Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 31 Dec 2006, 04:50 PM

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui data'q veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 12:25 AM

Mulţumesc Mihai...

Un an nou cât mai frumos pentru fiecare dintre voi, frumoşilor... Orice sămânţă de bucurie din sufletele voatre să o sădiţi cât mai bine şi să dea Domnul să crească într-o fericire cum nici imaginaţia nu v-a dus capu'...

La mulţi ani, Hanule!...

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 06:33 AM

La marginea unui parc, două felinare:
-Pssst!... Pss...Oh, yeah!... sst! More energy baby!... Somnorilă!!!
-Fascinant!... 2801... 2802... Uite încă unul: 2803...
-Iar numeri? Uite şi tu cât de frumos apune Soarele!... Şi tu numeri fulgii...
-2834... Ştii că nu pot ... 2837... Eu pot privi doar în jos, tu doar orizontul... 2840...
-Da, da... Şi mai sunt şi ăia care se uită doar în sus şi zgârie pereţii cu... Cu...
-Cu intensitatea lor...
-Cu intensitatea lor, aşa-i, aşa-i!...
-3000... Ajunge pentru azi!... Acum spune-mi: vezi pe careva? Sau pot să-mi număr liniştit tălpile până nu le acoperă zăpada iar?
-Nimic: nici din centrul parcului, nici dinspre lacul îngheţat... Pe aleea brazilor sunt doi, dar încă se mai sărută.
-36, 37... Bocanci de oraş... Ce ziceai, un cuplu?
-Cred... Adică amândoi au părul cam lung...
-Sper că fără mătreaţă... Urăsc să le văd mătreaţa!... Prefer zăpada...
-A!... Nu: el are doar un fular... Aşa, mai în vânt... Vin încoace!...
-Îi auzi?...
-Încă nu... Acum da! Vorbesc în şoaptă... E de bine!..
-Hai, strânge-ţi puţin pleoapele...
-Ce ?
-Fă mai puţină lumină... Mai ai oleacă şi topeşti zăpada din jurul tău...
-Păi eram atent!...
-Hai... Fă-le puţine condiţii... Aşa seară nu trebuie uitată...
-Aşa-i, aşa-i...

-Pssst!....
-Ce-i? (în şoaptă)
-Nici un fir de mătreaţă!...
-Ce fac ăştia? Ai grijă!... Vezi că o tot împinge în tine?... Nu te doare?...
-Oh nu... Aşa spate? De luni bune n-am mai simţit aşa spate...
-Ăştia iar se sărută?
-Las’ că aşa-i bine....

-Auzi? Dar de ce luminezi mai tare?
-Taci... Nu-mi strica momentul... Oh mama...

-Aşa-i, aşa-i... Nu uitaţi parcul ăsta!... S-au dus... Da’ tu de ce picuri? Afară ninge şi din tine plouă...
-Mi s-a-nmuiat zăpada... Uite: mi-au lăsat tălpi!!!
-Iar numeri?
-22, 23...

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 06:35 AM

1. “Nu eşti spurcat proaspăt !...” (G.U.)

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 06:36 AM

2.“Fii cuminte ca-nainte,
Nu fi prost, cum ai tot fost...” (profesoară de muzică )

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 06:39 AM

- Doamnelor şi domnilor!... Celule mici, celule mari, am onoarea să vă urez, din nou, bunvenit, de aici, din colţul întunecat al camerei acestei vârste…
Dar nu vă zgârii mult nucleii cu vocea mea de aur, căci, de vă ridicaţi privirile, observăm clar şi fără îndoială cum întinsa noastră Frunte se strânge încet, se-ncordează… E clar: trăieşte intens spasmele unei noi întreceri !...
Da, pentru asta ne-am adunat aici, pentru o nouă întrecere… Cine va câştiga de data asta? Stânga? Sau dreapta? Nu ştim siguri… Fiecare ochi e încrezător în echipa sa… Cine va reuşi să se desprindă prima dată de măreaţa şi neteda şi ascuţita noastră Bărbie?
Domnu’ Ochi Drept, ce ieşire veţi folosi de data aceasta? Colţul exterior? Interior? Aaa… O curajoasă manevră de centru, ne lămureşte discret una din Gene… Întotdeauna mai greu, dar cu siguranţă mai aproape de final !... Ochiul stâng preferă, ca de obicei, interiorul… Sper că de data asta a învăţat să ocolească mirajul ademenitor al Gurii…
Nu mai este mult, doamnelor şi domnilor, nu vă pierdeţi răbdarea… Tensiunea creşte, ochii se închid uşor, se umflă-n pene, meditează lung, îşi încurajează fiecare lacrima şi… Şi !... Şi !... Da, în sfârşit, Celulele sunt în extaz, Porii sunt în picioare, căci Lacrimile au pornit !…
Dreapta cucereşte greu dealul Pometului…
Stânga se furişează prin dreptul Nasului…
Dreapta îşi dă drumul în Valea Obrazului…
Stânga găseţte ridul cel mai potrivit, ocoleşte Colţul Gurii, ajunge la Bărbie, încă puţin… Dar nu !... Nu !... Este măturată de nemiloasa Palmă a Sorţii…
Da, doamnelor şi domnilor, celule mici, celule mari, primul câştigător al acestei îndoliate seri este Ochiul Drept !... Ne încordăm privirile şi încă putem observa departe strălucirea primei lacrimi… Ne încordăm auzul şi parcă încă putem auzi strigătul victoriei, eliberat de toţi atomii acelei mici picături: Liiiiibeeeerăăăă !!!
Doamnelor şi domnilor, nu staţi, nu staţi, azi vot curge iar râuri-râuri… Îmbătaţi-vă în aroma lor sărată… Eu îmi iau rămas bun, al vosstru umil commentator, observatory şi renumit adulmecător, Nasul !…

---
Poveşti scrise mai demult, gândite şi mai demult...

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 06:42 AM

3. "Aaaşa... Aşa!... Aaaaaaşa... Foarte bine... Aşa!..." (profesoară de fizică )

Trimis de: dascalita pe 1 Jan 2007, 10:52 AM

Bine te-am gasit in casa ta virtuala!
Anul nou sa-ti aduca numai bucurii si impliniri, sa ai parte de bine si sanatate!
La multi ani!

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 02:36 PM

4. "Mânca-te-ar norocu' să te mănânce!..." (O bunică...)

---
Săru' mâna pentru urări şi bine ai venit, dascalita... Aşa să fie!...

Trimis de: Erwin pe 1 Jan 2007, 10:29 PM

La mulţi ani şi bună temelie la odaia ta virtuală!

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 11:38 PM

1: - Auzi, cât îţi ia până vei atinge ceva?
2: - Cică-ţi ia o viaţă...
1: - Eu credeam că asta-i viaţă...
2: - Mdaa... Şi asta-i viaţă... Auzi? Şi asta-i viaţă, nu?
3: - Da! Una din ele!...
1: -
2: -
3: - "Când o filă a ta se-ntoarce, parcă ai fi o nouă carte..." Şoapte-n vânt... Trăieşti câte vieţi vrei tu... Oricum te vei usca, toţi ne vom usca, dar măcar ai hrănit pe cineva? Sau măcar ceva? Hai, zi-mi ce vrei s-atingi?
1: - Eu vrea s-ating o floare, o petală...
2: - Eu am auzit că cel mai bine e dac' ajungi în apă... Ce-o mai fi şi aia... Să ne-ntoarcem la origini... Parcă aşa zicea...
3: - Eu vreau s-ating pielea unui OM... Să mă preling pe-o frunte, pe-un obraz, să mă usuce căldura lui, să-i intru-n pori, să mor într-un fior...

Se-ntunecă şi cele trei picături, cu alte mii, îşi dădură drumul într-o altă viaţă...

---
La mulţi ani, Erwin!... Şi mulţumesc mult de urare... Şi ţie, anul ăsta să-ţi umple cămara sufletului cu cele mai alese bucurii, din care să te hrăneşti oricând vrei tu... Oricând...

(Imaginea-i tot pentru tine... )

Trimis de: Felina pe 2 Jan 2007, 02:43 PM

La multi ani Data'q! (Ce bine ca ai si tu locusorul tau aici la han.) Sa-ti aduca noul an impliniri pe tot de-a randul, sanatate si tot ce-ti mai doresti tu!

Trimis de: Data'q pe 2 Jan 2007, 07:16 PM

5. "Şî ia n-ascultă!... O intrat zâlili-n sac?...
Şăz' ghinişor... "
(Un străbunic care nu se grăbea şi nici nu mânca fierbinte... Şi nici nu i-a căzut vreodată un dinte... )

---
La mulţi ani, Felina!... Mulţumesc mult de urare, iar ţie să-ţi alunge toate supărările şi-n locul lor să răsare cele mai frumoase bucurii!...

Trimis de: exergy33 pe 2 Jan 2007, 08:28 PM

... clinchetul lui fermecat să-ţi spargă clipele de supărare in ţăndări cît mai mici ... să le faca praf , şi apoi să le împrăştie în cele patru vînturi .

