Versiunea pentru tiparit a acestui topic
Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Dincolo de Ratiune _ Simplitatea Se Invata Greu
Trimis de: gio19ro pe 10 Jan 2004, 10:01 AM
Simplitatea se invata greu. Da, asa este, simplitatea se invata greu!
Cred ca primul lucru care va intrebati este: " Ce cauta subiectul asta la Dincolo..."?
Am ales sa-l pun aici si nu la Filosofie pt ca filosofi, in general, se pretind a fi sofisticati, a da explicatii savante si elitiste. Asta in ciuda faptului ca marile adevaruri sunt simple.
De ce simplitatea se invata greu? Cum sa ajunge intr-un astfel de punct in care cautam inocenta pierduta?
La inceputurile sale, omul a fost simplu dar si necioplit. Cand a intrezarit (subconstient) posibilitatea de a evolua a vrut sa se rafineze, sa devina ceva special, sfarsind aceasta etapa a evolutie sale prin dorinta de a fi cineva special.
O data cu descoperirea si afirmare cu putere a simtului individualitatii, omul a facut un pas mare dar a devenit si complicat, "cool" cum spun pustii de azi. Tot atunci a intrat in competie cu ceilalti semeni ai sai care erau si ei, ca si el, in aceeasi oala. Si ei doreau sa fie (sa para) complexi, sofisticati, cool, smecheri de smecheri.
P.S. O sa revin cu continuarea dar astept si opiniile voastre.
Trimis de: gio19ro pe 10 Jan 2004, 10:06 AM
Acest subiect l-am deschis inspirat fiind de semnatura colegei noastre colectionare. 
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=1545&st=30
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showuser=840
Trimis de: Tudy pe 10 Jan 2004, 10:47 AM
Parca Seneca spunea ca "viata e simpla, dar oamenii insista s-o complice"...
Si intr-adevar, daca ne uitam in jur, observam o societate care face tot posibilul sa-si complice existenta. Aceasta "complicare" e la ordinea zilei. Trebuie sa dai dovada de o foarte mare creativitate sa reusesti sa simplifici ceva...
Greseala consta in faptul ca viata e privita ca o competitie. Perceptia fenomenului alteritatii a creat o permanenta lupta intre individualitati, un fel de dute-vino haotic in care fiecare incearca sa ocupe o pozitie cat mai inalta in raport cu ceilalti... De fapt, omul nu se afla in competitie cu ceilalti. El se afla in competitie cu el insusi. O permanenta lupta, care odata incetata, i-ar putea permite sa traiasca cu adevarat. Viata nu e o competitie. Viata e o cale. Viata e o posibilitate. Viata e sansa care ni s-a dat sa ne valorificam adevaratul potential.
E simplu. E surprinzator de simplu sa traiesti. Atat de simplu incat omul trebuie sa intervina si sa-si complice propria existenta, pentru a se simti in largul sau. Abia dupa ce acest lucru se intampla, el incearca sa gaseasca sensul vietii, pe care tot el l-a ascuns atat de bine...
Cel mai eficient lucru pe care-l putem face e sa invatam sa fim simpli. Chiar daca e greu. 
Trimis de: Moira pe 10 Jan 2004, 11:07 AM
Interesant ca spui “se invata”. De ce nu vine de la sine? De ce nu face parte din definitie?
Eu nu am nimic comun cu filozofia, asa ca o sa-mi exprim parerea profana.
Intr-adevar, la inceput si viata, si omul, erau relativ simpli. Si probabil frumosi.
Nu sunt sigura ca viata s-a complicat sau a complicat-o omul. Nu sunt sigura ca omul este complicat, din moment ce are cam aceleasi nevoi ca la inceputuri (hrana, sex, asociere, spirit etc).
Ce vreau sa spun este ca omul nu este cu mult mai complex decat era la inceputurile sale, acum 11000 de ani sau asa ceva. Deci nu a devenit complex, a fost dintru bun inceput. OK, asta este una din premise.
Alta premisa: “cele mai mari adevaruri sunt simple, simplitatea este perfectiunea insasi”. Asta este destul de usor de demonstrat, macar tinand cont ca un rationament simplu are sanse mici de eroare. Faza cu perfectiunea…mai greu de dovedit, cel putin pt mine, dar hai sa admitem aceasta extrapolare (ca o paranteza: nu-mi place sa fac apel la bunul simt al audientei intr-o demonstratie, dar aici chiar ma simt depasita).
Omul, asa complex cum a fost creat, (desi nu este cel mai complex obiect cunoscut noua, sau este?)cauta perfectiunea. Deci, cauta simplitatea. Incearca sa o inteleaga, sa o invete, sa o patrunda cu mintea lui, cu spiritul. Paradoxal, in momentul in care ar atinge perfectiunea si totul ar deveni simplu si clar, existenta omului si-ar pierde rostul. Ar fi moartea lui.
Concluzie: omul atinge greu sau deloc perfectiunea tocmai pentru ca atingerea scopului ar echivala cu moartea lui, cel putin la nivel de spirit.
[observatie: rationamentul meu este departe de a fi simplu, este chiar alambicat si poate gresit. Este o buna demonstratie a naturii umane care ma guverneaza.].
Trimis de: Tudy pe 10 Jan 2004, 11:23 AM
Probabil ca "se invata" nu e formularea optima. Intr-adevar, starea primordiala a omului e aceea de simplitate. Simplitate in spirit. Din aceasta cauza, s-ar putea vorbi mai bine nu despre o "invatare" a simplitatii, ci despre o "dezvatare" de ceea ce s-a acumulat in timp.
Nevoile nu sunt chiar aceleasi ca "la inceputuri". Unde intra banii, curentul, televizorul, telefoanele mobile, mijloacele de transport, apa curenta, capitalismul, chirurgia cu laser sau Hanu Ancutei?... Sunt multi care urmaresc sa obtina aceste lucruri, crezand ca prin acestea vor fi mai fericiti, mai aproape de Fericire.
In momentul in care acea perfectiune e atinsa, nu se atinge si "moartea" spirituala a fiintei odata cu ea. Ce moare atunci este Ego-ul. Dar fiinta de-abia atunci incepe sa traiasca... Omul este perfect in potential. Tot ce trebuie sa faca e sa-si valorifice acel potential. Sunt unii care o fac, altii care n-o fac. Sunt unii care sustin sus si tare ca acest lucru e imposibil, si sunt altii care doar zambesc cand ii aud pe primii...
Trimis de: gio19ro pe 10 Jan 2004, 11:34 AM
| QUOTE (Moira @ Jan 10 2004, 10:09 AM) |
| Nu sunt sigura ca viata s-a complicat sau a complicat-o omul. Nu sunt sigura ca omul este complicat, din moment ce are cam aceleasi nevoi ca la inceputuri (hrana, sex, asociere, spirit etc). |
Totusi "complicarea" a intervenit odata cu asocierea pt ca individul a inceput sa-si caute locul in societate si a dorit sa urce pe scara societatii. Astel a intrat in razboi cu toti ceilalti.
E de la sine inteles faptul ca si-a pastrat necesitatile instinctuale (hrana, sex) dar a mai venit ceva in plus: MIMETISMUL SOCIAL.
Deci premisa ta potrivit careia nu s-a schimbat nimic cade. Iar "complexitatea" care spui tu ca a existata de la inceput trebuie spus ca, da, a existat de la inceput insa ca stare potentiala. Asa cum si stejarul in toata fala existat in ghinda.
Trimis de: gio19ro pe 10 Jan 2004, 12:02 PM
| QUOTE (Moira @ Jan 10 2004, 10:09 AM) |
| Omul, asa complex cum a fost creat, (desi nu este cel mai complex obiect cunoscut noua, sau este?)cauta perfectiunea. Deci, cauta simplitatea. Incearca sa o inteleaga, sa o invete, sa o patrunda cu mintea lui, cu spiritul. |
Deci a fost creat complex insa aceasta complexitate era una potentiala la inceputuri.
Tu spui ca omul cauta perfectiunea. Impresia mea e ca el cauta fericirea nu perfectiune.. Faza asta cu perfectiunea imi transpare ca un soi de truism. Ce e perfectiunea? Cum poate el sa o caute daca nu are reprezentari asupra ei? E adevarat ca putem totusi asocia fericirea cu perfectiunea insa omul cauta senzatii si sentimente. Acele senzatii si sentimente care ii dau o stare de fericire. Omul cauta Beatitudinea .
Unii ajung sa o caute chiar in alcool si droguri. De fapt o cauta peste tot. Viata omului e asemeni unui strigat disperat in cautarea fericirii.
Ce senzatie sau sentiment iti inspira notiunea de perfectiune? Eu unul sunt chiar curios. Si in pus pt a avea notiunea de perfectiune trebuie sa te complici mai intai. Deci pt a fi constient de perfectiune, de simplitate, omul se "complica", gusta din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului.
Si uite asa a fost alungat din Paradis.
Vorbesti despre Spirit asociindu-l cu mintea (ratiunea). Asta crezi tu ca e spirtul? Mintea?
Sa stii ca mintea te-a pacalit! Te-a mintit!
Trimis de: gio19ro pe 10 Jan 2004, 12:14 PM
"3. TREBUIE sa ajung eu la concluzia ca nu sunt o nulitate,..si asta este cel mai dificil!"
Cameron dixit. 
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=1130&st=0
Iata rezultatul luptei individului cu toti ceilalti. Oboseste. Ii vin in minte tot felul de idiei ciudate. Apare Dusmanul, adica INDOIALA.
Individualitatea incepe sa se nege pe sine. Ce se afla dincolo de individualitatile noastre limitate, de lungul sir de egoisme?
Unde e Omul si cine e El?
Bine ati venit Dincolo.....de ratiune!
Trimis de: Aminda pe 10 Jan 2004, 07:24 PM
| QUOTE (Tudy @ Jan 10 2004, 11:25 AM) |
| Probabil ca "se invata" nu e formularea optima. Intr-adevar, starea primordiala a omului e aceea de simplitate. Simplitate in spirit. Din aceasta cauza, s-ar putea vorbi mai bine nu despre o "invatare" a simplitatii, ci despre o "dezvatare" de ceea ce s-a acumulat in timp. |
Pana acum cel mai bun subiect la care m-a dus mouse-ul si capul. Intr-adevar, Tudy are perfecta dreptate, de aici si greutatea simplitatii. Oamenii redevin simpli atunci cand nu mai analizeaza ci se bazeaza pe instinct - adevarata parte a omului care face analiza. Cand instinctul omului este bine instruit, sansele de reusita in viata sunt mult mai mari: exista simplitate. In simplitate nu mai exista detalii in care sa ne pierdem, exista doar un intreg: simplu si perfect.
Trimis de: gio19ro pe 10 Jan 2004, 08:28 PM
| QUOTE (Aminda @ Jan 10 2004, 06:26 PM) |
| Pana acum cel mai bun subiect la care m-a dus mouse-ul si capul. |
Multumesc de apreciere.
Trimis de: Moira pe 10 Jan 2004, 10:42 PM
gio19ro,
1 piramida nevoilor este la fel de aplicabila acum cum a fost si la inceputuri. Atentie la ce spui, confunzi. Eu nu am zis ca “nu s-a schimbat nimic”, am zis ca viata a devenit complicata.
2 omul cauta SATISFACTIA, nimic altceva, dar asta este o alta discutie. Insasi gasirea perfectiunii ar oferi o mare satisfactie, nu? Perfectiunea este nedefinita tocmai din cauza ca nu o cunoastem, ca nu o putem gandi. Insa este reprezentabila sub multe forme: Dumnezeu, Universul, plictisul total etc.
Mintea, spiritul – era o enumerare. Nu o identificare a celor 2 notiuni. Atentie la confuzii.
Omul vine din Paradis, din simplitate, si se complica. Ii este greu sa o regaseasca pentru ca atunci nu ar mai avea nimic de cautat, ar fi mort sau ar fi inutil.
Nu este nevoie sa te chinui sa-mi demolezi rationamentul. Am zis dintru bun inceput ca probabil nu este cel mai bun. Poate ca ar trebui sa incerci sa recitesti postul meu initial. Simple as that.
Trimis de: fiatlux pe 10 Jan 2004, 11:26 PM
Simplitatea presupune ,in primul rand, un echilibru cu tine insuti ,sa(-ti) recunosti la masa Adevarului tot ceea ce reprezinta balastul unei vieti complicate (orgoliu, egoism, ura, invidie etc,etc). Si-apoi sa-ncerci sa te debarasezi de ele. Credinta (prin latura recunoasterii limitei umane si a normelor morale)este o cale care poate ajuta la intoarcerea la simplitate. Am spus ...intoarcere ,ptr . ca de la Adam citire, pana nu ne dam cu ...capul de sus, nu ne vindecam, din pacate. Este un efort care se merita sa fie facut,un efort spiritual indeosebi si necesita exercitii si iar exercitii. Daca vrei poti !!
Trimis de: Aminda pe 10 Jan 2004, 11:34 PM
Sa va mai spun eu despre simplitate...
Daca un om nu e simplu, nu are mintea libera. Inevitabil gandeste prea mult, devine pesimist si incepe sa isi planga de mila.
Daca un om nu e simplu, isi da seama de tot ceea ce il inconjoara, e constient, dar analizele lui il duc la concluzii care mai de care mai aberante. De aici se naste frica si paranoia. Din ele stim ce izvoraste: ura, minciuna, inselaciunea, tradarea, neincrederea, mai multa frica, si mai multa frica, boala.
Daca un om e simplu, nu gandeste prea mult. Nu isi dobandeste originalitatea, nu devine "unul din putinii...", nici "unul din marii...". Nu scapa de anumite ingradiri ale societatii, ale lumii. (Si daca ar scapa, ce ar vedea? Vezi ideea de mai sus. Norocosul!)
