Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: gypsyhart pe 7 Nov 2008, 11:49 AM

Un topic cu si despre Osho, destinat in primul rand raspândirii mesajului sau. Se pot posta atât texte cât şi materiale video sau foto. În cazul textelor este bine să fie oferită cât mai exact sursa lui (carte, capitol, pag, anul apariţiei, poate şi anul discursului)

Trimis de: gypsyhart pe 7 Nov 2008, 11:50 AM

Acestea fiind zise, o să dau mai întâi câteva linkuri în limba română unde găsiţi o "biografie" a vieţii lui:

http://www.luxsublima.ro/yoga_magazin_revista.php?id=117&rub=281
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=2209&lang=RO
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=2197&lang=RO
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=2176&lang=RO

Trimis de: gypsyhart pe 7 Nov 2008, 12:00 PM

Pentru că tot am discutat despre creştinism, Iisus şi Fecioara Maria http://www.hanuancutei.com/forum/category/48/Comunitatea-Credintei-Religie/...

"De ce îşi închipuie oamenii că Iisus a fost născut de o mamă fecioară?

Trebuie să înţelegem anumite aspecte. Mai întâi, Iisus nu putea fi născut decât de o fecioară. Gândeşte, însă, că de fapt adevărata feciorie nu are nimic de-a face cu pudoarea – cel puţin, nu pentru mine. Fecioria este mult mai mult, nu o reduceţi la sex.

Sexul poate fi feciorelnic, însă pudoarea nu este feciorelnică. Lucrurile sunt complicate. Dacă cineva este abstinent şi se gândeşte neîntrerupt la sex, atunci nu e deloc feciorelnic. Pe de altă parte, dacă un bărbat se culcă cu o femeie sau o femeie se culcă cu un bărbat, iar cei doi nu se gândesc în principal la sex, nu au în minte numai sexualitatea şi nici nu fac sex cerebral, atunci aceştia sunt feciorelnici. Feciorelnic înseamnă curat, pur, spontan, simplu, nevinovat.

Deci, nu sexul este problema, ci sexualitatea.

Există oameni care se gândesc neîncetat la sex. Şi cu cât încerci mai mult să-ţi impui abstinenţa – devii călugăr sau călugăriţă – cu atât mai mult te vei gândi la sex. În realitate, nu te gândeşti la nimic altceva decât la sex, pentru că atunci aceasta este partea cea mai flămândă din tine. Ea îşi ia revanşa, devine foarte agresivă. Revine mereu obsesiv, se arpinde şi nu-ţi mai iese din minte. Şi îţi faci neîncetat rugăciunile pentru a o reprima, şi faci pentru asta o mulţime de alte lucruri…Şi când îţi găseşti, în sfârşit, liniştea, iar se aprinde. Mergi la culcare şi sexul este acolo, e mereu cu tine. El devine visul tău, devine fantezia ta. Dacă îl reprimi prea mult, începe să se ascundă în diferite simboluri. La suprafaţă, ele nu sunt sexuale, dar în profunzime sunt pe deplin sexuale!

Sexualitatea se referă la momentul când sexul ţi-a intrat în cap; dar de ce se instalează sexul tocmai în cap? Acest lucru se petrece numai dacă îl reprimi. Încearcă timp de trei zile să posteşti, şi vei vedea că în acea perioadă mâncărurile nu îţi vor mai ieşi din minte. Nu te spăla timp de şapte zile – nu vorbesc aici de hippies; dacă eşti hippie nu îţi ajung şapte zile – şi vei fi cu gândul la baie. Nu dormi trei-patru zile şi vei fi mereu cu gândul numai la asta; te vei gândi neîncetat la somn. Ţi se va face curând somn şi vei începe să caşti. Dacă îţi este „foame" de ceva, nu contează ce, atunci gândul tău nu va fi decât la acel ceva. Dacă mintea îţi stă numai la ceva anume, întreaga ta fiinţă va fi murdărită de acel ceva.

Prin feciorie, eu înţeleg că Maria era într-o stare exclusiv nonsexuală. Trebuie să fi fost o femeie foarte inocentă. Ea nu s-a gândit la sex. Ea nu avea nici o idee despre acest lucru.

Ce faci tu în mod obişnuit? Vezi o femeie, o femeie frumoasă şi începi să visezi: „O femeie frumoasă…Cum aş putea oare să o aduc în patul meu?" Acum începi să îţi faci planuri; eşti răscolit şi începi să te gândeşti: „Cum ar trebui să mi-o imaginez şi cum aş putea realiza acest lucru?" Nu arăţi aceste lucruri în exterior, dar în interior continui să speculezi, să te gândeşti, să-ţi faci planuri. Iar când vorbeşti cu ea, nu-i arăţi deloc că eşti interesat sexual de ea, pentru că ea ar putea să se simtă jignită. Ar putea ieşi rău de la bun început. Îi vorbeşti despre altceva – despre poezie, literatură – dar în realitate tu nu eşti interesat de toate acestea. Tu eşti preocupat doar de modul în care să o aduci în patul tău. Acest lucru îl plănuieşti pe ascuns, în interiorul tău, dar în exterior tu arăţi interes pentru artă, pentru muzică; te prefaci chiar că eşti talentat la muzică, iar ei chiar îi place. Dar în adâncul tău aştepţi, de fapt, altceva.
Întâlneşti o femeie şi nu te gândeşti deloc la sex. Numai oamenii bolnavi se gândesc la sex, cei sănătoşi în nici un caz. Este inutil. Te bucuri de frumuseţea femeii – de faţa, de ochii, de formele ei; eşti vrăjit de fiinţa ei. Dar în acelaşi timp nu eşti cu gândul la ce ai putea să îi faci, la cum să o exploatezi sau să o posezi. Eşti interesat enorm de ea, dar inocent, nevinovat. În mintea ta, nu plănuieşti viitorul – atunci este vorba de o relaţie nevinovată, feciorelnică. Iar într-o zi apare dragostea. Într-o zi, când ascultaţi muzică, începeţi să dansaţi împreună, iar iubirea pune stăpânire pe amândoi; veţi face dragoste, dar în cea clipă nu vă veţi imagina nimic, nu veţi avea idei, mintea nu se va amesteca; totul se va petrece într-un mod nevinovat – mintea este dizolvată. Aceasta este o relaţie nevinovată, feciorelnică.

M-aţi întrebat ce înţeleg eu prin feciorelnic. Acum ştiţi. Dar de ce faptul că Iisus s-a născut dintrţo mamă fecioară s-a potrivit foarte bine cu spiritul vostru, al occidentalilor? Voi sunteţi prea obsedaţi de sex şi vi s-ar părea ciudat ca Iisus să se fi născut pe această cale, dintr-o relaţie obişnuită de dragoste. Acest lucru vi se pare mult prea neliniştitor. Este Dumnezeul vostru, salvatorul vostru, maestrul vostru…şi a venit pe lume într-un mod foarte normal, prin sex? Nu, acest lucru nu e posibil.Dacă Iisus a venit prin sex, cum puteţi condamna sexul? De ce călugării şi călugăriţele voastre spun: „Ţineţi-vă departe de sex. Este murdar, este cel mai mare păcat care există." Dacă Iisus ar fi venit pe această lume prin iubire normală, sexul ar fi fost greu de condamnat. Atunci o călugăriţă ar putea spune: „Cine ştie? Paote Iisus vrea să vină prin mine?". Sau un călugăr ar putea spune: „Cine ştie? Nici Iosif nu a ştiut. Cine ştie, poate Iisus ar vrea să vină prin mine?"

Dacă Iisus poate să vină prin dragoste, atunci dragostea este înălţată, ridicată pe tron. Atunci dragostea primeşte o valoare mai mare. Dacă Iisus vine prin dragoste, ea va fi primită cu strălucire şi aceasta le-ar aduce greutăţi oamenilor bolnavi mintal. Ei condamnă sexul, căci făcând aceasta pot să-i convingă pe oameni, să le inoculeze sentimente de vinovăţie – aceasta este strategia lor. Sădeşte în oameni sentimente de culpă şi astfel ei vor deveni sclavi, servitori. Sădeşte în oameni acest sentiment de vinovăţie şi ei se vor târî imediat şi vei putea să-i exploatezi. Sădeşte în oameni astfel de sentimente şi ei vor veni târându-se în biserici şi în moschee, în temple şi nu vor fi mai fi niciodată rebeli. Vor fi atât de plini de frică – ei sunt păcătoşi, ei trebuie salvaţi. Spune-le că sunt păcătoşi şi vor începe imediat să caute modalităţi prin care ar putea fi salvaţi. Şi apoi puteţi să să începeţi să spuneţi în biserică: „Aceasta este singura cale prin care puteţi fi salvaţi. Numai cine merge cu Iisus poate fi salvat", numai aşa poţi să vorbeşti cu ei.

Cu cât tremură mai mult, cu cât le este mai frică, cu cât este moartea mai aproape, cu atât mai des vor veni în biserici şi cu atât mai mult vor crede în fiecare nonsens pe care îl spui.

Preoţii şi politicienii s-au servit de aceste lucruri pentru a exploata oamenii, pentru a-i oprima, a-i tiraniza şi a-i stăpâni.

Chiar dacă Iisus ar fi venit prin dragoste obişnuită, ei nu vor spune acest lucru, căruia ei vor să-i dea o cât mai mare însemnătate. Iar această tendinţă există în toate religiile. Ei vor să-l facă pe maestrul lor neobişnuit cu orice preţ.

Jainiştii spun că transpiraţia lui Mahavir nu miroase – de fapt el nici nu a traspinrat vreodată. El nu are fecale, el nu este o fiinţă umană obişnuită. A defeca, a urina sunt lucruri obişnuite – Mahavir nu face astfel de lucruri. Până în prezent se pare că este cazul cu durata cea mai lungă din această istorie a sublimării: patruzeci şi doi de ani. Am auzit că recordul ar fi de o sută doisprezece zile. Cel mai mare record, după cât cunoaşte ştiinţa medicală este de o sută doisprezece zile. Un bărbat nu a urinat atâta timp! Dar Mahavir? Patruzeci şi doi de ani! Cu Mahavir nu te poţi măsura. Acest lucru este absurd, dar aşa stau lucrurile.

Fiecare religie încearcă să facă ceva deosebit din maestrul său, iar maeştrii sunt oamenii cei mai obişnuiţi, pentru că ei sunt Non-Egouri.

Ei sunt oameni simpli. Dar egoul discipolului are greutăţi cu acest aspect; egoul discipolului vrea să găsească ceva care să ateste că maestrul său face ceva deosebit, atât de deosebit încât nimeni nu mai poate pretinde nimic de la el.

Creştinii au găsit aceasta prin intermediul acestei idei a fecioriei. Ei spun că Iisus a fost conceput de Fecioara Maria prin Duhul Sfânt. Dar de ce nu ar putea Duhul Sfânt să vină pe un drum obişnuit, prin Iosif – aşa cum vine el întodeauna? De ce s-a rătăcit? De ce s-a abătut de la drumul drept?

Am auzit că…
Problemele acestei lumi apasă greu pe umerii lui Dumnezeu şi El trebuie să recunoască că are nevoie neapărat de o pauză.
„De ce nu-ţi iei un concediu scurt, boss?", îi recomandă Arhanghelul Gabriel.
„Da, dar unde?"
„Ce zici de acel mic loc, pământul? Nu ai mai fost demult pe acolo!"
„Nu, nu. Aceea e o lume pentru oameni slobozi la gură," se înfioră Dumnezeu. „am fost acolo acum două mii de ani şi îmi ajunge. Aveam o relaţie cu o fetiţă evreică şi încă se mai vorbeşte despre acest lucru."

Creştinii sunt posedaţi. Aceasta este o stare extrem de bolnăvicioasă. Pentru mine fecioria înseamnă nevinovăţie. Şi bineînţeles că Iisus nu putea să se nască decât din nevinovăţie. Maria trebuie să fi fost o fecioară în sensul în care am discutat deja. Ea a avut o dragoste curată, pură. Iisus nu poate veni decât într-o astfel de simplitate, de nevinovăţie."

(OSHO, „Eu însă vă zic vouă…". Învăţăturile din Noul Testament comentate de Osho, cap, 2 , pag. 45-49, Editura Sapienţia, 2000)

Trimis de: IoanV pe 10 Nov 2008, 10:45 PM

Am simtit eu ca Osho asta nu ne prea are la inima... Face ca Mahomed, il "coboara" pe Iisus ca sa se poata inalta pe sine ca profet... Daca nu mai mare, macar egalul Lui... .
Dar, ma rog, respect preferintele fiecaruia ....

Trimis de: gypsyhart pe 11 Nov 2008, 11:05 AM

"Ce trebuie să fac cu acel Iisus despre care credeam că Îl cunosc de multă vreme şi că Îl iubesc?

Întrebarea este pusă de Ma Deva Chintana. Ea a fost călugăriţă. S-a săturat să mai sufere în postura de călugăriţă şi a ispăşit păcate pe care nu le-a făptuit niciodată. A fi călăgăriţă este un fel de masochism, un soi de torturare de sine impusă în numele lui Iisus sau în numele lui Buddha – numai numele diferă, tortura este aceeaşi. Iar când te chinui singur, atunci legătura ta cu Iisus, cu Buddha sau cu Mahavira devine patologică. O legătură este sănătoasă numai atunci când aduce bucurie, când este o sărbătoare, când viaţa şi toate celelalte pe care ea le aduce sunt plăcute. Când este vorba de refuz, de respingere, când elimini părţi importante din tine şi te distrugi singur, atunci relaţia nu este una adevărată. Eşti îndrăgostit de mizeria ta şi numeşti mizeria ta Iisus! Nu fi niciodată îndrăgostit de mizeria ta, căci altfel vei ajunge în infern. A fi sănătos înseamnă a fi îndrăgostit de bucurie. Dacă eşti în mizerie câteodată, acest lucru e normal. Trebuie să trăieşti şi aşa, dar acest lucru se produce doar uneori, nu este ceva normal. Doar bucuria este normală.

În numele lui Cristos, de-a lungul timpului s-au adunat toţi oamenii bolnavi posibili. În realitate, ei nu Îl iubesc pe Iisus, ei iubesc crucea. De aceea eu numesc creştinismul „crucificare". El nu are nimic de-a face cu Cristos – Cristos este doar un simbol – pentru că acolo, într-adevăr este vorba de cruce, moarte, suferinţă, de cele prin care a trecut Iisus. Asta e ceea ce iubeşti tu.

Mintea este, însă, foarte rafinată, ea poate întotdeauna să-şi raţionalizeze prejudecăţile. Poate găsi oricând argumente, motive pentru asta, pentru a-şi apăra propriile prejudecăţi.

Acum, să-i răspundem bietei Chintana…Îmi pare rău pentru ea, fiindcă este aproape într-un haos aici. Trebuie să fie şi aşa. Aici este mesajul: „Aleluia". Tot mesajul înseamnă extaz, iubire, bucurie. Aici, „sărbătoare" este cuvântul cheie.

Timp de mulţi ani a fost călugăriţă, de aceea tot trecutul ei stă împotriva prezentului. Dar dacă nu încetează să creadă că ea Îl iubea pe Iisus, îi va fi greu să se elibereze de mizerie, căci cum ar putea să se elibereze de Iisus? Iisus este atât de frumos, cu ar putea cineva să se elibereze de Iisus? Nu asta e important. Eu îţi aduc un Iisus sănătos. Ţi-l aduc pe adevăratul Iisus.

Adevăratul Iisus nu a murit niciodată, adevăratul Iisus nu poate muri. Tu nu poţi să mori, nimic nu moare vreodată. Ceea ce moare nu face parte cu adevărat din tine. Moare ce e nu este esenţial, ceea ce e esenţial durează. Nimeni nu te poate ucide – mă refer la tine, şi nu la corpul tău. Corpul tău poate fi ucis. Dar tu te identifici atât de mult cu corpul, încât crezi că Iisus a fost chiar pe cruce, când L-ai văzut acolo. Nu putea să fie, pentru că El se cunoaşte pe sine. Nu există nici o posibilitate să-l crucifici pe Iisus.

Aceasta este semnificaţia ascunsă a fenomenului Învierii. El a înviat, dar de fapt nu murise deloc. Numai corpul, învelişul exterior a fost ucis. Însă din această cauză – din cauza acestei cruci, a acestei morţi, a acestei suferinţe – creştinismul este plin de moarte; moartea este aici ceva patologic.

Iar oamenilor le este foarte frică de moarte, se tem de ea îngrozitor. Cu cât vă este mai frică de ea, cu atât crucea este mai plină de înseamnătate.

Nu Krishna care cântă la flaut reprezintă o imagine ireală. Cine mai are chef să cânte la flaut în această lumea odioasă, nenorocită, unde oamenii se ucid unii pe alţii, se exploatează, se asupresc? Cuvântul „oameni" îl găseşti numai în dicţionar.

Acum câteva zile am citit despre lagărele de concentrare ale lui Adolf Hitler. Într-unul din ele, patru milioane de oameni au fost ucişi, ştrangulaţi, gazaţi. Însă din aceasta se scotea un profit bun. Le erau vândute părul, oasele (pentru clei), ochii; totul era vândut. S-au găsit documente şi corespondenţă care atestă faptul că fabricile se târguiau la preţ. Chiar şi ofiţerii s-au târguit pentru păr, gândindu-se cam cât să ceară pe el. „După ce vor fi ucişi, cam cât aţi da pe oasele lor?" Hitler a făcut din moarte o afacere. Era un concern care mergea bine. Deţinuţii nu primeau nimic de mâncare; era foarte ieftin, iar în decurs de două săptămâni deţinuţii dispăreau. Trebuia să aştepte doar două săptămâni. În acest caz, costurile erau foarte mici, iar profitul foarte mare. Părul mergea la peruchieri, oasele la fabrica de clei şi aşa mai departe.

Cum s-ar mai putea cânta la flaut când a existat un Adolf Hitler, când a existat Hiroshima? Krishna pare un vis, Cristos dimpotrivă, pare real. Dar poţi să spui că Cristos a cântat şi El la flaut când era pe cruce. Cântatul la flaut merge mai departe – nu este o diferenţă prea amre între viaţă şi moarte – cântatul la flaut este veşnic. Încearcă să spui: Krishna este mai real! Şi Cristosul pe care ţi l-ai creat este, mai mult sau mai puţin o funcţie a minţii tale. Tu nu îl cunoşti pe adevăratul Cristos.

De aceea, îţi va fi greu să mă asculţi, pentru că îţi voi dezvălui un cu totul alt Cristos, car enu îţi este familiar. Tu cunoşti un Cristos pe care preoţii ţi l-au predicat. Tu cunoşti, Cristosul care a fost desenat de Vatican; tu cunoşti Cristosul pe care şi l-au imaginat atâţia sfinţi isterici. Există o îndelungată tradiţie a patologiei în creştinism. Creştinii spun că Iisus nu a râs nicidoată. Însă acesta este un mare nonsens! Eu însă vă zic vouă că Iisus a râs de-a lungul întregii Sale vieţi; numai El poate să râdă cu adevprat. Cine altcineva ar putea-o face mai întreptăţit decât El? Creştinii spun, însă, ce nu a râs deloc în toată viaţa Lui. Ei vor să-L prezinte ca fiind foarte trist şi împovărat. Ei proiectează tristeţea şi nenorocirea lor asupra lui Iisus. Iisus este un fel de ecran, iar tu proiectezi neîntrerupt mintea ta asupra Lui.

Iisus a râs, s-a bucurat, a iubit. Dacă citeşti Evanghelia fără a avea prejudecăţi, atunci vei găsi ceea ce îţi spun…Cum ai putea să crezi altceva despre un om care a luat parte la sărbători, a mâncat bine, a umblat cu femei, a băut – da, vinul nu-i era necunoscut, i-a plăcut. Era un bărbat foarte fericit. Este imposibil să-ţi imaginezi că nu râdea niciodată. Creştinii, însă, l-au reprezentat pe Iisus conform propriilor lor proiecţii. Este proiecţia neajunsurilor lor. Iisus devine astfel o justificare pentru tristeţea şi nenorocirea unora. De aceea Biserica nu admite râsul, bucuria, sărbătoarea.

Eu vă pot înţelege greutăţile, şi mai ales pe cele ale Chintanei. Ea întreabă: „Ce trebuie să fac cu acel Iisus despre care credeam că îl cunosc de multă vreme şi că Îl iubesc?"

Tu nu Îl cunoşti pe Iisus. Prin mine, există o posibilitate de a-L cunoaşte pe Iisus. Dacă eşti suficient de curajoasă, Îl poţi cunoaşte pe Iisus pentur prima dată. Căci poţi să-l cunoşti pe Iisus numai cu ajutorul unui om care el însuşi a atins Conştiinţa Cristică. Un Krishna poate fi înţeles numai printr-un om care a ajuns el însuşi la conştiinţa lui Krishna. Este la fel pentru toţi: conştiinţa lui Krishna, a lui Cristos, a lui Buddha, transcendenţa.

Nu-l poţi cunoaşte pe Iisus prin intermediul unui preot care doar a citit despre El, s-a gândit la El, l-a contemplat, a speculat, a filozofat. Da, el are o minte foarte cultivată, cunoaşte scripturile. Însă a cunoaşte scripturile nu înseamnă a-l cunoaşte pe Iisus. Pentru a-l cunoaşte, trebuie să fi găsit Vidul din interiorul tău. Fără a cunoaşte acest aspect, nu-l poţi face cunoscut nimănui pe Iisus.

Acum ai ocazia să vii în contact cu realitatea care există de două mii de ani. Fereastra este din nou deschisă şi poţi să intri – sau, cel puţin, poţi să arunci o privire înăuntru. Însă, dacă porţi mai departe imaginea ta despre Iisus, atunci va fi greu. Atunci, în loc să-l cunoşti pe Iisus prin mine, vei începe să mă condamni şi vei rămâne cu propriile tale idei. Şi întodeauna se găsesc motive."

-Va urma-

Trimis de: gypsyhart pe 11 Nov 2008, 11:08 AM

(continuarea mesajului precedent)

"S-a petrecut în Montreal…aşa ceva se poate petrece doar în Montreal: doi bărbaţi bine făcuţi se plimbau ţinându-se de mână pe stradă. În faţa lor mergea o tânără pereche discutând în contradictoriu. Ea i-a strâns mâna şi i-a spus: „Priveşte, iubitule, ţi-am zis, căsătoriile mixte nu merg." Argumente se găsesc întotdeauna. Acum căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este considerată o „căsătorie mixtă". Cum ar putea să meargă? Căsătoria dintre doi bărbaţi, însă, merge, este omogenă. Homosexualii pot utiliza astfel de argumente.

Dacă în mintea ta există o anumită prejudecată, atunci poţi găsi întotdeauna argumente pentru ea. Lumea este atât de vastă încât sprijină toate lucrurile posibile. Şi ce poate fi reprezentarea ta despre Dumnezeu, despre Cristos, despre Krishna? Tu nu te cunoşti nici măcar pe tine, Chintana. Dacă nu te cunoşti pe tine însăţi, cum vrei să-l cunoşti pe Iisus? Căci tot ce ştii tu este fals. Aşa stau lucrurile. E ca şi cum ai picta chipul lui Iisus într-o noapte întunecată, fără să ai lumină. E ca şi cum nu l-ai văzut niciodată, nu ai avut niciodată culori în mână şi nu ştii cum se pictează. Noaptea este întuneric, şi în acest întuneric nu există nici măcar o lumânare. Însă tu continui să pictezi, fără să ştii cum se pictează, fără să ştii cum se ţine pensonul sau cum se amestecă culorile, şi pe deasupra nici nu poţi să vezi ce culoare foloseşti – noaptea este atât de întunecată. Dar tu nu vrei să te opreşti. Dimineaţă, cânt este din nou lumină, spui: „Acesta este Iisus"

E ca şi cum ai dezlega o ghicitoare. Tot ce a gândit omul despre Dumnezeu este pură speculaţie, pe Dumnezeu nu-L poşţi ghici. El poate fi găsit, dar nu ghicit – poate fi cunoscut, dar nu ghicit. Cum ai putea să-l ghiceşti pe Dumnezeu? Cum ai putea să-ţi faci o imagine despre Dumnezeu? Nu există nici o posibilitate să faci asta, iar tot ce faci tu va fi fals.

Cel mai bine este să laşi deoparte diferitele prejudecăţi te-au condiţionat. Fii un Nimic pur, o oglindă, căci despre asta este vorba în starea de meditaţie. În acest Nimic, ochii tăi se deschid pentru prima dată. Începi să vezi ceea ce este.

Doi peştişori aurii înnotau într-un acvariu. Unul din ei l-a înştiinţat posac pe celălalt că a devenit ateu. „Bine, bine", spuse celălalt, zeflemitor, „şi acum te rog să-mi explici cine a schimbat apa din acest acvariu".

Un peştişor auriu în micul lui acvariu crede că Dumnezeu este cel care i-a schimbat apa. Nici speculaţiile tale despre Dumnezeu nu sunt departe de ceea ce gândeşte peştişorul. De aceea, când afirmi, că nu există Dumnezeu, oamenii spun: „Ce tot vorbeşti acolo? Şi cine a creat lumea? Cine a schimbat apa?"

Sunt, toate, nişte idei stupide, căci Dumnezeu nu este cauza, iar lumea nu este efectul. Nu Dumnezeu a creat lumea. Dacă ar fi creat El această lume, atunci afirmaţia că El este de-a dreptul nebun ar fi suficientă; numai acest lucru s-ar demonstra şi nimic mai mult.

Dumnezeu nu doar a creat lumea. Dacă Dumnezeu nu este chiar un creator. Ar fi mai corect dacă am spune: Dumnezeu este lumea. Dumnezeu nu este doar creatorul, ci şi puterea de a crea.

Dumnezeu este o floare care se deschide într-adevăr cu de la sine putere. Nu e adevărat că Dumnezeu stă lângă ea şi o deschide – El nu este separat de floarea ale cărei petale sunt constrânse să se deschidă. El este înflorirea.

Noi, orientalii, L-am reprezentat pe Dumnezeu ca fiind un dansator şi nu un creator. Dumnezeu ca Nataraj, ca maestru dansator. De ce? Există în acest concept ceva plin de semnificaţie. Dumnezeu nu este pictor, căci atunci când pictorul îşi termină tabloul, îl pune deoparte. După ce l-a terminat, acel tablou are propria lui existenţă. Pictorul moare, pictura însă poate dura. Şi când pictorul a terminat tabloul, îi place să creadă că e un tablou frumos, însă dincolo de asta e un tablou mort, căci pictorul nu-i poate da viaţă. Acest lucru nu este posibil. El nu poate să-i insufle vioiciunea, viaţa lui. Tabloul este frumos, dar un tablou este doar un tablou – este mort.

Dumnezeu nu este pictor, nu este olar, este dansator. Ce înseamnă asta? În dans, dansatorul şi dansul sunt una; nimeni nu-i poate despărţi. Aceasta este frumuseţea dansatorului.

Poetul este separat de poezia lui, olarul de oala lui, pictorul de pictura lui, sculptorul de opera sa şi aşa mai departe. Numai dansatorul nu e separat de dansul lui. Dansatorul este dansul. Iar când dansatorul dansează, atunci nu mai există nici un dansator în el, totul dispare.

Este pură energie care vibrează, acolo nu mai există ego. Dansul ajunge la desăvârşire când dansatorul se topeşte în el. Dar în acelaşi moment în care dansul încetează, nu-l mai poţi găsi nicăieri, căci nu este separat de dansator.

Şi încă ceva: dansul nu poate exista separat de dansator şi nici dansatorul nu poate exista separat de dans. Când spui că acest om este un dansator, însă el nu dansează în acel moment, atunci afirmaţia ta este incorectă. Un dansator este un dansator numai atâta timp cât dansează, altfel nu mai este un dansator. Este o greşeală de limbă să spui că el este un dansator, daor pentru că ieri a dansat. Ieri era un dansator. Sau „mâine va dansa din nou", deci mâine va fi din nou dansator. Însă în acest moment când nu dansează, trebuie să fie altceva. Dacă merge, este un pieton, dacă aleargă ete un alergător, dacă stă, este cineva care stă – însă nu un dansator. Dansatorul şi dansul există numai împreună. În realitate, ei nu sunt despărţiţi unul de celălalt.

Dumnezeu nu este doar creatorul lumii. El este puterea de a crea lumea, este sufletul ei. Dacă El este în tine, la ce bun să-L mai ghiceşti? De ce nu cauţi în interiorul tău? De ce nu închizi ochii pentru a te cufunda în interior?

Trebuie să ajungi într-un punct unde nu mai există nici un gând şi vei şti ce este Dumnezeu. Căci, dacă este în tine, nu trebuie să-L mai ghiceşti, iar a-L recunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a deveni Cristos. Dacă devii Cristos, vei şti ce este Cristos. Cum poţi să ai doar o singură reprezentare a lui Iisus? Această reprezentare va fi catolică, protestantă sau de alt tip. Va fi reprezentarea ta şi ea este bariera – fii foarte atent. Toate reprezentările tale trebuie să dispară. Mintea ta trebuie să înceteze să mai gândească pentru ca Cristos să poată exista în tine.

De aceea, pare paradoxal. Eu spun că numai atunci când nu eşti creştin, hinduist, jainist, sau budist, numai atunci vei şti ce este adevărul. Cum poţi sî-l cunoşti pe Cristos? Chiar creştinismul tău va deveni o barieră. Dacă eşti buddhist, nu-l poţi cunoaşte pe Buddha. Ideologia ta va acţiona ca un zid, ca un zid chinezesc. Abandonează-ţi diferitele ideologii şi nu te mai călugări. Chintana nu mai este călăgăriţă, acum este un sannyasin, dar în adâncul ei încă mai e călugăriţă. Când vine la mine, pot să recunosc cu uşurinţă în ea două personalităţi total distincte. Când vine la mine, o parte a fiinţei sale este cu mine – a făcut pasul pentru a deveni sannyasin – dar îl văd pe „Cristosul" ei încă foarte clar în ea. Iar temerile ei, în care este din nou cuprinsă de vechile prostii, cum că s-ar întoarce în Australia, sunt îndreptăţite. Nu sunt încă sigur de ea, căci „Cristosul" ei este foarte puternic, prezent acolo. Şi-a trăit viaţa de până acum după principii false. Ea era împotriva vieţii, iar acum eu o aduc la viaţă.

O strig aşa cum a făcut Iisus. După părerea mea, Lazăr însuşi a făcut posibilă minunea…Oricine poate striga…nu aici am vrut să ajung. Am vrut să spun că Lazăr a ieşti din mormânt deşi era mort de patru zile şi nimeni nu credea că era posibil să mai trăiască. Când murise Lazăr, Iisus nu se afla în oraş. Dar Lazăr era un discipol al lui Iisus, la fel ca şi cele două surori. Ele i-au trimis următoarea rugăminte: „Vino cât de repede poţi, iubitul tău discipol a murit. Tu poţi să-l salvezi. Tu poţi să-l aduci înapoi."

Iisus a venit, dar în felul său – nu în grabă – a venit liniştit, în propriul său mod, iar asta a durat patru zile…Nu era prea departe, probabil într-un sat din apropiere. A sosit, dar cele două surori erau foarte deprimate, căci cadavrul începuse să miroasă. L-au pus într-o grotă, căci primiseră vestea că Iisus era pe drum. „Deci, să-l aşteptăm, să nu-l înmormântăm, să-l aşteptăm pe El." Când Iisus a sosit, cele două surori au început să plângă spunând: „Ai ajuns târziu…prea târziu. Ce se mai poate face acum când deja a început să putrezească? Deja miroase urât. Nimeni nu se mai poate apropia de el. Acum e dificil. Cum îl vom mai înmormânta? Nimeni nu vrea să meargă în grotă şi să-l scoată afară." Iisus a răspuns: „Nu vă faceţi griji, conduceţi-mă la acea grotă."

Ei au mers într-acolo şi întregul oraş îi urma. Cadavrul începuse, probabil, să putrezească, căci nici Iisus nu a intrat înăuntru. A strigat de afară. Cineva a murit şi tu strigi pur şi simplu de afară: „Lazăr, ieşi afară!" Lazăr era un om minune. A ieşit afară! El a spus: „Da, Doamne, sunt aici!"

Aceasta este o parabolă, nu e numai un fapt istoric. Aşa îi strigă maestrul pe discipoli – afară din moartea ta, din grota ta împuţită în care leneveşti şi putrezeşti; cu fiecare zi, putrezeşti mai mult. Te strigă să ieşi afară din moartea ta.

Şi la fel îi strig şi eu Chintanei: „Ieşi afară din minte!" Căci mintea este moarte, mintea este timp. Dacă trăieşti în minte, trăieşti în moarte. Dacă abandonezi mintea, trăieşti în veşnicie. La asta se referă toată religia: creştinism, hinduism, buddhism sunt doar denumiri diferite ale aceluiaşi proces.

Aici există o ocazie nemaipomenită; Chintana poate să renunţe la atitudinea ei ostilă faţă de viaţă. A fi călugăr înseamnă a fi împotriva vieţii. Iar a fi împotriva vieţii înseamnă a fi împotriva lui Dumnezeu. A fi împotriva iubirii înseamnă a fi împotriva lui Dumnezeu; a fi împotriva corpului tău înseamnă a fi împotriva lui Dumnezeu, căci este corpul lui Dumnezeu. Este templul Lui, scrinul Lui. El l-a ales pentru a locui în el. Ai grijă de el, nu fi împotriva lui. Eu pledez pentru viaţă. Iar eu numesc această atitudine religioasă. Să spui „da", să spui „da" la tot. Iisus era capabil să spună „da" morţii, iar tu nu eşti capabil să spui „da" nici măcar vieţii tale. Mai întâi învaţă să spui „da" vieţii şi abia apoi, într-o zi vei atinge o culme, desăvârşirea, împlinirea, când tu însuţi poţi să spui „da" morţii – căci ai învăţat să spui „da" şi te-ai bucurat să spui „da" şi ţi-ai dat seama ce frumos este să spui „da".

Gândeşte-te la faptul că ego-ul spune întotdeauna „nu". Negaţia este drumul egoului. Înţelege deci bine că atunci când copiii încep să spună „nu", odată cu acel moment ei încep să devină, totodată, egoişti. Într-o anumită fază, copilul începe să spună „nu" şi-i place chiar să spună „nu" la orice îi zici tu. Într-o anumită fază, a spune „nu" vine de la sine.

De ce copilul spune „nu"? Pentru că trebuie să-şi creeze egoul. Iar egoul poate fi creat numai prin negaţie. Cu cât spui mai des „nu", cu atât mai puternic va fi egoul. Cu cât spui mai des „da" cu atât mai repede va începe egoul să se dizolve. Dacă ai spus un „da" întregii tale vieţi – fără nici un fel de oprelişte – atunci egoul dispare. Rugăciunea ta începe cu acest „da", în acest „da" constă rugăciunea ta.

Dar mai întâi trebuie să înveţi să spui „da" vieţii; numai atunci poţi să spui „da" şi morţii. Cum vrei să fii în stare să spui „da" morţii dacă nu poţi să spui „da" nici măcar vieţii şi bucuriei? Nu mai fi călugăriţă şi nici aşa zis călugăriţă. Acestea sunt stări proaste, patologice, nevrotice, isterice.

