pe 18 Apr 2004, 03:37 PM

E un lucru ciudat si increderea asta. La fel ca si banii: niciodata nu te-ar deranja sa ai parte de mai mult.
Multi consideram increderea in noi ca si acel lucru care ne face sa spunem " totul va fi bine". Uite de aici si marea problema: Cum putem sa spunem ca totul va fi bine cand noi nu suntem capabili sa controlam viitorul...
Esenta increderii in tine e sa ai incredere in abilitatile tale...sa poti sa crezi ca orice s-ar intampla vei face fatza. De multe ori ne facem scenarii in mintea noastra cum ne vom comporta in cazul unui esec dar pusi in fata faptului ne simtim umiliti, rusinati sau chiar ne dam batuti... Ar fi si o explicatie pentru aceste planuri ale noastre: in sinea noastra vrem ca sa ne "ranim" cat mai putin.
Haideti sa incercam sa construim cateva " lectii despre increderea in noi". Ce ziceti, ma (ne) ajutati ? Spuneti parerea voastra

Trimis de: faith pe 18 Apr 2004, 04:04 PM

Hmmm....interesant subiect pentru mine care , cum am mai spus, nu am deloc incredere in mine!
Chiar daca pot face fata unei situatii, pana in momentul in care totul s-a terminat, eu tot nu cred
ca voi reusi !!!
Acest lucru ma dezavantajeaza foarte mult, dar pur si simplu nu stiu ce sa fac pentru a ma schimba!

Ma ajuta cineva sa fac lucrul acesta ??? (imi puteti raspunde prin mail)

Trimis de: Achernar pe 19 Apr 2004, 11:27 AM

Pai, sincer, in ceea ce ma priveste, cea mai sigura metoda de a-mi reduce puternic increderea in posibilitatile propriei persoane e sa ma gandesc la posibilele consecinte negative ale oricarei actiuni pe care intentionez sa o intreprind. Efectul e garantat.

Trimis de: dead-cat pe 19 Apr 2004, 11:33 AM

un approach mai conservativ nu mi se pare deloc o idee proasta. daca scenariul worst-case nu este totusi acceptabil atunci mai bine nu ma apuc. life is unforgiving

Trimis de: Diana-Maria pe 20 Apr 2004, 09:38 AM

Increderea in propriile puteri ar trebui sa aiba la baza o auto-evaluare corecta a posibilitatilor pe care fiecare dintre noi le are.
Dar citi dintre noi pot fi obiectivi cind se refera la propria persoana?

Trimis de: nefertiti-old pe 20 Apr 2004, 10:38 AM

Nici eu nu pot sa spun ca increderea in mine e punctul meu forte. Am avut insa perioade cand am avut destula incredere in mine ca sa pot face tot ce imi doream la momentul respectiv. Au urmat apoi perioade in care am pierdut-o de tot sau aproape de tot. Acum am inceput sa o recastig, dar foarte incet... Cred, insa, ca la fiecare dintre noi lipsa increderii in sine are alte cauze. Eu, de exemplu, nu pot spune ca mi-e teama de un eventual esec. De orice natura ar fi. Peste asta cred ca pot sa trec. Marea mea problema e mereu teama de a nu rani pe altii din jurul meu in incercarea de a face ceea ce imi doresc. Si atunci, nu o data, m-am oprit la jumatatea drumului.

Trimis de: faith pe 20 Apr 2004, 11:16 AM

Pentru mine teama de esec este problema.
Chiar daca nu ma afecteaza prea tare acel esec, tot ma sperie.
Sunt o perfectionista in tot ce fac, iar cand esuez in ceva sunt terminata !!!
De ex. inainte de simulare, nu prea mai aveam timp sa repet si simteam ca nu mai stiu absolut
nimic. Atunci am facut o criza de isterie (cand radeam, cand tipam, cand plangeam)
De atunci incerc din rasputeri sa ma schimb in bine dar nu stiu cat reusesc!
Maine am teza la istorie si ma gandesc cu groaza ca diseara nu o sa am timp sa invat!!!
Sa-mi tineti pumnii, da ?

