Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Figaro pe 20 Jun 2003, 09:43 AM

Seria de topicuri Ecclesia se doreste o apropiere spirituala a crestinilor de diferite confesiuni. Va invit sa impartim credinta in Hristos in spirit crestin autentic. Discutiile in contradictoriu nu-si au locul aici. Haideti sa dezvaluim si sa pretuim fiecare stralucirea din Biserica celui de langa noi. Si cred ca ne vom cunoaste mai bine.

Trimis de: aburealaold pe 20 Jun 2003, 02:21 PM

"Nu va strangeti comori pe pamant, unde hoti si rugina le sapa, cu adunati-va comori in cer unde nici hoti si nici rugina nu le mananca" - Iisus Hristos.

Sa nu ne strangem comori aici, unde totul este vremelnic si trecator, ci sa ne adunam comori in vesnicie. Cum oare sa ne adunam comori in vesnicie, cum sa strangem intr-un loc unde nu l-am vazut niciodata, doar nu suntem nebuni? Nu suntem nebuni, desi inaintea lumii asa parem, ca sa implinim cuvintele Scripturii "Intelepciunea lumii este nebunie inaintea lui Dumnezeu, iar intelepciunea lui Dumnezeu este nebunie inaintea lumii". Caci cu ce oare voi asemui intelepciunea veacurilor in care si-au adunat bogatii peste bogatii, uitate , pierdute si risipite prin atatea locuri, comori pentru care s-au riscat, si s-a varsat sange? Poate doar cu o nebunie. Caci precum spune Mantuitorul "Cerul si pamanturile vor trece, dar cuvintele mele nu". Vor trece toate ca vor fi arse prin foc, si toate comorile si intelepciunea adunata a lumii va arde, si nimic nu va ramane. Unde va fi truda noastra, toata zbatearea noasta? Precum am stiut dinainte. In foc. Atunci daca totul va arde, cum vom aduce noi "comorile" in vesnicie, caci totul va fi nimicit? Cum le vom duce? Foarte simplu. Ceea ce va ramane dupa acest foc, adica Judecata, vom fi tot noi. Comoara nostra din vesnicie va fi binele care l-am facut in lume, caci doar faptele bune ce vor ramane in amintirea celor carora le-am facut si vor fi pomenite la Judecata, aceea va fi comoara noastra. Iata ceea ce ramane cu adevarat in vesnicie. Omenia.

Trimis de: Figaro pe 20 Jun 2003, 02:26 PM

Abureala, ai citit Paul Evdokimov? E un teolog cu o gândire foarte interesantã. Voi reveni cu ceva material, pe acest topic.

Trimis de: aburealaold pe 20 Jun 2003, 02:30 PM

Nu am citit, ar fi chiar bine sa postezi niste materiale.

Trimis de: cameron pe 26 Sep 2003, 01:04 PM

Ca de obicei..ma bucura nespus gasirea unei camarute a hanului neobservate pana acum..
Notiunea de fericire? Fiecare avem alt standard..si alt mod de a intelege fericirea.
Fericirea poate fi un program de viata a crestinului.
Ce semnifica cele 9 fericiri?

Trimis de: TriRegnum pe 15 Oct 2003, 12:01 PM

Figaro
AI uitat sa pui topicul ¨Biserica Reformata Clavina¨

Trimis de: ASD pe 16 Nov 2003, 06:07 PM

Trimis de: ASD pe 16 Nov 2003, 06:24 PM

Intrebare: In cadrul acestei religii se respecta prima porunca din cele 10?

Trimis de: TriRegnum pe 16 Nov 2003, 08:17 PM

Desi sunt preot catolic, pot sa raspund: Da se respecta porunca I in Biserica Ortodoxa cat si in Biserica Catolica.

Trimis de: ASD pe 16 Nov 2003, 10:17 PM

Deci ati spus ca nu mai imi raspundeti la intrebari, iar intrebarea, intentionat am scris-o la tema aceasta.

Trimis de: TriRegnum pe 16 Nov 2003, 10:25 PM

ASD
Ma refeream la dl.Mi_ nu la tine.
Poti sa ma tutuiesti daca vrei.

Cu dl. Mi_ am o relatie mai tensionata datorita comenariilor sal care ma jigneau in mod direct pe mine si Sfantul Sacrament al Altarului.

Imi poti adresa orice fel de intrebare.

Trimis de: ASD pe 16 Nov 2003, 11:01 PM

Referitor la prima porunca:
Cum interpretati verseteleurmatoare? Daca se poate sa fie cat mai biblic si rational.
Traducerea Cornilescu. -deci nu Biblia mea

1si au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoanã care seamãnã cu omul muritor, pãsãri, dobitoace cu patru picioare si târâtoare.  De aceea, Dumnezeu i-a lãsat pradã necurãþiei, sã urmeze poftele inimilor lor; asa cã îsi necinstesc singuri trupurile;
 cãci au schimbat în minciunã adevãrul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au închinat fãpturii în locul Fãcãtorului, care este binecuvântat în veci! Amin. ROMANI 1:22-25

2 ISAIA 44
Cei ce fac idoli, toþi Sunt deºertãciune, ºi cele mai frumoase lucrãri ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mãrturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca sã rãmânã de ruºine.
10  Cine este acela care sã fi fãcut un dumnezeu sau sã fi turnat un idol, ºi sã nu fi tras nici un folos din el?
11  Iatã, toþi închinãtorii lor vor rãmâne de ruºine, cãci înºiºi meºterii lor nu Sunt decât oameni; sã se strângã cu toþii, sã se înfãþiºeze, ºi tot vor tremura cu toþii ºi vor fi acoperiþi de ruºine.
12  Ferarul face o secure, lucreazã cu cãrbuni, ºi o fãþuieºte ºi-i dã un chip cu lovituri de ciocan, ºi o lucreazã cu puterea braþului; dar dacã-i este foame, este fãrã vlagã; dacã nu bea apã, este sleit de puteri.
13  Lemnarul întinde sfoara, face o trãsãturã cu creionul, fãþuieºte lemnul cu o rândea, ºi-i înseamnã mãrimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca sã locuiascã într-o casã.
14  Îºi taie cedri, goruni ºi stejari pe care ºi-i alege dintre copacii din pãdure. Sãdeºte brazi, ºi ploaia îi face sã creascã.
15  Copacii aceºtia slujesc omului pentru ars, el îi ia ºi se încãlzeºte cu ei. Îi pune pe foc, ca sã coacã pâine, ºi tot din ei face ºi un dumnezeu cãruia i se închinã, îºi face din ei un idol, ºi îngenunche înaintea lui!
16  O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregãteºte o fripturã, ºi se saturã; se ºi încãlzeºte, ºi zice: „Ha! ha!” m-am încãlzit, simt focul!”
17  Cu ce mai rãmâne însã, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunche înaintea lui, i se închinã, îl cheamã, ºi strigã: „Mântuieºte-mã, cãci tu eºti dumnezeul meu!”
18  Ei nu pricep ºi nu înþeleg, cãci li s-au lipit ochii, ca sã nu vadã, ºi inima, ca sã nu înþeleagã.
19  Nici unul nu intrã în sine însuºi, ºi n-are nici minte, nici pricepere sã-ºi zicã: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cãrbuni, am fript carne ºi am mâncat-o: ºi sã fac din cealaltã parte o scârbã? Sã mã închin înaintea unei bucãþi din lemn?”
20  El se hrãneºte cu cenuºã, inima lui amãgitã îl duce în rãtãcire, ca sã nu-ºi mântuiascã sufletul, ºi sã nu zicã: „N-am oare o minciunã în mânã?”

Trimis de: TriRegnum pe 16 Nov 2003, 11:24 PM

Da recunosc pasajele, dar unde vezi tu nerespectarea de catre Biserica Ortodoxa a poruncii 1. ?
Pot sa te intreb in ce religie esti botezat?

Trimis de: ASD pe 16 Nov 2003, 11:30 PM

Ortodoxa si Penticostala, dar nu prea le urmez.

Deci eu am inteles ca seamana cu icoanele(fara suparare;e doar o parere;si accept orice einterpretare biblica si logica).
Poate ma insel.

Trimis de: 1,618033 pe 17 Nov 2003, 09:52 AM

ASD, cu intrebari care duc la dezbateri, te rog, pe 'Religie', nu pe ecclesia.

ai sa ramai mirat de modul in care interpreteaza teologia ortodoxa ceea ce noi protestantii numim inchinarea la icoane. ei numesc asta inchinare prin (sau cu ajutorul) icoane. pentru ei este o mare diferenta, si trebuie sa acceptam acest lucru.

da, putem sa nu fim de acord cu acest mod de a privi lucrurile, insa ar trebui macar sa incercam sa-l intelegem.
apoi vom putea dialoga ca intre iubitori cu spiritul, iar nu luptatori cu spiritul.

intelegi diferenta? sunt sigur ca da

Trimis de: TriRegnum pe 24 Nov 2003, 12:56 PM

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=7267

Unor frati ortodocsi unde le este iubirea de aproapele, unde e dragostea crestina a episcopilor?
Celor de pe forum vi se pare corect ce se petrece acolo?
"Unde-i iubire acolo-i Dumnezeu,
Acolo e rabdare, e pace si iertare"

Trimis de: sorin666 pe 24 Nov 2003, 01:35 PM

De obicei "prea-sfintitii" bisericii ortodoxe nu prea se poarta cu manusi cu "fratii" lor uniati, in acelast timp asi dori, ca sa pot judeca, sa cunosc si pozitia "partii adverse" si mai ales alte aspecte, foarte "lumesti":
- in comuna cu pricina chiar au hotarit credinciosii sa treaca in masa la "opozitie" sau au venit 2-3 preoti cu un avocat sa-si exprime pretentiile? Nu de alta, dar "pe teren" trecerea la greco-catolici e vazuta de majoritatea populatiei, in special de aceea de la tara cam la fel ca si "pocainta", adica, sincer, destul de rau (sorry neoprotestantilor, dar si ei stiu ca e adevarat...)
- sumele propuse proveneau din "cutia milei" unei parohii greco-catolice alaturate? din donatii? sau... de la Centru (adica Roma). Nu de alta dar ofensiva greco-catolicilor in Banat-Transilvania e cvasi-generalizata, metodele sint similare cu cele folosite in cazul de fata, deci sumele totale in joc sint astronomice, mai ales tinint seama de "raceala" si apatia religioasa a majoritatii populatiei, mai ales impotriva unei religii aproape "disparute" si denigrate...
Sincer sa fiu, din PDV pur practic, prefer ortodocsii "clasici" celor "uniti", desi ierarhia mi se pare sub orice critica, "indicatiile pretioase" vin MACAR din tara...

Trimis de: Cipri pe 25 Apr 2004, 09:46 AM

Greco-catolicii nu sunt niste "ortodocsi neclasici" ci niste catolici care pastreaza traditia liturgica bizantina.
Cat despre asa zisa ofensiva greco-catolica ar fi interesant de vazut in ce consta.In faptul de a dori sa celebreze in bisericile ce le apartin de drept?

Trimis de: noi pe 25 Apr 2004, 07:48 PM

Parintele Dimitrie Bejan:

"Cât despre greco-catolicii din România, fratii nostri din strana stângă, ne acuză că noi i-am silit să se treacă la Ortodoxie. Nu-i asa. Stalin i-a silit pe greco-catolicii din Ucraina să treacă la Ortodoxie si când a ajuns cu politica la Bucuresti, i-au silit si pe greco-catolicii de aici. să treacă la Ortodoxie, ca o luptă împotriva Papalitătii din partea comunismului. Iar ei au trecut masiv la Ortodoxie, căci nu era nici o deosebire între greco-catolici si ortodocsi.

Se stie doar că la 1700, o parte din românii ortodocsi din Ardeal au trecut la un fel de catolicism, la porunca împăratului Leopold de la Viena. Noi i-am protejat, iar greco-catolicii au trecut în totalitate a Ortodoxie. Episcopii greco-catolici au trăit si au murit, fiind exilati de securitatea comunistă. Singurii din toată Biserica greco-catolică care si-au păstrat credinta lor sunt episcopii. Preotii lor au trecut în masă la Ortodoxie, slujind mai departe Biserica si enoriasii lor.

Foarte putini preoti dintre ei au ajuns la Aiud si unul la Sighet. Oameni modesti care au suferit alături de noi, mâncând la fel aceeasi pită. Si dacă în 1948 au venit la Ortodoxie un milion jumătate de credinciosi, după revolutie - după cum se vede din recensământul populatiei făcut în anul 1991 -, în toată libertatea s-au întors înapoi la bisericile lor în jur de 200000 de credinciosi cu o mică parte din preotii greco-catolici, cu episcopatele pe care le-au avut mai înainte, iar restul de 87% au rămas ca ortodocsi.

Părintele Alexandru Todea, onorat de Scaunul Papal cu titlul de cardinal, făcea propuneri ca Biserica Ortodoxă să treacă în totalitate la greco-catolicism, iar Patriarhul Teoctist să fie Cardinal al Bisericilor Ortodoxe.

Slabă gândire si simtire românească! Ortodoxia nu are nici un motiv să renunte la 2000 de ani de viată crestină, să părăsească Ierusalimul si să sărute pantoful Papei de la Roma. Să nu fie! Părintele Alexandru Toader, este drept că a fost măturător pe la usile detinutilor de la Sighet.

Tot acolo se afla încarcerat si Iuliu Maniu. Pe acest bărbat de stat român, cel mai aspru pedepsit si mort la Sighet, eu, preotul Dumitru Bejan din Hârlău, ortodox 100%, l-as propune spre canonizare, ca martir, Părintelui Papă de la Roma. Căci Iuliu

Maniu - "Domnul Presedinte", cum îi spuneau ardelenii -, a trăit ca un puritan si a murit chinuit ca un martir. Nu i se cunoaste precis mormântul la Sighet. Stiu că a fost de o moralitate excesivă. Eu l-am auzit vorbind adesea în Parlament. Era foarte precis si la obiect, cu problema discutată acolo; fără ifose si fără grandilocintă.

Când se supăra pe regele Carol al II-lea, pleca la Bădăcini si trăia acolo, ducând o viată semicălugărească lângă surorile lui. Nu putea să nu ajungă în puscărie sub comunisti. Nu I-au iertat ei, pentru că a fost un bun român si un bun crestin.

Cât despre părintele cardinal Alexandru Todea, n-am văzut un prelat crestin să-si manifeste sentimentele dusmănoase mai circumscen fată de Biserica Ortodoxă. Când s-a publicat rezultatul recensământului din 1991 din populatia existentă si a citit că s-au declarat greco-catolici numai un procent asa de mic, s-a îmbolnăvit de nervi si acum este bolnav în satul lui. Căci el nu cultiva respectul si credinta; ci ura care vine de la necuratul.

Nu-i de mirare că s-a îmbolnăvit. Numai Bunul Dumnezeu are dreptul să judece popoarele si credinta lor. Ne pare rău, absolut rău pentru că a suferit în puscărie la fel ca noi, dar n-a iesit de acolo cu inima curată sau fruntea curată. S-au întors în satele lor preotii greco-catolici în frunte cu Nicolae Opris si cu Părintele Ioan Mereu de la Răchitele de pe valea Bârgăului - de sub ghetarul Scărisoara.

Alături de mine, stând în aceeasi casă, într-un sat părăsit de bănătenii deportati, duminica am cântat amândoi la aceeasi strană în rit bizantin - eu, făcându-mi cruce cu trei degete si el făcându-si cruce. cu toată mâna dreaptă, mare cât o lopată. Când m-am întors de la puscărie, el mă bocea si plângea pe umărul meu si spunea mereu: "Măi frate peline, oare ne vom mai vedea pe această lume?" Si nu ne-am mai văzut. A murit.

În timp ce părintele cardinal Alexandru este dusmănos pe noi preotii ortodocsi, că i-am păstorit credinciosii si i-am păstrat bisericile frumoase si i le-am dat înapoi, mai bine de un milion n-au vrut să se întoarcă la uniatie si au rămas lipiti de Ortodoxie.