Trimis de: Data'q pe 3 Jan 2007, 01:06 AM

1. "You gotta learn to laugh, it's the way to true love"
2. "Cere-ţi scuze. Nu acum. Când îţi cer eu." (http://www.imdb.com/title/tt0117038/quotes)

3. "Eşti suculentă..." (http://www.imdb.com/title/tt0110148/)

4. "There is a saying, a very old saying: when the pupil is ready the master will appear." (http://www.imdb.com/title/tt0120746/quotes)

5. "...lacrimile femeii tulbură veninul bărbatului..." (Ucenicia lui Ionuţ - Mihail Sadoveanu)

6. "... stea! cum luceşti în cerul tău, fără să ştii că un suflet moare..."
7. "De l-ar fi dispreţuit, ar fi iubit dispreţul ei"(Sărmanul Dionis - Mihai Eminescu)

8. "Time is a thief."
9. "Mâncarea este singurul lucru ce mă hrăneşte cu adevărat. " (http://www.imdb.com/title/tt0174480/maindetails)

10. "I trust everyone. It's the devil inside them I don't trust." (http://www.imdb.com/title/tt0317740/quotes)

11. "But I, being poor, have only my dreams. I have spread my dreams under your feet. Tread softly because you tread on my dreams." (http://www.imdb.com/title/tt0238380/quotes)

12. "Life is trouble. Only death is not."
13. "God has a very big heart but there is one sin he will not forgive [slaps table] if a woman calls a man to her bed and he will not go."
14. "On a deaf man's door, you can knock forever!"
15. "Damn it boss, I like you too much not to say it. You've got everthing except one thing: madness! A man needs a little madness, or else...
Or else?
...he never dares cut the rope and be free."
16. "Artists use lies to tell the truth, while politicians use the to cover the truth up."
17. "Is it meaningless to apologize?
Never!" (http://www.imdb.com/title/tt0057831/quotes)

18. "Vi Veri Veniversum Vivus Vici.
By the power of truth, I, while living, have conquered the universe.
Personal motto?
From "Faust".
That's about trying to cheat the devil, isn't it?
It is."
19. "...but again truth be told, if you're looking for the guilty, you need only look into a mirror..."
20. "You wear a mask for so long, you forget who you were beneath it."
21. "Beneath this mask there is more than flesh. Beneath this mask there is an idea, Mr. Creedy, and ideas are bulletproof."
22. "God is in the rain..."
23. "I, like God, do not play with dice and do not believe in coincidence.
...There are no coincidences, Delia... only the illusion of coincidence." (http://www.imdb.com/title/tt0434409/quotes)

24. "Just remember, the sweet is never as sweet without the sour, and I know the sour." (http://www.imdb.com/title/tt0259711/quotes)

25. "Your heart is free. Have the courage to follow it."
26. "Some men are longer than others.
Your mother's been telling stories about me again, ah?"
27. "I hope you washed your ass this morning, it's about to be kissed by a king."
28. ""Now tell me, what does that mean to be noble? Your title gives you claim to the throne of our country, but men don't follow titles, they follow courage. Now our people know you. Noble, and common, they respect you. And if you would just lead them to freedom, they'd follow you. And so would I."
29. " I know. I know you can fight. But it's our wits that make us men."
30. "Every man dies, not every man really lives."
31. "We all end up dead, the question is how and why."
32. "You're going to teach me to read, then?
Aye, if you'd like.
Aye!
In what language?
Ah, you're showing off now.
That's right. Are you impressed yet?
No. Why? Should I be?
Oui. Parce que chaque jour j'ai pensé à toi. [Yes. Because every single day I've thought about you]
Do that standing on your head and I'll be impressed.
Well, my kilt will fly up, but I'll try."
33. "You don't speak Latin? Well that is something we shall have to remedy, then, isn't it?"
34. "Your dream isn't about freedom. It's about Murron! You just doing all this to be a big hero, 'cause ye think she sees ye!
I don't think she sees me. I *know* she does. And your father sees you, too." (http://www.imdb.com/title/tt0112573/quotes)

---
Mulţumesc, exergy... Sparte sunt... Vor fi...

Trimis de: calfa pe 3 Jan 2007, 08:53 AM

La Multi Ani, Data'q, alaturi de cei dragi tie ! Tie si jurnalului tau, va urez !

Trimis de: Data'q pe 5 Jan 2007, 11:29 PM

- Nu mai tace odată... Limbooo, încâlci-te-ai !!!
- Ce vină are? Şi de ce ţipi lângă mine?
-
- Aşa... Străluci-ţi-ar smalţul... Cât mai departe de mine... Mulţumesc...
- Într-o zi tot o muşc eu!...
- Aşa să faci...
- Da... Ştiu că nu merită, dar tot mi-ar plăcea... O, nu... Iar amintiri din glorioasele-i tinereţi, cu guri rujate şi dinţi strâmbi...
- Acum te rog eu să taci... Uite! Acum mai trezit! Vezi ce-ai putut să-mi faci?...
-
- Da... Râde-te!...
-
-
- Haaai... Uite, scaldă-te-n cafeaua mea... Ţi-o dau toată când va veni...
- Dar asta tot n-a-ncetat să se agite...
- Ştiu... Şi acuşi o să vrea să se curăţe de toată murdăria asta... Ai să vezi...
- Nu... Fără scuipat în seara asta... Ai milă... Limbo, eşti cea mai urâtă!... Mai urâtă şi de cât... De cât... De cât caria cea mai neagră şi mai veche!!!
- Vorbeai de frumuseţi... Ia uite printe buze... Uite acolo ce ruj, ce zâmbet, ce dinţi...
- Aha... Altceva?...
- Şi ce gingii...
- Ia zi-mi... Albul dinţilor... De la 1 la 10... Cam de un 11 aşa, nu?
- Poate 12...
- Da... Cu ceva adâncituri... Una mai lungă, două mai mici, una mai lungă...
- ...două mai mici... Nu-mi zi...
- Plastic.
- Nuuuu... Nu se găseşte una adevărată?
- Naturală?... Baaa da... La noi în gură... Sau...
- Sau ce?
- Sau la ea în gură... Uite-n colţul drept...
- Aş vedea mai bine dacă ai da mustăţile la o parte...
- Uite acum...
- Cum? Doar o salută?... Atât?...
- Ce-ai vrea? S-o muşte?
- Aş vrea eu...
- Şi eu... Limbo, nu te agita că tu n-ai voie... N-ai voie de nimic, la câte prostii ai putut să scoţi azi...
- Hai... Vino mai aproape, că se-ntoarce la ea...
- Poate îi place strunga noastră... Mai ştii?
- Ca şi data trecută, nu?
- N-am zis că vreau să mâ-nbrac din nou în piele de poşetă...
- Hai... Zâmbeşte... Ştiu că poţi...
- Aaaaşa... Ştim că poate...
- Ce dinţi...
- Ce aromă... Mentă şi vanilie...
- Preferata noastră...
- Asta-i...
- Asta-i...
- Acum să n-o dea-n b...
- Bordură...
- Uite-l cum zâmbeşte...
- Păi n-are de ce?
- Are de ce... Acum poţi să te duci la locul tău...
- Da... Iartă-mă...
- Nu-i nimic... Am cafeaua ta...
- A ta e... Trezeşte-mă când mâncăm...
- Sau când se ceartă cu vecina...
- Sau atunci...

(Incisivii lui, la a doua tinereţe... Sau a treia...)

---
Mulţumesc, calfa!... Să ai şi tu şi cei dragi sufletului tău cele mai frumoase zile anul acesta... Toate 365...

Trimis de: tikky pe 5 Jan 2007, 11:33 PM

Data'q ai un jurnal tare simpatic. sunt putin curioasa: ce inseamna "E-uri"?

Trimis de: contraste pe 6 Jan 2007, 05:53 AM

La mulţi ani data'q, şi jurnalul tău să fie cât mai bine aspetat!
Cu drag!

Trimis de: Fantasee pe 8 Jan 2007, 08:07 AM

Frumoase scrieri! Spor la treabă, preacinstite Clopotar.

Trimis de: Data'q pe 8 Jan 2007, 12:56 PM

6. Nu curiozitatea a omorât pisica, ci ezitarea...
---
E-uri sunt trăiri de-ale mele, văzute prin ochii “altora”, chiar dacă “alţii” nu au, totdeauna, suflet… Bucuria vederii unui cuplu, un colţ întunecat de cameră, binecuvântarea unei ploi, aberaţiile unui moş şi altele ce vor urma, mâzgâlite încă puţin cu imaginaţia, toate cioburile astea mă întregesc pe mine…
E bine dacă te gândeşti şi la e-urile din alimente, tikky… Asta am şi vrut, fiindcă la fel cum nu ne mai putem desprinde de aceste chimicale, am ajuns să nu putem trăi o zi fără să ne pălească ceva… Rareori bucuria celor din jur…

Citatele sunt tot din mine, din sertarul lucrurilor impresionante, ce mi-au atras atenţia, mai negative sau mai pozitive… V-aş ruga să le citiţi rar şi-n şoaptă… Atât…
---
Mulţumesc, contraste... Caut încă sensul cuvântului "aspetat", dar îţi mulţumesc încă odată că ai trecut p-aici...
---
Mulţumesc mult, bucătăreaso... Spor va fi, cââât oi trăi...
---
Nu vă uitaţi la câte editări fac, fiindcă întotdeauna găsesc ceva de adăugat la ce am de spus...

Trimis de: calfa pe 8 Jan 2007, 01:14 PM

Trimis de: Olaf pe 8 Jan 2007, 01:17 PM

Cu intarziere zic si eu la multi ani, Data'q.
Ma abonez si eu la jurnalul tau.
Se zvoneste prin lume ca nu toate e-urile sunt chimicale si nu toate chimicalele sunt nocive

Trimis de: exergy33 pe 8 Jan 2007, 01:25 PM

Trimis de: Data'q pe 8 Jan 2007, 02:12 PM

35.http://s52.photobucket.com/albums/g26/dataq23/audio_video/?action=view¤t=Mindhunters.flv

---
Mare dreptate mai ai acolo, Calfa... Mai ales cu propoziţia: Asta ar fi baza nevoii de a completa, termina, cea care ne impinge sa incheiem lucrurile si activitatile pentru a trece fara griji la urmatorul lucru sau urmatoarea activitate care ne intereseaza.
---
La mulţi ani şi ţie, Olaf!... Cică abonamentul ăsta se plăteşte în timpul care îl acorzi citirii...
Aşa-i cum zici tu Olaf, nu toate chimicalele sunt nocive, la fel cum nu toate durerile sunt rele, unele te mai şi întăresc, dacă nu te omoară...
Dar dacă te referi la e-urile din mâncare, adică aditivii alimentari, atunci acestea sunt chimicale... Te rog să mă contrazici, dacă n-am dreptate, poate mai învăţ ceva nou...
---
Mulţumesc, exergy... Toţi încercăm să descifrăm ceva...
Iar apa ne poate atinge în prea multe feluri...

