Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original

HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ [Scrieri] [Arhiva] Biblioteca Hanului _ Religia Budista

Trimis de: Figaro pe 19 Jun 2003, 03:41 PM

Va propun sa discutam pe acest topic cateva teme care tin de religia budista, in special de latura practica:

1. Cultul budist (ritualuri religioase, procesiuni etc.)

2. Iconografia si arhitectura budista

3. Practica budista (rugaciuni, ofrande, asceza etc.)

Trimis de: Figaro pe 19 Jun 2003, 03:57 PM

Iata cateva practici religoase budiste, cred eu interesante:

QUOTE


Prayer Whel

Prayer wheels, called Chokhor in Tibetan, are very common religious objects in Tibet. A hand held prayer wheel is a hollow wooden or metal cylinder attached to a handle. Om Mani Padme Hung mantras are printed or etched in relief on the cylinder. Attached to the cylinder is a lead weight with a chain, which facilitates the rotation. Tibetans use prayer wheels to spread spiritual blessings to all sentient beings and invoke good karma in their next life. They believe that every rotation of a prayer wheel equals one utterance of the mantra, thus the religious practice will in return help them accumulate merits, replace negative effects with positive ones, and hence bring them good karma. The religious exercise is part of Tibetan life. People turn the wheel day and night while walking or resting, whenever their right hands are free while murmuring the same mantra. Buddhists turn the wheel clockwise. Bon followers turn the wheel counter clockwise.


user posted image

user posted image

Trimis de: Figaro pe 19 Jun 2003, 04:03 PM

QUOTE


Buddhist Statues

Visitors to Tibet will inevitably feel drawn to one or more of the numerous monasteries in order to discover something of the mystery and traditions of Tibetan Buddhism. These buildings house many statues and illustrated thangkas [scrolls] and exotic murals, which at first sight may be somewhat confusing. The Buddha has many manifestations and there are helpful clues in the iconography to enable the viewer recognize the more important of these.

Sakyamuni, the Indian prince who in the 5th century BC founded Buddhism, is featured in almost every monastery. He is usually depicted in a cross legged seated position upon a lotus throne. The legs will be crossed with the right leg over the left. His hands are placed in a symbolic position or mudra. Typically, the position will be with the left hand open palm upwards, resting in his lap with the right hand palm downwards across the right leg. This mudra is the sign for calling the earth to witness. The figure will be draped in a robe, often blue in color and which leaves the right arm and right breast bare. The hair will be in a top knot. When this image is in the form of a mural or in a thangkra, the head will be surrounded by a halo.

Avolokiteshvara, called Chenrezi or Chenrezig in Tibetan, is the Bodhisattva of Compassion. This figure is of great importance as the deity is the patron saint of Tibet. The image, which can be found virtually everywhere, is in a standing position and has many arms and eleven heads, which are arranged in the form of a pyramid. The hands are placed in a variety of mudras. Greatly revered by all Buddhists, as he is said to postpone his own fulfillment until he has helped everyone on earth to achieve emancipation, his head was said to have spilt due to his concern for the wickedness in the world. Each segment reformed into a complete head, enabling him to look in all directions.


Tsong Khapa, is the founder of Gelugpa (the Yellow Hat sect) and a great reformer. Depicted in a cross legged position, his hands are raised before his chest in a mudra that symbolizes his teaching of the law. Flanked on either side by a lotus flower, he may also appear with his two disciples. He wears a yellow cap with long flaps on each side.

The Four Heavenly Kings are commonly depicted as statues or murals guarding the entrance to the monastery. They each guard one of the cardinal points of the compass. They have fiery haloes and are shown against a background of clouds. The East has a white face and holds a musical instrument, the South has a blue face and carries a sword, the West has a red face and carries either a stupa or a snake while the North has an orange colored face and carries an umbrella. In some locations the items carried by these deities may vary. 



user posted image

user posted image


Trimis de: Figaro pe 19 Jun 2003, 04:07 PM

QUOTE


Monastery Life

There used to be thousands of monasteries in Tibet. Every family was expected to send at least one boy to a monastery. Usually, boys would be ordained at the age of seven; girls, a bit older. The monastery life used to be the only access to education and improved social status. People went to monasteries to get educated, to merit their family and to pursue religious fulfillment. Although educational and economic conditions in Tibet have improved, many Tibetans are still drawn to the monasteries.

The monastery life is rigorous. Monks are involved in all kinds of religious services and administrative tasks, on behalf of individual study and the monastery community. Daily life starts in the early morning and ends in the late night. The whole day is occupied with communal or individual religious services and the management of the monastery. Older monks, learned lamas, hold greater responsibilities such as maintaining discipline and leading the group prayers. Younger monks help by running the kitchen, shopping and serving food and tea.

Religious study and services are the main theme of the monastery life. The newly ordained monks start from basic Tibetan language, grammar, literature, sutra chanting and prayers. Then time will be spent on Buddhist canons such as Abhidharma (Higher Knowledge), Prajnya Paramita (The Perfection of Wisdom), Pramana (Logic), and Madhyamika (The Middle Way). Generally the study process will last for 18 years or more. Monks study sutras and tantras and read Buddhist texts. Crafts, astrology and medicine are also the subjects they need to learn. In addition, Monks retreat for hours to reflect and meditate on teh meaning and implications of Buddhist philosophy. Sutra debate is important to help master and deepen Buddhist theology. These debates are also a method of examination: high lamas debate with the applicant monks. Those who pass the examinations held in their own monasteries will be qualified to participate the Monlam (The Great Prayer Festival) Debate. A Geshe Lharampa Degree, which represents the highest degree in Tibetan Buddhism theology, will be conferred on those who win. A Geshe Lharampa who wants to advance to a higher religious and scholarly fulfillment needs to attend one of the tantra colleges to get the Geshe Ngarampa Degree (Tantra Master). Only a few talented monks can enter a scholarly religious life and advance to religious fulfillment. Many others fall into more secular jobs such as craftsmen, builders, artists and cooks.

Nuns live a life similar to that of monks, in a more invisible manner. Their religious practice mainly focuses on meditation and prayer rather than advanced philosophical studies in less structured nunneries, although there have been a few great female scholars in Tibetan history.



user posted image

user posted image

Trimis de: Figaro pe 19 Jun 2003, 04:16 PM

QUOTE


Buddhist Iconography

Mudras are a non-verbal mode of communication and self-expression, consisting of hand gestures and finger-postures. They are symbolic sign based finger patterns taking the place, but retaining the efficacy of the spoken word, and are used to evoke in the mind ideas symbolizing divine powers or the deities themselves. The composition of a mudra is based on certain movements of the fingers; in other words, they constitute a highly stylized form of gestureal communication. It is an external expression of 'inner resolve', suggesting that such non-verbal communications are more powerful than the spoken word.

Many such hand positions were used in the Buddhist sculpture and painting of India, Tibet, China, Korea and Japan. They indicate to the faithful in a simple way the nature and the function of the deities represented. Mudras are thus gestures which symbolize divine manifestation. They are also used by monks in their spiritual exercises of ritual meditation and concentration, and are believed to generate forces that invoke the deity.


user posted image

user posted image

user posted image





Trimis de: Copernic pe 13 Jul 2003, 09:50 PM

QUOTE (Figaro @ Jun 19 2003, 04:41 PM)
Va propun sa discutam pe acest topic cateva teme care tin de religia budista, in special de latura practica:

1. Cultul budist (ritualuri religioase, procesiuni etc.)



Din cunostiintele mele, inainte de a discuta efectiv de Budism ca una dintre cele mai mari religii ale lumii, trebuie actualizata istoria formarii sale, si anume prin mentionarea celor doua curente religioase <<mazdeismul Avestei>> si <<mazdeismul Zoroastric>>, ca puncte de start a discutiei. Despre profetul mazdeismului Zoroastric nu apar referiri specifice, ceea ce este un lucru destul de neobisnuit, iar lucrurile stiute despre intoleranta dogmatica a credintei zoroastrice fac din ea o doctrina destul de putin adaptata, pe cat se pare, la necesitatile unui imperiu foarte pestrit si a carui coeziune a fost destul de relativa, cel putin pana in timpul lui Darius. O religie naturista, mai apropiata de vechea si marea religie a Asiei Mici, prezenta, sub raport politic, inconveniente mult mai putin sensibile. <<Zoroastrismul>> difera de marile religii care l-au precedat in Iran, printr-un numar important de trasaturi esentiale. El nu cuprinde elemente naturiste decat in stadiul de relicve incorporate, probabil, destul de tarziu in cartea sfanta, sub influenta “afilierii” partiale a magilor la noua doctrina. Urcarea pe tron a dinastiei persane sasanide (224 d.Hr.) inaugureaza o noua perioada pentru zoroastrism, care ramane religie de stat, constituindu-se canonul scrierilor zoroastrice. Zoroastrismul oficial nu va mai suferi de acum nici o alterare substantiala pana la aparitia Islamului. Zeul nou Allah si profetul sau Mohammed apar pe scena politico-sociala si religioasa a istoriei, dupa un tumult de guverne nereusite si experimente politice in detrimentul religiei zoroastrice. Zoroastristii care au mai supravietuit, transforma, treptat, religia lor reformata in <<Budism>>. Insa nu toata religia imbraca forma budismului, o parte transformandu-se in <<Brahmanism>>. Daca Budismul ignora, in principiu, casta, Brahmanismul se fondeaza pe casta. Primul il exclude, asadar, in mod necesar, pe al doilea. Dar oare Gautama Buddha sau Iluminatul, fondatorul noii doctrine, era un hindu autentic? Aici au existat multe dispute si tin sa-l mentionez pe Patapievici prin aceea ca, intr-adevar, discutia poate ca nu e inchisa inca, fiindca numele de familie al Iluminatului – Sakya -, deviat din Saka, era un nume prin care hindusii si iranienii desemnau, de obicei, popoarele scitice.

Desi nascuta in India, practicata si tinuta la loc de onoare de catre popor si de catre marii regi, aceasta religie nu a putut rezista la actiunea indelungata, surda si tenace a elementelor brahmanice a caror proeminenta ea o ruina. Astfel, spre deosebire de Ceylon, de Nepal, de Jawa, de China, de Tibet sau chiar de Japonia, India ii uitase la capatul a cateva secole pe Buddha si budismul, pana intr-atat incat a avut nevoie de stiinta occidentala pentru a-si aduce aminte, pentru a revela, pe propriul ei sol, marturiile budiste care mai exista inca. Practic, singurii budisti practicanti nu au ramas din partea Orientului, ci din partea Asiei. Tragic, dar adevarat.
Pare, totusi, dificil de admis ca o religie cu adevarat indigena ar fi putut disparea cu totul de pe un teritoriu. Ramasitele pagane din occident arata, dupa cum se stie, o persistenta destul de durabila. In orice caz, este absolut sigur ca, atunci cand budismul se innoieste, in jurul anilor de inceput ai erei crestine, inlocuind doctrina actiunii cu aceea a contemplarii pioase, faptul are loc sub influenta incontestabila a Iranului, cea apostolica antica a Iranului.
Odata trecuti in uitare, budistii autentici cat si conceptiile lor, odata primind botezul modernitatii cat si pe cel al erei crestine, nu vor persista mai putin nici sub misticismul, musulman in aparenta, al kufitilor. Unul din invatatii lor, Bestami, va spune: “Cand oamenii isi inchipuie ca-l adora pe D-zeu, atunci D-zeu se adora, de fapt, pe El insusi.” Una dintre doctrinele centrale ale kufismului va fi aceea ca lumea, rezultat al vointei divine pentru a disparea in ea, fiindca scopul unei existente pioase nu ar putea, deci, fi decat absortia de catre D-zeu.
Astfel se incheie un capitol destul de tulburat de apele destinului pentru o religie veche, dar in straie noi, noul fiind reinsertia in mediul sau prin occidentalizare sustinuta in mod voit atat de budistii reformati cat si cei dornici de a mai pastra din exotismul Budismului de alta data. Sa scutim, asadar, de abuzul falsitatii si artificialitatii Istoria Antica, domeniu linistit al “celor care si-au croit drum cei dintai” (Herodot), ca macar prin vorbele noastre al celor interesati de deluviana cultura budista, respectiv hindu/indiana, sa aibe parte si generatiile de dupa noi. In fond, vorba rostita zboara, pe cand cea scrisa ramane.

