Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 08:04 AM

Am inceput cu multe decade in urma.
Asa era pe atunci: aparat de marit, substante, laborator. Era un cerc de pionieri. Mult timp ocupat, foarte multi bani cheltuiti, dar si rezultate pe masura.
Pentru fotograful de azi etapele ce trebuiau strbatute atunci ca sa optii o amarata de poza sunt de neconceput. Sigur, existau si atunci aparatele Polaroid cele care faceau poze instant, insa niciun fotograf adevarat nu le avea la inima.

Asadar, dupa momentul nostalgic pentru care ma scuz, sa trecem la fapte: propun aici un topic in care sa dezbatem fenomenul, cu atat mai mult cu cat el a luat o amploare considerabila in ultima vreme. Cocotat in varful piramidei construite din bogata experienta (mii de negative, doua expozitii personale si mai multe colective, cateva premii dintre care cele de la "daciada" cred ca nu se pun) ma grabesc sa va stau la dispozitie (in limita posibilitatilor) cu sfaturi si "pretioase indicatii", dar astept si raspunsuri la intrebari importante intrucat in fotografia digitala sunt relativ nou, iar in post procesarea electronica sunt de-a dreptul bata.

Fotografia e o pasiune devoratoare si o boala periculoasa. Toti cei ce au ajuns aici si nu sunt contaminati inca sa fie astfel avertizati.

Trimis de: abis pe 9 Apr 2010, 10:21 AM

Interesant topicul!


Eu am de curand de la cineva un Fujifilm 6500, nu prea stiu mare lucru despre fotografia digitala (aparat "normal" nu am), de unde crezi ca pot invata cum sa ma "joc" cu setarile?

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 11:27 AM

Din manualul de instructiuni si de pe net

E o piesa foarte importanta in puzzle-ul fotografiei digitale si dupa parerea mea cel mai bun punct de pornire. Fuji este copilul ilegitim a lui Nikon (stiu ca intr-o vreme si-au dat relatia pe fata; nu mai stiu exact situatia de acum), iar Nikon e cel mai puternic brand in domeniul foto. ATENTIE, nu am spus cel mai bun (la formatul mic Leica e leader incontestabil, iar la mare Hasselblad bate tot).

Fuji are cam aceleasi meniuri, are butoanele cu aceiasi functionalitate si situate in aceleasi locuri ca nikonul. E ca si cum ai incepe sa inveti direct de la cel mai bun, insa in coditii de costuri medii.

Fuji are si un concept propriu de culoare ..Voi vorbi despre el, acum insa am sa incep cu:

Kodak....
Multi ar spune ca nu e cel mai potrivit punct din care sa incepi o disertatie despre fotografie. Totusi, conceptul Kodak Family (sau kodak moment) ascunde in sapte o pelicula cu sisteme de culori alterate in scopul de a obtine o imagine idilica.
In acest concept Kodak, combina filmul Kodakchrome (cu excelete calitati de redare a culorilor de tip vivid) cu ideea ca in amintire totul capata o aureola romantica. Cum fotografia este intotdeauna ulterioara evenimentului surprins (chiar si la ultratrapidele sisteme digitale) ea va ramane permanent cantonata in zona amintirii si deci a mirificului contaminat de nostalgie.

Dar nu despre asta doream sa vorbesc.

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 11:37 AM

Cand participi la un concurs foto, mai intotdeauna esti evaluat de o comisie de profesionisti. Ei stabilesc dupa reguli oarecum consacrate ce este frumos si ce nu. In practica 98% dintre concursurile de acest fel sunt trucate. Insa nici de asta nu discutam. Discutam de faptul ca atunci cand vrei sa te situezi cat mai bine intr-o astfel de competitie incerci sa onorezi cumulativ regulile "de baza": sa respecti perspectiva, liniile de forta, dreptunghiul dinamic, contrastele adecvate, compozitia, echilibrul si nu in ultimul rand expunerea.


De fapt, as vrea sa spun aici despre rezultatul surprinzator al unor concursuri de fotografie realizate de Kodak in perioada 1995-2005. Pentru prima data, utilizand si beneficiile internetului, Kodak propune un concurs deschis. Fiecare isi posteaza creatia si fiecare puncteaza toate pozele concurente. Juriul cu tot cu regulile lui dispare. Rezultatul primului concurs de acest fel ?? O fotografie pe care toti o recunosc ca fiind reusita, dar care nu incape in tiparele frumosului. Peste 300 000 de participanti certifica astfel ca frumosul se poate gasi bine mersi si in afara normelor academice. Ca regulile sunt arbitare si orientative; ca in arta ele nu pot impune nimic ci pot cel mult recomanda ceva.

Un adevar banal printre cunoscatori. Paradoxal, de la aparitia fotografiei intreaga "arta vizuala" a trebuit sa isi reconsidere pozitiile si abordarile fata de realitate. Insa pana la momentul Kodak nimeni nu a indraznit macar sa afirme ca regulile ar fi in toatalitate neglijabile. Regret ca nu pot reproduce fotografia care a declansat aceasta revolutie. Exista pe undeva pe acasa si o voi posta ceva mai tarziu cu siguranta...

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 11:54 AM

Acum inpoi la tine Abis.
Cateva sfaturi:
1. Increde-te in setarile auto. Ele sunt rezultatul unui secol si mai bine de cercetari si nu dau gres in cele mai multe situatii. Fuji are si o optica buna pe care o poti valorifica la superlativ in conditii optime de expunere: lumina naturala puternica, din spatele camerei de preferat (cea mai buna lumina dimineata pana pe la 9,30 si dupa masa de pe la 17,00), deschideri mici de diafragma (peste 8) si timpi adecvati; pentru asta e bine sa setezi modul automat in prioritate de diafragma A.

2. Numai pentru subiectul in miscare si pentru fotografiile cu o anumita dinamica utilizeaza prioritatea de timp S.

3. Modul full auto adica P e pentru situatiile in care ai nevoie sa nu ratezi poza. Nu ai timp sa faci o setare precisa si nu vrei sa risti nimic.

4. In rest, concentreaza-te pe subiect in prima faza si fa cat mai multe poze. Secretul aici sta: pozeaza. Totul are sa vina de la sine daca lucrezi mult. Or sa apara intrebari la care vei gasi raspuns. Ai sa capeti nevoia sa iti depasesti mereu stadiu si la un moment dat vei aborda si tehnici care sa iti permita sa te joci cu expunerea...insa pentru ca sa ajungi acolo trebuie sa o stapanesti foarte bine.

Trimis de: Marduk pe 9 Apr 2010, 12:22 PM

Am fost contaminat dar am scapat. Totul a inceput in ziua cand am primit cadou o Smena 8, o mai am si acum, a urmat un Zenit, Exacta, dupa care am renuntat.
Imi aduc si acum aminte de mica debara transformata in "laborator" in mijlocul caruia trona un Sputnik cu care am si facut primele fotografii. Primele filme folosite nu puteau fi decat ORWO, apoi au scos si romanii Azomures, dar nu se ridicau la nivelul lui ORWO desi erau licenta Fuji. Azi exista fel de fel de aparate digitale care mai de care dotate, eu sunt adeptul clasicului film, developat pe indelete, la lucru in tavita unde poti sa "virezi" nuantele si culorile. Desi azi aparatele japoneze detin suprematia, nu trebuie sa uitam ca la multe din ele inca mai gasim lentile nemtesti si chiar fac din asta o carte de vizita. Azi am trecut la digital e mai simplu si desi are o multime de setari nu se compara cu arta fotografica clasica.

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 12:46 PM

Da Marduk, se spune peste tot ca fotografia pe film este inca lidera. Eu cred insa ca asta nu-i decat o superstitie.
Pe vremurile de care zici mai erau si filme ilford si agfa si kodak...trebuia numai sa sti unde sa cauti. Eu cumparam de la AAF, de la schit.
Totusi, pe film trebuie sa te lupti cu multi factori. Imi amintesc cum la color (acolo ma tepuiam cel mai greu), in baile de albire dar si la relevare, un sfert de grad de temperatura in sus sau in jos facea diferenta intre culoarea galben si cea orange. Si apoi praful, uscarea...numai probleme.


Despre suprematie ??
Tocmai am spus: nu e la japonezi. Germanii fac de departe cele mai bune obiective. Niciun fotograf, nici cel mai natang nu ar indrazni sa afirme altceva. La aparate nemti si suedezii. Japonezi sunt doar perseverenti...cu toata hoya lor cu tot. Obiective japoneze cu lentile nemtesti nu cred sa existe. Daca te-ai gandit la Sony, apai vario sonarul lor e nemtesc de la un cap la altul.

Regret ca trebuie sa constat asta, dar evidentele o impun: tehnica digitala a lasat in urma modul clasic. Cat despre faptul ca ai scapat de boala asta.....ei bine, eu iti zic sa nu fi atat de sigur. Perioadele de acalmie intre recidive pot fi destul de lungi insa virusul lucreaza. Fiecare nou episod e mai agresiv ca cel dinaintea lui...ramai asadar vigilent si nu te increde in aparente

Trimis de: Marduk pe 9 Apr 2010, 12:57 PM

Mai rar gaseam si AGFA. Parca am vazut totusi un aparat japonez parca Nikon cu lentile Carl Zeiss.

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 01:30 PM

Nu cu lentile ci "cu obiectiv Zeiss". Sigur ca da. Zeiss face obiective de ale sale cu montura F, adica pentru aparate Nikon. Mai nou, citesc prin presa ca Zeiss pregateste o serie de obiective intre care vestitele Distagon si Planar complet compatibile cu aparatele Nikon (adica auto focus inclusiv, cele pe montura F din prezent avand focusul manual). Totusi ele sunt si raman obiective germane, construite dupa retete germane cu lentile germane dupa tehnologii germane.

Nikon are seria proprie de obiective numita Nikor de care este foarte mandra (in mare parte pe buna dreptate). Foloseste pentru ele retete nikon si lentile din sticla "La Hoya" (made in japan de catre tokina).

Melanjurile intre retete de obiectiv, tehnologii si sticla utilizata sunt relativ rare si nu le gasesti in curtea firmelor de renume care in cel mai rau caz imprumuta obiectivul cu totul. Ani de-a randul Canon si-a echipat aparatele cu obiective nikor de exemplu. Azi isi concureaza invatatorul aproape de la egal la egal.

Mai, AAF (asociatia artistilor fotografi) avea un magazin prorpiu si gaseai de toate. Tehnic, ca sa poti cumpara trebuia sa fi membru, dar existau tot felul de scheme ca pe vremea lui ceasca. Eu mai aveam acces si pe la IATC (azi UNATC - universitatea de arta teatrala si cinematografica) de unde luam kodak "la metru"

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 07:05 PM

Asadar nu exista niste criterii precise, general valabile, care sa reglementeze frumosul in fotografie; dupa cum nu exista asa ceva in niciun alt mod de manifestare al artei.

Asta ar trebui sa incurajeze orice incepator...sa il elibereze si sa il motiveze.
Sunt convins ca atunci cand incerci sa transmiti cat mai exact vibratiile emotionale pe care le-ai simtit la surprinderea unui moment deosebit al realitatii esti mult mai aproape de reusita artistica decat daca ti-ai impune sa respecti toate regulile esteticii si compozitiei pentru a comunica acelasi mesaj.

Nu este mai putin adevarat ca regulile trebuiesc cunoscute.
Este daca vreti un limbaj necesar artistului, chiar daca el alege sa nu il folosesasca in opera sa.

Pana sa ajunga sa picteze "nonconformist" sau in maniera care la consacrat, Picasso a avut mai multe perioade evolutive in care a dovedit tuturor ca stapaneste perfect penelul in stilul clasic. Intotdeauna si in orice situatie e important sa cunosti cat mai multe despre subiectul in legatura cu care doresti sa te exprimi. Ce urmeaza e asadar necesar...oricat ar fi de neplacut.

Cateva consideratii generale despre lumina, aparate foto, optica, legi ale fizicii, principii ale compozitiei, echilibrul volumelor, etc....

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 07:24 PM

Lumina...ce subiect nesfarsit.
Noi, aici, o sa ne marginim sa o abordam din punctul de vedere strict al tehnicii fotografice.
S-a crezut ca este o radiatie electromagnetica de natura ondulatorie...apoi de natura corpusculara pentru ca pana la sfarsit sa se gaseasca o cale care sa multumeasca pe toata lumea: e si ondulatorie si corpusculara. Problema este departe de a fi complet elucidata si se afla inca in dezbateri; pozitia oficiala actuala fiind pe scurt:

"Astazi se admite teoria electromagnetica a luminii ( teoria lui Huygens si Maxwell) care considera ca undele luminoase transporta cuante de energie numite fotoni.. S-a ajuns la aceasta conceptie datorita faptului ca spectroscopia moderna admite discontinuitatea energiei luminoase si existenta cuantelor de radiatii.Astfel, o parte din fenomenele care se studiaza in optica, cum ar fi reflexia, refractia, interferenta si difractia se pot interpreta comod admitand teoria ondulatorie.
Fenomenele de emisie ca efectul fotoelectric , efectul Compton , etc, nu se pot explica decat admitand teoria corpusculara. S-a ajuns astfel la dualitatea conceptiilor asupra naturii luminii."


Da n-are rost sa intram in astfel de amanunte prea adanc. E bine doar de retinut ca in calitatea ei de radiatie electromagnetica, lumina are patru proprietati fundamentale: intensitate, frecventa, lungime de unda, polarizare si faza. Vom vede cum cunoasterea acestor proprietati ne poate fi de folos in fotografie.

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 07:46 PM

Important: Lumina este invizibila !!
Se poate usor demonstra. Proiectati un spot luminos, al unei lanterne de exemplu, pe un perete. De la lentila lanternei si pana la pata de lumina de pe perete nu vedem nimic. Daca aruncam cu pudra de talc pe directia razei, sau daca suflam fumul unei tigari in aceiasi directie, putem observa si raza. Altfel nu. Este deci necesar inca ceva pentru a putea pune in evidenta raza de lumina care altfel ramane invizibila.

Lumina e incolora dar compusa din culori, culori ce au lungimi de unda diferite. Se poate descompune in culorile componente la trecerea unei raze printr-o prisma (pe baza refractiei si a reflexiei). Se intampla la fel si dupa ploaie, atunci cand pe cer apare curcubeul; particulele de apa joaca in cazul asta rolul prismei. Culorile ce compun lumina sunt vizibile numai in parte. Pe cele pe care le putem vedea le numim spectru vizibil si el este neansemnat fata de intregul spectru al radiatiilor electromagnetice.



Mai trebuie stiut ca spectrul vizibil se limiteaza la dreapta de radiatiile din zona ifrarosu, iar la stanga de cele din zona ultraviolete.
Vom vedea in cele ce urmeaza ca aparatele inteleg diferit fata de ochiul uman informatiile oferite de spectru vizibil.

La acest moment si din toata polologhia trebuie retinut ca toate culorile insumate dau culoarea alba (in practica o culoare gris, numita gris neutru)

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 08:22 PM

Cum prea multa fizica dintr-o data dauneaza grav concentrarii luam o pauza.

Discutam, asa ca o diversiune si numai putin, despre aparatele foto.
Si apelam iar la istorie. Primul meu aparat...nu era un Smena ca a lui Marduk, era un Certina din RDG. Cred ca ceva mai slab ca Smena, dar cu o lentila mai buna. Aparatele rusesti erau tot germane la origini. E stiut ca dupa razboi rusii au demontat fabrica de optica din Germania (de la Dresda cred) si au luat-o cu ei cu tot cu specialisti.

Dar Certina al meu avea numai trei reglaje: Diafragma, Distanta si Timp de expunere.
Inca si mai simplu de atat, nu aveam decat trei diafragme (5,6; 8; 11), doua distante (bust si peisaj) si doi timpi (adica 125 si B).

Aduc vorba despre asta pentru ca socotesc ca e una din cele mai bune metode de inceput. Cu numai atat poti face poze foarte bune.
Poti incepe de aici cu orice aparat istet ignorandu-i toate celelate posibilitati.

Perechea cea mai buna e fara indoiala 5,6/125.
La o sensibilitate de 100 ISO (DIN sau ASA cum era pe vremea mea) care atunci era o constanta, poti face poze "technically correct" din punctul de vedere al expunerii insa numai in conditii de lumina de zi foarte bune.

Dar mai important decat atat, poti experimenta cu timpul B (Bulb), timp de expunere care permite blocarea opturatorului deschis atat cat se doreste.

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 09:16 PM

Daca utilizarea unui aparat foto pare atat de simpla, pe atunci ea nu era deloc asa.
In principiu, tehnic vorbind, trebuia rezolvata expunerea. Stapanirea aparatului foto, oricare ar fi el, incepe de aici si in ziua de azi.

Numai ca azi lucrurile s-au complicat ...sau poate doar par la fel de complicate cum imi pareau mie atunci cele trei butoane cu cele sapte posibilitati ale lor ??
Hai sa analizam ..

Expunerea este la aparatele de azi o setare (un set de setari) ce tine de sase factori variabili principali:

1. Diafragma,
2. Timp de expunere,
3. Sensibilitate ISO (aproape cu totul altceva decat ce obisnuia sa fie pe vremuri),
4. Distanta fata de subiect,
5. Balansul de Alb,
6. Distanta focala.

Toate aceste variabile au un numar urias de posibilitati, numar ce creste exponential cu gradul de complexitate al aparatului, iar lucrul cel mai important consta in faptul ca nu exista o singura combinatie valabila, ci mai multe...tehnic vorbind, caci artistic ar putea fi doar una...sau mai exact, cate una pentru fiecare utilizator in parte.

Am spus "Distanta fata de subiect" si "Distanta focala" in termeni separati, pentru ca atunci cand discutam de al doilea , discutam de fapt de un mod diferit de a comprima spatiul pentru ca el trebuie comprimat ca sa poata incapea intr-un format de 36x24mm cum este cel de la full frame.

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 09:27 PM

Ceea ce imi aminteste de o butada care il readuce in discutie pe Picasso.
Intrebat odata de un natarau de ce picteaza "nazbatiile" pe care le picteaza in loc sa picteze realitatea, Picasso a cazut un pic pe ganduri dupa care l-a intrebat pe nesabuit....daca e casatorit ?? Omul a raspuns afirmativ.
In continuare Picasso l-a intrebat daca are cumva asupra lui o poza a sotiei.
Inca si mai incurcat omul a raspuns iar afirmativ.
Picasso i-a cerut sa ii arate fotografia si omul s-a supus, scotand din portofel o poza cu consoartei.

Picasso a privit poza indelung dupa care a intrebat: Asta e sotia dumitale ?? Asta e ea in realitate ???
Tipul zice: DA !
Picasso: Asta e ea ?? Asa arata...Chiar atat de mica ???

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2010, 10:11 PM

Inapoi la fizica.
Am vazut cum e cu lumina si cu acele culori care o compun.
Culorile, prezentate schematic in graficul publicat au un numar imens de tonuri si nuante.
Trei dintre ele sunt socotite culori primare Rosu, Galben si Albastru ( a luat toata lumea pozitia de drepti cu mana la inima ??? Traiasca Romanica !!)
Alte trei sunt secundare Verde (Galben cu Albastru), Oranj (Rosu cu Galben) si Violet (Rosu cu Albastru), sunt de fapt combinatii ale primelor trei.
Observam asadar, ca din combinatia culorilor primare putem obtine prin modificarea proportiilor de participare, tot spectrul vizibil. O alta metoda analoaga de obtinere a tonurilor si nuantelor de culoare consta in inlaturarea culorilor care nu se doresc din amestec, de exemplu extragi rosul din oranj si obti galben.



Vom vedea mai departe ca aceasta importanta observatie a permis aparitia fotografiei color si ca ea sta la baza unor tehnici complexe de interventie in fotografia moderna...dar toate la timpul lor.

Acum despre felul in care aparatele de fotografiat vad si inteleg imaginile.

Trimis de: The Dude pe 10 Apr 2010, 09:00 AM

Aparatele foto au un ochi.
Un element receptor al imaginii.
Ca si ochiul uman, ochiul aparatului de fotografiat preia imaginea si o retransmite unui sistem de conversie care o transforma in ceva ce poate fi inteles de aparat, interpretat, mannipulat si de cele mai multe ori stocat. E nevoie de aceasta interpretare pentru ca imaginea ca atare nu poate fi prelucarata in mod direct. Chiar si pe vremea filmelor imaginea era antrenata intr-un proces chimic ale carui consecinte se concretizau prin obtinerea unui negativ.
Metafizic, este acest concept fizic cel ce a permis speculatia potrivit careia acelasi spatiu ar putea fi ocupat simultan de mai multe evenimente decat cele pe care le percepem.

Ochiul aparatului fotografic se numeste obiectiv si el este de fapt un ansamblu complicat de mecanisme si piese, ce incearca sa imite cat mai bine ochiul uman.
Un obiectiv e compus din mai multe lentile, practic pachete de lentile al caror rol este acela de a comprima imaginea si de a o retransmite cat mai fidel sistemelor de codare.

Trimis de: The Dude pe 10 Apr 2010, 09:13 AM

Stim din DEX ca o lentila este:

"O piesa de sticla folosita în aparatele optice, care serveste la convergenta sau la divergenta razelor de lumina. Piesa optica transparenta, de obicei marginita de două suprafete curbate (sau de una sferica și de una plana), care da imaginea reala sau virtuala a unui obiect."

Apai daca e p-asa, atunci de ce nu ajunge o singura lentila ??
Pentru ca oricat de bine realizata ar fi ea, ea introduce aberatii cromatice si distorsiuni in imagine ce necesita a fi corectate. Asa ca se adauga primei lentile inca una care sa o corecteze...Ea face treaba asta foarte bine, insa cu un pret: isi introduce propriile aberati si distorsiuni....Ce trebuiesc la randul lor corectate, asa ca mai adaugam inca o lentila la primele doua. Combinatiile astea de lentile nu se fac chiar atat de simplu cum am prezentat eu. Nu numai ca ele incearca sa transmita o imagine cat mai buna dar incearca sa o si modifice dupa anumite scopuri precise ale inginerilor proiectanti. Ei vor, de exemplu, sa realizeze un obiectiv cu care sa poata face poze de la distanta (tele-obiectiv) si atunci actioneaza intr-un anume fel, sau poate vor un obiectiv care sa poata reda detalii microscopice (macro) si atunci evalueaza lucrurile altfel..



Oricum, din ratiuni ce tin si de focalizare si de montaj lentilele se constitue in pachete ce se pot deplasa unele fata de altele in interiorul unui obiectiv. Ca sa obtinem un obiectiv rezonabil e nevoie de doua trei pachete cu cinci sase lentile in total.
Ideea este ca teoretic, la un numar "n" de lentile atat aberatiile cat si distorsiunile pot fi eliminate in totalitate, insa numarul lentilelor ce pot fi utilizate intr-un sigur obiectiv este limitat. Fiecare lentila noua, oricat ar fi ea de buna (si trebuie sa recunoastem ca din acest punct de vedere ele au atins un grad de dezvoltare greu de imaginat acum cateva zeci de ani) preia o parte din lumina care o traverseaza, ori luminozitatea unui obiectiv trebuie pastrata la un anumit nivel pentru ca el sa poata fi operational.

Trimis de: The Dude pe 10 Apr 2010, 04:13 PM

Asadar obiectivele fotografice au pornit de la ideea de a imita cat mai exact ochiul uman.
Desi au avansat foarte mult in aceasta directie, raman inca o sumedenie de alte lucruri de facut pentru ca scopul sa fie atins.
Niciun obiectiv nu poate in acest moment sa asigure a gama de distante focale care sa permita flexibilitatea pe care o are ochiul atunci cand el trece de la un camp larg de observatie la unul redus. Nu mai spun de cromatica, de viteza de focalizare, de mobilitate, de acuitate si acuratete...

Tot de la ochiul uman obiectivele au preluat si irisul pe care l-au denumit diafragma.
In interiorul unui obiectiv diafragma are acelasi rol ca irisul pentru ochi: se acomodeaza in functie de cantitatea de lumina disponibila pentru a asigura o imagine optima pentru fiecare situatie in parte. S-a constatat insa ca diafragma obiectivului are influente importante in calitatea imaginii obtinute. Dincolo de deschiderea de 5,6 subiectele ce compun un cadru par sa nu mai aiba nevoie de o focalizare precisa dincolo de o distanta anume specifica fiecarui obiectiv in parte. Numim asta DOF (depth of field), adica adancime de camp si tinem intotdeauna cont de ea atunci cand dorim sa imortalizam o imagine.

Trimis de: Marduk pe 10 Apr 2010, 05:09 PM

Si cand te gandesti de unde s-a plecat, de la o cutie cu un capacel pe care fotograful il manuia numarand secundele expunerii.

Trimis de: The Dude pe 11 Apr 2010, 12:19 PM

Da. Il chema Joseph Niepce. El este socotit parintele fotografiei..dupa reusita din iulie 1827, data oficiala a primei fotografii.





Desigur, daca socotim ca dagherotipia nu era tehnic un proces fotografic.
Parerile sunt insa impartite aici si chiar daca nu e tocmai corect si eu am ales sa ii dau credit lui Niepce.

Trimis de: Marduk pe 11 Apr 2010, 12:53 PM

Poate ca ar trebui sa ne zici ceva si despre diferenta dintre fotografie si dagherotipia, care din cate stiu se mai foloseste si azi.

Trimis de: The Dude pe 11 Apr 2010, 06:46 PM

Louis Jacques Mande Daguere, tot un francez.



Scenarist si plastician, a intuit corect relatia intre elementele fotosensibile si retinerea imaginilor pe care s-a straduit sa o dezvolte abandonand cercetarile intr-o faza intermediara in favoarea prietenului sau Niepce. E de mentionat ca procedeul de daghereotipie este o inventie la care Niepce a participat substantial.

Daguerotipul este tot o fotografie insa pe o placa de cupru. Procedeul e asemanator cu felul in care se realizau placutele de circuite electronice prin anii 80. Se desena circuitul cu o substanta rezistenta la acizi, pe o placa de rasini acoperita cu o folie subtire de cupru, apoi se coroda. Cuprul neprotejat se dizolva si se optinea circuitul. Rezultatul dagherotipiei este de fapt o matrita negativa care poate fi utilizata ulterior la imprimarea imaginii pe o hartie.
Uite si una din primele reusite din atelierul lui Daguere




Later edit: O varianta la daguerotip este aceea de a intarii imaginea de pe placuta de cupru prin interventia directa asupra acesteia. E mult mai putin utilizata, insa placutele de cupru tratate fotosensibil, expuse, developate si mai apoi "pictate", au starnit si starnesc inca interes in lumea plasticienilor. Nu mai departe decat in aceste zile, pe Smardan, este deschisa o expozitie de acest fel. Artistul nu mai picteaza insa pe daguerotip ci pe fotografii alb/negru, dar folosind aceiasi tehnica: tusuri speciale aplicate cu airbrush-ul pe zone precis delimitate ale pozei.

Trimis de: The Dude pe 11 Apr 2010, 07:09 PM

Revenind la obiecivele foto, mai trebuie sa adaugam ca astazi ele au devenit un fel de mici uzine, cu tot felul de senzori, mecanisme delicate si silentioase ce asigura reglarea claritatii imaginii, stabilitatea si intrucatva calitatea contrastului. Stiu un obiectiv care contine nici mai mult nici mai putin decat patru motoare pentru un singur sistem.

Iarasi, tratamentul lentileor a atins cote inimaginabile de la sistemele multi coating la cele nano cristal de azi.

Costul obiectivelor a evoluat si el in acelasi ritm, astazi obiectivele adevarate avand preturi mai mari ca cele ale aparatelor pe care le deservesc.



In fotografie este unul care in prezent e nepretuit. Nou, adica din magazin la prima mana a costat 5 000 usd acum 30 de ani. Dupa ce Nikon a incetat sa il mai fabrice s-a vandut o vreme cu 20 000 usd. Azi nimeni nu mai stie cat ar putea valora, avand in vedere ca obiectivul s-a fabricat in anii '70, din singurul motiv "ca Nikon sa arate lumi ca poate asa ceva".

Trimis de: The Dude pe 12 Apr 2010, 08:06 AM

Cateva aberatii si distorsiuni clasice ale lentilelor:


Distorsiune tip „in butoi”, ce apare in situatia in care centrul optic al sistemului este situat inapoia diafragmei (caz tipic pentru superangulare).


Distorsie „pincussion (in perna)” ce apare in cazul in carecentrul optic al sistemului este localizat anterior fata de diafragma (caz tipic pentru teleobiective).


Astigmatismul determina focalizari diferite, in functie de meridian. In planul filmului, imaginea unui punct luminos apare ca o stea cu patru colturi.


Aberatia cromatica este consecinta relatiei de directa proportionalitate intre puterea de refractie si intre frecventa oscilatiei luminoase.


Aberatia de sfericitate, dependenta de unghiul de incidenta(sus) si corectarea ei: utilizarea de lentile asferice (jos).


Reflexii parazite ce apar sub forma unor pete octogonale (deschiderea diafragmei).


Intregul articol, cu explicatii mai lamuritoare http://www.foto-magazin.ro/foto-tehnica_open.php?art=foto-tehnica_obiective4.php

Trimis de: Erwin pe 12 Apr 2010, 09:43 PM

Foarte interesant topicul, The Dude!
Şi eu am început cu Smena 8M şi atelierul foto de la Casa Pionierilor, n-am avut atelier propriu, însă am avut şansa de a primi filme color de "dincolo". Dezavantajul era că treceau uneori ani de zile până primeam pozele developate înapoi. Abia de când cu digitalele m-am reapucat serios de fotografie. Încă mai am de învăţat, aşa că informaţiile de aici sunt preţioase.

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 11:32 AM

Te salut Erwin si ma bucur sa te regasesc pe baricade
La fel, multumesc Data'q pentru sprijinul acordat in rezolvarea unor impedimente tehnice.

Asadar obiectivele..

Dupa cum rezolva problema distantei focale, intr-o prima aproximatie, obiectivele pot fi prime, sau zoom.

Obiectivele prime sunt cele care au o singura distanta focala si in consecinta o destinatie mai precisa.

In foto de mai jos un prime clasic de 85mm


Obiectivele zoom au focale variabile intr-un anumit domeniu (de la...pana la....).

In foto de mai jos, un zoom care acopera focale de la 18 la 200mm


Este evident ca zoom-urile au fost create ca sa faciliteze treaba fotografului, insa ele o complica greu de tot pe cea a fotografului profesionist. Pana nu demult avantajele pe care obiectivele zoom le aveau fata de prime (un singur obiectiv in locul a cinci, sase) era contracarat de compromisul pe care zoom-ul trebuia sa il faca in privinta calitatii. Cele mai performante zoom-uri nu pot asigura nici azi o calitate egala a imaginii pe intreaga plaja de actiune. De aceea obiectivele cu focala fixa sunt intotdeauna superioare la acest capitol obiectivelor cu focala variabila. Si de aceea, profesionistul care nu are voie sa faca niciun rabat de la calitate va trebui sa care in continuare dupa el sacosa lui cu obiective marginindu-se la a privi cu jind si invidie pe amatorul ce face aproximativ aceiasi treaba dar cu aparatul in mana si cu cel mult o gentuta ataranata de umar.

Seria zoomurilor nano-cristal de la Nikon (14-24; 24-70; 70-300) pare sa infirme aceasta regula, insa ele sunt prea "calde" (prod.2008) ca sa ne putem exprima o opinie pertinenta.

Trimis de: Dox pe 13 Apr 2010, 11:37 AM

Dude,

Ma faci sa ma apuc serios de fotografie. Astept si niste sfaturi practice pentru un neprofesionist ca mine. Pentru ca e o mare diferenta in a face fotografii cu un aparat normal si unul digital. Ma enerveaza la culme chestia aia cu ochii rosii ca de drac !

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 11:40 AM

Dupa scopul in care au fost realizate obiectivele se impart in urmatoarele categorii:

Obiective All around



Obiective All around sunt zoom-uri care acopera o gama cat mai larga de focale, scopul lor fiind acela de a usura (la propriu) activitatea fotografului ce trebuie sa lucreze in locatie.
Nu-i gluma.
Eu fiind un fan al obiectivelor prime (focala fixa) car dupa mine un rucsac de 25 kg pentru numai sase obiective (cele pe care le socotesc strict necesare oricarei deplasari). Nu ele cantaresc atat, ci ele plus tocurile lor, plus filtrele pentru fiecare in parte, plus parasolare, plus rucsacul, plus trusa de curatat..Si apoi, plus biltz-ul (unde poti pleca fara el ?), accesoriile de blitz (soft box, suport, filtre, si servo-urile lui), plus trepiedul (nici fara asta nu poti sa pleci), plus aparatele de telecomanda radio, plus acumulatori (aparat, blitz, servo), plus alte accesorii mici dar fara numar, plus carduri... ehehehe.

Trimis de: abis pe 13 Apr 2010, 11:41 AM

March, sunt aparate (digitale) care anuleaza efectul de "ochi rosii", cred ca in ziua de azi cele mai multe au incorporata facilitatea asta.

http://www.itips.ro/calculatoare/electronice-pentru-casa/camere-foto/cum-sa-evitati-efectul-de-ochi-rosii-v512.html

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 11:49 AM

Ar fi bine sa reusesc asta cu cat mai multe persoane pentru ca e un hobby relaxant, frumos, util si care iti da o altfel de posibilitate de exprimare...si avem atatea lucruri de spus unui altora si cuvintele nu sunt intotdeauna suficiente comunicarii...
.

Stay tuned, urmeaza...



...pana la urma nu chiar atat de multe.

Multumesc de mesaj

Trimis de: Dox pe 13 Apr 2010, 11:51 AM

Domnule Abis te adresezi mie ? Oricum iti multumesc pentru sfat. Si il astept totusi pe cel ce a initiat topicul.

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 11:54 AM

Obiective foto Standard.



Studiind felul in care ochiul uman "citeste" realitatea, s-a stabilit ca cel mai riguros mod de a o retine exact este prin utilizarea unui obiectv de focala 50mm de la o distanta de 5 metrii fata de subiect. In acesti parametrii se considera ca imaginea nu este alterata de influente focale si ca ea este cel mai aproape de redarea realitatii. Spunem ca acestea sunt conditiile standard de fotografiere si le definim asa pentru ca avem nevoie de un punct de reper stabil fata de care sa putem specula. Asadar, obiectivele standard sunt in general obiective prime, cu focale situate in apropierea valorii de 50mm (incepand de la 35 si pana pe la 90)

Trimis de: Gordin pe 13 Apr 2010, 12:02 PM

Astept sa ajungeti la partea cu tehnici si compozitie.
Spor in continuare!

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 12:04 PM

Stimate Dox, problema ochilor rosii e complicata si imi propusesem sa o abordez mai pe larg dupa un expozeu care sa contina cat mai multe din elementele de baza ale fotografiei. In practica, pe scurt, e asa cum spune Abis. Multe aparate compact au o functie speciala pentru prevenirea fenomenului, o functie care aduce cu ea mai multe neajunsuri decat efecte benefice. Cel mai simplu se pot corecta din post procesare pentru ca si cel mai prapadit program are aceasta facilitate. Insa tehnic e ceva mai complicat...vom vedea de ce...Ramai pe frecventa

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 12:09 PM

Tele-obiective.



Obiective cu efect de telescop sau de luneta, construite special pentru a realiza fotogtrafii de la distanta. Sunt cele mai spectaculoase, insa in practica isi gasesc rar utilizarea si raman cantonate intr-un segment strict de intrebuintare. Un segment ce cuprinde activitati sportive, spionaj, observare ornitologica, voayeur-ism. Sunt obiective pretentioase, scumpe, si necesita o experienta bogata din partea utilizatorului.
Au putine diafragme disponibile, se misca foarte usor si sistemele de reducere a vibratiilor nu sunt intotdeauna eficiente pentru a anula efectele miscarii, iar la unghiuri mici de fotografiere (focalele lungi au unghiuri proportinal mici) se orienteaza greoi facilitand ratarea momentului de poza.

Trimis de: Marduk pe 13 Apr 2010, 12:11 PM

Cred ca i-a scapat un porumbel sau ii este dor de March!

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 12:17 PM

Obiective Fish-eye




Sunt obiective ce asigura un unghi de acoperiere diagonal de 180 grade. Aceste obiective va permit sa captati imagini dintr-o perspectiva pe care niciun ochi uman nu o poate acoperi, putand folosi deformarile si distorsiunile geometrice in scop creativ.

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 12:22 PM

Obiective Macro



Sunt obiecive proiectate sa realizeze fotografii de la distante foarte scurte. Utilizate pentru reproducerea de detalii, sau pentru micro fotografie ele au ca o caracteristica de baza o rezolutie foarte exacta. Pot avea focale diferite insa cel mai uzual le intalnim pe la 60 mm.
Cele mai indicate pentru flori, insecte, bijuterii, fotografie de produs si reproduceri de arta.

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 12:31 PM

Obiective Wide. (..si Ultra Wide)




Obiective destinate fotografierii in spatii mici. Au unghiul de poza foarte mare, adica pot cuprinde in imagine grupuri mari de la distante reduse. Nu ajung ca cele fisheye chiar pana la 180 de grade, dar se apropie foarte mult. Diferenta dintre ele si cele fiheye fiind aceea ca ele nu deformeaza (exagerat) imaginea. Sunt preferatele mele.



PS IMPORTANT: niciuna din fotografiile pe care le citez aici nu imi apartine !!!

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 12:40 PM

Obiective Lensbaby






Obiectivul Lensbaby, este un obiectiv capabil de focus selectiv destinat aparatelor foto reflex, pe film sau digitale.Acest obiectiv permite selectarea unei anumite zone din cadru care sa apara in focus, iar restul cadrului (din jurul "sweet spot"-ului ales) aparand nefocalizat gradual.
Toate obiectivele Lensbaby aduc o zona din fotografie in clar, inconjurand zona respectiva cu zone de neclaritate ce creste gradual. Focalizarea pe Lensbaby Muse de exemplu, se face prin comprimarea obiectivului si alegerea punctului de focus prin miscarea tubului obiectivului. Lensababy va permite mutarea sweet spot-ului (punctul de clar) oriunde in perimetrul cadrul ales pentru fotografiere (deci nu doar in centru) prin simpla arcuire a tubului flexibil al obiectivului.

