Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: ioana1 pe 27 Apr 2004, 01:55 PM

de multe ori ,sau uneori,avem sentimentul ca lasam garda jos,si atunci simtim venind ispitele de pretutindeni,ce ne ridica e rugaciunea,postul,smerenia,penitenta,revenim pe cale,sau cadem de tot din har.

Iacov 1

13. Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: "Sunt ispitit de Dumnezeu". Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este atras de pofta lui insusi si momit.
15. Apoi pofta, cand a zamislit, da nastere pacatului; si pacatul odata faptuit, aduce moartea.

deci,ca o permanenta incercare de a indeparta pe om de Dumnezeu,diavolul il incita pe om,il momeste,il ispiteste,il face sa se indoiasca de el,de iertarea lui Dumnezeu,de Dumnezeu insusi.

in cartile de rugaciuni ale ortodocsilor exista o rugaciune catre Duhul Sfant si spicuiesc:"......ca prea m-am saturat,ca prea m-am bucurat,ca prea m-am imbatat,ca nebuneste am ras........."

deci,acest PREA,care reprezinta "mai mult decat ar trebui",naste un pacat,sau chiar mai multe,deci ispita vine,si cu permisiunea ta,ia nastere,poate sa te inrobeasca si poti muri in propriile pacate,fara a da posibilitatea Mielului lui Dumnezeu de a se fi jertfit si pentru tine,daca recunoasterea greselii nu se face prea tarziu,cand viata se poate curma brusc,si nu mai este timp de pocainta.

Trimis de: bubu pe 27 Apr 2004, 08:16 PM

Ioana ce pot sa mai zic?
Ai spus tot frumos si foarte clar.
Ce e mai rau atunci cind acel "prea", este defapt scopul omului in viata.Si spune"Pai o viata am si trb. sa ma bucur de ea".Nu vede ca defapt o viata are si trb. sa aiba grija de ea.
Acum lumea a ajuns sa spuna ca totul e la moda si normal.Si daca nu faci ca ei te considera un ciudat si rid de tine...
"Fericiti cei cu inima curata...fericiti cei insetati pt. dreptate...fericiti cei ce pling...

Trimis de: thunder pe 28 Apr 2004, 01:54 AM

Trimis de: ioana1 pe 28 Apr 2004, 08:33 AM

spre deosebire de Isus,care a fost ispitit dar fara pacat,spre deosebire de Iov ,care era neprihanit in fata lui Dumnezeu,dar care a permis diavolului sa-l ispiteasca pentru a-L blestema pe Dumnezeu,nu a-i intari credinta,noi ,permanet incercati,permanent scapand piciorul,auzind ce nu trebuie,vazand ce nu trebuie,vorbind ce nu trebuie,facand ce nu trebuie,DESI stim cum trebuie sa facem,cat trebuie sa auzim,cat trebuie sa vedem,cat trebuie sa vorbim.

nimic mai mult,"restul vine de la cel rau"

Pavel spune:"nu binele ce voiesc sa-l fac il fac,ci raul pe care nu voiesc sa-l fac ,il fac"

"duhul e plin de ravna,dar trupul e neputincios"

si totusi,facem ce vrem?!daca Dumnezeu te cunoste din pantecele mamei tale ,daca tu esti scris de la inceputuri in cartea vietii,intelepciunea lui Dumnezeu gasise modalitatea de a-si alege unsii Lui,cu sufletul curat,gasise "ramasita"care va intra in completarea sfintilor,gasise desavarsirea imapatiei cerurilor,caci nimic decat ascultarea de Dumnezeu,nu te va face neprihanit.

sa crezi ca poti pacatui la nesfarsit,ca Dumnezeu te iarta?
sa crezi ca poti trage cu ochiul ,ca nu te vede nimeni?
sa crezi ca poti lua din buzunarul cuiva,si sa nu te vada nimeni?
sa crezi ca-ti poti insela sotul/sotia ,si ea sa nu afle?
sa crezi ca faci avorturi ,si nimeni nu va afla?

toate faptele noastre,bune sau rele ,se vor descoperi la Judecata,nimic nu va fi ascuns.

diavolul te-nseala sa te ascunzi,sa te feresti de marturisire,sa nu ceri iertarea,ci nu trebuie sa te raportezi la nimc,ca apoi,cand deja ti-a robit sufletul,si cand nu mai poti face nimic,e prea tarziu deja........

si apoi,ce-ar da omul pentru sufletul lui?

Trimis de: ioana1 pe 28 Apr 2004, 08:59 AM

uneori,avem tendinta de a invinovati pe Dumnezeu pentru intamplarile nefaste din viata noastra.

o fetita de 12 ani ramane orfana in urma accidentului de circulatie al parintilor ei.scrie unui ziar urmatoarea poezie(traducere din lb.engleza)


Intr-o noapte am visat ,
Ca mergeam pe plaja de mana cu Domnul;
Multe din lucrurile intampate in viata mea,mi-au aparut pe cer.
In fiecare scena,am vazut cate doua perechi de pasi;
alteori numai o pereche..........
Lucrul acesta m-a apasat sufleteste,
Pentru ca am realizat,
Ca in perioadele vietii cand sufeream,
Am vazut numai o pereche de pasi,
Si atunci L-am intrebat pe Domnul:
"-Domnul meu,Mi-ai promis ca daca-Ti urmez Tie,
Vei merge alaturi de mine totdeauna,
Dar am vazut,ca in perioadele mele cele mai grele,
Pe nisipul vietii mele erau numai o pereche de pasi.
De ce cand am avut nevoie de Tine cel mai mult,
Tu nu ai fost alaturi de mine?"

Domnul a raspuns:
"-In perioadele cand ai vazut o singura pereche de pasi,
ERAM EU ,CEL CARE TE PURTA PE BRATE......"

Trimis de: divya pe 28 Apr 2004, 11:34 AM

Trimis de: ioana1 pe 28 Apr 2004, 11:56 AM

pacatul a intrat in lume prin neascultare de Dumnezeu,si a iesit (a fost omorat)prin ascultarea de Dumnsingurul Om care a trait vrodata pe pamant si a fost fara pacat a fost Isus.

pacat reprezinta si tot ce slujeste omul lumii si nu lui Dumnezeu,tot ce-l indeparteaza de credinta sau ce-l leapada,ce-l face sa se inrobeasca ,ce-l face sa huleasca.

e foarte usor sa fi observator,si sa acuzi pe altii,e foarte usor sa nu ai de facut nimic,si sa-i judeci pe altii.

ex:facem morfina in fiecare zi bunicului meu bolnav de cancer,incusiv duminica,e pacat?!adica costiinta mea sa sufere,ca am usurat suferinta altuia,ca asa zice biserica ortodoxa?

nu zice Biserica lui Hristos!

zice Dumnezeu:sfintiti ziua de Sabat!nu zice care ,alege una s-o inchini Domnului,sa dai masa ta saracului,sa tii post pentru orfani,pentru bolnavi,biserica ortodoxa tine ziua de duminica,ca asa -i convine ei,cand facem friptane,de miroase toata strada,si inchidem poarta sa nu vina cersetorii.........si asta e placut Domnului.

traim dupa niste dogme in care pacatul e stabilit dupa bunul plac al cuiva,dupa cum i se nazare lui,si-atunci Dumnezeu ,in Intelepciunea Lui,a facut legamantul inimii.

nu-l mai lasa inima pe crestin sa se imbuibe cand altul moare de foame,nu-l mai lasa inima pe crestin sa nu cheme saracii la masa,nu-l mai lasa inima pe crestin sa nu ajute in ziua de sabat pe altul,nu-l mai lasa inima pe crestin sa-l barfeasca pe altul pe banca in fata blocului,sta sus,citeste Biblia,nu-l mai lasa inima pe crestin sa stea nepasator si rece,ci inima lui s-a inmuiat,a devnit calda,iubitoare,atenta cu cei din jur,pacatoasa dar nu mandra,pacatoasa dar smerita.

Trimis de: ioana1 pe 28 Apr 2004, 01:42 PM

haideti sa disecam pacatul.

o femeie merge la spovedanie si-i spune proetului ca a savrsit 7 avorturi.
ce spune protul ortodox(pentru ca nu cunosc la alte culte):
-ii da canon pentru toata viata
-ii da canon pentru 10 ani
-ii da canon pentru 7 ani

ce face preotul ,apasa asupra constiintei femeii,ca a facut ceva de neiertat in fata lui Dumnezeu-7 avorturi!!!!nu-i va ajunge viata pentru a-si plati pacatul!

ce face Marele Preot?zice:"du-te si nu mai pacatui",nu tipa ,nu se enerveaza,nu intreaba de ce ai facut 7 avorturi,de ce ....???!!!

sa ne amintim de desfranata prinsa infaptuind adulterul.Isus e indignat de cutezanta fariseilor,de fatarnicia care ascundeau sub haina proteasca.sta si desena.sta si desena.ii era rusine sa ridice capul,ii era rusine ca,in spatele cuvantului lui Dumnezeu,pacatosii acuza.

spune simplu:"du-te si nu mai pacatui",ii dezleaga jugul robiei pacatului,ii dezleaga mintea si trupul intinat de diavol,simplu,prin iubire,prin iertare adevarata.

e usor sa ridici piatra,e usor sa vezi paiul altcuiva,dar e greu sa ierti,sa iubesti...

Trimis de: SolaScriptura pe 28 Apr 2004, 03:21 PM

Daca ar fi sa intram in definitii, atunci pacatul este orice calcare a legii lui Dumnezeu. Asta spune Biblia. Pana la aparitia legii pacatul nu era tinut in seama... nu e asa?
Cred ca cel mai important lucru este rezolvarea pacatului. Putem sa credem ca noi rezolvam pacatul (prin binefaceri, penitente, rugaciuni).Fals.Doar credinta in Hristos ne spala de pacat. Dar si dracii cred ca Hristos exista... dar asta nu ii mantuie... atunci sa-l ascultam pe apostolul Petru cand zice...
5. De aceea, dati-va* si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta**;
6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati*, iubirea de oameni.
8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici* neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.
9. Dar cine nu are aceste lucruri este* orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatit** de vechile lui pacate.
10. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa* va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti** aluneca niciodata.

Fata de versetele de mia sus nu pot sa adaug nimic de la mine... daca faptele noastre bune nu sunt urmare a credintei atunci degeaba ne numim crestini

Trimis de: framesis pe 28 Apr 2004, 09:07 PM

Ioana cum vezi tu intoarcerea pacatoasei de care vorbesti?(cea cu 7 avorturi)

Trimis de: TriRegnum pe 28 Apr 2004, 11:11 PM

Pacatul, spune parintele Cleopa ca vine la ureche ca o furnica si daca ii rezisti, scapi, insa atunci cand te complaci devine ca un leu (“furnicoleu” - cum il denumeste parintele) si greu iti este sa mai scapi din ghearele fiarei.

O intamplare adevarata privind confesiunea si pacatele: Sf. Antonie (din cate imi aduc eu aminte el era, sper sa nu ma insel) pe cand spovedea un pacatos il vede pe diavol langa acesta si il intreaba:
Ce faci satana aici?
Fac o fapta buna. Zice el.
Pai cum asa? Ce fapta buna faci tu care n-ai fi in stare de asaceva.
Dau rusinea inapoi pe care i-am luat-o cand pacatuia.

Asta face diavolul la spovada, reda rusinea ca spovada sa nu fie completa si deci buna (daca este ascuns un pacat).

In Biserica Catolica pentru avort (unul singur e de ajuns), femeia nu primeste dezlegarea sacramentala de la Spovada si astfel nedobandind harul sfintitor nu se poate nici impartasi. Pentru avort numai de la episcop de cere dezlegarea, deci numai el o da, dar femeia va trebui sa faca o penitenta foarte grea. (pe care din iubire catre Dumnezeu si multumire ca a fost iertata va trebui sa o urmeze, dar oprire de la Impartasanie nu se da in Biserica Catolica, oprirea constituind un pacat care incalca porunca Mantuitorului care spune “faceti aceasta in pomenirea Mea” si Biserica nu poate sa opreasca pe nici un pacatos sa se intoarca la Dumnezeu si sa primeasca pe Isus Euharisticul in suflet).

Trimis de: thunder pe 29 Apr 2004, 01:28 AM

aici e forum crestin, nu amalgam de filosofie; Dumnezeu are un singur Fiu: Isus Cristos conform crestinismului, nu mai multi cum pare ca sustii.

Trimis de: thunder pe 29 Apr 2004, 01:37 AM

Trimis de: ioana1 pe 29 Apr 2004, 07:08 AM

femeia cu 7 pacate era un scenariu,ipotetic vorbind,dar faptic se intampla.

haideti sa zicem,tot ipotetic,merge la spovedaninie (din start se caieste,sunt femei care cred ca sunt indreptatite sa avorteze ca nu au ce da de mancare copiilor),proetul ii da canon 10 ani,il respecta,si apoi rasufla usurata c-a scapat de pacat,si Dumnezeu a iertat-o?!oare,stie preotul ce iarta Dumnezeu sau ce nu iarta?

sau daca apare cainta,apare pocainta,nu stiu de ce ortodocsii nu folosesc acest cuvant,Apostolul Petru le foloseste des,nu e mai importanta recunoasterea pacatului,indreptarea pacatosului,innoirea inimii decat 10 canoane.

daca dupa ispasirea canonului ,o ia de la capat?

7 avorturi sunt un pacat(acela de a ucide),nu sapte pacate,de ce preotul ii da canon o viata intreaga?poate femeia muri neimpartasita,greseala a cui ar fi?

