Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: ZuZu pe 26 Nov 2007, 01:29 PM

Întotdeauna am crezut că barbaţii înşeală diferit de femei. Şi nu spun asta doar pentru că n-am cromozomi XX şi vreau să iau apărarea bărbaţilor, ci pentru că aşa este.
De aceea cred că o femeie n-ar trebui să se enerveze aşa mult pe un bărbat dacă o înşeală.
Un bărbat când înşeală o femeie cu alta nu o face datorită unei seducţii venite din partea amantei, ci pentru că aşa-i vine. Pe scurt, el nu trebuie “aburit” pentru a-şi înşela iubita.
Pe când o femeie înşeală mai greu. Iar când întâlneşte o ispită, dă tot ce poate să se abţină. Şi chiar dacă, calcă strâmb a dat tot ce-a putut.
Un bărbat revine foarte uşor la iubita lui. Pentru că la urma urmei ea rămâne perechea lui pe veci.
În ultimul timp n-am avut ocazia să înşel pe nimeni, aşa că n-am scris tot ce-am scris pentru a mă dezvinovăţi. Chiar şi fetele mi-au confirmat asta: ca femeile pur şi simplu înşeală diferit de bărbaţi.
Aşa că madmuazelelor, în caz că aflaţi că am călcat strâmb, (orice bărbat calcă strâmb, e chestia dacă aflaţi sau nu) mai daţi-ne o şansă ce naiba!
Am sau nu dreptate?

Trimis de: coconut pe 26 Nov 2007, 01:46 PM

Nu!

Trimis de: Cla pe 26 Nov 2007, 02:29 PM

Da.


Nu.


Preciiiis !!

Trimis de: Merlina pe 26 Nov 2007, 03:33 PM

Da, sansa de a dormi pe presul din fata usii, dar nu stiu, intotdeauna eu am fost asa, mai fraiera, si ma tem ca fac si acum concesii prea mari...

Trimis de: albina pe 26 Nov 2007, 04:43 PM

Te legeni in iluzii. Si femeile, si barbatii inseala exact la fel: cu neobrazare si nepasare.

Nu ar trebui sa se enerveze deloc. Ci sa-i dea papucii si sa-si vada de viata.

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 05:08 PM

In acelasi timp, femeile percep inselatul in mod diferit. Daca pentru un barbat, inselatul este doar o aventura de-o seara, daca el vine cu scuza asta la iubita lui, "iarta-ma, celalalta nu inseamna nimic pentru mine", in schimb femeile (sau majoritatea lor) vad asta ca pe o tradare fara scuza. Ai inselat, platesti, nu conteaza ca cea cu care te-ai culcat este o necunoscuta, o prostituata, fosta. Nu e ceva ce se iarta (usor). Uite, de exemplu, cea mai buna prietena a mea era impreuna cu un golan de cartier, un bun de nimic care o insela mereu. Evident, si eu si ea vedem asta ca pe o tradare cumplita, chiar daca dupa aceea (adica odata ce ea afla) el spunea ca ea este femeia vietii lui, ca a fost doar o aventura, s.a.m.d. Noi (si din nou, subliniez ca prin asta inteleg majoritatea, caci evident exista femei care gandesc altfel) consideram ca daca barbatul ne iubeste, nu are nici un motiv sa fie atras de alta femeie. Cand iubesc, eu nu mai vad alti barbati in afara de el. Ceilalti devin cumva de genul neutru, nu ma atrag fizic, nu-i mai percep ca pe barbati. De aceea, cand iubesc, nu pot sa insel.

Deci, barbatule, inainte sa-ti spui "eh, e doar o aventura, iubita o sa inteleaga", gandeste-te si ca iubita ta gandeste cu totul altfel. L-am parasit pe primul meu iubit (cel despre care credeam ca e cel cu care aveam sa-mi petrec restul vietii, cel pentru care as fi facut orice, in fine, povestea e lunga) pentru ca m-a inselat. M-a durut atat de tare, mai ales gandul ca "credeam ca sunt femeia vietii tale, pe cand tu nu ma pretuiesti nici macar cat sa eviti sa te culci cu alta" incat, oricat de mult l-am iubit, l-am parasit pe loc.

Trimis de: abis pe 26 Nov 2007, 05:14 PM

Poti fi atras de cineva pe care nu-l iubesti. Motive exista cu duiumul.

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 05:21 PM

Stiu, atractia fizica e independenta de iubire, dar eu si majoritatea prietenelor mele consideram ca daca el ne iubeste, nu trebuie sa ne insele, oricat de atras ar fi de alta, ca trebuie sa se gandeasca la cat de mult ne-ar rani fapta lui, si sa cantareasca ce-i mai important pentru el: sa se culce cu cealalta si sa-si faca iubita sa sufere sau sa-si tina pofta in frau, respectandu-si astfel iubita si evitand s-o raneasca.

(m-am exprimat gresit in propozitia pe care ai citat-o, ar fi trebuit sa zic "nu are motive sa se culce cu alta")

Trimis de: abis pe 26 Nov 2007, 05:28 PM

Pai incearca sa nu-si faca iubita sa sufere, si de asta face tot posibilul ca ea sa nu afle ca o inseala.

Unii considera (era sa zic "eu si majoritatea prietenilor mei consideram") ca barbatii sunt niste fiinte extrem de lenese si comode, care nu ar cauta niciodata in alta parte ceea ce au deja acasa. Faptul ca unii inseala nu inseamna, in unele cazuri, ca nu gasesc acasa ceea ce le lipseste? Asta se aplica si la barbati, si la femei.

Trimis de: albina pe 26 Nov 2007, 05:30 PM

Astea-s blabla-uri care nu scuza cu nimic tradarea si minciuna.
In schimb denota o crasa lipsa de fantezie

Trimis de: LINICA pe 26 Nov 2007, 05:31 PM

Doamne ajuta sa reziste iubirile impartasite la inselaciuni! Ca daca sunt lovite de infidelitati putin probabil sa mai fie vorba despre iubire impartasita... Omul inseala la fel cum se poate insela. Sau poate uneori inseala tocmai pentru ca se inseala...
Diferit sau nu, habar n-am! Nu sunt barbat

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 05:34 PM

Aici intra in discutie o alta chestie: cum inseala persoana respectiva? Daca e doar o aventura, gen o data si gata, nu cred ca e vb de ce ii lipseste acasa. Daca in schimb e vorba de o relatie... da, aici se schimba treaba. Ca sa incepi o a doua relatie, iti trebuie motive serioase, dintre care cel mai des este chiar faptul ca amantul/ amanta chiar suplineste ceva ce iubitul/ iubita n-are.

Trimis de: Anca_M. pe 26 Nov 2007, 05:40 PM

Adevarat barbatii inseala altfel decat femeile, dar nu intodeauna o fac altfel............
Barbatii au fost, sunt si vor fi intodeauna vanatori, pur si simplu nu se pot abtine sa nu calce stramb, mai ales daca si vanatul o cam cere......Femeile in schimb sunt mai sufletiste si, in general, atunci cand inseala o fac pentru ca in bratele amantului gasesc afectiunea,atentia si pasiunea pe care partenerul de viata nu le-o mai ofera, si se implica, ele isi iubesc amantii.(repet in general) si binenteles e doar o parere

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 05:55 PM

Sunt de acord cu tine

Trimis de: abis pe 26 Nov 2007, 06:28 PM

Pai asta ziceam si eu.
Fiecare cauta in alta parte ceea ce nu gaseste acasa. Deci in mare parte din cazuri atunci cand unul inseala, celalalt este adevaratul vinovat. De asta si cei inselati sufera atat de tare, pentru ca actul respectiv le arata propriul lor esec.

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 06:35 PM

Lasa ca unii sufera mai mult din orgoliu ranit, ca unii barbati pe care-i stiu eu... gandind in genul "cum a putut sa ma insele, pe mine, cel mai ... si mai ...." si sufera chiar mai tare.

Trimis de: albina pe 26 Nov 2007, 06:36 PM

Eu sunt complet de acord
Cand barbatul e un fustangiu incurabil, femeia inselata e de vina ca sta cu el in aceste conditii
Abis, inteleg ca te distrezi incercand sa ne enervezi, dar nu exagera chiar asa

Trimis de: abis pe 26 Nov 2007, 06:37 PM

Gavrochette,
Pai de-asta sufera, ca nu sunt cei mai nu stiu cum si altcineva i-a intrecut.

Albina,
Ti se pare ca tin partea masculilor?

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 06:51 PM

Dar femeile nu de asta sufera, sau nu numai de asta... eu m-as gandi si la ce nu i-am dat de a simtit nevoia sa ma insele.

Trimis de: Merlina pe 26 Nov 2007, 07:16 PM

Eu nu as zice ca poate fi vorba de o competitie in toata puterea cuvantului, ci o nevoie a momentului, ca celalalt sa fie... altcineva; este posibil sa fie un moment de ghinion pentru cel inselat si unul de prostie pentru cel care inseala ( increderea pierduta se castiga destul greu inapoi). Bineinteles ca este o greseala ca cineva sa se creada cel mai nu stiu cum, locurile de pe "podium" se pot schimba oricand...

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 07:37 PM

Ex-ul prietenei mele de care ziceam mai sus se credea "cel mai", desi e un ratat fara nimic de capul lui, si nici acum n-o lasa sa fie fericita, o suna mereu si-i zice lucruri urate, are un comportament de genul "daca nu-i cu mine, sa fie singura si nefericita" Dar asta e o alta poveste

Trimis de: Merlina pe 26 Nov 2007, 07:54 PM

Mda, poate ca acum se poarta cu totul dezagreabil, dar poate ca pur si simplu au avut amandoi ghinion sa se intalneasca...

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 08:02 PM

Ma tem ca nu inteleg ce vrei sa zici

Trimis de: Merlina pe 26 Nov 2007, 08:09 PM

Ma gandeam ca nu s-ar fi ajuns la situatia asta daca prietena ta nu i-ar fi acceptat avansurile de la bun inceput. Daca le-a acceptat inseamna ca atunci l-a placut; intr-un anume fel poate chiar ea l-a facut sa se creada "cel mai".

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 08:19 PM

Baiatul respectiv se poarta foarte frumos la inceput, daca face un efort are ceva sarm, iar cand isi da seama ca il iubesti, isi da arama pe fata, cu gandul ca "acuma ca nu mai poate fara mine, o sa-mi ierte orice"

Trimis de: Leonardo pe 26 Nov 2007, 08:30 PM

astea sunt urban legend.
fa ochii roata pe strada si o sa vezi ca e plina de pradatoare, foarte probabil cam in acelasi numar cu vanatorii.
eu cred ca barbatii si femeile inseala identic, doar ca sunt mai multe tipuri de inselatorie si exemplele date difera functie de cazurile cunoscute de fiecare.

Trimis de: Gavrochette pe 26 Nov 2007, 10:53 PM

E drept ca exista multe "vanatoare" care se amuza facand barbatii sa-si insele iubitele/ sotiile, probabil ca asta le ajuta cu increderea in sine, nu stiu. Totusi, cineva care-si iubeste si respecta partenerul/a n-ar trebui sa-l/o insele. Parerea mea.

