Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 14 Jan 2005, 06:47 PM

Dragi colegi de discutie,

Este prima data cand scriu in acest forum si profit de acesta ocazie pentru a va saluta pe toti. Cu ajutorul acestui mesaj voi deschide o discutie despre influenta religiei asupra felului in care traim si asupra directiei in care societatea noastra se indreapta. Starea de fapt in care ne aflam in acest moment este urmatoarea: "Daca cazi bolnav pe strada si nu poti chema salvarea, nimeni nu se opreste sa te ajute sau doamne fereste sa te duca cu masina la spital. Daca cineva iti fura portofelul cu toate actele si te afli departe de casa nimeni nu te imprumuta nici macar cu bani de bilet. Daca te uiti la o fata/femeie necunoscuta poti avea surpriza de a te intalni cu "prietenul" persoanei respective, care iti spune hotarat "asta e prietena mea vezi-ti de treaba" si asta ar fi cazul fericit, a se retine cuvintele (a mea)".
Am luat aceste trei cazuri concrete ca puncte reprezentative ale timpurilor pe care le traim, nedreptati sunt multe si nu ar ajunge nici 100 de pagini pentru ca sa vorbim despre toate.
Dar hai sa vorbim despre cele trei de mai sus. Dupa cum bine se stie, a ajuns chiar un gest de rasul lumii sa ajuti pe cineva.Pai dar nu este normal??? Bolnavul care cade pe strada poate fi contagios sau pur si simplu un betiv, iar "eu" trebuie sa ajung la servici cat mai repede, doar nu o sa consum benzina cu el/ea. Daca cineva iti cere bani de un bilet poate sa fie foarte bine un hot, un cersetor sau cineva pus pe glume iar persoana respectiva trebuie neaparat evitata. Doar nu ne-au spus parintii nostrii cand era mici "nu vorbiti cu strainii"?? Iar daca am o prietena frumoasa normal o apar din toate puterile ca doar am vazut cu totii ca toata lumea sta la panda ca sa o fure sa o faca sa fie "a lor" si sa nu mai fie "a mea".
Adevarul este ca aceste lucruri le facem cu totii pentru ca suntem fortati de imprejurari. Cu totii simtim, chiar daca unii dintre noi nu isi mai dau seama de asta, dorinta de ajuta persoana aflata in necaz, si de a vb cu prietena unui necunoscut cunoscand-ul astfel si pe el si facandu-ti un nou prieten sau de a-ti lasa persoana iubita "nepazita" avand certitudinea ca nimeni nu va incerca "sa o fure".
Dar asta s-ar intampla intr-o lume perfecta iar lumea in care traim este departe de asa ceva.
Aceste lucruri nu sunt regelementate in vreo legislatie, ele sunt lasate la libera alegere a omului sau... nu?
Exista totusi niste legi care reglementeaza aceste lucruri. Este vorba de "legea divina" a religiei crestine.
Religia crestina spune "ajuta-ti aproapele", dar nu spune care "aproape", pentru majoritatea indivizilor unii oameni sunt mai aproape ca altii. Sigur iti ajuti cel mai mult familia care este de veacuri "nucleul societatii", intr-o mai mica masura prietenii si mai putin obligatie vecinii, dar restul...nu sunt chiar asa de aproape. Si de ce? Apropierea pe care omul o simte si o intelege de fapt este legata de sex si de legaturi de sange. Si daca incearca cumva sa se "apropie" in acest mod de o persoana necunoscuta sufera consecintele scrise in "cartea sfanta". Dumnezeu il va pedepsi cu siguranta!
Un bun crestin se infioara cand citeste despre practicile sexuale din roma antica, le asociaza cu luptele cu gladiatori cu masacrul oamenilor nevinovati si cam cu toate nedreptatile ce se petreceau Roma antica, care nu erau putine.
Asadar putem observa un fenomen asemanator distrugerii CAP-urile dupa revolutia din '89. Ajutat fiind acest fapt si ca religia evreilor si vechiul testament, care facand o mica paranteza pedeapsea cu moartea sau schingiuirea orice practici sexuale considerate"necuvincioase", blamau aceste practici in epoca crestina ele au iesit cu totul din sfera legalitatii divine.
Sigur ca da, poftele carnale sunt diavolul, aveti grija ca ardeti in iad s-a spus iar consecintele sunt evidente.
Asa cum nu poti opri un rau de lava, nu poti opri nici poftele omului si a nu se uita ca fructul oprit este cel mai dulce. Pentru a preveni insa distrugerea satului (satul este o metafora care descrie lumea din ziua de azi), raul de lava poate fi insa deviat.
Indiferent de legislatie si pedepse, vorbesc de cele omenesti si nu de cele divine care exista peste tot, nimic nu poate opri de ex. practicarea prostitutiei. Activitate care raspandeste gelozie, scandal, boli venerice si ucigasul SIDA. Dar poate fi controlata prin legalizare acesteia, notiune pe care unii buni crestini o resping din start. Astfel si ofer un alt exemplu prin controlul de boli al persoanelor care practica asemenea meserie s-ar reduce riscul transmiterii acestora. Si cu ce a gresit femeia care contacteaza HIV de la sotul infectat? Si poate o transmite si copilului inca nenascut?
O sa va las sa va ganditi la cele de mai sus si va voi expune in continuare o idee care este doar pentru persoanele cu mintea deschisa. O intrebare simpla in aparenta si oarecum firesca.
Nu credeti ca a venit vremea pentru o schimbare?



------------------Cazacu Adrian Nicolae-----------------Doar adevarul te poate elibera---------

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 14 Jan 2005, 06:56 PM

Imi cer scuze moderatorilor nu stiu cum s-a trimis mesajul de 2 ori, cred ca a fost o problema de browser, o sa am grija sa nu se mai intample!

Trimis de: Mihai pe 15 Jan 2005, 12:26 AM

Bine ai venit la Han!

Voi muta acest topic in cadrul subforumului 'Dezbateri'.

Trimis de: Vexx pe 15 Jan 2005, 02:40 AM

Copacul, nu generaliza, eu nu pot sa trec pe langa un om cazut la pamant fara sa-l ajut (961 e numar gratuit ), zilele trecute o batrana m-a oprit pe strada si, cu lacrimi in ochi, mi-a spus ca o talharisera niste tigani si m-a rugat sa-i dau 30000 de lei pentru autobuz...nu am ezitat nici o secunda, la o adica, suma respectiva, pentru mine, nu reprezinta decat o bere sau un pachet de tigari, la care sunt dispus oricand sa renunt pentru a ajuta un "aproape"!
Nu inteleg cum ai ajuns tu la concluzia ca, a ajuta pe cineva e "de rasul lumii"...
Problema pe care o expui tu, exista, intr-adevar, dar nu poti sa ma faci sa cred ca oamenii ca mine, dispusi sa-si ajute aproapele, au devenit o exceptie de la regula!

Trimis de: caa pe 15 Jan 2005, 09:58 AM

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 15 Jan 2005, 05:02 PM

Ceea ce ma rogi tu este sa dau schimbarii un nume, nu pot , daca vrei sa iti descriu cum trebuie sa se produc atunci schimbarea de care vorbesc trebuie sa se produca incet treptat pornind mai intai din subconstient si afectand apoi lumea din jur, daca vrei sa iti spun ce trebuie schimbat in mod concret am sa iti spun doar ce nu este in regula si imi vei spune chiar tu ce trebuie schimbat.
Uite voi deschide 1 nou thread legat de unul dintre lucrurile ce se cer schimbate, prostitutia!