Daca un om e simplu, traieste in simplitate, cu mai putina frica, mai multa abilitate de a vedea bunul si frumosul. La fel ramane si sufletul lui - bun si frumos.
Daca un om redevine simplu, are orizonturi largi, mintea libera, isi cunoaste semenii si mediul, nu ii e frica de imprevizibil, fiindca stie cum sa il manuiasca in favoarea lui.
Daca un redevine simplu, stie sa se detaseze de ganduri exagerate, stie sa intre in randul societatii, sa isi faca datoria, dar in acelasi timp sa se deosebeasca, sa fie unic.
Trimis de: LigiaB pe 11 Jan 2004, 12:00 AM
Super subiectul ! Si mie imi place...
Gio, eu voi aborda subiectul dintr-un unghi putin diferit. 
voi fi pragmatica ...
Am un prieten care m-a socat nu demult spunindu-mi asa: "Ligia, eu am capacitatea sa vad lucrurile complicate-....simple!" Wow!! Foarte mult m-am gindit la aceste vorbe. Si eu fac de multe ori asa, dar nu puteam pune asa frumos in cuvinte ca el.
Intr-adevar, uitindu-ma la prietenul acesta, il vad calculat, sigur pe sine, f cerebral. Poate datorita acestui motiv reuseste sa simplifice lucrurile atit de bine.
Deobicei, tindem sa complicam lucrurile care ne confrunta zilnic, datorita unei stari emotionale ridicate. In special femeile, in ciuda faptului ca au un instinct mai dezvoltat, cad totusi prada emotiilor si deci, exagereaza, complica, amplifica situatiile...
Barbatii fiind mai logici, mai pragmatici scapa mai usor ca noi...
O solutie in a simplifica lucrurile, e sa nu ne pripim....sa ne gindim putin mai mult, sa le rasucim un pic, binenteles ca sint situatii si situatii, dar de cele mai multe ori, tot ce trebuie sa facem e sa gindim lucrurile la rece.
Gio, nu m-am departat prea tare de subiect, nu??
Trimis de: Aminda pe 11 Jan 2004, 12:06 AM
Eu spun ca revenirea la simplitate vine o data cu experienta.
Simplitatea inseamna sa vezi intregul, sa nu te pierzi in detalii si totusi sa le observi. Asta e tot secretul.
Trimis de: LigiaB pe 11 Jan 2004, 12:18 AM
| QUOTE |
| Simplitatea inseamna sa vezi intregul, sa nu te pierzi in detalii si totusi sa le observi. Asta e tot secretul. |
Aminda, f frumos spus.
Agreez 100%...si sa stii ca o sa te citez.
Trimis de: Mihai pe 11 Jan 2004, 12:38 AM
Cred ca mai degraba simplitatea inseamna a te descoperi, a afla cine esti cu adevarat. De obicei persoanele care refuza simplitatea sunt macinate de prejudecati si chiar de un complex de inferioritate.
Cum realizezi ca esti o persoana simpla? Redevenind simplu, treci prin etape care definesc si consolideaza ideea de simplu. Etape care te ajuta sa diferentiezi simplul de simplist.
In ce masura este simplitatea determinata de societate? Spre exemplu, o persoana din mediul rural este mai simpla decat una din mediul urban? De ce?
Trimis de: Aminda pe 11 Jan 2004, 01:41 AM
| QUOTE ("Mihai") |
| Cred ca mai degraba simplitatea inseamna a te descoperi, a afla cine esti cu adevarat. De obicei persoanele care refuza simplitatea sunt macinate de prejudecati si chiar de un complex de inferioritate. |
Da-mi voie sa te contrazic, Mihai. In momentul in care incepi sa te descoperi te impiedici de multe, uneori prea multe ganduri. Fiinta umana este o entitate mult prea complexa. Persoanele care ajung sa refuze simplitatea sunt cei care intr-adevar sunt macinate de prejucati - insa fara a le observa ("aschia din ochiul celuilalt vs. stalpul din ochii tai") - si cei care se cred mult prea superiori altora. Cei care sunt simpli au trecut de stadiul descoperirii sinelui - anii zbuciumati ai pubertatii (uneori prelungite) - si au redevenit simpli, au urcat la un nivel care e aparent mai jos, decat cel al geniilor neintelese, care inca se descopera.
| QUOTE ("Mihai") |
| Cum realizezi ca esti o persoana simpla? Redevenind simplu, treci prin etape care definesc si consolideaza ideea de simplu. Etape care te ajuta sa diferentiezi simplul de simplist. |
Defineste-mi te rog simplu si simplist. Mie mi se pare ca acest topic este chiar despre simplism. Nu cred ca are rost sa schimbam termenul in mijlocul discutiei. Sau poate inca nu stim cu totii despre ce e vorba? Nu mi-o lua in nume de rau, mi-e somn.
| QUOTE ("Mihai") |
| In ce masura este simplitatea determinata de societate? Spre exemplu, o persoana din mediul rural este mai simpla decat una din mediul urban? De ce? |
Interesant, am vrut si eu sa mentionez acest fel de simplitate - cea adevarata. Imi pare bine ca suntem pe o lungime de unda la ideea asta.
Oamenii din mediul rural nu au atat de mult acces la scoala, nici nu le sunt insuflate principii si valori morale. Suna tampit, imi cer scuze daca se intelege altceva decat vroiam sa spun. Ei traiesc intr-un mediu mai naiv si mai simplu, din cauza asta nici nu au nevoie sa stie cine a fost Fouche, cine a scris Peer Gynt etc. Acolo nu exista "high society", nu pentru asta sunt educati. Simplitatea lor este cea pe care am amintit-o intr-un post anterior:
| QUOTE |
| Daca un om e simplu, nu gandeste prea mult. Nu isi dobandeste originalitatea, nu devine "unul din putinii...", nici "unul din marii...". Nu scapa de anumite ingradiri ale societatii, ale lumii. (Si daca ar scapa, ce ar vedea? Vezi ideea de mai sus. Norocosul!) Daca un om e simplu, traieste in simplitate, cu mai putina frica, mai multa abilitate de a vedea bunul si frumosul. La fel ramane si sufletul lui - bun si frumos. |
Raman totusi la ideea mea: Simplitatea inseamna sa vezi intregul, sa nu te pierzi in detalii si totusi sa le observi. Asta e tot secretul.
Multumesc Ligiei pentru apreciere.
Trimis de: Tudy pe 11 Jan 2004, 03:11 AM
@Aminda: Mie nu mi se pare ca afirmatiile tale ar fi contrazise de cele ale lui Mihai. Din contra, chiar se completeaza unele pe altele intr-o oarecare masura...
| QUOTE ("Aminda") |
| In momentul in care incepi sa te descoperi te impiedici de multe, uneori prea multe ganduri. Fiinta umana este o entitate mult prea complexa. Persoanele care ajung sa refuze simplitatea sunt cei care intr-adevar sunt macinate de prejucati - insa fara a le observa ("aschia din ochiul celuilalt vs. stalpul din ochii tai") - si cei care se cred mult prea superiori altora. Cei care sunt simpli au trecut de stadiul descoperirii sinelui - anii zbuciumati ai pubertatii (uneori prelungite) - si au redevenit simpli, au urcat la un nivel care e aparent mai jos, decat cel al geniilor neintelese, care inca se descopera. |
Fiinta umana e mult mai "simpla" decat Egoul vrea sa ne-o infatiseze. Dar acest lucru il aflam abia dupa ce ajungem sa ne cunoastem cu adevarat... Mergand mai departe, sincer eu nu cred ca acei "ani zbuciumatii ai pubertatii" constituie "stadiul descoperirii Sinelui", ci mai degraba "stadiul conturarii Ego-ului", ceea ce e cu totul altceva...
Probabil ca o clarificare a termenilor simplu si simplist ar fi cel mai eficient mod de a continua discutia. Nu de alta, dar sa stim daca vorbim despre aceeasi "simplitate" sau nu...
Trimis de: LigiaB pe 11 Jan 2004, 03:25 AM
Cu placere.
As vrea sa te contrazic cu privire la urmatorul citat
| QUOTE |
| Oamenii din mediul rural nu au atat de mult acces la scoala, nici nu le sunt insuflate principii si valori morale |
Cu privire la scoala ai dreptate, in ceea ce priveste principiile morale, da-mi voie sa te contrazic. Eu cred ca oamenii de la tara in simplitatea lor, stiu mai bine ca noi ce e rau si ce e bine. Noi, cei emancipati, sa zic asa...tindem sa dam nuante diferite valorilor, le denaturam...ne bagam prea mult in zona gri...cind simplu e sa alegi alb sau negru.
Apoi as adauga, referitor la simplitate, ca este f greu sa iti insusesti aceasta deprindere (s-o numesc asa). Unii nu vor vedea simplitatea unor lucru nici daca le-o arati/explici. Cel putin cei in jurul carora ma invirt sint asa... cu exceptia prietenului amintit... A vedea lucrurile complicate simplu, cere si multa intelepciune. Si sa spun ca intelpciunea se dobindeste simplu?...nu pot! Concluzia e ca (si acum o sa bag un oximoron
) simplitatea e complexa ! (uneori) Trimis de: denise pe 11 Jan 2004, 03:38 AM
Poate ca simplitatea nu tine de numarul mic de elemente, ganduri...care intervin in viata noastra. Poate ca tine doar de modul in care ne raportam la ele. Indiferent de numarul "statiilor" traseul trebuie sa fie lin, firesc... Un lac linistit este mult mai adanc decat un torent neastamparat. Care dintre ele este mai simplu? Care este mai calm? Daca simplitatea tine de pacea interioara, de albul-alb si negrul-negru (desi cred ca si celelate culori sunt frumoase) nu cred ca are legatura cu mediul sau educatia. Cred ca suma este egala: cei de la tara nu au probleme existentiale, dar stiu mult mai multe despre natura. Ritmul este insa altul. Probabil ca acesta este secretul:ritmul. Daca reusesti sa-l gasesti pe cel corect, lucrurile devin mult mai simple si in haosul cotidian.
Trimis de: Mihai pe 11 Jan 2004, 10:08 AM
| QUOTE |
| Cei care sunt simpli au trecut de stadiul descoperirii sinelui - anii zbuciumati ai pubertatii (uneori prelungite) - si au redevenit simpli, au urcat la un nivel care e aparent mai jos, decat cel al geniilor neintelese, care inca se descopera. |
Dupa cum spunea Tudy, nu cred ca etapa pubertatii si a tineretii se identifica cu structurarea ego-ului, ci mai degraba cu conturarea sa.
Exista persoane care sa se cunoasca perfect?
| QUOTE |
| Defineste-mi te rog simplu si simplist. |
O persoana modesta este si simpla. O persoana care afiseaza falsa modestie o consider simplista si ipocrita.
O persoana care trateaza lucrurile cu seriozitate poate fi o persoana simpla. Una care priveste lumea la mod superficial este simplista.
Trimis de: Moira pe 11 Jan 2004, 10:45 AM
Urmaresc topicul asta si mi se pare o mare…contradictie.
Sau, dc vreti, o mare normalitate.
De ce atatea cuvinte ca sa vorbim despre simplitate? De ce nu incercati sa produceti o formula care sa inlocuiasca toate aceste interminabile cuvinte? N-ar fi mai elegant asa?
Ma gandesc ca simplitatea inseamna, de fapt, concentrarea unor idei si rationamente intr-unul care sa le cuprinda pe toate si ale carui cazuri particulare sunt.
[simplitate=sinteza. iar asta chiar este o chestie grea de tot]
Trimis de: denise pe 11 Jan 2004, 11:00 AM
Sa zicem simplitate = armonie, echilibru?
Trimis de: Tudy pe 11 Jan 2004, 11:21 AM
Simplitatea = natura primara esentiala a tuturor fenomenelor-efect provenind din manifestarea Divinitatii.
Pentru a se vedea ca totusi e simplu sa spui lucruri care par complicate, as vrea sa propun o "formula-cheie" continand esenta vietii, formata din doar 5 cuvinte: Totul vine de la Sine. Simplu, nu?
Trimis de: nefertiti-old pe 11 Jan 2004, 12:06 PM
Corect, dar ca sa poti constientiza aceasta sintagma, trebuie ca mai intai sa ajungi sa cunosti sinele si sa-l intelegi. Si foarte multi nu sunt in stare sa faca asta. S-a spus la inceput ca nu se vrea o discutie filosofica pe aceasta tema si, totusi, trebuie sa recunoasteti ca tot inspre asta s-a ajuns. Deci, unde e simplitatea de care vorbeam?
Trimis de: Tudy pe 11 Jan 2004, 12:28 PM
Depinde de ce anume se intelege prin "discutie filosofica". In cazul meu, de exemplu, asta nu poate fi considerata o discutie filosofica. Intr-adevar, probabil pentru altii, mentionarea anumitor aspecte ale existentei pe care ei inca nu si le-au lamurit exact intra intr-un amalgam de notiuni, concepte si idei denumite generic "filosofie". Pentru mine sunt aspecte clare ale existentei, nicidecum "filosofie"...
Trimis de: nefertiti-old pe 11 Jan 2004, 12:43 PM
Nu e vorba de tine si nici de altcineva anume de aici. Am incercat sa provoc o reactie si se pare ca am reusit. 
Trimis de: Tudy pe 11 Jan 2004, 01:09 PM
Nici n-am sustinut ca ar fi vorba de mine. Mentionasem doar ca, pentru mine, asta nu e neaparat o "discutie filosofica"...
Sa revenim on-topic.
Trimis de: nefertiti-old pe 11 Jan 2004, 01:16 PM
Ok, back to on-topic.