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 12:42 PM

Tilt & shift sunt obiective cu corectie de perspectiva, foarte utile in fotografia arhitecturala, peisaje sau orice alta fotografie. Sistemul optic include un element ce corecteaza aberatiile cromatice si distorsiunile. Rezultatul este vazut in calitatea deosebita a imaginilor. Tehnic obiectivul se frange de la jumatate, putand astfel sa se incilne fata de axa sa, "ruperea" realizandu-se prin actionarea unui surub, sau a unor suruburi.

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 01:27 PM

In ziua de azi fiecare mare producator de aparate foto isi realizeaza si propriile obiective pentru aparatele sale.
Exista si cateva firme care produc strict numai obiective: Tokina, Sigma, Tamron, etc. si ele intra in categoria de producatori denumita third part.

Sunt glasuri care sustin ca obiectivul foto e cel mai important in realizarea unei fotografi de calitate, dupa principiul ca el este elementul cheie care asigura preluarea primara a imaginii. Aceasta teorie e speculata la greu de producatori care vin mereu cu variante noi, imbunatatite, la obiective mai vechi ce nu se mai vand ca mai inainte. E o teorie profund falsa. In lipsa unui aparat performant, un obiectiv performant nu poate fi pus in evidenta decat partial. Reversul teoriei functioneaza insa foarte bine. Unele dintre cele mai reusite fotografii pe care le-am realizat au fost facute cu obiective construite acum 30-40 de ani montate pe aparate moderne. Sigur ca majoritatea functiilor erau inoperante insa optica era de neegalat.

Mai trebuie stiut ca obiectivele sunt foarte sensibile la orice influenta ce se interpune intre partea frontala si subiect.
Sunt mahnit ca nimeni, prin magazine sau pe site-uri specializate, nu spune mai nimic despre ce efecte (importante) poate avea un simplu filtru UV (cu rol de protectie mecanica a lentilei frontale in cele mai multe cazuri) asupra calitatii imaginii. Din acest motiv obiectivul trebuie mentinut curat si liber de orice element, ce poate fi introdus in ecuatie numai atunci cand i se cunosc indeajuns de bine toate efectele si cand acestea sunt asumate si dorite de fotograf.

Trimis de: Marduk pe 13 Apr 2010, 01:44 PM

parca pe vremuri le zicea vaivinclu?

Trimis de: The Dude pe 13 Apr 2010, 02:39 PM

Pe vremurile de care spui eram toti o gasca.
Nu prea exista literatura de specialitate, nici cursuri, nici fotografi dispusi sa initieze ucenici.
Rupeai de unde puteai pana ajungeai intr-un grup si de acolo mai departe "impartaseai" informatia.
Iti dai seama ce talmes balmes iesea...

Sigur ca existau tot felul denumiri. Populare, ca sa zic asa...Asta e doar una din ele

Trimis de: Blakut pe 13 Apr 2010, 04:22 PM

Frumos topic. Si eu sunt pasionat de foto, bine, la un nivel de amator desigur. Nu am destul timp din pacate ca
sa ies sa fac fotografii. Desi tin aparatul la mine tot timpul, greu il scot din ghiozdan pentru a fotografia. De cele
mai multe ori se intampla sa surprind ceva din fuga, iar rezultatul nu este intotdeauna imbucurator.

Obiectivele prime mi se par cele mai tari, din punctul meu de vedere. Adica claritatea imaginii conteaza enorm, cel putin
pentru mine, asta si incadrarea.

Am un f1.8 de 50mm pt Nikon si sunt super incantat de el. Mi-am luat si inel inversor si merge si pt macro acelasi obiectiv.
Din pacate aparatul meu nu e full frame si acei 50 mm sunt cam 85 la mine, ceea ce e suparator.

Eu am filtru UV pe toate obiectivele, asa am inceput si asa am avut mereu, pentru protectie sunt chiar bune, avand in vedere ca in viata de student
rucsacul nu e mereu pe bancheta din spate a masinii...



Imi plac si mie cele wide, din pacate unele obiective mai ieftine de la Nikon sunt alea pentru full frame mai vechi, asa ca wide-ul nu mai e chiar wide pt mine.

Ce parere ai Dude, intre canon si nikon in ceea ce priveste senzorul de imagine?
Am impresia, de ceva vreme incoace, ca aparatele Canon care sunt cu o clasa sub D80-ul meu, au senzor mai bun de imagine. Nikonul meu are un zgomot oribil la iso mai mare de 400...de aia mi-am luat ob cu 1.8 diafragma...

Cu privire la tot ce ai zis mai sus, despre obiective si aparate, eu totusi consider ca lucrul cel mai important intr-o fotografie este incadrarea, apoi expunderea si toate celelalte...pentru mine incadrarea e cea mai dificila parte.

Trimis de: The Dude pe 14 Apr 2010, 02:00 PM

Nu ar trebui sa te deranjeze prea tare. Nikon D80 sunt aparate foarte bine cotate de catre cunoscatori, iar formatul DX nu e unul atat de deranjant daca inveti sa te obisnuiesti cu el. A fost mai greu pentru cei ca mine, care au inceput cu filmulul unde cadrul avea 24x36mm si care au capatat experienta tot pe acest format. Astia s-au vazut dintr-o data nevoiti sa reconsidere tot ce au invatat pana sa apara full frame-ul. Ma rog, full frame-ul accesibil.



Si eu am la fel, insa nu e o treaba cushera. Ma intriga acum doi, trei ani diferenta de calitate intre pozele facute de mine si cele facute de un coleg in aceiasi sesiune (acceleasi conditii, aceleasi aparate, aceleasi obiective si aproximativ acelasi subiect). Sigur, fiecare incerca sa gaseasca un unghi, o atitudine sau o situatie prin care sa personalizeze evenimentul. Cu o uriasa surprindere am constatat ca diferenta o facea filtrul meu UV pe care il pusesem acolo pentru protectie. Acum, concluzia asta nu ar fi fost atat de evidenta daca nu as fi avut un filtru UV mai special (clear sky), adica unul care si umbla putin in culoare. Dincolo de aceasta experienta eu inlatur filtrul UV ori de cate ori am de facut o fotografie cu mari pretentii de claritate si intotdeauna la portret.



DX-ul are o gama mult mai larga de Ultra Wide decat full frame-ul. Daca te gandesti putin e si logica sa fie asa (nevoia sa “ingramadesti” cat mai multa informatie pe un senzor mai mic), sunt scumpe insa, dar poti sa iti procuri de la mana a doua. Chiar se merita pentru ca iti repet D80 e un aparat bun. Oricum, daca esti nerabdator studiaza si varianta lentilelor aditionale. Ele modifica focala. Se monteaza in fata, sau in spatele obiectivului si transforma un obiectiv standard (f50) in unul wide (f25 sau mai mica) sau intr-un teleobiectiv (f100 sau mai mult). Daca sunt de calitate, lentilele aditionale ce modifica focala nu au influente semnificative in optica obiectivului.



Eu cred diferit. Cred ca trebuie sa stapanesti tehnic aparatul si ca numai dupa aceea poti aborda compozitia. Sa ma explic. De cele mai multe ori compozitia impune interventii in expunere. Ai de fotografiat un camp cu maci de exemplu. Alegi unghiul cu rigoarea de care vorbesti, dar trebuie sa alegi si focala si distanata optima fata de firul de floare (ori de manunchi), diafragma si timpul, iso-ul...Cerul....pur si simplu cerul nu poti sa il lasi asa cum e in 99% din situatii. Toate astea sunt insa setari ce tin de expunere. Asadar expunerea e indisolubil legata de compozitie. Unii ar spune chiar ca expunerea contine inauntrul ei alegerea cadrului si dispunerea subiectului (subiectilor). Cand lucram in strobo (tehnica de iluminare cu ajutorul blitz-urilor) lucrul asta devine evident si mult mai usor de priceput.

Trimis de: The Dude pe 14 Apr 2010, 02:02 PM

Tricky question…
Pana la seria D300/D700, Nikon a stat clar mai prost la acest capitol decat Canon-ul. Dupa asta lucrurile s-au echilibrat. Dieferenta insa este una subtila si discutabila. Disputa Nikon/Canon e una larga, pe multe planuri si cu rezultatul cunoscut inca inainte de abordare. Vom vorbi mult despre ea, pana atunci eu recomand tuturor sa faca un efort si sa cumpere Nikon ori de cate ori au ocazia sa o faca. La aceiasi bani Canon ofera mai bine si mai mult insa nikon e nikon si cu un nikon mai prapadit dar bine stapanit poti avea realizari mai importante decat cu un canon mai bine dotat. Strict parerea mea….adica a unia care a lucrat foarte putin cu canon si enorm de mult cu nikon-ul (deci subiectiv pana departe)

Trimis de: Blakut pe 14 Apr 2010, 04:25 PM

Pai asta e, ca eu am inceput cu un Canon EOS500, rebelul adica. Si dupa 2-3 ani de facut poze pe film, am strans de nikonul asta. Era destul de enervant pe film, 50% din cadrele trase nu erau deloc imbucuratoare si ma costa destul de mult ca timp si bani developatul, scanatul etc.

Sincer vreau sa mai incerc pe film pt ca imi place cum se vede, sunetul aparatului care trage filmul, mirosul rolei de film, ideea ca poza e fizic imprimata pe ceva, faptul ca fiecare poza trebuie pregatita cu grija ca nu poti sa te uiti pe ecran cum a iesit etc.

Momentan imi caut baterii pentru canonul meu pe film, le-am pierdut pe cele originale.

\

De acord cu tine la partea cu stapanitul. Ma refeream aici insa la ce faci cand deja ai gasit expunerea potrivita. Partea tehnica se stapaneste relativ usor, e doar de invatat. Incadrarea mai tine si de talent.

Trimis de: The Dude pe 15 Apr 2010, 08:01 AM

Prima, o corectie necesara: lentilele care modifica focala se numesc (mai nou) convertoare.
Blakut, baterii pentru Canonul tau gasesti la f64, adica http://www.f64.ro/.

Asa e cu filmul, si chiar daca faci varza jumatate din pozele de pe un film, castigi in schimb ceva mult mai important: experienta. Din nicio alta parte nu poti castiga mai bine asa ceva. La UNATC, la Arte Plastice, peste tot pe unde se mai preda cu responsabilitate fotografia, dar absolut peste tot, studentii sunt invatati sa faca si pe film. Am subliniat cuvantul responsabilitate pentru ca azi piata e plina de tot felul de mascarici care se erijeaza in profesori, organizeaza seminarii, workshopuri, alte alea, dar care habar n-au pe ce lume traiesc.

Despre compozitie, cadre, volume, spatiu, perspectiva abordarea artistica in general mi-am propus sa vorbesc abia dupa ce epuizez elementele de cultura generala. Asata nu pentru ca onorabila audienta nu le-ar cunoaste deja, dar pentru ca socotesc necesar sa stabilim o baza comuna de discutii .
O scurta recapitulare oricum nu strica nimanui ...

Trimis de: The Dude pe 15 Apr 2010, 12:49 PM

Cand si-a ales ca model ochiul uman obiectivul fotografic nu a facut o alegere usoara…si nici una prea inspirata. Ochiul uman nu vede realitatea asa cum e, ci el vede o realitate a lui. Ochiul este influentat de o serie intreaga de factori. Factori biologici legati de starea sanatatii, varsta; factori atmosferici dictati de conditiile meteo (temperatura, umiditate, nebulozitate), factori emotionali (teama, bucurie, tristete) si factori sociali ce tin de gradul de cultura si de educatie. Toti acesti factori fac ca fiecare imagine sa fie perceputa diferit de fiecare observator in parte, iar diferentele pot fi de detaliu sau substantiale.

Intr-o zi ploioasa si friguroasa ochiul nostru va vedea padurea intr-o alta nuanta de verde decat va vedea aceiasi padure intr-o zi insorita si caniculara si decat culoarea adevarata a paduri pe care o poate retine un aparat fotografic bine reglat. Ochiul varstnicului va distinge culorile virat inspre o anume zona a spectrului si la fel de departe de realitate ca si ochiul celui prea tanar. Acesta e unul din motivele pentru care zilele copilariei ne apar in amintiri insorite intr-un alt fel. De asemenea ochiul educat va recunoaste tonuri si nuante, va stabilii relatii intre culori si va pricepe altfel o imagine.

Asadar ochiul omenesc e inselator si subiectiv.
Ochiul aparatului de fotografiat este insa riguros si OBIECTIV. Poate ca de asta se si numeste asa…

Trimis de: The Dude pe 15 Apr 2010, 01:44 PM

Si pentru ca el este OBIECTIV el opereaza cu niste termeni precisi. Unul dintre ei se numeste temperatura de culoare, si oricat m-as stradui eu sa il explic nu voi reusi sa fac asta mai bine ca domnul de http://www.fotografiestudio.ro/temperatura-de-culoare/, caruia ii multumesc si din care ma grabesc sa citez mai jos pasajul in cauza (pentru cei care nu au vreme sa acceseze linkul)

"Temperatura de culoare este folosita atat pentru caracterizarea compozitiei spectrale a radiatiilor existente in lumina solara cat si pentru caracterizarea compozitiei spectrale a radiatiilor emise de diferite surse de lumina artificiala.

Proportia dintre diferitele radiatii componente ale luminii emise se prezinta in felul urmator:

1.la aproximativ 3000°K, radiatiile rosii reprezinta 47%, radiatiile galbene 34%, radiatiile verzi 14%, radiatiile albastre numai 4%, iar radiatiile ultraviolete 1%
2.la aproximativ 4000°K, radiatiile rosii reprezinta aproximativ 36%, cele galbene 33%, verzi 20%, radiatiile albastre 7%, iar radiatiile ultraviolete 4%
3.la aproximativ 5700°K, radiatiile rosii reprezinta 28%, radiatiile galbene 29%, radiatiile verzi 22%, radiatiile albastre 13%, iar cele ultraviolete 8%
Din considerente de ordin practic, indicatiile privind compozitia spectrala a unei lumini sunt date numai pentru trei grupe principale de radiatii: rosii, verzi si violete-albastre.

Temperatura de culoare Radiatii rosii Radiatii verzi Radiatii violet-albastre
Lumina solara directa 5800°K 33,3% 33,3% 33,3%
Lumina zilei cand cerul este acoperit 7500-8500°K 27% 34% 39%
Lumina albastra a cerului 12000°K 26% 28% 46%
Lampi electrice obisnuite 2700°K 62,5% 24,5% 13%
Lampi electrice pentru uz fotografic 2900-3300°K 55,5% 27,5% 17%
Blitz 5500-5800°K 33,3% 33,3% 33,3% "

Trimis de: The Dude pe 15 Apr 2010, 01:55 PM

Si pentru ca am ajuns la acest punct, profit sa mai adaug cateva consideratii (din acelasi autor) legate de lumina, spectru, culori (temperatura de culoare) si felul in care functioneaza ele.


"Factorul principal in formarea imaginilor fotografice este lumina, cunoasterea caracteristicilor ei reprezentand una dintre cele mai importante conditii pentru obtinerea unor bune rezultate.

Astfel, reglarea diferitelor dispozitive ale unui aparat fotografic depinde, in primul rand, de iluminarea subiectului ce urmeaza a fi fotografiat.

Majoritatea obiectelor din mediul inconjurator nu au lumina proprie. Ele sunt iluminate fie de radiatiile solare, fie de radiattile altui izvor de lumina (de pilda, de radiatiile emise de o lumanare sau ale unui bec cu incandescenta). Diferite obiecte, iluminate de aceleasi radiatii, nu au aceeasi culoare, ci se prezinta in culori deosebite.

Fenomenul se explica prin faptul ca aceste corpuri absorb, in proportii diferite, unele dintre radiatiile spectrului vizibil, difuzand (respingand) in schimb, altele, dintre cele care caracterizeaza acest spectru. Astfel, petalele papadiei ni se infatiseaza in culoarea galbena, deoarece ele absorb o mare parte a radiatiilor din regiunea violeta-albastra a spectrului, difuzand, in acelasi timp, o mare parte a radiatiilor din regiunile verde si rosu ale spectrului.

Compunerea radiatiilor din regiunile verde si rosu ale spectrului, radiatii difuzate de papadie, face ca floarea sa fie perceputa de ochiul omenesc in culoarea galbena.

Absortia aproape totala si in aceeasi proportie a radiatiilor din regiunile vizibile ale spectrului determina ca obiectele care au aceasta propietate sa ni se infatiseze in culoarea neagra.

Difuzarea aproape totala ai in aceeasi proportie a radiatiilor din regiunile vizibile ale spectrului determina ca obiectele care au aceasta propietate sa ni se infatiseze in culoarea alba.

Prin urmare, culoare nu este altceva dacat rezultatul unor absortii. Lumina naturala ce cade pe suprafata unui obiect devine colorata atunci cand este reflectata, daca unele dintre radiatiile sale componente au fost mai mult absorbite de obiectul respectiv."

Trimis de: The Dude pe 15 Apr 2010, 02:13 PM

Iar am alunecat prea mult in tehnica....
De retinut asadar doua aspecte majore:
1. Temepratura de culoare de 5800K este comuna si aproape identica in compozitia cromatica la lumina de zi normala si la lumina de blitz.
2. Majoritatea obiectelor nu au lumina proprie ci sunt iluminate, oferind o culoare difuzata, adica un rest al culorilor pe care nu le absorb.

Acum aprofundand un pic si extrapoland ar reiesii ca temperatura optima a unei imagini, pentru o expunere corecta si echilibrata, ar fi cea din zona de 5800K (in practica 6500k). Nu e o regula, dar e nevoie de un punct de referinta si asta ar putea fi cel mai potrivit.

Fotografii la 6500K



Fotografii la 5800K

Trimis de: The Dude pe 15 Apr 2010, 03:11 PM

Si luam o pauza. Atat deocamdata despre obiectivele foto.
Nu ca s-ar fi spus totul. Nu ca s-ar fi spus lucrurile cele mai importante. Dar la acest moment s-a spus destul.
Obiectivele foto sunt un domeniu de discutie nesfarsit. Vor aparea mereu aici, asa ca nu le spunem acum decat un "la revedere".

Si inca ceva. Cele mai valoroase retete de obiective au fost calculate prin 1934 (!!!) de inginerii germani dupa cateva decenii bune de experienta (din 1846).
Inginerului Ernst Abbe, lui Otto Schott si fratilor Zeiss (Carl si Roderich), optica le datoreaza mai mult decat le-ar putea returna in 1000 de ani.

Cele mai multe din obiectivele bune si foarte bune de azi pleaca de la aceste retete si reprezinta actualizari, reevaluari sau modernizari.

Trimis de: The Dude pe 15 Apr 2010, 03:26 PM

Ne intoarcem acum la expunere si la parametrii care o conditioneaza:

De diafragma am vorbit vorbit ceva, dar mai adaugam:

"Luminozitatea unui obiectiv poate fi micsorata cu ajutorul dispozitivului denumit diafragma. Practica constructiilor de obiective a cunoscut mai multe tipuri de diafragma, cea mai utilizata in prezent fiind diafragma de tip iris. Deschiderea diafragmei poate fi modificata in anumite limite, cea mai mare parte a obiectivelor fotografice avand notate pe montura o scala, cunoscuta sub numele de scala difragmelor.Notatia corespunzatoare deschiderii maxime a unei difragme indica luminozitatea teoretica maxima a obiectivului respectiv pentru distanta minima focala a acestuia.
Celelalte diviziuni sunt alese in asa fel, incat trecerea de la o diviziune mai mica la prima diviziune mai mare micsoreaza cantitatea de lumina primita de senzor la jumatate. Totodata, trecerea de la o diviziune mai mare la una mai mica are ca efect dublarea cantitatii de lumina primite de senzor.
In sistemul international, succesiunea notatiilor deschiderilor relative este urmatoarea: 1.4; 2; 2.8; 4; 5.6; 8; 11; 16; 22; 32;64...."

Si mai spunem ca diafragma are si posibilitatea de a uniformiza lumina care patrunde in aparat printr-un obiectiv, reducand sau anuland ceea ce denumim "efect de vignetare" atunci cand ea e utilizata la deschideri mici. Vignetarea este o deficienta a obiectivelor fotografice care "rezulta, in principal, din faptul ca radiatiile oblice, receptionate pe o suprafata exterioara a obiectivului, sunt interceptate intr-o mare masura de montura obiectivului.
Totodata radiatiile marginale care nu au fost interceptate de montura strabat un drum mai lung decat cele care trec prin zona centrala a obiectivului, fapt care determina reducerea intensitatii lor. De aceea, zona centrala a campului imaginii va fi mai intens iluminata dacat zona lui periferica. Utilizarea unei diafragme mai mici are drept efect, in majoritatea cazurilor, o atenuare a inegalitatilor de iluminare a imaginilor"

Strict tehnic pe banc vignetarea arata asa:



....iar in context arata asa:

Trimis de: The Dude pe 15 Apr 2010, 03:44 PM

Despre timpul de expunere (shutter)...??
La aparatele moderne variaza intr-o gama foarte larga. Ne intereseaza intotdeauna in mod deosebit timpul cel mai scurt ce poate fi asigurat.
Mai mult de 1/8000 dintro secunda nu cred ca a aparut, si oricum e mai mult o chestie de fite.
Teoretic subiectele in miscare au nevoie de timpi foarte scurti, insa practic sunt foarte rare situatiile care reclama o viteza mai rapida de 1/3000 S.
Timpi de expunere scurti mai au si avantajul de a asigura cadente mari de fotografiere "in rafala", dupa parerea mea iarasi un moft.

Patru consideratii importante la acest capitol:

1. Timpii de expunere pot oferii posibilitatea alegerii unei diafragme care sa convina cel mai bine unui cadru.
2. Timpii de expunere pentru blitz trebuiesc alesi dupa o cunoastere foarte buna a aparatului si nu sunt aceiasi pentru orice situatie.
3. Timpul de expunere B, ofera posibilitati largi de creativitate artistica, dar si posibilitatea de a retine imagini pe care ochiul nu apuca sa le distinga (ex. fulgerul)
4. Timpul de expunere trebuie ales si functie de conditiile de fotografiere, timpii lungi necesitand obligatoriu elemente de sustinere fixe ale aparatului. Asadar daca nu ai cu tine trepiedul (sau alta unealta cu aceiasi functionalitate) uita de alternativa "timp lung".

Fotografii cu timpi de expunere foarte scurti:



Fotografii cu timpi de expunere foarte lungi:

Trimis de: The Dude pe 16 Apr 2010, 07:23 AM

Sensibilitatea ISO

Spuneam de ea ca astazi, la aparatele digitale, ea semnifica aproape altceva. Tehnic este vorba despre gradul de sensibilitate la lumina a elementelor fotosensibile (pelicula sau senzor). Este exprimata in unitati arbitrare.

Hai sa vedem mai intai despre ce era vorba in perioada fotografiei pe film:

"Stratul fotosensibil al filmului fotografic contine cristale de bromura de argint dispersate intr-o masa de gelatina. La nivelul unui de cristal de bromura lovit de un foton are loc un transfer de electroni care are ca efect aparitia unui atom liber de argint. Atomul de argint liber serveste drept catalizator in reactia redox in timpul developarii. Pentru a reduce intregul cristal in argint metalic, sunt suficienti 2 - 4 atomi liberi de argint.
Cu cat cristalul are un volum mai mare, cu atat cresc sansele ca, in timpul expunerii la lumina, sa fie lovit de un foton. Cu alte cuvinte, un cristal de mari dimensiuni va dobandi mai rapid un atom de argint metalic, comparativ cu unul mai mic, daca ambele sunt supuse la actiunea aceluiasi flux de fotoni. Ca atare, un film fotografic in care se afla granule de mari dimensiuni va fi impresionat mai rapid dacat filmul in carui structura se afla cristale de dimensiuni mai mici. Deci filmul cu cristale mai mari va avea nevoie de un timp de expunere la lumina mai mic adica va avea sensibilitate mai mare decat unul cu cristale mai mici.

Filmele cu sensibilitate mica, dupa developare, produc granule fine de argint metalic. Se spune despre ele ca sunt filme de granulatie fina si rezolutie ridicata. Negativele cu granulatie fina pot fi marite mult. Din contra, filmele cu sensibilitate ridicata, dupa developare produc granule mari de argint metalic si au deci o rezolutie mai scazuta. La mariri mari, granulatia devine vizibila.

Kodak a pus la punct o tehnologie de cristalizare a bromurii de argint in urma careia se obtin cristale foarte plate (asa numitele cristale "T"); acestea au avantajul ca expun la lumina o suprafata considerabil marita in raport cu masa. Prezinta deci avantajul sensibilitatii unor cristale de mari dimensiuni dar, avind masa mica, granulatia se pastreaza fina."...


Astazi....

"Sensibilitatea ISO se refera la viteza de reactie a senzorului la lumina existenta. Daca lumina este insuficienta (timp de expunere prea mare pentru o fotografie nemiscata), puteti creste sensibilitatea ISO. Dublarea sensibilitatii ISO (de ex. de la 100 la 200) permite reducerea timpului de expunere la jumatate. Din pacate, cresterea sensibilitatii duce la alterarea calitatii imaginii digitale. Deseori insa, o imagine de calitate alterata este mai buna decat nici o imagine!"[..] "O sensibilitate mai mare iti permite sa fotografiezi in lumina slaba fara sa folosesti blitz-ul, dar aceasta facilitate are si o parte negativa. Cu cat amplifici semnalul luminii captate de senzor cu atat amplifici si zgomotul captat de senzor, imaginile capturate cu ISO mare vor avea intotdeauna zgomot mai pronuntat decat cele facute la ISO mic.
Se poate scapa de acest zgomot (noise) folosind software de reducere a zgomotului (noise reduction) dar odata cu acest proces de indepartare al noise-ului se pierd detalii din fotografie.Senzorii mai mari (cei de pe DSLR-uri sau alte aparate foto mai scumpe) au pixelul mai mare, acestia capturand mai multa lumina si prezinta un raport semnal / zgomot mai bun, producand imagini mai curate la ISO ridicat

In perioada "pe film" ISO era abrevierea de la "International Standards Organization" si era echivalata cu standardul est european DIN si cu cel american ASA.
Astazi, "specialistii" erei digitale sustin ca "ISO este derivat din limba greaca isos, inseamna “egal”."

Trimis de: The Dude pe 16 Apr 2010, 07:52 AM

Asadar, ISO trebuie inteles ca o posibilitate in plus de a adapta expunerea la conditiile specifice vitrege de iluminat. In practica ISO inseamna cu mult mai mult decat atat. Sunt surprins sa constat cate efecte artistice se pot optine prin manipularea acestui factor in conditiile normale de expunere, adica atunci cand avem o temperatura de culoare optima (5800-6500)
Pana atunci iata efectele unei diferente de setare ISO a aceluiasi cadru:





si o fotografie in care era musai sa se apeleze la un ISO mare, pentru ca nu exista alta alternativa.

Trimis de: The Dude pe 16 Apr 2010, 08:09 AM

Distanta de fotografiere... sau mai plastic "alegerea punctului de statie"
Mai, tine de compozitie adica de latura artistica a chestiunii si am stabilit deja ca vom aborda subiectul dupa ce terminam cu tehnica..

Insa tehnic vorbind, de cateva decenii incoace punerea la punct a imaginii incadrate deja, se face automat de sistemele numite autofocus. Sistemele astea au limite considerabile si necesita ceva cunostinte atunci cand sunt folosite. Recent Hasselblad a propus un sistem total revolutionar pentru rezovarea problemelor de focus, pana la el aparatele nu prea stiu azi pe ce sa regleze zona de clar si de aceea e necesar ca fotograful sa le spuna exact asta. Felul in care aparatele comunica cu operatorul pentru realizarea unui focus optim poate face una din diferentele importante intre aparatele mai performante si cele "de duzina".

Pentru ca nu e recomandat sa te increzi intru-totul in electronica atunci cand vine vorba de focus, atat aparatele foto cat si obiectivele au functii alternative de reglaj manual. In treacat fie spus, profesionistii adevarati, atunci cand au de realizat un cadru de compozitie utilizeaza intotdeauna setarile manuale.

Punerea la punct a imaginii (focusul) cunoscuta si ca sharff (probabil de la sharp) se realiza in trecut cu oglinzi si lentile de rupere la aparatele cu pentaprisma, si cu telemetru la cele la care vizarea nu se realiza prin obiectiv

Trimis de: The Dude pe 16 Apr 2010, 12:21 PM

Am vazut atunci cand am discutat despre componenta cromatica a luminii si despre spectrul vizibil ca toate culorile combinate dau culoarea alb. Spuneam atunci ca aceasta observatie (care a decurs din constatarea ca o raza de lumina ce trece printr-o prizma se descompune in culorile care concura la realizarea ei) este o observatie pretioasa pentru fotografie.

Discutam acum despre balansul de alb

"Vi s-a întâmplat să fotografiaţi un peisaj anume, iar imaginea captată de aparatul dumneavoastră să prezinte culori destul de diferite de cele reale? Ori, un cadru realizat indoor, folosind ca surse alternative de iluminare becurile din încăperea respectivă, să aibă nuanţe nenaturale, palide? Toate aceste probleme ţin de balansul de alb şi pot fi evitate cu mare uşurinţă, fără a fi nevoie să intrăm în detalii tehnice complexe.
Aparatele de fotografiat, fie ele reflex, fie camere foto digitale, întâmpină, uneori, probleme legate de echilibrul culorilor. Aceasta se traduce prin realizarea, în anumite condiţii de luminozitate, a unor imagini ce prezintă culori diferite de ceea ce vedem cu ochiul liber. De cele mai multe ori, în aceste situaţii, caracteristica de balans de alb (white balance) cu care sunt dotate acestea ajută la reducerea problemelor apărute.
Balansul de alb permite utilizatorului să configureze punctul de alb al unui aparat de fotografiat. Scopul punctului de alb este de a determina senzorul aparatului să citească culoarea pe care aţi desemnat-o ca fiind albul pur. În momentul când aţi setat aparatul să recunoască albul pe care l-aţi indicat, el pleacă de la acest parametru în viitoarele cadre realizate. Astfel, aparatul foto nu va avea ulterior probleme datorate culorilor, evitându-se tonurile nefireşti ale pielii sau nuanţele stranii într-o fotografie.
Trebuie subliniat că, cel mai adesea, camerele foto digitale pot să compenseze culoarea iluminării, depăşind astfel condiţiile de iluminare precare. Însă, uneori, sistemul de ajustare automată a balansului de alb este deficitar, datorită variaţiilor surselor de iluminare. În aceste situaţii, trebuie să configuraţi manual balansul de alb al aparatului de fotografiat"

Balans de alb scapat de sub control:



Acelasi cadru cu setari diferite ala balansului de alb:

Trimis de: Erwin pe 16 Apr 2010, 10:01 PM

am avut mereu problema asta la imaginile tip peisaj care conţin mult verde, se pare că reglajul automat al balansului de alb este cumva păcălit de culoarea predominant verde. Am folosit un trick ad-hoc, tot pe "AUTO": fac mai întâi focalizarea pe o zonă mai întunecată şi ţinând butonul apăsat ca să păstreze setările respective încadrez peisajul cum am dorit iniţial şi astfel imaginea iese mai bună fără a umbla la reglajele manuale. Precizez că folosesc un Canon Powershoot S3 IS, cel mai bun compact de la vremea lui, între timp au apărut versiuni îmbunătăţite ale lui, cu procesor DIGIC III şi senzor mai performant. Unul din lucrurile bune la această cameră e universalitatea şi uşurinţa de purtat, fără mari pretenţii de calitate ies imagini surprinzător de bune. Chiar şi unii profesionişti poartă cu ei astfel de camere atunci când sunt în timpul liber...

Trimis de: Blakut pe 17 Apr 2010, 05:30 PM

Aveam un inel inversor. L-am pierdut.
http://blakutps.blogspot.com/2010/01/snow-flakes-2.html

Ce e naspa ca si cu inel inversor, trepiedul produce mici vibratii. Trebuie declansat cu intarziere aparatul, daca se poate cu mirror lock-up.
Caut momentan obiective nikon prime, ieftine, de toate lungimile.

O sa ma duc saptamana viitoare intr-un SH din Koln ca sa vad cat de ieftine sunt. Poate imi iau si un body de nikon pe film.

Nu merge sa faci focalizarea pe ceva alb mai bine?



Eu din pacate sunt cam chior, am -5 la ambii ochi, un fel de glaucom si tot felul de tampenii care imi plutesc prin globul ocular. Vad foarte bine cu ochelari, dar lareglajele de focus sunt cat se paote de varza. De aici obsesia mea pt focus cat mai clar.

Trimis de: Erwin pe 18 Apr 2010, 01:31 AM

da, ai dreptate, Blakut, am greşit eu zona. Când reglezi pe o zonă mai întunecată iese prea deschisă poza. Setări manuale folosesc mai ales la crepuscul sau noaptea, la stele, planete sau Lună. Am obţinut câteva imagini acceptabile, fără stack-uire.

Poţi să alegi din setup mai multe puncte de focus sau o zonă dreptunghiulară cât mai aproape de subiect? Cred că în cazul tău focusul automat e inevitabil. Eventual poţi trage un set de poze cu diferite puncte de focus şi o alegi ulterior pe cea mai clară? Avantajul unui compact este live-view-ul care îţi permite să vizualizezi imaginea înainte de a declanşa. Vizorul meu este electronic şi cu rezoluţie mai slabă decât LCD-ul, aşa că îl folosesc doar când lumina ambiantă este prea puternică pentru a distinge ceva pe LCD.

Trimis de: The Dude pe 20 Apr 2010, 08:02 AM

Sigur ca si profesionistii cara dupa ei cate un compact.

Intr-o rubrica a unui site de specialitate trebuia sa completez raportul meu fata de fotografie. Posibilitatile disponibile erau: amator, entuziast, semipro, profi (sau ceva pe acolo). Am expus situatia mea administratorilor si ei au fost de acord ca ma incadram in ultima categorie, pe criteriile ca: posed aparatura din gama pro si pentru ca reusesc sa castig bani din fotografie (chiar si ocazional). Eu cred ca sunt indreptatit sa fiu considerat asa prin faptul ca detin un studio foarte bine dotat; ca stapanesc tehnica; ca am experienta necesara si ca am o recunoastere multumitoare (activitatea expozitionala). Cu aceasta scurta diversiune autoflatanta, revin cu afirmatia: da, fotografii adevarati cara mereu dupa ei un aparat. Cum nu pot sa ma trambalez de fiecare data cu "artileria grea", prefer un compact cu care sa retin momentele cotidiene iesite din comun de frumusete, contrasturi accidentale de culori...gestul inofensiv al vreunei flori. Ideea e ca nu voi putea folosi poza ca atare, insa ea va intra in banca mea de date pentru acele fotografii pe care va trebui sa le recompun in conditii profi intrucat ele merita efortul.

Compactul (-tele) meu (mele) sunt din gama Olympus. Sun fascinat de felul in care Oly lucreaza in culoare bagand mai ales optica la inaintare. Canon face asta cu procesorul (Fuji si Kodak au alte metode). Nikon incearca sa nu umble deloc, preferand in schimb sa dea fotografului o baza reala cat mai solida pentru ca ulterior el sa aiba pe ce prelucra mai atent.

Problema WB (white balans) se rezolva la aparatura pro si semi-pro (recent si la unele din gama compact) prin posibilitatea de predefinire. Eu nici nu pot fara ea. Pentru asta e musai sa ai un expo-disc, adica un fel de filtru de reglaj. O gama intreaga e prezentata http://www.f64.ro/filtre-reglare-balans-alb.html. Inainte de sesiune, din meniul de setari alegi "Pre", pui filtrul peste obiectiv si aparatul pe locul subiectului indreptat spre pozitia de statie (punctul de unde fotograful va opera). Tragi un cadru si daca totul e ok pe ecran apare "good" ceea ce inseamna ca WB e gata pentru acea situatie de fotografiere. Sisemul e infailibil. Expodiscurile sunt scumpe (relativ) si ofera mai multe posibilitati (neutral, warm), insa in opinia mea....si nu numai sunt de neinlocuit.

La compact poti face reglajul (la Oly eu am asa ceva) prin compensare. Faci o poza pe un domeniu alb (foaie de hartie. tricou, capac de plastic de nutela, chiar si expodiscul de la profi) in conditiile de iluminat in care vrei sa tragi. Apoi corectezi cu + si - pana cand obtii un alb... mai alb. Pe acest reglaj dai drumul la sesiune.

Metoda reglajului la blanc era la inceputuri si o metoda de a intra in vorba cu fetele frumoase. Daca erau imbracate in alb...si singure, le cereai respectos sa iti permita sa faci reglajul pe tricoul lor, sau si mai direct pe piele. Culoarea pielii e iarasi o chestiune cu multe probleme la foto de protret (si nu numai) si e corelata cu WB-ul.

Trimis de: The Dude pe 20 Apr 2010, 08:54 AM

Nu exista asa ceva.
Exista insa o greseala frecventa ce consta in nepotrivirea dintre trepied si aparat.
Asigura-te asadar ca trepiedul in care ai ales sa ai incredere poate suporta pana la de doua ori (1,5 cel mai bine) greutatea aparatului cu care vrei sa pozezi. Apoi ai grija sa ai un cap de panoramare pe care sa te poti bizui si ca ai strans bine toate suruburile (de prindere sau de blocare) si toate clemele.
La capatul operatiunilor astea problemele vor disparea.