Trimis de: ioana1 pe 29 Apr 2004, 08:04 AM

ideea acestui subiect a fost nu de superioritate intelectuala sau spirituala,nu a sublinia ca unii gresesc mai mult sau mai putin,ci ,pentru cei care nu stiu ce e pacatul,sau pentru necredinciosi greseala,raportarea la Dumnezeu,sau macar la om.

deci daca credinciosii considera ca gresesc fata de Dumnezeu,si tot la El este izbavirea de pacat,tot asa necredinciosii gresesc fata de semenii lor,ca se raporteaza si ei la ceva,nu?deci iertarea trebuie sa o gaseasca in ei insisi,iar apoi la cei fata de care au gresit.

ideea de pacat :
-sa nu mananci lucruri necurate(unii respecta Leviticul)
-sa fi penticostal si sa nu pui mana pe paharul cu Pastele Domnului al ortodoxului
-sa spui ca pisica are raie ,pe cand ea naparleste,si ai pacatuit grozav
-sa nu pomenesti Numele Maicii Domnului,ca e pacat
-sa nu pui mana pe o sticla de bautura,chiar daca -i cazuta pe jos,arzi in iad

exemple si exemple ale ideii de pacat,dar undeva ,si anume in inima omului existe poftele rele,gandurile rele,ranchiunile,invidia,pofta de bani,de putere,citeam aseara Iacov 2,nu stiu de ce mi-e asa de draga epistola lui,si totusi de la cadere in pacat,omul a tins sa se indrepte spre rau,nu spre bine.

Trimis de: framesis pe 29 Apr 2004, 10:27 AM

Trimis de: ioana1 pe 29 Apr 2004, 12:15 PM

cred ca n-am trista impresie ca incerci sa ma convingi de ceva.dar pentru ca nu sunt medium,spune-mi deschis ce vrei sa -mi spui

Trimis de: TriRegnum pe 29 Apr 2004, 05:14 PM

thunder
nu e nimic cumplit, in Biserica Primara nu primea dezlegarea pentru cel putin trei ani de zile in care pentru a fi readmis penitentul facea rugaciuni si posturi aspre. Acum chiar e usor, scrii episcopului, primesti acordul sa o dezlegi si face penitenta.

Trimis de: thunder pe 29 Apr 2004, 11:17 PM

Trimis de: thunder pe 30 Apr 2004, 01:31 AM

Trimis de: ioana1 pe 30 Apr 2004, 07:20 AM

thunder,

subscriu la tot ce ai spus,poate nu m-as fi exprimat in aceeasi maniera,ci cu mai mult calm,si eu am incercat sa spun acelasi lucru despre Marele Nostru Preot.

Trimis de: thunder pe 30 Apr 2004, 01:53 PM

E total aiurea sa editezi mesajul unui user pt. a-i raspunde. Asta ca sa nu mai zic ca asa zisul atac pe care zici ca l-am facut asupra ta era de fapt o atentionare vis a vis de atitudinea ta care este neconforma cu aceea de preot.

Revin cu detalii ...

Trimis de: IO pe 30 Apr 2004, 02:46 PM

Salutare

Am sa intervin in discutie (... poate se mai calmeaza "spiritele"...) ca sa va expun ceea ce stiu.
Orice persoana se poate cai si se poate ruga lui Dumnezeu pentru a-i fi iertate pacatele. Orice pacatos poate fi iertat daca se caieste sincer in inima lui, daca il despagubeste pe cel caruia i-a gresit, daca ii cere iertare si daca nu repeta pacatul.
Insa numai prin Sfanta Taina a Spovedaniei o persoana poate fi sigura ca cele marturisite preotului ajung la Dumnezeu si ca pacatele dezlegate de preot i-au fost iertate cu adevarat. Nu uitati cele spuse de Iisus apostolilor "Ce dezlegati pe pamant se va dezlega si in Ceruri, ce legati pe pamant se va lega si in Ceruri". NIMENI in afara preotului nu are puterea de a "lega" doua fiinte (vezi Sfanta Taina a Cununiei) si NIMENI in afara preotului nu are puterea de a "dezlega" o fiinta de consecintele pacatelor ei - pentru ca despre asta e vorba. Imi pare rau ca trebuie sa folosesc un limbaj atat de comun, dar in esenta este vorba de niste canale care se formeaza intre fiintele care au "datorii" una fata de alta. Prin aceste canale vine rasplata, prin acestea vine si pedeapsa. Numai preotul, investit cu aceasta exhousia (autoritate, putere - gr.) prin Sfanta Taina a Hirotoniei, poate sa taie aceste canale. Cei care isi inchipuie ca se spovedesc de unii singuri acasa, prin rugaciune dar fara preot, se afla intr-o mare eroare.

Si totusi, citind acest topic, am observat ca nimeni nu stie ce este pacatul. Foarte pe scurt:
- ca orice altceva in Creatie, pacatul este o structura informationala si energetica
- in momentul comiterii unei incalcari a Legilor Divine, apare o perturbare energetica in structurile nemuritoare ale omului (sufletul), de cele mai multe ori insotita de senzatia apasatoare a faptului ca "a gresit". Daca vreti o comparatie, in stare ideala omul este un instrument perfect acordat, armonios. Cand pacatuieste, el emite un sunet dizarmonic si dezagreabil, ca un pian dezacordat
- pe masura trecerii timpului (si a acumularii/repetarii pacatului), energia lui tot mai grosiera "coboara" dinspre structurile superioare catre cea mai de jos (trupul). Cand a ajuns acolo, "sunetul dizarmonic" al pacatului disturba armonia structurii fizice si provoaca boli si suferinte
- in plus, energiile grosiere ale pacatului sunt in perfecta rezonanta cu cele ale demonilor, pe care ii atrag imediat asupra pacatosului, pentru a-l pedepsi. In acest sens, daca nu am comite pacate am fi intangibili, pentru ca "Nici un fir de par de pe capul omului nu se misca fara stirea lui Dumnezeu"
- prin Spovedanie, prin iertare, prin iubire, prin cainta etc., ENERGIA pacatului este anihilata. Ramane INFORMATIA, implementata in structurile nemuritoare ale omului, care va atrage o noua energizare (si pedeapsa) in momentul repetarii pacatului sau al comiterii unui pacat similar. Aceasta INFORMATIE a pacatelor comise de om de la Facere va fi stearsa numai la Judecata de Apoi.
Sper ca nu acelasi lucru sa se intample si cu mesajul meu .

Doamne ajuta la cat mai putine pacate in lume!
Cu voie, cu stiinta, cu Cunoastere.

Trimis de: Clopotel pe 30 Apr 2004, 04:34 PM

Dragii mei, imi pare rau ca s-au iscat mici neintelegeri intre noi. Thunder, apreciez si eu si altii ce spui, si mai ales efortul mare de a scrie toate acestea. Sincer cred ca esti un om care vrea binele. Dar am impresia ca gresesti cand vorbesti astfel cu TriRegnum si poate si cu altcineva. TriRegnum este preot si chiar daca uneori mai ridica tonul, nu o face cu rautate. Sa intelegem ideile si sfaturile pe care ni le spunem unii altora si sa fim deschisi a le primi daca le vom considera folositoare.

Si ca sa revin on topic, am sa va scriu cateva citate:

"Pentru a se ridica pe această treaptă a vieţuirii curate, a revenirii la starea harică din care credinciosul e căzut, Mântuitorul Hristos a instituit Taina Spovedaniei sau a Mărturisirii. Acest fapt a avut loc în ziua învierii Sale din morţi când El a dat Sfinţilor Apostoli puterea iertării păcatelor prin rostirea cuvintelor: « „Pace vouă; precum. M-a trimis pe Mine Tatăl şi Eu vă trimit pe voi". Şi zicând aceasta a suflat asupra lor şi a zis: „Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute"» (loah 20, 21-25).

Cutremurat de înfricoşătoarea Taină a Spovedaniei Sf. loan Gură de Aur spune în cartea „Despre Preoţie": „Oameni, care trăiesc pe pământ şi locuiesc pe el, au primit îngăduinţa să administreze cele cereşti şi au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor şi nici arhanghelilor. Nu s-a spus îngerilor, ci oamenilor: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer." Au şi stăpânitorii pământului puterea de a lega; dar leagă numai trupurile. Puterea de a lega a preoţilor, însă, leagă sufletele si străbate cerurile; Dumnezeu întăreşte sus în ceruri cele făcute de preoţi pe pământ; Stăpânul întăreşte hotărârea dată de robi. Ce oare altceva a dat Dumnezeu preoţilor decât toată puterea cerească?... Domnul a spus iarăşi: „Tatăl a dat toată puterea Fiului (loan 5, 20). Văd însă că toată această putere a fost încredinţată de Fiul preoţilor" (Cartea a treia, 5).
Vedem, aşadar, puterea mare pe care Dumnezeu a dat-o preoţilor. Căci prin ei Mântuitorul Hristos îşi continuă peste veacuri lucrarea Sa de mântuire a lumii (Matei 28, 20).
Pentru ca preotul să poată împărtăşi harul iertării păcatelor, pentru a-şi pune în lucrare puterea de a lega păcatele este necesar ca credinciosul convins de păcătoşenia sa să îngenuncheze în faţa duhovnicului şi să-şi mărturisească fără nici o reţinere păcatele. „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne c*răţească pe noi de toată nedreptatea" (I loan l, 9)."

Trimis de: Clopotel pe 30 Apr 2004, 04:44 PM

Sa continui putin...

"Aşadar, Dumnezeu primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc şi aceasta se poate face într-un timp scurt. Este un har, o binecuvântare de la Dumnezeu pe care neglijând-o ne pierdem mântuirea sufletească pentru care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, lisus Hristos. Căci fără pocăinţă săvârşim un păcat de moarte, după cum spune Sf. Marcul Ascetul: „Păcat spre moarte este tot păcatul nepocăit. Chiar de s-ar ruga un Sfânt pentru un asemenea păcat al altuia, nu este auzit" (Filocalia I p. 255).
Cunoscând acestea, ştiind că Dumnezeu a dăruit duhovnicului harul iertării păcatelor, ştiind apoi că Dumnezeu ne-a făgăduit iertarea, dar nu şi ziua de mâine, să ne convingem că astăzi este ziua pocăinţei, după cuvântul Sf. Scripturi care spune: „Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi. Că fără de veste va izbucni mânia Domnului şi în vremea răzbunării vei fi dat pieirii" (înţel. lui Isus Sirah 5, 8-9). Deci, „ia aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte" (Apoc. 2, 5)."


Daca se doreste si moderatorii acestui topic sunt de acord, eu pot sa scriu si lista pacatelor omenesti, dar va avertizez ca este foarte mare , vreo 4 pagini...

Trimis de: thunder pe 1 May 2004, 03:58 AM

Trimis de: geriA3e pe 2 May 2004, 02:25 PM

Sal'tare tuturor!Bine v-am gasit?!
S-ar putea banui ca s-a pornit o cearta in discutia asta despre ce-o fi pacatul.Intreb:oare ar merita pacatele sa te certi pe ele?Ma rog,nu conteaza.E ciudat cum poti sa ajungi sa iti doresti nu sa ai dreptate,ci sa te inseli!Oricum ar fi vreau sa va felicit pe toti pentru ceea ce ati scris,sunt convins ca fiecare in parte nu are,din punctul sau propriu si personal de vedere,decat intentii bune.

Gasesc ca este destul de dificil sa se reuseasca enuntarea unei definitii cuprinzatoare si exacte a pacatului (auzi,4 pagini MAMAAA!),respectiv sa se confectioneze o grila perfecta cu care sa se cuantifice gravitatea fiecaruia in parte.Mi se pare mai degraba util,din punct de vedere strict personal,confectionarea unui "aparat" interior de diagnosticare a fiecarei situatii specifice,un "mecanism" propriu cu ajutorul caruia sa "vedem" sa deosebim binele si raul dintre lucrurile care le intalnim,un "dispozitiv" care ar trebui sa foloseasca un sistem de referinta impecabil (Biblia ar trebui sa fie un element de baza),si care sa fie bine stabilizat si calibrat corect printr-o practica fara sincope a credintei celei drepte si adevarate in Numele Lui.
Sa va zic drept,mi-am mesterit si eu unul mic si rudimentar in garajul vecinului si permiteti-mi o "demonstratie":sa presupunem (prin absurd) ca in aceasta discutie s-ar fi pornit o cearta si s-ar arunca dintr-o parte si din alta cu vorbe grele,vorbe foarte foarte grele.Considerand aceasta ipoteza,detectorul meu imi zice ca nici unul dintre "aruncatori" n-a pacatuit cu nimic indiferent (aproape) orice-ar fi scris,dar...(totdeauna e cate un dar,cateodata sunt mai multe "daruri" in poala la careva mai norocos),dar e posibil ca cineva sa fi pacatuit prin ceea ce-a avut in suflet in momentul cand lovea cu degetele-n taste,adica daca ar fi scris...orice fiind echilibrat sufleteste ar fi ok,dar daca in momentul respectiv s-a starnit furtuna in pahar se considera alta caregorie.Asta-mi indica mie "ceasul".[Ia vezi-ti de treaba ca nu te-a intrebat nimeni de vorba!Du-te si cauta-ma p-afara!]