Dar de ce au ales oamenii de-a lungul secolelor această modalitate de a trăi? Este vorba de un anumit truc, de o strategie. Călugăriţa învaţă să spună „nu" corpului, sexului, iubirii ei, tuturor relaţiilor ei şi în acest fel toate porţile sunt închise. Ea nu poate să spună „da" nici unui fel de experienţă de viaţă. Prin asta, „da"-ul ei spus din toată inima se simte înăbuşit, ţinut departe de toate porţile şi ferestrele. În aceasta stare de înăbuşeală ea începe să să spună „da" lui Cristos. Dar acest „da" este unul patologic, nu este un „da" veritabil. Este o constrângere, un act făcut cu forţa.

Poţi să mă urmăreşti? Dacă nu spui „da" la nimic, este ca şi cum ai fi într-un deşert; te-ai rătăcit şi nu vezi nici o oază nicăieri şi eşti însetat de câteva zile, ţi-e foarte, foarte sete. Setea este copleşitoare. Dar poţi să-ţi bei propria urină. Este ştiut faptul că oamenii au făcut lucrul acesta. Poţi să bei urina unei cămile. Omoară cămila şi bea apa care s-a păstrat în corpul ei. Acest lucru provoacă dezgust, dar aşa se întâmplă dacă nu este nici o posibilitate de a găsi apă şi eşti însetat, iar setea devine atât de intensă, încât poţi să bei orice, chiar şi apă murdară, pe care o vei bea ca şi cum ar fi „apa vieţii".

Nu trebuie să fii Mararji Desai. Poţi să-ţi bei propria urină fără să fii un Mararji Desai dacă eşti în deşert şi ţi-e sete. Atunci vei înţelege ideea sa că urina este „apa vieţii". El încearcă acum să impună două lucruri în India. Cu unul deja a început; e vorba de prohibiţie…mai întâi ţara trebuie să treacă prin asta şi al doilea pas – pasul logic – ar fi să constrângă oamenii să bea propria lor urină, pentru că este „apa vieţii". Nu trebuie să fii Mararji Desai. Dacă te-ai rătăcit într-un deşert, atunci vei bea tot ce vei găsi. Dacă eşti înfometat şi nu ai hrană, atunci vei mânca tot ce vei găsi. Nu prea ai de ales. Nu vei putea întreba: „Unde este meniul?" – este un nonsens. Dacă eşti înfometat în deşert, atunci nu mai întrebi de meniu. Tot ceea ce se poate mânca, indiferent ce, vei mânca.

Acesta este trucul: spune „nu" sexului dacă eşti înfometat de sex şi pofta se va mări. Ai dori să iubeşti pe cineva, dar acest lucru nu e posibil. Iubirea nu e posibilă. Nu poţi iubi un om – această poartă îţi este închisă, iar în privinţa capacităţii tale de a iubi, lucrurile stau ca şi în cazul setei. Creşte neîncetat. Începi să-l iubeşti pe Cristos şi devine totul patologic. Sunt cunoscute poveştile despre călugăriţe care spun că Cristos vine noaptea la ele şi doarme cu ele şi le mângăie sânii. Se ştiu cazuri de măicuţe care au fost gravide din cauză că Cristos s-a culcat cu ele. Fireşte că graviditatea lor era o vorbă în vânt, căci era vorba de graviditate simulată. Dar numai faptul că şi-au imaginat acest lucru este patologic.

Dacă dragostea ta este înfometată, atunci numai o poartă este deschisă. Este exact ca şi cum toate porţile casei sunt închise şi numai o gaură a mai rămas, iar casa este în flăcări. Atunci nu te mai gândeşti şi nici nu mai întrebi dacă este cuviincios să ieşi din casă prin acea gaură. Vei ieşi din casă şi pentru aceasta orice gaură este bună. Aceasta este situaţia în care s-au făcut ei călugări şi călugăriţe. Lasă iubirea ta să înfometeze, căci atunci sigur te va îndrepta spre Iisus. Dar aceasta este o necesitate şi nu connvertire; asta nu e transformare. Este o situaţie extrem de urâtă.

Părerea mea este exact contrariul. Eu spun: faceţi dragoste unul cu altul cât de mult puteţi. Faceţi din acest lucru o sărbătoare intensă. Lasă-l pe Iisus să vină la tine prin bucurie. Iubeşti o femeie, un bărbat, iubeşti atât de profund încât într-o zi începi să simţi profunzimile lui sau ale ei. Iar aceste profunzimi vor reprezenta poarta către Iisus sau către Krishna sau orice nume vei dori să-i dai. Iubeşte profund, atât de profund încât corpul celui iubit, mintea şi chiar el însuşi se estompează.

Iubiţi-vă atât de profund, încât într-o zi să fiţi două ceruri complet pure şi unite, pătrunzându-se unul pe altul, În chiar acea clipă, vei şti că cel iubit a fost poarta ta de ieşire. Sărbătoreşte! Lasă-L pe Dumnezeu să vină la tine prin sărbătoare şi bucurie şi atunci vei fi sănătos. Eu numesc asta sfinţenie. Călugării şi măicuţele nu sunt sfinţi. Ei au nevoie de îngrijire psihiatrică; mintea lor nu este în armonie. Ea nu poate fi în armonie pentru că a ales un drum prost, nenatural, pervers.

Dacă mă asculţi, această problemă nu va mai exista. Să-ţi fie foarte clar de la început; eu vă aduc un Iisus cu totul nou, un Iisus mai adevărat decât v-a dat Vaticanul. Şi eu vreau ca Iisus să vină la voi prin viaţă, prin iubire, prin lumină şi nu prin perversiune."

(OSHO, „Eu însă vă zic vouă…". Învăţăturile din Noul Testament comentate de Osho, cap, 2 , pag. 29-39, Editura Sapienţia, 2000)

Trimis de: gypsyhart pe 17 Nov 2008, 03:10 PM

@IoanV

Nu e vorba doar de crestini/ crestinism, ci de orice religie care si'a pierdut prospetimea si viata. Si a-i critica pe crestini nu inseamna automat a-l critica pe Iisus. Sincer sa fiu, din cat Osho am citit eu, am gasit prea putine "critici" la adresa lui Iisus. Fata de crestini da, dar fata de Iisus mai putin.

Trimis de: IoanV pe 17 Nov 2008, 10:20 PM

Pe alt topic spuneai ca daca este adevarat cuvintul are putere... Cum se face ca mie cuvintul lui Osho mie mi se pare ca un fosnet de frunze iar al parintelui Porfirie din Athos de ex. ca o cintare armonioasa, cintata mult mai tare...
Eu, care vad ce inseamna crestinismul prin ochii lor, a sfintilor, care faceau totul din proprie dorinta spre mai mare bucurie a intilnirii cu Dumnezeu, cind citesc criticile puerile la adresa lor pe care le aduce Osho ce pot sa inteleg? Doar ca el nu are habar ce inseamna aceste consacrari si ce cistig mare au crestinii prin ele... Atunci cum sa mai accept judecata/judecatile lui cind priveste superficial lucrurile?

Trimis de: gypsyhart pe 18 Nov 2008, 11:09 AM

@IoanV

Da, asa spuneam, si imi mentin acest punct de vedere. Pe care l-am verificat pe pielea mea.

Poate ca Osho nu se potriveste personalitatii tale. Daca modul in care se exprima cineva iti este "nefamiliar" poate sa spuna si adevarul ultim, ca tot degeaba. Este bine sa compari ce simti cand treci prin autori diferiti, dar cred ca pana la a privi lucrurile in mod obiectiv, fara prejudecati si idei preconcepute, mai avem amandoi de mers.

Poate vrei sa fii mai explicit in ce priveste "criticilea" astea "puerile". Ai ceva precis in minte, sau vorbesti asa la modul general?

Trimis de: IoanV pe 18 Nov 2008, 02:48 PM

Am vzut textele date de tine unde el nu vede la calugari decit autodistrugere, fortare, etc., fara a intelege mecanismele activitatii lor... De exemplu:
S-a săturat să mai sufere în postura de călugăriţă şi a ispăşit păcate pe care nu le-a făptuit niciodată. A fi călăgăriţă este un fel de masochism, un soi de torturare de sine impusă în numele lui Iisus sau în numele lui Buddha – numai numele diferă, tortura este aceeaşi. Iar când te chinui singur, atunci legătura ta cu Iisus, cu Buddha sau cu Mahavira devine patologică. O legătură este sănătoasă numai atunci când aduce bucurie, când este o sărbătoare, când viaţa şi toate celelalte pe care ea le aduce sunt plăcute. Când este vorba de refuz, de respingere, când elimini părţi importante din tine şi te distrugi singur, atunci relaţia nu este una adevărată. Eşti îndrăgostit de mizeria ta şi numeşti mizeria ta Iisus! Nu fi niciodată îndrăgostit de mizeria ta, căci altfel vei ajunge în infern. A fi sănătos înseamnă a fi îndrăgostit de bucurie. Dacă eşti în mizerie câteodată, acest lucru e normal. Trebuie să trăieşti şi aşa, dar acest lucru se produce doar uneori, nu este ceva normal. Doar bucuria este normală.
A ispasit pacate pe care nu le-a infaptuit... masochism, etc... Daca citesti viaetile unor calugari adevarati, care au ajuns la Dumnezeu si intre sfinti, vei vedea ca obiectiile sunt paralele.. Adica isi da cu parerea despre lucruri pe care nu le cunoaste... Indragostit de mizerie, etc.. Vezi cum loveste fara a cunoaste?
Alte texte, cum ca Dumnezeu e lumea, etc. Stiu ca este panteist, dar atunci de ce nu ramine la opinia lui, de ce extinde luind la misto alte conceptii, cea crestina?
etc.
A te pune cit mai bine posibil in pielea autorulu, a privi cu ochii lui este conditia intelegerii sale... Da, mai avem pina la obiectivitate, insa nici trecutul nu poate fi lepadat... Ce stiu si pricep spun, chiar daca stiu ca e tot o opinie personala...

Trimis de: gypsyhart pe 18 Nov 2008, 04:15 PM

@IoanV

In primul rand calugaria, adica RETRAGEREA din lume ca stare perpetua, permanenta, nu mi se pare deloc ceva sanatos. Chiar si ca o cale spirituala. Daca toti oamenii ar proceda asa, rasa umana ar dispare probabil de pe fata pamantului. Cine ar mai face sex? Doar animalele, probabil.

In al doilea rand, Osho se refera la atitudinea de a "cauta suferinta". Si asta da, este masochism. Oamenii sunt in stare sa se ataseze si de suferinta, nu doar de placere. Si sunt in stare si sa se foloseasca de Iisus sau de alta fiinta ca si paravan pentru acest atasament.

Spui ca vorbeste despre lucruri pe care nu le cunoaste. Dar accentul asta pe suferinta si durere din crestinism se vede de la o posta. De la simbolul crucii cu Iisus rastignit pe el, pus in fata, pana la slujbele din Biserica si fetele preotilor si calugarilor.

Apoi, ce ar inseamna pentru tine "sa cunosti" in acest caz? Sa stai cativa ani intr'o manastire sau schit de calugari sa vezi cum e? Pai daca da, atunci cred nici tu nu poti spune ca "cunosti" ce inseamna calugaria. Sau da?


Pentru ca nu a fost interesat de o conceptie sau alta ci de constiintele oamenilor. Iar faptul ca si-a pastrat titlul de "outsider" i-a permis sa vada multe lucruri pe care cei obisnuiti cu o traditie sau alta nu au fost in stare sa le vada.

Trimis de: IoanV pe 18 Nov 2008, 07:14 PM

Sa vezi marturia care au trait-o o viata... Sa nu exageram. A trata viata cu gravitatea cuvenita nu inseamna ingroparea in suferinta... Dimpotriva este multa bucurie si fericire in viata crestinilor si a calugarilor, dar o bucurie "sfinta". De ex.;
"Într-o seara, în iarna lui 1978, îl asteptam pe parintele Porfirie sa vina la noi acasa, în cartierul Thisio. Când a ajuns si a sunat la usa, m-am dus sa-i deschid. Bunicutul era vesel, ca întotdeauna. M-a binecuvântat si a intrat în casa. Am remarcat ca taximetristul care îl adusese nu pleca, ci zabovea, asa ca am socotit ca voia sa-mi vorbeasca.
Când m-am apropiat de el, mi-a spus: "Spuneti-mi, doamna, cine este acest Batrân? Stiti ce mi s-a întâmplat mai adineaori? Mi s-a parut ca sa deschide cerul si un foc mi-a patruns în suflet! Eu nu sunt prea dus la biserica si nu prea am treaba cu preotii. Pur si simplu l-am luat în masina. Pe drum Batrânul a început sa îmi spuna despre satul meu, despre familia mea si despre problemele mele personale… Eu, sa înnebunesc si mai multe nu! Asa cum v-am spus, deodata parca s-a deschis cerul si un foc mi-a patruns în suflet! Spuneti-mi cum l-as putea întâlni pe acest preot? As vrea sa merg la el…" http://hystria.tripod.com/porfirie/porfirie1.htmlUnii oameni au o chemare speciala... de ce ii judeci? Evident ca nu toti o avem, dar ne putem bucura toti de darurile cistigate de acesti atleti... Vezi de ex. cele relatate mai sus... Parerea mea este ca daca esti bun intr-o religie le poti intelege si pe celelalte.. Un outsider nu intelege niciuna bine...

Trimis de: gypsyhart pe 19 Nov 2008, 11:40 AM

@IoanV

Si asta e posibil. Dar daca este asa, atunci acesta poate fi considerat un "caz de urgenta". Nu ca un model de urmat de toata lumea. Si nu judec, ci observ.
A, si daca tot am zis de modele....Iisus a stat si in desert, dar a fost si printre oameni. Cumva trebuie gasit un echilibru intre astea doua. Asta incerc sa spun...

Si totusi, Osho a fost apreciat chiar de "insider-i". Probabil o sa spui ca aia nu erau adevarati crestini, budisti, musulmani, etc...Dar poate ca situatia este exact invers.

Trimis de: IoanV pe 19 Nov 2008, 07:48 PM

De ce ceri tuturor sa fie dupa modelul pe care tu il crezi bun. Eu de ex. apreciez si pe calugarii care stau mai mult impreuna cu oamenii, si pe cei care sunt mai retrasi... Ai vazut poate ca fiecare isi evalueaza puterile si chemarea si actioneaza in functie de acestea... Desigur, fiecare cu opinia lui ...

Trimis de: gypsyhart pe 20 Nov 2008, 11:39 AM

@IoanV

Ai tu ce ai cu judecatile, cererile....Eu am facut o constatare. Nu am spus ca sunt impotriva celor care isi traiesc viata retrasi din lume. Am spus doar ca la nivel MACRO acest lucru nu e ceva "functional". Si exista si o explicatie si un rost pentru acest lucru. Daca te retragi pentru meditatie sau rugaciune si ajungi la un anumit adevar, nu este normal sa il impartasesti cu ceilalti? Nu este normal sa dai mai departe ce ai primit? Daca lumea in care traiesti nu beneficiaza de pe urma cautarii tale, inseamna ca ceva este in neregula. "A merge in lume" inseamna, pentru mine, in acest context, a oferi ceea ce ai primit la randul tau. Este exact ca in pilda talantilor. Fiecare om primeste ceva, si este firesc si natural sa dai mai departe din ce ai primit. Altfel, devine o otrava...

Inca ceva.
Faptul ca unii oameni simt in mod sincer sa apuce pe acest drum, imi arata ceva despre lumea (umanitatea)in ansamblul ei. Asta inseamna ca cei mai multi sunt orientati spre exterior, spre a da, a face, etc, si de aceea, pentru a echilibra aceasta tendinta este necesar ca un anumit numar de oameni sa mearga in directia opusa. Insa daca iei ca unitate individul, el trebuie sa gaseasca un echilibru intre meditatie, rugaciune si manifestare.

Trimis de: IoanV pe 22 Nov 2008, 06:41 AM

Si la ce te ajuta judecata asta la nivel MACRO? In numele ei vrei sa propui schimbarea comportamentului unor oameni? Nu e mai importanta libertatea lor?
Poate fi totul in regula si daca altii nu benefeciaza in mod direct. Poate calugarii se roaga pt. noi si asfel beneficiem mult mai mult decit discutind teorii cu ei... Daruiesti mai departe, cu putere, in rugaciune, si poti deveni sfint fara sa se acumuleze otrava. Dumnezeu ii iubeste si pe cei care vor sa Il iubeasca si sa-L cunoasca pe El (ceea ce se poate face mai bine in solitudine), nu doar pe cei ce iubesc oamenii. Sunt multi sfinti care nu au fost cunoscuti decit la sfirsitul vietii sau dupa moarte prin descoperire.
Deci retragerea atit de condamnata de Osho e prost inteleasa de el. Iar daca un lucru corect asa simplu de inteles il condamna, apoi in lucruile mari si grele de ce m-as astepta sa aiba dreptate?

Trimis de: gypsyhart pe 24 Nov 2008, 11:15 AM

@IoanV

Nu mai imi pierd timpul si energia cu acele moduri de viata care nu respecta legile naturale si universale care exista pe aceasta lume.
Nu.
Libertatea este foarte importanta. Si ea devine cu atat mai mare cu atat esti mai constient....

Eu nu am zis "direct" sau "indirect"...

Adevarat.

Unii oameni l-au descoperit pe Dumnezeu prin dans, altii stand departe de oameni, in meditatie sau rugaciune. Normal, cei care l-au descoperit stand departe de oameni au impresia ca doar asa poti sa ajungi acolo....Osho spune ca ambele cai sunt valabile.

Ioane, Osho este intotdeauna pentru a trai cat mai natural. Iar din acest punct de vedere, sa traiesti departe de oameni este nefiresc. La sufiti se spune ca pana la fi divini, trebuie sa fii om. De aceea calea sufita merge pe evolutia spirituala in cadrul comunitatii in care traiesti.
Osho nu condamna, ci constata. E doar un martor.

Trimis de: IoanV pe 25 Nov 2008, 06:30 PM

Mda, dar a fi sfint nu este ceva natural, este "supranatural", pe baza celor naturale dar mai presus de ele. Oricit de intelept ai merge pe calea naturala nu poti atinge sfintenia ci cel mult intelepciunea...Nici eu nu pierd vremea cu intelepciunea naturala.. O caut pe cea supranaturala, de "dincolo de ratiune"... Sa nu fortam, cei care se sfintesc departe de oameni nu cer celor din lume sa faca precum fac ei... E recunoscut in ortodoxie ca ambele cai sunt bune, ca si in familie omul se poate sfinti... Dar nu pe calea naturala ci prin bunavointa si taine divine.
Matei 19:26 Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

Trimis de: gypsyhart pe 11 Dec 2008, 04:44 PM

"Evangheliile nu deţin tehnici cu care s-ar putea dezvolta iubirea inimii. În afara de aceasta, Evangheliile sunt prea grele pentru oamenii simpli. Poate că acesta este motivul pentru care mesajul cristic apare ca fiind din ce în ce mai puţin practic, faţă de cel al lui Buddha, de exemplu.


Întrebarea este pusă de Prem Nirvan. Iubirea nu se întemeiază pe metode tehnice. Calea iubirii nu cunoaşte tehnici prin care ai putea să-ţi amplifici iubirea.

Pe calea inteligenţei, Jnana Yoga, calea cunoaşterii, se pot aborda multe tehnici. Meditaţia este o tehnică. Datorită inteligenţei se dezvoltă tehnicile. Inteligenţa creează întotdeauna tehnologie. Dacă inteligenţa se foloseşte în spiritualitate ea creează Yoga, Tantra- şi acestea sunt tehnologii, dar pentru fiinţa interioară. Inteligenţa este tehnologică. Ea găseşte întodeauna căi prin care lucrurile se pot face mai eficient. Acolo unde se foloseşte inteligenţa, se vor găsi căi mai bune pentru a ajunge la ţelul propus – mai repede, mai direct, cu mai puţine neplăceri, cu mai puţine costuri – asta face inteligenţa.

Calea iubirii însă, Bhakti yoga, - şi Iisus este un , un devot – nu cunoaşte tehnici. Dragostea nu este o tehnică, te rog nu uita acest lucru. Iubirea nu este o tehnică şi nu poate fi o tehnică, iar dacă aduci tehnici, vei omorî iubirea.

Acest lucru se petrece în Occident, unde sunt date o mulţime de tehnici pentru amplificarea iubirii. Fiecare învaţă din cărţi cum se iubeşte mai eficient, cum se poate ajunge la un orgasm mai puternic, şi aşa mai departe. Acum, când totul este la dispoziţia oricui, oamenii devin incapabili să mai iubească. În acelaşi timp, mai trebuie înţeleasă încă o problemă. Dacă te interesezi prea mult de tehnici, nu vei mai trăi nici un orgasm. Este imposibil, pentru că tot interesul tău este centrat pe tehnică – cum dealtfel se şi face. Dacă eşti prea interesat de Vatsyayana şi posturile sale amoroase, atunci vei practica un fel de gimnastică, un fel de exerciţii. Iar iubirea va dispărea.

Iubirea nu are nevoie de tehnici. Nu vezi asta? Animalele iubesc şi ele, păsările, copacii la fel, şi dacă ai ochi să vezi, întreaga existenţă este o energie a iubirii. Dar pentru asta nu există tehnică. Totul este natural, spontan. Tehnicile se opun spontaneităţii.

Iubirea nu este tehnică, ci spontaneitate. Tot ce are ea nevoie este ca tu să-ţi laşi toată fiinţa ta să sălăşluiască în inimă. Drumul către iubire nu trece prin cap, ci prin inimă. Realizează că numai inima este capabilă să iubească.

Este asemenea unui trandafir care se deschide. Nu trebuie să-l deschizi tu, el este singur capabil să se deschidă. Această capacitate îi este înnăscută, ea aparţine drumului ei. Floarea unui trandafir se deschide de la sine. Exact la fel se deschide şi inima; ea nu are nevoie de antrenament. Dacă o antrenezi, o distrugi, căci prin antrenament distrugi spontaneitatea.

De aceea Evangheliile nu dau tehnici, Nirvan. Pe această cale nu pot fi date tehnici.

Ţie îţi place Buddha. În Occident, numărul adepţilor lui Buddha creşte pe zi ce trece, căci Occidentul este preponderent mental. Acolo domină inteligenţa; Occidentul este tehnic din aproape toate punctele de vedere.

Deci trăieşti o imensă fascinaţie câmd citeşti despre Buddha, Patanjali sau Vatsyayana; şi se potriveşte mai bine. Întreaga ta fiinţă spune: „Da, aşa trebuie să fie!" Tu eşti pregătit să-l accepţi pe Buddha, pe Patanjali, pe Mahavir.

Occidentul îi dă din ce în ce mai puţină importanţă lui Cristos, cauza fiind faptul că nu se mai trăieşte prin inimă; inima este uitată. Oamenii sunt creştini pentru că s-au născut creştini, însă farmecul lor scade din ce în ce mai mult în fiecare zi. Ei atrag prin faptul că stau bine cu logica, cu inteligenţa, şi există un drum clar trasat pentru ce trebuie făcut.

Dragostea nu se face, se petrece, ea este credinţă şi nu tehnică. Iisus spune: „Iubeşte-l pe Dumnezeu". Dacă înţelegi că trebuie să iubeşti, atunci nu mai este nici o problemă. Dacă nu poţi să iubeşti, atunci Iisus nu este calea ta. În acel moment trebuie să te opreşti la Buddha. Pe drumul lui Buddha, nu există dragoste. Nu există emoţii, sentimente, iubire. Buddha spune: „Cei care sunt înclinaţi către sentimente, către emoţii şi au o natură afectivă trebuie să găsească alte căi. Calea mea nu este pentru ei."

Ştiţi că Buddha a fost mult timp împotriva iniţierii femeilor? A refuzat acest lucru foarte mult timp. De multe ori a fost întrebat: „De ce nu iniţiezi femei?" Şi el avea obiceiul să răspundă : „Nu, calea mea este calea inteligenţei şi nu a iubirii şi dacă las femeile să vină, ele vor strica toată munca mea."

Pentru că se exercita foarte multă presiune asupra sa – Buddha era un om prin excelenţă democratic şi era conştient că nu era corect să excluzi femeile – s-a explicat imediat, chiar dacă ezita. În ziua când a început să iniţieze femei, a explicat: „Calea mea ar fi rămas cel puţin cinci mii de ani pură. Dar acum pot să sper că va rămâne încă cinci sute de ani astfel, dar nu mai mult de atât." Şi chiar aşa s-a petrecut. Odată cu intrarea femeilor, caracteristicile budismului au început să se schimbe, căci femeia aduce cu sine iubirea. Curând Buddha şi-a părăsit corpul fizic şi calitatea budismului s-a schimbat. Dacă Buddha s-ar reîntoarce, nu ar mai fi în stare să recunoască budismul care domină acum China, Burma şi Thailanda. Nu l-ar putea recunoaşte, pentru că întreaga lui calitatea s-a schimbat. Întreaga lui viaţă, Buddha a spus că rugăciunea este un nonsens şi că numai meditaţia poate ajuta. El mergea exclusiv pe calea inteligenţei, rugăciunea era pentru el lipsită de importanţă. El spunea: „Nu există Dumnezeu, deci cui vă rugaţi? Este o nebunie". Tot el spunea: „Nimeni în afară de tine nu te poate ajuta."

Ultimul lui mesaj pe patul de moarte a fost…Ananda, discipolul lui principal, l-a rugat: „Bhagwan, dă-ne ultima ta învăţătură." Şi Buddha a spus: „Ananda, appa di po bhava. „Fii propria ta lumină. Altă lumină nu există. Deci nu te uita la cer, nu privi la mine, căci altă lumină nu există. Fii propria ta lumină. Propria ta inteligenţă trebuie să devină lumina ta; bazează-te exclusiv pe tine însuţi – nu fi dependent de nimic altceva. Nu căuta alt sprijin, nu căuta refugiu."

El era unul dintre oamenii cei mai inteligenţi care s-au născut vreodată pe pământ. Însă curând după ce a plecat, calitatea învăţăturii sale a început să se schimbe. Iar una din cele mai mari surprize ale istoriei este că din budism a apărut Tantra, izvorul artelor iubirii. Budismul a fost izvorul acestor arte ale iubirii. Acesta este un Buddha total. Nu există nici o legătură între cei doi; dar aşa trebuia să fie. Femeile abia intraseră – veniseră în număr mare, şi femeile au o inimă iubitoare, aşa că au influenţat toată învăţătura – curând raportul dintre bărbaţi şi femei a devenit de unu la patru. Odată cu ele, femeile au adus dragostea, delicateţea, bunătatea, feminitatea, sensibilitatea. Odată cu ele a venit tot ce Buddha a respins. Calitatea s-a schimbat: Buddha a devenit Dumnezeu, a fost venerat, adorat. I s-au construit temple, i s-au ridicat statui, iar tot ceea ce Buddha spusese că nu-şi are locul pe calea sa, a pătruns şi a înflorit.

Aceasta nu înseamnă că ceva merge prost. Nu mergea nimic prost, pentru că mulţi oameni şi-au atins ţelul prin dragoste. Însă puritatea budismului s-a pierdut. NU mai exista exclusivitatea inteligenţei. Calea lui Buddha era din ce în ce mai mult punctul de întâlnire al contrariilor.

Acest lucru îmi place foarte mult. Nimic de acest gen nu s-a petrecut pe calea lui Iisus. Nimeni nu ar fi urmat calea lui Iisus dacă aceasta ar fi condus la inteligenţă, dacă ar fi fost calea inteligenţei, aproape nimeni. Calea lui Iisus rămâne pură. Este calea rugăciunii, a iubirii – iubire faţă de întreaga existenţă – iubire faţă de Dumnezeu, iar Dumnezeu înseamnă totul. Aici nu vei găsi tehnici. Dacă vei căuta tehnici în Evanghelii, atunci nu eşti pe drumul cel bun. Caută-le în Yoga Sutra a lui Patanjali, caută-le în Vijnana Bhairva Tantra. Caută-le altundeva, pentru că Iisus este un îndrăgostit de Dumnezeu.

Dacă înţelegi că trebuie să iubeşti, nu mai ai nevoie de nimic altceva; dacă însă nu poţi să iubeşti, atunci această cale nu te poate ajuta cu nimic. Las-o deoparte, pentru că nu este pentru tine.

Problema este că Nirvan ar vrea să iubească şi nu poate. De aceea caută tehnici. Dar iubirea nu se produce prin tehnici, deci ceea ce vrei tu este imposibil. Nirvan, urmează calea inteligenţei. Dacă Buddha te atrage, atunci nu este nici o problemă. Uită-l pe Iisus! Buddha îţi este de ajuns.

Evangheliile nu deţin tehnici cu care s-ar putea dezvolta iubirea inimii – nici nu există. În afara de aceasta, Evangheliile sunt prea grele pentru oamenii simpli.

NIrvan, în această privinţă te înşeli. Evangheliile sunt greu de înţeles numai pentru intelectuali, nu şi pentru oamenii simpli. Iisus a mers cu oameni simpli. El era împotriva intelectualilor, fiind cu totul de partea oamenilor simpli. Întreaga tinereţe şi-a petrecut-o înconjurat de oameni simpli, căci ei au o inimă pură. Intelectualii îşi pierd inima, căci ei trăiesc în cap. Ei se gândesc la iubire, dar nu pot iubi. Dacă uneori spun că s-au îndrăgostit, atunci ei doar gândesc că sunt îndrăgostiţi.

Nu poţi să iubeşti cu mintea. Este la fel de imposibil şi cum ai putea să vezi prin urechi sau să auzi prin ochi. Nu poţi să auzi prin ochi ochi sau să vezi prin urechi, pentru că ele nu sunt create pentru asta.

Inteligenţa nu a fost creată pentru iubire. Pentru aceasta există inima. Intelectualul este antrenat pentru cap; şcoala generală, liceul, universitatea – toate antrenează capul. Cu cât eşti mai inteligent, mai calculat, cu atât îţi va fi greu să iubeşti. De aceea, Iisus este mereu în mijlocul oamenilor simpli, obişnuiţi, căci ei sunt oameni neobişnuit de iubitori. Aşa-zişii intelectuali neobişnuiţi sunt îndrăgostiţi absolut obişnuiţi, chiar banali.

Atunci, cum să fie adevărat ceea ce spui tu: „În afară de aceasta, Evangheliile sunt greu de înţeles pentru oamenii obişnuiţi?"

Nu, domnul meu, nu este deloc aşa. Dacă ele sunt grele pentru tine, aceasta arată că eşti tu greu pentru ele, că prea mult timp conştiinţa ta este focalizată preponderent în cap. Nu ai cum să înţelegi Evangheliile cu capul. Prin lacrimi, da; prin logică nu; prin dans, da, prin cântec, da; prin rugăciuni, da. Prin argumente, însă, nu. Te-ai apropiat de Evanghelii într-un mod fals. Te-ai centrat în cap atunci când ai citit Evangheliile. Evangheliile sunt creaţii simple – ca florile, ca râurile. Iisus a trăit împreună cu oameni simpli. Era maestru în relaţiile cu oameni simpli. Buddha a trăit împreună cu oameni neobişnuiţi – mari învăţaţi, intelectuali vestiţi, poeţi, filozofi; atmosfera lui era aceea a inteligenţei.

Iisus a mers împreună cu pescari, cu lemnari, cu cizmari, cu beţivi, cu o prostituată. Şi a vorbit cu ei toţi; aceste Evanghelii sunt discursurile lui; Iisus le-a ţinut unor oameni foarte simpli. În realitate, El însuşi era foarte simplu. Nu era fiu de rege, era fiul unui tâmplar. El nu putea să spună lucruri pe care oamenii obişnuiţi să n ule înţeleagă.

Însă eu înţeleg care e problema ta. Îţi este greu; crezi că nu există nimic pentru tine. Nu te îngrijora inutil din această cauză. Priveşte în jurul tău şi vezi ce este pentru tine. Există o mie de posibilităţi şi o poartă. Adevărata soluţie este să ajungi la Dumnezeu; şi nu contează prin ce poartă intri. Intră – acesta este singurul lucru cu adevărat important. Aşadar, lasă-l pe Buddha să fie o poartă pentru tine. Poate că acesta este motivul pentru care mesajul cristic îţi apare ca fiind mai puţin practic decât acela al lui Buddha, de exemplu.

Lucrurile stau astfel: dacă eşti o persoană extrem de intelectuală, calea lui Buddha îţi va apărea ca fiind extrem de practică, iar calea lui Iisus ca fiind nepractică. Dacă eşti u nom mereu plin de iubire, calea lui Buddha nu ţi se pare practică, ci calea lui Iisus. Depinde numai de tine dacă o cale este sau nu practică. Dacă ceva ţi se potriveşte înseamnă că este practic pentru tine. Dacă nu, înseamnă că nu este practic. Şi nu este necesar să te opreşti la ceva care nu este practic."


Sursa: Osho, Eu însă vă zic vouă, vol 1, cap 2, Editura Sapienţia, 2000.