Cand cumperi SH la obiective trebuie sa fi foarte atent. Eu am vandut recent unul (nikkor 85/1,8) cu care nu cred sa fi tras mai mult de 20 de cadre. Stiu cu siguranta ca l-am scos din cutie o singura data. S-a intamplat sa pot sa am acces la ruda lui mai procopsita 85/1.4 care nu este doar o deschidere mai jos, ci chiar cu totul altceva. Pentru cel care va cumpara acel obiectiv va fi o adevarata afacere; dar sunt si situatii in care am renuntat la obiective utilizate la greu.
Am dat un 135 DC cu care am trecut si prin iad (com Cetateni - Jud Dambovita). Am facut mii de poze, mi-a cazut si in apa de mare. Saracu arata inca foarte bine, dar numai eu stiam ce e in inima lui. Eu si specialistul la care l-am dus ultima oara si care mi-a confirmat ca are zilele numarate. Poti sa te pacalesti crunt daca dai peste asa ceva.

Cateva sfaturi utile:

-Probeaza in magazin obiectivul pe aparat. Fa poze in modul de prioritate diafragma si shutter. Vezi citirile pentru factorul variabil atunci cand pentru cel fix dai mai multe reglaje diferite (ex. pui modul A si f16 apoi f22, f5,6, f4. Urmaresti evolutia timpilor ce trebuie sa fie corelata). Vei verifica in felul asta mai multi parametrii dar mai ales starea contactelor.
-Fa mai multe focusuri si asculta motorul. Daca se aud zgomote ce nu sunt cursive renunta imediat. Renunta si daca deplasarea lentilelor nu se face lin ci in hopuri.
-Verifica cu o lupa starea lentilelor frontala si de fund. Pentru celelalte treci obiectivul pe modul manual si deschide diafragma la maxim. Priveste-l apoi prin transparenta. Orice pete sau zgarieturi vor deveni vizibile si nu ai voi sa cumperi un astfel de obiectiv.
-Apuca obiectivul in maini cu una de o parte mobila cu cealalta de a doua parte mobila. Incearca apoi sa misti cele doua componente in plan lateral. Daca exista jocuri mari renunta.
-Amesteca obiectivul langa ureche. Daca se aud zgomote din interior renunta.
-Aspectul general poate spune multe despre felul in care a trait acel obiectiv pana sa ajunga iar in raft. Urmareste cu atentie uzura inelelor de reglaj si a baionetei de prindere. Daca exista tociri pronuntate renunta.



Eu zic sa nu faci asta.
E o initiativa interesanta si laudabila. Poate si o afacere buna avand in vedere evolutia in picaj a preturilor de aici...dar....
Cumpara obiective. Aparatele sunt intr-o continua schimbare si evolutie. Ceea ce azi te costa 1 000 de euro, maine are sa te coste 500 si poimine 200. Obiectivele raman. Obiectivele nikkor produse in decada 70-80 se vand si azi cam la acelasi pret sau la preturi mai mari, desi peste ele a trecut revolutia digitala. Parerea mea e ca ele sunt chiar mai bune decat replici sofisticate ale lor aparute ulterior.
Daca vrei sa exersezi pe film fa asta cu aparate ieftine. Rezultatul va fi tot pe acolo din punctul de vedere al experientei pe care o vei dobandi.

Trimis de: Blakut pe 20 Apr 2010, 11:12 AM

Pai am Canon EoS500, pt film. Doar ca are obiectivul cam varza (e vechi si are joc) si nu vreau sa incep sa iau obiective canon pt film, si in acelasi timp obiective nikon pt digital. Mi-ar placea sa le pot schimba de la o camera la alta.

Trimis de: The Dude pe 20 Apr 2010, 12:31 PM

Simplu.
Cumperi numai obiective pentru nikon.
Cumperi http://www.f64.ro/inel-adaptor-ar-05-nikon-canon-eos.html inel adaptor care iti permite sa utilizezi obiective nikkor pe canonul tau.
Este posibil sa ai niste probleme de focus, poate ai sa pierzi infinitul, insa pe cea mai mare parte din plaje functioneaza perfect.
Vei pierde si controlul auto al focusului precum si eventualele functii de masurare...Ceea ce face toata povestea cu mult mai interesanta.
Nici nu ma pot gandi la o scoala mai buna decat aceasta asociere: film, focus manual, setare manuala a expunerii..dar aici cred ca eos isi pastreaza functiile de masurare a luminii interioare asa a ca ar trebui sa renunti tu la ele.

Trimis de: Blakut pe 21 Apr 2010, 12:24 AM

Imi trebuie infinitul pentru astro-foto. Cer, stele, Luna...astea sunt la infinit.

In general incerc sa fac toate pozele asa. Mai putin focusul manual ca nu prea vad bine...

Trimis de: The Dude pe 21 Apr 2010, 01:17 PM

...nu chiar, ceva mai aproape ...dar...N-am spus ca se intampla ci doar ca s-ar putea intampla. Parerea mea e ca merita sa incerci. Merita investigata si varianta cu un inel care sa faca adaptarea de la M42 la Canon. Pe M42 se gasesc obiective SH de o calitate extraordinara pe pret de nimic. Unele costa mai putin ca inelul adaptor



...ai evaluat posibilitatea montarii unui geam mat ? Trust me...ca de la biciclist la biciclist "merge de fiecare data"
Acum nu pot sa nu ma minunez si sa nu admir deopotriva curajul tau de a aborda simultan doua pasiuni ce tin atat de mult de acuitatea vizuala.
Jos palaria prietene !!! Si nu iti face nicio problema si telescopul si vizorul camerei au solutii si pentru cei ca noi. Ironia face ca eu mi-am stricat vederea numai din cauza camerei obscure....ca si eu mai aveam nevoie de ea si in alta parte, la alta pasiune, unde trebuie sa privesc prin luneta cu axe....ehehehe

Trimis de: Blakut pe 21 Apr 2010, 06:07 PM

Iar eu m-am holbat in Soare cand eram copil. Da nu cred ca de acolo mi se trage cu miopia.

Faza e ca in viata de zi cu zi, asta normala, vad foarte bine, am vedere 90%+ cu ochelari.
Doar ca niciodata nu imi dau seama daca e in focus perfect ceva. De obicei ca sa gasesc
focusul perfect, pe astro, misc rotita de focus pana cand am un disc in loc de stea, trec prin focus pana ajung
la un disc la fel de mare in partea celalta, apoi ma intorc la jumatate. Daca pot, repet figura pt pozitia la care am
ajuns.

Ce e geamul mat?

Trimis de: The Dude pe 21 Apr 2010, 06:29 PM

O reminescenta de la aparatele mai vechi. Acolo, imaginea era proiectata pe un geam mat (se mai cheama focusing screen) care avea in mijloc si o lentila Fresnel (lentila de rupere) Cand priveai prin ocular (asta la aparatele reflex si la cele cu obiective suprapuse tip Rolleyflex) vedeai imaginea suprapusa pe acest geam mat, adica un pic difuza. In mijlocul geamului, in cercul lentilei Fresnel vedeai imaginea rupta in doua. Cand actionai inelul de focus cele doua rupturi se apropiau pana dadeau impreuna o imagine continua. Disparea si zona difuza in mare parte. Aveai atunci un focus perfect. Tehnica asta care ne ajuta foarte mult pe noi astia cu probleme s-a dovedit la randul ei superioara metodelor moderne. Cele mai performante firme in domeniul aparaturilor optice ce au nevoie de auto-focus au recunoscut ca (in 12-12,8 % din cazuri) in anumite conditii pot avea esecuri de focusare...Asa ca astazi se revine tot mai pronuntat la sistemul cu geam mat.

Pentru Nikonul tau el se cumpara intr-o cutiuta. Te duci cu piesa la un specialist si ti-o monteaza el, caci lacasul exista iar posibilitatea a fost prevazuta de proiectanti. Poti si singur ca nu e mare smacherie. In pretul geamului primesti si scula cu care il poti monta, insa exista un risc mare sa zgarii ceva de pe acolo si eu unul nu ma incumet si nici nu recomand.

Pentru aparatul tau alege de http://www.focusingscreen.com/index.php?cPath=22_54.

ceilalti pot vedea cam cum arata:

Trimis de: The Dude pe 22 Apr 2010, 07:50 AM

APARATELE FOTOGRAFICE

Pai ele se impart dupa marimea cadrului preluat:

-aparate pe format mare (de fapt mediu si mare) Phase One (fie-su lu' Mamya)

si desigur, imparatul:

inca multe altele....

-aparate format leica

-aparate in format special




Se mai impart dupa felul in care realizeaza vizarea imaginii in
-aparate reflex cu vizare prin obiectiv cu ajutorul unei oglinzi si a unei pentaprisme

-aparate cu telemetru ce realizeaza vizarea printr-un system optic separat


-aparate cu vizare directa(intr-o varianta mult exagerata:

-aparate cu vizare prin obiectiv suplimentar si oglinda


Se mai impart dupa tipul suportului de retinere a imaginii in
-aparate pe film
-aparate digitale

...iar cele digitale in DSLR si in compacte, desigur...

Trimis de: Marduk pe 22 Apr 2010, 08:00 AM

The Dude m-ai cam bagat in priza cu topicul asta, parca ma mananca degetelele sa ma apuc din nou de fotografie, acum folosesc un telefon mobil cu o camera de 5 megapixeli. Ce camera digitala mi-ai recomanda, la un pret mediu? Astept cu nerabdare ziua cand o sa treci la programele de retus si efecte pe calculator.

Trimis de: The Dude pe 22 Apr 2010, 08:16 AM

Ma bucur sa aflu asta Marduk ajungem curand si la partea aia. Mai am putin cu tehnica...Pana atunci:

"Alegerea unei camere foto difera in functie de ceea ce vrea utilizatorul sa faca cu ea. Daca e pasionat si isi doreste un aparat cu care sa surprinda stele cazatoare sau sa isi castige existenta din fotografie, atunci acesta trebuie sa fie profesionist. Daca pozatul e un sport ocazional, o camera compacta ar trebui sa fie suficienta.

Asta nu inseamna ca un amator nu poate sa-si cumpere o camera profesionista pe care o poate folosi, la inceput, pana ii deprinde toate functiile, in modul "Auto", sau ca nu pot fi facute poze foarte bune cu o camera compacta. "Nu exista o regula de aur care sa ne ajute sa alegem camera perfecta. In principiu, la achizitionarea oricarei camere foto trebuie sa se tina cont de dimensiunea senzorului (cu cat este senzorul mai mare, cu atat calitatea fotografiei va creste), dimensiunea LCD-ului (un LCD mai mare va descarca mai repede bateriile, dar va oferi o imagine mai mare, ampla), zoom-ul optic (un zoom optic mai mare aduce detalii noi in fotografie, dar un zoom foarte mare necesita un timp de expunere mai mare pentru ca fotografia sa fie clara)"", explica Ramona Radulescu - Product Manager Digital Audio
Video Samsung Electronics Romania

Si inca ceva ce n-am sa obosesc niciodata sa spun:
Rezolutia, adica numarul de pixeli, parametrul ce pare sa fie de departe cel ce face diferenta la alegerea unei camere digitale nu are nimic de a face cu calitatea fotografiei. Rezolutia se refera la dimensiunea pozei. Cu cat numarul de pixeli este mai mare cu atat acel cadru se poate reproduce intr-un format mai mare. Atat. Sau, altfel spus, "Rezolutia (numarul de pixeli) este direct proportionala cu dimensiunea pozei, dar nu afecteaza in niciun fel calitatea imaginii. Ceea ce afecteaza calitatea imaginii insa este dimensiunea senzorului - cu cat este mai mare senzorul, cu atat va fi imaginea mai buna. O rezolutie mai mare pe un senzor de aceeasi dimensiune nu va aduce nimic in plus."

Trimis de: The Dude pe 22 Apr 2010, 09:35 AM

Acu' sa facem si o mica pauza...
Hasselblad e de departe cel mai performant aparat foto ever.
La afirmatia asta ar putea fi unele contestatii formale si le accept, insa pe fond asta e adevarul.

Pe vremea mea Hasselblad avea o reclama care spunea tot. Era o foaie A4 impaturita in doua. Pe prima pagina era o fotografie, in interior erau prezentate trei tipuri de aparate cu caracteristicile lor tehnice, iar pe ultima pagina o lista cu accesorii. Totul era ridicol de simplu comparativ cu pliantul de la Asahi Pentax de exemplu care te ametzea cu date si fotografii. Asahi, care a si disparut intre timp, era la vremea aia un competitor mediu. Am primit pliantele, alaturi de multe altele asemanatooare la o expozitie de prin '70-'80 si cum nu erau multe de facut in vremurile alea le-am rumegat si le-am rasfoit pana s-au tocit de tot. Simteam eu ca e un schepsis dar nu pricepeam care pana cand am fost invatat sa inteleg de un mare maestru (dl Aurel Mihailopol, Dumnezeu sa il odihneasca). La o prezentare a vremii de la Sala Calinderu, el ne-a explicat ca o fotografie ca cea de pe pliantul Hasselblat este tehnic ...imposibila.

Fotografia, pe care o am proaspat in minte, dar pe care nu stiu cum sa o caut pe web, reprezenta interiorul unei camere mobilate in stil "belle epoque". Camera avea o fereastra deschisa prin care se vedea un camp insorit cu flori de rapitza (parca), camp in care undeva mai departe se distingea si un personaj, un copil jucandu-se cu o minge. Miracolul era ca toate se aflau in zona de clar si ca efectul de contre-jour ce ar fi trebuit sa fie obligatoriu prezent, aici lipsea.

Ani de-a randul m-am gandit cum as putea sa recompun acel cadru (sau unul asemanator) si azi am o solutie ce implica proiectoare si blitzuri. Cred ca si atunci existau tehnici de mistificare sau de trucare. Sunt insa convins ca Hasselblad nu a apelat la niciuna si ca a realizat acea fotografie numai din optica, lumina naturala, obiective adecvate si setari optime. A facut asta pentru ca putea. Si si-a pus-o pe pliant in locul oricarui alt discurs depsre calitate, pentru ca vorba topicului: fotografia aia chiar facea cat 1000 de cuvinte, poate cat 10000....eu zic ca poate cat un intreg volum...gros.

Trimis de: The Dude pe 22 Apr 2010, 12:30 PM

Cica tot lui Hasselblad i s-ar fi intamplat si urmatoarea istorie:

Vine NASA la HB si ii spune prin saizeci si ceva: "bai HB, iaca am pus si noi de-o misiune acolo, una Apollo care sa mearga pe sus si poate sa puna si un picior doua pe Luna. Acu' daca tot ajunge pe Luna, cosmonautii "ca e si ei oameni", or sa puna un steag, or sa faca un gratar si ar trage si vreo doua trei cadre n-aveti sa ne dati si noua un aparat care sa se asorteze cu evenimentul . Hai ca iese si pentru voi 2-3 milioane de coco acolo, ca are balta peste, ce dracu....??"

Hasselblab le-a cerut o lista a conditiilor speciale la care aparatul sa le poata face fata, pe luna sau in nava mama. Au promis sa realizeze un proiect precis si sa aiba gata aparatul (-tele) in maxim un an de zile de la lansarea comenzii. NASA s-a conformat si la vreo trei patru luni de zile s-a dus la Hasselblad sa intrebe cum merge treaba.

HB a ridicat din sprancene, s-a scarmanat in crestet, a citit hartia de mai multe ori apoi ar fi zis:
"- A da, acu' imi aduc aminte, era acum cateva luni...Sigur ca da, am studiat cazul, dar era neimportant si l-am lasat balta.
- ..dar domn' HB, s-avem pardon, noi v-am crezut oameni seriosi, firma solida..si voi ne lasti cu ochii in soare ??..ar fi ripostat NASA.
- Nu, ca nu-i asta. Regretam serios ca nu va putem lua milioanele alea, insa la ce aveti voi nevoie mergeti la magazin si alegeti din raft, ca oricare din aparatele noastre fac fatza la conditii de trei ori mai grele"

Vreo 40 de ani mai tarziu istoria se repeta cu Nikon. NASA ii cere o serie de digicam speciale pentru spacelab si navete, iar Nikon ridica din umeri si ii umple sacosa cu D300...de serie!!

Trimis de: Blakut pe 22 Apr 2010, 09:28 PM

Nu e chiar asa... nici nu puteau folosi camere din raft pe luna...de ex butonul de declansare ar fi fost extrem de mic pentru o mana cu manusa pe ea.
EL electric cameras were used for the first time on Apollo 8. A heavily modified 500 EL, the so called Hasselblad Electric Camera (HEC) was used from Apollo 8 on board the spacecraft. Three 500EL cameras were carried on Apollo 11. An even more extensively modified Hasselblad EL Data Camera (HDC), equipped with a special Zeiss 5.6/60 mm Biogon lens and film magazines for 150–200 exposures, was used on the moon surface on the Apollo 11 mission.
http://en.wikipedia.org/wiki/Moon_camera#Hasselblad_cameras_in_space

Trimis de: The Dude pe 23 Apr 2010, 07:41 AM

Nu trebuie sa o iei ad literam...Sti cum sunt legendele. De aia am si utilizat un stil "glumetz" de a relata intreaga istorie, tocmai pentru a o caricaturiza.
Ce este cert e ca la modelul EL, cu exceptia camerei de pe modul (era normal ca ea sa fie modificata serios pentru ca altfel nu ar fi putut fi controlata) celelalte echipamente utilizate au primit numai accesorii modificate. HB a fost in acelasi timp si unul dintre precursorii sitemului tipizat in aparatura foto. Anumite sisteme ale aparatului erau independente si puteau fi schimbate intre ele (magazia de film, obiectivele, sistemul de antrenare al filmului, chiar si subansamblul delay etc.)
Acum eu nu cred ca e corect sa sustina cineva ca apartura a fost special modificata pentru misiunea Apollo, atata vreme cat numai accesorii ale aparatului au suferit modificari. Apropo, nu mi-am imaginat nicio clipa ca Armstrong a deschis rucsacul, a scos de acolo HB si s-a apucat de shutting. In mod cert si zic eu de la sine inteles aparatul avea un helmet similar celor pentru fotografia subacvatica cel putin (asta in loc de butoane are niste clapete, ca franele de la bicicleta, si pot fi actionate si cu manusi de cosmonaut).

Oricum, legenda e legenda si pe ea s-a batut multa moneda. HB si-a facut o excelenta campanie pe cazul asta. Iar Nikon, cu varinata D300 a incercat (si a si reusit) sa repete povestea, aparent cu aceleasi rezultate.

Inca ceva. Informatia urmatoare: "The Hasselblad cameras were selected by NASA because of their interchangeable lenses and magazines. Modifications were made to permit ease-of-use in cramped conditions and while wearing spacesuits, such as the replacement of the reflex mirror with an eye-level finder." preluata din aceiasi sursa este in parte falsa. Sistemul "eye finder" care permite utilizarea aparatelor HB si ca aparate cu vizare directa era la data misiunilor Apollo un optional comun pentru intreaga serie. Putin utilizat, daca nu chiar foarte rar, din cauza faptului ca cel care alegea acest sistem renunta aprioric la toate avantajele vizarii reflex, era un accesoriu disponibil. Nu mai spun ca astfel de sisteme compatibile cu aparatele HB, sau chiar universal compatibile, erau produse si de alte firme.

Asa arata camera care fost pe luna:

Trimis de: The Dude pe 23 Apr 2010, 11:16 AM

si asa un model clasic cu adaptor eye-finder



si asa descompus in cateva dintre sistemele tipizate care il alcatuiesc:

Trimis de: The Dude pe 23 Apr 2010, 12:07 PM

Alegerea unui aparat foto

Ce este asadar necesar de stiut atunci cand avem de ales un aparat foto ??

Pai in primul rand scopul pentru care il achizitionam.

1. Daca facem asta pentru a avea permanent cu noi un ad-memoire, adica ceva care sa tina loc de bloc-notes, respectiv un gadget capabil sa imortalizeze secvente din cotidian necesare job-ului, unor afaceri ulterioare, copierea unor documente, scene familiale fara prea mari pretentii, configuratia unor incaperi, detalii de arhitectura ce pot fi de folos in explicarea unor nevoi, o mobila care ne-a placut, un aranjament floral ori unul de design interior....Pentru toate aceste cazuri ar trebui ales unul din clasa compact.
El este mic, deci usor de purtat, are autonomie mare si care poate fi crescuta, poate fi versatil si are un excelent raport calitate pret. Ofera fotografii foarte bune iar dincolo de 3,5MP poate raspunde si unor exigente mai crescute.

Cand ne decidem sa cumparam asa ceva trebuie sa fim atenti la urmatoarele aspecte:
a) Lentila trebuie sa fie una performanta si/sau consacrata. Seriile Zeiss, Leica, Nikkor, Canon, Tokina, Tamron, sunt adevarate garantii ale calitatii si certifica o optica cu potential crescut si o fiabilitate remarcabila.
b) Functiile A, S si M e musai sa fie disponibile.
c) Ecranul display sa fie suficient de mare si cu o rezolutie foarte buna.
d) Focala disponibila sa cuprinda o plaje cat mai mare si sa inceapa cu o valoare cat mai mica. Logica este ca aceste aparate sunt proiectate sa efectueze poze in special pe distante scurte. Sigur pot face peisaje si inca de calitate, insa totul la ele este gandit pentru fotografierea de la cativa metrii pentru ca aceasta este cea mai frecventa situatie de fotografiere. Fotografiind din scurt apare si necesitatea posibilitatii ca aparatul sa poata cuprinde in cadru cat mai multa informatie.
Exista si aparate compact din seria UZ (ultra zoom) ce se adreseaza mai mult chitibusarilor, celor inebuniti dupa detalii pe care vor sa le poata retine de la o distanta rezonabila. Adica fara sa fie nevoiti sa se inghesuie cu aparatul pana in inima subiectului. Aceste aparate se adreseaza unui anume gust si unor anumite pretentii pe care le respect si le inteleg. Sfatul meu aici (ca wide adict) este pentru un obiectiv cu o plaje foarte mare, care sa porneasca de la o focala cat mai scurta.

PS. Cand vine vorba de compact: CUMPARATI NUMAI PRODUSE DE LA FIRME ADEVARATE: Sony, Panasonic, Nikon, Canon, Leica.

Trimis de: The Dude pe 23 Apr 2010, 12:39 PM

Back to the early days, my early days, dupa experienta cu aparatul Certina pe care am relatat-o deja, am trecut la un aparat Agfa pe film lat. Comenzile nu erau diferite iar posibilitatile doar cu putin mai evoluate. Aparatul avea insa doua avantaje uriase: lucra pe film lat (rolfilm) si avea o lentila foarte performanta.
Scurt timp dupa achizitia asta m-am inscris la cercul foto care se derula la Cotroceni. Pe vremea aia Cotrocenii nu erau atat de plini de tarani ca azi, nici nu arata a doc si nici nu avea iz portuar...Era palatul copiilor si locul micilor pasionati. Aveam exact fix 10 ani cand mi-am developat primul film facut pe aparatul Agfa.

Am trecut apoi la un Fed 3 (copie sovietica dupa Leica) o experienta fabuloasa, apoi pe un Kiev, apoi, ca toata lumea in vremea aia am avut si perioada mea Zenit si perioada Praktica (cu etapa obligatorie Pentacon Six). Dupa asta au venit duium... Pe unde lucram reuseam sa le fac capu mare sefilor ca e nevoie sa cumpere si un aparat foto pentru societate (intreprindere). Desigur eu il recomandam, eu il achizitionam si in mod natural el ramanea tot in pastrarea mea. Asa mi-a trecut prin maini toata gama...Aparatul de care m-am atasat cel mai tare a fost un Minolta (prin '85); cele mai mari reusite le-am avut cu un Roleiflex si cu o copie de a lui pe nume Seagull. Intre astea doua, ca valoare diferenta era de la 0 la 1000 de puncte, Seagull find o firma chinezeasca iar aparatul produs de ea, mai de graba unul "de jucarie". Tin minte ca Roleiflexul costa pe la vreo 5 000 lei (la mana a doua) iar Seagull circa 200 lei nou nout si cu accesorii.



Calitate fotografiilor facute de unul si de celalalt era insa sensibil apropiata.
Era un miracol pentru mine.
Am stricat vreo patru. Unul numai ca sa vad cum e facut...La banii aia nici nu era o tragedie !!

Trimis de: mutulica pe 23 Apr 2010, 01:00 PM

kodak nu-i bun?

oricum eu am un d90, cu ochean 18-200... nu stiu ce inseamna, si nici la ce foloseste, dar m-a placut cum suna

Trimis de: The Dude pe 23 Apr 2010, 01:18 PM

...ba e foarte bun....Abuzeaza putin de lentilele asferice si are o optica proprie buna. Ar fi pe pozitia a saptea in aceasta ordine:

Leica, Sony, Nikon, Panasonic, Olympus, Canon, Kodak.

Le-am ordonat si eu pe cele pe care mi le-am amintit. Sper sa nu fi uitat nimic important. Oricum clasamentul primelor patru e cert


Te salut mutulica Long time no see ma friend !!

Adica Nikon D90 ??? cu Nikkor 18-200VR ??
Ca la kodak la dslr nu stiu niciun d90 iar obiectivele (schnider parca) nu au asa o gama care sa le perimta zoom-uri de plaje mare ...Lamureste-ma fratioare

Trimis de: The Dude pe 23 Apr 2010, 03:12 PM

Aparatul de tip Rolleiflex mai avea si un avantaj major pentru The Dude-ul acelor spatii si acelor timpuri. Ca sa poti poza cu el, trebuia sa il ti la nivelul abdomenului, vizarea facandu-se prin partea superioara, de sus in jos. Pe acest principiu el devenea unic atunci cand era nevoie sa fotogarfiezi pe sub masa.

Tineai aparatul in poala si te uitai cand si cand pe geamul mat pana gaseai ceva interesant, apoi in acelasi fel faceai incadrarea si focusul. Pe sub masa se gasesc mai intotdeauna multe subiecte interesante de fotografiat, intre ele subfustele persoanelor de gen feminin sunt la cel mai mare pret. Aflandu-se intr-o relativa securitate subfustele astea isi permiteau multe libertati pe sub mesele acelor vremuri. Sigur, erau probleme cu lumina cu timpii lungi...dar ce inseamna arta fara sacrificii ?? ..sau ce inseamna reusita fara probleme ??

Trimis de: mutulica pe 26 Apr 2010, 02:37 PM

ihiii... ala e... dar inainte o fost un kodak compact p719.. si mi-a placut mult de el
fain topicul, ma iarta ca te-am intrerupt, sa stii ca il urmaresc cu mare interes (si as pune canon ceva mai in fata, panasonic m-a dezamagit putin)

Trimis de: Gordin pe 26 Apr 2010, 03:13 PM

Am primit si eu unul la fel de ziua mea.

Trimis de: The Dude pe 27 Apr 2010, 07:27 AM

Multzam...Mai, la clasa compact n-am cum sa avansez Canon inaintea lui Panasonic. Nu ca n-ar fi mai inainte ca traditie si ca anvergura dar Panasonic a fost ceva mai smacher aici. A preluat obiective din setul Leica, a luat un senzor care asigura cel mai bun compromis pe formate mici si desi nu anunta are si un motor de prelucrare a culorilor. Vezi tu, eu inteleg asa: Canon....ma rog, alte firme incearca sa aduca compactul mai aproape de un nivel superior al fotografiei (prin zona DSLR sau RF) si e o initiativa onesta. Panasonic, chiar si Kodak-ul in schimb, storc tot ce pot strict pe zona compact.

Sigur, daca ceri unui Lumix sa scoata fotografii cu pretentii ai sa fi dezamagit. Poate ca ai sa poti optine asta cu un Powershot sau cu un Cyber-shot insa acel Powershot ori acel Cyber nu ar trebui sa faca asa ceva. Ele sunt in afara ligii lor, ele fac altceva decat ce se asteapta de la ele, pe cata vreme Lumix ramane strict in carti. Face la superlativ exact ce ar trebui sa faca si nimic mai mult.

Am spus ca la toate aparatele digitale calitatea imagini este data de marimea senzorului si nu de rezolutia pe care el o poate asigura. Influente importante pot aduce aici si calitatea senzorului (Kodak il produce in aceasta perioada, dupa opinia mea pe cel mai glorios), si programele de prelucrare primara a culorilor specifice fiecarui senzor. Dar ca marime senzorul poate fi



Si inca ceva ca sa terminam cu compactul: la el zoomul optic este important. Nu atat de important cat incearca sa ne ne faca sa credem gama Ultra-Zoom de la Olympus, dar mult mai important decat la DSLR de pilda. Vorbesc aici numai de zoomul opic pentru ca dupa mine ala digital nici nu exista..ala e o smacherie..

Trimis de: The Dude pe 27 Apr 2010, 07:39 AM

Si arata fizic asa :

Trimis de: The Dude pe 27 Apr 2010, 07:50 AM

Aparatele DSLR (digital single-lens reflex camera) par sa fie cele mai raspandite, iar daca nu sunt cele mai raspandite sunt cu siguranta aparatele momentului.

Se numesc asa datorita felului in care realizeaza vizarea:


In principiu au avantaje majore pentru ca:
-reusesc sa obtina cel mai eficient rapport intre gabarit si calitatea fotografiilor.
-accepta obiective interschimbabile.
-asigura fotografierea precisa a cadrului dorit. Prin sistemul reflex al camerei si senzorul si fotograful vor vedea exact aceiasi imagine...nu insa in acelasi timp. Marele dezavantaj al aparatelor cu vizare prin pentaprisma este acela ca in momentul fotografierii, operatorul nu va vedea cadrul respectiv. Il poate vedea inainte cu o fractiune de secunda si imediat dupa...insa strict in acel moment el nu va putea vedea pentru ca senzorul sa o poata face.
-prin felul in care a fost conceput si construit, aparatul dslr poate accepta senzori mari si odata cu acest lucru, in mod automat poate asigura imagini de calitate superioara.
-pot sa ofere game mari de optiuni ce tin de felul in care au fost programate si de softurile ce pot fi rulate. Dslr-urile, pana la urma, la fel ca toate celelalte aparate de fotografiat digital nu sunt decat calculatoare in miniatura, specializate pe un anumit domeniu de operatiuni. Felul in care ele sunt programate pot pune in evidenta si/sau valorifica subansamblele utilizate intr-o masura mai mare sau mai mica.

Cand vine vorba de dslr-uri cumparati cu precadere produsele acestor firme:
Nikon, Canon, Sony, Olympus, Panasonic...In spatele ierarhiei asteia urmeaza o prapastie adanca si apoi la poalele falezei se aliniaza intr-o ordine aleatorie: Fuji, Kodak, Leica (DA!), Pentax, Casio, Sigma. Recomandarea de mai sus imi apartine si are la baza mai multe considerente. Multi ar putea sa o eticheteze ca hazardata, cum poate ca si e. Leica de exemplu propune un aparat S2 cu un senzor mai mare decat formatul full frame. Dupa multe criterii un astfel de aparat ar trebui sa fie in capul listei. Adica de ce nu ?? Are cele mai bune obiective, detine deja suprematia absoluta la o categorie de aparate si la clasamentul general pe format mic...dar... Acest aparat este atat de singular pe piata incat eventualul proprietar va trebui sa faca fata multor greutati. In plus aparatul abia a fost lansat: nu ii cunoastem nici punctele slabe si nici limitele nedeclarate. Cand pun Nikonul in capul listei pun acolo si 100 de ani de experienta, pun acolo obiective si tehnologie testate in toate situatiile, pun acolo seriozitatea si perseverenta, pun si un sistem de comert civilizat cu garantii adevarate si cu un service de inalta calitate.Si inca ceva. Cand cumperi produse Nikon, de fapt le cam imprumuti. Iei un obiectiv de exemplu si cand te saturi de el peste un an, doi, cinci, zece, il vinzi pentru ca ai sa ai intotdeauna cui. Daca iei un Leica...astea nu se vand la SH, sau daca se intampla, se intampla mult prea rar si mult sub valoarea lor.

Trimis de: Marduk pe 27 Apr 2010, 08:06 AM

Mai avea un avantaj, puteai sa folosesti 2 tipuri de film, ingust leika si cel lat kodak parca, fotografiile facute cu acest tip de film mai ales la interior sau la portrete aveau o claritate mai buna a detaliilor.

Trimis de: The Dude pe 27 Apr 2010, 08:39 AM

Cred ca la al meu ii lipsea un dispozitiv pe care aparatul nu l-a avut niciodata. N-as pune mana in foc...dar...pe filmul lat puteai face mai multe tipuri de format. Avea niste reglaje in interior. La formatul cel mai mare scoteai mai putine poze pe acelasi film, la mediu ceva mai multe...D-aia zic ca era o scoala excelenta. Intelegeai perfect cum e cu megapixelii de azi. Faceam o poza pe 6x9 atunci cand eram convins ca va fi nevoie sa o maresc foarte mult ulterior in laborator. Daca nu aveam nevoia asta nu utilizam formatul mare. Pentru ca azi, cineva, ar putea sa nu priceapa de ce fac fotografii pe full frame cu un obiectiv DX care nu imi asigura decat o acoperire de 6MP din cei 12MP pe care aparatul ii are disponibili. Calitatea este aceiasi insa daca nu va fi absolut necesar sa imprim acea fotografie pe hartie, si daca chiar imprimata nu va fi nevoie de o copie A2 dupa ea, sa zicem, atunci ce rost are sa o fac uriasa ??

Aceasta lectie poate oferii oricui o alta perspectiva pentru intelegerea felului in care pot fi abordate sesiunile foto de tip reportaj de exemplu...dar nu numai...

Trimis de: The Dude pe 27 Apr 2010, 01:48 PM

Aparate de tip Rangefinder (RF cu vizare si punere la punct prin telemetru).

Sunt socotite cele mai performante nu doar pentru ca sunt asa ci pentru ca sunt unele dintre cele mai vechi, cele mai titrate si cele mai cunoscute.
Aparatele RF au ales cu incapatanare sa ramana legate de sistemui propus de ele indiferent de evolutia in general a fotografiei. Diferenta de substanta a acestor echipamente consta in utilizarea telemetrului si a vizarii prin sistem separat. Asta tehnic, caci la nivel conceptual Leica, firma care e capul rautatilor, sustine sus si tare ca telemetrul este superior intrucat el e cel care permite fotografului sa surprinda exact momentul pozei si ca DSLR-urile bagatelizeaza chestia asta. Ca de fapt numai acel moment conteaza.

Leica e cea care a invetat si impus din anul 1925 formatul de 24x35 de milimetrii, deschizand astfel calea aparatelor mici si usoare de fotografiat.

Este inginerul Oskar Bernack




Cel care, la capatul a 20 de ani de cercetari, a reusit constructia camerelor foto Leitz ce au revolutionat foto-jurnalismul pentru prima data si intreaga lume putin mai apoi. Aparatul lui:



Dezvoltandu-si propria linie de aparate, Leica, prin sistemul Rangefinder a urmat o evolutie proprie si avnd cea mai buna traditie si experienta a si identificat pentru aparatele sale solutii net superioare DSLR-urilor si care nu pot fi preluate de acestea.
Rezultatul ? Tendinta ultimilor ani a tot mai multi producatori de a se dezvolta si in aceasta directie.

Trimis de: The Dude pe 27 Apr 2010, 01:55 PM

Intre aparatele digitale RF, tartore e clar Leica cu seria M.
De la o optica aproape perfecta ce utilizeaza o sticla fara cusur, la obiective tehnic impecabile si pana la utilizarea unor lentile active in locul celor neutre de tip uv, ce se pun de regula in fata senzorului, nimic, dar absolut nimic nu a fost neglijat.

Citeam undeva ca pana si adezivul ce se foloseste la prinderea elementului decorativ al corpului este rezultatul a 30 de ani de cercetari.
Ca si la CocaCola si la alte brenduri de renume Zeiss pastreaza un secret absolut in legatura cu reteta balsamului de Canada utilizat la lipirea lentilelor si in legatura cu felul in care realizeaza tratamentul antireflex al lentilelor. Niciun Leica din seria M nu mi-a cazut vreodata prin maini, dar ce vad pe net imi taie rasuflarea. Am folosit in schimb un Ikon Zeiss care e tot ceva pe acolo si va spun cinstit prieteni: baietii astia stiu despre ce vorbesc.

Trimis de: Marduk pe 27 Apr 2010, 03:59 PM

Nu poti sa nu ramai masca cand vezi cat de simple erau totusi primele aparate "moderne", epoca de aur in care simplitatea se imbina cu eficacitatea si performanta. Poate ai o imagine cu Praktica, nu mai tin minte numele, cel cu forfecuta interioara pentru taierea filmului, cat de necesara era forfecuta aia in acele timpuri, cand erai obligat sa developezi pe fuga ultimele imagini.

Trimis de: Blakut pe 28 Apr 2010, 12:35 AM

Cel mai simplu aparat:

(nu te lasa pacalit de "ambalaj", e o cutie)

Btw, apropos de RF de la Leica:



Digital, full frame...si atat de mic.

Trimis de: The Dude pe 28 Apr 2010, 09:16 AM

Si daca ar fi numai dimensiunea..dar aparatul pe care l-ai postat e chiar capul de serie de la Leica.
Sa vezi si de ce e in stare si apoi ai sa il privesti cu alti ochi...(cum face si el; adica te priveste altfel decat toate aparatele de pana la el).
Leica a facut M9 inca din 2008, dar a asteptat ziua a noua, din luna a noua a anului 2009 pentru a il lanasa pe M9.
O figura de stil si nu numai...

dar daca sunteti adeptii teoriei care sustine ca marimea conteaza, apoi:





sau, uite variante de lux in aur curat, care fac alegerea cu mult mai usoara:

Trimis de: The Dude pe 28 Apr 2010, 09:52 AM

Acum, trebuie sa recunosc ca atunci cand sustine teoria momentului precis al fotografierii Leica are orece dreptate. In experienta mea am ajuns singur la concluzia asta. Pasiunile mele, pentru arme de foc si pentru aparate de fotografiat au aici un punct si o frustratie comune. Momentul declansarii ( tragaciului sau butonului de fotografiere) are acelasi neajuns. Nici la arma nici la aparatul foto reflex (cele pe care le utilizez constant) nu vad momentul cheie; la arma din cauza socului, al flacarii si al fumului, la aparat din cauza pivotarii oglinzii.