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 15 Jan 2005, 05:17 PM

Toata vorba asta despre schimbare o sa spui tu, am mai auzit-o ,vorbim ,vorbim dar nu facem nimic.De ce? pentru ca ne este teama sa facem lucruri marunte pentru a realiza acea schimbare, vrem sa facem deodata lucruri mari, vedem ca nu se poate si apoi renuntam si...vorbim.De ce ne este teama de lucrurile marunte, datorita lipsei de incredere ca acele lucrui vor conta.
Am sa iti spun o poveste pe care mi-a spus-o un prieten.Bunicul sau,pe nume Mihail cand avea 20 de ani a vizitat o regiune din sudul Frantei numita Provence in 1913.Era o regiunea rurala sterpa si foarte saraca.Datorita defrisarilor masive si a practicarii agiculturii in excess solul devenit uscat si nefertil iar majoritatea animalelor salbatice au murit.Intr-o seara Mihail a poposit acasa la un pastor batran.Acesta desi foarte sarac s-a oferit sa il gazduie.Mihail a stat o vreme acasa la pastor si a observat cum acesta in fiecare seara aranja pe masa:ghinde ,conuri si alune separand pe cele stricate de cele bune.Ne mai putand sa rabde Mihail l-a intrebat pe pastor, de ce faci asta?Iar pastorul i-a raspuns ,vino cu mine maine cand plec cu oile la pascut si vei vedea.
In fiecare zi cand pleca cu oile pastorul lua cu el ghindele, conurile si alunele intr-un saculet si dupa fiecare 10 pasi facea cu toiagul o gaura in pamant arunca acolo o samanta si apoi o acoperea cu pamant cu piciorul."Dupa cum vezi plantez copaci", zise pastorul."Dar esti batran!" ii raspunse Mihail,"nu vei mai apuca sa te bucuri de acesti copaci si nici nu esti sigur ca vor creste"."Da,dar acesti copaci vor face cuiva un bine odata si vor vindeca acest pamant uscat.Eu s-ar putea sa nu ii mai vad dar copii mei ii vor vedea.NU stiu daca vor creste dar am incredere in mine si ca stradui sa plantez cat mai bine semintele lor."
Peste 20 de ani Mihail a vizitat din nou localitatea Provence si s-a minunat de ceea ce a vazut.In locul desertului uscat era o padure de copaci plina de viata si de cantecele pasarilor.Pastorul inca mai traia dar era prea batran ca sa se mai dea jos din pat,iar cei doi baieti ai sai se intorsesera de la oras ca sa il ajute.Autoritatile care au crezut la inceput ca aparitia padurii era un miracol, s-au hotarat sa ii dea batranului pastor o pensie mare luna de luna pana cand acesta va muri , cand au aflat de la localnici ca padurea fusese plantata de acesta.
Deci vezi,daca un singur om a putut face atat de mult pornind de la atat de putin, dar mai multi oameni adunati care au aceleasi idei vor cu adevarat sa faca o schimbare?
Putem fi uniti prin idei si prin scop.

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 15 Jan 2005, 05:27 PM

SPECIAL pentru omu_vexx

Draga omule_vexx,

Stiu ca exista oameni ca tine altfel cred ca m-ar apuca durerea de cap zilnic
Nu ai spus nimic de restul mesajului.Am deschis un nou subiect cu sondaj despre legalizarea prostitutiei,mi-ar placea sa iti vad raspunsul si pe acolo.Toate cele bune!

Trimis de: Blakut pe 15 Jan 2005, 06:52 PM

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 15 Jan 2005, 07:06 PM

Asa este dupa cum am spus mai devreme dorinta de ajuta vine din subcontient la fel ca si dorinta de a filtra sau poate a face altceva cu prietena altuia si parca ai vrea ca totul sa fie bine si apoi sa te intorci la prietena ta fara nici un fel de consecinte sau repercusiuni.Fata respectiva sa se intaorca la iubitul ei si a doua zi sa va intalniti intamplator de ex, si sa mergeti la o pizza sau la un film.Din pacate nu se poate face lucrul acesta si multe altele despre care voi vorbi cu voi.

Trimis de: mărăcine pe 15 Jan 2005, 09:47 PM

Tolstoi are o scurta poveste, care se aseamana dubios de mult cu relatarile despre batranul pastor: Un mosneag sadea meri. Cineva i-a spus: "De ce mai sadesti merii astia? Va trece mult pana or da rod, si mere de la ei tu tot n-o sa ajungi sa mananci". Mosneagul a raspuns: "Eu nu voi manca, dar vor manca altii si imi vor multumi".

Vezi tu, este intr-adevar nevoie de o schimbare, si ea se va realiza, in timp, insa nu va putea porni de la faptul ca un individ sau un grup isi propun ad-hoc sa schimbe ceva in societate. E nevoie de ceva mai mult, e necesara o motivatie, care sa fie primita cu deplina constienta de unii oameni. In prezent, ideea unei lumi mai bune nu poate constitui o motivatie, pentru ca oamenii au ajuns prea sceptici. Pildele evanghelice iarasi nu ar avea cine stie ce efect, pentru ca s-a creat o scindare intre viata cotidiana si cea religioasa.

Cred ca inainte de a ne propune sa schimbam lumea, ar trebui sa ne intrebam la modul cel mai sincer: Ce e cu lumea asta? Ce rol are pentru sufletul uman existenta sa pamanteasca? Dar, inainte de toate, ce ne aduce certitudinea ca aceste intrebari isi au rostul, ca ar putea exista cu adevarat un sens al acestei lumi?

Daca ajungi pana acolo incat sa afli un raspuns just la astfel de intrebari, atunci abia incepi sa realizezi ce presupune o schimbare in bine, si de cata devotiune si, totodata, suferinta, este nevoie pentru a o putea realiza. Sigur, ne putem spune ca batranul pastor a reusit atat de mult, pornind de la lucrurile cele mai marunte. Insa problema nu se rezuma la atat, trebuie sa ne dam silinta sa cautam in noi insine fortele care-l pot determina sa se schimbe si pe aproapele nostru. Cum am ajunge, cu alte cuvinte, la punctul in care oamenii sa inceteze a mai realiza defrisari ca aceea de care ai amintit?

Din pacate, raspunsul cautat se gaseste tocmai acolo unde omul doreste sa-l caute cel mai putin. Multe lucruri se intampla in prezent care iau in stapanire cugetele multor oameni. Pe de o parte, avem extinderea conceptiei care se increde orbeste in faptul ca stiinta materialista este aceea care determina progresul omenirii si singura in stare sa inteleaga in mod riguros omul; apoi, Biserica si multe grupari religioase aparute in ultimele secole, confruntate cu neputinta de a mai da un raspuns necesitatilor de intelegere ale omului, scormonesc si intorc pe toate fetele vechile documente, in speranta de a putea aduce la lumina ceva care sa-l aduca pe om mai aproape de Dumnezeu; filosofia la randul ei a cazut intr-un soi de nominalism, pierzandu-se in discutii nesfarsite asupra intelesului unor concepte abstracte, ce nu mai au nici un fel de legatura cu realitatea; o multitudine de miscari spirituale, ce pot fi incadrate sub termenul generic de New Age, se extinde in tot mai multe colturi ale lumii, insa de multe ori sunt vehiculate niste idei cu totul nastrusnice, sau se ajunge sa se realizeze un amalgam incalcit pornind de la cele mai diverse directii spirituale.

Cu toate silintele omului, ceva pare totusi sa nu se innoade, undeva apare o ruptura in viata noastra de astazi. O cale de schimbare reala trebuie sa tina cont de aceasta, trebuie sa plece de la adevaratele necesitati ale omului actual. Altfel am duce o batalie, fara sa stim de fapt cum sa luptam...