Trimis de: gypsyhart pe 26 Jan 2009, 02:37 PM

Carţi de Osho, traduse în limba română:


http://www.edituramix.ro/:


1. Autobiografia unui mistic nonconformist (2002)

2. Cartea despre bărbaţi

3. Cartea despre copii (2002)

4. Cartea despre ego (2004)

5. Cartea despre femei

6. Cartea despre sexhttp://#_ftn1 (2006)

7. Cartea despre tao (2006)

8. Cartea despre nimic (2008)

9. Calea Zen (2007)

10. Calea spirituală yoga (2006)

11 . Iubire, libertate şi solitudine- o nouă viziune asupra relaţiei de cuplu (2006)

12. Emoţiile- cum ne putem elibera de mânie, gelozie, teamă (2003)

13. Farmacie pentru suflet- Lucruri simple pe care le puteţi face pentru a evita neplăcerile vieţii de zi cu zi (2003)

14. Mesiahttp://#_ftn2. Profetul de Kahlil Gibran reflectat de Osho. (2 volume) (2007)

15. Omul care iubea pescăruşii- 12 povestiri iniţiatice din marile tradiţii ale înţelepciunii (2006)

16. Sămânţa de muştar- comentarii la Evanghelia a cincea a sfântului Toma (2 volume) (2006)

17. Tarotul zen: jocul de cărţi transcendent al Zenului (2004)


http://www.proeditura.ro/:


1. ABCul iluminării- trăieşte o experienţă fără a o numi în vreun fel (2008)

2. Când iubeşti- cum să iubeşti conştient şi să relaţionezi fără teamă (2008)

3. Emoţiile şi sănătatea: transformarea senzaţilor de frică, mânie şi gelozie în energie creativă (2008)

4. Războiul şi pacea interioară (2008)

5. Echilibrul corp-minte- folosirea minţii pentru vidnecarea corpului (2008)

6. Vedanta – 7 paşi spre samadhi (2004)

7. INTIMITATEA – încrederea în sine şi în celălalt (2006)

8. LIBERTATEA-- curajul de a fi tu însuţi (2006)

9. BUCURIA- fericirea care vine din interior (2006)

10. COMPASIUNEA – suprema înflorire a iubirii (2006)

11. MATURITATEA- responsabilitatea de a fi tu însuţi (2006)

12. INTUIŢIA – cunoaşterea de dincolo de logică (2006)

13. CONŞTIENTIZAREA- cheia pentru a trai in armonie (2006)

14. CURAJUL- placerea de a trai periculos (2006)

15. CREATIVITATEA-- descătuşarea forţelor interioare (2006)

16. INTELIGENŢA – reacţionează creativ la prezent (2006)

17. MEDITAŢIA-- prima şi ultima libertate: cum să-ţi trăieşti viaţa deplin conştient de ceea ce ţi se întâmplă (2008)


Editura RAM:


1. Zen- povestiri zen comentate de Osho (2003)

2. Mergând în zen, stând în zen (2001)

3. Tao- poarta de aur (2 volume)

4. Sutra inimii-discursuri asupra sutrei Prajnaparamita Hridayam, de Gautama Buddha (2006 )

5. Sutra de diamant- discursuri asupra sutrei Vajrachchedika Prajnaparamita, de Gautama Buddha (2005)

6. Dhammapada - calea legii divine revelata de Buddha (8 volume)(2001-2004)

7. Spiritualitatea tantrică- zece cuvântări despre « Cântecul regal » al lui Saraha (2 volume)(2007)

8. Tantra – suprema înţelegere

9. Vijnana Bairava Tantra- cartea secretă esenţială a căii tantrice (5 volume)

10. Exact asa- povestiri sufite comentate de Osho (2004)

11. Yoga Sutra- sutrele lui Patanjali comentate de Osho (7 volume) (1998-2002)

12. Aici si acum (2 volume) (2004)

13. De la sex la supraconştiinţă (2002)

14. Iubire-libertate-solitudine

15. Dincolo de mister

16. Calea iubirii-poeme ale lui Kabir commentate de Osho (2000)

17. Tu eşti acela- Sarvasar Upanishad, Kaivalya Upanishad şi Adhyatma Upanishad comentate de Osho (2000)

18. Kundalini- în căutarea miraculosului


Editura Sapienţia:


1. Eu însă vă zic vouă…Învăţăturile din Noul Testament comentate de Osho (2 volume)(2003)

2. Mori spre a renaşte (2001)


Editura Mar:


1. Cartea înţelegerii- crearea propriei tale căi spre libertate (2006)

2. De la medicaţie la meditaţie – despre cum ajută meditaţia sănătăţii fizice şi psihice (2007)

3. Doctrina Supremă- Sinele incognoscibil- interpretări moderne ale Kenoupanishadei (2007)

4. Întoarcerea către sine – Prelegeri despre Zen (2006)


http://www.edituraherald.ro/:

1. Meditaţia- arta extazului. Ghid practic pentru meditaţie

2. Calea perfectă

3. Iluminarea- eternul început

4. Viaţa este aici şi acum


Editura Convex:


1. Revoluţia interioară (1994)


http://#_ftnref1 Nu este identică cu cea aparută la editura RAM. Mai are adăugate câteva texte.

http://#_ftnref2 În prima ediţie s-a numit „Profetul" şi avea un singur volum

PS. Dacă ştiţi vreun titlu care nu e în listă, vă rog să completaţi

Trimis de: gypsyhart pe 26 Jan 2009, 02:43 PM

Cărţi în format digital, în limba engleză, la liber:http://www.messagefrommasters.com/Ebooks/Osho_Books.htm

Trimis de: leirn pe 27 Jan 2009, 09:56 AM

leirn, topicul asta e despre Osho. Ti'am mutat postul http://www.hanuancutei.com/forum/content/Dincolo-de-Ratiune/9907/Recomandari-De-Carti/

Trimis de: gypsyhart pe 2 Feb 2009, 12:09 PM

Din nou despre căi...

"Spuneţi-mi, este oare luciditatea mai preţioasă decât iubirea?

Cel mai înalt vârf reprezintă o culminare a tuturor valorilor: adevăr, iubire, luciditate, autenticitate, totalitate. Pe cel mai înalt vârf ele sunt indivizibile. Ele sunt separate doar în văile întunecate ale inconştienţei tale; ele sunt separate doar când sunt impure, amestecate cu altceva. În momentul în care se purifică, devin una singură. Cu cât sunt mai pure cu atât sunt mai aproape unele de altele.

De exemplu, fiecare valoare există simultan pe mai multe planuri. Ea se găseşte pe mai multe nivele. La cel mai coborât nivel, iubirea este pasiune - acesta este cel mai de jos nivel - care coboară până în infern. Iubirea este, de asemenea, rugăciune; ea reprezintă cel mai înalt nivel, care se ridică până în paradis. Iar între aceste două niveluri se găsesc multe planuri ce se pot discerne cu uşurinţă.

În pasiune iubirea este prezentă doar procent; nouăzeci şi nouă la sută sunt alte lucruri: gelozie, egoism, posesivitate, furie, sexualitate. La acest nivel iubirea este mai mult fizică, mai mult chimică; ea nu pătrunde mai profund. Este foarte superficială, aşa cum este pielea pentru corp.

Îndreptându-vă spre planuri mai înalte, lucrurile devin mai profunde, ele încep să capete noi dimensiuni. Ceea ce era doar fiziologic, începe să aibe şi o dimensiune psihologică. Ceea ce nu era nimic altceva decât biologie trebuie să devină psihologie. Zoologia noastră este comună cu a animalelor, însă nu şi psihologia. Când iubirea se ridică spre cele mai înalte planuri, când ea pătrunde în profunzime, începe să devină spirituală, începe să devină metafizică.

Numai fiinţe precum Buddha, Krishna sau Christos cunosc această calitate a iubirii. Iubirea este răspândită peste tot, la fel ca toate celelalte valori. Când iubirea este sută la sută pură, nu puteţi face nici o distincţie între iubire şi luciditate - ele nu mai sunt două lucruri diferite. Nu puteţi face distincţie nici măcar între iubire şi Dumnezeu; ele nu sunt două lucruri diferite. Ca urmare, Iisus afirmă că Dumnezeu este iubire. El le face sinonime. Afirmaţia sa are o profunzime extraordinară.

La periferie totul pare separat de orice altceva, la periferie existenţa este "mai mulţi". Pe măsură ce te apropii de centru, această multitudine începe să se unească, să se contopească într-un întreg; apare o unitate. În centru totul este un întreg.

Întrebarea ta este deci corectă doar dacă nu înţelegi cea mai înaltă calitate a iubirii şi a lucidităţii. Însă în cazul în care ai o viziune directă, nemediată, a celui mai înalt pisc - Everestul - ea devine irelevantă.

Tu mă întrebi: "Are luciditatea o valoare mai mare decât iubirea?" Nu este nimic înalt şi nimic jos. Ele nu mai sunt - de fapt- două valori diferite. Sunt două căi care pornesc din vale şi te duc până în vârf.

O cale este aceea a lucidităţii, a meditaţiei: este calea Zen-ului. Cealaltă cale este aceea a iubirii, a devoţiunii - bhakti: calea sufită. Aceste două căi sunt separate doar la începutul călătoriei; trebuie să alegeţi una dintre ele. Indiferent ce cale alegeţi, ea vă va conduce spre acelaşi vârf. Şi, pe măsură ce vă apropiaţi tot mai mult de culme, veţi avea o surpriză: călătorii care se găsesc pe celelalte căi se apropie din ce în ce mai mult de voi. Astfel, încetul cu încetul, căile încep să se contopească. Iar în momentul în care atingeţi ceea ce este ultim, calea este una singură.

Cel care urmează calea lucidităţii găseşte iubirea, ca o consecinţă firească a lucidităţii sale, ca un efect secundar, ca o umbră, în timp ce acela care urmează calea iubirii găseşte luciditatea ca o consecinţă, ca un epifenomen, ca o umbră a iubirii. Luciditatea şi iubirea sunt cei doi versanţi pe care urcaţi spre acelaşi vârf.

Amintiţi-vă: când conştiinţa voastră este lipsită de iubire, ea este încă impură; ea nu a ajuns încă la acea puritate de sută la sută, ea nu este cu adevărat conştientă, ea este amestecată cu inconştienţa. Ea nu este lumină pură. Există încă zone de întuneric în interior, care sunt active, care vă influenţează, care vă domină. Dacă iubirea voastră este lipsită de luciditate, atunci ea nu este încă iubire. Ea trebuie să fie ceva inferior, care se apropie mai mult de de pasiune decât de rugăciune.

Acesta să vă fie deci criteriul: dacă vă aflaţi pe calea lucidităţii, criteriul vostru va fi iubirea. Când luciditatea voastră înfloreşte spontan în iubire, să ştiţi că aţi atins deplina luciditate, aţi intrat în samadhi. Dacă urmaţi calea iubirii, atunci lăsaţi luciditatea să funcţioneze ca un criteriu, ca o piatră de încercare. Când în voi se ridică - deodată, pe neaşteptate, de nicăieri, în însuşi centru iubirii voastre - flacăra lucidităţii, puteţi fi siguri că....Bucuraţi-vă! Aţi ajuns acasă."

(Sursa: Osho, Meditaţia: arta extazului, Editura Herald, pag. 288-290)

Trimis de: gypsyhart pe 25 Feb 2009, 04:36 PM

Despre adevăr şi minciună...

"IATĂ CÂTEVA DINTRE SUTRELE LUI ERHARD WERNER DIN „CARTEA MINCIUNILOR". AI PUTEA SĂ COMENTEZI DESPRE UNA SAU MAI MULTE DINTRE ELE?


Sutrele sunt minunate.

Prima sutră:

ADEVĂRUL NU ARE NICI UN ÎNŢELES.

DOAR ESTE.

Este ca o floare. Nu are nici un înţeles. Ce înţeles are o floare? Ea doar este.

Înţelesul este ceva al minţii, înţelesul este ceva impus de minte. Adevărul nu este ceva impus de minte. Când mintea nu mai este, este adevărul. Deci cum ar putea adevărul să aibă vreun înţeles? El doar este.

DACĂ ÎL EXPERIMENTEZI , ESTE ADEVĂRUL.

ACELAŞI LUCRU DACĂ ESTE CREZUT ESTE O MINCIUNĂ.

Da, absolut adevărat. Dacă îl experimentezi, doar atunci este adevăr, pentru că adevărul este o experienţă, nu este o credinţă. Credinţa înseamnă că nu ştii, că ai o cunoaştere împrumutată. Ştii ceva despre el, dar nu pe el. Ceva despre el înseamnă ceva foarte îndepărtat. Este o micniună. Toate lucrurile spuse despre adevăr sunt minciuni. Doar adevărul este adevărat.

Adevărul nu poate fi spus; el poate fi doar experimentat. Deci, ce continuă să facă maeştrii? Ei te conduc de la o minciună la alta care este mai aproape de adevăr. Şi apoi te conduc de la acea minciună la altă minciună, care din nou este mai aproape de adevăr. Dar toate minciunile sunt minciuni; mai aproape sau nu, nu e nici diferenţă. Când faci un salt din toate minciunile, este din minte, mincinosul. Când faci un salt în afara minţii, adevărul este, pur şi simplu este, şi doar atunci este adevăr.

Ce a spus Iisus a fost adevărat pentru el, dar pentru creştini? Toate acele propoziţii minunate sunt minciuni moarte, ceva în care să crezi. Doar crezând nu poţi să ajungi la adevăr.

DACĂ ÎLEXPERIMENTEZI, ESTE ADEVĂRUL.

ACELAŞI LUCRU DACĂ ESTE CREZUT ESTE O MINCIUNĂ.

EVIDENT, ADEVĂRUL ESTE CUM ESTE.

NU LA FEL DE EVIDENT, EL ESTE, ŞI CE-I CU ASTA?

Voi repeta, ca să poţi urmări:

EVIDENT, ADEVĂRUL ESTE CUM ESTE. Nu poate fi spus nimic despre adevăr, doar atât: aşa este. Nu poate fi comparat. Nu poate exista nici o analogie pentru el. Nu poţi spune: este precum asta. Adevărul este doar precum adevărul, dar asta va fi o tautologie: să spui că adevărul este adevăr, va fi o tautologie, pentru că nu adaugă nimic în plus la cunoaşterea ta. Dar aşa stau lucrurile. Adevărul este o tautologie, pentru că nu există nimic în existenţă care să poată deveni o analogie pentru el. Nu putem spune: „Adevărul este aşa", pentru că doar adevărul este. Nu există altceva. EVIDENT, ADEVĂRUL ESTE CUM ESTE.

Deci ţine minte că adevărul este adevăr, Dumnezeu este Dumnezeu, Iubirea este iubire. Dacă ceri definiţii, acestea nu sunt definiţii, pentru că o definiţie înseamnă că spui ceva care poate deveni o analogie. Ce poate fi spus despre iubire? Ce poate fi spus despre adevăr? Ce poate fi spus despre Dumnezeu? Orice vei spune va deveni o tautologie. Nu spui nimic nou, doar repeţi Dumnezeu este Dumnezeu, deci ce rost are să repeţi? Dacă persoanei ce nu îl cunoaşte pe Dumnezeu şi întreaba „Ce este Dumnezeu?" îi spui „Dumnezeu este Dumnezeu", cum este el ajutat? Te va considera un nebun. Dar asta este ceea ce toate marile scripturi au făcut. Nimic altceva nu se poate face, toată lumea e neajutorată aici. Tot limbajul, toată logica eşuează.

EVIDENT, ADEVĂRUL ESTE CUM ESTE.

NU LA FEL DE EVIDENT, EL ESTE, ŞI CE-I CU ASTA?

Dacă este evident, este în regulă, dacă nu este atât de evident, şi atunci este în regulă, pentru că ambele sunt adevărate. Când ajungi la adevăr, când îl experimentezi, multe devin evidente şi multe nu sunt atât de evidente. Nimeni nu ajunge la adevăr complet: nimeni nu poate ajunge la adevăr complet vreodată, este un ocean atât de vast.

Vă voi spune o mică povestioară despre maestrul sufit Jalaluddin Rumi. Mergând pe un cal, se întorcea acasă de la şcoala sa, unde obişnuia să predea discipolilor săi. Discipolii săi îl urmau pe drum – trebuie să fi fost un maestru foarte iubit.

Apoi deodată a venit un fakir care a oprit calul şi a pus o întrebare. Întrebarea pe care a pus-o fakirul era: Am auzit că ai devenit iluminat. Am făcut un drum lung pentru a-ţi pune o întrebare: Cine crezi că este mai mare – Mohammed Hazarat, fondatorul islamului, sau marele mistic sufit, Al-Hillaj?

Al-HIllaj fusese ucis, omorât de musulmani, pentru că s-a crezut că este un iconoclast, şi rebel, şi blasfemiator, pentru că a afirmat „anal hak", „eu sunt adevărul." Musulmanii au spus că este prea egoist să spui „Eu sunt adevărul." Dacă ar fi fost în India l-am fi adorat ca pe un teertankara sau un Buddha, dar în ţările mahomedane a fost ucis.

Era cel mai mare sufit. Şi să îl întrebi pe Rumi, care era şi el un sufit şi urma aceeaşi cale cu Al-Hillaj, însemna să creezi cu adevărat probleme.

Rumi l-a întrebat pe fakir: De ce întrebi? Fakirul a spus: Înainte să moară Mohammed a spus – şi acestea sunt ultimele sale cuvinte pe acest pământ – a spus: „Doamne, nu te-am putut cunoaşte aşa cum meriţi să fii cunoscut. Şi eu am greşit." Fakirul a spus: Acesta este ultimul verdict al lui Mohammed – el nu a putut să îl cunoască pe Dumnezeu în totalitate. Şi el însuşi spune, şi el însuşi dă mărturie faptului că şi el a greşit. Apoi este Al-Hillaj care a spus: „când l-am văzut pe Dumnezeu am devenit el, el a devenit eu. Ne-am dizolvat unul în altul, l-am cunoscut total, l-am văzut total, am devenit el în mod total." Deci, cine este mai mare? De aceea întreb.

Jalaluddin Rumi a dat un răspuns atât de frumos – nimeni nu l-ar fi bănuit vreodată. El a spus: Mohammed Hazarat este mai mare decât Al-Hillaj.

Fakirului nu îi venea să creadă. El a spus: De ce? De ce spui acest lucru? Rumi a răspuns: Pentru că setea lui Mohammed a fost aşa de mare încât deşi a ajuns să îl cunoască pe Dumnezeu, a ajuns să îl cunoască tot mai mult, şi mai mult, şi mai mult, şi mai mult, setea sa a fost atât de mare încât nu a putut fi potolită. Setea lui Al-Hillaj nu putea să fi fost atât de mare – doar o picătură din Dumnezeu l-a mulţumit complet. De aceea spun că Mohammed Hazarat este mai mare.

Dacă mă întrebi pe mine, şi eu voi spune că cei care l-au cunoscut vor şti mereu că ceva încă rămâne de cunoscut. Dumnezeu nu devine niciodată complet cunoscut, calitatea sa de bază este incognoscibilitatea. Îl atingi, îl simţi, devii una cu el, dar misterul său de neaflat încă te înconjoară. Totul nu devine niciodată evident, foarte multe rămân care nu sunt deloc evidente. NU LA FEL DE EVIDENT, EL ESTE, ŞI CE-I CU ASTA?"

(Sursa: Osho, "Tao, the three treasures", vol 2, chapter 8, question 8)

Trimis de: Clopotel pe 26 Feb 2009, 12:14 AM

Draga Gypsyhart,

Omul tau vrea sa spuna lucruri mari, dar desi se chinuie, nu-i reuseste de nici un fel. Chiar acum, rasfoind Hanul, am vazut topicul asta, si nu am citit, deocamdata, decat ultimul tau post.
Lasand la o parte ca incearca o filosofie ieftina, folosind chiar cuvinte mari precum "experienta", cu care oricum demonstreaza ca nu are nici o legatura, nici macar nu are bunul simt sa intelega sensul cuvantului "Credinta" in relatia crestinilor cu Dumnezeu. El isi inchipuie ca credinta inseamna sa nu sti, adica un fel de banuiala, de incertitudine. FALS! Ti-am mai spus odata ca omul asta vorbeste despre ce nu intelege.

Cand afirm:"Eu cred in Dumnezeu", asta nu inseamna nicidecum ca ma indoiesc de Dumnezeu, de existenta Lui, sau ca nu stiu daca exista sau nu, sau nu stiu ceva ce ar trebui sa stiu despre El, ci inseamna, in fapt ca eu am certitudinea in existenta lui Dumnezeu si stiu exact cat trebuie sa stiu despre Dumnezeu.

Acum intelegi de ce omul vorbeste despre ce habar nu are, si ca incearca o filosofie despre religii, amestecand credintele de-a valma, fara sa inteleaga macar ce sustin acestea?!

Iata inca o mostra de indolenta crasa din partea lui:

Osho se crede mai destept si mai cu "experienta" decat Iisus chiar.
Cand Iisus spune: " Iar Iisus i-a zis: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede." (Marcu 9:23), vine Osho si zice ca acestea sunt minciuni moarte, ca cica nu poti ajunge la adevar. Dar cum poate un mincinos ca Osho sa vorbeasca despre adevar? Poate incapea adevarul in gura lui Osho? Niciodata... Pentru ca el minte deliberat cand vorbeste despre credinta, despre Iisus, despre Dumnezeu si despre religii si credinte in general.
Repet, a crede inseamna a fii sigur, a nu te indoi, a avea certitudinea ca asa este. A crede in Iisus Hristos inseamna a fii sigur de El, si ca Adevarul Lui este si Adevarul meu. Osho minte cu nerusinare cand spune ca nu poti ajunge la adevar crezand in ce spune Iisus, si se refera doar la neputinta lui de a atinge vreun adevar; si din asta trage concluzia ca nimeni nu poate ajunge la adevar.
Iata ca Iisus Hristos a spus: Eu sunt Calea, Adevãrul si Viata. (Ioan 14:6), si cine crede in Iisus Hristos, implicit crede in Adevar, si a crede in Adevar, nu inseamna nicidecum ce isi inchipuie Osho, si inseamna a trai efectiv acest Adevar pentru ca ti-l asumi total ca facand parte din tine.
Aceasta este diferenta dintre credinta si filosofie sau liber cugetare. Filosofia (adica libercugetarea) vorbesc depre "experimentare", experimentand "din gura", ca un exercitiu al mintii, al cugetarii, pe cand credinta este ceea ce traieste efectiv sufletul omului. Si traind experimentezi cu adevarat, nu doar gandindu-te la traire, asa cum face Osho.
Prin urmare, cand Iisus spune: Eu sunt Calea, Adevãrul si Viata., Iisus chiar spune Adevarul, contrazicandu-l astfel pe Osho direct, care afirma ca:" Adevãrul nu poate fi spus;".

Apoi daca Osho afirma ca "adevarul nu poate fi spus", ce ne mai miram ca ce spune el nu este adevar ci minciuna? Orice pasare pe limba ei piere, nu-i asa?!

Despre "Opera lui Osho", mai am ceva de spus, dar mai intai sa citesc si restul postarilor... asta daca nu te deranjeaza sa afli si replici la ce debiteaza Osho despre crestini si crestinism, si despre credinte in general, fara a avea macar o minima documentare despre ele. Si atunci nu este normal sa te intrebi ce valoare "de Opera" au vorbele acestui om cand vorbeste mai ales despre ce nu cunoaste?!

Trimis de: IoanV pe 26 Feb 2009, 06:20 AM

Eu cred că Osho acesta nu şi-a citit nici opera lui sau regulile lui sunt valabile doar pt. ceilalti. Dacă ar fi citit şi respectat:
Deci ţine minte că adevărul este adevăr, Dumnezeu este Dumnezeu, Iubirea este iubire. Dacă ceri definiţii, acestea nu sunt definiţii, pentru că o definiţie înseamnă că spui ceva care poate deveni o analogie. Ce poate fi spus despre iubire? Ce poate fi spus despre adevăr? Ce poate fi spus despre Dumnezeu? Orice vei spune va deveni o tautologie. Nu spui nimic nou, doar repeţi Dumnezeu este Dumnezeu, deci ce rost are să repeţi? Dacă persoanei ce nu îl cunoaşte pe Dumnezeu şi întreaba „Ce este Dumnezeu?" îi spui „Dumnezeu este Dumnezeu", cum este el ajutat? Te va considera un nebun. Dar asta este ceea ce toate marile scripturi au făcut. Nimic altceva nu se poate face, toată lumea e neajutorată aici. Tot limbajul, toată logica eşuează.
ar fi tacut. Trec peste faptul ca e indemnul la ignoranta care vrea sa te faca dependent de el.
Dar sigur, noi suntem fraierii, doar limbajul lui nu esueaza. .
După mine trebuie băgat in categoria hotilor si a mincinosilor. Hot pt uzurparea Adevarului, mincinos pentru ca are doua adevaruri, unul pt. el si altul pt. ceilalti.

Trimis de: gypsyhart pe 26 Feb 2009, 10:39 AM

Salut Clopotel,

Daca a crede inseamna a sti, de ce sa folosim doua cuvinte pentru aceeasi realitate? Respectiv "cred" si "stiu"? Care e diferenta?

Osho este interesat de constiinta, iar constiinta nu este echivalenta cu credinta, fie ca iti convine fie ca nu. Credinta de care vorbesti tu poate fi in cel mai bun caz INCREDERE, care este o calitate a inimii. In cel mai rau caz este un gand, o idee a mintii. Constiinta inseamna a fi, si atat.

Astept raspuns la intrebarea de mai sus....


Adevarul nu este o credinta. Este adevarat ca unele credinte, sau ganduri sunt mai aproape de el. Exista ganduri mici, insulite, si ganduri mari, continente....

Nu spune niciodata "niciodata".
Intr'un fel ai dreptate, si in ultimul text pe care l-am postat Osho spune ca un maestru te duce cu zaharelul . In alt sens, insa, te inseli amarnic! Tu doar iti aperi mica ta lume, crezand ca ai inteles....

Vezi ce am intrebat mai sus. Sper sa nu ocolesti intrebarea.

Am spus la unul din topicurile de pe "Comunitatea Credintei" ca "a crede" este legat de experienta pe care o ai. Acea experienta este "adevarul" tau. Orice altceva este "minciuna moarta".
A ajunge la adevar, in acest context, inseamna a trai ceva anume. Daca "a crede in ce spune Iisus" nu te conduce la adevar in sens de traire, atunci nu iti este de nici un folos sa crezi.

Adevarul nu este o credinta. Vezi vreo diferenta intre aceste doua afirmatii:
1."Cred ca afara e frumos si soare"
2. "Afara e frumos si soare"?

Daca spun "eu sunt" sau "iubesc", tu intelegi ca tu nu esti, sau ca nu iubesti? Nu poti sa iesi din logica lui sau/sau?

QUOTE

Aceasta este diferenta dintre credinta si filosofie sau liber cugetare. Filosofia (adica libercugetarea) vorbesc depre "experimentare", experimentand "din gura", ca un exercitiu al mintii, al cugetarii, pe cand credinta este ceea ce traieste efectiv sufletul omului. Si traind experimentezi cu adevarat, nu doar gandindu-te la traire, asa cum face Osho.

Sper sa nu te superi ca iti spun, dar partea cu libercugetarea si "experimentarea din gura" ti se potriveste de minune....

Clopotel, incearca sa intelegi.
Daca eu spun acum "Afara este frumos si soare", si tu desi esti langa mine, nu poti sa vezi, sa simti in nici un fel acest lucru, cum iti dai seama daca e adevarat sau nu ce spun?
"Adevarul nu poate fi spus" inseamna ca adevarul este o experienta, o traire pe care o ai sau nu o ai. Sunt trairi si trairi, nivele si nivele ale "adevarului". A auzi pe cineva care isi impartaseste trairile si experienta sa prin viata nu te ajuta cu nimic daca nu ai trait tu insuti macar 1% din acele lucruri. Si exact cat ai trait, atata poti sa intelegi. Cuvintele (altcuiva) nu pot sa iti dea experienta, de aceea se spune "adevarul nu poate fi spus".

Osho isi impartaseste experienta lui de viata. Se pare ca foarte multi oameni au avut experiente similare, din moment ce a avut si are atatia discipoli.
Modul tau de a "pune anatema" pe tot ce zice Osho, arata nivelul la care esti acum.

QUOTE

Despre "Opera lui Osho", mai am ceva de spus, dar mai intai sa citesc si restul postarilor... asta daca nu te deranjeaza sa afli si replici la ce debiteaza Osho despre crestini si crestinism, si despre credinte in general, fara a avea macar o minima documentare despre ele. Si atunci nu este normal sa te intrebi ce valoare "de Opera" au vorbele acestui om cand vorbeste mai ales despre ce nu cunoaste?!

Nu ma deranjeaza. Poate ca asa adevarul va iesi mai usor la iveala.

Trimis de: gypsyhart pe 26 Feb 2009, 11:08 AM

@IoanV

In acest caz credinta ta se pare ca este corecta. Osho a recunoscut intr'un interviu ca nu si'a citit cartile, care sunt de fapt transcrieri ale discursurilor.
Reguli? Nu prea le-a avut cu regulile...Dar e interesant sa vezi cum coloreaza mintea ta un text....

Pai a si tacut. Ce, nu stiai?
Si daca nu stii, cu cat tacerea este mai adanca, cu atat cuvintele au o putere mai mare...

Indemn la ignoranta?? Daca prin ignoranta intelegi "a crede ca stii", te asigur ca nu.
E un indemn spre sinceritate, poate.

O da, a "furat" adevarul din ghearele preotilor, si a unor asa-zisi lideri spirituali. Cum de a indraznit sa le "ia painea de la gura"....

Trimis de: IoanV pe 27 Feb 2009, 09:26 AM

Poate ar fi bine sa recitesti fragmentul. Daca a fost asa mare orator, a tinut atitea discursuri, nu se contrazice singur? Sau nu poti sa vezi asta, din prea mare dragoste pentru el?Uite ce spune: Ce poate fi spus despre iubire? Ce poate fi spus despre adevăr? Ce poate fi spus despre Dumnezeu? Orice vei spune va deveni o tautologie. Nu spui nimic nou, doar repeţi Dumnezeu este Dumnezeu, deci ce rost are să repeţi? Dacă persoanei ce nu îl cunoaşte pe Dumnezeu şi întreaba „Ce este Dumnezeu?" îi spui „Dumnezeu este Dumnezeu", cum este el ajutat? Te va considera un nebun. Deci celor care stiu degeaba le spui, celor care nu stiu, nu are rost sa le spui. Care alternativa mai este?
Pt. mine e clar, se grozaveste, postuleaza adevaruri valabile pentru altii, etc., deci e vorbitor.... Nu crede nici el ce spune.
Imi inchipui, ca doar nu o fi vorbit continuu. Dar a vorbit foarte mult desi o spune clar ca e inutil....
Pai daca ne spune ca vorbim degeaba, ca limbajul nu poate nimic, ce sens are sa mai vorbim, sa citim, etc... Nu zic eu ca o spune direct fiti ignoranti, dar cumva tot sugereaza ca adevarul e la el.. Ii recunosc anumite merite, dar nu il vad deloc mai sus decit sfintii crestini sau Iisus Hristos. Dimpotriva, cred ca nu a ajuns la inaltimea sfintilor crestini...
Vezi ca indemnul lui la ignoranta a functionat? Pai preotii administreaza niste taine, ele sunt mintuitoare, nu invatatura. Invatatura regleaza comportamentul dar impartasania e taina. La acestea tin crestinii si preotii, etc., nu la pozitia de "invatator". Pe asta o lasa lui Osho, etc... Pentru crestini un singur Invatator este, Dumnezeu pe care il primim prin Duh Sfint.
Vad deci clar ca nu stii cum e cu crestinismul, dar vorbesti despre el si il egalezi cu toate invataturile .... .

Trimis de: gypsyhart pe 27 Feb 2009, 11:39 AM

@IoanV

In acel fragment era si asta:
"Adevărul nu poate fi spus; el poate fi doar experimentat. Deci, ce continuă să facă maeştrii? Ei te conduc de la o minciună la alta care este mai aproape de adevăr. Şi apoi te conduc de la acea minciună la altă minciună, care din nou este mai aproape de adevăr. Dar toate minciunile sunt minciuni; mai aproape sau nu, nu e nici diferenţă. Când faci un salt din toate minciunile, este din minte, mincinosul. Când faci un salt în afara minţii, adevărul este, pur şi simplu este, şi doar atunci este adevăr."

Osho nu vorbeste pentru cei care deja cunosc, si nici pentru cei care nu cunosc deloc. Ci pentru cei care sunt undeva la mijloc, pentru cei care isi traiesc viata cand in minciuna cand in adevar. Daca am trai toti in adevar crezi ca am mai vorbi despre el?

Deci, daca privesti lumea doar in alb si negru, da, se contrazice. Oricum, este un risc pe care si l-a asumat...

Sa le oferi celor care sunt la mijloc o directie posibila in care sa mearga. Sa ii incurajezi pe cei care iubesc adevarul sa il urmeze. Si nu ma refer la un adevar spus de cineva, ci la cel pe care il traiesti in viata ta.

Eh, pentru tine....

Asta e interpretarea ta.
Vezi si ce am spus mai sus...

Adevarul nu sta in limbaj. Radacina adevarului e in alta parte. E asa greu de inteles??

Fiecare cu calea lui. Urmeaza'ti calea ta, si ofera si celorlalti fructele ei.

Si nu ma refeream doar la preotii crestini. Ci la preoti in general. Si da, anumite minciuni se intalnesc si in alte traditii, nu doar la crestini. Si ii sunt recunoscator lui Osho ca le'a adus in fata, ca sa fie vazute de cat mai multi oameni!

Trimis de: IoanV pe 27 Feb 2009, 12:07 PM

Si Osho e maestru, nu? Dar nu asta e esential.
Eu scot in evidenta calea crestina, in opozitie, ea nu are nevoie de maestrii si de minciunile lor. Am stiut ca la acestea se refera, la nevoia de a trai. Dar una e sa faci morala oamenilor si alta e sa dai exemplu personal. Apoi, pe calea crestina nici nu se cauta adevarul de dragul adevarului, ea este calea iubirii. Aici trebuie sa inveti sa iubesti cu adevarat. Avem un exemplu, avem ajutor, de aceea nu ne ramine decit sa punem in practica.
Sa mai facem o deosebire. A spune despre adevar este a alimenta sau schimba cunoasterea, o cale care merge prin cap spre inima. Crestinismul, ca si yoga devotiunii se ocupa de la inceput de inima...

Trimis de: gypsyhart pe 27 Feb 2009, 03:54 PM

@Ioanv

Pentru mine este un ghid spiritual autentic.
Ca sa recunosti un maestru trebuie ori sa fii tu insuti o astfel de fiinta, ori sa ai un nivel foarte apropiat de el.
Ma indoiesc profund ca esti in stare sa faci diferenta intre un maestru si un om "obisnuit." Uite, eu recunosc ca nu.

Mda, am citit multe carti de Osho si nu am simtit niciodata ca imi face morala. Ce sa zic, fiecare ia cat poate duce....
Si la chestia cu exemplul personal....cred ca nu prea esti documentat. Dar, ce nu face omul ca sa isi confirme parerile deja formate....

Si ca idee, Osho a lucrat cu toate tipurile de oameni, si cu cei orientati mai mult spre cap/minte/cunoastere/meditatie, si cu cei orientati mai mult spre inima/emotii/sentimente/rugaciune. Daca citesti cartile lui cu o atitudine deschisa nu se poate sa nu observi urmatorul fapt: ca discursul sau nu este doar orientat spre cunoastere sau doar spre inima, poezie, ci este o imbinare a acestora.

Trimis de: IoanV pe 27 Feb 2009, 09:47 PM

Modestule! Vii si ne spui ca Osho e un maestru autentic, apoi spui ca nu poti recunoaste un maestru. In oglinda trebuia ca si raspunsul meu sa fie la fel? Dar eu nu sunt asa modest. In locul maestrilor prefer sfintii. Clar!
Nu contest buna lui intentie, nu resping ideea ca a inteles bine unele lucruri. Spun ca nu le-a inteles pe toate si mai ales crestinismul. Si nici ca a devenit iluminat la 21 de ani nu cred cum sustine el (http://www.tamada.ro/article--osho-1931-1990--2913.html). Insasi incadrarea, iluminat, duce cu gindul la accentul pe minte...
Am citit si eu prin cartile lui, am si cumparat, mai demult. Prima impresie a fost buna (de aceea am si cumparat) dar pe masura ce il intelegeam, m-am indepartat. Vedeam prea diferit unele lucruri, eu in acord cu sfintii, el cu filozofia lui.

Impresia e din carti. Pt. mine e vorbaretul care iti spune minciunile care iti plac. Tie iti plac minciunile lui (asta o recunoaste el, fiecare maestru spune minciuni, unele mai aproape ca altele de adevar). E ca un siropel dulce, un cintec rezonant, placut, intr-o cutie limitata, dar mie nu imi place. Prefer intilnirea directa cu Adevarul, nu minciuni asimtotice la adevar.

Nu accept nici scara ta cu recunoasterea maestrilor, etc.. Tot una intelectuala e. Doar intelectul masoara. Stiu oameni simpli pe care ii cred mult mai aproape de omul autentic, mai treji decit Osho.

