Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 12 May 2008, 04:32 PM

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Linicai veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: LINICA pe 16 Jul 2008, 04:01 PM

M-am gandit sa fie vorba de prefata pentru "Viata mea, poezie-roman" cu amintiri, ganduri, trairi, vise si contemplari - situatii fel de fel...
Asta nu inseamna ca jurnalul de acasa se va prafui, ci poate ca aceasta "introducere", care imi este la indemana si cand sunt departe de pix si hartie, il va face ca peste ani sa devina romanul pe care am visat toata viata ca il voi scrie.

Bun. Acum, pentru ca stiu de ce scriu si de ce voi scrie aici, voi incerca sa nu ma razgandesc si sa folosesc experienta hanului ca o implicare mai mare in atingerea visului. Iar zilele, trag speranta ca imi vor aduce continutul potrivit.

Daca in urma cu ceva timp mi-era teama sa imi expun opiniile, acum mi-e mai putin teama de a exersa arta de a conversa, care, sa spun fara timiditate, e destul de anevoioasa, atingerea ei fiind un adevarat ideal. Ori, la urma urmei, personajele vor invata incetul cu incetul sa se acomodeze, si ele, cu spatiul, timpul, cu ele si ele intre ele. In final, prin conversatiile sanatoase, speram sa ajungem, impreuna, la un final fericit.

Trimis de: LINICA pe 18 Jul 2008, 10:16 AM

Am intalnit de curand un om cu o experienta de viata incontestabila, graitoare prin insasi infatisarea-i modesta.
Desi au trecut cateva zile de atunci, privirea lui mi-a ramas intiparita in icoanele sufletului. Intimparita insa mi-a ramas si statura lui, si mai mult intiparita in minte.
Oare de ce unii batrani isi pastreaza pozitia corpului dreapta, iar altii se cocoseaza. Este doar o cauza organica, o lipsa de ingrijire, sau tine si de atitudinea in fata vietii? Dar daca este valabila, pe langa celelalte, si ultima afirmatie, ma intreb cat din noi este minciuna, exagerare... superficialitate.

Trimis de: LINICA pe 21 Jul 2008, 04:50 PM

M-am gandit in ultimile zile la pozitia corpului nostru.
Poate ne-am vindeca mai usor de timiditate, lipsa increderii sau frica, prin simpla grija pe care am putea-o invata sa o avem fata de coloana vertebrala atunci cand ne plimbam, citim, scriem, ne uitam la TV... Poate chiar de rautate si pesimism.

Trimis de: contraste pe 22 Jul 2008, 05:44 AM

Spor la scrise!!!

Trimis de: LINICA pe 24 Jul 2008, 12:16 PM

Mutumesc, Contraste!

Am intalnit astazi la metrou o persoana. De obicei ma asez, daca este cazul, si ori raman cu gandurile mele, ori ma uit pe titlurile ziarelor celorlalti calatori, ori ascult muzica ... si cam ce facem cu totii aproape zilnic.
Azi ascultam muzica, cu casca intr-o ureche, si am vazut un ziar pe unul dintre scaune. Ma indrept sa il ridic si tot atunci se indrepta spre el baiatul de care aminteam. Da, acum vine cliseul: "parca il cunosteam de undeva" .

Daca ne-am saluta mai des si am vorbi unii cu altii in timp ce strabatem acelasi drum, lumea ar fi mai buna, mai inteleapta. Ne-am da seama ca nu suntem cu nimic mai presus de altii, ca avem aceeasi directie cu totii: necunoscutul. Si ca putem fi in aceeasi barca de multe ori, sau putem fi barci alteori...
Dar ne comportam ca niste antisociali. Uff, de ce!? Poate din cauza comoditatii, sau a frunstrarilor ascunse sub timiditate, sau din lipsa de constientizare a vietii, sau, sau... O mare parte dintre noi ne dorim sa iesim din uzura cuvintelor impartasite doar cu cei cunoscuti si atunci... atunci suntem priviti cu ochi diferiti, sau putem schimba privirile din ochii privitorului.

Trimis de: LINICA pe 7 Aug 2008, 05:33 PM

Azi mi-a placut sa merg, dis de dimineata, alaturi de ceilalti oameni. M-am simtit "in acelasi pas" cu ei. Un fel de ... impartasire. Simteam cum le dadeam din bucuria mea, iar ei imi dadeau din toate ale lor:incruntari, suparari, nervi, naivitate, copilarie, zambetele lor, ochi cautatori, relaxare pe muzica, barfe si dorinte, vise si regrete... Minunat! Simteam ca vreau sa strig: Hei, oameni! Suntem in lumea asta impreuna si plecam tot impreuna, in ciuda aparentelor! Va multumesc pentru ca sunteti cu mine!
Probabil eram considerata nebuna... dar am simtit ca am luat din juru-mi tot ce este uman si le-am dat toate emotiile din clipa aceea.. si aceasta. Pentru ca ciudat, ma simt tare "apartinand" aceleiasi lumi - o lume ce poate fi schimbata doar prin noi insine, ajungand sa ne descoperim doar gandindu-ne la Binele celorlalti.

Am mai simtit in timpul facultatii aceleasi emotii, dar atunci nu eram constienta cum as putea sa ma exteriorizez. Plecasem de la camin si veneam spre romana. Era toamna si copacii erau minunati! Soarele parca era baiatul care avea grija de ei sa ii impodobeasca pentru o mare sarbatoare... cine stie, poate era o nunta de-asta de care noi nu suntem constienti ca poate exista...
Cert e ca parca toata natura imi observa prezenta in acel 331 si parca imi spunea ceva din secretul ei.
Oamenii de langa mine, cei de pe strada erau atat de frumosi in ziua aceea! Si nu era o zi speciala pentru mine... era una ca toate celelalte. Dar sigur a fost o zi in care timpul si spatiul au disparut, lasand loc unei clipe de impartasire...

Sunt clipe pe care cred ca le simtim cu totii. Si cine stie cate astfel de momente trec pe langa mine fara sa le deslusesc? Si cine stie ce energii primim/dam in aceste momente?

Cert e ca m-am intalnit iar cu entuziasmul care a suflat asupra mea pentru a vedea relativitatea inceputurilor si a finalitatilor!


P.S. Mi-ar placea sa fiu acum in leaganul de la Curmatura.

Trimis de: nefertiti pe 7 Aug 2008, 08:29 PM

Trimis de: LINICA pe 6 Oct 2008, 04:04 PM

Nefertiti

Ati vazut ce de toamna e peste tot? Pe strazi, pe alei, pe ulite! Si culori, mii! Din care doar putem visa sa ne facem hainute, bluzite sau rochite in care sa dansam/invarti pline de farmec la petrecerile ce vor veni.
Ca de, unde gasim locul de unde le putem cumpara? Si nici gand sa le putem purta, asa naturale, nu!? Desigur, daca stiti vreun secret, va voi fi recunoscatoare.
Dar nimeni nu ne poate opri sa le culegem pentru a ne impodobi casutele si locurile noastre preferate. Si sa facem cadouri neasteptate cu ele si cu, poate, altele adunate pana acum. Scoici si nisip, frezii si nasturasi pastrati in cartile citite in anotimpurile ce au fost inaintea acestuia care ne este noua Prezentul.
Gandurile ce le-a adus sau le va aduce cu ea aceasta Toamna, le putem, dupa caz, pune la camara sa ne infruptam cu ele, trimite la somnic de urs spre uitare, sau pastra pentru cand va fi primavara, sau poate vara si vom avea altele cu care sa le inlocuim.
Acestea si toate ale toamnei prezenţa sunt aici si nu in alta parte. De spun nu, sunt departe de ceea ce numim - aici, unde este Toamna si Iarna, si Primavara si Vara- Realitate.

.. totusi, te iubesc!

Trimis de: LINICA pe 15 Oct 2008, 12:22 PM

Sunt fericita! Nu spun ca nu am motiv sa nu fiu fericita, ci am un motiv pentru care pot sa fiu fericita de azi inainte in fiecare zi, in fiecare dimineata, in fiecare secunda: toamna a venit cu cheia fermecata! Am usa mea la casa, o usa pe care o inchid eu, o deschid eu, o pot uita deschisa tot eu seara si doar eu sunt responsabila pentru ea - momentan.

Este atat de ... relaxant ... sa ai locusorul tau! Si responsabil.

Trimis de: LINICA pe 4 Nov 2008, 05:07 PM

De ce trebuie sa asteptam mereu ca ei sa faca primul pas? De ce sa cersim de la ei iubire? De ce sa avem rabdare cu ei? De ce ei au voie sa experimenteze... mai bine zis: SA ALEAGA, iar noi sa asteptam ... sa fim alese? De ce sa asteptam sa fim cerute in casatorie? De ce?

Pe vremea strabunicii mele - ferice de cei care pot spune "pe vremea bunicii", barbatul trebuia sa aleaga:
- persoana care sa le fie odihna la intoarcerea de la munca;
- trupul visat, in care sa se scufunde;
- persoana care sa le ofere un copil;
- persoana care sa educe si sa ingrijeasca copiii;
- persoana care sa ii alinte ca pe niste copii;
- persoana cu care sa vorbeasca oricand;
- persoana care va avea oricand timp pentru ei;
- persoana care sa le gateasca, spele, calce;
- persoana care sa aiba grija sa aiba o prezenta placuta in societate;
- persoana care sa stinga seara lumina;
- persoana care sa le spuna buna dimineata;
- persoana care sa ii astepte cu mancarea calda si baia pregatita;
- persoana chibzuita in toate;
- persoana care sa spuna Da (de cele mai multe ori, din prima!).
- persoana care sa transforme casa in Camin...

In schimb, doua conditii se cereau indeplinite:
- curaj si responsabilitate sa ingenuncheze si sa ceara mana;
- sa ofere fata de societate (in primul rand- in cazul in care se casatoreau fara sa iubeasca) dar si fata de persoana aleasa(in primul rand, in cazurile in care se casatoreau din iubire) de a asigura cele necesare traiului de familie.

Bun.

Astazi cine si ce cauta? Cine ofera si ce ofera? Cine gaseste si cine ofera? Intrebari de acest fel pot sa curga... Ce raspunsuri avem pentru ele? In ce ipostura ne aflam? A celui care cauta, sau a celui care asteapta sa fie gasit?

E clar, ele sunt adresate in egala masura tuturor celor care ne dorim un Camin... Bun si cu asta. Dar azi cine "ingenuncheaza"? Si de cate ori?

Trimis de: LINICA pe 10 Dec 2008, 11:34 AM

O binecuvantata Asteptare in care lupt pentru a pastra ceea ce inseamna gandire pozitiva, toleranta, intelegere de sine si ... descoperire de noi si profunde umbre de cunoastere in "noi, voi, ei... TOTI" - frumos si drag cantec...

Cu cat ma apropii mai mult de moarte, simt ca aceasta nu exista... simt ca voi ramane doar cu mine, alaturi de tot ce fac sa-mi fie important si... de ajuns...

In esenta, Craciunul este prefigurarea Iubirii - miezul "Inceputului" Vesnic... Ce ne poate bucura mai mult decat stiinta acestui Inceput?

Trimis de: LINICA pe 21 Jan 2009, 03:10 PM

Iubirea pasionala urla in singuratate, sfasiindu-se atunci cand se simte tradata.
In acelasi timp si spatiu, cea prieteneasca apeleaza la "cealalta" pentru a se apara...
La sfarsit, ramane cea mai reala, mangaind teama, topind necuvintele si arzand pasii de pe cale.

Trimis de: LINICA pe 23 Jan 2009, 10:14 AM

Este noul nostru coleg!

Trimis de: LINICA pe 29 Jan 2009, 04:12 PM

Imperiul financiar mondial
Autor: Bogdan Aaron
Data: 18.01.2006


Puterea banului a ajuns sa controleze toate sferele societatii. Banul dicteaza, ucide, distruge si înrobeste. Printr-o propaganda abil utilizata, banul s-a transformat dintr-un mijloc într-un scop în sine. Iar ceea ce este mai important si mai important este faptul ca întreg capitalul a ajuns sa fie acumulat în câteva mâini care dicteaza totul.

Interese politice si financiare

În deceniile anilor 1970 si 1980, bancile mici locale au fost cumparate de catre banci mari în cadrul fiecarui stat din Statele Unite: apoi acestea au fost la rândul lor cumparate de suprabanci din New York, astfel încât o mâna de banci detine absolut toata averea. În 12 state, de exemplu, de la New England pâna la South Carolina, 3 suprabanci din New York detin 85% din toata averea bancilor. Dar toata averea natiunii este controlata de Banca de Rezerva Federala (Federal Reserve Bank). Opt dintre principalii proprietari ai acestei suprabanci care stapâneste America sunt: Bancile Rothschild din Londra si Berlin; Banca Fratii Lazard din Paris; Banca Israel Moses Seif din Italia; Banca Warburg din Hamburg si Amsterdam; Banca Fratii Lehman, Banca Kuhn Loeb, Banca Chase Manhattan si Banca Goldman Sachs, toate din New York. Banca Chase Manhattan îi apartine lui Rockefeller; restul apartin celor al caror nume îl poarta, adica lui Rothschild, Kuhn, Loeb, etc. Aceste banci particulare
(cuvântul "federal" din numele bancii este o minciuna de aruncat praf în ochii publicului) detin sistemul monetar al Statelor Unite prin actiunile pe care le detin cei aproximativ 300 de actionari, proprietarii bancilor sus-numite, care toti se cunosc între ei si sunt uneori înruditi. Cea mai mare influenta asupra vietii economice americane o are, prin mecanismul acesta, familia Rothschild care, începând ca telali si camatari de cartier la Frankfurt, prin asocierea cu societatile oculte (francmasoneria) au devenit în decurs de doua secole stapânii bogatiilor lumii si promotorii Noii Ordini Mondiale. Pe la 1820 cinci frati Rothschild stapâneau sistemul bancar din Franta, Anglia, Austria, Italia si Germania, si bancherii asociati lor au prosperat, iar cei nealiniati au disparut din aceste tari. Spre sfârsitul secolului XIX, bancherii Rothschild au intrat în finantele Statelor Unite, prin bancherii Warburg din Germania, care erau partenerii bancii Kuhn si Loeb din New York. Pa
ul Warburg a fost primul presedinte la Federal Reserve System. J. P. Morgan li s-a asociat, caci familia lui sprijinise conspiratia masonica si guvernul mondial înca din anii 1770, când ruda lui Morgan, Alexander Hamilton, devenise primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite. Familia Rothschild a finantat si înscaunat dinastii financiare ca Rockefeller (monoplul petrolului), Carnegie (monopolul otelului), Harriman (caile ferate). Casatorindu-se între ei, acestia formeaza de-acum o unitate atât biologica cât si financiara. Prin 1970, bancile controlate de Rockefelleri detineau un sfert din avutul ce-l detin bancile din America si 30% din tot ce detin societatile de asigurare. Încercarile de a-i împiedica pe acestia sa acapareze toata industria si finantele Statelor Unite (în 1911, în 1966, în 1975) au esuat si i-au costat viata pe oamenii lucizi si cinstiti ca reprezentantul Louis McFadden, otravit la New York sau reprezentantul Larry McDonald, asasinat în avionul coreean 0
07, la 31 august 1983, deasupra spatiului aerian sovietic; sau senatorii John Heinz si John Tower, amândoi decedati în misterioase accidente de avion particular.

Motivatii ascunse

Urmarind filiera de înrudire si de finantare schitata sumar aici, se cristalizeaza elita bancherilor internationali care, în strânsa colaborare cu conspiratia societatilor oculte, creeaza Noua Ordine Mondiala. Ce-i motiveaza pe membrii acestei elite bancare în distrugerea planificata a culturii, economiei, religiei, spiritualitatii, vietii turmelor de oameni, a "celorlalti"? Raspunsul îl da Rockefeller însusi: întrebat de ce doreste sa candideze la presedintia Statelor Unite, el a raspuns cu candoare: "Ce altceva mi-a mai ramas de dorit, când am totul?" Dar unii autori cred ca Rockefeller nu e decât o marioneta în mâinile altora, ca si francmasonul Clinton sau oricare alt presedinte american; caci de doua ori era sigur ca va fi presedinte si totusi coruptia electorala si orchestratia mass-mediei n-au fost dirijate astfel încât sa fie el "cel ales". Familia Rothschild are caile ei misterioase; Meyer Amschel, telalul si camatarul care a fondat imperiul Rothschild la Frankfurt d
elapidând cele circa 3 milioane platite de guvernul britanic landgravului de Hesse-Cassel, pentru tinerii germani trimisi sa suprime revolutia americana, avea si functia de rabin (vezi "Jewish Encyclopedia - Enciclopedia iudaica", vol. X, p. 499 si urmatoarele, dupa George Armstrong, "Rothschild Money Trust - Trustul Monetar Rothschild", 1940, p. 21). La congresul din 16 iulie 1782 al Lojei Masonice de la Wilhelmsbad, care fusese complet infiltrat de "iluminatii" lui Adam Weishaupt, s-a hotarât sa se mute cartierul general al francmasoneriei contopite cu "iluminatii" din Bavaria la Frankfurt, care de-acum era fortareata lui Rothschild, si din acel oras aceste doua forte par sa fi început sa colaboreze, subordonate acelorasi stapâni. Statele Unite ale Americii par sa fi fost de la începuturi bastionul acestei subversiuni subterane, în ciuda repetatelor avertismente ale presedintilor si patriotilor americani ca George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, care se banu
ieste ca a fost asasinat tocmai pentru ca se opunea planurilor Noii Ordini Mondiale. Bineînteles, povestile despre asasinarea lui Lincoln, date publicitatii pentru consumul maselor si predate în scoli sunt la fel de "adevarate" ca si istoria românilor scrisa de Mihai Roller. Colonelul Edward Mandell House, care era creierul presedintelui american Woodrow Wilson, era, dupa parerea lui Gary Kah, un agent al "cartelului Rothschild-Warburg-Rockefeller" .

"Toti - o apa si-un pamânt"

Gary Kah face o paralela între conspiratia subversiva a "iluminatilor" francmasoni si Consiliul pentru Relatii Externe, CFR-ul, care-l duce la concluzia ca ambele organizatii lucreaza în acelasi mod, cu aceleasi mijloace, în acelasi scop: pentru a instaura dominatia unei elite asupra tuturor popoarelor lumii pe care le vor degrada, aducându-le la rangul de vite umane. Cu acest scop se infiltreaza în guvernele si structurile administrative si statale ale popoarelor, lucrând în cel mai mare secret si punând accentul pe siluirea mintii victimelor. La pagina 182 din raportul anual al CFR-ului pe anul 1990 se accentueaza faptul ca membrii CFR-ului n-au voie "sa publice spusele cuiva indicând sursa în ziare, sa le repete la radio sau televiziune sau de pe un podium sau în cadrul unei lectii sau sa le scrie în afara unei comunicari interne între ei cu circulatie limitata, în nici o publicatie... participantii la sedinte n-au voie sa transmita spusele cuiva vreunui reporter... sau un
de exista vreun risc sa fie larg distribuite sau publicate". Gary Kah arata ca CFR s-a infiltrat în partidul democrat al Statelor Unite în anii 1920-30 si în Partidul republican în anii 1940, astfel încât cele doua partide sunt de fapt filialele aceleiasi organizatii; si, odata cu cel de-al doilea razboi mondial, s-a infiltrat si a preluat functiile guvernului în America. La înfiintarea Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) în 1945, din 14 membri ai comitetului fondator, 10 erau membri în CFR. Terenul pe care s-a construit sediul ONU, asezat la New York, a fost donat de John D. Rockefeller, Jr. Secretarii generali ai ONU au caziere ciudate: Alger Hiss a fost spion sovietic în guvernul american; U. Thant îl lauda pe Lenin mai presus decât pe oricine; Kurt Waldheim a fost soldat nazist.

Dar despre Hitler, care avea un bunic evreu si o amanta evreica (Eva Braun), se spune ca, alarmat la gândul ca ar putea fi santajat cu acel bunic evreu, i-a ordonat lui Hans Frank sa-i studieze genealogia. Circula zvonul ca bunica lui Hitler, Maria Anna Schickelgruber, din Waldvietral în Austria, ar fi ramas gravida cu tatal lui Hitler, Alois, pe când era servitoare în casa baronului Rothschild din Viena si ca acesta din urma era tatal adevarat a lui Alois si bunicul lui Adolf Hitler. Hans Frank i-a raportat lui Hitler ca bunica lui Hitler l-a conceput pe tatal lui Hitler, Alois, pe când era servitoare la Graz, în casa unui evreu. Alois n-a fost niciodata recunoscut drept copil al celui cu care bunica lui Hitler s-a maritat ulterior. S-a discutat mult daca într-adevar era Hitler nepotul nelegitim a lui Rothschild sau al altui evreu; faptul cert este ca el credea ca este, si ca bancherii Rothschild i-au acordat un sprijin imens ca sa acapareze puterea în Germania. Hitler a înc
eput razboiul invadând Austria, unde s-a grabit în primul rând sa distruga toate urmele descendentei tatalui lui. Dar principalul sprijin l-a primit Hitler de la I. G. Farben, cartel care sprijinea socialismul si era în strânsa cooperare cu Standard Oil din America, compania lui Rockefeller.

Comunitatea Europeana, Rusia si ONU

Cum pe la jumatatea secolului nostru natiunile se opuneau înca integrarii totale în unica gloata mondiala, conducatorii din umbra au înfiintat în 1954 grupul Bilderberg cu scopul de a realiza integrarea economica a Europei, lucru dorit asa de fierbinte de români, care în majoritatea lor nu stiu ca integrarea economica a Europei nu înseamna nimic altceva decât întinderea comunismului si în Europa Occidentala si permanentizarea structurilor comuniste în Europa Rasariteana. Grupul Bilderberg cu cei aproximativ 100 de membri ai sai, recrutati din vârfurile puterii financiare, a fost finantat masiv de catre fundatiile Rockefeller si Ford. Prima lui realizare a fost Piata Comuna Europeana, care se preconiza sa devina o uniune politica, la 31 decembrie 1992. Dar, cum zice Douglas Reed, unul dintre cei mai talentati, mai inimosi si mai lucizi scriitori ai secolului nostru: la mare pericol Dumnezeu le da popoarelor câte o scânteie de inspiratie. Tot anul 1993 a fost punctat de zvârcol
iri ale natiunilor europene prinse în capcana, care se împotrivesc unificarii Europei. Practic, toti americanii care participa în Grupul Bilderberg sunt sau au fost membri în CFR.