Trimis de: Afrodita pe 27 Nov 2007, 04:16 AM

Eu nu stiu cat de diferit inseala - ca raspunsul ar fi da, daca ne gandim ca pentru masculi e treaba pur fizica, iar pentru femei e vorba de sentimente - insa...

Am fost inselata si am inselat la randul meu. Nu e bine de nici o parte a baricadei. Prea multa bataie de cap. Insa sunt de acord cu Gavrochette la ceva: cand iubesc - nu mai vad alti masculi ca fiind interesanti. Daca incep sa vad pe altii in jurul meu si sa-mi doresc sa ma tina in brate si sa ma sarute - atunci e clar ca nu mai simt mare branza pentru partener...

Scuze se gasesc cu duiumul. Dar, bottom line, a insela e lipsa de respect si bun simt. Si cand nu mai ai nici macar chestiile astea doua de baza... E de jale...

Trimis de: abis pe 27 Nov 2007, 09:43 AM

Mie mi se pare ca este o rezolvare mult prea facila sa arunci totul in carca "nesimtirii" celui care inseala...

Fidelitatea nu inseamna neaparat respect pentru partenerul de cuplu. Uneori partenerul este fidel nu atat sotiei sau prietenei, cat mai ales propriilor sale convingeri. El in fapt nu vrea sa se "tradeze" pe el insusi, incalcand o norma importanta lui, personala, etica sau religioasa. Partenera sa in acest caz se situeaza intr-un plan secund sau chiar nu intra la socoteala.

Infidelitatea in mare parte din cazuri efectul neintelegerilor din cuplu, nu cauza lor. In general, cei infideli cauta in exterior, in afara cuplului ceva ce lipseste in interior. De multe ori lucruri banale: pentru barbati, intelegere, sentimentul ca este valorizat, ascultat, apreciat; la femei, nevoia de a se simti dorite, curtate, importante, nevoia de a trezi pasiune sau de a gasi pasiune... Sunt nevoi care se cer satisfacute. Lipsa de receptivitate dintre parteneri, lipsa unui limbaj comun prin care aceste nevoi sa fie intelese, ignorarea sunt motive ce predispun la infidelitate.

Un exemplu ar fi satisfacerea fanteziilor sexuale. Astfel este suficient ca unul dintre parteneri sa rada sau sa condamne o incercare de punere in practica a unei fantezii sau simpla incercare de comunicare a acesteia, ca celalalt sa se simta refuzat, pervers si sa refuze alta data sa mai comunice ceva important lui in intimitatea cuplului. De fapt, el nici nu mai simte ca aceasta intimitate exista odata ce nu se mai simte confortabil cu partenerul de cuplu si chiar daca nu va cauta imediat in alta parte ceea ce nu gaseste "acasa", atunci cand se va ivi "ocazia" disponibilitatea sa de a insela va fi cu mult mai mare.

Trimis de: Leonardo pe 27 Nov 2007, 10:07 AM

asta e o simplificare extrema si judecata unilateral. Acelasi lucru l-as putea spune si eu despre unele femei. Sa nu-mi spui ca toate femeile trateaza sentimental o relatie ca nu te cred. Ai exemple cu duiumul la teveu, 'lumea buna', celebritatile zilei...Monica Gabor-Columbeanu de ex. ca sa citez cazul 'fericit', casatorita cu visul vietii.




exact ce spuneam, nu e nicio diferenta. exact acelasi fenomen se intampla si la barbati: cand iubesc nu mai exista altcineva mai atractiv in jur. Daca nu e asa se cheama ca nu iubesc.

Abordarea stiintifica o gasesti in postarea de mai sus a lui Abis, subscriu si eu la cele spuse de el.

Trimis de: Gavrochette pe 27 Nov 2007, 12:15 PM

Si eu. Dar totusi, daca pentru cineva partenera e pe planul doi sau nu intra la socoteala (?!), ce naiba mai cauta cu persoana aia? Nu mai e vorba de o relatie, doar de egoism crancen. Pai o relatie se duce in doi, daca vrei sa nu-ti schimbi cu un dram principiile si ideile, pai ramai singur! (vorbesc, cu un "tu" general, sa nu se inteleaga gresit).

Trimis de: Leonardo pe 27 Nov 2007, 01:08 PM

o relatie stabila da un anume confort sufletesc si psihic si de aceea marea majoritate prefara sa o mentina chiar daca nu mai exista prea multe sentimente impartasite si inseala partenerul. E un mod de manifestare egoista a spiritului de posesiune in relatiile interumane, momentul in care este luat in calcul doar sentimentul de confort personal si nu mai exista sentimente puternice fata de partener, nu-ti mai pasa de fapt de el. E ca si cum ai spune ca te simti bine in orasul tau dar te fascineaza sa calatoresti si in alte zone de pe mapamond; e bine sa te intorci acasa, in locurile cunoscute. Poate chiar ai ramane la Paris sa-ti continui viata daca ai avea cum, ai renunta la Bucuresti daca ai avea ceva mai bun in schimb. Unii sunt nascuti a fi calatori si a se stabili acolo unde este mai bine. Asa si in dragoste.

Trimis de: albina pe 27 Nov 2007, 02:40 PM

Daca sa zicem barbatul X ii povesteste fanteziile sale partenerei sale Y, si acesteia i se par de exemplu scarboase sau umilitoare, ea ce ar trebui sa faca? Sa se execute suferind in tacere? Sau daca nu face asa, asta ii da lui X un motiv indreptatit de a o insela cand se va ivi ocazia? Unde raman chestiile alea demodate, cum ar fi dragostea si respectul, care teoretic ar trebui sa fie la baza cuplului?

Trimis de: abis pe 27 Nov 2007, 02:57 PM

Sa constate ca intre cei doi nu este o compatibilitate suficient de mare pentru a fi fericiti impreuna. Este o posibilitate.

Trimis de: Anca_M. pe 27 Nov 2007, 03:11 PM

Deci daca partenera isi doreste un Mercedez si el nu il poate oferii are libertatea si dreptul sa il insele in speranta ca poate de la altul v-a primi unul? :h mm:

Trimis de: albina pe 27 Nov 2007, 03:18 PM

Da, daca e vorba de o relatie nu foarte serioasa, atunci e usor de renuntat la ea din acest motiv. Dar daca e vorba de dragoste, sau de casnicie (eventual si de copii), cred ca e mult mai complicat.
Nu vad cum poti parasi sau insela din acest motiv dat de tine un om caruia i-ai zis macar odata "te iubesc".
Parerea mea personala e ca problemele acestea de cuplu au fost ridicate la rang de probleme capitale (din cauza carora ar merita sa desfaci cuplul) de catre "psihologii" si "terapeutii" moderni in cautare de noi surse de venit. Ca sa nu mai spunem de filme si telenovele...
Depinde ce scara valorica si ce valori morale are fiecare om. Pentru unii fanteziile sexuale nu constituie o valoare, dar dragostea si respectul - da.
Tu ce parere ai, care e importanta problemelor sexuale versus dragoste si respect?

Trimis de: abis pe 27 Nov 2007, 03:57 PM

Defineste te rog "relatie serioasa".

La care anume motiv te referi? Am scris mai sus mai multe motive. In general, cei infideli cauta in exterior, in afara cuplului ceva ce lipseste in interior. De multe ori lucruri banale: pentru barbati, intelegere, sentimentul ca este valorizat, ascultat, apreciat; la femei, nevoia de a se simti dorite, curtate, importante, nevoia de a trezi pasiune sau de a gasi pasiune... Sunt nevoi care se cer satisfacute. Lipsa de receptivitate dintre parteneri, lipsa unui limbaj comun prin care aceste nevoi sa fie intelese, ignorarea sunt motive ce predispun la infidelitate
Asadar, in general pe primul plan ar fi lipsa de comunicare si de intelegere intre parteneri.

Depinde de la caz la caz. De ce "versus"?

Trimis de: Gavrochette pe 27 Nov 2007, 04:04 PM

Pentru mine si dragostea si respectul si increderea si compatibilitatea sexuala sunt importante. Dar primele 3 conteaza mai mult, pentru ca in pat se pot face compromisuri astfel incat ambii parteneri sa se simta bine, sau macar in mare parte din cazuri. Unii spun nu la noutati fara sa incerce - poate daca ar incerca o data, le-ar place, si asa s-ar rezolva frustrarea. Solutii exista pentru multe.

Trimis de: Serenity pe 27 Nov 2007, 05:04 PM

Eu stau foarte prost la capitolul rabdare, in general, asa ca nu am citit decat cateva posturi de la inceput.... Dar va spun parerea mea.

Eu nu m-am cramponat niciodata atat de mult in legatura cu inselatul barbatilor. Dupa mine barbatul e construit genetic sa fie bigam si oricat de minunata ar fi femeia de acasa, tot va fi tentat sa-si "imprastie samanta" ( ce oribil suna) si prin alte gradini.... Nu sunt de acord ca atunci cand inseala o face pentru ca ar fi neaparat ceva in neregula in cadrul relatiei pe care o are. Poate problema e doar a lui, una cat se poate de personala. Oricum, eu una, daca as avea o relatie frumoasa cu un barbat langa care as stii ca pot trai fericita 30 de ani de-atunci inainte, care sa ma respecte si sa ma iubeasca... nu as da cu piciorul acestei relatii doar pentru ca el a calcat stramb o data. Sunt convinsa ca barbatul poate sa faca sex fara sentimente. Ca poate sa insele si sa isi iubeasca foarte mult femeia de acasa. Normal, nu inseamna ca e si cazul, dar se poate.

Trimis de: Gavrochette pe 27 Nov 2007, 05:12 PM

N-a zis nimeni ca nu poate face sex fara sentimente... dar daca al meu m-ar insela, nu stiu ce-as face. Asta presupunand ca si-ar cere iertare.

Trimis de: albina pe 27 Nov 2007, 05:24 PM

Pentru mine, "relatie serioasa" inseamna o relatie in care cei doi se iubesc.



Voiam sa spun ca nu inteleg cum poti renunta la un om pe care-l iubesti din cauza ca nu iti poate accepta o fantezie sexuala.



Versus - pentru ca dragostea si satisfactia sexuala pot exista independent una de alta (cum s-a subliniat si mai sus ).
Adica repet nelamurirea: renunti la un om pe care-l iubesti din cauza ca exista probleme sexuale in cuplu?

Trimis de: abis pe 27 Nov 2007, 05:51 PM

De multe ori este un factor favorizant, dar evident ca nu toti barbatii isi inseala partenera atunci cand ceva in cadrul cuplului nu merge bine.

Sa nu-i spui asta si prietenului tau.


Daca cei doi se iubesc, crezi ca fanteziile unuia pot parea "scarboase si umilitoare" celuilalt?

Poate ca nici altii nu inteleg cum de un om care te iubeste nu iti poate accepta o fantezie.

Adica iubesti o persoana si alta te satisface sexual?