Povestea asta face ca fotografiatul cu aparatele reflex sa fie pana la urma un fel de loterie pentru cele mai multe genuri de fotografii (portret, instantanee, reportaj, etc.) Asta pare sa fie si logica sistemelor de fotografiat in rafala. Cu cat tragi mai multe cadre pe unitatea de timp cu atat ai sanse mai mari sa surprinzi fractiunea de secunda care sa corespunda cel mai bine pretentiilor tale de la acel cadru. La RF poti conta exact pe ceea ce vezi...desi aici, fara o viteza de reactie potrivita risti sa te expui acelorasi neplaceri.

Cert e ca fotograful pe RF se va dezvolta altfel decat cel de pe DSLR, va avea alta tehnica, alta abordare si pana la urma un alt stil. Am simtit asta pe propria piele si cred sincer ca asi fi putut deveni un artist mai bun decat cel care sunt daca as fi avut posibilitatea si dorinta sa exploatez mai mult acest sistem.

Adevarul adevarat este insa ca aparatele reflex sunt mult mai spectaculoase decat cele cu telemetru si ce e cel mai grav e ca acest aspect conteaza nepermis de mult. E o alta latura a fotografului pe care eu nu mai am niciun motiv sa o tin ascunsa: dorinta de a impresiona.

Ma uit la confratii mei si constat cu uimire (acum o luna la UNATC la o sesiune de comunicari dedolight) cum numai din acest motiv cara dupa ei o sumedenie de accesorii complet inutile. Iau numai un exemplu: gripul. La camerele secolului trecut ele aveau un rol foarte important: trageau automat filmul, suportau comenzi multiple prin fir, etc. Azi, cele mai multe nu fac decat sa adauge o autonomie sporita dubland numarul acumulatorilor. Doar pentru atata lucru sa maresti cu inca 40% gabaritul aparatului cu tot ce implica asta ??? Dar unde suntem ??? In desert.? In jungla ?? ....cat de departe de o priza suntem in cele mai multe dintre situatii ??... sau de cand 300...400 de cadre nu mai ajung unei sesiuni ??? Se mai spune ca gripul asigura o priza mai buna...ceea ce este in esenta fals. Adica, intr-adevar priza e mai buna, dar per total, prin cresterea greutatii aparatului, mana nu va putea suporta ansamblul fara sa nu oboseasca mai repede. Puse in balanta toate avantajele cu toate dezavantajele folosirea gripului ar fi neindicata daca nu ar strica echilibrul acest amanunt: faptul ca el e impresionant, ca el face impresie...si desigur in atare situatie el se justifica si devine absolut necesar..

Trimis de: Erwin pe 28 Apr 2010, 09:38 PM

am citit zilele trecute despre noua serie de camere care nu mai au nici oglindă nici pentaprismă, vizarea făcându-se pe un vizor electronic de rezoluţie ridicată, în timp real, îmbinând avantajele compactelor cu sistemele de obiective interschimbabile. Vor face concurenţă DSLR-urilor actuale.

http://www.astronomy.ro/blog/sld-versus-dslr_1270.html#more-1270

Trimis de: The Dude pe 29 Apr 2010, 08:21 AM

Poza pusa de tine a mai fost postata pe pagina asta...Intr-o situatie care incerca sa exemplifice altceva.
Dar daca tot ai adus vorba, trebuie sa argumentam convingator si cealalta pozitie.
Nu exista, si nu are cum sa existe vreun sistem mai precis de incadrare ca cel cu oglinda si pentaprisma.

Dslr are un punct forte in teoria asta atunci cand se lupta cu RF si are dreptate. Atat la telemetru cat si la sistemul de care spui tu Erwin exista la un moment dat o eroare de paralelaxa. Ea se amplifica pentru distantele mari si pentru cele foarte mici. Nu poti sa o neglijezi, desi Leica ne spune ca eroarea de paralelaxa e irelevanta dpdv al focusului atunci cand intervine si adancimea de camp (care face ca tot ce se exista dincolo de o anumita distanta minima sa se afle intr-o zona de clar) . Dar ce te faci atunci cu incadrarea ??

La lunetele armelor de foc, unde principiul este cam acelasi (vizezi pe o tevusca si trimiti glontul pe alta) limita acestui sistem este intolerabila tocumai pentru ca acolo discutam si de distante mari. Pentru asta lunetele au prevazute reglaje si corectii (toate iscriptiile alea care apar in colimator alaturi de axa incrucisata).

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 07:30 AM

Acum hai sa facem un mic rezumat.

Totul incepe cu Niepce si Daguere, dar nu se misca semnificativ nimic pana in 1846 atunci cand inginerul Carl Zeiss fondeaza un atelier propriu cu 20 de angajati.

produceau in special microscoape:



Se stabilesc astfel conditiile, dar iar nu se intampla mare lucru pana in 1866 cand Carl il intalneste pe Ernst Karl Abbe pe atunci lector la universitatea din Jena.



Niciodata geniul nu s-a manifestat mai bine decat in cazul lui Abbe. Omul asta era fara indoiala unul. Colaborarea intre cei doi incepe din 1873 si se concretizeaza prin parteneriat abia trei ani mai tarziu in 1876. Pana in 1888 cand Carl Zeiss moare compania se dezvolta cu rezultate remarcabile in domeniul sticlei optice de calitate (peste 100 de tipuri de sticla diferite). Alaturarea lui Freidrick Otto Schott si preluarea firmei de catre fratele lui Carl, Roderick intregesc formula in care Fundatia Carl Zeiss ia nastere in 1889.

De aici incepe totul. Mai exact in anul urmator 1890, fundatia demareaza colaborarea cu Dr. Paul Rudolph si o data cu asta dezvoltatrea si producerea de obiective fotografice. Urmeaza o perioada halucinanta: 1890 obiectivul Protar, 1896 obiectivul Planar..legendarul Planar, cel mai copiat obiectiv din lume utilizat si azi de Hasselblad, 1902 revolutionarul Tessar..As vrea sa pot spune in cat mai putine cuvinte ce au insemnat toate astea si cat de actuale sunt ele si azi, dar nu pot. Retineti doar ca Abbe a fost un geniu absolut. De la intelegerea si explicarea fenomenelor optice complexe si pana la chimia sticlei trecand la pas peste probleme majore ca astigmatismul, curbura de camp, aberatiile de sfericitate, dispersie, rezolutie, contrast, distorsiuni..Tot Abbe a impus si sistemul de notare al diafragmelor ce pare banal, dar care a permis compararea obbiectivelor intre ele (punandu-le sa lucreze la aceleasi deschideri fixe si evaluand rezultatele)

Va spun prieteni, daca tehnologia extraterestra a intervenit vreodata in dezvoltarea rasei umane atunci asta e unul din domeniile in care s-a manifestat. Ernest Abbe pur si simplu nu putea apartine acestei lumi...Moare (sau pleaca inapoi de unde a venit) in ianuarie 1905 cand compania ajunsese un gigant industrial. In 1919 Fundatia Zeiss devine autonoma.

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 10:56 AM

Ikon Zeiss-Contax

In 1912 Fundatia preia Eyesglass Division si in 1926 absoarbe trei manufacturi specializate strict in aparatura fotografica. Pe piata aparuse deja aparatul Leica al inginerului Leitz (in 1925) ca un urias succes, iar Zeiss nu putea sa ramana impasibil asa ca prin preluarea acestor societati se infinteaza imediat Ikon Zeiss AG care produce din prima secunda aparate foto ce nu pot insa concura cu Leica. Abia in 1932 firma Ikon realizeaza Contax-ul. Este primul aparat cu magazie detasabila, obiective interschimbabile in gama larga, timpi de expunere de pana la 1/1000. E primul care foloseste lentile tratate antireflex (dupa reteta secreta Zeiss). In perioada 1932-1945 sunt scoase pe rand trei aparate Contax: Tip I, II si III. Incurajati de succes din 1937 se lucreaza deja la primul Contax reflex. Prototipul, cu foarte mari probleme de optica este primul care utiliza pentaprisma si lentila Fresnel. Se pierde insa in timpul razboiului si nu va ajunge niciodata pe piata.

Urmeaza razboiul. Aliatii distrug prin bombardament fabrica din Dresden si ocupa Jena. Tratatul de la Yalta le impune insa sa cedeze aceste teritorii rusilor si ei asta si fac, luand insa cu ei 125 de directori si sefi de departamente (intregul staf de conducere). Acestor specialisti li se creaza conditii de a relansa fabrica in Stuttgart (pe amplasamentul atelierelor Contessa). Rusii la randul lor sub pretextul repararii si modernizarii, dezmembreaza fabricile si le trimit in Rusia cu coloane nesfarsite de trenuri de-a lungul a unui an intreg. Sunt reasamblate la Kiev si vor deveni un colos ce avea sa realizeze copii mai bune sau mai proaste ale aparaturii Ikon.

Dupa toata tevatura, in 1949 la un targ de profil, Carl Zeiss Dresden lanseaza primul aparat reflex Contax S. Litera S venind de la oglinda basculanta Spiegelflex. Aparatul este imbunatatit in 1952 cu modelul Contax D. De data asta D vine de la Dresda. Dupa mai multe metamorfoze aceasta linie de produse va darui mapamondului Pentaconul, adica o abreviere de la PENTaprisma Contax.

De atunci si pana azi Contaxul s-a mai facut remarcat prin parteneriatul cu Yashica. Un brand care a trecut meteoric prin piata, dar care a insemnat enorm pentru evolutia aparatelor. Nu voi mai dezvolta aici, dar va reveni cu siguranta in discutii..

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 11:04 AM

Nikon

Firma Nikon a luat nastere in anul 1917, la 25 iulie, (e bine de stiut pentru ca la aniversari Nikon face cadouri substantiale clientilor lui) prin comasarea a trei fabricanti de optica. Doua dintre societati activau ca marunte ateliere de productie si fabricau lunete si microscoape, iar al treilea, cel mai important, functiona inca din 1881 tot in breasla, in plus el realizand si lentile pentru ochelari si pentru obiectivele microscoapelor.
Atunci, asocierea s-a denumit Nippon Kogaku K.K.
Doi ani mai tarziu, in 1919 firma avea deja 200 de angajati.

Din ianuarie 1921 N.K.K.K. apeleaza si la opt tehnicieni specialisti germani care si-au inceput activitatea cu statut de colaboratori. O data cu angajarea lor este demarat si un program de cercetare-dezvoltare. Prin anii 1935-1937 firma produce o serie de obiective fotografice cu focale cuprinse intre 50 si 700mm. Sunt obiective modeste. Primul obiectiv proiectat de la un cap la altul de Nikon este si prima importanta realizare a lui: un obiectiv de 50/2 (disponibil in trei variante). El este si cel care lanseaza brandul Nikkor in august 1937 si ce este cel mai interesant astazi, el a fost conceput pentru a echipa vestitul Hansa Canon, primul aparat japonez pe 35mm copie stangace dupa Leica (omagiu lui Goro Yoshida). Pana dupa al doilea razboi mondial ( de fapt pana in 1948) Canon a folosit exclusiv obiective fabricate de Nikon, desigur pe sistemul baioneta al Canonului. Mai tarziu a produs si pe baioneta Leica…nu imi este foarte clar pentru cine.

In cursul ww2 Nikon o pune definitiv. Primeste exclusivitate pentru contractele cu armata (in domeniu optic) si se dezvolta la peste 23 000 de nagajati ce lucreaza in 19 fabrici.
Nu are inca un aparat de fotografiat propriu, dar cocheteaza cu ideea de a isi fabrica unul inca din 1944. Initial s-a dorit un aparat pe format mediu cu rolfilm, dar proiectul asta a fost abandonat in favoarea altuia pe format 35mm.
Aparatul, primul cu numele Nikon este definitivat in Septembrie 46, dar nu poate aparea pe piata decat in 1948.
E o compilatie intre Contax ,de la care imprumuta designul si intregul mod de accesare a comenzilor, si Leica , de la care ia otova mecanismele. Numele Nikon este rezultatul unor indelungi discutii si e castigator in fata altor variante ca BENTAX, PENTAX, PANNET, NICCA, NIKKA, NIKORET, NIKO and NIKKORETTE. Da ca sa fim corecti pana la capat castigase Nikkorette insa in ultima secunda si din cauza unei prescurtari utilizate in graba de o secretara a iesit Nikon.

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 11:16 AM

Canon

Firma Canon a inceput ca o firma de apartament intr-un cartier marginas din Tokyo. Nu s-a incurcat cu detalii. In 1933 si-a propus direct sa faca camere foto la sugestia unui american. El ii face capul mare lui Goro Yoshida, un mecanic de intretinere care repara aparate de filmat si aparate foto, atragandu-i atentia ca Japonia e priceputa la chitibuseli si ca nu e normal ca intreaga lume sa fie dominata in zona foto de doua branduri germane Contax si Leica.

Fabricarea primului aparat RF japonez, Canon Hanza (sau Hansa) nu a fost deloc o treaba asa simpla cum au spus unii. Yoshida a declarat peste ani cum a fost nevoie sa desfaca un Leica piesa cu piesa pentru a ii intelege functionalitatea si pentru a ii copia mecanismele valoroase, insa nu exact si cu cel putin cate o imbunatatire. A fost un standard pe care si l-a autoimpus. Yoshida abandoneaza insa proiectul la care lucra intr-o faza intermediara, in favoarea cumnatului sau Saburo Uchida si a altui optician Takeo Maeda (fost angajat la Nikon), din cauza lipsei de imaginatie si de incredere a acestora. Ei erau pragmatici si reticienti la modificarile propuse de Yoshida. Nu doreau sa riste. Stiau ca daca copiaza exact mecanisme functionale nu vor avea esecuri.

Yoshida pleaca asadar, insa proiectul merge inainte. Aparatul este gata inca de la inceputul lui 1934. Cei doi sunt persoane respectabile si onoreaza propunerea initiala a lui Yoshida ca aparatul sa se numeasca "Kwannon" dupa numele zeitei milostiveniei de la budisti. Yoshida era religios din cale afara si si-a mai numit si obiectivul cu care era initial dotat prototipul, dupa o alta divinitate: Kashyapa (un fel de parinte al umanitatii la budisti).

Sunt numai trei exemplare ale aparatului si toate au corpul din lemn. Niciunul, nici vreo replica imediat ulterioara a acestui model nu s-a pastrat. A fost mai degraba o lovitura de imagine. In toata cariera sa Canon a excelat prin aceasta metoda. Practic aparatul Kwannon nu a ajuns niciodata pe piata in forma in care a fost conceput si promovat.

Abia in februarie 1936 (dupa unii, oct.1935) aparatul poate fi cumparat. Are pe el obiectivul de Nikkor 50mm/f35 de la Nikon si poarta numele Hansa Canon, prenumele Hansa fiind impus de lantul de magazine care s-a angajat sa distribuie aparatul pe piata (Omiya Shashin Yohin Co. Ltd.)

In toata istoria sa Canon a fost cel mai bun la politica de piata. Aparent paradoxal, prin 1975 firma a intrat in picaj, unul din care nu a mai iesit nici azi. Sunt multe glasuri care sustin ca aparatele Canon (cateva dintre ele) se pot cumpara cu bani mai putini decat au costat. Programul de dezvoltare (deosebit de ambitios) infirma ipoteza asta si pare sa explice criza prin care trece firma printr-un proiect de eludare mult mai subtil. Varianta asta mie imi pare ceva mai plauzibila...

Trimis de: Justitiarul pe 30 Apr 2010, 11:35 AM

The Dude, ce recomanzi? Nikon sau Canon?

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 11:54 AM

Justitiarul: Nikon. Fara ezitare.


Daca ar fi dupa mine, aparatul pe care l-as recomanda ar fi unul care sa aiba mecanismele de la Leica, dispunerea comenzilor de la Contax, functionalitatea celor de la Nikon. Aparatul ar avea un obiectiv Nikon, realizat cu sticla Zeiss, dupa tehnologii La Hoya. Ar costa cat un Smena 8 (SH), ar avea designul de la Sony Cyber si senzorul de la Kodack...Ar mai avea si cureaua de la Canon...



PS. Glumesc, desigur. Aparatul perfect dupa mine este un Hasselblad digital...oricare dintre ele.

Trimis de: Erwin pe 30 Apr 2010, 12:05 PM

Interesant, The Dude! Ai cumva şi imagini ale acestor prime aparate? Sunt fascinat de tehnologia desuetă, la fel ca de cea de azi!

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 12:57 PM

Contax

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 12:59 PM

Nikon

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 01:02 PM

Canon

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 01:43 PM

Ca o concluzie: fotografia moderna este de origine germana.
Obiectivele sunt germane, formatul 24x35 e german (Leica), ideea RF e germana si primul aparat DSLR e tot german (Contax).
In Japonia , sunt opt tehnicieni germani care incep treaba la Nikon si apoi munca lor se rasfrange in toata dezvoltarea ulterioara din tara soarelui rasare.
Iar in Suedia...Arvid Viktor Hasselblad paseste pe calea fotografiei la instigarile lui George Eastman Kodack doar dupa ce face studii in Germania.

Toate aparatele procopsite si/sau cu pretentii au dotari ce permit utilizarea obiectivelor de origine germana, iar aceste obiective raman in top pe primele pozitii la toate capitolele. Ales klar ???

Trimis de: mutulica pe 30 Apr 2010, 02:34 PM

sa nu uitam totusi ca in fotojurnalism, Nikon F4 ramane de referinta... mai ales ca pt multi ani a fost considerat cel mai performant aparat foto (si eu am trecut pe Nikon de curand, ca in sufletul meu mi-a placut de Kodak)

Trimis de: The Dude pe 30 Apr 2010, 04:03 PM

...nu numai in jurnalism. F4 e socotit revolutionar pentru o intreaga categorie de aparate de fotografiat.
In 1988, el introduce simultan o serie lunga de inovatii: primul autofocus profi, matrita inteligenta de masurare a luminii, motorul de tractiune al filmului...La vremea aia erau inventii notabile. Cineva spunea ca de la F1 la F3 Nikon a facut evolutie, cu F4 el a facut revolutie.

Dincolo de perioada de inceput de care am vorbit fiecare producator important, chiar si cei care nu sunt mari jucatori in piata, a venit cu inovatii. Unele mai mari, altele mai mici, unele izolate altele in grup. Nikon F4 a mai beneficiat si de suportul substantial al unor obiective noi si spectaculoase...

Ce vreau eu sa zic si spun asta ori de cate ori am prilejul este ca, de exemplu D90-ul tau mutulica bate la fund F4 ala si daca F4 facea pozele pe care le facea (Metropolitan Museum of Art din New York e plin de ele) tu n-ai niciun motiv sa nu faci la fel cu aparatul tau.

Si o veste care are sa te bucure: Kodack e pe punctul de a face un comeback in foto...Il planuieste din 2006 si s-ar putea sa ii iasa la anul

Trimis de: Marduk pe 30 Apr 2010, 04:34 PM

asta seamana cu Exacta, forfecuta cum ii ziceam.

Trimis de: Justitiarul pe 30 Apr 2010, 09:36 PM

Fostul meu prof de criminalistica cu statut de expert criminalist e de aceeasi parere, tocmai de-aia mi-am si luat un Nikon

Trimis de: Blakut pe 3 May 2010, 06:58 PM

Mi-am luat un Nikon f401 de la un sh si nu imi trage filmul. Stie cineva ce sa fac? Mi-am pus baterii noi. Apas declansatorul, dar nu trage filmul la inceput inauntru ca sa continuie sa faca poze...


Am luat doua obiective ieftine:

unul de 28mm, 2.8 99euro
si unul de 75-200 cu 3.8 49euro

Problema cu ultimul este ca a costat 50 de euro, si in concluzie nu pot sa ii reglez in niciun fel diafragma, care ramane deschisa la maximum se pare, iar d80-ul meu o vede ca fiind 1.

Daca nu reusesc sa fac ceva cu f401 al meu sa traga filmul, ori ma duc la magazin, desi nemtii s-ar putea sa imi zica nene, la banii astia ce mai vrei? Stiai ca e sh si eu prostea m-am grabit ca pierdeam trenul nu am mai stat la teste...o sa imi iau alt corp de Nikon pe film, vroiam un f90...ca nu am nici foarte multi bani.

Trimis de: The Dude pe 4 May 2010, 07:21 AM

75-200 trebuie sa fie un Sigma....Da-mi denumirea exacta la amandoua.

Despre aparat ? Ar fi trebuit sa imi urmezi sfaturile...dar chiar si asa, ai pozitionat capul filmului corect ?? Nu stiu cum e sistemul la 401, dar n-ar trebui sa difere mult de celelalte. Ce iti spune indicatorul de incarcare film dupa ce inchizi aparatul cu filmul in el ??

Un trick: la aparatele Nikon din clasa asta exista un defect comun al mecanismului de tractiune film. Se tunde un pinion din duramid (un fel de plastic, o poliamida mai exact) si are pozitii in care prinde si pozitii in care nu prinde. Alt defect reclamat constant de utilizatori e focusul prea lent, sau altfel spus: "it's AF is pretty close to worthless."

Chiar si asa ma indoiesc ca ai cumparat echipamente defecte. Una din regulile de baza ale SH in fotografie e ca aparatura pusa in vanzare sa fie functionala. Nu cred ca taman nemtii sa faca rabat de la asta.

Oricum, pentru problemele aparatului pune un post http://www.fixya.com/ cu descrierea exacta a sindromului.

Trimis de: Blakut pe 4 May 2010, 09:45 AM

Ambele sunt Sigma,
sigma 24 f2.8 super wide
sigma 75-200 f3.8 Zoom

E corect pus capul filmului, cand apas pe buton declanseaza de trei ori succesiv, tac tac tac, apoi nimic, iar indicatorul ramane ls S, adica nu a avansat la 1. O sa ma duc la magazin la ei sa ii intreb ce si cum, cand mai am timp...

Trimis de: The Dude pe 5 May 2010, 02:43 PM

... e dus pinionul....parerea mea...

Si inca ceva: Sigma nu e o alegere inteleapta. Nu in general si nu in special in cazul Nikonului. Vad ca un magazin important din Romania asigura moka ajustari necesare obiectivelor Sigma fabricate pentru Nikon (montura F). Nu m-a interesat nici in ce constau, nici de ce ar fi necesare...doar am ramas cu un semn mare de intrebare. Despre Sigma stiu insa cu certitudine ca e un producator cu mult prea multe compromisuri pentru standardele mele. E bun pentru inceput ca material didactic. Insa nu abuza...

28-ul are sa iti aduca mari satisfactii desi stiu ca acum il privesti cu ceva scepticism...

Trimis de: The Dude pe 5 May 2010, 02:50 PM

Cel mai important mecanism al unui aparat de fotografiat este cel care asigura expunerea. La inceput era simplu si se numea obturator. Se monta pe obiectiv (era un capac care se punea in fata si care se scotea manual pentru o perioada de timp) sau in interioriorul lui si asigura o gama restransa de timpi de expunere. O data cu pretentiile tot mai mari ale tehnologiei, obturatorul s-a dezvoltat in mai multe directii astfel incat el sa poata asigura o opacitate perfecta atunci cand se afla inchis, apoi o expunere uniforma si pe perioade de timp dintro gama cat mai larga. Ultima gaselnita ce se afla inca pe planseta de proiectare consta intrun ecran din cristale lichide care trec de la starea de opacitate la cea de transparenta in perioade de timp de ordinul nanosecundelor.

Asadar: "Obturatorul este un subansamblu mecano-electronic care controleaza trecerea luminii de la obiectiv spre suportul fotosensibil, pentru o perioada bine determinata. Perioada de timp cat obturatorul este deschis poarta numele de timp de expunere si poate fi ajustat de fotograf (sau de camera fotografica in modurile automate).

Primul obturator inclus in obiectiv, a fost localizat in apropierea centrului optic al obiectivului (de aceea numit si obturator central) si era constituit din mai multe lamele pivotante care, in repaus, se acopera partial una pe alta si inchid complet orificiul de trecere. In momentul declansarii lamelele pivoteaza si se indeparteaza rapid si complet de axa optica, raman in aceasta pozitie un timp determinat dupa care efectueaza cursa inversa, de inchidere.

Aparitia aparatelor fotografice cu obiective interschimbabile aducea in fata proiectantilor doua dificultati: a) fiecare obiectiv trebuia dotat cu obturator, ceea ce le facea scumpe si b) filmul neexpus trebuia protejat de lumina ce patrundea in timpul schimbarii obiectivelor, adica inca un obturator! Asa s-a ajuns la mutarea obturatorului din obiectiv in corpul camerei, imediat inaintea planului focal (a filmului) si de aceea denumit obturator focal. Obturatorul focal este constituit din doua perdele care se deplaseaza pe rand in fata cadrului, descoperind si apoi acoperind cadrul filmului." Fiecare dintre cele doua tipuri de obturatoare aflate in prezent in uz, au avantaje si dezavantaje ce pot fi aprofundate de cei care doresc acest lucru http://www.foto-magazin.ro/tutorial_open.php?art=ftm20/archives/2007/03/despre_obturato.html de unde am si citat.

Trimis de: The Dude pe 5 May 2010, 03:33 PM

Eu am primit unul care nu a functionat niciodata. Ca fotograf al familiei primeam mereu astfel de cadouri de la rude: "uite am gasit asta prin casa, tu sti sa il folosesti asa ca e al tau. Ia-l..." Primeam multe gunoaie, dar am primit si cateva piese rare.

Exacta al meu nu a mers niciodata. Aparatele "forfecuta", asa cum le cunosc eu, erau aparate care aveau posibilitatea sa taie filmul inainte ca el sa se termine. Pierdeai cateva cadre dar aveai avantajul ca puteai developa imediat cu pierderi minime. Era in interior un dispozitiv care asigura taierea si retinerea capului de film. N-am avut ocazia sa posed un astfel de aparat insa la un moment dat am lucrat cu unul despre care nu mai imi amintesc mare lucru.

Exacta erau aparate bune. Nu stiu prin ce minune au evoluat pe piata romaneasca in numar destul de mare la un moment dat.

Trimis de: The Dude pe 5 May 2010, 03:52 PM

Atat si despre aparatele foto...

Acum latura cea mai asteptata: compozitia.
E defapt vorba de partea artistica a fotografiei si cuprinde mult mai multe abordari insa in opinia mea toate au ca punct comun compozitia.

Cand alegi un cadru o faci in functie de mai multi factori. Sunt in totalitate factori care iti sunt la indemana. Elemente de cultura pe care educatia ta artistica ti le pune la dispozitie si pe care ea ti le permite.

Ma uit pe net la fotografii amatori ce s-au declarat "in devenire" si constat ca in majoritatea lor ei aleg compozitii similare unor cadre cliseu.
Niciunul, sau ma rog marea lor majoritate alege sa isi aseze subiectul intr-o anume pozitie numai pentru ca a vazut fotografii de calitate cu subiecti asezati in aceea pozitie...Este o greseala si o superficialitate. Vom dezvolta asta.

Pana atunci iar tehnica:

Va mai amintiti de aceasta diagrama ??? :



Am publicat-o atunci cand am vorbit de culorile primare si de cele complementare. Ce n-am spus atunci e ca ea este o diagrama propusa de pictorul elvetian Johannes Itten cel care este autorul unei teorii a culorilor din care ne intereseaza in mod special partea cu contrastele

"Culoarea este formată din radiaţii luminoase pe diferite lungimi de undă. Posibilităţile de mixare ale acestor lungimi de undă sunt foarte mari : în modul RGB se pot obţine 16,7 milioane de culori doar prin amestecarea a câte 256 de tonuri de roşu, verde şi albastru.
Ochiul uman poate diferenţia aproximativ 200 de nuanţe cromatice. Atunci când intensitatea unei anumite nuanţe de culoare se schimbă, acest lucru oferă aproximativ 500 de nuanţe in plus pentru fiecare dintre culori.dacă se schimbă proporţia de alb într-o anumită culoare, se vor obţine aproximativ 20 de culori în plus pentru fiecare nuanţă. În acest mod se ajunge la concluzia că ochiul uman distinge aproximativ 20 de milioane culori.
Diagramele culorilor sunt de mare ajutor atât fotografilor, cât şi pictorilor.Acestea ajută la combinarea culorilor în proporţiile optime. Una dintre cele mai renumite astfel de diagrame este cea imaginată de pictorul elveţian Johannes Itten. În această teorie se pleacă de la ideea că roşu, galben şi albastru sunt culorile de bază din care derivă toate celelalte. Culorile opuse sunt complementare. Din combinaţia lor rezultă contraste interesante; culorile complementare se intensifică reciproc şi apar mai strălucitoare atunci când sunt plasate alăturat.Combinaţiile de culoare considerate armonioase rezultă din nuanţe adiacente."

Trimis de: The Dude pe 5 May 2010, 03:56 PM

"Nuanţa însă nu este singura care decide culoarea: saturaţia şi strălucirea au un rol la fel de important. Saturaţia culorilor (denumită intensitate în limbaj popular) poate fi descrisă şi prin termeni ca “fad” sau “colorat”. Dacă fiecare canal de culoare este desaturat la maxim, va produce o nuanţă diferită de gri-exact ca cele din fotografiile alb-negru. Strălucirea descrie cât de luminoasă sau întunescoasă apare o anumită culoare. Aici, cel mai puternic contrast este cel între alb şi negru.

Atunci când culorile sunt create în lumină, de exemplu pe senzorul aparatului foto, procesul trebuie să imite modul în care lumina ajunge pe retina umană. Astfel, culorile se amestecă în proporţii diferite, într-un process comulativ. Însă imprimantele nu funcţionează după acest principiu. Acestea folosesc pigmenţi care sunt amestecaţi în proporţii diferite, pentru obţinerea culorilor finale. Acest proces se numeşte substractiv.

Ochiul uman se adaptează automat la condiţii foarte variate de iluminare, însă aparatul foto doar încearcă să copieze acest comportament. Reglajul responsabil cu acest lucru se numeşte balans de alb. Dacă se vor face fotografii în formatele RAW şi JPEG, se poate folosi balansul de alb automat. În acest caz, aproximativ 80% din fotografii vor prezenta culori corecte, însă formatul RAW va da posibilitatea să fie ajustată valoarea albului la o editare ulterioară.
De cele mai multe ori, omul doreşte să capteze culorile în acelaşi mod în care le vede cu ochiul liber.

Spectrul culorilor luminii ambientale depinde de sursa de iluminare:în timp ce lumina solară de amiază este considerată neutră, un bec creează un halou oranj. Din punct de vedere tehnic, temperatura de culoare reprezintă temperatura până la care trebuie (teoretic) încălzit un corp de culoare neagră pentru a emite radiaţii de culoarea respectivă. Culorile îşi schimbă propietăţile în funcţie de mediul ambient. Din punct de vedere ştiinţific, acest lucru se numeşte contrast simultan.

Temperatura de culoare se măsoară în grade Kelvin (prescurata K), iar valorile acesteia pot fi ajustate numeric în meniul aparatului foto.
O culoare are întotdeauna trei propietăţi: nuanţa, saturaţie şi strălucire.În cazul contrastului, există diferenţe mari între cel puţin două dintre acestea: una dintre ele este dominantă. Pentru a fi sugerat contrastul într-o fotografie, în fotografie ar trebui să fie prezente cel puţin trei culori. Cele mai puternice dintre acestea sunt roşu, galben şi albastru. Acest mod de utilizare a culorilor atrage atenţie şi de multe ori este considerat pozitiv. Astfel contrastul prin culoare este folosit la scară largă în publicitate, panouri stradale şi jucării pentru copii."

Trimis de: The Dude pe 5 May 2010, 03:58 PM

"Printre pictori circula o zicala foarte inteleapta: "Nu exista culori urate, numai raporturi gresite!", o atitudine pozitiva pentru a ajunge la rezultate valoroase. Orice culoare poate genera armonie daca isi gaseste un partener de dialog cromatic sau daca este utilizata in cantitatea si la calitatea potrivite.
Armonia cromatica este descrisa de teoreticieni si plasticieni in termeni apropiati armoniei muzicale. S-a observat ca anumite combinatii de culori sunt neplacute, in timp ce altele ofera privitorului o stare de bine si chiar de placere, precum face si muzica. Pentru a obtine armonia cromatica e necesar sa cunoastem specificul fiecarui tip de contrast, sa utilizam schemele cromatice clasice descoperite de specialisti sau pur si simplu sa ne urmam propriul simt artistic.

Contrastele cromatice, asa cum au fost descrise de catre Itten, sunt urmatoarele:

1. Contrastul culorilor in sine
2. Contrastul inchis-deschis sau valoric
3. Contrastul cald-rece sau caloric
4. Contrastul cantitativ
5. Contrastul calitativ
6. Contrastul complementarelor
7. Contrastul simultan

Schemele cromatice considerate armonice sunt:

1. Monocromia
2. Schema analogica sau a culorilor alaturate
3. Schema complementarelor
4. Schema complementarelor cu disjunctie
5. Schema triadica
6. Schema tetradica sau a complementarelor duble "

Sursa si locul de unde se pot afla mai multe http://www.vreauculoare.ro/culoare/contraste-cromatice.php#culorilorinsine

Trimis de: Marduk pe 5 May 2010, 04:28 PM

Au fost folosite in criminalistica.

Trimis de: Cla pe 5 May 2010, 05:20 PM

Am un Canon A1 - cui sa-i fac cadou?

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 07:03 AM

Cla, il accept eu
Am sa ii fiu ca un parinte iubitor.


Marduk, in criminalistica si prin alte domenii. Acum m-am prins. Institutiile bugetare care aveau atelier fotografic aveau si cate un Exacta.
Mi-am amintit ca am gasit unul la Politehnica (catedra Dolphi), altul la Institutul Traian Savulescu. Sigur a fost afacerea cuiva...

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 07:27 AM

In postul anterior am vorbit de contraste. In linkul inserat fiecare dintre ele e explicat si exemplificat. Sugerez celor care doresc sa traga vreun folos de pe urma materialelor publicate aici sa studieze cu atentie raportul contrastelor. El este esential in compozitie.

Vom vorbi acum de Numarul de Aur.
El ne conduce la notiuni ca Dreptunghiul de Aur si/sau Sectiunea de aur.
E ceva foarte simplu care pe scurt poate fi explicat si obtinut astfel:






Cred ca e destul de limpede.....

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 07:43 AM

Da pentru ca site-ul asta (ca si intreaga retea de altfel) e plin de carcotasi voi veni cu unele precizari:

S-a observat, constatat, demonstrat stintific si istoric ca instinctiv ochiul uman face o diferentiere empatica intre imaginile pe care le receptioneaza. Rezultat al mileniilor de evolutie si impus de insasi mama natura (nu aia de la emisiunea tv), ochiul uman a fost invatat sa prefere anumite structuri in detrimentul altora. El se bucura mai mult sa recunoasca simboluri ce ii par familiare si pe care le asociaza cu armonia, in locul unora pe care in primul moment ezita sa le recunoasca subliminal. Totul se petrece defapt acolo, in subconstient.

Pe shleau: dispunerea subiectilor fotografiati (pictati, sculptati, etc.) este mai spectaculoasa atunci cand sunt respectate anumite reguli de impartire si ordonare a spatiului.

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 12:49 PM

Cititi cu atentie aceasta expunere...are si ezoterism si mister astral dar mai ales are foarte mult adevar greu de contestat:

"Celebrul arhitect Le Corbusier a preconizat în epoca notiunea de “modulor”.
Aceasta notiune se inrudeste, în mod ciudat, cu matematica. Cuvantul în sine deriva
de la “modul”(raport sau scara de proportie) si or(aur). Se intelege ca e vorba de un
raport intre doua marimi-doua segmente; astfel termenul misterios se transforma intr-
o notiune deja cunoscuta: modulul de aur, raportul sau sectiunea de aur, acel raport
caruia, pe vremuri Fra Luca Pacioli di Borgo i-a spus proportia divina si a folosit
denumirea ca titlu pentru cartea tiparita în 1509 la Venetia, la insistenta prietenului sau
Leonardo da Vinci, care a si ilustrat-o. Le Corbusier nu face altceva decat sa reia, în
1950, problema pusa de inaintasul lui cu aproximativ 450 de ani în urma, publicand, de
data asta la Paris, o carte cu titlu asemanator:”Le modulor. Essai sur une mesure
harmonique a l’echelle humaine applicable universelement a l’architecture et a la
mecanique”
Canonul sectiunii de aur era cu strictete respectat de vechii greci în epoca lui
Pericle dar denumirea are o datare mai recenta. Se pare ca denumirea sectio aurea se
datoreaza lui Leonardo da Vinci dar ea nu era folosita nici atunci în mod curent, ci deabia
de pe la inceputul secolului al XIX-lea . Geometrii greci de dinaintea lui Euclid, ca
Pitagora si, Eudoxus, Platon I-au spus pur si simplu raport. Euclid e primul care il
denumeste raport extrem si mediu, deosebindu-l astfel de toate celelalte rapoarte în
care s-ar putea imparti un segment de dreapta. "

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 12:52 PM

"Se pare ca, l atunci cand segmentele b si c sunt în sectiune de aur ele plac
ochiului mai mult decat daca s-ar fi impartit aceeasi lungime în oricare alte segmente
neegale b’, c’. Aceeasi observatie empirica l-a condus pe Leonardo da Vinci sa
numeasca sectio aurea, adica “sectiunea de aur”, impartirea segmentului de lungime a
în segmentele b si c (a/b=b/c). El sustine misterul acestei sectiuni si aduce exemple
luate din proportiile diferitelor parti ale corpului omenesc sau din arhitectura, afirmand
ca forma armonioasa a corpului omenesc se explica prin existenta acestui raport de
aur intre diferitele parti ale lui. Astfel buricul imparte lungimea corpului omenesc dupa
sectiunea de aur . Toate statuile antice sunt construite dupa aceasta regula. Mai mult,
Leonardo da Vinci e de parere ca sectiunea de aur este canonul dupa care ar trebui sa
se stabileasca proportiile dintre diferitele parti ale aceleiasi cladiri, precum si intre
volumul construit si cel ramas liber, pentru ca numai astfel poate sa placa ochiului.
Luca Pacioli, mai mistic din fire, a numit acest raport divina proportione si a incercat
sa justifice titulatura printr-o multime de analogii si comparatii metafizice luate fie din
filozofia lui Platon, fie din teologia crestina. Iata un exemplu: “… Dupa cum Dumnezeu
nu poate fi dovedit prin cuvinte, tot asa nici acest raport nu poate fi definit printr-un
numar rational ci ramane totdeauna ascuns si secret si de aceea este numit de
matematicieni iartional”. Pe atunci numerele irationale erau inca o enigma a
matematicienilor . De aceea o parere asemanatoare vom intalni pe tot parcursul
secolului al XVI-lea si, de pilda, marele astronom Kepler scria: ”Aceasta proportie
geometrica, cred eu, a fost pentru creator o idee care ramane singura vesnica pentru a
releva crearea celui asemenea din cel asemenea…”

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 12:54 PM

"Preferinta pentru raportul de aur a starnit curiozitatea cercetatorilor din secolul
XIX, care curiosi sa gaseasca un motiv acestei preferinte, au facut multe anchete
statistice în diferite domenii. Astfel, un cunoscut psiholog de atunci, G. Th. Fechner, a
prezentat unui larg public o serie de dreptunghiuri de dimensiuni diferite si a cerut sa
se aleaga cele cu forma cea mai placuta. Majoritatea preferintelor au fost pentru
dreptunghiurile cu dimensiunile în taietura de aur. De altfel forma obisnuita a cartilor, a
meselor si a multor obiecte dreptunghiulare de uz curent, e astfel proportionata. S-au
mai facut masuratori pentru a se vedea daca acest raport se intalneste în natura, intre
diferitele parti ale corpului omenesc, ale plantelor sau ale animalelor. Acestea au dus
cu gandul la Sirul lui Fibonacci, sau asa numita lege a cresterii organice. ".