O alta organizatie-sora este Clubul de la Roma, înfiintat în 1968, care numara mai putin de 100 de "oameni de stiinta, educatori, economisti, umanisti, industrialisti, si oameni care ocupa functii în guvernul national si international" cum zic chiar ei, fara sa explice unde sunt birourile guvernului international, si unde ei sunt "international civil servants" ("functionari ai guvernului international"). Participantii americani din acest club includ membrii CFR-ului si ai familiei Rockefeller. Sarcina clubului de la Roma este unificarea întregii lumi, deci s-ar parea ca acest club este deasupra grupului Bilderberg. La 17 septembrie 1973 un raport al acestui club arata ca globul pamântesc a fost împartit în 10 regiuni administrative, care se afla deocamdata în stare de flux si nu corespund cu nici un fel de granite nationale. În 1973 aceste regiuni se chemau "regate" ("kingdoms"). În 1974 a fost republicat acelasi raport, dar cuvântul "regate" a fost omis. Ceea ce îl alarmeaza
pa Gary Kah în raportul acestui club despre activitatea guvernului international este fundamentul lui satanic-ocult, adica faptul ca se bazeaza pe religia "New Age - Noua Era". La pagina 42 a cartii sale, Gary Kah reda harta lumii cu cele 10 regiuni formulate de Clubul de la Roma, unde se vede clar ca regiunea numarul cinci ocupa întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice cu toate tarile socialiste satelite înglobate în ea; adica România nu este o tara ci o parte din regiunea 5, Rusia.

Asa arata harta lumii la ora aceea. Granitele regiunilor sunt în stare de flux, dupa cunoscutul model sovietic, care muta granitele republicilor unionale astfel încât sa fie întotdeauna varsare de sânge si suferinta între armeni si musulmani, între români si ucrainieni, si asa mai departe. Aceste continui deplasari ale granitelor naturale îndeplinesc un dublu scop: pe de o parte îmbogatesc bancherii internationali care fabrica si vând armamentul, reducând populatia globului, care este, zic ei, prea numeroasa pe de alta parte conving oamenii ca nationalismul si patriotismul sunt cauza tuturor relelor si numai renuntarea la suveranitatea nationala va aduce pacea în lume, sub un guvern mondial, într-o noua ordine mondiala. "Trebuie sa dezvoltam o "constiinta globala" care va obliga fiecare individ sa-si accepte rolul de membru în comunitatea globala... Fiecare individ trebuie sa-si dea seama ca unitatea de baza a cooperarii umane si a supravietuirii s-a mutat de la nivel nationa
l la nivel global", scrie comitetul executiv al Clubului de la Roma în cartea sa "Mankind at the Turning Point - Omenirea la Rascruce", p. 147. În încheierea acestei carti, la pagina 206, se întrevede adevarul despre clubul de la Roma si toate organizatiile surori: "scopul este schimbarea fundamentala... în distribuirea averii si venitului" ("fundamental changes... in the distribution of wealth and income"). Caci distribuirea averii si-a venitului nu va mai fi pe baza liberului schimb, unde producatorul îsi vinde munca si produsele la pretul pietii si este platit dupa cât valoreaza oferta lui pe piata libera. În Noua Ordine Mondiala omul va fi sclav total si perpetuu al guvernului francmasonic mondial care-i cere maximum de efort si în schimb îl hraneste, îl îmbraca si-l cazeaza câta vreme este productiv, dupa baremele stabilite de guvern pentru vita umana iar când nu mai este productiv, urmeaza eutanasia, adica eliminarea lui "cu blândete" dintre cei vii. Românii care vad c
um fostii activisti comunisti fac pe nationalistii se dezgusta de nationalism si se arunca în bratele guvernului mondial ca vitele duse la taiere - nestiind ca acesti fosti activisti comunisti sunt finantati ca sa faca pe nationalistii tocmai pentru ca trecutul lor comunist sa arunce o pata asupra simtirii nationaliste si a patriotismului în general.

Cine are urechi de auzit, sa auda!

Sursa: http://www.rufon.org/articol/41/imperiul-financiar-mondial.html

Trimis de: LINICA pe 2 Feb 2009, 10:26 AM

Stiu ca nu nu sunt in stare sa comunic si sa ma comunic, dar stiu ca ma pricep sa atrag asupra-mi experietele pe care mi le imaginez. Este cumplit cand atat cele haioase, cat si cele dureroase se ingramadesc sa-mi ofere lectii!
Si, desi ar trebui sa le tratez cu ignoranta tocmai pentru ca simt ca nu-mi apartin, le iau in serios si incerc sa le gasesc justificari, ingramadindu-le astfel in fiinta mea, in existenta mea. Parca as juca v-ati ascunselea fara a ma gandi vreodata ca va veni seara si ma voi duce la culcare. Si asa o mare oboseala se aduna, incat mi-e teama ca eternitate-mi va fi o continua motaiala cu dureri de cap!

Trimis de: LINICA pe 13 Feb 2009, 09:08 PM

Da, in cele din urma cred ca .... puterea unei regiuni va fi direct proportionala cu timpul pe care il vor petrece locuitorii imbogatindu-si sufletul.

Trimis de: LINICA pe 19 Feb 2009, 12:26 PM

Dupa ce l-am intalnit in metrou pe viitorul coleg, tot la metrou, am intalnit o alta persoana. Acum mergem impreuna spre birou. Ne-am intalnit intr-o imprejurare haioasa si, astfel, diminetile au devenit mai vesele pentru ca are aceasta persoana o mimica a fetei care te binedispune pe loc!

Imi amintesc de formele pe care trebuie sa le umplu pentru a nu face doar umbra pamantului. Am inceput cu inima- sau cel putin asa cred... dar e muuult de bagat! Sper sa reusesc.

Ma bucur pentru ca exista acest coltisor virtual... Multumesc pentru ca l-am gasit si pentru ca v-am gasit pe voi toti!

Aseara am mancat o super placita cu dovleac!

Trimis de: LINICA pe 19 Feb 2009, 08:58 PM

Uff! Am dat de un topic ce mi-a amintit de copilarie, cu visele ei...
Desi mi-am zis imediat ca inchid hanul pe azi - hmmm, am stat foarte mult azi pe-aici - cred ca e bine sa notez aceste ganduri... pentru ca mi-am amintit de-odata toate cartile pe care le citeam sub plapuma, sa nu-i deranjez pe fratii mei... Si de toate rugaciunile spune uneori cu lacrimi in ochi, si de toate certurile cu colega mea pe care o paruiam si o trageam dupa mine prin toata clasa - din cate imi amintesc, ea incepea mereu. Ce batai mai trageam cu baietii, care ma tot trageau de codite si imi ridicau fustita! Si apoi ma intorceam acasa asa trista, sperand ca maine o sa fiu mai buna, si mai buna... Ce sufletel! Si cand cantam la serbare si o vedeam pe mama plangand credeam ca am gresit, pentru ca mie mereu mi se parea ca se aude fals si incet. Saraca mama! Nu degeaba imi spunea mereu ca nu stie cu cine seman...
Imi amintesc cum ma culcam mi-era frica sa adorm pentru ca visam urat. Urat, urat. Visam ca vin oamenii negri sa ma fure... si probabil sunt multi copii care se culcau cu frica in san. Uneori simteam cum imi bate inima in urechi...
Sau, imi amintesc cum o data, ajungand acasa de la biserica, unde parintele ne spusese sa ne rugam la ingerasul pazitor, m-am ajezat pe marginea patului, unde cu ochii inchisi si mainile impreunate incercam sa imi imaginez, din toate puterile mele, cum arata un ingeras adevarat. Stiu ca apoi, multa vreme, aveam in minte cand ma rugam imaginea lui Cristos cu spinii pe cap, dar zambind.
Am mai avut un vis odata. Se facea ca ma jucam cu Isus. El era mare, tocmai coborat de pe cruce si nu puteam sa-l iau in brate sa-l pun in balie, unde ii pregatisem un patut. Ma chinuiam sa-l ridic si tot cadeam, dar eram asa de bucuroasa ca el radea.
Ciudat. Cand e vorba de copilarie, nu zambesc...

Uneori ma intreb de ce am ajuns aici, la han... Probabil, ca multi altii, imi vine sa scriu vrute si nevrute... si ma opresc, cu gandul sa scriu intr-un notepad ideile, sau apoi ma gandesc ca ar fi mai bine sa le scriu in jurnal... Cam mereu mi s-a intamplat sa nu mai ajung sa notez nimic si daca am dac copy- paste in notepad, toate au sfarsit sterse la curatenia generala.

Gata cu melancoliile!

Trimis de: LINICA pe 20 Feb 2009, 02:25 PM

Incep sa scap de frustrarea lipsei de coerenta si concizie.

Trimis de: LINICA pe 23 Feb 2009, 11:39 PM

Sunt obosita. Cred ca pentru prima data ma simt chiar obosita de la calculator. Simt cum mi se incretesc ochii, parca fruntea mi se alungeste si mi se contureaza irisii. In plus, maxilarul parca-mi trage fata-n jos, umerii se aduc in fata si gatul este tras dupa ei.
Stomacul mi-l simt undeva pe genunchi, iar genunchii, reci, se sprijina pe niste glezne stranse de bocanci, care de altfel sunt aproape descfacuti... Si peste toate, imi simt coatele batand in ritmul muzicii un pic cam dure si inima fugarind tensiunea din arcusuri...
Doar talpile plutesc si in curand ma vor duce spre pat...

Trimis de: dascalita pe 24 Feb 2009, 12:22 AM

Somn usor si odihnitor!
Eu mai bantui...

Trimis de: LINICA pe 26 Feb 2009, 11:59 AM

dascalita,

Acum cateva minute am distrus desenul "cu gura la plimbare". Poate il voi reface....

Trimis de: LINICA pe 27 Feb 2009, 07:49 PM

In postul acesta vreau sa nu mai vorbesc cu nimeni lucruri "mai putin placute" despre cei ce nu sunt prezenti la discutie.

Trimis de: dascalita pe 1 Mar 2009, 02:40 PM

Un simbol al primaverii ce a venit, garantat purtator de noroc!

Trimis de: LINICA pe 23 Mar 2009, 05:36 PM

Dascalita, multumesc mult! Sper ca ai o primavara placuta. Eu iti doresc armonie in familie si verde crud in juru-ti.


Ieri am reusit sa trec de rusine(mandrie) si sa traiesc un moment de credinta.
Reinnoiesc dorinta de a nu mai vorbi despre altii cand nu sunt de fata.
Desi as fi avut atatea de notat, aseara am preferat sa dorm. Sper sa nu uit weekendul ce a trecut si sa traiesc cu suflet si din suflet toate cate vor urma. Va fi singurul garant al ne-regretelor.

Trimis de: LINICA pe 24 Mar 2009, 01:20 PM

Aseara am ajuns acasa plina de ... veselie! Simteam, doream atat de mult sa o impartasesc!

Dupa ce am facut mancare, un dus luung, am citit, am vorbit la telefon cu cativa prieteni si cu ai mei, am cantat toate catecele din agenda mea noua. Sper sa le transcriu si pe cele de pe foi. http://www.youtube.com/watch?v=sr7ReTMHui4

Tarziu, am stras totul si am adormit printre perne... pentru ca dimineata sa ma trezesc la fel de vesela.
Dupa ce am luat micul dejun, am aerisit prin casa, am calcat lenjeria + cateva tricouri si am intins rufele spalate de Harnicuta, mi-am adus pachetul cu mancare intr-un alt frigider, unde si acum sta linistit, asteptandu-ma sa-l deschid.

Ooo, primavara plina de speranta, hotarari si ... vise!

Trimis de: LINICA pe 27 Mar 2009, 01:16 PM

O, tu, primavara! Stiu ca dupa ploaie, si nori, si frig, vii mereu. Probabil ca in fiecare m-am bucur de tine ca prima oara... ca acum! Atata energie in fiecare culoare, atata statornicie in (re)inviere, atatea intelesuri date printr-o simplitate densa! Sa fiu macar o farama din tine in aceasta lume si as iubi vesnic!

Trimis de: LINICA pe 31 Mar 2009, 04:57 PM

Incerc sa fiu calma si rabdatoare, dar nu-mi iese mereu. Reprosez, ma manii, acumulez frustrari, neimpliniri si remuscari. Dar in restul timpului, sunt plina de dorinta de a fi din ce in ce mai buna si de credinta ca nu trebuie sa intrerup dialogul...

Trimis de: LINICA pe 31 Mar 2009, 11:55 PM

Dau cu doru-n piatra si ea se crapa. Inseamna ca e tare tare doru meu...

A venit aprilie!

Trimis de: LINICA pe 8 Apr 2009, 03:51 PM

Vine Pastele.

Aseara iar am exagerat, iar am vorbit despre cineva care nu se afla prezent la discutie. Si am mai si criticat, de parca as sti eu gandurile vreunei persoane! Nici macar pe ale mele nu le stiu bine, motiv pentru care am negat ceea ce ratiunea si inima striga impreuna ca este adevarat.
Ma fac eu mare si voi sti sa nu mai fiu singura...

Tot incerc sa atasez o poza si nu reusesc. Asta e, data viitoare.

Trimis de: andra_v pe 9 Apr 2009, 03:07 PM

Ma consolez ca nu sunt singura. M-a luat ieri gura pe dinainte, desi mi-am propus sa nu mai ascult "critici" vis-a-vis de absenti.

Trimis de: LINICA pe 13 Apr 2009, 05:14 PM

I-am zarit miscandu-se asemenea unor umbre ce canta si bat din palme langa focul de tabara.
Slabita, mi-am strabatut fulger istoria, regasindu-mi puterea de a crede ca... a fost si se va petrece in trepte. Pasi spre mult dorita iubire implinita. Pamanteana, dar cu dorit izvor in Celest.
Acest nou dor a eliberat Clipa.
- Clipa zburdalnica, de oriunde te-ai gasi, inspira-mi permanent Speranta ta. Speranta cea de dupa descumpanire. Si Tu, cel de care asculta toate Clipele, fii laudat pentru ca mi-ai aratat-o pe aceasta Noua, descoperindu-mi-te ca, intr-o zi, mi te vei descoperi, spre fericirea-mi, ca Singurul ce-mi esti Iubirea!
- Datatorule de Clipe, dar daca mi-a fost, cautarea ei imi va ramane Crucea?

Ma bucur mereu cand o greseala devine "de indreptat". Uff, truda drumului ne apartine in intregime, necesitand o la fel de mare disponibilitate ca si gasirea ei.

Trimis de: LINICA pe 14 Apr 2009, 04:04 PM

Azi am recitit cateva mesaje trimise pe han: nu am talent la a alege zambareti! probabil am un deficit in comunicarea orala nonverbala si paraverbala de nu stiu sa utilizez, in scris, aceste elemente grafice.

Ma gandesc la cat de diferiti suntem; unii mai sensibili, altii mai putin sensibili, dar totusi, cata putere sta in fiecare dintre noi!
Imi vine sa intreb in stanga si in dreapta:
- Cat de important este sa existe notiunea de moarte in vocabularul sentimentelor noastre? Care-i este statutul primordial in raport cu uitarea? Este uitarea benevola, sau daruita.. intocmai mortii?
Si daca am descoperit astazi refugiul uitarii in moarte, ar trebui sa-Ti multumesc, sau sa ma intreb de-i vreo erezie strecurata din prea nedorita-mi comoditate si prea urata-mi mandrie?
- Stiu ca ma vei intari cu un raspuns de Pace si-Ti multumesc!


_ _ _

- Totusi, raspunde-Mi repede, moartea aceasta ar trebui sa fie mai mare decat dorul?

Trimis de: LINICA pe 14 Apr 2009, 05:24 PM

Voi lasa calcatul pentru maine. Fug la un film.

Trimis de: LINICA pe 15 Apr 2009, 05:45 PM

Aseara am fost la film. O experienta interesanta. Singura si... linistita pentru ca speranta ca dragostea trece de prezenta fizica a triumfat si de asta data.

Azi, prin han, mi s-a confirmat, interior, ca Ispiratia Divina se afla in toate si ca noi suntem doar instrumente. Aceasta intarire ma face sa reflectez asupra drepturilor de autor. Oare nu toate ne sunt date pentru a le da mai departe? Oare cat din cat dam, putem reproduce intocmai? In ce situatii?

Trimis de: LINICA pe 16 Apr 2009, 02:55 PM

Azi este o zi minunata!
Desi in mine domneste in continuare intrebarea de dor si nelinistea datorata lipsei unui raspuns, celelalte "descoperiri", care raspund unor intrebari pe care le-am aflat doar o data cu raspunsurile venite, infrumuseteaza clipele. Da, le infrumuseteaza desi, dupa ce mai descopar in mine cate ceva, ma simt obosita.
Azi, prin cele citite si traite la han, printr-o discutie cu unul dintre clienti, prin rugamintea pe care mi-a adresat-o o persoana de a o ajuta cu ceva, am simtit ca ne apartinem unul altuia. Poate nu in mod egal, din cauza lipsei vederii in spatiu si in timp, in sensibilitatea si in pragmatismul celor ce ne inconjoara... chiar cu simpla lor respiratie... dar ne apartinem! E minunat, e extraordinar, e frumos! E ....a ne lasa sa fim intocmai naturii - sa existam si sa ne daruim gratuit, dupa legea firii!

-Doamne, cred ca incep sa simt misterul Trupului Mistic.
-Te rog, spune-mi, daca nu as fi fost botezata si crescuta intr-un mediu crestin, as fi trait toate acestea? Daca da, cum le-as fi cuprins in doua cuvinte?

Trimis de: LINICA pe 17 Apr 2009, 04:06 PM

Azi mi s-au intamplat iar lucruri minunate! Cred ca toate sunt pentru a intelege ca toleranta si iubirea se mentine, construindu-le continuu. Inteleg acum ce inseamna pentru zilele noastre "Cine nu are pacat, sa arunce primul cu piatra'. Da fapt, pietrele sunt mai mult decat "judecatile", "etichetele" noastre. Sunt "reprosurile" pe care le facem celor din jur, mai ales celor dragi, carora ne "laudam" ca ii iubim.
Azi am descoperit ca pe alcoolici, indiferent cat de rau se comporta, trebuie sa-i iubesti. La pomeni, oamenii dau si vin. Multi refuza, sau beau cu sila. Ei insa, beau cu pofta si spun din inima "Dumnezeu sa primeasca". Si, din care observ, oamenii chiar ii cauta cu privirea prin cimitire- mai ales pe cei pe care ii cunosc. Ca cine nu refuza paharul " pomanii" cand il intinzi? Poate ca raposatii nostri sunt eliberati pentru ca pofta lor potolita se transforma in adevarata rugaciune. Astfel, ei, betivii, sunt prin aceasta calitate a defectului lor, o veriga din lantul acesta mare, un madular care face probeleme, dar fara de care nu putem ramane intregi. Doamne, eu nu stiu sa primesc pomana! Fug de ea. Cateodata mi se pare o povara. Dar unde sa o pun? Daca nu o mananc trebuie sa o pun la un copac, sau sa o arunc?
Tot azi am inteles cat de mult a luptat interior Omul Isus, astfel incat sa ne iubeasca pe toti, la fel, asa cum suntem- cu neputintele noastre, cu franele pe car eni le pune societatea- cu care, de fapt, ne confundam prin lipsa de curaj in a trece dincolo de forma cuvintelor. Asta nu inseamna ca nu il durea ce faceam, ce nu puteam sa face, ce ignoram... Dar peste toate, suferinta pricinuita de ele a reusit sa o transforme pan ala capat, din iubire, in Jertfa Sfanta- nepatata de vreo ezitare.
Aseara am incercat sa intru in Gradina Ghetemani. Adevarata rugaciune de daruire este un fel suferinta a trupului, a materiei. Astfel, nu mi se pare imposibil sa transpiri rugandu-te; iar cand nu intelegi, stii ce te asteapta, ai in fata toata suferinta lumii, pe care o percdepi dincolo de spatiu si timp, asa cum a avut capacitatea acest Om Real, Isus, a asuda sange in rugaciune nu este, chiar nu este legenda!
Aseara, participand la denie am mai inteles ceva. Am inteles ca jertfa noua, zilnic prezenta in Euharistie, este jertfa de iubire nesangeroasa. E din iubire, dar totusi, e jertfa. Si trebuie luata ca atare- in intelesul real al cuvantului, rostita cu pauza penru meditatie. Adia astfel, putem incepe sa intelegem.

Am mai invatat multe, multe, multe! Sper ca in seara asta sa mai pot nota, macar in caietul de acasa! Oare in seara aceasta ce voi mai invata?

Probabil dupa sarbatori nu voi mai putea intra aici, la han, din motive de serviciu. Asadar, va spun tuturor: Cristos a inviat! Si Cristos inviat nu mai moare!

Mare este fericirea data de convertire(de aflarea a ceea ce este Bine si dorinta de a iubi din ce in ce mai mult si mai cu pace)! E o fericire nebuna-adica de neinteles pentru multi cei care-si pun bariere din diferite motive, culturale sau pur si simplu, de comoditate... Dar daca acestia nu ar exista, ne-am mai putea numi noi insine fericitii nebuni? Cu ce ne-am compara?

_ _
Privind dorul meu... mi-e dor cand il vad, mi-e dor cand nu-l vad. Cred ca a devenit stare permanenta pentru ca se afla deja in mine... Asadar, de ce sa vreau atat de insistent sa il mai vad daca il port deja?

Trimis de: Felina pe 17 Apr 2009, 04:24 PM

Da-o unui copil, copii intotdeauna se bucura. Si apoi... dar din dar se face rai, nu?

Trimis de: dascalita pe 17 Apr 2009, 10:03 PM

Paste fericit si linistit iti doresc!

Trimis de: LINICA pe 21 Apr 2009, 02:48 PM

Felina, de obicei asa fac. Dar uneori o tin in casa si mucegaieste.

dascalita, in cele din urma, a fost linistit. Multumesc de urare.
Numai doruri...
Mi-e asa dor de munte! Mi-e dor sa merg pana nu imi mai simt picioarele! Mi-e dor sa ajung in poienita, sa ma intind pe iarba proaspata si sa stiu ca acea clipa ce-mi va poposi pe pleoape, va sterge toate dezamagirile care lasa in suflet o asa imagine superficiala asupra vietii!

Cred ca in weekend voi pleca in Piatra Craiului. Abia astept sa mangai pamantul pe par si sa-i soptesc la ureche toata dragostea mea de si pentru ea, natura. Apoi sa privesc cerul, lasand gandurile sa fie duse de vantul rece care vine cantand cantecul vremurilor de veacuri... Si astfel, sa-mi amintesc ca peste 2-3 ani, zilele acestea vor fi trecut... lasandu-ma sa ma descopar neincetat in istoria-mi.

Dar pana in weekend - poate ultimul weekend "de primavara" la munte, conteaza Acum-ul ca primul, singurul si ultimul...


Azi am redescoperit cateva melodii dragi mie, printre care si Over de rainbow.

