Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Clopotel pe 7 Apr 2004, 11:04 AM

La topicul "Cum va rugati" s-a discutat despre modul in care credinciosii isi fac rugaciunile.
Va propun acum, sa scrieti aici cele mai frumoase si inaltatoare rugaciuni ale voastre.
Daca la aceasta puteti sa spuneti si un mic comentariu, referitor la aceasta rugaciune: despre ceea ce simtiti, despre efectele ei etc - cred ca ar fi minunat.

Eu simt o traire intensa cand recit urmatorul psalm:

PSALMUL 50 (al lui David)

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vartos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curaţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Tie, Unuia, am greşit şi rău înaintea Ta am făcut aşa, încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Căci, iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea. Iată, adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curaţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite, întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele, şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte, învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ti-aş fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima frântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot, atunci voi pune pe altarul Tău jertfă.

Este un Psalm care merge direct la inima. Reuseste imediat sa ma conecteze, chiar de la primul cuvant.

Trimis de: TriRegnum pe 7 Apr 2004, 12:14 PM

Sunt multe rugaciuni care imi plac si pot sa spun ca toate imi merg la inima, dar daca ai inceput cu Psalmii atunci voi continua si eu:

Plasmul 22

1. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
3. Mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea morţii, nu mă tem de nici un rău,
căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.
5. Tu îmi întinzi masă în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de se revarsă.
6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.


Si inca o cantare frumoasa:

MAGNIFICATUL
Luca 1,46-55

1. Magnificat anima mea Dominum,
2. Et exultavit spiritus meus in Deo Salvatore meo,
3. Quia respexit humilitatem ancillae suae.
Ecce enim ex hoc beatam me dicent omnes generationes,
4. Quia fecit mihi magna, qui potens est,
et sanctum nomen eius,
5. Et misericordia eius in progenies et progenies timentibus eum.
6. Fecit potentiam in brachio suo,
dispersit superbos mente cordis sui;
7. Deposuit potentes de sede
et exaltavit humiles;
8. Esurientes implevit bonis et divites dimisit inanes.
9. Suscepit Israel puerum suum
recordatus misericordiae
10. Sicut locutus est ad patres nostros,
Abraham et semini eius in saecula.

1. Sufletul meu preamăreşte pe Domnul.
2. Şi duhul meu tresaltă de bucurie,
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
3. Căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită.
4. Căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt.
5. Milostivirea lui dăinuieşte din neam în neam peste cei ce se tem de dânsul.
6. El arată puterea braţului său,
risipeşte pe cei care sunt mândri în inima lor.
7. Dă jos de pe tron pe cei puternici
şi înalţă pe cei smeriţi.
8. Pe cei flămânzi îi copleşeşte cu daruri,
iar pe cei bogaţi îi lasă cu mâinile goale
9. A sprijinit pe slujitorul său Israel,
amintindu-şi de îndurarea sa.
10. După cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.

INCA UNA:
Benedictus
1. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat pe poporul său.
2. Şi a înălţat o putere de mântuire,
în casa lui David, slujitorul său.
3. Precum a promis prin gura sfinţilor săi proroci care au fost în vechime;
4. Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri,
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
5. Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri, şi îşi aduce aminte de legământul său sfânt.
6. De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
părintele nostru, că ne va ajuta.
7. Ca eliberaţi de mâna duşmanilor noştri,
să-i slujim fără teamă.
8. În sfinţenie şi dreptate sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre.
9. Iar tu, copilule, vei fi proroc al Celui Preaînalt;
vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile sale.
10. Şi să faci cunoscută poporului său ştiinţa mântuirii întru iertarea păcatelor;
11. Prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru,
care ne-a cercetat ca un soare ce răsare din înălţime.
12. Ca să lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii,
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.

Trimis de: Clopotel pe 7 Apr 2004, 01:14 PM

Multumesc TriRegnum
Intr-adevar frumoase rugaciuni...

Nu stiu cine si de ce a mutat topicul..., e foarte bine si aici ...

Uite sunt cateva fraze in aceste rugaciuni, de ex.:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.

care, pot sa spun, ca de cate ori o spun, parca imi dau lacrimile. Nu stiu daca si altii simt la fel ....

sau, din cel pe care tu l-ai scris:

1. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

cand il spun parca imediat viata este mai frumoasa...

Trimis de: TriRegnum pe 7 Apr 2004, 02:15 PM

Sa vezi cand sunt cantate cum iti merg direct la suflet...

Trimis de: Clopotel pe 7 Apr 2004, 04:00 PM

Iata aici o rugaciune minunata...

Rugaciunea I a Sf. Macarie cel Mare

Doamne, c*răţeşte-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am facut bine înaintea Ta; scapă-mă deci de vicleanul şi fă să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică şi să laud Prea Sfântul Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Smerenia este una din cele mai mari calitati ale unui crestin. Ca sa inteleg asta am avut nevoie de cel putin 20 si ceva de ani, si nici astazi, spre rusinea mea, nu o stapanesc bine. Dar cu ajutorul acestor rugaciuni, imi aduc aminte cine sunt, si cum sa-mi traiesc viata ...

Trimis de: TriRegnum pe 24 Apr 2004, 11:09 PM

Stii ce mi-a scris parohul in albumul meu de liceu (clasa noastra a facut album si pe langa elevi, am rugat pe unde era loc sa scrie si proefesorii, iar eu cum aveam un alt profesor: de religie - parohul, un om deosebit la care am tinut mereu si voi tine in continuare):
"Fii credincios pana la moarte,
si-ti voi da cununa vietii." (Apoc 2.10)

Trimis de: Crisse pe 25 Apr 2004, 10:04 AM

"Fii credincios pana la moarte,
si-ti voi da cununa vietii." (Apoc 2.10)


Asta chiar atinge pe oricine. Cand mai ales iti este dedicata...iti ramane ptr toata viata.

Nu am nici o rugaciune speciala. Imi fac singura rugaciunile de cate ori pot pe zi. De cativa ani insa folosesc MULTUMESC in fata la tot ce spun.

Multumesc Doamne ptr ziua de azi, Multumesc Doamne ptr familia mea, Multumesc Doamne ptr ce sunt. In fiecare zi rugaciunea are amprenta zilei respective. Adaug mereu ce a fost peste zi in rugaciune.

Imi place sa citesc rugaciuni si imi vine si mie sa plang ca si lui Clopotel. Multe rugaciuni au asa mare putere incat strang acel nod de plans in gat.

Sunt insa unele rugaciuni care au fost scrise cu mult timp in urma si care sunt greu de inteles astazi. Poate din cauza asta multi tineri nu se simt bine sa le citeasca..ptr ca nu inteleg nimic.

Trimis de: Cipri pe 25 Apr 2004, 10:15 AM

Dupa Pasti in ritul latin/ambrozian exista o rugaciune foarte frumoasa:REGINA CAELI.

Trimis de: TriRegnum pe 25 Apr 2004, 11:08 AM

Regina Caeli, prefer sa scriu rugaciunea in romana deoarece in latina nu ar intelege prea multi, e o rugaciune frumoasa ce inlocuieste rugaciunea Angelus de la Pasti pana la Rusalii:


- Bucura-te, Regina Cerului, aleluia
- Caci acela pe care ai fost vrednica sa-l porti, aleluia
- A inviat, precum a zis, aleluia
- Roaga-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia.
- Bucura-te si te veseleste, Fecioara Marie, aleluia.
- Caci Domnul a inviat cu adevrat, aleluia.
Sa ne rugam:
Dumnezeule, care ai binevoit sa bucuri lumea prin invierea Fiului tau, Domnul nostru Isus Cristos, fa, te rugam,
ca prin Nascatoarea lui, Fecioara Maria, sa dobandim bucuria vietii vesnice. Prin acelasi Cristos Domnul nostru. Amin.

Trimis de: Clopotel pe 25 Apr 2004, 12:06 PM

Asa este Crisse, unele rugaciuni sunt scrise intr-un grai vechi, dar cata forta au ... sunt intocmai vinului vechi - o picatura de sorbi iti da tarie mare.

La inceput si mie mi s-au parut incomode dar acum le privesc altfel, citindu-le asa, ma "conectez" mai repede.

Chiar acum vin de la Biserica si ma simt minunat. Imi suna in minte iarasi si iarasi cateva rugaciunide acolo.

"Cu moartea pre moarte călcând..."

Si am sa scriu acum din Psaltirea Maicii Domnului, Psalmul 13:

1. Zis-a cel nebun, potrivnicul din iad: "Voi lovi şi nimici pe credincioşii lui Hristos, iar mâna mea îi va ucide!"

2. Scoală Doamnă, Preasfîntă Fecioară, întâmpină-l pe el, opreşte-l şi nimiceşte-i toate sfaturile lui cele rele.

3. Puterii tale cine îi va sta împotrivă? Cine va putea grăi împotriva stăpânirii tale?

4. Iadul se cutremură la auzul numelui tău celui preasfânt! În faţa puterii tale, morţii se ridică.

5. Numai la un semn al tău, nenumărate oşti însetate de sânge se nimicesc.

6. O, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, tu L-ai cuprins şi L-ai purtat în sânul tău pe atotputernicul Dumnezeu, cel neîncăput!

Trimis de: Crisse pe 25 Apr 2004, 12:29 PM

Ah, dupa ce va citesc pe voi imi vine o pofta de credinta si mai mare

Bine ar fi daca ati posta aici si anumite explicatii ale rugaciunilor. Am citit undeva, explicatii ale pasajelor din diferite rugaciuni (tatal nostru, crezul etc)..dar nu mai tin minte unde. Aveti cunostinte despre astea?

Trimis de: Clopotel pe 26 Apr 2004, 08:41 AM

Draga Crisse,
eu am sa incerc aici, la unele rugaciuni, sa-mi spun parerea mea, dar sunt convins ca e departe de a fi cea dreapta. Mult mai bine ar fi daca l-ai intreba pe TriRegnum, pentru ca el are caderea si stiinta de a te lamuri. Cu mine a facut la fel, si ii sunt profund recunoscator. Apoi, tot el m-a sfatuit, sa-mi caut un parinte duhovnic, si pe acela sa-l intreb despre nelamuririle mele....

Dar parerile personale sau capatate, suntem liberi sa ni le expunem aici...

Am constatat ca primul lucru important dupa credinta este smerenia. Fara de smerenie nu poate sa existe credinta adevarata. Despre aceasta eu nu pot sa spun multe, dar am sa-ti dau din cuvintele Parintelui Cleopa, un fragment din cartea "Despre vise si vedenii", care este o lucrare minunata, si pe care te sfatuiesc sa o citesti cu luare aminte. Pe mine m-a ajutat sa inteleg multe. Iata ce exemplu da el: (sper ca se vad diacriticele - daca nu sa-mi spuneti)

"Ascultă, frate Ioane, şi despre desăvârşita smerenie a Sfântului Sisoe cel Mare, care, după ce a ajuns la mare desăvârşire şi s-a învrednicit de mari daruri de la Dumnezeu, nu cugeta nimic înalt despre sine! Ceea ce foarte luminat s-a arătat la sfârşitul său, atunci când a sosit vremea să treacă el către Domnul; deci şezând lângă el mulţi din Părinţii pustiei, îndată a strălucit faţa lui ca soarele, iar el le-a zis lor: „Iată, a venit Awa Antonie", apoi după puţin a adăugat: „Iată, a venit ceata Proorocilor !". Atunci faţa lui a strălucit şi mai tare, şi iar le-a zis: „Iată, a venit ceata Apostolilor!". Şi faţa lui s-a făcut albă si parcă vorbea cu cineva. Atunci l-au întrebat bătrânii: „Cu cine vorbeşti, Părinte ?". Iar el le-a zis: „Iată, îngerii au venit să mă ia şi mă rog ca să fiu lăsat puţin ca să mă pocăiesc!". Zisu-i-au lui bătrânii: „Dar tu nu ai trebuinţă de pocăinţă, Părinte !". La care a răspuns bătrânul: „Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine de a fi pus început bun!". Şi au cunoscut cu toţii că este desăvârşit. Şi iarăşi de năprasnă a strălucit faţa lui ca soarele şi toţi s-au temut, iar el le-a zis: „Vedeţi a venit Domnul şi zice: «Aduceţi-Mi pe vasul alegerii din pustie !». Şi îndată şi-a dat duhul şi s-a făcut ca un fulger şi s-a umplut casa de bună mireasmă" (Pateric, Awa Sisoe).
Vezi, frate Ioane, cât de minunată este aşezarea cea duhovnicească a sfinţilor lui Dumnezeu ? Vezi smerenia desăvârşită a sufletului desăvârşit ? Sosise sfârşitul lui. Toate cetele cele sfinte şi Prea Fericite ale Cerului: Proorocii, Apostolii şi îngerii veniseră împreună cu Domnul şi Ziditorul lor ca să ia cu ei pe cel ce era pe pământ, vas al alegerii şi înger în trup, iar el, prea fericitul om al lui Dumnezeu, nu cugeta nimic bun despre sine, se socotea cu totul nevrednic de a se duce cu cei cereşti, şi se ruga îngerilor lui Dumnezeu să-l lase puţin ca să se pocăiască. Şi fiindcă bătrânii pustiei, cei adunaţi de faţă la proslăvirea lui, i-au spus că nu are trebuinţă de pocăinţă, le răspundea că nu se ştie pe sine să fi pus început bun !
O! Mare este comoara cea nepreţuită a smereniei sfinţilor! Bine a zis dumnezeiescul Părinte loan Scărarul, că: „Smerenia este acoperământ dumnezeiesc, care nu îngăduie omului să-şi vadă isprăvile sale" (Scara 25, 27). Vieţuise Prea Fericitul Părinte peste 70 de ani în pustie; primise de la Dumnezeu mare dar de a face minuni şi de a învia morţii cu cuvântul; avusese mare fericire ca la moartea lui să vie însuşi Domnul nostru lisus Hristos cu toate cetele cereşti, iar el, Prea Fericitul om al lui Dumnezeu se ruga către îngeri să-l mai lase puţin ca să se pocăiască, fiindcă se socotea pe sine că încă nu pusese început bun!"
Părintele Cleopa - Despre vise şi vedenii

Trimis de: ioana1 pe 26 Apr 2004, 11:15 AM

RUGACIUNEA INIMII SI MINTII

sigur ca fiecare se roaga in felul lui,si cum il invata Hristos sa se roage,si pentru ce sa se roage.

in primul rand pentru mine rugaciunea este intima ,numai eu cu Dumnezeu(Sfanta Treime),si contine lauda Tatalui,in care inima mea canta de bucurie pentru slava lui Dumnezeu,recunostinta catre Fiul lui Dumnezeu,care s-a jertfit pentru mine,si prin El am capatat infierea,si iertare catre Duhul Sfant,pentru tot ce nu fac cum trebuie,pentru credinta ,intelepciune si pricepere.
aceasta este rugaciunea inimii:dragostea pentru Dumnezeu,Jertfa pentru Hristos,si intarirea prin Duhul Sfant.

rugaciunea mintii reprezinta pentru mine stiinta minunata prin care am ajuns sa ma rog lui Dumnezeu,sa constientizez ca rugaciunea te ajuta ,te-ntareste,te zideste,te ridica.intelepciunea ,priceperea,indelunga rabdare,dragostea sunt arme ale credintei,cu care se inarmeaza cel credincios.

nu te mai incadrezi in tiparele rugaciunii cultului,ci inima si mintea ta zboara,sa cuprinda,sa absoarba,sa creada in Dumnezeu,ca tot ce-i cere ii va da,ca prin pocainta adevarata il va ierta,ca prin schimbarea lui si faptele lui bune,il va mantui.....

deci,cum zicea Crisse,rugaciunile sunt raportate,in general fiecarei zile,apoi ca un raport temporar,pentru a vedea daca omul de ieri mai este si azi,e mai bun,mai rau,mai credincios,mai necredincios.....

Trimis de: TriRegnum pe 26 Apr 2004, 02:30 PM

Trimis de: Mihai pe 26 Apr 2004, 10:42 PM

Imn pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu (Axionul)

Cuvine-se cu adevarat, sa Te fericim pe Tine, Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita, fara de asemanare, decat serafimii; care fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut.
Pe Tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim.
Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile preasfintei Maicii Tale, binecuvanteaza, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.

Trimis de: Crisse pe 27 Apr 2004, 09:14 AM

Frumos te exprimi Ioana prin cuvinte simple. Daca ar fi sa analizez omul din tine care a scris mai sus..nu pot sa spun decat ca esti o placere ptr cei din jur

In ceea ce priveste smerenia in fata Lui Dumnezeu, eu am gandurile, ideile mele. Desigur ca sunt formate din educatie, citit, slujbe. Insa eu cred ca Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem, atata timp cat nu depasim starea de bine si tot ce inseamna bine. In lumea care traim nu putem actiona mereu ca niste smeriti, ptr ca am fi fara putere. Pot fi smeriti preotii, calugarii cei care sunt legati de biserica, care traiesc prin biserica.

Noi ceilalti suntem niste oameni simpli si ptr ca viata ne ofera surprize mereu, trebuie sa actionam ca atare. O samanta de bine insa e bine s-o avem cu noi mereu

Trimis de: IO pe 27 Apr 2004, 09:28 AM

Rugaciunea de invocare a Sfantului Duh:

"Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, care pretutindenea esti si pe toate le implinesti, Vistiernicul bunatatilor si Datatorule de viata vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste Bunule, sufletele noastre."

Trimis de: ioana1 pe 27 Apr 2004, 09:43 AM

ca sa-ti raspund ,Crisse,cuvintele simple tradeaza un om simplu,o gandire simpla.

desigur ,cum am mai spus,fiecare se roaga in felul lui,aici sunt crezuri diferite,educatii diferite,personalitati diferite,medii diferite,dar rugaciunea simplista care era in capul meu odata,nu mai este acum,cand forta credintei ma face sa urlu de durere,cand vad cat de pacatoasa sunt,de-mi vine sa ma ascund in fundul pamantului,si totusi contrar pocaintei mele permanente,ma ridica ceva,ma detaseaza,ma mangaie,ma iubeste,MA IARTA .

sigur ca nu trebuie sa pacatuim ca sa inmultim harul,cum spunea Pavel,dar pocainta sau/si penitenta,zic eu ca uneori ajuta.

pe de alta parte,exista factori lumesti care intrerup uneori comuniunea pefecta cu Dumnezeu,si care nu trebuie indepartati total,ci temporar sau neglijati,pentru ca de exemplu la noi,postul negru reprezinta un post de mancare exclusiv,ci o absinenta,ceva care te indeparteaza de trup si te leaga de Dumnezeu.dupa cateva zile de post,parca ai aripi,parca-ai fi un ingeras,care numai se strecoara prin viata asta,priveste nesemnificatia multor lucruri,pentru ca sigur nu tot ce adunam noi este si necesar ,si ca sa fim "in randul lumii"

facand o analogie,considerand ca masina este buna,si ca e de la Dumnezeu,nu i-ar fi dat lui Avraam sa se deplaseze spre pamantul fagaduintei,ca sa ajunga mai repede?sigur,putem divaga pe tema asta .

va pup,si va doresc o binecuvantare vesnica.

Trimis de: caa pe 27 Apr 2004, 10:28 AM

este interesanta si incitanta propunerea de a descifra anumite intelesuri ale anumitor pasaje. de exemplu "intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea" din ps. 50. am intilnit undeva explicatia ca exprimarea s-ar referi la faptul ca maica mea ar fi pacatuit cind m-a facut!! s-au celebra eroare cu fericirea 1 "fericiti cei saraci cu duhul...", in care "duhul" este vazut ca "minte" iar "saraci cu duhul" e inteles ca "prostuti". totusi observ ca putini din cei care participa la forum trateaza acest aspect, al descifrarii locurilor ascunse, neintelese din rugaciunile pe care le facem sau din cuvintul Domnului sau cuvintele sf. Parinti, pe care le citim sau le auzim...

cit despre smerenie, trebuie sa fim smeriti tot timpul, nu numai cind ne convine noua. poti fi smerit chiar si atunci cind trebuie sa contrazici pe cineva sau cind trebuie sa combati ceva. nu e bine de facut pauze sau salturi...

cea mai buna definire a smereniei eu am gasit-o in "razboiul nevazut" al lui Nicodim Aghioritul. El zice, in esenta ca smerenia inseamna 2 lucruri care se petrec, neaparat, in acelasi timp
1. o neincredere cvasitotala in fortele proprii de a face cel mai marunt bine.
2. o supunere cvasitotala in fata voiei lui Dumnezeu.
combinatia celor 2 aspecte duc la smerenie. primul fara cel de-al doilea duce la deprimare, deznadejde.al doilea fara primul duce la ingimfare, la mindrie.

sa auzim de bine!

Trimis de: IO pe 27 Apr 2004, 10:45 AM

, caa!

La punctul 1 as adauga "dar o incredere cvasitotala ca Dumnezeu poate realiza Binele si prin intermediul nostru."

Ce zici?

Trimis de: noi pe 27 Apr 2004, 11:12 AM

RZA Completarea ta este de fapt punctul 2 din definitia sfantului Nicodim Aghioritul

O revelatie similara a avut sfantul Siluan Athonitul (transmisa chiar de Mantuitorul)

"Tine mintea in iad, si nu deznadajdui!" Exista deja munti de lucrari stiintifice pe marginea acestei fraze, atat in teologia ortodoxa cat si cea catolica.

Trimis de: caa pe 27 Apr 2004, 12:33 PM

multumesc pt urarile de bun sosit la han.

m-am gindit si eu de multe ori care ar fi rugaciunea care imi place mie cel mai mult si mereu eram nedumerit de ce nu ajung la un raspuns concret, sa zic: asta! M-am lamurit (am fost?) ca depinde f. mult in ce stare esti. uneori imi pica bine una, alteori alta, toate au ceva divin in ele, iar divinul te poate atinge cind te astepti mai putin. oricum, nu am vazut pomenit aici ps 142. merita amintit, pt. ca se ridica la nivelul celorlalte minunate rugaciuni pomenite de voi.

imi cer scuze, dar mi-a ramas in minte un mail in care e recomandata abandonarea temporara a smereniei atunci cind necesitatile vietii lumesti o cere, chestie pe care n-o inteleg...

eu cred ca viata noastra trebuie sa fie o rugaciune neintrerupta, ca o rugaciune neintrerupta, iar o rugaciune nu se poate face doar prin cuvinte. si simplul semn al crucii e o rugaciune. si simplul gind catre dumnezeu, facut cu o anumita traire interioara e o rugaciune. ori ca sa te rogi iti trebuie straduinta de a fi smerit. ai lasat-o deoparte, ai "deviat de la subiect"...

Trimis de: ioana1 pe 27 Apr 2004, 01:11 PM

frumos,profund si corect spus!

bine-ai venit!

Trimis de: caa pe 27 Apr 2004, 02:37 PM

Rugăciunea pe care o pomeneşte RZA (eu o cunosc ca fiind între rugăciunile începătoare ale pravilei zilnice...) are, într-adevăr, efect deosebit în ceea ce mă priveşte.

Recomand celor interesaţi „reţeta” mea: se spune „Împărate ceresc” apoi se face o pauză de meditaţie; te poţi gîndi la cît de Împărat e D-zeu, la Atotputernicia Lui, la cît de Ceresc este, cît de deosebit e pămîntul de cer, la D-zeu-Tatăl, la relaţia Cer-tu, la ce vrei tu. Apoi continui cu „Mîngîietorule” şi te gîndeşti la Duhul Sfînt, la toate mîngîierile pe care ţi le-a dat Cel de Sus de cînd te ştii sau numai în ultimul timp. Zici apoi „Duhul Adevărului” şi apoi cugeţi la marele adevăr pe care l-ai descoperit cîndva în ceea ce priveşte...ş.a.m.d.

Vreu, deci, să zic că reţeta înseamnă o alternanţă „cuvîntul rugăciunii-meditaţie personală”, cu accentul pe meditaţie, aş îndrăzni să spun.

Nu vă grăbiţi şi nu vă faceţi probleme că nu o să aveţi la ce vă gîndi sau că nu vă va veni nimic în cap sau că nu veţi simţi nimic. Va avea grijă Cineva să nu rămîneţi nemîngîiaţi...

Iar dacă veţi rămîne totuşi reci – ceea ce-mi vine greu să cred – veţi avea totuşi ocazia să vă faceţi proces de conştiinţă pe chestia asta şi tot nu rămîneţi...în pagubă!

Trimis de: IO pe 27 Apr 2004, 03:08 PM

caa:
La reteta ta, mi-a putea permite sa adaug urmatoarele:
- inspiratie profunda dupa "Imparate Ceresc"
- rostirea urmatoarelor cuvinte in ritmul respiratiei normale, incercand pe cat posibil ca pe inspiratie sa fie rostite cele de invocare ("vino", "salasluieste", "curateste", "mantuieste") iar pe expiratie cele de evocare ("Mangaietorule", "Duhul Adevarului")
- concentrarea pe senzatii si nu pe idei
- cand se reuseste ca aceasta rugaciune (si oricare alta) sa devina o suita de senzatii bine ordonate, putem considera ca nu mai suntem "amatori" in a ne ruga

Nu cred ca l-a intalnit nimeni pe Duhul Sfant sa spuna cum lucreaza exact, ceea ce ai spus nu cred ca se gaseste in canoanele Bisericii Ortodoxe Rasaritene asa ca am gasit de cuviinta sa sterg acel "detaliu tehnic", sper sa nu te superi

Doamne ajuta!

Trimis de: Clopotel pe 27 Apr 2004, 03:45 PM

Va multumec tuturor pentru ceea ce scrieti, caci minunate sunt cuvintele voastre
Bine ai venit Caa !

Trimis de: TriRegnum pe 27 Apr 2004, 07:08 PM

Clopotel sunt de-acord cu tine:
"Si in pacate m-a zamislit mama mea", adica mama era pacatoasa (nu se refera la actul sexual ca ar fi un pacat in sine, caci nu e asa), nefiind in stare de har sfintitor, si mai mult copilul inca din momentul conceptiei este pacatos, avand pacatul originar care se iarta numai la Botez.
"Fericiti cei saraci cu duhul" - cei smeriti, cei simpli in credinta.

Trimis de: ioana1 pe 28 Apr 2004, 07:21 AM

pentru mine,psalmul 50,cel al pocaintei,cel mai reprezentativ de fapt,este scris de David dupa pacatul ingrozitor de a gresi in fata lui Dumnezeu,prin Urie si sotia lui.

cand proorocul Natan ii dezvaluie supararea lui Dumnezeu,David care realizeza ce facuse,se caieste atat de mult,incat spune ca de la nastere a fost un pacatos ,si ca ar trebui sa se ascunda din fata lui Dumnezeu.deci,pentru mine, incepurtul psalmului este o hiperbola pentru a accentua gravitatea pacatului,recunoasterea ca omul in sine e pacatos,si mereu supus greselii.

deci,daca Isus a spus :"lasati copiii sa vina la mine,caci cei ca ei vor mosteni Imparatia cerurilor",de ce-ar fi spus daca,ad-literam,psalmul ar insemna nasterea direct in pacat?

Trimis de: caa pe 28 Apr 2004, 07:53 AM

1. Mulţumesc RZA pentru noutăţile (pt. mine) pe care le-ai adus în privinţa lui “Împărate ceresc…” Dacă-mi permiţi o glumă, mi-ai tăiat răsuflarea!
2. Ai perfectă dreptate Clopoţel, din punctul meu de vedere, în tot ceea ce spui referitor la psalmul 50 şi la fericirea 1. Totuşi, atunci cînd mai eşti tentat să spui că ai descoperit singur cutare semnificaţie adu-ţi aminte că: “Fără Mine nu puteţi face nimic.”
În legătură cu ps. 50 mi-e mie complet neclar înţelesul duhovnicesc al pasajului final: “atunci vor pune pe altarul Tău viţei.”
Partea cea mai interesanta: “Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.”
3. Părerea mea în legătură cu Axionul, menţionat de Mihai: foarte bine îi stă în cadrul liturghiei. În afara liturghiei, parcă lipseşte ceva, e ca o nestemată scoasă din montura ei, valoroasă dar… nepusă suficient în valoare. La fel stau lucrurile cu “Pre Tine te lăudăm…”, o altă “bijuterie a coroanei”.
4. Ioanei, mulţumesc pt. apreciere, am degustat delicateţea modului tău de a te exprima. Îmi aduce aminte, stilul tau de a scrie, de rugăciunea sf. Bernard “Adu-ţi aminte o, Preablîndă Fecioară Marie…” (dacă te interesează, şi n-o ştii, o voi spune altădată).
5. Aş dori succinte lămuriri de la TreRegnum despre limba latină vizavi de limba română. De ce simte nevoia să spună Regina Coeli în limba latină?
6. De asemenea, dacă vreţi, spuneţi-mi părerea voastră vizavi de traducerile psalmilor în special, a Noului Testament, în general (varianta ortodoxă, cea catolică şi celelalte care mai sînt).
Iată (de exemplu) de ce vă spun asta: avem Psalmul 31. Zice varianta ortodoxă, la versetul 10 (sînt cuvintele Domnului): “Nu fi ca un cal şi ca un catîr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frîu fălcile lor voi strînge, ca să nu se apropie de tine.” Acelaşi verset în var. catolică: “Nu fiţi asemenea calului şi al catîrului, lipsiţi de pricepere; ale căror fălci le strîngi cu zăbală şi cu frîu, altfel nu vin după tine.” În privinţa “fălcilor” e cu totul altceva într-o parte faţă de cealaltă, nu vi se pare?
7. Am scris prea mult pt. un proaspăt muşteriu? Îmi cer scuze, da’ parcă nu-i chiar rău aici, la han!

Trimis de: ioana1 pe 28 Apr 2004, 10:48 AM

19. Fã bine, Doamne, întru bunã voirea Ta, Sionului, si sã se zideascã zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptãtii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tãu vitei.

deci ,parerea mea personala ,desigur, asupra finalului acestui psalm, proorocul David vorbeste de venirea lui Mesia,prin care orice inima care crede in El,va fi o jertfa placuta adusa lui Dumnezeu,oricine in urmeaza pe El,isi va aduca viata in dar lui Dumnezeu,noile porti ale Ierusalimului vor fi zidite pe baierile inimii,nu pe altarele de piatra,viteii jerfitii vor fi duhurile innoite,arderile de tot vor fi lacrimile mantuitoare.

prinosul -inchinarea (supunerea) de buna voie lui Dumnezeu,prin jertfa inimii,devotamentul si admiratia Tatalui ,si in slujba Tatalui,toate spre lauda vesnica a celui care ne-a facut copii ai Lui,si suntem,si care a iubit atat de mult lumea ,incat a dat mortii pe Fiul Sau,jertfa dreptatii ,iar vietii a dat arderile de tot,prinosul ,si altarele inimii noastre.

Trimis de: IO pe 28 Apr 2004, 11:02 AM

O zi buna tuturor si Doamne ajuta!

As avea aceeasi intrebare pe care a pus-o si caa pentru TriRegnum referitor la folosirea limbii latine, precum si rugamintea de a se limita la editarea doar a acelor mesaje care contravin regulilor acestui subforum, nu si a celor care contravin parerilor si volumului de cunostinte personale.
Multumesc.

Trimis de: TriRegnum pe 28 Apr 2004, 03:22 PM

Trimis de: caa pe 28 Apr 2004, 03:29 PM

exista rugaciunea facuta dupa ce intri in camara ta si inchizi usa dar exista si rugaciunea facuta acolo unde 2 sau 3 se aduna in numele Lui, adica la biserica. nu vi s-a intimplat sa va spuna vreun cunoscut "roaga-te si pt. mine cind te duci la biserica"? cum ati facut-o? Cum va rugati la biserica? Ii simtiti pe fratii vostri ca fac un "corp comun" cu voi cind se spun rugaciuni? Il simtiti pe Isus ca este in mijlocul vostru, al bisericii privita ca adunare de credinciosi?

Ce trairi aveti la liturghie, unde rugaciunea este "la ea acasa"?

Trimis de: caa pe 28 Apr 2004, 03:56 PM

Iarta-ma TriRegnum, vroiam sa stiu daca tu simti nevoia sa te rogi in latina, nu care e pozitia si traditia bisericii. vreau ceva de la tine, din interiorul tau. de ce tu, cind esti singur si te rogi, simti dorinta s-o faci in latina?

daca citesti cu atentie paragraful cu falcile vei observa ca intr-o varianta e vorba de falcile lor iar in cealalta e vorba de falcile celui care asculta cuvintul Domnului. diferenta nu mi se pare minora. se schimba intelesul binisor...

parerea mea, de muritor de rind: variantele ortodoxe au multa "literatura", multe arhaisme, care fac textele frumoase dar intelesurile mai greu de gasit; cele catolice sint mai clare ca inteles dar tind spre neologizare si spre un stil "stiintific" de exprimare care merge mai greu la suflet; in alte "parti" e visibila traducerea cuvint cu cuvint, care duce la un stil deosebit de abrupt, grosolan chiar cu inteles destul de limpede dar uritit de graba traducatorului...

Trimis de: IO pe 28 Apr 2004, 04:22 PM

@TriRegnum

Trimis de: TriRegnum pe 28 Apr 2004, 04:36 PM

Nu trebuie sa-ti ceri iertare ca nu m-ai suparat cu nimic.
Eu cand ma rog o fac de obicei in romana, la Vecernie in latina (Panem de caelo praestitisti eis ...) si cand mai e prescris la Liturghie. Cand imi place mult o rugaciune in latina si o simt in suflet, atunci ma rog in latina.

Trimis de: Clopotel pe 28 Apr 2004, 04:44 PM

Si am auzit teoria asta cu Duhul Sfant care ar intra in suflet prin respiratie....
Dar am mai auzit si un lucru, cum ca, comunicarea cu divinitatea s-ar face printr-un punct situat pe frunte, la doua degete deasupra sprancenelor, in locul unei chackre, dar nu-i mai stiu numele, e ceva cu A...

Ei bine, uneori cand ma rog, ma concentrez la acel punct si simt o ameteala imediat. Nu pot sa stau mult concentrat asupra acelui punct. As fi interesat sa inteleg mai mult...

Apoi mai este si chackra aceea de la gat, despre care am citit ca ar fi tot o comunicare, dar de la persoana la divinitate. Eu nu pot constientiza deloc acel punct.

Nu stiu daca aceste informatii sunt corecte, sau bine prezentate de mine, dar poate cineva stie mai multe si ne spune si noua

PS: Am avut in minte si tehnicile de rugaciune cand am propus acest topic, si ma bucur ca aici sunt cel putin doua persoane foarte valoroase, una este TriRegnum, care are caderea sa spuna si sa ne lamureasca din punct de vedere religios, cel putin oficial, si cealalta persoana este RZA, evident , care ... stie el ce stie...

Trimis de: IO pe 28 Apr 2004, 05:31 PM

Clopotel, din partea mea te asigur ca vei gasi intotdeauna disponibilitate pentru astfel de discutii. Nu vreau insa sa scriu si dupa aceea sa vad ca mi-a fost editat postul. Despre chakrele mentionate de tine ar fi multe de spus, inclusiv in legatura cu subiectul nostru - rugaciunea. Astept insa parerea moderatorului despre o astfel de abordare a topicului.

Intreaba pe Mihai daca iti da voie; eu iti voi da intr-o oarecare limita, poti scrie tehnici de meditatie orientala aplicate in crestinism daca stii (se practica in ambele Biserici surori), dar fara subiecte gen reincaranre, aura, acuze gen inventii bisericesti si altele care nu sunt in conformitate cu Biserica Crestina(crestinismul)

Trimis de: Clopotel pe 29 Apr 2004, 09:51 AM

Dragii mei, eu zic ca daca fiecare isi spune parerile si doreste sa ajute, si nu face aluzii rautacioase, atunci acest lucru nu poate sa incalce regulamentul si nici sa supere pe cineva. Religia si credinta nu sunt simple si nici la indemana oricui. Sunt multe tehnici pe care unii le-au invatat de la altii sau le-au descoperit singuri practicand.
O rugaciune presupune multa concentrare, mult suflet depus. Conteaza pozitia corpului, conteaza respiratia - corpul, mintea si sufletul trebuie sa fie una, in acele momente. Oficial eu nu am intalnit explicate astfel de invataturi. In Biblie nu se descriu aceste posturi.

De ex. in Biserica, la Sfanta Liturgie, eu ma "conectez" mai bine, daca stau cu mainile apropiate, cu degetele impletite in felul urmator: cu degetele intinse si cu palmele intreptate spre corp, dar degetele ambelor maini stau fata in fata, indoi putin spre interior degetul mijlociu si inelarul de la mana dreapta, iar apoi imping palmele unele in altele. In acest fel degetele se incruciseaza de la sine. Iar degetele mari le apropii si le pun, natural, peste degetul aratator de la mana dreapta. Sper ca am explicat clar. Ei bine in aceasta pozitia a minilor eu ma simt foarte bine. Altii am vazut ca isi apropie palmele pur si simplu cam cum se vede pe unele icoane. Capul este drept, impins in sus astfel incat sa am senzatia ca cel mai inalt punct este partea din spate a crestetului capului si nu fruntea. Apoi corpul este drept, picioarele apropiate cu calcaiele apropiate, iar varfurile departate putin. Iar fesele usor incordate, natural, mai ales in partea de jos si spre interior, spre picioare. Astfel pot sa stau si 2 ore fara sa fac un pas, chiar si cu ochii inchisi, si nu simt nici o jena sau oboseala, si nici nu ma dezechlibrez, desi pozitia are parea cam lipsita de echilibru...