Trimis de: Vexx pe 16 Jan 2005, 01:48 AM

Maracine, frumos discurs, din pacate lumea nu se va schimba niciodata...echilibrul acesteia va fi mentinut tot timpul de catre o mana de persoane care nu-si pun prea multe intrebari cand e vorba de ajutorarea aproapelui.
Pana la urma, in scurta perioada care ne este rezervata pe acest pamant, cred ca ne-am dovedi mai mult utilitatea ajutand o persoana aflata la ananghie, decat angrenandu-ne intr-o "misiune de salvare a lumii", care oricum va muri odata cu noi!

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 16 Jan 2005, 01:57 AM

Da prietene,

Ai expus problema cum nu se poate mai bine,mi-ar face placere sa te intalnesc intr-o zi si sa discutam la un ceai deoarece beau foarte rar si nu fumez(nu are nici o leg cu religia pur si simplu a fost alegerea mea)
Pentru a ne da seama ce este in neregula cu lumea, trebuie sa pornim de la "alegere".Cum? Mai intai vom pune omul adica pe noi in centrul universului si vom porni de la nevoile noastre de baza, care de altfel sunt comune intr-o mare masura tuturor ,de a avea prieteni ,de a iubi ,de a face sex samd.Vom incerca sa facem alegeri pornind de la nevoile noastre de baza ,eliberandu-ne mintea de orice influenta exterioara venita de la dogme, obiceiuri sau orice altceva.
Apoi vom separa alegerile care fac rau semenilor nostrii ex.dorinta de ucide, de a bate pe cineva de cele care le fac bine dorinta de a ocroti , dorinta de a face dragoste.
Vom selecta alegerile care fac bine lumii din jur, acesta alcatuiesc un comportament, il vom numi comportamentul A.
VOm numi comoprtamentul nostru normal de zi cu zi, influentat de dogme de obiceiuri si chair de realitatea de zi cu zi(ex.pazaste-ti prietena pentru ca s-ar putea sa o pierzi), comportamentul B.
Dupa aceasta vom suprapune comportamentul A peste comportamentul B, exact ca in cazul unei grile, si vom gasi pe langa similaritati si o multitudine de DIFERENTE.
De aceste DIFERENTE trebuie sa incercam sa scapam si singurul mod in care putem sa o facem este impreuna.

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 16 Jan 2005, 01:58 AM

raspunsul de mai sus a fost pentru maracine cat despre omul_vexx, il voi lasa tot pe maracine sa ii raspunda

Trimis de: Leonard pe 16 Jan 2005, 11:57 PM

Trimis de: Blakut pe 17 Jan 2005, 09:02 AM

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 18 Jan 2005, 01:32 AM

Draga Blakut,

Mi-ai dat un raspuns detaliat si foarte bine argumentat.Din punctul tau de vedere.
"Lasand la o parte faptul ca tu consideri ca exista un set de actiuni universal bune, aplicabile in orice colt al lumii, vrei tu sa transformi fiecare omenirea intr-un amalgam de entitati omogene, care actioneaza toate spre binele "grupului"? Vrei sa-mi iei mie dreptul de a-mi urma propriul drum in viata, indiferent de ideea de bine al lumii?"Nu eu nu doresc sa iti iau nici un drept, fiecare fapta are consecintele sale fiecare actiune provoaca o reactiune.Nu doresc sa iti iau nici un drept, vreau doar sa invat grupul sa riposteze impotriva ta daca le vei incalca tu vreodata un drept.
De ce dau mereu exemplul cu prietena?
Pentru ca vreau sa ii determin pe indivizi ca tine sa zica "Mereu aduci exemplul cu prietena. Omule, indivizii fac cateodata asta, pazesc ce e al lor, int-o relatie ambii parteneri se au unul pe celalalt. A elimina dorinta de a proteja ce e al tau inseamna sa deschizi cale libera spre pierderea integtitatii individului. ", mai ales "al tau" imi place cum zici.Din ceea ce spui pe prietena ta o compari cu un obiect casnic ce trebuie protejat impotriva hotiilor,bravo, sper sa afle vreodata cat de mult o iubesti de fapt.
Prietene, uite cum procedez eu, nu iti spun sa faci ca mine iti dau doar un exemplu.Cand cineva ii face avansuri prietenei mele eu niciodata nu intervin.Ea ma iubeste si il indeparteaza singura pe individ, daca s-ar fi intamplat vreodata sa cedeze avansurilor inseamna ca nu ma iubeste indeajuns, iar eu nu m-am straduit indeajuns sa o fac sa ma iubeasca.O singura data am fost nevoit sa lovesc un individ care nu a inteles ca este refuzat si a bruscat-o.Si nu sunt mandru de asta, detest violenta in orice forma.

Iar in legatura cu "DIFERENTELE",m-am referit la diferentele dintre comportamentul nostru instinctual ,"pieptanat" de pornirile care ar putea face rau semenilor nostrii si comportamentul nostru de zi cu zi influentat de dogme si obiceiuri.Te rog citeste mesajele mele mai cu atentie.






---------------------------Adevarul te va elibera------------------------------------------

Trimis de: Blakut pe 18 Jan 2005, 01:27 PM

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 18 Jan 2005, 01:43 PM

Draga Blakut,

Din ceea ce mi-ai scris reiese ca iti iubesti intradevar prietena.Imi pare rau daca te-am jignit cumva, dar sa stii ca exista si din pacate sunt multi oameni care isi trateaza prietena sotia ca pe un obiect, din pacate prea multi.
Cat despre partea a doua a mesajului tau:
"Sunt de acord cu ce ai spus in legatura cu altcineva care ii face avansuri prietenei tale. Ea trebuie sa-l respinga, nu tu. Dar ai minti daca ai spune ca te simti ok cand cineva ii face avansuri prietenei tale... "
Imi place foarte mult felul cum gandesti.Iar raspunsul meu este DA nu ma simt deloc ok cand cand cineva ii face avansuri prietenei mele, imi vine sa il bat rau de tot chiar acolo pe loc, dar nu fac treaba asta, din cauza ca nu vreau sa contribui la rautatea si inapoierea ce exista in lume.Vreau sa fiu un exemplu atat pentru mine cat si pentru altii.Vreau sa merg pe drumul cel drept si vreau sa le arat si altora ca pot merge si ei pe acest drum.

Trimis de: Blakut pe 18 Jan 2005, 05:58 PM

Psst: nu mai am prietena de ceva timp, asa ca nu m-am suparat...

Trimis de: mărăcine pe 18 Jan 2005, 09:52 PM

Blakut are dreptate, atitudinea ta este o solutie numai pana la un punct. Ea nu este insa deloc rodnica - ba din contra - daca nu ajungi cu timpul sa constientizezi ca esti cu totul neindreptatit ca, intr-o asemenea situatie, sa ai un impuls egoist. Spus in cuvinte, e simplu, multi ne-am putea zice ca intelegem lucrul acesta, insa problema se pune in a trece de la o intelegere abstracta la una vie, ce implica atat mintea, cat si inima...