---------
AVE!
---------

Trimis de: Sabin pe 16 Dec 2003, 01:23 PM

As vrea sa discutam pe aceasta tema! Unde o putem face? (sunt nou sorry.gif )

Trimis de: calfa pe 16 Dec 2003, 02:02 PM

Bun venit la Han, Sabin ! welcome.gif

Chiar aici putem discuta. Dupa cum vezi, tema a fost propusa de mult, dar in afara de Figaro (care a propus-o) si de Copernic nu a mai interesat pe nimeni.

Eu nu stiam de existenta acestui Topic, pentru ca si eu sunt relativ nou.

Asupra buddhismului, cea mai interesanta prezentare (din punctul meu de vedere) mi s-a parut asta:

http://www.ship.edu/%7Ecgboeree/buddhaintro.html

si in special aceasta incercare de schitare a unei psihoterapii pornind de la Buddhism.

http://www.ship.edu/~cgboeree/buddhapsych.html

Daca apar aici idei interesante, e posibil sa mai intervin. Deocamdata, daca ai ceva de spus, spune.

Sedere placuta,

calfa

Trimis de: carpatic pe 16 Dec 2003, 04:28 PM

Daca e sa se discute aici despre budism ar trebui sa se implice cineva care chiar are cunostinte asupra problemei.
Pe de o parte Figaro a prezentat o serie de aspecte ca pe curiozitati, din sectiunea "stiati ca..." (desigur, lucru bun pentru cultura noastra generala, dar nu un start pentru o discutie).
Pe de alta parte Copernic enunta aici o teorie extraordinara prin faptul ca e complet personala si complet nefondata (sincer, Copernic, as vrea sa cunosc sursele tale de documentare).
Putem face paralele oricum ne taie capul si intre orice lucruri, dar singura legatura dintre budism si zoroastrism e ca au fost fundamentate de populatii indoeuropene, ariene, cu un substrat cultural comun (au trait in acelasi spatiu inainte de separarea lor in timpul marilor migratii, din mileniile 3-2 BC). Budismul nu se trage din Zoroastrism si nu a aparut ca urmare a prigonirii zoroastristilor de catre Islam.
Zoroastristii "care au mai supravietuit", ca sa folosesc vorba lui Copernic, traiesc inca in Iran si in India si isi desfasoara cultul aproximativ ca acum 2000 de ani. Cei carese afla acum in India s-au refugiat intr-adevar din Persia prin perioada cuceririi arabe, traiesc inca in numar mare in Punjab, Gujarat si alte zone si se cheama "parsi".

Trimis de: calfa pe 16 Dec 2003, 04:39 PM

Corect carpatic ! (" Daca e sa se discute aici despre budism ar trebui sa se implice cineva care chiar are cunostinte asupra problemei. ")

Figaro a facut inceputul, Copernic a spus si el ceva in stilul lui, eu am spus ce linkuri am pe tema buddhismului. Dar m-am limitat la asta. Raman insa interesat de thread, tocmai in ideea ca poate cineva mai in tema se va implica vazand acest topic.

Tooate bune,

calfa

Trimis de: Minerval pe 11 Feb 2004, 09:01 PM

QUOTE (carpatic @ Dec 16 2003, 04:28 PM)
(...) o teorie extraordinara prin faptul ca e complet personala si complet nefondata (...)

Domnul Ovidiu Bufnila a facut trimitere catre a vedea un "dar" de-al dumnealui. Am ramas profund impresionat, insa am descoperit si alte topice, precum cel de fata.

Domnul Carpatic afirma ca ar trebui sa discute doar cei care cunosc, iar dl. Calfa ii intareste afirmatia. Nimic mai adevarat. Insa cele afirmate de dl. Copernic se afla structurate, alaturi de multe alte idei, intr-o teza de succes ce a fost prezentata in cadrul unui simpozion sustinut la Paris, simpozion ce a putut fi onorat pe baza unei burse castigate de persoana la care fac trimitere. Asadar, nu consider ca trebuie sa se afiseze "vorbe in deriva" doar de amorul artei de a scrie. Putina atentie si mai multe argumente, daca se poate si reale. Mai departe nu comentez deoarece as uza importanta celor afirmate.

F.'.

Trimis de: gio19ro pe 24 Feb 2004, 01:33 PM

QUOTE (carpatic @ Dec 16 2003, 03:28 PM)
Pe de alta parte Copernic enunta aici o teorie extraordinara prin faptul ca e complet personala si complet nefondata (sincer, Copernic, as vrea sa cunosc sursele tale de documentare).

Acum ce vreti si voi?
Avea omu' un material despre zoroastrism si n-avea unde sa-l posteze.
Asa ca a inventat ideea ca budismul s-ar trage din zoroastrism. laugh.gif

Trimis de: carpatic pe 27 Feb 2004, 12:55 PM

Minerval, nu te-am inteles dar poate vei avea bunavointa sa ma lamuresti, sustinand eventual afirmatiile prietenului tau Copernic. Orice adunatura de idei se poate constitui intr-o "teza" prezentabila la vreun simpozion, asta nu inseamna insa a priori ca respectiva teza ar avea vreo valoare. Structurarea unor idei bogate in elemente noi pentru un auditor ignorant in ce priveste subiectul discutat poate da impresia eruditiei, dar o analiza de bun simt a oricarei persoane care stie ceva istorie demonteaza usor toate aceste teorii personale. Eram sincer curios sa cunosc sursele de inspiratie ale teoriei lui Copernic, pentru ca daca nu e o preluare ad literam atunci e un sincretism uluitor de idei rastalmacite.
Iranienii (arya) si indienii sunt inruditi indeaproape ca rasa, sanscrita si persana avestica sunt relativ asemanatoare si extrem de probabil credintele religioase din timpul marilor migratii indoeuropene erau daca nu identice cel putin intr-un anumit grad similare. Dar de-aici incolo lucrurile au evoluat diferit, spre mazdeism - zurvanism (si urmatoarele miscari spirituale, cum ar fi maniheismul si ulterior mithraismul - de altfel e fascinanta si plina de invataminte studierea miscarilor spirituale din podisul iranian in antichitate) la persi , pe de alta parte spre brahmanism (sau "hinduism" intr-un sens mai larg) si apoi budhism la indieni.
Budhismul s-a raspandit si in spatiul cultural iranian, in Afghanistan (cultura Ghandara - ne amintim de fostii colosi de la Bamyan ) dar o data cu venirea Islamului a disparut complet de acolo. Zoroastrismul nu a disparut in Iran.
Partea cu "kufitii" e uluitoare in teoria lui Copernic. O regretabila confuzie, probabil intre orasul Kufa (Irakul de azi, oras important pt istoria timpurie a Islamului) si ordinul generic Sufi (Sufieh), al sufitilor (si el compus la randul lui din multe ordine). Sufitii intrepreteaza intr-adevar Islamul intr-un mod deosebit si oarecum "neortodox" si il inbogatesc cu o viziune complexa asupra lumii, a vietii si a lui Dumnezeu care e mult mai evoluata ca viziunea desprinsa strict din Quran si Hadith. Bistami a fost un sufit de seama, cu o viziune personala care a facut valuri in epoca (secolul 9). El afirma cu toata convingerea, in timpul transei, ca "e Dumnezeu si beat de Dumnezeu". Sufismul insa, oricat ar fi de interesant, nu numai ca nu se aseamana ideatic cu budhismul , dar in anumite privinte i se opune cu tarie.
Inainte de a ma lua mai mult cu vorba, inchei cum am inceput : Minerval, nu pricep ce vrei sa sustii.

Trimis de: gio19ro pe 27 Feb 2004, 03:32 PM

QUOTE (carpatic @ 27 Feb 2004, 11:55 AM)
Minerval, nu te-am inteles dar poate vei avea bunavointa sa ma lamuresti, sustinand eventual afirmatiile prietenului tau Copernic.

Mai bine zis "alter ego-ul" ! laugh.gif

Trimis de: Minerval pe 1 Apr 2004, 03:43 AM

Domnule carpatic, ca sa incheiem acest capitol absurd de confruntari inutile va propun sa prezentati unui istoric materialul in cauza, pentru a demistifica orice aparente ori informatii contradictorii, asta in cazul in care ar exista dezinformare proferata in materialul prezentat pe topic. Fireste, este de preferat un istoric cu un doctorat in domeniul istoriei la care se face referire in material. Va multumesc pentru intelegere.

F.'.

Trimis de: carpatic pe 1 Apr 2004, 09:43 AM

O observatie de data asta on-topic, dar legata si de "confruntarile" de mai sus.
O data cu patrunderea musulmanilor in nordul Indiei s-au raspandit si confreriile sufite. Chiar si astazi unele din cele mai importante miscari sufite se afla in India. Unele dintre acestea au fost influentate substantial de budism, si au transmis intr-o oarecare masura aceste influente sufitilor din valea Indusului si chiar Persia. Legaturi asadar intre sufism si budhism exista, intr-o oarecare masura, totusi periferica si in general punctuala, nu se pune problema unei transmutatii, sufitii raman islamici.
Cat despre istorici, Minerval, nu inteleg ce crezi tu ca ar putea ei "demistifica". Cunosc oameni care au terminat facultatea de istorie fara sa stie istorie, iar doctoratul nu e o garantie apriorica a cunostintelor. Nu imi fac deloc probleme ca s-ar "dezinforma" in posturile acestui topic, rolul nostru nu e sa explicam in detaliu problemele, cine vrea sa cunoasca nu are decat sa citeasca niste lucrari de specialitate.

Trimis de: contraste pe 3 Jun 2004, 05:01 PM

Si Japonezii sund majoritar budisti. Ceea ce surprinde insa, in prezent multi se reorienteaza in credinta, trecand la budism. In general tarile cu o clima calda, mediteaza cu ochii mijiti, ca Budha ...

Trimis de: Maharajah pe 6 Jan 2005, 08:29 PM

Ce m-a atras cel mai mult la Buddhism, nu isi gaseste locul intr-o descriere generala a acestuia, oricat de inaltatoare ar fi.
Dincolo de institutionalizarea buddhismului ca si a crestinismului dealtfel, exista o latura cu totul si cu totul aparte. Pentru a patrunde in aceasta "zona" este imperios necesar sa lasi la intrare toate ideile preconcepute si mai ales trebuie sa renunti la acea parte a personalitatii tale care are tendinta sa se umfle cel mai usor in diverse situatii.
Cand am intalnit pentru prima data Invatatura asupra caracterului trecator al lucrurilor si asupra atentiei mereu treze, am inteles ca s-a facut o schimbare de nivel. Nu este de ajuns sa citesti despre asa ceva - mai ales ca este greu sa gasesti scrise astfel de invataturi (dar nu imposibil) - totusi este important cum iei contact. Am sa va dau cateva mici exemple in ceea ce priveste esenta adevaratelor invataturilor buddhiste.

Dezvoltarea atentiei cuprinde concentrarea asupra mortii si a semnelor ei, asupra vietii care se apropie de sfarsit si asupra despartirii.