In aceasta pozitie mie imi place sa ma rog cand stau in picioare, mai ales in Biserica.

Eu cred ca tarie ca astfel de tehnici ajuta. De aceea am vrut sa aduc in discutie aceste lucruri. In acelasi timp nu pot sa deranjeze pe nimeni. Daca aici vine cineva, budhist de ex., si ne explica vreo tehnica de-a lui, fara sa ne jigneasca sau sa incerce sa spuna ca tehnica lui e cea mai buna, atunci nu vad nici un motiv de a nu purta un dialog. Poate ne va folosi si noua. Daca nu, nu...
Eu zic ca putem, daca suntem deschisi, sa invatam unii de la altii

Trimis de: IO pe 29 Apr 2004, 10:51 AM

Salutare tuturor si Doamne ajuta!

Asa cum bine ai observat, Clopotel, primul lucru la care trebuie sa fii atent cand incepi o rugaciune este pozitia corpului. Sunt oameni care se roaga in genunchi, in genunchi si cu fruntea la pamant, in genunchi si cu fruntea sprijinita pe palme, in picioare, in lotus, stand pe scaun etc.

Din experienta personala, pozitia care mi-a adus intrarea cea mai rapida in stare de rugaciune este asezat pe un scaun, cu mainile asezate pe genunchi (palmele pot fi orientate in sus sau in jos, nu conteaza), cu spatele drept si capul in prelungirea coloanei (drept), gura inchisa (se respira doar pe nas), dintii atingandu-se usor, varful limbii atingand zona unde bolta palatina intalneste incisivii maxilarului superior, ochii inchisi, privirea atintita inainte (dar nefocusata). Aceasta pozitie coincide cu cea recomandata de Zazen. S-ar putea obiecta ca pozitia de rugaciune in genunchi arata mai multa smerenie, insa cand ne rugam sufletul trebuie sa stea "in genunchi", nu trupul. Acesta din urma trebuie sa fie perfect relaxat - si sa nu ne preocupe, sau sa ne provoace dureri - pentru ca sufletul sa realizeze ceea ce Sfintii Parinti numesc "rapirea mintii in Duh", de asemenea nu se recomanda incrucisarea mainilor sau picioarelor (si implicit a unor nadis-uri) deci personal nu agreez pozitiile gen "lotus".

Pasul imediat urmator dupa ce ne-am asezat in pozitia de rugaciune in care ne simtim cel mai bine este intrarea in "starea-fara-de-ganduri", cum o numesc unii preoti, sau alungarea grijilor zilei, preocuparilor rationale. Daca nu reusim sa ne decuplam de la partea noastra rationala pentru a ne ruga cu partea noastra spirituala (cere antrenament), este bine sa ne concentram puternic asupra obiectului rugaciunii si sa nu permitem interferenta altor ganduri.

Referitor la ce ai spus tu, Clopotel, in alt post, as avea de facut niste mici comentarii.

Trimis de: caa pe 29 Apr 2004, 12:47 PM

Trimis de: IO pe 29 Apr 2004, 02:24 PM

caa,
"Simtirea" obtinuta prin rugaciune difera de la om la om. Fiecare receptioneaza si interpreteaza in felul sau efectele rugaciunii. Uite, in fazele premergatoare "rapirii in Duh" (sau, cum o numesc yoghinii, "Starea Samadhi"), la mine apare senzatia unui curent de aer, racoros, linistitor, benefic care imi intra prin crestet... (imi pare rau, dar chiar cred ca nu exista cuvinte omenesti care sa redea mai exact senzatia respectiva), iar din acel moment respiratia devine egala, usoara si regulata. Naturala, as spune. Iar orice gand dispare si simt efectiv cum Scanteia Divina din mine este cea care se adreseaza Tatalui Ceresc, din acea zona a pieptului unde se intretaie bratele crucii. Zona corespunde Anahatei, sau chakra inimii, iar acest moment corespunde fenomenului denumit in crestinism "coborarea mintii in inima". Trebuie sa recunosc ca nu-mi iese intotdeauna. Si ca am vazut si auzit anumite lucruri in astfel de momente... pe care nu le comentez.

Cred ca ar fi interesant sa aflam si alte pareri despre ce s-a simtit in momentele de maxima intensitate ale rugaciunii.

Despre "Rugaciunea lui Iisus" (sau rugaciunea inimii) am amintit totusi intr-un post anterior, in care am aratat cum il sfatuia Parintele Arsenie pe Teofil Paraianu sa rosteasca aceasta rugaciune pe respiratie.

Trimis de: caa pe 29 Apr 2004, 03:46 PM

Trimis de: TriRegnum pe 29 Apr 2004, 04:14 PM

Trimis de: caa pe 30 Apr 2004, 08:39 AM

RZA, foarte frumos vorbesti despre simtirea pe care o ai in timpul rugaciunii (curentul racoros care...). nu stiu, parca mi-ai facut un cadou prin ceea ce ai spus! e adevarat, insa, tare greu sa descrii... inexprimabilul...

Fratilor, mie de multe ori mi se "intimpla" fenomenul denumit pe undeva "uscaciunea rugaciunii". am sa revin...

Trimis de: caa pe 30 Apr 2004, 10:39 AM

Uneori nu merge şi pace! Cuvintele nu vin la gură, sau vin şi nu-mi spun nimic (Doamne iartă-mă!), nu mă pot concentra suficient şi problemele cotidiene pe care le am „trec în faţă”, gîndul îmi zboară aiurea şi... renunţ.

Doamne miluieşte! – zic atunci şi mi-e frică de capcana deprimării...

Am învăţat, de-a lungul timpului, să suport cu un fel de stoicism aceste perioade care (Dumnezeu fie binecuvîntat!) trec... cum au venit. Dar nu pot nega că ele există şi că mă supără rău de tot!

Numai cel care rabdă pînă la sfîrşit se va mîntui. Cu multă nevoinţă se ajunge în Împărăţie. Îmi vin vorbele astea (iar dacă nu vor, le silesc să vină!) în minte...

Dar este foarte greu...

Una din marile încercări ale vieţii este această luptă grea cu... noi înşine...

Trimis de: ioana1 pe 30 Apr 2004, 10:43 AM

Amin!

Trimis de: Cipri pe 30 Apr 2004, 12:50 PM

Rugaciunilile si in latina nu sunt comune tuturor riturilor Bisericii Catolice dar doar celui latin si ambrozian.

In Romania exista traduceri ale Noului Testament facute de catolici( greco-catolici/romano-catolici) dintre care cea al lui Emil Pascal este cea mai utilizata si mai cunoscuta.Nu se exclude folosirea editiilor facute de ortodocsi.

Sper ca in curand sa apara o editie a Sf.Scripturi care sa fie aprobata de Conferinta episcopilor catolici de ambele rituri din Romania , editie care sa tina cont si de limba romana moderna si de micile diferente lingvistice dintre cele 2 rituri.

Trimis de: IO pe 30 Apr 2004, 02:01 PM

Salut
caa, nu exista fiinta care sa atinga treptele superioare ale rugaciunii si sa nu fi trecut prin ce ai povestit tu. Daca ai sti cat m-am zbatut si eu in lupta cu gandurile si cu evenimente care ma distrageau... Am observat (si au observat si altii) ca mereu in astfel de momente, ca un facut, apar tot felul de "intreruperi": suna un telefon, incepe sa latre un caine pe strada, trozneste o mobila s.a.m.d. de parca cineva nu vrea cu nici un chip sa ne lase sa ne rugam... sa comunicam cu Dumnezeu... sa ne smerim... sa ne mantuim... Pot sa-ti dau un singur sfat: PERSEVEREAZA. Cred ca cea mai adanca cugetare pe care am citit-o vreodata este acest stravechi proverb chinezesc: "Perseverenta e favorabila".

Din ce am mai citit, in crestinism s-au identificat 3 praguri de care trebuie sa trecem atunci cand ne rugam: rationalul (gandurile care ne perturba concentrarea), imaginarul (imaginile care apar ca niste flash-uri; atentie: nu vorbesc de fenomene ESP ci, de ex., despre un film vazut la TV, o intamplare din cursul zilei, care ne ramane pe retina etc.) si neincrederea (gandul pervers care se insinueaza in suflet si ne spune "Cine sunt eu ca sa comunic cu Dumnezeu? Sunt prea mic, prea pacatos. Nu merit!" - si atunci ne intrerupem din rugaciune).

A, sa nu uit: nu te mai ruga pronuntand cuvintele (rugaciunea limbii si a buzelor). Nici nu le mai gandi (rugaciunea mintii). Rosteste-le cu sufletul. Incearca sa simti sensul acelor idei, sa comunici prin senzatii.
Si ai incredere. Perseverand, vei reusi.
Doamne ajuta!

Trimis de: caa pe 30 Apr 2004, 02:29 PM

mai inserati, va rog, din cind in cind si rugaciuni dragi voua. Eu, cel putin, nu ma plictisesc (poate Clopotel, ca "sef de sala" ce este va dori la un moment dat sa faca o culegere cu rugaciunile celor de la han!):

Doamne, incredintez trecutul meu
indurarii Tale
prezentul meu
iubirii Tale de oameni
viitorul meu
Providentei Tale...

ps: remarc cu amaraciune numarul redus al celor interesati de acest sub-forum

Trimis de: caa pe 1 May 2004, 08:04 AM

Trimis de: caa pe 1 May 2004, 10:11 AM

Dar vreau sa va mai spun o "smecherie".

Noi zicem ca "eu cind ma rog...", "mie imi place sa ma rog atunci cind..."

Dar, de fapt, Dumnezeu insusi este cel care ne impinge sa ne rugam, El e primul care vrea sa ne rugam, nu noi, pentru ca El are o sete continua de noi.

El are o sete continua de a fi cu noi. Si stiti de ce? Din cauza ca ne iubeste cum numai El stie s-o faca!

Eu asa cred si sint convins, vorba lui John Lennon, ca "I am not the only one!"

"Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul..."

Trimis de: TriRegnum pe 1 May 2004, 09:08 PM

Rugaciunile personale (dar care se fac si in biserica) care le iubesc cel mai mult sunt:
Via Crucis sau Calea Sfintei Cruci rugaciune care si cea mai impietrita inima o misca, prefer toate variantele ei desi cel mai mult imi place cea pentru preoti, imposibil sa nu plangi cand o meditezi si constientizezi cata iubire iti poarta Dumnezeu, cat a suferit El pentru tine si cat sufera cu fiecare pacat pe care il savarsesti.
Sfantul Rozar, mai ales misterele de durere, dar si celelalte atunci cand merg mult si ma simt obosit rostesc pe inele aceasta minunata cununa de rugaciuni in cinstea Mamei noastre ceresti, misterul Drumului Crucii.

E atat de minunat sa te rogi, e atat de usor....si multi nici nu se gandesc la aceasta. Rugaciunea[individuala si in Biserica] e calea sigura si unica spre mantuire si e un lucru atat de simplu pe care unii oameni il ignora din pacate...ce te costa omule sa te rogi putin?! mai ales ca pentru putinul acela vei fi rasplatit o eternitate!!!

Trimis de: Cipri pe 2 May 2004, 12:16 PM

Crezi ca misterele de lumina au inceput sa fie cunoscute si "utilizate" pe scara larga in parohiile greco-catolice si de rit latin de la noi?

Trimis de: Clopotel pe 2 May 2004, 12:17 PM

Draga caa,

Trimis de: Cipri pe 2 May 2004, 12:24 PM

Important este SA NE RUGAM , metodele fiind diverse...

Trimis de: TriRegnum pe 2 May 2004, 12:54 PM

Misterele de lumina au prins desigur, problema e ca oamenii nu sunt asa obisnuiti cu ele, va trebui ceva timp asa cum si dupa Conciliul Vatican II s-a lasat un timp pana la introducerea Liturghiei Vaticane II si inlaturarea celei Tridentine, oamenii trebuie sa se acomodeze cu acele meditatii si sa le inteleaga.
In biserica greco-catolica din orasul de unde sunt se rostesc/mediteaza Rozarul de lumina.
Desigur ca sunt utilizate, dar mai e timp cand vor fi ca si celelalte mistere (de bucurie, durere si slava) meditate frecvent si acasa de crestinii de rand.

Trimis de: geriA3e pe 2 May 2004, 10:21 PM

As zice ca ma prea intereseaza subiectul,ca si practica,da cateodata doar stai "sa-asculti" si nu sa dai neaparat cu clanta.Mai ales daca toate sunt bine spuse si nimic nu lipseste,redundanta fiind uneori contraproductiva.Parca acum as adauga totusi o vorbulita.Alaturi de practica rugaciunii disecata de voi pe componetele ei mentala,emotionala,trupeasca,duhovniceasca, energetica,orientata pe mesaj sau pe simtire, implicand pe de-o parte relaxare iar pe de alta concentrare,facuta cu scopul comunicarii cu divinitatea,dar intr-o oarecare masura si cu sine,ba chiar cu cei prezenti in viata cui se roaga,cred ca ar mai trebui ceva accentuat.Toate cele care le faceti bine la biserica sau unde va mai rugati trebuie sa le extindeti pe cat se poate la intreaga viata,sa fie regasibile in toate faptele, gandurile,trairile!Adica e aproape degeaba sa fi sfant/sfanta in biserica, implinind totul "ca la carte",iar pe urma de pilda intri-n Hanul Ancutei si "dai cu batu-n balta",lucrand astfel cu drag si spor,da-n zadar,ca mesterul Manole si marii lui mesteri.Trebuie sa se cunoasca progresul.Am auzit oameni cerand acelas lucru ani si ani de zile;de ce oare nu l-au primit niciodata si n-au trecut la urmatorul?Poate au gresit la partea tehnica,da poate au gresit in alta parte...nu stiu,insa realitatea vorbeste.Admit (teoretic) sa nu mai existe progres atunci cand cineva a ajuns la desavarsire si nu mai are unde sa urce,dar pana atunci stradania imi e sa fiu azi mai mult decat ieri in cele bune,respectiv mai putin in cele rele si trebuie sa se vada rezultatele, altfel...ceva balteste.

O fi avand importanta ei partea fizica,dar cea mai importanta e componenta duhoniceasca.Aici se potriveste cuvantul "Pe astea trebuia sa le faceti iar pe celelalte sa nu le lasati nefacute!"(citez din memorie).S-a pomenit despre "sarac in duh" si ce ciudat pare ca sa fie fericit cine e asa,cum oare vine asta?Intelesul pus in aceste cuvinte de Acel Care le-a rostit e simplu,El a descris pe acel caruia nu-i e de ajuns duhul lui insusi si vrea sa se imbogateasca cu prezenta Duhului lui Dumnezeu; astfel pentru acel "sarac" toate actiunile sale,fie rugaciuni,fie fapte,converg spre acelas scop.Gasesc legatura cu cele explicate lui Nicodim despre faptul ca "trebuie sa va nasteti din nou" "din apa si din duh",aici iarasi aparand cele doua piese,apa fiind si simbolizand totodata viata,botezul trupului spre o vietuire fara de pacat,insa accentul parca tot pe partea duhovniceasca ar fi pus;oricum ar fi,toate trebuie "asamblate" armonios "unind credinta cu fapta..."

Rugati-va neincetat!

Trimis de: caa pe 4 May 2004, 07:55 AM

Trimis de: caa pe 4 May 2004, 08:14 AM

Trimis de: caa pe 6 May 2004, 07:32 AM

Trimis de: caa pe 6 May 2004, 07:36 AM

Propun spre lectură celor interesaţi un scurt pasaj dintr-o rugăciune care-mi place foarte mult. O propun cu precizarea că mă frămîntă foarte mult înţelesul simplu dar adînc al acestui pasaj, înţeles atît de profund, atit de deosebit de alte categorii de înţelesuri, iar uneori – ca s-o spun p’a dreaptă – de… neînţeles!

…Tu ştii că eu am puţină putere de a suferi
şi iute îmi pierd curajul
cînd apare un mic obstacol.
Fă ca orice suferinţă pe care o îndur
pentru numele Tău să o primesc cu plăcere
şi s-o doresc, fiindcă a suferi
şi a fi tulburat din dragoste
pentru Tine aduce sufletului meu multă bucurie.

Trimis de: Crisse pe 6 May 2004, 07:59 AM

Caa, inteleg acum de ce-ti place. E fina si ....puternica.

Trimis de: IO pe 6 May 2004, 02:20 PM

O alta rugaciune de folos sufletelor noastre, si cu sensuri apropiate de rugaciunea amintita de caa, este Rugaciunea ultimilor calugari de la Optina Pustiei:

Trimis de: Clopotel pe 6 May 2004, 07:25 PM

Foarte frumoasă rugăciunea aceasta RZA. Daca mai ai, te rog sa le mai postezi ...

Acum am să scriu o rugăciune către Îngerul Păzitor. Mie îmi place foarte mult aceasta, dar ştiu că mai există şi altele. Dacă le aveţi vă rog să le scrieţi aici.

Eu cred că, aşa cum se şi numeşte, acest Înger ne este dat nouă de la bunul Dumnezeu, ca să ne apere de rele şi să ne dea gândul cel bun. Dar noi, sau eu, ca să nu vorbesc în numele altora, ...dar eu prin relele pe care le-am făcut, prin neascultarea de bine, de multe ori l-am mâniat. Mă rog lui să aibe răbdare cu mine.... căci fără el voi fi pierdut... ca un orb în hăţişul unei păduri de tot întunecate ....

Rugăciune către Îngerul Păzitor
Îngerul lui Hristos, păzitorul meu cel Sfânt şi acoperitorul sufletului şi al trupului meu, iartă-mi toate câte am geşit în ziua de astăzi, şi de toată viclenia vrăjmaşului meu celui potrivnic mă izbăveşte, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeul meu, şi te roagă pentru mine păcătosul, nemernicul rob, ca să mă arăţi vrednic bunătăţii şi milei Prea Sfintei Treimi şi Maicii Domnului meu Iisus Hristos şi tuturor sfinţilor. Amin.

Trimis de: denise pe 6 May 2004, 08:18 PM

RUGĂCIUNEA ULTIMILOR PĂRINŢI DE LA MANASTIREA OPTINA
Doamne, dă-mi ca întru liniştea sufletului să primesc orice-mi aduce ziua de azi. Ajută-mi Doamne să mă încredinţez cu totul voii Tale cu mine.
Îndrumează-mă şi sprijineşte-mă în fiece clipă a acestei zile.
Orice mi s-ar întâmpla în ziua de azi învaţă-mă să le primesc cu linişte şi credinţă tare, că toate vin din voia Ta cea sfântă.
Îndrumează Tu gândirile şi simţirile mele în toate cele spuse şi făptuite de mine. Fă ca în faţa întâmplărilor neaşteptate de tot felul să nu uit că toate de la Tine sunt.
Învaţă-mă ca să-i socotesc pe toţi fraţii mei de aici cu dreptate şi înţelegere şi să nu supăr sau să chinuiesc pe nimeni. Dă-mi Doamne să duc greutatea zilei cu tărie şi să primesc tot ce vine în ziua aceasta.
Îndrumează Tu voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc să iert şi să iubesc.
Amin.

Trimis de: TriRegnum pe 6 May 2004, 09:10 PM

nu voi sta mult pe aici acum caci ma doare ingrozitor capul, dar voi scrie o rugaciune care am auzit-o mai demult de la o cunostiinta:


O Doamne si Parinte bun,
O ruga in genunchi iti spun,
Si-ti multumesc ca m-ai pazit
In ziua care ia sfarsit,
Iar daca azi te-am suparat,
Imi iarta Doamne al meu pacat.
De tot pacatul ma caiesc
Si vreau de el sa ma feresc.
In pacea ta s-adorm as vrea,
Cu ingerii in preajma mea,
Cu Maica Sfanta langa mine,
Cu gandul indreptat spre tine,
Mantuitorul meu Preasfant,
Stapanul meu pe acest pamant,
In ale tale Rani Preasfinte,
Dormi-voi lin, curat, cuminte.Amin!

Trimis de: Clopotel pe 7 May 2004, 09:03 AM

Foarte frumoasa rugaciunea TriRegnum. Oricum sunt sigur ca dupa ce ai scris-o ti-a trecut orice durere, fie ea si de cap.

Trimis de: caa pe 8 May 2004, 11:19 AM

Ne rugăm "facă-se voia Ta" şi nu facem voia Lui după aceea. Şi El ne iartă şi ne ajută, deşi n-am merita...

Ne rugăm să ne ierte că n-o să mai greşim şi aprope imediat greşim. Şi El continuă să ne asculte, deşi n-am merita...

Ne rugăm uneori rău de tot, cu tot felul de prostii în cap. Şi El trece cu vederea neputinţele noastre...

Mare şi cu adevărat dumnezeiască este IUBIREA Lui pentru noi, păcătoşii!

Trimis de: ioana1 pe 8 May 2004, 02:14 PM

am citit multe "tehnici "de rugaciune,multe citate de asemenea,dar n-am gasit lacrimile(poate stau rau cu vederea,si nu vad bine de aproape),acele lacrimi ale pocaintei,care trebuie sa izvorasca din cugetul curat al celui care cere milostivire lui Dumnezeu,aceluia care recunoaste cat a gresit,si care vrea mereu sa se indrepte.

lasati pentru o clipa,cartile de rugaciune,si mergeti in fata Tatalui vostru,spasiti si pocaiti,dezbracati-va de voi insisi,si dati drumul lacrimilor sa curga pe altarul sufletelor voastre.

poate veti reusi o rugaciune noua,o cantare noua a inimii,pe care ,de data aceasta,Dumnezeu o va asculta.........

Trimis de: IO pe 10 May 2004, 05:10 PM

ioana1, Sfantul Ioan Scararul abordeaza acest aspect al plansului. "Plansul curatitor, de bucurie datator" reprezinta accesul pe o treapta superioara a Scarii Raiului. Toti credinciosii au trecut prin asta, pe masura ce si-au constientizat neimplinirile si pacatele. Toti am simtit odata nevoia ca din prea-plinul de greseli al sufletelor noastre sa varsam lacrimi amare, in general dupa Sfanta Spovedanie... Acum, nu prea inteleg bine ce vrei de la noi, sa inundam tastaturile cu lacrimi de crocodil pentru a ne ilustra mai bine credinta? Ar fi cam fariseic... parerea mea.

Trimis de: caa pe 11 May 2004, 07:52 AM

Nici eu nu înţeleg. Poate că n-ar fi rău ca Ioana să revină cu precizări...

Trimis de: Mihai pe 11 May 2004, 11:42 PM

Fara rugaciune pierim. Noi, oamenii, singuri nu ne putem salva. Iisus se ruga nopti întregi. Iisus este modelul nostru. El a spus : "Cereti si vi se va da" (Matei 7, 7). Tot El a spus : "Fara Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5). Rugaciunea este antena noastra cosmica prin care putem intra instantaneu în legatura cu Tatal Ceresc Atotputernic pentru a-Icere ajutorul.

Când nu-i primita rugaciunea ?

- Când suntem plini de trufie, când suntem încrezuti în noi însine si uitam ca suntem pacatosi si neputinciosi fara darul lui Dumnezeu. E normal ca Dumnezeu sa ne lase sa cunoastem adevarul si sa vedem ce tarie avem noi fara El. "Celor mândri le sta Dumnezeu împotriva iar celor smeriti le da har" (I Petru 5, 5).

- Când nu iertam pe altii. Daca nu ierti altuia, pacatele tale stau neiertate între tine si Dumnezeu ca un perete despartitor. E normal sa fi iertat si ajutat daca si tu ierti si ajuti. "Daca voi nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre" (Matei 6, 15).

- Când nu suntem hotarâti sa parasim pacatele. "Urâciune este înaintea Domnului rugaciunea celui faradelege" (Pilde 15, 8), adica, daca traiesti fara Legea lui Dumnezeu, e normal ca Dumnezeu sa nu te asculte. Chiar daca pâna în prezent n-ai respectat Legea Domnului trebuie sa ai în suflet hotarârea ca în viitor s-o respecti.

- Când cerem ceva rau pentru sufletul nostru. }i noi, oamenii, daca ne cere copilul mic un cutit, nu i-l dam pentru ca se vatama. Cu atât mai mult Tatal Ceresc este Atotstiutor si ne va da numai cele de trebuinta.

Dumnezeu nu împlineste orice rugaciune. Daca Dumnezeu ar asculta rugaciunile si în aceste 4 cazuri ar însemna ca El sa întareasca omul în pacat si distrugere.

Oamenii de azi trebuie sa se roage mai mult decât oricând din doua motive majore:

- Traim vremuri apocaliptice. Anticrist cu milioanele de diavoli e azi pe pamânt si omul fara ajutorul lui Dumnezeu e usor amagit si nimicit în acest razboi nevazut.

- Atât de mult s-au înmultit pacatele, prostiile umane, încât suntem pe cale de a ne transforma viata pe pamânt în iad, de a pune în pericol însasi natura si existenta spetei umane. Vazând atâta nebunie, atâta prostie urmata de atâtea suferinte, e cazul sa ne trezim si sa mai taiem din imensul nostru orgoliu uman si sa ne rugam din toata inima ca Dumnezeu Tatal sa ne lumineze, sa ne învete sa facem voia Sa, sa ne apere, sa ne salveze din toate capcanele diabolice în care am intrat prin propria noastra cutezanta si neglijenta.

Sursa: Revista ortodoxa "Sfantul Andrei"

Trimis de: Mihai pe 11 May 2004, 11:46 PM

Si adaug intr-un mesaj separat:

RUGACIUNEA SFÂNTULUI EFREM SIRUL

Doamne si Stapânul vietii mele, duhul trândaviei, al grijii de multe, al dorintei de stapânire si al grairii în desert nu mi-l da mie.
Iar Duhul curatiei, al gândului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie slugii tale.
Asa, Doamne, daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osândesc pe fratele meu ca binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.

Trimis de: caa pe 12 May 2004, 07:34 AM

1. Bine ai venit la hanul rugăciunii Mihai (deşi ai mai fost) . Ai stat tu deoparte da' şi cînd ai intervenit, mamă, mamă!
2. Rugăciunea care o citezi e extraordinară. În foarte puţine cuvinte, cu o dispunere de mare clasă a ideilor, o simplitate plină de profunzime, fără absolut nici un cusur, sf. Efrem ne face un cadou fără seamăn!


3. "...ŞI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ..."
Întrebare: Dacă Dumnezeu ne duce pe noi în ispită, dracul ce mai are de făcut, rămîne şomer?

Trimis de: TriRegnum pe 12 May 2004, 09:19 AM

Trimis de: IO pe 12 May 2004, 10:05 AM

TriRegnum, sensul este acela pe care l-a inteles caa.
Despre "Si nu ne duce pe noi in ispita" s-ar putea scrie mult. Tot ce pot sa spun aici e ca are legatura cu iertarea pacatelor. Numai cel care a gresit odata si pacatul nu i-a fost iertat va fi ispitit pentru a se vedea daca repeta pacatul sau nu.
Implicatiile? Sunt ametitoare. Mai ales daca de gandim la ispita primordiala - A Evei si apoi a lui Adam - , ispita aparent fara cauza... si apoi la faptul ca insusi Iisus a fost ispitit de Satan in desert. Ca un cerc ce se inchide peste el insusi, e de remarcat faptul ca acest Satan il invinge pe om pe teritoriul lui Dumnezeu (Gradina Raiului) pentru a fi invins de Iisus-Dumnezeu chiar pe teren propriu (desertul).

Trimis de: Crisse pe 12 May 2004, 06:02 PM

Trimis de: Mihai pe 12 May 2004, 07:42 PM

Bine te-am gasit, caa!

Ma bucur ca v-a placut rugaciunea, este inaltatoare...

Trimis de: caa pe 13 May 2004, 08:23 AM

Trimis de: TriRegnum pe 13 May 2004, 08:54 AM

E cam acelasi lucru si Sfintii Parinti au tradus asa, iar noi respectand Traditia lasam rugaciunea asa, oricum orice traducere e alterata fata de original, nu exista traducere perfecta.
"Painea noastra cea de toate zilele" e acelasi lucru ca "Painea noastra cea spre fiinta", cum cred ca stii si tu si ceilalti, acest pasaj nu se refera la painea pe care o mancam zilnic, ci la Sf. Impartasanie, care era primita in sufletul crestinilor in fiecare zi in acele timpuri, e Painea zilnica (Painea zilnica Euharistica si painea zilnica a Cuvantului), omul ca sa existe(spre fiinta) trebuie sa se hraneasca zilnic(cea de toate zilele) cu mancare(painea obisnuita) asa si cu sufletul, pentru a trai vesnic trebuie sa se hraneasca cu Painea Vietii (Cuvantul si mai ales Euharistia) zilnic.

Trimis de: Clopotel pe 13 May 2004, 09:54 AM

Ce mi se pare interesant este ca la slujba de duminica, la Biserica, la inceput se spune "Painea noastra cea spre fiinta", iar la sfarsit, cand se repeta iarasi rugaciunea se spune: "Painea noastra cea de toate zilele". Inca nu m-am prin de ce se spune asa. Dar se pare ca varianta "oficiala" este "Painea noastra cea spre fiinta..".

Trimis de: TriRegnum pe 13 May 2004, 10:00 AM

Ambele sunt variante oficiale, doar ca una e mai folosita si alta mai putin...depinde de biserica, de preot, de enoriasi etc.

Trimis de: caa pe 13 May 2004, 10:33 AM

E TriRegnum. În ceea ce mă priveşte sînt complet edificat. N-ai să te superi prea tare pe mine (ai să te superi, dar sper că nu prea tare) dacă am să corectez puţin: în loc de "celor competenţi, preoţii" am să înţeleg "preoţilor competenţi". . Cum ai zice tu, nu diferă prea mult sensul...

Trimis de: Inorog pe 13 May 2004, 11:02 AM

<<<"Painea noastra cea de toate zilele" e acelasi lucru ca "Painea noastra cea spre fiinta", cum cred ca stii si tu si ceilalti, acest pasaj nu se refera la painea pe care o mancam zilnic,>>>

Eu cred ca aici intelesul este ambivalent, adica se refera atat la "painea noastra cea de toate zilele" (ca trebuinta pentru viata pamanteasca) cat si la "painea noastra cea spre fiinta" (ca trebuinta pentru viata vesnica).

Dar bineinteles ca aici ar trebui sa ne lamureasca un preot.

Trimis de: TriRegnum pe 13 May 2004, 12:14 PM

Trimis de: Clopotel pe 14 May 2004, 10:47 AM

Despre semnul Sfintei Cruci se pot spune multe, dar am considerat ca nu este nevoie sa deschidem un topic separat. Cred ca putem sa vorbin de el si aici la topicul de rugaciune, caci ambele merg impreuna.

Ce s-a intamplat....
Eu faceam crucea de la frunte, la stomac, la vreo doua degete sub buric, apoi la umarul drept si apoi la umarul stang.
Ieri preotul, cand m-a vazut cum fac cruce, mi-a zis ca nu o fac bine, ci mana de la frunte se duce in capul pieptului si nu mai jos, caci acolo salasluieste sufletul. Evident ca imediat mi-am ajustat miscarile si acum fac cum a spus preotul.

Ma gandesc totusi, ca acest semn difera de la un cult la altul.
Eu imi faceam crucea asa, de cand ma stiu, si am vazut si pe altii facand ca mine...

Ce comentarii puteti face aici? Ce parere aveti voi? Cum va faceti semnul Sfintei Cruci?

Trimis de: Inorog pe 14 May 2004, 11:23 AM

<<Ambele se refera la acelasi lucru "Painea Cereasca" care ne da viata, care trebuie sa o primim in fiecare zi, aceste lucruri au fost clarificate de Sfintii Parinti.>>
_____________________________________________

Spus pe romaneste, cand spunem "Tatal nostru" nu trebuie sa ne gandim deloc la painea (materiala) necesara pentru hrana organismului ?

Eu ma gandesc la impartirea painilor, cand Isus Christos s-a ingrijit si de hrana materiala a credinciosilor, nu numai de cea spirituala.

Si apoi nu e normal sa-I cerem la Tatal, care a facut lumea si pe noi, sa ne dea si painea pentru hrana materiala ? Oare nu se obisnuieste de a se face chiar slujbe pentru venirea ploii (in acelasi scop, sa creasca graul si sa se faca painea) ?

Ca painea spirituala e mai importanta, e foarte adevarat, dar nu trebuie neglijata nici cea materiala, atat timp cat suntem pe acest pamant.

Trimis de: Inorog pe 14 May 2004, 11:41 AM

Pentru Clopotel:

Dupa cate stiu eu, toti crestinii fac in timpul crucii primele doua miscari la fel:
Prima: in numele Tatalui - la frunte; A doua: al Fiului - la cosul pieptului.

Difera ultimele doua miscari si modul de tinere al mainii.

Trimis de: denise pe 14 May 2004, 12:27 PM

Data trecuta am postat dupa RZA si nu am observat ca este aceeasi rugaciune. Am o scuza: era totusi putin diferita (o alta traducere) si ma grabeam sa postez, deorece eram la mesajul cu numarul 666. Nu sunt eu asa superstitioasa, dar paza buna ... Imi cer scuze, deci...
.........

CREZUL SAU SIMBOLUL CREDINTEI (varianta ortodoxa)
Cred intru unul Dumnezeul, Tatal Atotiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul - Nascut, Care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina , Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.
Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut om.
Si S-a rastingnit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat.
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
Si S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carei imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, care de la Tatal purcede , cel ce imptreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, care a grait prin prooroci.
Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Marturisesc un Botez, intru iertarea pacatelor.
Astept invierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa vie.
Amin.

Trimis de: IO pe 14 May 2004, 01:04 PM

Btw de semnul Sfintei Cruci... In ortodoxie, se tin degetul mare, aratatorul si mijlociul mainii drepte impreuna (Sf. Treime), se atinge zona fruntii, deasupra ochilor pe "In Numele Tatalui", apoi zona aflata imediat sub buric, cum spunea si Clopotel, pe "si al Fiului", apoi umarul drept urmat de cel stang pe "si al Sfantului Duh". Se lasa mana in jos pe "Amin!" (preotul coboara mana dreapta pana la pamant). Aceasta este ceea ce se vede in realitatea fizica. In planurile subtile ale fiintei, are loc pe rand activarea chakrelor Ajna (receptia) si Swadisthana (controlul), protectia prin inchiderea crucii si invocarea Sfantului Duh si generarea unei piramide de lumina la nivelul chakrei Anahata, unde se intersecteaza bratele crucii. In acest loc se gaseste localizata Scanteia Divina din fiecare (in "camara inimii").

La catolici, chiar daca difera modul de tinere a mainii si ordinea de atingere a umerilor, semnificatia ezoterica a crucii ramane aceeasi.

Trimis de: TriRegnum pe 14 May 2004, 01:11 PM

Trimis de: Clopotel pe 14 May 2004, 01:52 PM

RZA

Trimis de: IO pe 14 May 2004, 02:04 PM

Depinde daca vrei doar sa atingi zona unde se afla partea de Hristos din tine sau sa o activezi. Cu alte cuvinte, daca il plasezi pe Dumnezeul din tine la baza crucii sau in centrul ei. Proiectia energetica maxima este intotdeauna in centrul crucii. Daca la "In numele Fiului" am duce mana la piept, aceasta proiectie ar fi nu la piept ci undeva in zona gatului. Ca sa nu mai spun ca miscarea orizontala a mainii (invocarea Sf. Duh) s-ar petrece cam la acelasi nivel. Aia nu mai e cruce, e un T intors...

Trimis de: caa pe 14 May 2004, 03:21 PM

Am observat că atunci cînd m-am aflat în situaţii limită (stres, nervi, pericol iminent) aproape că-mi dispare tot "repertoriul" de rugăciuni pe care-l am. În afară de una singură, care rezistă: Tatăl Nostru. În cîteva situaţii extreme cu care m-am confruntat chiar pînă şi Tatăl Nostru "a dispărut". A dispărut tot repertoriul, în afară de semnul crucii. Aşa am aflat că, pentru mine, semnul crucii este rugăciunea fundamentală...

ps. îmi pare bine că TriRegnum a revenit, "acordîndu-i o şansă" şi variantei "materialiste" a fragmentului cu "pîinea noastră"

Trimis de: caa pe 14 May 2004, 03:38 PM

Doamne, fie ca voinţa mea să rămînă
mereu dreaptă în Tine.
Fă cu mine tot ceea ce doreşti,
căci orice vei face cu mine
nu poate fi decît un lucru bun.
Dacă vrei ca eu să stau în întuneric
Fii binecuvîntat!
Iar dacă vrei ca eu să umblu în lumină
Fii iarăşi binecuvîntat!
Din mîna Ta vreau să primesc
şi dulcele şi amarul, bucuria şi tristeţea
şi să-Ţi mulţumesc pentru tot ceea ce mi se întîmplă.

Fereşte-mă de păcat
şi nu-mi va fi frică nici de moarte nici de iad.
Fă ca prin har să-mi fie mie posibil
ceea ce prin fire îmi pare imposibil.