Trimis de: Olaf pe 9 Jan 2007, 03:30 PM

Cica nu toate chimicalele ar fi artificiale. Si nici durerile. Si dintre astea din urma, zice-se ca mai toate te intaresc daca ai curaj sa le privesti in fata si sa le vezi asa cum sunt. (era sa zic si despre chimicale acelasi lucru, dar apoi m-am gandit la niste contraexemple si am renuntat )

Trimis de: Frisky pe 9 Jan 2007, 06:57 PM

Existenţă uşoară şi inspiraţie din plin, Data'q! Vin cu dar de casa nouă cu d'ale profesorilor gafe:
• "Cand vin, sa gasesc absentii pe catedra."
• "Vorbeste, ma, ca de-aia ti-a dat statul limba si Dumnezeu carte."
• "Nu mai scrieti cu voce tare ca-i deranjati pe cei care scriu in gand!"
• "Intre corpul tau si Pamant, domnisoara eleva, exista o atractie fatala."
• "Va puteti gandi la ornitorinc ca la o rata mamifera, copii."

Numai bine!
Frisky

Trimis de: Data'q pe 9 Jan 2007, 11:54 PM

Un ciocănar şi-o ciocănăriţă
Stau fiecare la portiţă...

Fiecare pe partea sa a lumii, fiecare vrând să fie atent doar la ce vrea, ştergând, ştergând cu un burete vechi şi plin de amintiri o tablă neagră a unui... suflet. Dar nu reuşesc, fiindcă ceva, nu ştiu ei ce, îi leagă şi tot ce vor face e pentru amândoi... Timpul e măsurat în bătăi de nicovală şi nu le va da pace decât la unison... Doar atunci aud amândoi acelaşi lucru, aud aceaşi voce, ce le hipnotizează cugetul, gândul, tot...


Un ciocănar şi-o ciocănăriţă
Stau ş-ascultă la portiţă...

Fiecare pe partea sa a lumii, caută oricând acea voce, dar nici măcar în depărtare nu reuşesc să-i atingă mângâierea... Şi atunci bat puternic, cât mai puternic, pasul lent al unei lacrimi şi cum fiecare lovitură e tot mai seacă, durerea e mai înrădăcinată... Parc-ar încearca să se apropie amândoi... Poate, dar distanţa nu se schimbă, ci doar dorinţa... Creşte, ca o floare de cactus, numit speranţă...


Aşa-s urechea stângă şi cea dreaptă...

---
7. Cel mai curajos e cel ce n-are nimic de pierdut...

---
te intaresc daca ai curaj... Foarte bine zis, Olaf...
Rău mai e când nu le vedem decât cum ni se par nouă... Ş-atunci curajul ţi se-nmoaie şi nu rămâi decât cu răbdarea... Sau căderea-n gol...

---
Aşa colecţii de cuvinte nu trebuiesc uitate... Sunt ca semnăturile unor oameni ce ne-au atras atenţia...
Mulţumesc, Frisky, pentru urare şi pentru darul de casă nouă...

Trimis de: Data'q pe 11 Jan 2007, 10:28 PM

Două picături de ciocolată, una mai mofturoasă, alta mai curioasă, se prelingeau pe-o cană de lut, încă savurându-i căldura...
Îşi făceau plimbarea de seară, având sarcină să verifice câte muşcături primise tărâmul învecinat, câte tablete iau mai rămas, cât i s-a-nmuiat strălucirea, de iau mai crescut arahidele, tot!... În seara asta făceau pe santinelele, căci toate picăturile se temeau de noua achiziţie a cofetarului.
Dacă nu mai erau plăcute? Dacă setea stăpânului ar fi biruită aşa usor cu-n produs dintr-o hârtie?... Ce linguriţă le-ar mai roti lor visele, speranţele de la fundul cănii? Unele abia aşteaptau să clocotească, să-şi elibereze aroma-n barba lui...
Dar nimic... Nici în seara asta, cum de foarte multe seri încoace, pe masa nu se mai găseau decât o cană şi câteva bomboane colorate... Atât! Şi o muzică îndepărtată ce vestea iar, pentru a mia oară, o altă seară printre rândurile altei vieţi.
Amândouă vedeau noua achiziţie şi culmea: nu era dintr-o hârtie, ci din hârtie... În gura unei pungi frumos colorate, dormea o nouă carte, plină şi ea de vise sau poate doar un mare vis a unui călător cu pana-n spate şi cu gura îndulcită...
Liniştite, se lasără în voia Somnului, ce aştepta de mult, răbdător, culcat şi cu mâinile după cap, pe toarta cănii...

Trimis de: Fantasee pe 13 Jan 2007, 11:57 AM

"Darul nu poate fi economisit. Nu există o bancă unde să-l depun ca să-l utilizez când o să fiu din nou împăcat cu mine însumi. Dacă nu voi culege roadele acestor daruri binecuvântate le voi pierde iremdiabil.
Dumnezeu ştie că suntem artişti ai vieţii. Într-o zi ne dă o daltă pentru sculptură, în altă zi pensulă şi culori pentru tablou, sau hârtie şi stilou ca să scriem. Dar niciodată nu voi reuşi să folosesc dalte pentru pânză sau pensule pentru sculpturi. Cu toate astea, oricât de greu ar fi, trebuie să accept micile daruri binecuvântate de azi, deşi mi se par blestemate, pentru că sufăr, ziua e frumoasă, soarele străluceşte şi copiii cântă pe stradă. Şi totuşi numai aşa voi reuşi să ies din durerea mea şi să-mi reclădesc viaţa." (Paulo Coelho - "Zahir")

Trimis de: Data'q pe 13 Jan 2007, 03:14 PM

36. "Filozoful Aristip se bucura de trecere la curtea lui Dionisos, tiranul Siracusei. Într-o după amiază îl întîlni din întîmplare pe Diogene în timp ce-şi prepara o porţie de linte. “Dacă ai fi dispus să fii curtenitor la curtea lui Dionisos, nu ar mai trebui să mănînci linte,” spuse Aristip. “Dacă ai ştii să apreciezi lintea, nu ar mai trebui să fii curtenitor cu Dionisos,” răspunse Diogene.
Spune maestrul: E adevărat că totul are un preţ, dar întotdeauna preţul e relativ. Cînd ne urmăm visele, putem lăsa impresia celorlalţi că sîntem nefericiţi şi nenorociţi. Dar ce gîndesc ceilalţi nu e important. Importantă e bucuria din inimile noastre." (Maktub - Paulo Coelho)
---

Sărut-mâna pentru citat, Fantasee...
Sunt unele cuvinte, citite sau spuse, care îţi împodobesc sufletul, mintea... La fel sunt şi acestea, din Zahir...

Mi-ai făcut poftă de Coelho , bucătăreaso, aşa că am pus şi unul din citatele mele preferate scrise de el...

Trimis de: Data'q pe 14 Jan 2007, 09:48 PM

Doi fraţi:
-unul a fost aruncat de la balcon, nimerind fix în tomberonul de peste stradă, câinii aplaudând acest "coş" de patru etaje
-al doilea ţine acum ceva pământ şi-o orhidee într-a sa piele roasă...


Povestea începe în ziua când OM-ul nostru şi-a cumpărat pantofi... Nişte pantofi, lăudaţi de orice vânzători, admiraţi de orice trecător ce nu-i avea, dar până la urmă doar alţi sufocători de degete mici şi înghesuite...
Venit acasă, scos primul pantof, scos al doilea pantof, cremuit primul pantof, cremuit al doilea pantof, aşezat primul pantof, aşezat al doilea pantof, aşezat primul pantof din nou, că nu stătea perfect!

Dar ceva deranja, cum ceva deranja întotdeauna perfecţiunea... Bocancii de lângă... A luat bocancii cu grijă, să nu atingă cumva pantofii (să nu-i molipsească cumva, Doamne fereşte! ) s-a dus în balcon, a dat perdeaua la o parte, a ales bocancul mai bun, mai lucios, fără găuri şi-i zice:
- Câtă vreme mi-ai ros tu zilele, înpieliţatule!...
Îl ţine cu mâna stângă, cu degetele mâinii drepte îl apucă cu grijă dedesubt, îndoaie genunchii, calculează distanţa, viteza vântului, luna iese din nori... La râsul sec al vecinei răguşite aruncă bocancul direct în tomberon...
- Fâşşş!!!

Ia al doilea bocanc şi-i numără găurile... Zâmbind, desface o pungă de pământ proaspăt, umple bocancul pe jumate, pune sămânţele, mai strânge un pic şireturile să nu iasă dea ceva pe dinafară, face o fundă, mai pune pământ cât încape şi apoi îl aşează pe pervazul cel mai luminat de Lună (sau de Soare), într-o tavă dreptunghiulară, cu cârpe şi pietre-n ea, imitând toate dealurile şi "cârpele" pe care le-a suportat până acum... Apoi toarnă apă până ce din fiecare găurică curg şiroaie mici...
- E timpul să-ţi plouă în suflet, prieten drag... Cântă-i Lunii, râzi cu Soarele, fugăreşte Norii, creşte-ţi floarea de mult sădită-n tine, numai înfrumuseţează-mi odaia...
---

Care citiţi acest jurnal, vă rog, încercaţi să-l dezbrăcaţi de podoabele metaforelor... Nu în scris, doar în imaginaţie, în linişte...

Trimis de: Data'q pe 17 Jan 2007, 10:59 PM

Nu se lasă, dom'le!... NU! Nici bătut, nici tras, nici măcar mângâiat, nu... El vrea şi dacă vrea atunci ele, doamnele, trebuie să-i facă pe plac, ce mai!... Păi fiindcă el e mai sus, de aia!.... Şi fiindcă el e centrul universului!... Nu... Aşa râd ele de el, căci până la urmă şi lor le place acelaşi lucru, dar dacă-s aşa de ocupate, acum ce poţi să faci?... Când pot şi ele...