In unele cazuri se intampla, depinde de cuplu, de natura si de amploarea problemei... Dar a insela cu inseamna neaparat a renunta. Dimpotriva.

Trimis de: Blakut pe 27 Nov 2007, 06:22 PM

Fara sex nu poate exista o relatie calumea (adica fara sex multumitor pentru amandoi).

Trimis de: Serenity pe 27 Nov 2007, 08:36 PM

Mie si asta cu "nu poate exista o relatie ca lumnea fara sex" mi se pare o idee preconceputa. Dragostea si relatiile dintre oameni sunt chestii care transcend latura asta instinctiva a omului, adica sexul. Intr-o relatie normala, obisnuita, unde atractia fizica e un factor important, determinat pentru acea relatie.... da, de acord. Dar exista atatea ciudatenii pe lumea asta, de ce nu ar putea exista o relatie frumoasa fara sex? (asta asa, ca imi place sa fac pe avocatul diavolului )

@abis, sigur ca nu ii voi spune asta in veci

Dar acum va intreb eu.... Daca ai stii ca femeia pe care o iubesti, care iti e cea mai buna prietena, care te intelege, inseamna totul pentru tine, etc., ar suferi mult dar NU ti-ar da viteza daca ar afla (de la tine) ca ai calcat stramb, te-ai bucura si ai incepe sa faci mai des chestia asta? Intreb si eu in prostia mea....

Trimis de: Gavrochette pe 27 Nov 2007, 09:05 PM

Daca sta cu el pentru Mercedes nu cred ca se considera ca relatie serioasa... iar daca isi doreste asa tare un mercedes, sa puna manuta sa munceasca si sa stranga bani


edit: cineva zisese mai sus ceva de inselatul pt un mercedes, dar nu mai gasesc postul. Eh, am editat ca sa stiti despre ce vorbesc

Trimis de: Anca_M. pe 28 Nov 2007, 08:25 AM

Eu zisesem , pai daca o fantezie sexuala este asa importanta pentru el si ea pur si simplu nu o poate accepta, poate si ea are anumite dorinte( nu neaparat o masina,asta era un exemplu) pe care el nu i le poate satisface, asta inseamna ca si ea ar avea dreptul sa-l insele?

Trimis de: mutulica pe 28 Nov 2007, 08:36 AM

cica ... femeia inseala doar pe cel pe care il iubeste, pe ceilalti ii paraseste pur si simplu
se pare ca barbatii ... nu o inseala doar pe cea pe care o iubesc

Trimis de: Anca_M. pe 28 Nov 2007, 09:15 AM

corect,corect, barbatii isi inseala si nevestele si amantele

Trimis de: coconut pe 28 Nov 2007, 09:22 AM

Cam aşa ceva... cu ei înşişi!

Trimis de: Anca_M. pe 28 Nov 2007, 09:26 AM

si se inseala si pe ei insisi.

ufff, nu stiu ce-i cu mine,in dimineata asta sunt cam rautacioasa

Trimis de: coconut pe 28 Nov 2007, 09:29 AM

Şi eu! Din cauza fierei... Până mă operez aşa voi fi!

Trimis de: abis pe 28 Nov 2007, 09:29 AM

Poate exista, de ce nu. O relatie de prietenie, de pilda.
Ori in cazuri extreme, in care din cauza cine stie carui accident unul dintre ei devine infirm ori ceva de genul asta... Sunt cazuri si cazuri. Eu nu ma refeream la astfel de situatii exceptionale, si sunt convins ca nici Blakut.


Pai am mai raspuns la asta: daca vreunul dintre cei doi are anumite dorinte pe care le considera importante si celalalt nu il le poate accepta, inseamna ca intre cei doi nu exista o compatibilitate suficient de mare pentru a fi fericiti impreuna.

Trimis de: coconut pe 28 Nov 2007, 09:31 AM

Perfect adevărat!

Trimis de: Erwin pe 28 Nov 2007, 09:33 AM

cred că diferenţa dintre femei şi bărbaţi în privinţa înşelatului e că femeile ştiu când sunt înşelate dar bărbaţii nu, dar amândoi trăiesc cu impresia că celălalt nu ştie când de fapt ştie că e înşelat
dacă îi spui partenerului/ei dinainte se mai cheamă înşelat?

Trimis de: Anca_M. pe 28 Nov 2007, 09:37 AM

Ei da, daca el vrea, scuzama, sex oral sau anal sau mai stiu eu ce porcarie ca am auzit de o gramada, si ea nu vrea.......... si daca relatia aia dureaza de una an de zile si pana atunci nu i-a spus ca ar avea astfel de dorinte si se trezeste acum asta inseamna ca brusc nu mai sunt compatibili?
Putem pune problema si altfel ca cei doi se potrivesc de minune din punct de vedere sexual dar ca si caractere mai deloc si atunci chiar nu iese nimic, eu cred ca o relatie se bazeaza si pe toleranta si pe anumite compromisuri.
El ar putea gasi o alta femeie care sa-i satisfaca fanteziile, dar asta nu inseamna ca v-a fi mai compatibila cu aceea decat cu femeia cu care are o relatie frumoasa de ceva vreme.
Eu nu sunt geloasa, vrea.......sa se duca dar daca il prind.......

Trimis de: Erwin pe 28 Nov 2007, 10:00 AM

ok, dar când tolerezi sau faci compromisuri de genul înşelăciunii înseamă că relaţia scârţîie prea tare ca să (mai) aibă viaţă lungă...

P.S. ai grijă la... puncte...liniuţe!

Trimis de: Afrodita pe 28 Nov 2007, 10:07 AM

In primul rand ii raspund Ancai, ca m-a amuzat de dimineata Draga mea, sexul oral nu mai e de mult vazut ca o perversiune sau porcarie Si nici cel anal. Astea sunt deja "normale" intr-o relatie. Nu sunt de acord cu cazul in care el cere - la modul nesimtit ma refer aici - parerea mea e ca ea va oferi oricum macar una din astea doua daca il iubeste si vrea sa-l satisfaca si daca e putin deschisa la minte. (desi in ziua de azi ele "ofera" sex oral si in cazul aventurilor de-o noapte - asa de banal a ajuns).

Acum pentru abis: dragul meu, daca fanteziile lui sunt a face sex incluzand al 3-lea partener - om sau, mai grav, animal! - sau el se crede ceva stapan si ii place sa-i provoace ei durere - da, de sado-maso vorbesc aici - sau multe alte chestii "bolnave" , ma scuzi, dar nu consider ca nu ar fi compatibilitate intre cei doi, ci consider ca pur si simplu omul are ceva probleme la mansarda. Chestiile astea se duc dincolo de compatibilitatea sexuala si de sentimente.
N-am aruncat totul in carca nesimtirii aluia care inseala, caci stiu ca treaba e mult mai complicata de atat. De exemplu l-am inselat pe singurul barbat pe care l-am iubit - ma rog, cand s-a intamplat deja sentimentele erau pe duca, insa vreau sa spun ca stiu ca nu e numai vina aluia care inseala, pentru simplul motiv ca intr-o relatie sunt doi si vina se imprate mereu la doi - la fel ca si realizarile. Doar ca-mi fu lene sa scriu mai mult - ca de obicei
Sunt de acord ca infidelitatea - in general - e efectul neintelegerilor din cuplu, dar trebuie sa recunosti ca sunt personaje care inseala doar de dragul adrenalinei, ca sa fiu fata fina si sa nu spun altceva

Leonardo - bineinteles ca am simplificat la maxim, caci de obicei nu am timp sau mi-i lene sa scriu prea mult insa nu pot sa tac si sa nu-mi spun parerea Cum am scris si pentru abis, mai sus, de acord ca sunt femei care inseala doar de dragul de-a insela si de-a se lauda ca au masculi ce le "fugaresc" non stop Insa am crezut ca aici vorbim despre restul de cazuri, nu despre barfa legata de celebritati inselatoare.
De acord ca sunt unii care mentin relatia stabila din comfort si obisnuinta. Insa dupa parerea mea, aia nu mai e o relatie in adevaratul sens al cuvantului - si spun asta pentru ca am fost in relatii de genul si stiu cum a fost. Repet: e ceea ce-am simtit eu si e parerea mea ca altii care spun altfel se mint singuri

De asemenea raman la parerea mea ca inselatul nu e bun si ca se poate trai si fara inselat. Insa spre deosebire de Sere, eu nu as ierta inselatul - de aceea nu ma astept sa fiu iertata in cazul in care am inselat. Consider ca o data inselat partenerul si o data aflata treaba asta, increderea dispare si nu mai apare in veci. Si atunci de ce sa stai intr-o relatie in care esti in tensiune non-stop si n-ai timp de respiro? Mai bine rupi relatia si mergi mai departe, in speranta ca urmatorul va fi destept si va stii cum sa te insele fara sa aflii

Mda...

Trimis de: Anca_M. pe 28 Nov 2007, 10:15 AM

pe bune acum, fara suparare, dar ce este normal in zilele noastre? Poate pentru unii este incitanta pozitia....... dar scuza-ma.......e cam scarbos, din cauza asta e vorba aia......dar mai sti ce face cu gura? Inca o data scuze pentru parcticanti, eu sunt contra

Trimis de: abis pe 28 Nov 2007, 10:19 AM

Daca el vrea si ea nu, sau invers, da, inseamna ca cei doi nu sunt compatibili. Iar daca le-a luat un an ca sa afle asta, tot e bine, puteau sa afle dupa zece, si era mai grav.Eu nu vorbeam de cazuri patologice. Ai dreptate, in astfel de cazuri poate fi mai mult decat incompatibilitate, si mai bine rupi definitiv relatia cu cineva care-si doreste sex cu animale ori ceva de genul asta, decat sa te insele cu capra vecinului...Sunt si de-astea. Am zis eu ca nu?Treaba ta. Tu pierzi.

Trimis de: Anca_M. pe 28 Nov 2007, 11:51 AM

asa.....sa tot pierd

Trimis de: Afrodita pe 28 Nov 2007, 12:08 PM

Saracuta de capra a vecinului, numai in discutii sexuale nu era bagata, dar s-a rezolvat si cu asta acum

Anca, eu nu stiu despre tine, dar despre mine stiu ca atunci cand mi-e drag rau omul de langa mine, apoi mi-e drag tot la el si nu gasesc nimic scarbos - ca vorba aia, doar se spala, nu? - iar daca e sa ii gasesc anumite parti ca fiind scarboase, atunci clar e ceva in neregula si nu se duce prea departe relatia.

Cred ca pana la urma o sa fiu de-acord cu mutu: nu de alta, dar cam asa s-a intamplat in toate cazurile intalnite de mine pana acum - inclusiv in cazul propriu

Si ajungand la concluzia asta, acum ma intreb: Si totusi, cum poti insela daca iubesti?

Damn, de ce nu poate fi si mintea omului ceva simplu si usor de inteles?