Credinciosii n-au văzut nici o deosebire între ortodoxia românească si greco-catolicism. Doar că noi spuneam Sfântul Duh si ei spuneau Sfântul Spirit. Nici un preot de-al lor nu-i pomenea pe Părintele Papa, ci doar mitropolitul de la Blaj îl pomenea la slujbe pe Papa de Ia Roma, precum preotii ortodocsi îl pomenesc pe episcopul locului, iar Patriarhul de la Bucuresti, pe Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol.

Părintele cardinal Alexandru Todea a uitat total că Mântuitorul Iisus Hristos ne-a poruncit să ne iubim unul pe altul ca fratii, ba chiar să iubim si pe vrăjmasii nostri. Doar nu care cumva ierarhia superioară greco-catolică L-a corijat pe Iisus Hristos? "Să nu fie!", spune Sfântul Apostol Pavel si cu asta am încheiat.

Personal îmi pare rău pentru suferintele părintelui cardinal Todea si cred că a măturat coridoarele de la Sighet, după cum eu si Nichifor Crainic si altii am c*rătat closetele de la Aiud!

Eu făcusem practică în Rusia Sovietică, c*rătind alături de alti preoti ortodocsi closetele de prin lagăr si chiar din canalele de scurgere de la Moscova. Dar, multumim lui Dumnezeu, am stat tot timpul cu fruntea sus si am iesit din puscărie tot cu fruntea sus. Părintele cardinal, din măturător de puscărie, a ajuns cardinal. Eu, măturător de la Aiud, n-am putut să mă mentin nici ca preot paroh la Ghindăoani, judetul Neamt.

Aceasta este principala deosebire între mine si un cardinal. Mie nu mi s-a permis să slujesc în vreun Altar ortodox, iar părintele Todea a slujit si-n marea biserică a Sfântului Petru de la Roma. Si atunci mă întreb: Cine a suferit mai mult? Părintele cardinal, ori preotul Bejan de la Hârlău? Si, ca mine au suferit încă 1200 preoti ortodocsi.

Eu, în toată lunga mea detentie, nu am întâlnit în puscărie decât 36 preoti greco-catolici si un episcop foarte tânăr, de 23 de ani, hirotonisit în clandestinitate, si care, fiind prea crud si fără opinie, n-a suferit cu nimic mai mult decât preotii greco-catolici, Ion Mereu sau Neculai Opris. Nu-i necesar să asteptăm gloria de la oameni, ci să asteptăm răsplata de la Dumnezeu. Părintelui Cardinal Alexandru Todea îi lipseste tiara de la Papă. Eu nu mă laud, dar 25 de ani, din 1970, n-am liturghisit nici într-o biserică. M-am închinat lui Dumnezeu privind spre răsărit, doar în casa mea din Hârlău. Si la usa mea au bătut multi, foarte multi crestini care aveau nevoie de mângâiere. Si cu asta, o problemă care pare dificilă socot că-i lămurită. Mai mult, nu se poate.

As putea să vorbesc de 12 preoti ortodocsi omorâti prin împuscare de securitate. Nu cunosc nici un preot greco-catolic sau catolic să fi fost omorât prin împuscare. Toti preotii catolici au fost în puscării, în frunte cu Mitropolitul Martin Aron, pentru spionaj în favoarea Sfântului Scaun, a Italiei. Dar s-au purtat foarte corect în puscărie.

Si atunci, în timp ce catolicii tac si-si văd de oficiile lor, un român ajuns la grad arhieresc foarte sus, critică pe ortodocsi. Mă întreb: "De unde si-a însusit vrăjmăsia cu care atacă dusmănos pe ortodocsi? înclin a crede că vrăjmăsia vine de acolo că greco-catolicii, în număr de un milion jumătate, au devenit, si au declarat si se mentin membri buni si credinciosi ai Bisericii Ortodoxe. Un alt motiv nu se poate." "

Trimis de: TriRegnum pe 25 Apr 2004, 08:14 PM

Alt motiv as putea spune eu, motiv pe care acel preot se poate ca nu l-a stiut cum probabil multi preoti ortodocsi nu stiu ca patriarhul BOR Iustinian si Teoctist(vicar in acea vreme) au venit plini de ura la episcopii greco-catolici din inchisoare si au spus ca nu se vor lasa pana ce nu va fi toata tara ortodoxa. Si mai mult ca sigur ca au fost impuscati si greco-catolici, nu numai ortodocsi, acei preoti ortodocsi au fost impuscati deoarece nu au vrut probabil sa fie turnatori la securitate sa-si incalce sigiliul sacramental cum altii au facuto (cam asta ar fi si unul din marile motive pentru care clerul catolic a fost prigonit, nu voia sa toarne ce aud la Spovada; iar comunistii voiau sa alipeasca Biserica Latina din Romania la cea Ortodoxa si sa faca o Biserica Ortodoxa cu doua rituri: bizantin si latin sub Patriarhia de la Bucuresti).

Trimis de: Clopotel pe 26 Apr 2004, 09:39 AM

Este mare pacat ce se intampla cu preotimea (vorbesc de cea ortodoxa, ceilalti nu ma intereseaza). Asa cum politicienii se bat pe functii si trag sfori, asa fac si preotii ca sa ocupe functii cat mai inalte bisericesti. Despre Teoctist am auzit multe de rau, dar mai nimic bun. Si in fiecare duminica la Sfanta Liturghie ii se pomeneste numele de cel putin trei ori in fiecare Biserica. Si asta din totdeauna... Si la ce folos?!

Oare preotii (nu toti, dar cred ca sunt majoritari) sa nu fi auzit de smerenie? Sa nu stie ei ca sunt daruiti de la Dumnezeu sa ajute oamenii si nu sa stea in inalte jilturi?

Din acest motiv multi s-au indepartat de Biserica, si, din nefericire, lucrurile nu par sa se opreasca aici ...

Trimis de: ioana1 pe 26 Apr 2004, 11:01 AM

referitor la preoti.......

cu ceva vreme in urma,cand nu eram pe drumurile cele mai bune,am simtit in sufletul meu o povara foarte grea,de parca toata lumea ar sta in puterea mea de decizie si actiune,simteam ca se topeste fiecare celula a mea,si mi-a venit un gand:sa merg sa ma spovedesc.eram in timpul serviciului,fug (efectiv)la cea mai apropiata catedrala,esarfa mi-o fac acoperamant al capului,ma dadeau lacrimile in ochi,ma ineca plansul......stau la rand la preotul cu lumanari,ca altii nu mai erau prin biserica ,era destul de dimineata.

ajung in fata preotului,se uita in ochii mei,eu eram disperat de apasata sufleteste,si ma intreaba" ce doresti,copila?".eu ii spun ca vreau imediat sa ma spovedesc.tacut,se uita la mine,si ma -ntreaba"ati citit rugaciunile dinainte de spovedanie?"
eu raman masca,zic"nu".
se uita cu parere de rau la mine,si-mi spune,sa ma-ntorc cand le citesc...


ce-a facut preotul?a pierdut un suflet.

Trimis de: IO pe 26 Apr 2004, 11:07 AM

Da, cred ca la astfel de preoti s-a referit Iisus cand a spus ca nu intra nici ei in Imparatia Cerurilor si nu-i lasa nici pe altii sa intre...

Trimis de: TriRegnum pe 26 Apr 2004, 02:02 PM

ioana
Un preot nu are voie sa refuze un Sacrament, mai ales cel al reconcilierii omului cun Dumnezeu, dar sunt cazuri si cazuri, era deajuns cainta si dorinta de Spovada, ma gandesc ca o rugaciune cat de mica ai spus din moment ce te-ai hotarat sa te confesezi, nu trebuie citite acatiste de zeci de pagini, ci o rugaciune din suflet care e mult mai iubita si primita de Dumnezeu.

Trimis de: noi pe 26 Apr 2004, 09:25 PM

Se face o greseala destul de mare...identificarea comunismului cu Biserica Ortodoxa. Am postat mesajul de mai sus doar ca sa observam ca au murit si preoti ortodocsi, mult mai multi decat catolici sau greco-catolici. Si mai vreau sa spun ca ortodoxia romaneasca este una din cele mai tolerante (vezi rusi, greci..etc). Nu mai acuzati ca nu facem decat sa ne invrajbim...

Vreti sa incepem sa discutam ce compromisuri politice fac alti capi ai bisericilor? Teoctist este mic copil pe langa Papa. Ne-am pierde si timpul si sufletele..


pt ioana

Este interesant cum primul tau gand a fost ca preotul este de vina... Nu ti-a refuzat nici un sacrament...ti-a spus sa te rogi si apoi sa revii..un lucru foarte corect.
Eu ma gandesc ca Dumnezeu s-a uitat la nevoia ta de moment si prin preot te-a trimis sa te rogi..ca sa poti sa faci o spovedanie completa si corecta. Nu a pierdut nici un suflet. Daca ai fi fost intr-o situatie intr-adevar disperata...si-ar fi dat Dumnezeu seama nu crezi? Multi preoti vad in noi ceea ce nu stim despre noi insine..

TriRegnum
"ma gandesc ca o rugaciune cat de mica ai spus din moment ce te-ai hotarat sa te confesezi, nu trebuie citite acatiste de zeci de pagini, ci o rugaciune din suflet care e mult mai iubita si primita de Dumnezeu."

Aici totdeauna va fi discutabila situatia...uite sectantii zic din inima una scurta si nici macar nu se mai spovedesc

Trimis de: ioana1 pe 27 Apr 2004, 09:09 AM

pt.noi:

ca sa fac o paralela fada,desigur,despre relatia preot-enorias,mama-fiu.eu,cand vad copilul meu suparat,obosit,fara pofta de mancare,far chef de joaca,sau e bolnav,il vad,si stiu ca ceva nu e bine cu el,il iau in brate in primul rand,il linistesc,il alint,si apoi il intreb ce e cu el.

ochii lui ma vad pe mine,ca o mama iubitoare,careia ii pasa ce se intampla in sufletul lui,pe care o doare la fel de tare ca si pe el,care ar vrea sa-i ia cu mana suferinta,sa s-o ia ea insasi daca ar putea.......

asemeni il vad pe Dumnezeu,caruia ii pasa de toti copiii Lui,care stie orice suferinta ,orice durere,orice lacrima("un fir nu care la voia intamplarii"),deci NU AM INVINUIT preotul,ci obiceiurile lor.

am mers acasa in ziua aceea,si din tot sufletul meu m-am spovedit,IN FATA LUI DUMNEZEU,care oricum stie tot ce fac,dar m-am simtit infinit de bine,dupa lacrimile varsate din adancul sufletului meu,care s-a descatusat dintr-odata,ca si cand s-a rupt un baraj si-a tasnit apa pe dinafara.....

asta vroiam sa spun ,ca n-ar fi cazul sa ne uitam in suflet,nu pe dinafara?si de la subiectul asta voi cere un nou subiect.
imi cer scuze daca am fost gresit inteleasa.

Trimis de: noi pe 27 Apr 2004, 11:00 AM

pt ioana:
din marturia ta eu inteleg ca Dumnezeu a lucrat cum nu se poate mai bine. Adica preotul te-a trimis sa iti citesti rugaciunile de inainte de spovedanie,( dintr-un obicei pe care tu il critici) si totusi din aceasta amanare tu ai avut foarte mult de castigat, te-ai simtit infinit de bine dupa cum ai spus...pai nu de asta aveai nevoie?

Rugaciunile inainte de spovedanie nu sunt 'un obicei preotesc' ..la fel cum spovedania nu e un obicei preotesc...eu cred sincer ca ai dat peste un preot corect. Aceste rugaciuni sunt foarte importante...constiinta recapituleaza toate greselile..cere ajutorul lui Dumnezeu in a face spovedania. Nimic fara Dumnezeu..nu-i asa? pai nici spovedania nu o poti face fara ajutorul lui Dumnezeu. In situatia ta disperata ai fi spovedit doar ce te apasa pe moment..pacatul cel mai mare sa ii zicem..dar restul nu le-ai fi spus.

Tu ai cerut preotului sa te spovedesti iar el ti-a spus ce trebuie sa faci ca sa te spovedesti. Daca ii spuneai parinte vreau sa va cer sfatul...uite ce problema am...atunci nu cred ca te-ar fi trimis acasa.

Nu ai de ce sa iti ceri scuze cel putin din puctul meu de vedere...Doamne Ajuta!

Trimis de: ioana1 pe 27 Apr 2004, 11:11 AM

acum sa completez mesajul anterior:am mers acasa si nu mi-am citit rugaciunea,ci m-am spovedit direct lui Dumnezeu,I-am marturisit nimicnicia fiintei mele,superficialitatea credintei mele,delasarea mea spirituala,nu pacate fizice,ci pacatul meu sufletesc,caci aici am gresit,aici am mai batut un cui in trupul lui Hristos.

Dumnezeu n-avea nevoie de milosteniile mele,de rugaciunile mele,de posturile mele de mancare,ci de INIMA mea,de innoirea duhului meu,de curatenia mea morala,de mine pur si simplu ca ostas pana la moarte.

Trimis de: noi pe 27 Apr 2004, 12:47 PM

ioana nu te contrazic sa nu ma intelegi gresit. Eu pur si simplu priveam din exterior aceasta situatie si cred ca preotul nu a gresit cu nimic. Exista niste reguli ce trebuie respectate..minunile le face doar Dumnezeu (chiar si atunci cand le face prin preoti). Stii care e treapta cea mai inalta a slujirii nu? Taierea vointei personale si supunerea oarba fata de niste canoane reguli cum vrei sa ii spui. Asta spun toti monahii, preotii, pustnicii..etc. Asadar preotul a facut ce trebuia facut te-a trimis sa te rogi urmand niste reguli si Dumnezeu a lucrat. (aparent tu nu ai facut ce ti-a zis preotul adica nu ai citit rugaciunile indicate, dar spovedania aia directa catre Dumnezeu tot rugaciune se numeste )

Chiar mi-a placut la parintele Arsenie Papacioc...ideea ca monahul duce o lupta cu Dumnezeu si trebuie sa il biruie. Dumnezeu ne-a inzestrat cu libera vointa...iar monahul lupta din rasputeri sa isi reprime libera vointa.


"Dumnezeu n-avea nevoie de milosteniile mele,de rugaciunile mele,de posturile mele de mancare,ci de INIMA mea,de innoirea duhului meu,de curatenia mea morala,de mine pur si simplu ca ostas pana la moarte. "

Si ce sa faci tu ca ostas al lui Dumnezeu? Milostenie, rugaciune, post Credinta fara fapte e moarta.. Si diavolul crede in Dumnezeu

numai bine!

Trimis de: ioana1 pe 27 Apr 2004, 01:00 PM

da,insa acum pana la absolut.milostenia,nu hainele care erau demodate,rugaciunea- nu din varful limbii,postul -absolut ,nu doar culinar.

postul reprezinta acum:
-inceput cu o rugaciune de ajutoarare din partea lui Hristos
-este tinut pentru ceva sau cineva anume
-contine :abstinenta culinara,sexuala,verbala(tot ce tine de trpu)
-toate gandurile vin si merg la Dumnezeu,un dialog permanet
-detasare completa asupra vietii lumesti,placerea spiritului in credinta
-gandurile sunt o permanenta rugaciune
-se incheie cu o pace sufleteasca,si cu o treapta mai sus.

SLAVIT SA FIE NUMELE DOMNULUI IN VECII VECILOR!

Trimis de: TriRegnum pe 27 Apr 2004, 07:18 PM

Sunt de-acord ca BOR e mai toleranta decat Biserica Greciei sau Rusiei, se vede de la o posta.