Trimis de: LINICA pe 22 Apr 2009, 11:29 AM

Iata-ma vrand sa nu uit aceste trairi... O, Hanule, spatiu drag, cu hangii si hangite de la care am avut/am asa mult de invatat!

Gata, am trecut, cel putin pentru moment, de perioada "de ce" - urilor. Increderea in Speranta este cheia.

Azi am inteles ca mi-e dor de mama tocmai acum, cand dorul e din ce in ce mai mare, acum, cand constientizez despartirea, in plinatatea suferintei ei! Mi-e dor de ea pentru ca ar fi singura persoana in fata careia mi-as pastra demnitatea in suferinta ca sa nu o mahnesc. Pentru ca stiu ca iubirea ei pentru mine, intrece orice iubire pe care un pamantean mi-ar putea-o da. Pentru ca stiu ca oricat de rece ar fi ea cu mine, prima mangaiere pe par am primit-o de la ea, primii ochi care m-au privit cu mandrie si duiosenie au fost ai ei, primele maini care m-au alintat au fost ale ei, primele buze care mi-au soptit Tatal nostru au fost ale ei, primele urechi care au fost indurerate de plansul meu de suferinta au fost ale ei, primile picioare care au alergat pentru mine au fost ale ei... pentru ca stiu ca le-a indurat pe toate, singura, cand inca era tanara,(si) pentru copilul ei... Cata iubire, mama! Ma bucur ca traiesc aceasta suferinta! Astfel nu stiam ca te iubesc atat de mult! Ca ma iubesti atat de mult, dincolo de racela ta, provenita din faptul ca nu a fost nimeni tandru cu tine, asa cum firea ta romantica o cersea adesea!

Doamne, transforma aceasta suferinta in jerta. Scapa-ma de nelinistea adusa de posibiltatea ca acesta suferinta sa fie "katarsis", neliniste ce vine din incertitudinea, griul situatiei.

Azi am ascultat Cargo, Mama si Viata e jocul. Mama, incep sa imi asum toate lucrurile. Cred ca ai fi mandra sa stii ca fata ta devine matura.

Trimis de: Boudicca pe 22 Apr 2009, 02:33 PM

Trimis de: LINICA pe 23 Apr 2009, 01:28 PM

De aproape 20 de ani incoace, tot e in mine un sentiment de... intrebare-curiozitate-mirare. Cum pot trece asa repede de la o starea la alta?
Ei bine, de cateva zile, starea persista. Nu mai vrea sa treaca la veselia aceea naiva, uneori "impertinenta" penrtu unii din jur, la acea imbratisare in care imi vine sa ii cuprind pe toti si toate din jur si sa-i fac una cu mine!
Aseara, cu prietenii, mi se sfasia inima continuu... desi era voie buna. Ochii mei nu puteau sa stea singuri in cap. Trebuia sa-i tin foarte tare cu pleoapele. Asa puteam sa evit cele doua pericole: sa mi se scurga, uitandu-se dupa telefon si sa inund toata casa.
Am plecat inainte de a se termina petrecerea. Simteam ca nu vreau sa fiu vazuta in starea aceea.. oricum, fusesem in oras imbracata cam subtire, avand in vedere ca sunt friguroasa, si au crezut ca ma doare capul pt ca ma paste vreo raceala, asa ca am plecat fara sa mai dau justificari.
Unul dintre ei, cu care ma simt de obicei foarte bine, m-a condus la metrou... Abia asteptam sa ajung acasa. Acasa, un chin. Un chin care nu trecea nici cu rugaciune, nici cu gimnastica... nici cu acea discutie care se invarte in jurul lui "stiu cum trebuie sa ma port, stiu ce le spun altora..."
Desi am mai trecut prin asta, acum sunt cu atat mai mult ranita/dezamagita/ nervoasa pe mine ca nu m-am gandit acum trei ani ca doar sotul meu va trebui sa se mai bucure de mine, cu mine, pentru mine in totalitate, indiferent de sentimentele mele si promisiunile nerostite si doar el va fi obiectul tandretei mele! "
In cele din urma... dupa o rememorare a cuvintelor si situatiilor, promisiunilor verbale cu subinteles, mi-am dat seama ca exista posibilitatea sa nu ma insel, asa ca merita asteptarea. Iar o atitudine negativa, o gandire deprimanta nu ne va ajuta pe niciunul.
Astfel, convingerea ca am procedat bine, fiind eu insami mai ales in ultimile luni, m-a convins ca daca nu ma vrea asa, nu vom fi fericiti niciunul. Pentru ca, vorba cantecului "Nu va reusi sa ne desparta de iubirea lui Cristos..."
Toate amintirile comune m-au facut sa imi spun dinnou ca, ori totul a fost o minciuna, ori perioada aceasta este doar o incercare ce ne va intari si vom putea merge inainte ca Noi, indiferent ca acum... ne-am transformat in ecuatie cu o necunoscuta...
Doamne, multumesc pentru tot, iarta-ma pentru toate si, te rog, lumineaza-ne!

Aseara ma uitam neputincioasa la jurnal. Ma uitam la chitara si imi venea in minte doar refrenul noului cantec ce-mi sta in minte de vreo 3 zile... "Nu ma miti, caci stim prea bine, minciuna nu-i prietena cu tine. Nu ma minti, caci stiu doar doi: iubirea cantareste Noi. Nu ma minti, caci stim prea bine, minciuna nu-i nici plai, nici rai, nici stele si nici glas de nai. Nu mai minti, stim doar noi doi: azi este ea, dar maine... vom ramane Noi".

Azi dimineata m-a sunat mama sa ma intrebe ce fac.
- Sigur esti bine?
- Ihhm.
- Sigur nu ai probleme?
- Tzz..
- La serviciu este bine?
- Ei, nu prea am chef, nu ma pot concentra... sper sa sa-mi vina si sa treaza repede, repede.
- O sa treaca. Eu sunt cu M. I-am dat o tuica... (rad amandoua).
- Mai, dar ce chefuiti?
- Ei, nimic...Am strans cateva varfuri de urzici, cred ca sunt ultimile pe anu' asta. Ce mi-ar placea sa-ti trimit si tie. Ca nici taica-tu nu mananca, ceilalti nu sunt acasa...
- Mda, nu ai facut de Paste...
- Da, mai mamica, dar aveam multa mancare...
- Da, mai, stiu. Oricum, daca vroiam cu orice pret, mergeam eu sa-mi fac.
- Ia spune, te descurci cu casa? As vrea sa putem sa-ti trimitem niste bani. Dar la banii nostri... doar ne rugam pentru tine...
- E cel mai important, mama. Azi suntem, maine nu suntem. Azi avem, maine nu avem... Mai am 34 de ani... trece repede timpul. Nu stiu cum au zburat lunile astea.
- Si apoi o sa vina inca 50 in care sa te bucuri de ea.
- Da, da...
- Dar de ce esti asa pesimista, nu ziceai ca vrei sa traiesti mult? Paote semeni cu bunicuta ca esti mica ca ea. Ssi o sa traiesti cat ea...
- Dar, mama, inca 50 ar insemna 100 si ceva de ani. Dar sa dea Dumnezeu, as vrea sa traiesc sa vad cat mai multe pe pamantul acesta... Ea la cati ani s-a dus?
- 101. Si mama-dincolo avea 86 de ani cand i-au ars actele... deci nu stiu exact la cati ani a murit, oricum, eram mica cand i-au ars actele.. deci inca pe putin 10 ani.
- Mda, eu eram mica... si stiu ca nu avea niciun dinte lipsa.
- Da, avea o dantura buna si doar se clatea dupa fiecare masa in gura si scuipa... Tu poti sa traiesti mult, daca semeni cu ele, micuta si iute. Ca astia ca mine, asa mai durdulii...
- Ei, sa fim sanatosi mama...
- Pai eu nu zic sa fim altfel. Hai, fugi, ca sa vezi daca muncesti ce-ti vine cheful! Ca chefu-ti vine daca depui efort. Hai ca nu te mai deranjez, te sun mai tarziu sa-mi spui ca ai terminat tot....
- Bine, mama. Aveti grija de voi si pofta buna la urzici - ce pofta mi-ai facut...
- Uite, pun putin pe un bat si arunc pana acolo.... hi, hi, hi...
- Hi, hi, hi... te pup. Si vedeti cu tuica aia...
- Auzi, da sigur nu ai altceva?
- Hai ca merg la treaba ca tocmai ce mi-ai dat curaj..
- Bine, mama. Vezi ce faci... Te sun eu ca am minute....
- Sarut mana, mama. Pa pa..
- Pa. Pa, mamica, pa.


In seara asta merg sa dau un cadou. Apoi la medic si la 20.00, daca nu da semne pana atunci, o sun pe M sa vina la mine.
Desi ar trebui sa ne vedem, nu mai vreau sa-mi fac planuri. Mai bine aman planurile facute(prietenii au putere sa inteleaga, sunt sigura!) si ne vedem, decat sa nu-mi fac si sa stau singura asteptand... sa-mi vina iar raspunsul "am de rezolvat ceva pt firma si apoi am niste ... chestii".

Stiu ca ne vedem in calitate de prieteni, si mai mult pentru ca mi-e dor mie, dar totodata, stiu ca doar tinanad legatura, comunicand, isi poate da seama ce vrea. Stiu ca il ajut ma mult fiindu-i aproape, decat daca m-as supara, as incepe cu reprosuri si as refuza dorul de el, fugind astfel de mine si problema, amanand, cine stie pana cand, rezolvarea ei...

Sper ca, dincolo de doruri, astazi sa ma iau cu serviciul si sa nu mai sun deloc, lasand sa vina de la el urmatorul pas...

Edit: boudicca, si tu, vizitatorule, daca nu vrei sa te intristezi, sari peste aceasta Prefata Intarziata... Sa stii ca ea nu reda ceea ce a insemnat si, sper sa insemne in continuare, romanul meu cu final fericit.

Trimis de: LINICA pe 24 Apr 2009, 09:21 AM

Prima noapte de panica adevarata a trecut in cele din urma cu bine, multumesc Domnului(nici nu stiu cum i-am trimis cele doua sms-uri). Imi pare rau pentru egoism si pesimism. Te rog, fa-ne pe amandoi sa pastram Lumina Invierii Tale! Stiu ca nu este usor nici pentru el.

Azi am sunat-o pe mama, spunandu-i ca am intr-adevar o problema; ca ne-am despartit si am nevoie de ea. Este prima data cand ii cer ceva. Mi-a spus ca va fi bine si Dumnezeu e mare. "Atata sa stii: nu trebuie sa-ti pierzi sufletul pentru nimeni". Asa e, nu trebuie sa ma sinucid, imbolnavindu-ma fizic si psihic.

Doamne, e atat de greu! Oare asa au suferit si altii pentru mine? Chiar rugaciunile pentru ei sa nu-i fi ajutat? Asa trebuie sa trecem toti prin aceste focuri?

Trimis de: LINICA pe 24 Apr 2009, 09:33 PM

"Toate acestea se aduna intr-un borcan cu miere(de zmeura ), din care mai tarziu cineva va sti sa ia putin cate putin", mi s-a spus astazi.
Azi mi-am dat seama ca am devenit mult prea serioasa. Nu prea mai spun bancuri, nu prea mai cant cantece vesele, nu prea mai am ritmuri vesele... Cand cer ceva de la mine- poate si de la altii - nu cred ca o fac zambind...
Sper sa am o noapte buna; weekendul se arata a fi unul foarte incarcat de prietenie, meditatii, petrecere (Yes!)... Sunt pe drumul cel bun.

Trimis de: LINICA pe 29 Apr 2009, 10:14 AM

Aurelia si visul albastru...


- Azi ii este iar frica iasa din casa. Nu stiu ce ma voi face cu ea dupa ce voi termina de scris aceasta carte. Probabil voi incepe alta...
- Ei, lasa, se va trezi la realitate. Poate are nevoie de putina liniste.

In camera albastra de la mansarda, copila isi privea firele de par ce atarnau pe catifeaua neagra. Probabil cea mai frumoasa rochie in care o va mai putea zari vreodata dragul ei prieten. Iar perlele pe care i le daruise se potriveau de minune. Erau parca ochii lui, ce o vor insoti mereu si mereu in noua-i aventura.

Trimis de: LINICA pe 11 Jun 2009, 10:36 AM

Ieri- zi in Prezent- cuprinzand trezirea cu un refren frumos in minte, dusul, stropitul florilor, intalnirea din metrou, mesajul de la prietena mea, plimbarea si mancarea din pauza de masa, finalizarea a trei taskuri importante, mesajul de la o alta prietena, prietenie, multa prietenie aducatoare de pace si comuniune, rugaciunea, discutia, cursul minunat si gimnastica!, intalnirea de dupa curs, ceaiul si discutia din livada cu cirese, mancarea , mesajul, baia, somnul fara vise multe...
O zi armonioasa si plina, care a cuprins in ea doua vesti mai putin placute noua, pamantenilor, dar acceptate, prin incredintarea lor Lui, in cursul vietii. Un curs pe care ni-l facem lin sau tumultos, in functie de deciziile pe care le luam, responsabilittile pe care ni le asumam, reactiile pe care le imprastiem.

Multumesc, Sfanta Treime!

Trimis de: LINICA pe 2 Jul 2009, 04:56 PM

"- Ce faci?
- Bine."

Cate drame ascundem in spatele acestui raspuns si ... cat de putin lasam sa lucreze aceasta intrebare care deschide poarta catre impartasire, catre veridicitate, catre Adevar, catre Prietenie, catre ... apartenenta, la urma urmei!

Azi ma gandeam in ce situatii au intrat oamenii in viata mea si cat de mult am influentat "ramanerea" sau "plecarea" lor din ea... Sunt multi, iar bilantul e greu de facut. Sper sa ma ierte cei multi...

Hangii, hangite, drumeti obositi sau in plin chef, ce faceti? Sper sa va fie ... Fericire in Adevar, Pace in Libertate!

Trimis de: andra_v pe 3 Jul 2009, 09:21 AM

Si tie asemenea, Linica!

Trimis de: LINICA pe 3 Jul 2009, 01:36 PM

andra_v, multumesc, sa fie!

Azi mi s-a intamplat ... un dor. Un dor de certitudinea pamanteana asupra existentei lui Dumnezeu. Sper ca tot echilibrul sa fie restaurat acolo, Sus!
E asa complexa panza vietii! Ma intreb ce modele si culori vor mai aparea pe ea si cate altele se vor sterge...

Aseara am fost la film si inghetata. Detaliile-mi vor ramane mereu in suflet, ca vise!

Trimis de: LINICA pe 13 Jul 2009, 12:38 PM

Muntele, muntele cu soarele lui, cu soapta lui, cu luna lui superba si cu stelele-i mii! Si focul, si ploaia, si zgomotul ei pe panza cortului, si oamenii frumosi, si copacii prinsi pe stanca, si lumina de noapte a micii capele... Si intalnirea cu El. Si ceata, si greutatea rucsacului, si doruri de Inalt!
Un weekend absolut, in care am atins Raiul cu un varf de deget...

Iar dincolo de TOT, imi aflu toate fericirile inlacrimate si pline de dor de a se imparti cu sufletu-mi pereche. Unde esti, unde esti, unde esti? Voi ramane aici pana ma vei gasi. Sau regasi. Nu tine cont de nerabdarea mea, ci vino la timpul potrivit, sa ma ai intreaga!

Trimis de: LINICA pe 15 Jul 2009, 10:54 AM

Am intrat sa notez melodia pe care o ascultam in timp ce navigam pe internet si am dat de melodia postata de Rahael...

Atatea amintiri si vise rascolite!
Cand voi merge Sus, unde cerul imprumuta pentru imprimeurile lui toate sentimentele umane si toata creatia, dovedind inca o data ca El este oglinda noastra, voi privi pamantul cu intelegerea din acest moment, si poate un pic mai mult, si ii voi sustine pe toti cei care, din acel prea mult gol, nu se pot bucura de frumusetile tangibile si atat de real-palpabile a tot ce inseamna natura creatiei!
Un gol pe care l-am trait si, cu ajutorul tuturor celor pe care i-am invocat si i-am lasat sa ma ajute, am invatat a-l umple cu iubire, acea iubire plina de rabdare, intelegere si lipsa de asteptare!

Doamne, cata intelepciune smerita si blanda i s-a descoperit monseniorului Vladimir Ghica! Caci doar o astfel de intelepciune poate intelege ca "A sti sa suferi inseamna a putea iubi totul."

Multumesc, Rahael pentru dorul de Sus si dorul de Pamantul din Sus pe care mi l-ai nascut cu "inspiratia" de a impartasi la han aceasta melodie.

Trimis de: LINICA pe 31 Jul 2009, 02:08 PM

- ...
- Asa-mi trebuie.

Trimis de: LINICA pe 2 Aug 2009, 09:36 PM

In surdina, o insoteste cantecul ce va ramane nota plecarii lui... Si, in taina, se aseaza deciziile abia luate...

Da. Au ramas dorul si nadejdea ca flacara candelei ce arde in fata pozei lor se va transforma in Iubire pura, fara gelozie si pasiuni abia controlate. Caci doar atunci, fumul ce se inalta din ea va putea transforma chipurile din rama in icoana a prieteniei... Atunci-ule, vino mai curand!

....

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou, comme un soldat
Comme une star de cinéma.
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça...

....

D’accord je t’ai confié tous mes sourires, tous mes secrets
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre,
Satan nous regardait danser
J’ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix

....

comme un soldat... comme un loup...

...

comme un homme que ne suis pas.

Trimis de: LINICA pe 3 Aug 2009, 04:39 PM

Si a visat cum, inlacrimata, cersea iubirea din ochii ce nu doreau sa se lase zariti. Si, cand, pentru o clipa privirile lor impaienjenite s-au intalnit, l-a intrebat:
- Spune-mi, o iubesti?
- Nu stiu, dar i-am spus ca nu te mai iubesc, i-a raspuns cald si la fel de tandru ca atunci cand i-a spus "Nu vreau sa te fac niciodata sa plangi".

Si, trezindu-se brusc, a oprit laptopul care nu inceta sa strige: Je t'aime, Je t-aime Comme un loup

- Doamne, te rog, ajuta-ma ca de-acum sa nu mai hranesc acest lup.
Ajuta-ma ca decizia luata sa pastreze doar aceasta rugaciune de seara, in care, alaturi de numele parintilor si a fratilor, se va regasi numele celui care a dorit sa nu ma faca sa plang niciodata. Pentru ca dorinta de iubire este mai mare chiar decat iubirea insasi... Iar eu doresc sa te iubesc asa cum il iubesc acum pe el. Multumesc pentru tot si laudat sa fii pentru ca mi-ai descoperit ca durerea poate fi insotita de bucurie.
Somn usor, dragule si ... acum stiu ca ingerasul va veni chiar daca uiti sa il trimiti prin sms.

Cand, dupa o zi in care parca traia din mila, si nu din iubire, intunericul s-a lasat iar peste orasul plin de praf si zgomote interminabile, printre rugaciuni si lacrimi de dor, i-a venit in minte, nu stia de unde, imaginea unui orasel cu strazi pietruite. Parea sa fie Dijon, dar, peste tot, erau doar afise in germana. Dupa poza, pareau ca anunta un concert de chitara clasica... 15 chitare?
Si, in timp ce incerca sa deslujeasca mesajul de pe afisele lipite pana si pe scaunele ce stateau cu picioarele in sus pe mesele de la terasa inconjurata de fantanite, dintre pietrele asfaltului si ale zidurilor caselor au inceput sa rasara si sa se indrepte spre ea ramuri verzi de flori. Flori ce cresteau direct imbobocite. Flori de diferite culori si forme. Si veneau spre ea ca niste brate ce doreau sa o mangaie, sa o ia in brate si sa o legene in ritmul muzicii aerului pe care tulpinile lor il strapungeau. Si, ca in cel mai frumos vis, toate acele tulpini se impleteau una cu cealalta pana au creat un adevarat hamac-baldachin. O floarea soarelui, rasarita din zidul bisericii din mijlcul pietei, si-a intins cupa, ca un covor fermecat, invitand-o sa urce pe el si sa se lase purtata. Zambetul celorlalte flori i-au dat curaj sa accepte invitatia pe covorul cu frajuri galbene si astfel, a fost inaltata deasupra baldachinului. Privind in jos, vedea cum tot alaiul de tulpini, unele mai subtiri, altele mai groase, insoteau baldachinul ce devenise si el miscator, calator spre cer. Si culorile acelea. Culori pe care nu le mai vazuse niciodata, parca se schimbau intre ele, ceea ce o facu sa isi aminteasca de emailurile cu iluzii optice pe care le primea adesea de la prietena ei...

- Ooof, imi cer scuze ca te-am trezit. Vroiam sa-mi fac un ceai. Strang eu cioburile, doar sa nu umbli in picioarele goale. Cred ca s-au imprastiat in toate camera. Iarta-ma, cand ma intorc voi aspira bine si...
- Vezi ca aspiratorul nu este acasa. Dar nu-i problema, mai dau eu cu matura dupa ce ma ridic. Uff, visam atat de frumos!
- Imi cer mii de scuze! Chiar ma simt prost ca...
- Stai linistita, mai am timp sa visez si la noapte. Hai, fugi si te imbraca. Oricum si eu as bea un ceai. Il fac eu.
- Dar nu te ridica, of, chiar imi pare...
- Hei, gata. O sa am timp sa-mi pun si pachet la serviciu, deci, e bine ca m-ai trezit. Altfel iar cheluiam o gramada pe mancare. Si nu mai insista, fac eu ceaiul.

Trimis de: LINICA pe 6 Aug 2009, 04:20 PM

Priveam astazi persoanele din metrou. Unele citeau. Si cautam sa citesc toate titlurile, pe care, recunoscandu-le, sa le pot incadra intr-un gen... sa descifrez astfel atmosfera din celalalt spatiu pe care nu-l percepem, dar care este alcatuit din trairile noastre de moment. Trairi ce ne sunt induse de trairile personajelor, cu care ne identificam, in care ne recunoastem, sau pe care le detestam, dintr-un spatiul artistic, uneori iluzionant, amagitor, alteori motivant, descurajant ...in care acceptam de bunavoie sa pasim si, care, poate fara voia noastra, ne insoteste pe parcursul zilei... de munca, in cazul de azi.
Si azi dimineata, in metrou, predomina romantismul. Oare cel care citea aceeasi carte ca mine si era tot cam pe la jumatatea cartii, ca si mine, privindu-ma, si-a desprins privirea din lectura pentru a cauta acel "ceva" in jurul lui, in realitatea ce cuprindea si lectura lui? Spera sa inceapa o poveste de dragoste? Isi amintea de cineva pierdut? Saau, pur si simplu, isi odihnea ochii?

Totusi, cred ca, psihologic, lecturile comune/filmele pe care le privim impreuna, aduc cumva un numitor comun in esenta personalitatii noastre.
E interesant de urmarit daca se vor regasi, la nivel national, influente ale cartilor aparute in utlima perioada cu ziarele, citite de un mare numar de persoane...