Trimis de: TriRegnum pe 14 May 2004, 03:50 PM

Ruhaciune de dimineata 1

Dumnezaiasca Inima a lui Isus, te rog sa dai odihna vesnica sufletelor din Purgator [pentru fratii ortodocsi: sufletelor celor raposati], darul statorniciei celr ce vor muri azi, pocainta sincera pacatosilor, lumina credintei paganilor, iar mie si tuturor celor ai mei, binecuvantarea Te. Tie deci, Inima preamilostiva a lui Isus, iti incredintez toate aceste suflete si-ti ofer pentru ele meritele mele, impreuna cu vredniciile Maicii tale preasfintei si ale tuturor sfintilor, precum si toate Sfintele Liturghii, Impartasaniile, rugaciunile si faptele bune ce se fac azi in toata lumea crestina. Amin.

Ruhaciune de dimineata 2

Inca de la trezire, inainte ca grijile zilei sa ma copleseasca, gandul meu se intreapta catre Tine, Dumnezeul meu. Iti incredintez toate actiunile acestei zile, iti incredintez pe aceia pe care ii iubesc, pe aceia pe care ii voi intalni, pe aceia pentru care poate voi suferi. Fereste-i de orice rau. Tie ma adresez la inceputul zilei: in Tine imi pun toata increderea. Serveste-te asadar de mine pentru ca sa se implineasca binele. Aceasta zi este a Ta. Fa sa se scurga dupa Vointa Ta. Amin.

Trimis de: Inorog pe 14 May 2004, 08:02 PM

<<Ba e bine sa ceri si hrana trupului, desi Dumnezeu sigur se ingrijeste de aceasta, dar e mai recomandat sa ceri hrana sufletului, mantuirea. (le poti cere pe amandoua desigur – ambele sunt folositoare[una pentru trup si cealalta pentru suflet], la ambele sa te gandesti, dar sa meditezi mai mult la Sf. Impartasanie)>>
__________________________________________________________

Multumesc !

Foarte frumos spus ! Asa m-am gandit si eu, aceasta este atitudinea corecta cand ne rugam. "Tatal nostru" are o importanta deosebita, fiind singura rugaciune lasata noua de catre Domnul Isus.

Trimis de: caa pe 15 May 2004, 11:17 AM

În patrimoniul de rugăciuni catolic există un gen - litania - de factură mai specială, în care pe "melodia" cuvintelor de invocare se adaugă un "refren" de cerere, acelaşi pt. toate invocările. Pentru cei care cunosc despre ce vorbesc aş vrea să-i rog să-mi dea echivalentul din ortodoxie al litaniei întrucît (şi) aici am o lacună de cunoaştere. Mulţumesc!

Trimis de: TriRegnum pe 15 May 2004, 12:07 PM

Exista litanii si la fratii despartiti, dar nu le stiu, chiar rog un frate ortodox sa scrie aici o litanie; eu voi scrie una in latina, poate nu vor intelege multi, dar ascultata in cant gregorian, e superba (am pus aici Litania Mare, caci exsita si forma prescurtata).

Litaniae Sanctorum
I. SUPPLICATIO AD DEUM

Kyrie, eleison. Kyrie, eleison.
Christe eleison. Christe, eleison.
Kyrie, eleison. Kyrie, eleison.

Christe, audi nos. Christe, audi nos.
Christe, exaudi nos. Christe, exaudi nos.

Pater de caelis Deus, miserere nobis.
Fili Redemptor mundi Deus, miserere nobis.
Spiritus Sancte Deus, miserere nobis.
Sancta Trinitas, unus Deus, miserere nobis.

II. INVOCATIO SANCTORUM

Sancta Maria, ora pro nobis.
Sancta Dei Genetrix, ora pro nobis.
Sancta Virgo virginem, ora pro nobis.
Sancte Michael, ora pro nobis.
Sancte Gabriel, ora pro nobis.
Sancte Raphael, ora pro nobis.
Omnes sancti Angeli et Archangeli, orate pro nobis.
Omnes sancti beatorum Spirituum ordines, orate pro nobis.

PATRIARCHAE ET PROPHETAE

[Sancte Abraham, ora pro nobis.]
[Sancte Moyses, ora pro nobis.]
[Sancte Elia, ora pro nobis.]
Sancte Ioannes Baptista, ora pro nobis.
Sancte Ioseph, ora pro nobis.
Omnes sancti Patriarchae et Prophetae, orate pro nobis.

APOSTOLI ET DISCIPULI

Sancte Petre, ora pro nobis.
Sancte Paule, ora pro nobis.
Sancte Andrea, ora pro nobis.
Sancte Iacobe (maior), ora pro nobis.
Sancte Ioannes, ora pro nobis.
Sancte Thoma, ora pro nobis.
Sancte Iacobe (minor), ora pro nobis.
Sancte Phillipe, ora pro nobis.
Sancte Bartolomae, ora pro nobis.
Sancte Matthaee, ora pro nobis.
Sancte Simon, ora pro nobis.
Sancte Thaddaee, ora pro nobis.
Sancte Matthia, ora pro nobis.
Sancte Barnaba, ora pro nobis.
Sancte Luca, ora pro nobis.
Sancte Marce, ora pro nobis.
Omnes sancti Apostoli et Evangelistae, orate pro nobis.
Omnes sancti discipuli Domini, orate pro nobis.

MARTYRES

Omnes sancti Innocentes, orate pro nobis.
Sancte Stephane, ora pro nobis.
[Sancte Ignati (Antiochene), ora pro nobis.]
[Sancte Polycarpe, ora pro nobis.]
[Sancte Iustine, ora pro nobis.]
Sancte Laurenti, ora pro nobis.
Sancte Vincenti, ora pro nobis.
Sancti Fabiane et Sebastaine, orate pro nobis.
Sancti Iohannes et Paule, orate pro nobis.
Sancti Cosma et Damiane, orate pro nobis.
Sancti Gervasi et Protasi, orate pro nobis.
[Sancte Cypriane, ora pro nobis.]
[Sancte Bonifati, ora pro nobis.]
[Sancte Stanislaus, ora pro nobis.]
[Sancte Thoma (Becket), ora pro nobis.]
[Sancti Ioannes (Fisher) et Thoma (More), orate pro nobis.]
[Sancte Paule (Miki), ora pro nobis.]
[Sancti Ioannes (de Brebeuf) et Isaac (Jogues), orate pro nobis.]
[Sancte Petre (Chanel), ora pro nobis.]
[Sancte Carole (Lwanga), ora pro nobis.]
[Sanctae Perpetua et Felicitas, orate pro nobis.]
[Sancta Maria (Goretti), ora pro nobis.]
Omnes sancti martyres, orate pro nobis.

EPISCOPI ET DOCTORES

Sancte Sylvester, ora pro nobis.
[Sancte Leo, ora pro nobis.]
Sancte Gregori, ora pro nobis.
Sancte Ambrosi, ora pro nobis.
Sancte Augustine, ora pro nobis.
Sancte Hieronyme, ora pro nobis.
[Sancte Athanasi, ora pro nobis.]
[Sancti Basili et Gregori (Nazianzene), orate pro nobis.]
[Sancte Ioannes Chrysostome, ora pro nobis.]
Sancte Martine, ora pro nobis.
Sancte Nicolae, ora pro nobis.
[Sancte Patrici, ora pro nobis.]
[Sancti Cyrille et Methodi, orate pro nobis.]
[Sancte Carole (Borromeo), ora pro nobis.]
[Sancte Francisce (de Sales), ora pro nobis.]
[Sancte Pie (Decime), ora pro nobis.]
Omnes sancti Pontifices et Confessores, orate pro nobis.
Omnes sancti Doctores, orate pro nobis.

PRESBYTERI ET RELIGIOSI

Sancte Antoni, ora pro nobis.
Sancte Benedicte, ora pro nobis.
Sancte Bernarde, ora pro nobis.
Sancte Dominice, ora pro nobis.
Sancte Francisce, ora pro nobis.
[Sancte Thoma (de Aquino), ora pro nobis.]
[Sancte Ignati (de Loyola), ora pro nobis.]
[Sancte Francisce (Xavier), ora pro nobis.]
[Sancte Vincenti (de Paul), ora pro nobis.]
[Sancte Ioannes Maria (Vianney), ora pro nobis.]
[Sancte Ioannes (Bosco), ora pro nobis.]
Omnes sancti Sacerdotes et Levitae, orate pro nobis.
Omnes sancti Monachi et Eremitae, orate pro nobis.

SANCTAE DEI

Santca Anna, ora pro nobis.
Sancta Maria Magdelena, ora pro nobis.
Sancta Agatha, ora pro nobis.
Sancta Lucia, ora pro nobis.
Sancta Anges, ora pro nobis.
Sancta Caecilia, ora pro nobis.
Sancta Catherina, ora pro nobis.
Sancta Anastasia, ora pro nobis.
[Sancta Catharina (Senensis), ora pro nobis.]
[Sancta Teresia (de Avila), ora pro nobis.]
[Sancta Rosa (de Lima), ora pro nobis.]
Omnes sanctae Virgines et Viduae orate pro nobis.

LAICI

[Sancte Lodovice, ora pro nobis.]
[Sancta Monica, ora pro nobis.]
[Sancta Elisabeth (Hungariae), ora pro nobis.]
Omnes Sancti et Sanctae Dei, intercedite pro nobis.

III. INVOCATIO AD CHRISTUM

Propitius esto, parce nos, Domine.
Propitius esto, exaudi nos, Domine.
Ab omni malo, libera nos, Domine.
Ab omni peccato, libera nos, Domine.
Ab ira tua, libera nos, Domine.
A subitanea et improvisa morte, libera nos, Domine.
Ab insidiis diaboli, libera nos, Domine.
Ab ira et odio et omni mala voluntate, libera nos, Domine.
A spiritu fornicationis, libera nos, Domine.
A fulgure et tempestate, libera nos, Domine.
A flagello terraemotus, libera nos, Domine.
A peste, fame et bello, libera nos, Domine.
A morte perpetua, libera nos, Domine.

Per mysterium sanctae Incarnationis tuae, libera nos, Domine.
Per adventum tuum, libera nos, Domine.
Per nativitatem tuam, libera nos, Domine.
Per baptismum et sanctum ieiunium tuum, libera nos, Domine.
Per crucem et passionem tuam, libera nos, Domine.
Per mortem et sepulturam tuam, libera nos, Domine.
Per sanctam resurrectionem tuam, libera nos, Domine.
Per admirabilem ascensionem tuam, libera nos, Domine.
Per adventum Spiritus Sancti Paracliti, libera nos, Domine.
In die iudicii, libera nos, Domine.

IV. SUPPLICATIO PRO VARIIS NECESSITATIBUS

Peccatores, te rogamus, audi nos.
Ut nobis parcas, te rogamus, audi nos.
Ut nobis indulgeas, te rogamus, audi nos.
Ut ad veram paenitentiam nos perducere digneris, te rogamus, audi nos.
Ut Ecclesiam tuam sanctam regere et conservare digneris, te rogamus, audi nos.
Ut domnum Apostolicum et omnes ecclesiaticos ordines in sancta religione conservare digneris, te rogamus, audi nos.
Ut inimicos sanctae Ecclesiae humiliare digneris, te rogamus, audi nos.
Ut regibus et principibus christianis pacem et veram concordiam donare digneris, te rogamus, audi nos.
Ut cuncto populo christiano pacem et unitatem largiri digneris, te rogamus, audi nos.
Ut omnes errantes ad unitatem Ecclesiae revocare, et infidelis universos ad Evangelii lumen perducere digneris, te rogamus, audi nos.
Ut nosmetipsos in tuo sancto servitio confortare et conservare digneris, te rogamus, audi nos.
Ut mentes nostras ad caelestia desideria erigas, te rogamus, audi nos.
Ut omnibus benefactoribus nostris sempiterna bona retribuas, te rogamus, audi nos.
Ut animas nostras, fratrum, propinquorum et benefactorum nostrorum ab aeterna damnatione eripias, te rogamus, audi nos.
Ut fructus terrae dare et conservare digneris, te rogamus, audi nos.
Ut omnibus fidelibus defunctis requiem aeternam donare digneris, te rogamus, audi nos.
Ut nos exaudire digneris, te rogamus, audi nos.

V. CONCLUSIO

Fili Dei, te rogamus, audi nos.
Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, parce nobis, Domine.
Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, exaudi nos, Domine.
Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, miserere nobis.

Christe, audi nos.
Christe, exaudi nos.

Kyrie, eleison. Kyrie, eleison.
Christe, eleison. Kyrie, eleison.
Kyrie, eleison. Kyrie, eleison.

Pater noster (silentio)
Et ne nos inducas in tentationem. Sed libera nos a malo.
Psalmus LXIX

V. Deus, in adiutorium meum intende:
R. Domine ad adiuvandum me festina.
V. Confundantur, et revereantur,
R. qui quaerunt animam meam.
V. Avertantur retrorsum, et erubescant,
R. qui volunt mihi mala.
V. Avertantur statim erubescentes,
R. qui dicunt mihi; Euge, euge.
V. Exultent et laetentur in te,
R. omnes qui quaerunt te:
V. Et dicant semper: Magnificetur Dominus:
R. qui diligunt salutare tuum
V. Ego vero egenus et pauper sum:
R. Deus adiuva me.
V. Adiutor meus et liberator meus es tu:
R. Domine, ne moreris.

Gloria Patri, et Filio, et Spiritui Sancto. Sicut erat in principio, et nunc, et semper, et in saecula saeculorum. Amen.

V. Salvos fac servos tuos.
R. Deus meus, sperantes in te.
V. Esto nobis, Domine, turris fortitudinis.
R. A facie inimici.
V. Nihil proficiat inimicus in nobis.
R. Et filius iniquitatis non apponat nocere nobis.
V. Domine, non secundum peccata nostra facias nobis.
R. Neque secundum iniquitates nostras retribuas nobis.
V. Oremus pro Pontifice nostro N.
R. Dominus conservet eum, et vivificet eum, et beatum faciat eum in terra, et non tradat eum in animam inimicorum eius.
V. Oremus pro benefactoribus nostris.
R. Retribuere dignare, Domine, omnibus nobis bona facientibus propter nomen tuum, vitam aeternam. Amen.
V. Oremus pro fidelibus defunctis.
R. Requiem aeternam dona eis, Domine, et lux perpetua luceat eis..
V. Requiescant in pace.
R. Amen.
V. Pro fratribus nostris absentibus.
R. Salvos fac servos tuos, Deus meus, sperantes in te.
V. Mitte eis, Domine, auxilium de sancto.
R. Et de Sion tuere eos.
V. Domine, exaudi orationem meam.
R. Et clamor meus ad te veniat.
V. Dominus vobiscum.
R. Et cum spiritu tuo.

Collecta

Oremus.

Deus, cui proprium est misereri semper et parcere: suscipe deprecationem nostram; ut nos, et omnes famulos tuos, quos delictorum catena constringit, miseratio tuae pietatis clementer absolvat.

Exaudi, quaesumus, Domine, supplicum preces, et confitentium tibi parce peccatis: ut pariter nobis indulgentiam tribuas benignus et pacem.

Ineffabilem nobis, Domine, misericordiam tuam clementer ostende: ut simul nos et a peccatis omnibus exuas, et a poenis quas pro his meremur, eripias.

Deus, qui culpa offenderis, poenitentia placaris: preces populi tui supplicantis propitius respice; et flagella tuae iracundiae, quae pro peccatis nostris meremur, averte.

Omnipotens sempiterne Deus, miserere famulo tuo Pontifici nostro N., et dirige eum secundum tuam clementiam in viam salutis aeternae: ut, te donante, tibi placita cupiat, et tota virtute perficiat.

Deus, a quo sancta desideria, recta consilia, et iusta sunt opera: da servis tuis illam, quam mundus dare non potest, pacem; ut et corda nostra mandatis tuis dedita, et, hostium sublata formidine, tempora sint tua protectione tranquilla.

Ure igne Sancti Spiritus renes nostros et cor nostrum, Domine: ut tibi casto corpore serviamus, et mundo corde placeamus.

Fidelium, Deus omnium Conditor et Redemptor, animabus famulorum famularumque tuarum remissionem cunctorum tribue peccatorum: ut indulgentiam, quam semper optaverunt, piis supplicationibus consequantur.

Actiones nostras, quaesumus, Domine, aspirando praeveni et adiuvando prosequere: ut cuncta oratio et operatio a te semper incipiat et per te coepta finiatur.

Omnipotens sempiterne Dues, qui vivorum dominaris simul et mortuorum, omniumque misereris, quos tuos fide et opere futuros esse praenoscis: te supplices exoramus; ut pro quibus effundere preces decrevimus, quosque vel praesens saeculum adhuc in carne reti

V. Dominus vobiscum.
R. Et cum spiritu tuo.
V. Exaudiat nos omnipotens et misericors Dominus.
R. Amen.
V. Et fidelium animae per misericordiam Dei requiescant in pace.
R. Amen.

Trimis de: Cipri pe 16 May 2004, 10:50 AM

Cand ne referm la rugaciuni, Liturghie sau semnul Crucii ttrebuie sa precizam la care rit al Bisericii Catolice ne referim. Altfel s-ar crea confuzia ca toti catolicii au aceleasi rugaciuni, aceiasi Liturghie si acelasi mod de a face semnul Crucii.

Trimis de: TriRegnum pe 16 May 2004, 10:55 AM

Sufletul lui Cristos, sfinţeşte-mă,
Trupul lui Cristos, mântuieşte-mă,
Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste,
Apa coastei lui Cristos, spală-mă,
Patima lui Cristos, întăreşte-mă,
O, bune, Isuse, ascultă-mă,
În rănile Tale ascunde-mă.
Nu mă lăsa să mă despart de Tine,
De vrăjmaşul cel rău mă apără,
În ceasul morţii mele cheamă-mă
Şi porunceşte-mi să vin la Tine,
Ca să Te laud cu sfinţii Tăi,
În vecii vecilor. Amin.

Trimis de: Cipri pe 17 May 2004, 10:59 AM

Ritul bizantin din Biserica Catolica este practic identic cu ritul liturgic al fratilor despartiti de traditie greaca.

Trimis de: caa pe 18 May 2004, 08:14 AM

Apropo de "fraţi despărţiţi"

În Tatăl Nostru apare de 11 ori persoana I plural. Mă rog eu dar zic "nostru" şi fac astfel o subtilă comuniune, frăţie, solidaritate cu ceilalţi.

Frapant mi se pare că, dincolo de deosebirile de confesiune, de diferite obiceiuri şi ritualuri, ne regăsim fraţi adevăraţi în locul cel mai profund al eu-lui nostru, în rugăciune. Acolo cu toţii sîntem unul şi avem o singură dorinţă: să ne împărtăşim cu Unul.

Nu credeţi că acest fapt este foarte frumos?

Trimis de: ioana1 pe 18 May 2004, 09:10 AM

Ai prins toata esenta in fraza asta.

Trimis de: Cipri pe 18 May 2004, 12:06 PM

Cred ca si traducerea rugaciunilor principale in limba romana ar trebuie sa unifice.De exemplu catolicii si ortodocsii ar trebui sa incerce sa aiba aceiasi versiune de "Tatal nostru" si chiar sa faca o traducere comuna a Bibliei in romana aprobata de Conferinta episcopilor catolici si de Sinodul ortodox.

Trimis de: caa pe 19 May 2004, 10:11 AM

Trimis de: IO pe 19 May 2004, 10:47 AM

DE CE ce?

Trimis de: Inorog pe 19 May 2004, 11:40 AM

"Bucura-te Marie, cea plina de har ! Domnul este cu tine.
Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul trupului tau, Isus !

Sfanta Marie, mama lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii,
Acum si-n ora mortii noastre. Amin."


Mult timp (in tinerete) nu am inteles cum sta treaba cu ora mortii noastre.
Acum stiu ca este un moment deosebit pentru noi toti. In putinele cuvinte ale
rugaciunii de mai sus stau de fapt marile adevaruri. Toate sunt puse la locul lor.
Atat primele doua versuri, care sunt spuse de inger, cat si ultimele doua, care
sunt spuse de om. E o rugaciune mare !

Trimis de: caa pe 19 May 2004, 12:46 PM

Trimis de: TriRegnum pe 19 May 2004, 02:13 PM

Multi isi pun intrebarea "De ce?".
Un raspuns ar fi deoarece prin acest rau vrea sa ne incerce credinta, prin raul pe care il acceptam ne exersam vointa, credinta, speranta si iubirea. Tot raul e spre un bine, diavolul e ca un pedagog fara de care nu s-ar putea face selectia intre oamenii buni si cei rai.
Poate ca daca Dumnezeu il fereste pe om de un rau, acesta va da de unul si mai mare.
Totul e spre mantuire si nu trebuie privit ca o tortura, ci ca un test care trebuie sa-l promovezi pentru a ajunge la desavarsire.

Trimis de: caa pe 19 May 2004, 03:18 PM

Trimis de: TriRegnum pe 19 May 2004, 03:28 PM

E greu sa explicam aceste lucruri deoarece nu-L putem intelege in totalitate pe Dumnezeu.
Citatul era personal, desi multi preoti sunt de-acrod cu el; eu tind sa cred ca raul il atragem noi prin neascultarea noastra, fiecare om e pacatos si pentru pacatele noastre ne primim pedeapsa vremelnica pe pamant sau in Purgator.

Trimis de: Dark Angel pe 19 May 2004, 03:35 PM

Rugaciunea

Rugaciunile mele sunt simple, cred ca Dumnezeu le aude si le-ntelege si pe acestea.
Nu-mi place sa recit texte(rugaciuni in acest caz) invatate pe de rost, desi trebuie sa recunosc ca unele sunt creatii de exceptie.

Trimis de: caa pe 19 May 2004, 03:57 PM

Trimis de: Clopotel pe 23 May 2004, 12:52 PM

Dragii mei, o sa scriu o rugaciune tare frumoasa si tare puternica. Imi cer scuze ca este prea lunga rugaciunea, dar si pacatele noastre sunt multe . Va rog deci sa o cititi cu luare aminte..... Doamne ajuta!

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, CU MULTĂ UMILINŢĂ ŞI CERERE
A SFÂNTULUI IOAN DAMASCHIN
Îndurate şi mult milostive Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă înainte de sfârşitul meu, căci ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă în faţa întregii zidiri, când toate faptele mele cele necurate şi spurcate vor fi descoperite, pentru că sunt de neiertat şi nevrednice de iertare, covârşind cu mulţimea lor nisipul mării, de aceea nici nu îndrăznesc, Stăpâne, să cer iertarea lor.
Mai mult decât toţi oamenii Ti-am greşit Ţie. Mai mult decât curvarul am vieţuit. Mai mult decât cel dator cu zece mii de talanţi m-am făcut dator Ţie. Mai mult decât vameşul rău am vămuit.
Mai mult decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât. Mai mult decât curva eu, iubitorul de curvie, am curvit. Mai mult decât ninivitenii fără de pocăinţă am greşit. Mai mult decât Manase „fărădelegiie mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine" şi m-am chinuit şi m-am gârbovit până în sfârşit. Pe Duhul Tău cel Sfânt L-am mâniat. Poruncile Tale nu le-am ascultat. Avuţia Ta am risipit-o. Harul Tău l-am întinat. Arvuna pe care mi-ai dat-o mie întru fărădelegi am cheltuit-o. Sufletul meu, cel făcut cu cinste după chipul Tău, l-am spurcat. Vremea pe care mi-ai dat-o mie spre pocăinţă cu vrăjmaşii Tăi am vieţuit-o. Nici o poruncă a Ta nu am păzit. Haina cu care m-ai îmbrăcat cu totul am întinat-o. Făclia cugetării drepte am stins-o. Faţa mea pe care ai strălucit-o, eu am netrebnicit-o întru păcate. Ochii mei pe care i-ai luminat de bunăvoie i-am orbit. Buzele pe care de multe ori le-ai sfinţit cu dumnezeieştile Tale Taine, cu cuvinte de ruşine le-am spurcat.
Ştiu că voi sta înaintea înfricoşatului Tău scaun ca un osândit eu, preaspurcatul. Ştiu că atunci toate cele făptuite de mine vor fi vădite şi nimic nu se va ascunde înaintea Ta. De aceea mă rog Ţie, preaîndurate şi multmilostive, iubitorule de oameni, Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". Nu zic şi „să nu mă cerţi", căci cu neputinţă este faţă de faptele mele, ci doar „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". Voi dobândi aceasta de la Tine dacă nu mă vei certa cu mânia Ta, nici cu iuţimea Ta şi nu vei arăta mânie şi iuţime înaintea îngerilor şi a oamenilor, spre ruşinarea şi ocara mea. Doamne, „nu cu mâina Ta să mă mustri pe mine". Dacă mânia unui împărat trecător nu o poate nimeni suferi, cu cât mai mult nu voi suferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Domnului meu. Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi". Ştiu că tâlharul a cerut si îndată a dobândit iertarea. Ştiu că desfrânata din tot sufletul s-a apropiat de Tine şi a fost iertată. Ştiu că vameşul din adânc a suspinat şi s-a îndreptat. Iar eu, preaticălosul, pe toţi covârşindu-i cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăinţă. Pentru că nu am lacrimi neîncetate, nici mărturisire curată şi adevărată. Nu am suspin din adâncul inimii. Nu am suflet curat. Nu am dragoste după Dumnezeu. Nu am sărăcie duhovnicească. Nu am rugăciune neîncetată. Nu am înfrânare de patimi în trup. Nu am c*răţenie a gândurilor. Nu am voinţa plecată lui Dumnezeu. Deci cu ce chip sau cu ce îndrăzneală voi cere iertare? Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". De multe ori, în biserică umilindu-mă, cad la Tine, dar ieşind afară, îndată mă poticnesc în păcate. De câte ori m-ai miluit, iar eu Te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, iar eu nu m-am întors de la păcat. De câte ori m-ai ridicat, iar eu, poticnindu-mă, iar am căzut. De câte ori m-ai ascultat, dar eu nu Te-am ascultat. De câte ori m-ai chemat, iar eu nu Ţi-am slujit Ţie. De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu Ţi-am mulţumit. De câte ori, când păcătuiam, m-ai rugat ca un bun Părinte şi ca pe un fiu m-ai sărutat şi braţele deschizându-mi-le, mi-ai strigat: "Scoală-te, nu te teme, stai, vino înapoi, nu te cert, nu mă scârbesc de tine, nu te lepăd, nici nu mă împietresc faţă de zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mâinile Mele şi întru care M-am îmbrăcat", pentru care Mi-am vărsat sângele. Nu Mă întorc dinspre oaia Mea cea cuvântătoare care s-a pierdut, dacă vine la Mine. Nu pot să nu-i dau vrednicia dintâi. Nu pot să nu o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi, căci numai pentru ea M-am pogorât pe pământ şi am aprins făclia, adică trupul Meu, şi am măturat casa, si am chemat puterile cereşti prietene să ne veselim pentru găsirea ei".
Deci toate acestea, ca un bun şi iubitor de oameni, mi le-ai dăruit mie, Stăpâne, dar eu, ticălosul, pe toate defăimându-le, în ţara străină şi depărtată a pierzării m-am dus. Ci Tu, Preabunule, întoarce-mă iar şi nu Te iuţi asupra mea, ticălosul, Doamne, nici cu mânia Ta să nu mă mustri, Milostive, ci mai rabdă-mă. Nu Te grăbi să mă tai ca pe smochinul cel neroditor, nici cu porunci să fiu secerat mai înainte de vreme din viaţa aceasta, ci dă-mi viaţa rânduită mai dinainte şi călăuzeşte-mă către pocăinţă, Doamne.
Deci „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Stăpâne, nici cu iuţimea ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, căci neputincios sunt" cu sufletul, neputincios cu gândul, neputincios cu mintea, neputincios cu voinţa. Căci iată mi s-a dus puterea, mi s-a dus vremea, „întru deşertăciune s-au isprăvitzilele mele toate şi sfârşitul a sosit." Ci deschide, deschide, deschide mie, Doamne, cel ce cu nevrednicie bat, şi nu-mi închide uşa milostivirii Tale. Căci dacă vei închide Tu, cine îmi va deschide? Dacă nu mă vei milui Tu, cine îmi va ajuta? Nimeni altul, nimeni, ci numai Tu, Cel din fire milostiv şi îndurător. „Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt", pentru că m-a slăbănogit vrăjmaşul şi neputincios şi zdrobit m-a făcut. Iar cel neputincios şi zdrobit nu poate să se vindece singur. Cel zdrobit nu poate să se vindece singur. Cel zdrobit nu poate să-şi ajute lui însuşi. Deci „mi-luieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt".
„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, s-a tulburat şi s-a zdrobit sufletul meu." Dar cel cu oasele zdrobite nu poate să se scoale şi să caute doctor, nu poate să alerge şi să scape de vrăjmaş. Tu, deci, mă caută, Stăpâne, Cel ce ai venit să cauţi oaia cea pierdută, Tu cercetează-mă pe mine, cel ce am căzut între tâlhari. Căci nu numai mort, ci cu totul mort m-au lăsat. Deci, „vindecă-mă, Doamne, că neputincios sunt" şi putred m-a făcut vrăjmaşul. Iar cel neputincios şi putred este cu totul doborât, este aruncat cu totul, ca un stârv ticălos. El doar cheamă pe doctor, strigă după ajutor, caută împrejur cu ochii, când va veni şi-l va cerceta „Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima" şi „îndreptează pe cei surpaţi" şi „mântuieşte pe cei deznădăjduiţi".
„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte." Tulburare trupească şi sufletească m-a cuprins, Stăpâne, căci în patimi trupeşti am căzut, trupul si sufletul batjocută dracilor le-am făcut. „Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele", cele ce susţin pe omul cel dinlăuntru, adică: credinţa, înţelepciunea, nădejdea, dreptatea, înfrânarea, evlavia, blândeţea, smerita cugetare şi milostivirea. Aceste oase s-au zdrobit, Stăpâne. Deci „vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Căci, iată, văd că a sosit ceasul vieţii mele „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd calea cea lungă şi grea către cele de dincolo şi că nu sunt pregătit pentru dânsele, „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd pe cămătar că îmi cere datoria şi nu-i pot plăti „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd pe diac arătându-mi zapisul şi pe gealaţi că scrâşnesc asupra mea „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Văd mulţi paraşi, iar părtinitori nici unul „şi sufletul meu s-a tulburat foarte". Că m-am umplut cu totul de tulburare şi de întunecare, mă înfiorez şi mă cutremur, mă înfricoşez şi mi se rup cele dinlăuntru şi nu ştiu ce să fac sau cu ce chip să mă arăt Judecătorului meu. Mă întunec, mă tulbur, mă necăjesc, nu mă pricep şi de aceea „sufletul meu s-a tulburat foarte".
„Miluieşte-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte." Vicleanul nu încetează să mă supere, vrăjmaşii nu se opresc luptându-mă, războiul din trup mă îmboldeşte necontenit, gândurile viclene nicidecum nu se astâmpără.
„Şi Tu, Doamne, până când?" Iată, vezi, Doamne, că toate cele ale mele sunt încurcate şi ticăloase. Iată, vezi împotrivirea asupra mea, războiul trupului, cuptorul patimilor şi slăbiciunea puterii sufletului meu. De aceea, Doamne, până când nu Te milostiveşti, până când nu aperi, până când nuTe grăbeşti, până când nu vezi, până când treci cu vederea? Doamne, întru mila Ta mântuieşte-mă. Nu mă trece cu vederea pe mine, nevrednicul, pentru mila Ta. Căci nebăgarea Ta de seamă se face cădere a mea, Stăpâne.
Pentru aceasta „Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte sufletul meu şi mă mântuieşte pentru mila Ta". Ca un îndurător miluieşte-mă. Ca un milostiv îndură-Te. Ca un iubitor de oameni „mântuieşte-mă pentru mila Ta", iar nu pentru faptele mele, căci sunt rele, nu pentru ostenelile mele, căci sunt neputincios, nu pentru gândurile sau cuvintele mele, căci sunt spurcate şi necurate, ci numai pentru mila Ta, mult milostive Doamne, mântuieşte-mă. Iar dacă voieşti să mă judeci, Stăpâne, iată, eu rostesc cel dintâi osânda mea, eu mărturisesc că sunt vrednic de moarte. Deci „mântuieşte-mă pentru mila Ta". La iubirea Ta de oameni scap, Preabunule. Nu am ceva vrednic să-Ti arăt. Milostenie cer, dar să nu-mi ceri preţul ei. Adu-Ti aminte de cuvintele Tale, Doamne, cum „că se pleacă gândul omului cu dinadinsul spre cele rele din tinereţea lui". Si „omul deşertăciunii s-a asemănat si zilelelui ca umbra trec". Şi „nimeni nu este curat de întinăciune". Şi „iată că întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea". Căci „de vei lua aminte la fărădelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne". Pentru aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robului Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrările mele.
Căci de vei milui pe cel vrednic, nimic nu este de mirare. De vei mântui pe cel drept, nu este ceva deosebit „Mântuieşte-mă pe mine pentru mila Ta". Fă asupra mea minunată mila Ta, Doamne. Arată întru mine milostivirea Ta, Stăpâne. Măreşte spre mine iubirea Ta de oameni, Sfinte. Arată peste mine milele Tale cele dintru început, Doamne. „Şi să nu intri la judecată cu robul Tău." Căci de vei voi să te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând eu ce să grăiesc sau ce să răspund. De aceea, „să nu intri la judecată cu robul Tău", şi să nu cântăreşti păcatele mele cu măsura Ta cumplită „ci întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le" şi „mântuieşte-mă pentru mila Ta, Doamne". Şi „mila Ta să-mi urmeze în toate zilele vieţii mele". Să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui ce rău m-am abătut de la Tine, celui ce de-a pururea fug de Tine şi către păcat de-a pururea rău alerg.
Aceasta numai cer, mă rog şi mă cerşesc: „Mântuieşte-mă pentru mila Ta". Mântuieşte-mă mai înainte de a merge la judecăţile cele de dincolo sau, mai adevărat zicând, la chinurile cele de dincolo, unde nu este pocăinţă, nici mărturisire. „Căci zice: în iad cine se va mărturisi Ţie?" Pentru aceea, „mântuieşte-mă pentru mila Ta, că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine, nici în iad cel ce se mărturiseşte Ţie". Că acolo nu este pocăinţă, nu este iertare celor ce nu se pocăiesc şi nu se mărturisesc aici. De aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, care mă pocăiesc Ţie şi mă mărturisesc pentru mila Ta, Doamne, şi nu pentru faptele mele. Căci Tu ai zis, Doamne: „Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă şi oricâte veţi cere, crezând, veţi lua". De aceea, „miluieşte-mă pentru mila Ta", lubitorule de oameni, Stăpâne, ca şi întru mine să se slăvească numele Tău cel preasfânt şi preaproslăvit, DoamneDumnezeul meu, Cel ce pentru mine Te-ai făcut ca mine. Ca şi eu împreună cu toţi sfinţii numărându-mă, să Te slăvesc pe Tine, lisuse Hristoase, preabunule şi iubitorule de oameni Dumnezeul meu, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(Cel care rosteşte această rugăciune în fiecare seară cu umilinţă, dacă ar veni asupra lui înfricoşatul ceas al morţii în noaptea aceea, cu mila lui Dumnezeu se izbăveşte de muncă.)

Trimis de: TriRegnum pe 23 May 2004, 03:04 PM

Omul e om, nu e perfect si din pacate mai uita cate ceva; din cate tin eu minte am uitat sa specific ceva la rugaciunea "Tatal nostru", adica nu stiam cuvantul atunci:
Painea noastra cea de toate zilele = Painea noastra pentru eternitate, pentru a intra in vesnicie, pentru a trai vesnic - nu stiu cum mi-a scapat, ieri mi-am adus aminte la ora de cateheza cand am vorbit putin de acest lucru.

Trimis de: Cinderella pe 23 May 2004, 03:56 PM

As vrea sa va impartasesc si eu o rugaciune sub forma de poezie :


Spala-mi Doamne, gandul
Spala-mi Doamne, viata
Vreau sa fiu curat
Si placut in fata Ta
Numai Tu urci zorii
Si imprastii ceata
Numai Tu esti scutul
Si rasplata mea

Spala-mi Doamne, gandul
Spala-mi Doamne, viata
Ia din mintea mea
Orice gand al celui rau
Fa sa fiu ca Tine
Sa-ti ascult povata
Fa sa pot privi
Mereu in ochii Tai

Spala-mi Doamne, gandul
Spala-mi Doamne, viata
Cand troiene reci
Fac sa-mi para clipa grea
Adu primavara
Si topeste gheata
Ca sa merg mereu
Doar pe calea Ta

Trimis de: Cinderella pe 23 May 2004, 03:59 PM

Si inca una :

L-am rugat pe Dumnezeu
Sa-mi dea putere,
Dar el m-a facut slab
Ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
L-am rugat sa ma ajute
Sa fac fapte mari,
Dar El m-a micsorat
Ca eu sa fac fapte bune.
L-am rugat sa-mi dea bogatia
Ca eu sa fiu fericit,
Dar El m-a facut sarac
Ca eu sa devin intelept.
L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile
Ca eu sa pot gusta viata,
Dar El mi-a dat viata
Ca eu sa pot gusta lucrurile.
Nu am primit nimic
Din ce am cerut,
Dar am primit tot
Ce a fost bun pentru mine.
Impotriva vointei mele
Au fost ascultate rugamintile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvantat.