Trimis de: Clopotel pe 27 Feb 2009, 10:40 PM

Draga Gispsyhart, (am quotat si cu italic unele lucruri din mesajul tau)

Nu este absolut nici o diferenta...
Iata:
Tu daca ma intrebi:
- Clopotel tu crezi ca ai doua maini?
Clopotel iti va raspunde:
- Da, CRED.
Si acest "CRED" nu inseamna nicidecum ceea ce-si inchipui Osho, si vad ca si tu, cum ca s-ar indoi Clopotel ca are doua maini, ci din contra, puncteaza ferm ca e sigur ca are doua maini prin acel "CRED"

Daca Clopotel te intreaba pe tine:
- Gypsyhart, tu crezi in iubirea parintilor tai pentru tine?
Vei raspunde :
- Da, CRED! - daca esti SIGUR de asta
sau
- Nu CRED - daca nu esti sigur de asta.

Cand cineva ma intreaba:
- Clopotel, crezi in Dumnezeu?
Ii voi raspunde cu toata hotararea mea:
- Da, CRED
si asta inseamna intotdeauna numai ca sunt sigur de acest lucru, si niciodata indoiala.
De aceea si Iisus spune:Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Iar acest lucru nu ar fi posibil daca CREDINTA nu ar fi SIGURANTA si INCREDERE totala in Dumnezeu.

Imi pare rau ca Osho si cu tine v-ati inselat asa de mult in privinta crestinilor. Tu ai sansa indreptarii, Osho din pacate, a plecat in minciuna pe care singur si-a inventat-o.
Da-mi voie sa te contrazic, caci la modul evident nu ai dreptate. Osho nu este nicidecum interesat de constiinta, cel putin la modul sincer si real. Daca chiar ar fi fost interesat de constiinta, ar fi depus un minim efort in aflarea adevaraului. Ori pe el nu-l intereseaza decat sa toace din gura ceea ce-i trece prin cap, fara sa depuna un minim efort de informare.
Nimeni nu a afirmat ca constiinta este echivalenta cu credinta, asa ca nu stiu de unde ai scos asta.

Credinta de care vorbesti tu poate fi in cel mai bun caz INCREDERE, care este o calitate a inimii.

NU, credinta crestina (Ortodoxa in speta) este modul de traire si de afirmare a inimii. Nu e deloc o vorba mare, ci este chiar ce se aude. Adica omul traieste efectiv acest lucru, si este realitatea adevarata. Nu este vorba de incredere neimplinita aici. Uneori se poate intampla sa fie vorba de inselare, provenita din ispitire, asa cum un microb este in corp, insa pentru aceasta singurul antidot in puterea omului este lupta duhovniceasca.

In cel mai rau caz este un gand, o idee a mintii. Constiinta inseamna a fi, si atat.

Nu, gandurile si ideile mintii nu sunt decat apanajul liber cugetarii, sau in general, al inselarii... Acestea sunt numai la suprafata si nu trebuie lasate sa patrunda mai adanc. Credinta este in mijlocul inimii.

Adevarul nu este o credinta.

Credinta in Adevar, este asumarea intima a Adevarului.
Nu inseamna nicidecum ceea ce credeai tu: a te indoi de Adevar.
Pentru ca repet: credinta nu este apanajul mintii asa cum crede Osho, ci al inimii. Nu este o chestiune intelectuala, filosofica, si nu tine de filosofie, ci tine de trairea si manifestarea trairii efectiv.
De aceea Osho se inseala amarnic, pentru ca el nu poate trece mai departe de cugetarea mintii, el numind "experienta" doar prelucrarea intelectuala a ideilor ce-i trec prin cap, nicidecum a trairilor si miscarilor inimii, desi poate ca nici nu recunoaste acest lucru.

Vezi ce am intrebat mai sus. Sper sa nu ocolesti intrebarea.

Nu stiu la care intrebare te referi efectiv. Sper ca nu am ocolit-o...

Am spus la unul din topicurile de pe "Comunitatea Credintei" ca "a crede" este legat de experienta pe care o ai. Acea experienta este "adevarul" tau. Orice altceva este "minciuna moarta".

Nu neaparat. Exista doua tipuri de experiente, dupa parerea mea: o experienta intelectuala sau filosofica, si o experienta duhovniceasca, ca sa folosesc un termen ortodox. Desi experienta duhovniceasca are si o latura intelectuala, totusi marea masa a ei este experienta inimii, a manifestarilor inimii, uneori chiar total independent de miscarea mintii, sau mai exact, se intampla fara ca mintea sa stie dinainte.
Pentru ca sa nu uitam cel mai important lucru: CREDINTA nu este un act de vointa, in special a mintii, ci de regula se intampla, in urma unui act de dorinta al inimii.
Daca poti intelege aceste aspecte ce le-am spus aici, vei intelege de ce CREDINTA nu este un act de vointa - iar acest aspect este la ani lumina de intelegerea si afirmatiile lui Osho.

A ajunge la adevar, in acest context, inseamna a trai ceva anume. Daca "a crede in ce spune Iisus" nu te conduce la adevar in sens de traire, atunci nu iti este de nici un folos sa crezi.

Dar eu ce am zis?! A crede ce spune Iisus, este o consecinta intelectuala a faptului ca "CREZI" in Iisus, si asta se intampla in inima, nu in minte. De aceea am spus ca nu e un act de vointa, sau intelectual...
Este in legatura cu ceea ce spunea Iisus uneori:"Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl"
Eu sunt afara si vad si stiu ca e frumos si soare, si tu ma intrebi:
-Crezi ca afara e frumos si soare?
si eu iti raspund:
- Cred ca afara e frumos si soare.
Ti se pare ca am vreo vaga urma de indoiala cand spun acel CRED? Nicidecum... Dar exemplul asta este pur intelectual.
In ceea ce priveste CREDINTA, nu cercetezi afara, ci inima ta confirma asta, fara ca mintea sa poata contesta in vreun fel, sau poate contesta numai atunci cand este sub inselare, adica este rupta de inima.

Daca spun "eu sunt" sau "iubesc", tu intelegi ca tu nu esti, sau ca nu iubesti? Nu poti sa iesi din logica lui sau/sau?

Nu, asta este constructia ta... Eu nu am nici o legatura cu ea...

Sper sa nu te superi ca iti spun, dar partea cu libercugetarea si "experimentarea din gura" ti se potriveste de minune....

Se prea poate, nu zic nu... Dar acest lucru cu ce te avantajeaza pe tine? Cu nimic... De fapt iti produce un mare dezavantaj, caci traind cu gandul asta, e sa negi apriorii ce spun eu, fara ca sa "rumegi" macar. Cum ar fi sa arunci Adevarul la cos doar pentru ca este afirmat si de un netot ca mine?
Daca tu esti bun, devii cumva rau, pentru ca amaratul de mine spune ca esti bun?
Imi dau seama foarte simplu si fara sa vad sau sa simt acest lucru, imi dau seama imediat din cauza ta. Tu esti garantul de adevar al vorbelor tale. De exemplu, dar nu exclusiv, daca tu-mi vei spune mie o minciuna, despre care eu stiu clar ca este minciuna, dupa aceea poti sa te si juri ca afara e frumos si soare, caci eu nu te voi crede.
Daca despre CREDINTA mea, un pacatos ordinar ce sunt, Osho spune nu o minciuna, ci o intreaga multime de minciuni, ce valoare de adevar ar avea vreo vorba de-a lui? Niciuna!
Fals! Adevarul poate fi spus si exprimat. Cand Osho spune ca Adevarul nu poate fi spus, el incearca doar sa-i insele pe altii, insa el stie foarte bine ca adevarul poate fi spus.

Acum si logic, chiar superficial, vorbind... Daca Osho ar crede in sinea lui sincer ca adevarul nu poate fi spus, atunci nu ar fi scos un singur cuvant pe gura, caci automat acel cuvant, conform credintei lui, ar fi fost o minciuna. O minciuna nu catre el, ci catre cei ca tine, care te uiti in gura lui.
Acest lucru este fals, si te pot contrazice majoritatea crestinilor cu adevarat traitori.
Daca Osho afirma ca adevarul nu poate fi spus, iar apoi se apuca sa-si impartaseasca experientele de viata, inseamna evident ca singur recunoaste ca va minte si isi bate joc de voi. Dar la concluzia asta eu, asa cum ti-am aratat, ajunsesem si pe alta cale, anume aceea ca amesteca deliberat multa minciuna, cu putin adevar elementar.
Faptul ca are atatia discipoli nu este o dovada si o garantie ca spune adevarul, ca singur recunoaste ca nu-l spune, ci este o dovada a priceperii lui de inselare, bazata in special pe indolenta si ideile preconcepute ale adepetilor lui. De ex. cati dintre elevii lui cunosc cu adevarat Invataturile Crestine? Nici unul, ca daca le-ar cunoaste, l-ar contrazice pe loc, si evident nu ar mai fi adeptul lui.
Dar majoritatea adeptilor lui au idei preconcepute despre crestini, cum ca sunt dogmatici, cum sa sunt slugi, adica nu sunt liberi etc. pe cand Osho le vinde lor ideea libertatii si a liber cugetarii, stiidn de la inceput ca acestea sunt doar niste iluzii desarte. Face acest lucru bazandu-se tocmai pe indolenta si naivitatea adeptilor lui, vorbind aberatii si minciuni despre crestini si invataturile crestine.
Dovada este ca in majoritatea discutiilor sale face referire la crestini si la invataturile lor distorsionandu-le deliberat. De ce ar face acest lucru, stiind doar ca adeptii lui se adunasera acolo doar sa asculte gandurile izvorate din putul gandirii lui si nu sa le vorbeasca despre cat de rele sunt invataturile crestine, lucru pe care ei oricum il aveau in ideile lor preconcepute? Dar tehnica cu gadilatul orgoliului, desi nu este inventia lui, el o foloseste din plin.

Sa speram...
De aceea, imi propun sa desfiintez cat mai multe inventii mincinoase ale lui Osho despre crestini, cum ar fi si aceasta:
Desi este adevarat ca crestinii sunt posedati de Duhul Sfant, acest lucru nu este nicidecum o stare bolnavicioasa asa cum minte Osho, ci este o stare dumnezeiasca.
16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17 Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
16 Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
De aceea si spune Osho ca este o stare bolnavicioasa, pentru ca nu vede si nu cunoaste Duhul Sfant, de aceea el nici nu-L primeste.

Am reusit sa citesc cam toate mesajele de aici, dar de comentat le voi comenta pe parcurs, straduindu-ma sa fac acest lucru cat mai pe scurt.

Trimis de: nevvermind pe 27 Feb 2009, 11:39 PM

Nu va inteleg, fartatilor. Voi habar n-aveti de "marketing" al postului? Cine va citeste cand scrieti asa mult nu stiu...
Tot subliniati si scrieti in curcubee atata...

Ca Matei a spus, ca Ioan a spus, subliniez, augmentez, "aldinez", colorez... da' tu ai ceva de spus? Tu, al tau, da. Ai ceva? In afara sa citezi epistole paleo-post-moderniste?

Trimis de: IoanV pe 27 Feb 2009, 11:56 PM

No, io la asta nu ma gindisem... . Sunt ramas in urma...

Trimis de: gypsyhart pe 3 Mar 2009, 09:18 AM

@IoanV

Eu am spus ghid spiritual, nu maestru. Pana sa il citesc pe Osho habar n'aveam eu de maestri, de iluminati. Nu am dat de el cautand un maestru, ci cautandu-ma pe mine, ca sa zic asa.
In oglinda, e bine sa vezi adevarul .

De parca ai stii ce inseamna sa fii iluminat....Sau stii? A, ca pe tine "te duce cu gandul" la minte, e "problema" ta.

Ok. Succes cu sfintii, atunci!

Pai tot din carti am aflat si eu intamplari din viata lui. Si ele mi'au aratat ca nu a fost doar un orator cum il vad unii.
Interesant, ca unii il considera prea "siropos" altii prea radical....

Ioane, nu e "scara mea", e un lucru de bun simt. In viata reala, daca vezi un doctor care da note unui dansator sa zicem, ce parere iti faci? Ai incredere in evaluarile lui? Sau un doctor care abia si'a terminat studiile dand verdicte despre doctori cu zeci de ani de experienta in domeniu? Crezi ca respectivul are caderea sa spuna cat de "evoluat" sunt cei mai in varsta si mai experimentati decat el?
De crezut poti sa crezi ce poti/vrei, asta nu inseamna ca, credinta ta corespunde si cu realitatea.

Trimis de: leirn pe 3 Mar 2009, 12:55 PM

ADEVĂRUL NU ARE NICI UN ÎNŢELES.

DOAR ESTE.

Eu cred ca fiecare fiinta care exista are adevarul sau... De fapt, e vorba de creatii facute de fiecare in parte si de toti la un loc. Uneori recunoastem creatiile altora si le acceptam, alteori le respingem, denumindu-le "minciuni" sau "greseli".
Nu demult am descoperit ca nu exista viata mai buna sau viata mai putin buna, creatii frumoase si creatii urate. Dau un copy-paste la ce am scris in alta parte:

Am observat ca marea majoritate a oamenilor crede ca viata lor va fi mai buna sau mai putin buna candva. De asemenea, oamenii au tendinta sa creada ca viata lor e mai buna decat viata unora si mai rea decat viata altora. Eu cred ca fiecare moment din fiecare viata e la fel de important, magnific etc.
Alegem ce sa experimentam... Unii aleg sa experimenteze viata de cersetor, altii aleg sa creasca oi si sa ii cheme Becali... Fiecare cu treaba lui, dar viata unuia nu e mai frumoasa sau mai putin frumoasa decat a celuilalt.
Durerea negativitatea, caderea, vibratiile joase...nu sunt inferioare a ceea ce e considerat a fi opusul lor. De asemenea, a sti nu e superior lui a nu sti.
Cre ca oamenii manifesta mila deoarece li se pare ca experienta prin care trece cel de care le e mila e inferioara altor experiente. Probabil ca mila devine compasiune in momentul in care se renunta la ideea asta si orice alegere, orice creatie e iubita asa cum este.
Rezistenta reprezinta limita pe care cineva si-o stabileste; fricile sunt de fapt lucruri neacceptate ca facand parte din intreg. A te apara, a simti nevoia de a te proteja, reflecta faptul ca respingi ceva-ul ala de care te aperi, ca te crezi separat de el. Bineinteles, decidem cu ce sa interactionam si cu ce nu, dar asta sa fie nu pentru ca ceea ce alegem e considerat bun sau rau...
Iau ca exemplu vibratiile joase: consider ca nu sunt superioare sau inferioare altui fel de vibratii(deh, joase, inalte...n-am in dex cuvinte sa exprim ce vreau ). Cine face alegerea sa lucreze cu ele, o face din iubire. Cine alege sa nu lucreze cu ele, e liber sa isi urmeze calea. Ambele variante sunt valabile.
Credinta in nevoia de protectie, in scuturi de lumina sau altele amplifica ideea de separare... De asemenea, credinta ca ce avem in momentul prezent e mai mult sau mai putin decat ce vom avea sau ce am avut e o reflectare a ideii ca nu suntem de ajuns, ca ceva ne lipseste.
Recent, am vazut un desen: era un cerc rosu cu o coada si o pata verde. Prima idee care mi-a venit a fost ca "ete ce mar nasol". Apoi mi-am dat seama ca marul ala e creatia celui ce l-a desenat, ca nu e mai putin valoros decat ceea ce am desenat eu. Orice creatie e perfecta si iubita neconditionat de tot ceea ce este. Nu e nimic de vindecat, de corectat sau de aparat...


Pentru mine, ADEVAR e doar o eticheta...cuplul adevar-minciuna nemaiavand sens devreme ce orice creatie e valabila si iubita neconditionat.

Trimis de: leirn pe 3 Mar 2009, 02:37 PM

Citeam p'aci si am vazut ca va tot luati de Osho sau il aparati. Osho a avut drumul lui, adevarul lui(ca tot vorbeam...) A fost un om nici mai mult nici mai putin valoros decat orice alt om. Un om a carui cale a fost sa le arate altora adevarul lui in ideea ca ceea ce arata va ajuta pe cei care vor asta. Nu e nici bine, nici rau ce a zis el, ci doar adevarul lui. Unii rezoneaza cu spusele lui, altii nu. Ambele variante sunt la fel de valabile.
Am spus mai sus ca "adevar" e doar o eticheta, da' tre sa ma exprim si io cumva. Cuvintele sunt doar indicatoare a ceea ce se vrea a fi spus si nu redau cu fidelitate ceea ce e de transmis. Probabil ca si Osho s-a cramponat de acest inconvenient...Probabil ca unele lucruri din cele spuse de el sunt etichetate ca si incorecte, dar n-are importanta... Fiecare alege din ceea ce aude/citeste acele lucruri care rezoneaza cu "adevarul" sau.
Asta e modul meu de a vedea lucrurile, dar orice alta perspectiva e la fel de valabila, la fel de importanta.
Ma duc sa meditez la nevoia de a imi prezenta adevarul, ca nu pricep de ce scrisei io aci.

Trimis de: gypsyhart pe 3 Mar 2009, 03:25 PM

@Clopotel

Atunci repet intrebarea: Daca a crede inseamna a sti, de ce sa folosim doua cuvinte pentru aceeasi realitate?

Vezi ce am intrebat mai sus.
Pe mine daca m'ai intreba asta ti'as raspunde: Nu "cred", ci stiu ca am doua maini.


Nu, daca sunt sigur nu as folosi cuvantul cred, ci stiu.

Vezi ce am spus mai sus...

Hehe, e valabil si pentru tine Clopotel. Si tu ai "sansa indreptarii".

Clopotel, daca Osho ar mai fi aici, ti'ar da clasa in domeniul spiritualitatii, atat dpdv al informatiei cat si al trairii. Poate ca stii tu mai multe despre ortodoxie, dar asta nu inseamna ca esti mai aproape de adevar.
Adevarul nu este echivalent cu cantitatea de informatii pe care a inmagazinat'o mintea ta.

Daca ai fi interesat cu adevarat de constiinta (sic) ai realiza cat de nesemnificativa este o credinta in raport cu ea. De asta am punctat acel lucru.

Asa, si care e diferenta fata de ce am zis eu??

Clopotel, deci ce asociezi tu cu "credinta", eu asociez cu increderea. In cel mai bun caz.
Dar eu spun ca daca ai avea incredere cu adevarat nu ai folosi "cred" ci ai afirma pur si simplu. Asa cum nu spui "cred ca te iubesc" ci "te iubesc".

Trimis de: gypsyhart pe 3 Mar 2009, 03:34 PM

Cand nu stii sigur, "crezi in adevar", cand stii sigur, esti in adevar.

Ceea ce pentru tine este in acest caz credinta, pentru mine este incredere.

Daca in loc de credinta zici incredere, sunt de acord cu ce spui.

Sunt de acord ca INCREDEREA nu este un act de vointa.
Vad ca tu te'ai apropiat de Osho mai mult cu mintea, si mai putin cu sufletul/inima. Nu e de mirare ca ti se pare ca e la ani lumina de intelegerea ta....

Ai evitat sa raspunzi la intrebare.
Te intreb din nou:
Vezi vreo diferenta intre aceste doua afirmatii:
1."Cred ca afara e frumos si soare"
2. "Afara e frumos si soare"?


Cine citeste isi da singur seama cine "experimenteaza din gura" mai mult, dintre tine si Osho, sau dintre tine si mine.

Aaa, iar te'ai fofilat.
Cum eu sunt garantul? Din moment ce spui "daca tu-mi vei spune mie o minciuna, despre care eu stiu clar ca este minciuna"? Si era vorba de a crede, nu de a sti. Pai ori stii ori crezi. Daca ai ochi si acces la ce vad eu, atunci poti sa fii de acord cu mine, ca afara este frumos. In schimb, daca nu ai ochi si acces la ce vad eu, atunci folosesti tot felul de metode de "ghicit", cum e si cea pe care ai mentionat-o (identifici o asa zisa minciuna si prin generalizare consideri ca totul e minciuna).

Depinde despre ce adevar vorbesti...Cum exprimi tu tacerea?

Nu toti oamenii pot "intelege" tacerea.


Cine nu e in stare sa vada decat in alb si negru sa isi vada de ale lui.

De ex. cati dintre elevii lui cunosc cu adevarat Invataturile Crestine? Nici unul, ca daca le-ar cunoaste, l-ar contrazice pe loc, si evident nu ar mai fi adeptul lui.

Vorbeste in numele tau, Clopotel.

Dar majoritatea adeptilor lui au idei preconcepute despre crestini, cum ca sunt dogmatici, cum sa sunt slugi, adica nu sunt liberi etc. pe cand Osho le vinde lor ideea libertatii si a liber cugetarii, stiidn de la inceput ca acestea sunt doar niste iluzii desarte. Face acest lucru bazandu-se tocmai pe indolenta si naivitatea adeptilor lui, vorbind aberatii si minciuni despre crestini si invataturile crestine.

Ai devenit expert in miscarea Osho acum?
Mai vedem, unde sunt aberatiile mai mari, la "invataturile crestine" sau la Osho.

Dovada este ca in majoritatea discutiilor sale face referire la crestini si la invataturile lor distorsionandu-le deliberat. De ce ar face acest lucru, stiind doar ca adeptii lui se adunasera acolo doar sa asculte gandurile izvorate din putul gandirii lui si nu sa le vorbeasca despre cat de rele sunt invataturile crestine, lucru pe care ei oricum il aveau in ideile lor preconcepute? Dar tehnica cu gadilatul orgoliului, desi nu este inventia lui, el o foloseste din plin.

Pentru ca "multi vad (citesc), putini cunosc".

Desi este adevarat ca crestinii sunt posedati de Duhul Sfant, acest lucru nu este nicidecum o stare bolnavicioasa asa cum minte Osho, ci este o stare dumnezeiasca.

In acel context era vorba de o posedare nu tocmai benefica pentru fiinta in cauza.

De aceea si spune Osho ca este o stare bolnavicioasa, pentru ca nu vede si nu cunoaste Duhul Sfant, de aceea el nici nu-L primeste.

Clopotel, ia afirmatia respectiva in contextul in care e facuta. Si acolo se referea la "a fi indragostit de mizerie". Aceasta este starea bolnavicioasa de care era vorba.
Daca crezi ca Osho minte cand zice de crestini ca sunt "posedati" de aceasta "dragoste pentru suferinta", uite, te-as ruga sa imi oferi pe un topic corespunzator trei exemple cu poze de sfinti crestini care rad sau macar zambesc. Merci.

Trimis de: gypsyhart pe 10 Mar 2009, 10:25 AM

Osho despre http://video.google.co.uk/videoplay?docid=6143120068515729396&hl=ro (cu subtitrare in limba romana)

Trimis de: gypsyhart pe 27 May 2009, 02:47 PM

Osho, din nou, despre rugaciune si meditaţie...


"Care este diferenţa dintre rugăciune şi meditaţie?


O mulţime de diferenţe. O mare diferenţă. De fapt, ele sunt lucruri absolut diferite. Mişcarea lor este în direcţii diferite.

Sunt două tipuri de religii în lume: religii orientate spre rugăciune şi religii orientate spre meditaţie. Creştinismul, iudaismul, mahomedanismul, hinduismul – acestea sunt religii orientate spre rugăciune. Jainismul, budismul, taoismul – acestea sunt religii orientate spre meditaţie.

Pentru o religie orientată spre rugăciune, conceptul de Dumnezeu este necesar – pentru a fi în relaţie cu el. Pentru religiile orientate spre meditaţie, Dumnezeu este o ipoteză inutilă; poate fi aruncată cu uşurinţă la coşul de gunoi. Nu este necesară.

Buddha a putut să realizeze adevărul fără nici o credinţă în Dumnezeu. Taoistul Lao Tzu nu menţionează niciodată cuvântul Dumnezeu – niciodată! Trebuie să existe o foarte mare diferenţă – încearcă să o înţelegi.

Rugăciunea este un dialog între două persoane: Dumnezeu şi tu. Tu vorbeşti cu Dumnezeu, este un dialog; nu este o tăcere. Cuvintele continuă. Nu vorbeşti cu un alt om, vorbeşti cu o altă fiinţă; dar acea fiinţă este de asemenea imaginată după chipul omului.

Se spune în Biblie: Dumnezeu a creat omul după chipul său. Realitatea pare să fie exact pe dos: omul l-a creat pe Dumnezeu după chipul său. Ai o concepţie imaginară a unei persoane, acolo, undeva. Vorbeşti. Îţi mărturiseşti păcatele, ceri iertare. Te rogi. Este bine, bine pentru inimă. Ajută un pic. Te simţi mai despovărat, te simţi mai uşor. Poate că există un Dumnezeu, poate că nu – acest lucru nu este esenţial. Dar crezând că există un Dumnezeu, te poţi despovăra pe tine însuţi, te poţi abandona, devine mai uşor pentru tine. Ipoteza este de ajutor. Dar în creştinism, în iudaism, în mahomedanism, nu există nimic precum MOKSHA. Există un rai, şi un iad. Iadul pentru cei care nu au fost în legătură sub nici o formă cu Dumnezeu, ci mai degrabă au lucrat împotriva lui, împotriva dorinţelor sale, comiţând păcate; şi raiul pentru cei care s-au rugat, care au lucrat pentru el, în acord cu dorinţele sale.

Dar nu există nimic precum moksha: libertatea absolută. Pentru că până şi în rai, Dumnezeu va fi conducătorul; şi el nu este un democrat, el este absolut dictatorial, pentru că nu este nimeni deasupra lui, iar el este creatorul: el poate să facă, să desfacă, poate face orice doreşte să facă.

Şi pare să fie puţin capricios. El îi iartă pe păcătoşi. Atunci opusul trebuie să se întâmple şi el – oameni care sunt virtuoşi, dar nu s-au rugat niciodată, trebuie să sufere în iad, pentru că oamenii care nu au fost virtuoşi dar s-au rugat, se bucură de femei frumoase şi de vin şi de lucruri bune în rai. Pare să fie puţin capricios.

Se pare că omul a creat ipoteza ca pe o consolare. Se pare că întreg fenomenul lui Dumnezeu apare din frică, nu din cunoaştere, din vină, din suferinţa în care se află omul, nu din înţelegere.

Meditaţia nu este un dialog, este tăcere. Nu este nimeni cu care să fii în legătură, să vorbeşti. Pentru un meditator, rugăciunea este prostească: Ce faci? Cu cine vorbeşti?

Chiar zilele trecute citeam o carte – o femeie scriindu-i scrisori lui Dumnezeu. Vivek s-a uitat la ea şi a început să râdă; a spus: „Ce prostie! Scrisori scrise lui Dumnezeu!" Dar aceasta este mintea rugăciunii.

V-am spus că sunt trei straturi ale fiinţei voastre; primul, unde sunteţi doar raţiune. În raţiune, dialogul nu este posibil; este o dezbatere, mereu o luptă. Apoi al doilea strat: al iubirii; dialogul este posibil. Şi apoi, al treilea strat al fiinţei: dialogul din nou este imposibil pentru că nu există nimeni altcineva. Doar tu exişti în puritatea ta de cristal. În tăcere absolută.

Biblia spune: „La început a fost Cuvântul". Începe de la cuvânt. Buddha nu poate spune asta, el nu poate fi de acord cu asta. La început a fost tăcere. Şi la sfârşit de asemenea va fi tăcere. Meditaţia este tăcere, nu este un dialog.

Oamenii care sunt orientaţi spre raţiune, orientaţi spre cap, devin – dacă sunt interesaţi de religie – devin teologi. Ei scriu teorii despre Dumnezeu, vorbesc despre Dumnezeu. Dacă nu sunt religioşi, ei devin antireligioşi, devin filozofi, ateişti, agnostici.

Apoi al doilea strat al fiinţei tale: iubirea, inima. Dacă un om este religios, iubirea devine rugăciune. Dacă omul nu este religios, atunci iubirea devine poezie, artă, pictură, muzică.

Apoi al treilea strat, miezul cel mai profund, dincolo de care nu mai există nimic, este fiinţa. Tăcerea absolută; şi solitudinea absolută. Acum nu mai este nici o diferenţă între religios şi nereligios. În centru totul devina una. În acea tăcere nu mai eşti nici religios nici antireligios, pentru că aceştia sunt termenii raţiunii. În acea tăcere iubirea cuiva nu este nici rugăciune, nici artă. Totul a devenit una. Acea tăcere ESTE meditaţie.

Când oamenii vin la mine, dacă văd că sunt în cap, îi ajut să fie în legătură, să se mişte, să iubească, să devină puţin nebuni, astfel încât să coboare din capul lor, astfel încât să coboare puţin de pe tronul egoului. Pentru că omul trebuie să se abandoneze în iubire. El nu poate păstra egoul. Dacă îl păstrează, iubirea nu este posibilă. Dacă văd că au trăit, că au învăţat, că au experimentat ce înseamnă iubirea, atunci le spun să cadă şi mai adânc în meditaţie. Este ultima cădere, pentru că nu există un abis mai adânc decât meditaţia. Dacă eşti orientat spre cap – îndreaptă-te spre rugăciune, spre iubire. Dar nu îl face un scop, acesta nu este scopul. De aceea creştinismul şi mahomedanismul nu ajung la înălţimea buddhismului. Nu, ele rămân la stratul al doilea.(Pentru al treilea strat, ceva precum Buddha, ceva precum Lao Tzu, este necesar). Ei rămân într-o situaţie mai bună decât oamenii lumeşti obişnuiţi, dar încă nu sunt complet din lumea cealaltă, ei rămân la mijloc. Bine, până acolo unde merge, dar nu suficient.

Dacă nu poţi să iubeşti, roagă-te. Dacă ai iubit, şi ştii ce este iubirea, atunci îndreaptă-te spre solitudine.

Sunt două tipuri de solitudine: una este singurătatea, cealaltă este solitudinea. Dacă nu ai iubit, şi te duci spre izolare, va fi singurătate, vei simţi o foame profundă după celălalt. Nu va fi solitudine. Celălalt va fi acolo – ca absenţă. Vei simţi continuu absenţa celuilalt, vei tânji. Poate de aceea, oamenii care nu au iubit bine, încep să vorbească cu Dumnezeu, cu un fenomen imaginar – pentru a-şi umple singurătatea, să fie ocupaţi cu cineva.

Este o fantezie, este un vis – bun, religios, dar totuşi un vis. Omul trebuie să meargă dincolo de toate visele. El trebuie să ajungă la punctul în care este sigur că celălalt nu mai este necesar. Nu spun că acel tip de persoană nu va iubi. De fapt, doar acel tip de persoană poate iubi. Dar atunci el iubeşte din abundenţa sa. Atunci nu mai este o nevoie. Dimpotrivă, este atât de plin, atât de copleşit, încât ar dori să împărtăşească. Atunci caută oameni care ar dori să îl despovăreze, care l-ar ajuta să îşi despovăreze inima. Cel mai mare iubit este cel a cărui nevoie de iubire a dispărut.

Altfel, există mici iubiţi, pentru care iubirea este o nevoie, exact ca hrana. Ei nu pot trăi fără hrană, şi nu pot trăi fără o femeie sau fără un bărbat. Dar când poţi să trăieşti fără, şi poţi fi la fel de frumos fără, precum eşti şi împreună, atunci cel mai măreţ fenomen se întâmplă: din tăcere, dacă începe un dialog, este cel mai mare dialog.

Deci acestea sunt cele două lucruri de ţinut minte. Dacă simţi că există o dorinţă profundă după iubire, atunci rugăciunea este calea ta. Lasă ca celălalt să fie acolo, vorbeşte cu el, fii cu el. Întrebarea exact dinaintea aceste întrebări era despre ceea ce spuneam, că „Eu sunt cu voi" – asta este pentru oamenii celui de-al doilea strat, pentru cei care au nevoie de iubire.

Dacă devii al treilea tip de persoană, atunci nu voi spune „Eu sunt cu voi", voi spune, „Eu sunt tu". Atunci nu mai este nici un rost în a fi cu. Atunci pur şi simplu eu sunt tu, tu eşti eu. Atunci nu există nici o dualitate."

(Osho, Tao, the three treasures, vol 3, ch.6, question 5)

Trimis de: leirn pe 19 Jun 2009, 05:36 PM

Am inceput azi sa citesc din "Cand iubesti" - OSHO

Superba carte.

Trimis de: Rehael pe 20 Jun 2009, 09:09 AM

Probabil ca toate acestea s-au intamplat dupa ce mai intai omul a facut cerul si pamantul.

Trimis de: gypsyhart pe 22 Jun 2009, 09:46 AM

Cine e acolo, Dumnezeu?

Trimis de: Rehael pe 22 Jun 2009, 03:21 PM

Din cate stiu eu, Dumnezeu nu s-a exprimat niciodata cu "probabil", inseamna ca probabil ca nu-i El.

Trimis de: gypsyhart pe 23 Jun 2009, 09:46 AM

Hm, pai atunci, cine e? "Potrivnicul"?

Trimis de: Rehael pe 23 Jun 2009, 03:27 PM

Cel care cauta si iubeste adevarul ar putea fi socotit de unii drept potrivnic...

Trimis de: gypsyhart pe 24 Jun 2009, 09:38 AM

Perfect adevarat.

Intrebarea mea (initiala) era cine este in spatele propozitiei: Probabil ca toate acestea s-au intamplat dupa ce mai intai omul a facut cerul si pamantul. ?

Un raspuns pozitiv poti sa dai?

Trimis de: Rehael pe 24 Jun 2009, 11:32 AM

Eu niste raspunsuri ti-am dat. Acuma ar fi randul tau sa spui cine zici ca sunt eu?

Trimis de: gypsyhart pe 24 Jun 2009, 12:11 PM

Am inteles....si tacerea/ eschiva e un raspuns.

Din manifestarile tale de aici, esti o colectie de ganduri....

Trimis de: Rehael pe 24 Jun 2009, 12:29 PM

Deci pentru tine in acest moment sunt doar un gand..., sigur nu al tau pentru ca nu are obligatia sa raspunda unui interogatoriu. Nu tin mortis sa te simti frustrat, dar nu mai incerca sa acoperi o scapare de logica din "opera" lui Osho acuzandu-ma pe mine de eschiva si alte prostii. E logic ca sunt un om ca si tine.

Trimis de: gypsyhart pe 26 Jun 2009, 10:37 AM

Nu te acuz(am), ci constat(am) un fapt. Cine citeste, trage singur concluziile.
Da, esti "un om ca si mine" care scrie uneori ca si cum ar fi Dumnezeu...

Faptul ca vorbesti de "scaparile de logica" arata care este sursa comentariilor tale...Exact "colectia de ganduri" de care spuneam...

Trimis de: Rehael pe 26 Jun 2009, 11:00 AM

Am inteles ce vrei sa spui, Osho este dumnezeul tau, si nu trebuie sa aiba nimeni nimic de comentat despre ce spune el. Cat despre "colectia de ganduri"..., ca sa ti-o intorc, te crezi Dumnezeu ca sa-ti permiti etichetarea cuiva dupa numai un schimb de replici?

LE: Si ca sa fie cu si mai multa dreptate? Daca nu era Dumnezeul cel pomenit in asa-zisa ta "colectie de ganduri" cum crezi tu, s-au ce ti-ar spune Osho al tau ca s-ar fi intamplat, ca sa existe mai apoi cineva care sa mediteze daca este sau nu este?

Trimis de: gypsyhart pe 26 Jun 2009, 12:58 PM

@Rehael

Poti sa comentezi cat doresti, dar avand totusi in minte (sic) ca acest topic este destinat raspandirii mesajului sau. Nu l-am deschis pentru a "dezbate" subiectul Osho, pentru ca din punctul meu de vedere nu prea am ce sa dezbat. Daca cineva (poate tu) de aici simte aceasta nevoie, e liber sa o faca, dar deschizand un topic separat.