Trimis de: andra_v pe 10 Aug 2009, 05:26 PM

Cred ca artistii, editorii, impresarii sunt in primul rand foarte buni psihologi. O carte, un film, o expozitie, o melodie vin in intampinarea unor asteptari colective, raspund la o intrebare muta, astfel incat toata lumea zice: "Da, mai, asta era, asta asteptam".

Trimis de: LINICA pe 13 Aug 2009, 05:00 PM

Desigur. Dar ma refeream la influentele la nivel de colectivitate. Ai idee daca sunt studii de acest gen?
In acea zi, mai ales vazand persoana care citea aceasi carte cu mine, am simtit cat de puternici putem fi impreuna. Si ca, pana la urma, cartile acestea care au aparut cu revistele, vor schimba ceva in societate, prin lecturile comune... Asa cum ziarele de scandal influenteaza, asa cum textele reclamelor raman pe buzele si in mintea celor care le urmaresc.

_ _ _ _

Azi am fost fericita aproape toata!
Desi nu-mi venea sa ma trezesc, ma simteam in plus in aceasta viata, m-am fortat sa ma ridic, sa cant, sa fac dus, sa ma imbrac frumos si sa-mi pun niste margele... sa zic Buna dimineata! cu zambetul pe buze tuturor celor cu care ma vedeam! Pentru ca le doream din tot sufletul sa o aiba buna si frumoasa!
E asa frumos sa saluti necunoscutii si sa le zambesti! E asa frumos sa faci complimente si nu doar sa le pastrezi in minte...

Iar faptul ca azi am primit si bijuteriile atat de frumoase de la Felina....!

Multumesc, Doamne! Mintea mea, fara Tine, nu ar fi putut nascoci atata Pace si Rabdare intr-o singura zi.

Trimis de: andra_v pe 13 Aug 2009, 06:56 PM

Caut niste studii de psihologie sociala. Nu-ti promit in seara asta, am enorm de lucru.
Nu sunt de specialitate, dar o colectivitate (fara a fi o persoana) are un mod de a gandi. Un psiholog (sau sociolog) de top primul lucru pe care il face este sa descifreze grila/mecanismul de gandire al unui individ/comunitate. Odata dezvaluit modul de gandire al comunitatii respective (e clar, rusii au cu alte tipare de gandire decat romanii, la fel americanii, nemtii, chinezii, japonezii, diferite comunitati din India; indivizii secolului XXI altfel decat cei din secolul al XIX-lea, romanii din 2009 altfel decat in 2000 sau 2005), l-ai stapanit. Adica ai devenit stapan peste emotiile si sentimentele sale.
Existau niste lucrari de baza despre gandire si limbaj, la fel despre limbajul artistic. Pentru mine, arta, repet, nu reprezinta altceva decat o stiinta exacta a emotiilor umane. Am citit intr-un ziar pe net ca multinationalele au mare grija pana si de muzica pe care o asculta proprii angajati (pentru fidelizarea, crearea unei atitudini conforme cu "religia" companiei, astfel incat trainingurile, procesul de modelare a "omului nou" din companie sa aiba efect maxim totala intru gloria gigantului comercial).
Mai caut, dar, cel putin eu asa cred, un scriitor, pictor, compozitor este un maestru in emotiile colective, cunoaste felul de a gandi, a reactiona al tarii respective si vine in intampinarea (niciodata intamplator, niciodata spontan, oricat de natural pare) unor asteptari ale publicului tinta.

Trimis de: LINICA pe 14 Aug 2009, 04:17 PM

Multumesc!
Pe langa acestia, spre/cu multumire , sunt si cei care nasc arta dezinteresat, fara a sti de existenta unui public, copilul lor fiind rodul unei iubiri/intalniri inexplicabile...chiar lor insisi. Pe acestia ii iubeste sufletul fara asteptari, dar devorator de tot ce il creste... Restul este cosmetizare a unor tipologii, "in folosul propriu si oarecum trecator", al unui colos filigramat. Cosmetizare ce poate fi indepartata oricand, cu prima ploaie gratuita si de neocolit, pentru a se completa modelul filigramului.
Imi place cand simt/descopar ca exista aceasta arta ce apare fara ca autorii sa o poata xeroxa dupa studii. De aceea, artistul smerit si plin de daruire, care nu este unealta a comercialului, nu cere si nu a cerut drepturi de autor... Insa vesnica va fi pomenirea lor intru frumusete.

_ _ _

"Cand iubiti nu trebuie sa spuneti: "Creatorul e in inima mea", ci mai degraba: "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii, fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati, va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori , cu inima mereu inaripata si sa inalti, plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti , coplesit de beatituine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda." Profetul, Kahlil Gibran


Pentru ca si tu ti-ai abandonat promisiunea(si accept asta ca Isus in gradina Ghetemani), ai ales, dragul meu, la fel ca alti dragi ce mi-au ramas la fel de dragi, sa te incui in viata mea in coltul in care stau celelalte "povesti" fara urmasi... Iar de toti ceilalti egoisti si lasi dezertori din frumusetea iubirii impartasite, ce poate vor mai aparea, voi fugi cat ma tin picioarele... ca sa nu ma molipsesc. Caci vreau ca generatia din Noi-ul pe care sufletul meu il asteapta/cauta/rabda, sa fie poveste roditoare. Doar asa aceasta poate fi fara sfarsit, fara batranete... eterna.
Si daca din acel colt nu se va mai auzi niciun zgomot, spre el va veni mereu murmurul rugaciunilor mele.
Ramai cu bine, alaturi de povestile mele fara urmasi! Ma rog sa nu poftesc nicicand la povestile voastre roditoare, chiar daca voi ramane o poveste ramasa necitita...

Auzeam asa des "Ce frumosi sunteti!" Ma bucuram, pentru ca stiam ca frumusetea aceasta isi ia seva din dorinta de a fi cat mai curati, din respectul pe care mi-l aratai, din respectul pe care ti-l purtam.
_ _

Da-mi puterea sa mai cred cand o pereche de ochi ma vor privi si imi vor spune... "...sotia mea". Opreste-ma sa mai zic "Nu cred ca voi mai putea iubi ...cu amanunte". Caci, cum as putea sa raman dedicata unei iubiri, pe care am crezut-o jumatatea mea, cand poate jumatatea cea adevarata ma cauta cu acelasi dor cu care eu alerg dupa o jumatate inselatoare!? Suna ilogic aceasta fraza. Ilogica aceasta ma face sa Te intreb: este posibil sa transformi pe cineva in jumatatea noastra, prin Credinta, prin Iubire?
OK. Daca asa trebuie sa fie, accept ca dorul este drumul spre intelegerea Iubirii tale.

Trimis de: LINICA pe 17 Aug 2009, 02:15 PM

Acum cateva luni, din stanga si din dreapta curgeau cererile de donatii... Intre timp, una dintre persoanele pentru care am strans bani a murit. Si tot imi amintesc de ea. De ce? Nici nu o cunosteam! :|

Nu mai pot sa scriu nimic. Mai bine inchid ochii si ma odihnesc in lumea plina de iubire si pace. Singura lume pe care nu o poate lua nimeni si, in care, atunci cand voi fi iar cu copiii, ii voi invita sa intre la fel de zambitori... O lume in care cei infirmi sunt la fel cu cei care se bucura de toate membrele, toate organele... Unde toti au acelasi Multumesc! pe buze. Au aceeasi sanatate.

Cand imi amintesc ca liberul arbitru imi da ocazia sa ma cufund constient in ea! Fa o minune si mentine-o pana la Marea Intalnire!
_ _

Au trecut 4 luni de la despartire.
Ieri, stateam pe o radacina de copac, in padurea umbroasa. Priveam ramurile copacului care ma adapostea si sclipirea apei. Mi-am spus ca acea odihna plina de frumusete a meritat toata suferinta traita alaturi de el in noua situatie. Cea de simpla prietena...
Si stiu ca, daca nu acceptam invitatia si as fi stat acasa, departe de el, privind copacii de la fereastra, nu m-as fi odihnit la fel pentru ca nu il stiam aproape. Sau daca as fi simtit o la fel de mare frumusete si atemporalitate, mi-as fi zis ca doar datorita suferintei din aceasta despartire sunt in stare sa o simt/vad astfel...
Oare, intr-o la fel de mare odihna, departe fiind de mine, ar fi moral sa incerc sa patrund in gandurile si trairile lui pentru a-l face sa fie cu mine? Nu i-as incalca astfel libertatea? Probabil ca da. Asa cum probabil ar fi mai bine sa ies din viata lui, daca nu ma vrea. Caci daca ma va dori a lui, se va intoarce din dorinta lui neinfluentata de a mea. Sau va continua sa ma sune sa iesim...
Mi-e dor. Mi-e asa de dor, incat tind a fi egoista. Incat nu mai stiu daca el este jumatatea mea, sau imi doresc eu prea mult sa fie asa pentru ca nu accept faptul ca m-am inselat, ca a putut exista minciuna in intalnirea noastra. Ca dragostea la prima vedere a existat in viata mea, contopita cu dragostea la "prima tastare".
Dar totul va fi bine, sau, vorba lui, E BINE. Iar ceea ce nu ma va omora, ma va intari. Si nu am de gand sa fac chiar eu exceptie de la aceasta regula. Mai ales ca vreau sa lupt. Vreau sa fac ceva pentru tara asta. Vreau sa fac ceva pentru oamenii din jurul meu. Vreau sa ma hranesc din visele mele, dar sa le transform in ceva concret, in ceva care sa aduca pace in realitate...
Gata, reinnoiesc decizia de a nu-mi mai canaliza energia pe implinirea visului de a fi iar NOI, eu si el, ci pe a fi eu insami si NOI cu toata lumea aceasta, cu care am rasarit din aceeasi samanta. Astfel, si el este cuprins si ... daca va fi sa fie, din voie sfanta, sa fim, sa fie! Daca va fi sa fie sa fim fiecare in alta parte, in alta poveste, sa fie!

Trimis de: LINICA pe 18 Aug 2009, 02:49 PM

Aseara am trecut peste lene + ora tarzie si mi-am facut masca de par care sa alinte putin parul care a stat vreo 2 ore in apa cu clor.
Oricum, datul din maini si picioare mi-au facut bine. Iar discutia despre unicitatea religiozitatii din noi mi-a starnit intrebari privind provocarile tot mai dese de a vorbi despre cum vad biserica/religia, in general. Sambata si Luni, doua persoane complet noi in viata mea. Acelasi subiect...

Dimineata, plimbarea spre serviciu, doamna de la banca si doamna de la aprozar mi-au pastrat cantecul in minte si pe buze. Iubesc oamenii veseli! Am nevoie de ei!
Fratele si mama m-au sunat si mi-au inveselit si mai mult ziua; la fel doi dintre clienti. Ce sa mai zic de prietena mea care se bucura de concediul luuung de profesor.
Totusi, mama, in resemnarea ei nu s-a abtinut sa nu-mi zica ceva. Maicuta, draga! Se roaga sa nu mai fiu singura. In acel fel.
Off, mama, de fapt, eu nu am fost niciodata singura. Poate ca asta e! Poate e cazul sa ma gandesc din ce in ce mai serios la o pauza de 1-2 ani. Un an e prea putin, daca iau in calcul ca 4 luni au trecut ca 4 zile. 1-2 ani fara sa mai vreau vorbe mari, mari cat o viata!

Trimis de: LINICA pe 19 Aug 2009, 04:29 PM

Nu.
Pentru ca nu faci rau celui pe care il iubesti.
Si da.
Nu stii sa minti, dar nu stii nici sa fii sincer. Alege una si fa-o bine!

Trimis de: LINICA pe 20 Aug 2009, 10:51 AM

Criza. Negocieri. Pierderi.

Aseara am fost la o terasa frumoasa, langa lac. Ma gandeam ca am iesit doar de patru ori la suc, in aer liber, vara asta. Mi-am lasat capul pe spate si am vazut dincolo de toata agitatia, caldura linistitoare a unui cer colorat, care sarbatorea inca un apus... Si am vrut sa impartasesc cu el.
De ce toate momentele frumoase, fara incetare, vreau sa le impartasesc cu el? De ce ma simt asa? Chiar de e cliseu... Ma intreb si traiesc intrebarea: Voi mai putea iubi pe cineva asa? Si in mine imi suna doar... fidelitate. Si e frumos.

http://www.youtube.com/watch?v=S1qeiIL4Pes

Trimis de: LINICA pe 21 Aug 2009, 04:33 PM

In weekend voi fi plecata si cred ca o sa-mi lipseasca hanul, pe care am inceput sa-l redescopar - dincolo de nostalgii - ca loc in care pot creste, mai mult decat pe twitter sau pe blog.
Aseara, ma plimbam agale, privind cladirile si natura. Am observat ca toamna isi face simtita suflarea pe coroana copacilor.

- Oare va trece si prima toamna fara el? Ca primul Paste fara el? Ca prima vara fara el? Fara... sa vrea sa mai fie al meu si eu a lui, trup si suflet, pana ... la 80 de ani?
- Ai incredere. Ai rabdare si incredere si nu uita sa traiesti fiecare zi ca fiind ultima din viata aceasta, in care poti fi tu pentru altii mai mult decat sunt ei pentru...
- Da. Iubesc. Si asta ramane. Nimeni nu mi-o poate lua, nici macar eu, nici macar tu, ingeras micut. Pentru ca nici macar noi nu stim cum a venit la mine. Iar acum, mergi, sa nu intarzii unde te-a trimis. Si-ti multumesc de vizita.
- Flu... flu... puf...

Trimis de: LINICA pe 25 Aug 2009, 03:18 PM

E atat de ciudat sa aud in jur indemnuri de genul: "Refa-ti viata." "Meriti mai mult, uita-l!" "Recunoaste, vrei sa te casatoresti. Acum ai ocazia."
Doamne, cum sa mint? As distruge viata lui si a copiilor ce-i vom avea. In schimbul a ce? In schimbul caldurii unui trup in noptile cu furtuna, in schimbul unei maini care va sterge lacrimile dorului de altcineva, in schimbul unei sigurante materiale- care oricum se poate schimba de la o zi la alta? In schimbul unei priviri iubitoare, pe care as vrea-o a fi a altcuiva?
Copilul ar trebui sa fie rodul iubirii impartasite. Asa vom sti sigur ca ii oferim fericirea din primele clipe ale vietii lui.
Si daca nu voi avea aceasta binecuvantare a unui NOI, imi voi petrece viata avand grija de altii si rugandu-ma sa intalneasca persoana care sa-i merite calitatile si defectele, persoana care sa stie ce sa faca cu ele.

Abia astept sa ies sa alerg, sa transpir tot dorul si toate visele neadevarate!

Trimis de: Felina pe 25 Aug 2009, 04:08 PM

Copilul ar trebui sa fie rodul unei relatii sanatoase dintre doi oameni maturi cu capul pe umeri si picioarele pe pamant, care respecta viata.
Fericirea? Chiar crezi ca poti oferi fericirea unei alte fiinte, fie ea si copilul tau? Fericirea, un concept atat de vag!

Trimis de: LINICA pe 25 Aug 2009, 05:04 PM

Multumesc, Felina! Este un raspuns care sa-mi aminteasca multe.



Cred ca putem oferi fericirea altei fiinte. Vezi toti aceia pe care ii ajutam(Edit: ma refer la cei din azile/orfelinate). Nu ti-a spus nimeni: "Ce fericita sunt ca ai venit!" sau ceva de genul? Sau nu ai primit niciodata cadoul visat, desi stiai ca e greu de obtinut, si ti-ai luat gandul de la el? Eu tot fericire o numesc. Si am datorat-o efortului si visului altcuiva.

Privind intrarea cu pasul pe lume, prin participarea la fericirea unei iubiri, ba chiar minunea de a fi rodul ei, am o prietena care stie ca este rodul iubirii parintilor ei. Nu-i pot intelege trairea care o face sa lumineze... Si pana la discutia cu ea nu am meditat asupra acestui aspect. Al iubirii (umane) creatoare...

Trimis de: LINICA pe 26 Aug 2009, 10:52 PM

Mi-e rau. Afara miroase urat, dar nu ma tin picioarele sa merg sa inchid geamul... Se aud greierii. Si cate o masina trecand, din cand in cand.
Hanul mi-a dat ocupatie azi. Pe langa telefoanele pe care a trebuit sa le dau. Da, din ce in ce mai multe facturi neachitate, TVA de platit, sefi care ameninta, salariu primit partial. Criza. Si dincolo de asta, acest han, in care oamenii mai au si alte preocupari, in care oamenii sunt blanzi si ei insisi, in care am atatea mese la alegere.
Ma simt copil. De parca as fi tot fetita care, intinsa pe iarba, nu raspunde cand o striga mama pentru ca nu a terminat sa puna nume norilor - in functie de forma, bineinteles. De parca as fi tot adolescenta care isi lasa la cealalta intrare a casei treiningul si adidasii, pentru ca atunci cand toti adorm, sa mearga in padurea din spatele casei, la locul ei. Si ce ciudat ca nimeni nu a zarit-o. Un sat linistit, in care puteai sa fii tu insuti, pentru ca probabil nimeni nu se gandea ca ar putea avea nevoie de a sta sub clar de luna, intr-un loc pe care il puteau dori deopotriva ziua si noaptea.
E mai usor sa bat din taste, decat sa scriu in caiet. Poate mai rece, dar mai usor.
Dar ne de nu am deschis iar notepad-ul?
De ce scriu aici, in coltisorul acesta? Intr-o zi ar putea pocni serverul si s-ar putea pierde tot... M-ar interesa? De fapt, scriu pentru viitor? Sua poate scriu pentru a repara trecutul? Sau poate pentru a intelege prezentul si a-l face trecut frumos?
Se aud cainii si greierii. Si miroul persista. In blocul vecin doar o fereastra mai este luminata. Tocmai mi s-a asezat o molie in par; cred ca a venit de afara.
Ce aer curat este la mine acasa! Si ce obraji rosii aveam! Ce bun este laptele proaspat muls! Si slanina topita sub pirostia pe care fierbea masunul pana tarziu, spre miezul noptii - singurele seri in care era lume in curte si daca ieseam riscam sa ma vada vreun vecin si sa-i zica mamei ca umblu aiurea...
Dar totusi, de ce in niciuna dintre acele seri, mama nu a simtit sa vina sa vada daca sunt invelita?
Ganduri, ganduri, ganduri care tot vin. Cineva alunga catelul de-afara. Cred ca e nervos ca latra. Oare zgomotul tastelor este deranjant? Pentru cine?
Nu, nu mai simt singura. In seara asta nu. Si nu ma grabesc, pentru ca durerea va persista si maine. SI maine voi lucra de acasa.
Mereu cand plec la serviciu spunandu=mi ca o sa-mi treaca, nu fac altceva decat sa mai dau nisste bani la taxi pana acolo, si bineinteles ca dupa doua ore il chem sa ma duca in pat, unde sa stau intinsa.,, Dar de ce fac asta? Poate pentru ca mi-e teama ca la un moment dat sefii nu vor fi in toate bune si imi vor spune ca trebuie sa fiu prezenta la serviciu... Si de ce se nimereste sa am intalniri importante chiar in zilele in care mi-e rau.. mai tarziu sau mai devreme decat imi programasem?
Totusi, sunt lucruri intime pe care nu vreau sa le scriu aici... Dar a recunoaste intr-un colt de internet, in fata a poate 100 de oameni care te citesc in 4-5 ani de zile, ca te numeri printre femeile care sufera 2-3 zile in fiecare luna este intim? Poate nu ar trebui sa scriu cand sunt obosita, la fel cum poate nu ar trebui sa scriu cand sunt nervoasa sau trista... Dar nu sunt eu si atunci, si nu reprezinta asta aproape 30% din viaa mea, luand 0 saptamana din cele patru ale lunii?
Voi reusi maine sa merg la biserica?
E tarziu... inca o zi a trecut.
O zi in care, cand am adormit la pranz am visat ca ma tine Dumnezu in brate. Probabil pentru ca imi doresc sa fiu tinuta in brate asa cum l-as tine eu pe el cand, incercanat dupa o zi de munca, adoarme pe marginea patului, uitandu-se de TV. Mi-e dor de serile acelea... Le doresc asa cum imi doresc sa fiu iar copil de 3 luni, care vrea sa i se dea ocazia sa creasca fara pacate de moarte... Da, as vrea sa fi trait acele momente ca si cum ar fi fost ultimile...
In seara aceasta, nu i-am spus ca il iubesc, dar am vorbit cu el de parca ar fi fost ultima oara cand as fi facut-o. Si e bine.
Iar a inceput cainele sa latre. SI afara miroase la fel de urat... Simt ca am atata afectiune de oferit, de parca ma inec in ea daca-i mai creste nivelul... Trebuie sa se intample ceva. Doamne, trimite-mi in cale pe cineva care sa aiba nevoie de ea, sau lasa-ma sa ti-o ofer.
Marie, Maica Sfanta si Fecioara, azi am vorbit despre Tine si iti multumesc atat de rar!

Somn usor, hanule mare! As bea o socata...

Trimis de: Felina pe 27 Aug 2009, 11:25 AM

te ineci in ea draga mea pentru ca o pastrezi pentru cineva care nu vrea s-o primeasca. ia arunca un ochi in jur, sunt oameni care asteapta un semn de la tine, sa-i bagi in seama doar, ca apoi sa te copleaseasca cu prea plinul iubirii lor. trebuie doar sa te scuturi de limitele pe care singura ti le-ai impus.

imi cer scuze ca vin cu sfaturi cand nu mi le-ai cerut. habar nu am de ce iti scriu. la randul meu am trait ceva asemanator si la randul meu am rostit Simt ca am atata afectiune de oferit, de parca ma inec in ea daca-i mai creste nivelul .

Trimis de: LINICA pe 27 Aug 2009, 03:38 PM

La ce oameni te referi?

Nu trebuie sa-ti ceri scuze pentru nimic. Eu accept toate sugestiile si, chiar daca la inceput tind sa imi sustin punctul de vedere, e mai mult sa imi explic mie mai bine de ce cred asta si sa vad daca punctul de vedere al celuilalt nu e si al meu, dar spus cu alte cuvinte. Daca explicatia ma lamureste, ma simt ok, daca nu ma lamureste, de cele mai multe ori, reiau si intorc pe toate partile sugestia in contextul in care a venit. Pentru ca tind sa fiu tare subiectiva deseori.

Ce de culori!