Trimis de: Inorog pe 24 May 2004, 09:19 AM

>Painea noastra cea de toate zilele = Painea noastra pentru eternitate, pentru a intra in vesnicie, pentru a trai vesnic
>- nu stiu cum mi-a scapat, ieri mi-am adus aminte la ora de cateheza cand am vorbit putin de acest lucru.
________________________________________________

Adevarat. Aceasta este in spiritul invataturii crestine. Asemanator
cu ceea ce a spus Isus samaritencei: "Cine va bea de la mine nu va
inseta in veci"
__________________________________

>Si inca una :

>L-am rugat pe Dumnezeu
>Sa-mi dea putere,
>Dar el m-a facut slab
>Ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
>L-am rugat sa ma ajute
>Sa fac fapte mari,
>Dar El m-a micsorat
>Ca eu sa fac fapte bune.
>L-am rugat sa-mi dea bogatia
>Ca eu sa fiu fericit,
>Dar El m-a facut sarac
>Ca eu sa devin intelept.
>L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile
>Ca eu sa pot gusta viata,
>Dar El mi-a dat viata
>Ca eu sa pot gusta lucrurile.
>Nu am primit nimic
>Din ce am cerut,
>Dar am primit tot
>Ce a fost bun pentru mine.
>Impotriva vointei mele
>Au fost ascultate rugamintile mele.
>Sunt printre oameni
>Un om binecuvantat.
_____________________________________________

Foarte frumos, Cinderella !

Cine a scris-o ?

Trimis de: Cipri pe 24 May 2004, 11:43 AM

Si eu as vrea sa stiu de unde provin rugaciunile citate de Cinderella.

Trimis de: Cipri pe 24 May 2004, 11:57 AM

Rugaciunile Sf.Ioan Damaschinul sunt prezente si in Orologhionul/Breviarul greco-catolic.

Trimis de: Cinderella pe 24 May 2004, 10:29 PM

Inorog si Cipri,

Ma bucur ca v-au placut poeziile ! din pacate, nici eu nu stiu cine sunt autorii. Poeziile le-am primit la randul meu de la doua prietene.

Trimis de: Inorog pe 26 May 2004, 09:53 PM

Iata cateva ganduri despre rugaciune, asternute pe hartie in cartea "Veniti de luati bucurie" de parintele Teofil Paraian capitolul http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/cadru/ruga.htm

"Sfantul Maxim Marturisitorul de pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune"

Trimis de: Inorog pe 27 May 2004, 07:07 AM

Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

(Rugaciune - Mihai Eminescu)

Trimis de: Cipri pe 27 May 2004, 10:08 AM

S-ar putea spune pe buna dreptate ca Eminescu nu era catusi de putin departe de cultul marian.

Trimis de: Inorog pe 27 May 2004, 12:10 PM

Inca una:
______________________________

Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioara ;
O, maica sfânta, pururea fecioara,
În noaptea gândurilor mele vina.

Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina ;
Privirea ta de mila calda, plina,
Înduratoare - asupra mea coboara.

Strain de toti, pierdut în suferinta
adânca a nemicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.

Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele :
Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie !

(Rasai asupra mea - Mihai Eminescu)

Trimis de: Mihai pe 29 May 2004, 12:56 PM

http://media.fx.ro/p_cleopa_nou/mp3/1.treptele_rugaciunii.mp3
http://media.fx.ro/p_cleopa_nou/mp3/3.sfaturi.mp3


Rugaciune a Sfantului Isaac Sirul

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale vindeca patimile mele, cu ranile Tale tamaduieste ranile mele, cu sangele Tau curateste sangele meu si patrunde-mi trupul cu misreasma trupului Tau, celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul ma adapa. Trupul Tau intins pe cruce sa intinda catre Tine mintea mea cea trasa-n jos de catre diavoli. Capul Tau, pe care L-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum preasfanta gura Ta a fagaduit. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Sufletul Tau, pe care L-ai dat Tatalui cand erai pe cruce, sa ma povatuiasca spre Tine prin darul Tau.

Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si nici umilinta care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisus Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, darul Tau. Tatal, Carele mai inainte de veci Te-a nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, nu ma parasi; am iesti de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si intr-ansa se vede stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine in necazuri si in tot felul de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine, nevrednicul, cu darul si cu iubirea Ta de oameni, in vecii vecilor. Amin

Trimis de: Cipri pe 30 May 2004, 02:49 PM

Efrem si Isac Sirul sunt din ce in ce mai cunoscuti in ultima vreme...Trebuie sa.i multumim profesorului Brock( anglican), comunitatii din Bosè si Institutului Pontifical oriental din Roma...

Trimis de: caa pe 31 May 2004, 12:29 PM

Vreau să vă întreb ceva: aţi avut vreodată ocazia ca, în cadrul liturghiei, să vă rugaţi Tatăl Nostru ţinîndu-vă de mînă cu vecinul din dreapta şi cu cel din stînga (mişcare care, repetată de toţi, duce la formarea unui lanţ uman între toţi cei din biserică)?

Dacă nu, vă urez din tot sufletul ca să aveţi (şi voi) parte de o asemenea binecuvîntare!

Trimis de: Cipri pe 31 May 2004, 12:45 PM

Desigur ca am avut ocazia..E superb...

Trimis de: caa pe 2 Jun 2004, 09:56 AM

Era odată un rege obsedat de faptul că toată lumea nu doreşte altceva decît să-i ia puterea. Profitînd de aceasta, sfetnicul lui, care nu-i suferea pe creştini, i-a indus ideea că aceştia sînt de vină pt. toate relele din regat. Turbat de mînie regele a început să-i omoare pe toţi creştinii care-l înconjurau. Într-un tîrziu a ajuns şi la corpul său de paji, la care ţinea mult. I-a chemat la el pe toţi şi a zis: "Cine dintre voi se roagă să treacă în dreapta, lîngă gîde". Într-o atmosferă de groază, se desprinde şeful pajilor, care se duce cu pas ferm şi liniştit în... dreapta. Apoi, unul cîte unul, se mai duc şi alţii, inclusiv fiul gîdelui! "Deci voi sînteţi cei care vă rugaţi. Aveţi de gînd să o ţineţi tot aşa?", zice satrapul. Răspunde şeful corpului de paji: "Da stăpîne, şi ne vom ruga pînă la moarte!". A urmat imediat... execuţia.

Rugaţi-vă neîncetat!

ps: faptele sînt cît se poate de reale; "acţiunea" s-a petrecut undeva în Uganda de azi, în anul 1886(!!). Şeful corpului de paji, un tînăr care nu avea nici 20 de ani, Carol Lwanga pe numele său, împreună cu ceilalţi colegi ai săi, este pomenit mîine, 3 iunie, de biserica romano-catolică...

Trimis de: caa pe 4 Jun 2004, 08:43 AM

Pentru că am hotărît să fac o pauză de han, pentru că aici am "deschis ochii", vreau să închei tot aici:

Doamne, Dumnezeule, îţi mulţumesc că m-ai creat,
M-ai făcut creştin şi m-ai ocrotit pînă în această clipă.
Îţi ofer lucrările mele în această viaţă.
Fă ca ele să rămînă după Sfînta Ta Voinţă
Şi spre mai marea Ta Slavă.
Fereşte-mă de păcat şi de tot răul.
Harul Tău să rămînă întotdeauna
cu mine şi cu toţi cei dragi mie.

Amin.

Trimis de: gio19ro pe 17 Jun 2004, 10:55 PM

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=7132&mode=thread&order=0&thold=0
De cativa ani, intr-un satuc de pe malurile Tarnavei se produce o mare minune: Fecioara Maria coboara timp de cateva minute intre oameni pentru a-i indemna la dragoste si intelegere. Vorbele Sfintei ajung la credinciosi prin vocea maicutei Rozalia Marian.


Fecioara Maria vorbeste Rozaliei
De cativa ani, intr-un satuc de pe malurile Tarnavei se produce o mare minune: Fecioara Maria coboara timp de cateva minute intre oameni pentru a-i indemna la dragoste si intelegere. Vorbele ei sunt rostite prin maica Rozalia Marian, care mai apoi le transmite semenilor cuvintele Fecioarei Maria.


Localnicii spun ca Fecioara si-a indreptat atentia asupra lor in ultimii anii, de cand maica Rozalia, care este oarba, a inceput sa se roage tot mai des si mai puternic pentru semenii ei.


Satul binecuvantat
La Seuca se ajunge pe un drum care leaga Targu-Muresul de Tarnaveni. Imediat la intrarea in localitate, pe un deal mic, sta asezata biserica romano-catolica, masiva si de neclintit. O ulita mica si plina de noroi care duce la casa maicii Rozalia sta sa se rupa sub zecile de masini venite de prin tara si strainatate. Oamenii discuta, pun intrebari, explica, unii in limba romana, altii in limba maghiara sau germana. Toti sunt veniti sa vada miracolul care se savarseste periodic, an de an: aparitia Fecioarei Maria prin vocea si sufletul maicii Rozalia. Cei care au mai fost la Seuca spun ca Dumnezeu a inceput sa faca minuni dupa primele intalniri ale maicii Rozalia cu Fecioara Maria. Maria Tit, din satul Deag, s-a vindecat de cataracta dupa ce s-a spalat pe ochi cu apa sfintita din fantana. Istvan, un baietel din Miercurea Ciuc, s-a pus pe picioare dupa ce suferise ani de zile de o boala ciudata, care nu-l lasa sa se hraneasca decat cu suc de morcovi si legume. In urma cu un an, un taran din satul vecin, Mica, a fost dus pe brate de catre rude, el fiind paralizat. Spre seara, el a plecat pe picioare, bucurandu-se de binefacerile Domnului. “Noi am fost la inceput mai sceptici. Dar ne-am convins ca e adevarat dupa ce Seuca a fost protejata de grindina si inundatii, care s-au abatut asupra satelor vecine“, spune un localnic rusinat oarecum de necredinta.


Lumina lui Dumnezeu
Maica Rozalia sade in casa, cu mainile impreunate pentru rugaciune. O camera mica, vopsita in alb, cu un crucifix pe perete care sta alaturi de o icoana. Un pat, un scaun si cel mai de pret obiect din camaruta: sculptura Fecioarei Maria invesmantata in alb, cu diadema celor 12 stele deasupra capului. Asa a vazut-o maica Rozalia pe Fecioara Maria la prima viziune. Maica Rozalia este nevazatoare, a orbit in urma cu noua ani din cauza diabetului. Incet, ea incearca sa povesteasca cum a inceput totul: “Am orbit in urma cu mai multi ani. Mi-am luat copilul, l-am adormit, iar dimineata, cand m-am desteptat, aveam un val negru peste ochi. M-am speriat foarte tare, insa mai apoi am invatat sa traiesc asa. Am asteptat timp de trei ani, trei ani plini de rugaciuni fierbinti. Dar intr-o noapte am auzit o voce: “Fiica mea, de ce esti trista?”. Prima data am crezut ca este vreo vecina. Mai apoi, ascultand glasul cald si vazand lumina puternica, nepamanteana, am inteles ce se intampla. Nerabdatoare, am intrebat-o cand am sa ma fac bine, cand am sa imi recapat vederea. Mi-a raspuns la fel de cald: “Toate la timpul potrivit, fiica mea”“. Maica Rozalia si-a dat seama mai tarziu ce insemna sa vada din nou. Era vorba de vederea duhovniceasca, de lumina lui Dumnezeu. “Acum, cand am aflat ce inseamna lumina lui Dumnezeu, nu vreau sa renunt la ea. Asa oarba cum sunt ma simt cel mai fericit om de pe pamant. Nu pot sa va descriu ce frumusete vad cateodata, cand ma rog pentru oameni si pentru sanatatea lor. Vad o lumina ovala, plina de culori si stele suprapuse, nuante de curcubeu care parca imi vorbesc despre cel care sta in fata mea.


Mesajul Fecioarei Maria
Pana acum, Fecioara Maria s-a aratat maicii Rozalia de sapte ori, langa fantana sau in biserica catolica. Si, chiar daca se arata credinciosilor maghiari, ea vorbeste intotdeauna in limba romana. Maica Rozalia crede ca si acesta este un semn de dragoste si pretuire pentru semeni. Cu apa sfintita de la fantana s-au vindecat multi oameni de diferite boli: paralizii, cancer, boli de piele, dar si cele ale sufletului. “Totusi, nimic nu se compara cu intamplarea care s-a petrecut acum un an in fata bisericii. Doua femei, una romanca si cealalta unguroaica discutau despre Dumnezeu intr-o a treia limba, amestecata. Ei bine, femeile se intelegeau si chiar se imbratisau, asa cum e firesc sa se intample cand traiesti intru Hristos“, povesteste maica Rozalia.

La Seuca, oamenii vin si din curiozitate sau pentru a afla viitorul ce li se va intampla. Dar maica Rozalia se explica ca nu aceasta este dorinta Fecioarei Maria. Ea nu proroceste viitorul, ci vorbeste despre prezent, despre dragostea intre oameni si cea fata de Dumnezeu. “In loc de a anunta despre catastrofe, Fecioara ne-a dat porunca sa umplem bisericile si sa formam un grup de rugaciune, format din sapte catolici si sapte ortodocsi, pentru a ne fi iertate pacatele si a-i intoarce la credinta pe cei rataciti“, spune maica Rozalia. Parintele Gyorgy Istvan, cel care slujeste biserica romano-catolica din Seuca, e de parere ca trebuie cercetata indelung orice aparitie miraculosa.


Vestea aparitiilor miraculoase a ajuns si la Vatican
“Cutuma noastra este sa cercetam orice aparitie miraculoasa. Oricum, viata si trairile ei m-au convins. La inceput am cerut un semn ceresc, asa cum scrie in carti. Nu a venit, insa am simtit in adancul sufletului ca Rozalia se afla in slujba adevarului. Ea este de nerecunoscut cand vorbeste cu Fecioara Maria. E plina de bucurie, de lumina, de intelepciune. Este limpede ca nu vorbeste de la ea“, povesteste preotul. Trebuie spus ca vestea aparitiilor miraculoase de la Seuca a ajuns si la Vatican, acolo unde cardinalul Ratzinger s-a interesat personal de Rozalia.

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=7132&mode=thread&order=0&thold=0

AM editat numele Cardinalului Joseph Ratzinger (cu R la sfarsit,era cu N)

Trimis de: TriRegnum pe 17 Jun 2004, 11:12 PM

Si eu sunt sceptic in rice aparitie miraculoasa; o femeie din parohie de aici de unde sunt eu, a fost la Seuca atunci cand a avut loc aparitia si mi-a spus ca a fost o atmosfera minunata, intr-adevar plina de Duh Sfant, iar soarele nu mai era orbitor, ci da o "lumina sfanta, binecuvantata, astfel cate puteai uita la el fara sa te doara ochii, se invartea si in jurul lui erau culor ca ale curcubeului" imi spune ea la intoarcere.

Asteptam verdictul Bisericii, a Sfantului Scaun Apostolic.

Trimis de: gio19ro pe 18 Jun 2004, 12:46 AM

Pe mine nu ma intereseaza verdictul Bisericii. Biserica a facut o imensitate de prostii in trecut, asa ca e f probabil sa mai faca si alte greseli.
Dumnezeu nu este circumscris Bisericii, indiferent de "verdict".

Trimis de: caa pe 18 Jun 2004, 10:51 AM

Care este legătura dintre acest topic şi relatarea despre maica Rozalia nu a fost subliniată îndeajuns de bine în aşa fel încît să ajungă şi la înţelegerea celor mai greoi la minte, ca mine de exemplu...

Sorry...

Trimis de: gio19ro pe 18 Jun 2004, 11:11 AM

"Incet, ea incearca sa povesteasca cum a inceput totul: “Am orbit in urma cu mai multi ani. Mi-am luat copilul, l-am adormit, iar dimineata, cand m-am desteptat, aveam un val negru peste ochi. M-am speriat foarte tare, insa mai apoi am invatat sa traiesc asa. Am asteptat timp de trei ani, trei ani plini de rugaciuni fierbinti. Dar intr-o noapte am auzit o voce: “Fiica mea, de ce esti trista?”. Prima data am crezut ca este vreo vecina. "

Pricipit?

Trimis de: barbi pe 18 Jun 2004, 12:35 PM

o poezie in forma de rugaciune scrisa de profu` meu de limba si literatura romana

In locul tau la judecata
Sa fiu,pacatele ma latra..
Si toti cu mana ma arata,
Hulit mereu..Batut cu piatra

Si ranile ce le-ai avut
Cand rastingitu-te-au pe cruce,
Sa mi le dai cu imprumut -
Macar acum sa le pot duce..

Trimis de: Clopotel pe 2 Jul 2004, 05:51 PM

Doamne, da-mi cuget bun. Doamne, da-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilinta. Doamne, da-mi cuget sa-mi marturisesc toate pacatele mele.
Doamne, da-mi smerenie si curatie si ascultare. Doamne, da-mi rabdare, voie nebiruita si blandete. Doamne, sadeste intru mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea.
Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta. Doamne, apara-ma de oamenii galcevitori, de diavoli si de patimile trupesti si toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, stiu ca faci precum vrei Tu, deci sa fie si intru mine, pacatosul, voia Ta; ca binecuvantat esti in veci. Amin!
Doamne, eu ca un om am gresit, iar tu ca un Dumnezeu indurator, ma miluieste, vazand neputinta sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta in ajutorul meu, ca sa proslavesc Preasfant Numele Tau. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-ma pe mine, robul Tau in Cartea Vietii si-mi daruieste sfarsit bun.

Mi se intampla uneori ca anumite rugaciuni, sa-mi vina asa deodata in minte. Nu pot sa spun ca din prea multe repetari ale lor, dar simt nevoia sa le rostesc in gand. Cele de mai sus sunt o parte din ele.

Doamne ajuta!

Trimis de: caa pe 3 Jul 2004, 10:36 AM

Să te ajute Dumnezeu!

Au legătură aceste invocaţii cu Sfîntul Ioan Gură-de-Aur?

Trimis de: TriRegnum pe 3 Jul 2004, 08:24 PM

Rugaciunea sfântului Francisc de Assisi

R: Doamne, fa din mine un instrument al pacii Tale! ***

Unde este ura, eu sa aduc iubire,
Unde este ofensa, eu sa aduc iertare.
Unde-i învrajbire, eu s-aduc unire,
Unde-i ratacire, eu s-aduc adevarul,
Unde-i îndoiala, eu s-aduc credinta.
Unde-i deznadejde, eu s-aduc speranta.
Unde-i întuneric, eu s-aduc lumina,
Unde-i întristare, eu s-aduc bucurie.
O, Doamne, fa ca eu sa caut nu atât sa fiu mângaiat, cât sa-i mângâi eu pe altii;
O, Doamne, fa ca eu sa caut nu atât sa fiu înteles, cât sa-i înteleg eu pe altii;
O, Doamne, fa ca eu sa caut nu atât sa fiu iubit, cât sa-i iubesc eu pe altii.
Caci, daruind, primim,
Uitându-ne pe noi, ne gasim,
Iertând, suntem iertati;
Murind, înviem pentru viata eterna.
Amin!


*** cand se canta se adauga dupa fiecare vers.

Trimis de: Clopotel pe 4 Jul 2004, 11:57 AM

Draga XCross,

Trimis de: Clopotel pe 4 Jul 2004, 12:18 PM

Fratii mei,
Inca am proaspat in mine un lucru ce a spus astazi parintele la Sfanta Liturghie:
"Doar simplul fapt ca Il recunoasteti pe Mantuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, nu va aduce mantuirea. Si diavolii stiu ca El este Fiul lui Dumnezeu si se tem de El, dar Il urasc si fac totul impotriva Lui. De aceea voi, credinciosilor, iubiti pe Domnul Iisus Hristos, mai presus de orice pe lumea asta, faceti intocmai voia Lui si rugati-va neincetat la Dansul. Si atunci, bunul Dumnezeu, se va milostivi de noi, si ne va primi in Imparatia Lui."
Amin!

Doamne ajuta!

Trimis de: caa pe 8 Jul 2004, 08:26 AM

Păi, bineînţeles, Clopoţel că facem tot ce putem să-l iubim pe Domnul nostru Isus Cristos, că altceva ce avem mai bun de făcut!

Rugăciunea Sf Francisc "circulă prin venele" oricărui catolic, este durerea şi bucuria noastră. Moaştele Sf Anton au fost primite pe fondul cîntării acestei minunate rugăciuni. Iar cîntarea - rugăciune făcută de doua ori - măreşte frumuseţea şi profunda religiozitate a rugăciunii Sf Francisc.

Trimis de: TriRegnum pe 24 Jul 2004, 02:29 PM

AD SS SACRAMENTI Benedictionem Hymnus


Tantum ergo Sacramentum Veneremur cernui:
Et antiquum documentum Novo cedat ritui:
Præstet fides supplementum Sensum defectui.

Genitori, Genitoque Laus et jubilatio,
Salus, honor, vortus quoque Sit et benedictio:
Procedenti ab utroque Compar sit laudatio. Amen

P: Panem de coelo præstitisti eis.
C: Omne delectamentum in se habentem.

Oremus:
Deus, qui nobis sub Sacramento miriabili passionis tuæ memoriam reliquisti: tribue quæsumus, ita nos Corporis et Sanguinis tui sacra mysteria venerari; ut redemptionis tuæ fructum in nobis jugiter sentiamus. Qui vivis et regnas in sæcula sæculorum. Amen.

Trimis de: TriRegnum pe 24 Jul 2004, 04:31 PM

Mărire s-aducem cu toată iubirea
Lui Petru şi Pavel, Apostoli slăviţi.
Ei sunt fondatorii Bisericii Romei;
Părinţi ai credinţei şi stâlpi neclintiţi.

Refren:
Petru şi Pavel, Sfinţi preafericiţi,
Cu îndurare să ne ocrotiţi.

Crstos îl alege pe Simon pescarul
Şi Petru-l numeşte, în apostolat.
Pe Pavel din duşman îl schimbă-n prieten
Şi-l face Apostol cu zel înfocat.

Cu dragoste mare ei merg după Domnul,
Şi îl proclamă Fiu Dumnezeiesc;
Iar El drept răsplată în slavă-i ridică
În viaţa aceasta şi-n Raiul ceresc.

Pe Petru zideşte Biserica toată
Şi cheile sfinte i le-a-ncredinţat.
Doctor între neamuri pe Pavel îl face
Şi vas îl alege de har minunat.

Pe Petru îl pune "Păstor negreşelnic",
În veci să nu fie de iad biruit.
Şi lui, ca la Capul văzut de pe lume
Întreaga Sa turmă i-o dă de păzit.

Pe Pavel îl scapă din mii de primejdii,
Şi-l duce să vadă al treilea cer.
Lucrează şi Pavel la fel ca şi Petru
Fălindu-se numai cu-al crucii mister.

În Roma îşi pune Catedra sa Petru,
Columna luminii ca suprem Păstor;
Aici strâns în lanţuri, vesteşte şi Pavel
Nădejdea adusă de Mântuitor.

Prin glas şi prin carte ei predică crucea
Şi focul iubirii aprins de Cristos;
Biserica creşte în inimă-n suflet,
Sfinţind prin credinţă pe cel păcătos.

Neron împăratul în temniţă-i puse,
Pe urmă la moarte crud i-a osândit.
Şi Pavel îşi dase sub sabie capul,
Iar Petru pe cruce muri răstignit.

Prin sfântul lor sânge dat pentru credinţă
Biserica-mbracă un falnic veşmânt,
Iar Roma întinde ca mândră Regină
Al dragostei sceptru pe-ntregul pământ.

Măriţi fiţi de-a pururi, Apostoli puternici,
Biserica sfântă voi s-o ocrotiţi.
Aduceţi la turmă, cu Petru la cârmă,
Pe cei ce-n erezii mai stau rătăciţi.

Trimis de: caa pe 6 Aug 2004, 09:45 AM

Ce mult poate face şi ce frumos sună un simplu "Doamne miluieşte!" spus de un om care vrea ceva de la Dumnezeu!

Trimis de: bubu pe 6 Aug 2004, 09:05 PM

Mie imi place cel mai mult intr-o rugaciune faptul ca legatura intre Dumnezeu si mine se face instantaneu.Totul depinde de mine.Dumnezeu stie cel mai bine de ce avem nevoie inainte ca noi sa-i cerem.Nu cuvintele pe care le folosesti conteaza, nu felul cum te rogi, nu cantitatea mesajului, nu calitatea lui, nu rugaciunile tip, invatate din carti de rugaciune, ci faptul ca iti deschizi inima si Dumnezeu patrunde in tine asta conteaza si este placut lui dumnezeu(nu faptul ca eu am scris cu d mic acum).Legatura cu Dumnezeu are loc in inima ta si cuvintele sint de prisos.

Trimis de: caa pe 7 Aug 2004, 08:14 AM

Eşti un om deosebit bubu! Şi dacă legătura se face instantaneu, aşa cum zici, eşti şi iubit...

Trimis de: bubu pe 7 Aug 2004, 10:49 AM

Sa nu uitam ca bunatatea vine de la Dumnezeu "...ca sa nu se laude nimeni".
Am si eu coborisurile mele(destule) cu care ma lupt, incerc sa tin capul sus si asta se face numai prin rugaciune.Legatura cu Dumnezeu.Cind te indepartezi de El, incepe coborisul cu necazurile lui, cind esti aproape radiezi de fericire, esti totul numai un zimbet.

Trimis de: caa pe 12 Aug 2004, 08:04 AM

Cuvintele Domnului, în psalmul 31:

Te voi face înţelept şi te voi călăuzi
pe calea pe care vei merge.
Voi aţinti ochiul Meu asupra ta.

Nu fiţi asemenea calului şi al catîrului, lipsiţi de pricepere,
ale căror fălci le strîngi cu zăbală şi cu frîu,
altfel nu vin după tine...

Apropo de stilul exprimării, îmi vin în minte cuvintele unui forumist: "genial şi simplu, ca tot ce-i genial!"

Aşa e!

Trimis de: clara04 pe 31 Aug 2004, 10:22 PM

Mi se pare ca cea mai frumoasa rugaciune vine din inima, si cred ca mai curand dintr-o inima smerita. Restul... sunt cuvinte, sunt un soi de invelis (dar sigur, ne place ca si invelisul cadoului sa fie frumos, nu doar cadoul).

Fiind intr-un cor bisericesc, stiu multe rugaciuni pe muzica. Uneori sunt ca o alifie sufleteasca sa mi le amintesc si mi-e mai usor sa le repet (pe cat am timp). Si am citit si ca unii pustnici recomandau ca atunci cand rugaciunile rostite devin prea aspre, sa se intercaleze cu cantarea de psalmi, pentru a indulci inima.

Trimis de: TriRegnum pe 2 Sep 2004, 01:46 PM

Din discutiile mele cu un preot ortodox am inteles ca e pacat sa spui o rugaciune necitita, venita din inima pentru ca e riscut sa incalci "sfintele canoane", eu i-am spus ca Dumnezeu nu sta cu canoanele in fata sa verifice daca ortodoxul greseste vreun canon, ci rugaciunea din suflet e mult mai primita, insa si-a mentinut parerea.

Trimis de: contraste pe 2 Sep 2004, 01:57 PM

TRI, spunei Sfintiei sale preotul ortodox, ca profund religios ma indoiesc ca Badea Cartan care a mers pe jos pana la Viena ca sa-si afle dreptatea nu s-ar fi rugat la Dumnezeu. Dar s-a rugat in simplitatea sa, de om sarman si urgisit, dar mandru, care stia ce da - si din suflet, si pentru care a primit masura. Indeplinirea dreptatii.
In Evul Mediu, cine stia de doctrina? Cei care aveau bani sau bucuria de a servi pe langa manastiri, care au fost adevarate centre culturale. Ceilalti nu se rugau? Ba da, ba chiar la multi Dumnezeu le-a ascultat rugile, asa nedogmatice, marturie fiindu-le chivoturile si mainile din aur si argint, sub care stau scrise multumirile celor mai putin instariti si ctitoriile marete ale celorlalti.
Stefan cel Mare credeti ca dupa 45 ani de Domnie si 47 de lacase de cult ortodox o fi fost refuzat - in indeplinirea rugilor Marieie Sale? Intre doua batalii si o ridicare de biserici alternata cu cararile mandrelor, nu cred ca prea mare timp avea sa silabiseasca la opait sau lumanare de seu in dosul sparturii acoperita cu besica - DOGMA.
Asta e o gaselnita de moment, aceasta dogma dogmatica, ca tot e la moda prin facultatile de profil.

Trimis de: TriRegnum pe 2 Sep 2004, 03:18 PM

I-am spus, dar nu a vrut sa inteleaga asa ca l-am lasat in pace. I-am dat un exemplu mic: relatia om-Dumnezeu e o relatie fiu-Tata. Asa cum un tata il intelege pe copilasul sau de 5 ani care nu cunoaste gramatica, la fel si Dumnezeu intelege si asculta toate rugaciunile si celor care nu stiu foarte bine dogmele.

Trimis de: noi pe 2 Sep 2004, 06:20 PM

"Din discutiile mele cu un preot ortodox am inteles ca e pacat sa spui o rugaciune necitita"

Poti sa fii mai explicit despre ce anume era vorba..pentru ca eu banuiesc ca nu e chiar asa cum prezinti tu situatia....Este ca si cum mi-ai spune ca un preot ortodox nu se roaga pe drum, sau inainte de a sta la masa...decat daca citeste din carte..etc..

Contraste cred ca te-ai aruncat prea repede...sunt sigur ca e vorba de un anumit context...toti preotii ies in fata altarului si spun Tatal Nostru impreuna cu toata Biserica fara sa citeasca rugaciunea

Calugarii care zic "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine pacatosul!"

Cum ramane cu rugaciunea inimiii?

Numai bine!

Trimis de: TriRegnum pe 2 Sep 2004, 09:23 PM

noi

Trimis de: clara04 pe 2 Sep 2004, 10:15 PM

Putem sa mai adaugam si Pelerinul rus la exemplele voastre.

E posibil insa sa te poti ruga si gresit. De pilda: Doamne, da lui cutare dupa inima lui. Sau: Doamne, pedepseste pe cutare, ca mi-a facut rau. Sunt rugaciuni pe care Dumnezeu nu le primeste si ma tem ca sunt si unele care se pot intoarce impotriva noastra. Cum e chiar Tatal nostru, in care spunem 'si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri'. Ca daca nu iertam gresitilor nostri, cum mai putem spune rugaciunea asta fara sa ne bagam pe noi insine la pedeapsa?

Deci se recomanda intr-o prima faza rugaciunile din carti, pentru ca ele sunt deja experimentate de Sfinti, si chiar traite de ei. Sunt, daca vreti, garantate. Plus de asta sunt si foarte frumoase, asa de frumoase cum noi poate nu ne-am gandi sa le facem.

TriRegnum, te referi la canoane ale rugaciunii... Poate tu nu iti dai seama, dar cand ii spui cuiva care nu are chiar o traire intensa a credintei de canoane, acela se si gandeste sa se lase de asta. De multe ori lumea considera canoanele ca pe o pedeapsa (si de multe ori, cred, se considera prin asta si nedreptatiti sau pedepsiti peste putere - vezi undeva discutiile care se purtau pe marginea unui sondaj despre Spovedanie, de la Han). Deci, hai sa nu le zicem canoane, si sa le luam mai degraba ca pe niste posibilitati de rugaciune care sunt mai placute lui Dumnezeu, validate de Sfinti, niste persoane cu o traire mai curata decat a noastra.

Insa cred ca Dumnezeu primeste si rugaciunea din inima. Cum se spune in Psalmul 50, 'inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi'. Adica sunt momente cand efectiv iti vine sa te adresezi direct lui Dumnezeu si cred ca asta nu trebuie impiedicat cu nimic, daca vine din curatia inimii, si nu din patima sau din razvratire.

Trimis de: IO pe 2 Sep 2004, 10:31 PM

TriRegnum si noi

In treptele superioare ale rugaciunii, nu mai poti articula nici un cuvant. Nu mai poti exprima nimic - singurul cuvant pe care-l mai poti simti este un fel de "Doamne Dumnezeule!" icnit din toata fiinta (cei care au practica in domeniul rugaciunii poate vor intelege ce vreau sa spun... cuvintele reusesc cu greu sa exprime...) Nu mai ai decat o unica senzatie de contopire cu Divinitatea, in care te topesti ca o picatura de amar intr-un Ocean de Iubire.

Daca stii sa te rogi (acest lucru e cel mai important), nu prea conteaza daca reciti rugaciuni dintr-o carte, daca le stii pe dinafara sau daca folosesti cuvintele tale. Tot acolo ajungi.

Trimis de: TriRegnum pe 2 Sep 2004, 10:41 PM

Trimis de: Clopotel pe 3 Sep 2004, 08:29 AM

Draga TriRegnum,

Trimis de: TriRegnum pe 3 Sep 2004, 10:38 AM

Acest preot m-s socat putin, insa am vorbit si cu altii care nu sunt de-acord; exista fel de fel de pareri asa cum mereu au existat, chiar si Sfintii Parinti au avut pareri personale pe care insa nu le-au impus (spre ex: un martir pentru Cristos nebotezat daca moare ajunge in iad, la fel ca orice persoana nebotezata, ea urmand a fi botezata la sfarsitul lumii si altele).

Trimis de: IO pe 3 Sep 2004, 11:14 AM

Un martir pentru Hristos e precedat in general de particula "sfant".

Sfintii (Martiri) ajung in Rai.

Botezati sau nu.

Trimis de: TriRegnum pe 3 Sep 2004, 11:42 AM

Trimis de: noi pe 3 Sep 2004, 01:47 PM

TriRegnum nu am vrut sa spun ca minti ci ca doar ai prezentat denaturat problema...multi au inteles de la tine despre calugarul acela ca sustinea ca trebuie sa te rogi doar citind din carte.

Dupa aia ai revenit cu precizari si ai spus: calugarul sustinea ca e bine sa te rogi doar cu rugaciuni prescrise (indiferect daca sunt citite sau spuse pe de rost) care e cu totul altceva si dintr-un anume punct de vedere poate fi adevarat.

Ca sa fiu mai explicit unii calugari aleg o ascultare dura..adica sa isi alunge orice gand, orice initiativa personala..o lepadare de sine totala..si atunci aleg ca pana si rugaciunile sa nu fie cu cuvintele lor, nici cu gandurile lor pentru a nu putea zice despre ei insisi nici macar ca se roaga..

Martirii nu mor nebotezati..se boteaza automat cu botezul sangelui

Numai bine!

Trimis de: TriRegnum pe 3 Sep 2004, 02:48 PM

Da, noi am recitit si am vazut ca m-am exprimat rau...imi pare rau daca sunt uneori mai rece sau nu sunt cum trebuie, sunt intr-o perioada in care ma simt rau...se mai intampla.

Trimis de: clara04 pe 9 Sep 2004, 08:40 PM

Avand doctoria pocaintei, suflete al meu, apropie-te, lacrimand cu suspine si strigand catre Doctorul sufletelor si al trupurilor: Scapa-ma, Iubitorule de oameni, de greselile mele si ma numara cu pacatoasa, cu talharul si cu cel desfranat si-mi daruieste, Dumnezeule, iertare pacatelor mele si ma mantuieste!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pocainta vamesului n-am ravnit-o si lacrimile pacatoasei nu le-am castigat, ca din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea indreptare; dar, cu milostivirea Ta, mantuieste-ma, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni!

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Preacurata Fecioara, de Dumnezeu Nascatoare, roaga pe Fiul tau impreuna cu Puterile cele de sus, ca sa ne daruiasca iertare de pacate mai inainte de sfarsit si mare mila!


Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricacioasa a cunostintei Dumnezeirii Tale si deschide ochii sufletului nostru spre cunoasterea evanghelicestilor Tale propovaduiri; pune intru noi si frica fericitelor Tale porunci, ca astfel calcand cu totul poftele trupesti, viata duhovniceasca sa petrecem, cugetand si facand toate cele ce sunt placute Tie. Ca tu esti luminarea, si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Trimis de: TriRegnum pe 11 Sep 2004, 06:18 PM

Iata o rugaciune (un imn) ce se canta la Calea Sfintei Cruci din Postul Mare (ar fi bine sa meditati fiecare strofa si sa va ganditi la statiunea Crucii corespunzatoare):


Isuse cel drept si sfant
Ce-ai gresit Tu pe pamant,
Ca te vad de maini legat
Si la moarte judecat?

O Isuse, preaiubit,
Eu Te vad azi osandit,
Pentru-a mele faradelegi,
Precum si ale lumii-ntregi.

Crucea umerii Ti-i frange,
Ranile-s pline de sange.
Dar mai crancena durere
Iti fac pacatele mele.

Isuse, iti cer iertare,
Da-mi cainta si-ndreptae,
Ca sa plang al meu pacat,
Si sa nu mor ne-ndreptat.

O Fecioara-ndurerata,
Maica binecuvantata,
Primeste-ma si pe mine,
Sa plang pe Isus cu tine.

Sa plang pacatele mele
Ce te-au cufundat in jale.
Ca pe Fiul tau iubit,
Asa crunt L-au chinuit.

Cand puterile-si slabira,
Pe Simeon il silira
Sa-Ti ajute a purta,
Doamne, crucea Ta cea grea.

O, Isuse, pentru TIne,
Ajuta-voi pe oricine
Crucea vietii a purta,
Soarta grea voi usura.

Recaderea in pacate
Mult Te doare, Indurate,
Si-Ti face crucea grea,
Parca cazi din nou sub ea.

O, Isuse ma-ntareste
De caderi noi ma fereste,
Ca sa stau pan-la mormant,
Tot in harul Tau cel sfant.

Cine oare nu va plange,
Vazandu-Te-n rani si sange,
Si catre moarte mergand,
Fara glas, ca un miel bland.