Daca e sa nu ne limitam doar la caracteristicile individului, putem extrapola un pic discutia si o sa ne dam seama ca pana si asa-zisa evolutie si modernizare a vietii, a societatii in general, inseamna o complicare a lucrurilor. Ele nu devin mai simple daca avem un computer mai performant sau alt gen de aparatura moderna. Dimpotriva: depindem mai mult de ele, ne complicam existenta. Iar simplitatea ramane undeva departe, in urma. Am amintit acest aspect pentru ca este unul care influenteaza individul si il determina sa aiba actiuni, reactii, un comportament tot mai complexe.
Trimis de: Moira pe 11 Jan 2004, 06:41 PM
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 11:23 AM) |
| Simplitatea = natura primara esentiala a tuturor fenomenelor-efect provenind din manifestarea Divinitatii. Pentru a se vedea ca totusi e simplu sa spui lucruri care par complicate, as vrea sa propun o "formula-cheie" continand esenta vietii, formata din doar 5 cuvinte: Totul vine de la Sine. Simplu, nu? |
Orice spui trebuie demonstrat.
Demonstrat cat mai simplu.
Trimis de: Black_lady pe 11 Jan 2004, 08:10 PM
| QUOTE |
| Daca un om nu e simplu, nu are mintea libera. Inevitabil gandeste prea mult, devine pesimist si incepe sa isi planga de mila. Daca un om nu e simplu, isi da seama de tot ceea ce il inconjoara, e constient, dar analizele lui il duc la concluzii care mai de care mai aberante. De aici se naste frica si paranoia. Din ele stim ce izvoraste: ura, minciuna, inselaciunea, tradarea, neincrederea, mai multa frica, si mai multa frica, boala. |
Ai spus un mare adevar. "Cata luciditate, atata drama" spunea Camil Petrescu.
Trimis de: Tudy pe 11 Jan 2004, 09:22 PM
| QUOTE (Moira @ Jan 11 2004, 06:43 PM) |
| Orice spui trebuie demonstrat. Demonstrat cat mai simplu. |
Simplu.
Premise:
1. Exista unele afirmatii care pot fi demonstrate in mai multe moduri.
2. Exista unele afirmatii pentru care nu exista modalitate eficienta de a fi demonstrate folosind doar cuvintele.
3. Exista unele afirmatii care pot fi demonstrate printr-un exemplu.
4. Afirmatia mea se inscrie in toate trei categoriile de mai sus.
Demonstratie:
Demonstratia e simpla, reducandu-se la un exemplu: Eu. Eu exist si sunt un exemplu "viu" al acestei afirmatii. Am trait, am experimentat, am simtit si mi s-a confirmat ca acea afirmatie reflecta in totalitate esenta vietii... Demonstratia este astfel completa.
Trimis de: Moira pe 11 Jan 2004, 10:21 PM
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 09:24 PM) |
| Premise: 3. Exista unele afirmatii care pot fi demonstrate printr-un exemplu. Demonstratie: Demonstratia e simpla, reducandu-se la un exemplu: Eu. Eu exist si sunt un exemplu "viu" al acestei afirmatii. Am trait, am experimentat, am simtit si mi s-a confirmat ca acea afirmatie reflecta in totalitate esenta vietii... Demonstratia este astfel completa. |
*Nu sunt de acord cu premisa 3.
*Afirmatia cu simplitatea are caracter general. Simplul tau exemplu nu permite nici macar o extrapolare, daramite o demonstratie coerenta. Este cel mult o verificare a afirnmatiei de demonstrat.
*Imi place sa discut abstract.
* Este bine ca ai luat-o cu metoda axiomatica, dar trebuie perfectionat rationamentul tau concret.
Trimis de: havaska pe 11 Jan 2004, 10:28 PM
Totusi despre ce tip de simplitate vorbim?
daca ne referim la simplitate ca lacuna a unor calitati esentiale umane e o treaba...si daca ne referim la simplitate ca modestie...pai asta e iar alta treaba.
Nu sunt de acord nici cu amestecarea manifestarii Divinitatii cu simplitatea. In nici una din intelesurile ei...
Trimis de: fiatlux pe 11 Jan 2004, 10:46 PM
Havaska, despre simplitatea definita ca insusire de a fi simplu,lipsit de artificialitate,de afectare, de prefacatorie ! Si nu de ..simplism=modul superficial de a privi sau a intelege lucrurile. Si nici de simplu =lipsit de cultura .
Bun venit !
Trimis de: Tudy pe 11 Jan 2004, 10:51 PM
@Moira: Legat de premisa 3, o sa merg pe un caz concret. Eu afirm "exista oameni cu ochii verzi". Dupa care, pentru a demonstra afirmatia mea, iti dau un exemplu, aratandu-ti ca eu am ochii verzi. Nu accepti demonstratia asta?...
Afirmatia legata de simplitate nu se presupune a fi demonstrabila. Printr-o demonstratie ne-am complica. Or, din cate ai spus si tu, noi cautam ceva simplu. Mentalul constient este principalul instrument folosit de Ego in "complicarea" existentei noastre. iar afirmatia respectiva e o transpunere in cuvinte a unui aspect al existentei care trece dincolo de planul mental. Daca ajungem sa reducem intreaga existenta la perceptia pe care Ratiunea ne-o da, nu ajungem la un rezultat satisfacator... Trebuie sa trecem dincolo de Ratiune...
Trimis de: Moira pe 11 Jan 2004, 10:59 PM
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 10:53 PM) |
| @Moira: Legat de premisa 3, o sa merg pe un caz concret. Eu afirm "exista oameni cu ochii verzi". Dupa care, pentru a demonstra afirmatia mea, iti dau un exemplu, aratandu-ti ca eu am ochii verzi. Nu accepti demonstratia asta?... |
Tudy, ai dreptate, exista afirmatii in care premisa 3 merge. Dar ele sunt, cum ai spus si tu, la modul "exista".
Aici vorbim de "oricare ar fi x, el are prop ca invatza greu simplitatea", sau asa ceva. Nu merge demo a ta.
Despre Ratiune: eu cred ca pt a intelege un sistem el trebuie descompus in subcomponente simple si usor de inteles. Iata poate un mod de a intelege si acel sistem numit "simplitate". ESte o idee ca oricare alta, nu?
Hai sa fim paradisiaci si reci, hai sa ne jucam cu creierasele noastre. Cine stie? Poate mai si demonstram cate ceva:)
Trimis de: Tudy pe 11 Jan 2004, 11:04 PM
Pentru a intelege ceva trebuie sa transcenzi acel ceva.
Trimis de: fiatlux pe 11 Jan 2004, 11:13 PM
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 10:53 PM) |
| Afirmatia legata de simplitate nu se presupune a fi demonstrabila. Printr-o demonstratie ne-am complica. Or, din cate ai spus si tu, noi cautam ceva simplu. Mentalul constient este principalul instrument folosit de Ego in "complicarea" existentei noastre. iar afirmatia respectiva e o transpunere in cuvinte a unui aspect al existentei care trece dincolo de planul mental. Daca ajungem sa reducem intreaga existenta la perceptia pe care Ratiunea ne-o da, nu ajungem la un rezultat satisfacator... Trebuie sa trecem dincolo de Ratiune... |
Tudy, tu deja cred ca ai trecut ..dincolo Noi, astia de sub linie, mai avem pana s-ajungem la...ratiune !! Si apoi , 'om mai vedea ! 
Da' una peste alta,vin si te intreb ...esti prefacut ?Tu cum te cosideri ?
Trimis de: Aminda pe 11 Jan 2004, 11:15 PM
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 03:13 AM) | ||
@Aminda: Mie nu mi se pare ca afirmatiile tale ar fi contrazise de cele ale lui Mihai. Din contra, chiar se completeaza unele pe altele intr-o oarecare masura...
Fiinta umana e mult mai "simpla" decat Egoul vrea sa ne-o infatiseze. Dar acest lucru il aflam abia dupa ce ajungem sa ne cunoastem cu adevarat... Mergand mai departe, sincer eu nu cred ca acei "ani zbuciumatii ai pubertatii" constituie "stadiul descoperirii Sinelui", ci mai degraba "stadiul conturarii Ego-ului", ceea ce e cu totul altceva... Probabil ca o clarificare a termenilor simplu si simplist ar fi cel mai eficient mod de a continua discutia. Nu de alta, dar sa stim daca vorbim despre aceeasi "simplitate" sau nu... |
Explica-mi te rog care este diferenta intre descoperirea sinelui si conturarea egoului. Eu sunt de parere ca nu exista diferenta intre cele doua si asta fiindca egoul nostru se contureaza pe tot parcursul vietii, nu doar in pubertate. Anii aceia sunt insa cei in care ne constientizam.
Ca tot se cer definitii ale simplitatii, am dat deja una cu vreo doua pagini in urma.
Cat despre cei din mediul rural, intr-adevar nu am formulat bine. Vroiam sa spun ca nu li se insufla valori complicate si elitiste, ca in mediul urban. Ei au valori simple si conservatoare, sau sa spunem maidegraba traditii, decat valoare. Asta nu inseamna ca nu ii respect enorm de mult exact pentru simplitate - subiectul nostru fierbinte.
Trimis de: Tudy pe 11 Jan 2004, 11:36 PM
@fiatlux: Nu, nu sunt "prefacut". Ego-ul meu nu e de fapt decat simplul efect al manifestarii Divinitatii in si prin mine in Lume. Trecand acum la afirmatia ta cum ca eu as fi trecut sau nu dincolo, nu pot nici sa confirm, nici sa infirm in vreun fel acest lucru. Legat de asta, mi-a venit in minte acum o scurta istorioara... La o conferinta, un intelept vorbea despre o anumita tema. Intr-un anumit moment, cinvea din sala se ridica si ii spune: "Toate bune si frumoase, dar mie vreau sa-mi spui precis, ai atins starea de iluminare sau nu? Dar clar si precis." La care, respectivul intelept a spus: "Daca as spune <<Da, am atins>>, jumatate din oamenii din sala s-ar ridica scarbiti si ar pleca, spunand <<Ce laudaros!>>. Daca as spune <<Nu am atins>>, cealalta jumatate s-ar ridica si ar pleca, spunand <<Cine-i ala sa ne tina noua lectii?>>"...
@Aminda: In legatura cu diferenta intre descoperirea sinelui si conturarea egoului: le gasesti explicate clar in thread-ul despre http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=2006&. Thread-ul e destul de lung, dar merita citit!
Trimis de: OMU'BUN pe 11 Jan 2004, 11:45 PM
Mda, e clar, nu se face filosofie, ci doar analize filosofice!...
De altfel este simplu sa intelegem simplitatea, in masura in care noi ne recunoastem a fi persoane simple. Dar probabil ca ceva, undeva ne scapa, fiecaruia dintre noi, fiindca ne consideram persoane simple, dar complicam explicatiile cu fiecare dialog in parte. Am vazut idei contradictorii exprimate in acelasi post. Cu toate astea, s-au ales din postul respectiv citatele sublime, ignorandu-se total contradictia aparuta in punctul imediat urmator...
Evident, simplitatea nu prea se cere a fi explicata. Cred ca a fi simplu, este similar cu a fi Om. Nu urasti, nu dispretuiesti, nu te consideri superiorul nimanui fiindca detii o mica parte din Adevar si stii sa te feresti de tot ce-i este nociv Omului.
A demonstra simplitatea, mi se pare o gluma sinistra. Ce sa demonstram? Ca suntem buni la suflet, lipsiti de egoism, de arivism, ca suntem transparenti cand toti in jurul nostru poarta niste masti care-i fac caraghiosi uneori?...
A fi simplu inseamna a nu fi complicat. Iar aici, pe alocuri stralucesc complicatiile!... Cred c-am mai spus-o pe un alt topic cu multe luni in urma: cand sfarsitul zilei nu-ti apasa constiinta pentru vreuna dintre deciziile luate, si chiar daca poate n-ai reusit sa faci un bine, dar macar n-ai facut pe nimeni sa sufere, atunci cred ca te poti numi un om simplu care-ai inteles rostul tau pe lume. Vei sti sa alegi drumul tau. Iar drumul tau nu va trece peste cadavre, peste slabiciuni lumesti, peste suferinte si desertaciuni. Drumul omului simplu, oricat de sinuos, nu va fi napadit de balarii, fiindca este pavat cu multe dintre "caramizile Adevarului".
Trimis de: colectionara pe 12 Jan 2004, 12:39 AM
| QUOTE (Black_lady @ Jan 11 2004, 08:12 PM) |
| Ai spus un mare adevar. "Cata luciditate, atata drama" spunea Camil Petrescu. |
Marturisesc ca nu am facut decat sa rasfoiesc subiectul, mai mult pentru ca ma simt legata de el (el fiind inspirat din semnatura mea). Mi-a sarit in ochi acest citat din Camil Petrescu si am simtit nevoia sa il combat. Luciditatea nu este dusmanul simplitatii. Luciditatea care duce la drama (in sensul lui Camil) s-ar cere mai degraba inlocuita cu notiunea de "capacitate analitica". Un om "complicat", sustinut de o logica puternica, va fi predispus la a intretese o drama elaborata. Luciditatea pe de alta parte implica o anumita capacitate de detasare, detasarea duce la capatarea unei perspective - in care dramele palesc.
In masura in care intereseaza pe cineva..
, o sa spun si cu ce gand mi-am ales eu aceasta semnatura. De cele mai multe ori ma simt cumva inghesuita de lumea din jur, obligata sa traiesc intr-un ritm care nu imi apartine. Universul este plin de solicitari iar eu, sustinand un examen cronometrat, trebuie sa le raspund de multe ori inainte de a imi gasi raspunsul "autentic". De multe ori simt ca raspunsurile mele nu sunt cu adevarat ale mele, cat o combinatie de influente, o "complicatie" de influente. Pauzele imi sunt uneori impuse de cate un esec, un esec suficient de "socant" incat sa imi scoata brusc in lumina cate un adevar, sau sa imi arate ca uitasem care imi era locul. In asemenea momente "invat" cate o bucatica de simplitate. In asemenea momente, daca si universul imi da acest ragaz, ma asez si imi castig calmul si stabilitatea, in spiritul simplitatii. Apoi universul isi reporneste invazia iar eu de fiecare data uit mult din ce am invatat, sub asaltul complicatiilor. Mi-am ales aceasta semnatura observand ca, primind lectii repetate, imi invat cu greu simplitatea.Ok, putin cam nestiintific, dar sper ca imi veti permite, daca tot v-am inspirat putin
...
