Versiunea pentru tiparit a acestui topic
Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului _ Încrederea
Trimis de: exergy33 pe 26 Jul 2007, 05:53 PM
Cred că s-a intîmplat tuturor, măcar o dată în viaţă, să aibă un sentiment de încredere faţă de o persoană necunoscută, sau relativ puţin cunoscută. Ce credeţi că stă la baza acestui sentiment ? Ce anume îl generează?
De ce avem încredere faţă de unele persoane ... şi neîncredere faţă de altele ?
... încrederea intr-un partener de afaceri, încrederea în vorbele cuiva şi în promisiunile pe care le face, încrederea de a porni alături de cineva în viaţă, încrederea faţă de un superior sau faţă de un subaltern ... în general încrederea faţă de oameni, uneori de naţionalitate sau de religie diferită de a noastră, uneori mult mai în vîrstă , sau mult mai tineri decît noi ... 
Trimis de: caa pe 26 Jul 2007, 06:15 PM
Mie mi s-a intimplat de mai multe ori... in trecut. Pe masura ce a trecut timpul mi s-a intimplat (si mi se intimpla) din ce in ce mai de putine ori. Am votat "altceva" deoarece, pentru mine, la momentul actual increderea=risc asumat.
Neincrederea in crestere da, provine din experienta de viata. Am realizat ca omul, cu sau fara voia lui, o da adesea in bara, fara sa tina cont de nimeni si de nimic. Cu sau fara voia noastra, mi se pare ca la fiecare dintre noi exista un punct critic de la care nu mai conteaza altceva decit "instinctul de supravietuire", eul propriu.
Ei, dar am luat-o razna! Aici e vorba de incredere nu de contrariul ei...
Trimis de: actionmedia pe 26 Jul 2007, 10:49 PM
Am raspuns altceva, desi probabil ca ar fi un fel de intuitie, dar eu prin intuitie inteleg altceva. Cand vine vorba de incredere fata de o alta persoana, mai ales necunoscuta sau putin cunoscuta, cred ca are mai degraba legatura cu empatia si cu un soi de familiaritate, obisnuinta. Practic persoana respectiva se incadreaza perfect sau aproape perfect intr-un sablon pe care il avem construit de mai mult timp si cu care instinctiv o comparam. Nu e ceva rational, este pur si simplu spontan, de simti confortabil in prezenta acelei persoane, nu stii de ce, dar principalul motiv este acela sa ai reusit sa stabilesti o conexiune invizibila (empatie) si seamana cu ceva cunoscut, cu o suma de caracteristici pe care le-ai atribui unei persoane de incredere.
Ar mai fi si un factor extern, si anume, depinde pentru ce ii acorzi incredere. Poti sa ii acorzi incredere sa "se uite" la bagajele tale pana iti iei bilete sau poti sa ii acorzi incredea ca vei fi in siguranta in preajma persoanei respective, ca iti poate proteja viata, sau poti sa o consideri o confidenta, o persoana careia sa iti destainui cele mai adanci secrete (aici nu este neaparat incredere cat convingere ca acele secrete oricum nu vor ajunge la persoanele la care tu nu vrei sa ajunga) etc.
Trimis de: bobo66 pe 26 Jul 2007, 11:01 PM
Prefer sa cunosc omul ca sa-i acord incredere. Totusi exista persoane care intra imediat in rezonanta cu mine si
exista sanse reale ca increderea sa fie reciproca. Ce ne facem cand ne dam seama de contrariu?...
Trimis de: exergy33 pe 27 Jul 2007, 06:51 AM
caa, actionmedia & altii care ati votat ... cred ca va trebui sa votati inca o data.
Aseara am vrut sa corectez una din optiunile sondajului, avea lipsa o paranteza ... nu stiu de ce, dupa ce am efectuat corectura, s-au anulat voturile. 
Trimis de: Frisky pe 27 Jul 2007, 08:17 AM
Eu cred că, în timp, încrederea se construieşte ( bazează ) pe combinaţia intuiţie - experienţă de viaţă, în schimb în copilărie sau în adolescenţă e dată de altceva. Nu ştiu dacă definesc bine acest "altceva"...cred că-i nevoia de afectivitate, de stabilitate, de echilibru. Trist pentru unii este că au neşansa să acorde încredere unor persoane nepotrivite. Unii învaţă ceva din asta, alţii nu.
Trimis de: Ovidius pe 27 Jul 2007, 09:17 AM
Pana la o anumita varsta, cred ca obisnuinta si nevoia de afectiune joaca un rol mare in increderea instanta, dar o data cu maturizarea, ar trebui ca aceste scheme emotionale sa fie rupte, iar persoana cu care intri in contact sa fie judecata doar la rece. Insa, chiar si judecand la rece avem doua posibilitati: sa ii acordam din start 100% incredere, sau treptat treptat? In Germania, de ex. de cele mai multe ori ti se acorda incredere 100% din start, dar sa nu dea dracu sa-i inseli ca devii un nimeni. La noi in Ro, ori ti se acorda incredere 100% absolut fara nici o baza si apoi se traiesc mari dezamagiri, ori nu ti se acorda incredere nici daca ai fi Dumnezeu. Nah, extremismul emotional balcanic... 
Eu personal nu acord incredere pa baza ochilor frumosi, dar nici nu tratez persoana in cauza ca pe un impostor. Ma comport normal si las timpul sa spuna daca este sau nu una de incredere.
Trimis de: exergy33 pe 27 Jul 2007, 12:08 PM
@caa
... acelasi lucru se poate spune si despre neincredere.
Trimis de: Gordin pe 27 Jul 2007, 01:55 PM
Increderea e de doua feluri, cea de care spune bobo66, pe care o dezvolti dupa un anumit timp. Cred ca acest fel de incredere se leaga de `dovezi` pe care le obtii pe parcusul unei perioade de timp, chiar daca ele nu sunt realizate cu acest scop. Un gest neinsemnat pentru o alta persoana, chiar unul firesc, o oisnuinta iti poate creea impresia de incredere sau iti poate demonstra ca persoana este una pe care te poti baza in anumite situatii. Incredere castigata cred ca as putea-o numi.
Celalalt fel de incredere nu depinde de dovezi, doar de un sentiment care ti-l inspira persoana. Sentimentul poate izvori din simplul fapt ca persoana arata intr-un anumit fel, da suna cam ciudat, dar unele fizionomii inspira incredere (ochii, expresia fetei in general, gesturi relaxate).
Apoi, increderea poate veni din apropiere, in sensul ca persoana respectiva se apropie (uneori uimitor de mult) de acel `sablon` de care spune actionmedia, care e de fapt o imagine a sinelui. In cine sa ai incredere mai multa daca nu in cineva asemanator tie? Tu stii ce poti sa faci si ce nu si cum multe aprecieri se bazeaza pe comparatii e `firesc` sa ai incredere in cineva `ca tine`. Asta inseamna sa te cunosti destul de bine.
Increderea nu inseamna neaparat eliberare de anumite `poveri`, nu inseamna neaparat gasirea unui confident, dar a unei persoane care intelege.
E sentimentul ala cand privesti pe cineva(frate, prieten, persoana iubita) in ochi si intelegi ca e bine fara sa spui vreun cuvant.
Sentimentul trebuie sa fie in doua sensuri, altfel nu e incredere, iar reciprocitatea asta nu inseamna sa astepti un gest de incredere de la celalalt pentru fiecare gest pe care tu il oferi. Desi suna cam poetic, e un fel de liniste interioara.
edit: Inca ceva. Neincrederea `experimentata` vine din teama de a ramane dezamagit. Experienta d viata nu te invata in cine sa ai incredere ci in cine sa nu ai. Cu cat inaintam in viata suntem mai reticenti la lucruri necunoscute, ni se accentueaza `instinctul de suprvieturie` si teama asta, chiar daca nu sunt perfect constienti de ea, nu face decat sa sporeasca neincrederea in ceilalti.
Trimis de: caa pe 28 Jul 2007, 07:41 AM
... acelasi lucru se poate spune si despre neincredere.
Se poate spune... dar nu de catre mine.
Cu increderea imi pare ca e ca la jocul de loto: "Cine nu risca nu cistiga". Si addenda: "... dar nici nu pierde".
Cu neincrederea n-ai surprize neplacute. Mergi la sigur. La sigur, direct in hau...
Trimis de: exergy33 pe 29 Jul 2007, 05:56 PM
De multe ori pierdem in viata tocmai din cauza ca nu acordam incredere.
Ca o parere personala ... lipsa de incredere e mult mai periculoasa decit increderea risipita in van. 
Trimis de: caa pe 30 Jul 2007, 10:15 AM
De acord. Si cu toate astea oamenii au "preferat" dintotdeauna neincrederea, probabil din instinct de conservare...
Plecind de la banalul bon de casa de la magazin si terminind cu marile tratate internationale (si trecind prin toate documentele care ne insotesc in viata si care trebuiesc parafate si/sau semnate) toate acestea pot fi luate, zic eu, si ca o dovada a neincrederii reciproce.
Tot eu zic ca e cumva in firea omului sa fie neincrezator. E atit de simplu sa nu crezi una sau alta, sa nu te increzi in cineva. Daca totusi o faci asta presupune (nu-i asa?) un oarecare... efort...De aceea poate si da satisfactiile pe care le cunoastem...
(Si) De aceea, poate, increderea e apreciata. Pentru ca e rara si contrara "evidentelor"...
Increderea risipita in van poate fi foarte periculoasa, intrucit creeaza un precedent care, daca nu e gestionat bine, are urmari comportamentale rele.
Si (tot ca o parere personala) mai cred ca increderea sta la baza amicitiei si a a amorului. E cumva una din pietrele lor de temelie. Iar prietenia si/sau dragostea iaca nu se gasesc chiar pe toate drumurile...
Later edit: de unde vine increderea? Poate din incercarea omului de a-si depasi propria conditie existentiala...
Trimis de: Ovidius pe 30 Jul 2007, 01:08 PM
Eu cred ca vine din dorinta de a face ca lucrurile sa mearga mult mai repede....altfel am consuma o gasca de energie verificand si rasverificand.
Trimis de: Fantasee pe 30 Jul 2007, 02:00 PM
Mă fascinează încrederea pe care o manifestă copiii. Rareori este greşit acordată, probabil că este intuiţie; clar nu putem pune ceva pe seama experienţei de viaţă în acest caz.
Un profesor de pedagogie spunea cândva la cursurile sale că încrederea se acordă, nu se câştigă şi că este un act de voinţă, în exclusivitate. Poate că avea dreptate, luând în considerare faptul că optimismul este în firea omului, iar pesimismul este un efort.
Trimis de: Mistinguett pe 30 Jul 2007, 09:54 PM
Rareori????
Ba prea des este gresit acordata - poti sa incluzi aici si increderea in sine. Si asa invata sa fie mai precauti. Daca rareori , cum se face ca sunt atatia copii victime abuzurilor sexuale? rapiti? sau cel mai simplu, ai vazut vreodata 2 copii jucandu-se unde unul dintre ei are un comportament amenintator iar celalalt se duce spre el oricum? ce inseamna, ca are incredere ca celalalt nu-l va lovi, nu? etc.etc.
De ce avem încredere faţă de unele persoane ... şi neîncredere faţă de altele ?
Eu zic instinct alimentat de experienta de viata + o anumita doza de chimie intre cele 2 persoane implicate (ati avut vreodata incredere in cineva care v-a fost nesuferit? nu zic ca nu se intampla, dar e f f f rar).
Trimis de: exergy33 pe 31 Jul 2007, 05:53 AM
Imi fac timp sa raspund in detaliu la opiniile exprimate aici.
Dupa cum spunea si Frisky, cauzele care genereaza sentimentul de incredere evolueaza de la copilarie spre maturitate. Cu ce avem de a face in copilarie? Numai cu intuitie? ... caci despre experienta de viata nu se poate pune problema? Sau in acea perioada intra in combinatie si empatia, dupa cum sugera actionmedia?
Ciudat ca nimeni nu a spus o vorba despre intelect sau despre coeficientul de inteligenta? Oare sa nu aiba el nici in rol in cladirea increderii fata de cineva?
bobo66 vorbeste despre un anume tip de rezonanta. Sunt adepta acestei teorii, si anume ca intre oameni se produce fenomenul de rezonanta, chiar daca el nu poate fi explicat asa cum trebuie.
@Ovidius
Nu am inteles de ce ar trebui ca la maturitate sa tratam totul sec si rece?
@Gordin
E adevarat. M-am convins personal de asta si cred ca acesta este un aspect fundamental in mecanismul formarii increderii la copii. Si ca sa ma apropii de ce spunea Fantasee:
O vorba din batrini spune ca cel mai greu lucru pentru un om rau este sa pacaleasca copii si ciinii. Ambii il depisteaza cu usurinta. Dar de la aceasta 'cunoastere instinctiva' si pina la formarea sentimentului de incredere exista mai multe verigi.
Mistinguett are o cu totul alta parere:
Nu sunt psiholog, dar cred ca adultii care urmaresc anumite lucruri in raport cu copii sunt foarte buni cunoscatori ai psihologiei copilului. Un rapitor sau un pedofil stie in ce fel sa vorbeasca, sa gesticuleze, sa se imbrace ... intr-un cuvint sa se incadreze in sablonul care sa genereze increderea victimei... sa nu para suspect in fata unui copil. Si poate ca in esenta, in acele citeva minute premergatoare, un pedofil nu este 'omul rau' ... si din cauza aceasta copilul nu il poate 'simti. Poate ca el traieste cu adevarat sentimentul de simpatie fata copil... dupa care insa izbucneate latura aceea ascunsa.
S-ar putea sa gresesc, dar asa am inteles eu citind anumite carti.
Despre rapitori nu ar fi mare lucru de spus. Ei sunt platiti de catre altii sa rapeasca un copil, in cele mai multe cazuri pentru a obtine bani de pe urma lui, sau pentru a obtine o rascumparare ... de orice natura.
Ceea ce stim noi despre 'rapitori' e ceea ce ne este prezentat in filme, unele de calitate indoielnica. N-am citit pina acum nici un roman care sa trateze acest subiect, desi m-a interesat.
Dar sa revin on topic.
Mi s-a intimplat. Eu insami am fost mirata sa-mi dau seama ca pot avea un sentiment de incredere fata de cineva care-mi este antipatic. Tocmai de aceea la intrebarea din sondaj am ales optiunea "nu stiu".
Interesant ca inca o persoana a votat la fel ca mine. Ma intreb cine este ea?
Trimis de: axel pe 31 Jul 2007, 06:16 AM
Cu alte cuvinte tu afirmi ca copii au fler bun (instinct) in privinta psihologiei (adica cand acorda increderea), dar nu cand e vorba de oameni
Cel mai bine cand e vorba de chestii inanimate. De exemplu copii au un instinct foarte bun in a-si acorda sau nu increderea unei pietre, sau a unui batz... Ar trebui sa te pun la perle, dar te iert de data asta
Edit: in caz ca e vreun forumist mai domol la minte si nu pricepe care e problema din afirmatia ta, acea a ta afirmatie este oarecum echivalenta cu: "discutam despre flerul copiilor si talentul de a-si acorda increderea numai cui trebuie, dar nu se pune la calcul rapitorii si pedofilii, pentru ca acestia o fac cu intentie, si in general nu se iau in calcul adultii, pentru ca de asemenea ei o fac cu intentie. Nu se ia in calcul nici alti copii care inseala pe acestia, pentru ca in continuare o fac cu intentie."