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 18 Jan 2005, 10:43 PM

Draga Blakut,

Sunt convins de faptul ca nu voi ceda niciodata.Ce face afirmatia mea sa fie o certitudine?De obicei nu dau relatii sau socoteala nimanui despre viata mea personala dar in acest caz ma vad obligat sa o fac.Fac de asemenea mentiunea ca nu voi scrie povesti ,daca cineva imi va cere dovezi ii voi da fotografii etc.De asemena nu voi da alte lamuriri decat cele scrise aici.Este vorba de fapte in primul rand, am o relatie cu prietena mea da aproape 4 ani.Este frumoasa si are clasa, de asemenea provine ditnr-o famile de elita si am avut de-a face cu multi "pretendenti" la inceput si multa vreme dupa ce am ramas impreuna ea a primit avansuri de la X si Y.Eu practic kickbox, nu ca profesie este un hobby dar fac lucrul acesta de 7 ani.Ar fi fost foarte usor sa urmaresc pe unul dintre ei si sa ii dau un picior in cap doar pentru ca pot sa fac lucrul acesta si apoi sa ii spun sa nu se mai apropie de ea.Dar asta ar fi fost animalul din mine care ar fi preluat controlul.Faptul ca nu am facut lucrul acesta ma diferentiaza pe mine de masculii din grupul de maimute care se lupta pentru femela.Desi mi-a fost greu la inceput cu timpul am inceput sa realizez ca merg pe drumul cel bun.Ea a inteles ce am facut pentru ea si mi-a spus dupa multa vreme ca daca l-as fi batut pe individul respectiv m-ar fi parasit a doua zi si bine ar fi facut pentru ca as fi dovedit ca sunt mai josnic decat el.
Va rog nu ma intrebati mai multe, v-am impartasit bucatica asta din viata mea pentru a va face sa vedeti ca puteti fi mereu mai buni decat sunteti.

Trimis de: abis pe 19 Jan 2005, 11:02 AM

Fratele meu practica karate de cativa ani (eu sunt prea batran sa ma mai apuc de sportul asta). La antremanente li se repeta foarte des ca ei invata karate pentru a evita sa se bata...
S-a intamplat ca odata sa fie atacat de un tip cu intentii agresive. Nu a putut sa fuga, asa ca l-a infruntat. A blocat toate loviturile aluia, dar el nu i-a dat nici o lovitura. Iti dai seama ca dupa cateva minute de incercari zadarnice individul s-a lasat pagubas... Scuze pentru off-topic!

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 19 Jan 2005, 01:06 PM

Nu a fost deloc off-topic, ai spus exact ce trebuia.

Trimis de: mărăcine pe 19 Jan 2005, 03:39 PM

Trimis de: Blakut pe 19 Jan 2005, 05:19 PM

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 19 Jan 2005, 09:36 PM

Da, Blakut, m-am gandit atunci, dar a existat un moment ,nu mai stiu cu cat timp in urma cand am incetat sa ma mai gandesc, am incetat sa am pornirea si mi-am dat seama acum ca am reusit sa ma autoeduc.Si daca eu am reusit poate este posibil sa o faci si tu si multi altii ca tine.

Trimis de: Blakut pe 20 Jan 2005, 07:19 AM

Dar eu nu vreau sa ma autoeduc. Sunt multumit de viata mea, si de pornirile mele. Intr-o lume in care toti oamenii ar fi niste non-violenti, care nu au impulsuri, un singur om violent este de ajuns sa ii aduca pe toti in genunchi.

Trimis de: mărăcine pe 20 Jan 2005, 09:17 AM

Depinde... Sunt doua lucruri diferite: a nu fi violent din neputinta, si a-ti modela pornirile cu deplina constienta, pana acolo incat sa realizezi, atat in gandire, cat si in fapta, ca violenta nu aduce omului nimic rodnic.

Ne-am putea pune intrebarea: cine e mai puternic, cel care da cu pumnul, sau cel care are atata stapanire asupra lui insusi incat un asemenea gest nu-l tulbura in nici un fel?

Trimis de: abis pe 20 Jan 2005, 09:41 AM

Cel mai puternic este cel care ramane in picioare. Indiferent daca a lovit sau nu.

Trimis de: mărăcine pe 20 Jan 2005, 01:53 PM

Sa nu vorbim in termeni cu mai multe intelesuri. Poti fi mai puternic in plan fizic sau sufletesc. De multe ori se-ntampla sa ramai in picioare ca om trupesc, dar sa fi doborat la pamant ca om sufletesc, si invers.

Dar sa lasam discutia asta. Titlul subiectului este "Societatea contemporana si religia". Daca pana acum am discutat despre comportamentul uman in societatea contemporana, legatura cu religia este inca destul de "difuza". Sau mi se pare mie?

Trimis de: abis pe 21 Jan 2005, 08:59 AM

Nu stiu... Ce inseamna ca este "inca destul de difuza"?

Trimis de: gheorghe dinica pe 21 Jan 2005, 11:15 AM

Ma pregatesc sa supar niste oameni pe forumul acesta,chiar sa starnesc mici revolte de apartament.Insirati cuvinte despre cum putem schimba omul si societatea aceasta in care 'cel mai puternic castiga'.Egoismul nostru ca specie se manisfesta in mod deschis dar inconstient pe acest forum.Noi si iarasi noi,intodeauna este vorba doar despre specia noastra fara sa ne pese in realitatea ce se intampla cu universul acesta miraculos pe care noi il numim planeta noastra cea de toate zilele.Traim placeri eliberatoare cand desbatem un subiect ca acesta,ne simtim asemeni unor 'mesia' ce elibereaza societatea de angoasele unei realitati construite dupa chipul si asemanare noastra.Seara ne intindem in pat si visam la eroii care suntem,la cei cativa banuti pe care i-am oferit spre isbavirea unui amarat,la extraordinara noastra putere de a schimba un sistem gresit si la care tocmai incepem sa contribuim cu o postarea cu miros de revolta si praf de pusca.hehehehehe! Rad in hohote si plang in rauri de carnati din porcul pe care tocmai l-am sacrificat.Ma aflu in varful lantului trofic,ESTE dreptul meu sa ucid acest univers dar sa am mustrari de constiinta pentru ca sunt in varf si am o constiinta ce ma transforma intr-un vinovat dincolo de vointa mea. Viva la revolution! Religia nu este decat o alta forma a vinei pe care o purtam in sufletele noastre,o forma de izbavire miraculoasa in care omul alege un salvator,un 'Dumnezeu' a carui singura potenta evidenta este aceea de a ne IERTA.

Trimis de: calfa pe 21 Jan 2005, 11:38 AM

Domnule gheorghe dinica, dar de ce atata suparare ? Atat la "niste oameni pe forumul acesta" cat si in mesajul de mai sus ?

Banuind ca am inteles totusi conceptia din spatele cuvintelor ... "Insirati cuvinte despre cum putem schimba omul si societatea aceasta in care 'cel mai puternic castiga'.Egoismul nostru ca specie se manisfesta in mod deschis dar inconstient pe acest forum.Noi si iarasi noi,intodeauna este vorba doar despre specia noastra fara sa ne pese in realitatea ce se intampla cu universul acesta miraculos pe care noi il numim planeta noastra cea de toate zilele.Traim placeri eliberatoare cand desbatem un subiect ca acesta,ne simtim asemeni unor 'mesia' ce elibereaza societatea de angoasele unei realitati construite dupa chipul si asemanare noastra.Seara ne intindem in pat si visam la eroii care suntem,la cei cativa banuti pe care i-am oferit spre isbavirea unui amarat,la extraordinara noastra putere de a schimba un sistem gresit si la care tocmai incepem sa contribuim cu o postarea cu miros de revolta si praf de pusca.hehehehehe! Rad in hohote si plang in rauri de carnati din porcul pe care tocmai l-am sacrificat.Ma aflu in varful lantului trofic,ESTE dreptul meu sa ucid acest univers dar sa am mustrari de constiinta pentru ca sunt in varf si am o constiinta ce ma transforma intr-un vinovat dincolo de vointa mea. Viva la revolution!" ... pot sa spun ca, in linii mari, dar poate fara atata ... patos ... impartim destule conceptii despre "societatea contemporana".