Trimis de: Felina pe 27 Aug 2009, 04:23 PM

ma refer la barbati care deja te iubesc si care sunt liberi de complicatii si care ar da orice sa ii vezi.
ma refer la posibili iubiti.
sunt milioane de oameni pe planeta asta, de ce ti-ai petrece timpul suspinand dupa un om care nu e disponibil?
eu spun toate astea pentru ca sunt convinsa ca orice doi oameni (si ei creati dupa chipul si asemanarea lui D) se pot iubi daca vor
adica poti iubi pe oricine, in orice om gasesti si bune si rele, de bune te indragostesti, cu relele te lupti
cand esti indragostit, ai impresia ca bunele iubitului nu se mai intalneste nicaieri. asta nu e adevarat. daca n-as fi trait si eu la randul meu iubiri din astea cu neputinta de implinit, n-as vorbi. dar am trait. si am iubit la disperare si totala daruire si neconditionat odata, pentru 5 ani. si inca odata pentru 2 ani. si inca odata pentru 2 ani. dupa care mi-a venit mintea la cap si m-am agatat de cineva care isi dorea o familie cu mine, un trai linistit si batraneti impreuna. restul e detaliu, e viata de zi cu zi pe care ne-o facem dupa cum ne taie capul. daca vrei sa descoperi samanta de divinitate dintr-un om, o vei descoperii, caci toti o avem. dar la fel poti alege sa te lupti impotriva soartei, sa-ti irosesti anii in care ai putea avea un trai linistit langa cineva care chiar vrea sa-si petreaca timpul cu tine, langa cineva care iti poate oferi fericirea loialitatii, fericirea pretuirii a tot ce tine de tine. nu uita ca si timpul tau face parte din tine, iar cineva care iti da sperante in continuare acolo unde in realitate nu sunt, se joaca cu tine, nu iti respecta TIMPUL. pentru ca fiecare minut si ora si zi petrecuta cu gandul la el e pierduta vietii adevarate in care cineva chiar te-ar putea tine de mana, mangaia, vorbi etc - intr-un cuvant iubi. oricum ar fi, de toate astea te vei convinge singura in timp. din nou nu stiu de ce scriu.

Trimis de: LINICA pe 27 Aug 2009, 06:41 PM

Felina, nu te mai intreba de ce scrii. E bine ce scrii.
Sunt realitati pe care le am si eu. Dar dincolo de ele, e ceva inexplicabil...
Si nu, nu ii alung pe cei care doresc sa iesim impreuna, nu le refuz prietenia, nu imi inchid inima, nu imi inchid urechile si ochii si nu voi alunga nimic din ce simt. Insa simtirile vin si pleaca... iar unele, desi, crede-ma, nu le opresc, nu mai vor sa plece. Asa ca, le las sa stea si iau ce imi ofera... Oricum, cum spun si prietenele mele... sunt o norocoasa ca traiesc ce traiesc, ca simt ce simt, ca lupt cum lupt. Desi eu ma simt slaba, si fragila, si acum chiar sunt si putin bolnava... Fug la calciu . Multumesc mult!

Trimis de: LINICA pe 28 Aug 2009, 10:58 AM

Am nevoie de iubire, iar aceasta nevoie nu o poate implini decat iubirea. E minunat! Si e minunat sa iubesti asa... fara sa te gandesti la viitor. Pacat ca starea nu e continua.

Oare fiecare om de pe acest pamant, indiferent de rasa, apartenenta religioasa, credinte sau preocupari, simte dorul? Daca da, inseamna ca e adevarat ca oamenii au aceeasi gena in ei, gena asta pe care o simt si eu. Da, cred in Dumnezeu- Creator Iubire. Si existenta lui in diferite religii ca idee de Pace, Armonie, Bine, Frumos... Pe toate acestea le emana iubirea - acea stare in care simti ca privirea poate transforma, zambetul poate aplana, cuvantul poate alina, mana poate alinta, inima le poate simti pe toate acestea ca fiind trairile proprii daruite in jur. Ca atunci cand faci masaj cuiva, stiind tu cum e sa-ti faca masaj, din toata inima, altul tie, traind tu mai inainte de toate acea relaxare placuta si pe care o doresti nesfarsita sau suficienta ca este chiar si pentru acea clipa...

Azi noapte nu am dormit bine.
Incep sa cred din ce in ce mai mult si in existenta raului, la fel de mult ca in existenta binelui bland si duios. Incep sa ma gandesc si ca pot fi adevarate- reale, vedeniile acelor oameni care marturisesc ca l-au vazut inchip material pe diavol. Interesant.

Oare voi putea avea o familie in care sa crestem amandoi? In care sa ne dorim amandoi sa ne iubim si sa-i iubim pe altii? O familie in care sa ne indemnam reciproc sa-i ajutam pe altii, sa ne implicam in societate? O familie in care sa fim noi insine ca persoane in relatia noi cu insine, dar totodata NOI, ca un singur trup si suflet? Oare poti spune un singur suflet(ca un trup poate ca as putea intelege cum) in cazul a doua persoane care se iubesc? E cam ciudata exprimarea... Doar daca din iubirea noastra se naste un trup si un suflet - copilul...
Nu, nu voi inceta sa visez. Si daca acum totul este cand clar de bine, desi neinteles, cand doar clar de neinteles, trebuie sa existe undeva, aici sau dincolo de mormant, o finalitate, cand totul sa fie doar Clar - bine sau rau. Dar clar.

Azi am gasit al treilea gandac. Dar nu pare de bucatarie. Ultimul l-am dat afara acum vreo trei luni. Mi-e scarba de gandaci...

Abia astept sa plec prin lume! Si va veni si vremea aceea.
Uau , mi-a trecut prin minte... imaginea mea... prin lume. Pe drum mereu, fara ceva care sa se numeasca mancare, nu prea curata, cu parul pe spate, neepilata, nepensata, ridata putin, arsa de soare, cu calcaie crapate, dar libera. Libera sa privesc cat si cum si unde vreau, sa tac cat vreau, sa cant, sa ma odihnesc unde vreau, cand vreau, parca inainte de odihna cu frica- sau fara frica - dar cred ca ma vad cu putina teama pe care o alung cu "si daca mi-e teama, si daca nu, tot aia e- vad eu daca vine vreun animal ce voi face atunci". Si ma vad adormind zambind, intre/pe niste frunze, invelita cu patura pe care de obicei o tin pe umeri/cap(cred ca are o parte rezistenta la apa - e o patura moderna) si sperand ca maine dau de apa sa ma aranjez si poimaine de o casa in care sa cer ceva de facut, o sticla cu apa si o paine. Si primesc si un pic de vin de undeva... Si adorm cu rozariul in mana, rugandu-ma pentru... sa duca Domnul rugaciunea unde vrea, ca-i apartine, asa cum ii apartin si eu, frunza vesela ce sunt...

Trimis de: LINICA pe 1 Sep 2009, 03:58 PM

Ieri. Ultima zi de vara. Nu m-am simtit bine fara el; nu ma simt bine fara el. Inca un anotimp in care imi ling ranile. Ce mult as fi vrut sa il aud macar pentru o secunda in aceasta ultima zi de vara. Stiu bine de ce imi doresc asta. Pentru ca in interior nu vreau sa se rupa. Dar poate trebuie sa invat o lectie; poate trebuie sa invat lectia egocentrismului.

Ce as fi fost fara aceasta perioada? Oare as fi crescut oricum, sau m-as fi dus iar la fund, acolo unde era sa ma inec?
Mai bine sa nu stiu niciodata. Multumesc, multumesc, multumesc!

Duminica seara am suferit un alt soc emotional. Vreau sa nu uit ca s-a intamplat in ziua aceea. In chiar acea zi de 30 august...

Azi. Prima zi de toamna. De-acum presimt ca voi asculta Alifantis vreo luna.

Azi. M-am simtit bine; am avut chef si spor in munca.

Azi. Am ras; am ras; am avut multe drumuri- de dimineata de la 6.

Azi. Azi. Azi. Acum. E tot ce conteaza pentru "a castiga viitorul". Si este bine.

Sunt vesela; desi am cel putin un motiv serios sa fiu foarte ingrijorata de serviciu. Dar viata este o necunoscuta. De ce sa ma port ca si cum nu as sti asta? De ce sa imi subestimez memoria?

Cred ca e pentru prima oara cand ma simt "a mea".

Trimis de: Felina pe 1 Sep 2009, 04:44 PM

Trimis de: LINICA pe 2 Sep 2009, 03:05 PM

Curand voi pleca in vacanta. Prima vacanta de una singura.

Ma dor multe. Dar e suferinta dulce si se impleteste cu sunetul zambetelor si clinchetul increderii in supranatural, mai mult decat in cosmologic.

Da. La fel cum am incredere in ceilalti in masura in care am incredere in mine insami, mi-e teama de ceilalti, ma intereseaza parerile lor in masura in care mi-e teama si rusine/nemultumire de mine insami.

Toiagul imi va fi sinceritatea, cu recunoasterea a ceea ce am fost si sunt, a ceea ce am facut si fac (sau nu mai fac), a ceea ce cred si vreau sa cred. Sunt eu, cea care devine mereu si mereu si vreau sa fiu goala.
Complet goala, pentru a nu ma atasa prea mult de vreuna dintre hainele noi si frumoase, sau vechi si "cu valoare sentimentala". M-ar impavara intocmai unei plase de pescuit... Vreau sa ies in larg libera. Abia atunci voi putea spune: Nu am avut nimic si am fost libera. De ce sa imi doresc ceva?

Atunci voi putea sa dau fara a pastra, pentru ca stiu ca trebuie sa fiu la fel de libera sa primesc totul ca cel mai bun, singurul, ultimul si "nu al meu, ci gata de dat".

De unde nu imi place ceva pana la a simti ca nu mai pot scoate un zambet, voi pleca mai departe.
Unde voi putea exersa perseverenta si realismul voi ramane si voi incerca sa nu mi se schimbe zambetul, ba chiar sa-i dau intaietate.
Cand voi obosi, ma voi odihni, recunoscandu-mi limita.

Mi-au placut duminica seara doua cugetari; hermeneutici, sa le zic?
Imi duc dorul, ca paianjenul care isi duce crucea...
Iubesc acceptand pana la ...capatul pe care nu-l cunosc si fara a mai face scenarii...

A-mi fi dor (mie) inseamna concentrare pe "eu". A duce dorul(lui), inseamna concentrare pe "el".
Sunt indragostita(eu, pentru mine) inseamna atentie pe"eu". Il iubesc(pe el), inseamna atentie pe "el". Si totul se rasfrange asupra amandurora. Frumos.

Puterea Cuvantului Intrupat.
Da. Cuvantul, nu ideea, nu gandul, nu fapta, nu sentimentul etc s-a facut Trup. Poate pentru ca toate acestea, oameni slabi, zgomotosi si zapaciti fiind, le intelegem prin Cuvant, prin atentia si tacerea dedicata Cuvantului. Si e logic, e natural.

"Le pastra pe toate acestea in inima ei" se exprima cei care o caracterizeaza pe Maria. Atitudine de respect si iubire - de parca le stia dinainte de a invata sa vorbeasca. Ce inteleapta atitudine de urmat. Oare pot eu iubi un astfel de model? Cu gingasie?

Trimis de: LINICA pe 3 Sep 2009, 04:18 PM

Ma intrebam cum as actiona/ reactiona daca ar veni la mine la usa un om murdar care sa imi ceara voie sa faca un dus si sa-si spele hainele.
Cred ca, daca as fi singura, m-as duce la o vecina, as ruga-o sa vina sa stea cu mine si i-as da voie omului sa se simta pentru cateva ore "ca acasa".
Si nu, nu cred ca nu ar intelege neincrederea mea. E o forma de "a fi pe pamant", nu?

Ma gandeam la asta incercand sa-mi imaginez ce m-as face daca as fi eu omul acela. Un om care ramane fara prieteni/ familie, dar care doreste sa-si pastreze minimul de igiena. Eu cred ca mi-as face prieteni, si poate chiar as primi si un ajutor sa-mi gasesc ceva de lucru pentru un colt de paine.
Trebuie doar sa ii caut fara sa obosesc si fara sa judec neincrederea lor.
Si, daca stau sa ma gandesc, nu este doar imaginatie. Caci oare cati dintre cei care se intorceau din razboi, pe jos, catre casele lor, nu cereau?

Off, igiena aceasta exagerata, frica aceasta ca daca primesti un om bolnav in casa, sa-ti foloseasca toaleta sau masina de spalat te imbolnavesti si tu...

Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide, cauta si vei gasi. O intreaga hermeneutica aplicata modernitatii...

_ _

De vreo trei saptamani imi tot spun ca vrea sa vad un film. In seara asta nu mai aman. Desi stiu ca fiecare film pe care il vad, imi aminteste ca il vad.. singura.

Trimis de: LINICA pe 4 Sep 2009, 01:02 PM

Aseara nu am mai vazut niciun film. Pentru ca nu a venit cinematograful la mine.

O sa-mi fie dor de coltul acesta de internet, in care m-am bagat ca intr-un nisip cald pe timp de noapte.

In seara aceasta voi scutura geanta de voiaj de toate amintirile. Vreau sa uit ca am cumparat-o impreuna, ca odata au stat acolo hainele noastre, amintirile noastre, dulciurile noastre, cadourile noastre. Sau poate sa-mi amintesc doar momentele frumoasa si sa multumesc pentru ca am fost fericita.
Iar daca nu voi fi suficient de "matura"- oare e ok sa zic asa?, sa vad lucrurile ca lucruri simple, le voi da si imi voi lua altele.. Dar ma intriga ideea. O sa dau banii la nesfarsit, pentru ca eu sunt alintata si lipsita de "legatura" de cele materiale, indiferent de ce am facut cu ele? Ei, comedie! Unde mi-e ratiunea?

Este ciudat totusi. Un val urias de sentimente, si amintiri, si promisiuni...
Mi-am zis ca va fi toata viata alaturi de mine cel care nu ma va uita, care va ramane langa mine, oricat de dificila i-as parea, sau sunt. Cu toate ale mele. Trecut, prezent si orice fel de viitor. Am crezut ca asa va fi macar de data asta. Asa parea a fi. Cu tot trecutul, cu tot prezentul, cu toate visele, tot, tot...DAR.
Eu nu mai am putere/lacrimi sa fac acelasi lucru pentru el. Parca sunt cimentate taote ferestrele, tote fisurile care s-ar fi putut largi... Si pe oriunde am intrat pana acum, nu am intalnit acea notiune, acel simbol, acea primisiune in fata siesi, care sa-i aminteasca de iubirea ce mi-o poarta. Caci nu vreau sa cred ca Iubirea trece, asa cum nu vreau sa cred ca Prietenia se poate transforma in uitarea de acest tip.

Daca va fi vreodata sa vad mai bine, sau sa se crape vreun perete din acel buncar, sper ca oriunde as fi sa fiu atenta, sincera, curata si inteleapta.
Ma intreb de ce mi se pare ca nu sunt credincioasa, da, ca nu cred in Dumnezeu, in Cristos, in Duhul Sfant, In Iubirea Perfecta pe car eo simt, atunci cand imi vin aceste ganduri... Oare doar pentru ca nu sunt capabila sa zic din toata inima "Faca-se voia Ta"!? Oare sunt atat de artificiala ca aceasta credinta ne-resimtita?

Dar nu cred ca sunt lucruri care sa mi se lamureasca aici. Asa ca, pastreaza-le pe toate in inima, sus capul si traieste ca natura!

Trimis de: dascalita pe 4 Sep 2009, 08:47 PM

Desi ti-am simtit de mult zbuciumul, m-am ferit sa intru cu galosii in suferinta ta.Spun asta, pentru ca orice as incerca sa spun, inimii nu-i poti comanda, dar mintii DA!
Tu ai sucit pe toate fetele durerea ta, ai incercat sa intelegi, sa gasesti o explicatie...Problema e ca o relatie se desfasoara in doi, daca el n-a mai fost pe aceeasi lungime de unda...sterge lacrima! Pune piciorul in cruda realitate si gandeste-te:
-Stii cate relatii aparent perfecte sunt adevarate iaduri pe pamant?
-Stii cata minciuna si umilinta inghit unele femei in numele iubirii ?
Cred ca sunt inca multe de-alde "Stii..." de astea, si sigur stii tot ce vreau eu sa spun acum...
Nu-ti poti sterge sentimentele cu buretele, inteleg asta, doar te rog, lasa-i inimii si lui Dumnezeu timp si va aparea impacarea, vindecarea, cum vrei tu sa-i spui...Ai incredere, vei gasi candva perechea , jumatatea aia dupa care alergam toti ca sa desavarsim intregul te va gasi ! Numai sa ai grija, poarta sa fie deschisa, inima libera, primitoare si calda!
Stii, buna mea mama avea o vorba:Fiecare buruiana are umbra ei!



Sper ca odihna sa-ti fie deplina, concediul placut si sa ne povestesti ce lucruri frumoase ai facut/vazut/trait!

Trimis de: LINICA pe 11 Sep 2009, 04:48 PM

Vreau ca fiecare om sa fie constient de potentialul sau, de bunatatea din el.

Vreau ca fiecare om, oricat de sarac, sa-si ia o persoana de suflet pe care sa o ajute chiar si cu o paine saptamanal, sau cu o vorba buna.

Vreau ca fiecare om sa contientizeze ca poate iubi gratuit si ca se poate lasa iubit.

Vreau ca fiecare om sa stie ca nu duce nimic dincolo, dar ca ii este lui insusi suficient, si are inteligenta de a-si fi suficient pentru a trai in conditii bune daca respecta cateva reguli de igiena si bun simt pe care i le dicteaza constiinta.

Vreau ca fiecare om sa creada ca daca isi pune increderea in ce e trecator si tangibil nu poate visa mai sus, dar ca motivat de ...Dumnezeu(indiferent de apartenenta religioasa sau ideologica) poate renunta la ... rautatile din el. Asta o spun fara sa se diminueze credinta mea in crestinism, cu modelul de Om.

Vreau o lume mai buna. Cu credinta in acea forta supranaturala care ne cere respectul fata de viata, fata de natura, respectul fata de semeni, respectul fata de pamantul care ne hraneste, respectul fata de noi insine, care suntem mai mult decat ne lasam noi, prin comoditate, sa fim.

Mi-a placut ideea acelui "Dumnezeu necunoscut" din V.T. Vreau ca fiecare om sa il constientizeze, prin smerenie, astfel incat sa nu se mai bata in piept si sa spuna ca el detine singurul adevar...
Cred ca atunci vom vedea doar rezultatele Lucrarii acestui respect fata de El in lume, prin pastrarea curateniei personale si a spatiilor din jur, prin infumusetarea locurilor in care ne desfasuram activitatea, prin indeplinirea datoriilor la locul de munca, prin respectul fata de copii, batrani, cei singuri, bolnavi... Caci ce alta motivatie ne ajuta sa ne dorim perfectiunea?

Vreau sa continui proiectele incepute si parca cu cat sunt mai hotarata, cu atata imi vine gandul oboselii, al "dar ce castigi din asta? nu vezi ca trebuie sa-ti cauti al doilea job pt ca ti-au crescut creditele?"

In concediu am cheltuit foarte putin, aproape deloc. Deci, se poate. Daca eu pot, ca o pofticioasa ce sunt, altii de ce nu pot?

Mi se pare anormala toata situatia din jurul meu. Si eu am in jur cel putin patru persoane care gandesc cam la fel. Probabil cei care nu-i au pe acesti oameni langa ei, cu exemplele lor concrete, sunt cei care traiesc intr-o normalitate aparenta... dulce si comoda.

Oare cati gandesc: "Nu il primesc sa stea la noi ca are cancer.... " sau "nu intru ca e mizerie la el, cine stie ce boala iau?","nu dau mana cu batranul, ca uite ce murdar e!", "ia uite, a cazut pe jos si acum mananca din el..."
Cum traim de nu mai stim unde sunt limitele?

Singurul lucru pe care il pot face este sa ma rog si sa cer forta sa zambesc si sa-i iubesc bland si pana la moartea aceasta si pe acestia in nestiinta lor. SI mie mi-au trebuit ani sa inteleg ce trebuie sa fac sa-mi amintesc/ sa il pot iubi, din reflex aproape, chiar si pe acela care ma contrazice cu rautate in priviri, chiar si pe acela care m-a lovit, chiar si pe acela care nu ma iarta.

In weekend mi-am propus sa ajung pe la manastire, sa lucrez la programul anual pentru ong, sa ma vad cu prietena mea, sa scriu cate ceva pentru votdeblam, sa scriu un articol pentru site, sa merg la biserica, sa-mi fac agenda cu prospectii pentru saptamana urmatoare, sa fac mancare.

Imi vine sa sterg tot ce am scris si sa plec acasa fara sa mai trimit nimic pe han. Am facut de nenumarate ori asta in toti acesti ani. Citind mesajele din ultima perioada, imi dau seama ca am devenit foarte deschisa chiar si aici, unde vroiam sa fie ca un fel de "informare-pitire".

Oare de ce a inceput lumea sa-si tina jurnale online, la vedere?
Dar de ce am inceput eu sa fac asta, de vreme ce nu eram de acord cu jurnalele personale pe internet? Oare ma va afecta cu ceva? De ce mi-e frica? Ca doar o teama ascusa este rodul acestor neincrederi, nu? Hei, femeie! Ce ai? Oricum, cred ca e bine sa stim ca nu suntem singurii care ne zbatem sa ne depasim conditia de cetateni intr-o epoca a insensibilitatii, a lipsei de speranta, de pasiuni, de entuziasm, de lupte cu noi insine.... Si jurnalele din Povestea mea reprezinta inca un loc in care poti gasi oameni care sunt si nu sunt singuri...

Gata. La asta ma mai gandesc dupa ce mai lucrez nitel. Si dupa ce merg sa mananc ceva.

Dascalita, multumesc de vizita, am citit ce mi-ai scris. In/dupa concediu mi-am propus sa-mi canalizez energia spre ceva constructiv; sa nu-mi creez blocaje din cauza dorurilor, ci sa le pastrez- sunt semne de umanitate, dar sa nu le las sa ma duc in starea in care sa visez prea mult la trecut si la viitor, ci sa revin la "omul de actiune" din mine. Ca a cam lipsit.

Trimis de: LINICA pe 22 Sep 2009, 10:12 AM

Printre definitii...

“Loneliness and the feeling of being unwanted is the most terrible poverty.”
Mother Teresa of Calcutta

- Capitala Belgiei. Frumos. Am auzit ca este frumoasa astazi.
- Da. Dar mai frumoasa si mai draga imi este prietena care ti-a luat locul...
- Fii fericit, dragule...

- Cincinico, pe unde umbli?
- Is aici. Off, de te-ai opri din alergatura sa vezi ca aproape iti musc coada. Asa, ca in banzile acelea animate, de lung metraj... )

- Hei, lasa istoria.
- Stai, stai, mai am un sms de notat...
- Uita de el...
- Cum?... Sigur?... Gata. Am uitat. Toate sunt in trash. Multumit?