Eventual poate fi extinsa si la: "Nu se iau in calcul nici animalele care ranesc copiii (de ex. cainii care musca copii) pentru ca copilul n-a stiut ca animalul este periculos. Nu se iau in calcul nici cazurile in care copiii sunt accidentati de lucruri inanimate (de ex. cade ceva peste ei) pentru ca de asemenea copilul e mic si prost si n-a stiut".
Concluzia care o putem trage: copiii au un fler infailibil
Edit 2: sa nici nu discutam despre adevaratul sentiment de simpatie al pedofilului pentru copil
Trimis de: Fantasee pe 31 Jul 2007, 08:16 AM
Poate că mulţi dintre copiii abuzaţi devin adulţi care nu au încredere nici în sine. Însă mi-ar plăcea ca acest subiect să nu se molipsească de griparniţa care bântuie prin Han.
Exergy33, care crezi că ar putea fi verigile dintre aşa-zisa cunoaştere instinctivă şi încredere?
Trimis de: axel pe 31 Jul 2007, 08:24 AM
Care este legatura cu subiectul dezbatut?
Ca parca discutam despre asa-zisii copii clarvazatori care rar gresesc cand au incredere si pedofili, rapitor, caini, copii rai, etc etc.
Trimis de: Fantasee pe 31 Jul 2007, 09:51 AM
Cred că discutam despre încredere.
Trimis de: bobo66 pe 31 Jul 2007, 11:24 AM
Intuitia nativa a copiilor se imbina cu un mare procent de naivitate(inocenta). Indivizii cu deviante psihice de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie. Ei stiu cum sa manipuleze increderea copilului . De aceea societatea ii educa in spiritul prevenirii unor situatii de acest gen.
Eu zic ca abordarea aceasta are si un revers: le inoculam neincrederea in oameni. Ajungem sa nu mai avem incredere nici in persoanele bine intetionate.
Trimis de: andra_v pe 31 Jul 2007, 02:07 PM
Mai este un aspect: fiecare om iti atribuie propriile ganduri si intentii. Un mincinos, un mafiot te va suspecta intotdeauna ca minti, chiar in cele mai sincere momente, in timp ce un om de buna-credinta, care gandeste frumos, iti va acorda credit mai usor.
Trimis de: LINICA pe 31 Jul 2007, 02:14 PM
Din punctul meu de vedere si judecand dupa temperamentul meu, sentimentul de incredere poate fi/este bazat pe "combinatie intre intuitie si experienta de viata" deoarece consider ca experienta de viata(aici e de discutat - ce e ea/cand apare...) te face sa fii precaut, iar intuitia cred ca vine dintr-o oarecare speranta de bine/ ca poate fi bine. Ce iese poate fi "experienta de viata" si tot asa... )
Trimis de: bobo66 pe 31 Jul 2007, 02:31 PM
Uneori las experienta de deoparte si ma bazez doar pe intuitie. Daca se intampla sa gresesc o trec la capitolul experiente negative(neplacute) de viata.
Trimis de: axel pe 31 Jul 2007, 05:12 PM
Asta de unde ai scos-o?
Un studiu, ceva?
Asta de unde ai scos-o?
Un studiu, ceva?
Trimis de: bobo66 pe 31 Jul 2007, 05:45 PM
Un studiu, ceva?
Asta de unde ai scos-o?
Un studiu, ceva?
Prima: citeste orice carte de psihiatrie; marii psihopati erau si sunt destepti(ei, nu chiar toti);
A doua: judecam dupa propriile noastre valori( nu stiu sa citez vreun studiu-poate ma ajuta andra).
Trimis de: axel pe 31 Jul 2007, 05:51 PM
Zau?
Aia scrie in fiecare carte de psihiatrie? Nu te-ai gandit cumva ca de aia prosti nu auzi asa de des cum auzi de cei inteligenti?
Trimis de: bobo66 pe 31 Jul 2007, 05:59 PM
Aia scrie in fiecare carte de psihiatrie? Nu te-ai gandit cumva ca de aia prosti nu auzi asa de des cum auzi de cei inteligenti?
Din pacate aud...
Dar eu vorbeam de marii psihopati...
Desi n-are nici o legatura cu titlul topicului(scuze) chiar si bietii exhibitionisti se selecteaza dintre medici,profesori, ingineri etc.
Trimis de: axel pe 31 Jul 2007, 06:02 PM
Desi n-are nici o legatura cu titlul topicului(scuze) chiar si bietii exhibitionisti se selecteaza dintre medici,profesori, ingineri etc.
Matale ai zis "Indivizii cu deviante psihice de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie." Nu ai zis cumva "Marii psihopati de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie." Sau "Celebrii indivizii cu deviante psihice de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie."
Trimis de: bobo66 pe 31 Jul 2007, 06:11 PM
Ai dreptate, ma refeream la psihopatii cu devieri importante de la normal(criminali in serie, violatori,pedofili...).
Ramane problema de fond: cum ne dam seama ca putem (sau nu) avea incredere in cel din fata noastra. Desigur, in cel mai scurt timp cu putinta!
Ne bazam pe intuitie sau apelam la experientele anterioare?
Trimis de: exergy33 pe 31 Jul 2007, 08:12 PM
Daca imi expun aici ideile, nu inseamna ca in mod automat ele capata o valoare de adevar.
Totusi, daca cineva vrea sa contrazica ceva, rog sa o faca cu argumente.
@Fantasee
Dupa parerea mea asa numita (de catre mine) 'cunoasterea instinctiva', este o cunoastere partiala, se produce instantaneu sau in perioade scurte de timp ... si cred ca ea sta la baza unui sablon pe care se vor cladi toate fatetele cunoasterii, completindu-l.
Voi mai adauga ceva. Cred ca acest tip de cunoastere nu este prea mult filtrata de constient. In anumite situatii se intimpla sa ne dam seama ca ceva nu e in regula, ca undeva se ascunde un pericol, deocamdata invizibil , ... fara motive argumentate logic ne indoim de spusele sau de faptele cuiva ...etc.
Dar exista si situatia cind, desi toate argumentele ne indica faptul ca nu ar trebui sa avem suspiciuni fata de cineva sau ceva, totusi, in mod instinctiv stim sau realizam ca aparentele inseala, ca realitatea e alta. Acest sentiment nu trebuie confundat cu 'presimtirea'.
Despre psihopati ar fi multe de spus. Voi da un link care explica cu lux de amanunte caracteristicile lor de comportament . Tot acolo puteti gasi o clasificare a psihopatilor (cele patru tipuri clasice ).
... citeva citate care au legatura cu subiectul de discutie.
http://www.cassiopaea.com/cassiopaea/psychopath_2.htm
They have the talent to spot “kind, caring” women.
Mimicry is often used to convince others that the psychopath is a normal human being. He does this to create a false empathy with his victim. The psychopath will try to make you believe he has normal emotions by spinning some sad tale or professing profound, moving experiences; the truth is, most psychopaths go through life as in an incubator, touched by few and having no real compassion for others; but they will lie to convince you that they have normal emotions.
1.Considerable superficial charm and average or above average intelligence.
In seara aceasta nu am chemare sa ma plimb pe net si sa caut studii despre IQ -ul psihopatilor. Stiu ca in cartile de Psihologie criminalistica sunt amintite astfel de studii. Acolo am citit ca cea mai mare parte a psihopatilor au un indice de inteligenta mai mare decit media. De obicei psihopatii cu inteligenta redusa sfirsesc la inchisoare. Cei cu IQ-ul mai mare sunt prinsi de politie dupa perioade foarte lungi de cercetari ... dar mai exista un procent, considerabil cica, format din psihopatii foarte inteligenti care nu sunt prinsi niciodata de politie, FBI ...etc.
De abia dupa deces, atunci cind rudele patrund in spatiul lor, se descopera cine au fost ei cu adevarat.
Trimis de: Fantasee pe 31 Jul 2007, 09:03 PM
Mă bucur că ai făcut specificaţia în legătură cu presimţirea, exergy.
Am votat în sondaj prima variantă şi, vorba ta, mi-ar plăcea să ştiu cine a dat celălalt vot.
Din fericire (sau din păcate) pentru mine, chiar şi la vârsta asta acord încredere oamenilor în urma intuiţiei. Aleg să accept sentimentul pozitiv pe care îl am în preajma omului respectiv, dacă sentimentul există. Am încredere în oameni fiindcă simt că ar trebui şi fiindcă vreau să fac ceea ce simt că trebuie.
Nu trebuie să se califice omul acela la încredere, trecând prin nu ştiu ce probe de foc. Îmi plac mie poveştile, dar calificarea de acest fel ar trebui să rămână în basme, părerea mea. Prefer să cred în intenţia pozitivă şi de acolo mai departe rămâne de văzut. Simetric, poate să stea omul şi-n cap, dacă simt că nu-i demn de încredere, nu i-o voi acorda. Aia ie, nimeni nu-i perfect. 
Deocamdată nu mi-am spart capul foarte tare folosind acest sistem de acordare a încrederii.
Dar ştiţi ce mi s-a părut cu adevărat demn de menţionat? Unii oameni devin mai buni şi mai de încredere atunci când ai oricum încredere în ei. 
Alţii pun episodul pe seama vreunei inocenţe şi speră să profite cumva. Nimic mai eronat.
Trimis de: exergy33 pe 1 Aug 2007, 08:49 AM
Dacă te foloseşti de un om, nu trebuie să te îndoieşti de el; dacă te îndoieşti de el, nu trebuie să-l foloseşti.
( din intelepciunea chineza )
Intuitia este o calitate a femeii care o ajuta sa-si contrazica barbatul inainte
ca acesta sa apuce sa deschida gura.
... nu stiu cine a spus-o.
Trimis de: Ovidius pe 1 Aug 2007, 10:13 AM
Ok, hai ca ma exprim altfel. Prin "judecata la rece", inteleg sa las timpul sa demonstreze daca persoana respectiva este sau nu de incredere, lasand la o parte acceleratorii de genul intuitiei sau prejudecatilor.
Trimis de: Gordin pe 1 Aug 2007, 10:14 AM
Totusi, intuita functioneaza in oricare conditii, fara sa dea gres? Pana la urma ce e intuitia asta?
De exemplu, daca ar fi sa consideram proverbul anonim de mai sus:
ca acesta sa apuce sa deschida gura.
Cei doi sunt evident impreuna de ceva timp, deci se cunosc, ea stie cum reactioneaza. Daca e felul in care pronunta cuvintele sau expresia fetei i se modifica intr-un anume fel cum s-a mai intamplat e foarte probabil ca femeia sa stie ce urmeaza sa spuna, pentru ca face niste asocieri intre evenimente care au loc cu o anumita frecventa.
E de ajuns sa se intampla o singura `ceva` ca unul dintre ei sa retina si cu proxima ocazie sa faca o anticipare a comportamentului celuilalt. Ba chiar de multe ori poate gresi in intrerpretare dar tindem sa retinem mai mult timp si poate cu alta intensitate atunci cand cineva pare sa stie ce vrem sa spunem.
E pana la urma intuitia doar atunci cand e de bine?
Si daca, din dorinta de a avea incredere in propria intuitie, atunci cand aceasta se insala, te lasi inselat doar de dragul de a avea dreptate?
Trimis de: Fantasee pe 1 Aug 2007, 11:47 AM
Se pot face exerciţii de antrenare a intuiţiei, Gordin. Atenţia este regula generală în cadrul acestor exerciţii, dar nu putem dezbate aceste detalii la acest subiect.
Cred că nu există metodă infailibilă pentru ceva pe lumea asta, important este ce concesii este dispus să facă fiecare om în parte. Personal, în timp am greşit mai puţin când am acţionat conform intuiţiei, decât atunci când am ales să analizez.
Ovidius, după cât timp şi în urma căror tipuri de evenimente se încheie "judecata la rece" cu verdictul "demn de încredere"? 
Trimis de: Gordin pe 1 Aug 2007, 01:02 PM
Atunci intuitia si experienta spun cam acelasi lucru. Nu inteleg de ce au fost tratate separat in poll. Doar in cazul in care intuitia de care vorbeste exergy33 se refera la ceva care nu provine din experiente anterioare ci din instinct(?) ca modalitate de aparare.
Trimis de: Fantasee pe 1 Aug 2007, 01:10 PM
Exact, Gordin, cele două funcţionează asemănător. Prefer varianta în care intuiţia este un fel de sistem imunitar al instinctului. Însă folosind o intuiţie bine antrenată economisim timp, exact ceea ce se presupune că nu avem prea mult la dispoziţie şi trebuie cheltuit cu parcimonie. Analiza la rece are în primul rând nevoie de mult timp.
Trimis de: Gordin pe 1 Aug 2007, 01:18 PM
Nu stiu daca se poate face o comparatie intre timpul alocat de-a lungul unei vieti antrenamentului intuitiei si cel alocat, de fiecare data cand este nevoie, unei analize la rece. Fiecare isi alege varianta care i se pare ca il serveste mai bine.
Trimis de: Ovidius pe 1 Aug 2007, 02:13 PM
Evident ca dupa mult mai mult timp decat in cazul intuitiei.
De acord cu tine. Varianta aleasa depinde in mare masura de ce nevoi are fiecare.
Trimis de: axel pe 1 Aug 2007, 04:28 PM
Si nu ti-ai pus probleme de ce?
Poate ar trebui sa faci ceva sa corectezi, pentru ca nu e bine sa te poti baza numai pe intuitie
Trimis de: Olaf pe 1 Aug 2007, 05:10 PM
Axel, ai luat vreodata in considerare ideea de a face un comentariu constructiv la vreunul din subiectele din forum?
La subiect: eu am votat "nu stiu". Din fericire sau nefericire pana acum am acordat incredere destul de usor. Faptele sunt de cele multe ori inexistente asa ca am mers vazand si facand, mai ales ca la mine intuitia este aproape inexistenta. Un sistem flexibil de reevaluare a contat enorm in situatia asta.
Trimis de: Fantasee pe 1 Aug 2007, 06:13 PM
Exact, Olaf.
Dacă persoana este necunoscută sau puţin cunoscută, aşa cum menţiona exergy33 la deschiderea topicului, ce fapte avem pentru a le putea judeca la rece?
Ferească Dumnezeu de o lume unde omul pe care l-am cunoscut acum câteva minute decide la rece că are încredere în mine după primele cinci mişcări ale globilor mei oculari. 
Trimis de: Serenity pe 1 Aug 2007, 08:23 PM
Ma scuzati, stiu ca sunt enervanta cu psihologia dar cred ca teoria conform careia increderea pe care adultul o acorda cu usurinta sau, dimpotriva, cu mare greutate e legata atat de experienta dezvoltarii increderii in copilarie (pana la 1 an copilul e total dependent de cei din jurul lui si este nevoit sa aiba incredere absoluta in cei care il ingrijesc; in functie de ingrijirea si dragostea venita din partea mamei, copilul dezvolta fie un sentiment de incredere, fie unul de neincredere in oameni) cat si de experientele de pe parcursul vietii, ar trebui mentionata, macar.