Pana acum, am urmarit doar ce s-a scris pe acest topic. Acum insa, mi s-a trezit interesul de a scrie ceva ...
Mai intai, mi-am permis sa subliniez cate ceva din ceea ce am citat.

Interesanta urmatoarea idee ... "Religia nu este decat o alta forma a vinei pe care o purtam in sufletele noastre,o forma de izbavire miraculoasa in care omul alege un salvator,un 'Dumnezeu' a carui singura potenta evidenta este aceea de a ne IERTA."

Eu as nuanta, spunand ca, probabil e vorba despre o anumita atitudine religioasa, si de anumite Religii.

Putem insa gasi si contraexemple, probabil ca in cadrul fiecarei mari Religii. Si sunt desigur atitudini religioase diverse care nu pun VINA in centrul lor. (Ba chiar si cele care ACUM pun VINA in centru, odata poate ca doar aminteau de ea).

Acuza de mai sus cred ca se refera la acea "parte" a miscarilor religioase care traieste in "simbioza" cu "societatea contemporana".
E o simbioza istorica. Din care au "profitat" si "profita" unii oameni. Parerea mea ...

Trimis de: denise pe 21 Jan 2005, 12:03 PM

calfa..m-am lovit si eu de stilul maestrului, desi, ca si tine, am gasit strecurate intre frazele suparate (din pacate nu doar suparate, de-a dreptul acuzatoare) idei deosebit de interesante. De ce procedeaza asa, nu stiu, din pacate nu realizeaza ca pentru cei mai multi ideile sale nu se vad din cauza degetului acuzator.
Intr-adevar, uneori cautarea iertarii in alta parte aduce mult cu transferarea responsabilitatii. Iertarea este izbavitoare, dar oare ispasirea (si mai ales indreptarea greselii) nu ar fi mai eficienta, mai dreapta? Nu spun, intreb ... inspirata de mesajele voastre.
In centrul crestinismului sta mana intinsa de Dumnezeire celor care nu se pot izbavi prin ei insisi (dar cine poate?). Daca insa am sta sa calculam de cate ori a stat in puterea noastra sa evitam anumite pacate - sa evitam transferul ulterior de responsabilitate, sa nu mai "fortam" divinitatea sa ierte... poate religiile de azi ar arata cu totul altfel. Si nu doar religiile, insasi lumea ...

Totusi ... sa nu uitam ca in Romania exista o particularitate. Societatea noastra inca nu experimenteaza religia ci mai degraba o intoarcere la credinta. E greu sa regasesti poteca dupa zeci de ani de rataciri, cu atat mai mult cu cat drumul e deobicei indicat de orbi.

Trimis de: gheorghe dinica pe 21 Jan 2005, 12:12 PM

Asea sunt io un om patimas! In chestiunea cu religia sunt partial de acord cu tine,probabil referirea ta este cu trimitere directa la 'religiile/filosofiile' asiatice.Aprofundeaza cu intelepciune domeniul si printre randurile transcedentale ce expun trecerea/calatoria initiatica catre 'nirvana' sau orice forma de 'rai' ,exista posibilitatea sa descoperi o anumita forma de vina.Adevarat este pozitionata metaforic si ascunsa de simboluri initiatice,dar este tot o forma de vina...Metafizica religioasa se dovedeste in cele mai multe cazuri doar o forma mascata de a ascunde un adevar evident din nefericire.

Trimis de: calfa pe 21 Jan 2005, 12:47 PM

Cred ca depinde de ... interpretarea pe care o preferi, iar interpretarea depinde de prejudecati. Una dintre ele, cred ca este omniprezenta VINEI in religii.

Ba chiar as putea spune ca si spiritul crestin autentic e posibil sa nu fi fost bazat pe VINA. Dar nu vreau sa insist pe tema asta ... acum.

Cat priveste VINA pe care am putea-o intrezari in religii/filozofii asiatice ... pai tocmai ideea de VINA cu care e impregnata societatea contemporana (o parte a ei, o alta a luat in brate opusul ... nici o vina) ne face sa interpretam asa.

Chiar spiritul acuzator al mesajului de mai sus, tot din ideea ca cineva e de VINA provine.

Poate ca "aprofundand cu intelepciune domeniul si printre randurile transcedentale ce expun trecerea/calatoria initiatica catre 'nirvana' sau orice forma de 'rai' ,exista posibilitatea sa descoperi " o anumita forma de ... revenire la "sursa", de rearmonizare cu ea, intre noi ...

"Sursa" care poate fi ... "realitatea ce se intampla cu universul acesta miraculos".

Ce zici ?
______________
p.s.
Sa zicem ca ... in ce priveste karma de exemplu ... ar fi vorba de vina. Asta e o posibila interpretare. Suntem inlantuiti de karma din "vina" noastra. Eliberarea vazuta ca eliberare de "vina".

Dar eliberarea respectiva poate inseamna a fi constient de unitatea si de armonia lumii in care suntem inclusi cu totii, de intercorelarea dinamica, activa, etc. Unde e vina in a nu fi constient ?
Din cate stiu eu ... iluzia este in centrul majoritatii religiilor asiatice. Iluziile separarii, permanentei, ...

Trimis de: caa pe 21 Jan 2005, 12:47 PM

Dacă ar fi să vorbim şi despre legătura dintre ceea ce se întîmplă în societatea contemporană şi religie părerea mea este că societatea contemporană este destul de puţin interesată de religie şi de credinţă. Există, e adevărat, la noi o "întoarcere" spre credinţă dar eu cred că este doar stabilirea unui raport corect, similar cu cele din alte ţări care n-au fost mutilate de comunism. Întoarcerea e, de fapt, restabilirea normalităţii...

Deci există puţin interes, la nivel global, din partea societăţii faţă de religie. Acest lucru poate fi rău dacă ne referim la faptul că în acest mod nu sînt aplicate anumite reguli de conduită (şi gîndire) bune din gîndirea religioasă. Dacă mă gîndesc însă la Iran sau la alte locuri în care s-au aplicat cu stricteţe preceptele religioase acest lucru nu mai este chiar atît de rău.

Cred că în acest context a acţiona creştineşte (sau în alt mod, vizavi de alte religii) ţine de o opţiune personală a fiecăruia în parte. Iar dacă ceilalţi nu răspund la fel nu-i nimic, principalul e să ajungem cu toţii la un modus vivendi optim şi bun.

Nu putem da vina pentru toate relele care se întîmplă numai pe lipsa credinţei. Sînt destui dintre cei care cred despre ei înşişi că sînt credincioşi şi o dau în bară rău de tot...

Trimis de: denise pe 21 Jan 2005, 01:21 PM

Trimis de: calfa pe 21 Jan 2005, 01:31 PM

Normalitatea evolueaza. Religiile evolueaza. In simbioza cu societatile in care se manifesta. Acum societatea de tip occidental, derivata din societatile simbiotice cu crestinismul, vrea sa se impuna.

Nirvana s-ar putea sa fie un acolo mai ... aici. Decat acoloul din crestinism.

Iar Zenul, de exemplu, e aici si acum ! Cam ca si taoismul.

Asa ca nu toate religiile "vor" ... "dincolo". Unele "vor" ... "dincoace".

Trimis de: denise pe 21 Jan 2005, 01:32 PM

da..cauta drumul spre "aici". Pana la urma e tot o forma de "a nu-ti gasi locul"

Trimis de: calfa pe 21 Jan 2005, 01:35 PM

"a nu-ti gasi locul" e mobilitate. E natural. Nici religiile si nici societatea contemporana nu isi gasesc locul. Evolueaza.

Asa ca .. drumul e bun. Lipsa lui ... "imi inspira imobilitate."

p.s.
Plec ... acum. Sa ... caut.