Nu trebuie sa fiu Dumnezeu ca sa imi dau seama cand cineva vorbeste "din minte", sau "colectia de ganduri" cum am spus eu, ori de dincolo de ea....

Te misti in acelasi cerc, din cate vad.

Osho spune ca este o prostie sa incerci sa "demonstrezi" existenta lui Dumnezeu. Pentru ca ratiunea, logica, se misca in dualitate, si intotdeauna poti sa gasesti contrargumente la ceva.
Transcendentul se descopera atunci cand voit sau nu iesi din acest "joc" al dualitatii, al lui "a fi sau a nu fi"...

Trimis de: Rehael pe 26 Jun 2009, 03:49 PM

Si atunci ce sa inteleaga lumea din primul tau post??---->



Adica in al doilea rand, dupa prozelitismul care il faci, pentru ce mai este destinat? Jignirii directe celor care au obiectii?
Ca daca din punctul tau de vedere nu este nimic de dezbatut, (stii, intr-o dezbatere se mai fac si rationamente nu se sta numai cu ochii zgaiti pe un text, iti este permis sa spui ceva despre acela) ma tem ca papagalul, pardon, "colectia de ganduri" esti chiar tu.




Da' stiu ca ai tupeu!.. Eu nu gasesc in schimb o expresie asa frumoasa ca a ta, pentru a inlocui cuvantul gagauta, si a-ti spune, daca vreau, ca nu trebuie sa fiu Dumnezeu ca sa-mi dau seama ca asta esti, tinanad cont de cele ce vorbesti, dar nu vreau sa-ti spun asa fiindca nu-s prost crescuta.




Normal, cu ceata care insisti sa o arunci... De fapt eu nu ma invart in cerc, tu esti cel care evita sa dea un raspuns la o intrebare de bun simt.




Asa, si ce mai zice ca este o prostie, sa crezi in El banuiesc? Multi prosti mai vede Osho peste tot... Mai ales pe crestini, are ce are cu ei. Oricum, nimeni pe aici nu a incercat sa-ti demonstreze existenta lui Dumnezeu. Suntem doar cativa care doar marturisim ca credem ca exista, si tu si Osho care spuneti ca este o inventie a noastra si ca nu stim sa citim Evangheliile...



Si asa devin Osho&opera doar obiecte de contemplatie...



Ok, eu am iesit din jocul dualitatii si spun numai ca EL ESTE CEL CE ESTE, in acest caz sigur nu-i o inventie a mintii umane.

Trimis de: gypsyhart pe 29 Jun 2009, 12:32 PM

@Rehael

Ca nu am deschis topicul ca sa "dezbat" subiectul Osho, ci pentru a face disponibil mesajul sau.
Pot avea loc si discutii, sau comentarii, dar in secundar. Acum ai inteles?


Nu. Unde te'am jignit?
Eu nu simt nevoia sa dezbat ce spune Osho, dar pot sa imi prezint intelegerea si experienta mea pe acest subiect.
In rest, poti sa crezi ce vrei.

De ce? Ca iti spun adevarul, asa cum il vad eu? Pana una alta, tu m-ai intrebat...
Deci, sunt gagauta sau nu? (in ochii tai)

Asa, da vina pe mine, e mai usor, nu?
Care este acea intrebarea de bun simt? Poti sa o (re)formulezi te rog?

Spune ca prin credinta nu faci decat sa iti ascunzi, sa fugi, de ignoranta. Atentie, increderea este cu totul altceva...
Care a fost rostul intrebarii tale, atunci:


Osho spune ceva de genul ca Dumnezeul in care cred cei mai multi este o inventie. Si ca nu poti "ajunge" la Dumnezeu cu ratiunea, cu logica.

Trimis de: gypsyhart pe 29 Jun 2009, 12:34 PM

"Recitarea" unor afirmatii din bilblie sau alta scriptura nu tine loc de constiinta, daca nu stiai.

Trimis de: Rehael pe 29 Jun 2009, 07:57 PM

Mie imi era clar, dar se pare ca tie nu... Acuma mai ca te-as crede. Oricum ai fost foarte nepoliticos.



Daca vrei sa spuna lumea despre tine ca esti politicos, atunci, in primul rand, nu mai pune "etichete".



Iar altii nu putem accepta cu gurile cascate chiar tot ce spune; tot intelegerea si experienta spunandu-si cuvantul...




Poate crezi prea mult in ceea ce vezi... Eu totusi am motive sa nu cred in sinceritatea ta. Nu ma asteptam de la un om sa ma confunde cu o eticheta. Ori tu nu stai la discutii cu altii decat de la guru la guru? ... Te-ar deranja sa afli ca sunt oameni si ei?



Tu cum te simti? Eu sincer as dori sa te simti un om si nu o eticheta.



Uite cum te victimizezi acum! Ce nu a fost clar?

Trimis de: Rehael pe 29 Jun 2009, 08:33 PM

Din pacate increderea "pare" sa apartina idolatrilor... O sa citesc mai cu atentie ce spune; orisicum din ce spui tu nu-mi face o impresie buna ideea lansata. Pentru un crestin credinta inseamna in primul rand angajamentul ca va respecta poruncile primite; de aceea eu zic ca este incompatibila cu ignoranta, pentru ca, pentru a reusi sa respecti, este nevoie sa intelegi. Iar increderea sugereaza mai degraba asteptarea perei malaiete...




Si daca a spus, ce? Nu-i neaparat nevoie sa fie si adevarat... Poate depinde si ce fel de oameni stau in preajma lui asa incat sa traga anumite concluzii...Poate ca vorbea despre el insusi,... isi amintea din tineretile cand si-l inventase prima data pe Dumnezeu. Se mai intampla si asa.
Poate nu ajungi la Dumnezeu numai cu ratiunea, dar daca ai oleaca sigur nu-ti strica! Pildele lui Iisus se bazau totusi si pe rationamente... De fapt invata oamenii in ce fel sa faca rationamentele.




Pai stiu si eu, poate ar fi bine sa incerci sa le reciti mai des, poate se intampla si cu tine ceva ca sa nu mai fii asa trist. Vad ca baza teoretica ai, mai urmeaza partea de practica. Sa nu te temi, nu-i chiar asa de greu sa ajungi la transcendent. Mai greu este sa ramai cu picioarele bine infipte in pamant; adica trebuie sa ai grija sa nu ramai plutind, oricat de bine te-ai simti.

Trimis de: gypsyhart pe 30 Jun 2009, 11:12 AM

@Rehael

Draga, daca as fi exclus discutiile si comentariile din start spuneam de la inceput, ca nu ma durea mana sa scriu. Si ce am zis mai sus mi'a fost limpede de la inceput, fie ca o crezi fie ca nu.
Poate am fost ironic, dar nepoliticos...nu recunosc!

Nu tin musai sa spuna lumea (care lume?) ca sunt politicos. Oricum, politetea nu este la rang prea inalt in ochii mei. E preferabil sa fii o "bruta" autentica decat un om cultivat dar searbad.
Faptul ca dai atata importanta "etichetei" pe care zici ca ti'am pus-o nu face decat sa intareasca ce am spus...In fine.

Fiecare cu ale lui...

Stai linistitita, ca nu te confund cu o eticheta, desi observ ca acorzi mai multa importanta acestora decat o fac eu. De aceea am si mentionat: "din manifestarile tale aici".

Vezi cum o dai cotita? Mai intai spui niste lucruri, si nici pe alea cu toata gura cum se spune, si acum ma pui pe mine sa raspund, sa spun adica ce ai spus chiar tu? Daca spui ceva, spune pana la capat!
Deci, raspunde te rog la ce te'am intrebat mai sus, si nu te mai eschiva atata!

Care era intrebarea aia de bun simt la care am evitat sa raspund?
Poti sa o (re)formulezi te rog?


O sa iti spun cum vad eu diferenta dintre credinta si incredere. (desi am mai spus asta si altadata)
Credinta este ceva care vine din minte, este ca un fel de probabilitate maxima. Asa cum probabilitatile sunt mai mari sau mai mici, asa si credinta. Daca vrei, este ceva care se bazeaza pe dovezi, rationamente, calcule, etc.
Increderea este ceva care vine din inima, si este calitativ diferita. Este ca un cec in alb. Este un salt in necunoscut. Increderea este o legatura mult mai profunda cu Intregul. As zice ca este asemenea unui acord muzical, este compusa din mai multe note, dar care formeaza o armonie. De aceea este mult mai greu de atins...

Ce am spus despre credinta (ce spune Osho despre..) nu cred ca se gaseste in citatele de le'am dat pe aici. Am citat din memorie...

Trimis de: gypsyhart pe 30 Jun 2009, 11:15 AM

Si raspunsul la ce te'am intrebat care este?

Hehe...partea de practica? "Recitatul"? Iti las tie placerea acestui gen de practica...Eu o sa ma orientez spre alt gen de practica.

Trimis de: Rehael pe 30 Jun 2009, 02:33 PM

Draga, daca nu te-ai fi gandit (intre timp) sa intrerupi comentariile aici n-ai mai fi spus: "...dar avand totusi in minte (sic) ca acest topic este destinat raspandirii mesajului sau. Nu l-am deschis pentru a "dezbate" subiectul Osho, pentru ca din punctul meu de vedere nu prea am ce sa dezbat. Daca cineva (poate tu) de aici simte aceasta nevoie, e liber sa o faca, dar deschizand un topic separat." Iar aici nu-i vorba despre nici o ironie ci de o incercare de a da pe usa afara, probabil ca sa arati tu cine-i tare si mare... Ce sa-i faci, pot sa te cred ca ai fost surprins ca s-ar putea totusi dezbate cate ceva fie si in plan secundar.



Pai tu cu cine crezi ca vorbesti??? A, ori cu alti guru, ori cu alte "etichete"...



In fine, cine se aseamana se aduna... Norocul meu ca nu poti da cu picioarele prin monitor; brutele, mai ales cele autentice(brrr! ) nu intra in preferintele mele.
Si daca tu crezi ca o bruta autentica nu ar putea da importanta la "eticheta" pe care in mod neinspirat i-ai atasa-o, ma tem ca te-ar invata pe loc niste figuri de contorsionism care nu ti-ar reusi de unul singur.



Uite, bine, m-am linistit!




Sa inteleg ca chiar te simti?... Si vrei sa stii daca se vede tare? Nu, de data asta m-ai convins ca esti o persoana simpatica, nu pot sa-ti spun altcumva.
Ce ziceai, ca eu dau mai multa importanta "etichetei" decat o faci tu?! De aceea m-ai rugat cu atata insistenta sa-ti raspund la intrebare?...





Daca Dumnezeu este imaginat, atunci cine a facut lumea?

La crestini lucrurile sunt foarte clare: Dumnezeu este facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.




Eu zic ca credinta vine din constiinta, ceea ce este mai mult decat numai mintea si mai mult decat numai inima...



Increderea presupune ca stii ca Cineva va face dupa cum vrei tu... De aceea Dumnezeu nu are nevoie de increderea noastra (in multe randuri a fost imprevizibil in raport cu "stiinta" noastra), ci de credinta noastra.



E drept ca am auzit si eu ca se poate ca unii care sufera cu capul sa inceapa sa-si trateze mai intai fundul. Important este sa se ajunga la un rezultat bun.

Trimis de: gypsyhart pe 1 Jul 2009, 01:45 PM

@Rehael

Pai da, ce nu e clar? Deci nu e destinat dezbaterii mesajului, ci raspandirii lui. Daca discutiile ajuta la raspandirea mesajului, foarte bine. Dar cand postez pe aici ceva nu o fac in ideea de a dezbate, de stabili daca are sau nu dreptate, etc. Eu nu simt nevoia sa il dezbat pe Osho, de cate ori sa iti repet??

Nu esti primul om care comenteaza in acest topic. Ce te face sa crezi ca as vrea sa te dau tocmai pe tine "pe usa afara"?
Oricum, asta e perceptia ta. Sa o stapanesti sanatoasa!

Pai vorbesc cu tine, nu cu "lumea"...Sau "tu esti lumea"?

Ei lasa, ca ai inteles tu ideea principala...

O sa pastrez misterul de asta data
Pai nu puteai sa zici asa de la inceput? Sau...ti'ai schimbat parerea intre timp?
Uite, daca nu te rugam cu insistenta sa raspunzi, nu incheiam intr'o nota asa de pozitiva...Acum, sper ca esti sincera, si nu o spui doar din politete!

Nu stiu.

Si care este diferenta intre constiinta si credinta? Daca este vreuna in viziunea ta...

Poate asta inseamna pentru tine. Pentru mine incredere inseamna o relaxare, un abandon, fara sa te gandesti la ce urmeaza. Rational vorbind este o prostie. Ca poti sa o iei in freza, cum se zice. Dar, tocmai de aceea este o floare rara...

Trimis de: Rehael pe 1 Jul 2009, 05:45 PM

Deci asta nu era problema mea, imi pare rau ca asa ai crezut.



Cand ii spui lumii dute si-ti fa topic de comentarii ca al meu e numai de propaganda ce ai vrea sa inteleaga? Uite vorbele tale, nu ale altcuiva:"... din punctul meu de vedere nu prea am ce sa dezbat. Daca cineva (poate tu) de aici simte aceasta nevoie, e liber sa o faca, dar deschizand un topic separat."




Pai cu cate persoane odata ai nevoie sa vorbesti ca sa simti ca vorbesti cu lumea? Sa zicem ca eu as putea fi unul din reprezentantii ei, reprezentand grupul persoanelor cu aceleasi caracteristici ca ale mele. Logic?



Pai nu pot sa inteleg decat exact ce vorbesti. Adica daca tu singur zici ca esti o bruta autentica, eu de ce te-as crede un iepuras, mai ales ca nu te cunosc???





Pai cred ca e bine sa traiesti si cu speranta... Dar altfel ce s-ar intampla? Dai cu picioarele prin monitor?




Credeam ca totusi ti-a spus Osho....




Pai pana la urma tu ce ai inteles? Ca nu-i nici o diferenta intre ele?



Mda, numai ca din cate stiu si dracu' numai atata asteapta,... sa te abandonezi linistit in bratele lui. Si decat asa "floare".... in fine, fiecare alege pentru dansul.

O sa-ti mai spun totusi odata care este diferenta dintre credinta si incredere, asa cum o vad eu, bineinteles.
Daca mi-ai spune despre un caine de exemplu ca are incredere in tine, as intelege ca acel caine are o atitudine prietenoasa fata de tine, ca stie ca nu-l agresezi si ca eventual primeste uneori cate ceva de mancare de la tine, acela putand fi orice maidanez de la coltul blocului. Iar daca mi-ai spune ca ai un caine credincios, as sti precis ca acel animal, fie ca-i dai, fie ca nu-i dai de mancare, fie ca uneori te porti bine cu el, fie ca uneori nu, nu te paraseste, asculta comenzile tale, si iti apara casa si pe tine de eventualii dusmani. Sper ca prin exemplul asta te-am facut sa intelegi.

Trimis de: gypsyhart pe 2 Jul 2009, 11:06 AM

@Rehael

Eu nu am folosit termenul "comentarii" cand am zis de alt topic , ci de dezbatere. Dezbaterea (pentru mine cel putin) inseamna ca discuti despre ceva, fara sa ai dinainte un raspuns la acea problema. De ex: cum priviti avortul? sau legea cutare? sau ce parere aveti de Osho (a fost un ghid spiritual autentic sau un impostor)?
Si imi mentin pozitia, ca acest topic sa ramana destinat in primul rand expunerii mesajului lui Osho, iar comentariile sa fie ceva secundar.

In general prefer discutiile unu la unu...Dar, am inteles, era o figura de stil.


Pai ar trebui sa fie, daca zici ca una vine din cealalta, dar astept sa imi zici cam care ar fi aceea.


Am inteles. Doar ca...se pare ca noi doi folosim cuvintele exact cu sensul opus pe care il da celalalt.

Trimis de: Rehael pe 2 Jul 2009, 06:51 PM

Ma nedumereste oarecum "asteptarea" aceasta a ta... pentru ca te situezi intr-o pozitie ciudata fata de mine. Ti-as fi raspuns, dar nu pot sa o fac din obligatie asa cum pare ca ai considera tu ca trebuie sa se intample. Mi s-ar fi parut normal sa ma rogi frumos.

Trimis de: gypsyhart pe 3 Jul 2009, 09:37 AM

Daca vrei, raspunzi, daca nu, nu.

PS. Daca am intrebat ceva, mi se pare normal sa astept un raspuns. Tie nu?

Trimis de: Rehael pe 3 Jul 2009, 09:42 AM

Depinde foarte mult de modul in care cineva pune intrebarea daca o sa urmeze un raspuns sau se va opta pentru tacere.

Trimis de: shapeshifter pe 23 Jul 2009, 07:01 PM

osho are boashe?

Trimis de: gypsyhart pe 28 Jul 2009, 07:44 AM

Osho nu mai e in corp fizic, so....

Trimis de: little1 pe 13 Aug 2009, 01:43 PM

http://www.resurse-ortodoxe.ro/share-ortodox/arhiva-ortodoxa-video/?dir=/Invazia%20pagana/

Trimis de: gypsyhart pe 17 Aug 2009, 11:53 AM

A, what, sa inteleg ca ai trecut la "dreapta credinta"?

Am urmarit unul din cele 6 filmulete, cel cu "Meditatia, o cale spre deceptie?", in care la un moment dat se dau niste imagini din timpul meditatiei dinamice, ca deh, ce sperietoare mai mare se putea gasi pentru crestinul habotnic? (si nu numai). Well, ce pot spune este:
- daca nu ai incercat metoda asta, sa fii sigur ca nu ai o viziune corecta asupra situatiei. Sau, cum ar spune Mantak Chia, "practici, intelegi, nu practici, nu intelegi". Corect, little1?
- daca ai vedea un om care il taie pe altul cu bisturiul, te'ai grabi sa il consideri un ucigas?
- cum e mai bine, sa te descarci emotional pentru 10 minute, intr'un mediu controlat, sau sa acumulezi si sa iti dai drumul in metrou, la servici, pe strada, etc?
- in acea etapa de catharsis, ca de altfel pe tot parcursul meditatiei, e vorba de a-ti pastra constienta, nu de a fi pur si simplu isteric! Dar nu vad cum poti sa iti dai seama ce inseamna asta doar privind din afara, si stand pe margine...
- in fine, este evident ca Osho nu este decat pentru cei care au chiar mai mult decat un dram de nebunie in ei

Cam asta.

Trimis de: little1 pe 26 Aug 2009, 07:06 AM

heh, nu, n-am trecut la dreapta credinta...
dar stii, they have a point.
mai sunt unele filmulete din seria The Pagan Invasion, ceva cu Invasion of the god men sau super men sau ceva.
In care face o trecere in revista legata de toti marii guru care au trecut in occident.
Iti dai seama ca le-am vizionat, nu cu un dram de sare, ci cu o punga de sare gema bruta langa mine.
but they have a point.

in ceea ce-l priveste pe Osho, nu-i nici un secret ca nu sunt mare fan...
legat de descarcarea emotionala, poate pare ca o metoda valida. e mult de vorbit, si nu sunt specialist, honestly.

...in locul tau, as lua punga de sare gema langa mine, si as viziona in continuare. nu se stie niciodata...

E

Trimis de: Erwin pe 26 Aug 2009, 09:00 AM

poate că nu eşti mare fan, dar dacă l-ai citit, măcar vreo două-trei discursuri de-ale lui, îţi dai seama de ce este considerat periculos şi denigrat cu bună ştiinţă, dar pe nedrept.

Trimis de: little1 pe 26 Aug 2009, 10:40 PM

ah nu de asta... e in filmulete...
besides, discursurile lui... sa fim seriosi. sunt 'culese'. e un bun orator, in schimb.
pentru inceput, why not. (inceput=stiati ca...?)
oricum, cam asta am avut de transmis, filmuletele. n-am de gand sa stric un thread dedicat lui.
scuze de deranj

Trimis de: gypsyhart pe 1 Sep 2009, 03:49 PM

@little1

Pai "the main point" este: sa arate ca tot ce "nu se potriveste" cu Biblia, cu imaginea unora despre Dumnezeu, adevar, etc, e diavolesc si trebuie sa fugi cat mai departe de el.
Poate ca unii dintre "gurusii" prezentati in filmulete sunt intr'adevar impostori (adica se dau drept ceea ce nu sunt), dar de aici si pana la "demonizarea" Orientului din punct de vedere spiritual e cam lunga calea.
Am vazut si filmuletul cu "Invazia gurusilor", sau ceva de genul. As zice ca am facut eforturi sa urmaresc filmuletele. (cele doua de care am zis) Atat de slabe sunt...
Asa ca, din punctul meu de vedere, prea mult rahat pe acolo ca iti consumi timpul cautand nestematele


Catharsisul nu este scop in sine, ci doar o etapa...Si este ceva cat se poate de natural, dealtfel. Poate de aceea sperie...

Merci de sugestie, dar, asa cum spuneam mai sus, e prea mult rahat acolo ca sa imi consum timpul astfel...

Fiecare cu cat poate primi....

Trimis de: little1 pe 10 Sep 2009, 10:35 PM

Fiecare evolueaza pana la nivelul propriu de incompetenta

In toti anii astia m-am mai domolit in sensul ca interactionand pe forumuri interne si internationale ai de-a face cu multe tipuri de oameni, de la unii inveti pe altii ii ajuti, si treptat se mai domoleste focul entuziasmului, si dorinta de a avea dreptate cu orice pret...
Insa la mine inca n-a disparut.
Asa ca imi permit sa experimentez in continuare, si afirm clar si raspicat, adevarul meu: Osho este doar pentru hobby. Daca vrei sa faci ceva, e mult mult de munca...
Insa o sa adaug ca si disclaimer, ca aceste lucruri sunt valabile pentru cei care urmeaza o anumita cale. Nu este obligatoriu sa functioneze pentru toti. Pentru unii, Osho poate fi culmea experientei lor spirituale, si asa sa si fie.

Na, ca m-am racorit. Dar de postit nu mai postez pe subiectul asta. Pa-pa.

Trimis de: Erwin pe 10 Sep 2009, 10:40 PM

Aici ai mare dreptate! De altfel, nici Osho nu pretinde altceva! Ba chiar insistă că experienţa personală este cea mai bună şi mereu ceea ce faci cu sudoare(a frunţii) e bun făcut.

p.s. te aşteptăm pe alte subiecte!

Trimis de: gypsyhart pe 14 Sep 2009, 10:37 AM

@little1

Sunt de acord ca pentru destui oameni Osho este "doar pentru hobby". Poate ca asta a ramas si pentru tine. Acesta e adevarul tau.
In ce ma priveste, pot sa spun ca intalnirea cu aceasta fiinta mi'a schimbat viata.
Tu nu esti conectat sufleteste cu Osho, de aceea poti spune ceea ce spui legat de el...Am avut contacte cu multi oameni care au citit sau au avut intr'un fel sau altul contact cu Osho, si se vede, se simte, la fiecare, cat de profunda este conexiunea. Fiecare cu calea si cu timpul (ritmul) lui...


Bine. La revedere.

Trimis de: gypsyhart pe 19 Jan 2010, 01:23 PM

Osho a fost întrebat despre "cele zece porunci" ale sale. Acesta a fost raspunsul sau:

"Ai întrebat despre cele zece porunci ale mele. Este o problemă dificilă, pentru că eu sunt împotriva oricărui tip de poruncă. Totuşi, doar ca amuzament, le scriu:

1. Nu asculta niciodată porunca nimănui, decât dacă vine şi din interiorul tău.
2. Nu există alt Dumnezeu în afara vieţii înseşi.
3. Adevărul este în interiorul tău, nu îl căuta în altă parte.
4. Iubirea este rugăciune.
5. Să devii o nimicnicie este uşa spre adevăr. Nimicnicia însăşi este mijlocul, scopul şi realizarea.
6. Viaţa este acum şi aici.
7. Trăieşte conştient.
8. Nu înota - pluteşte.
9. Mori în fiecare moment astfel încât să poţi fi nou în fiecare moment.
10. Nu căuta. Ceea ce este, este. Opreşte-te şi vezi."

Trimis de: gypsyhart pe 29 Jan 2010, 01:48 PM

Osho despre sacrificiu, Iisus, preoti....Deh, traiesc intr'o tara crestina, deci...

"OSHO, IISUS A SPUS CĂ SACRIFICIUL SĂU PE CRUCE A FOST PENTRU SALVAREA LUMII DE PĂCATELE OMULUI. VREI, TE ROG, SĂ COMENTEZI DESPRE ASTA?

Primul lucru ce trebuie înţeles la un om ca Iisus este că, orice spune despre el biserica ce e sortită să crească în jurul unui astfel de om e sortit să fie greşit. Ceea ce biserica creştină spune despre Christos nu poate fi adevărat. De fapt, preotul creştin nu îl reprezintă deloc pe Christos. El este acelaşi rabin bătrân în haine noi, acelaşi rabin bătrân care a fost responsabil de uciderea lui Iisus. Papa nu este un tip diferit de persoană.

Nu e nici o diferenţă că este o instituţie evreiască sau o instituţie creştină sau o instituţie hindusă; toate instituţiile funcţionează în acelaşi mod.

Iisus este un rebel, la fel cum este Buddha sau cum este Lao Tzu. Când biserica începe să se instituţionalizeze, ea începe să distrugă rebeliunea lui Iisus, a lui Lao Tzu, pentru că rebeliunea nu poate merge împreună cu o instituţie. Începe să-şi impună propriile sale idei – odată ce Iisus s-a dus e foarte uşor să-ţi impui propriile tale idei. Începe să selecteze ce să păstreze în Biblie şi ce să nu păstreze. Multe lucruri au fost lăsate deoparte, multe lucruri nu au fost incluse în ea. De exemplu, Evanghelia lui Toma nu a fost inclusă în Noul Testament. A fost descoperită doar acum câţiva ani – şi este CEA MAI importantă evanghelie. Cele patru evanghelii care au fost incluse sunt nimic în comparaţie cu ea, dar este foarte rebelă.

Se pare că Toma l-a relatat pur şi simplu pe Iisus fără să polueze, să contamineze mesajul său. Acesta trebuie să fi fost motivul pentru care evanghelia nu a fost inclusă în versiunea autorizată a Noului Testament. Şi acele evanghelii care au fost incluse, au fost şi ele editate. Timp de secole, discuţiile au continuat să le editeze, să le distrugă, să le distorsioneze.

Eu îl cunosc pe Iisus pentru că cunosc meditaţia. Cunoaşterea pe care o am despre Iisus nu este prin intermediul Bibliei, nu este prin intermediul teologiei creştine. Eu îl cunosc pe Iisus în mod direct. Îl cunosc pe Iisus pentru că mă cunosc pe mine; acesta este modul meu de a-i cunoaşte pe toţi Buddhaşii.

În momentul în care îţi cunoşti propria buddheitate ai ajuns să cunoşti toţi Buddhaşii; experienţa este aceeaşi. Toate diferenţele sunt în minte; în momentul în care transcenzi mintea nu mai rămân nici un fel de diferenţe. Cum pot exista diferenţe în vid absolut? Două vacuităţi pot fi doar exact la fel. Minţile sunt sortite să fie diferite pentru că ele constau în gânduri. Când sunt nori pe cer atunci fiecare nor este diferit, dar când nu sunt deloc nori atunci cerul este unul şi acelaşi.

Nu îl cunosc pe Iisus prin intermediul teologiei creştine; îl cunosc în mod direct. Şi cunoaşterea mea este că el nu poate vorbi în termeni de sacrificiu – primul lucru, de bază. Un om ca Iisus nu vorbeşte în termeni de sacrificiu; este celebrare, nu sacrificiu. El îşi va întâlni Dumnezeul său dansând, cântând. Nu este sacrificiu; el nu este un martir. Biserica creştină încearcă să îl facă cel mai mare martir, cel mai mare om care s-a sacrificat pe sine pentru salvarea lumii de păcatele omului. În primul rând nu este sacrificiu – sacrificiul pare afaceresc – este celebrare! Iisus îşi celebrează viaţa şi moartea sa.

În al doilea rând: nimeni nu poate rezolva problemele altora, nimeni nu poate fi salvarea lumii. Şi o poţi vedea: lumea este încă la fel. Douăzeci de secole au trecut şi preoţii creştini continuă să vorbească prostii, că el s-a sacrificat pentru salvarea lumii. Dar unde este salvarea lumii? Ori el a eşuat, nu s-a descurcat...asta ei nu pot accepta, că a eşuat. Atunci ce s-a întâmplat? Lumea pare să fie exact la fel – nimic nu s-a schimbat! Umanitatea rămâne în aceeaşi mizerie. Dar Iisus nu ar fi putut spune, „Eu am venit pentru salvarea lumii.”

Dar se întâmplă mereu când o biserică începe să se instituţionalizeze, că trebuie să creeze asemenea idei, altfel cine îi va asculta pe preoţi? Iisus este salvare – nu numai asta, ci SINGURA salvare!

Chiar noaptea trecută mă uitam la o carte: IISUS, SINGURA CALE. De ce singura cale? Buddha nu este o cale? Lao Tzu nu este o cale? Zarathustra nu este o cale? Moise nu este o cale? Mohammed nu este o cale? Sunt căi infinite de a ajunge la Dumnezeu. De ce să îl faci pe Dumnezeu aşa de sărac? – doar o singură cale?

Dar preotul creştin nu este interesat de Dumnezeu; el este interesat să creeze o afacere. El trebuie să pretindă că Iisus este SINGURA cale, că toate celelalte căi sunt greşite. El este în căutarea clienţilor.

De aceea fiecare religie creează fascişti şi fanatici. FIECARE religie pretinde, „calea mea este singura cale corectă – numai prin mine poţi ajunge la Dumnezeu. Dacă mergi pe vreo altă cale eşti sortit iadului, eşti condamnat.” Acesta este un mod fascist de gândi şi asta creează fanatici. Şi toţi oamenii religioşi sunt fanatici, şi lumea a suferit foarte mult de această abordare fanatică. Este TIMPUL, timpul potrivit acum, să renunţăm la toate tipurile de atitudini fasciste şi fanatice.

Iisus este o cale, calea trebuie urmată. Calea poate continua să stea acolo; nu te va ajuta. Doar fiind acolo, doar fiind crucificat, Iisus nu poate fi salvarea lumii – altfel s-ar fi întâmplat! Atunci ce facem noi acum? Atunci ce fac preoţii acum? Ce face Papa acum?

Chiar ieri cineva a întrebat: „Osho, ai auzit? Noul Papă a făcut un miracol?”
Da, am auzit: a făcut un orb şchiop. Ce altceva pot face aceşti papi? Ce fac aceşti papi acum? Salvarea lumii s-a întâmplat! Acum nu este nevoie de nici o religie şi nu este nevoie de nici o biserică. Nici măcar de Christos nu mai este nevoie! Munca este încheiată. Am auzit:

Un tânăr a venit de la universitatea de medicină cu o medalie de aur; întrecuse universitatea. Tatăl său era şi el doctor. Tatăl a spus: „Acum că ai venit, aş vrea să mă duc la munte să mă odihnesc. Ani de zile nu mi-am luat nici măcar o vacanţă: Acum, ai grijă de clientela mea, şi o lună de zile aş vrea să mă duc la munte.”

Aşa că bătrânul s-a dus la munte. După o lună, când s-a întors, tânărul doctor l-a primit pe tată la aeroport şi a spus: „Tati, ştii? – bătrâna pe care ai tratat-o treizeci de ani şi nu a reuşit să se vindece – eu am vindecat-o într-o lună!”

Tatăl şi-a dus pur şi simplu mâna la cap şi a spus: „Ai distrus toată afacerea! Datorită ei ai putut să mergi la universitatea de medicină. Şi speram că şi fratele tău mai mic va deveni un doctor. Prostule! Ce ai făcut! Femeia aia era afacerea noastră! Mi-ai terminat toată cariera vieţii mele!

Dacă Iisus a făcut ÎNTR-ADEVĂR munca salvării, atunci nu are nici un rost să vină Mohammed – Mohammed a venit după Iisus. Atunci nu are nici un rost să vină Nanak, fondatorul sikhismului, nici un rost să vină Kabir. El a închis prăvălia! Dar nu s-a întâmplat.

Buddha spune: „Budhhaşii pot doar să arate calea.”

Dar discipolii fanatici vor mereu să pretindă...Ce să spunemi de Iisus? – chiar şi jainiştii pretind că Mahavira a venit în lume pentru salvarea umanităţii. Acum, poate că este puţin relevant cu Iisus, pentru că el vorbeşte în asemenea mod încât poate fi uşor interpretat greşit, dar Mahavira este FOARTE clar. El spune în termeni absolut clari că nimeni nu-l poate salva pe altul: „Eu nu am venit să salvez pe nimeni. Dacă pot să mă salvez pe mine, asta e de ajuns.” Chiar şi un om ca Mahavira, care a afirmat asta în mod absolut, discipolii săi – muni jainişti, şi călugării şi pundiţii jainişti – continuă să pretindă că el a venit pentru salvarea umanităţii.

De ce poartă oamenii grija umanităţii? Şi cum poţi să îi dai de cap? Nu ai creat tu suferinţa lumii, deci cum poţi s-o distrugi? Dacă Iisus este cauza suferinţei lumii, atunci cu siguranţă că o poate retrage. Dacă EL este persoana care te-a întemniţat, el poate deschide porţile, descuia uşile şi să spună să pleci, şi eşti liber. Dar nu el este persoana care s-o facă. Tu ai făcut-o; iadul tău este creat de tine. Ce poate face Iisus în legătură cu asta?

Dar această logică stupidă a mers foarte adânc în mintea umanităţii – pentru un anumit motiv. Noi vrem mereu ca altcineva să fie responsabil – pentru suferinţa noastră, pentru fericirea noastră, vrem mereu ca altcineva să fie responsabil. Nu vrem să fim responsabili! Pentru a evita responsabilitatea devenim prinşi în astfel de idei.

Acum, creştinii spun că Adam şi Eva au comis păcatul originar şi toată umanitatea suferă. E o prostie atât de evidentă! Oamenii de ştiinţă spun că umanitatea a existat de milioane de ani. Acum milioane de ani, un cuplu, Adam şi Eva, au comis un păcat şi noi suferim pentru el. Poţi să te gândeşti la ceva mai ridicol? – că eşti închis pentru că acum milioane de ani cineva a comis o crimă. Nu tu ai comis-o, cum poţi să suferi pentru ea? Şi despre ce păcat originar vorbesc? Nu este nici originar, nici păcat! Ce a făcut Adam a fost un fenomen simplu: el nu şi-a ascultat tatăl.

Fiecare copil trebuie să nesocotească tatăl. Dacă un copil nu-şi nesocoteşte tatăl el nu devine niciodată matur. Nu este nimic originar, este foarte simplu şi natural. Este foarte psihologic. Vine o vârstă când fiecare copil trebuie să spună NU părinţilor. Dacă el nu spune „nu” părinţilor nu va avea coloană vertebrală; va fi fără caracter. Dacă el nu poate spune nu părinţilor, va fi un sclav toată viaţa sa. El nu va ajunge niciodată la individualitate.