Asadar cred ca e mai de folos sa posedam in noi capacitatea de a deosebi binele si raul,(deseori amestecate) decat sa avem un normativ exterior pe care l-am invatat pe dinafara si-l aplicam cu ochii inchisi.Va urez la toti sa fiti in stare sa descoperiti pacatul oricum s-ar ascunde si sa aveti puterea sa-i rupeti picioarele oriunde-l prindeti!Propun o lozinca (neelectorala):

JOS CU PACATU

Trimis de: ioana1 pe 3 May 2004, 11:48 AM

pacatul este calcarea Legii lui Dumnezeu.

Trimis de: IO pe 3 May 2004, 02:16 PM

Pacatul este ranirea Iubirii lui Dumnezeu.

Trimis de: ioana1 pe 5 May 2004, 10:59 AM

pacatul este esenta raului din noi insine,caci atata timp cat exista carne se va impotrivi duhului.

Trimis de: thunder pe 5 May 2004, 11:59 AM

Trimis de: ioana1 pe 5 May 2004, 12:14 PM

acuma dragul meu,asta e ,eronat sau nu,asta reprezinta pentru mine,pe mine trupul ma trage de multe ori de la multe lucruri sau fapte duhovnicesti

cat despre duh,nu cel de viata,care te face sa te misti,dar nu te face credincios,nu spiritul care poate face si voodoo,si (BRRRR!),alte kestii,ci duhul sfant, pe care carnea care il trage in jos,si care vrea sa se inalte tot mai sus,prin credinta catre Dumnezeu

Trimis de: IO pe 5 May 2004, 01:31 PM

OK, ioana1, deci prin "duh" tu intelegi "Scanteia Divina". Pentru ca aceasta trage sa se intoarca la Tatal. DAR... este impropriu sa numesti Scanteia Divina ca fiind Duhul Sfant din noi. Aceasta este o structura (nemuritoare) distincta. ("Dumnezeu a suflat Duh Sfant in narile omului si i-a dat viata")
Iar "duhul de viata"... ... say what?

Trimis de: ioana1 pe 5 May 2004, 01:43 PM

pai,fa abstractie ca esti credincios,ca esti crestin,viata din tine ce e?

hai sa ne intoarcem la animale,pe ele ce le misca?sfantul spirit,duhul sfant?

nu confunda marfa cu ambalajul,duhul de viata este cel care iti da libertatae miscarii,trairii,emotiilor,nasterii,mortii,poti muri ateu,n-are legatura cu Duhul Sfant,care este dat unui credincios de catre Dumnezeu,a fost turnat de catre Isus peste apostoli,etc.

tu ce-ai vreut sa spui,si vezi c-ai luat-o off-topic.

Trimis de: ioana1 pe 5 May 2004, 01:45 PM

pai,si normal ca numai Duhul Sfant trage la Tatal,altfel de ce nu s-ar mantui toti muritorii,daca toti au Duhul Sfant,de la nastere?

Trimis de: IO pe 5 May 2004, 02:33 PM

Trimis de: caa pe 5 May 2004, 03:42 PM

parerea mea este ca intr-adevar "carnea" se impotriveste duhului. ca dovada aduc pasajul din Romani (8, mi se pare) in care sf. Paul (Pavel) descrie crincena lupta dintre carne si duh.

si thunder are dreptate cind zice ca trupul este templu al Duhului Sfint. dovada sint cuvintele lui Isus (din Evanghelie, nu stiu exact locul.

eu nu vad nici o contradictie in faptul ca intr-o "cladire" cu o destinatie super-speciala se petrec lucruri mai putin corecte. se mai intimpla, nu-i asa?... (mai ales ca in ecuatie intra si propria noastra vointa, care, mult prea adeseori...

Trimis de: IO pe 5 May 2004, 03:57 PM

Trimis de: caa pe 5 May 2004, 04:00 PM

cit despre animale, eu, care sint un mare iubitor al lor, vreau sa zic ca nu e cazul sa fie mentionate la capitolul "pacate", pt. ca ele, saracele, n-au nici un fel de pacat (chiar si acele animale pe care, noi oamenii, le vedem asa si pe dincolo).

in ceea ce priveste animalele, ar trebui in multe privinte sa luam exemplu de la ele nu sa le pomenim la modul peiorativ (chiar vi se pare ca sufera comparatie un porc cu un om care zicem noi ca se comporta ca un porc?)

in ceea ce priveste animalele, numai de bine!

sint complet off-topic, nu-i asa?

Trimis de: IO pe 5 May 2004, 04:09 PM

Sigur ca animalele sunt fara de pacat. Iar raspunzator pentru anumite apucaturi ale lor este tot omul. Din pacate...

Trimis de: thunder pe 5 May 2004, 04:10 PM

Trimis de: noi pe 5 May 2004, 04:17 PM

RZA : "Toti muritorii se mantuie. Nu numai crestinii. Nu numai oamenii. Toate regnurile. Mai devreme sau mai tarziu. Daca nu s-ar intampla astfel, ar insemna ca Dumnezeu a creat ceva degeaba. A dat un rateu. In umila mea conceptie despre EL, nu da rateuri."


RZA ...deci tu crezi ca si diavolul se mantuieste..

Daca toata lumea oricum se mantuieste inseamna de fapt ca liberul arbitru nu e liber arbitru...inseamna ca de fapt Dumnezeu ii "forteaza" pe toti sa se mantuiasca. E un fel de dragoste cu de-a sila...Tu alegi sa pacatuiesti si abia cand ajungi la moarte..alegi pe Dumnezeu(altceva nu ai putea alege pentru ca dupa cum spui toti se mantuiesc) te mai reincarnezi de vreo 100 de ori..si gata. Atunci de ce ne-a mai lasat sa pacatuim? De ce nu ne-a destainuit tainele sale de la inceput? De ce nu ne-a facut direct sfinti?


Despre Iuda, fiul pierzarii, (Ioan 17, 12), se spune ca mai bine nu s-ar fi nascut (Matei 26, 24). Este iuda un rateu al lui Dumnezeu?

Ideea de liber arbitru este incompatibila cu ideea de rateu al lui Dumnezeu. Ne-a dat liber arbitru..noi ne facem rateuri sau nu.
Ce spui tu imi aminteste de o sceneta a lui Mr Bean...care si-a trimis lui insusi o scrisoare de Craciun..Intr-adevar era un motiv de bucurie..dar nu se compara cu bucuria primirii unei scrisori adevarate.

Trimis de: caa pe 5 May 2004, 04:24 PM

Trimis de: thunder pe 5 May 2004, 04:28 PM

Trimis de: IO pe 5 May 2004, 04:31 PM

Draga noi,
Am spus clar ca toti muritorii se mantuie. Satan nu este muritor. SATAN nu se va mantui, va fi damnat vesnic. La fel si toti cei care il urmeaza.
Tot restul postului tau porneste de la o premiza falsa.

Trimis de: ioana1 pe 6 May 2004, 08:00 AM

pt.Geri:ce spuneai?!

pt.RZA:gen.2.7

pt.restul turmei:incotro ati luat-o?

Trimis de: thunder pe 6 May 2004, 01:38 PM

Trimis de: noi pe 6 May 2004, 03:54 PM

Postul meu nu porneste de la nici o premiza falsa...

Ai spus ca Dumnezeu nu poate da rateuri...(adica un om in iad pentru vesnicie ar fi un rateu al lui Dumnezeu in opinia ta)

Pai te contrazici puternic...satan tot de Dumnezeu e facut (ca inger de lumina)si ca toti ingerii avea liber arbitru dar a ales prost. Si dupa cum spui accepti si tu nu se mantuieste...pentru simplu fapt ca Dumnezeu stie ca nu se va pocai niciodata. Daca s-ar pocai Dumnezeu l-ar ierta.
Este satan rateul lui Dumnezeu? Evident ca nu....si-a facut-o cu mana lui...liber arbitru remember?

La fel va fi si cu oamenii care aleg altceva....nu e vorba de vreun rateu al lui Dumnezeu..

Iar ii dai cu reincarnarile? Pai ce altceva ar putea alege cineva care vede iadul si raiul in fata ochilor?? Evident ca ar alege sa se "reincarneze" Se mai numeste acea alegere liber arbitru???

Cine te-a pacalit ca toti muritorii se mantuiesc??

Trimis de: caa pe 6 May 2004, 04:01 PM

iubesc omul, "urasc" pacatul sau. ... iti suna cunoscut acest impuls ?

imi aduce aminte de o vorba din "folclorul" de altadata: "vom lupta pentru pace pina nu va mai ramine piatra peste piatra!"

nu ma simt "lovit" deloc (dincolo de faptul ca destul de des nu ai dreptate - orice ai zice tu, diavolul nu se mintuieste nici macar teoretic, n-are nici cea mai mica sansa!... - capacitatile tale pentru logica si ratiune devin vicii in conditiile in care ele nu slujesc lui Dumnezeu... asta e umila mea parere).

eu voiam sa zic ca sufera notiunea de "iubire a aproapelui" atunci cind tu bubui fara nici un scrupul in ceea ce priveste felul in care te recepteaza celalalt. atit. asta nu inseamna, de altfel, ca pe alocuri nu reusesti sa fii sclipitor in argumentarile tale...

da, thunder, eu sint limitat de crestinism si e o optiune a mea care ma rog sa ramina cit mai am de trait ... si dupa aceea. Am naivitatea, uneori, sa cred ca toti sint la fel de... limitati.

ceea ce nu e cazul tau, fireste!

sa auzim de bine, thunder...

Trimis de: thunder pe 6 May 2004, 04:30 PM

Trimis de: IO pe 6 May 2004, 05:22 PM

@noi
In primul rand, despre reintrupare vorbim pe topicul dedicat reintruparii del a "Dincolo de ratiune", nu aici.

In al doilea rand, ti se pare ca ma contrazic, dar nu este asa. Am vorbit foarte clar despre MURITORI, draga noi... Hai sa fiu si mai clar: OAMENII. Deci, lasand la o parte celelalte regnuri pe care le-am amintit - pentru ca iar ajungem la discutii interminalbile despre reintrupare si m-am plictisit deja -, eu sustin ca toti OAMENII se mantuie. Mai putin aceia care, datorita pacatelor grave repetate cu liber arbitru, dupa moarte devin demoni (si nici un preot crestin din lume nu va contesta aceasta posibilitate!), deci nu mai apartin regnului uman si nu se mantuie. Ai inteles?

Hai sa te mai lamuresc si cu treaba cealalta, cu "rateurile". Dupa tine, demonii sunt rateuri? Satan e un rateu (indiferent ca "si-a facut-o cu mana lui" sau nu, cum afirmi tu)? Altfel spus, are un rol in Creatie?

Trimis de: noi pe 6 May 2004, 11:47 PM

RZA: "eu sustin ca toti OAMENII se mantuie. Mai putin aceia care, datorita pacatelor grave repetate cu liber arbitru, dupa moarte devin demoni (si nici un preot crestin din lume nu va contesta aceasta posibilitate!)"

1. Ahaaaa ...toti oamenii se mantuiesc mai putin aia care nu se mantuiesc ..se transforma in demoni. Pai fratele meu...asta nu inseamna foarte clar ca nu toti oamenii se mantuiesc?

2. Deci dupa tine..in viata viitoare ne vom imparti in muritori mantuiti si demoni..

3. Muritorii mantuiti devin si ei nemuritori, ca sa te citez nu mai apartin regnului muritorilor,devin ..sa zicem ingeri. Deci regnul oamenilor (muritorilor) dispare..devine multime vida...cu alte cuvinte ZERO MURITORI SE MANTUIESC (am urmat exact logica ta numai ca pe cazul pozitiv )

4. Ironia e ca ZERO MURITORI SE MANTUIESC=TOTI MURITORII SE MANTUIESC ...insa nu la asta te-ai gandit tu cand ai afirmat ce ai afirmat.. Se vede clar..ca o parte din oameni se mantuiesc devenind ingeri si cealalta NU SE MANTUIESC devenind demoni.

5. Si reincarnarea la ce mai foloseste? Evident la nimic...

6.Dar cum poti suporta gandul ca Dumnezeu a creat oameni care (transformandu-se in demoni) nu se mantuiesc? Nu sunt ei rateuri ale lui Dumnezeu??

7. RZA: "Pana la urma, tot acolo ajungem "
Pai nu ai zis frate ca unii se transforma in demoni si ajung in iad?? Cum adica tot acolo ajungem?

Numai bine!

Trimis de: thunder pe 7 May 2004, 01:47 AM

Trimis de: thunder pe 7 May 2004, 01:56 AM

Trimis de: caa pe 7 May 2004, 07:55 AM

Incalcarea legilor lui Dumnezeu duce la faradelege. Pt. ca o faradelege sa fie "omologata" ca fiind un pacat trebuie sa mai fie "intrunite" 3 conditii:

1. sa fie facuta constient, cu mintea "clara".
2. sa fie facuta cu vointa proprie, nesilit de cineva sau ceva.
3. legile lui Dumnezeu sa fie cunoscute.

cauzele pacatului provin din 3 directii:

1. propria vointa directionata gresit
2. "lumea", adica acele "deprinderi" si "reguli" care ne ispitesc spre pacat
3. diavolul

Trimis de: ioana1 pe 7 May 2004, 08:09 AM

APEL LA PACE:

va rog baieti,linistiti-va,ca de fapt nici unul nu stim nimic,ci este Unul care le stie pe toate.

bajbaim si incercam sa definim ceva nedefinit,cand te fapt,in primul rand ar trebui sa ne uitam in noi insine.

nu trebuie sa strigam ca noi avem dreptate,s-ar putea sa fie altul care stie mai multe decat tine,menirea noastra este sa auzim Cuvantul lui Dumnezeu,sa-L traim,dupa puterile noastre,si sa-L intelegem dupa Harul cel sfant a lui Isus Hristos.

va doresc o binecuvantare vesnica,si Lumina adevarata sa va patrunda pe toti.Dumnezeu sa va ajute!