Atentia concentrata asupra mortii este gandul (permanent) ca nu voi ramane multa vreme in aceasta lume, ci va trebui sa plec catre o alta viata.

Atentia concentrata asupra semnelor mortii este gandul (permanent) ca viata se scurge, respiratia se opreste, corpul devine un cadavru si constiinta trebuie sa plece din el.

Atentia concentrata asupra vietii care se apropie de sfarsit este gandul (permanent) ca un an tocmai a trecut, iar luna in curs trece si ea: ca de ieri si pana azi a mai trecut o zi: cu fiecare clipa viata este tot mai scurta.

Atentia concentrata asupra despartirii este gandul (permanent) ca prietenii mei actuali, averea si corpul, tot ceea ce iubesc atat de mult, nu vor mai fi cu mine, ci, curand, ii voi parasi.

Este indoielnic ca vei auzi, sau ca vei vedea pe cineva, pe pamant, sau in ceruri, care nascut nu va muri. Marii intelepti desi aveau puteri magice si o cunoastere supranormala, fiind capabili sa mearga in ceruri, n-au putut gasi un loc unde sa nu existe moarte.

Prieteni, viata trece repede asemenea apei dintr-o cascada involburata: Daca nu intelegeti aceasta, va veti lasa amagiti de obiectele simturilor!

Unii mor inca in uter, altii in momentul nasterii sau cand umbla de-abusilea, ori cand au inceput sa mearga. Unii apuca sa imbatraneasca, iar altii mor tineri. Dar cand vine timpul toti se sting.

Oricat de mult aduni, pleci, ca un om dezbracat de haine si cu mainile goale.

In clipa mortii, proprii copii nu-ti sunt adapost; nici tatal, nici mama, nici prietenii nu te pot salva.

Acest corp obtinut cu mari dificultati si sustinut prin hrana si haine, nu te va insoti. Il vor manca pasarile si cainii, sau va fi ars pe un rug incins, va fi aruncat in apa, sau ascuns intr-un mormant in pamant.

Cum nu este sigur ce va veni mai repede, ziua de maine sau lumea de apoi, fara a nazui la ziua de maine, pregateste-te pentru lumea de apoi!

De aici in colo Buddhismul ofera o Cale Luminoasa si Clara - din pacate cuvintele devin din ce in ce mai sarace, iar transeferul de Realizare Spirituala se produce in tacere, asa cum emana parfumul de la o floare!

Trimis de: bogho pe 10 Jan 2005, 09:49 AM

pt. cei interesati de buddhism, detalii despre buddhism in general si Buddhismul Jodo Shinshu gasiti aici: www.shinbuddhism.ro

Trimis de: gio19ro pe 11 Jan 2005, 12:36 AM

Ce cauta subiectul asta aici?

Parca locul cu credintele religioase e in alta parte, existand un subforum special pt asa ceva.

Trimis de: calfa pe 11 Jan 2005, 09:13 AM

De acord cu observatia ta, gio19ro. smile.gif Poate il muta cineva ...

Trimis de: gio19ro pe 11 Jan 2005, 10:12 AM

Poate o sa-l mute, poate nu.
Intrebarea ce se pune: de ce cel care a deschis topicul nu l-a deschis direct unde ar fi trebuit?
Ar fi pangarit subforumul unde se dezbate "dreapta credinta"? Ar fi facut concurenta neloiala? Ar fi deturnat atentia de la subiectele ce deja se discutau acolo in acel moment?


Bineinteles ca prima intrebare e una retorica, eu unul neasteptand raspuns.

Trimis de: carpatic pe 11 Jan 2005, 10:26 AM

gio, intrebarea ta nu e retorica.
Sunt convins ca Figaro a deschis topicul la "Biblioteca..." cu buna stiinta si respectand manifestul subforumului. Topicul acesta nu a fost initial menit sa suscite la dezbatere aprinsa si discutii in contradictoriu, ci sa fie o prezentare a religiei budiste. De altfel discutia dintre mine si Copernic/Minerval a fost doar un intermezzo care nu respecta intentia si specificul "Bibliotecii". Sa incercam asadar sa mentinem intentia de Prezentare, dezbaterile care s-ar naste potential aici intr-adevar ar trebui mutate, topicul insa isi are locul aici.

Trimis de: Maharajah pe 12 Jan 2005, 02:52 PM

O scurta prefata de ordin sentimental la DHAMMAPADA

Imaginează-ţi că Buddha ar fi în acest moment pe pământ, undeva în India, iar tu ai lua parte la un pelerinaj pentru a fi favorizat de învăţătura Lui. Probabil că ai sosi undeva într-un sătuc precum Sarnath, unde s-a zvonit că Buddha provăduieşte zilnic în Parcul Căprioarei, unei adunări de călugări. Când ai ajunge acolo, cineva ţi-ar spune:

"Ai ajuns prea târziu. Învăţătorul a plecat în nord către munţi."

Şi aşa ai pleca mai departe, călătorind o vreme într-o căruţă, sau cel mai adesea pe jos, zi după zi, săptămână după săptămână... dintr-un sat în altul, întrebând pe fiecare unde s-ar putea afla Stăpânul Buddha.

"Da, a fost aici, dar acum o săptămână. A plecat direct spre est."

"Da, a fost şi aici, dar cu cinci zile în urmă, a plecat către un sătuc din nord."

Un cuvânt de aici, un semn de dincolo... şi uite aşa eşti tot mai aproape. Emoţionat la gândul marii întâlniri, totul devine pentru tine de o importanţă capitală, dar şi un sentiment greu de suportat. Cu cât te apropii mai mult, cu atât vezi mai clar lumina din ochii şi de pe chipurile tuturor celor pe care îi întâlneşti, binecuvântaţi fiind de Buddha. Fiecare ar vrea să-ţi împărtăşească din experienţa trăită, să-ţi povestească despre El, Sublimul, despre cum se mişca, ce spunea, cum zâmbea! Cu cât te apropii mai mult, observi cum orice bucurie păleşte în comparaţie cu bucuria întâlnirii Sublimului! Nu mai ai decât un singur gând. Chiar şi nevoia de a te hrăni sau odihni dispare în faţa nerăbdării de aţi împlini ţelul.

Şi în sfârşit mergi pe urma unei cărări unde întâlneşti câteva păstoriţe ce-ţi spun:

"Da, Sublimul se află sus pe acel deal."

Te îmbăiezi rapid şi apoi, cu micul tău dar în mâini, porneşti în grabă să urci costişa, împiedicându-te în pietre şi tufişuri... dar nu-ţi faci griji pentru eventualele răni, ţelul tău, dorinţa ta cea mai aprigă este să-L întâlneşti pe Sfânt. Peisajul capătă în jurul tău o strălucire aparte, corpul îţi tremură, respiraţia devine tot mai agitată.

Şi acolo, sub un copac stă Buddha, de o seninătate perfectă.

Te închini larg (dundapranam) de trei ori, înaintea Lui ... apoi Îi oferi daruri în schimbul Învăţăturii. Cu un uşor semn din cap, Buddha te îndeamnă să te aşezi în faţa Lui. Ai fost acceptat! Niciodată înainte nu ai simţit o asemenea pace. Stând lângă Buddha eşti în afara timpului şi spaţiului. Trăieşti doar clipa... briza răcoroasă îţi atinge obrazul, un câine latră în depărtare. Este ca şi cum întreaga lume s-ar fi oprit. După un timp Înţeleptul începe să vorbească:

Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem, răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.


El continuă să spună alte câteva cuvinte. Fiecare cuvânt îţi arde în suflet, pentru că ele sunt cheia către eliberare. După o perioadă de tăcere, Buddha îţi face semn că poţi să pleci. Iarăşi te înclini adânc, apoi îţi urmezi calea. Preţioasele cuvinte, atât de râvnite, au fost obţinute. Chiar mai mult de atât... neţărmuirea, simplitatea, compasiunea, pacea!

Aici, ai în faţă cuvintele Lui Buddha. Citeşte-le cu grijă, propoziţie cu propoziţie. Lasă-le să-ţi hrănească sufletul! Îţi doresc să ai un corp, o inimă şi o minte pură pentru a le putea "auzi"!

http://www.labirintul-sufletului.home.ro/buddha.html

Trimis de: Catalin pe 12 Jan 2005, 05:20 PM

QUOTE (gio19ro @ 11 Jan 2005, 10:12 AM)
Poate o sa-l mute, poate nu.
Intrebarea ce se pune: de ce cel care a deschis topicul nu l-a deschis direct unde ar fi trebuit?
Ar fi pangarit subforumul unde se dezbate "dreapta credinta"? Ar fi facut concurenta neloiala? Ar fi deturnat atentia de la subiectele ce deja se discutau acolo in acel moment?


Bineinteles ca prima intrebare e una retorica, eu unul neasteptand raspuns.

De fapt, din cate imi amintesc eu, chiar la Universul Credintei l-a deschis. De acolo a fost mutat, nu stiu de cine... s-ar putea sa ma insel, nu mai tin minte exact.

Trimis de: gio19ro pe 12 Jan 2005, 05:56 PM

Eu din cate imi amintesc, la deschis la Filosofie si de acolo a fost mutat aici.

Trimis de: Catalin pe 12 Jan 2005, 07:58 PM

Ok, se poate...

Trimis de: Mrs. Rogers pe 13 Jan 2005, 02:50 AM

Maharaj, am citit ceva din cuvintele lui Budha si mi se par pline de intelepciune. N-am citit tot , dar intentionez sa o fac.
Ceea ce ma frapeaza la prima vedere e cat adevar exista in ele care poate fi aplicat in viata , atata timp cat ai o latura spirituala.Ceea ce ma intereseaza insa e daca acopera toare aspectele vietii. E foarte adevarat ca suntem ce gandim. Sa presupunem ca cineva reuseste sa fie o persoana foarte spirituala in sensul ca urmeza ce e scris de Budha. Cum resuseste sa digere tot ce se intampla in jurul lor si care nu corespunde cu ceea ce e el/ea? N-as vrea sa ajung la concluzia ca e necesar sa devii sihastru ca sa traiesti dupa principiile lui Budha. As vrea sa poata fi aplicate la oamenii de rand , cu familie, cu servici, cu copii ...Ce-ar fi sa le citesc eu bine cuvintele lui inainte de a filozofa? jamie.gif

Trimis de: Maharajah pe 13 Jan 2005, 10:14 AM

QUOTE (toxic @ 13 Jan 2005, 02:50 AM)
Maharaj, am citit ceva din cuvintele lui Budha si mi se par pline de intelepciune. N-am citit tot , dar intentionez sa o fac.
Ceea ce ma frapeaza la prima vedere e cat adevar exista in ele care poate fi aplicat in viata , atata timp cat ai o latura spirituala.Ceea ce ma intereseaza insa e daca acopera toare aspectele vietii. E foarte adevarat ca suntem ce gandim. Sa presupunem ca cineva reuseste sa fie o persoana foarte spirituala in sensul ca urmeza ce e scris de Budha. Cum resuseste sa digere tot ce se intampla in jurul lor si care nu corespunde cu ceea ce e el/ea? N-as vrea sa ajung la concluzia ca e necesar sa devii sihastru ca sa traiesti dupa principiile lui Budha. As vrea sa poata fi aplicate la oamenii de rand , cu familie, cu servici, cu copii ...Ce-ar fi sa le citesc eu bine cuvintele lui inainte de a filozofa? jamie.gif

Este foarte important de inteles, ca, si in Invatatura Buddhista exista indrumari pentru toate categoriile de cautatori ai adevarului. De exemplu unui om simplu de la tara, nu poti sa-i vorbesti cu termeni din Prajnaparamita (o selectie de invataturi destul de esoterice). Deasemenea, praful de pusca se aprinde mult mai repede decat o gramada de carbuni umezi. Dar cel mai important de retinut, este ca adevarata Invatatura se asimileaza dincolo de cuvinte. Un Adevarat Maesteru (sau Duhovnic in Crestinism), pe langa Ceea ce te invata prin viu grai, iti transmite si la un alt nivel Intelegerea, Cunoasterea profund spirituala.
In ceea ce priveste sihastria, personal am reusit sa intalnesc un Intelept Adevarat, care mi-a spus ca drumul catre Dumnezeu incepe de aici, din orasul acesta onest si murdar in care m-am nascut, din valtoarea lumii. Daca vrei sa te retragi in munti sau paduri, fara sa fii pregatit, (tot el imi spunea) ai mari sanse sa te manance ursul. In numele cui vrei sa sihastresti, (ma intreba), in nume propriu sau in numele lui Dumnezeu? Si daca, in numele Lui Dumnezeu, prin ce semne ti-a aratat El asta?
N-as vrea sa ma avant in discutii prea intime, ceea ce pot sa-ti spun este ca Buddhismul ofera intr-adevar o Cale Vie, Luminoasa si Clara, o solutie care acopera toate aspectele vietii. De fapt apropierea sincera, curata de Divinitate ofera negresit aceasta solutie, indiferent ce cale urmezi.