O, Isuse da-mi durere,
Sa palng chinurile-Ti grele,
Si sa plang al meu pacat,
Pan-a nu fi judecat.

Sub a crucii grea povara,
Isus cade a treia oara.
Pentru-ale noastre caderi
In pacate si greseli.

Isuse, mult indurate,
Da-mi iertare de pacate
Si canon da-mi pe pamant,
Pana nu plec in mormant.

Popor crunt si ne-ndurat,
Pe Isus L-ai dezbracat.
Lui Mesia cel dorit,
Rusinari i-ai pregatit.

Isuse, Mire ceresc,
Ajuta-ma sa ma feresc
De ganduri, vorbe spurcate,
De fapte nerusinate.

Isus e pe lemn culcat,
Cuiele-n palmi ii strabat.
Sangele Lui preasfant
Curge parau pe pamant.

Am gresit, Isuse bune,
Iar Tu suferi pentru mine.
Da-mi sa plang al meu pacat,
Caci eu sunt cel vinovat.

Isuse preaindurat,
Trei ore pe cruce-ai stat;
Trei ore Te-ai chinuit,
Pana moartea Ti-a sosit.

Eu deplang a Ta durere,
Iti plang chinurile grele,
Dar deplang si-al meu pacat,
Ce moartea Ti-a cauzat.

Cand Isuse ai murit,
Maica Sfanta te-a jelit;
Cu-ale ei lacrimi Te-a spalat,
Si in giulgi Te-a infasurat.

Maica plina d-ndurare,
Fa sa dobandim iertare
De la Fiul tau preasfant,
Pana suntem pe pamant.

Cand sufletul Ti L-ai dat,
Soarele s-a-ntunecat,
Luna s-a cutremurat,
Pietrele s-au despicat.

Iar cand soarele-a apus,
In mormant, Doamne, Te-au pus.
Acolo zaci ingropat
Pentru-al meu mare pacat.

Doamne noi cu intristare
Plangem durerile Tale,
Cate-n lume le-ai purtat,
Pana ne-ai rascumparat.

Isuse mult indurate,
Chinuit pentru pacate,
Iarta-i pe toti cei gresiti
Si ne fa-n veci fericiti.

Amin!

Trimis de: clara04 pe 11 Sep 2004, 10:10 PM

Un mesaj - ecou :


Sfintele Taine

Iata Domnul iar S-a rastignit,
Iata Mielul iarasi S-a jertfit,
Trup si Sange se amesteca-n pahar,
E Golgota masa Sfantului Altar.

Din potirul binecuvantat,
Si din trupul cel insulitat,
Curge scumpul sange - har mantuitor,
Viata daruind intregului popor.

Voi, ce care sunteti insetati,
Si izvor de apa nu aflati,
Haideti toti si setea voastr-o potoliti,
Scumpul Sange ale jertfei, astazi Il primiti.

Voi, cei care mult ati flamanzit,
Cei ce-n lume hrana n-ati gasit,
Pentru voi azi se jertfeste Mielul Sfant,
Painea vietii astazi pentru voi s-a frant.

Din potirul sfant si luminos,
Cand primim in taina pe Hristos,
Insisi sfintii cei din slava jinduiesc,
Fericirea celor ce se impartasesc.

(Zorica Latcu - Teodosia)

Trimis de: Clopotel pe 14 Sep 2004, 09:09 AM

Rugaciunea Sfantului Serafim de Sarov transmisa staretului Sampson in vis, in 1928.

Atotmilostiva /
Stapana mea /
Nascatoare de Dumnezeu / Marie /
Maica Domnului /
Singura si neindoielnica
Mea Nadejde /
Nu te scarbi de mine /
Nu ma departa / nu ma parasi /
Apara-ma / mijloceste /
Auzi-ma / vezi-ma /
Stapana / ajuta-ma /
Iarta-ma / iarta-ma /
Preacurata /

 s_serafim_sarov1.gif ( 91.16K ) : 34

Trimis de: clara04 pe 14 Sep 2004, 10:12 PM

Rugaciune de cerere catre Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare, facere a lui Pavel Monahul din Manastirea Facatoarei de bine (care se citeste la Pavecernita Mare)

Nepatata, neintinata, nespurcata, fara prihana, curata Fecioara, a lui Dumnezeu Mireasa; Stapana, care pe Dumnezeu-Cuvantul cu oamenii, prin preaslavita nasterea ta, L-ai unit si firea cea lepadata a neamului nostru cu cele ceresti ai impreunat-o; ceea ce esti singura nadejdea celor fara de nadejde si celor biruiti ajutatoare; gata folositoare celor ce alearga la tine, si tuturor crestinilor scapare. Nu te scarbi de mine, cel pacatos si intinat, care cu urate ganduri si cu cuvinte si cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am facut; ci, ca ceea ce esti Maica iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni, milostiveste-te spre mine, pacatosul si intinatul, si primeste jrugaciunea mea, ce se aduce tie din buze necurate; iar pe Fiul tau si Stapanul nostru si Domnul, cu indraznirea ta, ca o Maica, cuprinzand, roaga-L sa-mi deschida si mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunatatii Sale. Si trecand toate greselile mele cele nenumarate, sa ma intoarca la pocainta si lucrator poruncilor Sale iscusit sa ma arate. Si fii langa mine pururea ca o milostiva, milosarda si iubitoare de bine. Intru aceasta viata de acum, calda folositoare si ajutatoare; navalirile potrivnicilor oprindu-le si la pocainta indreptandu-ma. Si in vremea iesirii mele, ticalosul meu suflet pazindu-l si intunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le. Si in ziua infricosatoarei judecati de munca cea vesnica izbavindu-ma si slavei celei negraite a Fiului tau si Dumnezeului nostru mostean pe mine aratandu-ma. Pe care sa o si dobandesc, Stapana mea, Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare, prin mijlocirea si sprijinul tau. Cu harul si cu iubirea de oameni a Unuia-Nascut Fiului tau, a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Duhul Lui, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Trimis de: clara04 pe 27 Sep 2004, 09:11 PM

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, a lui Chiril Batranul din Constantinopol


Preasfanta Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos, ceea ce voiesti ca toti oamenii, intru slava unuia nascut Fiului tau intrand, sa te vada pe tine, cea aleasa mai inainte de intemeierea lumii, unealta a mantuirii neamului nostru.

Eu, netrebnicul si necuratul robul tau, te rog pe tine cea mai curata decat soarele si mai cinstita decat ingerii, primeste rugaciunea mea si nu ma lepada pe mine. Caci cer de la cugetarea si asezarea ta cea milostiva si iubitoare de oameni sa te rogi Fiului tau Celui milostiv, ca una ce ai indrazneala, pentru mine, pacatosul, ca sa asculte intinata mea rugaciune pe care cu zdrobire si cu smerenie am facut-o, si sa nu o defaime pentru ca iese din inima spurcata, ci ca un indurat si multmilostiv, prin rugaciunea ta, a Preacuratei Maicii Lui, sa Se plece si, spre mine cautand, sa ma miluiasca si sa-mi ierte mie toate pacatele mele, cate in toata viata mea am nelegiuit.

Asa fa, Doamna mea, Preasfanta Fecioara, iar eu iti voi fi tie dator sa propovaduiesc de-a pururea maririle tale si darul tau cel negrait, ca binecuvantata si cu daruri daruita esti in vecii vecilor. Amin.

Trimis de: TriRegnum pe 28 Sep 2004, 05:19 PM

Toată frumoasă eşti Marie,
Şi prihană strămoşească nu este în tine!
Tu, eşti slava Ierusalimului;
Tu eşti bucuria lui Israel;
Tu eşti cinstea neamului nostru;
Tu eşti mijlocitoarea păcătoşilor.
O, Marie, o, Marie!
Fecioară preaînţeleaptă,
Maică preaîndurată.
Roagă-te pentru noi,
Mijloceşte pentru noi,
La Domnul Isus Cristos!

P. În zămislirea ta Fecioară ai fost neprihănită.
C. Roagă-te pentru noi Tatălui pe al cărui Fiu l-ai născut.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, care prin zămislirea neprihănită a Fecioarei, ai pregătit un lăcaş vrednic Fiului tău, te rugăm ca tu, care prevăzând moartea aceluiaşi Fiu al tău, ai ferit-o de orice prihană, să faci ca noi să ajungem la tine curaţi, prin mijlocirea ei. Prin acelaşi Cristos Domnul nostru. Amin.

Trimis de: clara04 pe 28 Sep 2004, 08:05 PM

Infricosatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorare; cum Cel Preainalt de bunavoie S-a pogorat pana la trup, din pantecele Fecioarei facandu-Se om. Pentru aceasta, pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, credinciosii o marim.

Catre cine altcineva voi scapa, curata? Unde voi alerga de aici si ma voi mantui? Unde ma voi duce? Si pe cine voi afla scapare? Pe cine grabnica folositoare? Pe cine in necazuri ajutatoare? Spre tine insuti nadajduiesc; intru tine singura ma laud si spre tine indraznind, alerg.

Mireasa a lui Dumnezeu, nu este cu putinta a numara maririle tale si a spune adancul cel neurmat al minunilor tale celor mai presus de minte, care pururea sunt desavarsite, celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine si cu credinta ti se inchina, ca unei adevarate Nascatoare de Dumnezeu.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

In cantari de multumita slavesc si cinstesc nemasurata mila si puterea ta cea multa tuturor o marturisesc si facerile tale de bine, pe care le-ai revarsat asupra mea, le propovaduiesc, le marturisesc si cu sufletul si cu inima si cu gandul si cu limba, totdeauna.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Primeste rugaciunea mea cea saracacioasa si plansul si suspinul si lacrimile mele nu le trece cu vederea. Ci ma sprijineste ca o buna si cererile mi le implineste. Ca toate le poti, ca o Maica a Stapanului Dumnezeu, Cel atotputernic, numai de vei cauta spre a mea ticaloasa smerenie.

O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, surpa pe cei ce se lupta cu noi, cu drapta ta cea stapanitoare si atotputernica. Si celor ce sunt in necazuri, le ajuta; pe cei asupriti ii mantuieste si dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le poti, cate le voiesti.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.


Pentru toti te rogi, ceea ce esti buna, care scapa sub mana ta cea puternica. Caci noi, pacatosii, nu avem catre Dumnezeu in nevoi si in necazuri alta mijlocire, cei ce pururea suntem impilati de multe pacate, Maica Dumnezeului Celui Preainalt. Pentru aceea cadem inaintea, ta, sa ne izbavesti pe noi, robii tai, din toare primejdiile.

Pomeni-voi numele Tau, intru tot neamul si neamul.

A tuturor necajitilor bucurie si a asupritilor ocrotitoare, a saracilor hranitoare, a strainilor mangaiere, a celor invaluiti adapostire, a bolnavilor cercetatoare, al celor neputinciori acoperamant si sprijin, toiag al orbilor, tu esti preacurata Maica Dumnezeului Celui Preainalt. Tie ne rugam, grabeste de mantuieste robii tai.

Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita pe poporul tau si casa parintelui tau.

Bucura-te, Fecioara preacurata! Bucura-te sceptru cinstit al Imparatului Hristos! Bucura-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taina! Bucura-te, usa cerului si rugul cel nears! Bucura-te, lumina a toata lumea! Bucura-te, bucuria tuturor! Bucura-te, mantuirea credinciosilor! Bucura-te, aparatoarea si scaparea tuturor credinciosilor, stapana!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucura-te, lauda a toata lumea! Bucura-te, Casa Domnului! Bucura-te, munte umbrit! Bucura-te, grabnica scapare! Bucura-te, ceea ce esti sfesnic de aur! Bucura-te, preacurata, ceea ce esti slava credinciosilor! Bucura-te, Maica lui Hristos Dumnezeu! Bucura-te, rai! Bucura-te, masa cea dumnezeiasca! Bucura-te, Biserica! Bucura-te, nastrapa de aur! Bucura-te, bucuria tuturor!


(cantarea a 9-a din paraclisul Maicii Domnului din Psaltire)

Trimis de: denise pe 16 Oct 2004, 06:38 PM

RUGĂCIUNEA DE LUNI
Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire!
O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toti ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciţi-mă să vă văd la moartea mea, stând în jurul meu şi să duceţi sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Feţei lui Dumnezeu, iar vouă să vă mulţumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce aţi avut pentru mine şi binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.

RUGĂCIUNEA DE MARŢI
Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plîng, să spăl şi să c*răţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpîne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.
Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.

RUGĂCIUNEA DE MIERCURI
Doamne Atotputernice şi Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!
Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale.
Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ţi spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi şi eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ţi fie păcatele... Amin.

RUGĂCIUNEA DE JOI
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.
Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel c*răţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să c*răţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu c*răţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

RUGĂCIUNEA DE VINERI
Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.
Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.
Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vîrtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.
Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.
Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.
O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!
Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA DE SIMBATA
Doamne lisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sint fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormint, Te-ai pogorit in iad cu Sfintul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mintuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai.
Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamiie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi tilhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormint, care a treia zi Te-au vazut inviat din morti si la inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamint la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.
Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: 0, fericiti servitori ai lui Dunmezeu! Nu incetati a va ruga Lui, ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atitea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi Darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta.
Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa cistige iertare, saracii ajutorul, intristatii mingiiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in marirea lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in veci. Amin.

RUGACIUNEA DE DUMINICA
Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapine, cu care ai zidit lumea si ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut si le faci tuturor fapturilor Tale.
Inima mi se bucura si se desfateaza cind stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incit nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Fetze: Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat si Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea.
0, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! 0, Binecuvintat Fiu al lui Dumnezeu, mintuieste-ne de iad! 0, Duhule Sfinte, da-mi Darul si acoperamintul Tau!
Mult indurate Stapine, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentr-u bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele, mai virtos insa pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertator Atotbun si indurat.
Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul, ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamina si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetarea, nici cu cuvintul nici cu fapta intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de-a treia zi si a venirii Duhului Tau Celui Sfint asupra Apostolilor.
Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapine, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica. Amin.

Trimis de: cactus pe 16 Oct 2004, 08:08 PM

@ Denise - imi pare rau ca TriRegnum nu mai este cu noi; ai deschis un subiect si atunci de intreb pe tine; exista cartea, pe care incerc sa o citesc de cate ori am ocazia - se numeste Psaltirea - si acolo sunt catismele - de la 1 la 20. Si, la fiecare catisma, aceasta este insotita de o rugaciune...Iti dau exemplul rugaciunii dupa a noua catisma...Nu te supara, dar un profan, ca mine, nu intelege sensul cuvintelor ...si citez (pag. 129 -
"..."Dupa A Noua Catisma"
Sfinte Dumnezeule,,,,Preasfanta Treime...Tatal nostru...
....
Apoi troparele, glasul al 2 -lea
.....etc. ce sa inteleg...

Acestea sunt inceputuri ale unor implorari (invocari) catre Divinitate (scuza-mi exprimarea - ca nu mi-a venit alta in minte) si dupa aia incepe rugaciunea in sine, bineintzeles dupa citirea psalmilor catsimei ( in acest caz ps. 64 - 69) ???

Exista o explicatie teologica cu implicatii asupra unor proani ca ine ca acestea toate, sa fie citite. Am gasit, toate aceste invocari introductive la acatistul sf. Mina. Acolo eraureproduse in intregime...
Deci...sunt ontrebari ale unui profan care crede. Stiu ca suna a erezie, dar vrea sa stiu si de ce trebuie sa cred astfel si nu altfel. Undeva Mantuitorul a spus cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide...
Daca am gresit in exprimare - rog iertare
Eu caut si sper sa gasesc; eu intreb si sper sa mi se raspunda...
Pacat ca la alte topicuri, acest demers al meu a fost interpretat pe dos....Ei au gresit nu eu, ca mi-am permis sa doresc sa cunosc...
Cu mult drag si iertare pentru timpul rapit - ...

Trimis de: denise pe 16 Oct 2004, 08:24 PM

Cactus, departe de a fi experta in domeniu...
Din cate stiu catisma este o sectiune din Psaltire, o parte, o diviziune (pe modelul capitolelor) iar troparul o cantare bisericeasca mai scurta, de obicei de lauda a unui sfant sau a unei sarbatori bisericesti.
Sper sa iti fi fost de folos... Ah, da.."glasul" e ceva legat de muzica bisericeasca, dar aici chiar nu ma pricep -probabil o cheie muzicala...

PS. Si eu ii simt lipsa lui Tri...

Trimis de: cactus pe 16 Oct 2004, 08:27 PM

Multzam: oricum, eu le citesc; cate o catisma pe zi. Ceva imi spune ca Tri revine, intr-o forma sau alta...in sensul bun - vreau sa spun. Nu ne lasa el....Itzi spun io ca vine. Poate cu alt nume, dar vine...

Trimis de: denise pe 16 Oct 2004, 08:29 PM

Nu ai pentru ce...sa speram ca va reveni

Trimis de: cactus pe 16 Oct 2004, 08:41 PM

Vine el; crede-l pe taica cactus; precis....

Trimis de: caa pe 10 Nov 2004, 09:20 AM

Trimis de: TriRegnum pe 20 Nov 2004, 08:56 PM

GLORIA IN EXCELSIS DEO

Mărire în cer lui Dumnezeu si pace pe pământ oamenilor de bună voinţă.
Te lăudăm.
Te binecuvântăm.
Te adorăm.
Te preamărim.
Doamne, Dumnezeule, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotputernic, îţi mulâumim Ţie pentru slava ta cea mare.
Doamne Fiule, Unul-născut, Isuse Cristoase, Doamne Dumnezeule, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui.
Care iei asupra Ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi.
Care iei asupra Ta păcatele lumii, primeşte rugăciunea noastră.
Tu care şezi de-a dreapta Tatălui, miluieşte-ne pe noi.
Fiindcă Tu singur eşti Sfânt.
Tu singur Domn.
Tu singur Preaînalt, Isuse Cristoase.
Împreună cu Duhul Sfânt † întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Trimis de: Inorog pe 24 Nov 2004, 01:27 PM

Exista pe undeva pe internet slujbele crestine (botez, cununie, etc.) ? Ma intereseaza atat slujbele ritului occidental cat si oriental.

Scuze daca sunt off-topic dar nu stiu unde altundeva as fi putut pune intrebarea.

Trimis de: TriRegnum pe 24 Nov 2004, 02:44 PM

Va exista undeva pe Internet, insa nu stiu.
Ele sunt destul de asemanatoare, desi rugaciunile ca forma exterioara difera putin, ele in esenta reprezinta acelasi lucru.

Trimis de: denise pe 24 Nov 2004, 02:50 PM

Inorog, incerca o cautare pe Google. Uite ce am gasit deocamdata (dar sunt mai multe rezultate), sper sa-ti foloseasca.

http://scararai.tripod.com/slujba.html
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=302

Trimis de: Inorog pe 30 Nov 2004, 02:41 PM

Multumesc ! Voi mai cauta.

Trimis de: caa pe 6 Jan 2005, 03:49 PM

Psalmul 30:

(...) Cîtă vreme am tăcut, se topeau oasele mele
în urlet, ziua întreagă.
Că zi şi noapte apăsa peste mine mîna Ta;
făcutu-sa vlaga mea ca paiul în dogoarea verii...

Atunci păcatul meu ţi l-am dezvăluit
şi greşeala mea nu am acoperit-o.
Zis-am: "voi mărturisi Domnului, împotriva mea,
fărădelegile mele".

Iar Tu ai iertat vina păcatului meu. (...)

Psalmul 50:

(...) Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrîntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi (...)

Psalmul 142:

(...) Degrabă m-auzi Doamne, că a slăbit duhul în mine. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în morminte. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu (...)

Trimis de: TriRegnum pe 6 Jan 2005, 04:59 PM

PSALMVS 42

Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul păcătos, eliberează-mă de omul nedrept şi viclean.

Căci Tu, Dumnezeule, eşti tăria mea: pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când duşmanul meu mă necăjeşte?

Trimite lumina Ta şi adevărul Tău: ele m-au povăţuit şi m-au condus la muntele tău cel sfânt, şi la tabernacolul Tău.

Şi voi merge la Altarul lui Dumnezeu: la Dumnezeu care bucură tinereţea mea.

Pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul meu, Te voi lăuda în harpă, pentru ce eşti mâhnit suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?

Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci îl voi lăuda pe El: mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu.

Slavă tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh.

Precum era la început, acum, şi în pururea şi în vecii vecilor. Amin.


- acest Psalm se canta mereu la Liturghia Romana inainte de a fi reformata, avea loc la piciorul Altarului, si alterna intre Preot si cantor.

Trimis de: caa pe 10 Jan 2005, 11:47 AM

Da ... Şi totuşi, între 2 rugăciuni dragi sufletului meu se inserează adeseori perioade de "secetă"... Atunci cuvintele nu-mi spun nimic, nu au nici o rezonanţă şi mă simt foarte "nebăgat în seamă". Evlavia coboară la minim, în ciuda eforturilor mele de a o resuscita. Am puternica impresie de "moară care macină în gol". Iar aceste momente nu sînt nici chiar atît de rare şi nici chiar atît de superficiale cum ar putea părea la o primă vedere. Multă vreme am simţit ca o mare durere suma acestor momente. Pînă într-o zi cînd cineva mai cunoscător decît mine mi-a spus cu blîndeţe: "Cum te simţi atunci?"; "Ca un cîine cu coada între picioare, părinte", am răspuns... "Şi cum te-ai simţi dacă în permanenţă, atunci cînd te rogi, ai simţi mîngîierea harului? Nu cumva te-ai simţi ca un cîine fudul, care ar privi pe toată lumea de sus şi pe el însuşi ca pe cineva? Ia seama fiule la smerenie!"

De atunci m-am liniştit. Voi fi fiind eu cu coada între picioare. Dar acum ştiu de ce. Şi - mai important - ştiu ce am de făcut!

Trimis de: TriRegnum pe 10 Jan 2005, 01:39 PM

Asemenea perioade au toti oamenii, chiar si persoanele consacrate indiferent de religie/confesiune, insa trec, numai Sfintii au fort in comuniune permanenta cu Dumnezeu insa nu de la inceputul vietii spirituale, ci treptat, ai rabdare si roaga-te.

Iti recomand o rugaciune oranduita prin vointa divina, data noua de Sfanta si Preacurata Fecioara Maria, rugaciune care face minuni: e vorba de Sfantul Rozariu.

Trimis de: caa pe 10 Jan 2005, 02:52 PM

Nici nu încape discuţie!

De altfel, în legătură cu Sf Rozariu, am "păţit-o" astă toamnă: mă întorc într-o seară de la serviciu obosit şi cătrănit de nu mai aveam suflu. Acasă, singur. Mă prăbuşesc într-un fotoliu, sleit. Înaintea ochilor, în bibliotecă, atîrna rozariul. Cam fără chef, recunosc, îl iau şi... încep să mă rog. Efectiv am simţit cum toată oboseala îmi dispare şi mă întremez şi fizic şi psihic!! Mai tîrziu, ca să fie şi un "capac" pus la toată "isprava", mă uit întîmplător pe calendar: era Sf Maria, regina Rozariului!

Nu ştiu dacă asta se cheamă minune, dar mi-au căzut tare bine acele momente!

Trimis de: TriRegnum pe 10 Jan 2005, 07:05 PM

Trimis de: Clopotel pe 28 Jan 2005, 10:58 AM

Dragii mei,
Citind cartea "ICOANE SMERITE - din Sfanta Ortodoxie Romaneasca" de Ieromonah Petroniu Tanase, am gasit urmatoarea intamplare simpla, care m-a impresionat destul de mult, recunosc, de aceea... nu am nici puterea de a comenta ceva pe marginea ei... poate, insa, o faceti voi...

Părintele Ieromonarh Isidor
Nu se bucură de prea mare cinste în ochii confraţilor săi. Când mai ia un pahar este bun şi generos cu toţi; dar este om paşnic, smerit, cu chip cuvios, cu îmbrăcăminte curată şi îngrijită şi slujeşte la Sfântul Altar. Odată, după ce slujise la un Sfânt Maslu, o credincioasă care participase îmi spune: „Ce slujbă frumoasă şi ce preoţi cuvioşi; părintele cu barbă albă parcă-i sfânt". Şi acela era părintele Isidor.
Iata o intamplare din viata sa:
— într-o zi - povesteşte monahul Visarion, intrat de c*rând în cin şi care îşi dăruise mănăstirii toată agonisita sa de viaţă -, eram mâhnit sufleteşte şi am plecat singur prin livadă. Am ajuns şi la chilia părintelui Isidor. Sfinţia sa era afară lângă chilie şi cânta cântări bisericeşti. Când m-a văzut, s-a bucurat, m-a chemat înăuntru şi a vrut să mă cinstească cu ceva. I-am spus de mâhnirea mea iar el mi-a spus mai întâi câteva cuvinte de mângâiere, apoi a luat epitrahilul şi mi-a citit câteva rugăciuni înaintea icoanelor. Pe urmă a îngenuncheat şi el lângă mine şi a început a se ruga:
„Doamne, mângâie şi dă sănătate fratelui Vasile, că este om bun şi tot ce a avut ti-a dăruit ţie; Doamne, dă-i sănătate lui, iar boala lui să vină peste mine, că eu sunt păcătos, beţiv şi stricat. Eu să sufăr în locul lui, iar el să se facă sănătos, că este om bun şi nu un rău ca mine!"
„M-am cutremurat de rugăciunea părintelui Isidor - zice părintele Visarion; m-am uşurat şi mi-a fugit toată mâhnirea din suflet. Mi s-a întipărit pe veci în suflet, nu voi uita niciodată dragostea părintelui Isidor."

Trimis de: TriRegnum pe 28 Jan 2005, 11:32 AM

Frumos exemplu de sfintenie a sat parintele Isidor.

Trimis de: vio16 pe 15 Mar 2005, 08:15 AM

Sper ca nu te superi ;TriRegnum ,cind ai expus continutul psalmului :Nu este psalmul 42 ci psalmul 43 dupa biblia pe care eu o citesc!E adevarat?Oricum sint cuvinte frumoase si daca ajungem sa le rostim si sa stim caci Dumnezeu este cel ce ne ocroteste si ca din partea lui primim Lumina,intradevar credinciosia Lui ar trebui sa ne calauzeasca si dupa cum descrie in psalmul 42 cu 1 la 11 ar trebui ca sufletul nostru sa il doreasca Pe Dumnezeu!Da intradevar prin rugaciunile noastre daca am adresa din sinceritate aceste cuvinte atunci am sti caci El este mintuirea noastra si Dumnezeul nostru!Dar continutul psalmului 40 cu 1 la 17 ce spune?

Trimis de: Thelma pe 23 Apr 2005, 01:53 PM

Rugaciunea Sf. Ioan Hozevitul - Romanul

"Dumnezeule vesnic si Facatorule al tuturor lucrurilor Care, in neajunsa Ta bunatate, m-ai chemat din nefiinta la aceasta viata, Care mi-ai daruit harul botezului si al noii nasteri de sus, Care ai pus pecetea Sf. Duh pe madularele trupului meu in taina mirungerii, si Care mi-ai dat dorinta de a Te cauta, Tu, Singurul Dumnezeu adevarat, auzi rugaciunea mea.

Eu n-am viata, lumina, bucurie, intelepciune sau putere decat numai in Tine Dumnezeule. Nu indraznesc sa ridic ochii spre Tine din pricina nedreptatilor mele. Dar Tu ai spus ucenicilor Tai: " Tot ce veti cere cu credinta in rugaciune, veti primi ", si inca: "Tot ce veti cere in numele Meu, voi face", de aceea indraznesc sa Te chem: Curateste-ma de toata spurcaciunea trupului si a sufletului si invata-ma cum sa ma rog Tie.
Binecuvinteaza aceasta zi pe care mi-ai daruit-o mie, nevrednicului Tau rob. Prin puterea binecuvantarii Tale, fa-ma vrednic, in toata vremea si in tot locul, de a vorbi si de a lucra intru slava Ta cu suflet curat, cu smerenie, rabdare si dragoste, cu blandete, pace, fermitate si intelepciunea de a fi intotdeauna patruns de prezenta Ta. In nemarginita Ta bunatate, Doamne, arata-mi calea voii Tale, si daruieste-mi sa pasesc fara de pacat sub privirea Ta.

Doamne, Tu Care cercetezi inimile, stii de ce am nevoie, Tu cunosti orbirea si nestiinta mea, vezi necredincioasia si ratacirea mea; dar Tu cunosti si durerea mea, durerile inimii mele si suferintele sufletului meu. De aceea, Te rog, asculta-mi rugaciunea, si prin Sfantul Tau Duh arata-mi calea in care voi merge. Si cand inima mea vicleana ma va conduce pe alte drumuri, nu ma cruta, Doamne, dar da-mi putere pe calea sfinteniei Tale.

Prin puterea dragostei Tale, daruieste-mi sa ma alipesc de bine.
Pazeste-ma de tot cuvantul si de toata fapta aducatoare de moarte sufletului meu, de orice miscare ce ar putea sa Te jigneasca sau sa raneasca pe fratele meu. Invata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Si daca voia Ta este sa tac, inspira-ma sa pazesc tacerea intr-un duh de pace care sa nu pricinuiasca nici o intristare si nici o paguba aproapelui meu.

Intaraste-ma pe calea poruncilor Tale, si pana la ultima mea suflare, nu ingadui sa ma departez de la lumina cuvintelor Tale, astfel ca poruncile Tale sa devina unica lege a fiintei mele atat in lumea aceasta, cat si in viata vesnica. Da, Doamne, Te rog, ai mila de mine, cruta-ma in necazul si in deznadejdea mea si nu-mi ascunde calea mantuirii.

Multe si mari sunt cererile mele, Doamne, si totusi eu nu uit uraciunea pacatului meu. Ai mila de mine, nu ma lepada de la Fata Ta din pricina indraznelii mele, ci mai vartos sporeste in mine aceasta indrazneala si daruieste-mi mie, celui mai rau dintre oameni, sa Te iubesc asa cum ai poruncit: cu toata inima mea, cu tot sufletul meu, cu toata mintea mea, cu toata puterea mea si cu toata fiinta mea.

Da, Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfant, invata-ma bunatatea, viata dreapta si cunostinta; da-mi sa cunosc adevarul Tau, inainte de a ma pogari in mormant, lungeste-mi viata in aceasta lume pana ce-ti voi oferi o pocainta adevarata. Nu ma smulge la jumatatea zilelor mele, nici in rastimpul cand sufletul meu este inca orb. Si cand Iti va placea sa pui capat zilelor mele, spune-mi ceasul mortii mele pentru ca sa-mi pot pregati sufletul sa Te intalneasca. In acest ceas de temut, fii cu mine, Doamne, si daruieste-mi bucuria mantuirii Tale. curateste-ma de gresalele mele cele ascunse si de toata nedreptatea tainuita in mine, si daruieste-mi raspuns bun inaintea infricosatei Tale judecati.

Da, Doamne, in marea Ta milostivire si in nemarginita Ta iubire de oameni, primeste-mi rugaciunea".

Doamne ajuta!

Trimis de: caa pe 25 Apr 2005, 11:32 AM

Amin, Thelma!

Trimis de: vio16 pe 7 May 2005, 09:02 AM

SI EU SPUN UN ;AMIN!!Si intradevar ar fi placut si si intelept ca prin rugaciunile noastre sa staruim mereu in aceste lucruri si sa nu uitam caci sfintele scripturi sint insuflate de DUMNEZEU SI DE FOLOS ,CA SA NE INVETE,SA NE MUSTRE , SA NE INDREPTE SI SA NE DEA INTELEPCIUNE IN NEPRIHANIRE!Deci atunci noi in vietile noastre ca sa fim binecuvintati si rugaciunile noastre sa primeasca raspuns ce trebuie sa facem si cum sa traim?Cuvintele psalmistului din psalmul 128 cu 1 la 2 ce spune?Deci dragii mei continuati sa faceti ceea ce este scris in psalmul 136 cu 1 la26Fiinca ;In veac tine indurarea LUI!

Trimis de: caa pe 17 May 2005, 10:13 AM

Poate că o să zîmbiţi (sau şi mai rău...): uneori doresc să mă rog cînd sînt departe şi de casă şi de biserică, atunci cînd am timp liber şi cînd sînt întrunite condiţiile necesare de linişte, concentrare, insuflare etc. Printre rugăciunile mele favorite se află şi cea a Rozariului, rugăciune care presupune, printre altele, repetarea ciclică a lui "Bucură-te Marie...".

Problema e că de obicei folosesc acel şirag de bobiţe (numit tot aşa, rozariu), şirag ce nu prea poate fi purtat mereu şi mai ales nu poate fi "scos la vedere", întrucît stîrneşte cel puţin priviri curioase. Problemă!

De curînd cineva mi-a dat o idee năstruşnică: "Utilizează nene, telefonul mobil. Nimeni nu va schiţa nici o cît de mică curiozitate dacă va vedea că stai cu el în palmă". Mi-a arătat apoi cum să folosesc tastele în locul bobiţelor...

Am probat de curînd "metoda" şi mi-a plăcut! Funny, doesn't it?

Trimis de: Cinderella pe 3 Jun 2005, 07:51 PM

o rugaciune-poezie :

'Bolnav sunt, Doamne, de nefericire
Si fiindca Tu esti tuturor si medic,
Si frate, si parinte, si iubire,
Pentru-al meu suflet da-mi un anestezic,

Mi-ntinde ca pe-un pat pe azi si inca
Comprese de iubire peste tampla
Si-mi toarna-n vene ca pe o morfina
Lumina nesfarsita din lumina.

Sunt chiar bolnav, imi arde fericirea
Si pulsul luat la suflet nu se simte
Singuratatea mi-a patruns in minte
Si-n carne-n chip de virus amagirea.

Bolnav sunt, Doamne, de nefericire
In ochi, in suflet, minte si-n cuvinte
Tu pune-mi palma dulce peste frunte
Si ma vegheaza Bunule, si da-mi
Pentru-al meu suflet, da-mi un anestezic...'

Trimis de: Clopotel pe 9 Jun 2005, 08:03 PM

De infricosatoarea zi a venirii Tale si de dreapta judecata temandu-ma, Doamne, ma spaimantez si tremur, ca unul ce am multime de pacate. Ci, ca un Dumnezeu milostiv, mai inainte de sfarsit intoarce-ma si ma mantuieste, Mantuitorul meu, mult-Indurate ! Cand se vor pune scaunele la judecata, Doamne, si oamenii vor sta inaintea divanului Tau, atunci nu va fi mai de cinste imparatul decat ostasul, nici stapanul nu va fi mai presus de robul sau, ca fiecare din faptele lor, sau se va slavi, sau se va rusina !

Preacurata Fecioara, Maica lui Hristos, numai tu singura te-ai invrednicit de mari daruri, caci ai nascut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Datatorul de viata, pentru mantuirea sufletelor noastre.