Trimis de: fargakos pe 20 Apr 2004, 04:48 PM

Increderea in sine nu e un lucru pe care ori il ai ori nu-l ai. Eu cred ca e o conceptie gresita a multor oameni care uita ca mai exista o posibilitate: sa inveti sa-ti construiesti increderea in fortele proprii. Potrivit unuil specialist englez, primul pas ar fi:
1).sa creezi un fisier text si sa scri ce inseamna incredera in tine in viziunea ta. Propozitiile ar trebui sa inceapa cu:
Sa fiu capabil/a sa...
Sa pot sa...
Sa fiu...
si in nici un caz cu
Nu voi mai....
Voi fi mai putin...
2). Sa raspunzi la urmatoarea intrebare: In ce situatii ai avea nevoie de mai multa incredere in tine?
3). Cand simti ca ai incredere in tine? ( ex: cand sunt cu familia/cu un grup de prieteni apropiati...)
4). Care sunt abilitatile tale "forte" ( ex: sofatul; exercitiile de gramatica/matematica; gradinaritul;gatitul; etc..)
5). Scrie care sunt lucrurile pe care le vei putea face cand vei avea increderea de care ai nevoie.( Ceva tangibil, de ex: sa dau un anumit telefon cuiva/ sa-i spun unei persoane../ sa pot prezenta o lucrare in fata unei comisii...)
Acesta este doar inceputul dintr-un curs gratuit pe care daca vreti sa-l urmati puteti sa-l gasiti http://www.self-confidence.co.uk
Poate va va fi de ajutor

Trimis de: LigiaB pe 27 Apr 2004, 06:51 PM

Farga, bun topic!

Increderea de sine....self-esteem, self-worth in engleza...ce cuvinte mari...

Recunosc, ca am avut si eu perioade cind numai stiam cine sint, si ma credeam a failure. Persoane apropiate care au o influenta majora iti pot distruge acesta incredere de sine rapid. Asa am patit si eu.

Un aspect al increderii de sine, e faptul ca multi si-l bazeaza pe o anumita functie la locul de munca, pe faptul ca au un acont consistent in banca (bunuri materiale) sau o pozitie sociala buna. E interesant ce hraneste eul (increderea de sine a) unora...

Ce imi da mie incredere de sine majora, (ca peste ani am reusit sa mi-o "reconstruiesc") este faptul ca sint cinstita/corecta in toate relatiile mele. Cind vad devotamentul si aprecierea prietenilor, cind vad respectul enorm de care ma bucur din partea celor din jur, cind vad ca oamenii imi incredinteaza cele mai intimime si ascunse secrete.... mie imi e deajuns. Aceste aprecieri si acest respet imi da cea mai mare doza de incredere de sine care o poate avea un om. In acelasi timp, toate acestea le folosesc ca un "combustibil" ca sa merg inainte...

M-am identificat cu Nefertiti nu odata. Ea spunea ca cei din jur pot fi raniti de actiunile noastre. Si eu am observat asta, eu am ales totusi sa parcurg drumul pina la capat, ptr ca am avut cele mai bune si nobile intentii. Asa ca, draga Nefertiti, urmeaza'ti inima...sint singura ca si tu esti la fel:) Eu am observat ca la capatul drumului, "ranitii" au vazut clar ca era doar o impresie...
As putea adauga, ca atingerea unor teluri personale mai tot timpul va rani pe cei apropiati... oare trebuie sa renuntam la ele? Poate...poate nu...

Trimis de: Ovidius pe 28 Apr 2004, 09:24 AM

Castigarea increderii de sine e o lupta grea, dar e foarte important sa o castigi. De cele mai multe ori, neincrederea vine din teama de esec, si atunci preferam sa stam sa nu facem nimic. Nu facem nimic, nu se intampla nimic, deci nu vom suferi. Asta pe termen scurt, pentru ca pe termen lung se vor schimaba treburile. Cred ca cea mai buna metoda de a ne castiga increderea in noi e sa acceptam esecul si sa trecem la actiune. La inceput, esecurile vor fi mai dese, dar pe masura ce trece vremea se vor rari. Nu avem cum sa invatam ceva fara sa gresim. E la fel ca si invatatul mersului sau scrisului. Trebuie doar sa ne dam timp si sa avem speranta ca vom invata sa avem incredere in noi.
Si daca tot veni vorba de neincredere, pot sa spun ca sunt foarte multe cazuri in care vine din cauza unei hiperprotectii a parintilor fata de copii. Efectiv parintii nu isi lasa copii sa faca nimic ,ori ca sa nu se oboseasca, ori ca sa nu-si consume energia, ori din simplul fapt ca la randul lor nu au incredere in copil. Deci parinti, nu uitati sa dati incredere la copii vostri, ca altfel vor fi doar niste simple papusi teleghidate...