Trimis de: Maharajah pe 2 Feb 2005, 09:13 PM

Urmatoarea afirmatie a lui Buddha situeaza buddhismul departe de ceea ce se numeste religie: "Acum sa nu credeti cuvintelor mele, doar pentru ca un Buddha vi le-a spus, dar analizati-le bine. Fiti lumina in voi insiva."

Astfel de afirmatii arata abordarea practica a buddhismului, care e facut pentru viata reala. Cand oamenii l-au intrebat pe Buddha de ce si ce anume invata, el a raspuns: "Invat pentru ca voi si toate fiintele cautati fericirea si incercati sa evitati suferinta. Eu invat pe oameni "felul in care sunt lucrurile".

Trimis de: Ovidius pe 8 Feb 2005, 04:17 PM

QUOTE
Aici, ai în faţă cuvintele Lui Buddha. Citeşte-le cu grijă, propoziţie cu propoziţie. Lasă-le să-ţi hrănească sufletul! Îţi doresc să ai un corp, o inimă şi o minte pură pentru a le putea "auzi"!

http://www.labirintul-sufletului.home.ro/buddha.html


Maharajah, iti multumesc mult pentru link. Am ramas uimit de cuvintele simple ale lui Buddha si de faptul ca totusi acum aprox. 2500 de ani s-a gasit cineva care sa scoata asa ceva din el. Textele sunt atat de pline de semnificatie si adevar incat mi-am pus unul in semnatura. Impresionant! Intr-adevar budismul este departe de ceea ce se numeste religie iar Buddha a fost cu adevarat un iluminat.

Trimis de: Maharajah pe 8 Feb 2005, 08:19 PM

Te inteleg Zorro, acelasi sentiment l-am trait si eu si multi altii care au luat intr-un fel sau altul legatura cu Invatatura Buddhista. Sa stii ca orice invatatura spirituala autentica avea o forta si o semnificatie aparte inainte de a deveni institutionalizata transformandu-se in religie. Nu mai vorbesc de importanta covarsitoare de a fi contemporan cu unul din Marii Invatatori ai omenirii. Nici nu poate fi descris in cuvinte un astfel de eveniment si nici efectul exceptional pe care il avea asupra fiintei.
Vestea buna este ca Buddha a fost si va fi mereu alaturi de cel ce se straduieste cu sinceritate sa inteleaga ce se intampla cu el si in jurul lui, sa iasa din visul lumii.

Trimis de: calfa pe 9 Feb 2005, 10:08 AM

QUOTE (toxic @ 13 Jan 2005, 03:50 AM)
Maharaj, am citit ceva din cuvintele lui Budha si mi se par pline de intelepciune. N-am citit tot , dar intentionez sa o fac.
Ceea ce ma frapeaza la prima vedere e cat adevar exista in ele care poate fi aplicat in viata , atata timp cat ai o latura spirituala. Ceea ce ma intereseaza insa e daca acopera toare aspectele vietii. E foarte adevarat ca suntem ce gandim. Sa presupunem ca cineva reuseste sa fie o persoana foarte spirituala in sensul ca urmeza ce e scris de Budha. Cum resuseste sa digere tot ce se intampla in jurul lor si care nu corespunde cu ceea ce e el/ea? N-as vrea sa ajung la concluzia ca e necesar sa devii sihastru ca sa traiesti dupa principiile lui Budha. As vrea sa poata fi aplicate la oamenii de rand , cu familie, cu servici, cu copii ...Ce-ar fi sa le citesc eu bine cuvintele lui inainte de a filozofa? jamie.gif


Pentru toti cei interesati, exista si un subiect intitulat http://www.hanuancutei.com/forum/show.php/act/ST/t/3402 (Principii, metode, directii) in cadrul subforumului Dezbaterile Hanului > Psihologie - Omul, Minte si Suflet.

Vorbeam acolo despre "“Psihologia Buddhista”, o posibila sinteza a traditiilor orientale si a psihologiei stiintifice occidentale." Candva voi reveni acolo cu noi informatii.

Se poate spune ca domeniul "acopera toare aspectele vietii".

Cat despre "latura spirituala", orice om o are. Mai mult sau mai putin dezvoltata. smile.gif

Trimis de: arrowman pe 9 Feb 2005, 12:20 PM

Cu o traditie veche de peste doua milenii, cu forme diverse, potrivit tarilor in care s-a dezvoltat si deseori greu accesibil pentru occidentali, buddismul nu poate fi separat de mediul in care a aparut: India secolelor 6 si 5 î.H. Buddismul are peste 370 milioane de adepti si a fost fondat de Siddharta Gautama, cunoscut si sub numele de Sakyamuni (numele de clan) sau Buddha, care nu este un nume, ci un titlu, insemnând Cel iluminat. Buddha nu a pretins niciodata ca ar fi Dumnezeu, si nici n-a fost privit ca atare de buddisti. El a fost o fiinta omeneasca care a atins un nivel ridicat de cunoastere, intelegând viata cât mai adanc posibil. In pofida zelului unor naratori ulteriori, care a transformat biografia lui Buddha intr-o adevarata legenda, mai este inca posibila reconstituirea marilor etape ale vietii celui care, dupa 547 de existenta anterioare, animale si umane, in care s-a dedicat practicarii virtutilor si acumularii unor fapte meritorii, hotaraste sa se manifeste pentru ultima data, mânat de compasiune fata de fapturile aflate in suferinta pe tarâmul Indiei. Nascut print, intr-un mic regat nepalez, Terai, in sânul unei familii bogate, copilul, care se pare ca manifestate calitati iesite din comun, primeste numele personal de Siddharta. Tineretea lui a fost cea obisnuita pentru un tânar nobil din epoca sa: viata indestulata, studii, casatorie. In jurul vârstei de 30 de ani, când, se spune, urma sa devina tata, descopera prin intermediul a patru intâlniri, mai intâi suferintele care-i apasa pe oameni: batrânetea, boala, moartea, apoi o cale spre speranta unei eliberari, prin imaginea senina a unui calugar care traieste in sihastrie. Dezgustat de existenta sa de placeri desarte, el alege sihastria si dupa multi ani de cautari felurite, opteaza pentru Calea de mijloc, care il va face sa inteleaga lucrurile asa cum sunt: iluzorii, trecatoare si sa descopere o metoda ce poate elibera definitiv fiinta de patimi, de iluzii aducatoare de suferinta. Aceasta este Desteptarea si din acest moment merita pe deplin titulatura de Buddha (Cel iluminat), din radacina sanscrita Budh (a se destepta, a se ilumina). Rezistând ispitei de a accede imediat la o eliberare personala egoista, Buddha se hotaraste sa raspândeasca invatatura sa. Timp de 40 ani, va calatori prin Valea Gangelui, explicându-si doctrina, apelând din când in când la amintirile din vietile sale anterioare, adunând in jurul lui calugari si adepti laici, acceptând chiar, spre sfârsitul vietii, la insistentele discipolului sau Ananda, intrarea in comunitate si a calugaritelor. Ajuns la o vârsta avansata si considerându-si misiunea implinita, el dispare pentru totdeauna, inaltându-se in Parinirvana. Imediat dupa moarte, relicvele sale vor fi vehement disputate, apoi impartite intre mai multe regate. Buddismul s-a stins in India acum 1000 de ani (desi, a renascut recent). S-a extins la sud, in Sri Lanka si sud-estul Asiei, unde o forma a buddismului continua sa infloreasca, si la nord, in Tibet, China, Mongolia si Japonia. Forme ale buddismului mai sunt practicate in aceste tari, desi in ultimul secol au suferit mari modificari, efecte ale comunismului. De asemenea, in ultimul secol, buddismul a ajuns si in Vest, unde sute de mii de oameni au devenit adepti. Spiritul liber de a cerceta, de a intreba este o trasatura importanta a buddismului. Buddha insusi a incurajat oamenii sa cerceteze ei insisi adevarul invataturilor sale, inainte de a le accepta. Buddha nu a vrut niciodata ca oamenii sa practice invataturile sale din credinta oarba sau din superstitie. Oamenii ar trebui sa puna in aplicare numai ceea ce cred ei ca le este benefic fizic si psihic. Deoarece buddismul respecta dreptul omului de a cerceta si de a alege singur, este o religie toleranta fata de celelalte religii, invatând oamenii sa traisca in armonie unii cu altii, indiferent de rasa sau religie. Buddismul recunoaste toate fiintele ca fiind egale, predica iubirea universala, bunatatea si compasiunea nu numai fata de semeni, ci si fata de toate creaturile, care impreuna cu oamenii impart acelasi mediu. Daca oamenii doresc sa traiasca fericiti in lumea aceasta, ei trebuie sa aiba grija si sa contribuie la bunastarea celorlalte fiinte. Buddismul vede viata ca un proces de schimbare continuua, iar scopul celor ce practica aceasta religie este sa profite de acest fapt. Asta inseamna ca, in opinia lor, omul se poate schimba in bine, factorul decisiv in aceasta schimbare il detine mintea omeneasca, iar buddismul a dezvoltat multe metode de antrenare a mintii. Foarte importanta este meditatia, care este o cale de inducere a unor stari pozitive, caracterizate de calm, concentrare, constienta si emotii, cum ar fi prietenia. Buddismul ne invata ca prin meditatie si printr-un comportament moral, se poate atinge Nirvana, o stare de iluminare, de desteptare, desi inainte de a ajunge aici, omul este subiectul mai multor vieti, unele dintre ele bune, altele rele, depinzând de karma fiecaruia. Karma este definita ca actiunea intentionata, altfel spus, fiecare gest, vorba sau fapta facute constient si intentionat. Karma inseamna intentie buna sau rea. Conform pricipiului cauza-efect, karma dintr-o viata anterioara determina natura vietii prezente.
La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte:
1. Viata este suferinta;
2. Setea de placere este originea suferintei;
3. Durerea poate fi vindecata prin domolirea acestei sete, prin anihilarea totala a dorintei;
4. Pentru a indeparta dorinta, trebuie urmat drumul cu opt ramuri, denumit Nobila Carare Octupla, care inseamna: intelegere dreapta, gândire dreapta, cuvânt drept, fapta dreapta, mijloace de existenta drepte, efort drept, concentrare dreapta.
Cele cinci percepte sunt:
1. Sa nu omori.
2. Sa nu furi.
3. Sa nu minti.
4. Sa nu fi imoral.
5. Sa nu consumi droguri sau bauturi alcoolice.
Buddha este un mântuitor, in sensul ca arata o cale, dar fiecare ramâne liber s-o urmeze sau nu. Linia de conduita este propusa, nu impusa, si drumul este lung si solitar. Cele patru adevaruri constituie mostenirea inestimabila lasata de Buddha, si niciodata, de-a lungul istoriei sale, indiferent de imbogatirile si transformarile sale, buddismul nu va lepada nici cea mai mica parte din aceasta invatatura initiala. Buddismul a venit ca o religie noua, ceruta de sufletul popular, care nu putea concepe religia austera si rece, fara temple si zei, de pura contemplare filozofica, care era brahmanismul. Întemeietorul acestei religii, care numara peste 150 de milioane de credinciosi, este înteleptul Buddha (nume de nastere: Siddharta), din familia princiara Sakya. Ducând o viata plina de placeri în cadrul familiei, a ajuns prin meditatie un întelept (Buddha), dupa ce, parasind familia, deveni calugar muni, de aici si denumirea de Sakyamuni, sub care mai e cunoscut. Întelepciunea descoperita de el era ca, pentru a domina viata, trebuie sa stii sa te eliberezi de ea, tinzând catre nirvana. Deci, în fond, acelasi principiu ca si brahmanismul. Deosebirea, care a si asigurat succesul buddismului, e ca, desi nici el nu învata masele despre zei, adeptii lui Buddha l-au facut pe el semizeu si i-au instituit un cult. Acesta i-a asigurat succesul, fata de rigiditatea abstracta a brahmanismului, desi Buddha însusi propaga aceleasi invataminte: agnosticismul religios, eliberarea de viata, metempsihoza dupa moarte si trecerea în nirvana. Prin organizarea pe care si-a dat-o, dar mai ales prin admirabilele ordine calugaresti pe care le-a organizat, buddismul a izbutit sa se raspândeasca foarte rapid, mai ales în afara granitelor Indiei: China, Tibet, Japonia, înlocuind peste tot aproape complet brahmanismul anterior. În India, buddismul, desi a prins, s-a amestecat în c*rând cu alte religii populare, dând nastere unei noi religii, denumite hinduism sau neobrahmanism, în care s-a contopit si brahmanismul, si care este astazi religia cea mai raspândita în India, numarând peste 200 milioane de adepti. Caracteristic e faptul ca neobrahmanismul (hinduismul) a împrumutat foarte multe elemente crestinismului si o directie a lui, vishnuismul, a adoptat atât ideea de treime, cât si pe cea de întrupare si rascumparare. Cu toate acestea, datorita curentelor si riturilor populare, care au fost adoptate de hinduism, ca si de vishnuism, practicile si ceremoniile lor sunt asa de bizare - se merge chiar pâna la sacrificiii umane oferite zeitei Kali - încât neobrahmanismul (hinduismul) pare a reprezenta un posibil regres spiritual, chiar fata de brahmanismul clasic anterior.