Trimis de: noi pe 29 Apr 2004, 12:13 PM

TriRegnum...eu sper sa nu iti dispara obiectivitatea si realismul ...mama mea e catolica si cunosc cat de cat situatia.. Cand e vorba de catolici nu ai de unde sa stii ce a facut Papa dar cand e vorba de ortodocsi le stii cam pe toate. Nu vreau sa turnam gaz pe foc.. au suferit multi catolici dar mult mai multi ortodocsi. Te afli intr-o tara majoritar ortodoxa ..si iti sar in ochi mai usor greselile majoritatii. In acelasi timp minoritatea e totdeauna mai activa, mai unita. Dar fa un mic efort si imagineaza-ti colaborationismul clericilor catolici ( si in termen de spovedanie si de ce vrei tu) in tarile majoritar catolice. Nu vreau sa spun mai mult... Si incearca sa mai intelegi ca nu toti preotii au vocatie de martiri...asta e dar de la Dumnezeu.

Spui ca unii preoti ortodocsi se tem sa nu fie date publicitatii dosarele securitatii...desi esti preot ma mira ca nu stii ce legaturi puternice si necunoscute au existat mereu intre politic si religios si la ortodocsi si la catolici (incearca sa nu te gandesti doar la Romania) ..nu dau detalii pentru ca Dumnezeu le judeca mai bine decat noi..observ cu parere de rau ca arati cu degetul mai mult spre altii.

Se observa in mesajele tale o indulgenta sporita fata de greselile catolicilor ...chiar o "nestiinta" despre multe intamplate si o prezentare pe larg a greselilor ortodocsilor. Stii ce spun eu..multumeste-i lui Dumnezeu ca te gasesti intr-o tara atat de toleranta incat ar putea fi model de comuniune intre religii.


"Nu se mai spovedesc si poate se mantuiescs si un crestin care citeste zeci de acatiste pe zi poate nu se mantuieste"

Poate... In cazul prezentat...ioana nu era pe moarte...preotul nu i-a refuzat spovada ci a chemat-o mai tarziu....nu a trimis-o la serviciu sa isi citeasca "zeci de acatiste" ci acasa si doar rugaciunile de inainte de spovedanie...deci ce spui nu are legatura cu cazul concret.

"Sau la fel de valabil e si sa spuna rugaciunea dupa spovada, Dumnezeu o primeste la fel, ba chiar mai bine deoarece persoana si-a redobandit harul sfintitor"

Daca persoana uita sau nu stie ca trebuie facute rugaciunie inainte de spovedanie da e asa cum spui tu..dar daca o face pentru faptl ca se poate si dupa..oricum e bun... nu mai e asa. Si preotul a procedat foarte bine ca i-a prezentat regula corecta. Nu degeaga se numesc rugaciuni INAINTE de spovedanie.

Despre cazurile critice de care spui...de acord dar marea majoritate suntem oameni sanatosi, care putem si sa ne rugam, si sa postim se cere un mic efort pe care sa recunoastem prea prea multi nu vrem sa il facem si foarte putini nu putem...

Trimis de: TriRegnum pe 29 Apr 2004, 03:57 PM

Trimis de: Cipri pe 30 Apr 2004, 12:04 PM

In Romania au suferit si clericii ortodocsi ca si cei catolici de ambele rituri dar ramane o intrebare:pentru ce?In cazul clerului catolic sufereau pentru ca nu acceptau crearea unei "Biserici catolice nationale" si pentru dependenta de Sf.Scaun pe cand multi clerici ortodocsi erau inchisi pentru apartenenta lor politica.

Trimis de: caa pe 1 May 2004, 09:21 AM

Un trecator oarecare, prin aceasta "sala" a hanului remarca, in treacat, ca multi comeseni de aici vorbesc in numele ba al romanilor, ba al ortodocsilor, ba al nu stiu cui. Trecatorul isi aminteste de rezultatele unui sondaj de aiurea: cica peste 95% dintre romani se declara credinciosi, cca. 20% trec de citeva ori pe an la biserica si cam 5% se duc in fiecare duminica la biserica. Trecatorul ramine nedumerit: in numele carei categorii de credinciosi vorbeste fiecare dintre musterii? Se intristeaza un pic trecatorul si ... trece mai de(o)parte...

lasa-ti, va rog, disputele partinice frati crestini... e greu de trait si in absenta lor, daramite cu ele...

Trimis de: noi pe 2 May 2004, 07:38 PM

Cipri: "In Romania au suferit si clericii ortodocsi ca si cei catolici de ambele rituri dar ramane o intrebare:pentru ce?In cazul clerului catolic sufereau pentru ca nu acceptau crearea unei "Biserici catolice nationale" si pentru dependenta de Sf.Scaun pe cand multi clerici ortodocsi erau inchisi pentru apartenenta lor politica. "

Oare chiar asa sa fie? Eu zic cat toate masurile de represiune au fost politicie si in cazul catolicilor si in cazul ortodocsilor.

Tu chiar crezi ca ii interesa pe comunisti sa ii converteasca pe catolici la ortodoxie? Pai daca nu stiai ei nu credeau nici in ortodoxie nici in catolicism. Tu crezi ca ei credeau in Sfantul Duh??? Sau ii interesa cine hirotoneste preotii (Patriarhul sau Papa)? Dependenta catolicilor de Sf Scaun ii incomoda pe comunisti tocmai din punct de vedere politic prietene: comunismul lupta impotriva capitalismului. Ori erai preot ortodox cu alte viziuni politice, ori erai catolic dat cu occidentul pentru comunisti tot una era ..te bagau la zdup. Deci ambele categorii au suferit din exact acelasi motiv.

Trimis de: TriRegnum pe 2 May 2004, 08:49 PM

Liderul spiritual al lumii creştin-ortodoxe a suspendat vineri relaţiile cu capul Bisericii Ortodoxe din Grecia, informează agenţia Associated Press. Acest gest va provoca cu siguranţă o împărţire a Ortodoxiei pro- şi anti-decizie, cu consecinţe despre care pentru moment nu se poate decât specula.

Decizia Patriarhului ecumenic Bartolomeu I vine în urma unei dispute privind controlul Eparhiilor din nordul Greciei cu liderul Bisericii de aici, Arhiepiscopul Christodoulos. Patriarhul ecumenic a făcut anunţul după întâlnirea la care au participat 41 de Episcopi din lumea întreagă - inclusiv Arhiepiscopul Demetrios al Arhidiecezei Greco-Ortodoxe din America -, ce i-au susţinut autoritatea. "Am epuizat toate soluţiile pentru pace şi unitate", a declarat Patriarhul Bartolomeu. "Astfel că astăzi am luat în unanimitate această decizie, cu durere în sufletele noastre."

Patriarhul, cetăţean turc, este considerat liderul spiritual a aproximat 300 de milioane de ortodocşi, într-o poziţie mai mult onorifică. El controlează direct câteva Biserici Ortodoxe greceşti din întreaga lume, inclusiv Arhidieceza amintită mai sus din America. El este "primus inter pares" între capii celor 14 Biserici Ortodoxe autocefale, printre care sunt cele din Albania, Bulgaria, Grecia, România, Rusia şi Serbia.

Subiectul disputei dintre Christodoulos şi Bartolomeu este controlul celor peste 30 de Eparhii din nordul Greciei şi din insulele Mării Egee. Scânteia care a aprins scandalul a fost gestul Arhiepiscopului Christodoulos de a numi trei Episcopi mitropolitani în această zonă, fără aprobarea Patriarhului Bartolomeu. Însă Patriarhul ecumenic nu poate să demită un Arhiepiscop, singura soluţie - adoptată acum - este de a-l izola de ceilalţi, inclusiv de Biserica Greacă.

În Grecia, Christodoulos s-a arătat şocat şi a descris gestul Patriarhului ca o "decizie nedreaptă". "Acţiunile noastre au fost în concordanţă cu cei 75 de ani de practică paşnică - nimic mai mult, nimic mai puţin", a declarat el cu o voce tremurândă. "În ciuda amărăciunii pe care o simt [...] Biserica Greciei va continua să sprijine Patriarhia ecumenică aşa după cum a făcut-o dintotdeauna." Arhiepiscopul grec nu a dat clar de înţeles dacă va da Patriarhului Bartolomeu control direct asupra Eparhiilor în dispută.

"Nu putem comunica cu un frate care doar la nivel de vorbe respectă Biserica mamă", afirmă Patriarhul ecumenic. "Biserica mamă i-a dat Bisericii Greciei [...] casa ei spre a o îngriji, iar acum [Christodoulos] spune că această casă ar trebui să îi aparţină pentru că au trecut atâţia ani." În declaraţia citită vineri, Patriarhul Bartolomeu mai afirmă că nu recunoaşte alegerea celor trei Episcopi şi îi îndeamnă să nu îşi ia în primire noile numiri.

SURSA: www.catholica.ro
Sper ca se va gasi o rezolvare de impacare, plus ca Patriarhul Constantinopolului are aceleasi prerogative in Biserica Ortodoxa ca Papa in cea Catolica. (e stabilit prin conciliu)

Trimis de: makarie pe 4 May 2004, 07:35 PM

da... ziarele s-au grabit deja sa titreze evenimentul sub titlul de mica schisma... ca in orice biserica si in BO apar conflicte administrative. daca este sa luam in considerare ca si intre apostoli si mai tarziu in Biserica primara au avut loc conflicte de natura administrativa si nu numai atunci, nu vad de ce ne-ar mira aceste conflicte intre capii bisericilor. sau poate ca ar trebui sa ne mire?!

Trimis de: Cipri pe 13 May 2004, 11:49 AM

Nu sunt de acord ca regimul comunist ar fi tratat la fel ortodoxia si catolicismul in Romania.Toti episcopii catolici de ambele rituri au fost arestati pe cand cei ortodocsi nu.Lacasurile de cult au fost confiscate aproape exclusiv de la greco-catolici.Deci...

Este dificil de dialogat cu ortodoxia atata vreme cat exista divergente majore intre diversele Biserici ortodoxe.

Trimis de: TriRegnum pe 18 May 2004, 10:09 PM

Cititi cu atentie primul paragraf: http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=8374
Sanctitatii Sale Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului... un pas spre unire, spre revenirea la ortodoxia initiala cand Patriarhul Ecumenic era pentru rasariteni cum e Papa peste apuseni si toti crestinii (canonul prevazand ca Episcopul Romei are intaietate peste toti Episcopii).

Trimis de: Cipri pe 19 May 2004, 12:12 PM

Sunt curios sa aud comentariile ortodocsilor...

Trimis de: caa pe 20 May 2004, 08:06 AM

1. Cristos s-a înălţat!
2. "La mulţi ani!" tuturor prietenilor forumişti care mîine - Sf Constantin şi Elena - îşi serbează ziua numelui!

Trimis de: noi pe 20 May 2004, 11:24 AM

Adevarat s-a Inaltat!

Trimis de: Cipri pe 27 May 2004, 11:48 AM

Deci un "No comment" la cele de mai sus?

Trimis de: noi pe 27 May 2004, 04:35 PM

Care e aspectul ce trebuie comentat? Daca nu e cu suparare sa reluati ideea..

Trimis de: Cipri pe 28 May 2004, 02:59 PM

Relatiile dintre patriarhatul ecumenic si Biserica greaca.

Trimis de: sorin666 pe 24 Jun 2004, 09:51 PM

Comentariul nu isi are rostul.

Trimis de: Cipri pe 25 Jun 2004, 09:01 AM

"Ecclesia" nu trebuie sa gazduiasca polemicile unora ci dialogul crestin.Cred ca moderatorul ar trebui sa atraga atentia unora si sa-i faca sa scrie pe alte Forumuri de pe www.hanuancutei.com daca nu stiu respecta spiritul de dialog de aici.

Trimis de: Cipri pe 25 Jun 2004, 09:05 AM

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=8591

Trimis de: Clopotel pe 25 Jun 2004, 09:30 AM

Dragii mei,
eu nu pot sa fac comentarii despre alte religii sau culte. Fiecare face cum considera el ca este mai bine. De asemenea, criticile care se aduc religiei mele, cea ortodoxa, eu nu le primesc cu suparare. Ma uit intai sa vad daca sunt adevarate sau nu , apoi in functie de aceasta analiza recunosc, sau incerc sa conving interlocutorul ca lucrurile nu stau asa.
Dorinta mea cea mai mare este ca ortodocsii, care au credinta dreapta, sa fie exemplu de crestini adevarati pentru celelalte religii si culte. Consider ca faptele vorbesc mai mult decat cuvintele, si daca ai o conduita exemplara, nici nu e nevoie sa mai aduci vreun argument in favoarea ta.
De asemenea, mi se pare firesc, ca o analiza "la sange", sa fie facuta asupra ta si celor care sunt in grupul tau, si abia apoi, cand aici totul este in regula, sa te indrepti cu criticile catre ceilalti.
Personal, am cateva intrebari fata de conduita crestinilor ortodocsi, fratii mei:
- De ce nu se respecta intocmai dogma crestina, la evenimente cu adevarat importante? De exemplu, la nunta, care este un eveniment major in viata omului, si face parte chiar din sfintele taine - taina cununiei, ortodocsii aduc tot felul de lautari si interpreti, fac tot felul de dansuri si fac bucurie dracilor. Dogma crestina spune ca la nunta nu canta decat corul Bisericii si la masa vine preotul. Totul este facut dupa o anumita randuiala, si fara dansuri pagane. De asemenea masa de dupa cununie se face tot ziua, pe lumina, nu noaptea. Ortodocsii fac exact invers, ca si cum ar dori sa faca pe plac dracilor si nu lui Dumnezeu. Comparativ cu altii, de exemplu penticostalii, (pentru ca la ei am vazut), pe care ortodocsii ii considera sectanti, acestia respecta aceste norme crestine, si nu o sa vezi la nunta lor picior de lautar sau manele sau dansuri dezmatate.
- In ceea ce priveste cinstea si onoarea, nu mai e cazul sa spun multe, dar dintre un coleg ortodox si unul de alta religie, pe cine banuiti voi primul ca v-a luat banii din portofelul uitat pe birou?

Ma opresc deocamdata aici dragii mei, ca sa nu fiu banuit de cine stie ce.... dar va rog sa analizati cu dreptate aceste fapte ale noastre. Cum sa facem sa fim noi, cei cu credinta dreapta, fara de pata?
De ce trebuie, ca vecinul meu ortodox, imediat dupa ce pleaca preotul din casa lui, pentru ca tocmai a avut botez, sa dea boxele la maxim, si sa faca sa sufere alti oameni printre care pot fi batrani, bolnavi, copii, oameni cu griji?
Oare acestea sunt comportamente de oameni credinciosi, cu frica lui Dumnezeu?
Dar ce e de facut?

Trimis de: caa pe 25 Jun 2004, 10:16 AM

1. dintre un coleg ortodox si unul de alta religie, pe cine banuiti voi primul ca v-a luat banii din portofelul uitat pe birou?

părerea mea: nici unul, dacă sînt cu adevărat ortodox sau... de altă confesiune/religie.

2. eu cred că ce spui tu cu lăutarii şi manelele sînt nişte "obiceiuri ale locului" şi ţin mai puţin de biserică sau de dogmă. Cununia se face la biserică şi de acolo cei 2 ies soţ şi soţie. Ce urmează la restaurant sau în altă parte nu mai ţine de credinţă.

tot părerea mea...

3. Oare acestea sunt comportamente de oameni credinciosi, cu frica lui Dumnezeu?
Dar ce e de facut?

a. Nu prea sînt...
b. Să răbdăm...