Dupa cum spuneam la inceput, in general oamenii au tendinta fie sa acorde cu usurinta incredere semenilor sau, dimpotriva, dovedesc o neincredere generalizata in cei din jur... Rar am intalnit persoane care sa fie foarte deschise si sa impartaseasca tot felul de detalii intime unor necunoscuti, iar altora, dimpotriva, sa nu le spuna nimic (ca sa dau un exemplu).
Vorbesc si din experienta mea aici... dar eu ma aflu la celalalt pol: acord destul de greu incredere celorlalti iar atunci cand cunosc o persoana si imi permit sa discut tot felul de lucruri delicate cu ea e pentru ca: imi place, mi-e simpatica, e si ea la randul ei deschisa cu mine, nu-mi pasa prea mult daca acele lucruri vor ramane doar intre noi, etc. etc... nu atat dintr-o incredere deosebita. In cazul meu increderea se castiga, nu se acorda din motive de intuitie.
P.S. Oi fi singura care crede ca a acorda incredere cuiva dupa 5 minute nu e ceva tocmai ... 
cum sa ma exprim? ... ok? 
Trimis de: Fantasee pe 1 Aug 2007, 08:56 PM
Sere a acorda cuiva încredere se traduce în mintea mea prin convingerea că acel om este animat de intenţii pozitive cel puţin în privinţa mea, dacă nu în toate celelalte privinţe.
Mi se pare de prost gust să povestesc omului toată viaţa mea de la geneză până la acordarea încrederii dacă asta înseamnă a acorda încredere cuiva, atunci nu am acordat încrederea mea cuiva vreodată. Nu avem toţi vocaţie de duhovnici, iar eu una chiar nu aş vrea să aibă cineva încredere în mine conform acestei definiţii.
După o cădere fizică, un necunoscut îţi întinde mâna să te ridice. Ce faci, analizezi deci dacă e sau nu demn de încredere, că oricum ai doar câteva secunde să reacţionezi.
Nu eşti deloc enervantă cu psihologia. 
Deci copiii foarte bine îngrijiţi de către mamă în primul an de viaţă ar putea deveni adulţi care acordă încrederea cu oarecare uşurinţă. Nu ştiam asta.
Trimis de: SORIN pe 1 Aug 2007, 09:44 PM
Exact asa e
Trimis de: Serenity pe 1 Aug 2007, 09:46 PM
Vezi, aici e problema... eterna problema .. ca fiecare intelegem prin incredere aproximativ acelasi lucru, cu mici variatii, care uneori sunt esentiale
Hai sa dam un exemplu, ca sa clarificam treaba Sa raportam increderea asta la urmatoarea situatie: o persoana angajata de doar cateva zile la tine la birou, cu care nu ai apucat sa stai de vorba pana acum, se ofera sa-ti faca rost de niste documente de care ai nevoie pentru finalizarea proiectului dar pe care ti-ar fi foarte greu sa pui mana. In cazul in care persoana se va tine de cuvant, iti va usura mult munca si va fi un real ajutor. Dimpotriva, in cazul in care nu se va tine de cuvant, iti va fi aproape imposibil sa termini proiectul la timp pentru ca te-ai bazat pe ea. Ai de ales intre a avea incredere si a accepta oferta sau a nu avea incredere si a te chinui tu insuti sa faci rost de ele. Ce faci? Ce te face sa ai sau nu incredere? Poti avea incredere in situatia asta? (am inteles bine? )
Eu, de exemplu, nu as putea niciodata sa am incredere. Sa am certitudinea ca omul va face tot posibilul sa ma ajute... Poate avea atat de multe motive sa se fi oferit fara sa aiba intentia sa ma ajute, cu adevarat. Dar pe mine mama m-a trimis la bunica cand aveam 6 luni
Edit: Stai sa mai lamuresc niste lucruri Nu m-am referit la a povesti toata viata, la a face confidente sau a te spovedi in fata cuiva... vorbeam de increderea de a povesti cuiva un lucru de care nu esti tocmai mandra avand incredere ca nu te va intelege si nu te va judeca, increderea de a spune un lucru care, daca s-ar afla, ai putea avea probleme sau increderea de a spune ceva ce ti-ar putea compromite imaginea daca ar fi gresit inteles; de a spune lucrurile astea unui necunoscut.
Corect, ar putea deveni, daca nu intervin alte evenimente care sa le zdruncine increderea in oameni. Asa spune teoria. Si eu am tendinta sa-i dau dreptate intr-o oarecare masura.
Trimis de: axel pe 1 Aug 2007, 10:58 PM
Increderea nu se bazeaza [doar] pe certitudine. Se bazeaza mai mult pe un risc calculat.
Certitudinea cand e vorba de altii mi se pare ca tine mai mult de faith.
Acordarea increderii nu tine prea mult de chestii de genul bunatate sufleteasca a celui care se ofera sa te ajute, etc. E idealism prostesc sa crezi ca toti oamenii buni la suflet sunt de incredere in orice conditie si toti oamenii care nu-s ingerasi nu sunt de incredere in nici o conditie. Nici macar intentia initiala a persoanei caruia ii acorzi increderea nu e total relevanta; se poate razgandi intre timp
Rational, as spune ca gradul de incredere care trebuie acordat cuiva tine de ce pierde persoana respectiva daca-ti inseala increderea si ce castiga persoana respectiva daca nu-ti inseala increderea. Si de istoria persoanei respective (oameni diferiti au comportament diferit). Pierdere si castig nu in mod necesar imediata. Ci pierdere si castig in general (pe termen lung).
Implicit, nu poti acorda incredere unei persoane irationale. Eventual, poti paria pe comportamentul unei persoane proaste si docile. Dar nu e legat de incredere, ci de ipoteza ca poti evalua riscul viitor analizand trecutul.
Trimis de: Erwin pe 2 Aug 2007, 12:29 AM
Am bifat unde a bifat majoritatea, sunt de acord cu cele expuse mai sus în general, vreau sa adaug două lucruri:
unul este că în secundele în care trebuie să evaluezi un om dacă să ai sau nu încredere în el funcţionează limbajul trupului, comunicarea non-verbală, pe care adesea o facem subconştient iar la nivelul raţional ajunge doar o rezultantă, o senzaţie, judecată mai degrabă de inteligenţa emoţională... dacă avem mai mult timp la dispoziţie atunci funcţionează experienţa acumulată în relaţia cu persoana respectivă, dar cum bine zice Axel, oamenii se pot răzgândi şi ne putem trezi înşelaţi de oameni pe care i-am considerat multă vreme prieteni buni...
Iubirea este al doilea lucru care are o mare influenţă în acordarea (adesea necondiţionată a) încrederii unor persoane dragi. În plus, e dependentă de încredere, căci nu mai putem iubi pe cei ce ne-au înşelat...
Încrederea e ca şi respectul... "noblesse oblige"
Trimis de: Serenity pe 2 Aug 2007, 02:13 AM
De asemenea, functioneaza acele "scurtaturi cognitive" care stau la baza prejudecatilor, gandirii stereotipe, dar care ne ajuta sa recunoastem mai repede ce se afla in fata noastra, sa gestionam cu mai multa usurinta informatia, multumita experientelor anterioare acumulate. E un proces pe care nu-l putem evita... Cand vedem pentru prima data o persoana toata experienta noastra de pana atunci isi spune cuvantul, si dezvoltam automat anumite perceptii, ganduri, idei si sentimente legate de ea. Unii ii spun intuitie, deoarece se realizeaza foarte usor, rapid si inconstient. In fapt, e in mare parte gandire stereotipa...
De exemplu: intr-o tanti care seamana foarte mult cu matusica Stela o sa ai mult mai multa incredere decat intr-un individ care iti aminteste de cazul Rimaru (de-aia in tren ne cautam loc langa batrani, cand suntem pe plaja rugam pe cineva care e cu familia sa se uite la lucrurile noastre cat suntem in apa, etc... reprezinta categorii mai "de incredere"). Ma rog, exemplul meu e extrem dar ideea ramane... pe "matusica" ai inclus-o imediat in categoria matusicilor si i-ai transferat in acelasi timp si o parte din calitatile matusii tale: onestitate, bunatate, amabilitate, etc. pe cand cu categoria de oameni din care face parte, in mintea ta, celalat, nu vrei sa ai nimic de-a face. Toata treaba devine si mai complexa pe masura ce cunosti din ce in ce mai bine persoana....
Trimis de: exergy33 pe 2 Aug 2007, 05:41 AM
@Olaf
... si tu, Brutus!?
Cu cit ma gindesc mai mult la conceptul de 'incredere', la elementele care duc la formarea lui ... imi dau seama ca lucrurile se complica, mai mult decit le pot eu intelege , si ajung la concluzia nu stiu .
@Fantasee
Exact! De ce se intimpla ca privind pe cineva foarte putin cunoscut, sa ai un sentiment de incredere fata de acea persoana? Nu ma gindeam la faptul sa incepi sa-i povestesti cine stie ce lucruri din viata ta, ci la acel sentiment neinteles care te cuprinde cind constati ca daca ai avea nevoie de un ajutor, i-ai cere ei ajutorul ... pentru ca ai increderea ca nu se va da in laturi sa te ajute.
@Serenity
Dimpotriva, esti foarte bine venita cu psihologia. Exemplul cu copilul bine ingrijit in copilarie, de parinti sau de bunici, explica si faptul de ce copii crescuti in casele de copii sunt suspiciosi.
Al doilea exemplu , cel cu un coleg/colega de birou, a venit la fix. La acest gen de situatii m-am gindit si eu ... colegi de serviciu mai putin cunoscuti, functionari intr-un departament, la o banca, la fisc, la primarie, la ambasada, spital, ..etc
... mici probleme pesonale pe care ai incredere sa le spui unora dintre ei pentru ca o voce din interiorul tau iti spune sa te increzi in ei, in faptul ca ei te vor ajuta sa-ti rezolvi problemele sau ca te vor indruma in vreun fel.
@axel
In astfel de cazuri nu cred ca poti avea certitudini.
In ce priveste riscul calculat ... sa ne inchipuim situatia in care cineva isi da seama ca daca acorda incredere unei persoane, iar aceasta nu se va tine de cuvint, el ar avea foarte mult de pierdut. Subiectul in cauza nu este constrins sau nevoit sa acorde incredere acelei persoane ... mai are la dispozitie si alte posibilitati. Totusi decide sa-i acorde incredere, perfect constient de risc. Ma intreb de ce o face? Sa fie numai placerea de a risca?
@Erwin
, da.
Trimis de: axel pe 2 Aug 2007, 06:13 AM
Auzi, tu ai habar ce inseamna conceptul risc calculat?
Trimis de: exergy33 pe 2 Aug 2007, 06:59 AM
In ipoteza ca nu am habar , ar fi indicat ca persoana care a utilizat termenul de 'risc calculat', sa-i dea si explicatia. Nu de alta , dar cred ca se face o confuzie intre termenii de risc calculat si risc asumat.
Trimis de: axel pe 2 Aug 2007, 07:16 AM
http://www.answers.com/topic/calculated-risk
Risc calculat: stii care este factorul de risc, stii care sunt beneficiile potentiale, stii care sunt pierderile potentiale (cel putin esti capabil). Eventual mai stii si ce sta in spatele sansei de succes si a celei de insucces (adica ce cauzeaza succesul si ce cauzeaza insuccesul).
Risc asumat: nu implica deloc ca ai cunoaste lucrurile mentionate mai sus la risc calculat
Mi se pare ca un risc calculat este un risc asumat. Dar nu si invers.
Exemplu de risc asumat care nu e si calculat: esti cu prietena (lover), si un amic de-al vostru iti cere masina imprumut pentru dupa-amiaza aceasta. Tie iti trebuie neaparat maine masina, ca sa ajungi la serviciu. Daca ii dai masina doar ca sa te dai cu par pe piept in fata prietenei (ca vai ce darnic esti sau cine stie ce), atunci e un risc asumat, care s-ar putea sa nu fie calculat deloc . Sau care sa fie calculat prost
In schimb daca analizezi riscul de a pierde masina - sa zicem ca stii ca amicul este bun sofer, deci riscul e f.f. mic - si consecintele in ambele sensuri - daca nu se intampla nimic, atunci iti imbunatatesti relatia cu amicul, si eventual si el iti va face o favoare alta data, daca se intampla sa faca accident, ai probleme in a ajunge la serviciu maine. Cuantificand (mental), inmultind cu riscul (tot mental), poti afla daca a-i da masina amicului e un risc care merita asumat sau nu.
Morala: poti sa epatezi si sa-ti asumi riscuri si fara sa ai incredere in oameni. O poti face pentru public
Alt exemplu de risc asumat, dar necalculat (sau calculat prost): sa joci la ruleta bani! (fara ca sa trisezi) Cu exceptia cazului in care consideri ca beneficiul tau este distractia - ai petrecut placut timpul in cazino.
Trimis de: Ovidius pe 2 Aug 2007, 09:24 AM
Serenity a explicat deja de ce...pentru ca intervine inconstient experienta de viata care asociaza persoana in cauza cu persoane in care ai avut incredere.
Cred ca se poate si invers, adica in cazul in care ai avut in copilarie o experienta de viata negativa si ai asociat persoana respectiva cu "neincrederea", sa asociezi alte persoane cu trasaturi contradictorii, cu increderea. Stie cineva daca stiintific este valabil sau nu? Eu doar presupun asta....
Trimis de: Olaf pe 2 Aug 2007, 09:49 AM
Nu sunt de acord cu chestia asta.
Mie imi pare ca sunt de fapt trei termeni aici: risc, a calcula si a(-si) asuma.
Apare riscul, il evaluezi/calculezi (mai bine sau mai prost) si ti-l asumi sau nu.
Practic, a acorda increderea, in acesti termeni, inseamna sa-ti asumi riscul iar intrebarea se refera la modul de calcul si pragul de decizie.
Trimis de: Gordin pe 2 Aug 2007, 12:07 PM
Hmm, pana la urma o sa se ajunga la concluzia ca pantru a acorda incredere cuiva este nevoie de un intreg proces de luare a deciziilor, desi uneori e facut inconstient, si o sa se schimbe niste voturi.
Nu imi dau seama ce inseamna trasaturi contradictorii. Cred ca este vorba de o clasificare generala a trasaturilor si ce ne inspira ,pe care o facem fara sa ne dam seama (prin asociere): bunatate, calm, frica, relaxare, iritare sau mai stiu eu ce. Pana la urma cam ce zicea Serenity cu matusa, dar pe plaja poate sa nu existe in locul unde iti poti pune prosopul o persoana care sa semene cu cineva cunoscut, ce faci, nu te mai asezi?
Si mai mult, cat timp dureaza sentimentul de neicredere atunci cand in copilarie ai fost marcat de o experienta neplacuta. E posibil ca fizionomia pe care o asociezi cu neincrederea sa fie una banala, asta nu inseamna ca te feresti de `toti` oamenii, tot restul vietii, trebuie sa mai intervina ceva. La un moment dat ar fi cazul sa-ti dai seama si sa apelezi la o a doua metoda.