Trimis de: Anca_M. pe 28 Nov 2007, 12:19 PM

Da, ai dreptate, si mie cand mi-e drag partenerul, mi-e drag tot la el, dar sunt lucruri pe care nu le pot face sub nici o forma oricat de draga imi e persoana, asa sunt eu Ma revansez in alte feluri dar acele lucruri pe care nu le pot face nu le fac orice-ar fi.

Trimis de: Leonardo pe 28 Nov 2007, 12:53 PM

Doamne fereste sa-ti bag pumnul in gura, suna a perversiune in contextul discutiei de mai sus

Eu dadeam doar contra-exemple ca sa echilibrez spusele tale. Vorbind despre restul de cazuri, asa cum spuneam, nu cred ca exista diferente intre femei si barbati dpdv al 'traducerii'.

De acord cu tine referitor la relatiile ce se mentin din obisnuinta, am aceeasi parere ca si tine, de multe ori acest tip de relatie se transforma intr-o povara pentru cel putin unul dintre parteneri, necesita prea multe compromisuri degeaba. Dar e o situatie des intalnita si de aceea o mentionam.


Se poate trai si fara a insela (asta e valabil in general, exista si oameni cinstiti, nu numai escroci), dar totul depinde de cat de puternica si sincera e legatura dintre cei doi. In relatia de cuplu ca si in orice alt tip de relatie ce presupune a lucra in echipa e nevoie de dorinta de comunicare si de a agrea aceleasi principii generale de viata in echipa. Asta e valabil si la servici, si cu prietenii, si in sporturile de echipa. O relatie de familie inseamna mai mult decat atractie fizica, inseamna sa impartasesti in mare aceleasi valori morale, sa fii capabil sa faci mici compromisuri pentru a-l face pe parter sa se simta bine. O relatie de cuplu presupune sa te identifici cu celalalt, sa te gandesti si la ce-si doreste el, nu numai sa-ti satisfaci doar propriiile placeri in mod egoist. O relatie de succes presupune sa poti comunica cu celalalt fara prea multe vorbe. Fara asta atractia fizica trece ca un foc de paie. Oricum nu am fost niciodata atras doar de ambalaj, o femeie cat de frumoasa ar fi nu ma atrage daca atunci cand deschide gura spune idiotenii, daca ma priveste bovin fara nicio sclipire in ochi. In viata apar si tentatii insa, poti iubi o persoana si sa intalnesti o alta care te atrage. Dar totul depinde de tine, decizia de a alege iti apartine iar daca stii sa evaluezi corect situatia, daca iti pasa de partenerul tau si il iubesti cu adevarat, atunci a rezista unei tentatii nu e greu deloc. In plus asta te intareste, te face sa te simti bine ca ai actionat corect fata de ceilalti, poate sa-ti dea un sentiment de implinire mai mare decat potentiala satisfactie a cedarii atractiei de moment.

Oamenii care cedeaza primei tentatii ivite sunt cei ce se complac sa traiasca dusi de val, intamplator.
Cei care stiu cu adevarat ce vor, pretuiesc cu adevarat ceea ce au si stiu incotro vor sa mearga vor analiza si vor decide ceea ce e bine de facut pentru a nu pierde ceea ce au si pentru a merge pe drumul bun catre tinta dorita.

Trimis de: coconut pe 28 Nov 2007, 01:29 PM

Ce discuţii filosofice despre înşelătorie...
Cine înşeală partenerul se înşeală pe el însuşi. La un moment dat asta se va întoarce împotriva lui. Când nu mai ai de-mpărţit nimic cu celălalt, decât o singurătate, mai bine-i pui capăt, decât să te fofilezi pe la colţuri cu altul/alta şi să dai din colţ în colţ când eşt prins asupra faptului... Cine ştie când te trezeşti cu echipa "Trădaţi în dragoste" (ce idioţenie!) după... colţ!

Trimis de: albina pe 28 Nov 2007, 03:00 PM

A nu se confunda dragostea cu sclavia.
Decat sa gandesti "daca ma iubeste face orice pentru mine", mai bine sa gandesti "daca o iubesc, fac orice pentru ea". Ma gandesc la binele partenerului si renunt la chestiile care stiu ca-i creeaza suferinta sau neplacere. Asa cum zicea si Leonardo.
Si - daca zici ca iubesti pe cutare, dar sunteti incompatibili (din motive sexuale sau din orice alte motive), inseamna ca pur si simplu nu-l iubesti, desi asa crezi. E foarte simplu: cand iubesti pe cineva, nu-l parasesti, nu-l faci sa sufere, ci faci orice iti sta in putere ca sa-i fie bine. Parerea mea.

Trimis de: coconut pe 28 Nov 2007, 03:38 PM

Ba, cu rsicul de a fi patetică, ar trebui să-ţi dai viaţa pentru cel iubit. Cum ai putea cu atâta uşurinţă să-l înşeli?...

Trimis de: abis pe 28 Nov 2007, 03:46 PM

Fac orice, cu exceptia lucrurilor care mi se par scarboase si umilitoare? Ca sa stiu, trebuie sa intreb inainte, nu?Usor, greu, in unele cazuri se intampla... Oamenii nu sunt perfecti si pot gresi. Chiar si cand iubesc.

Trimis de: coconut pe 28 Nov 2007, 04:03 PM

Unii

Trimis de: albina pe 28 Nov 2007, 04:09 PM

Normal, de ce mai intrebi?


Apoi vorba ceea, cine nu a gresit niciodata sa ridice primul piatra.
Normal ca mai gresim, dar faza e sa constientizam greseala si sa nu o mai repetam. Corect?
Si inca o chestie: ceea ce tie nu-ti place, altuia nu-i face...

Trimis de: abis pe 28 Nov 2007, 04:10 PM

Nu unii, ci toti pot gresi. Unii chiar o si fac.

Errare humanum est...


Pai asa trebuia sa scrii mai sus: Decat sa gandesti "daca ma iubeste face orice pentru mine", mai bine sa gandesti "daca o iubesc, fac orice pentru ea, cu exceptia lucrurilor pe care le cred scarboase sau umilitoare".

Trimis de: albina pe 28 Nov 2007, 04:28 PM

Da, asa trebuia, no
Ce sa zic, si eu fac parte din categoria celor imperfecti
Ce revelatie

Trimis de: coconut pe 28 Nov 2007, 11:35 PM

... perseverare diabolicum...

Trimis de: Erwin pe 28 Nov 2007, 11:56 PM

motive:

Trimis de: Gavrochette pe 29 Nov 2007, 01:05 AM

da, mai ales al doilea

Trimis de: Afrodita pe 29 Nov 2007, 01:14 AM

- parca ii aud pe masculii care intr-adevar au fost atrasi de mine, cand citesc asta si in special pe ex-ul din Ro, el avea vorba cu bovinele Dar perfect adevarata!

-- again, total de acord

Cat despre a fii una cu cel iubit si a uita de sine si-a face totul pentru el, ma scuzati, dar am ajuns la concluzia ca nu se merita, nu e bine, deci nu se face. A-ti pierde independenta si personalitatea, doar pentru a te confunda cu omul iubit, nu va duce nicaieri decat la despartire si tu vei fi cea/cel care va pleca, caci vei simti ca dai mult mai mult comparativ cu ce primesti. Nu zice nimeni sa nu faci compromisuri si sacrificii, dar nu duse la extrem si nu absurde si mai ales nu de dragul de-a le face!

Trimis de: Leonardo pe 29 Nov 2007, 02:10 AM

formularea de mai sus nu prea te avantajeaza, dar banuiesc ce vrei sa spui



mda, acum depinde de drumul ales de fiecare dintre noi. nimeni nu a spus ca a te regasi in partener inseamna sa-ti pierzi personalitatea sau sa renunti la tine. daca e asa se cheama ca ai ales prost, precum spunea si Abis mai devreme. E bine sa spui stop si sa mai incerci odata.
era vorba despre a-l intelege si a impartasi aceleasi valori. adica tocmai contrar spuselor tale: sa nu fie nevoie sa faci compromisuri imense, sa-ti pierzi personalitatea ca sa te intelegi cu el.

in principiu asta e greseala frecventa a doamnelor si domnisoarelor: se doresc emancipate dar au idei preconcepute despre barbati, au impresia ca daca intra intr-o relatie li se va impune un statut de sclav, celebrele 'la cratita', 'turnat copii' si 'supunere oarba'. Lucrurile s-au mai schimbat, cel putin in zonele urbane si in segmentul celor cu studii superioare 'pe bune'. Frica asta reflex de orice relatie e de fapt a doua cauza (ca frecventa) a esecului unei casnicii, dupa alegerea superficiala a viitorului partener de viata. In principiu orice actiune ai intreprinde va esua din start daca esti temator si incerci sa elimini total riscurile, sa te protejezi 100%. Nu poti trage concluzii definitive dupa o experienta nefericita. Si in general nu numai partea adversa e de vina, dar e mai greu sa te auto-evaluezi critic si sa remediezi acolo unde ai gresit. E mult mai placut si usor sa te vezi victima, barbati si femei deopotriva au acest reflex comod. Si asta se intampla nu numai in relatii sentimentale. Esti perfect, ceilalti te nedreptatesc. Nu mai ai ce corecta, astepti sa vezi 'evolutia' celorlalti. De fapt inconstient te transformi in ceea ce tu crezi ca sunt ceilalti si astepti sa apara din neant un tip perfect, capabil sa-ti devina sclav neconditionat si sa te si iubeasca in acelasi timp. Problema e ca auto-victimizarea inseamna cedare, renuntare la lupta si atrofierea dorintei de evolutie, de corectare a greselilor, de perfectionare.
Si daca te aperi permanent e clar ca nu poti sa castigi ceva vreodata.

Trimis de: Afrodita pe 29 Nov 2007, 03:01 AM

Ba ma avantajeaza, ca ei spuneau chestia aia in contextul in care adaugau: "ohh, si frumoasa si cu minte, mai rar asa ceva!" Acuma, vorba fie intre noi, nu cred tot ce-mi spun masculii, insa cei despre care spun au fost chiar prinsi in hora si-au dansat ani - deci nu e vorba doar de vorbe placute ca sa se strecoare in chilotei

De acord ca nu poti trage concluzii definitive dupa o experienta gresita. Insa din pacate asta esti tentat sa faci, pana cand accepti ca acest altcineva poate fi intr-adevar diferit fata de predecesor.

De acord ca e mai greu sa te autoevaluezi, dar e greu si din prisma faptului ca in relatia cu X te-ai purtat intr-un fel si X a fost tare multumit, dar in relatia cu Y daca te porti la fel, Y devine irascibil si isi ia talpasita. Ce vreau sa spun e ca, oricat te-ai autoevalua, dat fiind faptul ca n-ai un punct clar de referinta, e mai greu sa stii unde ai gresit.
Un exemplu mai clar: daca nu-i dau actualului macar 3-4 sms-uri pe zi, crede ca nu-s interesata de el, insa daca ii dadeam tot atatea fostului, omul spunea ca-l sufoc si ca nu-i dau spatiu. Ei bine, cum pot stii care e metoda corecta, cand unul reactioneaza intr-un fel si altul in alt fel? Si asta e valabil pentru toate persoanele intalnite. Chiar si vis a vis de prietene - femei: unele nu se supara daca nu vorbesc cu ele ani de zile, altele imi sar in cap cum ca nu-mi pasa daca nu le bag in seama zilnic.
Asa ca e greu sa stii unde si ce ai gresit intr-o relatie, mai ales daca celalalt nu comunica cu tine si nu-ti spune exact unde gresesti - ca sa stii cum sa faci totul sa fie bine, macar din punctul tau de vedere.