Trimis de: Maharajah pe 13 Mar 2005, 04:45 PM

Daca Buddha nega existenta unui Sine ireductibil si indestructibil, daca El nega existenta Divinitatii si a unui creator, este pentru ca El stia ca aceasta credinta in toate acestea, antreneaza interminabile dispute metafizice si incurajeaza orgoliul intelectual; in cele din urma ea impiedica Trezirea.
Cum nu inceta sa reaminteasca aceasta Trezire, El propovaduia incetarea suferintei si mijloacele de a o realiza. Nenumaratele controverse imprejurul "Sinelui" si a naturii starii de Nirvana isi aflau solutie in Experienta Trezirii, ele erau insolubile prin gandire si la nivelul verbalizarii.

Trimis de: Octavi pe 15 Mar 2005, 02:00 AM

Budismul, un ocean spiritual de descoperit

motto: ”Citra matra” - totul este gândire (concept budist)

Inainte de a trece la abordarea subiectului sa prezint autorul textului: Sunt un sceptic, adica un individ care nu crede in vreo religie anume, indoindu-ma in plus ca ar exista un (dumne-)zeu; sau mai multi. Ce pacat ca trebuie sa spun asta!
Sa vorbesc acum un pic si despre motivatie: aceasta sta in perceptia pe care o am ca românii cunosc foarte putin in materie de alte religii, alta decat a lor. Ca sa fiu sincer, impresia este ca acestia isi cunosc putin chiar propria religie, chestie inacceptabila din punctul meu de vedere. Nu poti intelege lumea din jurul tau si nu iti poti intelege propria limba, fara sa cunosti Biblia si crestinismul, ca si religiile Romei si Greciei antice. Insa chiar si hinduismul se cere stiut la o adica . . . ia sa ne gandim la uzul curent al termenului “avatar”.

In acest text, desi am spus sincer ca sunt un sceptic, am sa fiu totusi ”avocatul diavolului”, pledând cauza unei religii anume.
In fapt, nu fac decat sa o prezint asa cum apare ea din lucrarile unor invatati care scriu pe tema religiilor (religie comparata) sau cum ne apare ea din istorie.
Nu sunt un budist deci si nu sunt nici macar un admirator al acestui cult-filozofie. Si nu sunt un admirator sau adept, pentru ca pur si simplu fac parte dintre cei care nu resimt nevoia de a fi ”dadacit” in materie de morala proprie si traire spirituala de vreo dogma . . . . de vreun ”profet” sau ”initiat” . . . . . de vreo filozofie anume, de vreun text sacru desuet sau cleric interesat.
Imi place sa fiu liber in cuget, sa pot vedea urâtul si frumosul din orice religie, filozofie sau ideologie, fara sa ma simt vinovat ca incalc nu stiu ce dogme sau nu stiu ce cutume, ori ceva ”porunci divine”, si fara a fi ”legat” sa cred cu forta in vreuna; prefer sa stiu decat sa cred.
Caci in momentul in care o filozofie, religie sau ideologie te-a castigat, esti pierdut ca fiinta impartiala, devenind incapabil a judeca lucrurile altfel decat prin prisma unor dogme sau doctrine.
La o religie acest aspect este cu atat mai dramatic, intrucat in general, religiile in care credem, nu le alegem la maturitate in cunostinta de cauza si dupa o analiza logica si neutra, ci le primim la nastere si prin nastere: avem in general religia parintilor, pe care o transmitem mai departe copiilor nostrii.

Desi aici asa cum am zis deja, am sa fiu ”avocatul diavolului” care prezinta cu preponderenta partea pozitiva a religiei discutate, aceasta ar fi probabil ultima la care m-as gandi sa apelez vreodata, daca chiar, prin absurd!, mi s-ar deschide ”apetitul” mistic: Si acesta, ca si crestinismul, afiseaza prea adesea accente anticosmiste (lumea e rea) si antisomatiste (trupul uman e rau). Crestinismul insa, mi se pare totusi infinit mai atragator; subiectivitate, probabil, caci il cunosc mult mai mult . . .

Dar sa purced la treaba: incep prin a repeta ca voi trata aici o religie extrem de putin cunoscuta in acea parte de lume de care apartinem (Occident, Europa, Crestinatate).
Ea nu este cunoscuta intrucat nu a fost religia care a aparut si s-a raspandit in aria noastra geografica, caci desi bizar daca stai si judeci drept, se stie de mult ca religiile prezinta un puternic tropism geografic: poti sa zici aproape ca daca schimbi meridianul, schimbi si zeul.

In ciuda imenselor capabilitati de informare si instructie ale zilelor noastre, din motive ce tin in primul rand de sensibilitati religioase (insa probabil si de o anumita inertie), nici macar acum, aceasta religie exotica nu este cunoscuta maselor in Vest.
Aici in Vest, adevarat este, se manifesta de cateva decenii o moda ce se raspândeste, anume interesul pentru religiile Asiei extreme, efectele definitive ale acestei mode fiind inca departe de a putea sa le apreciem; insa xoar o moda care “bantuie” cu preponderenta elitele artisitice sau intelectuale.
Fenomenul, dupa parerea mea, nu se datoreaza unei cunoasteri urmate de acceptare, ci a unei acceptari, urmate, eventual, de cunoastere.
Aceasta acceptare prealabila cunoasterii, are drept cauza, in opinia mea, o anumita dezafectiune a acestor elite fata de crestinism, cuplata cu o urgenta nevoie spirituala inca prezenta si nesatisfacuta, sau mai corect spus, nemaisatisfacuta de crestinism. Pentru acesti indivizi, o religia anierarhica dpdv istorico-politic, neclericala in sens ritual, fara un dumnezeu personal, se preteaza mai bine vietii citadine moderne, unde ”citadela” fiecarui “suflet”, este mai degraba caminul personal, decat biserica. Subliniez asta ca sa fie inteles faptul ca informatia asupra budismului in Occident (aici includ si România), este inca foarte redusa, in ciuda faptul ca aceasta religie raspunde mai bine, se pare, unor necesitati de ordin spiritual, in conditiile vietii trepidante si cam desacralizate de azi.
Si toate astea se intampla cu toate ca, desi diferit si pesemne mai potrivit modernitatii, aceasta religie are multe elemente de ordin istoric si de mit in comun cu crestinismul insusi.
Astfel, ca si crestinismul care nu a prins la evrei insa s-a raspandit ca fulgerul la pagani, budismul nu ”a prins” finalmente ”la el acasa”, anume in India sa natala, insa tot ca si crestinismul care initial a fost o secta a iudaismului, si el s-a extins pe largi zone geografice, in exteriorul ”epicentrului”.

Dupa o perioada de aparenta inflorire in ”habitatul” sau primar, aceasta ”reforma hindusa” dispare practic din viata subcontinentului, printre principalele cauze ce pot fi decelate, fiind indelungatele perioade in care s-a aflat sub focul fie al islamului victorios, fie, mai inainte de acesta, al ortodoxiei hinduse insasi.
Aceasta religie si in acelasi timp filozofie de viata, lipsita fiind de morala imperativa si colectia de texte sacre in care violenta cea mai abjecta se afla laolalta cu pacifismul si morala cea mai diafana, cum este cazul iudaismului, crestinismului si islamului, traieste se pare cel mai bine acolo unde in expansiunea sa spre est, s-a intalnit cu . . . . ”Pacificul”, anume Japonia, tara cu a doua populatie budista din lume ca numar de adepti si unde, poate fi spus asta ca fapt divers, calugarul inspirat Nicihren, prooroceste invadarea tarii de catre mongoli (chestie care avea sa se intample, lasându-i astfel pe sogunii cei sceptici cam nauci, si care calugar scrie o carte pentru adeptii sai, sustinând ca si compilatorii Bibliei, ca de fapt aceasta e opera unui duh). Aceasta secta japoneza infiintata de el, avea sa devina adevarata scoala nationala de budism a Tarii Soarelui-Rasare.