Poate era mai bine sa fie altfel formulata intrebarea. Nu de unde vine, dar care sunt pasii pe care ii urmeaza o persoana in acordarea increderii, pt ca mie mi se pare ca atunci cand una din metode (si cea mai simpla) nu functioneaza ( nu ti se pare ca te poti baza pe ea), treci la urmatoarea. Axel zicea bine ca nu te poti baza numai pe una din cele enumerate si de ce ai face-o daca ai la dispozitie mai multe?
Am mai observat ca nici macar ideea de incredere nu are aceeasi semnificatie pentru toti care si-au dat cu parerea si poate de aceea pt unii e mai usor sa acorde asa zisa incredere si pentru altii mai greu.
Ar fi interesant sa stim ce fizionomie asociaza fiecare dintre noi cu increderea/ neincrederea(daca o face). La Serenity am aflat: matusa si Ramaru
. Poate dupa ce le combinam o sa avem adevarata fata a increderii.
Trimis de: Serenity pe 2 Aug 2007, 02:17 PM
Pai scenariul care in mintea mea ar fi normal
e urmatorul: vine omul si isi pune prosopul fara a face analiza amanuntita a tuturor vecinilor de plaja. Se prajeste bine la soare dupa care vrea sa intre in apa, dar fiind singur nu poate cara cu el portofel, aparat foto, haine, etc. Si-atunci se uita mai atent in jur, la vecinii de cearsaf, sa vada daca ii inspira incredere cineva. Daca gaseste pe cineva caruia sa-i poata acroda incredere, il roaga sa aiba grija de lucrurile lui. Daca nimeni din jur nu pare de incredere, are grija de portofel. Nu ati fost nici unul in situatia asta? Nu e nevoie ca oamenii din jur sa semene cu cineva cunoscut ca sa poti avea sau nu incredere in ei. Matusica a fost doar un exemplu de-al meu ca sa va faceti o idee asupra fenomenului
Psihicul nostru actioneaza mult mai complex de-atat. Se realizeaza niste conexiuni fantastice in care intervine toata experienta anterioara, nu doar vechile cunostiinte cu care ai putea face asociatii. Rezultatul e sentimentul pe care ti-l inspira persoana din fata ta, sentiment pe care, evident, nu-l poti explica deoarece ar trebui sa constientizezi mii se asociatii pe care creierul tau le face in fractiuni de secunda. Ceea ce ar dura cam mult, nu? Sper sa nu fi aberat prea tare N-ai cunoscut nici o persoana care sa nu aiba incredere in oameni, in general? Problema asta nu e legata de o anumita experienta anterioara sau de o fizionomie... Exemplu: o persoana care are tendinta sa-i idealizeze pe cei din jur. Sa-i considere mult mai buni, mai virtuosi, mai de incredere decat sunt de fapt... Sa aiba incredere ca dupa cateva luni de relatie persoana iubita nu ar putea calca stramb, ca "prietenul cel mai bun" ar pune binele lui/ei pe primul plan, si-asa mai departe. Genul asta de persoana (si exista multe) va avea dezamagire dupa dezamagire. Dezamagiri care nu numai ca o vor trezi la realitate la un moment dat, dar exista posibilitatea sa o arunce la cealalta extrema: ii va fi extrem de greu sa mai aiba incredere in cineva. Bine-nteles... nu poti trai fara sa acorzi nimanui incredere. Aici intervin celelalte strategii, de care vorbeai si tu si axel...
Ce ma intreb eu e: atunci cand, sa spunem, accepti ajutorul cuiva in urma unei analize a riscurilor... se mai poate vorbi de incredere? Mai poti spune ca ai incredere in persoana respectiva? (nu e intrebare retorica
)Tocmai din cauza asta eu susutin cu infocare principiul exemplelor
Altfel riscam sa ne pierdem in teorie...
Trimis de: Fantasee pe 2 Aug 2007, 02:35 PM
Exergy33 a spus:
Chestia asta cu ajutorul nu-şi găseşte locul în definiţia pe care o dau eu încrederii.
Cred că aici este detaliul care face diferenţa. Nu putem şti că un cunoscut nu se va da în lături să ne ajute. Pentru mine, încrederea într-un om nu înseamnă că simt că acesta m-ar ajuta dacă aş avea nevoie. Asta ar însemna să nu am încredere în toţi oamenii care nu m-ar ajuta, adică în tot restul populaţiei planetei cu puţine excepţii. Când am încredere în cineva înseamnă că simt că nu are intenţii negative în privinţa mea, dacă nu şi în alte privinţe. Când nu mă simt ameninţată de un om, atunci am încredere în intenţia sa pozitivă în privinţa mea. Atât. Mai departe rămâne de văzut; în timp poate acţiona astfel încât încrederea mea în acel om să crească sau să scadă.
Depinde de personaj şi de conjunctură, dar iniţial i s-a acordat încredere fiindcă era animat de intenţii pozitive. Pentru a exclude varianta discriminării, îmi pare mai rezonabil să presupun că un om este bun până ce se dovedeşte contrariul. Dacă se întâmplă să şi simt că este un om bun, atunci are încrederea mea.
Sere
în cazul colegilor de birou aş avea încredere în angajata cea nouă, este o ocazie să-i testez abilităţile, nu? Înafară de asta, dacă omul cu care lucrez nu este de încredere defapt, prefer să aflu asta mai devreme decât mai târziu.Am cunoscut mulţi oameni care nu au încredere în general. Îmi pare rău de ei, nu ştiu de ce, fiindcă ar trebui să las fiecare om să fie aşa cum vrea să fie, nu cum mi-ar conveni mie.
Mă gândeam uneori că poate existenţa lor ar fi mai umanizată dacă ar risca să acorde încredere cuiva. Viaţa fără riscuri, viaţa fără curaj lasă amprenta apatiei. Inconştient măcinaţi de propria neîncredere, unii dintre ei deveneau rebeli fără cauză. Nu ştiu ce era mai rău pentru cei din jur, să-i întâlnească în perioada apatiei sau în cea a rebeliunii. Insist: încrederea se acordă, nu se câştigă. Omul demn de încredere nu va înşela aşteptările celui care are încredere în el, cel nedemn nu le va împlini.
Şi acum îmi amintesc de topicul acela despre
aşteptări, deschis parcă de calfa. În fine, sper că indiferent prin ce procedeu acordăm sau nu încredere cuiva să luăm decizia corectă, de cele mai multe ori.
edit: Apropos de oamenii care au tendinţa de a-i idealiza pe cei din jur, Sere (scuze că revin, am postat prea repede una după alta). Sunt o optimistă incurabilă, sper la tot ce este mai bine şi mai frumos. Dar dacă nu se întâmplă aşa nu simt dezamăgire, aştept ... data viitoare.
Fiindcă dacă suntem încă vii şi curajoşi, există cel puţin o şansă să ne vedem dorinţele împlinite. Vă propun să avem încredere în acest lucru.
Trimis de: Gordin pe 2 Aug 2007, 02:45 PM
Pai bine, bine, dar daca e sa te gandesti ca in portofel ai toti banii pe care i-ai adus sa-ti ajunga o saptamana la mare sau unde esti la plaja si esti in prima zi, serios vorbind, toti de pe plaja sunt necunoscuti, atunci nu bagi portofelul la slip sau il lasi acasa? Ups! asta o fi o neincredere in oameni sau doar o precautie? Fireste ca am intalnit oameni care nu au incredere in oameni in general, de fapt poate e mai bine sa discutam putin de neincredere sau cel putin mai usor.
Cred ca am putea cadea de comun acord ca neincrederea vine din temeri pe care le avem:
- ca sunt legate de experiente anterioare neplacute
- ca nu vrem sa fim dezamagiti, furati (portofelul , chiar daca nu ni s-a mai intamplat), inselati
- ca cineva ne-a avertizat in legatura cu anumite chestii ("in zona respectiva sa ai grija ca nu stiu ce se intampla, sa nu umbli noaptea, etc) Si e bine oare sa luam de bun tot ce ne zic unii sau sa cercetam noi insine sa tragem o concluzie?
- ca ne temem cum am putea fi vazuti de anumite persoane daca le-am dezvalui o parte din noi de care nu suntem nici noi siguri (nu avem incredere in noi insine)
- ne temem sa nu dezamagim pe altii si astfel sa ne pierdem increderea in anumite `calitati` pe care ni le atribuiam
- mai stiu eu ce.
Si-atunci, increderea poate vine din incercarea de a depasi anumite temeri, de a ne dovedi sau a dovedi altora ceva.
Pai ce inseamna pentru tine incredere?
Daca analiza riscurilor se face prin mii de conexiuni intre evenimente si previziuni fara sa-ti dai seama de amploarea procesului si nu o consideri analiza propriu-zisa ci doar un ..`sentiment` atunci poti sau nu si analizezi inca o data. Si poate ca aici intervine ce zicea cineva mai la inceputul topicului si anume: depinde pt ce acorzi incredere, daca se refera doar la un lucru minor sau `iti pui viata` in mainile cuiva (desi suna cam exagerat).
Trimis de: Ovidius pe 2 Aug 2007, 03:06 PM
Scuze pentru exprimarea aiurea. Contradictoriul nu are nimic de-a face cu opusul...
Deci intrebarea ar fi urmatoarea: Se poate ca in cazul in care ai avut in copilarie o experienta de viata negativa si ai asociat persoana respectiva cu "neincrederea", sa asociezi alte persoane cu trasaturi opuse, cu increderea? Sau te limitezi doar la respingerea "sabloanelor"?
Trimis de: Gordin pe 2 Aug 2007, 03:20 PM
Mai degraba, cred eu, ca o data marcat de o experienta negativa, chiar daca o asociezi cu o anumita fizionomie, nu numai ca respingi `sablonul` dar si capacitatea ta de a acorda incredere in general, scade. Si apoi, am mai zis, cum poti asocia un chip daca el are trasaturi comune cu multe altele? Daca ochii aia ii vezi si la altcineva, poate nu te mai gandesti la persoana aceea, dar fata de cea pe care o ai in fata ( ca are ochii asa) simti o retinere. Deci trasaturile ar trebuie sa fie foarte bine conturate sau mai bine zis felul in care tu le retii si cu siguranta le amplifici in vreun fel ( opusul a ceea ce zicea Serenity cu idealizatul) sa fie oarecum particulare.
Revin si spun ca nu cred sa poti acorda incredere doar pentru ca ai un sablon pentru neincredere. Cel mult, poti fi mai relaxat atunci cand analizezi persoana respectiva sau cand esti fata-in-fata cu ea.
Trimis de: Serenity pe 2 Aug 2007, 03:27 PM
Pai cand am zis analiza riscurilor m-am referit la riscul calculat a lui axel. Adica sa accepti ajutorul cuiva dupa ce ai calculat rational cate sanse ai ca persoana sa se tina de cuvant (de exemplu). Mie aici mi se pare ca nu mai e vorba de incredere, ci de un risc asumat. Pentru mine increderea inseamna ceea ce se intelege in mod normal prin incredere: sentiment de relativa siguranta in intentia cuiva. Si-apai atunci cand incepi sa calculezi riscuri nu cred ca mai e vorba de siguranta... Desi, repet, in multe situatii nu ai de ales si si eu apelez la strategia asta de foarte multe ori. Doar ca nu o vad ca pe o dovada de incredere....
@Fanta, tot ce spui tu suna foarte frumos, foarte corect... Si daca chiar reusesti sa traiesti dupa principiile astea, daca iti reuseste tot ce ai spus, ai toata admiratia mea Dar pentru mine, una, si pentru marea majoritate a oamenilor, cred eu, e o utopie.
Vezi, aici e diferenta. Eu cred, nu sper la tot ceea ce e mai bun. Si atunci cand nu e asa, sufar. Pentru ca pe langa faptul ca am tendinta de a idealiza oamenii, pun si suflet foarte usor. Sa ma inveti si pe mine, cand ai timp, cum sa fac sa ma limitez la a spera si a nu-mi face iluzii
Oricum, e clar ca vedem diferit notiunea de incredere
Pentru mine a acorda incredere inseamna ceva mai mult decat a acorda o sansa.@Ovidius, te-ai exprimat bine, stai linistit. Sau cel putin cred ca a inteles toata lumea care era intrebarea ta... Eu, una, nu am raspuns pentru ca sincera sa fiu nu stiu. Nu am citit nimic pe tema asta...
Trimis de: Fantasee pe 2 Aug 2007, 04:16 PM
Dar pentru mine, una, si pentru marea majoritate a oamenilor, cred eu, e o utopie.Ajunsesem deja la concluzia că multor oameni li se pare admirabil să aibă cineva încredere în ei, însă li se părea prostesc să aibă încredere la rândul lor.
Ce ţi-e şi cu standardele duble ... tot dintr-un soi de neîncredere izvorăsc şi ele, aş zice. Evident, nu mă mir când oamenii buni sunt luaţi drept proşti. La naiba, prea des mă regăsesc printre ei.
Probabil că mi-e lene să fiu pesimistă şi să mă gândesc zilnic la sinucidere. Înveţi să speri fără să-ţi faci iluzii când accepţi că nu ţi se cuvine nimic. Atunci nu doare dacă nu obţii ce ai sperat, dar poţi continua să speri.
Iar dacă nu reuşeşti ... unor utopii le şade mai bine aşa, oricum. Iar aia cu Pandora şi nu ştiu ce cutie ar face bine să rămână doar un mit.
Trimis de: Gordin pe 2 Aug 2007, 04:47 PM
Serenity
Stai sa intreb ceva, ca pe mine ma mananca teoria
si tu ai zis ca studiezi psihologia. Ai zis: calculat rational...Crezi ca ceea ce se intampla in subconstient e irational? Adica daca se fac niste legaturi de care nu esti perfect constient, desi sunt bazate pe experiente, asocieri, etc, acestea sunt sau nu rationale? Trebuie sa te surprinzi propriu-zis gandind si facand legaturile ca sa fie ceva de genul asta? Nu stiu daca am inteles eu gresit sau m-a indus in eroare "calculul rational", oricum intrebarea ramane, ca o curiozitate de-a mea. Merci.
Trimis de: axel pe 2 Aug 2007, 04:50 PM
Mie imi pare ca sunt de fapt trei termeni aici: risc, a calcula si a(-si) asuma.
Apare riscul, il evaluezi/calculezi (mai bine sau mai prost) si ti-l asumi sau nu.
Practic, a acorda increderea, in acesti termeni, inseamna sa-ti asumi riscul iar intrebarea se refera la modul de calcul si pragul de decizie.
Daca ai fi citit definitia de la http://www.answers.com/topic/calculated-risk , ai fi observat ca incepe cu "A chance taken after [...]"
Adica riscul calculat este deja un risc asumat!!!
Evident, daca dai dreptate dictionarului in privinta definitiei - adica consideri ca este [relativ] completa si corecta.
Legat de modul de decizie, a discutat foarte bine Serenity despre el.
Unii mai saraci cu duhul nu se pot baza decat pe intuitii si pe experiente anterioare (cu impact la nivel subconstient), altii mai inteligenti se pot baza in plus si pe rationament logic.