Crede-ma, am cunoscut si masculi cu studii superioare pe bune, de toate varstele, care inca mai considera ca femeia trebuie sa ii serveasca, indiferent daca ea are job sau nu si asta doar pe motivul ca ea e femeie si el barbat. Cunosc cazuri in care el a inselat-o pe ea pentru ca era prea docila/credula/ iubitoare si el isi dorea o razvratita, la fel cum am cunoscut si invers. In general, "ele"-le de stiu ca au inselat, au facut asta pentru ca nu primeau de la masculul din casa aprecierea si afectiunea de care aveau nevoie. Nu ma intelege gresit, nu caut scuze sau ceva de genul - caci inca mai consider ca inselatul nu e bun (chiar daca anul trecut aproape de vremea asta, eu inselam) - insa incerc sa spun ca nu e simplu sa-ti aflii greselile, sa-ti asumi responsabilitatea lor si sa mai si cauti cale de imbunatatire a lucrurilor. Si din pacate uneori nu ai cu cine imbunatati, caci celalalt nu pricepe ca ceva nu-i in regula, decat dupa ce te-ai dus duca!

Mda, oamenii inseala din multe si nenumarate motive. Ideea de baza e ca nu ar trebui sa insele. Insa toti o facem, macar o data in viata, daca nu de mai multe ori. Eu una am incetat sa-mi mai caut scuze. Am facut-o si cu asta basta! Viata merge mai departe. Nu am cautat/cerut iertare si nici n-am de gand. Oricum nu cred ca eu as ierta asta. Dar voi incerca sa ma "asociez" cu personaje pe care sa nu le pot insela si de asemenea sper ca data viitoare cand vor mai fi probleme, voi cauta o rezolvare atunci si acolo, nu in bratele altuia... Deh, omul cat traieste invata... Sau asa se presupune...

Trimis de: coconut pe 29 Nov 2007, 08:46 AM

Afro, am eu impresia sau ţi-au cam murit lăudătorii?

Trimis de: Erwin pe 29 Nov 2007, 09:12 AM

nu, Afrodita zice doar: "cine face ca mine, ca mine o să păţească"

Trimis de: Energie pe 29 Nov 2007, 10:31 AM

Cu alte cuvinte, o femeie poate spune "Iubitule, am facut tot posibilul, dar la horoscop scria clar ca trebuie sa te insel, iar eu nu ma pot impotrivi Uraniei".
In schimb, barbatii "e" niste porci de la natura.

Trimis de: mutulica pe 29 Nov 2007, 12:02 PM

deci cand vorbim de inselat de ce vorbim neaparat despre sex... ca indiferent cum il faci, se spala, nu?

sau voi va considerati inselate doar daca partenerii si-au bagat organele din afara relatiei? si atunci de ce sunteti geloase pe prietena din copilarie, sau pe partenera de job?

cel mai crud in toate povestile pe care le stiu despre femei e ca in genere cea care s-a gandit sa isi razbune orgoliul ranit de gelozie, a facut-o ori cu cel mai bun prieten ori cu cel mai mare dusman al partenerului
nu ca barbatii ar fi facut altfel... atit ca in genere au facut schema asta de obicei dupa ce au luat papucii

Trimis de: Gavrochette pe 29 Nov 2007, 12:44 PM

Ar trebui sa discutam si despre definitia fiecaruia pentru inselat. Pentru unii/ unele poate sa inceapa de la priviri admirative pentru altcineva, pentru altii/ele culcatul in afara relatiei nu e inselat. Fostul meu iubit, de exemplu, mi-a zis ca pot sa ma culc cu cine vreau, atata vreme cat el ramane pe locul intai (ca timp petrecut impreuna, ca sentimente, etc). Un exemplu in care inselatul tine de domeniul sentimentelor si nu al sexului (cam ca parerea lui Gheorghidiu din "Ultima noapte de dragoste ...")

P.S. Nu am profitat de limitele largi ale definitiei lui, totusi

Trimis de: Serenity pe 29 Nov 2007, 12:46 PM

Dupa mine "inselatul" incepe odata cu minciuna si jocurile murdare.... Cat timp omul e sincer si imi spune ca merge sa se intalneasca cu cutarica (eventual ma invita si pe mine, asa, din bun simt ), n-are decat. Cand incepe sa ma minta ca de fapt a stat mai mult la munca sau se intalneste cu baietii, dar merge sa se intalneasca cu respectiva (chiar daca nu se intampla nimic intre ei), deja treaba se impute si incepe sa miroasa a inselat

E drept ca unele, prin pretentiile exagerate si gelozia absurda, isi cauta cu lumanarea minciunile astea....

Si ca sa raspund la intrebarea topicului, ca pana acu fusei off-topic intr-o veselie , am votat "nu stiu". Am auzit versiuni cum ca femeia inseala din nevoia de afectiune, afectiune pe care nu o primeste acasa... sau ca femeile, spre deosebire de barbati, nu pot face sex fara sa puna oaresce sentimente, etc. Dar eu personal cred ca exista cazuri si cazuri.... femei care inseala exact ca barbatii si femei care nu ar insela niciodata barbatul pe care il iubesc. Exista femei care isi iubesc barbatul dar cand apare altul langa ele nu se pot abtine sa nu-l insele... (ma rog, astea cred ca intra mai mult in categoria pustoaicelor). Oricum, sunt convinsa ca intr-o relatie de lunga durata majoritatea oamenilor au fost cel putin tentati sa insele, daca nu au ajuns sa duca fapta la capat.

Trimis de: Leonardo pe 29 Nov 2007, 01:05 PM

sigur, ranile dor si dupa ce se inchid, dar daca nu poti trece peste trecut vei distruge cam toate relatiile viitoare pe care le vei judeca prin prisma primului rateu din viata. Tocmai asta e shpilul, sa ai puterea sa tragi linie, sa inveti ce trebuie invatat si sa pleci cu curaj si fara idei preconcepute mai departe.



Pai orice relatie se supune teoriei jocului, trebuie sa o negociezi permanent cu partenerul si asta nu neaparat prin vorbe.
De exemplu cazul tau: ai gresit ca 'fostului' ii satisfaceai dorinta de a-i trimite 3-4 sms-uri pe zi. te-ai multumit ca el era multumit si ca tu nu mai aveai discutii suplimentare. Eu cred ca ai acceptat prea repede si neconditionat, trebuia sa reduci la jumatate nr. sms-urilor; incepeai cu 3-4 cate dorea si reduceai spre 1-2.
Acceptand ce dorea el i-ai satisfacut mica nebunie, si i-ai cultivat un reflex pavlovian care odata perturbat ii crea stari de neliniste. Tocmai asta e secretul unei relatii durabile, sa aiba un caracter aleator, sa ofere surprize (nu neplacute, nu te gandi la prostii), sa vina mereu cu ceva nou, cat de mic. Daca incep sa para automatisme atunci se cam termina, devine obisnuinta si ce spuneam mai demult pe aici..
In plus, daca faceai ce spuneam cu ex-ul acum cu 'asta nou' era mult mai bine, tu veneai fara aceasta idee preconceputa si nu ii dadeai prilejul sa se streseze de sms-urile date de tine catre el, conform regulilor din vechea relatie.



am fost neinspirat si grabit, de fapt termenii mai corecti erau 'masculi destepti', 'masculi apti sa intre intr-o relatie de durata'. In loc de masculi poti pune si 'femele'.

Tot ceea ce spui in rest confirma inca odata ceea ce spun mai sus: daca o relatie nu mai ofera suprize, daca nu te mai solicita sa-l intelegi pe celalalt si totul e deja cunoscut, atunci relatia devine plictisitoare si mai devreme sau mai tarziu unul dintre parteneri inseala sau renunta.

Asta e adevarata cauza a tradarilor sentimentale, restul motivelor sunt de fapt niste consecinte.
Si incepi sa inseli inconstient nu atunci cand gasesti un alt partener, ci atunci cand accepti de la partenerul tau ceea ce nu-ti convine si nu-i spui asta clar. Il minti mintindu-te pe tine de fapt din comoditatea de a evita o confruntare directa, o clarificare, o disputa in care sa-l faci sa inteleaga (daca n-a priceput) ca trebuie sa tina cont si de dorintele tale. Asta nu inseamna neaparat cearta, o discutie de genul asta se poate purta civlizat, prieteneste. Si discutiile de genul asta creaza de fapt o relatie echilibrata si durabila. Altfel faci compromisuri deranjante pentru tine, treci peste ele pentru moment, ai falsa impresie ca asa mentii relatia dar de fapt contribui la distrugerea ei deopotriva cu el. Boala lunga, moarte sigura. E mai bine sa creezi reflexul discutiilor, al comunicarii. Daca functioneaza se cheama ca ti-ai gasit perechea. Daca nu merge atunci te vei convinge din timp ca relatia nu are viitor si poti sa-i pui punct inainte de a deveni dureroasa, inainte de te marca. Totul e comunicare si negociere, e nevoie de parteneri moderatori si jucatori in acelasi timp

Trimis de: albina pe 29 Nov 2007, 03:23 PM

Nu ma pot abtine sa nu comentez aici
Pai daca iubesti un om, nu il iubesti neconditionat? Daca a imbatranit, sau s-a ingrasat, sau a chelit, sau il cunosc atat de bine ca nu-mi mai ofera surprize, astea sunt motive sa nu-l mai iubesc?!!
Un exemplu de dragoste neconditionata este dragostea pentru copii. Daca copilul creste (nu mai e mic si dragut), sau se imbolnaveste, sau greseste, astea sunt motive ca sa piarda dragostea parintilor?

Mie nu mi se pare ca femeile inseala altfel decat barbatii, ci ca iubesc altfel. Multe femei sunt capabile de iubire neconditionata, dar foarte putini barbati. De aceea la o anumita varsta unii barbati sunt in stare sa-si paraseasca nevasta (pe care pana nu demult o iubeau asa de tare) pentru alta mai tanara. In schimb femei care sa-si paraseasca barbatul prea batran, urat, bolnav, plicticos pentru un exemplar mai “reusit” – mai rar.

Trimis de: Energie pe 29 Nov 2007, 03:34 PM

Nu crezi ca e o diferenta intre dragostea pentru copil si cea pentru partenerul de viata?

Trimis de: abis pe 29 Nov 2007, 03:46 PM

Depinde de la caz la caz. Pot sa fie motive sa te plictisesti, sa iti doresti altceva, sa ai nostalgii dupa perioada cand erai inconjurata de atentie si romantism. Motive sa pui la indoiala propria ta capacitate de a starni emotia si interesul.