- Ce copii buni sunteti. Mai exista si oameni ca voi!?...
- Hei, ii spui tu ca suntem o ... minciuna?

Alege ce iubesti si apoi iubeste ce ai ales.

Trimis de: LINICA pe 23 Sep 2009, 10:16 AM

Azi sunt foarte bine.

Dupa o dupa-amiaza de ieri plina de energia copiilor, o seara amestecata de de ce-uri, discutii, lacrimi si... un fel de imbratisari datatoare de un somn foarte bun- ca de mult nu am mai avut unul asa- o dimineata superba, in care, de un fel de "plin" nici nu am vazut culoarea rosie a semaforului. Bineinteles ca sunt si prost sincronizate...

Doamne, ce frumoasa e dimineata pe aleea spre metrou!

Azi simt sa muncesc cum nu am mai facut-o de mult timp. Cu zambetul pe buze, ochii in baza de date si mana pe telefon...

Diseara merg la film cu... o noua prietena.

Multe altele in stand-by, dar am nevoie de o perioada pentru mine si mai am de gand sa mi-o acord...

Go, go, go!

Trimis de: nefertiti pe 23 Sep 2009, 02:37 PM

La ce film?

Vii la intalnirea de duminica? Spune ca daaaa!

Trimis de: LINICA pe 24 Sep 2009, 01:59 PM

Am spus. Sper sa lucram cu spor!

Aseara nu am mai fost la film. Am preferat fructele si palavrageala... Si cum se putea altfel, cand tocmai a fost ceruta de nevasta?
In ianurie dansam. Ce ma bucur pentru ea!

Anul acesta a fost anul nuntilor. Vreo cinci nunti. Plus altele la care nu am ajuns...

Sper sa fie orasul liber... Mi-e dor sa am timp si de han.

Trimis de: LINICA pe 25 Sep 2009, 06:13 PM

Dorul de han incepe sa se implineasca, pentru ca iar sunt in ... in pat.

Azi sigur nu voi uita ce am notat deja in scrisoare, in mesaje, in notepad-ul ce urmeaza sa se transforme intr-o alta scrisoare.

Inchizand ochii, din nou, mi-am amintit de iertare. Si un citat ce mi-a cazut sub ochi ulterior, cautand cu totul altceva, m-a facut sa reinchid ochii, sa las totul sa intre in mine si sa traiesc, sau ascult ce as putea auzi, ce ar putea exista dincolo de acest cotidian.

Citatul respectiv era "Inainte sa ne iertam unul pe altul , trebuie sa ne intelegem unul pe altul. (Emma Goldman)".

Meditatia mea s-a terminat foarte clar si simplu: de aceea trebuie sa incepem cu iertarea. Lipsa ei, pune bariere ocaziei de a intelege prin prisma Iubirii, singura intelegere pastratoare, declansatoare si descoperitoare, a umilintei si recunostintei continue.


Restul, despre toate senzatiile, intr-un alt loc, intr-o alta poveste... frumoasa si atat de reala cat este de real curajul de a o vedea aproape si neapartinandu-mi.

Trimis de: LINICA pe 26 Sep 2009, 03:39 PM

Lumina era la fel de indrazneata cu ramurile copacilor.

S-a ridicat incet, s-a apropiat de copacul cel mare, cu scoarta cenusie, sprijinindu-si capul de trunchiul puternic si, cu ochii inchisi, ce ii transformau chipul intr-un zambet alintat, cauta razele soarelui.
Buzele-i frumoase, asa, din profil, pareau iesite dintr-un tablou neterminat. Buzei inferioare ii tinea locul o pata stralucitoare, de parca zugravul nu se hotara de e umbra buzelor soarelui, sau a vreunei frunze care, de pofta, se desprinse pentru a poposi pe acea bucata rozie de trup cald.
Cretii ochilor ar fi cerut mai bine un par roscat, insa suvitele negre ce nu se lasau rasfirate de vant, aminteau de manunchiurile de iarba grele sub stratul de petrol care se scurgea mai sus de odaia bunicilor lui. Cat de vesela era in acea dupa-amiaza cand se rostogolea cu pofta pe iarba, la vale!

Trimis de: LINICA pe 26 Sep 2009, 05:57 PM

O dupa-amiaza in care as fi vrut sa vad unul dintre filmele:

Cinema Paradiso
LEgenda lui 1900
Apartamentul
Postasul
Corul
Vacanta la Roma
Pe aripile vantului
Fantoma din Monte Carlo
Contele de Monte Cristo
Mamma Mia!
Saolinul American
Luptatorii Cobra - sunt doua filme ce imi amintesc de scoala generala, cand faceam crutoane, sau prajeam seminte si rontaiam alaturi de alti vreo 10 vecini, calare cu totii pe singurul pat de la noi din camera... Ce ma mai certa mama ca nu terminam tot de pe "biletel" pana venea ea de la lucru. Si mai si gasea casa plina!
Aveam obiceiul sa ne adunam la cate unul dintre noi, sa caram video-ul de la unu' la altu'... SI cand ma gandesc ca acum suntem cu totii imprastiati care-pe unde, toti din gasca au 1-3 copii, unul nu mai e printre noi, unul a divortat... Ce ne mai distram! Ni se mai alaturau si parintii uneori, duminica, vara dandu-ne bani sa ne luam inghetata - asta in cazul in care nu faceam noi, fetele, lapte de pasare sau cornulete cu rahat... Hi, hi, ce fain era!
Bun.
Noua Luni
JUrnalul lui Bridget Jones
August Rush
Cantand in ploaie
Mary Poppins
Beauty and the Beast
Fantoma de la Opera
Sunetul Muzicii
Cantand in ploaie

si mai sunt cateva... . Dintre care chiar trebuie sa imi amintesc doua titluri. Doua comedii. Una gen Singur acasa, doar ca e cu un bebe care "scapa" prin oras, si alta cu un tip care o face pe managerul de "cuplari". Stiu ca am ras non-stop, dar habar n-am cum se mai numesc... In fine.

Ma dor ochii si nu doar, nu ma pot concentra pe nimic. Soo, muzica, struguri, ochii pe tavan si somn... again...

Ce-as face o baie cu sare si cu spuma multa, multa! Si am pofta de tort de mere, asa cum stie sa faca doar mama unei foste colege de liceu... Miami, miami!

Trimis de: Rovaniemi pe 26 Sep 2009, 09:20 PM

O mînă de ajutor:

http://www.imdb.com/title/tt0109190/

adică Baby's Day Out

Trimis de: Data'q pe 27 Sep 2009, 12:12 AM

Să fie manageul în cuplări http://www.imdb.com/title/tt0386588/ ?
Îmi ierți poate bătutul în ușă atât de târziu...

Trimis de: LINICA pe 27 Sep 2009, 10:59 PM

Da, da, da! Multumesc amandurora!

Azi a fost o super zi! Si mai este inca.

De ce scriu in Prefata...

"Cand scrii un jurnal pe care te-ai hotarat sa-l faci public si crezi ca el nu va interesa pe nimeni, ai senzatia clara ca scrii, de fapt, doar pentru tine. Si chiar asa e. Iti face bine sa-ti vezi si material gandurile. E ca si cand te parasesc si intra in alta realitate. E ca si cand eliberezi niste pasari din cusca, si ele isi iau zborul. Pe cine vor intalni in drumul lor? Nu mai e treaba ta. Vor intalni pe cine trebuie sa intalneasca... Dar sentimentul de a le elibera e ca si cum ai trage o gura de aer curat si tare. Ii face bine omului sa gandeasca si sa scrie." Oana Pellea, Jurnal 2003-2009, cu o prefata de Ioana Parvulescu... "Un jurnal care face bine".

Stateam in catedrala astazi, pe scaunul pe care cine stie cine a mai stat...
Si, in timp ce soprana canta cantecul de la impartasanie, vitraliile dovedeau ca seara se lasa... incet, incet, incet...
O alta provocare, printr-o alta zi de care te vei bucura sau ... nu. Dar, precedata de pauza... de tacere... de rabdare... de recunostinta... de meditatie... de a te intalni pe tine cu tine... de a lasa sa ti se perinde ideile si visele, si indraznelile si neputintele, si slabiciunile, si fricile... de a lasa sa fii linistit, dupa ce o zi intreaga ai trait intens.
Da. Doar trairea intensa ma face sa simt dulceata odihnei. Si in 5 minute probabil voi visa, lasand acest vals minunat al pianistului din ocean sa se piarda... sa ma piarda...

Intinde-mi bratele, strange-ma langa tine, lasa-ma sa stau linistita intre bratele acestea ce tanjesc sa ma cunoasca in cele mai mici detalii... frumoase prin insasi ochii inchisi care invita doar ...simtul tactil?... sa cante, sa danseze, sa traiasca... sa adoarma cu zambetul intr-o mangaiere calda, alene de alintata... blanda si rabdatoare...

Da, nu ma indoiesc ca vei ramane cu mine intocmai ... pianistului ce canta din ce in ce mai frumos... mai molipsitor... pe furtuna... transformand muzica in masculinul de la furtuna pentru a o potoli in favoarea... valurilor molcome... hi, hi.

Trimis de: LINICA pe 2 Oct 2009, 03:39 AM

Printre idei...

- Cei care nu invata nimic, invata sa faca rau, zicea pe undeva M Kogalniceanu. La fel cum zicea ca puterea si fericirea unui stat se afla in puterea si fericirea multimii. Mereu, aceleasi probleme. De ce ar fi acum mai grav?

- Ieri imi venea sa plec din Bucuresti. Sa las totul si sa plec. O mizerie de nedescris in metrou, galagie... haos. Oare azi imi va trece?

- "Foarte bine." sau "Asa imi trebuie?"

Trimis de: LINICA pe 6 Oct 2009, 07:51 AM

O dimineata superba, un taximetrist mandru ca este tata tanar (33 de ani, o fetita de 13 ani), struguri parfumati, cioco, linistea biroului, zambete, zambete, zambete...

Trimis de: LINICA pe 9 Oct 2009, 10:46 AM

Meditatia lunii...


Reflecţia săptămânii
Andrei Pătrîncă
PORTRETUL SLUJITORULUI "DE SUS"
Nr. 26 (192), 21.09.2009

Isus înfăptuise câteva minuni, atât vizând trupul, dar, mai ales, mintea robită a oamenilor aflaţi în necunoştinţă de El. Pe unde mergea, stârnea reacţii antagonice: inimile sincere Îl priveau drept un mare Om al lui Dumnezeu, făţarnicii lideri religioşi ai vremii vedeau în El pretendentul de temut la admiraţia colectivă a poporului. Doar în inimile rudelor Sale se dădeau lupte cumplite. Ele însele îi cunoşteau de aproape pe Isus, pe Iosif şi pe Maria. Ştiau despre naşterea supranaturală a Domnului, din fecioară; despre profeţia lui Simeon; despre "rătăcirea în Templu" a Copilului Isus, căutat cu disperare de părinţi, în vreme ce El explica Scripturile ca un mare rabin; despre caracterul Său în care nu se zărea nici urmă de păcat; despre cerurile deschise la botezul Său şi prima mărturisire a Sfintei Treimi, făcută de Dumnezeu Tatăl şi de Duhul Sfânt, în chip de porumbel; despre minunile Sale, ş.a. Dar totuşi, în multe, Isus părea un simplu om. Un om care avea nevoie de hrană, de somn, de părinţi, de prieteni. Însă ceea ce îi şoca pe apropiaţii familiei Domnului era infinita Lui modestie. Se apropia sărbătoarea Corturilor, praznic evreiesc important. Era un moment propice pentru ca Isus, dacă era cu adevărat ceea ce pretindea a fi, să meargă în Iudeea şi să-Şi facă publică identitatea. "Arată-Te pe Tine Însuţi lumii!" (Ioan 7, 4b), L-au îndemnat rudele Sale, chiar ele necrezând în El. Şi a continuat această necredinţă până dincolo de martiriu. Nici la ceas de răstignire aceştia nu erau lângă cruce, solidari, cum s-ar fi cuvenit, cu durerea lui Isus şi a Mariei. Maica, singură acum, nu le e încredinţată lor, ci ucenicului iubirii, care a luat-o din acea zi la el acasă şi a tratat-o ca pe propria lui mamă. Cristos nu a venit însă în lume pentru a căuta închinarea lumii, ci pentru a-L face de cunoscut pe Tatăl, Prima Persoană a Sfintei Treimi. Aceasta este ceea ce n-au înţeles rudele Sale. În ecuaţia sublimă a Sfintei Treimi, fiecare Persoană o mărturiseşte pe cealaltă. Tatăl declară solemn că Isus este Fiul Cel Preaiubit, în care Îşi găseşte toată plăcerea. Fiul Îl arată mereu omului pe Tatăl. Iar după proslăvirea Fiului, după înălţarea Sa şi pogorârea Duhului Sfânt, Spiritul lui Dumnezeu vorbeşte mereu şi mereu despre Fiul, în afara şi, mai ales, înăuntrul fiinţei născute din El. Vor învăţa această lecţie rudele Domnului, în ora Rusaliilor lor individuale.

Şi pe noi, astăzi, rudele spirituale ale Domnului, ne pândesc aceleaşi greşeli, în raportarea noastră la Dumnezeu, cum s-a întâmplat în vechime. Citeam, cu câteva seri în urmă, capitolul 8 din Evanghelia după Ioan. Am dat peste versetul 23, în care e relatat cum Isus le spune liderilor religioşi ai vremii: "Voi sunteţi de jos, Eu sunt de Sus". M-a cercetat cuvântul acesta... Şi m-am regăsit în spusele Domnului Cristos. În categoria de jos. Am identificat în viaţa mea şi în cele ale cunoscuţilor mei câteva erori fundamentale în slujirea lui Dumnezeu şi, cum s-ar putea să vă regăsiţi şi dvs. pe aici, bucuros vreau să medităm împreună la ele. Din capul locului, vă încurajez să credeţi în chemarea şi responsabilitatea ce vă sunt încredinţate de Însuşi Cristos în slujirea Lui, indiferent dacă sunteţi sau nu păstor de suflete.

Slujitorul "de jos" se glorifică pe sine, cel de jos; slujitorul "de Sus" Îl glorifică pe Cel de Sus. "Cine vorbeşte de la sine însuşi caută gloria lui însuşi; dar Cine caută gloria Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate" (Ioan 7, 18). Un compozitor creştin obişnuia să spună: "Să avem grijă să nu ne folosim noi de Numele lui Isus, ci să-L lăsăm pe El să se folosească de numele nostru". Mândria este cea mai mare ameninţare pe care o are de înfruntat slujitorul devotat al lui Dumnezeu. Nici nu ne dăm seama cum dreptatea lui Cristos în noi devine, în mintea noastră, dreptatea noastră, cum sfinţenia Lui în noi devine virtutea noastră. Atunci când pierdem din vedere că nu suntem nimic şi că singura noastră valoare e prezenţa Lui în noi, iar aceasta nu ni se datorează nouă, ci e meritul Lui exclusiv, alunecăm pe panta mândriei. Şi de suntem încercaţi peste măsură, de suntem în încurcături neimaginabile, de strigăm la Dumnezeu de mult timp şi nu primim răspuns, de am devenit prea aroganţi, prea cârcotaşi, prea critici la adresa celorlalţi, problema este că e prea mult "suntem" în noi. Suntem prea mult. Şi când suntem, Cel ce Este cu adevărat nu mai încape. Am avut ocazia să întâlnesc de curând un om care se credea devotat lui Dumnezeu. El mi-a povestit cum soţia preotului bisericii din care făcea parte l-a certat într-o zi pentru că el crede că e mântuit şi că nu se poate ca a lui convertire să nu-l ducă în cer. Concluzia lui a fost: "vezi: dacă nu eşti curat, nu ai îndrăzneală să crezi în mântuirea ta". El se credea curat, prima greşeală. El o credea pe femeie murdară de păcat, mult mai jos decât era el, a doua greşeală. Dar, cu mici nuanţe distincte, la fel facem şi noi. Oridecâteori îi vedem pe alţii mai păcătoşi decât noi, oridecâteori găsim motive de justificare a propriei rebeliuni, oridecâteori nu mai vedem în noi nici un ungher întunecat care să ne facă să spunem că am păcătuit mai rău decât dobitoacele, nu suntem mai neprihăniţi, ci mai miopi spiritual. În realitate, începem să fim abia când învăţăm să nu mai fim.

Slujitorul "de jos" coboară învăţăturile lui Dumnezeu la nivelul lui, slujitorul "de Sus" se înalţă el la statura adevărurilor sfinte. "...va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, dorind să-şi desfăteze urechile, îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor; şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate spre basme" (2 Timotei 4, 3- 4). Dacă astăzi împlinim doar ce dorim din ce ne este descoperit şi nici măcar nu ne dăm seama că e greşit ceea ce facem, am coborât prea mult Adevărul. Într-o aşa măsură l-am coborât, încât, în loc să ne elibereze, ceea ce trăim din el ne face de două ori robi: robi ai firii noastre neîmblânzite şi robi ai cunoştinţei perceptelor divine, a căror neîmplinire ne creşte doar simţământul vinovăţiei, nu pe cel al libertăţii lăuntrice. Prima treaptă e să trăim noi înşine Adevărul trunchiat. A doua este să îi convertim şi pe alţii, care caută în noi călăuzire spirituală, la felul nostru de a gândi. A treia este să-i rănim, expunem, discredităm pe cei care Îl caută încă, sincer, pe Isus: "Păzitorii care cutreieră cetatea m-au găsit, m-au bătut, m-au rănit; păzitorii zidurilor mi-au luat vălul" (CC 5, 7). Atunci când, cu onestitate, acceptăm Adevărul în plinătatea lui, avem pace, suntem noi înşine corect călăuziţi înspre cer, suntem candele în noapte pentru toţi pelerinii spre Cetatea Cerească.

Slujitorul "de Sus" Îl glorifică pe Cel de Sus şi se înalţă el însuşi la altitudinea lucrurilor de Sus. Şi chiar făcând acestea, îşi aduce aminte de următoarea pildă. Un călugăr avea o barbă, de care era tare mândru. În fiecare zi, îşi privea barba, încântat fiind mai mult şi mai mult de a ei frumuseţe. Într-o zi, dându-şi seama că propria barbă a devenit un idol, se hotărăşte să şi-o taie. Tristeţea de pe moment e înlocuită treptat cu o nouă bucurie: "nu mai am barbă. Am tăiat barba pe care o aveam, atât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu!" Din nou, mândria îşi face loc, sub o altă formă.

Să cutezăm, aşadar, a înainta spre cele de Sus, deplin conştienţi fiind, însă, că între noi, cei de jos, şi Dumnezeu, Cel de Sus, e cale de o cruce, cale pe care numai Cristos, supărătorul de modest Cristos, a putut-o parcurge!

Trimis de: LINICA pe 9 Oct 2009, 04:57 PM

Prin praful galactic alerg ca un cal inaripat
lasand in spate firele din tesutu-mi
si puful din zbor.

In departare vad liminite jucause
ca licuricii dupa care alergam in noptile cu luna
si gonesc mai cu spor.

Imi desprind picioarele de pamantul cald
pantofii raman departe de degete
si zboru-mi e real.

Mainile-mi se inalta in sus cu usurinta
ca tulpina florii soarelui
si ...

Trimis de: LINICA pe 20 Oct 2009, 10:51 AM

Se apropie alegerile. Bun moment de meditaţie asupra a ceea ce ne dorim de la România, această ţară aproape invizibilă sau 'mereu în altă parte' pentru cetăţenii ei.
Doamne, dar câţi dintre noi citesc programele de guvernare? Câţi se interesează de candidaţi?

Ştim că dorim să trăim civilizat, dar nu încercăm să ne autodepăşim. Aruncăm in continuare gunoaie din maşină, deşi înainte de a o face am criticat puternic clasa politică pentru că nu face nimic pentru o ţară civilizată, că nu este exemplu.
Tragem tot cerul pe noi şi îl claxonam cu insistenţă pe cel cu maşină de Bv din faţa noastră, fără pic de inţelegere a faptului ca este străin in Bucureşti. Şi tocmai când am terminat de vorbit despre traficul exemplar din Austria.

Când vom inceta a ne purta ca nişte schizofrenici? Când vom deveni mai calzi cu noi inşine, cu cei din jur? Când ne vom iubi sănătos ţara, şi oraşul, şi casa, şi familia?

Am impresia că e din ce in ce mai greu să imi pastrez entuziasmul în această masă care cere Singurătatea si Izolarea celor care mai speră într-o lume mai bună, mai curată...

De reţinut:
10.10.2009 P.I.
17.10.2009 S.L.
19.10.2009 Punct si virgulă, pentru altă frază...

Toamna aceasta, la mine acasă, iese din tipar. De parcă mă aştepta intenţionat cu o surpriză pentru a-mi arăta ca fiecare apus e altfel...
Frunzele copacilor nu se ingălbenesc si se deprind, ci se strâng, se fac tot mai mici, de parcă ar fi nişte puncte pe ramurile copacilor, se usucă, îşi schimbă culoarea si abia apoi cad. Sau sunt smulse de pe ramuri de vant si ploaie... Astfel, padurea pare un tablou facut din puncte de diferite culori. Minunat fenomen pe dealurile copilăriei mele!

Trimis de: LINICA pe 28 Oct 2009, 05:36 PM

Un apus superb astazi.
Cerul este roz-portocaliu, cu munti de nori mov-cenusii. Este absolut superb, mai ales ca tocmai trece un stol de pasari...

Ieri ma gandeam de ce omul are nevoie sa venereze moastele sfintilor. Oare sfintii ce inteleg cand ne privesc, in marea lor iubire pentru noi si pentru Dumnezeu? In marea lor smerenie si recunostinta fata de Mantuitor?

Trimis de: LINICA pe 30 Oct 2009, 11:18 AM

Aurelia a intrat in camera albastra si, ocolind privirea din tabloul cu rama plina de praf, s-a apropiat de aceeasi fereastra, langa care visele-i s-au cuibarit de atatea ori oglindindu-si pierdute rasaritul si apusul prin schimbarea anotimpurilor.

Pe pajistile din jurul castelului, doar calul batranului se vedea alergand. Sigur ca tot fluturii albi erau vinovati de zburdalnicia lui.

Trimis de: exergy33 pe 30 Oct 2009, 08:15 PM

Am trecut sa vad ce mai faci ... si sa-ti las un cadou virtual, o bratara desenata si executata de Sam Patania.

Trimis de: LINICA pe 2 Nov 2009, 11:57 PM

exergy33, iti multumesc frumos.

- Iar acum, la culcare. Somn usor, parca ii auzea pe parintii care le spuneau ultimile cuvinte in acea zi.
- Sapte purici pe-un picior!
- Si pe altul douazecisidoi, ca sa fim in vis cu voi.