Motto: Oameni mici, greseli mici, oameni mari, greseli mari. - Antonescu

Trimis de: punctt pe 29 Apr 2004, 08:06 AM

Gandurile "slabe" fac omul "slab"...
Asta mi-a trecut acum prin minte, doar atat pot spune.
Ar mai fi ceva...bine e, sa avem ganduri "tari"!




Mihaela.

Trimis de: fargakos pe 30 Apr 2004, 09:25 PM

Trimis de: Serenity pe 1 May 2004, 10:19 PM

Bun subiect Farga... Tinand cont de faptul ca increderea in sine este unul din fundamentele personalitatii noastre, un ax care sustine si ne influenteaza tot timpul.

Trimis de: Eclectic pe 4 May 2004, 11:37 PM

Eu cred ca orice om are slabiciuni. Recunoasterea propriilor slabiciuni te va face puternic.

Trimis de: Ovidius pe 5 May 2004, 09:00 AM

@Serenity

Trimis de: Serenity pe 5 May 2004, 09:13 PM

Eu inca ma mai chinui.. noi femeile suferim mai mult la capitolul asta.. (nu ma contrazice! ) Nu am complexe majore dar nici multumita nu pot sa ma declar

Trimis de: fargakos pe 6 May 2004, 07:27 AM

Fiecare are complexele lui (induse sau nu). Si intr-adevar acestea pot fi un obstacol in calea exprimarii libere a ceea ce suntem. Dar sa nu uitam ca increderea in fortele proprii inseamna si asta: trecerea peste barierele care ne ingradesc si ne fac sa fim mai "putin" decat ceea ce reprezentam. Pana la urma suntem cu totii oameni si cu totii avem aceleasi drepturi si libertati. Mai trebuie sa invatam insa cum sa ne exprimam libertatea ce ne-a fost data...( nu continui ca sa nu fiu off topic)

Trimis de: Crisse pe 6 May 2004, 07:55 AM

Trimis de: Ovidius pe 6 May 2004, 11:11 AM

Trimis de: barbi pe 6 May 2004, 04:16 PM

daca am fi fost DIN PIATRA poate nu ne-ar fi pasat..dar suntem OAMENI..

eu cred ca fiecaruia dintre noi ii pasa de ceea ce cred ceilalti..intr-o masura mai mica sau mai mare

Trimis de: fargakos pe 6 May 2004, 09:31 PM

Trimis de: caa pe 7 May 2004, 03:29 PM

Păi, ca să ai încredere în forţele proprii trebuie să ai mai întîi... forţe proprii...

Ca să ai forţe trebuie să ai o credinţă în ceva sau în cineva.

Toată şmecheria, după părerea mea e să găseşti ceva sau pe cineva pe care să te bazezi.

Nu că s-ar găsi pe toate drumurile aşa ceva (ba chiar dimpotrivă...) dar important e ca tu să crezi că acel ceva merită să te „agăţi” de el.

Vedeţi dumneavoastră, pînă la urmă contează să ai credinţă...

Eu nu spun că am găsit-o. Dar am... credinţa c-o voi găsi!

Trimis de: fargakos pe 7 May 2004, 03:47 PM

Bine ai venit la han caa! (chiar daca vad ca ai un picut de vechime) O sedere cat mai placuta aici la han!

Trimis de: caa pe 8 May 2004, 11:00 AM

multumesc frumos pt intimpinare.

eu cred ca nu exista om care sa aiba incredere deplina in fortele proprii.

numai ca unii... uita de chestia asta.

merita de urmarit cum de reusesc sa uite...

Trimis de: fargakos pe 8 May 2004, 11:37 AM

Trimis de: saldora pe 8 May 2004, 03:28 PM

Increderea in mine... sau in mine este increderea. (spatio-temporal)

Trimis de: Afrodita pe 15 May 2004, 11:17 AM

Trimis de: caa pe 15 May 2004, 11:46 AM

Afrodito, o sugestie, dacă-mi îngădui: păi nu pune soro carul înaintea boilor! Hotărăşte şi "prepară-ţi" încrederea în forţele proprii înainte de a ţi se întîmpla ceva nu după!!