Trimis de: Clopotel pe 13 Jul 2004, 07:56 PM

Trimis de: TriRegnum pe 13 Jul 2004, 11:09 PM

Clopotel
Nu putem califica totul ca fiind dracesc, nu exista numai pacate si virtuti, intre acestea exista si fapte care nu sunt pacate si nici virtuti.
Referitor la nunta:
Sa ne gandim la nunta la evrei (mozaici) care dupa "binecuvantarea" rabinului petrec, canta, se bucura, beau vin (orice carte care are ca scop explicarea sarbatorilor si momentelor importante mozaice - dovedeste). Si in plus si Isus a fost la nunta din Cana unde a prefacut apa in vin, era si Sf. Fecioara Maria acolo si sigur nu au stat precum monahii intr-un colt si nici nu au combatut in vreun fel petrecerea si veselia, caci daca era contradictoriu...cum ar fi prefacut Isus apa in vin, daca contravenea invataturii sale?
Mereu trebuie cantarite invataturile religioase cu invatatura lui Isus din Evanghelii, desigur nu trebuie sa fim indulgenti cu prea multe, dar nici prea drastici.

Trimis de: caa pe 14 Jul 2004, 08:36 AM

Trimis de: ioana1 pe 31 Aug 2004, 01:35 PM

O, Clopotelule !

Tarziu vin cu un raspuns la intrebarea ta . Unu la mana- eu nu mai merg la nunti, nu-mi tine nimeni evidenta, iar daca voi fi obligata de imprejurari (proprii copii ) , nu voi bea, nu voi dansa, nu voi judeca pe nimeni. corect ?

Doi la mana- nu vom schimba noi mersul acestei lumi, nici tu , nici eu, nici neoprotestantii. Intotdeauna ne vom "deranja " unii pe altii, va birui cel care va rabda pana la sfarsit, "caci eu am biruit lumea", zice Domnul.

Trimis de: clara04 pe 31 Aug 2004, 09:10 PM

Legat de nunta... E decizia fiecaruia daca merge sau nu la o nunta sau la o petrecere in general. De obicei iti poti da seama cam cum o sa fie dupa invitatii care vin. Fiecare isi urmeaza glasul constiintei. Al meu imi zice sa fiu linistita, pe cat pot, si sa evit petrecerile zgomotoase si... care ofera prilej de atatea pacate.

Insa e greu sa astepti de la ceilalti sa faca la fel, mai ales de la cei care obisnuiesc sa aiba o astfel de viata, cu astfel de petreceri. De fapt cred ca lor le-ar veni greu sa se schimbe. Mie mi-e mila de ei... Sunt intr-o cautare si ei, cauta un soi de fericire, dar nu gasesc decat surogate.

Cred insa ca nunta trebuie sa fie un eveniment celebrat cumva. In fond e unirea a doi oameni, e o taina. Insa trebuie cautata bunacuviinta,... sa te gandesti - cum i-ar placea lui Dumnezeu sa fie celebrata?

Si-apoi, nu stiu, mi se pare ca e putin cam neproductiv sa te ridici in picioare si sa incepi sa spui 'cei din biserica fac asa si pe dincolo'. Una - ca asta nu o sa-i faca pe ceilalti sa simpatizeze mai mult Biserica Ortodoxa (bine, sigur ca nu simpatizanti cautam noi, ci traitori; de altfel ortodocsii cred ca sunt cei mai putin preocupati de prozeliti - mi se pare firesc - , dar oricum, nu se cade sa facem deservicii Bisericii), si a doua - e mult mai productiv sa incepi sa faci tu ceva pentru asta, sa fii tu exemplu. Macar esti sigur asa ca este un inceput spre bine.

Chiar daca nu vrei asta, exista mereu un risc sa judeci pe ceilalti, cand incepi sa critici. Si, dupa cum am citit la Sfintii Parinti, se intampla de fiecare data ca in ceea ce judeci in aceeasi se intampla sa cazi si tu, daca nu mai rau.

Mi-au placut Parintii care ii primeau pe cei cazuti cu blandete. Poate ca si pentru ca si eu am fost primita la fel in unele momente, cu o caldura pe care nu o meritam nici pe departe. Era chiar un Parinte de la Athos care spunea sa-i primim pe cei cazuti ca pe niste suferinzi, chiar cand nu se arata asa. Si sa-i primim cu constiinta ca suntem mai pacatosi decat ei.

Sunt multe de spus...

Trimis de: Clopotel pe 1 Sep 2004, 10:23 AM

Clara04 si vreau sa-ti spun ca deja imi place tare mult cum vorbesti

Ok... in ceea ce priveste subiectul cu nunta si cu alte treburi ale crestinilor ortodocsi, intentia mea nu este sa critic, doar asa ca sa ma aflu in treaba, ci doar ma gandesc sa atrag atentia ca unele obiceiuri sunt contrare credintei noastre. Atat...
Nu judec si nu critic... nu e treaba mea (oare?!)... Doar constat un lucru si il expun...Fiecare judeca cum crede el...
Totusi, ma gandesc, ca este de preferat ca aceste lucruri sa fie "observate" din interior, si sa nu asteptam sa vina altii de afara sa ne atraga atentia ca noi nu ne respectam deliberat dreapta noastra credinta. Cu noi insine, zic eu, nu e cazul sa ne vorbim cu fereala. (Am auzit ortodocsi care zic ca se duc la catolici, si la alte credinte, doar pentru ca la ei in Biserica "nu se simt bine", din diverse motive - unele adevarate )
Deci, ca ortodox, am constatat ca unele lucruri pe care le fac ortodocsi nu sunt conforme cu dreapata credinta ortodoxa. Nunta este doar un exemplu. Nu zic ca ei fac asta din rautate ci eu consider ca majoritatea acestor abateri se intampla din putina cunoastere a lor. Chiar eu, pana nu demult, habar nu aveam de ele. Eu pe asta insist de fapt... Ca oamenii sa stie ce e bine si ce nu... sa fie bine informati.
Chiar zilele trecute, citeam o carte de-a Parintelui Cleopa, in care vorbea despre idolul Noroc, si cum oamenii zic noroc de fiecare data cand inchina un pahar, cand se intalnesc si chiar si atunci cand scriu pomelnice: "Sa-i dea noroc lui cutare si cutare..". Evident ca ei nu stiau, ca de fapt, acest idol Noroc este un diavol. Recunosc ca nici eu nu stiam. Si atunci... ce-i de facut? Intreb din nou... Chestia cu "Sa rabdam..." e buna, dar e neproductiva in contextul dat, caci daca rabzi si nu faci nimic, nu ajuti la indreptarea situatiei...
Prin urmare, fara a critica, eu zic ca a spune (a observa, doar) ca unele obiceiuri ale ortodocsilor nu numai ca nu respecta dreapta credinta dar fac exact invers, acest fapt ar trebui serios analizat si facut ceva pentru indreptarea lor.

PS. Posibil ca cineva sa zica, ca aceste "scapari" sunt neimportante, dar sa ne gandim totusi ca suma lor e colosala, pentru ca sunt multe... si nu cred ca e spre binele nostru asta.
Dumnezeu sa ne ajute!

Alt PS. Poate ca ar trebuie sa discutam deschis, chiar aceste abateri, si sa spunem si cum e corect, pentru ca oamenii sa stie, sa nu faca pacatul din necunoastere. Aici sau pe un nou topic.

Trimis de: clara04 pe 1 Sep 2004, 10:20 PM

Multumesc de primirea calduroasa si de cuvintele frumoase. Am sa incerc sa nu va dezamagesc.

Sunt de acord cu tine, sunt multe lucruri pe care lumea in general nu le cunoaste si pentru asta nu le ia in seama. Eu stiu ca mai am multe de invatat si am si prieteni foarte interesati sa cunoasca mai bine cum sa fie niste buni crestini.

Deci sa reformulez, dupa cele spuse de tine : e bine sa atragi atentia, dar numai sa nu ramai numai la asta, adica sa si faci cum spui. Afirmatiile mele din mesajul meu precedent veneau din aceea ca am vazut pe unii facand observatii fara sa vada ei insisi ca greseau, daca nu in ce faceau observatii poate in ceva mai grav.

Nu poti sa zici ca sunt niste 'scapari neimportante', ca ele se aduna, cum zici tu. (iti dai seama cata e puterea unui intreg stup de albine in fata unui om - iara o albina ce forta are?). Si apoi daca simti ca te mustra constiinta inseamna ca e ceva ce trebuie indreptat, fara discutie. Pe mine, cel putin, ma mustra, chiar daca sunt foarte incapatinata si trebuie sa ma ia cineva cu binisorul si cu blandete ca sa nu fac exact pe dos cum ma sfatuieste. Dar ma mustra constiinta si in cele din urma, indiferent de ma ia cu binisorul sau nu, pentru ca imi place sa fiu impacata cu mine, fac pe cat pot indreptarea.


Despre ortodocsii care se duc la catolici pentru slujbele de acolo si pentru altele... Un prieten care e catolic imi marturisea ca ii plac foarte mult bisericile si slujbele ortodoxe, ca bisericile sunt pline de icoane si pare ca esti intr-o familie. La catolici e mai multa disciplina, e drept, insa si relatiile dintre oameni sunt mai mult... politicoase. Adica parca nu au asa, o revarsare de inima pe care o gasesti la ortodocsi (sau ma rog, in general la ortodocsi).

Am avut un soi de criza, o cautare, la un moment dat (porneam de la intrebarea ce ar fi de facut daca o persoana catolica si una ortodoxa ar vrea sa se casatoreasca, dar cei doi vor sa ramana credinciosi in felul lor lui Dumnezeu - deci chiar daca in biserica catolica se accepta casatoria mixta, cea ortodoxa nu ar recunoaste-o, deci persoana ortodoxa ar ramane tot in ilegalitate, cum s-ar zice). La un moment dat raspunsul cel mai convingator a venit nu din carti, ci de undeva din inima: pur si simplu am simtit ca Dumnezeul pe care-L iubesc e mai curand aici decat acolo si ca o casatorie mixta nu este solutia. Cel putin nu pentru mine (din fericire nu sunt in cauza ).

Deci cred ca si pentru ceilalti, care se simt oarecum ispititi de ce ar gasi la catolici si nu au la ortodocsi, raspunsul poate veni din inima, insa asta numai cu conditia sa existe o cautare. O zbatere.

Depinde insa si ce cauti. Daca vrei doar comoditate... S-ar putea sa-ti vina sa critici Biserica Ortodoxa. Daca vrei preoti buni... Sunt si ortodocsi destui, numai sa-i cauti. Am gasit asa o caldura sufleteasca la cativa preoti ortodocsi, ca numai pentru ei si tot as ramane ortodoxa. E ceva care ti-o da ortodoxia si numai ea (dar daca o au si altii, demonstreaza o data in plus ca omul e prin fire ortodox).

Subscriu propunerii tale pentru o discutie pe tema pacatelor despre care nu stim ca sunt pacate. Si cred ca ar trebui sa scriu mesaje mai putine, nu de alta, dar risc sa nu imi mai fie citite.

Trimis de: clara04 pe 1 Sep 2004, 10:31 PM

Ma iertati, vroiam sa spun mesaje mai scurte... e din cauza orei inaintate.

Trimis de: TriRegnum pe 2 Sep 2004, 01:33 PM

Trimis de: contraste pe 2 Sep 2004, 02:26 PM

Draga TRI, te rog frumos urmareste ideea :
In rezervatia Americii de Nord ( pentru urmasii indienilor), pe niste terenuri nu prea bogate, traiesc urmasii acelor triburi de indieni - sau piei rosii - dupa cum mi-au povestit mai multi - dupa aceleasi obiceiuri, crescand peste 4 copii de familie, in spiritul stramosilor si al lui Manitu, in respectul pamantului care le-a fost furat. Fac meserii de actualitate, au un computer in locuinta. Au nume duble : Randall Thompson dar si "Atitudinea ursului" - ma rog, acolo pe limba lor. Vin multi cu drag de natura si de animale si tribul II INFIAZA.
Trecerea de la o religie la alta cred ca este de fapt un act conjunctural, provocat de constrangeri sociale (progromul) sau sicane spirituale (nu ma insor cu o....) sau de mai mult refulari. Important este sa iti gasesti implinirea. Altfel, nu merita....
Cam aceasta este si problema cu trecerea de la ortodoxism la catolicism sau invers....
Eu spun simplu "transsexuali" in numele domnului, trascredinciosi.

Trimis de: TriRegnum pe 2 Sep 2004, 03:27 PM

Diferenta intre cele doua Biserici este una de rit, pur si simplu omul se simte mai bine in ritul roman. Problema se pune cand un ortodox sau catolic se converteste la eretici si de multe ori se simt foarte bine acolo.

Implinirea categoric va fi gasita deoarece persoana respectiva timp de un an participa la slujbe si ia parte ca si un credincios botezat. In aceasta perioada daca nu se simte implinit e liber sa plece sau preotul observa si il refuza. Convertirea e ceva foarte serios si trebuie lucrat cu prudenta si atentie. (mai intai cel ce se converteste este intrebat ce rit ii place/atrage si de ce se vonverteste).
Cum spui tu, daca nu isi gaseste implinirea nu se merita, insa la Dumnezeu mereu iti gasesti implinirea.

Trimis de: clara04 pe 2 Sep 2004, 11:36 PM

La ortodocsi Sf. Impartasanie se primeste la sfarsitul Sf Liturghii (sunt si exceptii, dar in cazuri intemeiate). De fapt Sf. Liturghie de asta se si face, pentru a se sfinti Sf. Impartasanie.

Si nu stiu daca catolicii sunt mai credinciosi. Dumnezeu stie ravna fiecaruia. Ceea ce vad insa e ca la catolici ti se ofera mai multe comoditati - de pilda posturile sunt mult mai scurte si mai lejere, in biserica se poate sta pe scaun, se permit casatoriile mixte si asa mai departe. Toate astea fac parte dintr-o dorinta de emancipare a bisericii, se spune. Insa Hristos este Acelasi, ieri, azi si maine si poruncile Lui raman aceleasi in veac.

Deci nu stiu daca cei catolici mai pastreaza randuiala primilor crestini...

Si sigur, sunt poate mai disciplinati. Ce m-a frapat insa adesea la catolici a fost un soi de rigorism si o aplecare spre a privi mereu credinta dintr-un punct de vedere destul de... juridic. De pilda am citit undeva ca biserica catolica ar considera ca Hristos S-a rastignit pentru a da satisfactie lui Dumnezeu, pentru pacatul lui Adam. Ei bine, noi ortodocsii credem ca Hristos S-a rastignit din iubire si pentru a indumnezei firea omului. A luat chip de om pentru ca omul sa poate ajunge la chipul lui Dumnezeu. A sfintit firea omeneasca.

Nu stiu, in general mi se pare ortodoxia mult mai optimista si mult mai orientata spre dragostea lui Dumnezeu fata de om decat spre dorinta Lui de a face dreptate. Dumnezeu este in primul rand Iubire. Daca nu ar fi Iubire, am fi ajuns cu totii pana acum in iad.

Si apoi am citit in mai multe locuri acuzatii aduse bisericii catolice de a fi sentimentalista. Lucrul asta se observa si din diferentele de la icoane (lasand la o parte ca la catolici icoanele sunt destul de rare). Cele apusene sunt in stilul lui Leonardo da Vinci, cu ingeri bucalati, care eventual isi dezgolesc trupurile si te fac sa te gandesti la cine stie ce lucruri, cu Madone imbujorate, cu bratele pline si in pozitii si infatisari nu tocmai ascetice, pe cand icoanele bizantine sunt mult mai spiritualizate. Daca privesti o icoana bizantina e putin probabil sa te mai gandesti la ceva lumesc, pur si simplu te rupe de lume.

Sunt doar cateva dovezi care pun la indoiala ca ar fi mai credinciosi catolicii decat ortodocsii. Oricum, nu stiu daca poti judeca asa lumea, in masa. Pot fi si oameni bine intentionati, desi poate nu cinstesc intru totul asa cum ar trebui pe Dumnezeu. Cum spunea parintele Rafail Noica, nu ca credinciosii din celelalte biserici nu s-ar putea mantui, dar ei RISCA sa nu se mantuiasca.