Trimis de: gio19ro pe 12 Jan 2004, 01:37 AM
Felicitarile mele. Pana acum e cea mai buna modalitate practica explicata aici pt a accede la Omul din noi, la sufletul nostru.
Pt ca pana la urma asta e scopul subiectului, sa reinvatam sa fim simpli atunci cand uitam, sa ne reamintim de bunul simt ce isi are salasul in sufletul nostru nemuritor.
Trimis de: Adriana pe 14 Jan 2004, 11:57 AM
Bravo colectionarei! In sfarsit cineva a reusit sa explice simplitatea in termeni suficient de simpli si la un mod suficient de simplu incat aproape oricine poate intelege in sfarsit despre ce e vorba de fapt... 
As vrea sa accentuez un aspect, mentionat de colectionara, care ar putea sa scape unei anumite parti a cititorilor: importanta ritmului, sesizata de denise_d. Ritmul determina o frecventa, frecventa care intra in rezonanta cu aspectele macrocosmice care au aceeasi frecventa de vibratie. De exemplu: ritmul impus de societate este alert, eu il accept si in sinea mea devin astfel agitata, totul pare mai dificil decat este, mai complicat decat este. Aici eu nu pledez pentru o lentoare in actiuni, ci pentru o adaptare la un ritm optim, specific fiecarei persoane in parte, un ritm independent de timpul fizic, care sa permita la o percepere corecta a realitatii, care este simpla in Sine.
Trimis de: vermeer pe 17 Jan 2004, 07:48 PM
Momentan nu cred ca simplitatea se poate invata. Simplitatea e un mod de manifestare si cred ca ea e inscrisa sau nu in noi. Fiecare cu masura lui de care nu se poate lepada si, cu atat mai putin, o poate educa.
Trimis de: Mihai pe 17 Jan 2004, 07:51 PM
Bine ai venit la Han, adriana! 
Trimis de: colectionara pe 18 Jan 2004, 01:50 PM
| QUOTE (vermeer @ Jan 17 2004, 07:50 PM) |
| Momentan nu cred ca simplitatea se poate invata. Simplitatea e un mod de manifestare si cred ca ea e inscrisa sau nu in noi. Fiecare cu masura lui de care nu se poate lepada si, cu atat mai putin, o poate educa. |
Nu sunt de acord. Simplitatea se refera la esenta, si o esenta se afla in oricare din noi (este "inscrisa"), problema este ca ajunge sa se piarda in multime. Nimeni nu se naste complicat, ci cu o aptitudine sau predispozitie mai mica sau mai mare spre a complica. Si o predispozitie (sau o aptitudine) este educabila, insa adesea greu. Omul este capabil sa invete si, desi de multe ori ii este greu sa se schimbe, o poate face - daca nu din intelepciune si vointa, atunci macar ca adaptare. Omul nu este atat de rigid incat sa nu se adapteze atunci cand e nevoie. Si chiar daca nu ai "inscrisa" in tine tendinta spre simplitate, atunci cand complicatiile te agreseaza "suficient", vei invata sa recurgi la propria simplitate, macar in defensiva, macar ca adaptare.
Ce inseamna "momentan"?
Trimis de: vermeer pe 18 Jan 2004, 03:01 PM
Complexitatea unui om e data in mare masura de inteligenta lui (nu numai). Dar modul sau de manifestare nu e obligatoriu sa fie complex, ba chiar as putea sa spun ca simplitatea e apanajul celor isteti. Dar, bineinteles, nu ca rezultat al acestui lucru ci mai mult ca satisfactie a rezultatului.
Eu m-am nascut complicat, iar momentan inseamna acum. Adica am scris ce mi-a trecut prin minte fara o analiza speciala.
Si inca ceva: e foarte bine ca nu esti de acord cu mine... pentru ca asa putem comunica in continuare.
Trimis de: colectionara pe 18 Jan 2004, 05:56 PM
Am senzatia ca de fapt nu ne contrazicem ci.. avem ontologii diferite.
In ziua de azi, complexitatea este la loc de cinste, o calitate extrem de dezirabila si asociata cu inteligenta, profunzimea, capacitatea de a simti etc. Acestei complexitati nu ii mai opunem de mult simplitatea, ci mediocritatea. Subiectul nostru nu vorbeste insa despre mediocritate si opusii sai. Simplitatea la care ma gandeam eu este acel strat de bun simt si de autenticitate in jurul caruia ne-am "dezvoltat" in timp, datorita propriilor predispozitii si datorita influentelor din jur. Si de care, distrasi de viata, ne-am indepartat suficient incat sa ne fie greu sa il regasim.
Din acest punct de vedere, mi se pare esentiala revenirea la propria simplitate ca un gest de stabilizare si de regasire de sine, in conditiile in care asaltul complicatiilor are resurse nelimitate si, oricat de inteligenti (si "nu numai") am fi, nu vom reusi sa facem fata unui asalt nelimitat.
Din acest punct de vedere, poti sa mai sustii ca te-ai nascut complicat?
P.S. O observatie care m-a distrat si simt nevoia sa o impartasesc:
| QUOTE |
| Eu m-am nascut complicat, iar momentan inseamna acum. Adica am scris ce mi-a trecut prin minte fara o analiza speciala. |
Pentru un om care afirma ca s-a nascut complicat, urmeaza doua afirmatii delicios de simple
.
Trimis de: vermeer pe 18 Jan 2004, 06:36 PM
Ai inteles mai mult decat am vrut eu sa spun . S-ar putea ca uneori acest lucru sa fie un defect, dar poate manuit cu pricepere sa devina o arma . E foarte important pentru un om sa spuna ce-i trece prin minte intr-o clipa si mai ales acest lucru sa fie inregistrat. Incercarea de apropiere perfect rationala de orice idee ne forteaza sa apelam la "complexitatea" noastra si sa ne indepartam de noi. Ar fi trist sa nu ne contrazicem, macar aici... .
Trimis de: colectionara pe 19 Jan 2004, 04:39 PM
| QUOTE |
| E foarte important pentru un om sa spuna ce-i trece prin minte intr-o clipa si mai ales acest lucru sa fie inregistrat. Incercarea de apropiere perfect rationala de orice idee ne forteaza sa apelam la "complexitatea" noastra si sa ne indepartam de noi. Ar fi trist sa nu ne contrazicem, macar aici... . |
Uf, din nou nu ne contrazicem! Eu am fost consistenta, mereu in tabara simplitatii, prin urmare sunt de acord cu afirmatiile de mai sus. De altfel am apreciat (pe bune
) spusele tale "delicios de simple". Partea pe care am combatut-o se referea la "eu m-am nascut complicat", si vad ca nu m-ai mai contrazis pe partea asta, ba dimpotriva, mi te-ai alaturat in pledoaria pentru simplitate.Mi-a fost teama sa nu ma contrazic singura, oferind explicatii atat de complicate intr-un subiect care se doreste dedicat simplitatii. Dar am mai citit o data ce am scris si mi se pare simplu
.PS (editat): Incerci sa ma impingi in paradoxul de a imi argumenta dreptatea fara sa folosesc latura rationala (insinuand ca insasi folosirea sa mi-ar nega punctul de vedere - deci mi-ar nega dreptatea). O "arma" buna, insa numai daca accept ca ratiunea este dusmanul simplitatii. Ori ea nu este, ci numai folosirea ei cu ostentatie si exagerare. Simplitatea nu se dezice de ratiune, altfel sper ca ai fi de acord sa iti argumentez ca "simt ca am dreptate, deci am dreptate"
.
Trimis de: calfa pe 19 Jan 2004, 04:54 PM
Hm, urmarind discutiile, pare complexa si grea problema simplitatii. 
Are legatura cu armonia, cu esentialul, cu bunul simt, cu multe ...
... iar eu cred ca o parte din simplitate exista inaintea formarii personalitatii (partea asta e, mai mica sau mai mare, in fiecare), o alta parte apare in momentul formarii (deci tine de invatare, dar la varste la care e greu de constientizat conceptul de simplitate), si doar o mica parte se mai poate invata apoi ... cu mari eforturi.
Trimis de: vermeer pe 19 Jan 2004, 05:58 PM
Ai combatut singura propozitie fara un inteles "ascuns" (ai inteles mai mult decat am spus). Era o simpla gluma. M-am nascut complicat la propriu . Cred ca, pana la urma, adoptand o cale de mijloc, Calfa are dreptate, chiar daca pare ca incearca sa ne "impace". Mai pastrez o mica indoiala fata de acea mica parte careia i se aloca eforturi mari. PS: Daca si tie iti pare rau ca nu ne contrazicem e un pas inainte...
Trimis de: Nana Floare pe 19 Jan 2004, 10:42 PM
La draq cu simplitatea...eu chiar mi-ar place sa am o viata mai complicata si mai agitata, sa simt ca traiesc la cote maxime... 
Trimis de: gio19ro pe 19 Jan 2004, 10:57 PM
Si cine te opreste?
Trimis de: Nana Floare pe 19 Jan 2004, 11:01 PM
...n-am bani cati as vrea...nu locuiesc exact acolo unde as vrea...am si unele constrangeri profesionale...si pe deasupra sunt si lenes si comod asa ca uneori mi-e lene sau n-am energia sa ma complic...si zac in pat si ma hodin si ascult muzica... 
Trimis de: fiatlux pe 20 Jan 2004, 12:39 AM
| QUOTE (Nicodim @ Jan 19 2004, 11:03 PM) |
| ...n-am bani cati as vrea...nu locuiesc exact acolo unde as vrea...am si unele constrangeri profesionale...si pe deasupra sunt si lenes si comod asa ca uneori mi-e lene sau n-am energia sa ma complic...si zac in pat si ma hodin si ascult muzica... |
Tu deja ai tendinta sa complici simplitatea !
Simplitatea este de fapt o forma de manifestare ...exterioara, a relatiei tale cu mediul in care te-nvarti, cu oamenii, cu societatea in care traiesti si care depinde in mare masura de echilibrul tau interior care presupune atenuarea orgoliului, a preaplinului de tine si care sa-ti permita contactul cu cel de langa tine, de pe pozitii cvaziegale. Pentru asta nu ai nevoie decat de un dram (macar) de bun simt si de buna ..simtire, de un dram de intelepciune, de un dram de iubire ! E simplu, nu ?
Trimis de: Nana Floare pe 20 Jan 2004, 12:42 AM
a, in sensu' asta pe zi ce trece devin tot mai simplu...Ambitia si orgoliul de altadata s-au cam dus pe apa Sambetei...ceea ce e bine in viata privata, dar e rau dpdv profesional...
Trimis de: fiatlux pe 20 Jan 2004, 01:21 AM
Nu te grabi , Nicodim ! La varsta ta ..." jocul si intelepciunea ...e iubirea " , stiu eu !! Mai ai timp sa te-asezi in simplitate !! 
Trimis de: Nana Floare pe 20 Jan 2004, 01:24 AM
bine, atunci aman pe cand ies la pensie...
Trimis de: colectionara pe 20 Jan 2004, 09:37 AM
| QUOTE (vermeer @ Jan 18 2004, 03:03 PM) |
| Complexitatea unui om e data in mare masura de inteligenta lui (nu numai). Dar modul sau de manifestare nu e obligatoriu sa fie complex, ba chiar as putea sa spun ca simplitatea e apanajul celor isteti. Dar, bineinteles, nu ca rezultat al acestui lucru ci mai mult ca satisfactie a rezultatului. Eu m-am nascut complicat, iar momentan inseamna acum. Adica am scris ce mi-a trecut prin minte fara o analiza speciala. Si inca ceva: e foarte bine ca nu esti de acord cu mine... pentru ca asa putem comunica in continuare. |
Adica toate celelalte propozitii de aici au un inteles ascuns?
Eu am imaginatie, dar pe alocuri intelesul ascuns pe care l-am putut gasi era chiar tras de par. Te rog explica-mi! Punctual, daca se poate
.Complicatule!
Trimis de: calfa pe 20 Jan 2004, 09:53 AM
| QUOTE (vermeer @ Jan 19 2004, 06:00 PM) |
| Ai combatut singura propozitie fara un inteles "ascuns" (ai inteles mai mult decat am spus). Era o simpla gluma. M-am nascut complicat la propriu . Cred ca, pana la urma, adoptand o cale de mijloc, Calfa are dreptate, chiar daca pare ca incearca sa ne "impace". Mai pastrez o mica indoiala fata de acea mica parte careia i se aloca eforturi mari. PS: Daca si tie iti pare rau ca nu ne contrazicem e un pas inainte... |
Cred ca e primul nostru "contact" pe Han, vermeer, incantat de cunostinta.
Stii care e adevarul ? Am prezentat ironic paradoxul simplitatii, pe care il stiam de ceva timp, independent de pozitiile participantilor la discutie. Si mi-am spus parerea (cale de mijloc poate), desigur in contextul discutiilor (adica un fel de concluzie partiala). Nu am "certitudini" in privinta celor spuse de mine. Dar intuitiv, cele trei parti "trebuie" sa existe.