Trimis de: Afrodita pe 15 May 2004, 11:51 AM

hai ca esti funny rau
Nush cum sa-ti zic, la mine e ceva atat de vechi, ca se intinde pana in timpurile Evei, asa ca, pana m-oi invata ce sa fac cu carul si cu boii, deocamdata sunt cu perpedesul

Trimis de: fargakos pe 15 May 2004, 05:46 PM

@Afro -sper ca esti multumita de raspunsul meu de la PM Oricum sti bine ca noi avem puterea ...o avem in noi si depinde tot de noi daca vrem sa o scoatem la lumina.

Trimis de: contraste pe 4 Jun 2004, 03:45 PM

Timp in urma, aveam incredere in toti din jurul meu, numai in mine nu. Acum este invers. Cred doar in mine. De ce? Pentru ca in toti anii mei de viata, am fost singurul om care cand am spus "fac" am facut. Nu doar am promis.

Trimis de: YoyoMan pe 16 Jun 2004, 05:41 PM

Trimis de: Serenity pe 18 Jun 2004, 09:19 AM

Pai nu prea am cum sa te contrazic vis-a-vis de ce-ai spus acum. Si eu consider increderea in sine esentiala, poate tocmai pentru ca eu stau prost la capitolul asta. Ceea ce vroiam eu sa spun de fapt e ca femeile, fiind mai sensibile, isi pierd mult mai usor increderea in sine. Asta e parerea mea.. poate si pentru ca mult timp femeia a fost undeva in spatele barbatului, nu i se atribuiau prea multe merite iar puterea si inteligenta erau considerate defecte ce trebuiau ascunse pentru a nu fi blamata de societate. Exista si-acum multe femei care nu concep viata pe cont propriu, fara un barbat care sa aiba grija de ele. Am inceput sa aberez?

Trimis de: DARRA pe 18 Jun 2004, 02:03 PM

increderea nu tine de educatie sau de faptul ca esti sau no femeie, este stiut faptul cum ca femeile sunt mai puternice sufleteste decat barbatii, pentru mine acest seniment este legat de credinta, atunci cand ma rog mai putin am foarte putina incredere in mine desi parintii mei nu m-au apropiat foarte mult de biserica(dar nici nu m-au indepartat),am invatat sa ma rog singura si tot singura am capatat sau am pierdut increderea, increderea nu cred ca este o stare permanent , ea cred ca variaza cu presiunea mediului, adica factorii externi, de multe ori avem incredere in mine, dar aceasta nu insemna ca si obtineam ceea ce-mi propuneam, de multe ori pierdeam, dar stiam sa pierd si esecul era mai suportabil, cred ca aceasta inseamna incredere, nu un esec sau un succes dobandit......

Trimis de: fargakos pe 20 Jul 2004, 12:39 PM

Cum vedeti voi rolul autosugestiei in mentinerea sau intarirea increderii in fortele proprii?

Trimis de: YoyoMan pe 20 Jul 2004, 12:47 PM

Eu cred ca e foarte importanta. Dar din nou, nu oricine e constient de acest lucru si si cei care sunt trebuie sa stie sa foloseasca autosugestia in favoarea lor.

Trimis de: Afrodita pe 20 Jul 2004, 07:12 PM

La mine autosigestia functioneaza exact invers decat ar trebui Daca imi zic "nu ma doare capu" ma va durea curand Daca zic"mamaaa ce rau imi e", pana la urma ma apuc de treaba asa ca..la mine n-are nici un efect

Trimis de: caa pe 21 Jul 2004, 11:25 AM

Afrodita, dacă autosugestia funcţionează întotdeauna pe invers, cum pare a fi cazul tău, nu e nici o problemă. O iei pe invers şi te poţi orienta, în felul ăsta. Mai rău e dacă atunci cînd spui că nu te doare capul, capul ba te va durea, ba nu te va durea... Atunci, de abia, autosugestia nu mai are nici un efect!

Trimis de: Afrodita pe 21 Jul 2004, 12:36 PM

Nope la mine nu functioneaza intotdeauna pe invers Chiar e cand asa cand asa...Nici nu imi mai bat capu' cu ea ca oricum n-are efecte de nici un fel

Trimis de: caa pe 21 Jul 2004, 01:38 PM

Buuun! Dacă aşa stau lucrurile să sperăm că cele ce ai scris drept semnătură a ta (mai ales chestia cu "primăvara") să nu fie autosugestie ci doar o "reuşită care aşteaptă după colţ"!