O alta paralela: Tot ca si crestinismul, budismul isi gaseste la un moment oportun, un adept si un extrem de fervent sustinator, in capul incoronoat al imperiului maurian, anume regele Asoca (da, un rege stapan pe un ”imperiu”), exact cum si crestinsmul isi va gasi mai tarziu adept si fervent sustinator in imparatul roman Constantin cel Mare.
Tot ca in legenda crestina, si conversia lui Asoca are loc dupa o batalie crâncena. Diferenta sta, daca vrem neaparat sa gasim una, in faptul ca Asoca-convertit-la-budism va abandona orice forma de violenta, pe cand Constantin isi va continua si dupa visul-premonitie cortegiul trist de maceluri pe câmpurile de lupta, insa si de asasinate in randurile propriei sale familii.
Moraliceste vorbind, daca Constantin-victoriosul, gaseste in strivirea adeversarului un legitim motiv de simpatie pentru cultul crucii care ii aparuse-n vis (asa ne spune legenda), Asoca, dimpotriva, va fi socat si dezgustat de propria victorie, mai exact de consecintele luptei pentru a o dobândi, strigând la vederea numeroaselor corpuri mutilate si a caselor arse, celebrul ”Ce am facut?”
Astfel ca acesta se va converti la noua religie cu mai bine de jumatate de mileniu inaintea timpului in care Constantin va urma si el o traiecorie comparabila. Odata convertit, acesta va pune in practica o politica de pace, ba mai mult, impunand chiar o legislatie care descuraja uciderea inutila de animale, promovând dieta vegetariana. Ce vizionar!
Insa si mai important decat tot ce am zis pana acum, in contrast cu Constantin, acesta isi va trata toti supusi in mod egal, indiferent de religia in care credeau acestia. Nu va arde cartile sfinte ale altor religii, asa cum a facut Constantin, nici nu a transformat institutii de interes public ca judecatoria, in lacasuri de cult pentru religia sa preferata, asa cum a facut acelasi Constantin si nici nu a impus legi discriminatorii in privinta libertatii de constinta religioasa a supusilor sai, asa cum a facut tot Constantin.
Cam asta ar fi diferenta intre o morala doar clamata emfatic insa contrazisa de fapte si una chiar pusa in practica, cu umilinta si dreapta-masura, cum este cea a lui Asoca.
Principiile sale puse in practica erau toleranta, nonviolenta, libertatea religioasa, generozitatea si respectul pentru viata, fie ea si aceea a unui animal (a infiintat chiar centre unde erau tratate animalele bolnave). Glumind, am putea zice ca acest individ, desi traitor acum 2 milenii si-un sfert, era bine ”imbibat” de idealurile umaniste europene si nonreligioase, ale zilelor noastre.
Iata deci ca istoria ne arata ca se poate, acolo unde ipocrizia este abandonata, ca acei care au fost oprimati si persecutati pentru credinta lor, carora le-au fost distruse locurile de rugaciune si omoarati calugarii, sa arate printr-o atitudine quasi-cristica valoarea zicalei ”ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”.
Crestinii, cu istoria lor atat de sângeroasa si inca sângerânda, au probabil o lectie de invatat de la acest indian.

Mai trebuie spus ca nefericitul Constantin si pasnicul Asoca nu sunt singurii suverani convertiti si care promoveaza viguros (insa, vai!, atat de diferit) religia proaspat adoptata de la inaltimea importantelor lor functii pamantesti: Si imparatul chinez Wu Liang se converteste la budism in secolul al VI-lea, favorizandu-l in timp ce defavoriza daoismul autohton. Ca si crestinismul, si budismul chinez va cunoaste o perioada de persecutie, cand va fi suprimat de chiar curtea imperiala, insa desi a fost persecutat atroce, acesta, in contrast cu religia ”Unsului” - acesta este intelesul cuvantului ebraic ”Masiah” si a corespondentului sau gecesc ”Hristos”, cu care este desemnat uzual omul-Dumnezeu Isus) - el nu a persecutat atroce, la randul lui!).

Merita poate amintit a’ci si faptul ca budismul datoreaza mult europenilor, aceasta religie toleranta fiind de devreme identificata de elenism ca un bun aliat civilizator, astfel ca regele grec Demetrie, stapanitorul Baktriei, va interveni in sprijinul imperiului maurian, atunci prieten (insa chiar si Sandracota-rivalul, avea la timpul sau o armata formata din luptatori ai crudului Alexandru cel Mare), când acesta va incape pe mâinile unui supus de-al lui Asoca de confesiune hindu (in fapt Asoca este chiar asasinat de catre acesta!).
Odata cu ”stingerea” dinastiei mauriene, pe tot cuprinsul subcontinentului se va dezlantui o prigona religioasa anti-budista ce a lasat mii si mii de victime (si hindusii, ca si mai tarziu musulmanii, vor ucide budisti, vor distruge temple si scrieri acestui cult; avem si aici ”tot tacâmul” pe care adversarii crestinismului l-au cunoscut si ei pe propria piele), fenomen care va lua sfârsit doar odata ce grecii iau conducerea tarii: Astel, uzurpatorul va fi inlaturat, iar India va intra in stapânirea regelui grec (cunoscut de istorie sub numele de ”regatul Indo-grec”) pentru aproape 200 de ani.
Civilizatia greco-budista, deja de venerabila vârsta, va cunoaste cu aceasta oacazie un puternic impuls, sincretismul acesta fructuos intre elenism si budism, dezvoltand forma “mahaiana”, care se va raspandi mai tarziu in China, Coreea si Japonia. Mai tarziu, colonistii britanici ai Indiei si ei la rândul lor vor face eforturi in sec. al XIX-lea pentru evitarea disparitiei oricaror urme a prezentei culturale budiste in subcontinent, punând in practica un laudabil proiect de restaurare a templelor budiste aflate in paragina pe intreg cuprinsul teritoriului.

In acest moment trebuie spus totusi un lucru, pentru a ma face bine inteles: incerc sa redau obiectiv faptul istoric, asta neinsemnand ca apreciez in mod absolut atitudinea asta pacifista dusa un pic peste limitele naturalului. Ea este laudabila, insa nu stiu si cat de urmabila (La urma urmei, putem lauda pe cineva, fara sa il si urmam: cati crestini isi abandoneaza familia pentru a duce o viata ca aceea a lui Isus? Cati crestini urmeaza pildele acestuia, renuntand la avere si agoniseala? Si cati crestini il iubesc pe Isus mai mult decat pe propriul copil?).
Este bine-cunoscuta si valabila critica adusa crestinismului si preceptului sau al ”intoarcerii si celuilalt obraz”. In fapt, Isus asa cum apare din Biblie, are pozitii nuantate in functie de context (desi, trebuie sa fie recunoscut, uneori e tare dificil de a pune in legatura contextul cu preceptul), acesta trimitând pe rand, la sabie si dezbinare, cat si la impacare si fratie.
Desi crestinismul este considerat o religie a pacii, Isus intretinea probabil relatii oculte cu zelotii, combatanti evrei fundamentalisti, al caror obiectiv era sa puna capat ocupatiei romane in Palestina. Departe deci Buda si Asoca cu al lor pacifism cam bolnavicos, de Isus Cristos!
In budism preceptul este monoton pacifist. Anumiti istorici acuza aceasta atitudine cam deplasata pentru a explica disparitia lui din India, acolo unde atat hindusii cat si jainistii au fost victime ca si budistii la aceeasi agresiune islamica, acestia nedisparand insa [spun si eu ca si istoricii cand vorbim de budism ca a ”disparut”, in sensul ca el a suferit o pierdere pana la nivelul in care a devenit irelevant in tara sa de origine; azi in India exista o minoritate budista, partial autohtona (din care o parte aparuta datorita redescoperirii acestei religii indiene de catre indienii insisi ca si a unor eforturi occidentale de ”scoatere la lumina”, chestie care l-a transformat in secolul trecut intr-o moda), restul imigrata din regatele budiste din jur sau chiar din Tibet].

Un alt motiv pentru care noi europenii ar trebui sa ne interesam de aceasta religie si filozofie de viata, poate fi reprezentat de faptul ca budismul este un produs spiritual indo-european, incarcat de o morala pasnica si toleranta, in contrast cu secretia mistica iudaica, tarata pare-se de contradictiile ”sufletului” semit, suflet care a produs o viziune religioasa bântuita inca de la inceputuri de anumite accente exclusiviste si excluzive.

La nivelul mitului insa, budismul se apropie destul de mult de crestinism, acest fapt putand constitui dupa unii cercetatori un alt ”facilitator” al penetrarii viitoare a acestei religii in arealurile crestine: ca si mesajul crestin, si mesajul lui Buda vizeaza esentialmente salvarea omului, pentru acesta mântiuirea derivand din incetarea starii de ignoranta, asta echivalând cu cunoasterea si adoptarea lui Buda si a ”Legii” (dharma), ca si a comunitatii budiste (samgha).
Buda, adica “Iluminatul” sau “Trezitul” in limba pali (dialect sanscrit), se crede ca a fost un personaj istoric, ca si Isus. ”Se crede” zic, intrucat ca si in cazul lui Isus, nu exista certitudini in aceasta chestiune, neexistand surse istorice credibile care sa transforme supozitia in fapt. Istoricii religiilor deceleaza si in “biografia” sa, acelasi “prototip al omului divin”, atat de frecvent de gasit in toate religiile, de la theioi andres ai grecilor, pana la alti intemeietori de religii ca Jina, Isus si Mani.
Data exacta a nasterii lui Buda nu poate fi stabilita cu exactitate, insa istoricii religiei spun ca in jur de 648 inainte de Hristos, mama lui ii va da nastere conform prevestirilor care o avertizau din timp ca aceasta va ”produce” un copil miraculos, conceptia acestuia fiind imaculata iar nasterea virginala. Din acest punct de vedere, crestinismul nu pare a fi facut vreo mare inovatie.

Natura lui Buda, antropica sau transcendenta, ca si aceea a lui Cristos, a generat numeroase dispute doctrinare si scindari, exact asa cum si crestinismul a fost si este macinat de aprige si nu rareori sângeroase lupte intestine intre diversele sale interpretari legate de spinoasa problema a Trinitatii.

Astfel, pentru unii Buda este in intregime om, pentru altii acesta este in intregime divin (dealtfel si budismul a cunoscut o criza ”docetista”, fenomen care se suprapune perfect celui elaborat in mediile crestine) iar pentru altii, el este un curios si mobil amestec al celor doua atribute atat de insolubile . . . .
”Arhatul budist” (acela ajuns la starea de ”nirvana”), desi atinge ”Trezirea”, el isi sacrifica fericirea pentru aceea a intregii omeniri, manifestandu-se mai degraba in lume decat sa se retraga in transcendent, sentimentul motor al acestei alegeri fiind mila pentru omenirea atinsa de ignoranta.

Dupa moartea sa, Buda, o fiinta transcendenta precizata de notiunea ”corpului eteric” (sambhogakaya) - un fel de spirit - salasuieste ”Paradisul Tarâmului Pur”, el reincarnându-se insa in diferite epoci si locuri intru mântuirea oamenilor.
Maitreya sau Buda eschatologic eate Buda viitorului, care va renaste intr-o perioada neprecizata in anumite interpretari, precizata insa in altele (ca si in eschatologia crestina, unde “A doua venire a lui Cristos” e fixata la unii, necunoscuta de altii) pentru a reinoi mesajul budist.

Pomenind “docetismul” budist ca echivalent al experientei similare din crestinism, trebuie amintita inca o paralela intre aceste doua mari religii: budismul cunoaste si el odata devenit matur doctrinar, prin forma sa numita ”budism tantric” (vajrayana), o cadere in eros si magie, asa cum si crestinismul avea sa cunoasca intr-un interval de timp de 3, 4 secole centrat pe veacul al 15-lea, prin fenomenul ”Renasterii”.

Paralele pot merge insa la infinit pentru cel familiar cu istoria miturilor si credintelor, cum a fost si marele erudit Mircea Eliade: asa cum Reforma crestina dezlantuie niste adevarati titani ai progresului odata cu instituirea anostei si strictei morale protestante (vezi Max Weber si C. H. Grenholm) care transforma radical viziunea cu accente quietiste ce se facea ecoul inertiei blegoase a Isusului-propavaduitorul-renuntarii-la-lumea-asta, intr-una a acelui Isus-propavaduitorul-eticii-muncii (si el justificat de textul sacru crestin), si budismul cunoaste o astfel de evolutie prin ”Reforma” lui Nihiren, aspru critic al budismului timpului sau (pe care il acuza de decadenta) care a declansat o adevarata ”cruciada” impotriva calugarilor, a stapanilor feudali si a guvernului tarii sale. Nici o mirare ca Japonia a reusit atat de bine in termeni economici si ca este fapt recunoscut ca morala muncii in acest stat este un model pentru lumea intreaga.