Nu inteleg cum se poate sa aderi la o biserica si ea totusi sa te respinga, pe motivul putinei spiritualitati (asta cum se masoara?). Nu Hristos spune 'veniti toti cei osteniti si impovarati si Eu voi da odihna sufletelor voastre!'? Ce fel de biserica 'Mireasa a lui Hristos' poate fi aceasta? Mai degraba poate ei nu au gasit odihna acolo. Pai daca Dumnezeu ar fi dat examen de admitere in Biserica ar mai fi primit el vamesi si desfranate? Numai sa marturiseasca credinta, altfel sigur ca nu merita efortul (dar nici nu vad de ce sa astepti un an pentru a vedea daca acela chiar vrea sa se converteasca - oare el nu stie de la inceput?, de ce ma vine sa treaca prin atatea?).


Eu nu condamn trecerile de la o religie la alta cand NU sunt conjuncturale. Sigur ca exista si multe conjucturale. Dar sunt si care vin dintr-o framantare, dintr-o cautare sau poate dintr-o (re)gasire (mai mult sau mai putin iluzorie).


Nu cred ca diferentele dintre cele doua biserici surori sunt doar de rit, parerea mea e ca diferentele sunt mult mai profunde si trebuie cautate si cantarite cu atentie. S-ar putea sa fiu destul de putin... ecumenica. Dar ce spun este deja rezultatul unor cautari si al unor trairi.

Trimis de: Cipri pe 2 Sep 2004, 11:59 PM

Se pare ca de fapt confunzi Biserica Catolica doar cu o parte a ei:cu ritul roman.In Biserica Catolica sunt 6 Familii de rituri iar in unele icoanele sunt mult mai prezente decat la ortodocsi.

Trimis de: TriRegnum pe 3 Sep 2004, 12:29 AM

editat

Trimis de: noi pe 3 Sep 2004, 02:41 PM

"Biserica Ortodoxa pentru adepti accepta pe oricine idiferent daca merge la biserica sau nu, insa in Biserica Catolica la fel ca in Biserica primara omul mai intai trebuie catehizat, si vazut daca e vrednic de Mantuitor "

TriRegnum....uite eu sunt unde sunt si bisericile catolice sunt cam goale..de mers Duminica de Duminica la biserica nici pomeneala, n-au nici o tragere pentru Dumnezeu..si nu-i da nimeni afara din Biserica Catolica (Doamne Fereste..nici nu vreau asa ceva) da am vrut sa iti arat ca nu e chiar asa cum zici..si esti destul de rau...de cand sunt eu n-am auzit ca Biserica Ortodoxa vrea neaparat adepti cu orice pret..

Icoanele nu sunt rare la catolici ...sunt foarte rare..bisericile noi care apar arata ca o sala de cinema..nici macar statui ..sincer am ramas socat...

Nu era catolica biserica aia in care si-a facut Maddona videoclipul si il saruta senzual pe ingerasul ala? Intreb si eu de curiozitate..

"Comoditatile nu au de a face cu credinta, mama e ortodoxa si merge la biserica unde nu intelege nimic deoarece o dor picioarele si sta incomod"

Daca tu nu intelegi nimic(asa ai spus tu nu vreau sa te superi) nu inseamna ca nici mama ta nu intelege....uite daca vrei comoditate te duci la catolici si stai si pe 5 scaune daca vrei ca nu vine mai nimeni la biserica. Ti-am mai spus...in Romania sentimentul minoritar ii face pe oameni sa se stranga in jurul bisericii vin mai multi..vin aproape toti...dar aici unde sunt in largul lor nu prea.

Trimis de: Cipri pe 3 Sep 2004, 08:30 PM

In Bisericile catolice orientale sunt chiar mai multe icoane ca la ortodocsi...

Trimis de: TriRegnum pe 3 Sep 2004, 10:44 PM

editat

Trimis de: clara04 pe 5 Sep 2004, 10:10 PM

Dragii mei,

Va rog sa ma iertati ca am sa va las un mesaj mai lung in seara asta. Nu as fi intervenit sa daca nu as fi vazut afirmatiile facute in aceasta discutie, faptul ca este discreditata Biserica Ortodoxa chiar pe lista de discutii cu subiectul Biserica Ortodoxa. Nu vreau ca fratii mei ortodocsi sa se sminteasca si daca vad ca nimeni nu a avut curajul sa ia pozitie fata de afirmatiile facute de cei neortodocsi, atunci ma vad obligata sa o fac eu.

Mai intai, cand vorbesc despre biserica catolica ma refer la cea romano-catolica, ca fiind cea cu trasaturi mai bine conturate. Celelalte biseric catolice sunt mai mult rezultatul unor concesii care s-au facut, dupa parerea mea nefericite…

Apoi vreau sa mentionez ca nu cred ca in discutiile noastre afirmatiile de genul ‘bisericile x sau y sunt pline’ sau ‘cutare nu a inteles nimic din slujba’ sau ‘slujba m-a lasat rece’ pot constitui argumente. Si mie imi vine sa spun ‘biserica din parohia noastra este mai totdeauna arhiplina in timpul Liturghiei, de lumea e obligata sa stea si pe afara, iar biserica noastra este considerata foarte mare (e cea mai mare biserica in constructie din oras si cred ca si din regiunea de unde sunt)’. As spune un adevar, insa tot adevarat este ca in cele doua cartiere care ii sunt arondate sunt mult mai multi credinciosi si ca daca ar veni toti nu ar incapea nici in curte (care de asemenea e imensa) si nici chiar in strada. Deci trebuie tinut cont si de proportii. Plus ca nu poti generaliza, sunt, e adevarat, si biserici ortodoxe mai putin pline, lucru care cred ca se intampla si la catolici.

Asta nu cred ca tine de adevarul de credinta propovaduit de o biserica sau alta, ci de faptul ca lumea s-a secularizat, s-a indepartat de Hristos, indiferent sub ce vestmant de slavire S-ar imbraca, ortodox sau catolic. Iar afirmatiile legate de cat a inteles cineva slujba sunt pur subiective – si apoi daca nu ai inteles slujba nu inseamna ca ea nu e buna, ci doar ca nu ai avut capacitatea de a o patrunde. In fine, nu vreau sa jignesc pe nimeni.


Despre statul comod in biserica si la post… Nevointa pe care o are un crestin trebuie sa fie consecinta si expresia iubirii de Dumnezeu. Intensitatea ei trebuie sa arate intensitatea dorului nostru dupa Dumnezeu. Iubindu-L si dorindu-L mult pe Dumnezeu nu mai putem iubi si dori cele din lumea aceasta trecatoare si ca urmare ajungem si sa vrem sa ne lipsim de ele (Sf. Vasile cel Mare spune ‘intrucat n-am postit am fost izgoniti din Rai! De aceea vom posti pentru ca din nou sa intram in Rai’.). Pe de alta parte, nu ne putem mandri cu ‘performantele’ la care ajungem pe aceasta cale, pentru ca tot ceea ce reusim sa facem este cu puterea venita de la Dumnezeu.

Si apoi sa nu uitam, Hristos spune in Sfanta Scriptura ‘acest soi de demoni iese numai cu post si rugaciune’. Deci, TriRegnum, Hristos a spus sa tinem post. Nu spune El (Evanghelia dupa Matei) dupa ce da Fericirile, ‘cand postiti nu fiti tristi ca fatarnicii’? Si mai era undeva un fragment Evanghelie (Marcu, 2, 18-20), apostolii erau criticati de farisei si ucenicii lui Ioan Botezatorul ca nu tin post si Hristos spune ca “Pot oare prietenii mirelul sa posteasca cat timp este mirele cu ei? […] Dar vor veni zile cand se va lua mirele de la ei si atunci vor posti in acele zile.’

Tot de aceea nu cautam sa stam cat mai confortabil in biserica, ci vrem sa ne smerim si sa purtam cu rabdare osteneala. Iar postul (nu numai de carne si produse animale, ci si insotit de fapte bune si de rugaciune) ne ajuta sa lasam cele ale lumii mai la o parte si sa ne ocupam mai mult de cele ale sufletului. Aici pot sa spun si din experienta personala ca in posturi reusesc sa ma rog mai bine. Satisfactia pe care o ai din mancare iti da toropeala si inlesneste lenevirea si gandurile de curvie (dupa cum spun Parintii).


Casatoriile mixte… Augustin nu este recunoscut in biserica ortodoxa ca sfant ci doar ca fericit. Sigur, este si el citat in multe lucrari teologice ortodoxe, insa am inteles ca are si niste afirmatii pe care biserica ortodoxa nu si le insuseste (imi pare rau ca nu stiu mai bine care sunt). Cat despre alti crestini care erau casatoriti cu pagani… Asta se intampla pentru ca ei deveneau crestini dupa ce se casatoreau.

Aici mai este o problema. Daca cei doi soti sunt buni credinciosi in ritul lor, cum se vor intelege in timpul casatoriei? Fiecare merge la biserica lui duminica? Sau cum unul serbeaza Pastele cand celalalt este inca in Post? Nu este asta o stirbire a unirii dintre ei? Nu naste asta sentimentul de neimplinire? Daca nu sunt atat de credinciosi ritului lor, atunci problema nu mai e atat de presanta…

Si inca ceva, TriRegnum, spui ca tu si cei catolici doriti sa-L slujiti pe Hristos cat mai bine. E un lucru pe care si un ortodox l-ar spune. Deci noi nu spunem ca nu aveti ravna, ci asta nu cred ca e deajuns.

Apoi pomenesti de Sfanta Traditie si ca biserica catolica o respecta. Ce spui atunci de Filioque, care e o adaugire adusa prin secolul 10 si care a fost cireasa de pe tort care a dus la sciziunea celor doua biserici, ortodoxa si catolica? Filioque-ul nu aparea in cinstirea adusa de primii crestini.


Si la ortodocsi sunt locuri unde se savarseste zilnic Sfanta Liturghie. Dar ce merit au catolicii daca fac peste tot liturghia zilnic (nu stiu insa daca asta e adevarat), insa aceasta Liturghie este un fel de rezumat al celei traditionale, lasata de Sfintii Parinti (vezi sfarsitul mesajului), lipsind rugaciunea centrala, epicleza?

Cat despre papa, am inteles ca el administreaza niste merite provenite de la sfinti si poate da el mantuirea, ca vicar al lui Hristos pe pamant, fiind considerat infailibil. Ori asta mi se pare absurd: una ca oamenii nu pot fi perfecti, ci au si slabiciuni, care le pot afecta capacitatea de dicernere si de decizie. Si apoi numai Hristos poate da mantuirea si numai El este capul Bisericii, si niciodata un om, cat de virtuos ar fi.

Primatul Romei se respecta in primele secole in alt sens decat il are acum. Era un primat de onoare, insa nu si legislativ, ca sa spun asa. Cu timpul, Roma s-a considerat ca daca avea primatul de onoare trebuie sa-l aiba si pe cel juridic, sa fie suprem judecator in rezolvarea diferendelor religioase, iar Rasaritul a ramas fidel unei conceptii sinodale a Bisericii, desi recunostea Romei primul loc si o autoritate exceptionala in treburile bisericesti. (Ca bibliografie, recomand pe John Meyendorff – Ortodoxie si catolicitate, Ed. Sofia, Buc, 2003). Asta a fost intr-un fel fundalul pe care s-a produs schisma.

Am citit si in alta parte spunandu-se ca unirea celor doua biserici (ortodoxa si catolica) nu se va putea face daca Roma nu vrea sa renunte la primatul ei si sa accepte sobornicitatea bisericii. Despre cat de probabil este acest lucru… Mie mi se pare greu realizabil, pentru ca nu stiu cati din conducerea bisericii catolice ar fi dispusi sa renunte la prerogativele lor actuale.

Despre celibatul preotilor am mai discutat si pe lista de discutii cu acest subiect. Marturisesc ca aici trebuie sa mai cercetez. Pomenesti de sinodul VI ecumenic in Trullo, care nu a fost recunoscut de biserica din Apus, eu am pomenit pe lista de sinodul I ecumenic care lasa la latitudinea fiecaruia daca se casatoreste sau nu inainte de a se preot, insa tu spui ca lucrurile stau altfel decat stiam eu. Trebuie sa mai studiez. In general nu am fost preocupata de studierea canoanelor si de textul sinoadelor, ci mai degraba sa citesc pe parintii care ne invata cum sa traim credinta, eventual prin propriul lor model de viata. Probabil ca tu ai si niste studii teologice si asta te-a ajutat.


Despre teoria satisfactiei… Primul loc unde imi amintesc ca am citit despre lucrul acesta este lucrarea de doctorat a parintelui Constantin Galeriu, o persoana care nu cred ca mai are nevoie de prezentare (Par. Galeriu – Jertfa si Rascumparare, Ed. Harisma, Buc, 1991). Parintele mentioneaza ca intr-o enciclopedie a credintei catolice se spune ‘prin jertfa Sa a oferit lui Dumnezeu prin substituire o satisfactie nu numai deplina, ci supraabundenta pentru pacatele omenirii’.

Parintele mai spune: ‘Retin atentia urmatoarele interpretari neintemeiate explicit in Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti […] Dumnezeu apare intr-o icoana umbrita de unele trasaturi negative, antropomorfe. […] Prin termeni cu totul inadecvati, dupa parerea noastra, ca onoare, ofensa, satisfactie, Dumnezeu apare preocupat de Sine, sufera oarecum pentru Sine. […] Desigur, Dumnezeu sufera pentru pacatul nostru […] Dar suferinta aceasta trebuie inteleasa ca orientata spre noi, nu spre onoarea lui Dumnezeu, care nu poate fi atinsa. Dumnezeu nu sufera ‘egocentric’, ci ‘agapic’ in iubirea fata de noi.’

Poate intre timp catolicii au revizuit aceasta teorie. Oricum, ea vine din chiar Evul Mediu…


Despre icoane… Care este tinta noastra – sa cautam sa ne indumnezeim sau se aducem aminte de oameni si de lume? Icoana, fiind ‘prezenta vazuta a celor nevazute’, este normal sa fie altfel decat lumea in care traim. Sfintii reprezentati in icoane sunt in afara timpului si spatiului tridimensional in care traim noi. De aceea filosofia iconografiei bizantine este mult superioara celei renascentiste (apusene) si mult mai ‘artistica’ daca vrem, adica mai plina de personalitate si originalitate decat opera Renasterii. Putem aminti aici numai de ‘perspectiva inversa’ care are scopul de a distruge senzatia spatiului si de absenta umbrelor care vrea sa excluda timpul si stricaciunea, puterea intunericului si a mortii. Nici una, nici alta, nu este rodul inculturii profesionale a autorilor, ci, dimpotriva, rodul unei indelungate maturizari a gandirii plastice crestine.

La ortodocsi nu s-a adoptat practica statuietelor, tocmai din cauza ca nu mai ofereau posibilitatea de a infatisa in creat increatul, plus ca ele pot infatisa orice om de rand (pe cand in icoane apare nimbul si denumirea sfantului reprezentat).

Am incercat sa va atasez o reproducere a icoanei Maici Domnului din Vladimir (Rusia), o icoana facatoare de minuni (nu am reusit sa o inserez, dar va scriu link-ul pana la ea: http://users.pcnet.ro/vlad.adrian/icoane/Icoane%20celebre/ALTELE/VLADIMIR-2.JPG). Poporul credincios atribuie aceasta icoana Sfantului Ap. Luca.

Observati in primul rand ca in icoana Maica Domnului apare cu Pruncul Iisus in brate, intr-o dulce sarutare. Icoanele Maicii Domnului fara prunc sunt rare in iconografia ortodoxa, ele aratand astfel o restabilire a armoniei pierdute dintre om si Dumnezeu. Frumusetea Maicii Domnului este dincolo de orice canon pamantesc.