Ai vazut vreo statistica, sau te bazezi pe impresii?

Trimis de: albina pe 29 Nov 2007, 04:09 PM

Mie astea mi se par niste mofturi ale zilelor de azi, in care iubirea, respectul, cuvantul dat, fidelitatea, casnicia nu mai sunt decat cuvinte goale.
Daca te vei stradui sa fii fericit, vei fi. Si daca te vei stradui sa fii nefericit (sau plictisit), vei reusi si asta. Totul se petrece in capetele noastre.


Ma bazez doar pe ceea ce am vazut in jurul meu, in anturaj si in lume.
Bineinteles, experienta mea nu are nici o relevanta in fata unei statistici oficiale, facute dupa regulile artei. Dar eu nu cunosc o astfel de statistica.

Trimis de: abis pe 29 Nov 2007, 04:23 PM

Inseamna ca esti printre putinele persoane norocoase care se pot lauda doar cu relatii serioase si fara nici o problema.

Trimis de: Leonardo pe 29 Nov 2007, 04:43 PM

cand iubesti pe cineva nu inseamna ca te vinzi total, ca poate sa te bata, sa te umileasca si tu trebuie sa accepti.
Nu poti fi fidel unei companii unde desi lucrezi bine esti tratat precum un sclav si numai tu trebuie sa cedezi. Chiar daca te-ai dus acolo cu bucurie si te-ai atasat de acel loc unde ai realizat cate ceva si ai pus suflet in ceea ce ai facut, la un moment dat nu mai poti accepta, nu mai poti fi fidel, nu mai poti sa-i respecti pe cei ce te oblliga sa lucrezi pe un salariu prost si te slugaresc ziua intreaga. Respectul trebuie sa fie reciproc, fidelitatea la fel.
Un cuplu normal presupune reciprocitate. sigur ca relatia poate fi foarte buna si daca partenerii sunt compelementari, de ex. un sadic cu o masochista sau viceversa. Desigur ca relatia poate fi puternic si din interes, dar aici vorbeam despre relatii bazate pe iubire reciproca.

si ca sa fii fericit nu trebuie sa te straduiesti la extrem; poti sa te straduiesti sa supravietuiesti in conditii grele. Daca lupta pentru fericire in cuplu nu are o afinitate fireasca, naturala, atunci treaba devine corvoada.

altfel de acord cu tine: iubirea, respectul, cuvantul dat, fidelitatea, casnicia au tendinta de a deveni cuvinte goale. dar depinde de noi sa le repunem in drepturi.

Trimis de: mutulica pe 29 Nov 2007, 05:19 PM

nu se punea problema sa inseli copilu...

adevarul ca nu tre sa te stradui... ci doar sa fii destul de egoist, restul...

Trimis de: Leonardo pe 29 Nov 2007, 05:31 PM

o gluma destul de relevanta referitor la lupta asta falsa dintre sexe:

An English professor wrote the words:
"A woman without her man is nothing"

He put on the chalkboard and asked his students to punctuate it correctly.

All of the males in the class wrote:
"A woman, without her man, is nothing."

All the females in the class wrote:
"A woman: without her, man is nothing."

Conclusion: Punctuation is powerful

Trimis de: Energie pe 29 Nov 2007, 05:40 PM

Tocmai de aceea ma gandeam ca aceasta comparatie nu era corecta.

Trimis de: Afrodita pe 30 Nov 2007, 10:35 AM

Ohh, iara ma oftic ca nu mi-o mers Hanul ieri, ca iara am de scris 7000 de cuvinte si mi-i lene sa scriu atata!

Coconut, nu mi-au murit laudatorii: 1. chiar am auzit alea de nenumarate ori. 2. le-am spus mai mult in spirit de gluma sau emoticoanele nu ti-au sugerat asta? (mai ales ca am spus intre paranteze ca nu cred tot ce-aud) 3. stiu clar cum arat si ce minte am, imi recunosc si calitatile si defectele - dar probabil n-ai oPservat unde am spus despre defecte - iar a recunoaste cine sunt nu inseamna "lauda-ma gura, ca ti-oi da friptura". Stiu ca romanii nu sunt obisnuiti sa-si recunoasca in gura mare caracterul, personalitatea, fizicul, etc, pentru ca "nu se face" si pentru ca "tre' sa fii modest", insa asta e o tampenie si modestia nu sta in a-ti ascunde calitatile. Si fie ca ma crezi, fie ca nu, de cand am inceput sa recunosc franj in fata ca stiu cine sunt si cum arat - cel putin aici - oamenii capata incredere mai repede si ma cred pe cuvant si se poarta cu mine mult mai bine decat la inceput cand ma comportam ca in Ro.

Bage Erwin, asa e: cine face ca mine, ca mine pateste. L-am parasit pe-al meu, m-am dus duca dupa o himera si am primit in schimb exact acelasi tratament de l-am administrat. Asa ca sa tineti minte: roata se intoarce, mai devreme sau mai tarziu, in cazul meu mult prea devreme.

Mutulica, nu mai stiu unde am zis de spalat, da' din cate tin minte era vorba de a oferi sex oral omului pe care se presupune ca-l iubesti nu de a face sex cu partenerul dupa ce el a fost la alta, pe principiul ca doar se spala. Adevarul e ca inselatul nu tine numai de sex, cel putin privit din prisma femeilor. Asa cum ai spus, unele se simt amenintate de prietena din copilarie, de amica cea mai buna, de colega de servici cu care petrece el prea mult timp si tot asa. Cred ca inselatul incepe cum spunea si Leonardo: in momentul in care comunicarea moare. Cel putin in cazul meu asa a fost. In momentul ala - care o fi fost, ca nu-l stiu... ma rog, treaba se intampla in etape oricum si daca esti mic si prost, ca mine, nici n-apuci sa-ti dai seama cand s-a intamplat - cum spuneam, in momentul ala am inceput sa ma mint pe mine intai. Evident - implicit - il minteam si pe el. N-a fost cu intentie, insa a fost prostia mea sa cred ca el va pricepe de la sine ce nu merge bine si va pricepe aluziile. Desi stiam ca daca vrei sa vorbesti cu un barbat trebuie sa-i spui clar in fata ce ai de spus, ca ei nu inteleg aluziile si subtilitatile, cu toate astea n-am actionat asa. Mi-a fost frica sa fiu sincera. Si in final amandoi am avut de suferit si tot ce-a fost minunat intre noi s-a dus dracu!

-- asta e foarte greu de facut. Din simplul motiv ca al nostru creier functioneaza pe baza de comparatii si nu e usor sa il privesti pe unul nou ca fiind diferit, mai ales daca are anumite trasaturi de caracter similare cu ce stii dinainte. Nu e imposibil, dar e greu. Si recunosc ca si acum mai am momente in care ma gandesc "da, da, totul e frumos la inceput, las' ca vedem noi mai incolo". Stiu ca nu e bine, dar tot imi trece prin cap'sor
Ah si nuuuuu, fostului in veci nu i-am dat atatea sms-uri, ca am incercat cu vreo 2 pe zi, ca mi-era dor de el si de obicei sa stiu daca e ok, cand vine acasa, ce vrea sa pape si tot o lua razna cum ca n-are spatiu si aer. Acuma ma plang eu ca ma sufoc, ca ma tot zapaceste asta micu cu sms-uri Ca si daca e la el acasa si nu ne vedem 4 zile si tot n-apuc sa simt ca nu e aici Mda, ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca
De acord la faza cu surprizele.
Masculi destepti si apti sa intre intr-o relatie de durata, mai rar Masculi care sa fuga de relatiile de durata - mai pe toate drumurile.
Cat despre confruntari - oh, well, cu exul era mai greu de purtat o discutie civilizata, pentru ca el era masculul si stia mai bine decat proasta de Afro Mda... Mai tot timpul ajungeam la certuri si in final tot nu pricepea ce vreau. Actualului i-am spus clar ca in momentul in care nu va tine cont si de dorintele si nevoile mele, ii voi plezni una dupa ceafa de va vedea stele verzi si un shut in dos, sa-i urce mintea la cap Se pare ca m-a crezut pe cuvant, ca momentan se conformeaza

Albina, dragostea de copii nu se compara cu aia de partener. Si prin surprize, Leonardo a vrut sa spuna ca sa evitam monotonia, nu ca il vom parasi pe cel de langa noi daca-l cunoastem. Si mai e ceva: niciodata nu il vei cunoaste total pe cel de langa tine, pentru simplul fapt ca oamenii sunt in continua schimbare si daca nu tii cont de asta, atunci clar o vei lua pe cai gresite. Poti sa spui ca esti exact aceeasi care erai acum 5 ani? Acum 6 luni? Saptamana trecuta? Ma indoiesc.
Si de acord ca acele cuvinte sunt mai mult goale in ziua de azi, dar asta e din cauza ca noi le-am golit intelesul si sensul si tot de noi tine sa le umplem la loc - cum au spus si baietii.
Si a te plictisi si a-ti dori altceva nu sunt mofturi, ci fac parte din personalitatea fiecaruia, caci, asa cum am zis mai sus, ne schimbam. Ni se schimba neivoile, dorintele, aspiratiile, idealurile, principiile, etc. Si atunci ce faci? Te minti singur/a ca esti ok asa cum esti, cu tot ce era vechi in viata ta, cand tu esti nou/a? In cazul ala e iarasi vorba de boala lunga, moarte sigura. Trebuie sa fii sincer cu tine insuti, sa-ti asumi schimbarile si daca partenerul nu le vede, sa ii spui, sa i le faci cunoscute - si asa ajungem iarasi la comunicare sau lipsa ei.

Parerea mea e ca daca trebuie sa te stradui sa fii fericit/a, nu vei fi in veci. Fericirea, linistea, multumirea, siguranta - toate trebuie sa vina de la sine, lin si frumos. Altfel, e doar iluzia ca le ai.

Leonardo, superba gluma

Si gata, fratilor, nu ma mai faceti sa vorbesc, ca nu ma mai opreste nici naiba

Trimis de: albina pe 30 Nov 2007, 02:55 PM

Nu tocmai. Acum e bine, dar am lasat in urma vremuri grele


Nimeni nu contesta ca toti ne schimbam in timp. Dar spuneti-mi si mie, oameni buni, care e rostul casatoriei si al promisiunilor (“vreau sa-mi petrec cu tine tot restul vietii” etc.), daca nu exact ca sa ofere o protectie, o invarianta in fata schimbarilor la care toti suntem supusi? Adica la origine casatoria chiar era pe viata. Acum oamenii au libertatea sa o rupa cand vor. Dar daca sunt constienti ca se vor schimba si nu sunt siguri ca vor sa-si petreaca toata viata cu acelasi om, de ce se mai casatoresc?! Eu asta nu inteleg. E ca o minciuna intinsa pe multi ani. Pana ii spui: “de fapt nu vreau sa-mi petrec chiar toata viata cu tine. Am mintit. So what?”
Si exista intr-adevar multe motive serioase de a desface o relatie (casatorie sau nu) care aduce suferinta. Dar sa ai ca motiv plictiseala… mi se pare absurd



Normal. Pentru moment nu gasisem alt exemplu de dragoste neconditionata, de aceea am amintit in mod neinspirat de copii. Poate un exemplu mai potrivit ar fi povestea din «Jane Eyre« (de Charlotte Brontë). Poate dati voi exemple mai bune. Exista asemenea exemple si in viata reala, dar nefiind vorba de «vedete« degeaba as povesti

Trimis de: abis pe 30 Nov 2007, 03:24 PM

Pai opinia ta care e? Poti fi sigura, dar absolut sigura, ca vei iubi aceeasi persoana toata viata?