Trimis de: Tudy pe 20 Jan 2004, 10:41 AM
| QUOTE (calfa) |
| [Simplitatea] are legatura cu armonia, cu esentialul, cu bunul simt, cu multe ... ... iar eu cred ca o parte din simplitate exista inaintea formarii personalitatii (partea asta e, mai mica sau mai mare, in fiecare), o alta parte apare in momentul formarii (deci tine de invatare, dar la varste la care e greu de constientizat conceptul de simplitate), si doar o mica parte se mai poate invata apoi ...cu mari eforturi. [...] Nu am "certitudini" in privinta celor spuse de mine. Dar intuitiv, cele trei parti "trebuie" sa existe. |
Subscriu la ceea ce a spus calfa. Cele trei parti exista, intr-adevar...
Si toate sunt la fel de importante...
Trimis de: gypsyhart pe 20 Jan 2004, 11:14 AM
Mama mea, ma zapacirati de cap!
Stau si ma intreb: de ce oare se simt atatia oameni datori sa spuna ceva?? E asa greu sa taci?
Am intrat pe tema asta de discutie in ideea ca o sa gasesc niste oameni simpli, de la care sa pot fura si eu simplitate...Nu am nimerit'o!
Pentru mine simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi adaugat sau eliminat. Si este echivalenta cu frumusetea. Poate lua forma unui cuvant, a unui sunet, a unei melodii, poate sa fie o pisica, un trandafir, un cer albastru....si chiar un om in carne si oase.
Depinde de fiecare in parte.
Trimis de: Tudy pe 20 Jan 2004, 11:42 AM
Sincer, nu cred ca Tacerea ar fi o atitudine potrivita pentru cazul de fata (suntem totusi pe un forum de discutii). Acea atitudine se vrea a fi "practicata" de fiecare in parte, la momentul potrivit...
Oricum, calfa se referea de fapt la simplitatea Ego-ului... Sau mai exact, la modul in care simplitatea se reflecta in Ego.
Trimis de: calfa pe 20 Jan 2004, 12:27 PM
gypsyhart are dreptatea lui !
In sensul ca "simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi adaugat sau eliminat" e o buna idee.
Tudy, nu cred ca gypsyhart a vrut sa sugereze ca tacerea era singurul raspuns, mai degraba ca atunci cand vorbesti de simplitate e bine sa o faci cat mai simplu, mai apropiat de ... tacere. E insa doar un punct de vedere. Ca si al meu.
Trimis de: colectionara pe 20 Jan 2004, 01:01 PM
| QUOTE (calfa @ Jan 20 2004, 12:29 PM) |
| gypsyhart are dreptatea lui ! In sensul ca "simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi adaugat sau eliminat" e o buna idee. |
Eliminat inteleg.. dar adaugat? De ce?
Trimis de: Tudy pe 20 Jan 2004, 01:20 PM
| QUOTE (calfa @ Jan 20 2004, 12:29 PM) |
| gypsyhart are dreptatea lui ! In sensul ca "simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi adaugat sau eliminat" e o buna idee. Tudy, nu cred ca gypsyhart a vrut sa sugereze ca tacerea era singurul raspuns, mai degraba ca atunci cand vorbesti de simplitate e bine sa o faci cat mai simplu, mai apropiat de ... tacere. |
Afirmatia mea nu s-a vrut a fi un repros. Ideea era ca nu putem sa "dezbatem" eficient un subiect cum e simplitatea, folosind ca suport un forum de discutii, spre exemplu. Asta deoarece in cazul de fata apar inevitabilele "complicatii"...
Trimis de: calfa pe 20 Jan 2004, 01:58 PM
| QUOTE (colectionara @ Jan 20 2004, 01:03 PM) | ||
Eliminat inteleg.. dar adaugat? De ce? |
Banuiesc ca e vorba de faptul ca "nimic nu mai poate fi adaugat" fara a renunta la simplitate. Adaugarea ar complica inutil ...
"A putea" are mai multe sensuri ...
Iar "nimic nu mai poate fi eliminat" ar insemna ca simplitatea e "extrema".
@Tudy: Eu am banuit ca nu a fost repros, pot spune ca te cunosc indeajuns ca sa stiu asta. Aici facem observatii, comentarii, deh, ca la Han, nu taiem capete, ca Domnia.
Trimis de: gypsyhart pe 20 Jan 2004, 01:58 PM
Pentru Colectionara...
De exemplu esti undeva la mare, pe inserat...vezi pescarusii, niste cupluri care merg cu picioarele goale pe tarm, poate niste muzica asa cum iti place....insa tu esti singur(a)...si simti ca mai trebuie adaugat ceva langa tine, o silueta, niste maini calde...un sarut:).....
Pentru Tudy.... si ceilalti..
Ce am vrut eu sa spun este: decat sa creezi confuzie prin cuvintele tale mai bine taci.
Trimis de: calfa pe 20 Jan 2004, 02:05 PM
Excelenta observatia asta: "decat sa creezi confuzie prin cuvintele tale mai bine taci" !
Dar ... ca exista si un dar, confuzia exista permanent, aproape oriunde. Asa ca o poti crea fara sa vrei. Iar pentru a sti cat de daunatoare e, trebuie sa "exersezi" confuzia. Si mai sunt unii carora le plac confuziile. Cel putin 2 oaspeti ai Hanului au spus-o in mod explicit. Lor ce sa le facem ?
Trimis de: gypsyhart pe 20 Jan 2004, 02:41 PM
Pentru Calfa...
Tocmai pentru ca exista confuzie am spus ce am spus.
Nu sunt de acord ca trebuie sa o exersezi. Adica sa vorbesti sau sa scrii ceva doar ca sa vezi efectul. Mi se pare ca iti irosesti timpul de pomana.
Nu stiu cine sunt cei 2 de pe han si ce motive au.
Am impresia ca tu esti un angajat al Hanului, de asta vorbeesti asa
Trimis de: colectionara pe 20 Jan 2004, 02:49 PM
| QUOTE |
| "simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi adaugat sau eliminat" |
| QUOTE |
| Banuiesc ca e vorba de faptul ca "nimic nu mai poate fi adaugat" fara a renunta la simplitate. |
Intotdeauna am avut o retinere in fata definitiilor recursive. Adica simplitatea apare cand nimic nu mai poate fi adaugat fara a renunta la acel lucru care apare cand nimic nu mai poate fi adaugat fara a renunta la acel lucru care..
| QUOTE |
| De exemplu esti undeva la mare, pe inserat...vezi pescarusii, niste cupluri care merg cu picioarele goale pe tarm, poate niste muzica asa cum iti place....insa tu esti singur(a)...si simti ca mai trebuie adaugat ceva langa tine, o silueta, niste maini calde...un sarut:)..... |
Adica orice om care simte o nevoie este condamnat la a nu fi simplu? Sa inteleg ca orice sentiment compatibil cu simplitatea se afla in sfera semantica a linistii, impacarii, multumirii? Cineva care isi doreste un sarut se complica inevitabil?
Voi vreti sa ma faceti sa imi schimb semnatura, dar nu o sa va fie usor, ca mie imi place
!
Trimis de: gypsyhart pe 20 Jan 2004, 03:17 PM
Pentru Colectionara...
Orice om care are dorinte e condamnat sa fie complicat. Unde mai pui ca dorintele cuiva se lovesc de dorintele altcuiva samd...
Nevoia insa e altceva. Nevoia este o lipsa care poate fi satisfacuta. De exemplu ti'e foame si dupa ce ai mancat o saormica nu te mai preocupa. Nevoia este o lipsa reala. Dorinta este o lipsa imaginara.
Trebuie sa fii atent si sa observi. Uneori ne ajuta imprejurarile vietii, cand pierdem ceva si desi aveam senzatia ca vom fi distrusi constatam cu surprindere ca ne e mai bine fara.
Trimis de: colectionara pe 20 Jan 2004, 03:28 PM
| QUOTE |
| Orice om care are dorinte |
Asta e un pleonasm
.A dori este un lucru atat de firesc si atat de legat de natura umana, incat ar trebui mai degraba sa se incadreze la acel ceva ce "nu poate fi eliminat". Fortand un pic, pana si a simti ca nu iti mai doresti nimic este doar o manifestare a dorintei latente de a perpetua momentul la infinit.
| QUOTE |
| Nevoia insa e altceva. Nevoia este o lipsa care poate fi satisfacuta. |
Si dorinta nu poate? E nevoie de contraexemple
? | QUOTE |
| Nevoia este o lipsa reala. Dorinta este o lipsa imaginara. |
Cum faci diferenta intre real si imaginar? Ne limitam la a vorbi despre supravietuire?
| QUOTE |
| Trebuie sa fii atent si sa observi. Uneori ne ajuta imprejurarile vietii, cand pierdem ceva si desi aveam senzatia ca vom fi distrusi constatam cu surprindere ca ne e mai bine fara. |
Sa nu ne indepartam de subiectul cu sarutul. Am vreo sansa sa constat ca imi e mai bine fara?
Trimis de: calfa pe 20 Jan 2004, 03:53 PM
| QUOTE (colectionara @ Jan 20 2004, 02:51 PM) | ||||
Intotdeauna am avut o retinere in fata definitiilor recursive. |
Bine, reformulez (atentie, parte din enuntul anterior nu imi apartinea!).
"simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi eliminat, si e simplitate daca dispare atunci cand i se mai adauga ceva".
Trimis de: colectionara pe 20 Jan 2004, 04:04 PM
| QUOTE |
| "simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi eliminat, si e simplitate daca dispare atunci cand i se mai adauga ceva". |
1. Chiar daca atunci simti ca nimic nu poate fi eliminat? Simtitul e tare parsiv
.2. Si cum iti dai seama ca dispare? Ce exact dispare? Din ce spui tu rezulta ca simplitatea e o.. chestie. Habar nu avem ce, dar o putem identifica prin proprietatile sale: tinde sa apara si sa dispara in situatii bine determinate. Asa e?
Trimis de: Danimoth pe 20 Jan 2004, 04:10 PM
Simplitatea e boring 
.
Trimis de: Nana Floare pe 20 Jan 2004, 04:16 PM
Bine ai venit la Han, Danimoth! Si ai intrat spunand un mare adevar !
Trimis de: gypsyhart pe 20 Jan 2004, 04:42 PM
Pentru Colectionara....
Nu este un pleonasm.
Hai sa o luam incet.
Spui ca dorinta este ceva firesc si ca ar trebui considerata drept ceva intrinsec naturii umane.
Intrebarea este: noi dorim 24 ore din 24? Exista momente chiar si foarte scurte in care nu doresti nimic? Daca exista un singur astfel de moment pe perioada unei zile inseamna ca e posibil sa fie extins. Eu sunt convins ca exista oameni care au ajuns in punctul in care dorintele dispar definitiv. De aceea afirmatia "orice om care are dorinte..." nu este un pleonasm.
Apropo de ce inseamna "sa vrei cu adevarat", am scris ceva la tema despre teama....nu mai repet.
Diferenta dintre real si imaginar o faci in felul urmator: o nevoie "reala" se va accentua daca nu este satisfacuta. O dorinta "imaginara" va dispare foarte usor. Citeste ce am scris si la tema cu teama...
Ai sanse sa constati ca poti trai si fara "sarut"...poate ca ai si trait fara el doar ca nu ai fost atenta cand s'a intamplat
In fine despre simplitate bat o vina. E o "chestie" intradevar, si una subiectiva. Eu de fapt am incercat imposibilul aici. Sa transmit prin cuvinte ceva care nu poate fi transmis...Daca ai trait'o vei sti despre ce e vorba, daca nu asta e.
Trimis de: gio19ro pe 20 Jan 2004, 05:49 PM
| QUOTE (Danimoth @ Jan 20 2004, 03:12 PM) |
| Simplitatea e boring . |
Simplitatea nu e boring. Simplitatea e forta. Imi pare rau ca am scris cu bold dar nu stiu cum sa ma exprim mai bine.
Atunci cand omul se complica, are automat si mintea imprastiata. Cand mintea este imprastiata omul este slab din toate pct de vedere esentiale, adica este slab ca forta fizica dar si ca forta psihica. E drept ca poate in schimb sa fie stralucit din pct de vedere intelectual, insa va fi aproape permanent nemultumit de conditia sa. E vorba de o nemultumire subconstienta.
Eu unul cand ma simt slabit realizez un exercitiu simplu. Imi golesc orice idee din minte realizand un soi de stop mental. In clipa aceea se produce un declic delicios de forta si constienta. Nu mai sunt sclavul mintii, ea nu mai poarta pe toate coclaurile si astfel nu ma mai identific cu ea. Sper sa nu confundati aceasta stare cu una de uitare, visare sau nauceala.
Este o stare constienta de maxima luciditate in care cobor in sufletul meu. Spun cobor pt ca o resimt ca o usurare si o coborare a atentiei mele din zona capului in cea a pieptului. Stiu ca pt uni poate parea f complicat la inceput. Mie mi-a luat ceva ani de practica pt a ajunge la asta. N-a fost o practica ce a urmarit special acest rezultat, insa acest rezultat s-a adaugat de la sine.
Edit: Poate acum ma intelegeti in demersul meu de a "pune" acest subiect aici, la "Dincolo de ratiune" si nu la "Filosofie".