Trimis de: axel pe 2 Aug 2007, 06:17 PM
Pai mentionai exemplul cu a lasa cuiva pe plaja lucrurile tale (telefonul mobil, cheile de la masina/hotel, portofelul cu ceva bani, prosopul, etc). Este in fond un risc, pentru ca tu nu cunosti persoana. Pana la urma, acorzi sau nu incredere acelei persoane? Este dovada de incredere sau nu?
Apropos de exemplul cu pricina, de ce este rational mai preferabil sa lasi lucrurile cuiva cu familia decat la un tip singur sau la un grup de 2-3 tipi:
1. este foarte putin probabil ca cineva vine la furat pe plaja impreuna cu familia sa. Cel mai mare procent de infractori pe plaja . Asta se refera la intentia a priori a celui in care acorzi increderea - stii ca e putin probabil sa aiba deja idei
2. daca e cu nevasta si cu copiii, atunci are mobilitate mai scazuta. E mai greu sa o stearga intr-un minut. Se refera la intentia a posteriori a celui in care acorzi increderea - stii ca e putin probabil sa-i vina idei
3. e mai mic riscul sa plece, uitand de lucrurile tale. Fiind in grup, ia mai mult timp sa se miste, iar daca intra si el in apa, poate ramane cineva din familia lui care are grija de lucrurile lor si de ale tale. Se refera la neglijenta care poate aparea.
Increderea nu are numai subiect (eu am incredere in cutarescu). Mai are si obiect (eu am incredere in cutarescu in privinta faptului x). Eu pot avea incredere in X intr-o anumita privinta, si pot n-avea incredere deloc in alta privinta.
Trimis de: Serenity pe 2 Aug 2007, 06:35 PM
@Gordin, in primul rand cred ca m-am exprimat eu gresit cu calculul rational Ce voiam sa spun era 'calcul constient' sau 'analiza rationala' a situatiei In al doilea rand, m-ai luat prin surprindere. Nu m-am gandit niciodata ca inconstientul ar putea avea vreo legatura cu gandirea rationala. Mie personal nu mi se pare deloc rational sa antipatizez puternic o persoana pe care o vad pentru prima data in viata si cu care nu am schimbat nici doua vorbe. Deci cred ca da, de multe ori inconstientul e al naibii de irational Nu stiu daca am inteles bine intrebarea si e doar o parere personala... Poate se gaseste altcineva sa ma corecteze.
@axel, nu mai am ce sa comentez. Ca stai sa analizezi rational daca familia e de incredere sau mergi pe mana subconstientului care face asta pentru tine, pana la urma ajungi in acelasi punct. Deci de ce nu ar fi vorba tot de incredere? M-ai convins
Trimis de: Gordin pe 2 Aug 2007, 07:13 PM
Eu te intrebam, gandindu-ma ca ai mai intalnit vreo discutie asemanatoare pe la vreun curs sau ceva. Oricum, banuiesc sa te fi referit la subconstient cand ai zis inconstient dar l-ai folosit asa pentru ca se refera la anumite lucruri de care acum nu esti perfect constient (dar de care ai fost si-ai mai putea fi). Stiu ca poate nu-i locul pentru discutia asta, insa mie mi se pare cam interesanta.
Revenind la familia careia ii acorzi incredere in a-ti veghea lucrurile pe plaja, daca unul din familie e cleptoman, sau cei doi batranei aparent veniti sa se relaxeze se ocupa cu diverse subtilizari. Da, stiu, caut nod in papura, dar e o varianta posibila. Sigur daca iti lasi lucrurile pe mana cuiva, te mai uiti la ele din apa, asta inseamna ca nu acorzi deplina incredere, ci poate ca doar ai facut pasul de a ruga pe cineva doar ca sa te simti mai linistit, fara a avea insa siguranta. In mare, alegerea cu familia mi se pare destul de potrivita, eu prefer sa las chestii mai importante acasa cand merg la plaja.
Trimis de: Serenity pe 2 Aug 2007, 07:51 PM
Eu am spus inconstient pentru ca la facultatea mea numai psihanaliza pare sa se predea Oricum, subconstientul si inconstientul nu e chiar acelasi lucru. Sunt anumite lucruri de care nu esti constient acum dar pe care esti capabil sa le (re)aduci in campul constiintei la un moment dat, insa exista anumite experiente pe care nu le vei putea constientiza niciodata. De exemplu tot ce e legat de viata intrauterina. Ai trait respectiva perioada, ai fost constient in mare parte de tot ce ti s-a intamplat atunci dar nu iti vei mai putea aminti vreun detaliu. Cam in asta consta diferenta dintre inconstient si subconstient. Subconstientul se situeaza undeva la suprafata inconstientului si are potential de-a reintra in constient. Dar suntem total off-topic
Trimis de: axel pe 2 Aug 2007, 08:18 PM
Pai eu afirm ca este vorba de incredere
Chiar daca se ia un risc (calculat).Ca eu pana la urma asta afirm. Ca [mai tottimpul] increderea implica si un anumit grad de risc.
Trimis de: Serenity pe 2 Aug 2007, 08:27 PM
Eu pe mine ma intrebam Si mi-am raspuns singura ca ai dreptate, e vorba tot de incredere
Trimis de: axel pe 2 Aug 2007, 09:04 PM
Ok
Mi se paruse ca m-ai inteles gresit. Acum am citit din nou ce ai scris si, da, m-am inselat.
Trimis de: exergy33 pe 3 Aug 2007, 06:33 AM
@Olaf
. Si cred ca ar trebui spus ca exista cazuri in care acorzi incredere cuiva, tocmai pe baza acestor exercitii de logica, fara sa ai cu adevarat un sentiment de incredere fata de acea persoana.@Serenity
Sper sa nu fi aberat prea tare @axel
corect
Fantasee si Gordin , voi reveni ca sa va raspund. Imi cere timp sa-mi ordonez ideile si sa le compar cu ceea ce ati postat voi.
Trimis de: exergy33 pe 5 Aug 2007, 05:17 AM
@Fantasee
Nu am inteles ce sens dai tu expresiilor :"intentii negative" si "intentii pozitive" .
Ce ţi-e şi cu standardele duble ... tot dintr-un soi de neîncredere izvorăsc şi ele, aş zice.Poate ca nu e vorba de standarde duble, poate ca e vorba de un scepticism dictat de latura lor psihologica. Scepticii au tendinta de a nu acorda incredere, mai bine zis ei nu pot avea sentimentul de incredere, chiar fata de persoanele cele mai de incredere. Sunt convinsa ca si ei rationeaza si pun in balanta toate posibilitatile ... dar se intimpla ceva, acolo in interiorul fiintei lor, ceva care opreste generarea sentimentului in sine.
@Gordin
Si aici e mult de discutat. Nu contest rolul fizionomiei in generarea sentimentului de incredere, nici legaturile pe care le facem intre oamenii pe care ii cunostem azi, cu cei pe care i-am cunoscut anterior. Dar ce se intimpla cind traim intr-un spatiu geografic unde populatia are trasaturi foarte diferite? Cum va actiona subconstientul nostru?
In Iran traiesc mai multe feluri de oameni. Persanii, kurzii si lurii au trasaturi aproape identice cu populatia europeana. Acelasi lucru s-ar putea spune si despre cea mai mare parte a turcilor azeri, care vorbesc limba azera, dar care in decursul istoriei s-au incrucisat in nenumarate rinduri cu persanii.
Dar mai exista si sate sau orase locuite in majoritate de turci azeri cu trasaturi mongoloide, mici de statura, cu pielea de culoare galben-nisipie, ochii ingusti,.. etc. Acelasi lucru il intilnesti si in zonele locuite de turcmeni, pe litoralul de est al marii Caspice. Cind esti printre ei nu mai poti face nici o asociere de fizionomii.
Sau daca mergi in provincia Baluchistan, la granita cu Pakistanul, vei constata ca majoritatea oamenilor seamana cu indienii sau cu tiganii.( forma ochilor, calitatea parului, culoarea pielii... ca sa nu mai zic de muzica pe care o cinta).
Totusi, din experienta proprie, chiar si in raport cu ei, mi-am dat seama ca psihicul meu actioneaza la fel. Fata de unii aveam un sentiment de incredere, fata de altii nu.
Stau si ma intreb : pentru un european care traieste in China, Japonia, Coreea sau Vietnam , ce rol joaca fizionomia in stabilirea increderii, stiut fiind faptul ca europenii cu greu pot face distinctie intre fizionomiile rasei galbene? Aceeasi intrebare poate fi pusa si pentru europenii care traiesc in tari africane cu populatie de culoare neagra.(Egipt, Maroc si Algeria sunt considerate ca facind parte din "Africa Alba")
Daca mine-poimine am pleca sa locuim printre eschimosi, oare cum ne-am descurca in ceea ce priveste acordarea increderii?
Trimis de: Merlina pe 6 Aug 2007, 09:59 PM
Ma gandesc ca Gordin s-a gandit de fapt la expresia fetei si nu la fizionomie... Expresia fetei ar putea trada niste trasaturi de caracter, nu?
Trimis de: Serenity pe 6 Aug 2007, 10:43 PM
Expresia fetei tradeaza, prin definitie, o stare afectiva de moment. Nu vad cum ar putea trada trasaturi de caracter...
Trimis de: Merlina pe 6 Aug 2007, 10:59 PM
Poate daca am privi o poza, intradevar, nu am deslusi mai mult decat o stare afectiva de moment (desi stiu ca exista si persoane care ar putea sa spuna mult mai multe despre cineva numai privindu-i fotografia).
Dar intr-un interval de timp mai lung sau mai scurt eu cred ca s-ar putea ajunge si la concluzii privind caracterul, numai privind chipul unui om; ochii, pozitia si adancimea ridurilor, pozitia sprancenelor, modul in care isi tine gura etc. Eu personal cred ca ochii si gura tradeaza cel mai mult din felul de a fi al unei persoane, apoi pozitia corpului...
Mi-am amintit, exista carti care descriu caracterul omului in functie si de fizionomie!...
Trimis de: Serenity pe 6 Aug 2007, 11:17 PM
Pai expresia fetei si fizionomia sunt doua lucruri diferite
Eu la expresia fetei ma refeream... ea nu poate trada trasaturi de caracter, in opinia mea.
Trimis de: Merlina pe 6 Aug 2007, 11:24 PM
Asa este, dar pentru ca Gordin s-a referit la fizionomie de aceea am bagat ultima fraza cu amintitul...
De ce?... Dupa expresia fetei nu poti sa-ti dai seama daca cineva are un caracter deschis sau mai inchis, de exemplu?... Fac eu vreo confuzie aici?
Trimis de: Merlina pe 6 Aug 2007, 11:40 PM
Eu dupa expresia fetei depistez persoanele care mint... si nu m-am inselat niciodata....
Trimis de: Serenity pe 7 Aug 2007, 01:32 AM
Hmmm, nu zic ca nu poti sa-ti dai seama daca un om e mai introvertit sau extrovertit, dar cred ca mai degraba expresivitarea fetei iti spune asta... nu expresia dintr-un moment sau altul
Trimis de: Merlina pe 7 Aug 2007, 07:09 AM
Pai eu zic ca expresivitatea se refera la calitatea "suportului", adica la capacitatea lui de a reda mai mult sau mai putin o ... expresie.
Trimis de: Merlina pe 7 Aug 2007, 07:18 AM
http://traduceri-daniel-stuparu.blogspot.com/2007/04/ce-este-fiziognomia-sau-ce-presupune.html
Trimis de: exergy33 pe 7 Aug 2007, 09:56 AM
Eu cred ca fizionomia fetei reprezinta intradevar un display, care in unele momente este mai expresiv decit in altele. Totusi nu trebuie sa cadem in greseala de a crede ca oamenii cu o figura mai putin expresiva, sau cei care nu-si exteriorizeaza trairile, cei care stau placizi si calmi in fata noastra, nu ar fi patrunsi ... uneori chiar macinati de sentimente.
... mai sunt si oameni pe care nu poti sa-i citesti chiar asa usor dupa fata.
Trimis de: Gordin pe 7 Aug 2007, 12:03 PM
Eu m-am referit la chipul persoanei in cauza atunci cand o privesti fara sa stie ca o faci si eventual e relaxata , ca sa nu tragem concluzii pripite.
Totusi, hai sa ne intoarcem putin in timp , de ce au fost alese cele doua persoane in primul rand (chiar de era pe jumatate gluma?), sa reprezinte binele si raul sau in fine, ca suna cam pompos , bunatatea si rautatea? Ca pana la urma de aici a pornit asocierea a doua persoane cu increderea/neincrederea.
Pentru ca e posibil si chiar facem niste asocieri de felul asta.
Acum, legat de expresie, eu am vazut in tren, un copil pe la vreo 4-5 ani care se uita asa de urat la mine ca daca era un om mare cu aceeasi faţa, ma mutam in alt compartiment. Pana la urma mi-am dat seama ca era timid (a zambit si s-a ascuns dupa maica-sa).
Increderea acordata tine de interpretarea fiecaruia. Care poate fi gresita.
Oamenii frumosi sunt ajutati mai des, sunt vazuti ca fiind mai buni, mai demni de incredere?
Trimis de: andra_v pe 7 Aug 2007, 01:42 PM
Cred ca oamenii care corespund idealului contemporan de frumusete sunt avantajati, li se acorda mai usor incredere. O persoana inalta si slaba va avea un bonus la capitolul incredere, asa cum ar fi avut o femeie "grasa si frumoasa" pe vremea bunicii. De foarte multe ori la angajare te ajuta aspectul fizic.
Trimis de: bobo66 pe 7 Aug 2007, 03:38 PM
Poate mai curand determinarea,siguranta pe care o afisezi, te ajuta la un interviu la angajare.
Iar chestia cu aspectul fizic... sa nu fie vorba de alte criterii decat cele legate de increderea ca angajatul va face fata cerintelor.
Trimis de: Gordin pe 7 Aug 2007, 04:17 PM
Cand am scris oameni frumosi, ma gandeam la o armonie fizica generala. Vad ca s-a dus discutia pornind de aici intr-o cu totul alta parte. Inca se judeca oamenii dupa aspectul fizic. E o crima sa fii frumos? 
Determinarea si siguranta (increderea in sine, poate
)se pot vedea si din limbajul non-verbal , poate chiar mai bine decat din ce ai de zis. Altfel de ce s-ar pune atat accent pe felul in care te prezinti (prima impresie, haine, gesturi, etc), ca doar ai scris tot ce stii sa faci in cv.
Trimis de: exergy33 pe 9 Aug 2007, 11:36 AM
@Gordin
Nu, nu e o crima sa fii frumos.
Cred ca un fizic placut si niste trasaturi armonioase pot constitui un atu, deloc neglijabil, in viata.
Am observat ca oamenii acorda mai usor incredere persoanelor cu trasaturi armonioase decit acelora cu un fizic mai putin placut.
Personal, acord o mare importanta 'contactului vizual' .
Trimis de: Merlina pe 10 Aug 2007, 02:25 PM
Nu, penal este sa fii urat!
De aceea uratii trebuie cautati, urmariti, prinsi si sa li se aplice pedeapsa cuvenita.
Trimis de: Vornicum pe 10 Aug 2007, 05:03 PM
Am votat intuitia.
Eu ma ghidez dupa senzatiile exclusiv extrasenzoriale extrovertite. Nu-mi place moaca lu' unu' , nu-i acord increderea.