Şi uite că acum pot, seara, târziu, mai mult pe întuneric sau la lumina unui felinar de afară, bâjbâie amândouă după mânerele de la dulăpiorul din bucătărie... Şi le găsesc într-un final, fiindcă numai se apropie şi simt în pori mireasma prafurilor de dincolo... Şi-l deschid, stârnind colbul amintirilor, speriat de un nas pofticios şi de cele două mâini pline de degete nesătule...
Inspiră adânc un iz de toamnă, de începuturi, apoi ele îi caută pe rafturi plicuşoare mici, de hârtie, îngălbenite de uleiuri ce, în lenea lor, parcă vor să-şi risipească tot farmecul... Dar un deget atinge (...din greşeală cică! ) cutia cu cafea... Capacul ce demult vroia puţină libertate, acum se-nvârte bucuros foarte pe podeaua de gresie, trezind toată casa... Şi ce? Oricum cafeaua deja dădea bice cailor, la trăsura lui Moş Ene...
Dar nu, capacul este pus cu grijă la loc, învârtit bine, şi cu firul de trifoi deasupra, pentru norocul ce aşteaptă chemat, şi îşi poate continua visele argintii... Nu, fiindcă se vrea ceai, de tei chiar, şi cum nimic nu-i etichetat, acum vezi fericire...
Bagă mâinile în raft, cuprinde toate cutiile, le strânge la piept, alunecă în fund, lângă dulap, le pune de-a deapta sa şi apoi le ia pe fiecare, le miroase, le gustă, iar le miroase... Apoi următoarea!... Iar dimineaţă, Soarele îl dezbracă încet de haina unui vis parfumat, lăsându-l golaş, pradă uşoară pentru o nouă zi...


Aşa-i când un OM caută o poză anume printre toate pozele lor...

---
8. Capu' sus!...

---
37. "Death smiles at us all. All a man can do is smile back." (http://us.imdb.com/title/tt0172495/quotes)
(Mai bine danger decât death.)

Trimis de: Data'q pe 18 Jan 2007, 10:56 PM

-Fiule, arde sabia ta de lemn, în ale cărei joacă eşti neîntrecut şi primeşte povara săbiei de-mpărat, al cărui tăiş te va asculta doar pe tine... Dă-i inimii griji, dă-i veselie, ca ea să-ţi ofere-n schimb aripile sufletului...
-Fiul meu iubit, Luna-ţi va fi mamă, iar Codrul tată... Ascultă de Soare că-ţi va şopti tainele Anotimpurilor şi joacă-te cu stelele... Nu-ţi pierde focul din priviri, dar nici nu asculta tainele vânturilor. Uite, ai grijă de această cruciuliţă de fier, poart-o la gât: nu lăsa rugina amarului să-ţi amăgească cugetul şi fii atent la culoarea pietrei sale... Ea-ţi va povesti ce vrea sufletul, nu-ţi rămâne decât să-l asculţi.
-Acum plecăm să ne-nchinăm munţilor... Rămâi în pace!... spuse tatăl-împărat.
-Eşti singurul tău rege... spuse regina-mamă.

---
9. Sufletul uşor, asta-i înţelepciunea...
10. Nu dormi, odihneşte-te!
Nu mânca, hrăneşte-te!
11. Bucuria păcatului tulbură... (toate trei zise de PCB, un părinte)

Trimis de: Data'q pe 20 Jan 2007, 10:02 PM

12. Fugi de rău ca de şarpe...

---
Fumul unei pipe mângâie tavanul cu ale sale herghelii cenuşii, pe când sfoara unei ţigări încearcă să spânzure şi ultimul bec nemurdărit de muşte...

Trimis de: Fantasee pe 21 Jan 2007, 09:57 PM

Dobândirea unui stil de gândire care să faciliteze evoluţia şi preocuparea pentru aceasta este un lucru rar, preacinstite Clopotar. Mă bucur să îl aflu între rândurile scrise de tine.

Trimis de: Data'q pe 22 Jan 2007, 12:40 AM

13. Slujba şi soţia ţi le alegi singur... (O mamă)

14. Reporterul: Domnule X, aţi ajuns mare [...], iar acum aveţi şi un copil. Ce vreţi să ajungă?
Marele Domn: Datoria mea e să ajungă OM, restul să aleagă el...(La radio)

---

Mulţumesc, Fantasee... Cuvintele-mi vor îmbrăca alte haine, dar sper să rămână aceleaşi...

Trimis de: Data'q pe 24 Jan 2007, 12:39 AM

Râsul unui peşte mic şi roşu se auzea în tot adâncul râului... Se mai uita un pic la ea şi râdea şi mai tare. Nu-i venea a crede că ultima scoică a acestui râu, agăţată şi ea tot din întâmplare de coasta unei corăbii, putu să aducă pe lumea asta o aşa... perlă. Frumoasă era ea (perla), strălucitoare, albăstrie poate, dat miiiicăăăă, bat-o focu’ !... Tare mică... Oleacă de nu te uitai la ea şi n-o mai găseai...
Îi plăcea peştelui, că avea de cine râde, şi nu vroia s-o piardă, aşa că o înghiţi... Şi apoi râdea de unul singur, până ce toţi uitară de ea, de el...
Nu poţi străluci fără lumină.

O lamă se înfipse lângă ea şi un soare rece îşi făcu apariţia... Nişte degete de plastic, alte degete de plastic, iar apoi îmbrăcată-n metal galben... Dar toate visele i se-mpliniră când fu prezentată Soarelui adevărat, pusă pe-un deget cald şi îşi cunoscu destinul: un legământ!...

---
Mulţumesc, Doamne, că mi-ai luminat şi încălzit viaţa cu-n alt suflet... Apără-ne, Sfinte Mina...

---
15. Eee, luţâşoară, da' las' cî nu murim noi...(O altă bunică, mare-mare OM pentru mintea mea...)
16. Timpul vindecă prin uitare...
Clipa vindecă prin înţelegere...

---
38. "Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi nu a fost." (N. Iorga)

Trimis de: Fantasee pe 24 Jan 2007, 09:23 PM

Omnia vincit amor et nos cedamus amori.
Fericite trebuie să mai fie sufletele pentru care te rogi, preacinstite Clopotar!

Trimis de: exergy33 pe 25 Jan 2007, 02:53 PM

Trimis de: Data'q pe 25 Jan 2007, 02:54 PM

39. Iubirea ne face poate să îmbătrînim înainte de vreme şi ne reîntinereşte cînd tinereţea s-a dus. (Paulo Coelho)

---
Aşa-i Fantasee, fericite sunt şi bucuroase... Iar timpul va fi şi mai darnic ca până acum...
Şi îţi mulţumim tare mult pentru aroma poveştilor tale...

Trimis de: Don Quijote pe 25 Jan 2007, 04:51 PM

" Pentra ca adevarata energie a iubiri sa va poata strabate sufletul, trebuie ca aceasta sa va gasesca de parca v-ati fi nascut chiar in clipa aceea. " P. Coelho.

Trimis de: Data'q pe 26 Jan 2007, 12:49 AM

-Ia uite cine se găsi să se strâmbe la răsăritu' nostru... Hai frate, topeşte-ţi ţurţurii, eu trezesc veveriţele şi poate avem şi noi azi parte de ceva vizitatori...
-Vreun vânător?
-Poate doi... Moşnege, nu încerca să te-ndrepţi că s-ar aşchii-n noi... :roft:
Dar acum moşneagul nu făcea decât să-şi rearanjeze cioturile altfel decât ieri şi, de va putea, altfel decât mâine... Nici nu se uită la fraţii brazi şi guralivi şi nici nu vroia să iasă, încă, din muţenia unei dimineţi. Avea toată ziua timp să-i cânte văzduhului, n-are de ce să se grăbească: sutele de ani şi-au avut şi ele rostul lor, întărind atât scoarţa cât şi seva acestui spirit.
Veniră şi vizitatorii, zgribuliţi, voioşi şi cu poftă de vorbă multă... Nici Soarele nu apucă să-şi facă amiaza pe un norişor mai păcătos, căci cei doi fraţi erau la pământ... Cu crengile lăsate-n urmă, iar rădăcina-n acelaşi pământ, trunchiurile-şi aflară menirea departe, încălzind o mămăligă ş-un ceaun cu lapte, sub o plită, dând un spectacol unicat flăcărilor curioase...

Bradul cioturos îşi întinse crengile, numără încă o dată frunzele rămase din ultima toamnă, căscă odată cu Luna şi apoi adormi liniştit, purtat de vântul viselor de peste zi...

---
17. Viaţa nu reprezintă cantitatea de aer care o inspiri sau expiri, ci momentele care îţi taie respiraţia.
18. Un om are atâta succes în viaţă câtă personalitate are el.(CD)

---
40. "Iubeşte puţin cel ce poate spune prin cuvinte cât iubeşte." (Dante Aligheri)
41. "Este mai uşor să te opui la început decât la sfârşit." (Leonardo da Vinci)

---
Exergy, cuvintele astea le ştiu din Arta Conversaţiei de Ileana Vulpescu, una din cărţile mele preferate...
Şi ele au fost culese la rândul lor, cred... De asta n-am scris autorul... Mai multe citate vor fi din această carte.

Bine ai venit, DQ!... Şi mulţumesc tare mult pentru citat...

Trimis de: tikky pe 26 Jan 2007, 01:04 AM

Trimis de: Don Quijote pe 26 Jan 2007, 10:42 AM

Merci de primire.

Trimis de: tikky pe 26 Jan 2007, 05:34 PM

Who can say where the road goes
Where the day flows
http://www.youtube.com/watch?v=aJVqQOzc1iU

Trimis de: Data'q pe 26 Jan 2007, 06:49 PM

Stă un bunic în faţa porţii şi se uită cu drag la cei doi pui de lup din faţa sa: fiecare trage mai tare şi mai tare de o cârpă ce până la urmă ajunge flenduri... Dar nu contează, e plin coşul de rufe murdare, iar bucuria jocului nu poate fi stricată decât de foame...

---
Mulţumesc, tikky, pentru melodie... Încearcă să şi dansezi pe ea, visând...
Cu cea mai mare plăcere, DQ...

Trimis de: Data'q pe 1 Feb 2007, 07:48 PM

Stă tolanită între două suluri de plăcintă şi încă-şi mai spală încet şi cu precizie o lăbuţă din spate... Cu ochii închişi, bineînţeles... Iar acum că-i gata, o lasă mai pe marginea tavei, să se usuce, să i se înfoaie toate peticele.
Se întinde... Gheruţele i se trezesc somnoroase, dar şi înfometate, aşa că le va încerca puţin pe coaja desertului; nu mult, doar cât să iasă puţin brânza afară, la lumina jarului de lângă pereţii cuptorului... Ochii-i deja se înfruptă cu frăgezimea umpluturii ce, mai ruşinoasă, se face mai maronie cu fiecare gând pofticios...