Trimis de: Afrodita pe 21 Jul 2004, 02:13 PM

Hehe , nu, nu e autosugestie, ci e mai bine zis un imbold, un impuls Si o amintire...Si o speranta...Si pt "primavara" aia a mea lupt acum


Stiu, stiu copyright AIWA , am invatat lectia ( ce sa fac daca mi-a placut cum a zis-o? )

Trimis de: YoyoMan pe 22 Jul 2004, 12:51 PM

Afro - a inscris-o Aiwa la Registered Trademark chestia cu primavara? Oricum - nu stiam ca ea a zis-o dar e f faina.
Si cum te lupti pentru primavarea ta?

Trimis de: Felina pe 1 Nov 2006, 04:12 PM

Trimis de: caa pe 2 Nov 2006, 10:35 AM

Da, aşa e.

Şi chiar dacă avem presimţiri că nu va fi chiar totul bine tot zicem "las', că o să trec eu cumva şi de aia..."

Nu sînt chiar convins că dacă am putea controla viitorul am avea încredere sporită în noi. Bănuiesc că ar trebui să-l putem controla 100% ca să reuşim. Dar în acest caz o bună parte din "hazul" (=farmecul şi frumuseţea) vieţii noastre s-ar duce pe apa sîmbetei...

Trimis de: The Dude pe 3 Nov 2006, 01:41 PM

Trimis de: Don Quijote pe 4 Nov 2006, 03:57 PM

Daca am incredere in mine ? As raspunde asa : in partea teoretica a fiintei mele am mare incredere, INSA in partea practica a aceleiasi fiinte , increderea mai trebuie verificata si aprofundata. Am ajuns la concluzia ca totul tine de experientele anterioare. Reusitele, esecurile nu ni se datoreaza numai noua personal ci cred ca trebuie puse in raport cu mediul in care s-au produs, in coimplicarea celorlalti in evolutia noastra. Si mai ceva : in ceea ce fac de una singura am incredere totala ca voi reusii, dar cand planul este comun....slabe sanse....asa ca as vrea sa vorbesc despre increderea comuna, dar sint atatea de spus....

Trimis de: bellatrix pe 8 Nov 2006, 10:53 PM

Foarte interesant subiectul... intotdeauna am legat increderea in sine de stima de sine. Consider ca fiecare avem o voce critica interioara, constient sau inconstient, care ne deranjeaza mai ales in situatii "delicate", sa zicem: in stari depresive, in contact cu oameni straini sau cu persoane de care ne simtim atras/a, situatii in care am facut o greseala, atunci cand ne simtim raniti emotional, cand ne simtim dezaprobati de persoane dragi noua (parinti, prieteni apropiati..). De fapt aceasta voce critica este cea care ne creaza stima de sine, este cea care coordoneaa in mare parte gandurile noastre de fiecare zi, si in final ne structureaza personalitatea. Daca stim sa facem fata acestei "voci" critice ne vom putea recladi increderea in fortele proprii. Asa vad eu lucrurile teoretic. Planul de bataie pare bun...

Trimis de: Erwin pe 9 Nov 2006, 01:06 AM

cel mai greu e să găseşti un echilibru între încrederea în forţele proprii şi modestie, căci prea multă încredere ne face să părem cu nasul pe sus, iar prea puţină nişte pămpălăi...

Trimis de: Afrodita pe 29 Aug 2007, 11:57 AM

Inca un topic bun ce s-a prafuit vreme de aproape un an... Mey, oameni buni, nu va mai place sa filozofati sau sa vorbiti de experientele voastre?

A avea incredere in sine si a fi cu nasul pe sus sunt doua chestii total diferite. Pentru ca ala de e cu nasul pe sus e plin de el - ceea ce nu inseamna neaparat ca are incredere in el - as spune mai degraba ca are "issues" - probleme. Iar cel ce are incredere in sine nu e neaparat cu nasul pe sus.
La fel si cu "pampalaii"