Trimis de: albina pe 30 Nov 2007, 04:45 PM

Opinia mea... e cam demodata, probabil
Nu cred ca poti fi absolut sigur de ceva pe lumea asta, dar ceea ce poti sa faci este sa fii consecvent cu tine insuti, sa-ti respecti promisiunile, sa-ti respecti partenerul. Adica sa pastrezi casnicia, in cazul in care mai exista respect si incredere. Poate omul ala cu care te-ai casatorit chiar crede in casnicia aceea.
Sau, daca esti constient ca tu unul nu poti iubi aceeasi persoana toata viata, de ce sa minti pe cineva casatorindu-te? Iti traiesti viata si nu mai incurci pe altii
Ai idei mai bune?

Trimis de: Energie pe 30 Nov 2007, 04:54 PM

Dar daca nu mai exista respect si incredere, desi, la inceput, credeai cu tarie ca vei iubi aceeasi persoana toata viata ?

Trimis de: albina pe 30 Nov 2007, 06:18 PM

Iti intrebi constiinta si dintre cele doua rauri (despartire sau continuare a relatiei) il alegi pe cel mai mic. Tu ce ai face?

Trimis de: Energie pe 30 Nov 2007, 06:19 PM

Nu pot spune ce as face, nu sunt in situatia asta.
Teoretic, insa, despartirea poate sa nu fie un rau, ci o cale spre bine.

Trimis de: nefertiti pe 30 Nov 2007, 06:28 PM

In cazuri de genul ala nu e vorba de constiinta. Pur si simplu trebuie sa accepti faptul ca nu merge si nu trebuie sa fortezi. E mult mai rau sa mergi inainte, desi vezi ca nu se mai poate, decat sa te desparti.

Trimis de: Afrodita pe 1 Dec 2007, 12:57 AM

Albina, scuza-ma ca spun asta, dar esti cam... extremista, cumva - ca nu gasesc alt cuvant.

Da, e frumos sa visezi ca se poate - caci in unele cazuri chiar e posibil, am avut la mine in familie un caz fericit - dar sa te negi pe tine si fericirea ta si-a celor din jur, doar pentru ca intr-un moment fericit te-ai jurat pe viata si apoi lucrurile s-au schimbat, mi se pare absurd!

In general casatoriile si relatiile nu se destrama doar din pura plictiseala. Si iarta-ma ca-ti spun, dar oricat de constient ai fii ca te schimbi, cand iubesti si crezi cu tarie in "voi" - in momenele alea uiti ca va schimbati amandoi si faci pasul. Daca se intampla sa nu mearga, aia e! Soarta, n-ai ce-i face. Desfaci ce-ai facut si mergi mai departe. Asa stau lucrurile in ziua de azi, lumea e constienta ca decat sa se chinuie 30-40 ani de viata, sa se minta pe ei insisi si pe altii, sa se prefaca, mai bine rup totul si-o iau de la capat...

Si o tin pe-a mea: nu e minciuna, pentru ca la momentul in care juramantul e facut, nimeni nu se gandeste la despartire, ci ambii sunt convinsi ca o vor duce o viata intreaga. De multe ori, viata asta intreaga e mai lunga si mult mai anevoioasa decat se asteapta tinerii insuratei. De aceea atatea divorturi. (ma rog, pe langa alte motive)

Si dragoste neconditionata?? Te rog frumos, aia e basm. Nu exista dragoste neconditionata in viata reala! Ca il vrei langa tine, ca vrei sa-ti petreci timpul cu el si tot vrei ceva in schimbul sentimentelor! Asa zisa dragoste neconditionata e folosita azi in locul expresiei dragoste impartasita - cand ambii se iubesc - insa oricum am numi-o, dragosteala si relatiile sunt ori win-win situations (situatii in care ambii castiga) ori win-lose (unu castiga, altu' pierde) - asta depinde de la caz la caz.
Am mai zis: da, e frumos sa visezi si sa idealizezi, dar nu strica sa te trezesti la realitate, nu de alta, dar tu vei fi cea care va suferi ca dracu in final - si asta e un sfat ce ti-l da o persoana care a fost candva de un idealism pueril (ma rog, inca il mai am, dar nu legat de dragoste).

Spui:

Indiferent cat de consecvent ai fi cu tine, indiferent cat ti-ai respecta tu promisiunile si partenerul, daca nu primesti acelasi tratament in schimb, ti se lasa cu lehamite si pleci, te duci duca! Si asta iara ti-o spune cineva care in general e consecventa cu ea insasi, tine cu dintii de relatii si face pe dracu-n patru sa le faca sa mearga - ma rog, atata cat o duce mintea la vremea respectiva - si cu toate astea acea cineva a parasit, a fost parasita, a inselat si a fost inselata. De ce? Pentru ca nu poti iubi cand nu primesti respect si incurajare si atentie, cand nu ti se raspunde cu aceeasi afectiune, etc. In alte cuvinte: pentru ca nu exista dragostea aia neconditionata. Ca daca exista naiba stie cu care din fostii mei eram acum, ca vorba aia: iubesti neconditionat = accepti orice tratament, ca doar nu vrei nimic in schimb, nu?

In rest, de acord cu restul lumii

Trimis de: Anca_M. pe 1 Dec 2007, 09:27 AM

Aici ai dreptate, si in adevar idealismul nu ne prea ajuta in ziua de azi, sunt putini barbati idealisti care cauta sau ofera sau vor sa ofere dragoste neconditionata(desi sincera sa fiu ma cam indoiesc de existenta lor) si chiar daca ar exista si sa zicem ca prin absurd am da de unul n-am face mare lucru cu el, pentru ca ar trai viata lui imaginara, s-ar ineca in idealuri, n-ar putea lua viata ca atare si pana la urma ar ajunge o corvoada, sa fi tu cea care il cara in spate si se lupta toata viata pentru a trai(mai bine), el ar oferi poate o dragoste neconditionata, dar...idealismul din el l-ar face sa se inchida intr-o carapace, sa stea deoparte de lupta vietii si sa se bazeze mai mult pe tine.Sper ca m-am exprimat corect si nu mi se v-a intelege gresit parerea.

Trimis de: Michelle pe 1 Dec 2007, 10:27 AM

Sa nu ai dubii.Chiar exista oameni care-ti ofera dragoste neconditionata si nu sunt neaparat idealisti,visatori care nu stiu sa lupte cu viata.

Uite ,ma uitam aseara la Dansez pentru tine.Era un cuplu de oameni batrani,surzi amandoi, iar ea,sotia,era si oarba pe deasupra.Ma indoiesc ca omul ala ar fi avut vreun "interes" sa stea cu o femeie cu un asemenea handicap toata viata,altul decit dragostea neconditionata.

Acuma nu stiu pina la cit se extinde termenul de "neconditionat" la tine.Caci desigur daca nu exista nici un fel de potrivire intre cei doi,n-are cum sa mai fie dragoste,darmite si neconditionata.Dragostea e conditionata pina la urma de potrivire,de un schimb reciproc avantajos.Intotdeauna ,pe o anumita latura a relatiei lor,unul din cei doi este lider,celalalt subordonat.Important e ca fiecare sa aiba partea lui de suprematie , iar celalalt sa accepte bucuros ca partenerul lui este "mai bun" ca el in acel ceva.Sa primeasca si sa dea altceva in schimb cu aceeasi bucurie.Si cu dragoste

Trimis de: abis pe 3 Dec 2007, 09:56 AM

Pai tu spuneai ca, citez: nu cred ca poti fi absolut sigur de ceva pe lumea asta. Atunci, de ce te casatoresti, daca nu poti fi abolut sigura ca vei iubi acea persoana toata viata?

Trimis de: Anca_M. pe 3 Dec 2007, 10:10 AM

Si eu am intalnit cupluri de oameni varstnici care se tineau de mana pe strada si iti era mai mare dragul sa-i privesti, plus ca ii mai am pe ai mei ca exemplu, dar asta nu inseamna ca de-a lungul timpului nu au existat probleme in cuplu, pe care cei doi le-au depasit evident. Neconditionat prinde mai multe sensuri pentru mine in functie de situatie, dar m-am convins ca nu e bine sa iubesti neconditionat pe nimeni, trebuie sa-ti pastrezi oarecum independenta si personalitatea, sa nu te pierzi in EU-l celuilalt, pentru ca altfel devii un sclav.........asta referitor la iubirea neconditionata.
In rest..........sunt total de acord cu tine

Trimis de: freeman pe 3 Dec 2007, 10:34 AM

"dacă îi spui partenerului/ei dinainte se mai cheamă înşelat? " nu, asta e preaviz.

de fapt, inselat nici nu exista .

Trimis de: Anca_M. pe 3 Dec 2007, 02:17 PM

Pe ce se bazeaza opinia ta? Cum ca nu exista inselat? Ce intelegi prina insela?

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 08:25 AM

Inselatul este o chestiune legata in special de genetica.
Sunt si trasaturi comune femeilor si barbatilor:
Inselatul din plictiseala.
In rest nu vad motive si caracteristici comune.
Pina mai ieri femeile erau dependente de barbat dpdv financiar si acesta, barbatul, adica, era important ca sursa de venituri necesare cresterii copiilor. Daca barbatul e un "good provider" atunci e OK. Dar ce face femeia daca respectivul ei sot este steril sau nedodat genetic? Simplu. Isi va insela sotul cu un barbat ai carui insusiri pozitive ea, ca mama, le vrea pentru copiii ei. O alta posibilitate: va purcede la inseminare artificiala. Ambele metode ar putea avea pentru ea aceeasi semnificatie morala si sufleteasca si barbatul nici nu va sti ca in casa lui creste copilul altuia.
Si cum e cu noi, barbatii? Noi vrem sa populam globul cu genele noastre si de aceea dorim sa fecundam cit mai multe femei cu conditia ca una din doua:
Sa fim suficient de bogati pentru a ne putea creste copiii, sau ca femeile sa-si ia asupra lor cresterea copiilor.
Pina acum am scris de chestiuni nelegate de pofta sexuala.
Se naste intrebarea. Cum e daca copiii nu sunt motivul?
Ce parere aveti?

Trimis de: Afrodita pe 25 Feb 2008, 09:06 AM

Sincer? Ma indoiesc ca in ziua de azi copii mai sunt un motiv de-a insela. Cel putin nu in majoritatea cazurilor.