- Hi, hi...

Trimis de: LINICA pe 4 Nov 2009, 12:01 PM

Printre sms-uri de familie.

- Ce frumos este afara, sa simti atunci cand pasesti, scartaitul zapezii sub picioarele tale si sa auzi fulgii de omat lovind cu delicatete si albind tot ce le sta in cale, transformand si luminand orizontul intunecat. Vazand toate aceste minunatii nu poti sa nu il preamaresti pe cel care a creat toate acestea. Noapte buna!

Sper sa pot trai atat cat sa ii fac pe cei dragi mie sa simta, macar o data in sirul clipelor lor, cat de mult ii iubesc.
Si daca voi fi suficient de atenta sa constientizez aceasta capacitate de a iubi care se afla in mine, crezand cu putere ca sunt chemata la ea, nascuta din ea, crescuta prin ea, as fi cu adevarat salvata.

Trimis de: exergy33 pe 6 Nov 2009, 09:05 PM

Uite un cer mai deosebit! ... nu stiu daca de noiembrie ...

http://z.about.com/d/painting/1/0/c/k/1/ppexpress-KVath.jpg

Trimis de: LINICA pe 1 Dec 2009, 10:59 AM

- Cu zambetul asta pe buze, sigur nu esti depresiva...
- Hi, hi...
_ _

Printre sms-uri de familie.

- Oare ai adormit deja... Sa te simti bine, sa visezi frumos si sa te trezesti dimineata bine-dispusa, stiind ca ai un frate care tine mult la tine... chiar daca nu mereu iti poate dovedi acest lucru.
_ _

Exergy33, multumesc mult! Am facut azi, cu gandul la tine, cateva poze cu ultimile urme de toamna. Sper sa invat cat mai repede sa le atasez si sa-mi gasesc cablul de la telefon pentru a le descarca - pare ca nu-mi mai functioneaza bluetoothul.

Trimis de: LINICA pe 20 Dec 2009, 11:23 PM

Tocmai am terminat de vizionat Shall we dans.
Ma intrebam la finalul lui, cu valsul inca proaspat in minte, de ce nu mi-a recomandat nimeni acest film acum cateva luni?
Ei, nu-i bai! am trait fara influente externe tot ce se putea trai intr-o perioada aparent de punct, aparent de virgula...

Shell we dans, un film despre inceputuri si un film despre continuari... spectaculoase.

De fapt, un film al punct si virgulei simbolice. Un film al definitiilor esentiale.

Un film al pasilor partiali; ai pasilor care capata incredere incetul cu incetul, uneori ajutati de ... maini externe; maini care par a trece dincolo de teritoriul bine delimitat dinainte.

Un film al lantului ce ne leaga. Iar totul incepe prin a fi noi insine. A ne lasa parca trasi de nu stiu cine, spre nu stiu ce, pentru nu stiu cine... Si cu daruire coerenta si nemascata, macar la final, cel care primeste esti mai ales tu, caci restul nu-l poti patrunde...

Un film al calatoriei autentice; al lipsei pierderii timpului cu plictiseli si ignorante.

Atunci cand mintea iti este ocupata cu a da un sens acelor perioade de timp care iti ocupa toata viata- serviciul, familia- chiar si atunci cand esti in trecere de la una la alta, intr-un simplu vagon ce-ti ofera ragazul legaturii, atunci inima raspunde chemarilor autentice.
Iar tot ce incepe autentic, nu poate avea decat un sfarsit pe masura autenticitatii cu care este creat, bucla cu bucla, lantul...

Un montaj frumos. Ca viata.

- Shall We Dance? Nu conteaza ce... dar inchide ochii si pasii ce nu ies intocmai vor fi cei mai originali pasi prin atentia cu care ii recunosti ca nefiind intocmai.

Aurelia se trezise in fata celui mai frumos bradut pe care l-a avut in viata ei. Bradutul perfect de Craciun, in casuta perfecta, in singuratatea perfecta...

- Da. Acesta este o alta Perfectiune. Sa adormi cu gandul ca habar n-ai care sunt cele doua capete ale lantului care doar arareori te face sa ii mai auzi prezenta...

Trimis de: LINICA pe 23 Dec 2009, 05:44 PM

- Si am fost patrunsa pentru prima oara de umanitatea Pruncului.
M-am tot gandit azi la acel fulg ce a cazut pe constiinta mea.
Cand Isus spune ca este Calea, nu se refera doar la un "moment" anume: Isus copil, Isus invatator, Isus vindecator, Isus crucificat, Isus Inviat, Isus Inaltat, ci la toata viata lui, la toate acestea.
Domnul hotaraste cand vrea sa "vina" in fata noastra pe Cale pentru a ne da o misiune, pentru a ne incuraja, pentru a ne tine in brate, sau pentru a ne lua la Tatal.
Ma gandeam ca mi-as fi dorit sa fi venit sa ma ia la Tatal cand eram prunc, asemenea pruncilor ucisi de Irod... dar m-am gandit apoi ca de-atatea ori, intorcandu-ma pe Cale, m-a bucurat cu prezenta lui!

Trimis de: factura pe 3 Jan 2010, 03:13 AM

La Multi Ani!

Trimis de: LINICA pe 3 Jan 2010, 04:14 PM

Aurelia s-a asezat pe scaun, cu fata-i cufundata intre aripile ingerilor care o insotisera pana acasa.
Un drum lung, frumos, mult mai scurt decat il preconizasera la plecare. Acum frigul era uitat si simtea doar unda placuta a odihnei.
Astfel isi lua ramas bun de la ingerii calatori si va ramane cu "inger, ingerasul meu" si ingerul apei, pe care il va saluta curand.
- Draga mea, suntem acasa! ii spuse, apropiidu-se incet de scaunul inalt si mangaind-o pe par. Se apleca asupra fetei si ii saruta fruntea cu blandete. Mirosul mirului ii aminti de rugaciunile suspinate luni intregi in fata icoanelor.
- O, da! Acasa. Ai idee daca este cineva la baie? Ma mananca pielea, ii spuse razand. In spatele zambetului inca traia fraza rostita sub stropii de ploaie: "Cum sa nu oferim Domnului din timpul pe care El ni l-a dat?!". Dincolo de dialogul atat de realist, rasuna intrebarea "Cine mi-a pus gandul in minte, pe buze...?" Cat de eliberatoare aceste convietuiri de realitati simultane si totodata atat de separabile!
Aurelia constientiza cu fiecare clipa darul ce-l primise fara veste, fara a fi cerut, dar pe care, intr-un anume fel, l-a cautat printre toate lacrimile de neitelegere a logicii vietii.
Si prezenta in aceasta casa, alaturi de "acest" acasa nou si atat de familiar!
- Avem unda verde; poti sa mergi tu prima, ii raspunse razand.
- O, abia astept! Daca vrea cineva sa intre, bate tu de trei ori in usa, sa stiu sa ma grabesc, ii spuse, luandu-si schimburile si dandu-i o imbratisare in drum spre usa...


Intr-adevar, o prima zi din 2010 plina de prezenta pufului celest, plina de speranta transpusa in dialog cu El. Cine poate intelege fara ca mai intai sa traiasca?
Cui ii mai pasa de de ce-uri?

Trimis de: LINICA pe 3 Jan 2010, 04:22 PM

A doua zi trecuse fara prea multe drumuri. Doar o vizita pentru a discuta despre muzica din seara ce se doreste de basm. Durerea de picioare persista, iar gerul ce crapa pietrele ii trecuse prin toate oasele. La intoarcere insa, hainele mov-lila au venit in ajutor, oferindu-i confortul verii si pufosenia iernii. Hi, hi... Cat de bine se simtea cuibarita in bratele lui, cu dresurile mov groase, impletite, rochita din jerseu, portocalie ca apusul verilor tarzii, puloverul din bumbac gros, lila ca garofitele de munte! Iar margareta cu mijloc galben de pe sosetele cu dungi gri, lila si rosii, impletite din lana groasa, primite de la Mos Craciun, o facea sa se simta atat de "in fata semineului" in acele brate care nu ezitau sa ii transmita toata dragostea plina de recunostinta pentru acele momente.
Cu ochii lui maro, o privea gingas, amintindu-i parca acel "Cat te-am cautat!" care o facuse sa aiba curaj in vindecare.
La ora 1.30, dupa ce plecasera prietenii cu care jucasera carti in veselia specifica stundentiei, ramasesera doar patru brate ce se alintau si care incercau sa exprime singurele intrebari ce se tot repetau in joaca:
- Ce cauti tu in viata mea?
- Ei, ce cauti TU in viata mea?
- Ba nu, tu!
- Ba tu...

Trimis de: LINICA pe 3 Jan 2010, 06:55 PM

Dimineata naucitoare.
Manusile albe, din bumbac, cu spiralele coloanei infinitului, stateau cuminiti in manusile negre din piele, grave si protectoare. Pasii nu scartaiau pe zapada, dar erau mai siguri in ghetele proaspat lustruite. Poate la intoarcere si le vor curata imediat ce se vor descalta, pentru evitarea intarzierii la plecare.
In biserica luminata mirosea a tamaie. Mama lui ramasese in urma, sa cumpere lumanari. Pe acatist s-au asternut incetul cu incetul cateva nume. Lumanarea a fost aprinsa cu drag de la lumanarea lui, iar pentru a fi pe plac sufletului pe care il simtea intrand cu adevarat in Biserica, i se oferise cinstea de a aprinde o alta lumanare cu a ei. Impartasire. Ce bucurie! Preotul spuse cateva cuvinte ce semanau a urari. ... la multi ani! Fata ii era luminata, ea o vedea si asta conta. Domnul primea si transforma iar, spre unirea cerului cu pamantul in lauda. Intrarea in supranatural. Atat de personal! O, da! Asta se intampla de fiecare data si ea o intelegea pe masura ce putea iesi, sau mai bine zis, intra cu adevarat in realitatea pamanteana de dupa Inviere, spre a exista impreuna cu altii ca pentru a implini parca singura dorinta a Lui: ca toti sa fie Una in Duh. Atunci capul se pleaca spre pamant si se inalta spre cer fara a respecta ritualuri. Atunci lacrimile de regrete si lacrimile de lauda vin si pleaca delicat, nu inainte de a lasa sa cada pace sufleteasca de-acolo de unde se revarsa cu prisosinta chiar si atunci cand nu este vazuta.
Era prima liturghie la care participa alaturi de el in aceasta biserica. Un val de multumire plina de lauda pentru toti cei ce l-au slujit pe Dumnezeu in acea biserica ii inunda gandurile si rugaciunile. Acei slujitori care l-au impartasit de mic, care i l-au prezentat in predici, rugaciuni, pomeniri de sfinti pe modelul de Om, lasand loc Duhului Sfant sa descopere Isus-ul din el, pe toti acei preoti, ctitori ai acelei biserici vii, ii pomenea si ea, ca Domnul sa le rasplateasca si sa ii intareasca. Inca o data constientiza crestinismul. Isus ca personaj istoric. Isus in planul din vesnicie al lui Dumnezeu; iar acest gand era asigurarea ca drumul spre intelegere este un continuu inceput. Incerca sa opreasca intrebarile ce navalira iar:
- Cati simt toate acestea? Unde, cine sunt? Cum ii pot intalni sa vorbim, sa ne rugam impreuna? Cu siguranta, aceste raspunsuri vor veni si fara ca intrebarile sa persiste. Toate la timpul potrivit, cu abandon si rabdare. Cu blandete si fara oboseala fruntii, isi spusese.
In partea dreapta, un barbat primi, prin atentie, sa aprinda lumanarile pentru copiii ce erau prezentati preotului pentru impartasanie. Ce frumos! Sa ajuti in acest fel pe parinti, pe preot, pe Dumnezeu, intr-un foarte mic fel. Si doar s-a oferit:
- Va ajut eu sa le aprindeti.
- O, multumesc...
Acesta sa fi fost rolul lui duminica de duminica?
Si iar gandurile de multumire prin lauda se suprapuneau peste rugaciunile sfintei liturghii.

- Bubule, ti-am mai spus ca Dumnezeu e atat de bun cu mine incat ma pregateste dinainte sa inteleg cuvintele pe care le voi auzi despre El?
- Cum asa, maica?
- Ai vazut doamna cu caciula aceea mare de blana? Era in fata. M-am uitat la ea fugar. Si tot imi atragea atentia caciula aceea prea mare. Apoi i-am zarit cizmele care pareau flendurite. Mi-am zis ca este o cersetoare. Pana cand, urmarind-o putin, am observat ca era curata la fata, mainile ii erau curate. Ma rog, albe si luminoase, iti dai seama ca nu puteam sa vad amanunte. Pana cand, am ramas uimita. De fapt, cizmele care m-au facut sa o cataloghez cersetoare, erau, de fapt, acoperite cu sosete.
Ce inseamna aparentele! Imediat m-am gandit ca este o batrana singura, care are grija de sanatatea ei. Poarta caciuli groase sa nu raceasca si sosete peste cizme, sa nu alunece. Caci cine altcineva o poate ingriji? Si vezi, putea foarte bine sa nu vina la biserica pentru ca e ghetus si poate aluneca. Dar a venit. Am zambit atunci in sinea mea, constientizand grija pe care este nevoie sa o avem fata de noi. Dupa cateva clipe a inceput rugaciunea: nu ne parasi, Doamne, in ceasul batranetilor noastre...
- Hmm, da...
- Vezi cum ma pregateste Dumnezeu sa inteleg rugaciunile? Sa inteleg care trebuie sa-mi fie adevaratele griji?
- Da, daca suntem atenti la ce este in jurul nostru...
- Da...

Acasa, parintii pregateau masa. La televizor, cantece populare, cantate de artisti imbracati in frumosul port romanesc.

Dupa masa, camera lor ii astepta la fel de linistita cum o lasasera.
Afundata in scaunul lui mare, se balansa incet lasand toate gandurile sa vina si sa plece. S-a apropiat de tastatura si, indemnata de el, a inceput sa astearna gandurile pe care i le impartasise in drum spre magazinul de la care cumparasera lustru de pantofi.
Doar din cand in cand il privea cum, intins pe pat, serios, citea din Portretul lui Dorian Gray.
Incet, tastele se auzeau din ce in ce mai rar. Cartea lui statea linistita pe piept, in timp ce el dormea la fel de serios precum era in afara momentelor in care ii zambea...

Trimis de: LINICA pe 19 Jan 2010, 02:02 PM

- Inca doare. Rau. Si nu suntem deloc sociabili. Si nu avem starea de a fi.

Printre ganduri profunde si in timp ce dorul de iubirea smulsa, ascuns pentru a nu pricinui rau iubirii ce abia se naste, o idee, ca un fluture alb de vara lua nastere iar, prin cuvinte:
- Dar daca este un personaj de roman, m-as duce cu ea? Sunt fascinata si ma pregatesc sa renunt la tot. Pentru posibilitatea de a zice Da.

Si apoi continuarea, de parca nu avea nicio legatura, tot in cuvinte:
- Da, imi voi stoarce capul de amintiri, poate regasesc povetele alor mei. Da! Imi voi aminti si voi vedea cand si ce nu am ascultat. Deci, temporalitatea nu mai conteaza; le voi lua cum vin. Si un zambet mare ii lumina fata.
Isi trecea mana dreapta prin iarba verde, iar pletele, acum presarate de fire albe, erau mangaiate de vant, ca o rasplata adusa de pamant pentru alintul plin de pace... Era neschimbata si el o iubea pentru ceea ce a ramas.

Trimis de: LINICA pe 27 Jan 2010, 05:11 PM

- Ai vazut? Curajul ne impinge coatele sus-jos, iar cand se odihneste, ne piaptana aripile! Rezulta suspinele negraite ale libertatii.

Pietrificatele din nastere, le asculta impreuna, desi acum sunt impartite si despartite. Ele asculta in acelasi fel, asa cum noi avem acelasi dor. Ele provin din aceeasi bucata, iar noi din aceeasi libertate. De aceea, asemenea lor, semanam unii cu altii doar prin esenta.

Trimis de: LINICA pe 30 Jan 2010, 09:22 PM

Ceea ce m-a pus pe ganduri astazi aleg sa fie subiectul viitoarelor meditatii. Totul a pornit de la marea sarbatoare din ziua de azi si a fost pecetluit cu cuvintele auzite la radio Trinitas si impartasite de catre prietena mea: "teologia este pentru a scoate sfinti parinti si ceea ce leaga pe trei mari ierarhi, Vasile, Grigorie si Ioan, este prietenia".


Prietenia pe care o aratam oamenilor este oglinda prieteniei noastre cu Dumnezeu.

Trimis de: Felina pe 26 Mar 2010, 08:08 PM

Trimis de: LINICA pe 23 Nov 2010, 02:20 PM

Felina, multumesc!

"Rabdarea, spune un sfant, este impletirea dintre curaj si forta."
Cuvintele ramasesera intiparite in inima ei, si, cand deschisese sertarul cu amintiri, privirea ii era de o frumusete tainica.
Uitand pentru ce urcase intr-un suflu scarile spre camera albastra, a impins incet sertarul, s-a ridicat, si, tragand draperiile prafuite, s-a asezat pe fotoliu, privind lumina apusului ce mangaia peretii.
Fotografiile alb-negru si tablourile in care florile presate, palide, se chinuiau sa isi pastreze culoarea, cantau impreuna un prezent plin de ... rabdare.

Trimis de: LINICA pe 9 Mar 2011, 02:11 PM

Am meditat in ultimile luni la ce se intampla in lume. Parca mai implicata decat acum 5 ani, parca mai suferinda decat acum 15 ani...

Asa, uneori parca as fi pe un nor, "alaturi de umbrela si geanta" si privesc in stanga, in dreapta, mai prind cate o coala pe care scrie cate ceva, si imi scarpin barbia, si uneori cobor....

Sunt abonata la stirile Aliantei Familiilor din Romania, pe tot felul de grupuri de discutii: bancare, spirituale, religioase, de comunicare, formare personala, educatie... tot atatea cautari.
Si tot primesc, si citesc, si tot meditez, si tot ma mir incotro o ia lumea si nu pot sa cred ca traiesc chiar eu vremurile acestea... evoluam si involuam in mod constant, parca neinteresandu-ne elemente "matematice": forta, viteza, necunoscuta, ipoteza, demontratia, rezultatul.



Mi-am dat seama azi ca am trecut de perioada in care cautam fara sa stiu ce caut. Pentru ca am gasit.
Acum stiu ca Isus este Fiul Unic, ca eu sunt parte din Trupul Sau Mistic, stiu ca El este unicul meu Invatator, l-am acceptat si e bine, e pace...

Dar tot caut ceva. Caut sa fac in toate Voia Lui, sa nu fie nimic din ce fac, de dimineata pana seara, in afara acestei vointe, acestui plan in care vrea ca sa fiu sanatoasa pentru madularele din jurul meu, sau sa ma pastrez sanatoasa pe langa ele(din pacate, cunosc ambele cazuri, uneori fiind o distanta impresionanta intre ele).
Si e greu, pentru ca sunt egoista, sunt mandra, sunt atat de ignoranta deseori. Si comoda.



Atatea lupte in jurul meu: problema saracilor care nu sunt luati in evidenta primariilor/protectiei copilului, batrani care stau singuri, necerand nimic sau nederanjand pe nimeni- acest gest fiind unul sinucigas, copii care sunt lasati aproape in parasire, oameni care au conturi de unde oferi si altora, dar carora le este teama ca nu vor avea din ce trai peste 10 ani, problema folosirii bunului comun (creatia) intr-un mod egois, lipsit de iubire si responsabilitate- fie ca e vorba de animale, paduri, ape, familii care nu mai sunt familii dupa dreptatea Creatorului- barbat si femeie, responsabili pentru viata generatiilor, nu doar a lor...


Azi am inteles un lucru: este foarte greu sa iubesti cum a facut-o Isus. E imposibil prin fortele proprii. Dar ne-a lasat un ajutor: Duhul Sfant. Ce mare mister lucrul acesta al Sfintei Treimi. Ce mare mister egalitatea din aceasta prima familie, aceasta prima comunitate! Imi vine sa plang, sa rad, sa imi fie dor si sa vreau sa fiu imbratisata in egala masura de bratele lor. Brat de Tata, de Fiu, de Duh Sfant. Sunt plina de speranta si credinta existentei Vietii vesnice, Imparatiei Cerurilor, ca acel taram de poveste! Si asta imi da bucurie in durere, caldura in frig, iubire in ura.


Pur si simplu mi-e dor de ceea in ce sper: de Dumnezeu in sanul caruia ma intorc, prin misterul unei existente sublime: Fecioara Maria!


Azi cred in invitatia catre intreaga lume la Iubirea Sfintei Treimi, din care, Fiul a acceptat sa coboare si sa implineasca voia Tatalui, aceea de a salva pacatosii, prostituatele si vamesii, pe cei saraci. Iar in lumea de azi se vede clar Cuvantul facut Trup: "nu vreau moartea pacatosului". Dar, totodata, vrea ca acela care L-a intalnit sau la care El a venit, sa aleaga in Libertate sa Il caute, sa Il urmeze.

Si e grea decizia aceasta, e fidelitate, e incredere, e nebunie!

E un mister de ce vrea El sa ne alaturam Lui in aceasta Sfintire a Lumii. De ce vrea El sa fim Trupul Lui Mistic? De ce are nevoie de asta? Oare pentru ca altfel nu se poate?

Ma uit la sfinti. Sunt dintre cei care au acceptat provocarea si ales sa fie PARTE. Nu conteaza si ce: rinichi, ficat, inima, ochi, picior...

Ma intreb: ce ar fi daca nu as crede in Planul Perfect de Mantuire, din vesnicie, adresat tuturor celor care cauta cu sinceritate?
Ce as fi daca nu as fi dintre cei mai slabi?

Trimis de: LINICA pe 10 Mar 2011, 11:57 PM

Sub cer, langa cer si pe cer
sunt vesele curajoasele flori.
Stau singure sau in grup,
pe munte, in glastra, pe camp...
Daruind tuturor,
celor ce nasc, celor ce mor,
omagiul iubirii si al simplitatii
imnul de slava, de zambet, de dor.


Si-acolo, pe cer, langa cer si sub cer,
oglinda-i prea mica sa le cuprinda
mirarea de verde, de-albastru, lila,
de mare, sau mica, corola de-eter.
Si stau linistite, asteptand o furnica
Sau poate o raza, poate un strop...
Oricine ar fi, doar sa gandesca,
sa zica...
Adevarat, frumos, vesnic odor.


Si-ntreacat, prin vant,
printre flori vasazica,
hoinaresti cand acasa te striga
parintii si nasii si chiar ginerica,
sa vii, sa te-arati, sa zambesti,
sa le legi...
iubiri din prinos de flori parfumate,
din pasi cantariti, din rime curate...

Si tu... hoinaresti vasazica.