Trimis de: colectionara pe 20 Jan 2004, 11:07 PM
| QUOTE |
| Hai sa o luam incet. |
Pai hai sa o luam incet atunci
...Cu totii avem momente in care experimentam pacea cu sinele. E intr-adevar o chestie subiectiva, si de obicei apare ca o consecinta a unor momente de viata. Ceva te determina sa te simti linistit si, pentru o perioada, sa nu iti doresti ceva anume. Dupa un timp mai scurt sau mai lung, efectul dispare si suntem din nou aceiasi oameni care doresc. Nu asta inseamna simplitatea, simplitatea trebuie sa vina din interior si sa fie independenta de momentele de viata. Simplitatea la care aspiram e o caracteristica, nu o stare de moment.
| QUOTE |
| Spui ca dorinta este ceva firesc si ca ar trebui considerata drept ceva intrinsec naturii umane. |
Dorinta este ceva firesc si apartine naturii umane. Nimeni nu se naste lipsit de tendinta de a dori. Cel mult ea se poate inhiba in timp, iar asta fara indoiala se invata greu - si nu i-as spune simplitate, ci asceza - ceva mult mai radical.
| QUOTE |
| Intrebarea este: noi dorim 24 ore din 24? Exista momente chiar si foarte scurte in care nu doresti nimic? Daca exista un singur astfel de moment pe perioada unei zile inseamna ca e posibil sa fie extins. Eu sunt convins ca exista oameni care au ajuns in punctul in care dorintele dispar definitiv. De aceea afirmatia "orice om care are dorinte..." nu este un pleonasm. |
Momentul de care vorbesti este doar un moment, cat despre faptul ca este extensibil (desi nu rezulta din ceea ce ai zis, dar hai sa acceptam :-)) - asta este irelevant. Important este daca poate deveni o trasatura permanenta, nu daca poate deveni un moment mai lung.
| QUOTE |
| Ai sanse sa constati ca poti trai si fara "sarut"...poate ca ai si trait fara el doar ca nu ai fost atenta cand s'a intamplat |
Problema cu momentele in care "nu 'ceva'" e ca ele exista mai pentru orice. E greu sa facem ceva incontinuu. Asa ca nu e mare lucru ca uneori nu suntem coplesiti de dorinte. Pana si eu pot sa traiesc fara sarut pentru momente mai scurte sau mai lungi
. Oricum, asta este perfect irelevant. Era evident ca pot si fara - altfel ce as mai cauta aici postand ??? - intrebarea era ce sanse am sa descopar ca mi-e mai bine fara? Asa ca nu esti fair play, raspunde la ce te-am intrebat !PS. Inca nu am vazut ce ai scris la "Teama", daca gasesc ceva revelator promit sa revin
.
Trimis de: Catalin pe 21 Jan 2004, 12:23 AM
Definitia paradoxului:
10 oameni care vor sa convinga pe alti 10 in 6 pagini ca simplitatea se invata greu!
Trimis de: colectionara pe 21 Jan 2004, 12:42 AM
| QUOTE |
| Definitia paradoxului: 10 oameni care vor sa convinga pe alti 10 in 6 pagini ca simplitatea se invata greu! |
Stiam si eu o chestie careia niste ignoranti ii ziceau paradox, era ceva cu gemeni, dar nu 10 ci numai 2, cu relativitatea timpului (of, nu a simplitatii... ), ceva calatorii in spatiu... Eh, se vede treaba ca aia nu stiau definitia!
Oricum, paradoxali nu sunt decat cei care sustin ca nu se invata greu. Noi (ceilalti) suntem perfect consistenti! Asa ca macar daca ziceai: "10 oameni care se chinuie sa argumenteze in 6 pagini ca totusi simplitatea nu se invata greu!"
Trimis de: Catalin pe 21 Jan 2004, 12:52 AM
| QUOTE |
Oricum, paradoxali nu sunt decat cei care sustin ca nu se invata greu. Noi (ceilalti) suntem perfect consistenti! |
Oare? cei care vor sa convinga ca simplitatea e greu de invatat se presupune ca cunosc si apreciaza simplitatea. Dar daca ar cunoaste-o n-ar avea nevoie de 6 pagini ca sa se expuna, nu?
| QUOTE |
Asa ca macar daca ziceai: "10 oameni care se chinuie sa argumenteze in 6 pagini ca totusi simplitatea nu se invata greu!" |
Pai tocmai aici nu ar fi nici un paradox pentru ca acei oameni nici nu ar pretinde ca ei vorbesc in numele simplitatii asa ca nu ar limitati de ea. Pozitia lor ar fi ceva de genul "Simplitatea se invata usor. Noi suntem adeptii complexitatii!". Iata consistenta perfecta!
Trimis de: atta pe 21 Jan 2004, 01:19 AM
Eu zic, din contra, ca acest thread este o dovada concreta a faptului ca simplitatea se invata greu. .
Trimis de: colectionara pe 21 Jan 2004, 01:21 AM
| QUOTE |
| Oare? cei care vor sa convinga ca simplitatea e greu de invatat se presupune ca cunosc si apreciaza simplitatea. Dar daca ar cunoaste-o n-ar avea nevoie de 6 pagini ca sa se expuna, nu? |
Oare? Se presupune si ca elevul de clasa intai care zice ca aritmetica se invata greu o cunoaste si o apreciaza? Eu as presupune mai degraba ca isi da si el cu parerea, vorbind din ce a incercat pe propria piele.
De ce "se presupune"? De catre cine?
Eu recunosc ca o apreciez, dar ma aflu in procesul de invatare. Care mi se pare greu. Din acest punct de vedere, tu pe ce pozitii te gasesti? Sigur nu in vreunul din paradoxuri?
| QUOTE |
| Pai tocmai aici nu ar fi nici un paradox pentru ca acei oameni nici nu ar pretinde ca ei vorbesc in numele simplitatii asa ca nu ar limitati de ea. Pozitia lor ar fi ceva de genul "Simplitatea se invata usor. Noi suntem adeptii complexitatii!". Iata consistenta perfecta! |
Nimeni nu a pretins ca vorbeste in numele simplitatii. Simplitatea nu este o religie, nici noi misionarii sai pe pamant. Sau poate ca este, dar noi tot nu ne-am proclamat misionarii sai pe pamant. Ne-am dat pe rand cu parerea despre notiunea de simplitate, iar unii au gasit potrivit sa se opuna titlului. Nu ca adepti ai complexitatii (daca citeai cu atentie (
) vedeai ca adeptii complexitatii s-au multumit cu a-si manifesta dezacordul fata de simplitate, nu fata de greutatea ajungerii la ea), ci chiar ca adepti ai simplitatii, care simplitate insa, dupa parerea lor, este mai la indemana decat ne dam noi (ceilalti) seama. Iata inconsistenta perfecta! Spre deosebire de consistenta - perfecta, insa numai de la demonstratie incolo. Din pacate premisele sunt false! Of, cum ma faci tu sa imi complic existenta
!
Trimis de: Tudy pe 21 Jan 2004, 01:23 AM
| QUOTE (Catalin) | ||
Oare? cei care vor sa convinga ca simplitatea e greu de invatat se presupune ca cunosc si apreciaza simplitatea. Dar daca ar cunoaste-o n-ar avea nevoie de 6 pagini ca sa se expuna, nu? |
Catalin, care crezi ca ar fi "solutia" eficienta, in cazul acesta? Sa vina cei 10 care sunt adeptii simplitatii, sa spuna ca "simplitatea se invata greu" si apoi sa taca pentru a nu "se complica"?... Si cum ar trebui sa procedeze ei cu nenumaratele intrebari sau nelamuriri aparute ulterior, nelamuriri provenite din "tabara opusa", cea a adeptilor complexitatii?...
Din punctul meu de vedere, nu ei sunt cei care au avut nevoie de cele 6 pagini de explicatii... Acele 6 pagini au aparut de fapt din tendinta subconstienta a oamenilor de a-si complica existenta... Luand cazul nostru, concret ei au realizat acest lucru cerand explicatii la nesfarsit asupra a ceea ce inseamna simplitate, cum se manifesta ea, in ce conditii e intalnita, de ce e mai "accesibila" unora si mai putin "accesbila" altora, ce se intampla cand dispare, cum si cand apare, de ce apare, de ce nu apare, ce putem face s-o atingem sau s-o evitam, de ce sa facem acel lucru, daca e plictisitoare sau daca e utila, etc...
Cam asta e si cu simplitatea asta!...
Trimis de: Catalin pe 21 Jan 2004, 09:13 AM
Tudy, e adevarat ce spui tu. Dar si adeptii simplitatii au cazut in capcana. In loc sa raspunda cu o metafora scurta si cuprinzatoare (cum ar fi frumos) ei s-au apucat si au dat explicatii. A explica simplitatea inseamna a o nega! Ca sa vezi lumina nu te uiti direct spre soare, nu? ci te uiti in jurul tau... la fel si cu simplitatea, zic eu. Cine vrea sa o explice mai rau il orbeste pe celalalt!
Atta, ai dreptate. Ideea mea era ca cei care vor sa demonstreze acest lucru sunt intr-un paradox.
Colectionara, cum pot sa zici ca nu esti misionarul simplitatii cand semnatura ta este "Simplitatea sa invata greu"? Pai daca nu ai fi misionara simplitatii ai mai pune-o in semnatura? 
Trimis de: colectionara pe 21 Jan 2004, 10:02 AM
| QUOTE |
| Colectionara, cum pot sa zici ca nu esti misionarul simplitatii cand semnatura ta este "Simplitatea sa invata greu"? Pai daca nu ai fi misionara simplitatii ai mai pune-o in semnatura? |
Cum pot sa zic, am aratat
. Ca am si motive, voi arata acum.Semnatura mea nu este: "Simplitatea", ci "Simplitatea se invata greu". Nu se presupune ca sunt misionarul fiecarui substantiv din semnatura, ci ca vreau sa pun in lumina o idee care imi place. In plus, suntem pe un forum, si nu trebuie sa fim una cu propria semnatura; semnatura mea este un citat din Louis Malle, un citat care mi-a placut mult, si cu care am simtit de-a lungul vietii ca sunt de acord, in repetate randuri. Pentru ca, in tentativele mele de a ma intoarce la simplitate, am constatat ca... imi este greu. Asta am avut de comunicat eu lumii, si nu ca sunt misionarul simplitatii. Ma repet, cel care spune ca aritmetica se invata greu nu este neaparat misionarul aritmeticii. Nu crezi?
Uite, chiar si tu recunosti ca prin semnatura atragi atentia asupra unor lucruri: "De aceea am ales ca, prin semnatura mea, sa atrag oamenilor atentia asupra acestui fapt interesant: nu ai cum sa demonstrezi ca Unicornul Roz Invizibil Imaterial Transcendent nu exista." Tu esti adeptul apasarii lui Ctrl+W pentru a vedea Unicornul Roz Invizibil?
Am mai navigat pe aici, am mai vazut semnaturi. Ar fi amuzant sa presupunem ca toti sunt misionarii lucrurilor care apar in semnaturile lor. Am avea misionari ai esecurilor, ai glumelor proaste, ai regelui Arthur.. ce mai, o gramada de culte
! Ce zici, ii tragem pe toti la raspundere? Esti cu mine sau impotriva mea ?
Trimis de: Tear pe 21 Jan 2004, 11:37 AM
| QUOTE (colectionara @ Jan 21 2004, 10:04 AM) | ||
|
Nu esti misionarul fiecarui substantiv din semnatura, esti misionarul ideii exprimate in semnatura aleasa ! Asa si eu, sunt misionarul ideii de a incerca sa iei de la fiecare om ce are el mai bun, de a nu-ti complica viata criticand si judecand-l pe altul, cand totul ar fi foarte simplu daca i-ai recunoaste in primul rand partile bune. Este greu, e adevarat, dar nu e imposibil. Deci ai avut dreptate ca simplitatea se invata greu. Iti trebuie nu spirit analitic, ci putere de intelegere a aproapelui, a naturii umane, putere care o capeti cu timpul, fara a te lasa dominat de orgolii si idei preconcepute. Asta inseamna intelepciune. Nu te poti naste intelept. Parerea mea.
Trimis de: calfa pe 21 Jan 2004, 11:39 AM
Off-topic ?
Julia, semnatura ta e un principiu de-al meu.
Trimis de: colectionara pe 21 Jan 2004, 11:53 AM
| QUOTE |
| Nu esti misionarul fiecarui substantiv din semnatura, esti misionarul ideii exprimate in semnatura aleasa ! |
Deci suntem de acord
.| QUOTE |
| Iti trebuie nu spirit analitic, ci putere de intelegere a aproapelui, a naturii umane, putere care o capeti cu timpul, fara a te lasa dominat de orgolii si idei preconcepute. Asta inseamna intelepciune. Nu te poti naste intelept. Parerea mea. |
Asa e. Desi.. un spirit analitic manuit cu pricepere cred ca poate fi de ajutor. Si e drept ca nu te nasti intelept. Dar nu te nasti nici dominat de orgolii si de idei preconcepute. Asta am numit eu ca te nasti simplu, e totusi altceva decat intelepciunea. Eh, nuante in care ne complicam..
. Recunosc ca m-am lasat furata de placerea argumentatiei, dar dincolo de ea, eu vorbeam totusi "pe bune". Oricum - nici urma de critica si judecata a aproapelui, doar o discutie care mie imi face placere. Trimis de: calfa pe 21 Jan 2004, 11:56 AM
Cred ca in viata sunt destule momente in care e preferabil sa fii simplu. Sunt insa si momente in care a fi complex e un avantaj. Si simplitatea dar si complexitatea se invata greu.
p.s. Ma refer la "complexitate" respectiv "simplitate" in modul de manifestare.
Trimis de: Tudy pe 21 Jan 2004, 11:59 AM
Corect! Dar e si mai greu sa te "dezveti" de ele...
Trimis de: gypsyhart pe 21 Jan 2004, 12:04 PM
Pentru Colectionara...
Spui ca nu trebuie sa ne legam imprejurarile in care apare starea aceea de multumire, liniste etc. Ca de fapt daca depinde de o situatie externa atunci nu este ceva autentic.
Eu am vrut sa atrag atentia asupra momentului prezent. Fii atenta la momentul prezent, indiferent ca doresti sau nu. Da'o incolo de simplitate. Cine spune la urma urma ca e musai sa fii simplu sau linistit sau impacat cu tine? Nu iti stabili obiective prea inalte ca o sa fii dezamagita! Gaseste un lucru sau doua pe care le poti face cu cea mai mare placere, fara sa te mai gandesti ca deranjezi pe cineva sau ca iti faci rau sau ca pierzi timpul aiurea....Pur si simplu un act in care te simti absolut libera.