Trimis de: ioana1 pe 7 May 2004, 08:11 AM

CAA,subscriu.

Trimis de: IO pe 7 May 2004, 10:22 AM

Draga noi,
Am sa pornesc de la premiza ca vrei sa clarificam anumite aspecte legate de "pacat" si de mantuire si nu ca ai ambitia de a-mi demonstra ca ma insel. Pentru ca nu ma insel, draga noi - ce am mai scris pe aici nu e "patentul" meu, ci o serie de concluzii la care au ajuns si altii care au patruns in anumite realitati subtile, fara indoiala cu mai mult talent si cunoastere decat mine.

Acum, nu stiu ce intelegi tu exact prin "mantuire" si nici nu mi-ai raspuns cand te-am intrebat; eu numesc "mantuire" momentul transcederii Legii Vechiului Testament (sau a Karmei) si intrarea in Legea Noului Testament (sau a Iubirii). Ca tot tii cu tot dinadinsul sa ma provoci sa discut despre rentrupare, acest moment marcheaza eliberarea fiintei de obligatia de a se mai reintrupa, insa orice entitate poate alege sa mai vina in trup si dupa iesirea din Lega Karmei. Cam atat despre reintrupare pe acest forum...

Si acum, hai sa-ti raspund punctual - si mai putin tendentios decat ai facut-o tu:

Trimis de: noi pe 7 May 2004, 11:12 AM

Pt RZa
Tu ai spus:
"eu sustin ca toti OAMENII se mantuie. Mai putin aceia care, datorita pacatelor grave repetate cu liber arbitru, dupa moarte devin demoni "

Demonii sunt ingerii intunericului. Deci in citatul de mai sus vorbesti de oamenii care se mantuiesc si de cei care se angelizeaza (in ingeri intunecati). Cand in schimb eu spun de exact acelasi proces dar in sensul bun ma acuzi ca confund mantuirea cu angelizarea..

Probabil ca ceilalti nu urmaresc discutia dar sa stii ca nu ma impresioneaza termenii pe care ii tot scoti din joben ..De pilda acum ai adus pilda cu franghia :

RZA: "Parabola aia cu franghia pe care te urci, dar poti sa si cobori, iti spune ceva? N-am spus decat ca toti cei care sunt pe aceasta franghie vor ajunge intr-un tarziu "sus". Cei care au cazut, nu."

Aceeasi Marie cu alta palarie...toti de pe franghie se mantuiesc mai putin cei care au cazut nu Pai aia care au cazut (dupa cum spui si tu ) au fost pe franghie la inceput.... deci uite ca nu toti de pe franghie se mantuiesc.


RZA: "Nu, noi, nu sunt. Demonii au rolul lor in Creatie. Te invit sa incerci o explicatie a acestui rol."

Explicatia existentei demonilor am mai spus-o de mai multe ori..ajuta oamenii la mantuire..daca nu ai cu cine sa lupti nu stii ca esti bun.

Sa recapitulam: Exista oameni care se mantuiesc si oameni care cad si nu se mantuiesc nefiind vorba devreun rateu al lui Dumnezeu in nici unul din cazuri.

Trimis de: IO pe 7 May 2004, 11:49 AM

noi, tu chiar nu vrei sa admiti anumite informatii... noi. Auzi, cica le scot din joben.
Ma rog, fiecare crede ce vrea si cat poate. Eu mi-am prezentat opinia si am precizat ce inteleg prin mantuire - iesirea din Legea Karmei. Am spus si ce cred despre posibilitatea tuturor fiintelor de a accede la acest eveniment minunat care este mantuirea... Desi te-am invitat sa-ti expui parerile personale pe aceste teme, n-ai facut-o si ai preferat sa ma contrazici la fiecare pas... La fel ca pe alte topicuri, sunt cel care vine cu informatia, iar tu (si altii) vii cu neincrederea. Eu construiesc, tu si altii demolati... Banuiesc ca la un moment dat toata afacerea asta va deveni obositoare pentru mine si am sa ma retrag de pe Han.

Anyway, te asigur de un singur lucru: realitatea e mult mai complexa decat pare si daca o fiinta nu-si ia inima in dinti sa cerceteze personal - chiar cu riscul de a deveni propriul cobai - nu va invata mare lucru; doar va repeta ca un papagal ce a auzit de la altii...

Si mai este un aspect, pe care l-a sesizat minunat unul, Osho ii zice: daca esti atat de ancorat in crestinism, nu-L vei intalni pe Iisus... Daca esti orbit de Buddhism, nu-l vei cunoaste pe Buddha... Iar daca esti un hindus habotnic, Krishna iti devine inaccesibil. Iti spun asta pentru ca am constatat (si atat!) usurinta periculoasa cu care crestinii afirma ca buddhistii nu se vor mantui, musulmanii cred ca jainistii sunt damnati etc. Daca toti ar avea dreptate, nimeni nu se mantuie de fapt. Dar, Slava Domnului, toti se inseala! Si iti mai spun ceva: daca, de exemplu, un penticostal afirma ca un Martor nu se va mantui, de fapt penticostalul nu se va mantui, pana nu-si revizuieste pararile. Este necesara o stare superioara a constiintei, in care individul simte intregul si se contopeste cu el.


In rest... ce usor este sa vorbesti de pacatele si (ne)mantuirea celui de langa tine... Cine infiereaza mai mult hotia decat insusi hotul? Hotia altora, evident...
Si ce simplu e sa-ti creezi un sistem de gandire axat pe o viata unica, o unica planeta locuita, un singur univers, un singur Fiu de Dumnezeu.

Viata evolueaza de la simplu la complex. Poate ar trebui ca si gandirea noastra sa urmeze aceeasi cale. Cand nu vom mai inventa bariere pentru cei din jurul nostru, le vom putea depasi pe cele din noi. Cand nu vom mai afirma ca pacatele altora sunt capitale, ale noastre vor fi iertate. Cand nu vom mai afirma ca X nu se mantuie, atunci noi vom avea sansa de a fi mantuiti.
Cu alte cuvinte, cand vom acorda o sansa si "celuilalt, noi vom avea una in plus.

Later edit: Vad ca ai revenit cu rolul demonilor in Creatie.

Trimis de: ioana1 pe 7 May 2004, 11:55 AM

si iar iesirati la arat..........

intrebarea este:CE ESTE PACATUL?

fiti crestini adevarati,lasati unul de la celalalt ,si exemplificati pentru cei ce nu stiu intr-adevar,ca cei ce citesc sa ramana cu ceva,si sa nu ajungeti ca nimeni sa nu va mai citesca mesajele din rafuiala voastra.

Trimis de: IO pe 7 May 2004, 12:03 PM

ioana1, nimeni nu se rafuieste cu nimeni.
btw, stii cum poti determina declansarea unui eveniment? afirmandu-i potentialitatea.

Trimis de: geriA3e pe 8 May 2004, 02:51 AM

Ioana1,ti-am raspuns printr-un posibil exemplu.Asta nu-i o intrebare potrivita ca toata lumea stie ce e pacatul,copiii nici nu pot sa vorbeasca inca si stiind ca n-au voie la priza cand prind prilejul acolo umbla cu degetelul!Intrebarea mai degraba ar fi ce nu e pacat?,dupa mine,pentru ca sunt socotite de oameni pacate unele care El nu le vede asa,iar lista noastra e mai mare decat a Dreptului Judecator,cum a si zis-o ca "voi legati sarcini anevoie de purtat".

Ca sa iti spun totusi din nou,cred ca raspunsul trebuie fiecare sa si-l caute prin viata lui insusi,prin credinta dreapta si curata,nu prin asimilarea unei definitii gata preparate,ci prin acel "aparat" interior de care am spus,trebuie ca fiecare sa-si descopere si apoi sa-si ascuta "simtul" propriu pentru a "mirosi" pacatul in orice forma sau culoare s-ar infatisa,pentru ca lucru mare cu pacatul asta,faca ce face si reuseste sa ia alt chip,asa incat nu mai seamana cu "poza din carte" si ce-ai invatat pe dinafara nu-ti mai ajuta la nimic,cazi prada,ca cel rau e mult mai "artist" in mimetism decat faimosul cameleon.
Trebuie dar sa exersam si sa practicam pana ajungem la perfectiune in deosebirea binelui si a raului din cele care ni se prezinta.

Ce e pacatul? NU CUNOSC SI NU MA INTERESEAZA,IL CEDEZ GRATIS CUI ARE TREBUINTA DE ASA CEVA.ASTEPT PROVINCIA.

Trimis de: caa pe 8 May 2004, 08:23 AM

iubesc omul, "urasc" pacatul sau. ... iti suna cunoscut acest impuls ?

posibile "directii" de "actiune:
1. urasc toti oamenii pt ca toti sint pacatosi
2. iubesc toti oamenii desi f. multi au pacate mari de tot...

conexiunea se face din cauza alaturarii notiunilor intr-o singura propozitie.

propun urmatoarea formulare:

"iubesc omul, "urasc" pacatul meu...

(asa judec eu, cu ceea ce mi-am ales ca avatar, ce sa fac?)

Trimis de: caa pe 8 May 2004, 10:40 AM

sa nu uitam de voturile monahale:

1. taierea voii proprii
2. saracia de buna voie
3. castitatea

se incearca, prin aceste voturi (zic eu, ca nu-s mare cunoscator in domeniu) sa se elimine 3 mari elemente favorizante ale pacatului: mindria, "iubirea" de bani si sexualitatea.

dintre care cred ca mindria e cel mai favorizant...

Trimis de: thunder pe 8 May 2004, 01:33 PM

Trimis de: ioana1 pe 8 May 2004, 02:07 PM

mi-a trecut o strafulgerare de gand.....si ca un cutit in inima....vorbele cuiva m-au facut sa-mi amintesc de vorbele altcuiva,foarte iubit odata.....si-a venit un potop de amintiri,pe care nu le-am putut scoate din inima.....nostalgia si tristetea unei iubiri imposibile,care a adus o data cu sine,nu resemnarea trista a muritorilor de rand,ci jarul mocnit al unui foc de tabara,care credeam ca s-a stins demult.

am pierdut pentru o clipa totul,pana cand am dat cu ochii de Isus,stand in fata mea,strapuns si umilit,si mi-am dat seama ce slabiciune are firea omeneasca..........

Trimis de: thunder pe 8 May 2004, 02:45 PM

Trimis de: thunder pe 8 May 2004, 02:48 PM

Trimis de: thunder pe 8 May 2004, 02:52 PM

Trimis de: noi pe 8 May 2004, 07:16 PM

Pt Ioana. Dumnezeu sa te ajute! Foarte bine ca ai fost off topic...dar ti-ai deschis sufletul si sa stii ca nu trece pe langa "noi".
Iata ca desi suntem "dogmatici" ne putem permite sa iesim din tiparele topicului si sa recunoastem cand cineva e trist si isi deschide inima. Macar cu vorba sa fim alaturi de tine.. Nu esti off topic

Pt Thunder:
Du-te si intreab-o pe Valentina ca probabil numai de la ea accepti informatii...restul sunt "dogmatici". Dar daca cumvai ai auzit de Parintele Arsenie..stii tu deja..un "dogmatic ingust la minte" poti citi, daca vrei sa intelegi cat de cat ce inseamna viata monahala.

Pt RZA..Prietene..ai ocolit total mesajul.
De unde si pana unde am zis eu ca nu se mantuiesc budhistii sau musulmanii?Sigur ca se mantuiesc! Stie asta orice crestin ..

Problema era alta: se mantuiesc toti oamenii sau nu?...si are mare legatura cu topicul nostru..Ce e pacatul?

Tu sustii ca toti oamenii se mantuiesc dar imi dai exemple in care nu toti se mantuiesc .... Eu sustin (prin prisma invataturii ortodoxe) ca nu toti oamenii se mantuiesc si tocmai de aceea este acest topic important.

Pentru mine pacatul este o piedica in calea mantuirii..

Trimis de: IO pe 8 May 2004, 08:55 PM

Prietene noi, ca sa nu ne mai agatam de cuvinte: toti oamenii care raman oameni se mantuiesc. Te astept in continuare sa precizezi ce intelegi tu prin mantuire. Si, de asemenea, care este rolul in Creatie.

Trimis de: thunder pe 8 May 2004, 11:40 PM

Trimis de: ioana1 pe 10 May 2004, 08:21 AM

thunder,my dear friend,

N-am fost off topic,asa cum spunea NOI,ci am lasat sa se inteleaga mesajul ,ca atunci cand lasi pe altcineva,in afara de Dumnezeu,inima ta e ranita de moarte.

Slabiciunea firii omenesti tinde intotdeauna sa ne indeparteze de telul suprem ,de a-I da lui Dumnezeu toata slava si cinstea pe care o merita.

Daca pentru cateva clipe,rememorarea unei amintiri pamantesti m-a indepartat de Dumnezeu,am permis unui gand nebun si iluzoriu sa ia loc in mintea mea,invitat de catre mine,am considerat ca am gresit fata de Dumnezeu.

P.S:uneori mai trebuie sa citesti si printre randuri,and just a note:nu trebuie sa ai intotdeauna tu ultimul cuvant,mai lasa si pe altii sa respire.