Off, au trecut 3 ani de cand am scris aici. In timpul asta am ajuns de nu am mai avut pic de incredere in mine. Si cu toate astea am luat decizii care mi-au schimbat viata la 180 grade De ce? Din inconstienta, dintr-o credulitate copilareasca - "caracteristica" ce-am avut-o mereu cand toate celelalte m-au parasit - si din instinct si obisnuinta de ami spune "o sa fie bine". Rau nu e mai ales ca intre timp mi-am recastigat mare parte din increderea in sine. Daca nu ajungeam sa fiu parasita in mijlocul unei lumi de care si uitasem ca exista - nu ajungeam sa aflu de ce-s capabila. Inca invat, dar acum cand spun "Eu POT orice!" - o si cred! Cu tarie! De aceea multi spun ca-s o femeie "plina de mine" - ceea ce nu e adevarat, caci de multe ori cand spun "Eu POT!" imi tremura picioarele si sunt ingrozita doar ca nu se vede (de aceea am si spus ca aia care par plin de ei nu au neaparat incredere in ei )

PeSe: spun de mine in topicurile astea pentru ca nu imi place sa vorbesc la general si nici in numele altora, dar cred in "puterea exemplelor" si n-am alte exemple decat experienta personala

PeSe 1 : Acuma mai spuneti si voi ceva, sa nu se priceapa ca vorbesc singura ca-mi place sa ma aud

Trimis de: Sorayna pe 20 Sep 2007, 11:32 AM

Autosugestia joaca un rol destul de important...

Trimis de: Afrodita pe 21 Sep 2007, 01:51 AM

Nu spune nimeni ca nu are un rol important, ideea era: suntem constienti de ea? O folosim constient sau inconstient?

Si oricum, sunt destule cazuri in care autosugestia nu functioneaza (eu o tin tot pe-a mea la mine autosugestia tot nu functioneaza cum trebuie cand vreau sa ma folosesc de ea constient Probabil ca functioneaza cand si daca o folosesc fara sa-mi dau seama ca asta fac )

Trimis de: RottenKID pe 2 Oct 2007, 06:59 PM

oh,la asta ma gandeam si eu acu' nu mult timp,iti croiesti in cap tot felul de ganduri,idei,scenarii...dar cand ajungi fata in fata cu 'situatiunea' totul se prabuseste. [ cel mai iubit dintre pamanteni cred ca ar subscrie la fraza asta ]
n-am prea multe de zis atunci,un link catre versurile unui http://www.seeklyrics.com/lyrics/Placebo/Plasticine.html si un un/o citat/replica

Calauza.

Trimis de: vertigo pe 14 Oct 2007, 02:38 PM

Ptr mine self esteem este temelia pe care imi construiesc viata. Daca aceasta fundatie ii proasta ... viata mea va fi la fel. Daca vreti niste cursuri super eficiente si concise despre self esteem va recomand Nathaniel Branden (descarca-ti de pe emule).
Le-am asultat si reascultat. Am 30 de ani si pana la 29 de ani am stat extrem de prost la self esteem, eram ca o minge de pinball (fara o directie precisa) cu scurte momente de revolta si multe momente de frustrare.
Sunt multe bariere mentale care s-au construit si de care am devenit constient de ele. Filozofia mea acum ii sa le incalc si sa nu-mi pese prea mult. Fac rationamente de genul (nu sunt asa priceput inca) spre exemplu: nu am curaj sa vb intr-un grup/de ce?/ ptr ca imi este frica ca se va rade de mine sau nu voi fi scultat/ce se intampla la altii care totusi vb si nu sunt ascultati sau se rad de ei/vb in continuare si isi termina ideea si o fac cu acelasi entusziasm, daca se rade pur si simple ignora/cat de rau, ce am de pierdut daca se rade de mine?/ probabil nu prea multe, in acelasi mod cum eu am ras de altii si altii o fac pe spatele meu, nu se intampla decat sa ne simtim mai relaxati. Am citit ca "nimic nu este mai de temut decat teama insasi", sunt bucuros cand fac ceva ce mi-a fost frica sa fac, simt ca mi-am facut mai mult loc in jurul meu ptr personalitatea mea.
Cu cat imi construiesc mai multe perechi: stimul/situatie - raspuns adecvat la situatia respectiva, cu atat am mai mare incredere sa infrunt orice provocare. Si acest lucru se face cel mai bine prin incercari.