Si in plus nu accept in spatiul imediat apropiat pe Soul feeders, nu am incredere in liberi cujetatori si nu ma mint singur.
Liberii cujetatori trebuie pusi la colt pentru ca nu inspira incredere.
Trimis de: exergy33 pe 26 Aug 2007, 09:38 PM
Poate isi face timp careva si ne explica ce inseamna "senzatiile exclusiv extrasenzoriale extrovertite", ca eu nu m-am lamurit .
Trimis de: fiatlux pe 26 Aug 2007, 10:33 PM
cred ca cea mai concludenta expresie este ..zambetul ! am gasit un material ,scurt, http://www.mindpub.com/art458.htm despre zambet! in general este ceea ce ne cucereste din prima ,apropos de incredere, atunci cand este ...natural, expresie a unei stari de spirit pozitive,deschise ! il intalnim din ce in ce mai rar,din pacate !
Trimis de: Afrodita pe 27 Aug 2007, 03:24 PM
Wow, ce discutie interesanta Asa ca ma bag si eu sa spun cate ceva 
Se vorbeste despre "increderea" pe care o acorzi atunci cand vezi un om pentru prima oara si nu ai timp sa ii analizezi cuvintele, actiunile si alte cele.
In acest caz , tot ce ai la dispozitie sunt "cunostintele ancestrale" = adica toata experienta de viata ce o ai , constient sau inconstient intiparita in subconstient si ceea ce vezi si auzi.
Dupa cum stiti am lucrat o luna in vanzari. (ca tot veni vorba de exemple). Evident ca nu poti face pe cineva sa cumpere sau sa semneze un formular daca omul nu are incredere in tine. Evident ca omul nu are mult timp la dispozitie sa se hotarasca daca are incredere in tine sau nu. Ce faceam eu era asta: bateam la usa omului, vorbeam cu omul si daca omul decidea ca are incredere in mine intram in casa, completam formularul - care cerea datele bancare - si apoi strangeam mainile si ziceam pa-pa. Ca sa iti dea cineva datele contului trebuie sa-i inspiri incredere omului. Si asta ne invata zilnic la job. Si se spunea asa: 7% conteaza CE vorbesti (cuvintele ce le spui, cum pui problema), 23% conteaza CUM vorbesti ( tonul folosit cand rostesti anumite cuvinte), restul de 70% e ceea ce ei numesc BODY LANGUAGE - LIMBAJUL TRUPULUI, MIMICA - in timp ce vorbesti, cum vorbesti. N-aveti idee cat de adevarat este!! Jobul asta ma invata cum sa manipulez oamenii in a avea incredere in mine. Si din cauza ca eu am considerat manipularea asta a fi un mod jignitor de-a convinge oamenii sa semneze formularul, nu am reusit sa invat limbajul trupului ce era necesar, drept urmare eu nu aveam "vanzari".
Acum ia stati stramb si judecati drept: cand il vedeti pe X pentru prima oara simtiti asa: ori va simtiti relaxati (ceea ce inseamna ca i-ati acordat destul de multa incredere, indiferent de natura increderii), ori va simtiti crispati (ceea ce inseamna ca nu sunteti in largul vostru, analizati mereu orice miscare si cuvant, nu sunteti siguri daca merita incredere sau nu, iarasi - indiferent de natura increderii), ori va este antipatic din start si evident nu are nici cea mai mica sansa sa ii acordati incredere, ba tot ce doriti e sa dispareti din preajma persoanei respective - eventual pentru totdeauna. De ce?? Simplu: din cauza a celor 3 criterii de le-am scris mai sus. Limbajul corpului e atat de important si nici nu realizam asta! Daca omul din fata noastra e crispat - ne crispam si noi, daca cel din fata e relaxat - simtim si noi ca suntem relaxati (in majoritatea cazurilor, caci sunt cazuri cand devenim suspiciosi pe relaxarea lui - si asta din cauza ca e o relaxare exagerata, fortata, nu vine natural si atunci se aprind beculetele de avertizare din capul nostru) si tot asa.
Nu cred ca tine increderea de frumusetea sau uratenia cuiva, pentru simplul motiv ca ceea ce pentru unii e frumos, pentru altii e urat si tot asa, plus ca si oamenii urati pot inspira incredere, la fel cum cei frumosi pot inspira neincredere.
De asemenea, cand vorbim de increderea acordata la o prima vedere, nu e vorba de increderea de a-ti lasa viata pe mana cuiva.
De exemplu: cand D. a venit din UK in Ro sa ma cunoasca, mi-a pus in mana pasaportul, telefonul, portofelul si punga cu bani de-o tinea de obicei la piept - pentru ca trebuia sa se duca in camera sa-si ia paltonul si evident nu m-as fi dus cu el. Gestul lui m-a socat - datorita preconceptiilor si datorita faptului ca eu una nu as fi facut asa ceva. Si a recunoscut ca m-a testat sa vada daca poate avea incredere - adica a calculat si asumat un risc. Adica avea incredere in mine ca nu o sa-l fur, dar a vrut sa vada daca mi se ofera ocazia ce fac. Concluzie: avea incredere sa iasa cu mine pe strada si sa-l plimb pe oriunde, dar nu stia daca sa aiba mai multa incredere de atat sau nu.
Cand ma intalnesc cu X si Y in viata reala, desi i-am cunoscut doar pe net inainte - si pe unii nici n-am apucat sa-i vad pe webcam - e un risc calculat si asumat. Adica am incredere sa ies cu ei intr-un loc public, caci stiu ca nu are ce mi se intampla, insa de asemenea am incredere sa fiu si cateva momente doar eu cu ei in parc de exemplu, pentru ca stiu ca ma pot descurca indiferent ce se intampla.
Dar in ambele cazuri: D. nu ar fi avut incredere ca i-as salva viata daca era cazul, iar eu nu ma incred in X sau Y ca m-ar salva din cine stie ce pericol, ci ma incred in fortele proprii.
Ca si concluzie: am votat ca e intuitie plus experienta, considerand intuitia ca fiind munca subconstientului de-a analiza toate miscarile trupului, vocea cu tonalitatile folosite in discutie precum si cuvintele folosite, iar experienta fiind acele mii de coneziuni de care vorbea Sere. De asemenea nu vorbesc de o incredere totala, ci doar partiala: increderea de-a te urca in masina sa mergi la resto de exemplu. Sau increderea ca nu-ti da in cap daca intorci spatele. Sau increderea ca nu-ti va baga mana in buzunar sa fure telefonul/portofelul si prezervativele
Ca daca e sa vorbim de acea incredere mai mult sau mai putin totala de o ai in unele persoane, aceea cladita pe timp si fapte, e deja alt topic de discutie. (desi si acea incredere poate fi bazata pe minciuni si poti fi dezamagit crunt!)
Ah si inca ceva: eu plec mereu de la premisa de nevinovatie. Dar daca simt ca omul din fata mea e dubios, nici ca ii dau ocazia sa imi dovedeasca vinovatia (aici ma refer la chestii grave) Eu consider ca orice om are bun si rau in el si imi place sa cred ca in esenta oamenii sunt buni si bine intentionati. Din cauza asta mi-am furat-o rau pe cocoasa. Drept urmare, desi inca mai cred in bunatatea lor, acum sunt sceptica. Mi-e greu sa cred ca cineva imi va sari in ajutor - chiar daca e vorba de-o simpla informatie - doar de dragul de-a ajuta (asa cum fac eu), ci mereu ma gandesc ca ascunde ceva in spatele bunatatii fatise (desi eu chiar ajut fara nici un scop ascuns) (de asemenea nu-s de acord cu : mincinosul se asteapta sa fie mintit, etc. din simplul motiv ca eu mi-am pierdut capacitatea de-a ma increde in oameni cat ai bate din palme si trebuie sa-mi dovedeasca in timp ca-s demni de increderea mea = ma astept sa minta, sa nu se tina de cuvant, sa vorbeasca gura fara ei si sa imi ofere o falsa prietenie, pentru simplul motiv ca asta mi se intampla de foarte mult timp incoace) Asa ca, desi ofer increderea de baza - aceea ca nu-mi sar cu cutitul in coaste cand intorc spatele - nu pot spune ca am incredere mai mult de 10 la suta in majoritatea oamenilor de-i cunosc. Uneori nici pe mama n-o mai cred cand spune unele chestii...
Trimis de: exergy33 pe 28 Aug 2007, 03:59 PM
@Afrodita
In acest caz , tot ce ai la dispozitie sunt "cunostintele ancestrale" = adica toata experienta de viata ce o ai , constient sau inconstient intiparita in subconstient
... exact la acest tip de situatii m-am gindit atunci cind am deschis topicul
.Deseori m-am intrebat ce ne face sa acordam incredere unor necunoscuti sau cvasi-necunoscuti.
In acest caz cred ca cel mai corect termen este persuasiune, nu manipulare.
Din cite stiu eu cine vrea sa fure nu prea asteapta sa i se ofere ocazii
, isi creaza el singur aceste ocazii.... daca as fi fost in situatia ta :
dupa trecerea testului l-as fi trimis la plimbare.
Trimis de: Afrodita pe 28 Aug 2007, 06:12 PM
L-am facut sa se trimita singur la plimbare
Si persuasiune, manipulare, indiferent cum o numesti, tot nu e ok, caci il convingi pe om sa faca ceva ce nu ar face altfel, daca ar fi doar dupa capul lui
Trimis de: exergy33 pe 29 Aug 2007, 11:37 AM
Asa ca ma bag si eu sa spun cate ceva Mi-e greu sa cred ca cineva imi va sari in ajutor - chiar daca e vorba de-o simpla informatie - doar de dragul de-a ajuta (asa cum fac eu), ci mereu ma gandesc ca ascunde ceva in spatele bunatatii fatise (desi eu chiar ajut fara nici un scop ascuns) (de asemenea nu-s de acord cu : mincinosul se asteapta sa fie mintit, etc. din simplul motiv ca eu mi-am pierdut capacitatea de-a ma increde in oameni cat ai bate din palme si trebuie sa-mi dovedeasca in timp ca-s demni de increderea mea = ma astept sa minta, sa nu se tina de cuvant, sa vorbeasca gura fara ei si sa imi ofere o falsa prietenie, pentru simplul motiv ca asta mi se intampla de foarte mult timp incoace) Asa ca, desi ofer increderea de baza - aceea ca nu-mi sar cu cutitul in coaste cand intorc spatele - nu pot spune ca am incredere mai mult de 10 la suta in majoritatea oamenilor de-i cunosc. Uneori nici pe mama n-o mai cred cand spune unele chestii...
Mie mi-e greu sa cred ca in momentul in care cineva imi acorda un ajutor sau o informatie de care am nevoie, acea persoana asteapta ceva de la mine.
Iar daca se intimpla sa nu se tina de cuvint, sa faca promisiuni fara sa le onoreze, sau sa minta ... nu ma grabesc sa o condamn, incerc sa inteleg ce a determinat-o sa actioneze asa.
De multa vreme astfel de lucruri si situatii, ce e drept rare in viata mea, nu ma mai supara.
De ce crezi ca altii n-ar face asa cum faci tu?
Trimis de: Afrodita pe 29 Aug 2007, 12:19 PM
Pentru simplul motiv ca pana acum timpul mi-a demonstrat ca intotdeauna au avut un motiv ascuns atunci cand m-au ajutat? Ca intotdeauna au asteptat anumite chestii in schimb - chestii care nu se dau/fac doar ca omul a "ajutat"?
Cam asta e motivul
Si nici eu nu ma grabesc sa condamn. Doar ca sunt suspicioasa si extra precauta acum.
Si eu incerc sa inteleg, caci intai si intai ma intreb "de ce?". Si cand aflu ma iau cu mainile de cap
Trimis de: exergy33 pe 5 Sep 2007, 05:47 PM
Cam asta e motivul
Chiar intotdeauna?
... niciodata nu ti s-a intimplat ca cineva sa te ajute total dezinteresat? Trimis de: Afrodita pe 6 Sep 2007, 02:20 PM
In ultimii doi ani - caci de la accident nu ma mai pot baza pe memorie legat de anumite chestii din primii 23 ani de viata - singurele persoane care m-au ajutat fara nici un gand ascuns au fost Mama si Max - prietenul meu cel mai bun din Londra. Si aici vorbesc de ajutor si verbal si material si de oricare. Caci asa m-au ajutat - sufleteste vorbind si fara ascunzisuri - cateva fete minunate de la Han Dar cu fetele treaba e virtuala si nu intra in discutie acum, caci vorbim de realitate, nu? Iar in viata reala doar acele doua persoane m-au ajutat fara nici un substrat. Ba chiar fara a astepta un multumesc ceva acolo. (evident nici prietenii de i-am catalogat deja ca fiind prieteni nu intra in discutie, deci ar cam trebui s-o scot si pe mama din ecuatie )
Deci, da, trista concluzie... In astia doi ani acest tip Max la inceput era vazut ca un prieten virtual. Apoi in timp s-a dovedit a fi prieten si s-a dovedit ca am avut intuitie buna in a avea incredere in el. In rest ti-am spus: am incredere in oameni ca pot sa ies la o bauta si chiar daca ma imbat nu ma violeaza/bate/fura/omoara nimeni. Dar cand vine vorba de mai mult de atat - nu ma pot baza pe nimeni relativ nou cunoscut. Cel putin nu inca. Cine stie? Poate la facultati voi cunoaste oameni pe care sa ma pot baza, sa stiu ca ma vor ajuta a avea vreun substrat, dar pana atunci nu am incredere in nimeni, decat in mine si in fortele mele.
Si sincera sa fiu, pentru ca nu ma mai astept acum la prea multe de la oamenii din jurul meu, nici nu mai sunt dezamagita. Vorba aceea: "Nu-mi fac iluzii, ca sa n-am deziluzii" ... Si momentan functioneaza. Dar asta nu inseamna ca-i privesc cu suspiciune pe toti, ci pur si simplu nu le acord incredere pana nu-mi dovedesc ca am motive intemeiate sa fac asta.
Trimis de: andra_v pe 10 Sep 2007, 04:19 PM
Offtopic: Afro, incearca sa eviti extremele: acorda omului o doza de incredere, nu-l privi cu suspiciune, dar nu-ti face iluzii! Si, mai ales, nu-ti spune speranta in nimeni! Nici macar in tine. Pana si parintii vor ceva de la tine. Cresc copilul, dar doresc sa-si recupereze "investitia", materiala si afectiva. Daca nu sunt materialisti, macar vor sa se mandreasca cu "produsul" lor, sa spuna celor din jur ce/cine a ajuns fata lor. Dar, in acelasi timp, incearca sa nu-i condamni pe cei care ofera cu un substrat. Gandeste-te ca si ei sunt oameni, au slabiciuni, sunt limitati.
Pe de alta parte, fii selectiva cu prietenii, incearca sa te detasezi de oamenii lipsiti de caracter. Se cunoaste ca ai acordat incredere unora care nu merita, ti-ai pus nadejdea in ei si te-au dezamagit.
Legat de subiect, experienta pare sa fie principalul factor la cei "patiti".