O alta paralela poate fi gasita in opozitia ferma a budismului la modernizarea statelor din peninsula Indochina in sec. al XIX-lea, fenomen ce corespunde opozitiei disperate cu care crestinismul s-a opus anumitor procese inevitabile de evolutie a societatii europene un timp indelungat.

Inca o alta paralela budism-crestinism, este aceea ocazionata de polemica pe ”problema gratiei”, o problema care a bântuit o vreme si religia noastra, când Pelagie polemizeaza cu Augustin, reverberatii ale acestor dispute regasindu-se insa si in conflictul doctrinar catolicism-protestantism.
In budism, scolile Tendai si Jodo se contrapun celor Zen (”Chan” in chineza) si Singon, asa cum si Augustin si Pelagie s-au sfadit candva pe problema ”pacatului originar”, a predestinarii, liberului arbitru si mântuirii.
Nu e probabil cazul sa includ in lista paralelelor schitate mai sus, acele trasaturi non-patognomonice acestor doua religii, cum ar fi functia de reducere a anxietatii, o functie pe care sociologia religiei o atribuie ca rol central al tuturor formelor de credinta, budismul nici el nescapând: obsesia general umana a bolii, a mortii si a batrânetii, arhetipuri de gasit in intregime sau doar partial in mai toate religiile lumii (vezi promisiunile la viata vesnica, miracolele resuscitarii sau vindecarile pe care Biblia ne spune ca au fost facute de Isus ), sunt si in budism in centrul mesajului “Iluminatului”: acesta dezvolta atitudini ascetice si de contemplare, de ”mortificare a carnii”, ca si manii anti-sexiste, pe care toate si crestinismul la rândul lui, le-a cunoscut din plin mai târziu, cand acesta va apare si se va dezvolta. Apoi ca si crestinii, si Buda vedea cauza aparitiei suferintei si mortii in ispita (”dorinta”), care ea trebuie ”nimicita” cu orice pret.
Cum am zis insa deja, paralelele pot continua la infinit, insa textul s-a vrut doar ca un deschizator de apetit pentru indragostiti de istoria si mitologia popoarelor si civilizatiilor lumii. O ultima paralela pe care as mai aminti-o totusi, este faptul ca in materie de morala adeptului, si budismul ca si crestinismul, ca mai toate religiile lumii, au un set restrans de prevederi-rudiment civico-moral, exprimat pe intelesul omului obisnuit.
Astfel, budismul impune si el cele "Cinci Precepte" (exista insa si variante mai ample cuprinzand "8 Precepte" si "10 Precepte") care prevad exact acelasi generic cod minimal de comportament in colectivitate, asa cum si crestinismul isi va intemeia mai târziu viziunea de morala civica pe Decalogul preluat din iudaism (care la rândul lui, acesta l-a preluat de la vechea religie a Egiptului in perioada dinaintea ”Exodului”. Astfel, papirusul lui Ani reda in capitolul 125 o serie de conditii pe care cel mort trebuie sa le indeplineasca pentru a putea accede la ”Lumea Cealalta”, conditii cu valoare morala total echivalenta celor aparute ulterior in ”Cele Zece Porunci”, mai exact doar acelor 6 dintre ele care au valente morale, caci celelalte nu tin de morala, ci mai degraba de ”bucataria intelegerii” intre poporul ales si noul sau patron).

Vania, Montreal, 050227

Trimis de: ~SF~ pe 17 Mar 2005, 10:50 PM

Buddhismul e o serie de concepte si idei care de care mai diverse

De mentionat ca nu au o axa comuna pe care se duc adeptii .. fiecare se poate numi budist. Asta nu inseamna ca este cu adevarat budist. Deci ce anume face un budist ?..te rog sa ne lamuresti

Cat despre avantajele budismului.. sau motivele pt care esti tu fascinat de el.. aici la fiecare om e altfel, nu exista religia universala.smile.gif

Trimis de: gio19ro pe 18 Mar 2005, 09:56 PM

QUOTE (Octavi @ 15 Mar 2005, 02:00 AM)


motto: ”Citra matra” - totul este gândire (concept budist)


O fi totul gandire, dar este gandirea lui Dumnezeu. Tot universul este o creatie mentala, dar este mintea Lui.

Trimis de: Maharajah pe 19 Mar 2005, 07:41 PM

... sau ...

Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.

Dhammapada

daca pui doar:

QUOTE
motto: ”Citra matra” - totul este gândire (concept budist)


poti fi departe de intelegerea autentica a preceptului.

Trimis de: gio19ro pe 20 Mar 2005, 12:57 AM

QUOTE (Maharajah @ 19 Mar 2005, 07:41 PM)
... sau ...

Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre.
Prin gândurile noastre noi creăm lumea.

                           Dhammapada

.

Noi nu cream lumea ci o recream datorita faptului ca avem posibilitatea de a opta intr-o lume deja creata. Interferand cu universul, noi il modelam, dar nu e vorba de a-l crea din nimic. Inainte de a exista "noi", cine l-a creat? Hmmm?

Gargara nu are cine stie ce valoare. Un gram de practica valoreaza tone de teorie.

Trimis de: Maharajah pe 20 Mar 2005, 12:25 PM

QUOTE (gio19ro @ 18 Mar 2005, 09:56 PM)
O fi totul gandire, dar este gandirea lui Dumnezeu. Tot universul este o creatie mentala, dar este mintea Lui.

Dumnezeu si mintea Lui, sunt doua expresii total incompatibile, cel putin pentru Buddha ar fi fost de neconceput sa se refere sau sa comenteze sau sa explice astfel de lucruri.
Dumnezeu nu are minte, ... si in general nu i se poate atasa nici un atribut. Daca vrem sa spunem ceva despre El, fortand oarecum lucrurile, ar trebuii spus ca este dincolo de tot si de toate, transcende tot ce intra in sfera noastra de intelegere.
Din perspectiva Invataturii Buddhiste Pure, nici macar acest lucru nu poate fi spus.

Sa stii ca este o gargara sa spui chiar si ca un gram de practica face cat tone de teorie.
Pana la urma si acestea sunt doar simple vorbe. Chiar si practica pe care ai putea-o sustine cu multa constiinciozitate, se dovedeste pana la urma a fi o iluzie!

Trimis de: gio19ro pe 20 Mar 2005, 02:45 PM

Iluzie raportat la ce?

Trimis de: Maharajah pe 20 Mar 2005, 03:16 PM

QUOTE (gio19ro @ 20 Mar 2005, 02:45 PM)
Iluzie raportat la ce?

Este iluzie, deoarece parcurgerea unei Cai Spirituale este pana la urma tot un proces mental.
Ex: Eu cred ca parcurg o Cale, cu anumite regului, cu tehnici de meditatie, poate cu tot felul de ritualuri, cu diferite trairi si experiente de ordin interior,... dar pana la urma toate acestea sunt tot o creatie a mintii, o dulce iluzie. Este adevarat, toate acestea pot fi un mijloc de a ajunge la Nirvana, dar o data ajuns acolo, realizezi ca toate straduintele tale au fost asemenea unor imagini pe un ecran de cinema. Tocmai de aceea pentru majoritatea, drumul nu duce acolo unde trebuie... si tocmai de aceea este nevoie in ultima instanta si de Gratia Maestrului implicit a lui Buddha, ca un ultim pas, pentru a da valul la o parte!

Trimis de: nemurirea pe 25 Mar 2005, 09:29 PM

Buddha,ca personaj istoric,asa cum este cunoscut de pastratorii doctrinei esoterice,este o fiinta a carei nastere nu are nimic miraculos in ea .Legendele despre luptele supranaturale care i au marcat progresele spre Adeptat,nu trebuie luate in sens literal,dat fiind caracterul lor eminamente simbolic.Cu toate acestea,evenimentul numit "nasterea lui Buddha"nu este considerat de adeptii stiintei oculte drept o nastere obisnuita,dupa care tot ei considera ca nivelul de dezvoltare pe care l a atins,in timpul vietii sale,nu constitue rezultatul unui progres intelectual analog celui realizat de oamenii mai mult sau mai putin avansati in cunoastere.Erorile pe care le fac unii ,care se ocupa de nasterea lui Buddha,rezida ca ei tind intotdeauna sa vada in legenda exoterica,fie un simplu mit,fie o culegere de miracole bune doar pentru a conferi o aureola fantastica unei existente remarcabile.Conceptiile exoterice,care nu cunosc legile care guverneaza natura in planurile ei superioare,nu reusesc sa explice maretia iesita din comun a unei persoane decat daca o leaga de o nastere neobisnuita,care presupune existenta unui corp format intr un mod cu totul deosebit de cel normal.De aici a aparut credinta populara despre nasterea lui Buddha conform careia incarnarea lui in aceasta lume s a facut prin imaculara conceptie.Stiinta oculta nu cunoaste,pentru nasterea unui corp fizic ,nici un alt procedeu in afara celui prescris de legile fizice.Dar ea stie mult mai mult in legatura cu limitele in care progresiva "Substanta Una",sau monada spirituala,sau "firul niciodata intrerupt"se perpetueaza mereu aceeasi intr o serie de incarnari putandu si lua ca vesmant omenesc ,trupul unui copil ,dinainte ales.In desfasurarea normala a vietii umane,aceasta alegere se face tinandu se seama de consecintele ce decurg din Karma;in ceea ce l priveste ,Egoul purces din Devachan,se incarneaza cu totul inconstient,intr un corp care nu a fost ales de el .Dar in cazuri exceptionale,adica in cazul in care omul devine Adept ,atunci acesta,daca trebuie sa se incarneze,are posibilitatea de a si alege corpul pe care l doreste.Mitologia populara orientala abunda in povestiri mai mult sau mai putin fanteziste sau simbolice care se refera la aceste reluari de corpuri;operatia reancarnarii lamasilor din Tibet,Daton si Tesha,constituie un fapt stiintific foarte important.Ar insemna sa comitem o grava eroare daca ne am inchipui ca o reancarnare ar fi un privilegiu pentru Adepti,de care ei s ar grabi sa profite .Daca am lua faptele asa cum sunt relatate,cuvant cu cuvant,este adevarat ca afirmatia potrivit careia Buddha a intrat in mama sa,prin partea laterala atrupului ei,sub forma unui tanar elefant alb,ni se va parea total nestiintifica.Daca ne referim insa la spiritul acestei afirmatii,n am mai zambii ironic,daca am sti ca elefantul alb -considerat a fi cel mai frumos si cel mai rar exemplar al speciei sale-reprezinta insasi simbolul Adeptatului.In felul acesta ,vom putea discerne cu usurinta adevarul care se ascunde sub aceasta legenda in care se istoriseste ca trupul viitorului copil a fost special ales pentru a deveni lacasul unui mare Spirit inzestat cu o bunatate si intelepciune cu totul iesite din comun.Un Buddha vine pe pamant ori de cate ori una din cele sapte rase ,care constituie mare perioada planetara strabate globul nostru.Buddha despre care vorbim este cel de al patrulea din serie ,cel de al cincilea ,sau Maitreya Buddha,nu va veni decat dupa disparitia completa a rasei a cincea,atunci cand cea de a seasea rasa se va stabilii deja pe pamant de cateva sute de mii de ani .Cel de al saselea se va naste la inceputul celei de a saptea rase,iar cel de al saptelea la sfarsitul aceleiasi rase.Gautama Buddha,catalogat al patrulea de catre calculeleexoterice,va fi ,in realitate,cea de a cincea incarnare luminoasa,si va apartine in special celei de a cincea rase umane (rasa noastra),caci primul Buddha al seriei este a doua incarnare a lui AVALOKETISHVARA,nume mistic al ostirilor de Dhyani-Chohani,Spiritul planetarcare apartine lantului nostru.Numele mistic al cohortelor de Dhyani-Chohani,Avalokiteshvara,inseamna in sensul lui propriu"intelepciune manifestata",dupa cumAddi-Buddha si Anitabha inseamna si unul si celalalt"intelepciune abstracta".Acestaspect al doctrinei potrivit careia fiecare Buddha,in aparitia lui pe pamant,are dublul sau pur si glorios in lumea mistica,liber de orice supunere degradanta fata de aceasta viata,sau ,cu alte cuvinte,ca Buddha ,in conditia sa materiala,nu este decat o aparenta ,o reflectare,o emanatie a unui Dhyani-Buddha,este cat se poate de adevarat.Numarul de Dhyani-Buddha ,sau Dhyani-Chohani,sau spirite planetare,care sunt spirite umane ajunse la perfectiune,din primele perioade ale lumii,este nesfarsit;dar invataturile exoterice mentioneaza numai cinci,iar doctrina esoterica sapte.