Trimis de: andra_v pe 15 Oct 2007, 04:27 PM

Aici e cheia, Diana-Maria (pe unde mai esti?): cunoasterea cat mai obiectiva a propriei persoane iti da incredere in fortele proprii. Daca iti cunosti fortele te intinzi cat iti permite plapuma. Increderea in sine exagerata nu inseamna decat teribilism. Balonul se desumfla la prima adiere de vant.
Am rezerve mari in ceea ce priveste increderea pe care ti-o da un succes profesional pt. ca, primo, pozitia sociala dobandita se poate datora conjuncturii si, secundo, ce faci in urma unui insucces major: iti pierzi total increderea in tine?
Afro, din experienta iti dau dreptate, nu filozofez: multi confunda incederea in sine cu nasul pe sus, cu tupeul si infumurarea. Increderea in fortele proprii presupune o doza de realism, sa fii permanent cu picioarele pe pamant, nu cu capul in nori. Lipsa modestiei te face sa nu-ti cunosti lungul nasului, sa accepti provocari peste puterile tale, aruncandu-te in extrema cealalta: demobilizare, descurajare, frustrari, teama de esec.

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Oct 2007, 11:33 AM

Singurul mod de a-ti cunoaste cu adevarat limitele este sa incerci sa treci dincolo de ele.
Eu cred ca daca iti spui: "imi cunosc limitele, atata pot, mai mult nu", ramai intr-o pozitie care iti da un fel de siguranta dar te si plafoneaza. In schimb daca incerci sa te autodepasesti vei descoperi mereu lucruri care te vor surprinde la persoana ta. Daca incerci sa-ti depasesti temerile vei afla ca nu poti niciodata sa-ti cunosti cu adevarat limitele, caci nu sunt fixe. Omul e creat sa se dezvolte, sa invete lucruri noi cat traieste, sa-si impinga mereu limitele mai departe, sa incerce mereu sa devina mai bun.
Atunci cand descoperi ca ai reusit sa-ti invingi limitele (pe care le aveai in gand, caci asta e doar in mintea noastra.... sunt niste bariere mentale), ca ai reusit sa-ti invingi temerile, ca ai indraznit sa gandesti mai departe de lucrurile care te inspaimantau si le-ai lasat in urma, atunci increderea in tine apare automat. E ceva ce vine de la sine si nu e legat de cunoasterea limitelor, ci e legata de cunosterea faptului ca poti depasi anumite limite/temeri/piedici etc.

Trimis de: andra_v pe 18 Oct 2007, 04:31 PM

Haideti sa nu incurcam borcanele. Autodepasirea nu implica necunosterea lungului-nasului. Cand te arunci cu capul inainte ajungi inevitabil la esec si iti pierzi increderea in tine.

Trimis de: Zed pe 18 Oct 2007, 05:09 PM

Noroc ca nu gandeste toata lumea asa . Mai ales , savantii , cercetatorii etc etc .
Sau te referi strict la gravitatie ?!

Trimis de: nefertiti pe 18 Oct 2007, 05:26 PM

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Oct 2007, 07:13 PM

Pai una este sa iti cunosti fortele si alta e sa-ti cunosti lungul nasului.
Eu am comentat la faza cu cunoscutul fortelor.
Eu prin a-ti cunoaste lungul nasului inteleg sa-ti cunosti locul pe care il ocupi in societate, loc ce nu depinde numai de tine si de fortele tale ci si de mediul in care te-ai nascut si ai trait.
Poate gresesc eu?....

Trimis de: AndraF pe 18 Oct 2007, 08:15 PM

Nivelul increderii in mine variaza (ca si nivelul banilor din portofel, asa cum spunea si initiatorul topicului), nu ni se intampla oare tuturor asa?
Cand am parte de o reusita increderea in mine e la cote maxime, cand am parte de un esec....m-as culca si nu m-as mai trezi... ... Dar viata m-a invatat ca o stare de fapt nu poate dura la nesfarsit...cumva timpul le va rezolva pe toate (timpul, si evident ca trebuie sa pun si eu umarul...Si asa, usor, usor, dintr-un om cu destul de putina incredere in fortele proprii in general, am ajuns sa fiu cel putin o tipa care accepta si infrangerile fara sa dispere maxim.
Nota: Acum nivelul increderii in mine e zero. dar ma stradui sa ma "ridic"...

Trimis de: SORIN pe 18 Oct 2007, 08:31 PM

Bine venita pe aici......si sa continui sa ai incredere

Sorin.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Oct 2007, 10:23 AM

@AndraF: Bine ai venit la Han!

Pe mine, un esec nu ma descurajeaza. Daca as avea mai multe esecuri repetate in aceeasi directie atunci da. Dar un singur esec nu e de natura sa ma faca sa-mi pierd increderea in mine. Ma face doar sa ma gandesc mai bine la problema respectiva si sa o analizez mai profund daca intr-adevar merita... adica daca e cu adevarat ceva important.... ca daca nu e importanta nu mai merita sa insist in directia respectiva.