Daca momentul non-dorintei se extinde sa zicem la 24 ore pe zi, nu se cheama ca omul acela nu mai doreste de fapt?
Nu am cunoscut personal asceti. Insa vreau sa te intreb: ai gasit vreunul fericit? care sa poata sa danseze din toata inima?
Spui din nou "ce sanse am sa descopar ca mi'e mai bine fara sarut?"
Fir'ar sa fie de sarut!! Ce ti'a facut de esti asa impotriva lui?
Vezi, tu deja ai stabilit rezultatul! Si acum normal ca incepi sa iti faci probleme, oare se poate, si daca nu se poate cum o sa traiesc mai departe?
DAca te lupti cu tine cine crezi ca o sa piarda, eu?
Trimis de: Tudy pe 21 Jan 2004, 12:23 PM
| QUOTE (gypsyhart) |
| Eu am vrut sa atrag atentia asupra momentului prezent. Fii atenta la momentul prezent, indiferent ca doresti sau nu. Da'o incolo de simplitate. |
Cam asta e ideea legata de cum ar trebui sa procedam in viata... Trebuie doar sa traim, aici si acum...
| QUOTE (gypsyhart) |
| Daca momentul non-dorintei se extinde sa zicem la 24 ore pe zi, nu se cheama ca omul acela nu mai doreste de fapt? Nu am cunoscut personal asceti. Insa vreau sa te intreb: ai gasit vreunul fericit? care sa poata sa danseze din toata inima? |
Am cunoscut eu. Si ulterior chiar am trait acea stare de fericire...
Trimis de: Tear pe 21 Jan 2004, 12:34 PM
| QUOTE (calfa @ Jan 21 2004, 11:58 AM) |
| Cred ca in viata sunt destule momente in care e preferabil sa fii simplu. Sunt insa si momente in care a fi complex e un avantaj. Si simplitatea dar si complexitatea se invata greu. |
Scuze daca am fost off-topic mai sus.
Semnatura mea este si principiul meu de ceva vreme, de cand am constatat nu ca e mai comod asa(desi se poate spune si asta), ci ca ma simt mai libera ( de idei preconcepute, de ganduri de razbunare, etc., desi si libertatea fizica imi lipseste destul), mai aproape de o liniste sufleteasca la care tanjesc, mai aproape de implinire !
Este adevarat ce ai spus si cu complexitatea. Din pacate, incerc mereu sa fac simplu din complicat si nu e intotdeauna bine. Astea sunt momentele in care gafez.
Noroc ca sunt optimista !
Trimis de: atta pe 21 Jan 2004, 01:27 PM
mai bine zis, calfo, se invata greu cand sa fii simplu si cand sa fii complex.
catalin, mai gandeste'te .
nu pot decat sa remarc ca semnatura mea e cea mai simpla, sau macar una dintre cele mai simple. am zis.
Trimis de: calfa pe 21 Jan 2004, 01:31 PM
@atta: Ai dreptate, cred, spunand ca se invata greu cand sa o folosesti pe fiecare ... ai completat imaginea pe care incepusem sa o schitez eu, pornind de la ce au schitat altii.
Dar, separat de asta, se invata greu si simplitatea si complexitatea (cel putin dupa maturizare).
Trimis de: colectionara pe 22 Jan 2004, 10:44 AM
| QUOTE |
| Spui ca nu trebuie sa ne legam imprejurarile in care apare starea aceea de multumire, liniste etc. Ca de fapt daca depinde de o situatie externa atunci nu este ceva autentic. |
Este autentic, un moment autentic de pace. Autentic si efemer. Nu o trasatura a celui care traieste acest moment.
| QUOTE |
| Da'o incolo de simplitate. Cine spune la urma urma ca e musai sa fii simplu sau linistit sau impacat cu tine? Nu iti stabili obiective prea inalte ca o sa fii dezamagita! |
Obiectivele inalte ma indeparteaza in general de simplitate. Paradoxal, in propozitia ta, tot ea e de vina si pentru ele.
| QUOTE |
| Gaseste un lucru sau doua pe care le poti face cu cea mai mare placere, fara sa te mai gandesti ca deranjezi pe cineva sau ca iti faci rau sau ca pierzi timpul aiurea....Pur si simplu un act in care te simti absolut libera. |
Intr-adevar, asta e un deziderat. Din pacate, mie mi se pare greu, chiar foarte greu de atins. Pana la urma asta era si problema: dificultatea / usurinta de a ajunge la simplitate sau la alternativele propuse la simplitate. Si, daca vrei sa extinzi, la orice forma de fericire - caci cam in asta aluneci tu mereu
. Eu sunt dispusa sa incerc ce ai zis tu, insa imi poti arata si metoda de a reusi asta? "Pur si simplu ... absolut libera." Cat de pur si de simplu poate fi sa ating un asemenea absolut?| QUOTE |
| Daca momentul non-dorintei se extinde sa zicem la 24 ore pe zi, nu se cheama ca omul acela nu mai doreste de fapt? |
Aproape. Daca se extinde la 24 de ore pe zi, oricare ar fi ziua aleasa, atunci da. Problema e care e probabilitatea sa scapi de "daca". Eu cred ca e extrem de mica.
| QUOTE |
| Spui din nou "ce sanse am sa descopar ca mi'e mai bine fara sarut?" Fir'ar sa fie de sarut!! Ce ti'a facut de esti asa impotriva lui? |
Spun pentru ca prima oara mi-ai inlocuit cuvintele si ai raspuns la altceva; nu pentru ca ma obsedeaza. Mie nu mi-a facut nimic, tie ce ti-a facut de esti asa indarjit impotriva lui
?Ideea mea era ca este firesc sa avem anumite dorinte, nu trebuie sa le opunem ideii de simplitate. De altfel tu cam tot asta propovaduiesti, si anume sa ascultam de dorintele noastre, insa faci greseala sa te iei de simplitate in timpul acestui demers. Ok, am inteles ce vrei sa spui, dar ce legatura are una cu alta?
| QUOTE |
| DAca te lupti cu tine cine crezi ca o sa piarda, eu? |
Sper ca nu
. Oricum, de unde reiese ca ma lupt? Ce mi-a scapat ?
Trimis de: colectionara pe 22 Jan 2004, 10:58 AM
| QUOTE (Tudy @ Jan 21 2004, 12:01 PM) |
| Corect! Dar e si mai greu sa te "dezveti" de ele... |
Si mai greu? Pai nu ajunge sa o inveti din nou pe cealalta
?Lasand gluma la o parte, mi-a placut de la inceput ideea cu dezvatatul. Imi pare si mie ca piedica majora in dobandirea simplitatii este dezvatatul de complexitate.
E amuzant cum lumea simte nevoia sa identifice simplitatea cu altceva. Ori cu fericirea, ori cu impacarea, ori "carpe diem"... De altfel, majoritatea controverselor provine din faptul ca fiecare umbla cu propria definitie.
Trimis de: gypsyhart pe 22 Jan 2004, 11:36 AM
Pentru Colectionara....
"Este autentic, un moment autentic de pace. Autentic si efemer. Nu o trasatura a celui care traieste acest moment"
Eu cand ma simt bine nu mai intereseaza cine este cel care traieste momentul. Poate ca asta este si secretul: sa renunti sa mai porti o identitate mereu cu tine. Just flow with the moment:) CUM? Pai ti'am zis deja: gaseste "ceva" care iti produce o satisfactie prin simplu fapt ca il faci. Aici tu stii mai bine despre ce "ceva" este vorba. E imposibil sa nu existe.
Si daca ai reusit cu unul de ce sa nu reusesti si cu altele? DAr sa nu anticipam:)
De exemplu pentru mine muzica (vorbesc de ascultare in primul rand)este acel ceva care imi produce o placere intrinseca.
Atunci cand iau contact cu o muzica ce mi se potriveste (nu stiu de ce mi se potriveste....) nu imi mai trebuie nimic altceva.
"Oricum, de unde reiese ca ma lupt? Ce mi-a scapat ? "
Din tot ce scrii....din semnatura...din raspunsurile tale...
Eu sunt un tip mai intuitiv. Imi place sa consider lucrurile per ansamblu. Si in cazul tau asta am observat.
Insa te rog frumos sa nu te blamezi pentru asta. Ca iar o sa pierzi
Trimis de: calfa pe 22 Jan 2004, 03:50 PM
| QUOTE |
| Nu se presupune ca sunt misionarul fiecarui substantiv din semnatura, ci ca vreau sa pun in lumina o idee care imi place. [...] Ar fi amuzant sa presupunem ca toti sunt misionarii lucrurilor care apar in semnaturile lor. Am avea misionari ai esecurilor, ... |
Sa nu se inteleaga cumva ca as fi misionar al esecurilor. Poate doar al partii lor bune.
Imi place semnatura pe care mi-am creat-o, pentru ca transmite un mesaj care exemplifica un mod de gandire (mod de gandire care poate ajuta in momente grele). "Lucrurile nu sunt ce par a fi" poate avea ca forma particulara si "Lucrurile bune nu sunt doar bune si cele rele nu sunt doar rele.". Iar oamenii vad "esecurile" ca pe ceva de evitat. Iata ca o formula ca a mea incearca sa mai restabileasca echilibrul perceptiei generale.
Trimis de: colectionara pe 25 Jan 2004, 10:39 PM
| QUOTE |
| Eu cand ma simt bine nu mai intereseaza cine este cel care traieste momentul. |
Nici pe mine, dar ce legatura are asta cu simplitatea... ?
| QUOTE |
| CUM? Pai ti'am zis deja: gaseste "ceva" care iti produce o satisfactie prin simplu fapt ca il faci. Aici tu stii mai bine despre ce "ceva" este vorba. E imposibil sa nu existe. |
Daca tot iti place atat de mult sa speculezi despre mine si materialul din care sunt plamadita, iti voi da eu cateva raspunsuri pe tava.
In primul rand, eu simt din toata inima ca acel ceva exista. Ca e imposibil sa nu existe. Cu toate astea, afirmatia ca "e imposibil sa nu existe" este falsa. In fine, depinde si de gradul nostru de absolutism. Sigur ca exista activitati placute pentru fiecare, insa eu vorbeam despre ceva in stare sa iti produca mereu momente de "nu imi mai doresc nimic". Eu stiu mai bine despre "de ce ceva nu e vorba", pentru ca m-am oferit sa ma las furata de multe ceva-uri, insa toate au esuat. Despre ce "ceva" poate fi vorba, nu am insa nici o idee. Se pare ca despre ceva la care se ajunge greu. Eu te-am intrebat cum se poate gasi acel ceva. Din pacate, credinta nu este o metoda. Iar puterea ei nu intareste calitatea metodei (mai ales ca ea -metoda- nu exista
).| QUOTE |
| Si daca ai reusit cu unul de ce sa nu reusesti si cu altele? |
Gandim perfect diferit. Pentru mine ar fi "daca ai reusit cu unul, de ce sa reusesti si cu altele?".
| QUOTE |
| "Oricum, de unde reiese ca ma lupt? Ce mi-a scapat ? " Din tot ce scrii....din semnatura...din raspunsurile tale... Eu sunt un tip mai intuitiv. Imi place sa consider lucrurile per ansamblu. Si in cazul tau asta am observat. Insa te rog frumos sa nu te blamezi pentru asta. Ca iar o sa pierzi |
Eu sunt cea mai pasiva fiinta pe care o cunosc. Chiar suferinta o experimentez ca pe o dezamagire acuta, insa nu reusesc o revolta, cel mult strig in niste cuvinte pe o foaie. Nu stiu sa lupt. Singurul meu fel de lupta e sa incerc sa inteleg, pentru a capata o perspectiva care sa ma mai linisteasca. Cu metoda asta am simtit ca am mai inteles cate ceva si despre simplitate, de-a lungul timpului. As putea sa ma blamez pentru ca nu depun efort sa ma fac inteleasa, si poate ca intr-adevar prin asta pierd multe. Dar nimic din ce spui tu
.
Trimis de: gypsyhart pe 26 Jan 2004, 10:20 AM
PEntru Colectionara....
Nu am spus despre credinta ca ar fi o metoda de a atinge starea de multumire interioara. Nu am spus nimic despre ea.
MEtoda de a atinge acea stare este de a fi pur si simplu. E impropriu spus ca e metoda, pentru ca metoda o faci cu un scop prestabilit. Si daca iti faci un scop din a fi simplu, multumit, linistitit etc te misti in cerc vicios.
Spui ca "ceva" ul cu pricina trebuie sa iti produca mereu starea aceea de "nu mai doresc nimic". Asta se numeste sa iti complici existenta. DE ce? Pai trebuie sa pornesti din locul in care te afli, din situatia in care esti, de la lucrurile mici care iti fac o zi mai frumoasa sau mai amara... Nu de la o stare ipotetica care e posibil sa apara in viitor.
Trimis de: colectionara pe 26 Jan 2004, 10:58 AM
| QUOTE |
| Nu am spus despre credinta ca ar fi o metoda de a atinge starea de multumire interioara. Nu am spus nimic despre ea. |
Ai spus "e imposibil sa nu existe". Din context, reiese ca ma refeream la credinta in existenta lucrului respectiv. Nu am spus nimic despre alt fel de credinta. Deja subiectul asta simplu merge si in "Filosofie", si in "Dezbateri", si in "Dincolo De Ratiune". Nu ne mai trebuie sa mearga si in "Universul Credintei"
. La intrebarea "cum?", raspunsul oferit de tine a fost "e imposibil sa nu existe". Am subliniat ca aceasta este pur si simplu o credinta, iar credinta nu este o metoda, nu raspunde la "cum?". | QUOTE |
| MEtoda de a atinge acea stare este de a fi pur si simplu. E impropriu spus ca e metoda, pentru ca metoda o faci cu un scop prestabilit. Si daca iti faci un scop din a fi simplu, multumit, linistitit etc te misti in cerc vicios. |
Si de ce cu metoda asta nu am reusit sa obtin rezultate? Cum iti explici? Metoda functioneaza, dar nu se stie in cat timp ajunge la rezultat? Cam nedeterminist..