Trimis de: mutulica pe 11 Sep 2007, 08:57 PM
cred ca e vorba de incredere in propria persoana si abia apoi incredere acordata celorlalti
cei ce au incredere in ei insusi, au curaj sau/si tupeu sa faca si sa spuna ce le trece prin cap. aceasta self-incredere poate fi autolimitata de bun simt, sau poate trece anumite bariere si deveni suparatoare pentru ceilalti. oricum ar fi e o chestie nativa (cred eu) la multi sau dobandita prin exercitiu de vointa dar asta se vede
odata ce o persoana are aceasta capacitate, apare si increderea in ceilalti... adica mai degraba increderea in capacitatea de a relationa cu ceilalti
cit despre increderea acordata pe baza de fizionomie placuta sau alte cioace... stiu ca de obicei marii escroci au o doza imensa de sharm si charisma, combinate cu tzoale de prima clasa
have fun
Trimis de: exergy33 pe 12 Sep 2007, 12:30 PM
... deci ai ajuns la concluzia ca intre increderea acordata celorlalti si increderea de sine exista o relatie de proportionalitate directa !
Trimis de: mutulica pe 13 Sep 2007, 05:59 AM
ei.. poate sa fie si proportionalitate indirecta... sau disproportionalitate directa... tot acolo e
treaba asta cu increderea este mult legata de inteligenta emotionala
Trimis de: exergy33 pe 15 Sep 2007, 08:22 PM
O clasificare facuta de Morton Deutsch.
Trust as despair: this occurs when the negative consequences of not trusting, or of staying in the present situation, are so great or so certain that the trusting choice is made out of despair. [Trust] is the lesser of two evils.
Trust as social conformity: in many situations, trust is expected, and violations lead to severe sanctions. [An individual decides to trust otherwise] he may end up socially ostracised or labelled a coward.
Trust as innocence: the choice of a course of action may be made upon little understanding of the dangers inherent in the choice. This innocence may be rooted in lack of information, cognitive immaturity, or cognitive defect (pathological trust).
Trust as impulsiveness: inappropriate weight may be given to the future consequences of a trusting choice.
Trust as virtue: cooperative action and friendly social relations are predicated upon mutual trust and trustworthiness. Thus trust is naturally considered a virtue in social life.
Trust as masochism: pain and unfulfilled trust may be preferable to pleasure. Since people tend to try to confirm prior expectations, they will trust negatively, and generally find their expectations satisfied.
Trust as faith: [the trusting person] may have faith in preordained paths which mean that whatever awaits is fated and thus to be welcomed. Having faith to a large extent removes the negative consequences of a trusting decision.
http://www.istc.cnr.it/T3/map/cells/men-psy.html
Trimis de: exergy33 pe 2 May 2008, 11:54 AM
Zilele trecute am ascultat la radio o emisiune pe acest subiect.
Concluzia? ... increderea are mai multe componente, dar doua din ele sunt de fapt cele mai importante : increderea generata de cunoastere si increderea instinctiva.
Procentul lor se schimba odata cu virsta, in adolescenta predominind increderea instinctiva.
O a treia componenta, uneori deloc neglijabila, ar fi increderea din "nevoia organica de a avea incredere", sau mai bine zis increderea generata de nevoia de a te simti in siguranta, de a te simti inteles si ajutat.
Trimis de: exergy33 pe 28 Aug 2008, 11:13 AM
Am urmarit aseara o emisune televizata pe teama increderii in oameni.
Printre alte multe lucruri discutate pe marginea subiectului, s-a spus ca persoanele lipsite de incredere in semenii lor nu pot ramine perioade lungi la locul lor de munca, cautind mereu sa-l schimbe, adica sa-si schimbe colegii de munca.
Am fost oarecum surprinsa sa aflu ca cea mai mare parte a 'neincrezatorilor' nu se exprima niciodata cu voce tare in privinta neincrederii lor, preferind sa ramina tacuti ... sau chiar sa mimeze increderea.
Trimis de: Leonardo pe 28 Aug 2008, 05:30 PM
nu stiu daca poti fi 100% increzator in cineva. Probabil ca singurele persoane in care poti avea incredere aproape totala sunt parintii. Dar nici lor nu le acorzi incredere in orice domeniu.
Pot fi persoane de incredere in mod fundamental, te bazezi pe ajutorul lor daca e sa fii la ananghie, dar nu prea cunosc persoane carora sa le detainui tot, in care sa ai incredere oarba.
Asadar eu am incredere in multe persoane, dar fiecaruia ii aloc un anumit nivel de incredere; am incredere in anumiti colegi de servici in probleme legate de servici, am incredere intr-o anumita vanzatoare din piata ca nu ma trage-n piept atunci cand cumpar fructe; am incredere in cateva rude ca daca e sa am probleme nu ma lasa sa mor pe strada etc. etc.
Din acest punct de vedere cred ca increderea este generata, de la caz la caz, de intuitie, de capacitatea de a analiza o alta persoana (de intelect), de experienta si de orice combinatie intre acestea trei.
Mai cred ca este important modul in care abordeaza fiecare viata.
Pentru unii starea initiala este cea de neincredere, apriori ceilalti nu sunt persoane de incredere pana cand nu dovedesc ca merita. Un fel de prezumptie de vinovatie, care daca este predominanta intr-o societate creaza probele relationale de grup. Lumea e permanent suspicioasa, reticenta, societatea nu se manifesta in mod unitar.
Pentru altii (mult mai putini) starea initiala este cea de incredere, limitata de nivelul relatiei cu cealalta persoana, dupa cum spuneam mai sus. Un fel de prezumptie de nevinovatie. In acest caz aparent esti expus unor riscuri mari, dar daca stii cum si cat sa ai incredere in ceilalti nu e mai riscant decat in prima situatie. Daca acesta este sentimentul predominant intr-o societate, spiritul de grup actioneaza pozitiv asupra acelei societati, oamenii sunt mai deschisi, mai uniti, mai linistiti.
din aceste motive am ales in sondaj optiunea 'altceva'.
Trimis de: exergy33 pe 15 Sep 2008, 06:52 PM
din aceste motive am ales in sondaj optiunea 'altceva'.
Totusi exista oameni, in special introvertitii si cei carora le-a fost inselata increderea in mai multe rinduri, care nu sunt influentati prea mult, uneori deloc, de starea de spirit din jurul lor.
Eu ramin la parerea ca 'generarea' sentimentului de incredere tine in foarte mare masura de o nevoie interioara, nu in ultimul rind de dorinta de a vedea oamenii mai frumosi sufleteste.
Ai dreptate in ce priveste nivelele de incredere
.Trimis de: exergy33 pe 21 Oct 2008, 04:41 PM
In jurnalul cuiva am gasit un citat pe care nu-l stiam si care are legatura cu acest subiect de discutie .
„Încrederea înseamnă să crezi ceea ce nu poţi vedea, iar recompensa pentru această încredere, este să ajungi să vezi ceea ce ai crezut”
Sf. Augustin
Trimis de: marduk pe 21 Oct 2008, 05:09 PM
(Sf. Augustin)
CREDINTA
Trimis de: exergy33 pe 19 Nov 2008, 08:30 PM
Nu as reduce spusele lui Augustin doar la credinta.
Ideea exprimata in aceasta propozitie simpla se aplica cu succes si in viata (laica) de zi cu zi.
Trimis de: exergy33 pe 19 Nov 2008, 08:35 PM
Nu as reduce spusele lui Augustin doar la credinta.
Ideea exprimata in aceasta propozitie simpla se aplica cu succes si in viata (laica) de zi cu zi.
Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 12:56 AM
pe de alta parte, am observat ca cei mai multi oameni cinstiti, care nu sunt pusi pe dat tepe, sunt inclinati sa acorde incredere partenerului de afaceri, amicului pana la proba contrara. Insa o persoana mincinoasa, incorecta, lipsita de caracter va proiecta asupra interlocutorului propriile sale intentii. Un om fals, pus pe pacalit va avea permanent tendinta sa te suspecteze de minciuna, gandusi ascunse, capcane etc.
Trimis de: Serenity pe 24 Nov 2008, 02:00 AM
Exact asa e. Prin anul II de facultate se mutase cu noi in apartament o tipa (fosta colega de generala care imi furase mie un pix in clasa a 5-a si pe care nu am uitat-o niciodata ). Toate bune si frumoase o vreme... eu aveam rezervele mele cu privire la ea, rezerve pe care mi le exprimasem de la inceput (fata de celelalte colege). Mai spre sfarsitul anului ajungem la concluzia (concluzie pe care am evitat-o mult timp) ca asta chiar ne fura! Nu mai exista nici un dubiu. Iar dupa o vreme aflam ca ea isi tinea toate lucrurile (inclusiv mancarea) in camera ei pentru ca era convinsa ca noi ii furam ei din lucruri/mancare
Omul ii judeca pe ceilalti prin prisma lui, oglindind in ei ceea ce e el. Chestie foarte gresita de multe ori, sursa multor neintelegeri.
Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 12:54 PM
Uite, de ceva vreme am invatat ca omul prea circumspect ascunde ceva. Cand o persoana te suspecteaza ca minti sa fii sigur ca, la randul ei, nu spune niciodata adevarul!
Trimis de: Blakut pe 25 Nov 2008, 11:41 PM
Pai si daca te suspecteaza din cauza ca il suspectezi? Cine mai minte? Exista doua categorii de circumspecti: cei care au inclinatii sa minta, cum zici tu, si cei care sunt patiti.
Trimis de: exergy33 pe 4 Jan 2009, 12:24 PM
Exista persoane din cale afara de circumspecte, aproape la limita patologicului. Nimanui nu i-ar place sa se afle in compania lor. Indiferent de situatie si de persoană, ele isi arata neincrederea.
Persoanele patite, la care faci tu referire Blakut, au o doza normala de circumspectie care este perfect explicabila si care este trecuta printr-un filtru al logicii.
Zilele trecute asistam la o discutie intre colegii mei care au copii adolescenti. Am remarcat ca fara nici o exceptie, toate cele cinci persoane participante la discutie, nu aveau incredere in copii lor.
Cred ca e foarte stresant sa traiesti zilnic cu acest sentiment. Si pentru copii e stresant sa stie ca mereu sunt priviti cu neincredere.
Trimis de: exergy33 pe 24 Apr 2009, 07:04 PM
Numai trecerea timpului ne poate invata cit de placut e sentimentul acela cind poti avea incredere deplina in cineva ...
Trimis de: exergy33 pe 15 Jan 2010, 05:12 PM
Cu mai mult timp in urma cineva m-a intrebat ce sa faca ca sa-si recapete increderea, si desi stiam ca la mijloc a fost o neintelegere, totusi nu i-am mai putut acorda increderea de la inceput.
Din acel moment un senzor invizibil ma punea frecvent in stare de alarma ... nu stiu daca reala sau falsa.
Chiar daca nu s-au intimplat evenimente care sa-mi intareasca suspiciunea, dar nici ceva semnificativ care s-o spulbere definitiv, tot am rezerve fata de ea. Uneori rezervele sunt dublate de un sentiment de vinovatie (din partea mea).
Exista oare o reteta ajutatoare in re-acceptarea increderii piedute de catre cineva?
Trimis de: exergy33 pe 10 Aug 2010, 04:45 PM
Mark Twain spunea ca "Pentru a reuşi în viaţă aveţi nevoie doar de ignoranţă şi de încredere."
... iar eu ma intrebam daca prima o conditioneaza pe cea din urma.
Trimis de: punctt pe 12 Aug 2010, 08:06 PM
si eu caut raspunsul la aceasta intrebare...
Trimis de: factura pe 12 Aug 2010, 08:33 PM
reteta de re-castigat increderea si pus trei kg de echilibru pe tine:
1. se ia un prieten
2. se inmulteste cu tine si cu toate experientele (alea castigate) impreuna
3. se toaca marunc acuzatiile. faptele doar se gusta
4. amestecul se tine intr-un bol mic, acoperit cu capac din os(oasele se intaresc mai repede, pielea se lasa doar)
5. se tine la macerat 3 zile si 24 de minute
6. se incalzeste apoi, la foc mic, fara piper, doar sare
7. se intinde o fata alba de masa
8. se deschide fereastra
9. se arunca la gunoi resturile (servetele uscate de ex)oricum, resturile difera mereu. in functie de ce iti e mai ''la indemana'' sa arunci.
10. se serveste impreuna cu x, alaturi de vin alb.
p.s. sau se renunta la siguranta si se alege iubirea. increderea in cineva e supraestimata. aia in tine e sub-devalorizata cand se pierde in cineva increderea.
atunci cand nu mai ai incredere in cel de langa tine, de fapt te uiti pe tine. cand ai incredere in cineva nu faci doar- decat sa-ti creezi un confort. viata e mai putin plictisitoare de atat, nu?
Trimis de: Glock pe 13 Aug 2010, 11:55 AM
Reteta da rezultate pana cand samanta neincrederii gaseste conditii propice de germinare si incolteste. Atunci reaplici reteta. De cate ori vrei sau niciodata. Depinde. Sunt multi factori incontrolabili. Autosugestia la mine nu functioneaza. Pentru ca e vorba de doi.
Oricum merita incercata. Pentru ca ar trebui sa aiba un rezultat, oricare ar fi el. Cu conditia ca si tu si prietenul sa faceti reteta in acelasi timp, in acelasi spatiu si in acelasi loc. Prezenta fizica nu e suficienta.
Siguranta sau iubire? Siguranta si iubire se poate?
Trimis de: exergy33 pe 13 Aug 2010, 04:55 PM
Tinind cont de ceea ce a spus factura ( in special punctul 3) si Glock, trag concluzia ca increderea e ca o legatura covalenta, tine atit de persoana ce trebuie sa o re-accepte cit si de cea care a pierdut-o si doreste sa o recucereasca ...
Unele legaturi covalente, odata desfacute, nu se mai pot reface niciodata.
Trimis de: mutulica pe 13 Aug 2010, 05:25 PM
increderea vine din propria persoana...
Trimis de: nely pe 14 Aug 2010, 01:23 PM
"increderea"....este o sarcina pusa pe seama cuiva cu toate atributele sale( mentionate deja)....de regula ...(in cazul multor femei)....barbatilor...
Trimis de: factura pe 16 Aug 2010, 09:32 PM
Nu cred ca ai nevoie de siguranta atunci cand exista iubire. Pentru ca nu simti nevoia. Asa cum zicea mutulica, increderea vine din propria persoana. Daca nu o dobandesti asa, ai nevoie de siguranta. Vii incomplet. Cred, zic si io, asta-mi trece acum prin cap. Oare iubirea(aia) poate fi traita doar de persoane completate deja?
Da, exergy33, e ca o legatura covalenta. Unele da, nu se mai pot reface. Dar ea nu se stie inca ce fel de legatura e. Pentru ca implica iubirea. Crezi, te increzi in ceva ce iubesti, nu? Se poate incredere fara iubire?
Sau cine stie, tace. Sau dati-mi si mie cartea aia.
nely, de ce barbatilor ?
Trimis de: nely pe 24 Aug 2010, 01:03 PM
..dc barbatilor?
pentru ca ei au nevoie cel mai mult de aceasta stare...
cred ca mi-a ramas in minte ceea ce a scris Dr. J Gray..."Barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus"si de ce anume au nevoie barbatii.....