Portiţa cuptorului se deschide, iar ea se ascunde cât mai bine la un colţ de tavă: încă nu trebuie văzută, admirată, dorită... Răsturnată, aşezată cu grijă pe un fund mare de lemn, dar acoperită repede cu un ştergar colorat, încă mai are speranţa unui somn de amiază, în ploaia unor raze ce trec prin ochiurile ţesăturii.

Gata cu felul întâi, gata cu felul doi! Trebuie să intre în acţiune!!! Lumina o ameţeşte puţin, la început, dar se ghidează după vocile copiilor... Acum vede mai bine: alte mâţe negricioase şi scărmănate stau agăţate de hainele lor, de respiraţia lor, de degetele alea care se întind acum spre ea... Nu contează, ea e cea dorită acum! Ochii săi fixau acum poftele lor, iar ea nu trebuia decât să-şi fluture puţin coada ca toate vârfurile de nas din această odaie să se îndrepte spre ea... Da, era atât de simplu!

Ea e aroma, mirosul, ce promite gustul desăvârşit al unei plăcinte făcute de o mamă a unei familii, într-o sară ca oricare alta...

---
19. Cel mai mult îmi place la un autor nu ceea ce spune, ci ceea ce şopteşte.

---
42. "Suntem imprevizibili, atât cât suntem, fiindcă datele existenţei noastre nu apar toate deodată."
43. "Nu e nimeni pe lume de care să nu-ţi poată fi milă."
44. "...fata mamei, nu lua niciodată oamenii peste picior..." (toate trei de I. Vulpescu)

---
Eu când scriu vreun citat de Ileana Vulpescu să ştiţi că le iau din Arta Conversaţiei. De nu e aşa, voi scrie eu că-i din altă carte...
E a doua carte care-mi place cel mai mult.

Trimis de: Data'q pe 3 Feb 2007, 11:28 PM

20. Cică ar fi fost odată un rege şi un slujitor de-al său foarte buni priteni, iar cel de-al doilea avea obiceiul să zică la orice se întâmpla "Foarte bine!..." .
Într-o zi, regele a mers la vânătoare şi l-a luat şi pe prietenul său, care trebuia să-i încarce puşca... Încărca, regele împuşca, iar încărca... Dar la unul din focuri cocoşul puştii explodă, iar degetul mare al regelui fu distrus, iar la toată mânia sa, slujitorul nu răspunse decât cu acelaşi "Foarte bine!". Ca răspuns la aceste cuvinte fu întemniţat numaidecât...

Trecu un an şi regele merse la altă vânătoare, dar la aceasta a fost prins de canibali... L-au pus în oală, i-au pus mirodenii, ce mai ştiau ei acolo, dar unul din ei se uită mai bine la trupul regelui: îi lipsea un deget. Erau ei canibali, înfometaţi, dar nu mâncau niciodată un trup ce nu era întreg... Aşa că regele scăpă şi când ajunse acasă se duse imediat la prietenul său şi-i dădu libertatea înapoi...
La scuzele regelui răspunsul a fost acelaşi: "Foarte bine!"...
-Cum pot să zici cuvintele astea? Te-am chinuit degeaba, un an te-am ţinut în temniţa asta...
-Foarte bine fiindcă de eram cu tine acum aş fi fost mâncat de canibali... (DV, în una din predicele sale)

---
45. "O faptă rea se îndreaptă printr-o faptă bună, o vorbă rea nu se-ndreaptă prin nimic."
46. "Unui om îi accepţi firea, nu i-o ierţi."
47. "Doar cel fericit poate da şi altora fericire." (toate trei de I. Vulpescu)

Trimis de: Data'q pe 11 Feb 2007, 05:35 PM

Dreaptă stă, înfiptă-n pâinea celor mai flămânzi...
În jurul ei cresc munţi, se adună ape, păşuni întregi cu mirodenii aşteaptă paşii nesătuli ai unor drumeţi parcă abia născuţi... Liniştea nu-şi găseşte locul printre notele unei cântări îndepărtate, din lumea celor care încă mai visează la nişte semne ascunse-n cartea vieţii lor...

Dar gata: îndemnul unei şoapte calde a unei scântei, apoi glasul grav al unui fum înecăcios o invită să danseze tuturor... Uimirea lor e ca un val ce-i cuprinde, se îndepărtează şi tot creşte pâna la marginea pământului... Lumina ei hrăneşte strălucirea fiecăruia, iar cojile lor, invelişurile lor reci se înmoaie, respiră încă odată. Unduirea corpului, mâinile cenuşii deasupra capului, părul arzând la auzul acelui cânt şi gustul de miere răspândit cu atâta bucurie înveseleşte şi cel mai amar sâmbure al vreunui fruct nedorit...
Mai mult, mai rapid, mai pătimaş, mai fierbinte, până la ultima suflare, pân' la ultima picătură ce s-a scurs din ea! Acum întunericul lasă tuturor răgazul să-şi revină în simţiri, să se risipească parfumul admiraţiei, dar încă au rămas cu privirile aţintite la acel fir ce se ridică şi se pierde prin înălţimi...

O lumânare pe o masă de pomenire...

---
21. Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalţă din sufletele veştede.

---
48. Tocmai posibilitatea să-ţi împlineşti un vis face viaţa mai interesantă. (P. Coelho)

Trimis de: Data'q pe 13 Feb 2007, 11:26 PM

Sub pelerina unui cântec sau tip-til, pe vârfuri, în pijamale, încălţată-n bocanci sau liberă-n sandale, tot reuşeşte să se caţere-n pavilion, să adoarmă acolo şi să uite să mai plece acasă... Din partea mea, de-ar sta şi de n-ar mai pleca, dar cică o doare gura, că limbuţa-i pofticioasă şi trebuie răsfăţată cu bunătăţurii numai de buze ştiute.

Cuvintele îşi întind lacome degetele pe obraz, până ajung din nou la urechea ce se lasă amorţită sub vraja lor... Cealaltă ar vrea şi ea, dar încă se ascunde printre valurile parfumate a unei perne moi... Not yet... Curând, atenţia va fi trezită şi atunci nici un somn nu le va mai putea amăgi, doar un trăirea unui vis le va hipnotiza încet şi sigur, ca de obicei.

Călare pe un timbru calm şi hotărât, păzeşte acum turma unor vise flămânde...


O voce...

---
22. Şi vocile-mi spun că nu-s nebun...

Trimis de: Data'q pe 18 Feb 2007, 03:05 PM

"Preşidenţia înaltei administraţii a micuţului părculeţ din vârful celei de-a şaptea coline a hotărât în cursul unei lungi dezbateri să se scoată din funcţionare acele luminatoare ce, de-a lungul şi de-a latul timpului, au suferit strâmbături. Sarcina îi revine paznicului de noapte. Să fie executată imediat!"

Cuvinte scrise pe o hârtie scorţoasă, împăturită în buzunarul de la spate al pantalonilor paznicului de noapte, acolo unde îi era şi locul. El îşi îndrepta pântecele mare şi obosit spre singurul felinar pe care-l ştia el aşa... mai îndoit. Da, ăsta era: cel de lângă prima bancă de la poartă, acolo unde se aşezau de obicei primii obosiţi care căutau liniştea parcului...
Cum să stingă el lumina asta? Felinarul fusese îndoit în timpul unei furtuni, când un copac care a fost smuls din rădăcini şi-a găsit odihna chiar pe el. Cum? Simplu: întrerupe alimentarea de la baza stâlpului... Asta a şi făcut.

Genuuuunchiul suuus... Hai odată!!! Ştii că nu poţi să-l ridici aşa sus decât dacă-l apuci cu amândouă mâinile... Credeam că ştii deja asta... Bine... Acum şi celălalt picior pe bancă... Drepţi !!! Lasă oboseala pe altădată! Mâna pe stâlp, picioarele pe cotiera băncii... Acum scoate cutiuţa din buzunarul de la piept. Întinde mâna la becul felinarului... Nu ajungi! Pe vârfuri atunci, ce să-ţi fac? Acum ajungi. Buuun... Hai, dă drumul licuriciului... Mâine ai să aduci altul!...

Cu pasul său domol se întoarse înapoi în colivia sa, dădu drumul la micul televizor, apoi ceva mai tare la caloriferul electric şi adormi în scaunul a cărui lemn uscat se obişnui să-i cânte câteva balade în fiecare noapte...

---
23. Când să-l serveşti îi fată vaca, iar când să te servească îi moare viţălul...(Un tată)
24. Apa, vântul şi gura lumii nu le poţi opri vreodată.

---
49. Ei cred că lumea este un lucru ameninţător şi de aceea lume chiar devine ameninţătoare.
50. Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec. (amândouă de P.Coelho)

Trimis de: Data'q pe 24 Feb 2007, 09:03 PM

Paznic al graniţei dintre două câmpii îngălbenite de ploaie şi secetă, stă singur şi aşteaptă ca cineva să lumineze umbra prăpastiei dintre cele două tărâmuri... Da, şi crengile lui fac umbră, dar fără ele cum ar putea vântul să-şi plimbe degetele în paşi de doină? Din frunză-n frunză, din filă-n filă, până le va cunoaşte pe fiecare, încât să le şi înţeleagă şoaptele...

Câte rugăciuni de ploaie nu au fost rostite, în fiecare zbor peste al său cuget, poate-poate se va desprinde din plapuma norilor măcar o pană, iar cu simplitatea ei să fulgere scoarţa sa uscată... Arzând, să cadă şi să facă punte... Să le cânte-n tosnituri, să le lumineze, să le încălzească cu a sa văpaie, ca aceste câmpii să înflorească din nou şi să coloreze din nou frumoşii ochi ai vântului...

Un semn de carte, de jurnal...