Trimis de: ioana1 pe 10 May 2004, 10:30 AM

STIGMATUL IUBIRII


As vrea sa stiu.Ce e pacatul?
In ochii cui este -sau nu-,
In ai dumnezeirii noastre,
Sau cei ai lumii ?-spune-mi tu.

Ce e iubirea-adevarata?
E cea cand sufletu-i curat?
Si cand te doare de iubire?
Sau cand simti pulsul zvapaiat?
Cand tremuri dupa o privire,
Si-o soapta dulce pe obraz,;
Cand pieptu-ti geme de durere,
Iar vorba ti se stinge-n glas…

Ori,e pacat `naintea lumii-
Sa strigi iubirea –adevarata,
Sa nu traiesti tot in minciuna,
Si sa zici “da “,ce-i “niciodata”?
Durerea naste din iubire,
Si tot iubirea da durere,
Sa nu-i vezi chipul drag,o clipa,
Sa nu-l alinti c-o mangaiere,
Dar ,e mai dulce asteptarea,
Stiind ca va veni o zi,
Cand inimile lor vor bate,
La unison,ori vor muri……


***

printre copaci,din desul codru,
de-un verde crud ,pan` la durere,
femeia calea si-o urmeaza,
pierita,parca,fara vrere,
spre murmurul suav al apei,
ce izvoraste dintre munti,
in ciripit de pasarele,
indreapta-si pasii ei marunti…..
dar ce se vede ,printre frunze?
-“O,Doamne,iarta-mi indrazneala!”
se-ascunde,se piteste-ndata,
privind nu mare-i fu mirarea:
in limpezimea dulce-a apei,
ce se coboara-n albe spume,
si printre valurile repezi,
ce n-au pereche-n asta lume,
Ea vede trupul fara seaman,
ce-i biciuit usor de valuri,
si parul lung,lipit de spate,
barbatu-noata catre maluri……

Ea e uimita si distrata,
Admira cum el se cufunda,
Si iasa iar,lucind in soare,
Cu pielea-i lucie si uda;
e-o desfatare pan` la lacrimi,
s-admiri frumosu-I trup subtire,
femeia-ascunsa-ntre tufisuri,
cuprinsa-i parca de iubire……..

barbatul iasa,ea se-ntoarce,
cararea n-o mai recunoaste,
paseste parca in nestire,
gandindu-se la ce o paste….
Mergand agale,pe carare,
Zareste-n fata pe barbatul,
care-i calcase proprietatea,
si-I invadase tot regatul…….
Cu parul ud,de aur moale,
Cu ochi senini,ca de copil,
Isi pleaca capul cu un zambet,
Nici increzut,dar nici umil.

cu un glas tandru-i da binete,
Descaleca din sa usor,
Privind-o-n ochii ei albastri,
Si chinuiti,de-atata dor.
Privirile li se-ntretaie,
Si un fior cald ii patrunde,
Se vede-n ochii lor iubire,
Se vede teama,si mai multe….
“-sunt preot ,iarta-mi indrazneala,
si am venit pe-acest tinut
s-adun oitele pierdute,
ce drumul drept nu l-au stiut.
-o,iarta-ma ,dara,parinte,
eu sunt stapana-acestui loc,.
iar drumul tarii,pe-aici trece,
o,lasa-ma dar,sa-ti fac loc…”

si isi luara ramas bun-
uitandu-se `napoi cu jale,
simtindu-se –ntre ei fior,
si-n viitor –durere mare!
***



barbatul ei,pe mari plecat,
cu ani la randul nu se-ntoarse,
si se zvoni atunci de el:
corabia-i se scufundase.

Atatia ani la rand pierit,
Iar ea ramane fara vrere,
Precum o stanca-n asfintit,
Sta neclintita in durere.
Fara o vorba,un alint,
O soapta sau o dezmierdare,
Atatea lacrimi a varsat,
c-ar fi unit un rau de mare.
Singurul lucru ce-l avea,
E rugaciunea-n strana sfanta,
Caci ruga ei ii da puteri,
Ii da sperante,si-o alina.

In zorii zilei preafrumosi,
Unei duminici lucitoare,
Si-asterne pasii ei marunti,
Spre singura ei alinare.
Un murmur se aude lin-
Enoriasii dau navala,
Caci slujba sfanta-a inceput,
Si vin ca sa inalte slava.

Cand trupul lui mladiu iesi,
Si se-arata multimii toate,
O data murmurul se-opri,
Si capetele se plecara.
Dar peste cel` ce s-au plecat,
Doua priviri se intalnira:
Se cautara nesatui,
Apoi,cu greu,se despartira.
Se-nfiripa atunci pe loc,
O dragoste fara tagada,
chiar inimile ii dureau,
cand lacrimile-au dat navala.

***

si s-au iubit,si s-au iubit,
cu patima si cu durere,
si din amurg,in rasarit,
razand,plangand fara de vrere;
iar trupurile ca de jad,
luceau in raza blanda-a lunii,
si picaturi se-amestecau
cu lacrimile lor,nebunii.

Si fericiti,si tristi,deodat`,
Stiind c-odat` se va sfarsi,
Se sarutau,se-mbratisau,
Plangeau,radeau,ca doi copii……
Trecura saptamani in sir,
Iar dragostea lor tot mai mare;
Dar intr-o zi cand el sedea,
Cu capu-n poala ei cea mare,
Suvitele ei negre cad,
Pe fruntea lui cu bob de roua,
Priveste-n ochii lui cei verzi,
Cand plansul i se rupe-n doua,
Si-i spune plin` de teama –n glas,
Dar numai bucurie-n suflet,
Ca ea ramase grea demult,
Din pieptul lui iesi un urlet,
Se bucurara pe deplin,
Si plansera,dar,mai apoi,
Chiar daca ii unea iubirea,
Veni sfarsitul l-amandoi.

***


sa fie si mai mare chinul,
si sa plateasca-al lor pacat,
zari,sarmana-n dimineata,
pe drumul tarii-al sau barbat.
Cazuse cerul peste dansa,
Cand ochii lui vicleni privi,
Iar bratele cum o-nconjoara,
Precum un lat la ciocarlii.

Trecura zile,luni de-atuncea,
Iar viata lor prea greu trecea,
Caci sotul ei simti tradarea,
Si-a lui femeie scump platea.

Sa mearga-n tarini la arat,
Sa mane caii ziua-ntreaga,
Doar s-o scapa de-al ei “stigmat”,
Si-ar fi plecat in lumea larga….
In ochii lumii recunoaste,
Ca-n pantece e-al lui urmas,
Dar vietile lor prea amare,
Isi parasira-al lor fagas.
Si ii ceru,plin de trufie,
ca sa renunte la copil,
caci altfel spune-n tot tinutul-
el nu-I va deveni servil.

Sarmana mama,de indata,
Cu pruncul nenascut in pantec,
Alearga de degrab` la preot,
Ca sa asculte al ei planset.
Cutremurat de vestea sumbra,
Acum cand ea avea nevoie,
De dragoste si dezmierdare,
Nu de-a nebunului sot voie,
Si ii jura,atunci in taina,
Ca nu avea s-o paraseasca,
Ca ii va fi mereu alaturi,
s-o apere si s-o iubeasca.

De cum ajunse-n sumbra casa,
Ce fu odata doar lumine,
Isi infrunta fara tagada,
Preacuntul sot ca o stafie;
Caci se schimbase fara seaman,
De anii grei,cei dusi pe mare,
Si-acum cand ii priveste chipul,
ii pare fara-asemanare.
Iar dragostea ei,cea din taina,
Frumosu-i chip-pan` la durere,
Mladiu,ca trestia pe ape,
Cu parul galben,ca de miere….
Dar,in contrast,apare-acuma,
Had,chipul sotului demonic,
Cum sta in umbra-i sticlesc ochii,
Cu graiul lui,usor laconic;
Refuzul ei il nebuneste,
Si infruntarea ei il doare.
A,deci isi apara iubirea;
-“o,tu jivina tradatoare!”
si furios precum un taur,
din ochi arunca reci vapai,
se infioara tot deodata,
blesteama –acum asupra ei:
-“sa nu gandesti macar o clipa,
c-al tau iubit nu-l voi afla;
cand il gasesc,sa stii atuncea,
ca va muri de mana mea.”
Femeia-ncepe-ncet a plange,
Isi pune mainile pe pantec.
-“O,nu spera ,draga sotie,
n-o sa auzi tu nici un planset!”
si nu sfarsi amenintarea,
ca pumnul lui lovi in plin,
cutremura biata femeie,
iar tipatul ii fu de chin.

Legata in piata mare,
De rugul mare,cel de fag,
Iar sapte Preoti Mari venira,
Ca sa o judece infami.
In capul mesei i-e barbatul,
Si arata plin de dispret:
-Eu,zise implorand mulimea,
cu lacrimile-i fara pret,
Eu!am crezut asta femeie,
Si am crezut dragostea ei,
Si ani la randul am visat-o ,
Am mirosit parfumul ei,
m-am inchinat ca la icoana,”
spunea privind acuzator,
“cand am aflat ca ma-nselase,
Pentru o clipa-am vrut sa mor…”

Un murmur se-auzi-n multime,
Iar lumea il compatimea,
Si toti o aratau,sarmana,
Cu degetul,iar el zambea.
Si-atuncea,in durerea-i surda,
Chiar cand de sine nu-i pasa,
Simtind ca ii veni sfarsitul,
Iubirea ei si-o apara.
-“ce faceti,o nebunilor,voi care,
cu totii ati pacatuit;
cand m-ati vazut pe rug aicea,
ati si luat piatra si-ati lovit.
Hai,spuneti,dar ce e pacatul?
In ochii cui este -sau nu.
In ochii Tatalui din ceruri,
Sau cei ai vostri-spune tu!
Faci pe martirul si te lauzi,
Ca m-ai iubit si venerat,
Dar unde-ai fost tu,ani la randul?
O,tu, barbatul adorat!
Nu m-ai iubit nicicand ,se stie,
Ai vrut doar avutia mea,
Si-acum pretinzi,tu,sloi de gheata,
c-ai venerat faptura mea?
Am fost iubita,nu de tine,
De tatal pruncului ce-l port,
Dar,decat sa iti cer iertare,
Mai bine ard pe rug si mor.”
-“O,tu nu stii ce spui,copila,
ii zise-un Preot preainalt,
nu-ti ispasesti asa pacatul,
trecand taramul celalalt.
Dar,de ne spui,a cui-i faptura,
Si c-ai gresit,noi te iertam,
Caci vinovatul este altul,
Nu cazna asta vrem sa-ti dam.
Asupra ta iti porti stigmatul,
Si c-ai gresit,prebine vezi,
Pacatul tau e cel de moarte,
Dar te-om ierta,poti sa ne crezi.
Si vei putea sa pleci de-aicea,
Copilul tau il poti avea,
Gandeste-te nu doar la tine,
Ci si la ce-ar putea urma.
De nu ne spui,aici de vie,
Tu o sa arzi,si e pacat;
De zici ca n-ai iubit cu minte,
Sa arda deci,cel vinovat!
Tu ai fost slaba,fara cuget,
Si n-avea cin` te ocroti,
Si ai cazut ,biata femeie,
Drept in pacat,dar poti iesi.”

Femeia tresari puternic,
Si ochii-odata se umplura;
Pierduse sirul celor spune,
Zari-n multime-a lui faptura.
Cu ochii-i mangaie obrazul,
Si tot din ochi il saruta,
Muta privirea pentr-o clipa,
Si-n gand,un “bun ramas”isi lua.
-“nu m-am aflat aici degeaba,
ci c-am grsit fata de voi?!
Au,nu ati spus ,ce e pacatul???
A fost doar unul,n-am fost doi.
Doar eu,pot sa va spun acuma,
Doar eu cazut-am in pacat,
Caci am iubit pan` la durere,
Dar el,sarmanul,m-a lasat.
Zici ca-I stigmat ,tu,preainalte?
Copilul meu –e un stigmat?
Cand sufletul mi-am dat si mintea ,
Cand m-am iubit cu-acel barbat?
Doar eu sunt vinovata-aicea,
Pedeapsa vreau sa mi-o primesc;
Nu vreau sa mai traiesc vreodata,
Si-acest barbat sa-l mai zaresc!”
-“un nume,spune,numai unul,
si te-om ierta,ca ai gresit.
Pacatu-i de mai multe feluri,
Dar Dumnezeu te-a mantuit.”

“Eu am fost dar,am fost acela,”
multimea parca-a-ncremenit.
Si-o voce-i asurzi cu totul,
Sutana-n Preoti a izbit.
-“Eu am iubit asta femeie,
caci din pacat am fost nascut;
si cat ma doare-a mea iubire,
caci luni de zile am tacut,
ca nu i-am dat o dezmierdare,
si n-am stres lacrima pe-obraz,
ca multe zile nu-i vad chipul,
si n-aud deznadejdea-n glas…..
da,e pacat `naintea lumii,
dar strig iubirea-adevarata,
nu voi trai mintind de-a pururi,
si nu voi mai gresi vreodata.
Iar de ma uit in sus spre ceruri,
La Dumnezeu,pe tronul Sau,
Gresit-a trupul,cat si mintea,
Dar n-a gresit sufletul meu,
Si de ma rog,de cer iertare,
ce voi acum nu ne iertati,
in ochii Lui privim acuma,
de glasul Lui suntem certati…”
***
In bratele femeii sade,
Un copilas cu par balai,
Cu buzele de mura coapta,
Si buzele-sclipiri de jad.
Barbatul rade,il ridica,
Iar parul lui balai luci,
Si ochii cu privirea-i blanda,
Catara dragei lui sotii.
Se-mbratisara cu putere,
Si-acolo-n inima paduri,
Gasira linistea si dorul,
Ce niciodata nu-l stiu unii…

Trimis de: caa pe 10 May 2004, 10:59 AM

thunder, esti incorigibil amice, raspunsurile tale m-au deconectat f. mult (functioneaza paratrasnetul, functioneaza!)

o mica sugestie, atita doar: lasa-ne, fratele meu, sa avem si noi parerile noastre (gresite sau nu) ca doar stam la un pahar de vorba si nu ne mai obosi cu cererea de rationalism atroce! Eu, cel putin, in ceea ce am "corectat" acolo am avut in minte cuvintele lui Isus, care spune undeva "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati!". Parerea mea (si las-o rogu-te asa) e ca da, studiem pacatele altora pt. a nu le face si noi, da' nu le urim. Strica, omule, prea multa ura...