. Nu vreau sa fiu numai sarcastica, insa daca ma intereseaza o metoda este pentru ca lipsa ei (despre care vorbesti tu) nu mi-a fost de folos. Da, in cazul meu, poate a mers pentru altii, insa aici incercam sa extragem cunostinte cu caracter mai general. Cu putin noroc, valabile si pentru mine. Desi daca merge pentru toti ceilalti, eu ma retrag... dar sa imi demonstrezi intai ca merge pentru toti ceilalti ! | QUOTE |
| Pai trebuie sa pornesti din locul in care te afli, din situatia in care esti, de la lucrurile mici care iti fac o zi mai frumoasa sau mai amara... Nu de la o stare ipotetica care e posibil sa apara in viitor. |
Asa pornesc mereu. Insa nu poti sa imi ceri ca, atunci cand viitorul vine, sa nu observ ca starea ipotetica era ipotetica! Desi "sa nu observ" ar fi o metoda mai buna (si mai "metoda") decat tot ce ai propus tu pana acum; dar din pacate ea se invata greu, foarte greu
!
Trimis de: gypsyhart pe 26 Jan 2004, 12:03 PM
Pentru Colectionara....
In numele simplitatii propun sa incheiem discutia aici.
Trimis de: colectionara pe 26 Jan 2004, 01:35 PM
Ok, sau din categoria "cel mai apropiat de simplitate cedeaza" ...
Vreau sa iti spun ca nu am vrut sa te atac. Am inteles punctul tau de vedere, era in general o filosofie de viata. O filosofie de a te bucura de viata si de ce are ea de oferit in fiecare clipa. Nu sunt asa de refractara pe cat par si in general ma bucur de lucrurile (si mari si mici) ale vietii.
Nu am vrut sa te combat din acest punct de vedere. Stiu ca este de dorit sa traiesti asa - macar din punct de vedere al unei linisti interioare -extrem de benefica. Mai stiu si ca viata ne ingreuneaza uneori misiunea de a fi consecventi cu filosofia asta. Uneori viata ne inghesuie si ne pune sa ne luptam (oricat de mare e credinta noastra ca nu lupta este de dorit) cu intamplari, dorinte, nevoi, dileme, obligatii... sau chiar numai cu un ritm incompatibil cu ritmul nostru interior. Ce te faci in acel moment, daca nu ai un "ceva" la care sa revii (poate propria simplitate) si care sa te protejeze de asalt? Ce te faci daca in acel moment muzica nu mai e acolo pentru tine?
Raspunsul cred ca tine iarasi de gasirea unui echilibru interior. Tu ai propus gasirea unor activitati placute. Eu am spus ca o activitate placuta nu e indeajuns, decat in masura in care ea te poate ajuta mereu, iar asta e greu de gasit. Iar daca o gasesti, ea va fi particularizarea ta pentru aceeasi idee de echilibru interior. Nu neg ca tu poti avea o activitate in care sa iti regasesti mereu echilibrul de sine si forta de a trai in continuare facand fata oricarui asalt. Pentru altii poate fi altceva. Pentru unii poate fi chiar ratiunea si luciditatea. Nu ma nominalizez pe mine in aceasta categorie. Spun ca se poate. M-a deranjat absolutismul tau in a iti promova cu exclusivitate propria filosofie de viata. Ea e o particularizare, poate cea mai buna pentru tine, poate nu (din seria "tu stii mai bine ce e acel ceva pentru tine" , completata cu "poate totusi nici tu nu stii"). Am reactionat la felul in care ai definit simplitatea cu orgoliul de a fi facut lumina in problema, ba chiar cu "usurinta". Apoi argumentatia a deviat mult... si ai facut bine sa fii cel care sa puna piciorul in prag, am respectat asta.
Simplitatea la care ma gandesc eu ramane un depozit fundamental care ne defineste si pe care, din aceasta cauza, ne putem baza. Pentru ca el nu este in dizarmonie cu noi si nu ne va destabiliza, ci dimpotriva. E, ca sa folosesc o analogie din fizica, un fel de regim permanent in jurul caruia viata provoaca o gramada de zgomote. Si noua ne e greu sa mai recunoastem traiectoria "de baza" in unda haotica de la vedere.
Parerea mea - cum ar spune unii .
Trimis de: cameron pe 26 Jan 2004, 03:15 PM
Mult de citit la topicul acesta..
Concluzia ar fi.."simplitatea se demonstreaza foarte greu"..
Eu incerc sa aleg intotdeauna simplitatea. Pentru orice este in afara ei aplic metoda bisturiului. Doar ca exista un moment unic pentru a face asta. Niciodata prea devreme.
Simplitatea inseamna profunzime.
Inseamna o arta anume de a te desprinde de tot ce este inutil.
Simplitate inseamna ceea ce vezi. Simplitate poate fi ceea ce arat. Simplitatea poate fi o suprafata neteda sau o culoare aberant de plictisitoare.
Poti pretinde ca ai ajuns la simplitate doar dupa ce ai trecut prin purgatoriul complexitatii complicate.
Imi plac drumurile netede..si am intotdeauna la indemana casti cu muzica potrivita scopului ...asta doar sa nu aud eventuale cantece de sirena.
Simplitatea o fi sora cu prudenta sau cu..insensibilitatea?
Trimis de: colectionara pe 28 Jan 2004, 02:24 AM
| QUOTE |
| Eu incerc sa aleg intotdeauna simplitatea. Pentru orice este in afara ei aplic metoda bisturiului. Doar ca exista un moment unic pentru a face asta. Niciodata prea devreme. |
Si... care este acest moment?
| QUOTE |
| Poti pretinde ca ai ajuns la simplitate doar dupa ce ai trecut prin purgatoriul complexitatii complicate. |
Conditie necesara, nu si suficienta...
| QUOTE |
| Simplitatea o fi sora cu prudenta sau cu..insensibilitatea? |
De ce trebuie sa privim simplitatea ca pe o renuntare? La curaj sau la simturi sau la dorinte etc? Cu atat mai mult intr-un context in care acceptam ca "simplitatea inseamna profunzime".
| QUOTE |
| Simplitatea poate fi o suprafata neteda sau o culoare aberant de plictisitoare. |
O suprafata neteda are simplitate, asa cum inteleg eu simplitatea. La fel si o culoare plictisitoare, la fel si o culoare intensa, la fel si vopselele imprastiate pe jos si amestecate toate cu toate. Pentru ca ele sunt ceea ce sunt. Si ele nu isi pun problema propriei simplitati (poate doar intr-un univers poetic, pe care insa - cu regret - il neglijam acum
). Lucrurile nu isi invata simplitatea, ele si-o poarta ostentativ si nu se pot lepada de ea. Poate de aceea, uneori, izolarea de oameni si revenirea la ele ne ajuta sa ne regasim. Problema se pune in cazul omului, care poate purta atatea invelisuri si se poate lepada de atatea. Ba chiar poate privi invelisul culorii aberant de plictisitoare si sa ii ataseze o semnificatie aberant de complicata. Si paradoxul cel mai frumos este ca poate simplitatea lui consta in a vedea semnificatiile complicate ale culorilor .Trimis de: Minerval pe 28 Jan 2004, 05:56 AM
| QUOTE (gio19ro @ Jan 20 2004, 05:51 PM) |
| Atunci cand omul se complica, are automat si mintea imprastiata. Cand mintea este imprastiata omul este slab din toate pct de vedere esentiale, adica este slab ca forta fizica dar si ca forta psihica. E drept ca poate in schimb sa fie stralucit din pct de vedere intelectual, insa va fi aproape permanent nemultumit de conditia sa. E vorba de o nemultumire subconstienta. |
In aprecierea mea, consider ca s-a strecurat o inadvertenta. Omul este special tocmai pentru complexitatea sa. A reduce orice lucru la simplitate este totuna cu a te reantoarce la statutul de inhabitant al grotelor preistorice si de a te resemna blazat in fata unui destin fabricat. A actiona inseamna a fi, relatie aflata in reciprocitate cu a exista, dar nu pe un fundament instabil, febril, bolbanv de simplitate, ci insanatosit de o vointa puternica, de coerenta si forta de caracter. Sa nu se inteleaga gresit. Nu este nimic rau in a fi pe locul doi, atat timp cat stii pe ce drum sa pornesti mai departe. Si nici nu e aberant ori rusinos in a fi slab, alaturi de altii puternici. Adevarata forta a fiecarui individ, opinez ca reiese din cunoasterea sinelui, deoarece prin cunoasterea limitelor iti cunosti si potentialul maxim. O dimineata buna in continuare.
F.'.
Trimis de: calfa pe 28 Jan 2004, 09:00 AM
Buna simplitatea omului ... in manifestare (manifestarea armonioasa), dar si complexitatea lui ... in structurile mentale si sufletesti (potentialul).
Topicul insa se refera la simplitate (in manifestare, as zice eu), la cat de greu se invata ea. Cred ca se invata greu, atunci cand, la maturitate, nu o ai deja (nativ sau prin formare).
Trimis de: Minerval pe 28 Jan 2004, 10:39 PM
Draga calfa, omul se naste simplu, precum o tabula rasa. Pe aceasta masa, mai tarziu, va exista optiunea umplerii cu bucatele ratiunii, ale muncii de orice tip si sub orice forma. Omul tinde catre complexitate, catre absolut, insa cine poate spune cum se vor desfasura lucrurile atunci cand acest prag fi-va atins? Nimeni. Nu exista nici un individ intr-atat de dezvoltat cerebral incat sa dea un asemenea pronostic. Ramane la aprecierea subiectiva ori obiectiva a fiecaruia in a face deznodaminte ipotetice. Pana una alta, noi "suntem" si nu "vom fi".
F.'.
Trimis de: calfa pe 29 Jan 2004, 10:28 AM
Ar fi frumos ca toti oamenii din jurul nostru sa se nasca simpli. Eu am insa dovezi clare si palpabile ca nu e asa. Bine, oricand stiu ca ma pot insela, ca poate fi o greseala de interpretare, dar raman la parerea mea. Nu toti oamenii se nasc la fel de simpli. Iar perioada formarii ii poate "ajuta" fie in directia cresterii fie in cea a scaderii "simplitatii" (in manifestare !, la aspectul asta ma refer !).
Complexitarea structurilor interioare e oarecum o alta problema. Legata probabil de simplitatea in manifestare. Dar nu cred ca "simplitatea in manifestare" e opusul "complexitarii structurale".
Trimis de: saldora pe 22 Jan 2005, 11:45 PM
| QUOTE (cameron @ 26 Jan 2004, 03:15 PM) |
| Eu incerc sa aleg intotdeauna simplitatea. Pentru orice este in afara ei aplic metoda bisturiului. Doar ca exista un moment unic pentru a face asta. Niciodata prea devreme. Simplitatea inseamna profunzime. Inseamna o arta anume de a te desprinde de tot ce este inutil. Simplitate inseamna ceea ce vezi. Simplitate poate fi ceea ce arat. Simplitatea poate fi o suprafata neteda sau o culoare aberant de plictisitoare. Poti pretinde ca ai ajuns la simplitate doar dupa ce ai trecut prin purgatoriul complexitatii complicate. |
Un asemenea monolog deosebit merita o recunoastere!
Adevarata simplitate este cea mai complexa stare... sa fii simplu nu inseamna sa fii ignorant, sarac si inactiv, simplu inseamna sa nu fii dublu!
...adica sa nu traiesti in dualitate - care e complicata.
Trimis de: jet li pe 1 Feb 2005, 02:38 AM
Un topic cu 100 de pagini despre simplitate ,marfa , de fapt are 3 pagini da tot aia e, simplu simplu, se poate sa scriu o carte despre simplitate, si aici se vede problema, cum adica o carte despre simplitate ? Pai daca e simplu se presupune ca e cunoscut inaintea lucrurilor complicate. Daca pot sa scriu o carte despre simplitate e rau ,pentru ca nu o voi putea traii simplitatea. Cu cat stiu mai multe cu atat am mai multe de care trebuie sa scap pentru ca sa revin la cea ce trebuie. Dar... daca nu as fi stiut aceste lucruri complexe nu as fi stiut nici la ce sa revin, poate as fi trait ignorand starea de simplitate in care ma aflu si pana la urma tot as fi ajuns sa o complic, nimeni nu se naste filosof. Invatatura unui om trebuie sa faca un cerc complet, odata ce unul se apuca sa citeasca , sa invete, el nu trebuie sa se opreasca pana cand nu revine la starea initiala dinainte de a se apuca de citit, si isi da seama de cea ce are ,(a avut) : simplitate.Daca citeste prea putin, cartile si autorii lor vor avea o valoare total nelalocul ei, si simplitatea va fi pierduta.Omul a strange o colectie de carti si se va simti bine cand se va uita la ele ca si cand ar insemna ceva. Inseamna ele ceva asa e dar trebuie trecut de ele. Da invatatura unui om despre lume se poate sa vina si din carti, imi cer scuze ca nu am invatat despre lume calatorind in jurul lumii si facand 1000 de lucruri diferite, dar nu ma e la moda ;
Trimis de: axel pe 1 Feb 2005, 02:57 AM
<offtopic>
Minerval, ce nefasta alaturare intre cuvintele lui Abraham Lincoln si poza din semnatura ta...
</offtopic>
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)