---

Ce mişcă pe om? Foamea şi iubirea... (O profesoară antipatică)

Trimis de: Fantasee pe 25 Feb 2007, 09:55 PM

"Povestea-i veche, s-a născut prin veacul al şaptesprezecelea, aşa se zice. În scrierile apocrife ale Cabalei e pomenit un rabin care ar fi făcut un om, un om artificial - aşa-numitul golem - ca să-l ajute prin casă şi să tragă clopotele sinagogii.
N-a ieşit, pare-se, un om ca toţi oamenii. O făptură greoaie, vie numai pe jumătate, şi asta doar în timpul zilei, datorită unui petec de hârtie magic strecurat între dinţi, având puterea să atragă forţele siderale ale universului.
S-a întâmplat că, într-un rând, înainte de rugăciunea de seară, rabinul a uitat să-i scoată pecetea din gură. Lovit ca de streche, golemul a luat-o razna prin noapte, izbind şi răsturnând totul în cale.
Rabinul l-a ajuns din urmă, a rupt înscrisul în bucăţi şi făptura s-a prăbuşit la pământ ca un lemn. O figurină din lut, atât a mai rămas din el, o poţi vedea şi azi în Sinagoga Altnai." (Gustav Meyrink - "Golem")

Este un roman frumos, Data'q. Uneori, ceea ce scrii tu aici îmi aminteşte de istoriile acestei cărţi. Sper să reuşeşti să o citeşti vreodată, dacă o găseşti.

Trimis de: Data'q pe 26 Feb 2007, 07:08 PM

Ritmul paşilor ei întorc capul trandafirului... Da, şi de data asta pielea ei miroase ca vechile grădini împărăteşti, ce mângâiau liniştea fiecărei dimineţi.
Vine spre el, deci ar fi timpul să se trezească... Dar nu apucă şi puritatea apei cu care este hrănit (în fiecare zi) îi îndreaptă şi acum fiecare frunză, spin, por, iar gălbeneala petalelor începe să se albească din ce în ce mai mult... S-a oprit, dar ecoul acelui izvor încă răsună şi înverzeşte fiecare celulă însetată. Petalele se deschid, una, două, trei, apoi toate deodată, poate... Da, au reuşit să-i atragă atenţia încă o dată sau poate ea simţea lipsa a ceva dulce într-o dimineaţă amară... Nu contează decât şansa de a-i atinge nasul, ce se aproprie acum mai mult, mai mult...
De-ar putea, acum s-ar închide deodată, ca o floare carnivoră, să nu-i mai dea drumul... Trei petale nu s-au trezit încă din beţia atingerii buzelor ei... Albul lor nu mai are nici o pată...
Pleacă acum, iar razele Soarelui va avea grijă de amândoi, până seara, când somnul cel fără de griji le va promite o nouă dimineaţă...

Cuvinte calde, dimineaţa...

---

51. "Zânei şi îngerului trebuie să le spui adevărul, altfel nu mai trec pe la tine niciodată." (I. Vulpescu)

52. "Unde va fi comoara ta, acolo îţi va fi şi inima."
53. "Când ne aflăm în faţa marilor comori, nu le vedem niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că oamenii nu mai cred în comori." (amândouă de P. Coelho)

---
26. Medicul bun îţi dă medicamentul care te vindecă, nu pe cel mai dulce. (CD)

---
Sărut-mâna pentru fragment... Promit să caut cartea asta şi s-o citesc...

Trimis de: Data'q pe 1 Mar 2007, 12:40 AM

Înainte de primul pas, se descalþã, ca sã-i simtã cu tãlpile-i zbârcite cãldura, pulsul... ªi dupã atâtea secole încã mai poate gãsi trupuri calde, liniºtite... Amazing!...
κi puse pãlãria mai pe-o ureche ºi la drum: mai avea ºi alte pleoape de împodobit, de împletit sau de încuiat. De data asta nu a mai înconjurat pe la ureche, nu... A vrut sã urce acel gât, rid cu rid, dar încã atât de fin, sã ajungã pânã-n vârful bãrbiei. Aici privi înapoi, sã admire acel trup tãnãr, cu doar ºaptezeci de primãveri, ºi sã-i facã o plecãciune, cu respect, cã a putut sã-i bucure tãlpile în astã noapte.
Mai merse oleacã, pân' la buze, unde nu se putu abþine sã nu sarã puþin pe ele... Da, nu ºi-au pierdut elasticitatea! Încã bune de folosit... La nas îºi ciuli bine urechile: nici o încordare, nici o grabã, grijile pãreau rezolvate... Învãþase de mult sã asculte ritmul respiraþiei ºi pe cel al pulsului, ca sã-ºi dea seama ce fel de somn aveau nevoie.
Dupã ce se cãþãrã cu chiu cu vai pe vârful nasului îºi dãdu drumul urlând cât îl þinu gura... Cin' sã-l audã? Bucuria lui n-a deranjat pe nimeni, niciodatã.
Genele îl aºteptau de mult, nerãbdãtoare sã fie îngrijite, dupã o zi ploioasã... Le curãþã, le lustrui, le puse în ordine, fiecare cu perechea ei de la cealaltã pleoapã, ºi apoi îºi scoase fluierul din traistã, sã le cânte despre visul acestei nopþi.

Gata ºi aici, deci se putea duce la el... Da, cred c-o va lua pe mâna lui, nu cea de sub gâtul ei, fiindcã ar trebui sã deranjeze firele de pãr, sã le ordoneze apoi... Prea puþin timp, poate altãdatã, dat acum o va lua pe cea care încã þine mijlocul ei...
Curiozitatea îi grãbeºte pasul: oare ºi buzele lui sunt la fel de moi?

Moº Ene...

Trimis de: Data'q pe 11 Mar 2007, 12:34 AM

Degete reci, ce trebuiesc încãlzite, îmi înconjoarã urechea, împietrindu-mi capul ºi ascuþindu-mi atenþia... Zâmbetul ademenitor se apropie de celãlalt capãt al tunelului fãcut de palmele sale, iar acum toatã lumea muþeºte, stã în loc s-o audã, s-o soarbã cu toate simþurile. Ochii mi se-nchid, urechile mi se deschid mai tare, iar acea clipã de liniºte totalã, înainte de a vorbi ea, se apropie...
Acum.
A trecut, iar acum ea-mi cântã încet, numai mie, în ºoapte dragi, una din doinele vântului... Azi îmi va cânta doar, iar adierea ritmului îmi aeriseºte labirintul dintre urechi, dintre ochi ºi ceafã, dintre ieri ºi mâine. Nu va tãcea pânã nu-i voi spune eu sã tacã ºi cum aº putea eu opri ploaia ce-mi hrãneºte sufletul?
A sa voce mã dezbracã ºi mã îmbracã de fiecare datã, rãmânând gol sau prins în patru ace într-un insectar urban, a cãrui colecþie de griji creºte pe zi ce trece. Cum poate o voce sã facã diferenþa!... Între ieri ºi mâine, între amintire ºi vis, între miere ºi fiere...
Palmele i-au rãmas acum în urmã, dar zâmbetu-i avanseazã încã, încet, mai adânc, bucurându-mi fiecare grãunte de nisip alb ce se scurge în propria-mi clepsidrã ce pluteºte într-o baltã din aceaºi ploaie de varã.


Muzicã-n cãºti...
Enya - How can I keep from singing?

---
27. ...plinã de parfumuri... (un tatã, despre o plãcintã aromatã)
28. Mã mãnânºi ca un jerme...
28. Niº' matali nu þi sãti?
28. Tãt' o sã fii ghini! Ai sî vezi...( trei glume a unui bun prieten, coleg de facultate)

Trimis de: Data'q pe 20 Mar 2007, 09:39 PM

Somnul n-are nici o grabã în ale cãscatului, aºa cã-ºi aratã pentru a treisprezecea oarã colþii la Lunã... Dar nici ea nu-l vede, fiindcã-ºi înfoaie perna cât mai bine: acuºica se face dimineaþã ºi va adormi în cânt de vrãbiuþe, ciocãnitori ºi alte zburãtoare... Cãscatul mai ia o linguriþã din tortul viselor amãrui ºi apoi se uitã-ntr-un ochi la stãpânul adormit. Vine partea cea mai frumoasã a zilei: zgâlþâirea; altfel nici cã se puteau sfãrâma lacãtele lui Moº Ene.
Atent, cu toate urechile ciulite ºi cu degetele înfipte-n coastele lui, e gata sã-l gâdile, îndatã ce va auzi cum razele Soarelui se vor izbi de scoarþa copacilor... Mai întâi barba norilor e mângâiatã de cãldura acelor degete ce par atât de subþiri, lungi, dese ºi atât de aºteptate, ca apoi vârfurile copacilor sã fie dezgheþaþi din ºoapta stelelor... Scoarþa plesneºte de plãcere, iar seva începe sã-ºi calce pe urmele zilei trecute.
Acum: el tresare, smuls dintr-un vis ce poate va rãmâne vis, iar somnul se îndepãrteazã rapid, galopând printre raze de Soare, spre perna Lunii.

Rãsãrit...

---
54. Singurele lacrimi a cãror amãrãciune e deplinã sunt acelea care nu cad pe pieptul nimãnui ºi pe care nu le ºterge nimeni. (Félicité Robert de Lamennais)

---
29. Teorie foarte frumoasã din anii 2000... (Un profesor la curs)
30. Dosar ºortcãtuit. (Un elev de câþiva aniºori)

---
1. Iar m-am fript cu pasta de dinþi!

Trimis de: Data'q pe 21 Mar 2007, 01:52 PM

Ce poþi face în vârtejul leneº al unei mâini de nisip miºcãtor?
De parcã timpul a tras apa, sã cureþe doar rãul, dar arºiþa unui Soare însetat a întãrit toate picãturile, ce par acum un morman de pietre în care te scufunzi. În schimb, poþi cãuta, cãci vei gãsi cu siguranþã, poþi cãuta nestematele ce strãlucesc în jurul tãu, a cãror reflexie te orbesc cu aroma lor coloratã...
Sã le aduni... Dar te miºti, ºi te adânceºti ºi mai tare...
Sã le priveºti doar... Dar fiecare, pe rând, ascultã de acelaºi Soare ºi te orbesc, te frig, întãrind cicatrici ce-þi înfrumuseþeazã scoarþa...
Ce poþi face?