Adam şi Eva nu au comis nici un păcat; ei pur şi simplu au devenit maturi. Ei au spus nu, ei nu ascultat. Când copilul tău se duce în spatele casei şi începe să fumeze, nu te îngrijora prea tare; el pur şi simplu nu te ascultă. Asta e parte din creştere. Dacă el nu te nesocoteşte niciodată, fii îngrijorat. Du-l la psihanalist – ceva este în neregulă cu el. Dacă el te ascultă MEREU, atunci nu are nici un suflet; este anormal, nu normal.

Fii fericit când copilul tău nu te ascultă. Mulţumeşte lui Dumnezeu că acum a început să se mişte spre a deveni un individ. Doar prin neascultare, prin răzvrătire, un copil ajunge la individualitate autentică. Dacă părinţii sunt înţelepţi ei vor fi fericiţi.

Şi cred că Dumnezeu nu poate fi atât de stupid precum preoţii creştini. Dumnezeu trebuie să fi fost fericit în ziua în care Adam şi Eva l-au nesocotit; el trebuie să se fi bucurat. Trebuie să fi cântat un cântec, spunând, „Acum, copii mei devin maturi.” NU POT să-l văd supărat. Nu pot concepe un Dumnezeu care nu poate înţelege un fenomen psihologic atât de simplu. Trebuie să-i daţi Dumnezeului vostru puţin mai multă inteligenţă decât Sigmund Freud! Este un fapt de viaţă atât de simplu, că fiecare copil trebuie să nesocotească. Nu este păcat – neascultarea nu este păcat. Şi ce este originar la ea? Nu e nimic unic şi nu s-a întâmplat doar acum milioane de ani; se întâmplă de fiecare dată când un copil începe să crească. O vei vedea întâmplându-se la copilul tău, undeva aproape de vârsta de trei sau patru ani copilul începe să-şi afirme libertatea. De aceea dacă vrei să-ţi aminteşti viaţa, poţi să-ţi aminteşti doar până la vârsta de patru sau cel mult trei ani; dincolo de asta, totul e întuneric. De ce? Nu aveai nici o individualitate, deci nici o memorie. Ai dobândit prima individualitate când erai de trei sau patru ani. Fetele o dobândesc pe la trei ani, băieţii pe la patru ani; ei sunt mereu în urmă, şi acesta va fi tot tiparul vieţii lor. Aparent, soţul merge în faţă, dar adânc în interior, el este mereu în spatele soţiei.
Am auzit o poveste:

Marele rege Akbar şi-a întrebat odată miniştrii: „Soţia mea îmi spunea că toţi miniştrii mei sunt ţinuţi sub papuc. E adevărat? Vreau să ştiu adevărul şi vă rog nu încercaţi să mă înşelaţi. Dacă descopăr că m-aţi înşelat, atunci moartea va fi pedeapsa. Deci staţi într-un rând la dreapta toţi cei care sunteţi ţinuţi sub papuc, şi la stânga cei care nu sunteţi.”
Toţi cu excepţia unuia s-au dus în linia celor ţinuţi sub papuc – stânjeniţi, ezitând, dar nu vroiau să fie nesinceri cu regele. Ei ştiau foarte bine, „Va face o cercetare minuţioasă, şi mai devreme sau mai târziu, dacă ne cheamă soţiile, vom fi prinşi. Aşa că e mai bine să s-o spunem odată şi să terminăm cu asta.”
Dar un bărbat, pe care regele nu-l crezuse niciodată foarte eroic, care era cel mai laş, sta singur. Regele a spus: „Sunt fericit. Cel puţin există o persoană care nu e ţinută sub papuc.”
Bărbatul a spus: „Staţi! Nu mă înţelegeţi greşit. Când veneam de acasă, soţia mea mi-a spus: <<Evită aglomeraţia>>. De aceea stau aici – doar ca să evit aglomeraţia. Dacă ajunge să afle că am stat în aglomeraţie vor fi probleme, Măria ta, şi eu nu vreau nici un fel de probleme.”

În jurul vârstei de trei sau patru ani. De aceea spun că această parabolă a lui Adam şi Eva are atât de multe aspecte. Nu obosesc niciodată să vorbesc despre ea din diferite unghiuri. Eva a fost cea care a nesocotit prima – asta înseamnă un an în faţă. Adam şi-a venit în simţuri puţin mai târziu; de fapt el a fost convins de Eva.

Dacă lumea este într-adevăr lăsată liberă, atunci femeile vor seduce bărbaţii, nu bărbaţii femeile; acesta va fi cursul natural. Şi de fapt exact asta se întâmplă acum, dar într-un mod foarte subtil. Femeia seduce bărbatul, dar seduce într-un mod atât de subtil încât mintea grosieră masculină nu poate înţelege. Mintea grosieră masculină gândeşte, „Eu iau toată iniţiativa”, şi femeia continuă să râdă adânc în interior; ea ştie cine trage sforile. Ea nu face nici măcar un singur pas de una singură, vizibil; nu îl poţi vedea. Ea lasă întotdeauna bărbatul să o abordeze; ea poate aştepta. Ea are încredere în propria ei capacitate de a trage bărbatul. Ea nu vrea să dea din coadă; ea reuşeşte mereu, convinge bărbatul să dea din coadă.

Asta s-a întâmplat: Eva a mâncat fructul, nu a ascultat de Dumnezeu, şi apoi Adam a urmat-o. Asta nu e ceva care se întâmplă o singură dată; se întâmplă mereu. Se întâmplă fiecărui copil şi este bine că se întâmplă. Pe la vârsta de patru ani copilul începe să simtă un fel de individualitate a sa, el începe să se definească pe el însuşi.

Lanahan, un prizonier politic irlandez, a scăpat din închisoare săpând un tunel care s-a deschis în terenul de joacă al unei şcoli. Când a ieşit la suprafaţă, în aer liber, Lanahan nu s-a putut abţine să nu strige la o fetiţă: „Sunt liber! Sunt liber!” (I'm free! I'm free!) „Asta-i nimica toată.”, a spus fata, „Eu am patru .” (I'm four.)

Este o perioadă când copilul vrea să declare lumii că: „Sunt aici!”, că „Eu sunt!”. El vrea să se definească, şi singurul mod de a se defini pe el este prin neascultare. Aşa că nu este nimic originar în asta şi nimic de genul păcatului; este un proces simplu de creştere. Şi pentru că creştinismul l-a negat ca un proces simplu de creştere, nu a ajutat umanitatea să devină matură.

Toate religiile au încercat să menţină umanitatea imatură, juvenilă, copilărească. Ei se tem cu toţii că odată ce umanitatea devine matură atunci ei nu vor mai avea nici o valoare, îşi vor pierde toată distincţia. Ei nu vor mai fi capabili să exploateze o umanitate matură; ei pot exploata doar copiii.

Deci, ce păcat a comis umanitatea pentru a fi nevoie să vină Iisus pentru salvarea lumii?

Aş vrea să clarific în mod absolut pentru tine, că nu este nevoie de NICI O salvare. În al doilea rând: dacă există o nevoie pe care o simţi, nu poate fi făcută de altcineva în afară de tine. În al teilea rând: nu trăieşti în păcat; trăieşti în natură – dar dacă natura este condamnată începi să te simţi vinovat. Şi acesta este secretul de breaslă al preoţilor: să te facă să te simţi vinovat.

Nu cred că Iisus a spus că sacrificiul său pe cruce a fost pentru salvarea lumii de păcatele omului. Preoţii trebuie că şi-au impus ideile lor asupra lui Iisus. Noul Testament a fost scris a fost scris la câteva secole după şi apoi timp de secole a fost editat, schimbat, şi cuvintele pe care Iisus le-a rostit erau într-un limbă care nu mai e vie – aramaica. Nu este nici măcar ebraica – un dialect al ebraicii, dar diferit în multe feluri.
Când cuvintele lui Iisus au fost traduse – mai întâi în latină – o mare schimbare s-a produs: ele şi-au pierdut calitatea lor originală, savoarea. Ele şi-au pierdut ceva foarte esenţial: sufletul lor. Iar când din latină au fost traduse în engleză, ceva a fost din nou pierdut. De exemplu, câteva cuvinte la care să meditezi: „pocăinţa” este unul din cuvintele cheie pentru că Iisus îl foloseşte iar şi iar, le spune discipolilor săi: „Pocăiţi-vă! Pocăiţi-vă, pentru că Ziua Judecăţii este foarte aproape.” El îl repetă de atâtea ori, că trebuie să fi fost de o imensă valoare pentru el. Dar ce înseamnă – „a te pocăi”? Întreabă preotul creştin; el va spune, „Acesta e un cuvânt simplu; toată lumea ştie ce înseamnă: pocăieşte-te pentru păcatele tale, pocăieşte-te pentru vina ta, pocăieşte-te pentru tot ce ai făcut.” Şi preotul poate fi de ajutor; el te poate ajuta pe căile pocăinţei. Dar cuvântul „a te pocăi” nu are nimic de-a face cu pocăinţa. Cuvântul lui Iisus pentru „a te pocăi” înseamnă pur şi simplu „întoarcere”; nu înseamnă deloc pocăinţă. Înseamnă „întoarce-te spre interior”, înseamnă „întoarce-te la sursă”, „întoarce-te la propria ta fiinţă”. Asta înseamnă meditaţia: a te întoarce la sursă, a te întoarce la centrul ciclonului, a te întoarce la însăşi fiinţa ta.

Acum poţi vedea diferenţa. Când foloseşti cuvântul englezesc „pocăinţă”, are ceva foarte urât în el: păcat, vină, preotul, confesiune; acesta este climatul cuvântului englezesc „pocăinţă”. Dar cuvântul aramaic înseamnă pur şi simplu „întoarce-te la sursă”, întoarce-te! Întoarce-te, nu pierde timpul.

Şi aşa este cu aproape toate cuvintele cheie.

Este aproape imposibil să îl înţelegi pe Iisus prin intermediul preoţilor. Singura cale pură, singura cale posibilă, este să mergi în interior, să te întorci în interior. Acolo vei întâlni conştiinţa-Christică. Singura cale de a-l înţelege pe Christos este să devii un Christos. Nu fi niciodată un creştin – fii un Christos! Nu fi niciodată un budist – fii un Buddha! Nu fi niciodată un hindus – fii un Krishna! Şi dacă vrei să fii un Krishna, un Christos sau un Buddha, atunci nu ai nevoie să mergi la scripturi şi nu ai nevoie să întrebi învăţaţii: va trebui să întrebi misticii cum să mergi în interior.

Exact asta fac eu aici: te ajut să devii conştient de tine însuţi. Şi în momentul în care te cunoşti pe tine însuţi vei fi surprins: nu ai comis niciodată un păcat. Păcatul este invenţia preotului pentru a crea vină în tine.

Nu ai nevoie de nici o salvare. Tot ce ai nevoie este o mică scuturare pentru a te putea trezi. Nu ai nevoie de preoţi. Ai nevoie în mod cert de oamenii treziţi, pentru că numai cei treziţi îi pot scutura pe cei care sunt adormiţi buştean şi visează. Şi umanitatea are nevoie să fie liberă de vină, liberă de ideea de păcat, liberă de ideea de pocăinţă. Umanitatea are nevoie de inocenţă, şi preoţii nu îţi permit să fii inocent; ei corup minţile voastre.

Fereşte-te de preoţi. Ei sunt oamenii care l-au crucificat pe Iisus – cum pot să-l interpreteze pe Iisus? Ei sunt oamenii care au fost mereu împotriva Buddhaşilor – şi ironia este că în final ei ajung să fie interpreţii."

Sursa: Osho, Fii liniştit şi cunoaşte, capitolul 2
(Discurs din septembrie 1979)

Trimis de: abis pe 29 Jan 2010, 05:26 PM

Este un joc de cuvinte intraductibil:

"I am free!" (sunt liber, pronuntat aproape la fel ca "I am three" - am trei ani)
"I am four!" (am patru ani)

Cine nu stie engleza nu intelege nimic.

Trimis de: little1 pe 29 Jan 2010, 10:36 PM

cam la asta se rezuma totul in new-age.
ceea ce ar trebui adaugat: vocea interioara este cea mai slaba si mai nebagata in seama... usor de confundat, foarte, foarte usor. atat de usor, incat acest gen de 'porunci' mai mult prejudiciaza decat ajuta. pentru ca-l invata pe om sa-si asculte toanele. sunt multe interese interne si externe lui, care doresc ca el sa-si asculte toanele. atat de multe interese, incat omul probabil isi va asculta toata viata gargaunii, crezand ca isi urmeaza legile inimii... trist...

Trimis de: gypsyhart pe 1 Feb 2010, 12:07 PM

@abis

Da, asa e. Cand am copiat din word nu mi'a luat si nota de subsol la chestia asta.
PS. Hai ca sunt tare, acum imi dau seama ca nici eu nu intelesesem gluma. D'oh...
Am editat si in text.

Mmm...chiar daca este precum spui, tot e mai bine sa asculti de gargaunii tai decat ai altora. Prin asumarea "proprietatii" esti obligat sa iti asumi si consecintele, fie ele triste sau vesele.

Trimis de: little1 pe 1 Feb 2010, 10:43 PM

Cred ca ai dreptate. Multi isi servesc cu constiinciozitate gargaunii
Am invatat doo lucruri
1 - de la oameni poti invata doar prostii
2 - daca zici ca totul e relativ inseamna ca sistemul tau de valori e orizontal
Desi aceste doo idei au lovit tare in dorinta mea de a ma afla printre cei care au dreptate, atunci cand am inceput sa actionez tinand cont de cele doua idei, am inceput sa obtin rezultate... Stiam teoretic ca este posibil, dar atunci cand ti se intampla, este totusi ceva minunat si neasteptat.
Stii ce m-a salvat pe mine? Faptul ca n-am dorit sa am dreptate doar de dragul dreptatii.
Ca m-a preocupat si sa vad daca ma ajuta sa avansez, sau doar imi confirma pozitia in care sunt, generand inertie.
Si faptul ca am avut suficient curaj sa experimentez, idei care mi s-au parut stupide la inceput.
Partea haioasa a practicii este ca in teorie suna fara sens, ca naiba. Dar aplicata, merge struna. De asta n-am incredere prea mare in teorie, decat daca este spusa de specialisti, si sustinuta de o experienta cel putin de cateva veacuri. Cam asa vad eu lucrurile.

Trimis de: gypsyhart pe 3 Feb 2010, 05:48 PM

Pai asta e. "Fiecare pasare pe limba ei piere"...Ceea ce e foarte bine. Altfel ar fi un haos total.


Din punctul meu de vedere, cei de langa tine te pot ajuta cand "esti pe punctul de a intelege". In rest, fiecare traieste in lumea lui, cum se zice...

Relativitatea se raporteaza la un punct de referinta, care este "absolutul" acelui sistem. Si daca spui ca exista o infinitate de puncte de referinta nu cred ca gresesti....


Parafrazandu-l pe Osho, daca ceva ti se pare teorie inseamna ca nu vine din interiorul tau.

Increderea e ceva misterios, oricat te-ai sforta sa gasesti argumente ca sa ai incredere in ceva sau cineva, nu ai cum sa o dobandesti. Pe termen scurt asa, poate ca te pune pe un drum, dar indoielile vor apare la un moment dat din nou. Spun asta din experienta.

Trimis de: little1 pe 4 Feb 2010, 12:23 PM

Din interiorul tau??

Pai daca nu ai semanat, de unde sa culegi?

Gandirea respectiva e un tobogan ideologic - de acolo exista doar o singura varianta: la vale...

Trimis de: little1 pe 4 Feb 2010, 12:50 PM

Hai ca mai iau o pauza

Trimis de: gypsyhart pe 5 Feb 2010, 09:52 AM

De unde stii tu ce am semanat eu?
Si, in general, de unde stii ce "au semanat" ceilalti?

Pentru mine, "vine din interiorul tau" inseamna "am trait, vazut, asta, stiu ca asa este".
Vezi ca la punctul noua e "calea de iesire" din toboganul tau ideologic....

Trimis de: little1 pe 5 Feb 2010, 02:58 PM

o sa iau pauza mai tarziu, devine interesant...

sa stii ca lucrurile sunt mult mai clare decat par.
poti sti ceea ce au semanat oamenii foarte usor. este foarte vizibil.
de fapt, intrebarea mea ar fi 'cum de nu-ti dai seama ce au semanat oamenii?'
daca n-ai cum sa te auto-evaluezi, si sa-i evaluezi pe ceilalti, cum crezi ca poti progresa?
nu poti controla decat ceea ce poti masura.
controlul... stiu ca e un cuvant la care unii au alergie.
ca si la cuvantul 'bani', tot din acelasi motiv... ca n-au... sau ca vor sa scape de concurenta.

apropo nu te condamn, la fel gandeam si eu acum 15 ani.
insa toti suntem la fel, toti gandim si actionam la fel - asta poti sa-l pui ca regula numarul trei.
presiunea sociala nu-ti da alte alternative. suntem in aceeasi troaca, si cand reusim sa iesim un pic din ea, n-ai cum sa nu-ti dai seama.
pai, toata dezvoltarea ta asta presupune: gradul tau general de simtire sa creasca, de la o zi la alta cate putin.

btw, deocamdata discutia a fost la obiect, cand intra in balarii, i'm outta here

that's a promise!

PS merci pt lamurire, re interiorul tau. Tot nu inteleg, citesti si te preocupa lucrurile astea de atatia ani... n-ai vrea sa le faci sa functioneze pt tine?
Dar nu-mi spune ca functioneaza, te rog, incerc sa fiu cat de onest pot, si astept acelasi lucru de la tine.

Trimis de: leirn pe 7 Feb 2010, 11:20 AM

Nu mai cauta adevarul;
este suficient sa renunti la judecati.
[...]
Desi toate dualitatile se nasc din unitate,
nu te atasa nici macar de aceasta unitate.
Daca mintea ramane netulburata,
nimic nu o poate ofensa,
si cand nimic nu o mai poate tulbura,
lumea exterioara inceteaza sa existe in vechea ei ipostza.
Cand in minte nu mai apar ganduri care discrimineaza,
vechea minte inceteaza sa mai existe.

Daca negi realitatea lucrurilor, le vei rata.
Daca afirmi ca sunt golite de continut, le vei rata de asemenea.


[...]
Noi nu percepem adevarat natura a lucrurilor
tocmai din cauza alegerilor noastre,
a acceptarii si respingerii unora sau altora.
Nu cadea in capcana lucrurilor exterioare,
dar nici in cea a vidului interior.
Pastreaza-ti seninatatea in mijlocul activitatii,
devino una cu realitatea
si aceste convingeri gresite vor disparea de la sine.
Daca incerci sa-ti opresti activitatea pentru a atinge o stare
de pasivitate,
insusi efortul facut va insemna o activitate imensa.

[...]

Chiar si atasamentul fata de ideea de iluminare conduce la ratacire.
Lasa realitatea sa existe asa cum este si nu vei mai fi nevoit sa vii sau sa pleci.
Asculta de natura lucrurilor(de propria ta natura)
si vei pasi liber si netulburat.

Din sutrele lui Sosan, gasite in "Cartea despre nimic" - OSHO

Trimis de: gypsyhart pe 8 Feb 2010, 11:56 AM

@little1

Emanuel, unele lucruri le vad, altele nu le vad. Tu vezi TOT?
Am spus "daca ceva ti se pare teorie inseamna ca nu vine din interiorul tau." Ce nu e clar aici? Daca cineva imi spune "te iubesc", dar eu nu simt nimic pentru el, nu sunt deschis fata de el, pentru mine iubirea aia e teorie. Realitatea "mea" se rezuma la suma experientelor trecute si la puterea de fi in prezent.



Eu as zice ca nu poti controla decat ceea ce constientizezi. Din pacate, se poate intampla sa confunzi constientizarea cu gandirea, si de aici rezulta un fals control. La care unii au intr'adevar alergie....



Mmm, mai exact, cum?

In rest, de acord cu tine.


Deci, Osho am citit "intensiv" doar cativa ani (undeva intre 2000 si 2003). De atunci nu am mai cumparat carti de Osho. Nu am mai simtit nevoia sa citesc. De fapt, nu mai citesc nici altfel de carti, decat foarte putin. Dar asta e alta discutie...

Acum legatura cu Osho inseamna meditatiile si grupele Osho la care particip.

Legat de functionat...Osho "functioneaza" ( ) foarte bine pentru mine. Mi-a placut de la primul rand pe care l-am citit, si imi place si acum. Nu ma astept sa intelegi legatura mea cu aceasta fiinta. Dar nu pot sa nu ma intreb: ce tip de legatura ai tu cu Mantak Chia, sau Adrian Cranta, sau care este profesorul, maestrul tau spiritual, daca nu poti vedea si intelege legatura mea cu Osho? Nu mai vorbesc de felul in care il vezi/simti tu pe el....

Trimis de: little1 pe 8 Feb 2010, 07:36 PM

- Prin practica = adica sa stii ce sa faci, cum sa faci, unde sa faci, cand sa faci, cum sa verifici semnele, cum sa angrenezi tot procesul intr-un impuls care in care fizicul si non-fizicul sa se hraneasca si sa se sustina reciproc, si mai departe sa dea nastere Celui De-al Treilea, care nu e nici fizic, nici non-fizic, dar le depaseste pe amandoua.

- Raspunsul este = vad si inteleg, din cauza asta si intreb. Si despre Osho stiu lucruri pe care n-o sa le afli de la cei de la Osho. Iar informatia nu este de la X sau Y, ci ea circula libera, chiar si pe internet. Ma uit cum pe unii ii gaseste, si pe altii ii ocoleste. A fost mai mult o curiozitate din partea mea, poate putin cam nepoliticoasa.

De ce ma framanta pe mine asta? Pentru ca eu cred ca tu esti un tip extraordinar. Daca ma gandesc la tine, si te vad inarmat cu cunoasterea de care ai nevoie sa te dezvolti cu adevarat, te vad foarte, foarte bine. Pe langa asta, este un fel de studiu, incerc sa-mi inteleg mai bine fenomenul de plafonare, si cei implicati sunt multi. Cu plafonarea dansezi tot drumul cunoasterii... incerc sa invat cum te prinde ea, si care sunt portitele prin care poti sa scapi. Poate suna ne-etic, dar este vorba de supravietuire, de o supravietuire de un alt gen, ma-ntelegi. Este mult mai grav sa pierd lupta in acest gen de supravietuire, din cauza asta am facut-o un fel de prioritate.

Trimis de: gypsyhart pe 9 Feb 2010, 10:41 AM

@little1

Nu mi'ai raspuns la intrebare...Intrebarea era "cum gandeai tu acum 15 ani?", mod care este similar celui in care as gandi eu acum.

Crezi ca intelegi. Ti'am mai spus, felul in care vorbesti despre Osho arata "nivelul" intelegerii tale. Stii, e ca atunci cand tii la cineva si auzi pe cineva vorbind despre acea persoana. Cineva, un strain care vine, se uita in fuga, si isi da si el cu parerea. Asa cum isi da cu parerea despre cutare politician, fotbalist, sau alta persoana publica. Ca hobby, sa mai treaca vremea....

Poate ca ar fi util sa spui cum ai ajuns sa il cunosti tu pe Osho, unde te-ai oprit, si chiar si acele lucruri "necurate" pe care zici ca le stii despre el. Te invit sa le expui!


Multumesc de incurajari.
Ai dreptate, plafonarea este un risc.

Trimis de: little1 pe 9 Feb 2010, 09:56 PM

- Stii cum cred eu ca e cu gandirea? E ca si cu marcile de tigari. In gandire rareori exista libertate, defapt, libertatea nu exista, dar asta e alta discutie. In cel mai bun caz, ceea ce avem de ales este 'ce marca fumam.' Cu alte cuvinte, si eu am fumat Osho&Co, si inca multa vreme. M-a ajutat? Asa credeam atunci. Mult timp, pierdut. Banii, dragostea, prietenia daca le pierzi, deseori le mai poti recupera, insa timpul...

- Nu's nici foarte destept, dar nici atat de naiv... Ma intereseaza informatiile cat mai de incredere, cat mai de la prima mana. Tot ce ai de facut este sa te deschizi si catre posibilitatea ca poate lucrurile nu sunt chiar asa cum ti s-a spus, sau cum ai citit. Probabil ca viata va face restul.

- Da, e un risc, de fapt, urmarind oamenii din jurul meu, urmarindu-ma pe mine, as spune un risc fundamental. Si prezenta mea aici n-are legatura cu 'expunerea' a ce e si ce nu e Osho, ci are legatura cu ce 'marca de tigari fumam'. Cred ca asta e partea principala. Restul sunt detalii... Putea sa fie si Mantak, sau Lao Tse, sau Yang Jwing-ming sau cine vrem noi... Un profesor prost sigur de trage in spate, insa nici un profesor bun nu poate garanta ca vei deveni bun.

Trimis de: gypsyhart pe 10 Feb 2010, 10:51 AM

@little1

De acord.

Ok. Si ce legatura are asta cu mine?

A, tu ai impresia, din cate vad, ca toti ceilalti oameni care au contact cu Osho repeta "destinul" tau. E strict problema ta.

Oricum, tot nu am inteles cum as gandi eu, chipurile. Tot ce am inteles este " stii, asa gandeam si eu acum X ani (dar numai eu stiu CUM)"...


Si pe mine.
Daca vrei sa fii corect, spui exact despre ce e vorba, nu doar faci insinuari. Altfel, ne pierdem vremea intr'adevar....


Ai intrat in hora, danseaza!
In loc sa arunci cu etichete si insinuari, mai bine prezinti niste lucruri concrete. Altfel, faci doar ceea ce ii reprosezi pare-se lui Osho: abureala.

Trimis de: little1 pe 10 Feb 2010, 03:41 PM

Eu cred ca ti-am spus destul de clar anumite lucruri.
Altele le-am lasat in coada de peste, pentru ca tine de tine sa le verifici.
Cam atat.
Daca vrei mai mult, trebuie sa mai si meriti - asta nu tre sa te dezamageasca, toata lumea care a invatat vreodata (ceva care conteaza), asa a invatat.
Iar tu imi dai deja semne ca ti-am spus prea multe. Batranii nostri spun ca nu e bine sa agiti spiritele. Are mare talc.
So...



Later!...

Trimis de: gypsyhart pe 11 Feb 2010, 11:10 AM

@little1

E adevarat.
Ce sa verific Emanuel? Zvonurile de pe internet? Nici macar nu ai avut curajul sa le sustii aici. Asta e, cine citeste, judeca singur....


Scuze se gasesc mereu...ca sa pari "mai cunoscator", "mai intelept"....
In fine, cum vrei tu.

Trimis de: little1 pe 11 Feb 2010, 03:29 PM

Bine, o sa-ti spun ce cred, desi parerea ta despre mine... nu comentez.

Cred ca cei care stiu trebuie sa spuna si celor care nu stiu. Insa ce, sau cum o fac, tine de multi factori, nu exista o regula clara si fixa.
Insa regula iti permite sa dai mai departe chiar si mai putin de 20% din ceea ce stii, fara sa fii tras la raspundere de Viata.
Iar asta se intampla pentru ca atunci cand oamenii vor sa-i ajuti, ei vor sa te foloseasca si sa-si stearga picioarele de tine, la urma. Unii o fac fara sa-si dea seama, asa, in somn... Vor ei asta? Sunt ei de vina? Nu, sunt multe forte in noi, si in jurul nostru, care vor sa mentina un anumit status quo. Este un lucru absolut fascinant, sa poti observa, urmari asta... Descoperi fantastic de multe lucruri despre cum tu insuti esti tinut in loc de obiceiuri si idei pe care nu le-ai verificat niciodata, sa vezi te ajuta sau te distrug.

Revenind, exceptiile de la caz sunt putine, si am observat urmatoarele caracteristici:
- au abilitatea de a invata din sugestii vagi si din ponturi - fiecare are nevoie sa-si personalizeze cunoasterea, sa-si puna amprenta personala asupra ei. Altfel n-o poti aprecia si nici folosi. Insa exista reguli precise.
Insa daca pretinzi mereu totul clar si pe tava, sansele de a merge mai departe scad.
Vezi, oamenii au luat spiritualitatea drept un teren unde regulile sunt anulate, un teren subiectiv, in care toata lumea are dreptate, si toate drumurile duc in acelasi loc. Dar nu este asa. Calea este una singura, din simplul motiv ca toti oamenii au aceeasi alcatuire fizica, emotionala si spirituala.
- alta caracteristica, au respect si apreciere pentru profesorii lor, si, atunci cand inteleg ce este, au acelasi respect pentru Cale (- este un drum lung pana sa ajungi sa intelegi ce este, Calea. De exemplu mi-am dedicat multi ani sa inteleg ce este, si inca mai multi sa inteleg cum sa fiu pe ea. Si sunt pe ea rar, dar atunci cand sunt, stiu si simt, si ceilalti observa, fie ca sunt antrenati sau nu sa observe.)

Pentru mine, brand-ul, fie el Osho sau orice alt brand, conteaza mai putin. Ceea ce conteaza este genul de gandire promovat de acel brand. Stii de ce? Pentru ca poti afla cele mai tari metode posibile, insa cu o gandire simplista si secventiala poti s-o dai in bara. Nu mai vorbesc de viata cotidiana... Acolo este mai important, pentru ca iti exersezi mintea continuu, constant.

Cum crezi ca mi-este mie cand vad ca vin niste personaje exotice si declama sus si tare ca mintea este problema, cand problema este ca homo sapiens este din ce in ce mai lipsit de ratiune, de bun simt, de rezonabilitate... De exemplu, sunt acum la Facultatea din Bucuresti, student la Limba si Literatura Chineza, viitor sinolog, with God's grace. Sunt pus fata in fata cu o realitate complet diferita de ceea ce au descris multi asa-zisi maestri ai Orientului. Acolo, mintea este cel mai antrenat instrument, impreuna cu sanatatea si vointa-intentie. Creativitatea. Disciplina. Mi-am facut prieteni in China, unii dintre ei studiaza taoismul de la profesori angrenati in lineage-uri stravechi. Nu sunt la suprafata, taoistii rareori au fost. Mi-au spus foarte multe lucruri. Le-am probat pe unele, cat m-a tinut puterea. Mi-au schimbat complet perspectiva. Printre altele mi-au zis, ca occidentalii au primit foarte putin din mostenirea care a ramas la ei temporar, cand Occidentul a starpit artele spirituale in Evul mediu, impreuna cu multi maestri si maestre. De exemplu, in epoca Tang a Chinei, in aceeasi perioada in Occident erau prigoniti toti cei care erau nu se supuneau doctrinei unice crestine stabilita in consiliile niceene. Multi s-au refugiat, luand calea drumului matasii. A fost o perioada cand si India, si Asia Mica, si Europa, au 'trimis' suvoi de invatati si maestri catre singura tara de atunci care aprecia si valorifica cultura si invatatura. Li s-au construit orase si temple, li s-au dat facilitati. Au facut schimb de cunoastere si au dezvoltat sisteme inca neintrecute in prezent, fata de care urmasii poarta un adanc respect. Lucrurile astea n-ai sa le gasesti in orice carti, este in principal in istoria lor orala.

Ti-am spus ca si eu gandeam la fel, Marius (parca asa te chema). Toti trecem pe acolo. No exceptions. None. Simptomul ca nu esti exceptie, este ca te crezi exceptie, unic si deosebit. Dar suntem toti la fel, pana gasim Calea.
Stii care e adevarul adevarat, pe care n-ai sa-l auzi de la nimeni? Ca drumul pana la Cale este atat de greu,.. iar pe Cale este si mai greu, pentru ca ori urci, ori cobori, niciodata nu stai pe loc. Si fiecare pas in plus presupune un efort supraomenesc, de asta este numita Cale cu respect, cu C mare.

Cum crezi ca ma simt eu cand vad ca oamenii sunt agatati de promisiuni si efecte ieftine, mai ales ca au potential. Trec printr-o faza, stii, in timp o sa-mi treaca, fiecare pana la urma isi stie cel mai bine binele. Pana una alta, recunosc, este greu de urmarit, ceea ce vad in jur uneori imi chinuie sufletul. Este greu si atunci cand stii una sau doua lucruri, si faci cateva comparatii... darmite sa vezi ceva mai mult. Eu cred ca Dumnezeu iubeste oamenii, si ca a pus in noi aceasta iubire de semeni...
Asa ca profita, maine nu se stie

Trimis de: gypsyhart pe 15 Feb 2010, 05:04 PM

@little1

Pai na, ce sa cred, daca trebuie sa te trag de limba de doua, trei ori ca sa spui ceva mai mult decat generalitati?

E interesant ce zici tu. Desi impresia pe care o am in continuare este ca eviti sa prezinti niste lucruri despre pe care le-ai auzit despre Osho, probabil din politete...

Cateva comentarii legat de ce ai zis...

In esenta, spiritualitatea este un teren subiectiv. Daca nu ar fi asa, adevarul si realizarile spirituale s-ar da asa cum dai rosiile la piata. Daca nu ar fi asa, atunci ar fi de ajuns ca un om sa inteleaga, realizeze "cum e cu spiritul asta", pentru ca restul sa beneficieze de realizarea lui (exact in aceeasi forma). Ceea ce, cred ca esti de acord cu mine, ca nu se intampla, si nici nu se va intampla vreodata.

Este adevarat ca este posibil ca un om sa isi hraneasca propriile sale fantezii si "hibe" folosindu-se de mesajele din sfera spiritualitatii, cele autentice. Aici tine de sinceritatea si onestitatea fiecaruia. Adevar si iubire cu de-a sila nu se poate.

Apoi, dupa cum vad eu lucrurile, calea este una singura doar daca ramai la nivel general, abstract. La nivelul legilor, da, Calea este una singura. Si daca nu cunosti legile care "guverneaza" existenta, poti sa dai intr-un subiectivism aberant, care nu te duce nicaieri. Legile univesale nu se schimba ca asa ne dorim noi.

Dar, asta e doar jumatate din adevar. Cealalta jumatate este ca in fiecare om aceste legi cosmice iau o anumita forma. Ca sa folosesc sistemul chinezesc al celor cinci elemente, in fiecare om acestea au o configuratie diferita, chiar daca pot exista asemanari. Deci, la nivel de forma, de manifestare, e absurd sa spui ca "exista o singura cale". E ca si cum ai spune ca toti oamenii sunt identici! (ca si manifestare fizica, de ex)


Osho a fost si este cam greu de bagat intr'un tipar. Tu in ce categorie l-ai bagat?



Well, pana una alta, Osho a dovedit ca are o minte brici, deci daca el spune asa ceva inseamna ca stie ce spune.
Apoi, ceea ce tu numesti "lipsa de ratiune" poate avea doua surse: ori o minte/gandire nedezvoltata, ori una supradezvoltata. Daca este prima varianta, atunci e bine pentru acel om sa si-o dezvolte. Daca este a doua varianta, atunci e bine sa gaseasca o cale de a o transcende.

Oricum, ca sa poti folosi un instrument, in cazul de fata gandirea, trebuie ca mai intai sa il ai activat, si apoi sa fii mai presus de el. Cu cat esti mai detasat de minte (ganduri) cu atat poti s-o folosesti mai bine. Nu crezi?


Osho nu spune sa "arunci mintea". Spune, citez din memorie, "mintea este minunata ca sclav, si oribila ca stapan".


Ok. Si ce ai aflat despre Osho de la acesti prieteni ai tai?


La fel, CUM???? Ori eu sunt prea adormit, ori tu esti un maestru in a-ti ascunde raspunsurile!

Pe unde pe acolo?