Despre "aproapele" meu, de asemenea, cu scuzele de rigoare, lasa-ma si aici sa am parerea mea. Alta... si fara argumente "consistente", ca chiar nu cred ca e cazul!

Nici eu n-am inteles ce-a vrut sa spuna Ioana, n-a fost prea explicita. Dar e prea dur sa-i spui cuiva aflat intr-o pasa emotionala vizibila ca este off-topic. Nu se face, dragul meu!

ps: 1.dar cum de n-ai observat marea greseala, cum?? "propozitia" este, de fapt "fraza"!
2. multumesc pt urarea de a descoperi "Adevarul". Fac si eu ce pot...
3.

Trimis de: thunder pe 10 May 2004, 12:19 PM

- alo alo, domnu moderator, daca tot cenzurezi mesajele, fa-o in mod impartial. Daca tot ai sters afirmariile mele despre Valentina, sterge si "cauzele" pt. care am facut acele afirmatii, atit din mesajul meu care cuprinde acest QUOTE:

Trimis de: thunder pe 10 May 2004, 12:56 PM

Trimis de: ioana1 pe 10 May 2004, 01:31 PM

Hey,thunder!

Sigur ca imi esti drag,si declar public lucrul asta,tu pentru mine,esti sarea si piperul forumului.Ce sens ar mai avea ,daca am fi toti de comun acord,nu-i asa?

Trimis de: thunder pe 10 May 2004, 01:38 PM

Trimis de: thunder pe 10 May 2004, 02:35 PM

Trimis de: caa pe 11 May 2004, 08:14 AM

"Îţi sînt drag?" ... "Sigur că-mi eşti..."

Da' ce se întîmplă aici? Se înfiripă oarece, mmh?

Trimis de: ioana1 pe 11 May 2004, 09:50 AM

Oh,ce sa fac...am pacatuit ,parinte,si m-ai prins si asupra faptului!

Trimis de: caa pe 11 May 2004, 10:22 AM

Interesantă mi se pare atitudinea noastră faţă de păcatele celorlalţi (le lăsăm un pic pe ale noastre). Chiar, oare ce atitudine ar trebui să avem faţă de cineva care vedem limpede că păcătuieşte. Dădea cineva (nu spui cine, persoană importantă!) un exemplu cu fumatul. Ce este de făcut cu un om care fumează (care păcătuieşte, în general)? Îl lăsăm în ale lui riscînd să fim "contaminaţi", punem mitraliera pe el înfierîndu-l fără milă, facem compromisuri jumi-juma? M-a pus puţin pe gînduri chestiunea asta...

Trimis de: IO pe 11 May 2004, 10:35 AM

Trimis de: ioana1 pe 11 May 2004, 10:51 AM

Pai,in primul rand ma uit la mine,nu vorbesc de altii.Am fost fumatoare,iar dac -ar fi venit cineva sa zice"nu mai fuma ca gresesti,sau te imbolnavesti",as fi zis:ptiu,drace!!!

Sigur ca e usor sa dai lectii la altii, a corija pe altul,cand tu lasi de dorit .E greu,pentru ca omul zice:"Tu vorbesti?"

Ca si de preot ,lumea il analizeaza si zice :"sa faci ce zice popa,nu ce face popa",asta e omul nostru mereu trage cu ochiul peste gardul vecinului sa vada ce face.

Ca raspuns la intrebarea ta,eu personal zic,trebuie musai sa fi un exemplu de cinste si corectitudine(nu perfect,Doamne fereste,ca ne-ar face astia statui de ceara!),dar prin atitudinea ta sa sadesti indoiala celor din jur ,ca daca fac intr-adevar ceea ce trebuie,si tine de respectul propriei persoane,nu doar de superioritatea asupra cuiva.

Am un coleg ,care vinerea nu mananca,NUMAI fumeaza si bea cafea.Degeaba i-am explicat ca nu postul de mancare e baiul,ci absintenta de la unele placeri,hobby-uri,etc,ca-mi consum oxigenul de pomana,deci ca sa n-o iau prin gradina,eu zic asa-de cine se prinde ,se prinde,de cine nu-nu,oricare ar fi pacatul-fumat,etc,etc.

Trimis de: caa pe 11 May 2004, 01:38 PM

Eu sînt mai nou pe aici şi nu ştiu cum se procedează cu sondajele. Cine ştie îl rog să mă ajute.

M-ar interesa unul care să sune cam aşa: "Care este viciul capital de care credeţi că trebuie să vă feriţi cel mai mult (la care sînteţi cel mai predispus)?". Sau cam aşa ceva... Iar la variantele de răspuns să se enumere cele 7 vicii capitale:
1. mîndria
2. lenea
3. desfrîul
4. lăcomia
5. avariţia
6. mînia
7. invidia

Mulţumesc anticipat!

Trimis de: ioana1 pe 11 May 2004, 01:55 PM

Cred sincer ca predispusi suntem al toate,nu doar la unul singur,nu stiu ce am evidentia , ca slabiciunile ni le recunoastem toti,dar cel mai mare pare a fi mandria ca de acolo se trage si lacomia de bani,si ravnirea la bunul altuia,si lenea,si desfraul,iar pe langa astea mari mai incap o sumedenie "mici".

Trimis de: IO pe 11 May 2004, 02:20 PM

Dintre cele 7 pacate capitale, cel mai mare este mandria sau slava desarta. Este cel mai vechi pacat din Univers, este pacatul lui Satan. Mai degraba se vindeca o persoana de SIDA decat de mandrie. Toata viata ne luptam cu mandria desarta. Cand aceasta dispare, apare smerenia.

Pe locul 2 as plasa mania. Este o stare improprie unei fiinte armonioase si totodata un criteriu pentru neacceptarea la Sfanta Impartasanie a celor care "tin dusmanie". Mania/furia/ura denota intrarea in rezonanta cu entitatile malefice care se hranesc cu energiile joase generate de aceste sentimente. Iar la extrem, aceste entitati ajung chiar sa se manifeste prin persoana furioasa. Ati intalnit sau aveti cunostinta de cazuri de furie oarba, cand cineva a recunoscut ca "vedea rosu in fata ochilor" si atunci a pus mana pe topor, cutit etc. si a inceput sa loveasca in stanga si-n dreapta de parca ii luase necuratu' mintile? ... "Nervii" sa fie de vina? Terminatiile nervoase adica? Nu este asa... Vina "furiosului" este ca a acceptat cu liber arbitru sa intre in rezonanta cu entitatea care l-a enervat. Ca intotdeauna in cazuri de posesie partiala sau totala, "tinta reala" nu este posedatul (care devine doar o unealta) - ci cei din jurul sau.

Despre celelalte 5 pacate ar fi multe de spus, dar vreau sa vad si ce pareri au altii...

Oricum, vreau sa mai aduc in discutie un lucru... acceptat si de Biserica. Fiecare viciu este coordonat de o entitate malefica, entitate care devine mai puternica de fiecare data cand mai cade un om in plasa viciului respectiv, si care poate agresa simultan un numar de oameni care comit pacate similare. Chiar pentru o simpla lasare de bautura de exemplu, este necesara o procedura similara exorcizarii, pentru a elibera omul de legaturile in care il tine legat demonul. In caz contrar, viciul se va sublima in alt viciu si mai grav, pentru ca asa cum spune expresia "suma viciilor este constanta" lasi tigara, incepi sa te imbuibi, lasi sticla si pui mana pe droguri, renunti la sex si incepi sa faci cu nervii etc.

Trimis de: Jubi pe 11 May 2004, 09:51 PM

Stiu o gramada de persoane care per total infaptuiesc acelasi gen de pacate:desfrau,mandrie,lene,invidie etc..Unii dintre ei sunt fericiti si se simt bine in inconstienta lor ca pacatuiesc,iar altii cu nimic mai pacatosi ca ei sufera si se perpelesc de zici ce e aia,fara sa stie concret motivul.Care e diferenta,ce anume interactioneaza:constientizarea pacatelor,felul fiecaruia de a privi viata,autoindulgenta?Adica daca pacatuiesc:fumez,beau,ma droghez,sunt lenesa si invidioasa pe fericirea altora si stiu ca pacatuiesc asta ma face sa ma simt de doi lei?Daca nu constientizam ca fac ceva rau,eram fericita?Pt ca stiu persoane care se simt bine in pielea lor si traiesc feiriciti si nu au vreo legatura cu respectarea vreunei legi bisericesti(traind la fel de "pacatos" ca altii)iar pacatul a devenit normalitate omeneasca pt ei...Deci?E vreo cruce ce trebuie dusa de fiecare,greutatea ei diferind?E vreo latura ce eu nu o pricep?

Trimis de: geriA3e pe 11 May 2004, 11:09 PM

Salutare (de departe) tuturor pacatosilor si salutari (de aproape) celor ce stau cu spatele la subiect!

Caa vreau sa-ti raspund si eu la intrebarea importanta:ce avem de facut inaintea celor care pacatuiesc si carora pare ca le-am fi complici din moment ce suntem pe-acolo?Raspunsul fiecare trebuie sa si-l dea,nu sa-l iei de-a gata de nicaieri.Depinde de ce vrei.Depinde iar de puterea pe care o ai.Daca sa zicem ca implinesti conditiile astea si mergi mai departe,daca scopul tau e asadar vindecarea victimei,daca o iubesti suficient - adica foarte tare - si daca ai puterea de la El sa incepi un razboi care nu sti cum o fi,dar trebuie sa-l duci la capat de-l pornesti,atunci iti mai trebuie una,anume o "pricepere",o "stiinta" care o afli din experiente (nu rareori nereusite) in care nu lipsite de importanta sunt detaliile,de pilda momentul potrivit cand incepi "tratamentul" sau locul potrivit.Daca te bagi unde nu-ti fierbe oala are sa-ti treaca repede intentiile frumoase si de aia cel mai bine e cand incepi o campanie de folos impotriva pacatului,din altii sau din tine,recomandabil e sa biruiesti,altfel in loc sa-ti creasca,credinta iti va scadea.

Cat priveste sondajul tau cu ierarhizarea pacatelor sa sti ca fiecare are elementele negative "aranjate" altfel decat ceilalti.Dupa mine cel mai primejdios nu-i totusi pacatul cel mai mare,ca daca chiar vrea cineva se ia de gat cu dusmanul si cu ajutorul Celui de Sus il rapune;dupa mine cel mai primejdios e cel mai mic,cel care e totusi suficient sa te scoata condamnat,ala minuscul ce se ascunde prin crapaturi de nici nu-l sti si iese numai cand se face intuneric ca gandacul de bucatarie!De aia te indemn sa cauti bine si sa ai totdeauna lumina aprinsa si ochii deschisi larg,da sa nu lasi sa-ti dea careva cu praf in ei!

semnat: un ignorant

Trimis de: caa pe 12 May 2004, 07:48 AM

"E vreo cruce ce trebuie dusa de fiecare,greutatea ei diferind?E vreo latura ce eu nu o pricep?"

Cred că DA! La ambele întrebări...

Păcat nu poate face decît un credincios. Ceilalţi fac... greşeli.

Părerea mea personală e că cei care nu sînt credincioşi (şi nu respectă, printre altele biserica şi regulile ei) nu sînt cu adevărat fericiţi. Nu au un punct de reper, de referinţă valabil. Dar, sigur, e numai şi numai părerea mea.

Geri termină cu gîndacii de bucătărie că mă înfiori. Eu cred totuşi că mai mare e păcatul mare decît cel mic (căruia, sigur, trebuie să-i acordăm "respectul" cuvenit!

Trimis de: IO pe 12 May 2004, 09:36 AM

geriA3e a punctat minunat un aspect: acela al insignifiantei aparente a pacatului celui mai mare. Repet, cel mai mare pacat capital este mandria desarta. Cati dintre noi privesc aceasta mandrie ca fiind un pacat? De multe ori, o persoana debordand de orgolii este chiar mandra de propria-i mandrie. Si totusi... atat crestinismul atrage atentia asupta periculozitatii acestui pacat prin indemnul la smerenie, cat si hinduismul - prin indemnul la transcederea ego-ului. Ce ar mai fi de zis? Orgoliul exagerat face ca "purtatorul" sa devina absolut insuportabil in societate datorita atentiei exagerate pe care si-o acorda, iar impaunarea merge mana-n mana cu prostia si determina toate celelalte defecte ale fiintei umane. Singurul motiv pentru a ne bucura de faptele noastre este realizarea voii lui Dumnezeu.