Tre' sã fie una, o piatrã care te va arde prea tare... Mã întind s-o ajung, îmi topesc degetele atingând-o, dar ce conteazã? Ea doar a mea acum, în întunericul ce m-a-nghiþit. Mã fac ghem, cu ea la piept, ºoptindu-i gânduri, vise, tot coborând...
ªi cad! Cad pe vârful unui munte din cel mai fin ºi mai alb nisip atins vreodatã... Plouã, iar Soarele abia rãsare aici, dând tonul unui cânt ce danseazã într-una din vãile din jur.

Clepsidrã...

Trimis de: exergy33 pe 23 Mar 2007, 12:50 PM

::::::::::::::::: LA MULTI ANI ! :::::::::::::::::

Trimis de: dascalita pe 23 Mar 2007, 01:02 PM

La multi ani, Data'q!
La intelepciune sa adaugi intelepciune si sa te bucuri de fiecare zi a vietii tale!
Sa ai sanatate ca-i mai buna decat toate (asta cred c-a spus-o "o bunica" ) iar restul sa ti le faci singur dupa inima si putere ta!

Asta poate tine loc de flori???

Trimis de: Data'q pe 29 Mar 2007, 03:52 PM

Fire de praf se rostogoleau pe obrazul pestriþat al statuii de bronz ce încã pãzea colþul apusean al turnului. O petalã fragedã, altele trei, ca apoi un stol de frunze ce încã nu ºi-au gãsit liniºtea de astã toamnã, sã ºteargã faþa balaurului, dupã voia vântului plictisit.
Toate i-au spãlat faþa cu rãceala unei ceþi ce stãpânea codrul din împrejurimi, dar una a rãmas lipitã ºi nu dãdea niciun semn c-ar vrea sã mai plece. Îi acoperea un ochi, fruntea, un corn, ce mai!... Mai mult de juma' de faþã!... Poate-ºi oprise zborul sã vadã cum aþipeºte mãritul Soare sau poate dãduse de cãldura metalului ce se adunase peste zi.
Ce mai conta? Razele Soarelui strãpungeau trupul firav al acelei frunze, înroºind ochiul acoperit. Adormind în liniºtea apusului, nu-ºi dãdea seama cã începea sã se usuce, dând semne sã se desprindã... Se întãrea tot mai mult, mai mult, un colþ era deja tras de degetele jucãuºe ale vântului, apoi al doilea... Se putea vedea acum, pe jumãtatea dezvelitã a frunþii pocitaniei, conturul ºi urmele roºiatice a nervurilor acelei frunze. Ca o palmã bine meritatã sau o mângâiere ce nu s-a vrut uitatã...
Odatã cu plecãciunea ultimei gene a Soarelui, îndrãzneala vântului a desprins ºi ultimul colþ veºted, lãsând faþa balaurului pãtatã, cu un ochi ce se obiºnuise prea mult cu acea luminã cernutã de toatã urâþenia din jur...
κi întinse aripile ºi mai mult pe zidurile stâncoase ale turnului, învelindu-l pentru noapte, ºi adormi ºi el, legãnat de semilunã...

Poveste înainte de culcare...

---
55. "Dacã priveºti mult timp în adâncul prãpastiei, prãpastia va privi în adâncul tãu." (Friedrich Nietzsche)
56. "Preþuiesc ceea ce trebuie sã preþuieºti la un om: ce are mai bun." (I. Vulpescu)

---
31. Eee, mamî... O s-ajungeþi ºi voi ca mine...(O bunicã...)
32. S-aveþi copii frumoºi, sãnãtoºi, dar cuminþi ca voi...(O mamã...)

---
Mulþumesc mult exergy, dãscãliþa... Tare mult...
Frumos ai mai zis, dupã inima ºi puterea ta...

Trimis de: Data'q pe 2 Apr 2007, 09:45 PM

Glasul copitelor îºi mormãie setea lovind rar ºi apãsat apa liniºtitã a mãrii... Se opreºte, scormoneºte puþin, miroase apoi puþinele unde ce rãsar cu singura lor dorinþã de a cuceri pânã la moarte... Un tun îndepãrtat îl sperie ºi o ia la goanã în direcþia opusã micului rãzboi dintre un steag colorat ºi unul negru. Abia îndrãznind sã spargã oglinda apei, galopul sãu taie marea în douã, o porþie Soarelui însângerat, cealaltã Lunii somnoroase, abia trezitã... Sare peste pescari, peste bãrcile lor minuscule, se încurcã ºi se împrãºtie lovind velele îngãlbenite, îmbãtrânite de mângâierea vântului, iar acum... Acum o herghelie încearcã cu toate puterile sã cucereascã un þãrm supus, timid, dar mai bine zis rãbdãtor, ºtiind cã oboseala va mistui avântul acestui mânz primãvãratic... Dovadã-i stau atâtea ºi atâtea fire de nisip, mãrgele lãsate-n dar la fiecare încercare... Eºuatã.

Brizã...

---
2. Fricã sã despachetezi urmãtorul vis? Trebuie doar sã deschizi ochii...

Trimis de: Data'q pe 12 Apr 2007, 03:15 PM

Paºi târºâiþi urmau supuºi agitaþia veselã a unor gheare ce zgâriau de zor podeaua stâncoasã a Peºterii Sufletului. Gâtlejuri groase, cu blanã surã sau prea neagrã, înfierbântau un dans nebun al lanþurilor grele, înnodate la glezna unui toiag ce-ºi ticãia bãtrâneþile pe aceaºi podea. Degete slabe încã mângâiau pe lemnul neted semnele încrustate ce ºopteau aceaºi poveste la nesfârºit, pe când celelalte mãsurau în paºi de gorilã respiraþia ghebosului...
Un mic iaz, luminat de câteva raze de Lunã ce abia-ºi gãsirã drumul printr-o crãpãturã, aºtepta liniºtit boturile de lup, însetate nevoie-mare... În câteva momente, lipãiturile lor agitau visele nuferilor ce-ºi gãseau odihna pe dulceaþa acelei ape. Pânã se sãturarã cele trei lighioane, bãtrânul adormi în genunchi, sprijinit de toiagul sãu centenar; apoi îl înconjurarã tiptil ºi puse ºi ele botul pe labe ascultând pufãitul liniºtit al unui somn fãrã vise.
Nici nu se cuminþirã destul paºii timpului, cãci ºase urechi ciulite prinserã imediat glasul unui galop îndepãrtat, ce se apropia mai mult, mai mult, parcã din adâncul pãmântului... Un mârâit uºor lãrgirã ochii cocoºatului, apoi lãtratul ºi urletul dihaniilor au îndemnat ambele mâini sã agaþe toiagul ca sã se poatã ridica în picioare. Miroseau în toate pãrþile, urechile lor tremurau la auzul acelor bãtãi, iar ochii li se înroºirã de atâta încordare încercând sã strãpungã cotloanele peºterii... Lungirã zalele lanþurilor, dar ce mai conta?
Dulceaþa acelei miresme îºi gãsi acum odihna deasupra apei. Puþinii peºti începurã s-alerge în jurul unui singur nufãr ce pãrea prea îngreunat de ale sale petale albe, unduind cu cozile lor pestriþate faþa palidã a acelei ape. Culorile lor curând formarã una singurã, ispitind Timpul sã ºadã locului...
...sã admire cât i-ar fi voia de lungã aceast dans al unui pictor subacvatic. Orice altceva îngheþase sub privirea unei Luni ce putea acum sã-ºi hrãneascã o curiozitate mult prea plictisitã.
Începu sã se învârtã acel nufãr, încet, apoi mai tare, mai rapid, ridicîndu-se uºor de pe aºternutul apei, desfãcându-ºi petalele una câte una, lãsându-le sã cadã ºi mai încet pânã vor întâlni atingerea umedã a acelei oaze... Rãmânând doar patru, zborul unui fluture mare ºi alb prinse viaþã în acea liniºte nemiºcatã, luminând (sub mângâierea razelor de Lunã) fruntea lui zbârcitã ºi colþii lupilor... Bãtãi rapizi din aripi, în acelaºi ritm cu care vibra adâncul, îndulceau acum toatã peºtera cu a lor mireasmã, odihnind acea liniºte de nepãtruns.
Timpul îºi întinse palma, lãsându-l sã se aºeze, dar cu prima atingere a zburãtorului vraja se rupse: aripile se desfãcuserã, lãsând sã cadã patru petale la fel de curate, iar Luna îºi chema razele la somnul de peste zi... Totul se trezi, dar nu mai aveau de ce sã latre, de ce sã urle. Nedumeriþi, aºteptau un rãspuns de la stãpân, dar ochii lui rãmãseserã þintuiþi pe orizontul acelei ape, învelit în petale albe... Zâmbi, cãci acelaºi lucru simþi ºi el în acel somn fãrã vise.

Emoþii...

---
33. Never say never...