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat intru mila si necuprins intru indurare, Care singur esti din fire fara de pacat, si fara de pacat Te-ai facut om pentru noi, asculta in ceasul de acum, aceasta rugaciune umilita a mea. Sarac si lipsit sunt de fapte bune si inima mea mi s-a tulburat intru mine, Iar Tu, Doamne, Preainalte Imparate al cerului si al pamantului, stii ca toate tineretile mele le-am cheltuit in pacate si umbland dupa poftele trupului meu, m-am facut bucurie demonilor si am urmat in totul diavolului, tavalindu-ma totdeauna in noroiul poftelor. Stii ca intunecandu-mi-se gandul, din copilarie si pana acum, niciodata nu am voit sa fac voia Ta cea sfanta, ci robit fiind cu totul de poftele ce ma cuprind, m-am facut de ras si batjocura demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, ca-l nesuferita urgia maniei Tale asupra pacatosilor. Acum, gatita flind gheena focului si din aceasta pricina cazand in deznadajduire, inca n-am venit la simtul pocainlei, ci sunt putin si gol de dragostea Ta. Ca ce fel de pacat n-am facut cu ? Ce lucru dracesc n-am lucrat ? Ce fapta grozava si inversunata nu am savarsit cu sarguinta si peste masura ? Mintea mi-am intinat-o cu totul prin cugete trupesti; trupul mi l-am spurcat prin impreunari de tot felul; duhul cu totul mi l-am pangarit cu invoirea la pacat; toate membrele ticalosului meu trup le-am pus sa lucreze si sa slujeasca pacatului. Cine dar, nu ma va plange pe mine, ticalosul ? Cine nu ma va jeli pe mine, osanditul ? Pentru ca singur eu, Stapane, am intaritat mania Ta, cu singur am facut rautate inaintea Ta, intrecand pe toti pacatosii ce au fost in decursul veacurilor, pacatuind fara asemanare si de neiertat. Dar de vreme ce esti milostiv si mult-indurat, Iubitorule de oameni, si astepti intoarcerea pacatosilor, iata si eu ma arunc inaintea infricosatorului si groaznicului Tau divan si, ca si cand m-as atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adancul sufletului catre Tine : milostiveste-Te, Doamne, iarta-ma, Imparate, ajuta neputintei mele, fa pogoramant fata de nedumerirea mea, ia aminte la rugaciunea mea si lacrimile mele nu le trece cu vederea ! Primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc si ratacit fiind, intoarce-ma ; imbratiseaza-ma cand ma intorc si ma iarta, caci Tie ma rog. Pentru ca nu ai pus pocainta pentru cei drepti, nici iertarea pentru cei ce nu au gresit, ci ai pus pocainta asupra mea, pacatosul, pentru cele ce am lucrat spre intaratarea maniei Tale. Gol si descoperit stau inaintea Ta, cunoscatorule de inimi, Doamne, marturisindu-mi pacatele mele, pentru ca nu pot sa caut si sa privesc inaltimea cerului, fiind coplesit de povara pacatelor mele. Ci, lumineaza-mi ochii inimii mele si da-mi umilinta spre pocainta si zdrobire de inima spre indreptare, ca astfel cu buna nadejde si cu adevarata si deplina adeverire sa pasesc spre lumea cea de acolo, laudand si binecuvantand totdeauna preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
(Din rugaciunile dupa Catisma a 10-a)

Trimis de: Clopotel pe 24 Jun 2005, 03:56 PM

---fragmente din lucrarea "Carte de intelegere a rugaciunilorde toate zilele si a slujbelor bisericesti" de IPS Gurie Grosu
Lămurirea rugăciunilor
Domnului Dumnezeu I se cuvine deplină slăvire, pentru că El este Fiinţa cea Prea înaltă şi cu totul desăvârşită. Puterea lui Dumnezeu, bunătatea, înţelepciunea şi sfinţenia Lui n-au margini. Slăvit este Dumnezeu în toate cele pe care le-a făcut şi ni le face nouă: El ne-a dat viata, El ne dă şi mijloacele de a o trăi după cuviinţă. Slavă lui Dumnezeu pentru toate pe care ni le trimite El, pentru bucurii, ca şi pentru încercări, căci El, Atotştiutorul, ştie ce ne trebuie tuturor şi fiecăruia spre mântuire. Iar dacă Domnului Dumnezeu I se cuvine slavă, apoi noi trebuie să-L proslăvim nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele, adică trebuie să le facem toate întru slava lui Dumnezeu, care este înţelepciunea, dreptatea şi bunătatea Lui. Ceea ce înseamnă că slava lui Dumnezeu cere şi de la noi fapte înţelepte, drepte, bune. Prin urmare, apropiindu-ne de rugăciune, adică de vorbirea cu Dumnezeu, trebuie mai întâi de toate să ne arătăm râvnitori în dorinţa noastră de a face toate întru slava lui Dumnezeu, iar numai după aceea să aducem Domnului cuvântul nostru de slavă, ca nu cumva să rămână faptele noastre în urma vorbelor noastre, ca în cazul fariseilor. Căci omul se cunoaşte după fapte, aşa cum pomul se cunoaşte după roade, drept care „nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne» va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Matei 7,21).
Dorinţa de a face toate întru slava lui Dumnezeu o arătăm prin cuvintele:
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Cu aceste cuvinte începem fiecare lucru şi tot cu ele îl încheiem. Rostindu-le, arătăm că dorim să facem totul şi până la capăt în numele lui Dumnezeu, adică întru slava şi cu ajutorul Lui. Pe Dumnezeu fi numim Tată, Fiu şi Duh Sfânt, pentru că El, după fiinţă, Unul este, dar în Trei Feţe, care toate au numele de Dumnezeu, pentru că deopotrivă sunt în putere şi în cinstire, şi laolaltă alcătuiesc Fiinţa cea nedespărţită şi mai presus de toate existenţele.
După aceasta zicem:
Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi-luieşte-ne pe noi.
Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.în aceste rugăciuni, îl numim pe Fiul lui Dumnezeu lisus, nume care înseamnă „Mântuitor". Acest nume I-a fost dat Fiului lui Dumnezeu [la Buna Vestire] când S-a întrupat pentru mântuirea noastră. Pe lisus, Fiul lui Dumnezeu, îl numim totdeodată Hristos, ceea ce înseamnă „Uns". Aşa îl numeau proorocii Vechiului Testament, care au prezis arătarea Sa pe pământ cu putere deplină, pentru împlinirea lucrării Sale. Pe lisus Hristos, Domnul, îl rugăm să ne miluiască pe noi, păcătoşii, pentru rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, adică să ne facă nouă milă, necăutând la păcatele noastre.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.în aceste rugăciuni, arătăm:
1) că lui Dumnezeu I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea;
2) că egală slavă sau mărire se cuvine Celor Trei Feţe dumnezeieşti: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dum-nezeu-Duhul Sfânt;
3) că slava sau mărirea I se cuvine lui Dumnezeu şi în această vreme (acum), şi totdeauna (pururea), şi a Lui va fi veşnic (în vecii vecilor).
Rugăciunea vameşului
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Această rugăciune ne-a dat-o Domnul lisus Hristos într-una dintre pildele Sale, cea a fariseului şi a vameşului. Tâlcul pildei este că păcătosul pocăit are mai mare trecere înaintea lui Dumnezeu, deci va fi mai îndreptat şi mai aproape de mântuire, decât fariseul mulţumit de sine. Ca vameşul păcătos, îl rog şi eu pe Domnul să fie milostiv cu mine, păcătosul, şi să nu mă judece aspru pentru păcatele mele.
Rugăciunea aceasta a vameşului este una dintre lecţiile de rugăciune pe care ni le dă Mântuitorul. Ea se regăseşte în Rugăciunea lui Iisus (vestita rugăciune isihastă, numită uneori „a inimii", alteori „a mintii", după una sau alta dintre particularităţile ei): Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa), pe care călugării trebuie să o rostească neîncetat. Dar şi mirenii o pot rosti în şoaptă sau în gând, oriunde şi oricând, pentru a nu-L uita pe Hristos nici o clipă, a-L preaslăvi pe El şi a se smeri pe sine.
Rugăciunea constă, la început, în repetarea cât mai frecventă a cuvintelor ei, rostite cu buzele, în şoaptă, apoi mental, cu atenţia îndreptată asupra sensului fiecărui cuvânt. Motivaţia repetiţiei nu este atât înduplecarea lui Dumnezeu prin insistenţa cererii, cât prezenţa lui Hristos în Numele Său. Năzuinţa celui ce se roagă astfel este să se pătrundă cât mai mult de această prezenţă, până a atinge acea stare de care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel: „... şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine" (Galateni 2,20). Se ascunde în râvna rugătorului isihast dorinţa de a-L cunoaşte pe Cel prin Care lumea s-a făcut, dar pe Care lumea nu L-a cunoscut, dorinţa de a-L primi pe Cel ce întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit (loan l, 11-12). Rugăciunea repetată dovedeşte că cel ce o face a auzit în duhul lui şi crede că s-a apropiat împărăţia Cerurilor - Vestea cea Bună a Noului Testament , o doreşte şi răspunde poruncii Mântuitorului „Privegheaţi şi vă rugaţi..." (Matei 24, 42 şi 25, 13) şi îndemnului apostolic „Rugaţi-vă neîncetat!" (II Tesa-loniceni 5, 17). Neîncetata chemare a Numelui e una cu chemarea „Amin! Vino, Doamne lisuse!" ca răspuns la făgăduinţa Mântuitorului „Da, vin curând" din finalul Apocalipsei Sfântului loan (22,21 )6.
c*răţirea minţii de mulţimea haotică a gândurilor deşarte şi înlocuirea lor cu rugăciunea continuă nu se face prin inhibarea vreunor mecanisme sau funcţii cerebrale şi stimularea expresă a altora, ci pe cale spirituală, prin alungarea duhurilor rele (care favorizează haosul mental) cu puterea sfinţitoare a dumnezeiescului Nume. După o vreme, osteneala rostirii dispare şi rugătorul se trezeşte cu rugăciunea venindu-i de la sine în minte, rostindu-se singură.
Aceasta se cheamă că „a dobândit rugăciunea minţii". Mintea lui e chemată cu blândă insistenţă să coboare spre inimă. S-a spus că drumul cel mai lung pe care îl are de parcurs omul este cel de la mintea până la inima sa - adâncul de sfinţenie al fiinţei noastre, în care însuşi Duhul Sfânt îşi află sălaş. Pe drumul ei spre inimă, mintea se deşartă de limbile lumii acesteia. Actul rostirii este înlocuit, în afară, cu lacrimile care izvorăsc involuntar, cu iubire şi recunoştinţă. Tămâiat şi străluminat, omul descoperă, pentru întâia oară în existenţa lui conştientă, înariparea propriului său suflet, în „cămara cea ascunsă", locul tainic menit rugăciunii (vezi Matei 6, 6), omul nu poate intra decât îmbrăţişat de Cel ce „vine slăbiciunii noastre în ajutor", de Duhul Care „mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit" (Romani 8, 26). în cele mai dinlăuntru e rugăciunea cea adevărată, cea dincolo de rugăciune, marea amuţire la vederea slavei lui Hristos. Părinţii isihaşti numesc această tainică trăire „odihna săltătoare".
Desigur, calea rugăciunii isihaste nu este tocmai atât de „netedă" cum am prezentat-o pe scurt aici, iar practicarea ei adâncită şi permanentă are nevoie de binecuvântare şi de pricepută îndrumare duhovnicească.

Trimis de: Clopotel pe 24 Jun 2005, 04:05 PM

Rugăciunea adresată Sfântului Duh
împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne c*răţeşte pe noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.Această rugăciune o aducem Sfântului Duh, a Treia Persoană a Preasfintei Treimi. Pe Duhul Sfânt îl numim:
1) „împărat ceresc", pentru că El este Domnul a toată lumea şi are Scaunul slavei Sale în cer, unde vieţuiesc Sfinţii îngeri, care totdeauna împlinesc voia Lui; spre cer întoarcem şi noi privirile în vremea rugăciunii, lăsând toate cele pământeşti;
2"Mângâietor", pentru că El mângâie oamenii în nevoi şi în mâhniri, aducându-le bucurie alinătoare;
3)„Duhul adevărului", pentru că El, Care şi prin prooroci a grăit, descoperă oamenilor adevărul şi-i învaţă binele şi dreptatea;
4) „Care pretutindenea eşti", pentru că El „suflă unde vrea" şi nu este loc unde n-ar fi El;
5) „[Care] toate le împlineşti", pentru că El, aflându-se în tot locul, umple cu energiile Sale, cu mulţimea infinită a harurilor, lumea întreagă, plinind tot ceea ce lipseşte;
6) „Vistier al bunătăţilor", adică păzitor al comorilor binelui şi izvor atot ce-i bun;
7) „Dătător de viaţă", pentru că El a zidit lumea şi păzeşte viaţa tuturor făpturilor, şi le dăruieşte oamenilor har de sfinţenie; 8) „Bun", pentru că el este Bunătatea supremă, şi ne arată nouă mila Sa, necăutând la aceea că noi nu suntem vrednici de ea.
Lăudând cu asemenea numiri pe Sfântul Duh, îl rugăm să fie în sufletele noastre, să se sălăşluiască într-însele ca într-un lăcaş al Său, să le cureţe de toată spurcăciunea păcatului şi, prin aceasta, să ne mântuiască de veşnica pedeapsă.
Rugăciune către Preasfânta Treime
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, cu-răţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte (de 3 ori).
în aceste rugăciuni, îl numim pe Dumnezeu: „Sfânt", pentru că în El nu este păcat; „tare", pentru că e atotputernic; „fără de moarte", pentru că e veşnic, totdeauna a fost, este şi va fi; „Preasfântă Treime", pentru că El este Unul după Fiinţă, însă în Trei Feţe [Persoane sau Ipostasuri]; „Domn şi Stăpân", pentru că El domneşte peste tot şi pe toate le stăpâneşte.
îl rugăm pe Dumnezeu să ne arate mila Sa nouă, păcătoşilor, astfel:
1) El, Domnul, să cureţe păcatele noastre, adică să cureţe sufletele noastre înnegrite de faptele, cuvintele, dorinţele şi cugetările cele potrivnice voii lui Dumnezeu;
2) El, Stăpânul, „să ne ierte fărădelegile noastre", adică să ne scape de pedeapsă pentru toate câte le-am făcut împotriva legii lui Dumnezeu;
3) El, Sfântul, să ne cerceteze, adică, nebăgând în seamă negreaţă păcătosului nostru suflet, să intre într-însul şi să-l vindece de toată neputinţa (slăbiciunea), dându-i puterea facerii de bine.
La sfârşitul rugăciunii, ne arătăm nădejdea că Domnul ne va milui nu după vrednicia noastră, care nu-i niciodată destulă, ci pentru slava numelui Său; ne va milui pentru că El, Atotbunul, voieşte să ne ajute nouă; El, Atotştiutorul, ştie cum să ne ajute; El, Atotputernicul, are putere de a ne ajuta.


Rugăciunea Domnului [Domnească]
Domnul lisus Hristos ne-a dat nouă, creştinilor, rugăciunea Sa şi, prin această rugăciune, ne-a învăţat cum trebuie să cinstim pe Dumnezeu şi ce putem să cerem de la Dânsul. Hristos ne spune că Dumnezeu este Tată milostiv, Care ne iubeşte ca un părinte pe fiii săi, mâhnindu-Se când facem rău şi bucurându-Se când ne întoarcem de la rău spre bine. Hristos L-a numit pe Dumnezeu „Tatăl ceresc", nu pentru că Dumnezeu vieţuieşte numai în cer (Dumnezeu este pretutindenea, mai presus de spaţiu şi timp), ci pentru că acolo se află Sfinţii îngeri, care fac toate spre slava lui Dumnezeu şi întru toate se supun voii Lui, iar după pilda acelora s-ar cuveni să vieţuim şi noi. Hristos ne-a poruncit să-I cerem lui Dumnezeu ajutor pentru ca
1) să trăim cu sfinţenie, cinstind prin aceasta numele lui Dumnezeu,
2) să fim părtaşi împărăţiei lui Dumnezeu încă de aici, de pe pământ, şi
3) întru toate să ne supunem voii Lui.
Noi, oamenii, avem nevoi pe care Sfinţii îngeri nu le cunosc, nu le simt: avem trupul, care suferă de frig, de foame, de boală; avem sufletul, plin de păcate şi muncit de conştiinţa vinovăţiei. Hristos ne-a dat voie să-I cerem lui Dumnezeu, ca Părintelui celui plin de milostenie, toate cele trebuincioase şi pentru sufletul şi pentru trupul nostru - iertarea păcatelor şi ajutor pentru a nu cădea iarăşi în ele. El ne-a încredinţat că putem avea nădejde că vom primi cele cerute, deoarece Dumnezeu ştie ce ne trebuie nouă, poate să ne dea toate cele trebuincioase şi voieşte să ne ajute, ca un bun şi iubitor de oameni.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ; pâinea noastră cea spre fiinţă [variante: cea de-a pururea, cea de toate zilele] dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean [variantă: de cel rău]. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea aceasta se numeşte „Rugăciunea Domnului" sau „Domnească", pentru că ne-a fost dată de Domnul lisus Hristos (vezi Matei 6, 9-13; Luca 11, 2-4). Ea începe cu o chemare, e alcătuită din şapte cereri şi se sfârşeşte cu o slavoslovie [slăvire, doxologie].

Chemându-L, îl numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru", pentru că, prin lisus Hristos, Dumnezeu, după mila Sa, ne-a numit pe noi, creştinii, fii ai Săi, ne iubeşte ca un părinte şi ne ajută în tot lucrul bun; pentru aceasta noi suntem datori să ne îndreptăm către Dânsul cu dragoste şi nădejde, ca nişte copii către Părintele lor. îl numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri", pentru că Dumnezeu, pretutinde-nea fiitorul, are scaunul slavei Sale în cer, unde vieţuiesc Sfinţii îngeri; prin această numire ne aducem aminte că, începând rugăciunea, trebuie să ne înălţăm cu gândul la cele cereşti, iar nu să stăruim în cele pământeşti, supuse stricăciunii.
Către Dumnezeu, Părintele nostru ceresc, îndreptăm, înainte de toate, cererea aceasta: „Sfinţească-se numele Tău". Cu aceste cuvinte îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute nouă, copiilor Săi, a vieţui cu sfinţenie, întru faceri de bine, şi a răspândi cu faptele noastre cele bune slava sfântului Său nume între oameni, astfel încât şi ei, văzând bunătatea faptelor noastre creştineşti, să-L slăvească pe Tatăl nostru Cel din ceruri.
A doua cerere către Dumnezeu: „Vie împărăţia Ta". Cu aceste cuvinte cerem ca Domnul, Care a întemeiat împărăţia harului Său, Biserica lui Dumnezeu, şi ne-a primit pe noi, creştinii, în această împărăţie a Sa, să ne ajute să fim adevăraţi fii ai împărăţiei Sale pe pământ, adică să fim creştini nu numai cu numele, ci şi cu viaţa.
A treia cerere: „Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ". Prin aceste cuvinte Il rugăm pe Dumnezeu să ne ajute nouă, copiilor Săi şi membrilor împărăţiei Sale, a îndeplini aici, pe pământ, voia Lui, aşa cum nesmintit o îndeplinesc Sfinţii îngeri în ceruri, iar o dată cu aceasta arătam şi disponibilitatea noastră de a primi de la Dânsul tot ce va binevoi să ne dăruiască, după mila, puterea şi înţelepciunea Sa.
A patra cerere: „Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi". Cu aceste cuvinte, îi cerem lui Dumnezeu să ne dea El pentru ziua de azi toate cele de trebuinţă traiului nostru trupesc şi sufletesc: hrană, sănătate, îmbrăcăminte, adăpost, dar mai ales învăţătură în cuvântul lui Dumnezeu, care este pâinea cea duhovnicească. Implicit e vorba, desigur, şi de hrana euharistică, de cuminecarea cât mai deasă cu trupul Domnului, după rânduiala celor din vechime.
A cincea cerere: „şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". Prin greşeli se înţeleg păcatele de tot felul. Noi cerem astfel Domnului să ne ierte păcatele noastre, recu-noscându-ne noi nedesăvîrşirea şi căindu-ne din pricina ei. „Greşiţii noştri" sunt cei ce n-au împlinit vreo voie de-a noastră, sau ne-au scârbit cu ceva, sau ne-au lezat în vreo privinţă oarecare. Noi îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte greşelile noastre faţă de El, precum şi noi ne angajăm să iertăm greşelile fraţilor noştri faţă de noi. Suntem datori în faţa lui Dumnezeu să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit, căci dacă nu-l vom ierta pe aproapele nostru, atunci nici Dumnezeu nu ne va ierta lesne pe noi: trebuie să ştim nu numai a cere iertare, d şi a da iertare, căci „dăruind, vom dobândi".
A şasea cerere: „Şi nu ne duce pe noi în ispită". Ispitele sunt acele împrejurări ale vieţii când putem să cădem uşor în păcat, din pricina uneia sau alteia dintre slăbiciunile noastre omeneşti. Ispitele vin de la neputinţa trupului nostru, de la pilda cea rea a oamenilor rătăciţi, de la înduplecările cele viclene ale diavolului, îl rugăm pe Dumnezeu să îndepărteze de la noi aceste ispite sau să nu ne lase a cădea în ele. Iar dacă Dumnezeu binevoieşte ca prin felurite încercări să ne întărească pe noi în viaţa cea bună, îi cerem să ne ajute a le birui până la capăt, a ne învăţa minte din toate şi a ne păzi de păcat.
A şaptea cerere: „ci ne izbăveşte de cel viclean". Prin aceste cuvinte cerem de la Domnul să ne scoată din toate relele, nevoile şi necazurile, să ne apere de insuflările amăgitoare ale diavolului, să nu lase sufletele noastre pradă beznelor iadului.
După aceste şapte cereri, care cuprind tot ce este mai de folos vieţii şi mântuirii noastre, încheiem cu o cuvântare .de slavă (slavoslovie), prin care noi îl preamărim pe Dumnezeu-Unul în Trei Feţe şi ne arătăm nădejdea că vom primi cele cerute cu inimă curată: „Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava", adică: „Doamne, noi cerem de la Tine toate bunătăţile, pentru că Tu împărăteşti peste toate, şi deci întru a Ta putere împărătească se află cele cerute de noi, şi în a Ta veşnică slavă stă a fi bun şi milostiv făpturii Tale".

Trimis de: Clopotel pe 9 Jul 2005, 12:33 PM

Urmatoarele rugaciuni sunt scrise dupa preacuviosul Thicara, care odinioara a stralucit in viata inalta a nevointei. Rugaciunile Thicara se numara de sapte veacuri intre comorile Bisericii Rasaritului, si cuprind preafrumoase slavoslovii si rugaciuni de pocainta catre Preasfanta si Incepatoarea de viata Treime...

Mărturisindu-mă Ţie, Doamne, întru toată inima mea; plec genunchii trupului şi ai sufletului, mărturisesc Ţie, Dumnezeului meu, toate fărădelegile mele; primeşte rugăciunile mele şi dăruieşte mie, păcătosului, plângere spre a mă plânge pe mine, ca să nu mă plâng în veci fără de folos, că tot păcatul l-am făcut eu, ticălosul, că mi-am întinat trupul şi sufletul şi, adeseori făgăduind să mă pocăiesc, de atâtea ori iarăşi în aceleaşi păcate am căzut; mai lesne picăturile ploilor se vor număra decât mulţimea păcatelor mele, căci toată simţirea mea, nenorocitul, şi toate mădularele le-am întinat, le-am stricat, le-am netrebnicit şi numai una şi singură scăpare am, Doamne, la iubirea Ta de oameni; pentru aceasta rog bunătatea Ta cea negrăită, iartă toate greşelile mele, care şi câte în toată viaţa mea am făcut, pe care ochiul Tău cel ce nu se înşală pe fiecare în parte le ştie. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, că binecuvântat eşti în veci. Amin.

(Apoi Psalmul 50 si rugaciunea aceasta in loc de Fericiti...,, care se zice numai lunea.)
Stăpâne, Doamne, Cela ce eşti nevăzut atotţiitor şi necuprins cu mintea, Dumnezeule al tuturor, Cela ce singur eşti bun şi iubitor de oameni, bogat în milă şi neînţeles în îndurări, ascultă-mă pe mine, păcătosul care în ceasul acesta pomenesc în această rugăciune a mea fărădelegile şi faptele mele cele spurcate ce întotdeauna mi s-au întâmplat, şi dăruieşte-mi inimă sârguitoare, Unule îndurate şi întru tot Bunule; dezleagă, Doamne, împietrirea inimii mele celei alunecăcioase, dăruieşte-mi lacrimi de umilinţă ca întru ele să Te rog. Ascultă, Stăpâne, fii milostiv mie, Doamne, şi în rugăciunea mea aceasta vrednică de jale şi plină de durere, ca ieşită din inimă stricată şi neruşinată, din limbă vinovată şi necurată, din buze murdare şi molipsite, nu închide urechile îndurării Tale.
Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am şi cunosc fărădelegile mele; nu sunt vrednic să caut la înălţimea cerului, fiind gârbovit de mulţimea fărădelegilor mele; că Tu cunoşti, Preaînalte împărate, că nemăsurat este numărul faptelor mele celor nelegiuite şi ca dobitocul şi nu omeneşte m-am purtat şi dincolo de iertare sunt greşelile mele; că nu sunt vrednic eu, murdarul şi spurcatul, nici lumina soarelui acestuia a o privi, nici a mă împărtăşi cu cinstitele Tale Taine, pentru că toată fărădelegea, curvia, preacurvia, amestecarea de sânge, sodomia, malahia, uciderea, nedreptatea, lăcomia, pizma, beţia, neorânduiala şi desfrânarea, şi orice altă pierdere de mântuire şi necuviinţă am săvârşit eu, nemintosul. Iar după ce am luat sfânta schimă eu, neruşinatul, cu lăcomia pântecelui, iubirea de plăceri, vorbirea deşartă, grăirea de rău, osândirea, lăudarea, minciuna, înalta cugetare, mândria, mâncarea pe ascuns, mânia, stăpânirea peste multe averi, grăirea împotrivă, dorinţa de a plăcea oamenilor, făţărnicia si cu toată altă viclenie satanică mi-am pierdut vremea eu, ticălosul, mai mult decât oricare om cu neasemănare căzând şi fără iertare şi nu este fel de păcat pe care nu l-am făcut înaintea Ta eu, mişelul.
Deci pe care să le spun început al mărturisirii mele, de copil şi până acum în desfrânare cheltuindu-mi viaţa mea ? Si pe care lăsare de păcat să îndrăznesc a o cere întâi, după ce pentru păcate în cunoştinţă cu neiertare am lucrat ? Din copilărie m-am făcut vas netrebnic si necinstit, în fărădelegi întreg făcându-mă vrednic de blestemat, şi în tot păcatul spurcându-mă. Şi Tu, pentru nemărginitele Tale îndurări, trecând cu vederea fărădelegile mele, adesea m-ai adus la pocăinţă spre a mă c*răţa şi de atâtea ori s-a umplut ticălosul meu suflet de dulceaţa dragostei şi a harului Tău. Dar eu, nefericitul, iarăşi m-am făcut întărâtor, rău preţuind darurile harului Tău, mai rele decât cele dintâi păcătuind eu, nemintosul. De care iertare deci sunt vrednic eu, nefericitul ?
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale. Miluieşte-mă în dar, pe mine cel vrednic de a fi urât şi blestemat. Miluieşte-mă pe mine, cel ce în cunoştinţă păcătuiesc şi de voie m-am afundat în plăceri şi în patimi. Miluieşte-mă pe mine, cel ce m-am făcut pricină de batjocură dracilor şi următor voii acestora. Miluieşte-mă pe mine, cel plin de muşcaturi care au intrat în putrejune şi necunoscător de răutatea lor. Miluieşte-mă pe mine, carele mă arăt că mă deosebesc şi totuşi cuget la cele lumeşti. Miluieşte-mă pe mine, cel ce adeseori m-am bucurat de harul Tău şi peste măsură fără frică rău preţuindu-l şi în desfrânare toată vremea vieţii mele cheltuindu-o.
Iată, Doamne, înaintea ochilor am negrăita Ta îndelungă răbdare şi greşelile mele cele nenumărate. Dă-mi, Stăpâne, umilinţă şi lacrimi ochilor mei, ca să mă plâng pe mine ziua şi noaptea în toată viaţa mea, ca să aflu milă cel ce sunt fără apărare, când va tremura tot sufletul la şederea Ta de faţă cea înfricoşătoare, când se vor face descoperirea şi arătarea celor în ascuns lucrate, când, vădirea gândurilor şi cercetarea aducerilor-aminte şi mustrările conştiinţelor şi pedepsele nemuritoare ale dispreţuitorilor care ca mine au lepădat sfintele şi mântuitoarele Tale porunci, cum oare mă voi afla eu, păcătosul, în ceasul acela înfricoşător, când te vei pogorî Tu, Judecătorul, cu mânia şi cu urgia nesuferită ? Când va tremura tot pământul ca apa mării şi munţii vor fi văzuţi că se topesc ca ceara de la faţa focului, iar marea se va zbârli şi se va micşora foarte de frica slavei Tale ? Cum oare mă voi afla eu, păcătosul, când ne vom înfăţişa fiecare ruşinos, insuflând privitorilor milă, plecat cu genunchii şi cu mâinile şi dureros la cercetarea cu de-amănuntul a celor petrecute întru noi până şi a mişcărilor minţii ? Vai mie, cine oare nu se va învinui pe sine în înfricoşătorul ceasul acela ? Că nu se va îndrepta înaintea ta nimeni dintre cei vii. Nici îngerii nu sunt fără prihană înaintea măreţiei Tale, căci şi cei puternici puternic vor fi cercetaţi; şi căruia s-a dat mult, mult i se va cere. Si, pe cât cineva împărtăşit fiind de binefaceri a păcătuit, pe atâta cu dreptate va suferi pedepse de la tine, Dreptul Judecător.
Vai mie, Doamne, că adesea m-am bucurat de harul Tău, mi-ai dăruit luminarea cunoştinţei, m-ai călăuzit în căile vieţii şi alte foarte multe binefaceri mi-ai dăruit. Dar eu, ticălosul, pe toate acestea uitându-le, m-am arătat nedrept faţă de Binefăcătorul, păcătuind mai rău ca înainte. Vai mie, Doamne, că în judeţul conştiinţei mele, fără vreun călău, pururea mă învinuiesc pe mine, atât când aleg eu, nebunul, plăceri şi patimi în locul fricii şi dragostei Tale, cât si când ocărăsc îndrăznirea inimii mele şi cerşesc harul tău şi mă văd jalnică privelişte sfinţilor Tăi îngeri.
Ci Tu, Doamne, ca un milostiv şi răbdător al răului, îndură-Te spre mine, cel ce sunt pomenitor de rău şi nemilostiv, şi mă miluieşte pe mine, cel nesimţitor şi iubitor de sine-mi, Preaîndurate, pe mine, cel ce m-am orbit cu plăcerile şi cu patimile. Miluieşte-mă pe mine, cel ce pe din afară - smerit cugetător, iar cu sufletul - înalt cugetător. Miluieşte-mă pe mine, cel din nepăsare rămas înapoi cu înfrânarea şi departe fiind de patrie. Miluieşte-mă pe mine, cel dispreţuitor şi făţarnic, cel limbut şi răspândit, mincinos, fur şi lacom. Miluieşte-mă pe mine, cel nemilostiv şi neîndurat, că nevrednic sunt de orice milă eu, nefericitul. Miluieşte-mă pe mine, curvarul, preacurvarul, malahistul şi desfrânatul şi cel preaplin de orice altă ruşine. Miluieşte-mă pe mine, cel ce în păcate toată viaţa mea am cheltuit-o şi mai presus decât tot omul am întărâtat bunătatea Ta. Căci dacă şi până la cuvânt nefolositor şi cugete murdare, şi până la viclene aduceri-aminte stă înainte înfricoşătoare cercetare, ce apărare voi avea eu, mişelul, pentru asemenea şi atât de mari spurcări ale mele? De ce iertare să mă învrednicesc, greutate de nenumărate fărădelegi zăcând împrejurul meu şi netânguindu-mă cu amar spre a mă pocăi cum trebuie ? Îndură-Te, dar, spre mine, cel nemintos, şi dăruieşte-mi, Dătătorule de viaţă, pocăinţă întreagă, inimă umilită şi lacrimi neîncetate, ca de aici să mă plâng pe mine şi să capăt îndurare, în ceasul acela înfricoşător fiind fără apărare.
nţeleg faptele mele eu, nefericitul, şi tremură sufletul meu. Văd nepăsarea mea şi tremură oasele mele. Văd lenea mea şi inima mea se chinuieşte. Vai mie, nefericitului, mă tem să nu aud glasul acela înfricoşător: „nu vă cunosc pe voi". Să nu aud hotărârea aceea înfricoşătoare: „duceţi-vă de la Mine". Să nu fiu trecut în partea cea de-a stânga şi în rândul caprelor să fiu aşezat. Să nu mă alunge cu sabia în gheena îngerul crud şi nemilostiv. Să nu fiu trimis în focul cel nestins cu cei ce si-au primit de aici bunătăţile, iubitor de plăceri fiind. Să nu fiu osândit cu cei mândri, mândru fiind, în întunericul cel mai dinafară, unde sunt plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Nu în locul celor ce aşteaptă a căpăta, peste nădejde, să dau de munci nemuritoare, unde cu desăvârşire nu este picătură de apă sau altă oarecare slăbire, ci întuneric şi strâmtorare, glasuri de tânguire şi plângere nemângâiată, foc întunecos si nesfârşit şi cu adevărat moarte fără de moarte.
Vai, suflete ticăloase, acestea înţelegându-le, pentru ce eşti fără de grijă ? Pentru ce uiţi ca un nesimţitor şi încă mai păcătuieşti ? Pentru ce cu amar nu te tânguieşti, sub judecată fiind, până este vreme ca să ţi se primească lacrimile ? Vai, suflete ticăloase, cât vei plânge acolo zilele şi ceasurile pe care în deşert le-ai cheltuit? Căci, iată, ne-a pus Domnul aceste puţine zile de luptă şi în fiecare zi ne biruim şi ne facem netrebnici. Vai, suflete ticăloase, cât vei plânge cu amar urlând de durere, când vei vedea că se încununează cei ce până la sfârşit au suferit înfrânarea şi strălucesc ca soarele şi sunt aduşi în împărăţia ce rămâne de-a pururi, iar tu, pentru lene, vei fi dus la durere şi ruşine.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, căci, lipsit fiind de orice apărare, numai această rugăciune, cu îndrăznire, în zdrobirea inimii, strig către Tine. Miluieşte-mă pe mine, cel afundat în păcate, cel întunecat cu mintea, cel sărac din nepurtare de grijă, şi gol, şi robit. Miluieşte-mă pe mine, cel întinat cu lăcomia pântecelui şi înnegrit cu plăcerile şi osândit cu patimile. Miluieşte-mă pe mine, cel ce în toată viata mea Te-am întărâtat în toată ziua şi în tot ceasul cu faptele, cu cuvintele şi cu cugetele. Miluieşte-mă pe mine, cel înstrăinat de ascultarea Evangheliei şi dispreţuitor al înfricoşătoarelor şi sfintelor Tale porunci. Miluieşte-mă pe mine, călcătorul învoielilor ce am făcut înaintea şederii Tale de faţă şi a sfinţilor Tăi îngeri.
Cu adevărat nevrednic sunt de cercetarea Ta, Doamne, şi de chemarea sfântului Tău Nume. Cu nevrednicie văd eu, ticălosul, înalţimea cerului Tău. Cu nevrednicie caut la lumina soarelui Tău. Cu nevrednicie calc pe faţa pământului Tău. Cu nevrednicie răsuflu văzduhul Tău. în dar mântuieşte-mă pe mine, ticălosul, pentru îndurările Tale, fiindcă toată felurimea muncilor după faptele mele, fără îndurare mi se potriveşte mie. Nici un bine n-am făcut înaintea Ta. Dar numai aceasta cunosc, că Tu eşti Dumnezeul meu, afară de Tine, pe alt Dumnezeu nu ştiu. Căci nu este altul, fără numai Tu singur făcătorul a toată făptura.

Doamne, nu uita îndurările Tale, să nu biruiască mulţimea fărădelegilor mele îndurarea Ta cea nemărginită, ci ca Dumnezeul milei şi al îndurărilor, ca Dumnezeul pocăintei şi al mângâierilor, fiindcă primeşti cu bunăvoinţă pe toţi cei care din veac se pocăiesc înaintea Ta, primeşte şi întoarcerea şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi şterge toate păcatele mele şi iartă mulţimile nemărginite ale fărădelegilor mele şi nu-mi răsplăti după lucrările mele cele urâcioase. Nu lăsa în priveliştea a toată lumea să se arate biruitoare mişeliile mele. Nu vreau să mă înfăţişez la Judecată osândind cu necinste nesimţirea mea, căci eu sunt marea fărădelegilor de trei ori ticălosul.
Ascultă, Stăpâne, graiurile gurii mlmele şi primeşte pocăinţa şi mărturisirea păcătosului şi netrebnicului robului Tău şi nu mă da iarăşi, pentru negrija mea, poftelor satanei, ci izbăveşte-mă de toată pofta dobitocească şi de patimile necinstite, înţelepţeşte-mă în toate zilele întru tăria de a mă pocăi cu sârguinţă pentru păcatele mele, ca să nu se înnoiască iarăşi întru mine nepăsarea şi, fără nici o durere fiind, să rămână neiertate, şi, degrabă viindu-mi moartea, să se afle cu mine şi să fiu aruncat cu cei fără de lege în adâncul întunecat şi foarte amar al iadului, unde sunt nenumărate şi felurite deosebiri ale muncilor nesuferite şi nebiruite. învredniceşte-mă să stărui în toată râvna de a-Ti plăcea Ţie, să trec prin înfrânare lupta ce-mi este pusă înainte şi să fac fapte vrednice de pocăinţă, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare si ale tuturor sfinţilor Tăi, că binecuvântat eşti în veci. Amin.

Trimis de: Noa pe 18 Jul 2005, 11:54 AM

Nu stiu daca s-a mai discutat lucrul asta pe acest thread... am incercat sa il citesc pe tot, dar e prea lung pentru timpul meu scurt .
Doresc sa aduc in discutie o intrebare: De ce trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu ?
Eu voi raspunde cu 2 motive dupa care las firul deschis la aceasta intrebare
1. Insusi Dumnezeu ne incurajeaza sa facem lucrul acesta (Filipeni 4:6, 7 - Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţămiri./ Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus. ). Si de asemenea avem asigurarea ca El chiar ne asculta rugaciunile (Ps. 65:2 - Tu asculţi rugăciunea,de aceea toţi oamenii vor veni la Tine). Atunci, de ce am neglija aceasta masura iubitoare pusa la dispozitie de insusi Creatorul si Suveranul Universului ?!
2. Daca ne rugam lui Dumnezeu, lucrul acesta ne va intari relatiile cu El. Daca ar fi sa ilustram: sa ne gindim la 2 prieteni apropiati. Cind comunica ei ? doar cind au nevoie de ceva ?. Nu ! ci dimpotriva, ei se intereseaza unul de altul, isi impartasesc deschis gindurile, temerile si sentimentele. Acelasi lucru se poate spune si despre ralatia noastra cu Dumnezeu. Ajungind sa Il cunoastem pe Tatal nostru ceresc (personalitatea, scopul), ne vom apropia mai mult de El, iar prin rugaciunile noastre ne vom putea exprima mai deschis chiar si cele mai intime ginduri si sentimente. (Iacov 4:8 - Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. )

Trimis de: Thelma pe 18 Jul 2005, 12:58 PM

Sfintii Parinti atrag atentia asupra importantei rugacunii, nu atat din prisma cererilor noastre, cat a faptului ca insusi procesul rugaciunii (fie ca este de cerere, de slava, de multumire etc.) reprezinta consolidarea si stabilizarea relatiei personale cu Dumnezeu, dupa cum bine spunea Noa. O relatie vie cu Divinitatea inseamna automat echilibru psihic, dezvoltarea calitatilor pozitive, sanatate.