@_Jubilee_
E o singura diferenta intre cei care pacatuiesc si simt ca pacatuiesc si cei care pacatuiesc si nu simt ca pacatuiesc. Doar primii constientizeaza. Vezi ca Legea (fie ca i s-a spus Decalog de catre iudei, fie ca i s-a spus Belagine de catre daci) nu este scrisa doar pe tablite de lut. Este scrisa (implementata) in structurile noastre nemuritoare. Pe Sinai, Iehova ii spune lui Moise ca si celelalte neamuri au primit Legea si o poarta in ei... Acuma, sa stii ca lipsa de constientizare a pacatului NU te face fericita. Oricum "ti-o iei". Doar ca cei ignoranti sunt pedepsiti mai putin, iar cei care stiu si totusi o comit sunt pedepsiti mai aspru. La fel si in cazul recidivelor. In acest sens, Spovedania pentru iertarea unui pacat si apoi repetarea acelui pacat in ideea ca oricum la urmatoarea Spovedanie va fi din nou iertat constituie pacat impotriva Sfantului Duh.

Trimis de: noi pe 12 May 2004, 12:31 PM

RZA...tu vorbesti de erezia numita reincarnare. Incerci tu sa o vopsesti prin "reintrupare" poate poate o inghit mai bine unii..

Credinta e un dar de la Dumnezeu....talharul s-a mantuit in ultima secunda..nu s-a reincarnat. Sfantul Apostol Pavel i-a prigonit pe crestini dar Dumnezeu i-a daruit credinta nu l-a reincarnat. La fel si cu cu ateii sau cu necredinciosii...Dumnezeu sta la usa si bate pana cand ei sunt pregatiti sa recunoasca. Intoarcerea lor e la fel de valoroasa cu o viata intreaga de pocainta (vezi paraboloa fiului risipitor)...nu e nevoie de nici o reincarnare.

Insa..si aici e problema ta cea mai mare..nu toti oamenii se mantuiesc (din pacate). Dupa cum ai fost si tu de acord aceasta nu reprezinta un rateu al lui Dumnezeu ci e rodul liberului arbitru.

Ai incercat sa "motivezi" ca oamenii care nu se mantuiesc, de fapt nu mai sunt oameni, ci se transforma in demoni..iarasi o greseala. Omul ramane om( cu trup spiritualizat), nu se transforma nici in inger nici in demon.

Ti-am cerut de mai multe ori scrieri ortodoxe pro-reincarnare..nu ai dat nimic. Eu ti-am dat in schimb scrieri explicite impotriva acestui curent.

Hristos si Biserica lui nu spun nimic despre reincarnare, iar Evanghelia Lui se va vesti in toata lumea NU ca ceva complementar, auxiliar ci ca ALTCEVA. Asta nu inseamna ca Budha, Mahomed si aderentii lor nu se mantuiesc.

Acum cand traim vremuri apocaliptice, tu inca mai sustii ca Hristos a ingaduit atata timp sa fie tinute ascunse "adevaruri", ca de fapt Biblia e incompleta..

Trimis de: IO pe 12 May 2004, 01:41 PM

Trimis de: IO pe 12 May 2004, 03:09 PM

Revin ca sa-i semnalez lui noi o alta greseala MARE pe care o face. El afirma:

Trimis de: thunder pe 12 May 2004, 09:06 PM

Trimis de: TriRegnum pe 12 May 2004, 09:38 PM

Eu spun sa lasati de-o parte reintruparile (cu sens de reincarnare) deoarece nu exista asaceva in crestinism si sper ca nu va veni nimeni sa-mi dea lectii de teologie. Inca ceva: sufletele celor morti si ajung in iad nu mai ispitesc pe nimeni, nu e de competenta lor, ci a dracilor; acele nefericite suflete stau si sufera in focul vesnic. (omul e om, duhul necurat e duh necurat, inger; omul a fost facut de Dumnezeu cu mana Sa si apoi a suflat duh peste el si i-a dat viata, omul e superior dracilor care au fost creati prin cuvant si nu va putea sa ajunga ca ei oricat de rau ar fi omul).
Va rog sa lasati de-o parte filosofia budista, sau nu mai scrieti asa pronuntat idei ce sunt incluse in aceasta filosofie, in caz contrat voi edita mesajele.

Trimis de: IO pe 13 May 2004, 12:13 AM

TriRegnum, departe de mine gandul de a da lectii de teologie, tie sau altcuiva. Totusi, o serie de afirmatii ale tale ar putea fi comentate putin, ce zici? Daca ti se pare ca merit sa-mi fie editate mesajele, simte-te liber sa o faci. Deci:

Trimis de: noi pe 13 May 2004, 12:49 AM

TriRegnum, multumesc de sustinere

RZA, in primul rand ma bucur ca ai facut un pas inainte (macar in exprimare). Dupa ce la inceput sustineai ca toti oamenii se mantuiesc (chiar daca unii se reincarneaza de mai multe ori) ai reformulat ( a trebuit sa stau cam mult pe capul tau ..) si anume..toti oamenii au POTENTIALUL de a se mantui. Asa da mai RZA..e o diferenta de la cer la pamant.

Deci NU STIM CINE SE MANTUIESTE SI CINE NU CA NU SUNTEM NOI JUDECATORI. Stim insa ca sunt si oameni care nu se mantuiesc, avem exemple in Biblie destule.

Despre Biblie...Nici macar nu s-a pus problema reincarnarii la vreun sinod ecumenic (vezi ca te informezi gresit de pe site-uri pro reincarnare)..acesta "idee" aparand tarziu pe filiera orientala. Asadar nu aveau ce sa scoata din Biblie referitor la reincarnare.
S-a pus cel mult problema pre-existentei sufletului datorita invataturii gresite a lui Origen ( nu e tot una ..am mai spus-o). Dealtfel chiar Origen neaga reincarnarea...ti-am dat si citatul!!

Omul ramane om (mai putin trupul acesta muritor), diferit de ingeri sau demoni, draga RZA, chiar daca intra in lumea lor (fie iadul, fie raiul) E o diferenta mare. El asteapta a doua venire a Mantuitorului unde, Doamne Ajuta!.. vom invia, ne vom imbraca in acele trupuri spiritualizate si ne pregatim pentru judecata finala. Numai oamenii vor invia, nu ingerii si nici demonii..asa ca iata ramanem diferiti.

La inviere, fiecare suflet isi va primi trupul (bingo! relatie 1 la 1 ) nu fiecare suflet va lua in primire 10.000 de trupuri pe care le-ar fi avut de-a lungul diferitelor vieti...dupa cum rau se deduce din reincarnare.


Credinta este un dar de la Dumnezeu nu e nici o erezie. Te rog frumos sa imi arati un singur om care sustine ca datorita lui insusi crede. Asta nu desfiinteaza liberul arbitru draga RZA.

Hai sa luam exemplul tau cu blocul. Dar de data asta sa o luam logic . La inceput toate ferestrele erau curate si intra lumina, corect? Deci toti aveau credinta ca pe un dar... un dat..de la Dumnezeu. A intervenit liberul arbitru, unii nu am mai spalat ferestrele au pierdut darul. Ceilalti l-au pastrat.

Acum imagineaza-ti pe cineva care se naste intr-o camera cu ferestrele murdare. Omul ala nu va sti ce e lumina, si nu va crede in lumina chiar daca se da de 10.000 de ori peste cap. Tot Dumnezeu ii va darui lumina (o ploaie ceva ).

Deci daca crezi in Lumina, este datorita faptului ca CINEVA a aprins lumina. Dupa asta e problema ta...iti place lumina sau nu. Asadar CREDINTA ESTE UN DAR DE LA DUMNEZEU.

Interesant mi se pare urmatorul fapt: Cand e vorba de vreo dogma care intamplator coincide cu parerea ta, te sprijini pe parerea Bisericii, citate din Sfinti Parinti, Biblie ..cand in schimb vine vorba de reincarnari si alte civilizatii cu care te-ai mai intalnit tu.. aceeasi Sfinti Parinti au musamalizat, sau au scos, sau se fac vinovati de nu stiu ce chestie oculta...

Dumnezeu sa iti ajute si tie!

Trimis de: ioana1 pe 13 May 2004, 08:16 AM

salutare, baieti!

am lipsit si eu o zi, si iara va certati.

RZA:credinta este un dar de la Dumnezeu, de-aia unii sunt in lumina , iar altii in intuneric.

Dumnezeu are alesii Lui, unsii Lui, cu care lucreaza , pe care ii ajuta, carora le da nedejde.Psalmul 138, te-a vazut de cand erai un ghemotoc, si stia ce va fi cu tine, asta nu inseamna ca este partinitor, dar una este sa-i slujesti cu viata LUI, si alta sa-i slujesti o viata LUI, sau in cel mai rau caz, tie.

Si inca o rugaminte:deschide-ti un subiect cu reincarnarea, eu prefer pur si simplu sa nu vad ca tine, my fault, dar mai lasa-ne cu ideile tale. Nu amesteca credinta cu spiritismul, si poti sa te superi cat vrei.

De ce unii vad, altii nu, de ce unii aud, altii nu, totul tine de credinta, si cum spune NOI, nu vezi si nu auzi de unul singur, de la tine putere,si fara Dumnezeu poti sa cauti o viata lumina, ca tot in intuneric vei fi.

Nu suntem toti teologi, dar avem o inima ce o punem la picioarele Domnului,ca de la EL o avem, si incercam mai devreme sau mai tarziu, de aceea spuneam, si in ultimul ceas din viata ta, Dumnezeu iti intinde mana, daca vrei s-o prinzi, depinde de tine, dar Dumnezeu vrea ca toti sa se mantuiasca, si de-aici a rezultat satan cu adeptii lui, pe care-i leaga pentru a nu se mai putea mantui.

Si acum on topic:geri are dreptate.De multe ori neglijam pacatele "mai mici",si ne trezim , din ignoranta, ingropati cu totul.

Sa va dea Dumnezeu credinta dincolo de toate hotarele, ca dupa credinta, implicit, vine si intelepciunea, si priceperea, si dragoatea de semeni, si gandurile bune, si rabdarea, si ultima , dar cea mai importanta este fericirea .Copiii lui Dumnezeu toti sunt fericiti, si numai in Hristos Domnul gasesti adevarata fericire care-ti umple sufletul pana la desfatare.

Va doresc tuturor sa fiti niste fericiti, si fiii lui Dumnezeu, si nu mai pacatuiti, " fiti sfinti,caci Tatal Vostru sfant este."

Trimis de: TriRegnum pe 13 May 2004, 09:36 AM

Trimis de: IO pe 13 May 2004, 09:53 AM

@noi

Trimis de: ioana1 pe 13 May 2004, 10:12 AM

Acuma nu stiu cat vorbesc in cunostinta de cauza, nici tu nu stii cat vorbesti in cunostinta de cauza, dar eu ma rog sa vorbesc in cunostinta de cauza, "credinta si spiritismul "era aleatoriu folosit, aici nu ne dam culti si elevati, aici sunt TOTI oameni , egali in fata lui Dumnezeu, egali in drepturi ceresti, dar de aceea unii stau mai jos, iar altii mai sus.

Ceea ce stiu este faptul ca ma urmaresti , dupa fiecare raspuns vii si faci disectie, nu ma deranjeaza , stai linistit, puteam sa-ti scriu si PM, dar ca sa -ti spun un principiu vechi de-al meu:"ce nu m-omoara,ma-ntareste.Sic!!!Despre plecarea ta de la Han,nu fa greseli de-astea ca-si fi in stare de nu stiu ce , mi-am creat o dependenta fata de tine.

Ce intalnesc foarte rar pe-aici, sper sa nu fie si pe cale de disparitie, este maturitatea in gandire si respectul pentru cei din jur, ori sunteti prea tineri si impulsivi, ori sunteti impulsivi de felul vostru. Deci , atata timp cat fiecare are dreptul la o parere, si are incredere in ceva sau cineva, nu e frumos sa vina cineva mai shmeker sa-i zdruncine increderea ,si sa-i darame ce a zidit cu sudoare.

Inclin sa cred ca e avantul tineretii, nu atributul de atotstiutot, pentru ca grav,si citez aici ultimul tau aliniat.

Dumnezeu sa te lumineze!

Trimis de: IO pe 13 May 2004, 10:56 AM

ioana1, hai sa discutam on-topic, ce zici?

Am pus o intrebare:

Trimis de: noi pe 13 May 2004, 11:40 AM

Salut RZA!

Sa iti dau exemplu nimic mai usor..

"Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolilor si ingerilor lui, caci flamind am fost si nu Mi-ati dat sa maninc... "(Matei 25, 41-45). Baga la cap...focul cel vesnic

Crezi ca e doar ca sa ne sperie pe noi?

Atunci.. "Spuneti voi, cei ce nu credeti să fie muncă, cine a făcut potopul ce a fost în zilele lui Noe si s-a înnecat toată lumea de mânia lui Dumnezeu? Cine a trimis fulgere si foc asupra Sodomei si Gomorei de au ars sapte cetăti împreună cu toti ucigasii si sodomitii? Cine a înnecat pe Faraon cu toată oastea lui în Marea Rosie? Cine a pierdut pe cei sase sute de mii de jidovi în pustiu? Nu vedem noi primejdiile prin care trecem în fiecare zi? Ce cuvânt ai tu să răspunzi pentu toate acestea? Dacă nu credeti cuvintele sfintei Scripturi, cel putin să credeti din lucuri înfricosata muncă si urgia lui Dumnezeu pentru cei păcătosi. Deci, să nu ne arătăm necredinciosi zicând că nu este muncă, pentru ca să nu cădem într-însa, pentru că moartea si aducerea aminte de muncă este ca o iarbă amară care c*răteste tot felul de răutate si viclesug când se dă adeseori sufletului nostru."