Tu iti proiectezi perceptia ta asupra mea.
Eu nu am zis ca as fi o exceptie (de la ce sa fiu exceptie?), am spus ceva de genul ca "nu e neaparat necesar ca ceilalti sa repete <destinul> tau", cu referire la perceptia ta despre Osho. Sunt oameni care ii sunt discipoli de zeci de ani si nu l-au "tradat" ca sa zic asa. Lor ce le spui? Ca vor ajunge si ei ca tine la un moment dat? Chiar asa de evoluat te consideri?

In rest, vezi ce spuneam si mai sus despre Cale...


Cum ziceam, tine de sinceritatea fiecaruia cat si cum primeste de la cei care au ce oferi...Si sinceritatea nu se poate imprumuta. Cel mult se poate trezi...

PS. Aici pe forum sunt gypsyhart. Mi-am permis sa ma adresez cu numele tau de botez pentru ca stiu ca l-ai lasat la vedere...

Trimis de: little1 pe 16 Feb 2010, 12:46 PM

Diferenta dintre ce cred eu si ce crezi tu este doar ierarhia de valori, la ce ne raportam. Daca lamuresc o idee la ce ma raportez, poate ca se va limpezi putin discutia.
Spre exemplu, experienta de pana acum mi-a aratat ca, daca raportez ce se publica la noi, la ce se publica in strainatate, vizavi de spiritualitate, la noi majoritatea sunt maculatura - in lipsa unui cuvant mai decent. Au si ei mii de tone de maculatura, dar printre ele ai totusi ce alege.
Iar daca raportez ce se publica in occident, comparativ cu ce se publica in orient, majoritatea din cele din occident sunt maculatura.
Iar daca raportez ce se publica oriunde, occident sau orient, fata de ce se publica si se selecteaza in cadrul scolilor vii de invatatura, in care pentru a ajunge un elev sunt standarde pe care majoritatea din cei mai vestiti maestri le-ar pica - well, situatia e cam aceeasi. (cunosc o astfel de scoala, si imi planuiesc ca macar peste zece-cincisprezece ani sa am sansa de a candida ca si elev, insa sper sa am macar sansa, in viata asta. in Romania nu exista, insa in Rusia exista unul sau doi elevi)
Ce am spus mai sus conteaza doar ca si un exemplu, poti sa le iei cum doresti, e ok. Multe din lucrurile in care credem ca sunt asa, si nu altfel, sunt de obicei invers. N-am nivelul sa-ti dau exemple sau argumente, tot ce pot sa-ti ofer sunt aceste mici generalitati. Insa pe mine m-au ajutat, atunci cand le-am primit de la altii, pentru ca mi-au deschis niste ferestre de oportunitati. Nici n-as fi dorit mai mult, pentru ca aventura cunoasterii este la un anumit nivel foarte personala - dar iarasi, prin aceleasi cuvinte pot fi intelese lucruri diferite, depinde de background.
So...

Trimis de: gypsyhart pe 19 Feb 2010, 03:28 PM

@little1

In ce priveste subiectul Osho, din punctul meu de vedere, tu vorbesti la nivel mental. Asta am spus de la inceput, si asta spun si acum. Daca tu nu il simti, cum poti sa spui ceva pertinent despre el?
Mai degraba te'as asculta vorbind despre oamenii si fiintele pe care le iubesti, si pe care le simti ca si cum fac parte din tine, decat despre Osho. In aceste situatii, da, as "pune pret" pe ceea ce spui. Altfel....

Diferenta dintre noi doi, in ce priveste subiectul Osho, este nivelul pana la care am avut contact cu aceasta fiinta. Si acest nivel dicteaza si informatiile care "prind" la fiecare, si discernamantul pana la urma.
In general pot sa imi dau seama ce relatie are un om cu Osho dupa expresia pe care o are cand vorbeste despre el. Si nu raportez asta la ce am citit in vreo carte, ci la ce simt eu.
E adevarat ca aici nu iti vad fata, dar tot se vede....


In rest, succes deplin pe care calea care te implineste!

Trimis de: little1 pe 19 Feb 2010, 10:58 PM

Pai in cazul asta, mai bine sa nu afli - vezi, am avut un feeling, mi-am tinut gura...
Traieste'ti visul... poate e mai frumos decat realitatea.


edit: sincer, chiar e mai bine sa nu stii, daca te face sa te simti bine, poate e tot ce conteaza.

ma ierti ca am insistat, a fost o curiozitate, am vrut sa vad ce se intampla.
stiu perfect ce spun, si am trait Osho la fel ca si tine, si toti cei care l-au iubit,
i-am practicat meditatiile, citit toate cartile, in engleza si in romana, etc...
tine cont de ce zice lao tzu in dao de jing:
vorbele placute nu sunt totdeauna binevoitoare,
si vorbele binevoitoare nu sunt totdeauna placute...
macar sa ma crezi ca am avut,
si am intentii bune...

Vine o vreme, asta e. Cand va veni, sa ai incredere in tine, sa multumesti pentru ce ai primit, si sa mergi inainte, fara sa te uiti in urma...

Trimis de: gypsyhart pe 24 Feb 2010, 11:21 AM

Hai mai, sper ca nu vorbesti serios.

Din moment ce te-am invitat sa expui acele lucruri "necurate" pe care sustii ca le cunosti despre Osho, deci ai acceptul meu in acest sens, daca nu vrei sa o faci, nu pot sa deduc decat ca e ceva necurat la tine. Decat sa arunci afirmatii in doi peri, pe care sa le amesteci cu lucruri autentice si sincere, mai bine spui tot ce ai de spus. Altfel nu faci decat sa arunci umbre de indoiala, si sa faci insinuari. Sper ca nu te astepti sa iau in serios astfel de lucruri.


As aprecia sa spui lucrurile pana la capat. Nu sa le lasi in coada de peste.
Daca "te-a mancat" undeva sa intervii, ce sa fac?

In alta ordine de idei, ce meditatii (Osho) ai practicat, cam pentru cat timp, si de unde le-ai invatat?
Ai participat la vreo grupa de meditatie Osho?

Esti primul om pe care il aud spunand ca i-a citit toate cartile. Sunt vreo 650 de volume Emanuel! Tu chiar vorbesti serios?

Oricum, cantitatea nu este neaparat cel mai relevant criteriu....

Apoi, eu ma uit si vad ca tu nu il traiesti la fel ca si mine. Chiar daca asta crezi....


Profetule!

Trimis de: gypsyhart pe 8 Mar 2010, 04:02 PM

Osho, despre papă, religie, spovedanie....


"ÎN ULTIMA LUNĂ, VATICANUL A SUGERAT PRESEI CATOLICE ITALIENE SĂ PĂSTREZE TĂCEREA ÎN LEGĂTURĂ CU EXISTENŢA TA. UN ASEMENEA LUCRU NU S-A ÎNTÂMPLAT NICI MĂCAR ÎN CE-I PRIVEŞTE PE TERORIŞTI. ASTA PARE SĂ ARATE CĂ PAPEI ÎI ESTE TEAMĂ DE TINE.

COMENTEAZĂ TE ROG.

Papa şi alţi lideri religioşi ai lumii nu se tem de terorişti, dar ei se tem de mine. Motivul este că teroriştii nu pot distruge însăşi rădăcinile lor, nu pot distruge însăşi existenţa lor. Poate că ucid câţiva oameni pe ici pe acolo, dar ei nu pot să le ia total drepturile proprietate (vested interests).

Eu pot face asta.

Eu sunt o teroare mai mare pentru ei, deşi nu sunt un terorist. Eu sunt absolut nonviolent.

Tema lor este la bază din cauză că stau pe un teren fictiv. Ei nu mai au nici un argument de a exista; ei nu pot furniza vreun motiv pentru care este nevoie de ei. Şi eu pot furniza toate motivele pentru care însăşi existenţa lor este un obstacol pentru progresul uman, pentru venirea unui supraom. Ei păstrează oamenii retardaţi în toate modurile, astfel încât să-i poată exploata.

Şi ei au exploatat timp de secole. Şi-au repetat minciunile lor de atâtea ori încât aproape că apar ca adevăruri.

Mintea omului este un mecanism foarte misterios: dacă continui să-i spui ceva care este absolut lipsit de orice bază, mai întâi nu îl va asculta; mai întâi va râde de el. Dar dacă continui, fără să-ţi pese de râsul sau ignorarea sa, în curând va deveni serios: „Trebuie să fie ceva cu el, dacă omul este atât de perseverent." Iar dacă asta continuă timp de secole, uiţi complet că începuturile religiei sunt din frică.

Omul a început să creeze un dumnezeu din frică – nu din cunoaştere, nu din iubire. El era înconjurat de animale sălbatice – cea mai neajutorată fiinţă de pe pământ. Noaptea era întuneric şi el era în pericol permanent de a fi atacat. Deci când focul a fost descoperit pentru prima oară, a devenit un zeu – în India încă venerează focul – pentru că atunci omul a putut face un foc, un spaţiu luminat, şi să rămână aproape de foc. Animalele se tem de foc, era mai cald, era lumină; nu era nici o teamă – animalele se puteau apropia – în mod natural, focul a devenit un zeu.

În cea mai veche carte de pe pământ, RIGVEDA, sunt mai multe rugăciuni dedicate zeului focului decât oricărui alt zeu. Încet, încet, tot mai mulţi zei au apărut. Dacă vrei să vezi întreaga scenă a zeilor, trebuie să te uiţi la istoria de zece mii de ani a dezvoltării religioase din India, pentru că aceasta este ţara unde religia a început mai întâi.

Ei au treizeci şi trei de milioane de zei. Tot ceea ce proteja a devenit un zeu. Toate lucrurile de care se temeau, ei au făcut un zeu din ele – ca o mită. Au început să venereze norii, au început să venereze râurile – pentru că râurile erau periculoase; puteau veni inundaţii. Dacă venerau râurile, atunci poate că inundaţiile nu mai veneau. Au început să venereze soarele, pentru că este soarele, au descoperit ei, cel care îţi dă căldură, viaţă, te trezeşte din noapte. Noaptea a fost o teroare timp de milioane de ani.

Originile religiilor sunt în teamă.

Nu este o coincidenţă faptul că India este cea mai veche ţară religioasă – şi cea mai laşă; timp de două mii de ani au fost sclavi. Ce pot face oamenii care sunt atât de laşi încât au nevoie de treizeci şi trei de milioane de zei ca să îi protejeze? Grupuri mici de oameni au invadat o ţară aşa de mare, care este aproape un continent, fără nici o rezistenţă. Teama a fost mare.

Acelaşi lucru e adevărat pentru alte religii care au venit mai târziu: ele se bazează pe teamă.

Omul l-a creat pe Dumnezeu după chipul său. Deşi BIBLIA spune că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său, exact opusul este adevărat. Şi este atât de clar: dacă Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său, crezi că omul are ceva care să demonstreze că el este imaginea lui Dumnezeu? Dumnezeu este atot-puternic, Dumnezeu este prezent peste tot, Dumnezeu este atot-ştiutor – trecut, prezent, viitor. Ce calităţi ai tu?

Nu, ideea este pur şi simplu greşită.

De aceea dumnezeul chinezesc va avea avea o faţă chinezească; dumnezeul hindus va avea o faţă hindusă, o culoare hindusă; dumnezeul japonez va arăta ca un japonez, va vorbi japoneză.

Am auzit…după al doilea război mondial, un general german şi unul englez s-au întâlnit din întâmplare pe o plajă unde erau în vacanţă. S-au împrietenit – erau în aceeaşi profesie a masacrării şi a uciderilor.

Generalul german a întrebat, „Un singur lucru nu-l pot înţelege: de ce am fost înfrânţi? Eram mai puternici ca voi."

Generalul englez a râs şi a spus, „Îţi voi spune motivul. Noi ne-am rugat la Dumnezeu pentru victorie."

Germanul a râs; a spus, „Asta e absurd, pentru că şi noi ne-am rugat la Dumnezeu pentru victorie."

Englezul a spus, „În ce limbă? Dumnezeu înţelege doar engleză, şi voi trebuie că v-aţi rugat în germană. Asta arată de ce aţi fost înfrânţi."

Papa se teme cu siguranţă. Aceasta nu este calitatea unui om religios – să informeze mass-media că nu ar trebui să scrie nici pentru nici împotriva mea, nici pozitiv, nici negativ – că nu ar trebui nici măcar să-mi menţioneze numele, prezenţa mea. Crede că am nevoie de mass-media pentru ca prezenţa mea să fie simţită? Teama sa este o dovadă că prezenţa mea este deja simţită, chiar dacă nu sunt acolo.

El a fost în India: i-am urat bun venit, şi m-am opus şoviniştilor hinduşi care i se opuneai în moduri urâte, politice: marşuri de protest, sloganuri, aruncatul pietrelor, prevenirea întâlnirilor sale, deranjarea întâlnirilor sale. Am fost singura persoană din India care s-a opus şoviniştilor hinduşi. Am spus, „Faceţi ceva urât. Dacă papa nu are dreptate, invitaţi-l – în fiecare oraş pe care îl vizitează, fiţi respectuoşi; el este oaspetele nostru. Uraţi-i bun venit, şi provocaţi-l la o discuţie asupra problemelor fundamentale ale religiei. Asta va fi mai uman, mai inteligent. Şi dovediţi-i că greşeşte. Pietrele voastre nu îi pot dovedi că greşeşte, protestele voastre nu îi pot dovedi că greşeşte. Protestele şi pietrele voastre dovedesc doar că vă este frică."

Sper ca papa va fi un gentleman.

El ar trebui să se poarte cu mine aşa cum eu m-am purtat cu el. Dar el deja a început să se poarte urât. Ar fi trebuit să spună întregii prese: „Fiţi prezenţi, şi vom discuta problemele fundamentale." Este o problemă de căutare, de cercetare a adevărului. Nu este o problemă ca eu să fiu victorios, sau el să fie victorios – noi suntem neglijabili. Realitatea este că adevărul ar trebui să fie arătat, oamenii ar trebui să ajungă să înţeleagă ce este fals şi ce nu este fals. Să invite oamenii.

Asta e doar politică urâtă, să spui mass-mediei…şi în Italia aproape întreaga presă este catolică. Dar nu-ţi face griji, media va trebui să ia un punct de vedere, ori pentru ori împotrivă – nimeni nu poate fi lăsat la mijloc. Şi s-a întâmplat deja…"

- va urma -

Trimis de: gypsyhart pe 8 Mar 2010, 04:09 PM

- continuarea postului precendent -


"Înainte ca papa să fi informat mass-media, compania de televiziune din Italia a venit la Kathmandu să îmi ia interviu. Au făcut cea mai lungă piesă făcută vreodată, un interviu de nouăzeci de minute, şi directorul m-a informat: „Nu am mai văzut un asemenea răspuns toată viaţa mea. Treisprezece milioane de oameni au văzut interviul la televiziune, şi toată ţara este împărţită în două. Oamenii se luptă pe străzi – pro şi contra – în restaurante, peste tot."

M-a întrebat: „Eşti vreun soi de dezastru? – pentru că numai când are loc vreun mare dezastru se uită atâţia oameni la televiziune, altfel, cui îi pasă de religie?"

În mod cert eu sunt dezastru – un dezastru pentru toate religiile care există, pentru că vreau să dau o dimensiune cu totul nouă religiei.

Vreau ca religia să fie absolut neorganizată.

Este o căutare personală a individului.

Şi numai prin căutarea ta personală poţi ajunge să cunoşti adevărul vieţii tale, al existenţei tale…şi înţelesul.

Nu este nevoie de nici un preot care să stea între tine şi existenţă. Nu vreau ca omul să creeze ficţiuni; vreau ca el să fie mai ştiinţific, să caute realităţi.

Dumnezeu este o ficţiune – existenţa este o realitate.

Pentru mine nu există alt dumnezeu decât existenţa, decât viaţa, decât conştiinţa. Şi atunci nu este nevoie să strângi minciuni după minciuni. Mai întâi îl creezi pe Dumnezeu pentru că ai pus o întrebare stupidă: cine a creat lumea? Întrebarea este stupidă, pentru că oricine a creat-o, întrebarea va rămâne aceeaşi, din nou. Cine a creat ACEA personalitate? Deci Dumnezeul Numărul Unu a creat lumea; Dumnezeu Numărul Doi l-a creat pe Dumnezeul Numărul Unu; Dumnezeul Numărul Trei l-a creat pe Dumnezeul Numărul Doi…Este un regres nesfârşit; nu poţi ajunge niciodată la punctul în care să descoperi cine a creat totul.

Pune o întrebare stupidă, şi vei cădea într-un regres – un simplu proces logic. Şi odată ce ai primit răspunsul că Dumnezeu a creat lumea, atunci trebuie să îl defineşti pe Dumnezeu.

Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu – toate definiţiile sunt invenţii. Dacă caii l-ar fi definit pe Dumnezeu, el ar fi un cal, un cal arab bun. El nu poate fi un om, în mod sigur nu un om, pentru că omul a fost o durere peste gâtul tuturor cailor încât s-au săturat; ei nu îl pot accepta pe om ca dumnezeu.

Îmi aduc aminte de un copil mic, ce obişnuia să meargă cu tatăl său în parc la o plimbare de dimineaţă. Acolo era o statuie a lui Napoleon Bonaparte stând pe calul său, şi copilul era încântat. S-a uitat în sus şi a întrebat: „Ce este?"

Tatăl a explicat că era Napoleon Bonaparte, unul din eroii istoriei.

În curând, tatăl urma să fie transferat în alt oraş. Băiatul a spus, „Înainte să plecăm, aş vrea să îl văd pe Napoleon Bonaparte." Tatăl l-a dus acolo. Cu lacrimi în ochi, tatăl i-a spus tatălui său, „Tată, înţeleg că Napoleon Bonaparte este un mare erou – dar cine e tipul ăla care stă pe el? Nebunul ăla, în permanenţă, douăzeci şi patru de ore pe zi, stă pe Napoleon Bonaparte al meu."

Tatălui nu i-a venit să creadă că el credea că, CALUL era Napoleon Bonaparte! Dar copiii au propriile lor viziuni, propriile lor idei.

Sunt trei sute de religii în lume, şi fiecare religie are o definiţie diferită a lui Dumnezeu. Cu siguranţă, trei sute de definiţii nu pot fi adevărate. Da, trei sute de definiţii pot fi toate neadevărate – şi SUNT neadevărate. Doar pentru că l-ai acceptat pe Dumnezeu ca şi creator ai ajuns într-o încurcătură. Acum trebuie să-l defineşti pe Dumnezeu; acum trebuie să spui când a creat lumea.

Creştinii spun că el a creat lumea cu patru mii patru ani înainte să se nască Iisus Christos. Presupun că a fost luni, pe întâi ianuarie. Dar apare întrebarea: înainte cu patru mii de ani, de o eternitate, ce făcea acest Dumnezeu? El pare să fie un tip cu adevărat leneş! I-a luat o eternitate să se hotărască să creeze lumea, şi atunci a creat această harababură!

Unul din prietenii mei mergea în turneu. Făcuse comandă la croitor să-i facă o haină minunată – iarna venea, şi el se grăbea. I-a spus croitorului, „Fă-o într-o săptămână. Şi nu trişa. Nu încerca să găseşti vreo scuză. Într-o săptămână trebuie să faci haina."

Omul a spus, „Pot s-o fac într-o singură zi – dar uită-te afară doar: Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, şi ce este lumea? Este o harababură totală! Dacă fac haina ta într-o săptămână va fi o harababură totală. Aceasta va fi responsabilitatea ta. Eu sunt un biet croitor; dacă Dumnezeu nu s-a descurcat, cum pot să mă descurc eu? Dă-mi timp! Haina va fi gata când te vei întoarce din călătorie; atunci va fi perfectă."

O minciună trebuie să fie sprijinită de altă minciună. În câte zile a creat Dumnezeu lumea? În şase zile, pentru că în a şaptea zi a obosit – mare Dumnezeu! Omnipotentul, atot-puternicul Dumnezeu oboseşte în şase zile – epuizat, terminat! De atunci nu am mai auzit nimic despre el. De atunci se odihneşte; duminica nu se mai termină deloc.

Şi toate aceste lucruri sunt împotriva investigaţiilor ştiinţifice. Chiar acest pământ are cel puţin trei milioane de ani, nu mai vorbim de univers. Universul este etern; a fost mereu acolo, schimbându-se în noi forme. În fiecare zi se nasc stele noi, în fiecare zi stele vechi mor. Nu este început şi nu este sfârşit; de aceea, problema vreunui creator nu se pune deloc.

Dar tu creezi o minciuna; faci biserici şi temple şi sinagogi în jurul acelei minciuni; creezi episcopi, arhiepioscopi, papi, să fie mediatori între tine şi minciună, şi îţi iroseşti viaţa rugându-te la ceva care nu există deloc.

Toate religiile au fost distructive faţă de religiozitatea ta. Ele au fost distructive faţă de căutarea ta a adevărului. Ele te-au învăţat să crezi, nu să cercetezi. Ele ţi-au dat formule de-a gata ca să nu-ţi mai faci griji pentru vreo căutare individuală.

Lev Tolstoy are o povestire, o povestire minunată, despre trei săteni – needucaţi, necultivaţi. Ei trăiau lângă un lac, în izolare totală, sub un copac. Ei deveneau din ce în ce mai celebri ca sfinţi.

Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Ruse fireşte că era furios, pentru că în creştinism poţi fi un sfânt numai dacă eşti certificat de papă. Este hilar că un sfânt trebuie certificat – ca şi cum este tot un titlu, un titlu onorific ce trebuie conferit omului. Însăşi cuvântul „sfânt", în limba engleză vine din „sancţiune"; trebuie să fie sancţionat, certificat.

Acei trei oameni nu erau certificaţi şi ei deveniseră sfinţi. Oamenii se duceau la ei cu miile şi nu se duceau la arhiepiscop. El era într-adevăr scos din săritehttp://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=post&do=reply_post&f=85&t=9767#_ftn1!

Într-o zi nu s-a putut abţine. A luat o barcă cu motor şi s-a dus pe lac. Acei sărmani trei oameni au căzut la picioarele sale şi au spus, „De ce a trebuit să faci această lungă, obositoare călătorie? Puteai să ne informezi şi am fi venit noi."

S-a calmat puţin, văzând simplitatea lor. Dar a spus, „Voi credeţi că sunteţi sfinţi?"

Ei au spus, „Nu ştim ce înseamnă un sfânt."

El a întrebat, „De ce vin oamenii să vă venereze?"

Ei au spus, „Asta e o problemă pentru noi. Noi nu vrem s-o facă – de aceea am venit departe de sat să trăim aici în izolare. Dar oamenii sunt nebuni; ei continuă să vină aici. Şi noi continuăm să spunem că nu ştim nimic; suntem doar oameni simpli, săraci."

Acum arhiepiscopul era din nou în postura sa zilnică de arhiepiscop. El a spus, „Atunci ascultaţi; mai întâi spuneţi-mi, care e rugăciunea voastră?"

Toţi trei s-au uitat unul la altul si au zis, „Spune-le tu".

Arhiepiscopul a spus, „Poate spune oricine, nu se pune problema – doar spuneţi-mi care este rugăciunea."

Au spus, „Suntem foarte stânjeniţi pentru că noi nu ştim nici o rugăciune. Neştiind nici o rugăciune, am creat una a noastră – te rog iartă-ne. Rugăciunea noastră este: 'Doamne, tu eşti trei; şi noi suntem trei, ai milă de noi'. Asta e tot – rugăciunile mai lungi nu le putem ţine minte. Este simplu şi semnificativ pentru noi: 'Tu eşti trei, noi suntem trei – ai milă de noi.' "

Arhiepiscopul a trebuit să râdă. A spus, „Acesta este un fel ciudat de rugăciune! Vă voi spune rugăciunea autorizată de biserică, şi uitaţi de această rugăciune. Asta nu e rugăciune, totul e o prostie!"

Ei au spus: „Ne poţi învăţa; noi suntem disponibili. Singura dificultate este că, nu ar trebui să fie prea lungă, nu ar trebui să fie cuvinte mari; altfel o vom uita."

Le-a spus toată rugăciunea. Ei erau foarte trişti, şi au spus, „Te rugăm, repet-o încă o dată – este foarte dificil de ţinut minte. Dar vom încerca s-o facem în trei părţi: o parte o va ţine minte un om, cealaltă parte o va ţine minte celălalt; a treia parte o va ţine minte al treilea om. În felul ăsta vom reuşi. Repet-o măcar o singură dată."

Arhiepiscopul a repetat rugăciunea încă odată. Toţi trei i-au atins picioarele, şi el s-a bucurat foarte mult. Se gândea că o să fie o confruntare, dar aceştia erau oameni săraci, ignoranţi. S-a dus în barca sa, foarte fericit că făcuse un act virtuos de a transforma trei idioţi pentru calea dreaptă a religiei.

În mijlocul lacului a fost surprins; veneau toţi trei, alergând pe apă! I-era atât de teamă – de data asta chiar a făcut pe elhttp://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=post&do=reply_post&f=85&t=9767#_ftn2! Tremura, „Dumnezeule, ce se întâmplă?"

Au ajuns la barca cu motor şi i-au spus arhiepiscopului, „Te rugăm, încă odată! Am uitat rugăciunea."

Arhiepiscopul le-a spus, „Uitaţi de rugăciunea mea; continuaţi cu a voastră. Am greşit tulburându-vă; vă rog, iertaţi-mă. Întoarceţi-vă la 'Tu eşti trei, noi suntem trei – ai milă de noi.' De azi voi face şi eu rugăciunea voastră, pentru că şi eu sunt trei – eu, soţia mea, fiul meu. Se potriveşte şi este simplă – şi funcţionează!"

Religiile ar trebui să fie o treabă simplă, umană, individuală, ca iubirea. Nu aveţi nici o organizaţie pentru iubire; nu creaţi biserici şi sinagogi şi temple şi moschei pentru iubire. Dar în iubire cel puţin două persoane sunt implicate – în rugăciune eşti absolut singur.

Este frumuseţea solitudinii, puritatea solitudinii, seninătatea necontaminată, tăcerea solitudinii, în care devii conştient de imensa frumuseţe a existenţei, de marea beatitudine ce te înconjoară. Dar tu o pierdeai pentru că ochii tăi erau acoperiţi de creştinism, hinduism, jainism, budism, mahommedanism.

Eu vreau să îţi dau înapoi ochii tăi.

Şi vreau să îţi asumi responsabilitatea de a găsi adevărul tu însuţi.

Nu depinde de nimeni altcineva, pentru că orice dependenţă este sclavie. Şi oamenii care vor să depinzi de ei – aşa cum papa vrea să depinzi de el – creează pur şi simplu, în numele religiei, un vast imperiu de sclavi.

Chiar acum câteva zile am văzut proclamaţia sa: „Am auzit că, câţiva catolici se spovedesc direct lui Dumnezeu. Acesta este un păcat. Nimeni nu se poate spovedi direct, nu poate fi în comunicare directă cu Dumnezeu; el trebui să meargă prin intermediul preotului." Ciudat, nu poţi nici măcar să te spovedeşti direct lui Dumnezeu! Realitatea este că, deoarece nu există Dumnezeu, dacă începi să cauţi în mod individual, vei descoperi că Dumnezeu este cea mai mare minciună care a fost spusă tuturor. Un preot este necesar pentru a apăra această minciună.

Iar spovedania la preot este o strategie politică. Continui să-ţi spui păcatele preotului – ştii ce înseamnă asta? Înseamnă ca faci un om suficient de puternic asupra ta astfel încât să nu părăseşti ţarcul catolic, altfel el te va expune. El ştie tot ce ai făcut greşit.

Nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, este simplă politică. El are un dosar cu tine. Ştie ce faci cu soţia vecinului tău; ştie de câte ori ai furat lucruri; ştie de câte ori ai luat droguri care sunt ilegale. Ştie tot ceea ce este greşit în legătură cu tine – şi aceasta este puterea lui asupra ta. Nu poţi părăsi ţarcul; trebuie să rămâi în ţarc.

Dacă începi să te spovedeşti direct lui Dumnezeu, toată strategia de a te ţine înrobit într-un lagăr de concentrare psihologic va eşua.

Aşa că lasă-l pe papă să facă ce vrea să facă: vin în Italia, şi îl voi provoca în propriul său Vatican asupra fiecărei probleme fundamentale a religiei. Dacă nu are nici un curaj, poate merge în alt turneu mondial când eu sunt acolo."

Sursa: Osho, Socrate poisoned again after 25 centuries, (Talks in Greece), chapter 10

(Discurs din 24 februarie 1986)



http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=post&do=reply_post&f=85&t=9767#_ftnref1 Pissed off, în limba engleză.

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=post&do=reply_post&f=85&t=9767#_ftnref2 He really pissed, joc de cuvinte, pornind de la expresia pissed-off (scos din sărite, enervat)

Trimis de: gypsyhart pe 13 Apr 2010, 10:12 AM

O poveste despre iad, rai, credinta si virtute...


<<Am auzit: A fost un gânditor englez, Edmund Burke. El obişnuia să se ducă la biserică duminica – nu era un credincios dar îi plăcea de predicator şi de felul în care acesta vorbea despre lucruri.

Cineva l-a întrebat: „Nu eşti un credincios, şi nu eşti un om religios, de ce te duci atunci în fiecare duminică, şi atât de regulat?" El a spus: „Din când în când vreau să văd o persoană care crede cu adevărat. Doar să văd o persoană care are credinţă este minunat în sine. Eu nu am nici o credinţă, dar acest predicator este un om al credinţei. Poate că se înşeală – eu ştiu că se înşeală, dar asta nu contează. El este frumos în credinţa sa. Pare că el a realizat adevărul. Poate că este într-o iluzie, dar nu asta e esenţial – eu încerc în permanenţă să obţin ceva iar el a realizat. Deci numai să mă uit la el, merg acolo."

Într-o zi l-a întrebat pe preot – pentru că preotul predicase în seara aceea că oamenii care sunt buni, virtuoşi şi cred în Dumnezeu, vor merge în rai – după predică, Burke l-a întrebat pe preot: „Dar oamenii care sunt buni şi virtuoşi însă nu cred în Dumnezeu? Ei unde vor merge? Vor merge în rai? Dacă spui <<Da>> atunci a crede în Dumnezeu nu este necesar. Atunci credinţa, toată ipoteza este inutilă! Dacă o persoană poate merge în rai doar fiind virtuoasă, atunci care mai e rostul credinţei? Iar dacă spui că oamenii care sunt buni şi virtuoşi şi nu cred în Dumnezeu trebuie să meargă în iad, atunci care mai e rostul în a fi bun şi virtuos? Doar a crede în Dumnezeu va fi suficient."

Acest Burke era un logician, şi preotul era încurcat. A spus: „Dă-mi câteva zile, va trebui să cercetez. Nu ştiu exact ce se întâmplă."

A încercat timp de şapte zile să se gândească din toate unghiurile posibile, dar nu a putut înţelege, pentru că încurcătura era ACOLO. Dacă spune „Da", atunci este o problemă. Dacă spune „Nu", şi atunci este o problemă.

În a şaptea zi a venit la biserică cu o oră înainte de predica sa; s-a dus pe terasă, acolo medita, şi-a închis ochii – toată noaptea trecută nu putuse să doarmă pentru că s-a gândit şi s-a gândit şi s-a gândit – şi din nou, a adormit, şi a avut un vis.

În vis s-a văzut pe el mergând într-un tren, undeva. A întrebat: „Încotro merge acest tren?" şi oamenii au spus: „Noi mergem în rai". El a spus: „Asta e bine. Ăsta e lucrul corect. Voi întreba unde sunt acei oameni care sunt virtuoşi, de exemplu Socrate – bun, virtuos, dar el nu a crezut niciodată în Dumnezeu; unde sunt ei? " Aşa că s-a dus în rai. Dar nu i-a plăcut înfăţişarea locului. Arăta puţin decăzut, nici o fericire, puţin plictisitor, nici un entuziasm – bineînţeles, tăcut – dar părea mort. Nu îi venea să creadă că acesta este raiul.

Apoi a întrebat: „Când pleacă trenul pentru iad?" Trenul era pregătit, aşa că a intrat. S-a dus în iad. Nu-i venea să-şi creadă ochilor din nou, pentru că lucrurile erau cu adevărat minunate. Copaci frumoşi, verdeaţă, flori, păsări cântând, şi toată lumea era fericită. A spus, „Este ceva greşit! ACESTA pare să fie ca raiul."

S-a dus în oraş. A întrebat oamenii: „Este Socrate aici?" Ei au spus: „Da, lucrează pe câmp." Aşa că s-a dus la Socrate şi a spus: „Eşti aici? Tu, bun şi virtuos, dar nu ai crezut în Dumnezeu. Deci ai fost aruncat în iad?" El a spus: „Eu nu ştiu nimic de iad, dar de când am venit aici l-am transformat într-un rai."

ŞOCAT, a deschis ochii.

Edmund Burke aştepta jos pe scări. A venit acolo şi a spus: „Nu ştiu acum exact, dar am avut un vis pe care ţi-l voi spune. În vis am ajuns să realizez că oamenii care sunt buni şi virtuoşi oriunde s-ar duce – acel loc devine rai. Oamenii care nu sunt virtuoşi şi buni, chiar dacă ei cred în Dumnezeu, oriunde s-ar duce – acel loc devine un iad. Aşa mi-a fost descoperit în visul meu.">>

(Sursa: Osho, Tao-the three treasures, vol 4, ch.1)

Trimis de: gypsyhart pe 15 Oct 2010, 09:09 AM

Osho despre iubire, creştini, pe acolo....

CARE ESTE DIFERENȚA DINTRE IUBIREA TA ȘI IUBIREA UNUI CREȘTIN?

Este o diferență imensă. Iubirea unui creștin este doar o idee în minte. Iubirea mea este inima mea; nu are nimic de-a face cu gândurile mele, are ceva de-a face cu ființa mea.

De exemplu, Iisus îl definește pe Dumnezeu ca fiind iubire; După mine, asta e foarte jignitor față de iubire. Dumnezeu este non-existent și el face din iubire numai un aspect al lui Dumnezeu – "Dumnezeu este iubire". Dumnezeu poate fi multe alte lucruri.

Dacă ar fi să definesc cu aceleași cuvinte, aș spune, "Iubirea este Dumnezeu". Atunci Dumnezeu nu poate fi altceva decât iubire, atunci devine sinonim cu iubirea - și dacă iubirea este Dumnezeu, atunci nu este nevoie să mai dovedești existența lui Dumnezeu. Ea este dovedită de experiența iubirii.

Dumnezeu nu mai este o persoană care creează lumea; este o energie a iubirii care este creativă. Tot acest univers este iubire creativă. Eu anulez pur și simplu ideea de Dumnezeu.

Iubirea este totul.

Cu cât ești mai iubitor cu atât ești mai divin.

Când ajungi la vârful cel mai înalt al iubirii, ai experiența dumnezeirii – nu a lui Dumnezeu. Pentru mine, dumnezeirea este exact ca un parfum: îl simți dar nu îl poți prinde.

Diferența poate fi văzută în actualitate. Timp de două mii de ani creștinii au învățat despre iubire, și timp de două mii de ani au omorât oamenii, au ars oamenii de vii, au distrus orașe, au ars orașe. I-au spus cruciadă, jihad, război religios. Însăși termenul război religios este contradictoriu: nu poate exista nici un război religios; orice război este ireligios.