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 01:00 PM

"Folosirea sectiunii de aur nu-i decat un caz particular al unei reguli generale, a aceleia
de revenire la aceeasi proportie, în detaliile unui ansamblu.

O alta proprietate oarecum ciudata a raportului de aur e ca daca scadem din
primul segment pe cel de al doilea segmentul obtinut se afla si el în raport de aur.
Astfel rezulta un sir de segmente ce se scand unele din altele la nesfarsit si de aici
proprietatea de incomensurabilitate a segmentelor aflate în taietura de aur. Nu ar
trebui sa ne sperie aceasta proprietate, precum afirma Euclid în Cartea a X-a a
Elementelor . Se numesc marimi comensurabile acelea care se pot masura cu aceeasi
masura, iar incomensurabile cele pentru care nu se poate afla o masura comuna.
Scriem proportia de aur sub forma a/b=b/c si alegem ca unitate de masura a
acestor segmente segmentul cel mai mic si anume c . Raportul b/c fintre partea cea
mai mare si partea cea mai mica a segmentului a, se numeste numar de aur si se
noteaza cu Ø. Rezulta atunci ca:

a/b=b/c=Ø si pentru ca a=b+c rezulta ca
(b+c)/b=1+c/b=b/c adica 1+1/Ø=Ø
De aici considerand numai radacina pozitiva avem Ø=(1+v5)/2=1, 61803398875 … care
se aproximeaza la 1, 618.

Afirmãm cã numãrul nostru Phi este strâns legat de sirul lui Fibonacci. Pentru cei care
nu stiu, sirul lui Fibonacci este definit prin:

f0=0; f1=1; fn= f0+ f1 (oricare n).

Acest sir e dublu aditiv si, dupa cate se pare, are calitatea de a reflecta numeric
o insusire a materiei vii, aceea a cresterii realizate prin compuneri succesiv aditive. De
exemplu botanistii au gasit ca pe o tulpina, distantele dintre nodurile de unde se
dezvolta frunzele sunt repartizate aproximativ dupa aceasta lege. Aproximativ pentru
ca în procesul de dezvoltare a unei plante sau a unui animal apar uneori si conditii
particulare legate de sol, de clima sau de alti factori, imposibil de determinat care pot
influenta cresterea si dezvoltarea intr-un mod anormal. Proprietatea de dublu
aditivitate trebuie privita statistic, adica în medie la un numar mare de masuratori.
Numai astfel se poate afirma ca masuratorile duc la aceasta concluzie. De asemenea
se remarca aceasta lege de crestere în forma cochiliilor melcilor, sau a scoicilor, a
coarnelor animalelor, a unor oase, cum ar fi femurul la om, unde, desi cresterea se
face numai printr-o extremitate, se pastreaza forma initiala, transformandu-se în una
mai mare asemenea ei. "

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 01:10 PM

"Cochilia melcului desi pare ca nu ascunde nici un mister are forma spiralei
logaritmice. Proprietatile spiralei logaritmice sunt oarecum ciudate. Daca intersectam
spirala cu o dreapta dusa prin centru si apoi ducem tangente în punctele de
intersectie, unchiul facut de tangente cu raza va fi constant = .. Proprietate care o
inrudeste cu cercul, iar daca unghiul . ar avea 90° atunci spirala se inchide,
transformandu-se în cerc. Dar mai important e ca segmentele determinate de fiecare
spira pe raza sunt în sectiune de aur. Spirala logaritmica nu s-a nascut din imaginatia
matematicienilor ci din pulsatia vietii, din crestere regulata prin adaugarea de
elemente asemenea si are proprietatea ca e asemenea cu ea insasi. Daca vrem sa
marim sau sa micsoram o spirala logaritmica ca s-o transformam în una asemenea ei,
regasim aceeasi spirala de la care am pornit rotita fata de prima cu un anumit unghi.
Jacob Bernoulli a ramas asa de incantat si de uimit de aceasta proprietate pe care a
descoperit-o chiar el prin 1680, 1690, incat a cerut ca, pe piatra mormantului sa-i fie
sapata spirala logaritmica cu inscriptia:"Eadem mutata resurgo" adica:" Ma transform,
ramanand aceeasi. ". Ciudat este ca pana si ochiurile unui paun, cand acesta isi
desface coada în toata splendoarea ei, se aseaza dupa doua spirale logaritmice.
Constructia spiralei are la baza tot raportul de aur. Pentru a construi spirala de aur
avem intai nevoie de tringhiul, respectiv dreptunghiul de aur .


Ca segmentele ale caror lungimi sunt în sectiune de aur starnesc instinctiv
sentimentul de armonie, au observat-o multi. Exemplul cel mai cunoscut si plastic
totodata este linia care desparte marea de cer. Aceasta linie nu e niciodata asezata la
mijloc, ea e asezata în asa fel incat grosimea celor doua benzi sa fie una fata de alta în
raportul sectiunii de aur. Acest exemplu il alege si Timerding:"Ochiul " spunea el, comparand
grosimea benzii mai inguste cu a celeia mai late, taie în gand o grosime din
banda lata cat este grosimea celei inguste si atunci obtine o banda care satisface
aceeasi proportie, de unde impresia de repaus, de constanta, de siguranta, intr-un ritm
continuat în mod nedefinit! Sectiunea de aur se impune deci ori de cate ori doua parti
consecutive fac parte, printr-o noua subdiviziune, dintr-o progresie geometrica,
reunind astfel triplul efect al echipartitiei, al succesiunii si al proportiei continue .
Folosirea sectiunii de aur nu-i decat un caz particular al unei reguli generale, a aceleia
de revenire la aceeasi proportie, în detaliile unui ansamblu".

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 01:21 PM

"Natura si sectiunea de aur par legate, ca si cum sectiunea aceasta ar fi parte din
natura. Armonia nu-i altceva decat coexistenta normala si deci fericita a lucrurilor sau
a fiintelor. Reprodus de mii si mii de ori de-a lungul mileniilor, în diferite forme din
lumea plantelor si animalelor, ochiul omenesc s-a deprins raportul taieturii de aur din
mosi-stramosi si de aceea ii place instinctiv, fara sa mai intrebe de ce. Tot asa s-a
obisnuit cu planul de simetrie vertical pe care il vede în corpul lui sau al celorlalte
animale si uneori al plantelor. Nici un artist nu ar indrazni sa introduca intr-un
monument un plan de simetrie orizontal. La fel si în arhitectura; lasand deoparte
detaliile de decorare a suprafetelor cladite, ochiul omenesc este influentat, în primul
rand, de raportul dintre volumul construit si acela al spatiului care il adaposteste.
Modul de repartitie al greutatilor va starni în el sentimentul frumosului, al echilibrului,
al armoniei, sau nu. Vitruviu atragea atentia, în cartea lui despre arhitectura, atat
asupra acordului care trebuie stabilit intre partile unei cladiri cat si ale acestora fata de
ansamblu.

Oare modulorul lui Le Corbusier detine secretul armoniei??? Eu asa cred.
Luand omul ca etalon, asa cum au facut-o de altfel si în antichitate, dar folosind o alta
lege a cresterii organice, aceea care i-a permis sa afle numarul de aur corespunzator
dimensiunilor cerute de epoca moderna, el a stabilit o noua scara de proportii, pe care
o numeste modulor. Modulorul are toate sansele sa redea arhitecturii armonia
corespunzatoare noilor conditii, pastrand totodata caracterul seninatatii interioare din
operele clasice. Grija de capetenie a lui Le Corbusier a fost ca, schimband etalonul sa
tina seama, în distributia dimensiunilor, de acelasi raport al sectiunii de aur. Etalonul
lui Le Corbusier este un segment egal cu inaltimea unui om mijlociu stand în picioare
si avand un brat un brat ridicat, adica 216 cm. In acest caz, ombilicul imparte acest
segment în doua parti egale de 108 cm. Tinand seama ca unul dintre cele doua
segmente de 108 cm este impartit(aproximativ) în sectiunea de aur prin lungimea de la
varful degetelor la cap(41. 5) si de la cap la ombilic (66. 5), se formeaza astfel un sir
aditiv:
41. 5, 66. 5, 108, 174. 5….
care reprezinta scara modulor

Totusi Le Corbusier are grija sa atraga atentia asupra unui fapt spunand:
"Modulorul nu da talentul si, inca mai putin, geniul. El nu subtiaza ceea ce nu-i subtire;
el ofera doar placerea si increderea care poate rezulta din folosirea masurilor sigure".
Arta cere ceva mai mult decat selectivitate, abilitate, organizare sau principii
descoperite si formulate matematic. Modulorul ramane un instrument, o dalta în mana
sculptorului care va realiza opera. ."

Trimis de: The Dude pe 6 May 2010, 02:37 PM

MmmmDa....

Dreptunghiul de aur, numarul de aur, sectiunea....
In practica, adica redus strict la cazul fotografiei numim asta aranjare in cadru si o realizam dupa "linii de forta" sau dupa "regula treimilor".
Si functioneaza astfel:

"Trageţi două linii imaginare pe cadrul imaginii astfel încât să îl împărţiţi in trei secţiuni egale, atât pe orizontală cât şi pe verticală. Intersecţiile celor patru linii se numesc punctele de forţă (A,B,C,D) iar cele două linii verticale, linii de forţă. Este ştiut că subiectele situate într-unul din aceste puncte (sau pe una din cele două linii) atrag cel mai uşor privirea, imaginea căpătând astfel mai multă forţă. Plasarea subiectului (sau a elementelor principale ale compoziţiei) pe centrul imaginii sau în extremitatea cadrului este fie monotonă, obositoare fie creează un dezechilibru profund."

Trimis de: The Dude pe 7 May 2010, 07:14 AM

Asadar, regula treimilor (Rule of Thirds...ce bine suna in engleza) este cea care genereaza liniile si punctele de forta ale unei imagini in sistemul conventional. Altfel spus, mai pe intelesul tuturor, liniile de forta.."sau linii tensionale, incordate, a) directii sau sensuri care, ascunse sub cromoformele compuse, creeaza tensiuni vizuale atenuate, descarcate in cuprinsul plan al spatiului compus, sublinuindu-i suprafata-suport prin concesii formice reciproce de genul aplatizarilor si deformarilor expresive; b) directii sau sensuri vizuale care, din contra, accentuand - pana la exacerbare - tensiunile prin erarhizari de adancime cu discontinuitati sau suprapuneri partiale, dau iluzia spargerii cadrului."

Iar "In esenta, regula treimilor spune ca cele mai dramatice si mai interesante imagini se obtin atunci cand elementele importante dintr-o fotografie sunt amplasate pe liniile sau in punctele de forta. Desi este tentant sa incadrezi cel mai interesant element in centrul fotografiei, acest lucru nu este o idee buna pentru ca rezultatul va fi o imagine statica, banala, ce nu va trezi interesul privitorilor. Atentie! Ce-i prea mult nu-i sanatos nici in cazul acestei reguli: a nu se amplasa doua elemente importante pe aceeasi linie de forta pentru ca vor sfarsi prin a-si anula unul altuia efectul vizual."



Dispunerea liniei orizontului in mijlocul unei imagini rupe practic cadrul in doua creeind privitorului o stare de confuzie si de disconfort artistic. Variantele alternative de asezare a orizontului dupa una din liniile de forta dau valoare si tensiune unei imagini care altfel s-ar pierde in platitudine si in comun.

Trimis de: The Dude pe 7 May 2010, 07:28 AM

"Mai trebuie luat in considerare felul in care ochiul uman „citeste” o imagine. O face in acelasi mod ca si atunci cand citeste un text, si anume privirea cade pe zona vizibila intr-o traiectorie sub forma literei Z. Adica incepe din stanga sus, merge orizontal pana in coltul din dreapta sus, de unde coboara in diagonala in coltul din stanga jos si se opreste si coltul din dreapta jos. Elementele care se gasesc la inceputul acestui traseu vizual vor avea o importanta mai mare fata de cele de la sfasitul sau. Mai mult, daca pe acest traseu sunt plasate elemente semnificative, pe langa subiect, ele vor distrage atentia de la acesta, reducand impactul vizual al imaginii."

Trimis de: The Dude pe 7 May 2010, 08:56 AM

Poate ar fi trebuit inceput exact cu asta:

http://www.foto-magazin.ro/dictionar.php

.....dar cum se spune: niciodata nu-i prea tarziu, nu-i asa ???

Trimis de: The Dude pe 7 May 2010, 09:34 AM

Alegerea Luminii sau Iluminarea...

Nu cea spirituala ...ci cea din fotografie. Dupa Jim Goldstein (fotograf reputat) ar fi de noua feluri:

"Se stie ca fotografia se bazeaza in principal pe modul de manipulare a luminii, insa, de cele mai multe ori, tindem sa ne concentram asupra subiectului lasand in plan secund lumina focalizata. Devine aproape un reflex sa acordam atentie prioritara oricarui lucru unic sau deosebit in detrimentul iluminarii. Insa trebuie tinut cont de faptul ca iluminarea poate transforma fotografia intr-un succes sau intr-un esec total. Si pentru ca "ora de aur" nu este singurul moment al zilei in care poti realiza fotografii grozave, iata cateva tipuri de iluminare asupra carora fotograful Jim M. Goldstein atrage atentia in articolul sau "Bucura-te din plin de vremea rea":

Iluminarea laterala - asigura un contrast puternic, poate crea umbre lungi si confera adancime imaginii. De asemnea, poate adauga dramatism fotografiilor de arhitectura si portretelor.



Iluminare din spate - ideala pentru realizarea fotografiilor cu siluete. In combinatie cu ceata, fumul sau praful antrenat de curentul de aeraj, poti obtine efecte de iluminare dramatice.


Iluminare pe muchii - atunci cand lumina cade in unghi ascutit, poate crea zone de intensitate luminoasa de-a lungul muchiilor subiectului tau, asigurand astfel un contrast puternic, abrupt, ce evidentiaza foarte bine formele. Este indicata folosirea acestul tip de iluminare in cazul scenelor de natura, precum si in cazul nudurilor.


Lumina ambientala - forma de iluminare slaba, indirecta, care este adesea reverberata dintr-o suprafata in alta. Desi asigura o luminozitate redusa a subiectului, fiind de cele mai multe ori ignorata de fotografi, acest tip de iluminare se muleaza foarte bine pe genul de fotografie peisagist.



Lumina slaba sau difuza - este difuza, furnizand o iluminare neteda, uniforma. Reduce contrastul si minimizeaza umbrele, fiind astfel excelenta pentru potrete, cadre la scara macro si pentru fotografia in natura.


Lumina contrastanta - este directa si intensa ca luminozitate, creand un contrast foarte mare. Portiunile de mare intensitate luminoasa pot atinge niveluri destul de inalte in conditii de iluminare contrastanta, asa ca trebuie acordata o atentie speciala acestora, atunci cand se foloseste aceasta expunere. Poate fi aplicata oricarui gen fotografic.


Lumina concentrata de reflector - poate crea umbre si contraste puternice si poate conferi accente dramatice oricarui gen de fotografie.
Iluminare artificiala - poate fi generata printr-o varietate de lumini de studio, si poate avea un caracter intern sau extern unitatilor de blitz. Poata fi aplicata cu succes oricarui gen fotografic, asigurand un mare grad de flexibilitate si posibilitati creative.


Alte combinatii de iluminari - nu exista o regula stricta in ceea ce priveste combinarea tipurilor de iluminari. Ramane la latitudinea fiecaruia sa gaseasca un tip de iluminare creativa potrivita subiectului ales."



"La fel cum a gasi si a vedea un subiect presupune o provocare, la fel este si gasirea unei iluminari care sa rezulte in realizarea unor fotografii dramatice.
Ora de aur este intotdeauna luata ca punct de referinta pentru realizarea unor fotografii grozave, insa nu este singurul moment al zilei in care se pot face fotografii cu o iluminare dramatica. Pentru a-ti antrena ochiul sa perceapa lumina dramatica, precum si diversele ei variatii, implica ceva exercitiu."

Trimis de: The Dude pe 7 May 2010, 06:52 PM

Odata, cu ceva timp in urma, ma aflam in platoul de film al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica Ion Luca Caragiale. Trebuia sa facem niste lucrari de construcii si ma aflam acolo in acea calitate. Dl. Profesor Balasoiu, directorul Universitatii ne-a purtat de colo, colo, sa ne explice ce vrea. In platou se aflau trei sau patru decoruri. Asa cum le stie toata lumea: camere confectionate din panori de recuzita, multe piese de scena, butaforie...Una din camere imita perfect subsolul tehnic al unei cladiri: tevi suspendate, vane, manometre...Toate confectionate din zapada artificiala vopsita in negru. Alta era o celula de puscarie. Peretii din stanca erau pictati pe panza, iar gratiile erau din cozi de matura. Totul destul de putin convingator. Daca te infigeai mai tare se alegea praful de ea, insa privita de la distanta chiar parea o fortareata impenetrabila.

"Totul este iluzie !" ne-a explicat Profesorul.."Asta este filmul: o magie, nimic din ce vezi nu este adevarat: totul e contrafacut. Totul nu e decat o poveste"

Asa e si cu fotografia. De la un cap la altul..Cu ajutorul opticii, al luminii, al incadrarii...Cu ceva machiaj, cu filtre, cu fotoshopul, poti face ca ceva ce nu exista sa devina imagine. Pe vremea cand faceam cu precadere fotografie glamour, un mentor cicalitor pe care am ales sa il urmez imi spunea mereu: "In meseria asta nu exista femei frumoase sau urate. Exista numai fotografi prosti" Eu insa ziceam ca asta cu adevarata provocare care consta in a reusi sa faci dintro fata cu un aspect modest un super fotomodel e doar o snoava. Credeam ca sunt persecutat si ca mereu imi sunt lasate numai mie toate bocciile si toate babaciunile..Nu era asa. Nicio femeie nu arata prea bine sub reflectoare. Ca sa fiu sincer mai toate arata nashpa. Daca se si dezbraca lucrurile se complica inca si mai mult.

Si atunci cum se face ca cele mai frumoase femei sunt cele din fotografii ??...poate pentru ca astea nu vorbesc niciodata

..Nu, nicidecum: ci pentru ca totul este iluzie in fotografie. Fotografia nu reda niciodata realitatea ci doar o imagine prelucrata a ei.

Trimis de: The Dude pe 7 May 2010, 07:52 PM

Fiind o iluzie fotografia este asadar inselatoare.

Spuneam mai devreme ca cei mai multi dintre tinerii aspiranti la fotografie cad in aceasta capcana. Vad pe internet poza reusita a unui apus de soare, de exemplu. Sub aceasta impresie, la primul asfintit se si posteaza cu trepiedul pe incadrarea aleasa, una care sa semene cel mai bine cu ce au vazut, si trag sute de cadre, cu sute de setari diferite. Pleaca apoi descumpaniti ca nu au reusit nici pe aproape ceva asemanator cu ce si-au propus. Seara, in fata laptopului, dupa ore de speculatii si interpretari, cu asteptarile mult modificate si la alte standarde sfarsec prin a se multumi cu cateva fotografii, de multe ori fara legatura cu scopul sedintei. Sau inca si mai rau isi altereaza simtul critic modificandul dupa masura posibilitatilor.

De aceea fotograful trebuie sa stie ca atunci cand admira fotografia facuta de un maestru el nu admira o situatie deosebita surprinsa de maestrul sau, ci admira interpretarea pe care acesta o da unui segment din realitatea sa.






Vedeti aceste fotografii ??
Credeti ca puteti face la fel intr-un studio...Eu zic ca nu.
E atata tehnologie, atata aparatura, atatea cunostinte in spatele acestor fotografii ce par instantanee, ori ce par realizate cu una, doua, surse de lumina ..
Poate ca ati putea face cu mijloace mai putine ceva apropiat. Cineva mai putin instruit ar putea sa nici nu vada diferenta..insa ea va exista si va fi evidenta
pentru ochiul care stie sa vada.

Asa ca ce alegi sa faci ?
Copii mai bune sau mai rele dupa reusitele accidentale ale altora ?
Sau sa eliberezi artistul din tine oferindu-i mijloacele de care are nevoie sa se exprime liber ??
Really my friend, eu nu cred in jumatati (cred in treimi asa cum am mai zis)..
Renunta asadar sa faci o poza frumoasa pentru ochii altora ori una care sa multumeasca subiectul.
Fa o poza frumoasa pentru tine, dar mai inainte fa in asa fel incat sa ai foarte clar in minte in ce consta frumosul tau.

Trimis de: The Dude pe 9 May 2010, 06:29 PM

Mai e ceva cu fotografia.
O dimensiune a ei care ne fascineaza.
Fotografia este un martor fidel (am ocolit voit cuvantul onest).
Este fidel pentru ca ea retine ceea ce ii spunem noi sa retina si cum ii spunem noi sa retina.

Psihologi si psihanalisti sustin in cea mai circulata dintre teoriile lor ca omul are nevoie in existenta lui de martori.
Pentru asta cautam prietenii, pentru asta ne casatorim si tot pentru asta nu putem trai in izolare.

Avem nevoie de martori care sa certifice calitatea gesturilor si actiunilor noastre. Avem nevoie de ei pentru ca ei sa poata relata povestea noastra. Chiar procreem tot din acest motiv, anume acela de a nu disparea cu totul atunci cand va veni vremea sa disparem.

Ca si amintirile, fotografiile fac sa mai fie inca o data ceea ce nu mai este...

Asta il face pe fotograful constient de valoarea gestului lui riguros si responsabil.

Peter Hammill spune in unul din cantecele sale ca fotograful e un fel de magician in spatiu si timp...mai exact un dealer ce actioneaza in spatiu si in timp


"Pretty keen - yes, my hobby keeps me busy
and if I talk to myself, what's the crime?
In the darkroom I am a dealer in space and time....
When all memory is mellowed,
when the photograph is yellowed,
still it never lies

Fixing memory chemically,
holding time on the stop-clock,
hanging back from that last frame
just in case it didn't show you
in the way I used to know you...
I thought you'd always stay the same.
(But you won't.)."

Trimis de: Erwin pe 10 May 2010, 12:38 AM

Cum ţi se pare poza asta? Ce este greşit la ea şi ce este bine? Cred că am căzut foarte adesea în capcana unor clişee, din dorinţa de a surprinde pur şi simplu ceea ce văd, fără a încerca nimic artistic:

http://img202.imageshack.us/img202/2280/img039t.jpg

Trimis de: The Dude pe 10 May 2010, 06:03 PM

Multumesc de intrebare Erwin.
Asta aduce in discutie cateva reguli esentiale ale artei.
Pentru ca citesc mult am dat peste o gramada si nu intamplator si nici la indemana oricui, le-am gasit chiar pe cele mai potrivite...E un secret pe care am de gand sa il impartasesc aici.

...da nu acum.

Poza ta poate fi comentata in doua feluri, la acest moment al expunerii.

Primul set de comentarii sau punct de vedere:

Ai intuit exact valoarea artistica a subiectului abordat. Peisajul este unul de belvedere si place ochiului atunci cand el il intalneste natural, in padure, intr-o drumetie. Tehnic fotografiei in sensul clasic i s-ar putea imputa unghiul de poza ales si exploatarea superficiala a razelor de lumina ce tratate corect ar putea avea un efect mirific atunci cand cad strecurandu-se prin coroanele arborilor. In sensul clasic te-ai fi putut juca putin cu ele, tot asa, cautand alte unghiuri sau asteptand momente mai potrivite ale luminii. Desi nu stiu exact cum era acolo, in situatii din astea e bine de incercat si cu un wide..desface foarte mult cadru...Apropo de ce ai incadrat-o asa ? Cropul ala omoara foarte mult din expresie..

Altfel: un loc bine identificat, expunere justa (nu te lua dupa histograma)...cliseul de care vorbesti ca si greseala de a ii cadea prada sunt prezente

Al doilea

In ziua de azi se vorbeste insa tot mai putin de stilul clasic de fotografiere. Cineva ar putea pune toate scaparile tale de mai sus pe seama unei subtile tentative de a personaliza poza prin incalcarea sabloanelor. Daca alegem sa comentam din acest punct de vedere atunci ea e prea saraca...O poza care isi propune sa introduca o astfel de abordare trebuie sa ofere in mod echilibrat elemente clasice si note personale. In felul asta ochiul critic avizat va pricepe ca ceea ce pare o greseala este de fact negarea unei reguli..valoarea artistica va creste.

Concluzii.

da, e un cliseu...e bun pentru exercitiu, dar nu ajunge ca sa te exprimi, pentru ca nu vi cu ceva nou ci doar citezi pe cineva.
Internetul e plin de poze cu luminsuri si paraiase surprinse din toate unghiurile posibile.
Nu zic ca atunci cand dai peste un asemenea loc sa il eviti. Spun doar ca atunci cand te decizi sa abordezi un subiect atat de dezbatut trebuie sa te straduiesti al dracului de tare ca sa scoti din el ceva care nu s-a mai scos...sa spui prin el ceva ce nu s-a mai spus.

Eu nu l-as fi fotografiat.
Dar daca as fi facut-o as fi facut-o "in style"
Cu proiectoare dedolight care sa creeze raze de lumina pe care sa nu le mai astept de la mila naturii. Cu multe blende ca sa controlez si ce vine de la soare.
Cu unghiuri total neortodoxe (baza paraului, varful unui copac sau oricum cu o camera suspendata pozand in plonjon, sau invers in racursi), cu obiective wide si ultrawide (aici e o limita a mea...mai exact un blocaj). La cat verde e acolo as fi umblat cu filtre la greu si ca sa imi fac sarcina si mai grea as face poza cu deschiderea cea mai mica.


Acum, Erwin...noi ne cunoastem de multa vreme si spunandu-ti toate astea eu am contat pe relatia noastra. Multe lucruri isi spun oamenii unii altora, dar numai prietenul ii spune prietenului despre greselile lui. N-am vrut sa iti ranesc sentimentele in vreun fel..cum am mai spus: e doar o parere poti sa o iei in seama sau poti sa o ignori....da fara nicio suparare de nicio parte

Trimis de: Erwin pe 10 May 2010, 10:57 PM

Of course, my friend!
Am cerut anume o critică, tocmai pentru a învăţa. Într-o drumeţie ca aceea, făcută în scop de relaxare nu cari cu tine toate sculele alea, căci intenţia nu era una profesională sau de artă... N-am făcut nicio prelucrare asupra imaginii, niciun crop, nicio încadrare studiată măcar. E un instantaneu, cu setări "AUTO" ale camerei bridge. E o imagine brută, aşadar, din care s-ar putea face un crop şi aplicând filtre în Photoshop pentru a obţine ceva mai artistic...

Când e vorba de instantanee, îmi este mai uşor să fac poza cu auto, focus pe centru şi s-o decupez ulterior:

originalul:


crop:

Trimis de: Marduk pe 11 May 2010, 06:45 AM

Realmente incepe sa-mi placa, "crop" de mult asteptam sa incepeti discutiile despre prelucrarea digitala, Photoshop si alte chestii din astea. Deci "crop" mareste un detaliu din context, il scoate in evidenta? Scuze dar am sa va bombardez cu intrebari de genul asta deoarece chiar vreau sa inteleg ceva.

Trimis de: The Dude pe 11 May 2010, 07:06 AM

nope...cropul e decupajul. Zoom out e marire si zoom in micsorare..

Trimis de: Marduk pe 11 May 2010, 07:15 AM

Erwin ce a decupat, fluturele? sau a marit atat fluturele cat si spatiul inconjurator?

Trimis de: The Dude pe 11 May 2010, 07:43 AM

Din cate vad a facut un zoom, nu un crop
in mod automat zoom-ul presupune renuntarea la o parte din cadru. Crop-ul e atunci cand intreaga incadrare e modificata prin desupajul imaginii

Trimis de: exergy33 pe 11 May 2010, 05:24 PM

La sugestia lui Marduk adresez aici o intrebare pusa cu mai mult timp in urma :

Trimis de: Erwin pe 11 May 2010, 11:02 PM

În realitate am făcut un crop, dar apoi ambele poze le-am uploadat pe imageshack, redimensionându-le la 800x600 pentru a fi potrivite pe forum. Aşa a apărut acel zoom.

exergy, in Photoshop CS5 există nişte filtre, nu sunt specialist în prelucrări, dar unul dintre filtre ar putea fi chiar ceea ce cauţi. S-ar putea să rămână o pată, un fel de umbră a ceea ce a fost înainte numărul. Caută tutoriale pe youtube referitoare la aplicarea unor corecţii. În caz că vrei să corectezi data, să fie cea reală, ai putea edita manual poza, pictând alte cifre în loc... muncă de chinez bătrân...

de pildă aşa ceva:

Trimis de: The Dude pe 12 May 2010, 08:49 AM

Nici eu nu sunt specialist in editare.

Dar, in Capture NX e simplu sa extragi un detaliu. Ii dai lasou si remove. Am scos asa elemente importante din cadru (o barca, un stalp de iluminat).
In Photoshop poti si cu brush, iar in Corel o iei pixel cu pixel. Rezultatele sunt aceleasi (mai mult sau mai putin). In locul datei ramane fondul care se afla in spatele ei.

Iarasi, poti sa ii faci crop. Adica sa decupezi din cadru zona care contine data.

Acum, daca as sti cu ce aparat ai lucrat poate ca ar fi mai simplu. Multe aparate foto digitale transmit informatiile astea separat. Desi tu le vezi suprapuse ele sunt doua imagini ce se pot disocia la printare. Mai toate aparatele digitale se vand cu programe de editare si/sau stocare. Acolo cauta optiunile astea.

Trimis de: exergy33 pe 13 May 2010, 08:28 AM

Folosesc Canon PowerShot A1000 IS.
Nu reusesc sa gasesc CD-ul insotitor. Am dat casa peste cap si tot degeaba.

Va multumesc pentru sfaturi. Azi am ceva mai mult timp la dispozitie, deci voi incerca sa pun in aplicare metodele propuse .... .

Trimis de: The Dude pe 14 May 2010, 07:08 AM

Nu le am cu Canon, dar e firma care se respecta. Mai mult ca sigur poti scoate data din setarile aparatului. Cauta pe net. La Olympus de exemplu, cu seria aparatului ai acces free la toate softurile...sau asa era intr-o vreme ca n-am mai apelat demult.

Oricum in Photoshop ai o multitudine de variante, si erase merge...
Un sfat lucreaza pe formatul initial adica dai 100%. Corectiile astea se fac cel mai bine asa.
Succes

Trimis de: exergy33 pe 14 May 2010, 07:40 AM

Mi+am resetat aparatul. La asta ma pricep ...
Problema mea e ca vreau sa scot data de pe unele fotografii pe care deja le-am descarcat pe hardul compului.

Photoshop nu am caci, foarte ciudat, m-am atasat de Corel. Din cind in cind mai fac unele pozne grafice.

Cred ca in final va trebui sa-mi instalez si Photoshop.

Trimis de: The Dude pe 14 May 2010, 07:55 AM

Merge si in Corel.
Ma uit diseara si iti spun exact cum.

Trimis de: The Dude pe 14 May 2010, 07:31 PM

E belea ...
Cu cropul nu vrei tu.
Trecandu-le in hard, cine stie cu ce program nu se poate spune cum le-ai preluat, dar pare sa fie sigur ca ai preluat imaginea gata compusa.
In Corel nu poti decat pixel cu pixel. Munca titanica cu rezultate modeste pentru ca va fi greu sa reconstitui culoarea fiecarui pixel. Mai poti sa pui un dreptunghi deasupra de culoarea fondului, asta daca ai norocul ca zona in care apare data sa aiba un fond continuu si uni.

In Photoshop cu erase sau cu brash pare sa fie unica optiune, pentru ca programul cature nx nu prelucreaza decat fotografi nef (adica facute cu aparate nikon)corespondent la raw si asta numai daca pozele au fost fotografiate in acest format.

Trimis de: The Dude pe 14 May 2010, 08:11 PM

Revenind la compozitie:

Dar cum putem afla cel mai bine care sunt subiectele ce merita fotografiate ?

Pe vremea cand mergeam la scoli eram intrigat si ofensat de pretentia profesorilor de a ii pune pe copii sa faca "compuneri". Mai tarziu la faculta ma scotea din sarite obligatia studentilor de a proiecta. Pentru mine astea erau daruri divine care nu se puteau realiza la comanda. Mi-a trebuit ceva vreme sa pricep ca sistemul dezvoltase o intreaga tehnica pentru a imi forta mintea sa fie inventiva. Una care functiona.

Nici cu pozele nu-i diferit.
Trebuie doar sa observi cu atentie lucrarea naturii si daca sti cum se face asta atunci intelegi care sunt locurile in care ea chiar s-a straduit sa faca ceva deosebit si unde a facut doar treaba de mantuiala. Se spune ca ostoita de atatia ani de experimente natura n-ar prea da rasol, ceea ce este fals. Vad chiar si pe acest site cum cineva a ales un cadru cu un pom inflorit. Cadrul ala e aproape inexpresiv.

Desigur un copac inflorit e o minune in sine ( "...caci mugurul fraged dovedeste/ ca moarte de-a pururi nu este.."). E o uriasa izbanda insa din punctul de vedere al Primaverii el e doar rutina. Nu e suficient ca poza sa depuna marturie ca l-am intalnit pentru ca ea sa poata transmite si vibratiile care ne-au frisonat atunci cand lucrul asta s-a petrecut. E nevoie de elemente ajutatoare care sa reconstituie momentul, pentru ca atunci cand am fost emotionati de imaginea copacului au fost foarte multe elemente care au concurat la producerea starii de emotie. N-a fost numai copacul. El singur ne-a ramas, dar nu a fost doar el.

Un cer albastru insorit, iarba proaspata ce nu a apucat sa se ridice..poate un roi de gaze, mireasma aerului de primavara, adierea vantului...Buna dispozitie, placerea companiei in care ne aflam, euforia unui pahar baut inainte, puternicul sentiment de incredere pe care momentul deosebit sigur ni l-a transmis....toate au contribuit.

Fotografia trebuie sa refaca acea atmosfera fie replicand fiecare element identificat, fie sugerandu-le pe cele pe care crede ca nu le poate replica...

Trimis de: The Dude pe 15 May 2010, 03:10 PM

Asadar avem nevoie de o educatie artistica care sa ne permita sa recunoastem in natura modurile de manifestare ale artei.
Numim efectul acestor manifestari: estetica. Strict teoretic estetica e o confruntare intre arta si realitate, sau mai exact interactiunea dintre cele doua.

Pe calea dobandirii unei eduactii artistice o alternativa simpla si la indemana, o scurtatura, este aceea de a prelua nemestecat ceea ce e confirmat ca fiind "de calitatea". Am vorbit deja despre ea..Internetul o incurajaza puternic. La fel si comoditatea si superficialitatea.

O alta cale e cea clasica: studii de specialitate. Sunt costisistoare, dureaza, nu au intotdeauna efectul scontat si cer foarte multa perseverenta...Arta neputand fi incorsetata in reguli si norme precise, cineva ar putea afirma fara sa greseasca prea mult din punctul de vedere al teoriei artei, ca ele ar fi in mare masura inutile. Cale studiului academic e inurajata de orgoliu si de ierarhia sociala.

Regulile artei ar trebui insa cunoscute de orice aspirant la titlul de artist, macar pentru ca ele sa il poata ajuta pe acesta sa isi exprime opinia critica fata de ele.
Am mai vorbit si de asta.

Va propun insa o cale de mijloc. Cea experimentala. Fotografia digitala o permite cel mai bine intre toate celelalte forme ale artei.
In plus ea inglogeaza elemente din celelalte metode si da voie ca aprofundarea sa se poata face pana la gradul pina la care asipirantul are disponibilitatea necesara.