Trimis de: gio19ro pe 31 Mar 2005, 11:12 PM

QUOTE (Maharajah @ 20 Mar 2005, 03:16 PM)
QUOTE (gio19ro @ 20 Mar 2005, 02:45 PM)
Iluzie raportat la ce?

Este iluzie, deoarece parcurgerea unei Cai Spirituale este pana la urma tot un proces mental.
Ex: Eu cred ca parcurg o Cale, cu anumite regului, cu tehnici de meditatie, poate cu tot felul de ritualuri, cu diferite trairi si experiente de ordin interior,... dar pana la urma toate acestea sunt tot o creatie a mintii, o dulce iluzie. Este adevarat, toate acestea pot fi un mijloc de a ajunge la Nirvana, dar o data ajuns acolo, realizezi ca toate straduintele tale au fost asemenea unor imagini pe un ecran de cinema. Tocmai de aceea pentru majoritatea, drumul nu duce acolo unde trebuie... si tocmai de aceea este nevoie in ultima instanta si de Gratia Maestrului implicit a lui Buddha, ca un ultim pas, pentru a da valul la o parte!

Nu sunt de acord. Vorba aia ca totul e o iluzie e adevarata daca privesti dintr-un anumit unghi. Adica din acel unghi in care te rapotezi la Cel Etern. Atunci cele trecatoare, lumea manifestata pare ca fiind iluzorie tocmai pt. ca nu dureaza. In realitate totul exista, nu exista ceva ce nu exsta. E imposibil.

Exemplul tau poate fi rasturnat mergand pe aceeasi argumentatie pe care o aduci tu.
Asa si eu pot sa zic : tu crezi ca crezi ca parcurgi o Cale, cu anumite reguli, cu tehnici de meditatie...

Trimis de: Maharajah pe 1 Apr 2005, 08:22 AM

QUOTE (gio19ro @ 31 Mar 2005, 11:12 PM)
Nu sunt de acord. Vorba aia ca totul e o iluzie e adevarata daca privesti dintr-un anumit unghi. Adica din acel unghi in care te rapotezi la Cel Etern. Atunci cele trecatoare, lumea manifestata pare ca fiind iluzorie tocmai pt. ca nu dureaza. In realitate totul exista, nu exista ceva ce nu exsta. E imposibil. 
 
Exemplul tau poate fi rasturnat mergand pe aceeasi argumentatie pe care o aduci tu.
  Asa si eu pot sa zic : tu crezi ca crezi ca parcurgi o Cale, cu anumite reguli, cu tehnici de meditatie...

Scuza-ma, dar aici vorbim despre Buddhism, despre Invatatura Buddhista, Mahayana, Hinayana si orice alta ramura. Din perspectiva acestora, din perspectiva liniiei Initiatice Mahamudra, poate cea mai inalta Cale a Buddhismului, lucrurile stau asa cum le-am descris eu mai sus.
Daca vrei sa ai o parere personala, nu am nimic impotriva, dar ar fi mai bine sa mergi sa ti-o exprimi pe subforumul "Universul Credintei", sau oriunde in alta parte.

Comentarii asemanatoare ai facut si in ceea ce priveste citatul din "Dhammapada" - Cuvintele Lui Buddha, poate cea mai importanta carte de Invatatura a Buddhismului Pali. Pentru tine era o gargara. Bineinteles ca nu te obliga nimeni sa accepti o anumita Cale, in speta cea Buddhista, dar retine, nu te obliga nimeni nici sa subestimezi, sau chiar sa fii impotriva unei astfel de cai. Asa ca nu merita sa faci eforturi in acest sens!

In ceea ce priveste ultima ta propozitie, ai dreptate, lucrurile stau intocmai asa, dar sa speram ca nu pentru o vesnicie!

Trimis de: nemurirea pe 5 Apr 2005, 08:19 PM

Continuitatea individualitatii omului,dupa moartea sa,nu depinde nici de corpul sau ,nici de sufletul sau,ci de SPIRIT.Ar fi o absurditate sa folosim cuvantul personalitate,in sensul lui obisnuit,atunci cand vorbim de esenta noastra nemuritoare,care este o entitate distincta,eterna si nemuritoare,caci,oricum,in acele cazuri candfiinta umana,prin asimilarea ei ,din ce in ce mai pronuntata,cu materia grosiera ar ajunge la nivelul cel mai de jos al regnului animalSpiritul nu ar fi cu nimic afectat prin aceasta decadere a individului.
In aceasta stare atat de degradanta,in care un om poate sa cada,si in care cea mai mica speranta de ridicare este irosita,firul stralucitor care leaga Spiritul de Suflet,in chiar clipa nasterii copilului,firul de aur pur,cu ajutorul caruia se tese individualitatea noastra,poate fi rupt brusc;entitatea desancarnatase ridica atunci la eter,si asista la descompunerea ei asteptand anihilarea sa completa,ca individualitate;dar si in acest caz Spiritul ramane o fiinta distincta.
Buddhismul este convins ca daca un om are parte in viata de necazuri,de dezamagiri,de suferinte,el trebuie sa stie ca nu altcineva este raspunzator pentru acestea,ci el insusi care n a semanat decat nebunie,ura,greseli,daca nu in aceasta viata ,cu siguranta in alte existente.Acest tot se numeste Karma sa buna sau rea,sau,in sens strict,ansamblul a tot ce a reprezentatfelul sau de a vedea,de a fi si de a actiona;intr un cuvant,caracterul sau care nu moare.
Este binecunoscut proverbul care spune ca "Cel ce seamana vant,culege furtuna".Putem gasi aceeasi idee si in buddhism "Tot ceea ce omul culege ,sa fie sigur ca el a semanat."
Dar originalitatea buddhismului o gasim mai ales in acea particularitate a invataturii sale care spune ca gandurile de fiecare clipa,actiunile de fiecare zi pe care le intreprindem,nu se imprastie ca aburul risipit de cea mai mica adiere,ci se aduna asemenea paraurilor,care dau nastere unui curent de apa mai mult sau mai putin puternic,izvor al faptelor bune sau rele.
Pentru budism,viata unui om nu este niciodata negativa,si din rezultanta ei se poate forma o noua fiinta,noua in ceea ce priveste corpul sau si al noilor puteri de care dispune,dar intotdeauna aceeasi in esenta ei ,in fiinta ei intima,in caracterul si Karma sa.
Daca ,in invataturile sale propovaduite in public,Buddha declara Karma"misterul de neinteles" ,si daca el nu se angaja in nici un fel de discutii cu ascultatorii asupra acestui subiect,era pentru ca el considera ca intelegerea deplina a semnificatiei acestui mister nu putea fi realizata decat de cineva initiat in cunoasterea esoterica.
Odata ce marile adevaruri ale doctrinei au fost revelate,actiunile Karmei sau legea cauzelor si efectelor pot fi prezentate in adevarata lor lumina,devenind simple operatii ale caror efecte pot fi demonstrate in mod stiintific.
Dar ,in aceasta lege naturala de atractie,exista tot atata mister in modul in care se manifesta afinitatile,ca si in explicatiile care ni le ofera chimia in legatura cu afinitatile acidului sulfuric fata de cupru sau fata de fier.Exista mistere in miezul carora nu se poate patrunde.
Nu suntem in masura sa demonstram ,prin ce schimbari moleculare se acumuleaza in elementul permanent al celui de al cincilea principiu,puternicele afinitati care constituie Karma.Noi vorbim despre existenta lor,le constatam efectele care nu pot fi explicate rational decat prin ea,dar,neputandu le vedea cu ochii fizici,ne este imposibil sa concepem modul lor de a actiona.
In acelasi fel procedeaza si chimia.Desi a admis legea afinitatii pentru a explica unele fenomene obscure,ea nu se considera indeajuns de avansata pentru a spune ce anume determina ca molecula de oxigen sa se desparta de moleculele de hidrogen cu care era in stransa legatura in picatura de apa cazuta pe o bucata de fier.
Ea constata un fapt;a avut loc un proces chimic in care s a produs o schimbare totala a unei substante prin separarea unor molecule ale ei care se vor uni cu ale alteia,si in felul acesta a aparut pata de rugina.Se va spune atunci ca este vorba de afinitate,de atractia a ceva catre altceva,in virtutea careia primul atras se va contopi rapid si precis cu cel care atrage.
Tot astfel stau lucrurile si in cazul Karmei .In cursul vietii,tot ce ea produce rau sau bun lasa in urma efecte indestructibile,energii care se acumuleaza si se fixeaza,asteptand intr un organ special care rezista simplei morti a omului.

Cand adevaratele baze ale budismului vor fi cunoscute,si cand se va descoperi sursa din care isi trag seva invataturile sale,atunci va deveni evident faptul ca nici un punct al credintei sale nu se bazeaza pe subtilitati incetosate ale obscurei metafizici,care ,ca un val gros,acopera actualmente budismul oficial.
Buddha chema toti oamenii,fara exceptie,la agapele sacre,dar nu impartea minunata sa hrana stiintifica sau spirituala decat acelora pe care o indelungata pregatire ii facea apti pentru a o asimila.
Adevaratul budism este de o sublima simplitate,egalata doar de natura insasi,despre care ,ca un istoric obiectiv,el ne relateaza precis,dupa un studiu atent,cele mai marunte fapte si gesturi.
In cele din urma ,doctrina budista se sprijina in intregime pe unica lege a cauzelor si efectelor.Pentru ea ,lungul proces al evolutiei,in diferitele cicluri care se suprapun pe masura ce aceasta evolutie inainteaza;cataclismele care framanta pamantul si oamenii;transformari care au loc in structura,in creierul,in inima diferitelor rase omenesti;luptele lor permanente,caderile sau sfarsitul lor glorios,schimbarile care apar in sanul societatilor-toate acestea reprezinta tot atatea efecte ale unor cauze anterioare,EFECTE care, la randul lor, vor deveni CAUZE.
Si asa mai departe,in aceasta nesfarsita inlantuire a evolutiei cu materia indestructibila care are drept camp de actiune spatiul infinit si timpul vesnic .

Trimis de: Maharajah pe 23 Sep 2005, 08:09 PM

Un excelent Forum Buddhist romanesc pentru toate traditiile http://www.5wwwww5.com/forum/index.php?mforum=josho

Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)