Trimis de: LINICA pe 22 Apr 2011, 02:16 PM

Nerăbdarea de a ajunge la liturghie, apoi poate măcar o evanghelie la modesta si misterioasa bisericuţă, pentru prietenii care nu ajung...
Apoi la Adoratie... cu Isus in Grădina Gheţemani...
Măcar o oră cu El, pentru toţi apostolii care ar dori să intoarcă timpul...
Măcar o recunoaştere a Prietenului fidel, pentru Petru...

Şi toate au fost posibile.

Pe cale, în noapte, ecoul mesajului Cinei Pline de Taine:
Fără aceste două sacramente, Preoţia si Euharistia, nu am fi biserica lui Cristos, am fi doar o adunare, un grup de prieteni... Ce este preotul? Un om care aşteaptă sa ofere Sf. Împartăşanie, un om care se întristează când vede locurile goale...

Şi textul de la sfârşitul adoraţiei, citit cu grijă şi iubire de acea tânără:

Tu eşti un Dumnezeu dificil.
Niciodată nu pot să fiu în ordine cu tine.

Nu se poate ghici niciodată poziţia justă faţă de tine.
Proiectele noastre cele mai generoase devin totdeauna neadecvate în raport cu cerinţele tale.
Facem lucruri pe care nu ni le-ai cerut. Şi neglijăm pe acelea pe care ni le-ai arătat în mod clar.

Conjugăm cu plăcere verbul „a spune”. Iar tu înţelegi numai verbul „a face”.
Îţi dăruim lacrimile noastre. Şi tu ai nevoie de mâinile noastre.

Ne agităm pentru slava ta, încât riscăm să facem infarct.
Şi tu preferi să ne vezi calmi, cu genunchii plecaţi, în tăcere, în ascultare, într-o atitudine contemplativă.

Îţi oferim prudenţa. Şi tu aştepţi curajul nostru.

Vorbim când ar trebui să tăcem.
Şi ţinem gura închisă, când ar trebui să ridicăm glasul.

Îţi punem la dispoziţie inteligenţa şi ştiinţa noastră.
Şi tu ai nevoie de puţin mai multă inimă.

Îţi punem la dispoziţie deşteptăciunea.
Şi tu cauţi simplitatea.

Credem că te cinstim cu o înfăţişare serioasă, reculeasă.
Şi tu aştepţi cu nerăbdare să încolţească un surâs.

Ne scandalizăm de răul din lume.
Şi tu ne porunceşti să facem inventarul murdăriei din noi.

Ne facem iluzii că te avem în biserică.
Şi tu eşti pe stradă.

Te căutăm printre cărţi.
Și tu te ascunzi şi mergi să te întreţii cu cei mici.

Practicăm caritatea.
Și tu ne acuzi că neglijăm dreptatea.

Ne străduim să fim în rânduială cu sărăcia.
Și tu visezi să ne vezi amestecaţi în mijlocul săracilor.

Ne concentrăm asupra principiilor.
Și pe tine te interesează persoana.

Facem tot ceea ce putem.
Și tu te-ai postat la graniţa imposibilului.

Cu adevărat eşti un Dumnezeu dificil.

Aproape insuportabil în exigenţele tale.
Excesiv în pretenţiile tale. Tu eşti un Dumnezeu imposibil.

Ajută-ne, cel puţin, să nu confundăm voinţa ta cu lista lucrurilor pe care le-am hotărât noi, fără ca măcar să te consultăm pe tine, să fie cele pe care le vrei şi le doreşti tu.

Ajută-ne să înţelegem că noi nu avem dreptul de a stabili ceea ce aştepţi tu de la noi...


Câte daruri! Câte speranţe! Tot atâtea mulţumiri...

Iertare si Iubire... Pace şi Abandonare...

Trimis de: dascalita pe 2 Jul 2011, 10:26 PM

Astazi toata ziua m-am gandit la tine...Ai simtit? Nu stiu de ce, dar cat am cusut ceva, gandul mi-a fost cu tine...Unde ai mai calatorit ? Cum esti? Sufletul tau e linistit acum, vad ca ai abandonat jurnalul...Stii? Ar mai trebui dati jos paianjenii de prin colturi, e praf si la inceput de vara, de vacanta se mai face curatenie prin odaite, chiar si cele virtuale!
Sa ai parte de bine si sanatate!

Trimis de: LINICA pe 21 Sep 2011, 11:53 AM

Draga Dascalito, in multe locuri am calatorit, si multe persoane am intalnit. Unele mai bogate decat altele, si, din fericire, toate atat de darnice, incat acum sunt plina de tot ce e mai frumos.
Sufletul imi este plin de dorinta de a fi din ce in ce mai buna, mai iubitoare, mai aproape de Sfanta Treime si Maria.
Casuta e luminata de un copil minunat, noptile sunt presarate cu multa rabdare si blandete, pe langa glasciorul drag pe care incerc sa il potolesc adesea .
Prieteniile au devenit fratii care sper sa fie si sa dureze vesnicia.
Noutatile zilelor au devenit parte din ele si imi insenineaza fiecare traire, iar cand unele ma iau prin surprindere, se transforma in decizii - si au devenit din ce in ce mai aducatoare de pace...

Frustrarile mai sunt si ele, ca de, cum sa cresc altfel? Dar asa bine e sa am cel mai bun ascultator si mangaietor langa mine!

Timpul liber, pe langa plimbarile pe care acum le am din plin, il umplu cu filme momentan si mult somn. Mi se facuse dor de ambele!
Mi-a fost dor si de han, de acest loc in care arta de a conversa aduce prieteni, pentru ca in spatele cuvintelor mereu sta o persoana, nu un individ... iar persoanele sunt in continua atractie de
infrumusetare, nu? Caci cum se poate realiza cel mai frumos diamant, daca nu prin slefuire? Asa si noi...

Apropo de cusut, sa stii ca am cusut si eu - dupa cativa ani buni! Ciorapei, caciulite si pelinici...

Si uite asa, draga noastra, ne petrecem zilele si noptile, in ceea ce este de fapt viata noastra: viata vesnica, in etape!

O bucata de lemn ce a fost inlocuita...
Se apropie toamna, acest anotimp in care, de multe ori, stateam ore in sir in pragul casei parintesti - fie dimineata devreme, fie seara pana tarziu in noapte... Si priveam satul, mancand mere mici, din marul din care a ramas acum doar un ciot... Cate lecturi pe pragul acela si cate vise impletite! Ce frumoasa amintire! Ce mult am crescut pe acel prag!
Odata, un baiat mi-a lasat acolo un trandafir frumos - despre care mama nu a intrebat nimic, desi a stat cateva zile in vaza, pe masa. Alta data, am gasit un castron cu cele mai frumoase si alese capsuni. Alta data, am petrecut acolo vreo ora jumatate, cu o frica de nedescris, gandindu-ma la cum sa justific tatei cele 20 de minute de intarziere. Iar intr-o alta seara, am invatat un cantec de la o doamna din corul bisericii, si am vorbit de trecerea anilor, a timpurilor... Si cate bancuri si povesti a auzit de la prietenii cu care mergeam sa stam "in fata, pe scari..."

Trimis de: Felina pe 21 Sep 2011, 12:02 PM

Trimis de: dascalita pe 21 Sep 2011, 07:17 PM

Ce mult ma bucur de revenire, Linica!
Se simte implinirea in cuvintele tale, se simte bucuria de a trai si de a descoperi ce aduce clipa ce vine. Ma bucur sa te simt fericita si implinita, mi te imaginez impletind soaptele tale cu glasuciorul cel flamand...ii canti? Ii place sa te asculte?
Ma bucur inca o data ca sunteti bine, ca va auziti unii pe altii, va impartasiti unii altora, e bine Linica, si sa tot fie!
Si daca tot ai sters praful odaitei tale virtuale, nu-l mai lasa sa se astearna, avem nevoie de forte proaspete pe aici, avem nevoie de tinerete!
Imbratisari si binecuvantari pentru toti!

Trimis de: LINICA pe 13 Mar 2012, 03:54 PM

A trecut si prima iarna in care, din fericire ca exista bunici, s-a incalzit si micuta noastra la foc. Langa soba sanatoasa, de gatit si incalzit.

Parca din ce in ce mai des ma bucur de atatea parti micute din viata mea care parca infloreste peste tot pe unde au trecut parintii, fratii, prietenii. Vad cum totul se trasforma, cum creste, cum se leaga. Este atat de minunat, incat as face o perioada noua de colind. Si as inventa colindul de Recunostinta, colindul de Noutate, colindul de Iubire. Si as da liber la spontaneitatea cantatului lui. Sa merg pe la rude si pe la necunoscuti deopotriva sa anunt prin cant tot ce nu pot tine doar in casuta noastra. Asa, oricand. Asa, la cat mai multi!

Imi amintesc simplitatea si timiditatea cu care personajul Prefetei sta intr-un colt de camera si priveste pajistea pe care zburda un cal alb... Si cum predomina albastrul. Si camera din conacul vechi, dar ingrijit ca un loc de pret, de vizitat deseori... Si nostalgia, si privirea, si parul, si dichiseala...
Acum stiu ca e un loc pentru a fi lasat mostenire. Un conac linistit, la dispozitia celor care il cunosc, care ii cunosc misterul, ii cunosc puterea de alinare...

Dar povestea nu poate merge mai departe. Si nici nu pot povesti ceea ce ma apucasem sa povestesc. Nu inca. Sau poate nu mai. Desi, cred ca mereu incepeam sa prind curaj de povestit, si pana prindeam forta, ma ajungea din urma timpul si nu mai aveam ragaz...

_ _

Dascalita, ii cant. Chiar i-am compus un cantecel, asa cum face fiecare mama, cred. Si ii place, adoarme pe el, cand nu adormim amandoua, in timp ce o hranesc.
Foarte frumos spus "ca ne auzim unii pe altii". Este, cred, cea mai potrivita expresie pentru ceea ce se petrece. Sper sa nu surzim, sau sa amutim. Si sper ca in acele momente sa fie cei care sa vada ce e in neregula si sa ne aminteasca cu blandete si Duh ce e posibil sa fie uitat.

In ce priveste revenirea... cateodata deschid calculatorul pentru strictul necesar si ... ramane doar un gand pentru Ancuta si musteriii hanului, desi ne sunt dragi si ii pomenim pe multi dintre ei de multe ori...

Multe imbratisari si ... la curanda revedere! >:D<

Trimis de: LINICA pe 10 Jul 2012, 10:32 AM

Azi a fost binişor la condus. Din păcate, trezitul de dimineaţă îşi cam spune cuvântul. Mi-ar trebui un concediu de două săptămâni, cum nu am mai avut de multă vreme...

Şi totuşi, in ciuda oboselii, abia aştept să ajung diseară la liturghie... Să îl laud cu îngerii şi sfinţii! O întâlnire de speranţă în vederea Marii Întâlniri! Hi, hi...

Ca aseară... când mintea îmi spunea să nu mai traversez la trecere, ci să intru la metrou. "Voi ajunge mai devreme acasă. Mă dezbrac, fac un duş şi ma gudur lângă fetiţa care sigur mă aşteaptă. Că na, la urma urmei, aceasta este datoria mea, prima dintre toate: de soţie, de mămică."
Dar inima, draga de ea... ştia că tot ce are este datorită relaţiei cu El, că are nevoie să se hrănească pentru a trăi, pentru a hrăni...
Şi am ajuns, deşi cu întârziere... Mi-am lăsat capul în mâini şi într-o clipită am mulţumit că am ajuns. Lacrima din colţul ochiului a făcut cât un plâns relaxant... "cum puteam să nu îl salut, mai ales după o zi în care am lucrat cu spor şi rezultate la serviciu!? Şi atâtea persoane care se încredinţaseră rugaciunilor noastre zilele acestea..."
Ce freamăt de bucurie apoi!
Am plecat cu recunoştinţă...
Am lăsat la altar prinosul de jertfă... mielul meu de jertfă, la picioarele Mielului Jertfit deja... Jertfă de care ştiu că nu avea nevoie, dar aveam eu nevoie de ea... Şi am primit-o. Şi ştiu ca mai am nevoie de ea.

Laudă ţie, Doamne! Laudă ţie pentru soţul care mă înţelege şi mă rabdă...

Trimis de: LINICA pe 12 Jul 2012, 12:54 PM

Dacă aş fi un bob de grâu
Monahia Nicodema Stoica

Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte
Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.

Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce
De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.

Cînd m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.

Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!

Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.

Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.

Trimis de: LINICA pe 24 Aug 2012, 04:02 PM

Când viaţa ne pare lipsită de sens
De ce nu privim la cer mai des?
Căci am putea uniţi în rugăciune
Să reclădim speranţa în lume.

Din suflet noaptea să o risipim
Şi-ncrezători în Dumnezeu
Din inimă să ne dăruim
Şi fericiţi vom fi mereu.

Acest cântec era cântat cu mult entuziasm de un tânăr de care îmi este dor... Copil frumos, ce creşte frumos. Ce mă bucur pentru el!

Trimis de: dascalita pe 25 Aug 2012, 07:43 AM

Sper ca sunteti ok si Mariuta va bucura sufletele!
Spune-mi despre ea, cum creste, cum gangureste, cum rade...Bucurati-va impreuna, caci niciodata n-o sa mai aveti astfel de clipe. Mereu vor fi altele si altfel!

Trimis de: LINICA pe 29 Aug 2012, 03:46 PM

Dascalito, chiar azi voiam sa scriu despre ea. Asa ca, sa ne bucuram impreuna!

Maria merge nelimitat si ... se juleste continuu. Si parca asta face ca mama ei sa se gandeasca si mai mult la ea. Si cum se gandeste ea asa, cum i se face iar dorul mai mare, si mai mare!
Maria vorbeste. Zice: mama, tata (cateodata mama cand il striga pe tata si tata cand o striga pe mama), apa, baba, papa (si cand saluta pe cineva, si cand isi ia la revedere), dăă- cand vrea ceva. Dimineata a zis o tentativa de liţa- cand i-am zis ca merg sa aduc olita.
Acum incepe sa repete dupa noi, daca insistam.

Canta!!! Azi dimineata, in timpul liturghiei se lua la intrecere cu parintele, a cantat cu noi pe limba ingerilor. Iar parintele mi se pare ca s-a incurcat putin, cuprins de un zambet cand a inceput iar sa zica pe limba ei.
Am dus-o in capela, insa vroia sa se uite la altar, asa ca, spre dezamgirea doamnelor care sunt deranjate de rugaciunile ei (ce-i drept, acum cred ca mai sunt doua-trei persoane care intorc capul fara sa zambeasca- deci, cumva deranjate de zgomot), ne-am intors in centrul bisericii.

Saluta cainii si oamenii de pe strada. Cainilor le face cu mana si le trimite pupici, oamenilor le zambeste cu dintii ei, sau ii analizeaza atent, apoi le face pa-pa cand deja ei nu mai apuca sa o vada. Proceseaza si ea cum poate.

Vrea sa manance singura. Si... sa te feresti din calea lingurii ei! Sau, sa sara tricourile/bluzele din fata ei, daca nu vor sa ramana cu urme de degete si nasturi lipsa.

E prietenoasa si ii plac copiii. Cand vede copii, vrea la ei. Si vrea si jucariile lor. Partea rea este ca ea da doar pe jumatate jucariile sau biscuitii/pufuletii/orezul expandat - preferatele ei. Intinde mana, zice un fel de na-na, dai sa iei ce-ti ofera, dar... mana are lipici. Nu se poate sa desprinzi nimic din ea. Poate va invata mai tarziu ce e cu oferitul/cadourile... altruismul. Educatie, educatie, dar cu respectare ritmului propriu, asta este. Sper sa nu dam gres.

Baia este o placere. Dar daca nu are chef, e un chin. Insa chinul se scurteaza cand nu folosim la spalat decat apa, si, daca se poate, sa fie lasata sa adune jutul de apa din jus, fara sa fie deranjata.

Dar cel mai frumos lucru... Maria ne iubeste!
Venim acasa amandoi, ramanem singuri cu ea. O imbratisam intre noi. Ea se baga la pieptul nostru- cand la unul, cand la celalat.
Noi o pupam si ii zambim, tinand-o nici strans, nici prea departe. Destul de lejer incat sa ne bucuram cand imparte pupicii: cand mamicii, cand taticului. Este momentul nostru. Veselia care umple toate celulele!

Doamne, ce cadou frumos este fata noastra! Multumim continuu pentru ea, si pentru ca putem iubi alaturi de ea aceasta viata... din ce in ce mai frumoasa, mai buna, mai ... nesfarsita!

Trimis de: fiatlux pe 29 Aug 2012, 04:03 PM

sa-ti traiasca dulcinica !

Trimis de: LINICA pe 6 Sep 2012, 03:29 PM

Am treaba. O gramada! Dar am vrut sa punctez ca am trait-o si pe asta!

Paseam pe holul de la birou si... m-a cuprins o stare ... naturala, simpla.
Ma simteam usoara, la propriu. Si imediat o stare de bucurie interioara sora cu pacea care nu se poate explica. In acel moment mi-am dat seama de mine ca femeie, mama, sotie, colega, om care munceste, sora, prietena, vecina, cercetasa...toate la un loc. Ma simt bine. Ma simt bine cu mine. Ma simt bine cu mine si cu ceilalti. Este perfect.
M-am simtit iubita.

Stiu ca este o singura Persoana careia ii pot multumi pentru tot. Stiu ca nu am facut nimic deosebit si ca ceea ce tocmai am trait este un har, un dar.

fiatlux, Multumim!

Trimis de: LINICA pe 6 Sep 2012, 03:30 PM

"Părintele Haralambie mă ascultă cu atenţie, nu surâde, nu tresare. Apoi se pronunţă: nu crede că visele ori arătările sunt suspecte. Dimpotrivă, mă fericeşte. Îmi cere însă multă discreţie şi smerită stăpânire de sine. Şi mai ales - e greu de priceput, zice, totuşi mă roagă să fac un efort - să le iau drept fireşti, drept ceva neexceptional, care să nu mă scoată din făgaşul cât se poate de comun al vieţii de obşte. [...] mila Domnului e bogată; când trece, se întâmplă ca poala hainei Lui să atingă pe te miri cine."

Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii.

Trimis de: dascalita pe 6 Sep 2012, 03:53 PM

Draga mea!
Nimic nu e intamplator, stii asta. Am vrut sa comentez cand mi-ai povestit de Mariuta voastra, dar am avut alte evenimente la ordinea de zi atunci...Voiam sa-ti spun ca traiesti o stare de gratie, ca acele clipe minunate sunt semn de la El ca te/va iubeste. Mi-am intarit inca o data convingerea ca nu e nimic intamplator, caci iata cum Divinitatea iti arata ca traiesti o stare de gratie, ca esti o femeie implinita. Pentru clipele acestea sa nu incetezi a multumi...Ma rog sa ai cat mai mereu motive de multumire, ca Mariuta sa creasca frumos, iar voi sa imbatraniti frumos impreuna!

Trimis de: LINICA pe 7 Sep 2012, 01:25 PM

Dasca, iar eu ieri as fi numit totul: Simplitate. Si nu doar ieri. Dar ieri am inteles cat de cautata era aceasta simplitate de Sfantul Francisc. Cred ca l-am inteles un pic pe acest prieten al lui Dumnezeu, al oamenilor, al animalelor....
Chiar, pe Maria o duc la biserica si cand il vede pe Sf. Francisc de la intrare, cu un lup langa, se intinde sa il pupe. Ii place sa o pun cu fundul pe lup.

Fain nume pentru jurnal ti-ai ales...

Trimis de: LINICA pe 10 Oct 2012, 01:36 PM

Ieri, facand curatenie printre hartii am gasit o foicica pe care era notat:

Sunt responsabila de temelia pe care o pun generatiei familiei mele.

Cu fiecare cuplu, iubire implinita, istoria se poate schimba.
In acest moment, trag dupa mine intreg trecutul - impartasind cu parintii si apropiatii planul meu, dar si tot viitorul - prin educatia si traditia simbolica a valorilor pe care le iubesc, in care cred, spre care ma indrept cu speranta.
Totul va incepe cu invitatia la nunta. Iar cei invitati vor fi martori si partasi la acest eveniment important.

Eram in tren, urma sa ma intalnesc cu logodnicul meu, actual sot, pentru a finaliza lista invitatilor, a discuta detalii cu privire la nunta...

Stiu ca dintr-o data intreaga fiinta mi-a fost invaluita intr-o mare si necuprinsa speranta ca lumea este buna si ca trebuie sa devina cat mai repede ceea ce este, sa ne putem bucura de ea impreuna, cat mai multi!
Simteam ca fiecare noua familie are o contributie, iar familia ce urma sa o formam e importanta in acesta istorie renascuta.
Si mai stiu ca nu am vrut sa notez data, mi se parea ca e un Acum continuu.

Azi suntem o familie. Recitind, mi-am dat seama ca nu am uitat acea speranta si ca ne dam silinta...

In timp, s-a schimbat doar pronumele personal. Din Eu, in Noi.

Trimis de: LINICA pe 28 Jan 2013, 12:12 PM

Azi am terminat de citit Apostolul Pavel.
Aceasta impresionanta lucrare de peste 700 pagini m-a fermecat, ducandu-ma cu speranta intr-o lume ce este, o lume a luptei pentru statornicia in credinta bazata pe experienta.
Sf. Paul, un lider care atrage atentia.
Iar James Cannon stie sa redea cu fascinatie ceea ce il fascineaza.

O carte care trezeste sufletul.

Primul roman pe care il citesc anul acesta, cu bucuria ca se intampla, fara intentie, chiar de sarbatoarea Convertirii Sf. Apostol Pavel.
Cum stie Domnul sa le potriveasca... sa ma adanceasca...

Un 2013 plin de speranta, iubire si credinta sa avem cu totii!

Trimis de: exergy33 pe 28 Jan 2013, 06:01 PM

La vechiul Han mai poposesc din cand in cand si vechii musterii ... ma bucur sa te revad.

Trimis de: andra_v pe 17 Mar 2013, 07:25 AM

Asemenea! O primavara frumoasa!

Trimis de: LINICA pe 1 Apr 2014, 11:00 AM

Urzici, mamaliguta, oua de la mama. Ficăței și brânză de la alții... Miami!

De obicei nu mănânc în fața monitorului și nici nu vreau să fac asta.
Dar acum mi s-a făcut așa dor de han! Și de omuleții de aici...

Fetița mică doarme îngerește, muzica este celestă... Se aud copiii care tocmai au ieșit de la școală și... viața este perfectă așa simplă și complicată cum este. Slavă ție, Doamne!

Iar acum să văd ce mai fac vechii mei prieteni mușterii...

Și chec de la mama mea dragă, făcute de mâinile care m-au crescut, alintându-mă și crescându-mă cum au știut mai bine...