RZA "Parca mai devreme vorbeai de trup spiritualizat... acum banuiesc ca vorbesti de un trup de carne... ce faci, te-ai sucit?"

Nu vorbesc de nici un trup de carne...vorbesc de invierea mortilor pe care o asteptam cu totii.
"Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin!" Asa spunem noi crestinii in Simbolul Credintei.

0 dată moare omul cu trupul său si o dată va fi învierea mortilor. Auzi ce zice Domnul: ''Nu vă mirati de aceasta, că vine ceasul în care toti cei din mormânturi vor auzi glasul Lui. Si vor iesi cei ce au făcut cele bune întru învierea vietii, iar cei ce au facut cele rele întru învierea osândirii'' (Ioan 5, 28-29).

Toti cei din mormanturi! Nu mi-ai raspuns cum crezi tu ca va fi? Un suflet va lua 10.000 de trupuri (avute pe parcursul presupuselor vieti) sau va renunta Dumnezeu la 9.999 de trupuri.


RZA: "Omul nu ramane om.Evolueaza. Si trece prin toate regnurile"

Dumnezeu a creat [banuiesc, caci altfel ar fi fost "Dumnezeu a omul"] omul , si l-a asezat langa El. Vrei sa spui ca Dumnezeu a creat un om imperfect? Evident ca nu. Tindem sa revenim in acea stare initiala de OAMENI. Deci iata ca omul ramane om chiar langa Dumnezeu. Omul poate deveni dumnezeu dupa Har, nu si dupa fire.

Trimis de: ioana1 pe 13 May 2004, 12:12 PM

Pentru ce va arde focul care nu se stinge , daca nu pentru pacatele noastre?

Cu cat purtam mai mare grija trupului, cu atat vom fi mai pedepsiti.

-acel foc nu va lasa pe lenes sa doarma
-foamea si setea vor chinui pe lacom
-desfranatii vor arde ca la rotisor
-pizmasii vor urla de durere.

Asa cum "in casa Tatalui Meu multe lacasuri sunt", asa presupun ca va fi si la "rotiserie", caldura mare,mon cher, caldura mare, iar daca nu tragem semnalul de oprire, se duce pe apa sambetei toata viata asta fada si nemultumitoare.

Si cum spuneam, degeaba ne ascundem dupa cuvinte, slava Tatalui Nostru ca nu ne tine cont faptele, si ne da dupa har, nu dupa meritele noastre.

Trimis de: caa pe 13 May 2004, 04:28 PM

Trimis de: IO pe 13 May 2004, 05:17 PM

Frate noi, constat cu regret ca nu te lasi din offtopic-uri... Stii ca ai ramas in urma cu 2 raspunsuri? (te intrebasem ce intelegi prin mantuire si ce rol crezi ca are uratu'). Iti raspund, pentru ca pe de-o parte discutiile cu tine imi fac placere si pe de alta parte ca sa nu spui ca ma ascund de intrebarile tale.

[init off-topic]

Trimis de: noi pe 13 May 2004, 11:49 PM

1. Ce este mantuirea?
"Mantuirea este slobozirea din robia pacatului si a mortii precum si dobandirea vietii celei vesnice, in unire cu Dumnezeu." Sper sa nu te deranjeze ca ti-am raspuns cu un citat.

2. Ce rol are ala? Nu i-as da prea mare importanta...nimic bun nu vine de la el...iar daca se intampla sa existe vreo consecinta pozitiva a actiunilor lui e neintentionat evident....mai bine vorbim despre Dumnezeu .

3. Daca iadul e vesnic, si a doua venire a Manuitorului va fi judecata finala, este evident ca vor exista si condamnati vesnic. Altfel nu ar mai fi judecata ar fi defilare
Pai nu tu spuneai ca unii oameni se transforma in demoni si vor suferi vesnic? Eu spun ca unii oameni nu se vor transforma in demoni dar vor suferi vesnic alaturi de ei (se vor asemana lor)..la fel cum cei buni se vor veseli alaturi de Dumnezeu.

4. "OK, te rog sa precizezi cat mai clar cu putinta in ce forma crezi ca se va produce Invierea. Daca nu materiala, cum? Energetica? "

Invierea noastra se va produce exact la fel ca cea a Mantuitorului. Niste trupuri nemuritoare dar "asemanatoare" cu cele pe care le avem acum. Sa nu uitam ca am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Toma a pus mana in semnele cuielor din palmele Mantuitorului...dupa Inviere.

Si inca ceva bucuriile.. din rai sau suferintele din iad (cele vesnice de dupa judecata finala) vor fi si in trup si in suflet.
Adam si Eva in rai erau muritori sau nemuritori? Aveau trupuri materiale sau nemateriale?

Pe final ai spus si tu ca de fapt tindem sprea starea initala a oamenilor din Rai.. Deci omul tot om ramane ca asa l-a facut Dumnezeu.

Trimis de: IO pe 14 May 2004, 10:08 AM

Salut noi

In sfarsit discutam on-topic... deci:

Trimis de: ioana1 pe 14 Jun 2004, 11:29 AM

RZA, ne-ai lasat in ceata cu raspunsul la ultimul tau post, si cum se pare ca noi nu stim, asteptam sa ne "luminezi".

Clasifica pacatele, te rog!

Trimis de: Tony Almeda pe 14 Jun 2004, 11:39 AM

Wow ! Ce va place sa va complicati oameni buni ...
Pacatul este o deturnare de la un scop precis. În cazul crestinilor acest scop este Mântuirea.

Trimis de: ioana1 pe 14 Jun 2004, 11:51 AM

In cazul celorlalti?

Trimis de: Tony Almeda pe 14 Jun 2004, 11:54 AM

Celorlalti care ?! Dezvolta putin ...

Trimis de: ioana1 pe 14 Jun 2004, 11:58 AM

Pai, ai spus: in cazul crestinilor , acest scop este mantuirea. in cazul celorlalti , care este deturnarea scopului, si care ramane scopul lor?

Trimis de: IO pe 14 Jun 2004, 12:00 PM

ioana1, nu v-a lasat nimeni in ceata... doar am pus o intrebare la care nu mi s-a raspuns. Era mai mult un exercitiu de logica, nu o lectie pe care cineva ar fi trebuit s-o stie pe dinafara.
Ok, iata versiunea mea:

Clasificarea pacatelor
1. In functie de "partea vatamata"
a Pacate impotriva Tatalui si/sau Fiului
b Pacate impotriva Creatiei
c Pacate impotriva Sfantului Duh

2. In functie de "partea vatamatoare"
a Pacate facute cu voie/fara de voie
b Pacate facute cu stiinta/fara de stiinta
c Pacate facute cu Cunoastere

Despre fiecare categorie s-ar putea scrie extrem de mult... dar nu vreau sa-mi depasesc limitele autoimpuse cand am intrat pe Han. Va las pe voi sa interpretati categoriile de mai sus (sau sa incercati sa gasiti altele...). Cred ca astfel de exercitii sunt benefice pentru mintea si sufletul oricarei persoane.

Trimis de: Tony Almeda pe 14 Jun 2004, 12:03 PM

Trimis de: ioana1 pe 14 Jun 2004, 12:05 PM

La tine, RZA, stiinta nu e tot cunoastere?

2b sau 2c nu e totuna?

Trimis de: ioana1 pe 14 Jun 2004, 12:07 PM

OK, Tony, no problem.

Frumos, si succint spus.

Trimis de: Dark Angel pe 14 Jun 2004, 12:20 PM

Pentru mine pacatul este ceea ce-mi da mustrari de constiinta si pareri de rau. Despre felul in care bunul Dumnezeu ma va pedepsi voi vedea atunci cand va sosi momentul.

Trimis de: ioana1 pe 14 Jun 2004, 12:27 PM

Ne limitam la a participa, ne dam seama ca suntem intr-o perpetua greseala, dar ne ridicam , sau nu?

Lupta este pentru victorie, a infrana sau nu, pacatul, daca luptam doar ca sa ne afundam sau sa ne murdarim si mai tare, e deja pierduta lupta.

Trimis de: Dark Angel pe 14 Jun 2004, 12:33 PM

Oh, nu militam nicidecum pentru o existenta maculata, pacatele mele nci macar nu stiu cat de grave sunt, alea care sunt...incerc sa ma ridic la standardele cerute de religia crestina, numai ca nu e mereu usor.
Nici nu-mi place sa compar pacatele mele cu ale altora, pt. fiecare atarna in alt fel in balanta, functie de propriile principii.

Mi se pare mie sau ai facut o paralela intre "semnatura" mea si ceea ce am postat?
Mie mi se pare ca a participa la viata asta care ne -a fost data e un act de curaj, sunt multi care aleg indiferenta sau ies din joc de-a binelea. Cred ca oricine participa , participa in ideea de a castiga, dar dintre atatia participanti nu se poate sa fie toti castigatori, unii vor fi invinsi. In schimb daca nu participi deloc, sansele de castig sunt egale cu zero...

Trimis de: ioana1 pe 14 Jun 2004, 12:45 PM

Tocmai, intr-o lupta de aceea participi, ca sa iesi invingator. Cei care se multumesc cu postura de invinsi, aleg indiferenta, doar de dragul de a disimula....

Ca sa iesi din noaptea pacatelor, nu trebuie sa ai niste standarde, ci sa fi tu insati, cu minusuri si plusuri, care te scot din anonimat. Este adevarat ca pentru fiecare este individual, de aceea suntem atat de distincti, insa avem toti un numitor comun.

Ne place sau nu, de multe ori ne laudam cu ceea ce nu suntem, sau vrem sa parem altfel, dar toti tindem spre "confortul" sufletesc, odihna vesnica.

Trimis de: Dark Angel pe 14 Jun 2004, 12:53 PM

Nu te exprimi foarte clar, drept urmare nu inteleg care e ligica ta.
1.Deci eu am voie sa particip dar nu sa pierd, prin urmare voi fi frustrata, sau daca voi castiga poate cad in alt pacat, acela al mandriei, al vanitatii...
2. Ca sa nu fiu o pacatoasa nu am nevoie de standarde, de repere, trebuie sa fiu eu insami...cu greselile si pacatele mele, pe care poate le voi repeta la infinit...
3.

Trimis de: ioana1 pe 14 Jun 2004, 12:56 PM

Imi pare rau, flower, posturile erau generalizate, nicidecum la adresa ta.

Trimis de: Cinderella pe 14 Jun 2004, 01:40 PM

"Impacare-impacare, fara nici o suparare !" floricico, un pup mare si Ioanei ii dau o floare
De fapt, nici nu imi pot imagina ca a fost vreo urma de suparare intre voi, caci cum poti sa te superi pe o floare sau pe o ioana-graviduta-draguta ? si mai ales, pentru ce ? pentru niste pacatoase de...pacate ? duca-se toate in pustie !!

Pupici cu sclipici ,
C.

Trimis de: IO pe 14 Jun 2004, 01:40 PM

ioana1, pacatele facute cu stiinta sunt pacatele constientizate ca atare. Pacatele cu voie sunt cele facute in deplinatatea liberului arbitru. Iar cele cu Cunoastere sunt tehnici ezoterice malefice - vrajitorie, magie neagra etc - realizate in astral (in Ceruri) urmarind efectul scontat in realitatea materiala (pe Pamant).
Sper ca ai inteles de ce 2b <> 2c.

Trimis de: framesis pe 14 Jun 2004, 02:35 PM

Ioana 1 daca nu te superi ai putea sa ne spui unde ai gasit poezioara aceea cu fetita pe care ai scris-o la inceputul acestui topic?

Trimis de: Dark Angel pe 15 Jun 2004, 10:09 AM

Trimis de: ioana1 pe 16 Jun 2004, 07:25 AM

Flower, draga mea, nimic la adresa ta, Harul si Pacea lui Hristos sa te imbratiseze pe tine si familia ta!

Framesis, dragul meu, dupa cate am observat eu, ai mai pus niste intrebari acide la adresa mea, ok, iti voi raspunde, in cazul in care n-ai facut legatura.

Motivul pentru care am postat acea poezie pe subiectul "ce e pacatul ? ", a fost , am considerat eu, subinteles. Majoritatea (crestini sau nu) acuza in cazul calamitatilor, suferintelor, mortii celor dragi, pe Dumnezeu cel plin de dragoste fata de copiii Lui. A acuza Sfanta Treime de ceea ce se intampla in lume, ce se intampla din cauza pacatelor noastre, a neascultarii fata de Dumnezeu, nu ne trimite Domnul, ci cel rau, ca sa-L blestemam pe Dumnezeu.

De unde am luat poezia ? De pe un site, mi-a placut foarte mult, si am vrut sa o cititi si voi. Atata tot!

Trimis de: ioana1 pe 16 Jun 2004, 07:31 AM

A, RZA, dragul meu, stai ca tot n-am inteles! Deci pacatele alea cu stiinta, zici tu, "pacate constientizate", pai nu sunt cu ajutorul cunoasterii? Stiinta nu e cunoastere? Actiune, premeditare?

Dragul meu, ca de obicei, te pierzi in amanunte, si pierzi esentialul, no offence.

Tony Almeda, felicitarile mele! Cel mai k lumea raspuns, dupa parerea mea.

Trimis de: IO pe 16 Jun 2004, 10:19 AM

Trimis de: ioana1 pe 16 Jun 2004, 10:26 AM

Esti o dulceata, RZA!