TriRegnum spune: ‘Biserica Ortodoxa (si in general cele rasaritene) reprezinta Sfintii undeva sus, intr-un spatiu sacru lipsit aproape de componenta umana’. Pai asa si este, sufletele sfintilor nu sunt in rai? Si nu acolo dorim sa ajungem si noi? Inima noastra nu inseteaza dupa omenesc, de care suntem satui privind in noi insine, ci cautam la ceea ce dorim sa ajungem. Si sigur ca sfintii au fost si ei oameni cu slabiciuni, dar nu pentru asta ii cinstim inchinandu-ne la icoanele lor, ci tocmai pentru ca s-au luptat cu ei insisi sa-si depaseasca omenitatea, pentru ca ei au murit lumii acesteia.


Legat de meditatiile si extazul in fata icoanelor catolice… Am citit mai multe lucruri despre extazul in care cadeau sfintele calugarite catolice si care cuprindea si o multime de ganduri trupesti. Ma opresc la a nu da exemple. Sfantul Grigorie Sinaitul recomanda insa: ‘Niciodata sa nu primesti daca vei vedea ceva cu ochii trupesti, fie ca este chipul lui Hristos, sau al unui inger sau sfant sau daca iti va aparea tie o lumina… Fii atent si cu luare aminte!”

De cealalalta parte insa, de exemplu un Ignatiu de Loyola, intemeietorul ordinului iezuit, socotit de romano-catolici drept sfant, in celebra opera “Exercitii spirituale” scrisa in 1522, ne ofera un intreg sistem de diferite meditatii. Una din ele suna astfel: “Sa ne inchipuim uriase limbi de foc si sufletele oamenilor care se chinuiesc acolo. Sa auzim plansete si strigate ale pacatosilor, care in acelasi timp hulesc pe Iisus Hristos si pe sfintii Lui. Sa simtim miros de fum, pucioasa si putregai. Sa ne inchipuim ca noi insine simtim arderea focului. Sa ne amintim de sufletele care se chinuiesc in iad si sa multumim Domnului ca nu ne-a lasat sa ne savarsim viata aici.’ Vedeti de aici si o oarecare siguranta ca se va mantui.


Daca apartii unei biserici, sigur ca asta nu te mantuieste prin definitie, ci trebuie sa si lucrezi la mantuirea ta. Dar fiecare biserica iti ofera diverse modalitati, si de aici riscul ca unele sa fie bune si altele mai putin bune.

Sigur ca si la ortodocsi se face intai o examinare a celui care vrea sa apartina Bisericii Ortodoxe. Dar daca el vine si cere sa adere, inseamna ca deja exista o preocupare din partea lui si nu cred ca ar trebui descurajat in asta. Cei de alte credinte sunt primiti la slujbe, insa sigur, Sfintele Taine (Botezul si Impartasania) se primeste doar dupa o atenta cercetare (chiar tu spuneai undeva ca se da mai rar ca la catolici – da, se da mai rar pentru ca trebuie sa fie luata cu o pregatire si trebuie sa ai o anumita stare pentru asta, in orice caz nu pacatoasa). Oricum, Biserica Ortodoxa nu face prozelitism.

Am fost odata, cand eram mai mica, la o bucata din Liturghie catolica, si la sfarsitul slujbei preotul a iesit cu Impartasania prin biserica, sa o dea credinciosilor. Mi-a intins-o chiar si mie, desi nu eram catolica. Acuma nu stiu daca a presupus ca sunt catolica pentru faptul ca eram acolo, dar oricum, nu am primit-o si preotul s-a aratat putin deranjat de asta.

Fara ca asta sa constituie un argument in discutia noastra, slujba catolica la care am participat m-a impresionat in masura in care era ceva nou pentru mine, eram foarte atenta la toate detaliile. Stateam in spate si nu prea vedeam ce se intampla in fata, la Altar, dar auzeam in boxele instalate afara. Semana a Liturghie, dar totul mergea foarte repede si mi-a lasat impresia de superficial. Oricum, eram mica, nu mai tin minte prea multe de atunci.

Biserica catolica din orasul unde sunt eu (cea din centru – si ma refer la cea veche, in cea noua nu am fost, e o cladire foarte moderna si nu ma atrage sa intru ca intr-o biserica. Finisajele exterioare sunt frumoase, e drept, insa e perfect circulara – unii ironici ar putea spune ca e circ – si nici nu-ti dai seama din exterior unde este altarul) aproape ca nu are icoane si din cauza asta mi se pare goala.

“Ma refeream la bisericile traditionale, cele noi neomoderniste sunt de-a dreptul socante. Insa in toate exista Calea Crucii si macar o statuie sau icoana a lui Isus, a Sf. Fecioare Maria si a Sf. Anton de Padova.”
MACAR O statuie?! Pai cu o statuie umpli biserica?

Revenind… Liturghia catolica este mult mai scurta decat la ortodocsi, lipsind pana si epicleza (care este rugaciunea prin care se cere venirea Sfantului Duh sa prefaca vinul si painea in Sfantul Sange si Sfantul Trup). Messa catolica poate fi facuta si dupa-amiaza (chiar repetata in acelasi altar, in aceeasi zi – am citit undeva ca la ortodocsi Liturghia se face o singura data intr-o zi pentru ca si Hristos a venit o singura data sa se intrupeze – si oricum, dupa ce mananci nu te mai poti impartasi, deci nu are sens Liturghia), si cum in practica catolica nu exista postul euharistic, se pot impartasi chiar dupa ce au mancat (baut, fumat…). Deci lucrul asta mi se pare mult mai grav decat intreaga procedura de inghitire a Sfintei Impartasanii pe care o descrii, TriRegnum.


Inca o data, va cer iertare ca v-am retinut cu un mesaj atat de lung. Mai erau lucruri de spus, dar si pentru mine e un efort destul de mare ca sa scriu, si pentru voi ca sa cititi. Oricum, discutia este deschisa. Imi cer scuze celor ortodocsi daca mi-a scapat ceva. Daca am spus vreo erezie, va rog sa ma corectati. Eu am incercat sa redau cat mai fidel adevarurile propuse de Biserica Ortodoxa si sa intervin cat mai putin cu idei personale, care pot fi si gresite.

Dumnezeu sa va ajute!

Trimis de: TriRegnum pe 5 Sep 2004, 11:15 PM

Trimis de: noi pe 6 Sep 2004, 04:25 PM

TriRegnum sa inteleg ca iti plac bisericile astea moderne catolice in care aproape lipsesc statuile (despre icoane nici vorba)?
Ai zis ca te multumesti cu bisericile in care il aveti doar pe El...pai si protestantii zic ca il au doar pe Dumnezeu si in rest doar var pe pereti. Totusi unde este Dumnezeu acolo sunt si prietenii Lui..adica sfintii.

Si uite eu iti marturisec ca cel putin atunci cand eram copil nu reuseam sa fiu atent la slujba dar imi arucam ochii in jur pe peretii bisericilor si vedeam ori pasaje biblice..ori chipuri de sfinti lucruri care mi-au ramas dragi pana astazi... Ca sa nu zic ca asa am auzit prima data de foarte multi sfinti...e o legatura negraita intre om si Dumnezeu prin icoana.

Despre post clara a spus foarte frumos. Intr-adevar Sfantul Vasile ne-a dat o imagine extraordinara...pentru ca n-am postit am fost alungati din Rai..

Despre Filiocve

TriRegnum chiar daca ai dat citatele respective (multe dintre ele folosesc formularea "Duhul Sfant de la Tatal prin Fiul" care nu e chiar acelasi lucru cu "Duhul Sfant de la Tatal si de la Fiul")..vrei sa sugerezi ca Sinodul Ecumenic nu a avut cunostinta de traditie?

Banuiesc ca nu sustii ca formularea initiala a crezului "de la Tatal purcede" a fost impotriva Traditiei..si a acelor Sfinti pe care i-ai citat..

Si banuiesc ca stii ca insusi papa Leon s-a opus introducerii lui filiocve..si ca a fost introdus prin presiuni politice.

Oricum parca ti-am mai precizat ca exista o diferenta intre purcedere si trimitere. Nu e ideea mea ci e luat din indreptarul de credinta al Bisericii Ortodoxe. Deci dupa cum ti-am spus..Duhul Sfant e purces de Tatal (ca unic izvor al Sfintei Treimi) si este trimis de Fiul.

" Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi." Ioan, 16

"Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi,
Şi să vestesc anul plăcut Domnului" Luca 4,18

Poti vedea din citatele de mai sus ca Fiul il trimite de Duhul dar si Duhul il trimite pe Fiul si nu are legatura cu purcederea. Daca ar avea ar trebui sa sustii si ca Fiul purcede de la Sfantul Duh...


Succes!

Trimis de: TriRegnum pe 6 Sep 2004, 07:26 PM

Trimis de: Cipri pe 6 Sep 2004, 10:49 PM

Nimeni nu incearca sa discrediteze BOR.


Daca catolicii respecta ortodoxia asa cum e cred ca si ortodocsii ar trebui sa respecte biserica Catolica in intregimea ei:cu 6 familii de rituri liturgice.

Trimis de: clara04 pe 7 Sep 2004, 11:12 PM

Imi pare rau ca nu am nici timpul si nici puterea necesara sa ma ocup mai in detaliu de ceea ce s-a discutat pana acum. Dar ma gandesc ca poate (adica nu ca 'poate', ci 'sigur') aceasta e voia lui Dumnezeu, ca sa nu mai vorbesc atat din carti lucruri pe care nu le pot sustine, ci sa vorbesc mai curand din inima. Sigur, sunt momente si cand simti ca un anumit lucru este adevarat in inima ta, dar sa nu-l poti exprima.

In primul rand vreau sa-mi manifest tristetea ca exista atat de putine persoane ortodoxe care sa se implice in aceasta discutie. Nu ma indoiesc ca exista multe persoane care ar sti sa explice mult mai bine decat mine lucrurile.

Nu am puterea sa ma organizez, insa sunt cateva ganduri care mi-au venit, poate chiar aproape fara sa ma gandesc la ceva anume in prealabil. Poate nu o sa va mire, am sa ma adresez lui TriRegnum in primul rand, pentru ca a facut afirmatiile cele mai bine... documentate, sa zicem.

Nu am citate ca sa raspund, insa mi-am amintit de niste lucruri pe care biserica catolica nu stiu cum si le mai asuma in prezent. Deci, ce zici, draga TriRegnum, de inchizitie? Vorbesti despre papa, despre infailibilitatea lui, insa daca este infailibil, cum zici, cum a putut fi posibila o asemenea nebunie sustinuta de biserica catolica? Cum s-au mai respectat acolo adevarurile de credinta?

Si nu e singura eroare facuta de biserica catolica. Ce zici atunci de cruciade in care atatia oameni au fost, din nou, omorati? Si in numele cui? In numele lui Hristos. Cum este posibil asa ceva?

Si daca ti se pare ca exagerez, pot sa mai adaug. Cum a fost posibila razvratirea celor care mai tarziu s-au numit pe ei insisi protestanti? A, crezi ca era doar vina lor? Oare nu crezi ca aveau dreptate sa se revolte impotriva papalitatii si a oricarei ierarhii? Aici nu numai cartile ortodoxe spun contrariul, ci insasi cartile de istorie nepolarizate religios. Si cate si mai cate intrigi si interese politice au stat in spatele papei, mai ales in secolele din jurul schismei. Oare istoria ne minte?

Daca biserica catolica, cum zici, pastreaza valorile din Sfanta Traditie, ce s-a intamplat de evul mediu a fost atat de intunecat in istoria ei? Si oare asta nu a fost la nu multa vreme dupa marea schisma, cand, poate ai sa spui TriRegnum, biserica catolica a ramas langa Sfanta Traditie iar cea ortodoxa s-a indepartat de ea? Cum poate o biserica pastratoare fidela a Sfintei Traditii sa faca asta?

A, ai sa spui ca acum nu mai face asa mari erori... Se poate, nu stiu. Nici prea mult bine nu stiu daca face (sau poate face in ascuns ). Oricum in ultimii zeci de ani biserica catolica a inceput sa revina la Sfintii Parinti de dinainte de schisma si chiar si la cei mai din zilele noastre (cei ortodocsi) - o sa vedeti si voi, daca intrati in librarii catolice, foarte multe carti scrise de parintii ortodocsi.

Am auzit chiar la un parinte ortodox care traieste in Apus o expresie destul de plastica pentru asta, spunea el ca biserica catolica s-a intors la parintii ortodocsi pentru a-si mai trage ceva sange proaspat pentru trupul ei anemic, leucemic, pentru ca in Apus biserica catolica a falimentat (si vedeti si voi cate plagi ne vin din Apus: homosexualitatea, libertinismul sexual, drogurile, sectele si cate si mai cate altele).

Ma iertati, e poate o exprimare destul de ironica, insa mi se pare ca are si putina dreptate parintele acela, pentru ca biserica catolica, pe cat de pastratoare a Sfintei Traditii este, nu a putut sa se lupte cu aceste boli.


Si mai era un lucru care mi-a venit in minte... despre icoane. Nu crezi, TriRegnum, ca vorbesti cam cu prea mare usurinta despre ele? Spui "Sfintii sunt in cer si nu pe pereti sau in statui, acelea sunt doar intepretari grafice cu care aducem cult, insa Sfintii sunt in Cer cu Dumnezeu." Adevarat, Sfintii sunt in cer. Si mai zici:

Trimis de: TriRegnum pe 8 Sep 2004, 11:53 AM

Trimis de: ioana1 pe 8 Sep 2004, 01:30 PM

Scuze, fratii mei ca intervin.

Dar , zic oare, conteaza continutul sau ambalajul ?

Trimis de: TriRegnum pe 8 Sep 2004, 08:16 PM

Trimis de: clara04 pe 24 Sep 2004, 10:47 PM

Am gasit o carte pe care o puteti cumpara si voi din librarii si care cred ca aduce putina lumina in discutia noastra, in special in ceea ce priveste Filioque-ul. Cartea se numeste Duhul Sfant in traditia ortodoxa (Presence de l’Esprit Saint dans la tradition orthodoxe) si a fost scrisa de renumitul teolog ortodox rus Paul Evdokimov (1901-1970). Cartea a aparut la Editura Anastasia, in 2004.

Am sa-mi permit sa citez fragmente din aceasta. Dar mai intai cateva aprecieri ale parintelui Prof. Dr. Vasile Raduca din prefata cartii:

“In dialogul cu Biserica Romano-catolica, Biserica Ortodoxa a folosit atat varianta Evdokimov, dar si altele. La Munchen, in 1983, s-a ajuns la un acord cu Biserica Romano-catolica in ceea ce priveste doctrina despre Duhul Sfant. Era un moment de speranta. La scurt timp insa, Papa Ioan Paul al II-lea va publica enciclica Dominum et vivificantem in care revine la punctele de vedere de dinainte privind Filioque, ceea ce a creat din nou neincredere in randul teologilor ortodocsi privind sinceritatea Vaticanului in dialogul teologic cu Biserica Ortodoxa.”

Despre Paul Evdokimov: profesor la Institutul ecumenic de la Bossey din 1954, predand Istoria Bisericii primelor secole si morala crestina. Tine cursuri si la diverse universitati elvetiene, iar mai apoi la Institutul superior de studii ecumenice de pe langa Facultatea de Teologie a Institutului Catolic de la Paris.


“Schisma

Simbolul de la Niceea, marturisind purcederea Duhului Sfant din Tatal, fara a cita pe Fiul, trimite la Evanghelia dupa Ioan 15, 26 si 14, 26. Aceasta este credinta Parintilor Sinodului, comentata de catre Sfantul Grigorie de Nazianz in cel de-al V-lea Cuvant teologic si marturisit de la inceput de Biserica, atat in Apus cat si in Rasarit. Sinodul al III-lea ecumenic din 431 arunca anatema asupra oricui ar marturisi “o alta credinta” ce nu ar fi strict conforma celei de la Niceea. Cel de-al IV-lea si cel de-al V-lea Sinod ecumenic, din 451 si 681, reinnoiesc aceasta sanctiune. Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca a omite sau a adauga ceva Crezului Bisericii Universale ar echivala cu contrazicerea Duhului lui Dumnezeu.