Să fii religios înseamnă să fii dincolo de violența stupidă, de crimă, de ardere, de ucidere. Dar acești două mii de ani arată realitatea iubirii creștine: în numele iubirii, au ucis atâția oameni, au ars atâtea femei de vii, încât pare absolut ciudat că încă mai au tupeul să vorbească despre iubire.

Iubirea mea nu vă va duce la război, nu va crea cruciade. Iubirea mea vă va ajuta să dansați, să cântați. Iubirea mea vă va ajuta să intrați în comuniune cu tot mai multe ființe umane, pe căi din ce în ce mai profunde – căile inimii.

Dacă iubirea mea are succes, nu va fi nici un război în lume. Dacă iubirea mea are succes, nu este nevoie de nimic altceva – pentru că atunci când inima ta este plină de iubire nu poți să fii furios, nu poți să fii frustrat, nu poți să te simți fără sens, nu poți să te simți neliniștit; nu poți să gândești că existența este doar un accident. Iubirea este așa o împlinire, o mulțumire așa de profundă, încât orice altceva pur și simplu pălește. Devii iubire pură...și înflorirea iubirii pure este înflorirea conștiinței tale, a ființei tale, a existenței tale, a destinului tău.

Iubirea creștină este doar un cuvânt. Iubirea mea este o realitate. Dacă și iubirea lor ar fi fost o realitate, lucrurile ar fi fost complet diferite.

I-am cerut papei, cu respect și iubire, o discuție publică despre fundamentele religiei. Este așa un laș încât nu este dispus. Aici, doar ca exemplu, arhiepiscopul acestei insule minunate (insula Creta in Grecia, unde Osho a stat în 1986, pentru o luna, sau aşa ceva...) l-a sunat pe proprietarul casei, care este gazda mea, spunându-i: "Dacă nu îl vei da afară din casa ta, o vom arde." Poți vedea iubirea – iubirea creștină.

Nu fac nici un rău nimănui, și dacă el simte că greșesc, este invitat și binevenit să avem o discuție deschisă despre orice crede el că greșesc. Dar să arzi biata casă? – Eu voi pleca în câteva zile, iar casa este minunată.

Dar l-am informat pe arhiepiscop, "Dacă ai de gând să o arzi...cel puțin, dacă nu poți creștin, fii măcar un gentleman: dă-mi de știre, ca să pot fi înăuntru și poți să ma arzi și pe mine. Aceasta va fi o dovadă a iubirii tale."

A vorbi este un lucru.

A trăi este cu totul altul.




Sursa: Osho, "Socrates, poisoned again after 25 centuries - Talks in Greece", chapter 24, question 4.


(Socrate, otrăvit din nou după 25 de secole" – Discursuri din Grecia, capitolul 24, întrebarea 4)

Trimis de: gypsyhart pe 14 Feb 2011, 11:50 AM

Osho, despre timpuri speciale şi obişnuite, şi despre jocurile egoului...


"ESTE HAOSUL CARE APARE ACUM, ÎN EPOCA NOASTRĂ, DIFERIT DE ACELA DIN ALTE TIMPURI? SE SIMTE CA ŞI CUM AR FI UN TIMP SPECIAL. SAU ORICE TIMP ESTE SPECIAL?

Da, orice timp este special, fiecare moment este special. Dar fiecare epocă simte că ACEASTĂ epocă este specială. Acesta este egoul epocii. Fiecare epocă a simţit întotdeauna că nu a mai existat o asemenea perioadă, o perioadă aşa de revoluţionară, atâta haos, atâtea războaie, atâta înţelepciune – dar ceva este special.

Am auzit – nu ştiu cât de corect este, dar trebuie să fie; cunoscând mintea umană, trebuie să fie – când Adam şi Eva au fost izgoniţi din grădina Edenului, se spune că primele cuvinte care au fost rostite, ieşind afară pe poartă, au fost ale lui Adam către Eva, „Draga mea, aceasta este cea mai revoluţionară perioadă prin care trecem."

Prima zi a lumii, primul moment mai degrabă, primul pas în lume – şi revoluţia! „Aceasta este perioada cea mai revoluţionară prin care trecem." Şi de atunci, fiecare Adam a simţit asta, şi fiecare Adam trebuie să îi spună fiecărei Eve, „Draga mea, aceasta este cea mai măreaţă epocă pe care o trăim, foarte specială."

De ce se întâmplă acest lucru? Epoca este specială, religia în care te-ai născut este specială, Maestrul pe care îl urmezi este special – cel mai mare din lume, cartea în care crezi este scrisă de Dumnezeu însuşi, nu de fiinţe umane obişnuite, tot ce îţi aparţine ţie este special – aşa este ajutat egoul, sprijinit; acestea sunt PROPTELELE.

Ţara în care eşti născut este specială. Dacă eşti indian, atunci ţara este sfântă. Dacă eşti englez atunci ştii foarte bine că eşti cel mai bun din lume. Dacă eşti francez – la fel.

Asta se întâmplă; şi aceasta este o metodă atât de vicleană încât nu vei fi conştient de ceea ce îţi faci ţie însuţi; făcând religia ta specială, TU devii special. Nu înseamnă că creştinismul este special, de fapt TU eşti cel care este special! Datorită ţie, creştinismul pare să fie special. Nu înseamnă că India este un tărâm sacru, este datorită ţie, tu eşti atât de religios! Fiinţa ta este atât de sfântă! Datorită ţie, întreaga Indie devine o ţară religioasă, specială. Oriunde te-ai fi născut, acelaşi lucru s-ar fi întâmplat. Dacă te-ai fi născut în Olanda, sau în China, acelaşi lucru s-ar fi întâmplat.

Încearcă să priveşti în asta. Lumea este întotdeauna fie obişnuită, fie extraordinară, pentru că nu are nici un sens să spui că este mereu extraordinară, asta nu face nici o diferenţă. Dacă există momente obişnuite, doar atunci pot unele momente să fie extraordinare. Deci poţi spune fie că lumea este întotdeauna obişnuită, timpul obişnuit, ţara, religia – totul, sau poţi spune că este mereu extraordinară – este acelaşi lucru, pentru că atunci nu există nimic cu care să compari, cu care să contrastezi. Şi încet, încet, dacă renunţi la aceste proptele, brusc vei dispărea. Ţara ta obişnuită? – atunci nu poţi să mergi aşa de mîndru cum o făceai înainte. Limba ta obişnuită? – atunci vei ezita puţin. Dacă totul este obişnuit: naşterea ta, familia ta, asta şi ailaltă, atunci cum ai putea să ajuţi egoul să fie puternic? Toate proptelele se retrag – egoul cade la pământ.

Acestea sunt trucuri foarte subtile.

Am auzit despre un profesor, un profesor de filozofie de la Universitatea din Paris. Într-o zi, le-a spus brusc studenţilor săi: „Eu sunt cel mai măreț om din lume!" Nu le venea să creadă! Acest profesor obişnuit – şi chiar şi aşa, nu un profesor de fizică ci de filozofie; nimeni nu vine nici măcar să studieze, rar, vin unii oameni nebuni, şi nimeni nu e interesat de acest Departament, cel mai neglijat din universitate, şi el este cel mai măreț om din lume? Au râs. Au zis, „Am auzit mereu că filozofii sunt puţin excentrici, dar acum dovedeşti acest lucru. Tu eşti cel mai măreț om din lume? Atunci ce să mai zicem de Richard Nixon? Şi de Mao Tse-Dung? Şi de Indira Ghandi? Ce să mai zicem de aceşti oameni?"

El a spus, „Staţi! De fiecare dată când spun ceva, dovedesc, eu sunt un logician. Voi dovedi. Am o dovadă, dacă nu aş fi avut dovada nu aş fi făcut niciodată o asemenea afirmaţie."

A adus, a doua zi, o hartă a întregii lumi. A fixat-o de perete şi a spus, „Veniţi aici, acum voi dovedi. Care este cea mai măreață ţară din lume?" Bineînţeles că era Franţa, pentru că toţi erau francezi. Aşa că renunţaseră la întreaga lume, doar Franţa rămăsese. Apoi a spus, „Care este cel mai măreț oraş din Franţa?" Bineînţeles că era Paris, toţi erau parizieni. Apoi a spus, „Şi care este cel mai măreț loc din Paris?" Bineînţeles că era Universitatea, citadela înţelepciunii. Acum studenţii au început să se simtă puţin neliniştiţi pentru că se apropia de concluzie, şi ar fi fost dificil acum să îl combaţi. Şi apoi a spus, „Care este cel mai bun şi mai măreț Departament al Universităţii?" Bineînţeles că trebuia să fie filozofia: cea mai veche, cu cunoaşterea cea mai secretă. „Şi cine este şeful Departamentului de Filozofie? El este cel mai măreț om din lume."

Aşa funcţionaţi cu toţii. Aceasta este logica, aceasta este dovada.

Vă rog, nu fiţi ridicoli. Lăsaţi filozofii să fie ridicoli, voi nu trebuie să fiţi. Aruncaţi toate aceste nonsensuri. Sunt toate gunoaie. Şi odată ce le arunci, te vei simţi atât de curat. Ca şi acum ai fi făcut o baie în eternitate. Te vei simţi atât de uşurat, atât de tânăr, pentru că tot acest putregai din capul tău te strică. Eşti bolnav din cauza lui. Nu poţi fi sănătos până nu arunci tot acest gunoi.

Fii simplu, obişnuit. Totul este obişnuit – sau poţi să îi spui extraordinar, nu este nici o diferenţă. Această dimineaţă este la fel de extraordinară ca orice altă dimineaţă.

Şi oamenii mereu au crezut asta. De fiecare dată când te îndrăgosteşti, simţi – această femeie, aceasta e regina, Cleopatra. Nu a mai existat niciodată aşa o femeie…Dar fiecare iubit a simţit asta. Şi nu doar asta, te vei îndrăgosti din nou şi din nou şi din nou, şi din nou vei simţi că, „Acum este adevărata Cleopatra; aceea a fost nimic;" Şi vei uita că ai spus acelaşi lucru multor femei.

Fiecare iubit simte o creştere a egoului. Şi asta a fost cauza multor suferinţe în lume. Creştinii cred că ei sunt speciali, chiar aleşii lui Dumnezeu. Evreii cred că ei sunt foarte speciali, Dumnezeu i-a făcut poporul ales. Şi acest lucru a creat multă suferinţă în lume. Dacă eşti poporul ales, atunci ţi se iartă toate păcatele, poţi să faci orice îţi place.

Nimeni nu e ales, sau toată lumea este aleasă! Câinele de pe stradă este de asemenea un câine ales, şi iarba obişnuită este de asemenea aleasă, şi stelele sunt şi ele alese, şi tu eşti ales – fie toate sunt alese, fie nimeni nu este ales, rămâne să hotărăşti tu.

Dar nu spune niciodată, „Eu sunt ales", pentru că atunci cum rămâne cu ceilalţi?

Oameni nebuni ca Adolf Hitler, Mussolini, Tojo, Stalin, ei simt cu toţii că sunt oameni aleşi; ei sunt FĂCUŢI să conducă, iar alţii sunt făcuţi să fie conduşi. Aceşti oameni creează necazuri. Dar şi tu ai aceeaşi sămânţă în interiorul tău; dacă îi permiţi să crească poţi deveni un Adolf Hitler.

Nimeni nu este special. Viaţa este atât de frumoasă în obişnuitul ei, atât de extraordinară în obişnuitul ei, de ce să aduci aceste concepte absurde în ea şi să o tulburi?"

(Sursa: Osho, "Tao, the three treasures", vol 3, ch.8, question 2)

Trimis de: gypsyhart pe 23 Feb 2011, 01:06 PM

Osho, despre boală, cancer....


"O boală, orice boală, apare mai întâi adânc în minte şi apoi se mişcă spre corp. Poate dura o perioadă lungă să ajungă la corp, e o distanţă mare. Tu nu eşti conştient de ea când este în minte, devii conştient de ea doar când loveşte puternic la rădăcinile corpului. Simţi mereu boala în corp, dar ea îşi are orginea întotdeauna în minte. Tu nu eşti conştient de ea atunci, aşa că nu poţi să faci nimic în legătură cu ea, dar când ajunge la corp, atunci normal că începi să cauţi un doctor, un ajutor. Doctorul, văzând-o în corp, începe să o trateze în corp. Ea poate fi tratată în corp – dar atunci o altă boală va aparea, pentru că tratamentul nu s-a dus chiar la sursa ei. Ai schimbat efectul, dar nu şi cauza. Dacă poate fi schimbată în minte, atunci boala va dispare din corp imediat. Astfel dovedeşte cercetarea modernă în hipnoză, că orice boală – cel puţin în principiu – poate fi transformată, schimbată, se poate renunţa la ea, dacă mintea este schimbată. Şi viceversa este şi ea adevărată: dacă mintea este convinsă prin hipnoză, atunci boala poate fi creată deasemenea. Doar cu două sau trei zile înainte, cineva mi-a trimis un articol de mare însemnătate. Un om – un doctor, un doctor din California – a tratat mulţi pacienţi cu cancer doar prin imaginaţie. Acesta este primul indiciu care deschide uşa... Şi nu un pacient, mulţi. Ce face el e că, pur şi simplu le spune să-şi imagineze – dacă au cancer la gât, le spune să se relaxeze şi să-şi imagineze că toată energia corpului lor se mişcă spre gât, şi glanda este atacată de energia lor. Exact ca nişte săgeţi, de peste tot, de pretutindeni - îndreptându-se spre gât şi atacând boala. În trei, patru sau şase săptămâni, glanda dispare pur simplu fără să lase nici o urmă înapoi. Şi cancerul se crede că este incurabil! Cancerul este o boală modernă; a venit din cauza stressului, a tensiunii şi a anxietăţii vieţii. Nu a existat, de fapt, nici un leac pentru ea până acum, prin intermediul corpului. Dacă cancerul poate fi tratat prin intermediul minţii, atunci orice poate fi tratat prin intermediul minţii."

Sursa: Osho, Come Follow to You, Vol. 1, Chapter 5

(Osho, Vino, urmează-te, vol 1, capitolul 5)

Trimis de: gypsyhart pe 3 Aug 2011, 02:54 PM

Osho, despre casatorie si relatia dintre barbat si femeie...

De ce este atât de dificilă prietenia dintre barbaţi şi femei? De ce există această relaţie urâtă
între un barbat si o femeie?

"Răspunsul este foarte simplu. Căsnicia este cea mai urâtă instituție inventată de om. Ea nu este ceva natural; a fost inventată de bărbați pentru a putea pune monopol pe o femeie. Bărbații au tratat dintotdeauna femeile ca pe o bucată de pământ, ca pe o proprietate. Ei le-au redus la statutul de simple obiecte.

Nu trebuie să uitați însă că dacă reduceți pe altcineva la statutul de obiect, fie și inconștient, sunteți la rândul vostru reduși la același statut. În caz contrar, nu ați putea comunica unii cu alții. Dacă poți vorbi cu un scaun, înseamnă că și tu ești un scaun.

Căsătoria este împotriva naturii. Voi nu puteți fi siguri decât de momentul prezent. Orice promisiune pentru ziua de mâine este o minciună, iar căsătoria reprezintă o promisiune pentru o viață, că veți rămâne împreună, că vă veți iubi, că vă veți respecta reciproc până la ultima suflare. Iar preoții, cei care au inventat atâtea lucruri îngrozitoare, vă spun că orice căsătorie este legată în cer. Nimeni nu este legat în cer, căci nu există cer.

Dacă ascultați de natură, problemele voastre vor dispărea pur și simplu. Problema este simplă: bărbații sunt atrași de femei, femeile sunt atrase de bărbați, dar atracția nu poate rămâne de-a pururi aceeași. În general, omul este atras de ceea ce reprezintă o provocare, de ceea ce nu a obținut încă. Vezi un bărbat frumos, sau o femeie frumoasă, și te simți atras de el sau de ea. Nu este nimic rău în asta. Simți că inima îți bate mai repede. Ai vrea să fii alături de respectivul bărbat sau de respectiva femeie, atracția este uriașă, iar în momentul acela ești convins că ai putea trăi alături de el sau de ea de-a pururi.

Îndrăgostiții nu se amăgesc reciproc,ei își spun adevărul, dar acest adevăr aparține clipei prezente. Atunci când un îndrăgostit îi spune iubitei sale: "Nu pot trăi fără tine", el nu îți propune neapărat să o amăgească, ci este cât se poate de sincer. Dar el nu cunoaște natura vieții. Mâine aceeași femeie nu i se va mai părea la fel de frumoasă. Pe măsură ce va trece timpul, viața alături de ea i se va părea o închisoare.

Cei doi ajung să îşi cunoască perfect întreaga geografie. La început totul era doar un teritoriu necunoscut care se cerea descoperit; acum nu a mai rămas nimic care să fie descoperit. Iar repetiția mecanică a acelorași acțiuni și a acelorași cuvinte pare ceva urât. Așa se explică de ce pasiunea se transformă în ură. Femeia ajunge să îl urască pe bărbat, căci el face aceleași lucruri mereu și mereu. Când el intră în casă, ea se retrage în pat, sub pretextul că are o migrenă. Acesta este un avertisment, un semn că nu mai are chef de aceeași rutină. Pe de altă parte, bărbatul flirtează cu secretara sa la birou; acum se află iarăși pe un teritoriu necunoscut.

Ceea ce este nenatural îi leagă pe oameni, în numele religiei, în numele lui Dumnezeu, pentru întreaga lor viață.

Într-o lume mai bună și mai inteligentă, oamenii se vor iubi, dar nu vor mai face contracte. Iubirea nu este o afacere! Ei se vor înțelege reciproc, și vor înțelege curgerea neîntreruptă a vieții. Ei vo fi sinceri unii cu alții. În momentul în care bărbatul va simți că iubita lui nu mai este interesată de el, îi va spune că a sosit timpul despărțirii. Nefiind nevoie de căsnicie, nu va mai fi nevoie nici de divorț. Abia atunci va fi posibilă prietenia.

De ce nu este posibilă prietenia între bărbaţi şi femei! Prietenia nu poate fi posibilă între un prizonier și temnicerul său. Ea este posibilă numai între ființe umane egale între ele, complet eliberate de limitările societății, culturii, civilizației, care trăiesc în conformitate cu adevărata lor natură.
Nu este o insultă pentru o femeie dacă bărbatul îi spune: "Dragă, luna de miere s-a terminat". Nu este o insultă pentru un bărbat dacă femeia îi spune: "Relația noastră și-a pierdut frumusețea. Vântul care sufla înainte nu mai adie. Anotimpul s-a schimbat. Între noi nu mai există primăvară; florile nu mai înfloresc, mireasma lor nu mai există. A sosit timpul să ne despărțim". Și dacă nu va mai exista instituția legală a căsniciei, nu va exista nici instituția divorțului.

Cu adevărat urât mi se pare ca un tribunal, un judecător sau statul să intervină în viața voastră privată. Ca să divorțați, voi trebuie să le cereți permisiunea. De ce? Cine sunt ei? Toată problema ține de cei doi indivizi, este afacerea lor privată.

Omul preferă să creeze societăți, culturi, civilizații, reguli, care au transformat întreaga umanitate în ceva nenatural. Așa se explică de ce bărbații și femeile nu pot fi prieteni. Ei pot fi numai soți și soții, lucru care este absolut îngrozitor, căci asta înseamnă că ei pun stăpânire unii pe alții.

Oamenii nu sunt obiecte, nimeni nu poate pune stăpânire pe ei. Dacă mie mi se pare că nevasta ta este frumoasă și o abordez, tu te enervezi pe mine și ești gata să mă iei la bătaie, căci am îndrăznit să mă ating de proprietatea ta. Nici o soție nu este proprietatea cuiva, la fel, nici un soț. Ce fel de lume ați creat?

Oamenii sunt reduși la proprietăți; între voi există gelozie, ură.
Dacă tu însuți ești atras de nevasta vecinului, ți se pare firesc să îți bănuiești propria nevastă. Soția ta știe perfect că este atrasă de altcineva, dar nu se poate apropia de el din cauza ta. Este firesc ca iubirea să se transforme astfel în ură, iar aceasta va continua să se acumuleze o viață întreagă. Si cum credeți că se pot naște copii frumoși din această ură? Ei nu se nasc din iubire, ci din datorie. Este de datoria femeii să îl lase pe bărbatul ei să o folosească. Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, nu există o diferență între șoțiii și prostituate. Singura diferență este ca și aceea dintre a merge cu mașina personală și a merge cu taxiul. O prostituată este cumpărată pentru numai câteva ore; soțiile sunt afaceri pe termen lung, deci sunt mai economice. Membrilor famililor regale nu li se permite nici măcar să se căsătorească în afara sângelui regal; totul este o afacere de statut, de bani, de putere… Nimeni nu poate iubi pe nimeni în asemenea condiții, când relațiile de cuplu sunt de natură financiară.

Omul a creat o societate în care prietenia dintre femei și bărbați este imposibilă. Prietenia este atât de valoroasă tocmai pentru că îi permite celuilalt o libertate deplină, indiferent de consecințe. Dacă iubesc o femeie, și într-o zi ea vine și îmi spune că s-a îndrăgostit de altcineva și că este fericită alături de el, ar trebui să mă simt și eu la fel de fericit. O iubesc, deci îi doresc să fie fericită. Și atunci, care-i problema? Dacă ea este mai fericită alături de altcineva, de ce ar trebui eu să mă simt rănit?

Singurul care se simte rănit este egoul vostru: ea și-a găsit pe altcineva mai bun decât voi. Nici măcar nu trebuie să fie mai bun, poate fi propriul vostru șofer, dar este vorba de schimbare. Dacă i-ați putea acorda celuilalt o libertate totală, ați putea probabil să rămâneți împreună întreaga viață, sau chiar o eternitate, căci atunci nu veți mai simți nevoia să scăpați de el(ea).

Dacă doi oameni sunt împreună astăzi, din propria lor voință, acest lucru ar trebui să fie de ajuns. Dacă maine vor dori să mai stea împreună, foarte bine. Dacă nu vor dori, asta este treaba lor; nimeni nu ar trebui să se bage peste decizia lor.

Viața este atât de simplă și de frumoasă; nu îi lipsește decât un singur lucru: libertatea. Viața ar trebui să fie o bucurie, o desfătare. Numai atunci se va putea vorbi de prietenie între bărbați și femei. În caz contrar, bărbații și femeile vor rămâne aceiași dușmani intimi."

Fragment din cartea "Cartea despre femei". (Text preluat de http://freeurmindnheart.blog.com/2011/03/24/de-ce-este-atat-de-dificila-prietenia-dintre-barba%C8%9Bi-%C8%99i-femei-de-ce-exista-aceasta-rela%C8%9Bie-urata-intre-un-barbat-%C8%99i-o-femeie/)

Trimis de: gypsyhart pe 7 Aug 2011, 09:49 PM

Cum ziceam pe topicul cu "Stiinta si Mistica", pun aici un video de 10 minute, in care Osho vorbeste despre omul de stiinta si calatoria interioara:

http://www.youtube.com/watch?v=a2u1g1dnKT8&feature=channel_video_title

PS. Trebuie sa activati subtitrarea de la butonul de "CC".

Trimis de: gypsyhart pe 19 Aug 2011, 01:03 PM

Osho, vorbeste intr-un interviu despre psihologi...(cu subtitrare in limba romana): http://www.youtube.com/watch?v=SJb-VZ-5jaI

Trimis de: gypsyhart pe 15 Nov 2011, 09:46 PM

Osho, despre minte, inima, fiinta....


Este o vreme pentru a folosi mintea?


Împotriva societății, folosește mintea. Mintea este un instrument perfect pentru a te menține independent, pentru a te menține alert. Este un bun luptător, dar nu este un iubit. Deci atunci când este nevoie să lupți, când este nevoie să iei poziție pentru libertatea ta, folosește mintea; inima nu va fi de nici un folos. Inima nu știe nici un mod de a lupta.

Dar contextul este total diferit, și numesc conștient acel om care își poate folosi capacitățile în contextul lor adecvat și nu le amestecă. Ochii sunt pentru văzut – nu poți auzi cu ei. Iar urechile sunt pentru auzit - nu poți vedea cu ele. Așa că folosește-le oricând nevoia este acolo, și nu le lăsa să se amestece una în calea celeilalte.

Mintea este un instrument minunat. Trebuie să fie ascuțit, dar amintește-ți limitările ei. Ea ar trebui să rămână un servitor față de inimă. În momentul în care devine stăpânul, inima moare pur și simplu. În sclavie, inima nu poate exista.

Deci nu este nici o contradicție în ceea ce am spus – doar două contexte diferite. Și conștiința ta este diferită de ambele, prin urmare, o persoană conștientă își poate folosi inima când este nevoie, își poate folosi mintea când este nevoie, le poate pune pe ambele în tăcere când vrea să fie absolut într-o stare de nirvana, unde nu este nevoie nici de minte, nici de inimă. Când vrea pur și simplu să fie el însuși, nu este nevoie de nici una din ele.

Dacă eşti stapânul instrumentelor tale, nu este nici o problemă. Dacă ai un flaut şi te întreb, „Poţi să te opreşti din cântat pentru câteva momente – vreau să vorbesc cu tine," şi tu spui, „Nu pot s-o fac; flautul nu se opreşte," ce se va crede despre tine? Eşti nebun. Flautul nu se opreşte? Deci nu tu cânţi la flaut, flautul cântă la tine. Când vrei să opreşti mintea, doar spune, „Stop" – trebuie să se oprească. Dacă se mişcă chiar şi numai puţin, asta înseamnă că ceva trebuie făcut urgent. Asta e periculos: servitorul încearcă să fie stăpânul. Servitorul ar trebui să fie servitorul, şi stăpânul ar trebui să fie stăpânul. Şi dincolo de amândoi este fiinţa ta, care nu este nici servitor, nici stăpân…care pur şi simplu este. Acea prezenţăhttp://#_ftn1 este ţelul tuturor meditaţiilor.


Osho, The Path of the Mystic, Talk #37 (Calea misticului, #37)


http://#_ftnref1 Isness, în limba engleză.

Trimis de: little1 pe 1 Feb 2012, 07:41 PM

http://en.wikipedia.org/wiki/1984_Rajneeshee_bioterror_attack

The 1984 Rajneeshee bioterror attack was the food poisoning of 751 individuals in The Dalles, Oregon, United States, through the deliberate contamination of salad bars at ten local restaurants with salmonella. A leading group of followers of Bhagwan Shree Rajneesh (now known as Osho) had hoped to incapacitate the voting population of the city so that their own candidates would win the 1984 Wasco County elections.[2] The incident was the first, and single largest bioterrorist attack in United States history.[3][4] The attack is one of only two confirmed terrorist uses of biological weapons to harm humans.[5]

Don't take spiritual advice from people with biochemical warfare labs in their basements. and 78 rolls royces.

Trimis de: mothman pe 2 Feb 2012, 07:48 PM

Bravo, little1! In sfarsit, cadem si noi de acord sub un aspect.

Inteleptul Osho, in vremurile sale de glorie:

Trimis de: gypsyhart pe 4 Feb 2012, 05:18 PM

little1, stai tu linistit, ca daca aveau dovezi impotriva lui Osho, pe episodul cu otravirile, nu mai apuca sa se intoarca in India. Si daca tu il crezi in stare de astfel de fapte, e strict problema ta. Deocamdata, ce este dovedit e ca un mic grup de 15-20 de persoane (asa zisi discipoli) au comis si coordonat acele actiuni criminale, folosindu-se de pozitia privilegiata pe care o aveau la un moment dat. O parte din ei au si fost condamnati...

Ce faci tu e ca si cum ai spune sa n-ai incredere in Iisus, pentru ca a acceptat sa aibe discipoli precum Iuda, care l-au tradat.

Cat despre Rolls Royce-uri (care btw, erau 93 nu 78), un scurt fragment din ce spune Osho despre acest subiect:

"Am lucrat în India timp de 20 de ani. Mii de oameni s-au transformat, milioane au ascultat conferinţele mele şi încă şi mai mulţi au citit ceea ce am scris. Times Of India, cel mai mare ziar din India şi totodată cel mai britanic şi conservator, nu a publicat în tot acest timp nici măcar un articol despre mine sau despre activitatea mea. În ziua în care am cumpărat o maşină a apărut un articol mare... despre maşină, nu despre mine! Ce fel de oameni sunt aceştia? Nu-i interesează de mine, de meditaţii, de oamenii care vin aici, habar nu au de ce se petrece aici, dar se interesează de o maşină. Au venit mai mulţi şi au întrebat: "Putem vedea maşina? ". Li s-a răspuns: "Veniţi la conferinţa de dimineaţă şi apoi puteţi vedea şi maşina" aşa că a trebuit, sărmanii de ei, să asculte conferinţa de 90 de minute doar pentru a vedea maşina! (...) După ei, dacă cineva vrea să devină sfânt trebuie să trăiască în sărăcie totală. Este ca un fel de masochism. Cu cât cineva se torturează mai tare, cu atât oamenii se gândesc că este mai spiritual. "

"Americanii cred că ei sunt cei mai bogaţi oameni din lume. Dar eu am inventat gluma cu cele nouăzeci şi trei de Rolls Royce-uri, şi le-am zdrobit orgoliul. Până şi preşedintele a fost cuprins de gelozie; guvernatorii, capii bisericilor la fel. Un păstor din Wasco County uita adeseori de Dumnezeu la slujbele de duminică, dar de maşinile mele niciodată. Făcea ce făcea şi le condamna. Şi, surprinzător, când am fost scos din închisoare - pe cauţiune - mi-a scris o scrisoare. M-a întrebat: „Acum, că trebuie să pleci la tine acasă, de ce nu donezi un Rolls Royce parohiei mele? Ar fi un act caritabil". Mintea omului... Eu învăţam mii de oameni cum să mediteze: Americii nu-i păsa. Mii de oameni veneau în comuna mea: Americii puţin îi păsa! În timpul festivalurilor, veneau zeci de mii de oameni şi din afara Americii; Americii tot nu-i păsa! Mass media discuta numai despre cele nouăzeci şi trei de Rolls Royce-uri.

Credeam că acest comportament este specific unei ţări sărace... Iată deci cum am distrus orgoliul Americii! Mie nu-mi trebuie nouăzeci şi trei de Rolls Royce-uri. A fost o glumă... o modalitate de atrage atenţia tuturor, în special a idioţilor, asupra comunităţii şi mesajelor mele. Altfel ar fi fost foarte greu ...
Nu sunt un ipocrit, eu sunt cel mai sărac om din lume care trăieşte cea mai bogată viaţă posibilă. Nu am nici un cent cu mine. Nu sunt, totuşi un adorator al sărăciei şi asta o dovedesc Rolls-urile. Eu respect bogăţia. Nimeni înaintea mea nu a avut curajul să spună asta (dintre liderii spirituali). Papa nu poate spune că respectă bogăţia, deşi este unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume.
Totuşi, nimic din ce am în aparenţă, nu este al meu. Totul aparţine comunităţii mele. Maşinile acelea îmi sunt făcute disponibile de cei din comunitate în fiecare zi. "

(Texte din "Autobiografia unui mistic non-conformist", preluate de pe acest blog: http://fymaaa.blogspot.com/search/label/OSHO)

Trimis de: little1 pe 4 Feb 2012, 06:35 PM

parerile mele sunt formate din mai multe surse; n-o sa intru in detalii pentru ca adevarul e intotdeauna la suprafata, conteaza doar sa vrei sa-l vezi. noi in rest avem vederi similare, atata doar ca nu mai admit nicio scuza sau explicatie metafizica pentru comportamentele ipocrite sau antisociale. scopul nu scuza niciodata mijloacele.
zic sa lasi si varianta mea aici, macar de dragul diversitatii
in rest, daca te face fericit, este f ok

Trimis de: The Dude pe 4 Feb 2012, 10:00 PM

MmmmDa...o lege esentiala pe care atat de multi o ignora...
Nu-i de mirare ca ne intelegem tot mai greu unii cu alti pe aceasta lume (planeta)....

Trimis de: The Dude pe 4 Feb 2012, 10:00 PM

Cred ca little1 e mult mai subtil...Oricum ce spui e o copilarie.
Totul a fost un scenariu, in care fiecare isi juca rolul in cunostinta continutului celorlalte partituri.

Eu n-as avea incredere intr-un Isus care unelteste cu tatal sau ca sa il piarda pe Iuda, chiar si intr-un joc al mantuirii...de exemplu...

Trimis de: gypsyhart pe 4 Feb 2012, 10:33 PM

Nu stiu care sunt sursele tale, conteaza ce expui in mod public. Deocamdata ai expus foarte putin, si stilul asta misterios in care te prezinti nu ma ajuta absolut deloc. Te-am urmarit si pe alte topicuri si in alte contexte, si se pare ca e o trasatura a ta. Daca ai ceva de spus, spune frate limpede, ce ma iei cu abureli din astea gen "adevarul e la suprafata, conteaza doar sa-l vezi."? Vrei sa fii politicos? Sau, ti se pare ca ma respecti mai mult asa? Te inseli.

Din punctul meu de vedere nu faci decat sa joci rolul cunoscatorului, care ofera foarte putin ca sa para ca detine foarte multe, si care nu ofera ceea ce are (sub motivul ca celalalt nu e destul de demn, sau pregatit) ca nu cumva sa ramana si fara ce are...

Apoi, daca te referi la cele 93 de Rollsuri, unde e ipocrizia? El insusi a zis ca e gurul oamenilor bogati, si ca nu adora saracia. Ce exemplu mai bun de consecventa, vrei?
Daca te referi la "comportamentele antisociale" ale Sheelei si ale celor care au ajutat-o constient sa-si manifeste setea de putere, sunt de acord cu tine. Oricum, care a fost vina lui Osho aici? Ca nu a jucat rolul salvatorului? Ce sustii tu de fapt?

Fireste ca o sa las si varianta ta aici, chiar te rog sa iti expui cat mai clar si explicit argumentele, sursele, si ce mai ai de expus.

Trimis de: little1 pe 5 Feb 2012, 11:55 AM

Multumesc @The Dude

@Gypsy, nu mai am nimic de demonstrat nimanui, imi ofer parerea, si-mi place sa o consider avizata, fara falsa modestie.
mi-a pierit interesul pentru discutii lungi, in urma carora in general fiecare ramane cu parerile lui.
uita-te numai la discutia ta cu abis.
si informatiile chiar sunt la dispozitia oricui. sursele sunt f publice.
in rest, ceea ce am zis e zis cu sinceritate: daca te face mai fericit, este f ok. norocul tau ca n-ai avut ocazia sa-l cunosti indeaproape. de departe, toti sfintii arata frumos.

good luck

Trimis de: gypsyhart pe 6 Feb 2012, 10:26 PM

@little1

Nu mai ai nimic de demonstrat, si totusi ai intervenit aici....ca sa arunci cu pietricele colorate si sa faci pe misteriosul...
Daca nu vrei sa spui mai multe, asta e, mergem mai departe.
Oricum, din partea mea ai o bila neagra, ca si stil de a aborda o discutie.

Te salut!

Trimis de: gypsyhart pe 30 Jun 2013, 09:43 PM

Fragment dintr-un interviu cu Osho, în care vorbește despre cine e el. Hahaha: http://www.youtube.com/playlist?list=PL6547D9C091410C6E&feature=plcp

Aici gasiți și o lista sumara cu discursurile video cu traducere in limba romana: http://www.youtube.com/playlist?list=PL6547D9C091410C6E&feature=plcp