Cea mai buna intre tintele alese ar fi, dupa parerea mea, recunoasterea din partea celorlalti.
E doar un sfat.

Pe scurt: va propun sa deveniti artisti prin intermediul fotografiei.
Un excelent mijloc de exprimare, usor de asimilat, inca si mai usor de dezvoltat; cu infinite posibilitati si nemarginite satisfactii.

Nu in ultimul rand o excelenta masura profilactica, ori de terapie pentru a trata (preveni) efectele unor vremuri vitregi, sau daca nu, macar de a le mai indulci putin.

Trimis de: Erwin pe 15 May 2010, 03:21 PM

Aşa este, The Dude! Ai pus degetul pe rană!

Trimis de: Marduk pe 20 May 2010, 03:29 PM

Ce parere ai de acest aparat ?

Trimis de: The Dude pe 22 May 2010, 05:33 PM

Aparat german de prin 1945 pe format 6x6.
Introduce pentru prima data un obiectiv cu doua elemente diferite, vizorul supraretajat si ideea de "compact".
Surprind si diafragmele alese. Pentru astea toate a fost considerat revolutionar la vremea lui.

Eu zic ca e modest ca etapa in evolutia aparatelor foto, dar important ca produs. Se foloseste cu succes si in zilele noastre.
E o piesa ravnita de colectionari, exemplarele din Allesa si Jewl merg pana la 5000 de euro.
Am vazut unul si pe okazii.ro


Apropo, la cum stau lucrurile pe aici cineva ar putea scoate un venit frumusel din comertul cu astfel de antichitati.
La noi am vazut un aparat cu 150 de euro, care dincolo se da lejer cu 2000.
Dar trebuie sa bati targurile si conditie obligatorie aparatul trebuie sa fie functional.

Trimis de: Marduk pe 22 May 2010, 05:47 PM

Vrei sa spui ca am in biblioteca 5000 de euroi?

Trimis de: The Dude pe 22 May 2010, 06:55 PM

Hai sa facem o mica recapitulatiune.

Alegem genul de fotografie; sa presupunem ca avem de facut o poza a unui peisaj static.
Alegem cadrul cu aproximatie. Tinem cont aici de contrastele de culoare.
Alegem punctul de statie cu mare grija, astfel incat lumina sa fie din spate sau din lateral.
Alegem obiectivul aparatului si stabilim ferm cadrul ce urmeaza pozat
Facem reglajul balansului de alb pentru acest cadru.
Stabilim parametrii expunerii:
-diafragma in functie de adancimea de camp si de influentele pe care ea le introduce in ceea ce dorim sa fotografiem.
- valoarea ISO
- timpul de expunere va fi functie de diafragma aleasa.
Organizam compozitia dupa regula treimilor. Daca se preteaza stabilim unde si cum putem interveni cu adausuri de lumina prin blende sau blitz.
Tragem un cadru si observam ce se intampla.
Aplicam compensatii la expunere si corectii la compozitie.


gata....


Intrucat constat ca sunt intrunite conditiile necesare, putem trece acum la latura interactiva a topicului.

Am intalnit metoda asta in mai multe randuri si de fiecare data ea s-a dovedit utila si eficienta.
Am sa iau acum cazul celor de la UNATC (universitatea de arta teatrala si cinematografica).
Pentru a se familiariza cu compozitia, dar si pentru a isi sedimenta relatia cu esteticul, studenti la regie dau un examen de fotografie.
Nu as putea pune mana in foc ca numai ei sunt supusi acestui tratament extrem de instructiv

Iata unul din biletele de la examen:

"Realizati o fotografie care sa contina cinci subiecti si cu efect de zi"

Rezolvari posibile:

A.Fotografie in locatie. Picnic la iarba verde. Compozitie cadru: doua personaje, un el si o ea, peisaj belvedere in background, fata de masa cu produsele de rigoare in asemenea situatii, un catel vagabond care da tarcoale. Subiecti: 1. Profilul doamnei ce tine un pahar in mana, 2. Un copac, 3. Cosul care e intr-un echilibru precar pentru ca a fost neatent asezat (introduce o tensiune in imagine) 4. Catelul pe care incercam cu diverse tentatii sa il aducem in atitudini cat mai expresive, 5. Domnul pe care il vedem numai din spate. Tehnica: plasarea celor cinci subiecti in zonele de intreres ale imaginii (centrele de forta) asta are sa le dea caracterul de subiect. Rezolvare la cerinta efect de zi: utilizarea unui filtru de difuzie, sau a unor blende care sa evidentieze chipul subiectului, cosul si paharul tinut de doamna

B. Pista de popice de la tara, in aer liber. Patru popice colorate diferit aflate in picioare si situate pe liniile de forta; alte cateva cazute la pamant, o bila diforma din lemn care sta oprita intre ele (ochiul incearca sa caute o explicatie a raportului dintre ea si popicele cazute...prezenta ei in cadru e anormala). Efectul de zi dat din blenda sau din filtru pastel

C. Cadru in studio. Recompunerea unei organizari dintrun tablou clasic. Acesta de exemplu:



Se reconstituie. Se ia una bucata fotomodel, se imbraca si decoreaza adecvat, se aseaza pe canapea. ...etc. efectul de zi din iluminat de sus cu reflector si softbox.
Pentru pasajele ce nu pot fi reconstituite se cauta solutii care sa rezoneze (sa conduca la acelasi efect pe alte cai)

Clar ??

Tema pentru cei ce urmaresc topicul:

"Realizati o fotografie care sa contina trei subiecti si cu efect de seara"

Asteptam cu un interes plinde speranta propunerile dumneavoastra fie descriptiv, ca in exemplul dat de mine fie prin fotografia propriu zisa realizata conform cerintelor

Trimis de: The Dude pe 22 May 2010, 07:11 PM

Foarte probabil daca este intr-o stare buna inspre excelent (poate face poze si obiectivul nu e zgariat sau lovit) si daca are toate accesoriile (nu stiu care ar putea fi).

Apoi trebuie sa sti cui sa te adresezi...exista colectionari pe net. Cauta-i si ii vei afla.

Pe aici pe la noi il dai usor cu 50 de euro in targ.

Acum, trebuie sa mai sti ca valoarea lui nu coincide intotdeauna cu pretul pe care il poti incasa. Mai ales in conditiile actuale..

In locul tau as continua sa ma interesez si as astepta un moment mai bun.
In cazul asta timpul lucreaza pentru tine.

Trimis de: Marduk pe 23 May 2010, 01:59 PM

Prefer sa-l pastrez mai ales ca am facut fotografii cu aparatul respectiv, ce mi-a placut, am descoperit mai tarziu, ca in interiorul butonului care declaseza diafragma se poate conecta un cablu declansator in cazul in care folosesti aparatul pe trepied.

Trimis de: Erwin pe 23 May 2010, 11:36 PM

Dintre toate subiectele unei fotografii, cel mai dificil de prins mi se par a fi norii sau curcubeul. Care ar fi recomandările de reglaje potrivite?

o încercare de azi, fără pregătire prealabilă, cu un pic de post-procesare în gimp (reglaj contrast, luminozitate, balans de alb şi crop):



detalii: timp 1/500sec, diafragma: F/2,7, distanţa 6mm (echivalent 35mm=38mm), ISO 100

Trimis de: The Dude pe 24 May 2010, 07:54 AM

Cea mai simpla solutie consta in utilizarea http://www.cokin.fr/filtres7.html?=#195 filtru, sau a unuia cu aceiasi functionalitate de la alt producator. Pui fitrul si pe orice pozezi apare curcubeul. Daca sti sa apreciezi corect lumina se pot obtine efecte dramatice, net superioare oricarei situatii reale.

Nori sunt relativ usor de pus in evidenta tot cu ajutorul filtrelor, asta cu conditia ca ei sa existe.

Nu era chiar randul lor dar daca tot ai adus vorba trecem si la ultimul capitol: echipamente foto
Eu am inclus aici si filtrele, asa ca despre ele vom vorbi imediat.

erwin, aia e o poza misto...fara vrajeala
dar ISO-ul e numai 100 ??? mie imi pare mai mare, insa poate e doar un efect colateral al post procesarii

Trimis de: Erwin pe 24 May 2010, 10:54 AM

Mulţumesc, The Dude! Este sigur ISO 100, dar am folosit o setare pentru corecţia culorilor pentru cer înourat şi care a dat rezultat mai bun decât folosind balansul de alb standard. Am făcut doar o paranteză, nu vreau să disturb micul tău curs, din care de altfel avem multe de învăţat!

Trimis de: The Dude pe 24 May 2010, 06:26 PM

"Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă... nu mă tem de întreruperi!"...vorba lui Catavencu, sau a lui nenea Iancu.


Sunt trei feluri de nevoi de filtrare in fotografie.

1.Filtrarea a ceea ce fotografiezi
2.Filtrarea surselor cu care iluminezi
3.Filtrarea a ceea ce ai fotografiat

1. Din punctul de vedere al rezultatului filtrarii la fotografiere avem http://www.cokin.fr/ico3-p0.html tipuri de filtre.

Sa vedem...

Pe vremea mea m-am tinut departe de filtre pentru ca nu credeam in ele. Aveam parerea ca ele falsifica poza si ca o denatureaza. Cu greu am acceptat filtrele UV mai mult din dorinta de a imi proteja obiectivele decat din alta nevoie.
De la ele, la cele de densitate neutra nu e decat un pas iar efectul unul remarcabil.
Rasfoiti pagina din link cu atentie mare. Ea acopera cu exemple, fiecare situatie in care un filtru de fotografiere poate fi utilizat.

Daca pentru cele mai multe dintre domenii filtrul pare sa fie un moft, atunci cand vine vorba de filtrele de corectie ele sunt indispensabile. Vom dezvolta acest capitol la sisteme de iluminat de studio.

2. Filtrarea surselor de iluminat are un reprezentant de seama in firma http://www.rosco.com/. Filtrand lumina care ajunge pe subiect poti obtine efecete de corectie superioare celor obtinute daca se filtreaza imaginea care ajunge la aparat. Filtrele de acest tip mai pot oferii solutii si pentru fundaluri si aranjamente. Ele au facut posibil conceptul de Painting with Light si meseria de Light Designer. Sunt doua directii foarte dragi inimii mele asa ca vom vorbi mult de ele.

3. Filtrarea a ceea ce deja ai fotografiat se refera la tehnicile de post procesare si in ultima vreme a capatat o gama tot mai extinsa de functionalitati. Vom vorbi si de asta.


Filtrele foto sunt instrumente scumpe si pretentioase.
Se pot deteriora usor, introduc corectii necesare, pot altera sarful si calitatea imaginii.

Eu folosesc Cokin. Sunt ieftine (asa ca in timp am putut sa imi formez o colectie completa) sunt versatile (pot folosi acelasi filtru la toate obiectivele indiferent de diametrul lentilei frontale), se pot combina intre ele, sunt durabile, iar daca se strica paguba nu e una catastrofala. Li se reproseaza materialul din care sunt realizate (sticla organica); in fapt prieteni eu nu am intalnit nici la cel mai sofisticat filtru (La Hoya-polarizare circulara HD Glass, Coating, Frame) o absenta totala a efectelor secundare.

Trimis de: The Dude pe 24 May 2010, 06:33 PM

Asa sa faci. Dar nu il mai intrebuinta ca daca se strica ii scade valoarea.
Am vazut pe net ca pozele cu el dau un efect vintage.
Il poti obtine si digital efectul ala, asa ca protejaza-ti aparatul.
In schimbul lui ai putea lua chiar un cap de serie de la Nikon.

Trimis de: Erwin pe 24 May 2010, 07:52 PM

Eu am un trepied telescopic din alamă, vechi, capul este simplu, un şurub Kodak cu două părţi de diametre diferite şi permite fotografierea doar în poziţie orizontală, cred că se folosea la astfel de camere portabile. L-am folosit până mi-am luat un trepied foto modern.

Trimis de: The Dude pe 25 May 2010, 10:01 AM

E un targ ocazional la muzeul militar. Sunt un fel de tarabe. Acolo e un domn care cumpara si vinde produse din astea.
E un om modest si cinstit. Iti poate face o evaluare. La el vin cunoscatori.

Odata am dus la el un amic cu un Yahsica de colectie. Ar fi putut sa il insele lejer, insa a preferat sa il puna in legatura cu un magazin din afara care i-a oferit un pret urias. Daca prietenul meu nu s-ar fi "simtit", omul asta n-ar fi avut niciun avataj de pe urma gestului sau.
O sa incerc sa ii aflu numele (...imi pare ca Mogosh, sau ceva).

Tot la capitolul asta doresc sa lansez de aici un avertisment impotriva atelierelor care ofera service la aparatura foto.
Ocoliti-le. Nu aduc decat necazuri. E unul pe gabroveni si altul vis a vis de luceafarul, pe o straduta.

In schimb, daca e cazul, luati legatura cu firmele care distribuie aparatura si echipamente. Ele fac reparatii responsabile si de calitate.

Trimis de: The Dude pe 25 May 2010, 10:14 AM

Utilizarea filtrelor la fotografiere presupune din capul locului o renuntare la unii din parametrii de calitate ai imaginii.
E important de stiut ca un obiectiv fotografic a fost proiectat strict pentru situatia in care el se afla cand este achizitionat, adica fara niciun accesoriu (in afara capacelor, a husei si eventual a parasolarului).
Orice se adauga in calea opticii ii va influenta parametrii initiali in felurite moduri.
Cand adaugi un filtru de densitate neutra sporesti considerabil contrastul pentru ca asta ai dorit sa obti; in acelasi timp iei din luminozitatea obiectivului si ii alterezi sharful, lucruri pe care nu le vrei si de care cei mai multi nici nu stiu de ce se produc.

Eu utilizez mult filtrele pastel si dream. Fotografia capata o tenta impresionista, iar pierderile pe care filtrele le produc se disipa si devin nesemnificative, daca nu cumva chiar creative. La portret, in studio, mai folosesc si filtrele aureolare (creaza o zona de bokeh in jurul chipului personajului) care in plus dau in zona de sharf si un efect de supradiafragmare (dispar astfel ridurile, discontinuitati mici ale pielii, etc.).

Tot in studio devenisem la un moment dat dependent de filtrele de corectie. Fiind un fan inrait al iluminatului incandescent (cu efecte mult mai soft ca blitzul) ma confruntam cu dominantele pe care nu le puteam controla altfel. In timp am invatat ca e mult mai ieftin, eficient si spectaculos daca filtrez lumina si nu efectul ei.

Filtrele pentru obiective reprezinta in continuare o mare provocare pentru orice fotograf.
Filtrele pentru sisteme de iluminat sunt abia la inceput de drum si eu unul le prevad un viitor stralucit Vom invata cateva experimente interesante in legatura cu ele ....interesante si la indemana..

Trimis de: The Dude pe 25 May 2010, 05:51 PM

Cateva fotografi realizate cu efecte de filtrare:

Trimis de: The Dude pe 25 May 2010, 05:57 PM

si inca cateva....

Trimis de: The Dude pe 28 May 2010, 07:17 AM

Filtrele destinate fotografierii se pot monta in fata sau in spatele obiectivului.
Sunt confectionate din sticla (organica, minerala, optica etc.) si au tratament multi couting (anti reflex).
In functie de scopul fiecaruia pot fi colorate (in masa sau doar in strat aplicat), sau pot avea structuri controlate sau prelucrate.

Exista si opinia (destul de raspandita) ca filtrele de calitate (Tiffen, Schneider, Hoya, Bierman + Webber) nu ar afecta in niciun fel optica.
Astfel de filtre au procese de prelucarare ce le intrec in rigoare si complexitate pe cele folosite la realizarea lentilelor de obiectiv; chiar si asa eu nu cred in aceasta teorie, intrucat niciuna din experientele mele anterioare nu ma indreptatesc sa cred asta.

Filtrele care se momteaza in spatel obiectivului sunt mai rare, insa sunt mult mai ieftine si mai eficiente. Se monteza/demonteaza mai greu, insa nu sunt atat de pretentioase. Ele au deschis calea gelurilor.

Contrar a ceea ce s-ar putea crede gelurile nu sunt lucruri care apartin sau au apartinut lui Gelu. Sunt emulsii gelatinoase cu suspensii din pigmenti de culoare aplicate pe folii subtiri din plastic. Mai nou sunt doar emulsii gelatinoase colorate, laminate si stabilizate prin procese tehnologice speciale.

Cum am spus, filtrele utilizate la fotografiere pierd teren in fata tehnicilor de post procesare (CS5 are un set de astfel de optiuni de-a dreptul fascinant), chiar si asa nimic nu se va compara vreodata cu un RAW (NEF) care a fost realizat cu filtrele dorite inainte de a intra in post procesare.

Trimis de: The Dude pe 28 May 2010, 07:24 AM

Exemple de fotografii realizate (nu de mine) cu filtrele mele preferate:

filtru dream




filtru aureolar



filtru sepia+difuser

Trimis de: The Dude pe 31 May 2010, 10:31 AM

Filtrele care sunt utilizate pentru imbunatatirea, corectia ori modificarea creativa a surselor de lumina ne impun sa deplasam discutia catre acestea.
Mai inainte sa mai spunem despre ele ca in majoritatea cazurilor aici vorbim de geluri (folii cu grade diferite de transparenta) si ca interesul pentru metodele de filtrare a luminii a aparut prima data din necesitatea de a corecta dominantele de culoare introduse de fiecare sursa in parte.


In fotografia de azi iluminatul se practica in trei variante:

- iluminatul cu surse de lumina continua
- iluminatul cu blitz-uri
- iluminatul natural controlat

Trimis de: The Dude pe 31 May 2010, 12:12 PM

Am sa le abordez in ordine inversa:

-iluminatul utilizand controlat lumina naturala

Pai soarele, marea stea, evolueaza pe bolta dupa traiectoria cunoscuta...Lasa ca reprezinta o singura sursa, insa chiar si asa in functie de momentele zilei el ofera in cele mai multe situatii numai o lumina incidenta. Nu e bine. La fotografie avem nevoie de minim doua surse pentru a echilibra un cadru. Nu zic ca nu se pot face poze cu o singura sursa; ar fi absurd. Vreau doar sa spun ca minimul necesar pentru controla lucrurile e sa ai doua.

Sigur exista fotografiile de peisaj realizate la ora de aur, sau la amurg care par sa contrazica teoria asta, insa ele functioneaza strict dupa principiul sursei unice exploatand in mod artistic ceea ce e sigur un handicap.

Cel mai dramatic simtim neajunsurile fotografierii cu o singura sursa atunci cand avem de realizat un portret sau vreun detaliu macro (o floare, o insecta...etc).
Ca sa depasim momentul ne folosim de blende si/sau de panourile de reflexie. Ele sunt suprafete reflectorizante in diverse culori si grade de reflexie care reorienteaza lumina soarelui oferind astfel surse suplimentare si/sau complementare de lumina naturala.

Cu ele poti alunga umbrele nedorite de pe fata subiectului, poti adauga lumina acolo unde nu iti pare ca ai suficienta, poti introduce tonuri de corectie daca componenta luminii nu este una neutra.

Trimis de: The Dude pe 31 May 2010, 12:18 PM

Blendele arata cam asa:







iar controlul luminii cu ajutorul lor permite realizarea unor astfel de fotografii:

Trimis de: The Dude pe 31 May 2010, 03:51 PM

- iluminatul cu blitz-uri


.....pai, cinstit si lautareste blitz-ul e al fotografului de la un cap la altul. Aia cu lumina continua, cu lampi, reflectoare, proiectoare..etc. e cam moft.
Lumina continua e pentru film, video, pentru scena..acolo nu se poate fara de ea.

Blitzul e pentru foto.

Eu am o fixatie pe fotografia de studio realizata cu lampi incandescente si de multe ori ma ratacesc in mania asta a mea, ori ma surprind controlat de ea. Sunt insa un caz particular, iar ceea ce fac eu e departe de solutia cea mai potrivita d.p.d.v.-ul al fotografiei. Am facut alegerea cu sufletul, nu cu mintea.

Orice argumente as aduce in sprijinul limitei pe care o am aici sunt false. Blitzul ofera solutii cu mult mai eficiente si cu mult mai precise pentru orice situatie decat oricare alta alternativa. Ma mangaiam cu gandul ca pentru obiectele mici de la fotografia de produs (bijuterii, ceasuri de mana, monede etc.) blitzul nu are cele mai bune rezolvari, insa aparitia sistemelor de blitz cu fibre optice punctuale mi-au alungat si aceasta ultima alinare.

Blitzul lucreaza intr-un domeniu al temperaturii de culoare care nu reclama corectii. E usor de transportat, e durabil, e ieftin, dezvolta puteri inegalabile cu cele ale lampilor incandescente...Iar noua tehnica de iluminat cu blitzuri multiple sincronizate inlatura din discutie si ultimul argument ce sustine suprematia studioului clasic. Creative Lighting System de la Nikon rezuma in modul cel mai elegant aceasta gaselnita. Trei grupe de blitzuri (fiecare grupa cu un numar nelimitat de flash-uri) care comunica intre ele corelandu-si gradul de iluminare unul fata de celalalt in asa fel incat per ansamblu expunerea sa ramana in cei mai buni parametrii.

Ca si in cazul iluminatului continuu, iluminatul cu blitzuri interconectate a nascut si o profesie noua: strobist.

Strobistul este un fotograf care rezolva toate solutiile cu care se confrunta apeland la blitzuri si la acesoriile nenumarate ale acestora.

Trimis de: The Dude pe 31 May 2010, 04:05 PM

Poti face orice cu un sistem strobo chiar subtire configurat.
Exista filtre colorate pentru fiecare blitz. Poti face cu ele fundaluri mai bune decat orice fundal adevarat. Cu snoop-ul in fata blitzului, sau cu grid-ul poti optine efecte fabuloase, iar cu putina imaginatie poti face fotografii imposibile altfel...ca aceasta:



Cu umbrelele de reflexie sau de difuzie, cateva blende, doua trei stative si cateva slave-uri poti amenaja imediat un studio ad hoc la un sfert din pretul si din timpul pe care ti l-ar lua un studio clasic

Trimis de: The Dude pe 4 Jun 2010, 07:28 PM

Sistemele strobo functioneaza cel mai ades prin simpatie. Exista un blitz master si slave-uri fara numar. In felul asta poti ilumina independent diverse zone ale cadrului. Declansarea slave-urilor se face prin celule fotoelectrice care preiau unda luminoasa a masterului si o transforma in comanda. Se poate intampla insa acelasi lucru si prin unde infrarosii, sau radio. Maestria si priceperea fotografului coreleaza luminile cu expunerea impusa aparatului; daca ea exista exercitiul va fi unul plin de succes.

Azi pot afirma cu certitudine ca fotografia glamor este ocupata integral de acest mod de operare. Asta si pentru ca sectorul glamor e reprezentat cel mai ades de un anumit gen de fotografi.

Atat despre strobo si despre blitz.

Trimis de: The Dude pe 4 Jun 2010, 07:34 PM

Am lasat pentru la urma sistemul cel mai drag inimii mele. Iluminatul cu reflectoare si proiectoare. Lumina continua cum i se mai spune.

Cu ea poti picta efectiv. Iata un mic exemplu



As vrea sa pot arata aici cum a reusit fotograful Marek Czarnecki remarcabila bijuterie dar e prea complicat. Nu reusesc sa postez fotografiile, asa ca am sa le explic. In spatele acestei mici capodopere exista circa 12 proiectoare fiecare controland cate o raza de lumina. Fiecare raza este dimensionata altfel decat toate celelalte, fiecare este modulata si unele filtrate. Imaginea felului in care s-a realizat fotografia aminteste de un laborator complex cu sute de instrumente si cu o incalcitura uriasa de fire si de cabluri. Ca sa faca totul inca si mai complicat Marek a mai adaugat si o lumina ambientala de softbox…tot calibrata si ea.

Cred ca la fel de greu i-a fost sa faca si aceasta fotografie, care pentru un necunoscator ar putea parea o banalitate reusita

Trimis de: The Dude pe 4 Jun 2010, 07:55 PM

Cel mai performant sistem de iluminat de studio este fara indoiala sistemul dedolight.
E costisitor si reclama o pregatire si o intelegere foarte buna a felului in care functioneaza lumina, insa odata stapanit este inegalabil.
Intre sistemele de iluminat dedo este cel care a luat primul premiu Oscar al acestui domeniu. A fost inventat de unul care a trebuit sa ilumineze toata viata lui platourile de filmare. Omul, Dedo Weigert, a contabilizat cu atentie toate neajunsurile sistemelor cu care lucra, apoi pe rand a incercat sa le inlature adaugand propriei sale ideei fiecare dintre solutiile identificate.

Lui Dedo proiectoarele traditionale i-au parut greoaie, asa ca s-a gandit la un proiector miniatural; lui Dedo proiectoarele traditionale i s-au parut energofage, asa ca s-a gandit la unul care sa consume nesemnificativ; lui Dedo nu i-a placut deloc cum focalizau proiectoarele clasice, asa ca s-a gandit la un sistem de lentile care sa revolutioneze tot ce exista pe piata....Lui Dedo i-a parut necesar ca sistemul sa isi poata regla intensitatea dar si temperatura de culoare furnizata si a aflat o gaselnita si pentru treaba asta.

Trimis de: The Dude pe 4 Jun 2010, 08:15 PM

Dedolight este rezistent la soc, la umiditate si la functionare in conditii extreme.
Accepta filtre si gobo-uri, poate lumina zone restranse pana la ordinul milimetrilor si realizeaza cu un bec de 100 de watii cam acelasi lucru pe care pana nu demult il realiza un proiector de 1000 w.

Nu ajunge niciodata la temperaturi care sa il faca de neatins, iar ultimele lampi pe care le utilizeaza pot asigura trecerea de la lumina tungsten la lumina de zi printr-o simpla comutare de buton.

Trimis de: The Dude pe 5 Jun 2010, 01:36 PM

Dar poate cel mai spectaculos lucru pe care dedolight il controleaza la perfectie este acel cosmar al fotografului denumit Stray Light (LUMINA PARAZITA)






Sigur ca pentru a realiza acest control total si dedo are nevoie de un studio cu decoruri de fond absorbante, fara ferestre sau alte surse de lumina. Atunci cand el singur asigura iluminatul unui cadru in asemenea conditii, atunci si numai atunci poate face asta mult mai bine ca oricare alta alternativa. Sa ma explic: La strobo, la iluminatul cu reflectoare, le redirectionarea luminii cu blenda sau cu panoul reflectorizant razele de lumina nu se pot focaliza intr-un fascicol modulat si din aceasta cauza ele pot "scapa" si in directii nedorite iar de acolo pot reflecta. Asta se intampla atat de frecvent incat ai putea crede ca este o regula.

La dedo lumina se duce strict acolo unde este trimisa si nu migreaza pe nicaieri.

Trimis de: The Dude pe 6 Jun 2010, 09:19 AM

Dedolight este insa departe de a fi singurul sistem de lumina continua utilizat in studioul foto.
De la predecesorul sau ARRI si pana la ultima gaselnita PANEL Light, un screen ultraplat cu foarte multe leduri si cu o lumina ce poate fi controlata in orice nuanta de culoare (intr-o gama impresionanta de temperaturi de culoare)...trecand insa si prin sistemele gen neon care n-au stat pe loc nici ele, fotograful are azi la dispozitie mijloace de exprimare nelimitate.

Foarte multe gadgeturi intregesc si ele posibilitatile fiecarei surse de lumina. Exista softboxuri, umbrele de difuzie si/sau reflexie, panouri reflectorizante sau absorbante..etc

Trimis de: The Dude pe 7 Jun 2010, 05:01 PM

Trimis de: The Dude pe 7 Jun 2010, 05:27 PM

Acum, ca sa concluzionam si cu sistemele de fotografiere: explicatia pentru amatorul plin de entuziasm care isi pierde ore lungi, zile, saptamani si uneori chiar ani intregi incercand, cu mijloace modeste sau chiar in lipsa lor totala, sa realizeze fotografii asa cum a vazut el pe net la altii, rezida in faptul ca incercarea lui e una imposibila.


Ca sa poti sa faci o fotografie importanta trebuie sa stapanesti toate elementele care concura la realizarea ei.

Mai zilele trecute am vazut pe Cultural un interviu cu un fotograf foarte la moda.
Prima tentatie, acum cand vorbesc de el, ar fi sa adaug: "e bun, da-l in ma-sa.."

Dar imi trec prin fata ochilor fotografiile care insoteau interviul. Omul nu s-a complicat cu nimic. Expuneri corecte (cel mai probabil in modul auto) obiective strict ca la carte, iluminatul fara nicio speculatie: exact acolo unde trebuie si exact cat trebuie (sincer, nici nu cred sa stie de sistemul dedo); subiecte: numai vedete sau personaje cunoscute. Cu o astfel de reteta nu avea cum sa dea gres. Totusi el merge un picut mai departe si face si putina compozitie. Nu mult, numai atat cat trebuie. Cum ai putea sa scoti din Mihai Dobrovolski un personaj de fotografie de exemplu (omul e chel, sasiu, gras si in cea mai mare parte ipocrit) ?? Solutia fotografului e sa ii bage un stecher in gura.. Ma rog....no comment.

Cand se straduie mai tare o zbarceste de-a dreptul. E vorba de ciclu de poze care face aluzie la violenta domestica. Tot asa personaje masculine de o anumita notorietate (promiscua), apar in ipostaze fortate sugerand ca ar fi victimele unor abuzuri venite din partea cealalta a cuplului..iar no comment.

Totusi, el e perceput ca un fotograf de succes si emisunea pe care am urmarit-o chiar aceasta idee incerca sa o promoveze.

Adevarul insa e ca acest baiat e un pozar mediocru, in sensul ca stapaneste suficient de bine echipamentul si ca are o conceptie proprie pe care insa a abandonat-o in favoarea unor scurtaturi. Omul e cinstit si chiar ne marturiseste asta: "sunt multumit, traiesc decent din fotografie, nu imi refuz nimic..."

Nu pot sa spun asadar: "e bun, da-l in ma-sa.." pentru ca el nu stapaneste decat o parte a elementelor care concura la realizarea unei fotografii.

Pot spune insa ca el este un excelent afacerist si un om care s-a orientat magistral pentru atingerea scopului propus, neglijand, asa cum impune legea succesului, orice artificiu de prisos...

Trimis de: Erwin pe 7 Jun 2010, 07:58 PM

atunci e doar un meseriaş, nu un artist!

vezi că am postat în jurnalul meu (Universul Fractal) o poză de seară... însă lipseşte al treilea subiect ca să mă încadrez în tema ta...

Trimis de: The Dude pe 8 Jun 2010, 06:21 PM

Exact: doar un meserias.
Fotografi romani importanti are si aceasta generatie. Chiar mai multi decat in cele anterioare, ce e insa curios e ca niciunul din astia nu a iesit la rampa.
Sau mai exact ca scena e plina de farsori si de impostura.

Nu mi-o luati in nume de rau.

Mos Clement, un amic de 80 si de ani, de departe cel mai neandemanatic personaj pe care l-am cunoscut vreodata poate fotografia, o portocala de exemplu, pe modul automat, cu un aparat performant, optinand o fotografie tehnic corect. Cineva, un critic excentric desigur, ar putea vedea in poza aia o mare reusita...

ARTA E SUBIECTIVA... Fotografiile despre care vorbesc eu aici nu au nevoie de aprecierile vreunui critic. Ele plac, surprind, impresioneaza, ne spun o poveste si ne arunca in visare. Ele nu urmaresc profit, afirmare sau celebritate dar pot aduce toate aceste fantasme mult mai usor si mai simplu decat multe alte metode si strategii atent elaborate in acest scop.

Trimis de: The Dude pe 9 Jun 2010, 07:12 AM

...pentru ca o fotografie buna starneste in privitorul avizat bucuria de a privi, daca nu cumva chiar acea stare de beatitudine vecina cu euforia ce ne incearca de cele mai multe ori atunci cand ne aflam in fata capodoperei...

In perioada 80-90 am facut peste 10 000 de fotografii ..Multe dintre ele nu au fost niciodata scoase pe hartie. De-a lungul vremii, atunci cand faceam ordine, sau cand a venit timpul sa imi copiez pe suport electronic arhiva, am tot selecatat din ele. Din tot maldarul ala de poze, in care nu am pus la socoteala fotografiile de familie ci numai pe cele care s-au vrut in relatie cu creatia, nu cred ca pot alege azi mai mult de doua duzini pe care sa le pot prezenta cu fruntea sus intr-o expozitie.

Trimis de: The Dude pe 9 Jun 2010, 07:35 AM

Exista o teorie a fotografului anonim.

Foarte multi artisti fotografi s-au plans ca nu au surprins pe pelicula cadre unice din cauza faptului ca si-au deconspirat prezenta. Subiectii au inceput "sa pozeze" sau si-au schimbat brusc atitudinea la descoperirea camerei foto reanuntand astfel la starea naturala ce crease momentul de frumos care l-a atras pe artist.

Teoria asta ne permite sa avansam in discutie catre un alt capitol important al ei: genuri de fotografie.

Nu insa inainte de a dezbate putin.

Fotograful anonim, sau fotograful invizibil este dupa parerea mea un mit. Sigur eu sunt contaminat ireversibil de fotografia de compozitie si sunt pozitionat de aceasta maladie exact la polul opus al instantaneului, in care nici nu cred. Asta nu inseamna ca el nu exista, sau ca el nu poate fi valoros. Dimpotriva, cele mai multe premi Pulitzer au fost castigate de asemenea fotografii.

Totusi acest gen de poze, dus la extrem a starnit o furie ce s-a reflectat si in aparitia pe piata a unei game uriase de produse ce nu au alt scop decat acela de a disimula cat mai bine fotograful. Las la o parte sistemele gen armura, sau dispozitivele de reducere a zgomotului produs de declansator, dar nu pot sa nu amintesc cu surprindere de benzile adezive destinate sa mascheze partile cromate ale aparatului sau marca acestuia (dupa logica potrivit careia gradul de artificialitate al subiectului creste direct proportional cu magnitudinea brandului de aparat foto in fata caruia se descopera)

La un seminar recent, cineva incerca chiar sa isi convinga auditorul de necesitatea renuntarii la curelele originale ale camerelor din simplul motiv ca ele au inscriptionate pe ele marca produsului. Se propunea in schimb o curea "no name" care insa era neagra de la un cap la altul.
In viziunea expozantului cureaua galben cu negru de la Nikon era o adevarata catastrofa pentru fotograf...
Cum as putea sa comentez o asemenea nerozie ???
Totusi, ea prinde si are adepti.
De la acel seminar, participantii au plecat cu aceasta importanta informatie neglijand o sumendenie de altele pentru care de fapt se aflau acolo..

Genuri de fotografie:

Trimis de: The Dude pe 10 Jun 2010, 03:22 PM

Fotografia de reportaj

Ea reclama un aparat cu multe posibilitati de automatizare. Reporterul nu prea e fotograf. Atentia lui nu trebuie sa fie distrasa de la eveniment si nu trebuie irosita pe efecte si setari, cu atat mai mult cu cat fotografia de reportaj accepta si greseli, uneori majore de expunere si incadrare. Reporterul e un observator atent care se foloseste de aparatul foto la fel cum cu un secol inainte se folosea de bloc-notes. Asa ca el pune la repezeala aparatul pe modul P, alege un obiectiv all around si neaparat isi pune un blitz ca sa nu mai aiba si grija luminii.

Se fac bani din asta ??? Eu zic ca nu. Nu atat cat crede lumea, ca de platit e cam singurul gen de fotografie care poate oferi un serviciu permanent. Paparatzzi e mai degraba un mit. Revistele nu cumpara poze de la oricine si atunci cand fac asta au un sistem de achizitii care nu te lasa sa te procopsesti. In plus te mai si ameninta..Ceri o suta de euro, de exemplu. Ei iti ofera 15 insa la pachet cu promisiunea ca ti se va publica si numele, ca te vor solicita de acum incolo si mai mult decat toate ca iti vor asigura asistenta legala (avocat) gratuita daca ce ai fotografiat devine subiect de litigiu.

La acest gen de fotografie poti avea un tel precis: premiul pulitzer. E major, e onorabil, e la indemana oricui si e decis de un mecanism care nu prea lasa locul subiectivismului. N-ai sa gasesti asa ceva in fotografia de arta, acolo unde capodoperele nu apuca niciodata sa treaca pragul anticamerei si acolo unde e premiat cel care are o diploma, inaintea celui care are talent sau chemare..

Trimis de: The Dude pe 10 Jun 2010, 03:41 PM

...tot aici, mai nou, face cariera fotografia document. Cel mai bine se castiga in criminalistica. Nu pentru ca astia ar avea preturui bune ci pentru ca au mult si mereu de lucru. In plus nu sunt deloc pretentiosi. Tot fotografie document e si cea realizata la filaj, cea pentru casele de asigurari, pentru agentiile imobiliare, etc.


Fotografia de produs

Aduce bani si satisfactii importante. Sectorul este insa puternic ocupat si e greu pana la imposibil sa razbesti. E parte a sectorului publicitar, iar acest sector este ocupat in Romania de o lume interlopa evoluata. Spagi uriase se plimba pe aici dintro directie in alta, intrucat munca poate fi foarte larg apreciata si greu de urmarit. Televiziunile vand spatiu publicitar unor companii care au in topul ierarhiei personaje ce pretind neutralitate daca nu chiar servicii in schimbul spatiului pe care il cumpara la un pret mai piperat. Cui ii mai pasa aici de materialul publicitar si de calitatea lui ??

Imi amintesc de un concurs la care am participat. Era vorba de bere. Lucrarea mea era foarte buna. Pusesem detergent in pahar ca sa se poata pastra spuma, tonurile de galben intens aveau irizari albastre pe alocuri, iar backgroundul era dintrun fundal care sugera dunele desertului. Avea contrast, avea mesaj, avea calitate.. era cool. Dar era modesta pe langa alte participari. Sa zic cine si de ce a castigat ?? Zic: fata lui ...Cu o nazbatie demna de un cretin: o pasare care zbura peste un cuib (se intampla prin 2008, iar concursul nu a avut consecinte de care sa stiu in media).