Se stie ca formula latina – Duhul Sfant purcede dela Tatal si de la Fiul – apare in Spania, la cel de-al III-lea Conciliu de la Toledo, reunit in 589; cel de-al treilea canon al sau condamna pe cei ce nu sustin Filioque. Regele Recared, recent convertit de la arianism, ordona sa se introduca Filioque in Simbolul de la Niceea. Al IV-lea Conciliu de la Toledo din 633 aproba aceasta masura. Formula este temporar utila pentru a combate erezia arienilor care contestau dumnezeirea lui Hristos si deci pentru a afirma consubstantialitatea Fiului cu Tatal. Daca Duhul purcede din Cei Doi, este evident faptul ca Fiul este egal cu Tatal, este de aceeasi esenta divina.

In ciuda opozitiei lui Alcuin si Paulinus, Arhiepiscop al Aquileei, care a condamnat formula Conciliului local tinut in 791, marele promotor al lui Filioque a fost Carol cel Mare. Parintele Congar il citeaza pe istoricul J. de Pange: ‘Atribuirea titlului imperial lui Carol cel Mare marcheaza din partea Papei intentia de a rupe relatiile cu Imperiul de Rasarit.’ (“Dupa noua sute de ani”, in Biserica si bisericile, 1954, p. 26).

Carol cel Mare convoaca in 807 un Conciliu pentru a excomunica Imperiul concurent al grecilor. Papa Leon al III-lea, in semn de protest si dorind cu tarie sa salveze traditia unanima, graveaza si plaseaza pe porticul de bronz al Catedralei din Roma (Sfantul Petru) doua placi de argint cu textul Crezului de la Niceea, in greceste si in latineste, fara nici un adagiu. Dar folosirea acestuia s-a generalizat in Franta, in Spania, in Italia si in Germania; in final, Roma se pleaca in fata fortei. In 1014, Imparatul Henric al II-lea este incoronat la Roma de catre Papa Benedict al VIII-lea si impune ritul germanic al slujbei. Crezul, interpelat in Filioque, a fost cantat pentru prima data in Catedrala Sfantul Petru din Roma.

Ceea ce Rasaritul reproseaza, inaintea oricarei analize dogmatice a noii formule, este actul schismatic de a modifica textul sacru al Crezului in ciuda interdictiilor formale ale Sinoadelor ecumenicesti fara sa consulte si “zona” orientala a Bisericii cea Una Sfanta. Mai tarziu, in 1054, legatul papal, Humbert, in documentul depus pe altarul Sfintei Sofii din Constantinopol, reproseaza grecilor de a fi mutilat Crezul “excluzand cuvantul Filioque”!


Traditia Parintilor Rasariteni

Mgr. Cassian, fost profesor de Noul Testament, a dat concluziile sale cu ocazia intalnirii teologilor, intalnire mentionata mai sus: in Noul Testament, purcederea Duhului Sfant din Tatal si din Fiul nu este invatata nicaieri explicit. Teocentrismul Scripturii, centrat pe Tatal si gasindu-si ecou in Liturghia ortodoxa si in patristica rasariteana, dupa Cassian, este un argument serios impotriva lui Filioque. Cu toate acestea, exista date indirecte care pot fi interpretate, prin deductie in favoarea sa, fara ca autorii “sacri” sa se fi gandit in mod expres ei insisi la aceasta posibilitate. (Mgr. Cassian – Invatatura Bibliei despre purcederea Duhului Sfant).

In Evul Mediu, tratatele polemice abunda. Ele nu au convins niciodata pe nimeni, caci in afara catorva rare exceptii, ele au lasat sa le scape vigoarea insasi a gandirii Parintilor, au pierdut “mireasma” scrierilor patristice, expresie a spiritualitatii lor. O revenire viguroasa la traditia Parintilor se impune actualmente tuturor, in scopul de a intelege dialectica din interior, potrivit cu experienta lor directa si contemplarea Tainei lui Dumnezeu.

Noul Testament atribuie Tatalui cel mai adesea numele de Dumnezeu, pur si simplu. Aceasta maniera este preluata fidel de catre Parintii pre-niceeni. Sfantul Atanasie o spune clar: “Nu este decat un principiu si nu doua in Dumnezeire; exista, deci, in Dumnezeu propriu-zis o Monarhie. Din acest principiu vine Logosul… Principiul este Dumnezeu” (Contra ar., IV, I, PG 26 BC). Dimpotriva, Parintii evita sa se pronunte transant si cu precizie asupra Duhului Sfant si, mai ales, asupra modului purcederii Sale, care ramane absolut inefabila. Trebuie deci evitata dogmatizarea acolo unde nu exista decat aproximari, aluzii si sugestii.

Scoala din Alexandria urmeaza metoda pre-niceeana, esentialmente biblica si soteriologica. Ea afirma dumnezeirea Logosului, pentru ca mantuirea noastra depinde de ea. Astfel, Sfantul Atanasie afirma unitatea de actiune a Fiului si a Duhului in lumina iconomiei mantuirii si nu intra deloc in problematica relatiilor vesnice dintre Persoanele divine. Hristos este Mantuitorul si Duhul ne face sa participam, in Fiul, la infierea Tatalui. Daca Sfantul Atanasie insista asupra unitatii de natura dintre Cei Doi, este pentru a afirma dumnezeirea Duhului: “Duhul este in Fiul, asa cum Fiul este in Tatal”. (Ad. Seraph., III, 4 PG 26, 632 A)

Sfantul Chiril al Alexandriei combate erezia nestoriana si totdeauna, in functie de lucrarea mantuirii, insista asupra dependentei Duhului fata de Fiul: “Fiul, spune el, Il are pe Duhul, ca si Tatal. Fiul ne daruieste Duhul din propria Sa plenitudine divina” (PG 76, 173, 176). Duhul este o putere sfintitoare “care provine din Cei Doi”. Alaturi de aluziile despre dubla purcedere se plaseaza o afirmatie contrara: “Duhul purcede din Dumnezeu-Tatal ca dintr-un izvor, dar este trimis creaturii de catre Fiul”. (PG 77, 316 D).

Vocabularul Sfantului Chiril, nu foarte precis, produce unele tulburari. Una dintre expresiile sale, “Duhul propriu Fiului”, suscita o critica imediata si violenta din partea lui Teodoret din Cyr: “Daca Chiril spune aceasta in sensul ca Duhul Sfant este deofiinta cu Fiul si purcezand din Tatal, noi suntem de acord cu el; dar daca este in sensul ca Duhul Si-ar trage fiinta din Fiul, atunci noi renegam aceasta expresie ca nelegiuita. Caci noi credem Domnului Care spune: “Duhul Adevarului Care din Tatal purcede”. (PG 76, 132 CD; 432). Sfantul Chiril, atent la autoritatea lui Teodoret de Cyr si preocupat de ortodoxia propriei sale doctrine, accepta imediat si total interpretarea lui Teodoret. Satisfacut, acesta din urma declara ca acum totul este clar si corect, caci “Duhul Sfant nu Isi trage fiinta din Fiul sau prin Fiul, ci purcede din Tatal si este numit al Fiului in virtutea consubstantialitatii Lor” (PG 83, 1484 C).


(va urma)

Trimis de: TriRegnum pe 25 Sep 2004, 12:30 AM

Parintele Evdokimov se inseala, Biserica Catolica nu ar schimbat nimic din dgmele ei, conform Conciliului Ecumenic de la Lyon (1274) este pusa anatema clar pe cine nu foloseste formularea Filioque.

Trimis de: noi pe 26 Sep 2004, 08:11 PM

"Conciliului Ecumenic de la Lyon (1274) este pusa anatema clar pe cine nu foloseste formularea Filioque."

Schisma s-a produs in 1054! despre ce vorbesti tu nu e conciliu ecumenic nu a fost recunoscut in Rasarit. Si daca vrei sa stii veti renunta cat de curand la aceasta anatema.

Trimis de: TriRegnum pe 26 Sep 2004, 08:29 PM

Trimis de: TriRegnum pe 26 Sep 2004, 09:48 PM

Editat> era o explicatie a aclui link dat de noi, insa l-am sters cum voi sterge toate off-topicurile

Raspund doar atat cu privire la acel link: unde l-au lasat pe Origene care foloseste termenul "purcede(ekporevesthai) de la Tatal prin Fiul"
Si Ciril de Alexandria, tot acelasi termen il utilizeaza (purcede, a iesi, a lua fiinta).

Probabil a scapat traducatorului aceste lucruri sau chiar Comisia nu le-a dezbatut.

Trimis de: noi pe 27 Sep 2004, 10:05 AM

Tri esti mai plin de contradictii ca niciodata..

Trimis de: TriRegnum pe 27 Sep 2004, 10:53 AM

Trimis de: noi pe 27 Sep 2004, 12:07 PM

Trimis de: TriRegnum pe 27 Sep 2004, 07:32 PM

am recitit si am cerut parerea si unui roman si nu e asa cum am inteles eu sorry

Trimis de: noi pe 29 Sep 2004, 11:00 PM

Despre Humberto.. inseamna ca recunosti ca a fost ridicol cand a aruncat anatema..Biserica Ortodoxa nu a scos niciodata Filiocve din Crez .. nu a existat niciodata...

Trimis de: TriRegnum pe 30 Sep 2004, 11:07 AM

Trimis de: noi pe 1 Oct 2004, 12:17 AM

Trimis de: TriRegnum pe 1 Oct 2004, 12:11 PM

Trimis de: axentemihai pe 10 Oct 2004, 12:05 AM

bine v-am gasit si aici.........
sa le luam pe rand. intr-adevar foarte buna cartea semnalata de clara, ca de altfel toate cartile lui evdokimov.
si de aici ne apucam iar de discutia inversunata asupra lui filioque, discutie pe care am mai purtat-o si io si altii dintre noi. Bun pana acuma vazandu-l asa de inversunat pe Triregnum l-am admirat, desi nu eram deloc de acord cu ceea ce sustinea el. Insa acum s-a intamplat ceva ce nu pot sa mai inteleg. Dupa ce a venit iarasi cu aceleasi argumente slabute care nu explica lipsa acestui filioque din crez pentru atata timp............ ce zice Triregnum? Ca este posibil ca biserica catolica sa renunte la aceasta formulare si sa revina la ceea ce a fost dinainte. Pai acum nu mai sunt valabile argumentele pe care le sustineai cu atata fervoare? Cum renuntati la adevar? si pentru ce? pentru un troc marunt? E clar ca nici voi nu credeati in aceste argumente. Si chiar mi-a placut asta : lasati voi de la voi, mai lasam si noi de la noi si ne intelegem. ciudat pentru un preot, in religie nu cred ca merge cu jumatati de masura (de fapt sunt sigur). Iar in legatura cu primatul ti-am mai raspuns si cu alte ocazii, cu argumente destul de serioase zic io, asa ca pana la urma poate veti renunta si la aceasta pretentie, si cred ca totul va fi ok

Trimis de: TriRegnum pe 10 Oct 2004, 12:44 PM

Cred ca argumentele slabute sunt de cealalta parte. Eu ti-am aratat ca Filioque exista inca dinainte de Crezul niceo-constantinopolitan.

Trimis de: axentemihai pe 10 Oct 2004, 04:19 PM

ok
astazi chiar nu prea am timp insa promit sa revin zilele urmatoare maine, cel tarziu poimaine cu o argumentare serioasa impotriva suprematiei Romei. Nu asupra primatului............ acesta il recunosc dar numai cu titlu onorific.

Trimis de: axentemihai pe 14 Oct 2004, 12:51 PM

scuze pentru intarziere.............asta e se mai intampla.
Pai sa trecem direct la subiect. Origen:,, Daca socotesti ca intreaga Biserica este zidita numai pe acest Petru singur, ce vei spune de Ioan, fiul tunetului, sau de oricare dintre apostoli. Vom cuteza atunci sa spunem ca portile iadului nu il vor birui anume pe Petru, in timp ce ele ii vor birui pe ceilalti apostoli, si pe cei desavarsiti?... Oare cheile Imparatiei cerurilor au fost date numai lui Petru si nici un alt feicit nu le va primi?'' (PG, XIII, 997). Insa atat origen cat si urmatorii Sfinti Parinti afirmau intemeierea Bisericii pe credinta lui Petru. Dac Biserica se intemeiaza pe Petru este pentru ca el a marturisit credinta ce adevarata, or functia episcopala consta in vestirea Cuvantului, astfel ca putem spune ca toti episcopii sunt succesorii lui Petru. Este adevarat ca si in colegiul episcopilor exista un primat, dupa cum si Petru a fost primul intre cei Doisprezece, dar acest primat nu poate ocupa ,,locul Domnului''in Biserica universala. Acest primat este,,primul''intre succesorii lui Petru, egali intre ei in prezidarea Bisericii si nedand socoteala decat lui Dumnezeu pentru slujirea lor. Este interesant ceea ce spune Nil Cabasila: ,,Ce vom spune deci, oare papa nu este nicidecum succesorul lui Petru? Este, dar ca episcop... Caci Petru este un apostol, si mai marele apostolilor, pe cand papa nu este nici apostol (caci apostolii nu au hirotonit alti apostoli, ci pastori si invatatori), si cu atat mai putin corifeul apostolilor. Petru este invatatorul lumii; cat despre papa, el este episcop al Romei. Petru a putut hirotoni un episcop la Antiohia, altul la Alexandria si altul aiurea, dar episcopul Romei nu face aceasta'' (PG, CLI, col.357A, 360 C).

Trimis de: axentemihai pe 14 Oct 2004, 01:00 PM

In legatura cu filioque, referitor la care spuneai ca este posibil ca Biserica Catolica sa renunte tin sa-ti reamintesc ca exista un precedent: in anul 887 cand Fotie redevine patriarh el obtine de la legatii romani condamnarea implicita a Filioque.

Trimis de: Cipri pe 3 Jan 2005, 11:13 AM

Un loc unde ecumenismul se traieste:


www.forum-ortodox.com

Trimis de: Clopotel pe 17 Jun 2005, 10:29 AM

Dragii mei,
O sa incerc sa scriu aici cateva lamuriri, mai mult sau mai putin detaliate, despre religia noastra Ortodoxa.
Nu o sa scriu de la mine, caci eu nu pot spune ceva bun, dar o sa scriu cateva citate din lucrarea " Carte de intelegere a rugaciunilor de toate zilele si a slujbelor bisericesti" , alcatuita de Inalt PreaSfintitul Gurie Grosu (1877-1943) Mitropolit al Basarabiei. Partea referitoare la rugaciuni o sa o expun la topicul Rugaciunea. Sper ca nu se va supara nimeni daca scriu acestea, caci sunt multi frati de-ai nostri care inca nu le cunosc...si poate le vor afla chiar de aici..