De altfel, s-a demonstrat stiintific faptul ca, in timpul rugaciunii, ritmul electric al creierului intra pe frecventa numita delta, care este un ritm electric foarte lent al creierului, corespunzator unei stari de stabilitate si claritate totala a mintii. El este superior si ritmului alfa al creierului (8-12 cicli pe secunda) corespunzator relaxarii, aparute imediat inaintea somnului.

Trimis de: Noa pe 18 Jul 2005, 01:08 PM

Iata ca versetul din Filipeni 4:7 (Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile) se poate dovedi si stiintific.
Multumim de informatie Thelma.

Trimis de: Thelma pe 18 Jul 2005, 01:14 PM

Trimis de: caa pe 18 Jul 2005, 01:31 PM

Nu mai ştiu pe unde am citit formularea asta: ceea ce este aerul pentru plămîn aceea este rugăciunea pentru suflet

Trebuie să respirăm dacă vrem să trăim, nu-i aşa?...

Trimis de: Noa pe 23 Jul 2005, 03:37 PM

M-am mai gindit la o intrebare: Pentru ce ne-am putea ruga lui Dumnezeu ?.
Un text biblic spune: „Indiferent ce am cere potrivit vointei sale, el ne asculta” (1 Ioan 5:14). Astfel, ne putem ruga pentru orice lucru care este in armonie cu vointa lui Dumnezeu.
De exemplu ne putem ruga:
– pentru chestiuni personale ( putem vorbi deschis despre ceea ce ne framinta, ne putem ruga pentru indrumare, sa luam decizii intelepte, sa ne dea putere de a depasi problemele cu care ne confruntam, pentru pacatele noastre etc.)
– pentru altii.
Insa, cele mai importante lucruri pentru care trebuie sa ne rugam sint cele in legatura cu Dumnezeu. Si avem motive sa facem lucrul asta, El merita sa-I aducem laude sincere si sa-I multumim pentru toata bunatatea sa. Care ar fi acele lucruri pentru care ar trebui sa ne rugam in legatura cu Dumnezeu ? Raspunul se afla in rugaciunea ‘Tatal nostru’ (Matei 6:9,10).

Trimis de: Thelma pe 27 Jul 2005, 12:21 PM

Sase rugaciuni (ale parintelui Arsenie Boca):

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.


Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie.
Amin.

Doamne ajuta!

Trimis de: caa pe 27 Jul 2005, 02:52 PM

Trimis de: Noa pe 27 Jul 2005, 03:03 PM

Postez aici rugaciunea 'Tatal nostru' ca sa putem vizualiza cele 7 cereri
Tatăl nostru care eşti în ceruri!Sfinţească-se Numele Tău;
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
Si ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
Si nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Trimis de: Noa pe 29 Jul 2005, 02:07 PM

Trimis de: caa pe 3 Jan 2006, 11:41 AM

Trimis de: Clopotel pe 8 Jan 2006, 03:59 PM

Să ai grijă a te cerceta cu frică, cu cutremur şi cu adevărată smerenie, cu înjosire de sine şi cu zdrobire de inimă, cu suspinuri şi lacrimi, cu dragoste osârdnică, cu credinţă şi nădejde neîndoită, cu cinstire şi cu bucurie şi cu mare mulţumită din toată inima şi sufletul, şi aşa să te apropii de dumnezeiasca împărtăşire. Apropie-te negreşit, ţinând această povaţă: apropiindu-te de sfântul altar, închipuieşte-ţi că, într-adevăr, te-ai făcut vrednic a te afla la Cina cea de Taină împreună cu Hristos şi Sfinţii Apostoli.
Când se deschid uşile împărăteşti şi auzi: „Cu frică de Dumnezeu...", cazi cu înfricoşare înaintea Atotputernicului Dumnezeu şi Judecător; şi, pe cât poţi, te sileşte ca să nu-ţi iasă din minte cele spuse mai sus, ci închipuieşte-ţi-le împreunate în cruce şi strânse la piept, pleacă puţin capul, priveşte cu cinstire, cu ochii pliniţi de lacrimi şi spune rugăciunile: „Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu...; Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte...".
Rosteşte-le din tot sufletul cu suspinuri, cu frică şi cu cutremur şi cu zdrobire de inimă. Roagă pe Preamilostivul Dumnezeu ca măcar în această clipă să te cerceteze cu harul Său, ca să ai zdrobire a inimii şi fierbinte simţire şi să verşi lacrimi din belşug. Şi cugetând astfel, priveşte neclintit şi cu simţire Sfantul Potir şi roagă-te ca Dumnezeiescul Foc să nu te ardă, ci să tămăduiască sufletul şi trupul tău prin primirea Lui. Nădăjduieşte şi crede că, de vei face şi vei simţi cum s-a arătat aici, vor arde toţi spinii păcatelor ce cresc întru tine. Apoi, de îndată ce vezi mâna preotului întinzându-se cu Sfintele Taine şi atingându-se de buzele tale, nu cugeta să primeşti dumnezeiescul dar din mâna preotului, ci închipuieşte-ţi şi crede cu tot sufletul că le primeşti din mâna lui Hristos însuşi, Carele stă nevăzut, punându-le în gura ta. Inchipuieşte-ţi şi crede fără şovăire că mănânci acum însuşi Trupul Domnului, care s-a luat din via şi de viaţă dătătoarea alcătuire a trupului Său, şi că acum bei sângele şi apa ce curge din însăşi coasta lui Hristos; că-L vezi pe Hristos răstignit pe Cruce şi că acum din rănile Sale curge sânge şi lumină şi viaţă. Aşa să primeşti împărtăşania şi aşa să crezi fără şovăire; aşa să-ţi închipuieşti neîncetat în cugetul tău.

Te sfătuiesc a învăţa pe de rost rugăciunea Sfântului Dimitrie al Rostovului, care e de mult folos la vremea împărtăşirii şi ale cărei cuvinte urmează. Apropiindu-te cu astfel de gânduri şi simţiri, spune în cugetul tău:
„Deschideţi-vă uşi şi zăvoare ale inimii mele, să intre Hristos, Impăratul Slavei! Intră, Lumina mea, şi întunericul meu luminează; intră, Tămăduitorul meu, şi ale mele răni tămăduieşte; intră, Dumnezeiesc Foc, şi spinii păcatelor mele arde; aprinde cele din lăuntrul meu şi inima mea cu flacăra dragostei; intră, Impăratul meu, şi nimiceşte în mine împărăţia păcatului; şezi pe tronul inimii mele, Impărate şi Doamne al meu, şi singur Tu întru mine împărăteşte".
Cu asemenea bune cugetări te împărtăşeşte cu Dumnezeieştile Taine.
Nu uita încă şi suspinarea deasă şi zdrobirea; plângi necontenit, tânguieşte-te, osândeşte-te pe sine că eşti cu totul nevrednic, că încă nu te-ai dezbrăcat de trup şi de lume, că nu ţi-ai omorât trupeştile patimi, ci eşti plin de toată pofta cea necurată şi necuvenitele porniri ale sufletului, că eşti leneş spre nevoinţa duhovnicească, că eşti căzut şi negrijuliu şi rece faţă de săvârşirea cuvântului lui Dumnezeu; că eşti cel mai neînsemnat şi ticălos şi necurat şi nevrednic vas al primirii Izvorului Vieţii, pe Care cerurile cerurilor nu îl pot cuprinde.
Cugetă că nu înger primeşti cu Sfintele Taine, ci pe Domnul Ingerilor şi Judecătorul tuturor. Cugetă încă şi la aceasta: cu câtă bucurie a săltat înaintemergătorul în pântecele maicii Sale şi s-a închinat Stăpânului Său; şi în ce chip au slăvit păstorii şi magii cu daruri, şi Simeon şi Ana pe Stăpânul lor şi s-au închinat Lui cu minunare, cu frică şi cu bucurie; în ce chip şi ceilalţi sfinţi şi toţi cuvioşii, cu bună-cinstire, cu bucurie şi cu mulţumire au strălucit ca soarele, unindu-se cu Trupul şi Sângele lui Hristos, şi trăiesc cu El pururea, cu acelaşi dor şi mare osârdie grăbeşte şi tu către Izvorul cel preadulce al bunătăţilor şi mulţumeşte Domnului pentru negrăita Lui milostivire, ca El, înfricoşatul Dumnezeu, să nu Se scârbească de ticăloşia noastră, ci să Se unească cu noi pentru nemăsurata Sa dragoste către noi.
Să mulţumeşti cu toată puterea ta Domnului, nu numai cu cuvântul şi cu gândul, ci şi cu fapta. Sileşte-te pe cât îţi este cu putinţă să te fereşti de multă vorbărie. Dumnezeu să-ţi fie curata şi sfânta îndeletnicire; şi rămâi întru cinstire nu numai înainte de împărtăşire, ci păzeşte-te de orice lucru rău şi după ce ai primit Sfintele Taine. Sileşte-te totdeauna a rămâne cu Hristos, împăratul şi Dumnezeul tău, şi nu-L despărţi de tine.
La sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii intră în chilia ta întru tăcerea limbii, cugetului şi a tuturor simţurilor; rămâi în rugăciune şi mulţumire şi săvârşeşte atunci şi toate cele ce ţi s-au dat mai sus să le săvârşeşti după slujba de dimineaţă.

Din Patericul Sarovului

Trimis de: caa pe 25 Jan 2006, 01:43 PM

O invitaţie la lectură despre rugăciune: http://www.profamilia.ro/rugaciunea.asp?carrel

Spicuiesc la întîmplare ( ) din Introducere:

Trimis de: vio16 pe 26 Jan 2006, 06:49 PM

Insa la un singur lucru trebuie sa ne gindim ;Ca rugaciunile noastre sa fie ascultate si sa ni se dea raspuns , cum trebuie sa fim ?

Trimis de: Noa pe 30 Jan 2006, 11:26 AM

Pai e simplu de raspuns Vio .
Conteaza mult ca noi sa fim umili. Rugaciunile noastre trebuie sa fie sincere si sa porneasca din inima.
Asta ne aminteste si de parabola lui Isus cu vamesul si fariseul (Luca 18:10-14).

Trimis de: Clopotel pe 30 Jan 2006, 12:07 PM

Cred si eu ca e adevarat ce spui Noa...
Dumnezeu, Iubitorul de oameni, care ne ingaduie multe, face multe pentru noi, chiar si fara sa-L rugam...
Dar cu atat mai mult, e grabnic ajutator cand rugamintile sunt fierbinti din inima...
Problema cu raspunsul este ca nu intdeauna primim ceea ce ne-am dori noi... Adevarul e ca noi nici nu stim cu adevarat ce ne trebuie, de aceea cerem vrute si nevrute, iar Dumnezeu ne da dupa socoteala Lui cea dreapta si cea buna...
Parerea mea este ca trebuie doar sa ne straduim sa ne rugam din inima fierbinte, si sa nu asteptam raspuns, caci acasta poate insemna sa-L ispitim pe Dumnezeu...
Apoi, cele mai auzite rugaciuni, sunt pentru aproapele, caci acelea sunt din iubirea adevarata si dezinteresata...
5 Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L,
6 Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
7 Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
8 Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
10 Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
13 Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
(Matei 8)

Trimis de: geriA3e pe 30 Jan 2006, 03:34 PM

Trimis de: Noa pe 30 Jan 2006, 04:14 PM

Trimis de: geriA3e pe 30 Jan 2006, 04:49 PM

Trimis de: Clopotel pe 30 Jan 2006, 04:54 PM

Draga GeriA3e

Trimis de: Noa pe 31 Jan 2006, 11:43 AM

Thx GeriA3 ... ma bucur sa vad ca, desi sintem persoane cu apartenente religioase diferite, avem totusi puncte comune

Trimis de: Clopotel pe 2 Feb 2006, 07:34 PM

Desigur draga Noa, ne rugam si pentru necesitatile noastre de zi cu zi, numai ca noi de fapt dorim mai mult decat "necesitati"... Nu intamplator am omis sa spus asta, caci am avut in minte cuvintele:
Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneşte. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? (Matei 6,26)
Si ca sa nu credem cumva ca acestea ar fi doar vorbe, daca urmarim viata minunata a unor monahi, vedem ca ei nu manaca nici 7 zile la rand, decat atunci cand Dumnezeu le da mancare, fie printr-un fruct gasit, fie prin niste pomeni venite la timp...Ei pur si simplu nu se ingrijesc deloc de mancare, si atunci cand gasesc mai multa, manaca putin, si nu pastreaza nimic pentru mai tarziu sau pentru ziua de maine...Si sunt sanatosi si veseli traind cu Dumnezeu... Dupa mine aceasta este credinta adevarata...

Acum o sa scriu o rugaciune de-a Sfantului Ierarh Nifon:
„Sfant, Sfant, Sfant Domnul lisus Hristos, Fiul Tatalui, Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatul lumii. Binecuvantat esti, Cel preaslavit si preainaltat intru toti vecii, dumnezeiasca stralucire si pecete a lui Dumnezeu Tatal. Unul esti Tatal, Cel fara de inceput si Fiul Care S-a nascut mai-inainte de veci negrait din Tine, Cel ce se imbraca cu lumina ca si cu o haina, prea vesela frumusete. Slava tie, Dumnezeule cel mare si infricosat, pe Care Te cinsteste toata faptura, de care tremura toate, de care se bucura toate. Tu esti iubirea cea vesnica a Tatalui, vlastarul cel plin de seva purtatoare a tot binele. Tu cu un semn misti zavoarele pamantului. Tu veselesti fetele ingerilor, cu mila dragostei Tale. Tu esti odihna Duhului, Tu esti ochiul urias neadormit, Dumnezeul meu si Om, Unul, dar si indoit, infricosat Fiu, frumusetea frumusetilor, Sfantul sfintilor, nemarginit si negrait. Slava tie!...
Tu stapanesti de la rasarit pana la apus si peste toate cele ce se afla pe pamant si in cer; Tatal, Fiul si Duhul, Dumnezeu Care tii toata faptura vazuta si nevazuta, care conduci si chivernisesti, care hranesti si adapi toata nenumarata faptura cu atotputernicia Ta.
Deschide-voi gura mea si-Ti voi vorbi, Dumnezeule intelepte si vesnice, nefacut, negrait, neajuns, nepipaita minte, cuvant, pace, dulceata mireasma, har, margaritar, stea, rasarit, stralucire, temelie, neinteles, lumina, adancul adancurilor, bogat care saracesti, putere, tarie, stapanire, neinceput, datator de viata, creator, artist, creator neobosit, care reinnoiesti si strici, care inteleptesti si faci nebuni, atottiitor si stapanitor, Mire.
Bucura-Te, Tu, Care mi-ai daruit cer si pamant nou! Cum sa Te numesc? Facator si creator al veacurilor? Cum sa Te chem? Nemasurata dragoste a Tatalui? Cum sa-ti zic tie, Celui ce tii in palma Ta saraca mea pulbere? Sfinte, intreit Sfinte, Te slavesc!... Amin!"

Trimis de: Noa pe 27 Feb 2006, 03:53 PM

Un bun exemplu, consider a fi si cel al lui Isus. El a pus mai presus infaptuirea vointei Tatalui decit de a se ingriji de sine. Asa cum se poate remarca si din Matei 6:33, faptul de a pune 'Imparatia lui Dumnezeu' pe primul plan (asta insemnind a ne pastra un ochi simplu), de celelalte lucruri are cin' se ocupa.
Totusi, asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa muncim sau sa nu ne ingrijim de noi, ci asa cum am mentionat, secretul este pastrarea unui ochi simplu si de a nu face din scopul nostru o goana dupa materialism.

Referitor la raspunsul rugaciunilor noastre...
Dumnezeu raspunde la ele in momentul si modul in care considera el de cuviinta. El stie mai bine decit noi, ce necesitati avem si cum trebuie sa ni le satisfaca (cred ca am repetat ideea... lol). Insa, vroiam sa scot in evidenta ceea ce ar trebuie sa facem noi daca observam acest lucru.
Isus spune la un moment dat ca trebuie 'sa continuam sa cerem...'. Aceasta demonstreaza perseverenta noastra si ca intr-adevar dorim acel lucru pentru care ne-am rugat. Si de asemenea demonstram credinta, prin faptul ca nu ne descurajam cind vedem ca nu primim raspuns imediat, ci continuam sa ne incredem in Dumnezeu, ca 'rasplatitor al nostru'.

Trimis de: Felina pe 1 Mar 2006, 01:45 PM

Dragii mei,
As avea doua intrebari in legatura cu Psalmul 50, si aici il voi cita pe Clopotel, ca sa avem in fata textul clar:

Trimis de: Clopotel pe 1 Mar 2006, 02:50 PM

Draga Felina,
O sa incerc sa-ti raspund, pe scurt, cu ce-mi aduc acum aminte si ce am inteles din ce am cunoscut de la altii, dar poate, daca timpul imi va permite, o sa-si spun mai multe si mai exact...

Trimis de: Noa pe 1 Mar 2006, 02:53 PM

Draga Felina,
Am gasit un comentariu interesant la acest Psalm (50)
http://unbound.biola.edu/index.cfm?method=commentary.showCommentaryResults&book_index=19O&chapter=50

Aici vei gasi toate elementele explicate cu privire la care ti-ai pus intrebari

Trimis de: Felina pe 1 Mar 2006, 03:45 PM

Clopotel, Noa, multumesc pentru raspunsuri.

Clopotel, din ceea ce imi explici tu, sa zicem cea cu zidurile Ierusalimului, cu ce ne ajuta pe noi daca rostim aceasta rugaciune. Si in legatura cu Duhul Sfant la fel. Caci pare ca rugaciunea e chiar foarte personala a lui David.

Noa, greu sa inteleg ce scrie acolo in engleza, desi stiu putina engleza...

Trimis de: LINICA pe 1 Mar 2006, 04:42 PM

Isuse, te iubesc.
Isuse, te doresc.
In inima sa-mi stai
Lipit ca un scai, Amin.

Am auzit-o, mi-a placut si am retinut-o.
O rugaciune simpla, pe care o rostesc de cele mai multe ori cand trec pe langa o biserica, cand intru in biserica pentru cateva minute, sau - chiar daca suna ciudat - cand nu am timp sa raman in intimitate cu Dumnezeu.

Trimis de: Clopotel pe 1 Mar 2006, 05:46 PM

Draga Felina,
Am scris http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=423361 intreaga talcuire a Psalmului 50, in talcuirea Fericitului Teodorit, episcop al Chirului...

Daca tot mai ai nelamurii, intreaba...

Trimis de: Felina pe 1 Mar 2006, 05:51 PM

Da Clopotel, mai am.
Multumesc pentru raspuns.

Se pare ca psalmul 50 este o rugaciune foarte personala a lui David. Cu ce ne ajuta pe noi sa o rostim, avand in vedere ca se refera in unele portiuni la fapte si oameni din trecut?

Trimis de: Clopotel pe 1 Mar 2006, 06:08 PM

Draga Felina,
Dupa umila mea parere, aceste rugaciuni ale lui David ne ajuta foarte mult, si iata de ce si cum:
- Sa nu uitam ca Psalmii lui David sunt parte a Sfintei Scripturi, iar Sfanta Scriptura este de la Dumnezeu prin Duhul Sfant, asa ca e de cea mai mare importanta si necesitate implicit..
- Toate pricinile de umilinta si toate faptele, toate pacatele si toate faradeligile, savarsite de oamenii din trecut sunt foarte actuale si astazi, ba as zice ca s-au mai adaugat multe altele....
- Firea oamenilor din trecut este la fel cu cea a celor de astazi, ba mai mult, cei de astzi sunt mult mai rai si invartosati cu inima...
- Aceste rugaciuni, de fapt cantari, de pocainta, sunt deosebit de puternice atat in intelesul lor cat si in patrunderea inimii, fiind insuflate de Duhul Sfant
- In Biserica noastra Ortodoxa, din aceste motive si din altele, acest Psalm 50, este de referinta, el aflandu-se la inceputul lantului de rugaciuni si aducandu-ne direct si rapid starea de umilinta si de lacrimi, ca sa ne plangem pacatele in fata lui Dumnezeu....
Analizeaza cu atentie fiecare vers, si o sa vezi ca ti se potriveste..., mie pacatosului cel putin- cu prisosinta
Prin urmare, nu considera ca ce este acolo este pentru cei din trecut, caci este foarte actual.... Infiorator de actual pentru noi pacatosii...

Trimis de: geriA3e pe 1 Mar 2006, 10:47 PM

Trimis de: Felina pe 2 Mar 2006, 12:11 PM

Clopotel, geriA3e, multumesc pentru raspunsuri!

Clopotel, tot nu inteleg ce rost are ca eu sa ma rog pentru construirea zidurilor Ierusalimului... Restul am inteles.

geriA3e, multumesc pentru explicatie, m-am mai lamurit putin. O sa ma gandesc mult la ce mi-ai spus sa-mi intre bine in cap.

Trimis de: geriA3e pe 2 Mar 2006, 04:37 PM

Trimis de: Felina pe 2 Mar 2006, 04:56 PM

geriA3e, multumesc!

Imi place mult Psalmul 50 si ma simt bine citindu-l. Probabil ca ar fi mai bine cum zici tu, poate sa ma concentrez doar pe partile care-mi spun ceva. O sa ma mai gandesc. Multumesc.

Trimis de: abureala pe 2 Mar 2006, 05:00 PM

Trimis de: caa pe 2 Mar 2006, 05:47 PM

" Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului." - ce sa inteleg din aceasta rugaminte?

Eu unul cînd spun cuvintele astea mă gîndesc aşa: Sion=persoana mea, în întregul ei; Ierusalim=sufletul/inima mea; zidurile=posibilităţile de apărare contra relelor de tot felul...

Cînd spun "Duhul Tău cel Sfînt nu-l lua de la mine" nu mă gîndesc că eu deja Îl am, pt că sînt prea păcătos să-L pot găzdui permanent... dar ştiu că Dumnezeu, în marea Lui milostivire intră în comuniune cu mine în diverse moduri, de multe ori prin clipele deosebite de har pe care mi le dăruieşte... prin cine?... prin Sfîntul Său Duh. De aceea mă rog ca acea legătură, comuniune să nu înceteze, iar Duhul Său cel sfînt să rămînă cît mai mult în legătură cu mine, în mine...

Cele "ascunse" ale Înţelepciunii Sale sînt reprezentate de suma revelaţiilor cu care am fost miluit pînă acum. Inima mea a aflat lucruri multe, noi şi impresionante. Nu le-am învăţat la şcoală, nu le-am citit în ziare, nu le-am vizionat la TV. Au picat efectiv din Cer!... Mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot şi îndrăznesc să sper că nu voi cădea pînă la sfîrşit, că multe obstacole sînt pe "drum"...

Ceea ce vă doresc şi vouă, la toţi!

Trimis de: Felina pe 2 Mar 2006, 05:50 PM

abureala, multumesc pentru explicatie.

caa, raspunsul tau mi-a mers la inima. multumesc si tie.

Trimis de: Noa pe 6 Mar 2006, 01:53 PM

Trimis de: Riverdance pe 12 Mar 2006, 09:06 PM

... nu am avut rezistenta de-a citi postarile de dinaintea mea, dar pt mine rugaciunea e o forma, o modalitate de exprimare cam neinteleasa, cam ambigua. Una, da, e o rugaciune de meditare, de interiorizare, de a sta in fata lui 'Dumnezeu', etc si bla bla, asta forma de rugaciune o mai pot intelege, dar rugaciunile de cerere, si alte de acest soi, nu le pot intelege menirea, pt ca sunt bazate pe niste postulate, precum ca Dumnezeu te asculta, discerene si iti poate da, samd.

Stiu, da, ca in disperare si cel ce nu crede ajunge sa 'ceara', sa implore ... dar la rece, cred ca rugaciunea de cerere se bazeaza pe o fragilitate a omului ( si aici il pot intelege pe Feuerbach si alti de teapa lui, cand declara ca Dumnezeu este proiectia de nevoie a omului ) si de aici tendinta de-a balbai crezand ca cineva superior ne va putea ajuta. Nu-mi trebuie Dumnezei magi care pot face totul hocupocus, dar nu-mi trebuie nici oameni mincionsi care invata pe alti ca Dumnezeu ii asculta, etc. Viata cotidina este o continua contrazicere a unui Dumnezeu care iubeste, a unui 'tata' care isi iubeste, cika, copiii!

Sunt multi copii ( in sensul biologic al cuvantului si totusi ... nu numai ) care se roaga si nu obtin nimic, ci doar experienta in bolborosire!

Trimis de: Noa pe 21 Mar 2006, 06:27 PM

Riverdance,
A nega puterea rugaciunii, pentru mine inseamna a nega existenta lui Dumnezeu, pe care de altfel tu asta faci...

Isus ne-a invatat ca daca un tata (care este imperfect) stie sa faca daruri frumoase copiilor lui, cu atit mai mult Dumnezeu din ceruri. El are si puterea si iubirea necesare pt a raspunde la cererile noastre.
Nu trebuie sa ii aducem numai cereri, nu trebuie sa apelam la Dumnezeu numai in nevoi. Cererile noastre trebuie sa fie instotite tot timpul de multumiri. Gindeste-te de exemplu ca rugaciunea este un mod de comunicare cu Dumnezeu.

Trimis de: abureala pe 21 Mar 2006, 06:59 PM

Trimis de: Riverdance pe 22 Mar 2006, 12:45 AM

Pentru tine, da Noa, poate sa insemne ca vrei, pentur mine, a nega o forma de rugaciune, nu inseamna a-l nega pe Dumnezeu. In ceea ce am scris, vezi disticntia dintre cele doua forme de rugaciuni ce-le aminteam.

Isus ne-a invatat multe, si exemplul dat de mine si reluat de tine, este o problema, da. Analogia cu tatal pamantesc nu prea merge, pentru ca eu zic ca daca as sti ca fiul meu sau fica mea e aproape sa cada in prapastie, eu as face totul ca sa-o salvez. Daca as sti ca fica sau fiul meu e bolnav, as face tot ca sa-l salvez. De aceea zic aceasta analogie nu merge, asta nu inseamna ca neg iubirea lui dumnezeu. Ceea ce n-ai inteles nici tu nici abureala ( bun nick ti-ai ales, semnificativ ) este ca viata extrem de dificila uneori pune in criza modurile nostre pioase si limitate de-a vedea prezenta enigmatica a lui Dumnezeu.

Eu neg o anumita spiritualitate, o anumita inabusire a lui dumnezeu cu moduri de-a da raspunsuri precum cei trei prieteni a lui Iov, care s-au gasit sa fie avocati ai lui Dumnezeu, si care de fapt boscorodeau chesti ce nu aveau de-a face cu marele mister al lui Dumnezeu. Dimpotriva Iov a inteles si s-a comporatat mai bine decat cei trei, care vezi doamne, ii dadeau lecti despre culpa, rugaciune, Dumnezeu, etc.


Abureala, ca avocat nu esti prea bun, nici ca ghicitor, incearca sa menti, din nou, un mod de-a comunica, care sa respecte si opinile cleor care nu gandesc ca tine. Daca tot afirmi implicit sau explicit ca crezi in Dumnezeu, incearca sa ai putina iubire, umlinta, inteligenta de-a lui, caci altfel nu ma impresioneaza credinta ta. Nu trebuie sa tragi cocnluzi pripite, doar pentur ca nu intelegi tot ce zice un forumist, nu trebuie sa te consumi doar pentru ca nu toti il vad pe Dumnezeu precum il vezi doar tu. Traieste-ti calm credinta, senin, caci altfel insemana ca ai interiorizat putin cuvantul lui Dumnezeu. Nu te speria daca unii nu cred ca tine, spre Dumnezeu sunt multe cai de-a iubi, de-a crede. Universul tau nu coincide cu universul infinit a lui Dumnezeu. Continua sa aprofundezi virtutea dialogului, sa asculti, sa incerci s aintelegi ceea ce altul vrea sa zica, sa nu te grabesti cu etichetele, intr-un cuvant incearca sa nu cazi in ispita de-a fi superficial.

Trimis de: Artanis pe 22 Mar 2006, 08:10 AM

Trimis de: caa pe 22 Mar 2006, 08:16 AM

Trimis de: abureala pe 22 Mar 2006, 09:14 AM

Trimis de: Noa pe 22 Mar 2006, 09:15 AM

Riverdance draga,
Nu ti-ai schimbat stilul deloc
Oricum, crezi ce vrei
Insa, cei de aici, cred ca Dumnezeu ii poate ajuta prin intermediul rugaciunii (imi cer scuze ca am vorbit in numele tuturor).

Trimis de: Riverdance pe 22 Mar 2006, 04:41 PM

da, Noa, vad ca n-ai rezistat sa treci in stilul lui abureala si sa vi cu considerati ce nu tin de tema rugaciune.

daca mi-am schimbat sau nu stilul, tu nu poti sa-ti faci decat o minima idee. Oricum observatia ta contine o amprenta de paternalism, care e inoportuna. incearca sa raspunzi la ce se comenteaza, nu sa vi cu astfel d eobsrvati. probabil, nici tu nu ti-ai schimbat stilul. Stilul meu, ca sa-ti zic un mic secret, este d-ea gandi mereu, de-a mi pune mereu intrebari, de-a nu limita modul meu de-a vedea pe Dumnezeu doa rla experienta mea. asta nu isneamna ca nu am pareri, ca nu discut, ca nu accept parerea altora. Asta inseamna dialog, Noa, asta inseamna libertatea in discutie. Dumnezeu e merue dicnolo de ceea ce noi putem gandi, elucubra. asta e stilul meu, de-a incerca sa nu-l blocam pe Dumnezeu la experienta mea/ta/noastra personala.

Probabil ai alunecat pe coaja de kiwi sau poate inca ti-e greu sa discuti in mod profund cu un interlocutor care nu neaparat va gandi cu tine, sau nu are aceiasi experienta de viata, de rugaciune, de Dumnezeu!


E valabila si pentru tine, cika, expreisa 'crezi, ce vrei', dar e ciudata ca concluzie. Eu sunt aici, si discut, tocami ca nu cred ce vreau, tocmai ca nu vin si afirm ca doar ceea ce cred eu e posibil. Sunt pe forum, pentur ca stiu ca stiu putin, si deasemenea stiu ca si alti stiu putin .... nu ma ilud! Incearca sa vezi forumul nu ca o discutie la nivel omogen, in care daca cineva are o parerea diferita de tine, nu trebuie vazut rau, ca vai de mine, 'sa creada ce vrea'. Incearca sa accepti si credinta diferita a alora, fiind deschisa in disuctii, lasand porti deschise si pentru parerile altora.



Ceea ce vreau sa zic, Noa, o discutie e foarte usor sa esueze in aiureli, si in considerati ce nu-si au locul, e mai greu da, sa disucti linistit, sa aprofudnezi un subiect, sa-l intorci pe dos, respectand pe cel din fata ta, e greu, dar asta e modul de-a dialoga, de-a marturisi credinta, de-a invata mereu.


Noa, doar ca un un fel de 'sfat' ... vezi ce bine a pus problema caa la ceea ce ziceam eu, asta e modul de-a disucta, de-a contesta opinia unui alt forumist, asta e modul de-a dialoga ( caa am sa-ti raspund maine) fara a cadea in considerati 'euforice'/inoportune/in afara subiectului si care nu-si au locul aici.

Trimis de: Noa pe 22 Mar 2006, 05:11 PM

Mersi de 'complimente' Riverdance,
Se pare ca in ce ne priveste nici unul din noi nu si-a schimbat stilul.

Oricum ma opresc aici, nu comentez mai departe cuvintele tale

... si felicitari lui Caa
Intr-adevar ti-a raspuns intr-un mod placut.

Trimis de: Tear pe 10 Apr 2006, 11:07 AM

Trimis de: Noa pe 10 Apr 2006, 11:29 AM

Trimis de: Data'q pe 9 May 2006, 09:24 PM

Nu vom tacea Nascatoare de Dumnezeu,
Pururea a spune puterile Tale,
Noi nevrednicii.

Ca de nu ai fi stat Tu inainte rugandu-Te,
Cine ne-ar fi izbavit pe noi din atatea (si atatea) nevoi?...
Sau cine ne-ar fi izbavit pe noi pan-acum slobozi?...

Nu ne vom departa de la tine Stapana,
Caci Tu izbavesti pe robii Tai
Pururea, din toate nevoile.

----------
Si inca una, care a mai pus-o si Mihai, mai demult:
----------

Domnul si Stapanul vietii mele,

Duhul trandaviei,
al grijii de multe,
al iubirii de stapanire
si al grairii in desert
Nu mi-l da mie!...

Iar duhul curatiei,
al gandului smerit,
al rabdarii
si al dragostei
Daruieste-mi-l mie, slugii Tale,

Asa Doamne daruieste-mi,
Sa-mi cunosc gresalele mele
Si sa nu osandesc pe fratele meu,
Ca binecuvantat esti
In vecii vecilor,
Amin

----------------------------
Impartirea in versuri si ce e intre paranteze imi apartine...Daca am gresit imi cer iertare...

Trimis de: abureala pe 11 May 2006, 04:27 PM

Cea de a doua rugaciune este din Sfantul Efrem Siriul.

Trimis de: caa pe 14 May 2006, 05:15 PM

Aşa este, din Sf Efrem. E o rugăciune concisă, tulburătoare, plină de profunzime.... O ţin şi eu la My Bookmarks

Trimis de: Myryam pe 24 Jun 2006, 01:21 PM

Daca s-a mai scris aceasta rugaciune,care mie imi place foarte mult,ma iertati.



Rugaciunea staretilor de la manastirea Optina


Doamne, daruieste-mi sa primesc cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi. Invredniceste-ma sa ma dau intru totul Sfintei Voiei Tale. In tot ceasul astazi, povatuieste-ma si in toate ma sprijineste.

Oricare vor fi vestile pe care le voi primi in timpul zilei, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si intarit in credinta ca peste toate este Sfanta Voia Ta.

In toate faptele si cuvintele mele,Tu calauzeste-mi simtirile. In toate intamplarile neasteptate, nu ma lasa sa uit ca totul vine de la Tine. Invata-ma sa fiu deschis si intelept cu fiecare din madularele familie mele duhovnicesti, pe nimenea amarand, pe nimenea intristand.

Doamne, da-mi putere sa port osteneala zilei de astazi si toate intamplarile din vremea ei. Calauzeste-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert.
Amin.

Trimis de: Clopotel pe 22 Sep 2006, 06:37 AM

Rugăciunea sotului pentru sotia sa

Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat sotie ca să îmi fie însotitoare nedespărtită a vietii mele si să îmi fie părtasă sortii în vremea călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredintându-mi această făptură din mâinile Tale, mi-ai încredintat-o ca să lucrăm împreună toată virtutea; că desi florile frumusetii, blândetii si bunătătii sunt însusirile firii sale, prin însăsi firea sa totdeauna este supusă la diferite slăbiciuni si neputinte. Ajută-mi să nu fiu asupritor si nedrept cu ea. Să nu pretind lucruri mai presus de puterile ei si împotriva poruncilor Tale. Căci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească înainte de vremea sa si de la frageda viorea să aibă tăria si trăinicia copacilor, cum voi cere de la sotia mea lucruri mai presus de puterile ei? Fă să mă port fată de ea totdeauna cu dragoste si blândete, si când rătăceste să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Alungă din inima mea mândria neomenească si cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime si a chinui o făptură pe care dragostea a adus-o lângă mine si pe care Legea o tine lângă mine când poate această dragoste se stinge. Fă să înteleg că este nedrept a asupri o făptură slabă si fără nici o apărare, că este nevrednic a dispretui si a călca în picioare o floare ce mi-a pricinuit bucurie în frumoasele zile ale primăverii vietii mele.

Dreapta judecată îmi porunceste, o, Dumnezeul meu, ca fiind si eu însumi căzut în mii de greseli si neajunsuri, să le sufăr cu răbdare pe cele ale sotiei mele, si-mi arată că omul este supus amăgirilor si rătăcirii si că fapta dragostei poruncite de Tine este a ierta si a trece cu vederea greselile aproapelui. Si, numai astfel purcezând, Îti cerem ca Tu să ne ierti, precum iertăm si noi.

Fă să cunosc că această făptură pe care mi-ai încredintat-o, fiind supusă prin gingăsia si neputinta firii ei la multe feluri de boli si slăbiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândete si iubire, să îi fiu sprijin în bolile si slăbiciunile ce sunt legate de firea ei si să nu uit niciodată că ea este mama acestor copii de care mă bucur si care mă veselesc prin mângâierile lor; că acestia sunt un dar al dragostei ei si ar fi nedrept a dispretui pomul care a dat asa frumoase roade.

Păzeste inima mea, Dumnezeule, de ucigătoarea otravă a geloziei si bănuielilor, si fă să cunosc că acestea nu fac decât a depărta dintre noi iubirea si fericirea.

Ajută-mi ca prin vorbe si fapte bune să-i dovedesc sotiei mele că are în mine cel mai bun si mai iubitor însotitor. Si dacă nu voi reusi în acest chip, să mă feresc a i-o dovedi întrebuintând mijloacele cele nefolositoare. Asprimea si purtarea rea întărâtă duhurile în loc să le apropie; iar purtării blânde si întelepte si dragostei îndelung răbdătoare nici cea mai stricată inimă nu i se poate împotrivi până în sfârsit; căci gheata groasă ce acoperă râurile se topeste când vântul cald al primăverii suflă fără oprire.