Tehnic, fotografia de produs aduce multe provocari. Exista aparatura si dispozitive special construite pentru acest gen.
Eu am folosit-o intensiv. Am castigat multi bani pozand masini de mana a doua pentru o revista, si castig multa bucurie artistica realizand teme de compozitie dupa regulile fotografiei de produs. Cum bine remarca un amic: fac poze la produse ce nu se pot cumpara...

Trimis de: March pe 10 Jun 2010, 03:44 PM

Frate "Dude" e bine de tine. Te-ai lasat de politichie si ai imbratisat domeniul asta. Care vad ca iti da si unele satisfactii mai deosebite

Trimis de: The Dude pe 10 Jun 2010, 03:49 PM

La politica...m-au ciuruit.
Si apoi nu mai am tonusul necesar. Sa combat ce prietene ?? Nu a devenit clar pentru toata lumea ca ce incercam noi sa convingem acum cativa ani s-a intamplat deja ??

Trimis de: March pe 10 Jun 2010, 03:52 PM

Pentru fanatici nu-i clar ! Imi aduc aminte cum au murit aia de gatul lui Hitler in ultimile zile ale lui !

Trimis de: The Dude pe 11 Jun 2010, 04:14 PM

Fotografia de portret

....cea mai nedreptatita. Un fel de cenusereasa. Fiecare crede ca o stapaneste, dar adevarul e ca e cea mai grea.
Amatorii cu pretentii vin mereu cu lozinca: pai ce sa fac frate, la fatza asta zi mersi ca am scos si atat !

Nu exista fetze grele sau frumoase. Asta e regula de aur a portretului. Daca nu reusesti sa scoti ceva placut din cel mai nasol chip inseamna ca trebuie sa te intorci inapoi la studiu, pentru ca fiecare om are ceva frumos in el...pentru ca toti am fost facuti dupa chipul si asemanarea parintelui nostru ceresc.

Lumini atent manevrate pot pune in evidenta anumite parti ale chipului si estompa altele, filtrele, secretele supradiafragmari, photoshopul...Toate astea pot face adevarate minuni.

Trimis de: Hashaspire pe 17 Jun 2010, 02:35 PM

Las si eu aici putina critica la adresa unor fotografi, din perspectiva unui client doritor de poze frumoase.

1. Cut the crap. Inainte sa declari o fotografie "finala" (deci inainte sa i-o predai clientului sau sa o incluzi in galeria de portofoliu), trebuie sa fii atent si la ce se afla pe marginile imaginii.

Exemple:

A.

Nu stiu ce reprezinta banda aia maro curbata, din dreapta pozei. Prezenta ei nu ajuta cu nimic fotografia. Incadrarea persoanei din poza e la fel de proasta si daca e decupata partea din dreapta. Asa ca ar trebui taiata, pentru a nu crea inutil confuzie.



B.
In aceeasi galerie am gasit si poza asta:

Prin fereastra (din care se vede doar partea de jos), se observa... ceva. Un buchet de flori, cred. Afara, in fata ferestrei, este o bucata de lemn (suspendata?) in jurul careia sunt niste frunze. In spatele cainelui este o mizerie blurata. Toate astea distrag atentia de la subiectul fotografiei (pe care nu am reusit sa-l inteleg ).



C.

In prim-plan este un stalp cu un tomberon manjit. Panoul "Student travel" este foarte vizibil in poza initiala (mare). Partea din stanga poate fi decupata.



2. Nu taia nejustificat subiectul principal.

Poza nu spune nimic. Nu are nicio poveste, nu se intelege nici ce importanta are cladirea, nici tanti, nici legatura tanti-cladire. Nu se vede vreo legatura intre hainele ei (...) si peisaj, etc. Prin acea "fosta usa" nu se vede nimic important. Pe langa toate astea, tanti are mana taiata. Mi se pare inacceptabil sa o consideri fotografie reusita, avand in vedere ca tanti se uita la mana, deci e concentrata la ce face. Mana e undeva sus, face ceva acolo. Se intampla ceva acolo! Nu se stie ce, ca are mana taiata.
M-am chinuit sa dau un titlu acestei poze. Ca sa fie acceptabila, poza trebuie sa se numeasca "vrej" (adica verdegribej). Poza nu a fost facuta pentru culori, ci pentru "portret".

Presupunand ca poza originala avea si partea de sus vizibila si ca era un abtibild cu "Mountain Dew" pe stalp care ar fi stricat poza (asa ca a fost taiata), inseamna ca poza este nereusita si nu trebuie inclusa in galerie. Daca te prinzi pe loc, faci inca o poza, la alt stalp, sau dezlipesti abtibildul. Daca te prinzi cand ajungi acasa, ignori poza.

Alt exemplu:

Nenea din stanga are capul si piciorul taiate, iar nenea din dreapta are rucsacul taiat. [Oamenii chiar asa se pozitioneaza in asteptarea metroului. Eventual in zig-zag, dar cu respectarea "zonei personale" de 3 metri intre necunoscuti si 1 metru intre cunoscuti].


3. Nu face poze din spatele obstacolelor, decat daca o faci cu un scop (inteles) precis.

Impresia ca un obstacol blurat face poza mai inteligenta sau mai atractiva este gresita. Daca poza de mai sus ar avea legatura cu un criminal in serie, ar avea un inteles. Dar am luat-o dintr-o galerie de "poze de la botez".
Eventualul obstacol blurat trebuie sa contribuie cat mai evident posibil la povestea spusa de restul fotografiei. De obicei "nota de misterios" este incercata de fotografii care nu sunt capabili sa faca o poza inteligenta/frumoasa cu subiectul la vedere.


5. Nu face poza inclinata, decat daca ai un motiv puternic si evident. Pozele inclinate fara motiv nu plac ochiului.


Inclinarea aparatului este, la fel ca si fotografierea din boscheti, un artificiu gresit.
Ca sa iasa placuta la vedere, o fotografie inclinata trebuie sa aiba o linie importanta orizontala sau verticala.
Exemplu:

Desi cladirea din capat e pe oblica, acele contururi ale trotuarului sunt verticale in poza inclinata. Ochiul nu respinge poza.

Un nene (http://www.thecoolist.com/romain-laurent-tilted-photography/) chiar s-a apucat sa faca multe poze inclinate, ca asta:

Nu trebuie sa fie tot corpul pe axa. O poza poate iesi bine si daca doar antebratul e paralel cu orizontala, dar doar atunci cand antebratul are un rol important in scena.

6. Fii atent la detalii.

In imaginea de mai sus, fotograful a "surprins" cladirea care pare sa se prabuseasca (e pe o strada pe langa Gara de Nord). Si comenteaza pe site-ul pe care a pus fotografia doar despre cladire. Uimitor, el nu vede cele 23 de fire de curent suspendate. Suntem obisnuiti sa vedem fire de tensiune pe sus, asa cum la punctul 1C ditamai tomberonul verde din stanga este o prezenta fireasca intr-o fotografie a lipscanilor.

7. Nu te autointitula "fotograf profesionist" doar pentru ca te ocupi cu fotografierea.
Cred ca nici pe atestatul ministerului educatiei, pe care il obtii dupa absolvirea unor cursuri de fotografiere, la care mai du-te dracului si tu din cand in cand, nu scrie "fotograf profesionist", ci fotograf.
Cuvantul "poza" nu este jignitor. Poza=fotografie. Incearca pentru o saptamana sa spui ca "faci poze", nu ca "tragi cateva cadre".
Nu abuza de cuvintele "copyrights", "fotograf profesionist", "intra pe site/intra pe blog" . Nu abuza de watermarks. Multumesc.

P.S.: Nenea de la punctul 3 are camasa rupta.

Trimis de: The Dude pe 20 Jun 2010, 04:56 PM

Sigur critica e, aparent, la indemana oricui. De la cel care isi sparge plamanii la demonstratii strigand “jos guvernuuuu...!!” si pana la cel care in piata, in fata tarabei, isi freaca ganditor barba si ii spune taranului: “merele astea sunt nashpa...” De la cel ce huiduie pe stadion, la cel din amvon sau la cel in halat alb, fiecare isi exprima asa cum poate, asa cum a fost educat si asa cum intelege, opiniile proprii, care atunci cand sunt dezaprobatoare se numesc “critice”

In arta cu critica nu e deloc atat de simplu. De fapt in arta critica nici n-ar trebui sa existe, pentru ca arta nu admite reguli ci doar recomandari.

Cand vine vorba de arta e foarte riscant sa faci aprecieri mai ales daca nu stapanesti nici macar cat de cat asa-zisele elemente de cultura artistica.

Am incercat sa vorbesc despre ele aici, insa fara prea mare succes din cate se vede.

Pana la urma o lucrare artistica este buna daca reuseste sa iti transmita un mesaj care sa te faca sa traiesti altfel decat absent intamplarea intalnirii cu ea. E ca in dragoste. Ne incrucisam zilnic drumurile cu sute de personaje…si totusi, numai unul (una) este (va fi) cel ales (aleasa). In fata unui singur om vibram altfel decat in fata tuturor celorlalti. In prezenta lui mecanisme ascunse declansaza in noi reactii complexe care pana la urma ne vor afecta existenta in cel mai dramatic mod..

Regulile care se aplica in arta nu sunt impuse. Nu te poti raporta la ele pentru a emite judecati categorice si nici nu le poti utiliza pentru a argumenta decisiv o controversa sau alta. Trebuiesc bine cunoscute pentru ca prin ele se poate stabili comunicarea. Limbajul comun care sa permita schimbul de informatii specifice domeniului, dar de aici si pana la a le invoca in sprijinul unei pareri sau a alteia e o cale lunga si complicata pe care foarte multi s-au ratacit...

Trimis de: The Dude pe 20 Jun 2010, 05:03 PM

Eu cred ca tocmai acel element incriminat de tine face mai valoros decat este cadrul respectiv (as spune ca e bordura trotuarului, prietene). Iarta-ma dar nu cunosc vreun sinonim pentru "cadru". Nu unul care sa ii acopere semantic sensul pe de-antregul. Am propriile obiectii la cropul de jos, unde imaginea se termina mult prea brusc si ceva mai multe la intreaga compozitie, asa ca nici mie nu imi place. Ceea ce nu inseamna neaparat ca ar fi proasta. Nicio fotografie nu e asa. Unele ne plac, altele nu. Atat.

Desi simt la fel, nici mie nu imi place, eu am inteles-o. Nici nu era greu. E un instantaneu. Asocierea unui caine cu o coroana mortuara..Ai zice ca se pregateste sa mearga la funeralii. E intr-adevar neangrijita (ai observat corect elementele ce trebuiau "curatate" din cadru). Cred ca artistul a incercat si aici si in prima fotografie sa ne prezinte, fie un obiectiv DC (defocus control), fie un filtru aureolar, in orice caz un gadget procurat recent pe care nu il stapaneste, insa care il umple de entuziasm. E sigur vorba de un filtru...un DC nu are unghiuri ca la prima poza

Trimis de: The Dude pe 20 Jun 2010, 05:12 PM

Aici eu zic ca te inseli. Cred ca talcul intregii fotografii sta in jocul cosurilor de gunoi care sustin cadrul prin ecoul pe care il creeaza. Asezarea lor in triunghi, corelata cu desenul corpurilor de cladire, completeaza fericit imaginea amplificandu-i dimensiunea de adancime. Cred ca putea fi si ea ceva mai ingrijita insa nu e chiar rea. Parerea mea.





S-ar putea ca poza asta sa nu spuna nimic la multi, insa de vorbit ea vorbeste, chiar prea mult. Nu numai ca are o poveste, dar are una ce abunda in detalii si intrigi. Ochiul este purtat pe un traseu ce incepe de la acareturile din curtea interioara (asezate strategic pe linia de forta), apoi ocoleste o cladire, intra printr-un portal al carui ancadrament ne trimite inapoi in timp si in alta atmosfera. Strabate apoi dusumeaua, urca pe cizme, pe pantalonii cadrilati... pe mana bagata in buzunar, incet, in diagonala, peste pieptul ornat cu romburi (simbol al vietii si al infinitului la Brancusi) pentru a sfarsi prin a se pierde undeva in necunoscut, la capatul celeilalte maini despre care nu aflam prea multe…E elementul cheie dupa mine. Sa crezi ca acest gest al fotografului a fost o stangacie, e o mare greseala. Sa spui ca e "inacceptabil" e una inca si mai mare. E "inacceptabil" pentru ca nu aflam cu ce se ocupa mana ?? Ca si cum am sti cu ce se ocupa mainile lui Venus din Milo sau la ce priveste David a lui Michelangelo..Poza e echilibrata si cromatic iar tonalitatile utilizate intregesc atmosfera de "alta epoca" prin sugestia de sepia la care ea ne invita. Mie asta imi place.

Trimis de: The Dude pe 20 Jun 2010, 05:30 PM

E fotografia cu metroul. Are perspectiva, are mesaj, are echilibru...si cropul il gasesc excelent. Aluzia la Magritte e evidenta insa insesizabila pentru ochiul neinformat care se grabeste sa traga concluzii inainte de a analiza, sau care nu are disponibile instrumentele cu care sa faca asa ceva.. Din intreaga selectie asta imi place cel mai mult. Repartizarea egala a subiectilor, jocul dintre focus si zonele vibrate, miscarea metroului...E valabila

As putea continua si cu celelalte, dar cred ca mi-am expus suficient punctul de vedere.
Ceea ce lui Hashaspire nu ii place, mie, pe alocuri imi place.
Cei care au pus pozele acolo sigur sunt incantati de ele.

Sunt tot atatea pareri cati privitori si niciuna nu e mai buna decat alta, asa ca a te substitui celui care decide ce e bine si ce e rau e mai mult decat o trufie ...e o impostura. Daca Hashaspire ne-ar fi spus ca lui nu ii place asta, sau ca lui nu ii place aia, din cutare sau cutare motiv totul ar fi fost ok. Dar el nu face asta.
El decreteaza, incrimina, acuza, judeca si condamna...Cea mai triviala si nepotrivita atitudine in spatiul culturii si nu numai acolo...

Trimis de: The Dude pe 20 Jun 2010, 06:00 PM

Profund gresit. Fotograful profesionist nu este un fel de semizeu ci mai degraba un palmash. Cum, cu umilinta spunea candva despre sine marele Luchian: "un zugrav". Ca sa fi profesionist iti trebuie o calificare in acest sens. Atat. Eu am trei. Pe prima am obtinut-o la capatul unui curs de cateva luni pe vremea lui Ceasca. Era ceva sub post liceala. Un fel de calificare la locul de munca. Am facut rost de ea pentru ca era obligatorie ca sa pot deveni mebru AAF.
Pe a doua am capatat-o urmand de placere niste cursuri organizate de un comerciant de aparatura. Pe a treia, onorific. Era musai si asta pentru ca fara ea nu puteam preda meseria.

Asadar "fotograf profesionist" poate fi oricine isi propune asa ceva. Un pret minim, ceva timp irosit si ai si aceasta calificare.
Am povestit deja cum pe un site m-au etichetat profi pe criteriile ca am aparate din aceasta gama si un studio personal. S-ar spune ca asta nu insemana nimic si tot gresit ar fi. Cu aparatul meu pe modul auto si bunica face poze mai bune ca Neil Armstrong acum 40 de ani. Cu un mic instructaj chiar mai bune ca multe de pe netul de azi. Nu va reusi niciodata subtilitati, dar va fi "competitiva"....




Cand profesezi o meserie pentru care ai calificare esti profesionist in acel domeniu. Cat esti de bun in meseria aia e alta mancare de peste.
Chestia cu dracuiala e penibila si nu face parte din acest dialog. Necazul e ca in ziua de azi astfel de cursuri sunt tinute de niste persoane care nu au habar de nimic. E chiar periculos sa ajungi acolo ca sa inveti ceva. Ca sa inveti cu adevarat trebuie sa iti alegi cu atentie profesorii. Insa pentru o diploma e musai sa incapi pe mana alora, dar daca nu ii deranjezi nici ei n-au sa o faca. Asa cu tu platesti, iei actul si de invatat de descurci cum poti.



La noi asa s-a impamantenit. "Pozar" in loc de "fotograf" e o jignire.
Eu folosesc deopotriva cuvantul poza si cel fotografie cu mici diferente de nuanta, dar aici si eu si tu suntem in eroare pentru ca diferenta intre termeni e una substantiala. Poza=fotografie e fals (vezi DEX). Eu unul promit sa ma corectez si indraznesc sa iti recomand sa faci si tu la fel.



Niciunul dintre aceste sfaturi nu trebuiesc urmate dupa parerea mea.
Copy right e un drept al tau pe care ai datoria sa il aperi, titlul de profesionist, daca te incanta n-ai decat sa il utilizezi cat si unde doresti; la fel si celelalte.

Trimis de: The Dude pe 20 Jun 2010, 06:12 PM

Gresit. Se numeste deploaiant si este o decupatura a hainei in zona superioara a manecilor, la imbinarea lor cu restul vesmantului, pe spate, cu scopul de a conferii o libertate mai mare de miscare si o aerisire zonala suplimentara. Artificiul vestimentar e utilizat pentru hainele sport si a fost inventat de armata (coloniala engleza daca nu gresec). A devenit celebru prin vestitele Field Jacket ale americanilor din ww2...

Trimis de: Hashaspire pe 20 Jun 2010, 09:26 PM

Dude, merci pentru raspuns.

Am avut nevoie de un fotograf bun si am tot cautat, filtrand dupa portofoliu, abordare si pret. Pe ultima suta de metri am gasit un fotograf care pe site-ul personal scria ca este fotograf profesionist. Galeria lui de fotografii arata binisor. Pretul era bun. L-am angajat. Era din alta localitate si am vorbit foarte putin, la telefon. La sfarsit, cand am vazut ce fotografii mi-a livrat, am inteles ca nu a facut niciun curs de fotografie. Pozele nu erau placute la vedere. Nu putea fi vorba doar de o lipsa de inspiratie in ziua aceea. Am discutat despre asta cu el si mi-a confirmat ca, de fapt, nu are nicio calificare oficiala, desi, pe site-ul personal, el se autointituleaza "fotograf profesionist". Dintre fotografiile livrate, 90% pareau facute de bunica, folosind aparatul lui Neil Armstrong. Defectele cele mai dese erau cele despre care am scris mai sus. El parea mandru de cum ii iesisera "cadrele trase". Pozele mi-au fost livrate pe un dvd plin de "copyrights" - erau pozele mele, totusi. Individului ii placea sa vada scris peste tot "copyrights". Din punctul meu de vedere, ar trebui sa se duca (dracului) la un curs. Eu m-am simtit inselat.

Sunt tot mai multi amatori care-si cumpara un aparat bunicel si au impresia ca brusc au devenit "fotografi profesionisti" (doar pentru ca se ocupa cu fotografierea).

Poate ai inteles acum retoricul meu post de mai sus.

Merci pentru info despre deploaiant. Urmaresc cu interes acest topic.

Trimis de: Erwin pe 21 Jun 2010, 08:14 AM

Hash, se pare că ai toate motivele să fii supărat! E bine de ştiut şi despre "aşa nu!". Una este fotografia de artă în care îţi permiţi să experimentezi orice şi alta este fotografia de familie, în care trebuie să se vadă personajele participante la un eveniment. Sunt documente, la fel ca la fotografia de reportaj, dar menite să păstreze amintirile frumoase.

Data viitoare le faci chiar tu, nu-i aşa?

Trimis de: The Dude pe 21 Jun 2010, 09:17 AM

Ma gandeam Hashaspire la posibila reactie a unor cuconite de pe aici intr-o polemica precum cea care tocmai s-a petrecut. Ce mai tavaleala ar fi iesit...Si asta pentru ca am vorbit putin prea apasat la un moment dat, riscand astfel sa infund discutia. Raspunsul tau insa a readus pacea si a reasezat dialogul pe traseu.
Ne aflam asadar in spatiul culturii, numai acolo se intampla asemenea lucruri; numai acolo discutiile sunt fara patima si partinire, numai acolo schimbul de informatii utile e singurul scop...

Hashaspire, ai avut o experienta neplacuta. Nu vreau sa tin partea omului ala, insa in munca de creatie (ceva nu e in regula cu formularea asta ) in activitatea de creatie ai foarte des momente proaste. Eu de exemplu, in ziua in care am avut ocazia sa fotografiez un fotomodel bestial si priceput nimic nu mi-a mers...voi povesti o data si despre asta. Andy Warhol spunea intr-un interviu ca cele mai importante momente de inspiratie din viata sa s-au petrecut pe neasteptate si nu atunci cand au fost atent pregatite. Nu incerc sa il scuz pe individ, dar cred ca asa dupa cum fiecare tinde sa aiba medicul sau, avocatul sau, instructorul sau, tot asa ar trebui sa ne ingrijim si de fotograful nostru. In asa fel incat atunci cand vine cazul sa nu dam din colt in colt si sa luam presati de timp pe cineva necunoscut riscand sa ratam imortalizarea unor evenimente unice si majore.

Eu am cativa asemenea "clienti permanenti". Ma cauta la intervale mari de timp si nu ii pot onora mereu. Principala mea profesie nu imi lasa o libertate prea mare de miscare, dar pentru ocaziile speciale (nu fotografiez niciodata nunti, botezuri, cumetrii) imi fac intotdeauna timp.

Si pentru ca Erwin a facut o referire la fotografia de reportaj, voi relua de la acest punct consideratiile pe margine genurilor de fotografie.

Fotografia de portret


PS.... iti multumesc pentru ca urmaresti topicul

Trimis de: The Dude pe 21 Jun 2010, 11:48 AM

Trimis de: The Dude pe 21 Jun 2010, 11:52 AM

Trimis de: The Dude pe 21 Jun 2010, 12:44 PM

“Scimbati-va felul de a gandi despre fotografie. Lasati deoparte preocuparea pentru aparatura si concentrativa mai mult asupra lucrurilor din jur.
De fapt, aparatul este ultimul lucru de care aveti nevoie, literalmente, ca sa faceti fotografii. Chiar daca momentul in care apasati butonul este crucial, calitatea unei fotografii este data de tot ceea ce faceti inainte de apasarea butonului.”

Aceste cuvinte apartin lui Annabel Williams, un fotograf contemporan dintre cei mai inzestrati. Eu o recunosc ca pe un portretist remarcabil. Sunt un pic mai retinut in ce priveste celelalte genuri de fotografie pe care doamna le abordeaza si inca si mai circumspect atunci cand vine vorba de abilitatile ei literare. Totusi sfatul de sus e unul foarte bine venit pentru fotografie.

Greu ai sa reusesti sa realizezi un portret in care subiectul nu colaboreaza (fiindca nu stie cum, sau fiindca nu poate), inca si mai greu iti va fi sa scoti o fotografie de calitate dintr-un subiect cu care mama natura nu a fost deloc darnica; iar sa surprinzi pe cineva intr-o atitudine favorabila lui e mai mult de domeniul imaginarului desi exista ca posibilitate.

Trimis de: The Dude pe 21 Jun 2010, 12:47 PM

Trimis de: The Dude pe 21 Jun 2010, 12:47 PM

In studioul meu (prima locatie, undeva pe Calea Rahovei) au fost intr-o zi niste fete. Trei la numar. Iau intotdeauna mai multe pentru o sedinta ca sa se poata ajuta intre ele la machiaj, la corectarea vestimentatie, la atitudinea de poza. Eu comunic mai greu cu subiectii care nu au o pregatire in fotomodelism. Ma concentrez mai mult pe aparate, pe situatiile de iluminat, pe décor, pe traiectul si evolutia sesiunii...etc.
Cred ca toate astea ar trebui sa vina de la sine asa ca nu prea ma sinchisec de ele. De aia am multe rateuri. In fotografie nimic nu trebuie neglijat..

Anyway...ca intotdeauna fetele au fost impresionate de atelier, de fundaluri, de reflectoare, de aparate. Fetzele le erau iluminate de bucuria unei mari reusite, incat nici nu mai era nevoie de proiectoare. Fetele, femeile au nevoie vitala sa se simta frumoase. Pentru asta ele cred ca admiratia este de ajuns. Ii faci un compliment urias unei doamne daca o admiri si uneori chiar si numai daca o examinezi mai atent. Pentru ea asta echivaleaza confirmarii rezultatului unor ore lungi de studiu in fata oglinzii, a altora petrecute la coafor, salon, sala, cautari prin magazine...a unor importante eforturi financiare, a unor tratamente dureroase (epilat, depilat)..
Iar invitarea la o sedinta foto e complimentul suprem..Fotografii au aici un mare atu in fata celorlati barbati, tocmai pentru ca ei au la indemana o astfel de arma.

La scurta vreme dupa asta, vine la mine una dintre ele cu o alta domnisoara cu care se certase si se certa inca. Imi cerea sa ii confirm eu aleia ca ea e fotomodel adevarat si ca are un mare potential si ca in general are un viitor in breasla asta..

Trimis de: The Dude pe 21 Jun 2010, 01:59 PM

Acum, precizarea se impune. Ca sa fi fotomodel nu e suficient sa fi frumoasa sau sa fi supla si proportionata.
Sa fi fotomodel e o profesie care se invata si se stapaneste mai bine sau mai putin bine. Inseamna sa iti cunosti la perfectie trupul. Sa sti care sunt pozitiile care te avantajaza si care nu. Sa sti sa te misti in fata camerelor. Sa intelegi lumina si efectele ei.

Sa colaborezi la un nivel profesionist cu fotograful si cu echipa si sa sti cum sa faci abstractie de ei atunci cand lucrezi. Sa poti sa ramai tu insati atunci cand flashurile incep sa fulgere....ceea ce nu e deloc putin lucru. Ceea ce defapt este extrem de greu....si din aceste motive fotomodele bune sunt putine si rare....si din acest motiv pentru fotograful din Romania e cumplit de greu; pentru ca el nu are o sansa egala in competitia cu alti fotografi ce pot beneficia de suportul unor firme de impresariat care livreaza numai profesionisti adevarati.

Trimis de: The Dude pe 21 Jun 2010, 02:20 PM

Trimis de: The Dude pe 22 Jun 2010, 08:04 AM

Autoportretul


O forma particulara de portret cu o puternica incarcatura afectiva si deci subiectiva. Chipul nostru nu exista pentru noi. Intreaga noastra imagine nu ne este accesibila in primul rand noua. Tot ce putem afla despre noi insine sunt cateva reactii filtrate ale persoanelor cu care venim in contact si informatiile communicate laconic si impersonal de oglinda. Acest material brut il diluam cu cantitati variabile din ceea ce am dori sa fim, din ceea ce ne-ar placea sa putem si din reguli pe care ne-ar conveni sa le putem urma, in proportii pe care numai bunul simt le poate limita.

Dupa o reteta ca asta potinuea ce se obtine nu poate fi decat una inselatoare.

Filozoful nu greseste deloc atunci cand ne invita sa ne cunoastem mai intai pe noi insine...sa facem asta mai inainte de a trece la investigarea celorlati. Caci la ce bun cunoasterea aproapelui cand cunoasterea de sine e incetosata sau chiar absenta ?? Cine este cel ce va evalua datele culese si ce baza iti poti pune in judecata unei persoane despre care nu sti mare lucru..

In adevar cunoasterea de sine e un exercitiu greu si imposibil pentru cei mai multi, pentru ca cei mai multi dintre oameni parasesc aceasta lume fara sa afle vreodata cine au fost cu adevarat si ce s-a intamplat cu ei in scurtul periplu. Pentru ca sunt multi care se cred in viata, dar care nu exista.

Iarasi, o mai mica parte din oameni banuieste ca ceva nu e in regula, ca lucrurile sunt mai complicate decat par si ca ar putea sa existe si o alt fel de realitate in spatele realitatii cotidiene. Astia ar vrea sa faca ceva, dar nu au niciodata timp pentru ei si nimeni nu ii ajuta cu vreo indicatie privind cum si de unde ar putea sa inceapa itrospectiunea.

Singur artistul stie punctul de plecare intr-o asemenea calatorie si acesta este autoportretul (fie el schita, crochiu, ulei, acrilic, literar ..sau fotografic)

Trimis de: Data'q pe 23 Jun 2010, 02:59 PM

Trimis de: The Dude pe 25 Jun 2010, 10:45 AM

Data'q cine zice asta ???

Trimis de: The Dude pe 25 Jun 2010, 10:57 AM

Unul dintre cele mai remarcabile autoportrete, vine desigur de la cel mai important reprezentant al genului.
Rembrandt a reusit aici nu pentru ca era un pictor extraordinar, sau pentru ca era unul care a inteles rolul luminii, ci pentru ca geniul lui a priceput ca o imagine nu este suficienta pentru a transmite o stare si ca e nevoie de elemente aditionale al caror efect conjugat sa poata concura in final la reusita unui mesaj artistic.

In toate autoportretele lui Rembrandt intalnim invariabil acelasi joc:




...exista intotdeauna a alta lumina pe chipul personajului. Una care nu vine de la vreo sursa existenta, una interioara...
Multa vreme m-am chinuit sa refac in studio conditiile de iluminat de la portret pe care le utiliza maestru. Pe atunci nu era o treaba simpla, dar chiar si acum, cu aportul sistemelor Arri sau Dedo nu poti crea identic o situatie similara.

Trimis de: Erwin pe 25 Jun 2010, 08:48 PM

pe vremea aceea se foloseau lumânări şi lămpi cu ulei...

Trimis de: Data'q pe 25 Jun 2010, 10:07 PM

Am găsit pe net graficul... Era o mica paranteză la acest topic interesant. O glumiță, mai mult sau mai puțin adevărată.

Trimis de: The Dude pe 27 Jun 2010, 11:24 AM

Data'q, te-am intrebat pentru ca nu sunt de acord in totul cu el...desi in linii mari
Erwin, nu si Rembrandt. El utiliza locatii in care lumina venea asa cum ii convenea. Totul se petrecea insa adanc in interiorul mintii sale, acolo unde alte culori si alte lumini se jucau prolific compunand minunatii din care, pictorul se vaita mereu, nu putea sa transpuna pe panza decat o parte neansemnata..

Portretul, autoportretul, ca sa devina remarcabil are nevoie de (cel putin) o nota de personalizare. Te-ai intrebat vreodata ce ar fi fost Monalisa in lipsa zambetului care a facut-o celebra ??

Trimis de: The Dude pe 27 Jun 2010, 05:05 PM

..si ca sa punem punct si acestui capitol, sa mai adaugam ca la un autoportret banal imaginea transmite direct parerea noastra despre noi insine. Nu ceea ce suntem cu adevarat ci ceea ce ne place sa credem ca suntem.

Imi amintesc ca la un workshop fotografiam cu totii un subiect. Cineva a avut ideea sa faca o poza celor care lucrau.
In tumultul ala a iesit si un cadru in care apaream gata sa declansez, intr-o pozitie cumva anormala. Toata lumea a fost de acord atunci, dar si dupa aia, ca in acea fotografie eu apaream perfect.

Sincer nu ma recunosteam. Persoana aia din fotografie nu avea chiar nimic comun cu eu, cel care ma stiam. Nimic mai mult ca hainele si aparatul pe care il tineam in mana.

....e la fel ca atunci cand iti asculti vocea inregistrata pe banda... nu o poti recunoaste dupa timbru.

Asa ca, atunci cand avem de facut un autoportret (vine o vreme si pentru asa ceva), trebuie sa fim atenti la acele dimensiuni ale personalitati noastre (bune sau rele) pe care le-am observat reflectate in atitudinea celorlalti fata de noi mai degraba decat la cele pe care ni "le cunoastem" din totdeauna, sau la cele despre care ne indeamna sa credem oglinda.

Si sa nu uitam sa personalizam imaginea...cum a facut De Vinci cu acel zambet.

Trimis de: The Dude pe 28 Jun 2010, 09:27 AM

Nudul



Desi n-am de ce sa ma rusinez. Nimeni nu ar trebui sa aiba.
Exista mai multe teorii care incearca sa abordeze expresia formei trupului uman.
Ezista si o teorie a proportiei si una a volumelor, amandoua adevarate.

Eu am sa vorbesc mai intai despre cateva considerente de ordin moral.
Cand eram adolescent acest gen de fotografie m-a interesat cel mai tare. Nu-i greu de ghicit de ce..
Cand am ajuns sa stapanesc tehnica necesara unei astfel de intreprinderi am fost total absorbit de regulile si conditiile necesare reusitei, astfel incat subiectul si conotatiile de ordin erotic aproape ca au inceput sa lipseasca din context; sau mai exact sa devina ceva abstract sau secundar.

Fotografia de acest gen e grea, insa standardele de evaluare sunt extrem de joase.
O pereche de tate e tot o pereche de tate indiferent daca sunt fotografiate profi sau in mod amator.

Tatele vand carti, ziare, reviste...Nu prea poti sa dai gres cu ele oricat de prost ar fi materialul care le insoteste.

Tocmai de aceea in arta ne intereseaza mult mai mult limita dincolo de care poza unei femei (barbat) dezbracate este expresiva sau este triviala ori obscena

Trimis de: The Dude pe 28 Jun 2010, 10:01 AM

Inca de la aparitia ei fotografia s-a confruntat puternic cu aceasta problema.
Era un moment la care deja regulile academiei (franceze) incercau sa puna o ordine in pictura nudului.

S-a spus atunci ca un nud este artistic si nu obscen sau vulgar, daca organele nu sunt vizibile.
Mai mult, un san nu era considerat expus daca sfarcul nu era vizibil.

Multe panze ale vremii s-au conformat, asa ca din aceasta perioada avem nuduri care isi acopera sexul cu mana, sau partial sanii.

Fotografiei insa ii venea tare greu, asa ca s-a luptat cat a putut si pe la finele anilor '20 a obtinut o prima mare victorie.
Sanii puteau fi de acum expusi in totalitate, insa sexul...Ei bine el nu trebuia sa aiba par.
Parul pubian devenea dintr-odata un argument ofensator si facea diferenta intre arta si trivialitate.

Oricat de greu de crezut ar parea regulile asemanatoare functioneaza si azi.
Fotografia unei femei dezbracate e considerata vulgara daca ea se afla intr-o atitudine provocatoare (what ever that means), sau o opera de arta daca atitudinea ei este una pasiva. Sexul prezentat explicit e iarasi incriminat...

Trimis de: The Dude pe 28 Jun 2010, 12:37 PM

Trimis de: The Dude pe 28 Jun 2010, 12:49 PM

Trimis de: The Dude pe 29 Jun 2010, 07:35 AM

Sexul este o etapa in viata fiecarui individ. Ceea mai frumoasa dintre ele.
Vine la pachet cu dragostea, cu tineretea cu speranta si cu acea absurda credinta ca universul poate fi controlat.

In fotografie aceasta perioada a vietii este convertita spre ideal. Fotografia are astfel de resurse.
Spuneam in posturile anterioare si o repet ori de cate ori am prilejul, ca fotografia este o iluzie. Este imaginea a ceva ce exista, deci o mistificare a realitatii. Nicaieri ca la nud aceasta regula nu functioneaza mai bine.

Am avut prilejul sa particip la o sesiune de fotografii cu Gina Pistol. Persoana in cauza are mari probleme din punctul de vedere al constitutiei si al armoniei fizice. E prea mica, e disproportionata (regula spune ca segmentul care coboara din punctul situat intre picioare si pana la talpi sa fie egal cu segmentul care urca din acelasi punct si pana la crestet), ceva se intampla in zona soldurilor, iar chipul era la aceea data atacat de o indispozitie (un fel de spuzeala). Fata ii este profund asimetrica, la fel si sanii.

Fotografiile care au rezultat in urma sedintei ne aratau insa o starleta bine conturata, care te trimitea direct in lumea reveriei erotice. In multe situatii doamna din poze nu avea chiar nimic comun cu persoana din fata aparatelor. Fotograful, un adevarat artist, a stiut sa pastreze si sa expuna numai partile expresive ale subiectului. S-au tras in sesiunea aia sute de cadre...poate chiar mii. Pictorialul a avut in final 24 de pozitii din care doar 9 au fost publicate intr-unul din cicluri.

Trimis de: The Dude pe 30 Jun 2010, 09:59 AM

Asadar intr-o lume in care regulile, atunci cand exista sunt profund contestate si asta pe buna dreptate, orice ar trebui sa mearga.
Pana aici toate bune si frumoase, dar ce te faci cu pornografia ??

In esenta ei pornografia s-a dorit o arta. Ea continua sa aspire la asa ceva, desi dupa parerea mea se indeparteaza tot mai mult de aceasta tinta.
Problema e incurcata. Eu am ales sa creditez pornografia. Nu doar sa o accept (cred ca in interiorul nostru fiecare o accepta intr-o masura mai mare sau mai mica), ci chiar sa o consider ca pe o manifestare artistica...cu multe nereusite.

Trimis de: The Dude pe 1 Jul 2010, 05:54 PM

Trimis de: The Dude pe 1 Jul 2010, 06:01 PM

Toate cele de mai sus au fost catalogate ca "extreme" la vremea lor.
Nu vreau sa testez limitele de toleranta ale administratorilor acestui site pentru a exemplifica cuvantul "extrem" in fotografia erotica de azi.

Asa ca vom vorbi in continuare despre teoria volumelor.
Indispensabila fotografului care alege nudul...desigur a celui care se respecta si care intelege sa faca asta ca pe o manifestare artistica. Celalalt nu are nevoie decat de bunavointa modelului. Oricum l-ar pune, oricum ar fotografia, atata vreme cat poti vede la el lucruri mai multe decat poti vedea pe strada, se va gasi intotdeauna un gura casca care sa ramana extaziat in fata trupului gol al unei femei..