De asemenea, n-ai luat in calcul ca in ziua de azi majoritatea femeilor sunt independente financiar, asa ca iarasi nu au nevoie de un barbat langa ele.

Cat despre pofte sexuale: se spune ca suntem fiinte inteligente si ca ne putem infrana poftele cand e vorba de un scop anume: acela de-a nu rani persoana de langa noi, persoana pe care pretindem ca o iubim...

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 09:08 AM

Sunt femei care ma impresioneaza prin inteligenta lor, dar nu neaparat sunt atractive sexual vorbind.
Sunt si "bovine" inzestrate cu caracteriristici fiziologice care "vorbesc" inteligent prin ele insele.
Caracteristicele, adica.
Doamne, da-mi timp pentru amindoua!

Trimis de: nefertiti pe 25 Feb 2008, 09:11 AM

Desi nu prea am incredere in statistici, ar fi interesanta una din care sa reiasa cat de des inseala barbatii si cat de des femeile. La fel de interesante ar fi motivele, de o parte si de alta.

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 09:18 AM

OK. Atunci esti de acord ca in ziua de ieri copiii erau un motiv de-a insela?
Daca raspunsul este afirmativ, atunci spun ca "in majoritatea cazurilor", chiar si in ziua de azi, femeile mai sunt dependente financiar de barbati. Cel putin e ceeace vad eu in jurul meu. A creste un copil, nu trebuie sa-ti spun, necesita si timp si nu orice femeie poate gasi un serviciu suficient retribuit daca nu lucreaza o norma intreaga si chiar mai mult.


Da. A nu rani persoana de langa noi e f important si acest lucru se poate realiza prin diverse metode. Daca dragostea este satisfacatoare inselatul devine inutil.

Trimis de: mutulica pe 25 Feb 2008, 09:19 AM

parerea mea e ca daca ajung sa se plictiseasca unul de altul asta nu e inselat din plictiseala ci de frica. ca le e frica sa se desparta desi se plictisesc de moarte unul cu celalalt

ar mai fi inselatul din razbunare... cand femeiea incearca sa nu se lase mai prejos, desi s-ar putea sa fi luat o decizie pripita - ca poate el chiar munceste pina tarziu, si poate chiar nu are relatie cu secretara

cel de consolare... cand fata se consoleaza cu ce apuca pana se intoarce ele de la munca din italia/ sau din parnaie.. dupa caz

cel de curiozitate... de obicei cu cel mai bun prieten.. care a fost atit de laudat pina i-a deschis apetitul fetei, plus ca e si cel ce o intelege cel mai bine


sunt atitea motive... nu vad de ce sa generalizam... ca si daca le terminam pe cele stiute, maine pot apare altele
important e sa ne bucuram de viata

etc....etc...

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 09:22 AM

Exista o statistica in Anglia dupa care 1/3 din copii sunt procreati in afara casatoriei {!!!}

Trimis de: Afrodita pe 25 Feb 2008, 09:37 AM

Si stii ce inseamna "in afara casatoriei" in Anglia/ UK?

Hai sa-ti spui eu: copii intre 15 si 19 ani, care cred ca e "cul" sa ti-o tragi in fiecare zi de week end - beat fiind - cu altcineva. Ete de-acolo vin copii aia din statistici, ca atatia copii din flori cu tatzi "autori necunoscuti" n-am vazut in Ro in 20 ani, cati am vazut aici intr-un an!

Da, sunt de acord ca "ieri" ala era principalul motiv - referitor la de ce inselau femeile, nu masculii - insa "ieri" s-a dus de mult, cam de cel putin 50 ani, asa...

Stiu cat costa sa cresti un copil. Insa mai stiu ca femeile in ziua de azi isi vad de cariera intai. Cele care fac copii si ii cresc singure - se descurca cumva, nu de alta, da' nu a fost mama singura femeie cu doi copii de crescut de-o stiu in Ro si nici nu a fost ultima. Si nu, in "majoritatea" cazurilor - ai TU impresia ca femeile sunt dependente de barbati financiar vorbind, dar crede-ma ca nu e asa. Daca e ceva - am intalnit in Ro, in ultimii 5 ani, destule femei care-si intretineau toarta (printre care am fost si eu la un moment dat), asa ca motivul cu "masculul sa fie bun provider" cam pica (daca nu ne referim la cele de 18 ani ce se marita cu putred de bogati de 70 ani ).

In rest, mutu asta virgin le cam stie el, vaz...

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 10:01 AM

Statistica aceea se referea la cupluri casatorite.
Si apropo. Unde "aici"?
Ai auzit de bebelusi abandonati sau vinduti pentru comertul de organe in Romania?
Cei norocosi sunt infiati de striini bogati.
Se pare ca departarea de tara ne face sa uitam realitatea.


Inexact.

Trimis de: Afrodita pe 25 Feb 2008, 10:30 AM

Aici = Marea Britanie.

In afara casatoriei, statistica despre copii, date luate din cupluri: se mentiona cumva ca acei copii erau doar din inselat? Sau ar putea fi si copii avuti cu altcineva dinaintea casatoriei?

Si inca o chestie: aici daca ramai gravida si nu aflii in primele 2-3 luni, cat astepti pana esti programata la avort, deja esti in luna a 5-a sau a 6-a si - desi ei fac avorturi si in a 6-a luna - ca femeie, nu-ti mai vine sa avortezi in acea perioada, ca pana in 6 luni ajungi sa te atasezi de ala micu' de creste in tine.

Ce vreau eu sa spun e ca UK - Anglia, cum ii spui tu, desi UK are 4 tari in componenta - nu e neaparat un "model" din care sa dai statistici si dupa care sa iei niste decizii bine informate.

Si off-topic: bebelusi abandonati, aruncati la ghena de gunoi, vanduti pentru organe sunt peste tot in lume, nu sunt cazuri de genul numai in Ro, insa aparent stiristii din Ro nu prea va ofera voua stirile astea "minunate" de prin alte tari...
De asemenea: cat de norocosi sunt cei infiati de straini bogati, dar pedofili? Sau de personaje din lumea interlopa ce pozeaza in straini bogati? Stii in cat timp se falsifica niste acte si cat iti ia sa iti plasezi oamenii tai in locuri strategice ca sa fie "de referinta" si sa convinga autoritatile ca toate-s bune si frumoase cu "cuplul" zambitor din fata lor? Iti spun eu: maxim o saptamana - cand ai banii necesari! Asa ca nu ma lua pe mine cu "departarea de tara ne face sa uitam realitatea", pentru simplul motiv ca e posibil sa stiu mai multe despre realitatea de care spui!

Si acum te poftesc frumos sa revii on-topic si sa vorbesti de inselaciuni in cupluri de maturi, nu de copii si de Ro, pentru astea doo is destule alte topicuri

Trimis de: mutulica pe 25 Feb 2008, 11:15 AM

deja ma gandesc la un business cu tineret feminin britanic care sa vina la un avort mic in romania...
nici nu mai conteaza cine pe cine inseala deja.. important e sa faca bine aia din UK si sa si-o traga in continuare

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 12:29 PM

Tot asa te rog si pe tine nu inainte de a mentiona ca printre rudele mele apropiate creste un copil infiat nascut in Rumania impreuna cu alti frati si surori "naturali".

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 12:32 PM

Cum adica sa si-o traga in continuare
Pt asta trebe avorturi mari.
Te rog sa revii on-topic ca se supara sefa.

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 12:50 PM

Asa e. Emanciparea, mama ei! Noi barbatii nu avem nevoie sa fm emancipati?
Cine a contribuit la emanciparea femeii mai mult decit barbatul care a inventat masina de spalat rufe? Daca miine un barbat va inventa un incubator de copii si posibilitatea de a se reproduce fara femei, atunci femeile vor putea fi "emancipate" atit cit vor dori ele, dar fara noi.
Zisei.
Apropo, eu iubesc femeia. Ce frumoasa era Gina Lollobrigida inainte de a "emancipat-o" virsta!

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 12:56 PM

Pai, Afro, asa gindesc si barbatii.
Barbatul are voie si femeia nu?
Sfat: fa ce spune Popa si nu fa ce face el.

Trimis de: Ileana pe 25 Feb 2008, 01:16 PM

ben_gal, mai poti?

Am inselat, si am fost inselata pt cei care nu imi citesc jurnalu' Am inselat prima data pt ca m-am simtit singura, neiubita, ne**tuta etc. Am inselat a 2 oara, ca sa ma razbun, ca sa ii arat ca nu is mai prejos ca el Pararea mea e ca o femeie trece mai repede peste faptul ca a fost inselata ca un barbat. O femeie, 'tre' sa il ierte pe barbat, pt ca el este barbat si pt el inseala asa de fun, de plictiseala si nu pune sentimente ca o femeie Un barbat in schimb, nu trece asa de repede peste. Pararea mea. Oricum asta e o discutie care poate duce la infinit si in fond, tot nu o sa ajungem la un punct comun, asta e claaar (vb celor de la Vacanta Mare )

Trimis de: Afrodita pe 25 Feb 2008, 01:17 PM

Explica si mie unde e Rumania asta pe harta, ca n-o gasesc....

Nu zice nimeni ca masculii nu pot fi emancipati, depinde ce intelegi prin emancipare.
Si nu dragule, masina de spalat nu are nimic de-a face cu emanciparea femeii Offf, ce va mai poate debita mintea

Nu mi-s nici sefa, nici popa. Ah si nici n-am spus ca femeia are voie sa insele si masculul nu.

Cred ca ar trebui sa citesti mai cu atentie ce spune lumea, ca vad ca nici pe mutulica nu l-ai inteles.

Mutule, buna idee de afaceri Desi cred ca ai chistiga mai mult daca ai avea un cabinet particular in Amsterdam, ca britilor le place orasul si e mai ieftin sa se duca acolo, decat sa vina in Ro

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 01:49 PM

Ileana! Ai scris o intrebare si ai raspuns la o alta.
La intrebare, desi e off-topic - sa nu se sucareasca sefa - raspunsul este afirmativ. Cel putin asa sustin niste doamne emancipate suficient de timpuriu.
In rest: ai dreptate.
Noi suntem barbatii.

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 01:57 PM

Afro!
Cu timpul vei vedea ca ineteleg mai mult decit crezi TU.
Bineinteles ca nu ai spus "ca femeia are voie sa insele si masculul nu", desi pt. etichetate sau scrii "ca femela are voie sa insele si masculul nu", sau "ca femeia are voie sa insele si barbatul nu".

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 02:31 PM

Asa e. Chestie de genetica, dar atunci el nu "inseala" si nici nu calca "strimb".
Cel mai important este iubirea femeii de acasa si daca ea il asteapta sa termine cu genetica, atunci femeia merita sa fie iubita.
Daca omul ei e usa de biserica, atunci poate ca ceva nu e in regula, genetic vorbind.

Trimis de: ben_gal pe 25 Feb 2008, 02:43 PM

Atunci si pe ei înşişi se inseala asa ca echilibrul este restabilit.