Dumnezeul meu, Tu care cârmuiesti inimile oamenilor spre cele bune, cârmuieste asemenea si pe ale noastre si fă ca deplina întelegere să unească sufletele noastre.

Iar dacă Tu ai hotărât, Doamne, să cerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept cu altii pentru că ei s-au arătat nedrepti fată de mine.

Fă să cunosc că numai simtămintele de dragoste înrâuresc celelalte suflete. Întăreste inima mea în bunele hotărâri, si ajută-mi ca prin purtarea mea să nu fac nefericită făptura pe care bunătatea Ta mi-a încredintat-o. Ci, printr-o înteleaptă unire, bucurându-ne de fericire pe cât poate omul a se bucura pe pământ, să binecuvântăm totdeauna numele Tău. Amin.

Rugăciunea sotiei pentru sotul ei

O, Doamne preabunule, Tu mi-ai dat un sot al zilelor mele pe pământ, părtas sortii mele si sprijinul meu în vremea călătoriei acestei vieti. Fă să cunosc că el se îngrijeste de mine si ajută-mă să nu întristez niciodată zilele lui, nici să fiu nemultumitoare fată de cel care mă sprijină si mă îngrijeste. Fă-mă supusă si îndatoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioasă să-i adaug la osteneli si să-i amărăsc pâinea ce-o câstigă pentru mine si copiii nostri.

Izvorule al întelepciunii, luminează-mă să cunosc toate virtutile familiei si printr-o înteleaptă chivernisire să păstrez ceea ce el adună cu osteneli si prin sudoarea fetei sale. Ajută-mi ca prin supunere, prin dulceata purtării mele, prin răbdarea si dragostea mea, să încununez zilele lui cu flori si cu bucurii, să împart cu el fără cârtire toate loviturile vietii si să-i fiu însotitoare nedespărtită, precum în fericire asa si în necaz.

Păzeste-mă de împodobirile necumpătate si de necuviintele în care cad femeile care nu cunosc pretul unui sot bun, punându-si toată fericirea lor în podoabe si petreceri zgomotoase si desarte ce atrag după sine neîntelegeri, dezamăgire si dureri. Ajută-mi să deprind toate virtutile care fac podoaba femeii, pentru ca dacă vârsta sau bolile îmi vor ridica floarea frumusetii si a tineretii să-mi rămână o inimă vrednică de dragostea sotului meu si a fiilor nostri, ca să le dau pildă bună, întărindu-i în puterea virtutii. Ascultă, Preabunule, glasul meu cel umilit, si trimite binecuvântarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.


Rugăciunea sotilor unul pentru altul

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce ne-ai învătat ca totdeauna să ne rugăm unul pentru altul, căci asa vom împlini legea Ta si ne vom arăta vrednici de mila Ta, caută cu îndurare si păzeste de vrăjmasii văzuti si nevăzuti pe sotul meu (sotia mea) (numele) pe care cu tainică rânduială mi l-ai dăruit (mi-ai dăruit-o) spre a vietui împreună până la moarte. Dăruieste-i sănătate si deplină întelepciune, ca să îsi poată îndeplini îndatoririle sale după voia si poruncile Tale. Fereste-l (o) de ispitele pe care n-ar fi în stare să le poarte. Întăreste-l (o) în dreapta credintă si în dragoste desăvârsită, ca să împlinim împreună faptele cele bune si să ne rânduim viata noastră după sfintele Tale rânduieli si porunci. Că a Ta este Împărătia si puterea si slava, în vecii vecilor. Amin.

Rugaciune pentru copii
Doamne Dumnezeule, care prin stiinta Ta ai zidit pe om si i-ai dat suflare de viata, binecuvantandu-l si spunand: Fii roditor, inmulteste-te si umple pamantul; si in Cana Galileii prin Fiul Tau adevarat, ai binecuvantat cununia, si prin aceasta ai binecuvantat si nasterea de copii, cu smerenie ma rog bunatatii Tale, cerandu-Ti sa binecuvantezi si sa ai mila intotdeauna de acesti copii pe care mi i-ai daruit. Pazeste-i de toate relele cele vazute si cele nevazute. Porunceste ingerilor Tai, sa fie intotdeauna cu ei si sa le indrepte pasii numai spre lucruri bune, ca ei sa Te preamareasca pe Tine, in toate zilele vietii lor. Amin.

Trimis de: Noa pe 23 Nov 2006, 09:15 AM

Nu stiu daca s-a mai discutat acest aspect, dar oricum, repetitia e mama invataturii

Ma gindeam la faptul ca foarte multi dintre noi ne putem intreba: Nu ne cunoaste oare Dumnezeu necesitatile, doar si Isus a scos acest lucru in evidenta in Predica de pe Munte, atunci de ce sa ii mai cerem unele lucruri, El stie cu siguranta, poate mai bine decit noi care ne sint necesitatile ?

Aici am putea folosi o ilustrare: Sa presupune ca proprietarul unui magazin doreste sa ofere un cadou unui client. Insa, pentru a primi acel cadou, clientul e nevoit sa vina la proprietar sa i-l ceara. Daca acel client nu ar face acest mic efort, inseamna ca nu apreciaza cee ce i se ofera. La fel si cu rugaciunea. Cerind, noi demonstram de fapt ca ne incredem in Dumnezeu si ca el devine Rasplatitorul nostru (Ev. 11:6) si nu ca Dumnezeu nu ar sti de ce avem nevoie

...nu stiu cit de sugestiva e ilustrarea, dar cred ca merge

Clopotel,
Ma bucur ca ai accentat citeva aspecte interesante: anume, cum trebuie sa ne rugam si mai ales ca nu trebuie sa fim egoisit, ci trebuie sa ne rugam si pentru altii, pentru ca sa fim seriosi, multi avem tendinta de a ne preocupa doar de propriile interese, fara a ne mai gindi si la altii...

Trimis de: Data'q pe 24 Nov 2006, 09:03 PM

Învredniceşte-ne Doamne, în această zi,
fără de păcat noi să ne păzim.
Că binecuvântat eşti Tu,
Dumnezeul părinţilor noştri,
lăudat şi preaslăvit
este numele Tău în veci.

Fie Doamne mila Ta spre noi,
căci noi am nădăjduit întru Tine.

Binecuvântat eşti Doamne,
învaţă-ne îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti Stăpâne,
înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti Sfinte,
luminează-ne cu îndreptările Tale.

Mila Ta este în veac,
lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Ţi se cuvine laudă,
Ţi se cuvine cântare,
Ţie slavă se cuvine.

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Trimis de: andra_v pe 1 Dec 2006, 11:37 PM

Noa, Iisus Hristos Insusi a zis "Cereti si vi se va da!". Sau Apostolilor: "Orice veti cere in numele Meu Eu va voi da". Ori rugaciunea Tatal Nostru: "Si voi cand va rugati, nu spuneti vorbe multe ca paganii...Inchide-te in camara ta [vrea sa spuna in camara sufletului tau] si roaga-te asa...". Ori "acest neam de demoni nu iese decat cu post si cu rugaciune".
Eu vad rugaciunea ca pe o relatie cu Dumnezeu, mijlocul prin care mentinem legatura cu Creatorul nostru, nu ca pe o repetare magica a unor versuri.

Trimis de: Noa pe 4 Dec 2006, 11:48 AM

Trimis de: juju pe 8 Dec 2006, 09:27 PM

Salutare tutulor ,

imi permit sa ma intromisionez si eu in discutie cu un mic comentariu.¸

N-am citit toate mesajele ci mai curind ultimile dar am remarcat un citat interesant din Biblie postat de andra_v

Trimis de: Noa pe 10 Dec 2006, 12:52 PM

Trimis de: juju pe 11 Dec 2006, 04:27 PM

Noa , cred ca ai confundat SI cu CI (sau invers ).
M-da vorbeam de post si ce am vrut sa spun ca din discutiile purtate cu niste martori nu a reiesit ca acestia ar tine vre-un post sau ca ar fi de-acord cu el.(in contextul in care martorii zic ca respecta a la lettre Biblia)
Dar sa nu uitam ca aceasta a fost o dispôzitie repetata de mai multe ori de Isus.
Acelasi lucru este vala bil si pentru ortodocsi sau catolici.

Si nu in ultimul rind , rugaciunea fara post isi piede mult din valoare.

Dar vorba ta, poate trebuie sa ... cint la o alta ... la un alt thread....

Trimis de: OMU'BUN pe 11 Dec 2006, 10:26 PM

Multe si frumoase sunt rugaciunile si citind in urma am observat ca nu putini sunt cei carora le pasa. Am cautat cu insistenta totusi ceva ce pe mine ma impresioneaza de fiecare data cand merg (din pacate foarte rar) la sfanta liturghie. Ciudat dar nimeni nu a mentionat nimic, desi am vazut ca reactia mea o mai au si altii in biserica (o batista, un servetel, ochi care se umezesc exact atunci...)
"Iubi-te-voi Doamne, vartutea mea! Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu."
Poate citite pur si simplu, nu au aceeasi rezonanta, nu ating acea coarda sensibila pe care cu siguranta o avem fiecare dintre noi. Cand insa le intoneaza corul bisericii, te face sa te simti atat de mic, de neajutorat, de multumit de ceea ce ai si de mahnit de ceea ce nu poti da si altora. Eu cel putin asta simt. De departe insa, "Lauda" este ceea ce-mi umezeste ochii de fiecare data cand o ascult la biserica:
„Pe Tine Te lãudãm, pe Tine Te binecuvântãm, Tie Îti multumim, Doamne, si ne rugãm Tie, Dumnezeului nostru"
Bine-ar fi daca, in putinele zile care-au mai ramas pana la sfintele sarbatori, chiar daca nu postim (poate din ignoranta, poate din neputinta) sa fim mai ingaduitori, sa-i iertam chiar si pe acei care ne-au facut rau fara nici un motiv, sau au avut unul cu totul de neinteles. Acceptarea unei poveri extrem de grele este cu atat mai greu de inteles cu cat ni se pare mai nedreapta. V-as intreba totusi, cati dintre voi au acceptat asa ceva in viata, fara sa reproseze nimanui nimic? Daca este cineva, atunci acel cineva a descoperit cu siguranta fericirea de dupa esec. E atat de simplu: nu poti atinge fericirea, daca n-ai cunoscut durerea!!

Trimis de: juju pe 11 Dec 2006, 11:57 PM

minunat indemnul tau Om'bun ,
dar dece nu si dupa sarbatori ?!
De ce ne trebuie anumite repere (cirje) ca sa putem fi mai ingaduitori?

Trimis de: juju pe 12 Dec 2006, 05:14 PM

Trimis de: Noa pe 13 Dec 2006, 08:23 AM

Trimis de: juju pe 13 Dec 2006, 10:52 PM

sa zicem...

Eu as utiliza mai curind termenul de SACRU ...
dar am vazut acum ca in DEX inseamna tot... sfint

Eu i-as lasa totusi lui D-zeu sfintenia.
Evident ca si pt. mine rugaciunea este un privilegiu de care din pacate uneori nu stim sa ne folosim.

Chiar am facut un comentariu referiror la Isaia 8:19 cred...

Şi când vă vor zice: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii care şoptesc şi bolborosesc", să le răspundeţi: "Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?"

Aici este o replica foarte clara de ridiculizare a spiritismului si o invitatie de a se apropia de D-zeu prin rugaciune.
In loc sa ne rugam de medii ...

Trimis de: Merlina pe 14 Jan 2007, 05:38 PM

Rugaciunea de la sfarsitul catismei a 13-a din Psaltire:

Doamne Sfinte, Cel ce locuiesti intru cele inalte si cu ochiul Tau cel a toate vazator privesti spre toata zidirea, inaintea Ta am plecat grumazul sufletului si trupului si Tie ne rugam, Sfinte al sfintilor: tinde-Ti mana ta cea nevazuta din sfant locasul Tau si ne binecuvinteaza pe noi, pe toti. Si orice Ti-am gresit cu voie sau fara de voie, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, iarta, daruindu-ne si bunatatile Tale cele din lume! Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Dumnezeul nostru si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Trimis de: Noa pe 5 Feb 2007, 09:09 AM

In Evanghelia dupa Luca, sint prezentate 3 ilustrari care au legatura cu faptul de a ne ruga.
Sa le prezentam pe rind:
1.Prima se refera la un om care gazduieste un oaspete (Luca 11: 5-10 - „Apoi le -a mai zis: ,,Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi -i zice: ,Prietene, împrumută-mi trei pîni, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n'am ce -i pune înainte;` şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ,Nu mă turbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sînt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîni`, -vă spun: chiar dacă nu s'ar scula să i le dea, pentrucă -i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi -i va da tot ce -i trebuie. Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.”).
2.A doua, la un tata care ii da fiului sau ceea ce ii cere (Luca 11:11-13 - „Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă -i cere fiul său pîne, să -i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să -i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să -i dea o scorpie? Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I -L cer!``).
3.Iar cea de-a treia se refera la o vaduva care cere unui judecator nedrept sa I se faca dreptate. (Luca 18: 1-8 - „Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase. El le -a zis: ,,Într'o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.` Multă vreme n'a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.` Domnul a adăogat: ,Auziţi ce zice judecătrul nedrept? Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?``).

Din aceste ilustrari putem extrage citeva idei interesante si care ne pot ajuta sa adoptam o atitudine corecta in ce priveste rugaciunea.

Din prima ilustrare reiese atitudinea pe care trebuie sa o ave cind ne rugam. Omul din ilustrarea lui Isus primeste ceea ce doreste datorita insistentei sale. El insista pentru ca are absoluta nevoie de acel lucru (putem intelege lucru acesta daca cunoastem cit de importanta era pe acele timpuri ospitalitatea).
La fel ca si acel om, si noi trebuie sa fim insistenti sau staruitori in rugaciunile noastre. Isus a concluzionat: sa continuam „sa cerem”, „sa cautam” si „sa batem”. Pentru ca oricine cere, primeste; oricine cauta, gaseste si oricine bate i se va deschide.
Ceea ce ne va determina sa ne rugam cu incredere este atitudinea ce o intilnim in cea de-a doua ilustrare, atitudinea pe care o are tatal care ii da fiului sau ceea ce cere.
Isus arata ca daca un tata, desi este imperfect sties a dea lucruri bune copilului sau, cu atit mai mult Tatal din cer va da slujitorilor sai ceea ce au nevoie.
Prin exemplului tatalui din ilustrare, Isus arata ce simte de fapt Dumnezeu fata de cei ce se roaga lui. El este un tata iubitor, gata sa raspunda la cererile slujitorilor sai. (Psalmul 50:15 - „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”). Atitudinea lui este una binevoitoare.
Ce anume scoate in evidenta ultima ilustrare despre vaduva si judecator ? Desi nedrept si fara teama de Dumnezeu, judecatorul va face totusi dreptate vaduvei pentru ca aceasta sa nu mai vina la el si sa ii bata capul insistind sa I se faca dreptate. Cu cit mai mult Dumnezeu care este drept, va face dreptate slujitorilor sai care striga la el zi si noapte.
Ilustrare scoate in evidenta doua calitati pe care le-a manifestat vaduva, anume: perseverenta si increderea ca pina la urma judecatorul ii va face dreptate.
Credinta este o conditie, atunci cind noi ne rugam (Luca 18:8, Ev. 3:14), de fapt ele sint in strinsa legatura una cu cealalta. Rugindu-ne staruitor avem taria de a ne impotrivi acelor influnte care ne pot slabi credinta. De asemenea, intrucit intelegem ca depindem de Dumnezeu, rugaciunea ne apropie si mai mult de el.

Daca si altii au gasit idei interesante in una dintre cele 3 ilustrari, m-as bucura sa le vad

Trimis de: vio16 pe 7 Feb 2007, 06:37 PM

Psalmul 90 cu 1 la 17.

Trimis de: caa pe 23 Feb 2007, 07:56 AM

Noa, dupa parerea mea, in pasajele pomenite de tine sint zugravite in mod plastic niste situatii. Spun "plastic" pentru ca adeseori Isus vorbeste astfel incit sa fie inteles de toti. Adopta un limbaj uzual...

Dar sint doua exprimari acolo care imi atrag atentia:
1. pentrucă -i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi -i va da tot ce -i trebuie.
Staruinta noastra nu trebuie sa fie (nici nu cred ca este) suparatoare. Nici pentru noi, nici pentru "Prieten"...
2. totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.`
Limbajul este cel uzual, normal. E destul de clar ca prin rugaciune nu necajim pe nimeni si nici noi nu sintem necajiti

Ai pus foarte bine in evidenta 2 trasaturi esentiale ale rugaciunii: increderea si staruinta.

"Doamne nu sint vrednic sa intri sub acoperamintul meu. Dar spune numai un cuvint si se va tamadui sufletul meu"

Trimis de: Noa pe 23 Feb 2007, 08:36 AM

Caa

Trimis de: Florina R. pe 23 Feb 2007, 10:52 AM

Thelma, Clopotel, multumesc pentru rugaciunile voastre minunate! Eu cred in puterea oricarei rugaciuni, daca e facuta din inima . Poate sa fie dupa tipic, sau nu . Mai cred ca rugaciunea ar trebui sa fie o convorbire , ca a unui copil cu Tatal sau. "Sa nu spuneti multe ca neamurile, care cred ca in multa lor vorbire vor fi ascultate."
Apropo de aceasta, intr-o carte de Paulo Coelho era o pilda, cu un om sarman care nu stia carte. A ajuns la o manastire si i s-a cerut sa spuna o rugaciune. Toti calugarii spuneau psalmi, cantari, care mai de care. El, care nu stia decat alfabetul, l-a rostit de la cap la coada, cu toata simtirea, gandind : rostuieste Tu, Doamne, cuvintele care Iti plac ! Care rugaciune credeti ca a fost mai primita?
Asta nu inseamna ca neg puterea rugaciunilor facute dupa tipic, fiindca mi s-a probat . Spun doar ca ceea ce conteaza este simtirea launtrica . ( Sau, pilda aceea cu :"Voi trei, noi trei..."cred ca o stie toata lumea.)
Iar, un alt nivel al rugaciunii ar fi sa Il ai mereu pe Dumnezeu in gand, orice ai face. Sa stii ca El este acolo, si vegheaza. Ultimul ar fi rugaciunea neintrerupta a mintii in inima, dar aici nu ma bag, pentru ca stiu doar din ceea ce am citit . Dar stiu si simt ca exista, doar ca putini ajung acolo. Ce carte minunata este "Pelerinul rus", unde se vorbeste de toate acestea!

Trimis de: caa pe 23 Feb 2007, 11:51 AM

Floriana, mie nu-mi plac pildele lui Coelho... Sarmanul acela de care e vorba, daca avea simtire mai de demult, ar fi invatat pe de rost o rugaciune sau ar fi nascocit-o el. Faptul ca o data intrat in manastire i s-a aprins simtirea catre Dumnezeu e notabil. Dar ar fi trebuit sa-si dea seama ca pina atunci a cam irosit timp pretios!...

A cui rugaciune e mai bine primita? Nu stiu exact, pot doar presupune. Ceea ce stiu e ca nu toti avem in pastrare un numar egal de talanti, "treaba" fiind mai "alambicata" decit pare la prima vedere...

"Simtirea launtrica" da! O treb'soara la care avem de lucrat si la care avem nevoie si de ajutor. Mult de lucrat si mult ajutor.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Trimis de: vio16 pe 9 Mar 2007, 08:47 PM

Ap.Pavel prin cuvintele din Filipeni 4 cu 6 ,ce spune?
<<Nu va ingrijorati de nimic ;ci in orice lucru,aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu ,prin rugaciuni si cereri cu multumiri!>.
Rugaciunea lui Moise descrisa la psalmul 90 ne poate ajuta sa meditam la cuvintele rostite de el!

Trimis de: andra_v pe 24 Mar 2007, 02:10 PM

Prefer rugaciunile scurte, concentrate si dese. In cursul rugaciunilor lungi, imi zboara mintea inevitabil.
Cand am o rana sufleteasca mare, repet de multe ori pe zi: "Doamne, intoarce la bunatate si rugaciune pe vrasmasii mei!".
Cand mi s-a facut o nedreptate care ma tulbura, spun atat in gand: "Doamne Iisuse, ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitlor nostri". Dureaza ani de zile, poate chiar o viata pana cand scoti total din inima "offf-ul" pe cel care ti-a provocat un rau.
Partea cu multumitul este cea mai complicata, putini sunt capabili sa-I multumeasca lui Dumnezeu si pt. bune, si pt. rele. Luand exemplu de la un bolnav de cancer, aflat pe moarte, care multumeste din tot sufletul pt. suferinta, eu ma rog in felul urmator: "Doamne Iisuse (sau Maica Domnului), ajuta-ma sa-Ti pot multumi pt. toate!".

Trimis de: caa pe 25 Mar 2007, 08:00 AM

Trimis de: ioana1 pe 25 Mar 2007, 12:47 PM

Caa, ma bucur din toata inima ca ai revenit printre noi. Sa-ti dea Dumnezeu intelepciune, pace si bucurie in suflet!

Trimis de: Noa pe 27 Mar 2007, 04:17 PM

@Caa,

Trimis de: Noa pe 29 Mar 2007, 01:02 PM

@Andra_V

Trimis de: caa pe 30 Mar 2007, 02:55 PM

Trimis de: andra_v pe 30 Mar 2007, 04:22 PM

Usor de zis...

Trimis de: andra_v pe 30 Mar 2007, 06:44 PM

Rugaciunea Inimii

Sursa:
www.ortho-logia.com/Romanian/rugaciunea_inimii.htm




"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine, pacatosul."

Aceasta rugaciune, cunoscuta în Ortodoxie ca rugaciunea inimii sau rugaciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloacele de a ne curati inimile si de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreaga teologie si ne aseaza într-o relatie corecta cu Dumnezeu. Când spunem …

"Doamne…" înseamna ca-L recunoastem pe Isus Hristos ca Împarat al universului si Stapân al nostru.

"Iisuse… " înseamna ca recunoastem ca Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastra omeneasca pentru a ne da o natura Dumnezeiasca.

"Hristoase…" înseamna ca-L recunoastem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca sa ne scape din starea de pacat si dusmanie cu Dumnezeu.

"Fiul lui Dumnezeu…" înseamna ca recunoastem Dumnezeirea Lui si relatia Lui cu Dumnezeu Tatal.

"ai mila de mine…" înseamna ca ne apropiem de El cu umilinta, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teama, dar si cu speranta, pentru ca El este un Dumnezeu îndurator si iubitor de oameni.

"pacatosul…" este recunoastere starii noastre de pacat, este atitudinea de pocainta si umilinta, recunoasterea ca nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci ca avem disperata nevoie de ajutor.

Sfintii ne recomanda sa avem întotdeauna aceasta rugaciune în strafundul inimii noastre, si sa o aducem adesea la suprafata prin rostirea ei cât mai frecventa. Dar în acelasi timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre fiinte. Astfel rugaciunea nu mai este "o activitate" exterioara, ci noi însine devenim rugaciune. Sf. Teofan Zavorâtul ne spune ca în adevarata rugaciune mintea se coboara în inima, în loc sa hoinareasca aiurea.

Pentru a ne feri de greseala de a crede ca aceasta rugaciune ar fi o formula magica, sfintii ne învata ca putem folosi diferite variante ale acestei rugaciuni, cât si alte rugaciuni asemanatoare care ne ajuta sa ne curatim si sa ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune "Doamne Iisuse ai mila de mine", sau "Ai mila de mine, pacatosul." Puterea nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie sa fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Daca inima nu participa, actul fizic al rugaciunii este cu totul inutil.



Sf. Ignatiu din Antiohia

Când l-au luat ca sa fie sfâsiat de fiare salbatice si el avea neîncetat pe buze numele lui Iisus, pagânii l-au întrebat de ce rosteste într-una acest nume. Sfântul a raspuns ca are numele lui Iisus Hristos scris în inima si ca marturiseste cu gura ceea ce este întotdeauna în inima lui.

Sf. Grigore Sinaitul

Darul pe care l-am primit de la Iisus Hristos în sfântul botez nu este nimicit, ci doar ascuns ca o comoara în pamânt. Bunul simt si recunostinta ne cer sa dezgropam cu grija aceasta comoara si sa o aducem la lumina. Aceasta se poate face în doua feluri. Darul botezului este mai întâi aratat prin împlinirea întocmai a poruncilor; cu cât le urmam mai mult, cu atât darul straluceste peste noi cu mai multa splendoare. În al doilea rând, vine la lumina si este aratat prin neîntrerupta invocare a lui Iisus Hristos, sau prin continua aducere aminte a lui Dumnezeu, ceea ce este acelasi lucru. Prima metoda este puternica, dar a doua si mai mult, pâna acolo încât chiar împlinirea poruncilor este întarita prin rugaciune.

Printesa Ileana a României

Rugaciunea a fost întotdeauna de o importanta reala pentru mine si nu am parasit niciodata obiceiul format în copilarie a rugaciunilor de dimineata si seara; dar în practicarea rugaciunii lui Iisus sunt doar o începatoare. As dori, totusi, sa vorbesc despre ea pentru ca, chiar daca am atins doar marginea vesmântului ceresc, bucuria pe care am primit-o a fost atât de mare încât doresc sa o împartasesc cu altii.

Filoteus Sinaitul

Aducându-ti aminte de Iisus Hristos, aduna-ti mintea cere rataceste prin strainatati.

Henri Nouwen

Rugaciunea continua în mine chiar si atunci când vorbesc cu altii sau fac o munca manuala. Rugaciunea a devenit prezenta activa a Duhului Sfânt care ma pazeste prin viata. Vedem astfel cum prin rugaciunea lui Iisus în inima, întreaga zi devine o rugaciune neîncetata.

Sf. Teofan Zavorâtul

Fa-ti obiceiul de a rosti aceste cuvinte având mintea în inima, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine." Si aceasta rugaciune, dupa ce ai învatat sa o folosesti cum trebuie, sau mai bine zis când se întipareste în inima ta, te va duce la scopul pe care-l doresti: Îti va uni mintea cu inima, îti va linisti framântarea gândurilor si îti va da puterea de a stapâni miscarile sufletului tau.

Gabriela Winckler

În Rasaritul crestin, rugaciunea lui Iisus este rugaciunea celui care asemenea fiului risipitor, se întoarce acasa.

Episcopul Iustin

Fiecare crestin trebuie sa fie unit cu Domnul în inima, si calea cea mai buna catre aceasta unire este tocmai rugaciunea lui Iisus.

Sf. Hesychius

Dupa ce ne-am curatat si unit mintile prin rugaciunea lui Iisus, gândurile noastre înoata ca niste delfini într-o mare linistita.

Sf. Grigore de Nissa

Numele lui Dumnezeu nu îl cunoastem, ci ne miram înaintea lui.

Din "Pelerinul Rus"

Când m-am rugat în inima, totul mi-a parut încântator si frumos. Copacii, iarba, pasarile, aerul si lumina pareau a-mi spune ca exista de dragul omului, ca marturisesc dragostea lui Dumnezeu pentru om, ca toate se roaga si-I cânta Lui lauda.

Din "Pelerinul Rus"

Am început din nou sa umblu prin lume. Dar de acum nu mai mergem singur, plin de griji. Chemarea Numelui lui Iisus îmi dadea bucurie pe cale. Toti erau buni cu mine. Daca cineva ma loveste, nu am decât sa spun, "Ce dulce este rugaciunea lui Iisus!" si durerea si mânia dispar si le uit în întregime.

Arhimandritul Hierotheos Vlachos

Sf. Pavel scrie, "… nimeni nu poate spune, Iisus este Domn, decât prin Duhul Sfânt" (1 Cor. 12:3). Când cineva se roaga rugaciunea lui Iisus, Duhul Sfânt se coboara peste el ca norul peste muntele Tabor.

Avva Filimon

Striga catre El cu pasiune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine pacatosul." Fa-o neîncetat, în biserica si acasa, în calatorie, la lucru, la masa si în pat: cu alte cuvinte, de când deschizi ochii pâna când îi închizi. Este ca si cum ai tine un obiect în soare, caci te tii pe tine însuti înaintea fetei Domnului, care este soarele lumii spirituale.

Trimis de: andra_v pe 30 Mar 2007, 06:51 PM

O noapte in pustia Sfantului Munte

de Ierotei

Mitropolit de Nafpakta

- fragmente-


Sursa:
geocities.com/nicoleta_tudose

Treptele rugaciunii

Treptele rugaciunii sunt in numar de cinci. Citez din aceeasi carte, pag 46-47:

"Prima treapta consta in rostirea cu voce tare a rugaciunii lui Iisus. Rostim rugaciunea cu buzele, in acelasi timp incercand sa ne indreptam atentia asupra cuvintelor rugaciunii. In al doilea stadiu spunem rugaciunea lui Iisus in minte. Intreaga noastra atentie este indreptata din nou asupra cuvintelor, dar este adunata in minte. Cand mintea oboseste o lasam sa se odihneasca si incep din nou sa rostim rugaciunea cu buzele. Aceasta metoda ca si folosirea mataniilor este inca nivelul cel mai de jos al rugaciunii lui Iisus. Insa de la acesta trebuie sa porneasca oricine si de indata ce ajunge la desavarsire dispar cele ale nedesavarsirii. Dupa ce mintea s-a odihnit, reincepem rugaciunea, concentrandu-ne din nou toata atentia inauntrul ei. Sfantul Nil ne sfatuieste: "Aminteste-ti intotdeauna de Dumnezeu si mintea iti va deveni rai". Apoi in al treilea stadiu rugaciunea lui Iisus coboara in inima. Mintea si inima sunt acum unite. Atentia este adunata toata in inima si este cufundata din nou in cuvintele rugaciunii lui Iisus, dar mai inainte de toate inlauntrul numelui lui Iisus care are o adancime negandita. In al patrulea stadiu rugaciunea se rosteste de la sine, in timp ce ascetul lucreaza, mananca, vorbeste, cand el este la biserica sau atunci cand el doarme. "Eu dorm si inima vegheaza" se spune in Sfanta Scriptura (Cantarea Cantarilor 5, 2). Apoi, la al cincilea stadiu inlauntrul sufletului se simte o flacara dumnezeieasca, arzand bland si veselindu-l. Harul lui Hristos salasluieste in inima, Sfanta Treime Si-a facut locas. "si suntem lacas al lui Dumnezeu, atunci cand El traieste inlauntrul nostru, asezat in minte. Devenim biserica a lui Dumnezeu atunci cand amintirea Lui nu este umbrita de griji pamantesti, si mintea nu este tulburata de ganduri nestapanite; de care fugind, prietenul lui Dumnezeu se retrage inlauntrul Lui, alungand patimile care cheama gandurile nestavilite, si vietuind intr-un mod care-l duce la virtuti" (Sf. Vasile cel Mare). Astfel el simte inlauntrul sau prezenta dumnezeieasca, harul acesteia impartasindu-se si trupului sau care devine mort pentru lume si rastignit patimilor. Si acesta este stadiul cel mai inalt, care este uneori legat de vederea Luminii necreate. Acesta este, practic, cursul dezvoltarii rugaciunii lui Iisus. Fiecarui stadiu ii corespunde un anume dar."

Am si eu o intrebare: cum poti sa-ti evaluezi, in mod obiectiv, stadiul?

Trimis de: Noa pe 3 Apr 2007, 08:07 AM

@Caa,

Trimis de: TriRegnum pe 3 Apr 2007, 07:52 PM

Domine, fac me servum pacis tuae,
ubi odium, amorem seram;
ubi iniuria, veniam;
ubi dubium, fidem;
ubi desperatio, spem;
ubi caligo, lucem;
ubi tristitia, laetitiam.

O Domine coelestis, concede mihi ut ne tam petam
consolari quam consolare,
intellegi quam intelligere,
amari quam amare.

Nam in dando recipimus,
in ignoscendo ignoscimur,
et in moriendo ad vitam aeternam nascimur. Amen.

Trimis de: Noa pe 4 Apr 2007, 06:56 AM

TriRegnum,
Nu stiu citi de aici stiu latina
Nu ai vrea totusi sa traduci acea rugaciune ?

Trimis de: TriRegnum pe 4 Apr 2007, 08:13 AM

O adaptez deoarece in latina se intelege din formulare.


Doamne fa din mine slujitorul pacii Tale.
Unde e ura, eu s-aduc iubirea
Unde e injurie, eu s-arud iertarea
Unde e indoiala, eu s-aduc credinta,
Unde-i deznadejde, eu s-aduc speranta.
Unde e intuneric, eu s-aduc lumina,
Unde-i tristetea, s-aduc bucuria.

O Dumnezeiescule ceresc Invatator, fa ca eu sa caut:
nu atat sa fiu eu consolat, cat eu sa mangai/consolez pe altii.
nu atat sa fiu eu inteles, cat eu sa inteleg pe altii.
nu atat sa fiu eu iubit, cat eu sa iubesc pe altii.

Caci in dar primim ( = daruind, primim)
Caci in iertare suntem iertati (=in iertare, suntem iertati)
Si murind ne nastem pentru viata vesnica. Amin (= adica murind cu trupul ne nastem in viata eterna. Amin) [nota personala: numai respectand cele mai sus]

Trimis de: Noa pe 4 Apr 2007, 08:23 AM

Asa mai merge...

Trimis de: caa pe 5 Apr 2007, 11:13 AM

@TriRegnum

Sf Francisc din Assisi Si ce frumos e "spusa pe note" acea rugaciune in anumite momente!

@Noa

Trimis de: TriRegnum pe 6 Apr 2007, 09:20 AM

Celebrans: ℣. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.
℣. Quia edúxi te de terra Ægýpti: parásti Crucem Salvatóri tuo.
Diaconus: ℞. Agios o Theós.

Subdiaconus: ℞. Sanctus Deus.

Diaconus: ℞. Agios ischyrós.

Subdiaconus: ℞. Sanctus fortis.

Diaconus: ℞. Agios athánatos, eléison imas.

Subdiaconus: ℞. Sanctus immortális, miserére nobis.

Celebrans: ℣. Quia edúxi te per desértum quadragínta annis, et manna cibávi te, et introdúxi te in terram satis bonam: parásti Crucem Salvatóri tuo.
...*...
Celebrans: ℣. Quid ultra débui fácere tibi, et non feci? Ego quidem plantávi te víneam meam speciosíssimam: et tu facta es mihi nimis amára: acéto namque sitim meam potásti: et láncea perforásti latus Salvatóri tuo.
...*...

LEGENDA: pt "...*..." - Agios, Sanctus... (Diacon si Subdiacon)

Celebrans: ℣. Ego propter te flagellávi Ægýptum cum primogénitis suis: et tu me flagellátum tradidísti.

Diaconus et Subdiaconus: ℞. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Ego edúxi te de Ægýpto, demérso Pharaóne in Mare Rubrum: et tu me tradidísti princípibus sacerdótum.

Diaconus et Subdiaconus: ℞. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Ego ante te apérui mare: et tu aperuísti láncea latus meum.

Diaconus et Subdiaconus: ℞. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Ego ante te præívi in colúmna nubis: et tu me duxísti ad prætórium Piláti.

Diaconus et Subdiaconus: ℞. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Ego te pavi manna per desértum: et tu me cecidísti álapis et flagéllis.

Diaconus et Subdiaconus: ℞. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Ego te potávi aqua salútis de petra: et tu me potásti felle et acéto.

Diaconus et Subdiaconus: ℞. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Ego propter te Chananæórum reges percússi: et tu percussísti arúndine caput meum.

Diaconus et Subdiaconus: R. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Ego dedi tibi sceptrum regale: et tu dedísti capiti meo spíneam coronam.

Diaconus et Subdiaconus: R. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Ego te exaltávi magna virtúte: et tu me suspendísti in patíbulo Crucis.

Diaconus et Subdiaconus: R. Pópule meus, quid feci tibi? aut in quo contristávi te? respónde mihi.

Celebrans: ℣. Crucem tuam adorámus, Dómine: et sanctam resurrectiónem tuam laudámus et glorificámus: ecce enim,
propter lignum venit gaudium in univérso mundo.

Ps. 66, 2. Deus misereátur nostri et benedícat nobis:

Diaconus et Subdiaconus: ℞. Illúminet vultum suum super nos et misereátur nostri.

Celebrans: ℣. Crucem tuam adorámus, Dómine: et sanctam resurrectiónem tuam laudámus et glorificámus: ecce enim,
propter lignum venit gáudium in univérso mundo.



V-am scris cate ceva din Serviciul din Vinerea Sfanta celebrat dupa ritul Roman antic, cele de mai sus au disparut dupa reforma de la Vatican II. V-as ruga sa le cititi si sa cautati sa intelegeti, mai ales ca latina e destul de usoara pentru un roman...e superb, e emotionant, e divin.

Trimis de: andra_v pe 4 May 2007, 08:12 PM

Adu-mi aminte, Doamne, de Tine cand Te uit!
Multumesc, Domane, ca nu mi-am pierdut credinta!

Trimis de: andra_v pe 4 May 2007, 08:20 PM

Trimis de: caa pe 25 May 2007, 10:21 AM

Heavenly father, God is with us
Heavenly father, God is with me
My soul, my heart, my glory,
A praise to you, god.

A long and peaceful day
A long night without gloom
Beauty, joy, love,
A praise to you, god

... by http://www.youtube.com/watch?v=3yYGRZSR3AY