Trimis de: Blakut pe 2 Jul 2010, 09:35 PM

Am mai citit. Interesant, nu prea am timp sa comentez... ca scoala ma tine ocupat. De fotografie... ce sa zic, rar. Singur, doar eu cu aparatul, intr-un loc unde am vrut sa merg doar ca sa fotografiez, nu am mai fost de foarte multa vreme.

Trimis de: Erwin pe 3 Jul 2010, 10:05 PM

Iată şi un soi mai aparte de fotografie:

http://valentin.europhoto.ro/web-lapse/solstice.html

Trimis de: The Dude pe 5 Jul 2010, 02:52 PM

Acum, eu spun ca "soiul asta de poze" e slabut pentru ca Nikon D200 avea un program care facea asa ceva (cred ca multe alte aparate au lafel). Setai de acolo si aparatul declansa la intervalele de timp prestabilite, re-adaptand si conditiile de expunere in functie de lumina existenta la fiecare declansare.

Pe aceiasi idee Olympus si-a perfectionat un program de panoramare care leaga cadrele facute de aparat si care in final oferea o imagine de 360º intr-un singur plan. Alte programe fac posibila realizarea unei fotografii sferice, mai exact al unei calote sferice..Poate o sa ajungem sa discutam, desi eu cred ca asta e numai o scamatorie.

Sa vorbim mai degraba de volume si proportii..
In sensul cel mai strict al cuvantului, volumul se refera la o dimensiune ce nu apartine fotografiei, condamnata prin insasi natura ei, sa ramana cantonata intr-un singur plan. Volumul exprimă măsura unei mărimi tridimensionale si el este un instrument al arhitecturii. Le Corbusier il pune in legatura cu lumina:

"Arhitectura este jocul savant, corect si magnific al volumelor reunite sub lumina; lumina si umbra reveleaza aceste forme" a spus Le Corbusier

Trimis de: The Dude pe 5 Jul 2010, 03:41 PM

...si daca vine vorba de lumini si de umbre suntem iar pe teren solid.

Cineva spunea ca o epoca este definita in primul rand de designeri care "redefinesc proportiile si restructureaza volumele" fiecarei etape. Istoria insasi capata forma impusa de moda dominanta a fiecarei perioade distincte. Nu mergem mai departe cu speculatiile ci ne multumim sa constatam ca proportiile si volumele se afla intr-o continua evolutie si ca relatia dintre ele este indisolubila, intrucat in zadar vei incerca sa stapanesti volumele daca nu esti atent la proportii, iar proportiile nu se vor armoniza niciodata daca volumele refuza sa concorde.

Jocul volumelor se cere bine studiat atunci cand dorim sa ne exprimam in limbajul formelor si in cel al proportiilor echilibrate.
Organizarea spatiilor este materia prima cu care fotograful lucreaza la nivelul semnificatiei. Lumina e unealta.

E greu de elaborat macar modelul unor norme care sa puna ordine in aceasta teorie.

Eu lucrez dupa o metoda care incepe prin a asimila fiecare parte a corpului co o forma geometrica cunoscuta. Odata aceasta constructie imaginara realizata ea va avea ca rezultat o structura ampla in care in locul capului se afla un ovoid, in locul trunchiului un trapez, in locul sanilor doua calote sferice etc.

Forma geometrica obtinuta o rearmonizez la acest nivel. Adica intre formele geometrice asociate.
Niciodata un echilibru al imagini nu va putea fi mai bine obtinut, decat atunci cand formele ei esentiale, de la care a derivat, nu sunt ele tratate mai intai.

E cred destul de greu sa studiezi un cadru si sub acest raport si de aceea nimeni nu se mai sinchiseste azi de asa ceva la peisaj, la reportaj, la instantaneu, sau in general la acel gen de fotografie la care volumul devine secundar, locul lui fiind ocupat de celelalte elemente ale compozitiei.

La nud insa el este extrem de util.

Trimis de: The Dude pe 5 Jul 2010, 03:47 PM

Trimis de: The Dude pe 5 Jul 2010, 03:59 PM

Si ca sa terminam si acest capitol..cateva sfaturi:

Nu incercati niciodata nudul cu o persoana pudica sau cu alta cu care nu puteti comunica perfect.
Stabiliti inaintea sedintei limitele de nedepasit. Foarte clar si foarte precis. Nu va angajati niciodata intr-o sesiune cu o persoana care nu e dispusa sa faca tot ce i se cere in fata camerei (pozitii, unghiuri, etc.), limitele de care vorbesc eu se refera la ce va aparea in final in fotografii. In studio insa subiectul trebuie sa dea totul fara inhibitii si fara retinere.

Fotograful si modelul au un secret comun de aparat: secretul defectelor modelului.

Nicio femeie nu arata grozav sub reflectoare. Faceti modelul sa inteleaga lucrul asta si ceretii sa coopereze fara inhibitii, pentru ca, de vreme ce ati vazut-o goala sub reflector secretul imperfectiunilor ei este de acum si secretul fotografului...si numai impreuna, fotograf si model, secretul poate fi pastrat si ascuns in continuare.

Trimis de: The Dude pe 6 Jul 2010, 08:01 AM

Modelul are o marfa de vandut. E ca la piata: poti pacali clientul cu rosii mai nasoale asezate strategic sub altele mai bune, dar nimeni nu va cumpara de la tine si a doua oara. Ca sa poata avea un viitor de pe urma fotografiei, modelul trebuie sa coopereze pentru ca impreuna cu toata echipa ce participa la un pictorial imaginile ce vor pleca sa fie de cea mai buna calitate..asta ramane in urma unei sedinte: imaginile.


Prin 2000 aveam o comanda pentru un calendar erotic.
Pretentiile erau un pic deplasate, adica putin dincolo de soft. Trebuiau sa se vada partile intime, chiar daca subiectii nu la atingeau.
Atunci eram mai interesat de partea de productie (de afacere) mai mult decat de latura artistica.
Am socotit ca cel mai bine e sa iau de pe net. Genul asta de fotografie e cu mari cheltuieli...nu numai financiare.

Mi s-a atras atentia ca site-urile rusesti care au anuntate fotografii free sunt de fapt capcane.
Un site copiaza abuziv imagini protejate de pe alt site (si cu complicitatea acestuia) declarandu-le off copy right.
Tu dai crezare, le utilizezi dupa care o alta entitate, ce iti ia urma inca de cand le-ai descarcat, incepe sa te tarasca prin tribunale.

In perioada aia era un astfel de proces cu revista "Cupluri"...nu stiu cum s-a terminat, dar pretentiile erau uriase.

Am recurs la planul "B".
Am cautat un model. Fara succes. Cele de la agentia gasita pe net erau urate, scumpe, filiforme si pline de pretentii. Preturile astronomice.
Am cautat pe autostrada (vorba vine, dar in acel sector). Imposibil. Cazaturi pe care niciun photoshop nu le putea reabilita. Plus nespalate, necooperante si inculte. Am cautat la arte plastice (am pe cineva acolo). Aici am gasit o doamna acceptabila si de profesie. Cand s-a dezbracat am observat cu stupoare ca avea pe ea, desenate cu markerul tot felul de linii de diverse culori, rezultat al orelor de curs in care profesorul explica elevilor actiunea principalilor muschi.

Am incercat cu fica unui amic. Nu avea inca 18 ani, asa ca exista un risc.
Niciunul din parinti nu era dispus sa il ia in seama. Insa sponsorii mei nici nu au vrut sa auda.

S-a rezolvat greu cu o studenta de la U.N.A.T.C., insa calendarul a fost un esec. In anul ala s-au vandut nemaipomenit de bine cele bisericesti.


Desigur, am o banca de date din care puteam sa extrag rezultatele unor sedinte trecute, dar daca tot e sponsorizat mi-am zis ca merita sa incerc calea normala.
asadarConcluzia : nu e simplu sa gasesti un model in Romania.

In Franta la o sedinta pot participa "n" fotografi cu pretul fix de 25 euro/ora.
In bani astia subiectul se aseaza in pozitii bine stabilite si studiate anterior.
Conditiile de lumina sunt si ele fixe.
Photograful isi alege pozitia pe care o crede optima si trage.
La o asemenea sesiune poti cunoaste modelul care sa iti convina cel mai bine...apoi sa il angajezi numai tu si sa il folosesti asa cum crezi.
Functioneaza ca o preselectie..

Trimis de: The Dude pe 6 Jul 2010, 11:23 AM

La nud intre tehnicile mai vechi, dar utilizabile si azi, de retinut:

- pielea se poate unge cu solutii de protectie solara, oil baby johnson sau cu ulei de masline pentru a obtine un efect mat, sau lucios, al pielii.
- reglajul la blanc trebuie sa fie refacut pentru fiecare situatie noua de iluminat, pielea avand culoarea cea mai grea de obtinut.
- umbrele sanilor, controlate corespunzator, pot conduce la cresterea volumului acestora in imaginea obtinuta.
- labiile, ce au tendinta de a se deschide in miscarile subiectului se pot "sigila" cu o solutie de apa cu zahar. In trecut aceasta metoda era obligatorie.
- secretiile abia vizibile ce pot sa apara pe sex au efecte mult exagerate in poza, de aceea se impune corectarea lor imediata.
- vanataile, piloziitatile, abcese, umflaturi...alte chestii asemanatoare trebuiesc tratate inainte de fotografiere. E mult mai simplu asa decat altfel.

Atat si despre asta..


Fotografia de nunta

Nu fac niciodata asa ceva, insa teoretic e o provocare interesanta.
Un adevarat maestru aici este dl Radu Grozescu. Recomand celor interesati sa ii vizioneze site-ul

Trimis de: The Dude pe 7 Jul 2010, 07:22 AM

Cel mai interesant aspect al fotografiei de nunta din era digitala este tendinta ei de a parasi sabloanele.

Trimis de: The Dude pe 7 Jul 2010, 07:27 AM

Trimis de: The Dude pe 7 Jul 2010, 07:39 AM

Fotografia de nunta e o provocare. Pe mine traditiile "remasterizate" m-au infrant de fiecare data si din acest motiv genul asta de poze m-a tinut deoparte, insa de pe margine nu pot sa nu oftez cu invidie la valul de culori, la veseliea, la tinutele atente ale participantilor, la atitudinea acestora fata de fotograf, la starea de incredere si de optimism ce insotesc evenimentul...

Fotografia de nunta are accesoriile ei si impune scenarii precise ce se pot relua la fiecare ocazie.
Pentru fotograful care se ocupa cu asa ceva este suficient sa exerseze cateva scheme. Blitzul e indispensabil si in ultima vreme la fel sunt si blendele si filtrele.
Cred ca numai de aici o afacere poate demara si se poate dezvolta armonios in fotografie.
Preturile sunt relativ mari, clientii deschisi la punga, pretentiile modeste iar tema, asa cum spuneam: generoasa.

Trimis de: The Dude pe 7 Jul 2010, 07:46 AM

Trimis de: The Dude pe 7 Jul 2010, 09:25 AM

Fotografia de reportaj

Se spune ca fiecare poza spune o poveste.
Impresionat de aceasta constatare Rod Stewart si-a intitulat cel de al treilea album solo chiar asa "Every Picture Tells a Story (1971)"

Fotografia de reportaj nu trebuie sa spuna o poveste; ea trebuie sa relateze un eveniment. Trebuie sa informeze.
Nuanta e decisiva si face diferenta.

Fotografia acestui gen este un reportaj in imagini si fiind un reportaj ea trebuie sa se supune regulii esentiale a jurnalismului.
Este vorba de regula celor cinci "W", sau altfel spus 5w, care inseamna who, where, why, when, what

1. Who - cine (care este subiectul informatiei)
2. What - ce (s-a intamplat)
3. When - cand (s-a intamplat)
4. Where - unde (s-a intamplat)
5. Why - de ce (s-a intamplat)

Daca o fotografie care isi propune sa relateze un eveniment reuseste sa raspunda acestor cinci intrebari ea va fi o fotografie de reportaj reusita

Trimis de: The Dude pe 7 Jul 2010, 09:29 AM

Trimis de: The Dude pe 8 Jul 2010, 07:54 AM

Trimis de: The Dude pe 8 Jul 2010, 08:01 AM

Trimis de: The Dude pe 8 Jul 2010, 08:04 AM

Fotografia de reportaj este unul dintre singuerele genuri de fotografie care admite greseli de expunere in limite foarte largi.
De multe ori artistii fac aluzie la aceasta toleranta in operele lor.

Fotografiile de arta care citeaza reportajul sunt, fie miscate, fie sub, sau supra expuse, fie out of focus, tocmai pentru a sugera autenticitatea..

Trimis de: The Dude pe 8 Jul 2010, 10:33 AM

Fotografia de reportaj este singura care are si un sistem de evaluare bine pus la punct.
Aici exista asadar marele premiu.

A fost inventat de dumnealui si arata ca in poza alaturata:



Iar in 2010 a fost castigat de Mary Chind cu lucrarea:




Apropo...se numeste http://www.pulitzer.org/

Trimis de: Marduk pe 8 Jul 2010, 01:35 PM

Un articol interesant despre http://smartwoman.hotnews.ro/video-un-fotograf-a-dovedit-ca-se-pot-face-fotografii-profesionale-si-cu-cea-mai-proasta-camera-cu-un-iphone-3g.html

Trimis de: The Dude pe 8 Jul 2010, 03:48 PM

Da. E rezultatul conjugat al unei diafragme mici si a unor conditii de studio.
Din acest motiv unii oameni cheltuiesc mari sume de bani pe fundaluri, softboxuri, proiectoare, blende, panouri reflect, filtre, etc.
Povestea e ca in conditii de studio rolul camerei se reduce foarte mult..Pana la un punct cahiar si rolul opticii.

Ar trebui ca domnul fotograf sa ne arate performante asemanatoare ale acelui aparat si in conditii normale de iluminat.

Dar asta aduce in discutie o tema pe care s-a batut multa moneda in fotografie: tema potrivit careia calitatea unei fotografi nu depinde de calitatea aparatului care a facut-o. Sigur ea este livrata in alt ambalaj: "se pot face poze minunate cu orice aparat"

Ca fotograf amator inceparetz si increzator am tinut cu sfintenie la adevarul frazei asteia pana in ziua in care am avut prilejul sa lucrez cu un aparat cu adevarat performant. Atunci in ziua aia universul meu, cel al unui adolescent plin de optimism, s-a prabusit...

Nu numai ca teoria care sustine asa ceva este una mincinoasa, dar ea este si una profund falsa si extrem de abuziva..

Recomand oricui vrea sa verifice sa mearga la Yellow Store in Baneasa Shoping Center.
Acolo poate testa fara nicio retinere sau obligatie aparate si obiective Nikon din gama profi.
Daca va face asta va avea imediat si confirmarea spuselor mele...

Cine poate face fotografii bune, are sa faca fotografii bune si cu un Smena si cu un Hasselblad, insa diferenta intre calitatea realizarilor va fi de la cer la pamant.

Trimis de: The Dude pe 10 Jul 2010, 03:14 PM

au luat, sau au concurat pentru marele premiu la fotografia de reportaj:

Trimis de: The Dude pe 10 Jul 2010, 03:21 PM

Trimis de: The Dude pe 10 Jul 2010, 03:24 PM

Trimis de: The Dude pe 10 Jul 2010, 03:29 PM

si una pentru destindere...

Trimis de: Blakut pe 11 Jul 2010, 02:16 PM

Am tot vazut poze cu bucurestiul vechi. Si poze vechi in general, cu peisaje sau instantanee din Bucuresti. Incep sa cred, ca de multe ori,
meritul acestor fotografii este ca sunt vechi, atat si nimic mai mult. Si ca sunt rare, desigur.

Trimis de: The Dude pe 11 Jul 2010, 05:42 PM

Nu este adevarat.
Cele mai multe dintre fotografiile vechi sunt valoroase prin ele insele.

Nu oricine putea face fotografii pe atunci, iar cei care le faceau le faceau cu o mare grija intrucat costurile fiecarei incercari erau uriase. Exista un respect aproape religios fata de tehnica si fata de compozitie.

Cunoastera meseriei nu se fura de la cineva de pe net si nici de pe o banca din Cismigiu, pentru ca nu era de la cine.
Se obtinea dupa ani lungi de ucenicie, in atelierele mari din Viena si de la Salzburg.

Pana prin '45 in Romania atelierele preferau sa sparga placile prost expuse mai degraba decat sa le lase sa circule pe piata cu defecte. Exista si o zicere : "patru late - trei stricate" (referire la dimensiunea 6x9, care inlocuia 4x4 la primele aparate de studio folosite in tara).

Realizarea unei fotografii de arhitectura se facea pe atunci cu mare tam-tam(se mai face si azi la fel, acolo unde artistul se respecta si are standarde auto-impuse cu nivel ridicat). Se oprea circulatia (circulatiunea), se anunta in presa cu cateva zile inainte si se realiza de catre o intreaga echipa .

Trimis de: Blakut pe 11 Jul 2010, 08:34 PM

Exact, raritatea facea valoarea. Astazi, cand aparatele foto sunt mult mai accesibile...Ce-or sa zica oamenii peste 100 de ani? O fotografie expusa corect, incadrata corect cu Piata Romana in 2010 e mai putin valoroasa decat una identica, facuta in 1920. De ce? Pentru ca se pot face sute de fotografii in secolul 21. Cand eram copil sa faci o poza, si color, era ceva. Din vacanta nu te intorceai cu 1000 de poze pe un card, ci cu 10-20 de cadre pe un film.

Probabil ce incerc sa zic e ca inflatia de imagini va face ca in viitor multe din fotografiile care acum ni se par frumoase sa devina banale, mai ales cand tot ce inseamna tehnica de fotografiere se va fi folosit si refolosit de catre mii de fotografi, in acelasi loc, de exemplu. Imaginile cu orasul vor trebui sa fie din ce in ce mai interesante si originale ca sa faca fata puhoiului.

Trimis de: The Dude pe 23 Jul 2010, 06:59 PM

Admit ca pozele din trecut pot avea valoare numai si pentru faptul ca au supravietuit timpului.
Continui insa sa cred ca standardele au decazut foarte mult, aproape proportional cu numarul fotografiilor existente pe piata la acest moment.

Fotografiile erau rare doar pentru noi, insa in occident acum 30 de ani un turist tragea cinci sase filme pe sejur ca sa nu scoata din ele nici macar jumatate..

Aveau o altfel de cultura fotografica si o alta atitudine fata de modul de a fotografia.
Imi amintesc ca pe litoral, turistii germani cu aparate Kodak instant isi torturau familia sau prietenii aranjand la ei minute in sir pentru o poza..

Trimis de: The Dude pe 24 Jul 2010, 02:08 PM

Despre fotografia de reportaj mai trebuie spus ca ea adapostete in interiorul ei si fenomenul paparazzi.
Deviat din fotografii liberi, aduca cei care nu lucrau efectiv (cu contract) pentru o gazeta sau pentru un trust, acest gen de fotografie a fost mai ales in ultima vreme intens condamnat din toate partile. In ciuda felului in care este receptat si primit, presa se bucura de efectele lui, el prospera si afacerile din aceasta zona se ingroase

Trimis de: The Dude pe 28 Jul 2010, 07:50 AM

Fotografiile reportaj se pot comercializa cel mai usor.
Pretul de referinta este de 100 de euro, platibil cash la caseria achizitorului.
Se pot incasa si 10 euro, dar si cateva mii...

Cei mai buni cumparatori sunt trustul "beeeep", si ziarul "beeep beeep". In general tabloidele.
Valoarea fotografiei tine exclusiv de calitatea informatiei si foarte putin de cea artistica .

Dupa stinta mea (incompleta si contaminata) poza care s-a platit cel mai bine s-a vandut cu 6000 de euro si reprezenta un eveniment din sfera politicului.
Poza nu s-a publicat niciodata.

A nu se confunda cu pictorialele glamor, unde scorurile sunt altfel stabilite si unde cifrele sunt substantial mai mari.

Felul in care se vinde o fotografie reportaj tine foarte mult si de abilitatile de negociator ale vanzatorului.
Tranzactiile, atunci cand sunt facute cu acte sunt perfect legale si greu de atacat in justitie unde dreptul la informare al marelui public transcede dreptul la imagine si la intimitate.

Trimis de: The Dude pe 13 Aug 2010, 07:05 PM

Fotografia glamour

Trimis de: The Dude pe 13 Aug 2010, 08:18 PM

De multe ori fotografia glamour e confundata cu cea fashion, sau cu altceva.
Glamour e un stil de a fotografia. E o atitudine fotografica..
Faptul ca el imprumuta genul revistelor si copertilor acestora poate si chiar genereaza o confuzie majora.

Glamour (farmec, stralucire) e o atitudine...o stare a spiritului.

Nu pot sa imi inchipui un alt mod de a retine pe pelicula (sau pe suport electronic) imaginea persoanei iubite decat in stilul glamour de pilda..

Trimis de: The Dude pe 14 Aug 2010, 08:25 PM

Glamour e fotografia facuta cu pasiune pentru subiect..
Cu pasiune pentru fotografie...
Cu pasiune...

Trimis de: The Dude pe 15 Aug 2010, 11:11 AM

Trimis de: mutulica pe 17 Aug 2010, 10:06 AM

(pana se intoarce ia un nikon
oare unde umbla omul asta?)

later edit: curios, comentariul meu parea sa fie ultimul adaugat ... si acum cateva ore parea ca the dude n-a mai dat pe aici de ceva vreme...
sorry pt eroare, si ma bucur ca pot vedea iar toate mesajele

Trimis de: The Dude pe 17 Aug 2010, 01:25 PM

fotografia fashion

Tine mult de moda, dar si mai mult de arta.
Mai mult decat o arta a vestimentatiei...una a prezentei.
O arta destul de generoasa si de controversata.
Un domeniu de hotar al artei pentru cei mai multi.


.....prezentari, fete daca nu frumoase excelent etalate, lumini, tinute atent aranjate, spectacol
...multa culoare, multa frumusete…si multe pretentii de la fotograf.

Contrar a ceea ce se crede este destul de rar raspandita, putin banoasa si foarte dificil de realizat.
Iarasi, contrar a ceea ce se stie putini fotografi se incumeta sa ia cadre in priza directa si inca si mai putini reusesc sa faca asta bine.
Printre fotografi se vorbeste de o provocare si de un stil pentru dezvoltarea caruia sunt necesari ani..

Trimis de: The Dude pe 17 Aug 2010, 04:06 PM

Trimis de: The Dude pe 19 Aug 2010, 09:33 AM

mutulica, ma bucur ca ai revenit !!


Multi considera Fotografia de Strada ca pe o sectiune a fotografiei de reportaj. Altii, la fel de multi, spun ca nici n-ar exista asa ceva. Ca stilul asta s-ar pierde pe undeva printre reportaj, instantaneu, arhitectura, ori compozitie...Nu cred ca asemenea pareri ar fi indreptatite. Mi s-a intamplat destul de des sa simt nevoia sa imi iau aparatul si sa plec fara un scop anume pentru a face poze. Desigur, de cele mai multe ori imi pregatesc atent sesiunile care inseamna scheme laborioase, echipamente optime, oameni implicati, studiou pregatit..etc. Insa sunt tot mai dese situatiile in care simt nevoia sa ma eliberez de pragmatism si de program.
Situatii in care simt ca trebuie sa las spiritul sa se exprime liber.

Cand sunt cuprins de starea asta nu iau decat un obiectiv (grand angular) si apelez la cele mai simple setari. Caut apoi scenele fara sa le analizez cu prea multa atentie. Actionez mai mult din instinct

Trimis de: The Dude pe 19 Aug 2010, 09:35 AM

Profesorul arhitect Balasoiu, directorul U.N.A.T.C. a scris de curand o carte pe care a numit-o Bucurestiul Platou de Filmare. El este scenograf si s-a gandit ca Bucurestiul cu varietatea lui nesfarista de imagini poate furniza amenajari naturale, fara mari interventii, pentru cele mai multe dintre conditiile de care o scena de film are nevoie.

Ne sunt prezentate de-a valma (de un fotograf neglijent si neinspirat) poze din centrul istoric, alaturi de poze din cartierele muncitoresti, ori din zonele rezidentiale..intr-un demers interesant si cu rezultate convingatoare.

Intr-un oras cu atatea posibilitati parca e pacat sa nu iti incerci sansa de a identifica propria ta reflexie..propriul tau mod de a vedea metropola si de o a comunica astfel celorlalti. Dar nu numai Bucurestiul are o asemenea oferta.....toate orasele au.

In plus strada e plina de evenimente unice, irepetabile si anonime care te cheama sa le descoperi si sa le imortalizezi..

Trimis de: The Dude pe 19 Aug 2010, 09:38 AM

Trimis de: The Dude pe 29 Aug 2010, 10:09 AM

Am intarziat sa mai postez aici pentru ca simteam ca discutia nu mai poate avansa fara ca la acest punct sa nu fie amintit in ea de Henri Cartier-Bresson , cel care a inventat fotografia de strada si mai apoi chiar fotojurnalismul.

Zile de-a randul am cautat acesta poza care pentru mine are o semnificatie aparte.
Imi pare una dintre cele mai reusite fotografii ale tuturor timpurilor.
Ea este si cea care m-a determinat, in cea mai mare masura, sa ma apuc de acest hobby.

Trimis de: The Dude pe 29 Aug 2010, 05:07 PM

Mai zabovim o clipa la acest extraordinar fotograf

Trimis de: Marduk pe 29 Aug 2010, 06:24 PM

Felicitari pentru topic, este ..................................................................

Trimis de: The Dude pe 29 Aug 2010, 06:28 PM

...si inca alte cateva fotografii ale strazii

Trimis de: The Dude pe 1 Sep 2010, 02:15 PM

Multumesc Marduk

Spre deosebire de fotografia in general, fotografia instantaneu retine un moment unic si deosebit si prea putin obisnuit.
Multi ar spune ca nici nu este un gen aparte ci mai degraba un subgen.
Eu am ales sa il tratez separat pentru ca il consider acoperitor pentru o zona cu o personalitate deosebita.
Cred ca o fotografia care retine sanul descoperit neglijent de o mireasa iese din zona fotografiei de nunta si are nevoie de o alta incadrare, de exemplu.

Trimis de: The Dude pe 1 Sep 2010, 02:18 PM

Trimis de: Marduk pe 1 Sep 2010, 05:36 PM

Retine secunda, cate odata mai putin de o secunda, din desfasurarea timpului, fotografia este ceva unic si poate fi considerata una dintre cele mai mari descoperiri ale umanitatii. Mi-ar placea ca aceste instantanee sa ramana si dupa disparitia umanilor, as fi chiar fericit, implinit, ca si cum gandurile mele si ale tuturor celor care s-au ocupat de "inghetarea" timpului prezent vor avea in viitor niste privitori ipotetici care se vor bucura de aceste instantanee.

Trimis de: The Dude pe 2 Sep 2010, 08:19 AM

O sonda spatiala ce poarta cu ea un disc cu peste 100 000 de cadre rataceste deja prin galaxie. Sigur va spune povestea noastra cuiva.
Cu fiecare cadru, vor face asta mai bine decat 1000 de cuvinte..

Trimis de: The Dude pe 2 Sep 2010, 08:19 AM

O sonda spatiala ce poarta cu ea un disc cu peste 100 000 de cadre rataceste deja prin galaxie. Sigur va spune povestea noastra cuiva.
Cu fiecare cadru, vor face asta mai bine decat 1000 de cuvinte..

Trimis de: The Dude pe 2 Sep 2010, 08:19 AM

O sonda spatiala ce poarta cu ea un disc cu peste 100 000 de cadre rataceste deja prin galaxie. Sigur va spune povestea noastra cuiva.
Cu fiecare cadru, va face asta mai bine decat 1000 de cuvinte..

Trimis de: The Dude pe 2 Sep 2010, 09:00 AM

Foto eveniment

Au ramas o multime de fotografii care inca fac inconjurul lumii. Una insa ramine supusa unei semi-cenzuri, e rar difuzata si adeseori cei care o publica ii pun autenticitatea sub semnul intrebarii…Ultima fotografie gasita in aparatul foto a lui Michio Hoshino…In ultima clipa, ultimul lui gest a fost sa apese butonul aparatului de fotografiat….La 8 august 2008, autoritatile locale din Alaska au dezvelit un monument in memoria celui care a fost Michio Hoshino. Momentul ales nu a fost intamplator, comemorarea avand loc in aceeasi zi si aceeasi luna in care artistul si-a pierdut viata. De asemenea, Muzeul Nordului din cadrul Universitatii din Alaska gazduieste o expozitie permanenta de fotografie a japonezului.
Priviti ultima fotografie, facuta cu citeva secunde inaintea mortii….Michio a fost ucis de un urs dupa ce si-a dedicat ani de zile din viata studiului ursilor grizzly…

Trimis de: Erwin pe 2 Sep 2010, 12:04 PM

http://voyager.jpl.nasa.gov/spacecraft/goldenrec1.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Voyager_Golden_Record

Trimis de: factura pe 2 Sep 2010, 07:50 PM

Sper sa nu fie cu suparare, am citit azi info asta si m-am gandit la topic. Asadar,
*
EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE INGE MORATH
„Jurnalul meu romanesc”

Din 2 septembrie 2010 pana pe 17 octombrie, la Sala Oaspeti
Vernisaj: 2 septembrie, ora 18.00

In septembrie 2010 Forumul Cultural Austriac impreuna cu Muzeul Taranului Roman va prezenta prima expozitie de mari dimensiuni cu lucrarile celebrei fotografe Inge Morath. Opera fotografica a lui Inge Morath (1923 – 2002) este puternic influentata de stilul lui Henri Cartier-Bresson( asta era de la mine), alaturi de care aceasta a lucrat mult timp. Ea a creat o voluminoasa opera fotografica pentru Agentia Foto Magnum, opera ce si-a gasit consacrarea internationala.

Romania a fost pentru Inge Morath o tara in care artista s-a intors in repetate randuri. Nu numai ca a studiat la Bucuresti (1943), ci a intreprins si numeroase calatorii prin Romania: 1958, 1967 si 1994. Din aceste calatorii au rezultat circa 1.000 de fotografii care inca nu au fost date publicitatii, precum si un jurnal, in care aceasta si-a notat experientele si impresiile.

La Muzeul Taranului Roman va fi deschisa, incepand cu 2 septembrie 2010, o expozitie cuprinzand 133 de lucrari ale lui Inge Morath, care depun marturie despre viata in Romania pe timpul unor perioade semnificative pentru aceasta tara. Este vorba aici, in mod sigur, nu doar despre niste documente de o calitate aflata dincolo de orice dubiu, ci si cu un continut deosebit de interesant.

Inge Morath, care a trait incepand cu anii ´50 in majoritatea timpului in SUA, unde s-a si casatorit in 1962 cu autorul Arthur Miller, a ramas credincioasa radacinilor ei europene, intreprinzand lungi calatorii pe acest continent.

Expozitia va fi deschisa la Sala Oaspeti, pana pe 17 octombrie, de marti pana duminica, intre orele 10:00 si 18:00
*
The Dude,
Daca e aiurea ca am postat aici, poti sa-l elimini lejer.

Trimis de: Erwin pe 2 Sep 2010, 09:57 PM

Eu unul îţi mulţumesc, Factura! Cred că am să merg în weekend.

Trimis de: Justitiarul pe 5 Sep 2010, 01:47 AM

Am un aparat Nikon coolpix S220 şi îmi cam prin urechile în el. Poate să îmi spuna cineva de ce nu îmi apre bliţul?

Trimis de: The Dude pe 7 Sep 2010, 07:48 AM

Nu, nu pot face asa ceva.
Prima ca e o informatie utila si importanta (binevenita oriunde, dar mai ales aici).
A doua, pentru ca nu ma simt in stare sa cenzurez pe nimeni, oricat de injurios ar fi mesajul.
Trei, pentru ca nu am aceste instrumente



EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE INGE MORATH
"Jurnalul meu romanesc"

Din 2 septembrie 2010 pana pe 17 octombrie, la Sala Oaspeti
Vernisaj: 2 septembrie, ora 18.00


Tipa e una controversata. S-a spus despre ea ca a spionat, ca a abatut mesajul fotografic catre monden si cotidian...ca s-a folosit de fotografie in alte scopuri.

Dincolo de toate astea e un fotograf puternic, complet, care depune o marturie consistenta si valoroasa a unei Romanii surprinse in cele mai reprezentative ipostaze ale experientei ei comuniste.

Ne contrariaza varietatea subiectelor abordate si dimensiunea itinerariului artistic.

In expozitie, pe care o recomand cu toata caldura si la care am avut o neinsemnata contributie (s-a realizat cu sprijinul BCR, care prin editura Vellant publica si un catalog al tuturor lucrarilor expuse) ne sunt prezentate cadre diferite, de la sarbatorirea zilelor de 1 Mai, la stransul recoltei ...de la scene rurarle la instantanee citadine..

Influenta stilului lui Bresson este evidenta si, dupa unii carcotasi chiar dincolo de unele limite ale decentei.
Mai presus de toate astea, un eveniment cultural fotografic de mare forta, despre care imi propusesem sa vorbesc de indata ce as fi avut si cateva fotografii de publicat. Am promisiunea (editurii) ca voi obtine copii...Cadrele expuse (133) sunt inedite si nu au mai fost publicate nicaieri, niciodata.

Multumesc factura

P.S. Inge este si foarte frumoasa...

justitiarul, la aparatul ala blitzul e pe fata. Nu apare de pe undeva. Vrei sa intrebi de ce nu lucreaza ?

Trimis de: Erwin pe 7 Sep 2010, 03:13 PM

Am văzut expoziţia. În primul rând intrarea era liberă deşi am primit bilet. În afară de lucrurile pozitive notate de The Dude, la care subscriu, imaginile sunt impresionante şi ne transpun în acea epocă, evocându-ne unora dintre noi secvenţe văzute în copilărie (deşi cu mult mai târziu, epoca socialistă a fost un fel de încremenire în timp), trebuie să adaug că unele explicaţii însoţitoare au fost eronate şi n-ar fi fost rău să fie trecută data sau măcar anul când au fost făcute pozele.

Trimis de: Justitiarul pe 7 Sep 2010, 03:59 PM

Da, am vrut să întreb de ce nu lucrează, dar acuma şi-a revenit, numai ca am altă belea cu el. Dupa ce fac o poză se inchide ecranu şi trebuie să-l închid şi să-l redeschid.

Ce să-i fac?

Trimis de: The Dude pe 8 Sep 2010, 06:37 PM

Justy. E strict din setari.
Nu cunosc aparatul asta in mod particular, dar la nikon softurile merg dupa aceiasi schema.
Trebuie sa ajungi in meniul de afisare (playback) si de acolo sa setezi timpul de afisare (la care ai mai multe optiuni prestabilite 1s, 2s, 3s...etc)
La aparatele astea modul P este cel mai eficient si e de departe cel mai recomandat.

Erwin expozitia a avut o intreaga poveste. Stiu ca in album totul e ok. Pe simeze s-au ocupat altii asa ca nu e exclus sa fie greseli.
Voi spune povestea (de culise) a evenimentului dupa ce voi publica parte din poze.

Trimis de: The Dude pe 23 Sep 2010, 05:04 PM

Intrerupem acest program pentru o stire de maxima importanta.
Vineri 17.09.2010, Nikon Romania prin Skin Media a sarbatorit trei ani de activitate.
Petrecerea s-a tinut la Circul de Stat (globus, cred) intr-un spectacol magnific de lumini si virtuozitate.

Cu acest prilej, Nikon a lanasat in premiera mondiala obiectivul f35 night vision (total revolutionar), alaturi de alte patru obiective lansate deja cu o luna in urma..Ne retine atentia f85-ul.
Alte trei aparate din clasa compact au fost de asemenea lansate.

Great show, great job..

Long live Nikon

Trimis de: The Dude pe 7 Oct 2010, 07:37 AM

In legatura cu marea intamplare am primit urmatorul mail:

"Dragi prieteni,

Va multumim tuturor celor care ati participat la evenimentul Nikon "3 ani in Romania". Speram ca ati avut o seara placuta alaturi de echipa Nikon in ambianta Circului Globus. A fost un eveniment dedicat dumneavoastra, celor care ne-ati sustinut in acesti 3 ani, menit sa va informeze asupra noilor produse si servicii ale Nikon in Romania, dar si sa va destinda prin intermediul momentelor de circ, a mancarii specifice, a muzicii si prezentei scenice a gazdei evenimentului, Horia Brenciu.

Celor care nu au putut fi alaturi de noi le impartasim cateva momente din cadrul evenimentului pe contul nikonistilor de pe Flickr: http://www.flickr.com/photos/nikonisti/sets/72157624877862435/. "

Trimis de: The Dude pe 7 Oct 2010, 07:45 AM

Eveniment cosmic:

"Buna ziua,

Avem deosebita placerea de a va invita sambata 23 octombrie si
duminica 24 octombrie la un workshop de fotografie sustinut de
Marek Czarnecki,

Castigator al mai multor premii acordate de British Professional
Photography Awards la categoriile "Commercial and advertising
Photography" Illustrating photography" si "Industrial photography" si
numeroase alte premii pentru fotografia publicitara, Marek Czarnecki
este cunoscut de asemenea si pentru numeroasele carti publicate
continand fotografie arhitecturala si panoramica.Pentru mai multe
detalii puteti accesa: www.czarnecki.com.pl

Evenimentul va avea loc in sala Berlogea a Universitatii Nationale de
Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" Bucuresti."


Nu sunt singurul care crede ca acest personaj este cel mai important fotograf contemporan.
Intr-un moment in care competitia in fotogtrafie se duce la baioneta si in care fiecare candidat are sanse egale, indiferent de dotare, sa conduci detasat nu este un lucru fenomenal, e ceva magnific.

Trimis de: The Dude pe 7 Oct 2010, 09:17 AM

Trimis de: The Dude pe 7 Oct 2010, 06:16 PM

Trimis de: The Dude pe 7 Oct 2010, 06:19 PM