Dreapta credinţă, felurile rugăciunii şi semnul sfintei cruci
Ne numim creştini, întrucât credem în Domnul lisus Hristos în ortodoxia românească s-a impus astăzi forma Hristos. în vechime, a avut o largă circulaţie la noi şi forma Cristos (uneori scrisă Christos), iar în documentele creştine din primele veacuri se întâlneşte uneori şi forma Crestos , Chrestos, ceea ce face mai transparentă derivarea cuvintelor creştin şi creştinism din chiar numele Mântuitorului (ca înţeles, Hristos reprezintă echivalentul grecesc al evreiescului Mesia, „Unsul" lui Dumnezeu). Faptele Apostolilor (11, 26), fără să indice cu exactitate momentul, menţionează că ucenicii s-au numit pentru prima oară creştini în părţile Antiohiei (probabil cam în jurul anului 50). [N. ed.], Fiul lui Dumnezeu, şi primim sfânta Lui lege. Şi ne numim creştini ortodocşi, adică drept-credincioşi, întrucât credem în Dumnezeu şi-L slăvim aşa cum învaţă dreptmăritoarea Biserică a lui Hristos. Dreapta noastră credinţă o mărturisim, adică o arătăm învederat prin rugăciunile şi faptele noastre.
Ne rugăm lui Dumnezeu, pentru că de la El primim tot ce avem şi ne este de folos. Dumnezeu ne dă şi ne păzeşte viaţa, purtându-ne de grijă, ca un tată copiilor săi.
Rugăciunea este cucernica vorbire cu Dumnezeu, prin care îi cerem toate cele de trebuinţă nouă, îi mulţumim pentru milele Lui, pe care le revarsă asupra noastră, sau îl lăudăm, îl proslăvim pe Dânsul.
Rugăciunile noastre le îndreptăm şi către Maica Domnului, către îngeri şi către Sfinţi, însă nu ca spre Dumnezeu. Pe Maica Fecioară, pe îngeri şi pe Sfinţi îi rugăm să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu şi să ajute rugăciunilor noastre păcătoase să se înalte spre tronul Celui Preaînalt.
Rugăciunile le însoţim de obicei şi cu semne exterioare: facem semnul crucii, facem închinăciuni şi metanii, stăm în genunchi, sărutăm sfintele icoane, aprindem dinaintea lor candele şi lumânări. Prin aceste semne arătăm supunere faţă de Dumnezeu, smerenie, cerere încrezătoare, mulţumire şi adevărată cucernicie.
Cel dintâi semn însoţitor al rugăciunii este semnul crucii, care se face astfel: trei degete ale mâinii drepte - cel mare, arătătorul şi cel mijlociu - le împreunăm, vârfurile lor fiind unite, iar inelarul şi cel mic le plecăm spre palmă, împreunând astfel degetele mâinii, le punem întâi pe frunte (în numele Tatălui), apoi pe piept Spre talie, pentru a da crucii proporţiile cerute de Biserica noastră, proporţii care sunt chiar cele ale corpului omenesc, cum obişnuia să înveţe Părintele Cleopa Ilie. (şi al Fiului), după aceea pe umărul drept (şi al Sfântului Duh) şi la urmă pe cel stâng (Amin), şi în acest chip facem asupra noastră semnul crucii. Prin acest semn ne arătăm credinţa în învăţătura lui Hristos Mântuitorul şi în tot ce a făcut El pentru mântuirea noastră: prin împreunarea celor trei degete, ne arătăm credinţa în Sfânta Treime, şi anume că Dumnezeu, după fiinţă, Unul este, dar în Trei Persoane sau Ipostasuri - Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt - şi că Cele Trei Feţe Una sunt; punând mâna mai întâi pe frunte, apoi pe piept şi pe umeri, şi făcând astfel semnul crucii, ne arătăm şi credinţa că Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru lisus Hristos, S-a coborât din cer pe pământ şi, cu patimile Sale pe cruce, a sfinţit cugetele, simţirile, dorinţele şi faptele noastre, punând temei dumnezeiesc mântuirii din robia păcatului şi a morţii. Iar cele două degete unite în podul palmei aduc aminte de cele două firi unite în Hristos fără să se amestece - cea dumnezeiască şi cea omenească - şi închipuie totdeodată cele două ipostaze ale umanului (Adam/bărbatul şi Eva/femeia) prosternate dinaintea Sfintei Treimi.
Făcând semnul crucii nu doar când ne rugăm, ci în toate împrejurările vieţii noastre, mărturisim dinaintea tuturor că suntem cu adevărat creştini, arătăm că ne punem nădejdea nu în puterile noastre, nici în ajutorul oamenilor, ci în puterea şi ajutorul lui Dumnezeu, prin crucea lui Hristos. Iată şi cunoscuta Rugăciune a Sfintei Cruci: Să se ridice Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară demonii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii, zicând: Bucură-te, preacinstită şi de viaţă dătătoare Crucea Domnului, care alungi demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, Care S-a pogorât la iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmaşul. O, preacinstită şi de viaţă dătătoare Crucea Domnului, fii-mi spre ajutor, cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii, în veci. Amin.
Locul, vremea şi rănduiala rugăciunii particulare
Dumnezeu se află pretutindenea; El ne aude şi ne vede oriunde, şi de aceea ne putem ruga oriunde şi oricând, „în duh şi în adevăr" (loan 4, 23-24). însă creştinii dreptslăvitori au transmis din generaţie în generaţie obiceiul de a avea în casele lor un loc deosebit pentru rugăciune, cu sfinte icoane şi candelă, acesta fiind micul lor altar, bisericuţa lor de acasă.
Cuvântul icoană înseamnă „chip", „închipuire", „imagine", „reprezentare". Icoanele reprezintă - după canoanele unei vechi tradiţii, pe care iconarii trebuie să o respecte întocmai - chipul Mântuitorului nostru lisus Hristos şi al Maicii Sale, Prea Sfânta Fecioară Măria, sau chipurile Sfinţilor îngeri şi ale oamenilor sfinţi cinstiţi prin rânduială bisericească. Ele se zugrăvesc pe pereţii bisericilor, sau pe bucăţi de lemn ori de sticlă de diferite mărimi, pentru biserici şi casele noastre. Icoanele se sfinţesc de către preot, în Biserică, prin rugăciuni speciale (ierurgia sfinţirii icoanelor).
Sfintele icoane, prin harul lor, nu numai că ne amintesc de Dumnezeu, de Maica, de îngerii şi de Sfinţii Lui, ajutându-ne să ne rugăm fără împrăştie-rea minţii, cu luare-aminte şi cucernicie, dar ne pun în tainică legătură cu Persoanele pe care le reprezintă, în cinstea Domnului şi a Sfinţilor Lui, există, mai ales la sate, obiceiul să se împodobească icoanele, după darea de mână şi evlavia fiecaruia, cu ştergare lucrate frumos din in sau borangic. Dinaintea lor aprindem candele cu untdelemn şi lumânări din ceară curată. Lumina aprinsă dinaintea icoanei închipuie lumina credinţei şi căldura dragostei noastre, pururea veghetoare.
Trebuie să ştim că nu icoana în sine ne ajută, ci Persoana al cărei chip e zugrăvit şi care e tainic prezentă dincolo şi mai presus de icoană. Toate icoanele pot fi făcătoare de minuni, căci toate sunt legate de puterea sfinţeniei. E taina lui Dumnezeu de ce unele sunt cu deosebire mai ajutătoare şi, câteodată, izvorăsc mir, lacrimi sau chiar sânge, îşi schimbă expresia feţei sau poziţia. Asemenea zguduitoare minuni sunt, de cele mai multe ori, pentru necredinţa şi răutatea noastră, în faţa lor trebuie să ne întrebăm, fiecare, prin ce păcate am contribuit şi noi, personal, la plânsul acela, să ne căim, să ne spovedim şi să cerem ajutor pentru îndreptarea şi însănătoşirea noastră, mai întâi sufletească şi apoi trupească. Să nu ne închipuim că icoana plânge doar ca să ne prevestească ceva rău din afara noastră: un cataclism natural, un război etc. Icoana plânge nu numai pentru starea jalnică în care a ajuns lumea în general, ci pentru starea de decădere din care trebuie să mă ridic eu, cel ce uit mereu că sunt om, chemat la sfinţenie, creştin sfinţit prin Botez şi Ungere, îmbisericit în Biserica lui Hristos, ca mădular al Lui, iar rostul meu aici este să adun, până în clipa morţii, prin rugăciune şi fapte bune, prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii, har peste har, arvuna vieţii veşnice în împărăţia cerurilor.
Dinaintea icoanelor nu ne rugăm aşteptând să ne dea semne de ascultare a rugăciunilor noastre, sau provocându-ne noi înşine năluciri. Icoana se priveşte cu credinţă smerită, nu crezându-ne demni de semne. Dacă, totuşi, primim asemenea nepreţuit dar, să credem sincer în nevrednicia noastră şi să ne pocăim încă şi mai adânc în fata milei lui Dumnezeu, mărturisindu-ne neîntârziat duhovnicului, ca să avem dreaptă călăuză şi să nu cădem cumva pradă vreunei sminteli sau închipuiri de sine.
Viata noastră - cu toate cele de trebuinţă, ale sufletului şi ale trupului - este de la Dumnezeu. El ne dă totdeauna milele Sale; ale Lui mari lucrări totdeauna le vedem. Avem neîncetată nevoie de a cere îndurarea lui Dumnezeu, de a-I mulţumi şi de a-L slăvi cu inimă curată. Pentru aceasta, suntem datori a ne ruga neîncetat, însă prea multă vreme cheltuim în ziua de azi cu grija pentru viata pământească „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-1 da mie..", se ruga Sfântul Efrem Şirul, a cărui pildă să nu pregetăm a o urma şi noi, spre a nu ne risipi în cele lumeşti. . Ca să nu uităm datoria noastră cea mai de seamă şi să nu ne risipim în deşertăciunile vieţii, se cade ca în fiecare zi să avem o vreme hotărâtă anume pentru rugăciune:
1) dimineaţa, când ne sculăm din somn;
2) peste zi: la începerea şi la sfârşitul lucrului nostru, înaintea mesei şi după masă;
3) seara, la culcare.
Rugăciunile este bine să fie rostite aşa cum sunt orânduite în cartea de rugăciuni. Vrând să ne rugăm, stăm cu bună cucernicie înaintea icoanei, facem asupra noastră semnul crucii, iar după aceea, stând „drept", în picioare sau în genunchi, fără de grăbire, cu deplină luare-aminte, rostim rugăciunile, în gând sau cu voce potrivită. După rostirea în rugăciuni a cuvintelor de slăvire, de cerere sau de mulţumire, facem cruce şi închinăciune sau mătănii.
Mântuitorul ne învaţă să ne rugăm cu puţine cuvinte şi cât mai tainic, nu cu vorbe prisositoare şi de ochii lumii (Matei 6, 5-8); dar să ne rugăm cu încredere şi des, să „priveghem" în toată vremea: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită..." (Matei 26, 41). Iar Sfântul Apostol Pavel întăreşte zicând: „Rugaţi-vă neîncetat!" (/ Tesaloniceni 5,17).
Cel ce priveghează e mereu cu gândul la Dumnezeu şi toate le săvârşeşte în numele Lui; îl întreabă mereu dacă-I sunt pe plac osteneala lui, sau odihna, sau gândirea, sau alegerea făcută, sau ce mănâncă şi cât, sau ce-ar mai putea să facă pentru a fi în voia Lui. în fiecare clipă a vieţii noastre avem motive să-I vorbim lui Dumnezeu: să-I cerem, să-I mulţumim, să-L slăvim. Toate sunt prilejuri de comunicare cu Dumnezeu, chiar şi starea noastră de păcătoşenie; Dumnezeu nu se „formalizează", ci ne răspunde în orice stare am fi, cu atât mai mult când vrem din toată inima să ne ridicăm din păcat, întrebarea oricui vrea să facă voia lui Dumnezeu este cum să priceapă în ce constă această voie. Sfintele Scripturi şi
Sfânta Tradiţie a Bisericii ne spun cum trebuie să fim şi ce avem de făcut pentru mântuire. La început, ni se pare că toate acestea sunt cerinţe generale. Curând, însă, la timpul potrivit, va ţâşni din Evanghelii, din predici, din vieţile ori scrierile Sfinţilor, din cuvintele duhovnicului, întotdeauna răspunsul cel mai potrivit frământărilor noastre intime şi personale. La rugăciune, în chip tainic, ne răspund Sfinţii, Maica Domnului şi - prin toate şi prin toţi - Hristos însuşi, în Duhul Sfânt. Trebuie să-I cerem sincer lui Dumnezeu să ne împiedice să apucăm pe căi greşite, să nu ni se realizeze dorinţele care nu sunt şi ale Lui. Iar dacă portiţa lăsată deschisă pentru noi în urma rugăciunii ni se pare că ne duce la greu, acolo unde nu ne doream, după socoteala minţii noastre, să pornim pe drumul acela strigându-I lui Dumnezeu că o facem încredinţaţi că drumul e al Lui. Nu ne va lăsa în rătăcire şi vom vedea, mai devreme sau mai târziu, că a fost cea mai bună cale.
Fiecare clipă a vieţii ne pune în faţa unei alegeri: spre dreapta, cu Dumnezeu; spre stânga, cu satana, într-o clipă, dacă mintea nu ne e la Dumnezeu, dă buzna diavolul, pe nesimţite. O cale pe care să meargă omul singur nu există. Dumnezeu ne lasă singuri, dacă i-o cerem, fiindcă El este iubire, iar iubirea fără libertate n-ar mai fi iubire, ci tiranie. El ne lasă inclusiv libertatea de a-L respinge. Dar diavolul nu respectă principiul libertăţii. Omul fără Dumnezeu devine prada lui sigură: atacă fulgerător, cu arma cea mai potrivită situaţiei în care ne aflăm.
Salvarea noastră este continua alipire de Hristos, prin rugăciune şi făptuire în numele Lui. Fapta consacrată Lui este tot un fel de rugăciune, împreună cu rugăciunea propriu-zisă şi cu „tăcerea rugătoare" a inimii înduhovnicite, ea constituie ceea ce se cheamă rugăciunea neîncetată

Trimis de: caa pe 24 Oct 2005, 04:20 PM

Un site destul de interesant, unde se găsesc cîteva cărţi (electronice) de valoare se poate găsi aici: http://apologeticum.net/index.php

Mi-au "sărit în ochi" volumele 2,3 si 11 din Filocalia. Ştie cineva un "loc" unde se mai poate găsi, în format electronic, vreun volum?...

Trimis de: Myryam pe 24 Jun 2006, 02:19 PM

Trimis de: caa pe 27 Jun 2006, 09:15 AM

Mulţumesc Myryam! Sînt acolo volumele toate, de asemenea înţeleg că există şi variantă audio (!!) a Filocaliei. Problema mea personală e aceea că nu mă pot obişnui să citesc cărţi de dimensiuni mari în format electronic, stînd în faţa monitorului. Mă consolez şi eu cum pot...

Trimis de: Clopotel pe 27 Jun 2006, 11:08 AM

Draga Caa,
La Editura Humanitas au aparut deja primele 9 volume din Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii, intr-o editare reusita, zic eu...
Le mai gasesti in librarii...

Trimis de: caa pe 27 Jun 2006, 11:44 AM

Mulţam şi ţie Clopoţel. Adevărat, se mai găsesc în librării...deja se găsesc însă şi la mine în bibliotecă, la loc de cinste, după ce am citit aproape pe nerăsuflate mare parte din cele 9 volume. E o ediţie excepţională, comentariile părintelui Stăniloaie la textele vizate fiind ceva nemaipomenit!

Încercarea mea de a citi la pc vol. 11, cel cu Sf Varsanufie, a fost o mare frustrare pt mine. Textul este deosebit de captivant dar lecturarea de pe ecran, mîna ţinută permanent pe mouse... să fac scroll sau alte operaţii... ooooff, nu merge şi pace. Şi-mi pare tare rău...

Trimis de: Cipri pe 22 Nov 2008, 06:50 PM

Sfintire de biserica pentru ortodocsii de neam romanesc de pe Valea Timocului:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/misiune_la_romanii_de_pe_valea_timocului_serbia.html

Trimis de: Cipri pe 23 Nov 2008, 10:58 PM

http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-11-24&id=16594

Trimis de: Cipri pe 24 Nov 2008, 02:35 PM

http://www.basilica.ro/ro/stiri/mesajul_preafericitului_parinte_patriarh_daniel_cu_prilejul_zilelor_internationae_de_lupta_impotriva_violentei.html

Trimis de: Cipri pe 5 Dec 2008, 10:59 PM

http://www.basilica.ro/ro/stiri/sanctitatea_sa_alexei_al_ii_lea_patriarhul_moscovei_si_al_intregii_rusii_repere_iografice.html

http://www.basilica.ro/ro/stiri/mesajul_de_condoleante_al_preafericitului_parinte_patriarh_daniel_adresat_sfantuui_sinod_al_bisericii_ortodoxe_ruse.html