Trimis de: denise pe 21 Jan 2005, 01:38 PM

Voila!

Etapele cand societatile sunt caracterizate de o anumita auto - suficienta (includ aici si dictaturile si societatile de consum, desi pare ciudat) - si inceteaza cautarea - sunt etape moarte, de vegetare.

Trimis de: calfa pe 21 Jan 2005, 01:40 PM

denise, eu TREBUIE sa plec, de ce nu ma lasi ?

Etape moarte ? Hai sa le spunem pauze. Naturale si ele.

Trimis de: denise pe 21 Jan 2005, 01:42 PM

ok..ok....vegetativ nu inseamna mort de-a binelea.

PS. Maestrul si-a atins scopul- ne-a cam "zgandarit".

Trimis de: gheorghe dinica pe 21 Jan 2005, 01:55 PM

Trimis de: denise pe 21 Jan 2005, 01:59 PM

maestre...vorbeam de "stil" ...de forma ... nu de "intelesuri". Impresia lasata e "acuzatoare" (deh...vorbeam de vina...)

Trimis de: abis pe 21 Jan 2005, 03:30 PM

Trimis de: denise pe 21 Jan 2005, 03:32 PM

nu si spirituala ...

Trimis de: abis pe 21 Jan 2005, 03:34 PM

De ce afirmi asta? Te rog, argumenteaza.

Trimis de: denise pe 21 Jan 2005, 03:39 PM

nu prea am timp acum, din pacate ("TREBUIE sa plec ) ... a spus parca ceva calfa mai devreme de impunerea religiei de tip vestic ... Cand spui "asta e cel mai bine, asa trebuie sa fie, e singura forma perfecta" - elimini posibilitatea cresterii, imbunatatirii - cum spui tu - evolutiei. Apare imobilismul... (vezi mai sus).
Si sa fiu sincera nu ma refeream strict la anumite tari - cat la faptul ca cei din "societatile de consum" (nu prea imi place termenul - dar nu am altul) - nu sunt in cautare spiritula, au alte preocupari ("mai mult, mai scump, ; mai modern, ...").
Daca nu am fost prea clara..scuze..dar sunt pe picior de plecare.

Edit- pe ultima suta de metri: gandeste-te la ciclicitatea progresului si regresului ... nu doar economic, la marile civilizatii antice...acum decazute, si rolul jucat de auto-suficienta in decaderea lor.

Trimis de: mărăcine pe 21 Jan 2005, 10:51 PM

Ma bucur sa vad ca s-a mai mobilizat discutia si pe latura cu religia. Ultimele idei ale lui abis reflecta foarte fidel nucleul problemei spiritualitatii in prezent. Se spune adesea: "Ca o societate ce este patrunsa de impulsuri spirituale poate fi condusa catre evolutie, asta-i o problema relativa, depinde de natura acelor impulsuri, de cultura civica a cetatenilor, de traditia poporului s.a.m.d. Dar singura baza prin care putem aprecia cu adevarat progresul rezida in dezvoltarea tehnologiei, analizei organizationale si in aplicarea masurilor economice si politicilor publice cele mai adecvate contextului social."

Se poate insa sa se regaseasca o iluzie in ideea ca, in masura in care o tara isi imbunatateste mijloacele de productie si performanta institutionala - specializand tot mai mult omul, si modelandu-l ca pe o masinarie pentru realizarea profitului si satisfacerea consumului -, aceasta inseamna cea mai inalta evolutie umana, cel mai mare progres ce poate fi inchipuit?

Trimis de: bdl pe 22 Jan 2005, 05:42 PM

Trimis de: gio19ro pe 22 Jan 2005, 06:58 PM

Trimis de: mărăcine pe 22 Jan 2005, 09:20 PM

Foarte interesant mesajul lui bdl... Si totusi, nu stiu cum se face ca - cel putin pana in urma cu vreun secol - taman oamenii care se ocupau cu datul cu sapa mai pastrau si o intelegere izvorand din inima pentru viata spirituala. Un exemplu pentru ceea ce inteleg prin asta: recent mi-a spus o persoana ca, pentru un studiu de medicina, si-a luat sarcina de a privi zilnic o planta medicinala, si, dupa o vreme mai indelungata, a inceput sa inteleaga ceea ce era dincolo de aspectul fizic, ca o slaba revelatie a calitatilor plantei. Tot asa, pescarii care privesc zilnic cerul, iti pot spune dupa modul in care arata cum va fi vremea a doua zi. Aceste aspecte sunt pentru noi aproape de nepatruns astazi, cand nu mai avem timp decat pentru preocuparile cotidiene, cand nu mai traim in legatura intima cu natura, ci doar in grijile si dorintele noastre.

Bine, acum n-am pretentia sa afirm cele de mai sus in mod universalist, de multe ori e nevoie de o anumita conditie materiala si sociala pentru ca anumite spirite sa se poate exprima in mod just in viata. Cu toate astea, cei care ajung foarte "sus" nu se mai impotmolesc de prezenta sau absenta acestor premise. Vezi exemplul lui Socrate.

P.S. Este drept ca viata spirituala nu inseamna numai religie, dar in definitiv asta e titlul subiectului, desi eu personal n-am nimic impotriva sa largim sfera discutiei, daca este cazul.

Trimis de: gheorghe dinica pe 26 Jan 2005, 04:38 PM

Vorbeam zilele trecute cu un coleg despre Dumnezeu si modul in care fiecare percepe credinta.Dupa cum banuiti,ne situam pe pozitii adverse.Pt. el credinta insemna o certitudine legiferata de textele biblice si apostoli;adorarea unor scrieri aflate clar sub semnul subiectivismului celui care le-a redactat.O cautare a isbavirii prin respectarea unor percepte(legi) fundamentate pe impresii.Ce nu inteleg io?De ce trebuie sa ne isbavim(sa fim iertati) pentru natura noastra umana.Noi suntem creatia Lui,copiile in oglinda;acest fapt presupune ca de cate ori incerc sa ma isbavesc,Dumnezeu-Fiul ispaseste pacatele mele.Daca privim si reversul logic,inseamna ca Dumnezeu incearca isbavirea prin om si ca acesta din urma ispaseste pacatele Lui.Absurd,va si vad cum cititi textul de 7 ori si incerci sa descoperi urmele unui 'lucefiarism' incipient.Raspunsul meu este negativ.Nu cred intr-un Dumnezeu de la care astept isbavirea,nu cred ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui,nu cred intr-o formula a iertarii si in purgatoriu.Care imi sunt pacatele?Poate nasterea mea sa ma transforme intr-o formula a pacatului?Cuvantul Domnului este simbolul existentei mele (al nasterii),drumul meu este sub semnul Lui dar nu urmareste acelasi traseu.Aceasta ar presupune sa ma identific cu esenta Lui si acest fapt chiar ar fi o blasfemie.Eu cel care tastez sa fiu Dumnezeu.Limitele mele sunt o certitudine,dar vina mea nu.

Trimis de: gio19ro pe 26 Jan 2005, 06:10 PM

Trimis de: mărăcine pe 26 Jan 2005, 10:11 PM

Mi se pare ca deviem discutia alandala. Pana la a ajunge sa ne punem problema daca ar trebui sau nu sa ne identificam cu esenta divina, sunt nenumarate alte intrebari ce trebuie lamurite pe calea sufletului. Altfel, este ca si cum am pretinde unui pietroi sa se identifice cu esenta umana; poate chiar suntem infinit mai departe de divin decat in acest exemplu grosier.