Trimis de: exergy33 pe 21 Sep 2010, 07:11 AM
Ce te face sa crezi ca ei ar avea mai multa nevoie de aceasta stare ( de incredere) ?
Trimis de: nely pe 21 Sep 2010, 10:21 AM
daca e sa vb despre barbati...sustin cele scrise...Ei au nevoie de inceredre mai mult decat o femeie...Nu voi aduce argumente in sensul acesta, de ce o femeie e mai increzatoare...pentru ca asta tine de o alta discutie...!Asa cum nu se explica multe din natura femeii( ex: intuitia, legatura paranormala la nivel telepatic : mama/copil..).Pentru a valida cele spuse, cred ca e nevoie de ceva probe clare, teste, statistici.etc...cu siguranta s-au facut...dar cea mai buna dovada reprezinta partea masculina de langa noi, pe care o vad ca fiind un frumos intreg bine conturat dar timid...si lipsit de aceeasi energie pozitiva feminina.Probabil se va comenta parerea mea despre femeie/barbat, repet, e doar o parere proprie, care nu e nevoie sa fie "zguduita " de argumente pro/contra.
In contextul de mai sus, am dat un inteles " increderii" unui " imbold intern", asta mi-a trecut prin minte...nu am facut referire la " incerderea in ceilalti"
Trimis de: exergy33 pe 8 Oct 2010, 11:53 AM
nely, fara argumente mi-e foarte greu sa te cred .
Trimis de: Rehael pe 8 Oct 2010, 12:21 PM
Pai, cred ca mai degraba nu vor sa jigneasca, asa incat sa atraga si mult din ceea ce zic ei ca este negativitate asupra lor; cred ca e mai mult o reactie de aparare, nu neaparat politete...
... iar eu ma intrebam daca prima o conditioneaza pe cea din urma.
E vrut sa fie sarcastic, dar a ramas, zic eu, doar rautacios, fiindca greseste profund, cu sau fara intentie; in loc de ignoranta ar fi trebuit sa spuna curaj... Bine, ca desteptii observa intotdeauna curajul prostilor, adica lucrurile facute cu curaj doar din prostie, cand respectivii se expun unor mari pericole deja cunoscute de "destepti"... Pe de alta parte "desteptii" ar putea sa supraliciteze anumite pericole, asa incat sa isi impiedice de buna voie propria dezvoltare, lasand tot succesul in seama "prostilor" care nu stiu de frica...
Trimis de: exergy33 pe 3 Nov 2010, 08:43 PM
Poate ca se gindea la faptul ca cel ce e ignorant nu-si da seama de pericole si de consecintele unei actiuni ce implica riscuri. Nesesizind pericolele nu va avea de ce sa-i fie teama. Deci va avea curaj.
Trimis de: Rehael pe 3 Nov 2010, 11:49 PM
Nu crezi ca era totusi prea istet ca sa nu stie ca de la un anumit punct orice om este un ignorant? De aceea consider ca si-a permis o rautate(fiindca nu vad sa fi fost chiar el tipul inhibatului care vede pericole peste tot si se manifesta excesiv de prudent); cu alte cuvinte , astfel avem dovada ca nu a fost nici pe departe un sfant.
Trimis de: Anca_M. pe 4 Nov 2010, 01:55 PM
Depinde la ce fel de incredere ne referim,incredere in ce? incredere in noi insine,in cei apropiati etc? increderea se castiga prin experienta,in timp.Personal am incredere in mine insami pentru ca m-am "testat" de-a lungul timpului,ma cunosc , in alte persoane am incredere dupa ce acestea imi dovedesc in timp ca pot avea incredere in ele prin modul cum abordeaza diferite situatii,probleme,persoane,prin felul cum se poarta cu mine, cu ceilalti si cu ei insisi.Sentimentul de incredere reprezinta pentru mine acea siguranta ca acea persoana nu va face niciodata acele lucruri de care ma feresc,ma tem, acea siguranta ca in viata pot reusi in orice imi propun etc
Trimis de: exergy33 pe 23 Nov 2010, 08:07 PM
Raspunsul l-am dat in mesajul cu care am deschis topicul ...
De ce avem încredere faţă de unele persoane ... şi neîncredere faţă de altele ?
... încrederea intr-un partener de afaceri, încrederea în vorbele cuiva şi în promisiunile pe care le face, încrederea de a porni alături de cineva în viaţă, încrederea faţă de un superior sau faţă de un subaltern ... în general încrederea faţă de oameni, uneori de naţionalitate sau de religie diferită de a noastră, uneori mult mai în vîrstă , sau mult mai tineri decît noi ...
Trimis de: Anca_M. pe 23 Nov 2010, 09:20 PM
Nu era o intrebare pe care ti-am adresat-o tie sau altora, era o intrebare formulata pentru a segmenta raspunsul pe care il pregateam vis-a-vis de subiect......
Trimis de: gigip pe 24 Nov 2010, 07:41 AM
Sentimentul de incredere intr-o institutie ori persoana este determinat de:
_ce face si cum face
-modul de comportare fata de cei care ii contacteaza
-daca respecta intelegerile pe care le-a facut
-daca face ce spune si spune ce face
-daca sunt corecti si cinstiti in ceea ce fac
-daca sunt profesionisti si competenti
-daca au o reputatie buna
daca sunt eficienti iar munca lor este utila celorlalti.
Mai sunt si alte criterii ,cum ar fi talentul unui artist,indemanarea unui sportiv etc.
gigip
Trimis de: gigip pe 24 Nov 2010, 07:51 AM
E vrut sa fie sarcastic, dar a ramas, zic eu, doar rautacios, fiindca greseste profund, cu sau fara intentie; in loc de ignoranta ar fi trebuit sa spuna curaj... Bine, ca desteptii observa intotdeauna curajul prostilor, adica lucrurile facute cu curaj doar din prostie, cand respectivii se expun unor mari pericole deja cunoscute de "destepti"... Pe de alta parte "desteptii" ar putea sa supraliciteze anumite pericole, asa incat sa isi impiedice de buna voie propria dezvoltare, lasand tot succesul in seama "prostilor" care nu stiu de frica...
Cand Mark Twain a zis ignoranta,cred ca a vrut sa spuna ca pentru a reusi in viata,trebuie sa ignori pe cei care iti pun piedici,te ataca ori sunt rautaciosi.In plus,ignoranta nu inseamna numai nestiinta,lipsa de pregatire,de instruire ci,mai ales sa nu iei in seama o persoana,intamplari minore ori nefericite.
gigip
Trimis de: punctt pe 24 Nov 2010, 02:50 PM
gigip
Ce usor pare... sa nu iau in seama... hmmm
Poate nu-i chiar atat de greu. Incercarea moarte n-are....
... sa ignor... sa nu ma abat din drumul meu... (Dar, care-i drumul meu?)
Sa am incredere in mine!!
,
Trimis de: andra_v pe 25 Nov 2010, 03:45 PM
Intervine la un moment dat si nevoia de incredere. Da-o naibii de treaba, dar ajungi la concluzia ca nu poti trai mereu cu suspiciune, teama, precum cartita pe sub pamant.
Trimis de: exergy33 pe 7 Jan 2011, 07:40 PM
Da, e o cauza necesara ... dar nu suficienta.
Sesizez totusi o diferenta intre lipsa de incredere si suspiciune. Nu mi se pare ca ar reprezenta exact acelasi lucru.
Trimis de: andra_v pe 10 Jan 2011, 05:04 PM
Poate suspiciunea reprezinta o lipsa de incredere dusa la extrem. Forma sa maladiva la care poate ajunge un individ care nu stie sa se bucure de viata.
Trimis de: exergy33 pe 6 Apr 2011, 09:32 PM
Da, dar si suspiciunile pot fi de mai multe feluri. Cea maladiva reprezinta o forma ultima ce, deseori, creaza si alte tulburari la nivelul psihicului.
Trimis de: exergy33 pe 19 Nov 2011, 09:33 PM
Se spune ca suntem tentati sa acordam semi-automat incredere celor mai in varsta noua dar la un mic indiciu ce nu ne convine ii discreditam pe cei mai tineri decat noi.
Oare ce/cine genereaza astfel de automatisme?
Trimis de: The Dude pe 19 Nov 2011, 09:42 PM
In alte sfere...ale aceleiasi lumi in care evoluam se mai spune ca:
"Tinerii au dreptate chiar si atunci cand nu au dreptate !!"
....gandul asta ma linisteste si imi da un anumit confort....
Trimis de: Cla pe 19 Nov 2011, 09:47 PM
Ciudat. Eu îi ascult pe cei tineri, dar asta e ca pe când eram eu tânar, eram singurul de care mai asculta taica-meu.
Probabil ziceam ceva ca lumea, ca el asculta interesat.
Acum e la fel; daca fiu-meu zice ceva, îl ascult cu atentie, ca sa învat si eu ceva.
Trimis de: exergy33 pe 22 Nov 2011, 06:21 PM
A asculta vorbele cuiva nu inseamna in mod automat a avea incredere in acel cineva .
Trimis de: exergy33 pe 14 Jan 2013, 04:35 PM
Iata punctul de vedere al unui psiholog ...
Oamenii de stiinta au studiat timp de secole felul in care instinctul si intelectul sunt implicate in procesul decizional si au ajuns la concluzia ca increderea in propriile instincte este benefica, intrucat deciziile luate pe baza lor se dovedesc corecte in 90% din cazuri. Un nou studiu a demonstrat ca, in 90% din cazuri, alegerile voluntarilor - care au avut la dispozitie doua variante - pe baza instinctului s-au dovedit a fi corecte.
Profesorul Marius Usher de la Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii Tel Aviv si colegii sai considera ca descoperirea lor a demonstrat faptul ca intuitia poate sa reprezinte un instrument puternic, de mare acuratete.
Chiar si la nivel intuitiv, o parte importanta din procesul de luare a unor decizii consta in conceptul de "integrare a valorii" - luarea in considerare a punctelor puternice si a punctelor slabe ale fiecarei optiuni.
"Studiul demonstreaza ca oamenii detin o capacitate remarcabila de a integra valoarea atunci cand fac acest lucru in mod intuitiv, ceea ce ne face sa credem in posibilitatea ca encefalul uman sa aiba un sistem specializat in obtinerea unor valori medii. Acesta ar putea fi sistemul operational pe baza caruia este construit procesul de luare a unor decizii comune", a explicat profesorul Usher.
Pentru a descifra detaliile acestui sistem, profesorul Usher a conceput un experiment in cadrul caruia participantii au fost supusi unui proces controlat de luare a deciziilor.
Pe ecranul unui computer, participantii au urmarit secvente de perechi de numere, prezentate intr-o succesiune rapida. Toate numerele care apareau in partea dreapta a ecranului si toate cele din partea stanga erau considerate un grup. Fiecare grup reprezenta beneficiile unor companii listate la bursa.
Participantii au fost invitati sa aleaga grupul - din cele doua - cu cea mai mare medie.
Intrucat numerele se schimbau atat de repede pe ecran - doua pana la patru perechi in fiecare secunda -, participantii nu puteau sa memoreze acele cifre sau sa efectueze calcule matematice.
Pentru a determina cea mai mare medie din fiecare grup, ei trebuiau sa se bazeze pe aritmetica intuitiva.
Gradul de acuratete al raspunsurilor lor a crescut atunci cand pe ecran au fost prezentate si mai multe date.
Atunci cand le-au fost aratate sase perechi de numere, participantii au ales raspunsul corect in 65% din cazuri. Insa atunci cand le-au fost prezentate 24 de perechi, gradul lor de acuratete a crescut la 90%.
"In mod intuitiv, creierul uman are capacitatea de a asimila multe informatii si decide pe loc o valoare medie a acestora. Oamenii pot avea incredere in reactiile lor bazate pe instinct pentru a lua o decizie de calitate", a adaugat profesorul Marius Usher.
Rezultatele studiului au fost publicate in revista Proceedings of the National Acadmey of Sciences.
http://www.mediafax.ro/
Trimis de: Erwin pe 16 Jan 2013, 01:09 AM
Foarte interesant! 
Trimis de: exergy33 pe 16 Jan 2013, 06:20 PM
Da
... de unde am tras concluzia ca e un lucru intelept sa ne lasam pe mâna intuiției.
Trimis de: gigip pe 16 Jan 2013, 07:03 PM
... de unde am tras concluzia ca e un lucru intelept sa ne lasam pe mâna intuiției.Un rol important in cresterea increderii in tine,in fortele proprii,il au succesele anterioare! La fel ca in sport ,si in viata,cel care are succese capata multa incredere in capacitatile sale! In plus,colegii,prietenii,rudele si chiar sefii ii acorda mai multa incredere! Succesele aduc succese iar ratarile,alte ratari! Succesele te mobilizeaza,te capaciteaza iar escurile te descurajeaza!
Trimis de: andra_v pe 16 Jan 2013, 10:10 PM
... de unde am tras concluzia ca e un lucru intelept sa ne lasam pe mâna intuiției.Devin din ce in ce mai interesante postarile tale.
Trimis de: exergy33 pe 15 May 2013, 08:50 PM
“Mai degrabă aș crede instinctul unei femei decât judecata unui bărbat.” - Stanley Baldwin
Trimis de: exergy33 pe 10 Oct 2013, 03:21 PM
Vad ca nu s-a incumetat nimeni sa-l contrazica pe Baldwin
Trimis de: Marduk pe 10 Oct 2013, 03:47 PM
Pe net circula mai multe clipuri cu viata unor primate, cimpanzei, gorile. In aceste clipuri, documentare, se poate observa exact ce inseamna de fapt increderea, cum se construieste INCREDEREA. Cum este increderea perceputa, oferita, de catre cele mai apropiate rude ale omului. CREDINTA nu are musai legatura cu religia, aici gresec multi, CREDINTA are un cimpanzeu sau o gorila intr-un membru superior al clanului, CREDINTA are un mafiot marunt in bossul sau, CREDINTA au alegatorii in politicienii pe care-i voteaza, CREDINTA au talibanii, extremistii care lupta pentru o cauza, la fel cum au avut si martirii crestini. Cuvantul CREDINTA este prea des asociat religiei, in fond acest cuvant defineste o stare, o situatie cat se poate de laica, acest cuvant este legat de un alt cuvant la fel de important, ADEVAR. Relatia dintre oameni ce are la baza CREDINTA, ADEVARUL, este considerata deseori o relatie idealista, in fond aceasta relatie ar trebui sa fie cat se poate de normala, fireasca. Increderea, credinta, adevarul, dragostea etc. ar trebui sa stea la baza societatii umane, sunt niste principii stabilite prin cele zece porunci, unanim acceptate de mai toate religiile si societatile umane, doar ca interpretarea lor, a transformat lumea in ceea ce este azi.
Trimis de: exergy33 pe 6 May 2015, 05:33 PM
Stateam si ma intrebam daca dupa toate dramoletele de pe scena politica romaneasca, ce seamana din ce in ce mai mult cu scenariile filmelor turnate la Bollywood, va mai fi in stare alegatorul sa acorde incredere unui partid politic sau unei institutii a statului ... eu una, nu.
Trimis de: dascalita pe 6 May 2015, 06:33 PM
Cei mai multi si-au pierdut de mult increderea in partidele politice si au ales...raul cel mai mic sau altceva.
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)