Trimis de: andra_v pe 19 Oct 2007, 01:35 PM

Bun-venit!
Nici pe mine nu ma descurajeaza un esec. Am trecut printr-o suita de esecuri (e bine sa nu tinem in noi si sa avem curajul sa recunoastem) si am invatat sa-mi recapat increderea in mine. Cineva mai in varsta mi-a explicat ca descurajarea dupa o suita de esecuri nu denota decat lipsa de caracter. Ce, nu ma cunosc pe mine? Nu-mi cunosc fortele?
Dar, si aici este un DAR: am invatat din aceste esecuri. Adica mi-am pus intrebarea daca directia e buna, daca strategia a fost buna, unde am gresit, daca merita sa merg pe acea cale. Daca da, cum? Daca nu, in ce directie s-o apuc. Adica, fara sa intru in deznadejde, nu m-am complacut cu texte de genul: "Am facut tot ce am putut.", "Altii sunt de vina" si alte baliverne.
Un esec ma face sa ma autoanalizez, sa vad lucid unde am gresit si sa fac tot posibilul sa nu repet greseala. Si cea mai mare greseala este sa dai vina pe ghinion/conjunctura/"apropiati".

Trimis de: Tristana pe 19 Oct 2007, 04:05 PM

Foarte interesant subiect si cred ca foarte arzator pentru multi dintre noi, chiar daca unora le este mai greu sa recunoasca asta
Nu ma pot lauda ca am incredere in mine mereu. Au fost momente in care din cauza lipsei de incredere, sufeream de nehotarare si nu eram capabila sa iau o decizie. Nu era teama de esec, pentru ca am avut destule esecuri tocmai din cauza lipsei de incredere in fortele mele, ci teama ca poate nu sunt in stare sa iau decizia corecta, ca imi scapa ceva, ca poate exista o solutie mai buna pentru situatia respectiva, solutie pe care eu nu pot vedea, in fine... Am invatat ca pana la urma, ceea ce depinde de tine in viata trebuie sa decizi tu, tinand cont de ceea ce conteaza cel mai mult pentru tine, de sistemul tau de valori. Si ca nimeni nu iti poate inspira incredere in tine, mai mult decat o poti face tu. Sigur, sunt persoane care ne ajuta mult prin felul lor de a fi si ne inspira dar nu putem conta ca vor fi mereu langa noi sa ne dea incredere in propria noastra persoana. Cred ca ar trebui sa nu ne fie teama sa gandim cu propria noastra minte, fara sa ne luam dupa parerile celorlalti, mai ales atunci cand e vorba de viata noastra, sa nu uitam niciodata de noi insine si sa nu incercam mereu sa facem ceea ce se asteapta ceilalti sa facem, doar ca sa nu ii suparam.
Eu, una, ca sa am incredere in mine, trebuie sa am convingerea ca am dreptate si ca ceea ce fac este bine atat pentru mine cat si pentru cei din jur. Chiar daca uneori aleg un drum mai greu si mai anevoios, imi da incredere in mine sa stiu ca cel putin am facut ceea ce am crezut ca e bine si in eventualitatea ca voi esua, am sufletul impacat ca am actionat conform convingerilor mele.

O zi buna, va doresc!

Trimis de: bobo66 pe 19 Oct 2007, 04:13 PM

Important este sa luam decizii corecte in momentele esentiale ale vietii.

Trimis de: freeman pe 21 Oct 2007, 04:04 AM

"Increderea in propriile puteri ar trebui sa aiba la baza o auto-evaluare corecta a posibilitatilor pe care fiecare dintre noi le are." Fals!
increderea in sine nu are a face cu vreo valuare, iar daca tu sau altul valueaza ceva, nu trebuie sa o faca "corect".
"Cand te arunci cu capul inainte ajungi inevitabil la esec Fals! si iti pierzi increderea in tine Fals!. Numai unii si-o pierd...

pe mine un succes ma stimuleaza, iar un esec imi face rau o zi, poate doua - dupa care "sar" peste el, cel mai bine e cand zboara ca un fum.

"Singurul mod de a-ti cunoaste cu adevarat limitele este sa incerci sa treci dincolo de ele."