Dar daca tot vorbim de apostoli si textele biblice, eu as veni cu o alta intrebare: prin ce difera societatea contemporana de societatile ce au existat in trecut, din punct de vedere religios? (Nu ma refer la aspecte exterioare de genul secularizare si altele asemenea, ci la schimbarea care a avut loc in aceasta privinta cu sufletul uman.)

Trimis de: bdl pe 26 Jan 2005, 10:45 PM

P.S. Este drept ca viata spirituala nu inseamna numai religie, dar in definitiv asta e titlul subiectului, desi eu personal n-am nimic impotriva sa largim sfera discutiei, daca este cazul.
Religia ocupa destul de putin loc in viata spirituala....iar titlul subiectului e societatea contemporana si religia, nu rolul religiei in viata spiritiala...

prin ce difera societatea contemporana de societatile ce au existat in trecut, din punct de vedere religios? (Nu ma refer la aspecte exterioare de genul secularizare si altele asemenea, ci la schimbarea care a avut loc in aceasta privinta cu sufletul uman.)
Prin faptul ca oamenii au inceput sa mai gindeasca si singuri si sa nu mai ia de bun tot ce ii spunea biserica, si prin faptul ca rolul politic al bisericii a scazut enorm....

Trimis de: Superunknown pe 26 Jan 2005, 10:52 PM

Trimis de: bdl pe 26 Jan 2005, 11:05 PM

Oricum e mai interesant decit mersu la biserica....

Trimis de: abis pe 27 Jan 2005, 10:48 AM

Trimis de: mărăcine pe 27 Jan 2005, 04:32 PM

N-am afirmat ca ar trebui sa ne dam cu parerea despre rolul religiei in viata spirituala, nu vad de unde a rezultat asta. Cat despre faptul ca religia ar ocupa "putin loc in viata spirituala"... hai sa nu ne faurim totusi opinii dupa inclinatiile personale, bdl. Asa cum vad eu lucrurile, viata spirituala se imparte in trei domenii esentiale, intre care nu se poate stabili o pondere a fiecaruia, nici nu este de dorit sa se faca speculatii cu privire la cel care este mai important. Cele trei domenii sunt filosofia, arta si religia. Fiecare dintre ele raspunde unei necesitati launtrice umane, si trebuie intelese ca atare.

In privinta evolutiei gandirii omului, cred ca sunteti cu totii de acord ca in ultimele secole din ce in ce mai multi oameni s-au "intelectualizat". Dar nu ii poate face insusi acest fapt sa cada prada unor prejudecati (altora decat celor existente in epocile precedente, desigur)? De pilda, in Evul Mediu exista o stransa corelatie intre cel care facea cercetari asupra naturii si o dispozitie mistica a sufletului sau. Astazi, a avea un punct de vedere mistic este considerat nestiintific si profund indoielnic. Cine citeste insa, spre exemplu, studiile lui Kepler, poate ramane surprins de continuturile patrunse de o devotiune aproape mistica fata de enigmele universului, ce au caracterizat gandirea unuia dintre intemeietorii stiintelor moderne. Daca o personalitate asemanatoare s-ar manifesta in timpurile de astazi, s-ar aprecia ca face poezie, si in nici un caz stiinta. Intreb de aceea, este acest mod de a privi cunoasterea indreptatit intr-adevar?

Trimis de: gheorghe dinica pe 28 Jan 2005, 09:38 AM

Trimis de: abis pe 28 Jan 2005, 02:48 PM

Trimis de: caa pe 28 Jan 2005, 03:09 PM

Şi, uite aşa, am ajuns în... abis!

Trimis de: SolaScriptura pe 1 Feb 2005, 07:32 PM

Singurul lucru care il indeparteaza pe om de divinintate este inima sa. Daca apropierea nu vine din inima, din interior, orice forma de religie este doar un activism. Hai sa fiu la biserica ca sa nu stau acasa... Si aici nu intervine tehnologia sau nivelul de trai...
Tehnologia, din contra, te poate apropia de divinitate. Cu cat evolueaza, cu atata poti sa-ti dai seama mai bine ca oricand ca orice lucru are nevoie de un creator. Ca nimic functional nu apare din haos. Ca pentru orice lucru, care vrei sa functioneze cat de cat, fara a atinge perfectiunea naturii umane, este nevoie de o imensa munca intelectuala depusa in fundal.
Si daca pornesti in cautarea Creatorului cu sinceritate, nu se poate sa nu il gasesti.
Dar fiind vremurile sfarsitului, este firesc sa se raceasca credinta oamenilor. Pe de o parte te intaresti in credinta vazand cu ochii implinirea profetiilor, pe de alta parte te umpli de mila la vederea lumii fara de Dumnezeu, fara o speranta de viitor...
"Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori; si veti fi uriti de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii, si se vor uri unii pe altii. Se vor scula multi prooroci mincinosi si vor insela pe multi. Si din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci. Dar cine va rabda pina la sfirsit, va fi mintuit.

Trimis de: Blakut pe 1 Feb 2005, 11:06 PM

Pai noi toti am aparut din haos. Sau aparent haos...

Trimis de: SolaScriptura pe 2 Feb 2005, 06:39 PM

Sau cel putin asa cred unii... pentru ca de demonstrat e mai greu... dar ramane credinta...sola fide

Trimis de: CopaculCunoasterii pe 9 Feb 2005, 05:59 PM

"Mie nu mi se pare ca omu' de azi gindeste cu capul lui. Pur si simplu a inlocuit biserica cu televizorul si revistele de moda"

In legatura cu revistele de moda ma voi abtine.Dar televizorul? Nu e chiar acelasi lucru, de la televizor aflii despre religia vechilor egipteni, afli despre evenimentele ce se intampla in lume si pe baza acestor date incepi sa gandesti ,sa rationezi, cateodata sa pui la indoiala unele lucruri din scriptura.Auzi de teoria lui Darwin si nu prea iti vine sa mai crezi in Adam si Eva.Te uiti la filmul Matrix de exemplu si involuntar incepi sa iti pui intrebari.Unele dintre raspunsuri s-ar putea sa contrazica scripura si atunci ce ne facem? Continuam sa mergem pe vechiul drum de frica sa nu ardem in iad sau rasfoim mai departe cartea cunoasterii?

Trimis de: mărăcine pe 12 Feb 2005, 11:44 AM

"Acela care incepe prin a iubi crestinismul mai mult decat adevarul, va continua prin a-si iubi propria secta sau Biserica mai mult decat crestinismul, si va sfarsi prin a se iubi pe sine insusi mai presus de orice." (Samuel Taylor Coleridge)

In zilele noastre, aceasta afirmatie ar putea suna, in egala masura, si astfel: "Acela care incepe prin a pretui stiinta mai mult decat adevarul..."

Trimis de: bdl pe 12 Feb 2005, 07:29 PM

In zilele noastre, aceasta afirmatie ar putea suna, in egala masura, si astfel: "Acela care incepe prin a pretui stiinta mai mult decat adevarul..."

Poti sa ne lamuresti care sint neadevarurile din stiinta?

Trimis de: mărăcine pe 12 Feb 2005, 08:19 PM

Mi se pare ca e ca si cum mi-ai cere sa descriu toate gropile de pe fundul unei mari.

Nu de adevaruri si neadevaruri era vorba in raspunsul meu, ci de o atitudine a omului, ce se poate manifesta atat in sfera religiei, cat si in cea a stiintei, si care nu e indreptatita in nici una din situatii.

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Feb 2005, 11:49 PM

Daca ne-am intoarce un pic cu fata la Dumnezeu, indiferent in care este numele pe care il dam Divinitatii am fi mai Oameni.
Parerea mea.
Unii refuza ideea de religie pentru ca o vad drept o forma de ingradire. Dreptul lor. Insa de mult ori, religia ne da MASURA.
Putine din lucrurile placute omului sint interzise de o religie au alta. Insa in toate trebuie sa existe o masura.
Nu stiu daca am fost foarte coerenta, in linii mari sper ca ati inteles ce vreau sa spun.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 18 Feb 2005, 08:01 AM

Sper sa nu fiu in afara subiectului cu intrebarea mea.
Deci traim aici intr-o societate foarte sa zic asa impregnata religios.Prin urmare era normal ca incepand cu gradinita copiilor sa li se predea religia.
Intr-o zi vine copilul meu acasa foarte ganditor si ma intreaba : Mama tu mi-ai spus ca nu este frumos sa minti.Si acuma eu nu stiu daca tu ai mintit sau preotul.Tu mi-ai explicat ca oamenii nu pot zbura decat cu avioane , rachete cosmice (noi incercam sa ne crestem copilul dandu-i explicatii foarte exacte despre tehnica) iar preotul ne-a povestit astazi ca atunci cand oamenii mor zboara la cer.
Desigur ca preotul nu a gasit de cuvinta sa amplifice discutia.A aruncat "bomba" iar eu a trebuit sa o desamorsez.A stabilit ca oamenii atunci cand mor zboara la cer si copii ar fi trebuit sa o ia de buna. Da, dar ce fac cu copilul meu care la varsta lui cunoaste toate planetele sistemului nostru solar si este interesat de tot ce "zboara".

Dilema mea este cum pot eu intr-o societate contemporana unde tehnica se schimba cu viteza luminii sa-i aduc aproape copilului meu religia .

Poate ca nu ar fi rau sa avem un subiect "Copiii si religia" pentru ca ma intereseaza cu adevarat.

Trimis de: caa pe 18 Feb 2005, 09:11 AM

Cum ai dezamorsat bomba, Oiski?

Trimis de: Oiski-Poiski pe 18 Feb 2005, 09:34 AM

Hmmm, sincera sa fiu am amanat putin subiectul.I-am spus ca acum mancam si dupa aceea discutam despre asta.
Asa am castigat putin timp de gandire.
Nu vroiam sa-l pun nici pe preot cu spatele la zid, ca mincinos.
Asa ca i-am spus ca preotul nu s-a gandit desigur ca oamenii pot sa zboare ( numai gandul ca un copil ar putea pune in practica experienta asta si inainte de moarte...... ) ci s-a gandit ca sufletul lor a zburat la cer. Si ca unii oameni cred ca dupa ce mor corpul fizic nu mai exista insa ramane gandirea sub forma de ceva si acel ceva zboara la cer.
Ca acest lucru nu a putut fi dovedit pana acum stiintific este la fel de adevarat iar fiecare are dreptul sa creada ce vrea el.
Am fost bombardata cu alte intrebari , totusi ce este sufletul si de ce totusi cred unii oameni acest lucru si de ce preotul nu le-a spus ca nu toti cred la fel si ca exista unii oameni care cred altceva , etc.etc.
Sincera sa fiu toata discutia m-a speriat putin pentru ca m-a facut sa inteleg ca copilul meu creste iar eu trebuie sa stau drept in fata intrebarilor de tot felul la care scoala, invatatorii , societatea nu da nici un raspuns sau daca da unul tare ambiguu.
Si cu ce explicatie voi veni cand copilul meu ma va intreba cum este posibil ca cineva sa imparta marea in doua iar pe poteca aia fara apa sa poata trece lumea ???

Trimis de: caa pe 18 Feb 2005, 11:11 AM

Trimis de: MIA pe 21 Feb 2005, 10:56 AM

Trimis de: mărăcine pe 22 Feb 2005, 10:22 PM

Draga Oiski-Poiski, din cele ce am inteles copilul tau este la gradinita. La varsta aceasta, nu de explicatii rationale are nevoie el, ci de basm sau mitologie... Stiu ca poate sa para paradoxal ca unui copil care se gandeste la planetele sistemului solar (asa eram si eu, primul lucru care-am vrut sa "ma fac" a fost astronaut ) ar putea gasi raspunsuri la curiozitatile sale intr-o lume mai degraba simbolica. Si totusi asa este, am auzit chiar marturii despre copii dintre cei mai inteligenti care se "agata" de cate o poveste.

Daca un copil inca mic te-ntreaba de ce ninge si tu incepi sa-i povestesti cum apa din stare de condesare gazoasa se transforma in lichid si ingheata apoi, in timp ce cade, din cauza temperaturii scazute, asta e pentru el informatie moarta, care nu-i foloseste atunci la nimic, mai ales ca are mai tarziu destula vreme sa o-nteleaga. Ba, mai vine cu inca o multime de intrebari ce nu mai au sfarsit - chiar daca-i spui ca "asa a vrut Dumnezeu" el tot va intreba: "De ce?"

Cu totul altfel e insa daca aude un basm despre o batrana cu parul alb care mai stiu eu ce miracol face si incepe sa ninga, sau un mit cum era cel cu Persefona, fiica Demetrei, care in timpul iernii traia in imparatia lui Hades, si din pricina tristetii mamei ei iarna totul ingheata. Prin astfel de povestiri copilul nu devine deloc un fantast; dimpotriva, se face o trecere fireasca de la vremea in care el cauta inca raspunsuri pline de fantezie, la o curiozitate vie fata de lume, si reusesti sa opresti si lantul "de ce"-urilor.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 23 Feb 2005, 07:46 AM

Maracine, multumesc pentru sfaturi .
Baiatul merge in clasa I insa intamplarea s-a petrecut la gradinita.
Nu stiu de ce insa copilul meu are nevoie de explicatii rationale si mai putin de basme.Le asculta cu placere si pe astea insa face o diferenta totala intre fantasmagorii si lucrurile care trebuie sa aiba o explicatie rationala.
Prin urmare daca ma intreaba de ce ninge ,100 % nu va vrea sa auda ca acolo sus sta o femeie care-si scutura cu putere perinile . (ca sa vezi cate explicatii se pot da )
Iar in ceea ce priveste religia sper sa-i transmit cat mai putin ideile mele ca sa poata el mai tarziu cand va sti mult mai multe sa hotarasca ce sa creada .

Trimis de: Cla pe 23 Feb 2005, 07:56 AM

Frau Holle ist cool...

Trimis de: cactus pe 17 Mar 2005, 07:24 AM

Am gasit articolu asta; poate ca ar merita o discutie. Aici, numai un citat...

"O explicatie este felul in care se preda religia in scoli, la randul ei, expresia mostenirii institutionale a BOR. Absolventii de teologie ortodoxa au transformat orele lor in adevarate lectii de intoleranta. Tinerii de astazi au primit un tip de educatie lipsit de nuante si crud. In nici o societate civilizata nu gasesti, ca la noi, copii inspaimantati de afurisenia profesorilor de religie."

http://www.ziua.net/display.php?id=6933&data=2005-03-17&ziua=c2252eeeba8838c914bd5815a0591286

Curios dar se observa tendinte clare in atitudinea fata de BOR. Era un topic cu BOR dar nu l-am gasit...

Curios ca in alte tari, in special din vestul Europei, biserica este respectata de majoritatea populatiei - indiferent despre ce fel de religie e vorba; la randul ei, biserica este puternic angajata social - atat la nivelul comunelor cat si pe plan international (Crucea Malteza - de ex.). La noi de ce nu poate fi asa ? Cum se implica BOR in viata cotidiana ? Personal n-am vazut nimic in directia asta. Poate stiti voi...

Trimis de: abis pe 17 Mar 2005, 10:07 AM