---
57. Cã vinovat e tot fãcutul,
Si sfânt, doar nunta, începutul. (Ion Barbu - Oul dogmatic)

Trimis de: Data'q pe 15 Apr 2007, 04:11 AM

3. Aplecaþi-vã ca sã-mi pãºiþi pragul, numai dupã ce aþi putut gusta din piñata visurilor mele...
---

Braveheart - http://s52.photobucket.com/albums/g26/dataq23/audio_video/?action=view¤t=Braveheart-MornaysDream.flv

Trimis de: Data'q pe 20 Apr 2007, 04:22 PM

Sub ridurile groase ºi încruntate ale unui bãtrân ce-ºi odihnea oasele pe verandã, douã oºtiri stãteau faþã-n faþã...
Un apus însângerat pregãtea deja culorile dimineþii ºi îndemna vântul sã mai rãcoreascã puþin inimile înfierbântate ale toboºarilor, dar el se juca fãrã nici o grijã cu negreaþa din coama armãsarului pe care generalul îºi îmbãrbãta soldaþii. Puºtile erau încãrcate, mirosul prafului de puºcã promiþând sângele colorat al vrãjmaºului. Degetele lor se întãreau pe cozile securilor, paloºelor sau pe o sticlã de rom, vechi de la naºterea acestor meleaguri. Tunurile îºi înghiþeau ghiulelele, holbându-se la un orizont prea întunecat.
Pe malul celãlalt al câmpului de bãtãlie, orgi fioroºi se aliniau în primele rânduri, certându-se, lovindu-se pentru un loc mai în faþã, mai în centru, mai aproape de carnea fragedã a inamicilor. Din când în cînd, câte un mamut îºi striga foamea, deranjând vulturii ce i se odihneau pe spate... Din stânga ºi din dreapta apãrurã acum cavaleri în metal negru, pucios, fiecare c-o mânã pe hãþurile grele ºi cu cealaltã þinând în frâu cerberi ce nu ºi-ar fi gãsit liniºtea decât în niºte gâtlejuri calde. Mai în spate, arcaºii orbi îºi încordau sãgeþile fãcute din oasele altor bãtãlii ºi unse cu fiere, stând apoi nemiºcaþi pânã la croncãnitul unei ciori albe.
Copitele, cãlcâiele tuturor simþirã tresãrirea pãmântului, când acesta a fost apucat de ghearele dragonului ce a aterizat între cele douã armate. În spatele sãu, o pelerinã ardea încet, cu un foc albastru, întunecat, de gheaþã... Doi ochi priveau de sus feþele curajoase ale bãrbaþilor ce-þi vor gãsi numaidecât ultimul somn. Mâna sa dreaptã se înãlþã, iar þipãtul ciorii ce-ºi luã zborul liniºtii vãzduhul, îngheþã inimile ostaºilor, întinse aripile dragonului ºi apoi dezlãnþui strigãtul monºtrilor...
Bãtrânul deschise ochii zâmbind la nepoþii ce i se jucau în curte... Povestea din urmãtoarele seri era pregãtitã...

Graniþã între douã lumi...
---

58. I have been through some terrible things in my life, some of which atually happened.
59. Life is at best a dream and at worst a nightmare from which you cannot escape. (amândouã de Mark Twain)

Trimis de: Data'q pe 24 Apr 2007, 01:38 PM

Liniºte ...
Din când în când, mai ridicã capul, dar greutatea razelor de soare o adorm la loc, sau îºi mai leagãnã coada, ferind-o de umbra unui nor cu chef de glume în ceasul amiezii... Prea micã ºi poate prea verde, mica ºopârlã îºi lua doza zilnicã a somnului de frumuseþe pe capul unei statui, ce ºedea înghenunchiatã la picioarele unei sãlcii plângãcioase.

... câþiva paºi mai încolo ºi þi-ai fi înmuiat cãlcâiele în dulceaþa unui pâruaº ce se gudura printre guºile grave ale unor broaºte plictisite ...

Sub genunchii tociþi, alianþa câtorva clanuri de furnici fac planuri de cucerire pentru tãrâmul dintre cele douã coate ascuþite, unde-ºi duce veacul acum câþiva pui de pãianjen orfani de astã searã.
Foamea poate, sau niºte ciocuri gãlãgioase (cine ºtie?), alungã ºopârla, lãsând o amprentã umedã a trupului ei pe ceafa albã a acelei sculpturi centenare. Urma îi dispare tip-til, eliberând locul pentru umbra groasã a unor nori de ploaie, veniþi din nord, zgribuliþi nevoie mare ºi încãrcaþi cu tone de zãpadã. Veniserã sã plângã plecarea iernii de pe acele meleaguri, iar bunul Soare le dãdu voie sã-ºi facã metehnele pânã la apus.

... umflat de ploaia deasã, mãruntã, încerca acum sã-ºi ducã valurile timide printre ochii broaºtelor, curios de ce minunãþie o sã gãseascã acolo. Poate taina cântului de-nserat, orãcãit ce þine fãrã somn juma’ de codru ...

Raze portocalii ale unui apus înflãcãrat strãpung bolta cenuºie ºi reuºesc s-ajungã la urechile salciei, a cãror ramuri erau deja îngreunate sub povara unor noi lacrimi ce vor îngheþa numaidecât la atingerea rece a întunericului de peste noapte. Cerul era bine învelit astã searã cu o pãturã prea groasã ca sã mai spere ele sã vãdã curba linã a semilunei.
Salcia tremurã la ºoaptele primite ºi le scuturã pe toate, umezind coastele statuii, ºiruaie curgând acum, pe sub ea sau pe ºira spinãrii, la vale, pânã pe ceafã, pe sub bãrbie, adunându-se în palmele fãcute cãuº, într-un lac al amãrãciunii ...

... se lasã acum legãnat de pietre, de ale sale maluri. Cascã odatã, încã odatã ºi adoarme într-o altã liniºte, menitã sã ducã-n spate vise ºi coºmaruri ...

Vârfurile crengilor trezesc uºor statuia, cu a lor mângâiere tandrã ºi plinã de o grijã frãþeascã...
Mai jos, asaltul furnicilor se sfârºise victorios. Totul se derula conform planului ales de Marele Consiliu; construcþia unui nou oraº deja începuse. Rãsãritul încerca sã-þi desprindã pleoapele, iar vântul împingea cu greu, înapoi în vârful munþilor, norii ce prinseserã gustul acestor coline. Cãldura acelei zile îºi fãcea simþitã prezenþa, pocnind cu ale sale degete scoarþa salciei, încercând sã-i usuce ridurile adânci. Printre firele de iarbã, aceaºi ºopârlã se-ndrepta spre locul ei preferat, încercând sã nu calce vreo furnicã grãbitã.

Zburând pe coate ºi genunchi ...
---

4. Îmblânzirea unui somn cere mai multe nopþi, ploi ºi dor.

Trimis de: exergy33 pe 24 Apr 2007, 05:03 PM

Trimis de: Data'q pe 24 Apr 2007, 08:27 PM

Ce am scris cu indigo, nu cu purpuriu (purple), e din capul meu ºi sunt cele mai criptate chestii din jurnalul ãsta...

Ingredientele "ploi" ºi "dor" trebuiesc luate separat, una fiind factor fizic (natura), cel mai plãcut pentru mine, celãlalt emoþional (suflet)... La fel ºi noaptea, aparþine unei alte "mulþimi" (timp). Dar intersecþia lor face ca o amintire, experienþã sã rãmânã încrustatã într-un toiag...

Trimis de: Data'q pe 6 May 2007, 08:04 PM

Fire de iarbã îi mângâiau nasul bãlþat ce se îmbãia în parfumul unor flori mici ºi albe, din apropiere. Degetele-i rãsfirate îºi fac loc printre franjurile covorului verde ºi rãmân înfipte ca niºte gheare de motan rãsfãþat în pãtura ta preferatã... Liniºte... Somn...
Ochii mari ai sultanului alungã somnul, îl goneºte cât colo, la gãrzile sale. Se visase cerºetor, dormind sub cerul liber... Una dintre cadânele ce dormeau pe pernele din prejurul patului îi auzi respiraþia ºi se apropie de el, sã-i cânte domol, la ureche, un cântec de bãtãlie, pânã ce ador...
„Dormi, dormi, dormi!!! Nu mai visa cadâne ºi dormi!” Glasul greierilor încetase, rãmânând câteva broaºte sã-ºi mai cânte serenadele amoroase pe malul iazului... Gândul la cãldura zilei de mâine, la toropeala ce-i va þine pe toþi între cei patru pereþi a unei vieþi colþuroase îl îndemnã sã mulþumeascã pãmântului pentru rãceala cu care îl întâmpina...
Transpiraþia rece îi umezi cãmaºa de noapte dintr-un satin de culoarea deºertului. Ceru apã, ceru altã cãmaºã, cãzând în cele din urmã în leagãnul unui somn rãcorit de trei evantaie pufoase.
Vântul se juca printre gãurile hainelor, ascunzându-se de cine ºtie ce stea ce-i dãdea atenþie în astã noapte de mai. Oasele i se strânseserã, poate s-or mai încãlzi, dar nu... Se ghemui ºi...
ªi îºi strânse genunchii la piept... Trimise femeile în camerele lor, trase perdele din jurul patului ºi acum îºi aþintise privirea pe luciul pernei scãldate în razele Lunii.
Se întoarse cu spatele la ea... Cãci ar fi stat apoi toatã noaptea s-o priveascã ºi zãu c-avea nevoie de odihnã... Cele mai bune colþuri de stradã trebuia sã le ocupi de cum le luminau rãsãritul, chiar mai devreme. Nu mai era mult oricum pânã...
Pânã corzile unei harpe vor întâmpina cãscatul razelor de Soare. Zâmbi, cu gândul la plãcerile acestei zile ce abia se naºte… Dar nu mult, cãci un firicel de sânge alunecã din colþul drept la zâmbetului. Ultima sa imagine fu vârful sãgeþii ce-i ieºea din piept, prin cãmaºã, vârf cald ºi roºiatic…
Ca razele fiecãrei dimineþi ce-au fost ºi vor urma. Nimic nou, poate doar mai frumos, doar fiindcã e acum, nu ieri, nu mâine… Se ridicã din iarbã ºi-ºi mânã paºii spre porþile oraºului.

Cãrãri…
---

60. People have to be touched. Everybody gets touched be someone they love. (http://www.imdb.com/title/tt0264796/)
---

Una din piesele din acelaºi film: http://www.youtube.com/watch?v=5g_oeXBjqqg
Cine cunoaºte filmul, sper cã-ºi aduce aminte scena ºi strofa cântatã acolo.

Trimis de: Data'q pe 20 May 2007, 12:26 AM

Ceaþa îºi arata colþii prin þurþurii ce-i lãsa în urmã, agãþaþi de funiile velelor sau de orice colþ de lemn, uitat în bãtaia unui vânt la fel de rece. Doar spinãrile sclavilor erau înroºite, ca-n fiecare noapte, zi, ca-n fiecare cãlãtorie, de acelaºi bici nãprasnic.
Însetat, lung, sã poatã sã ajungã orice strop de obosealã, supus, mâinii ce-i potolea foamea, subþire, ca sã taie-n carne crudã, ºocant, ca dupã fâºâitul sãu, ce-i anunþa venirea, sã te izbeascã, din nou, pe tine...
Efectul se face simþit, cãci încã o vâslã trage acum ºi mai puternic, mai cu rãzâmã, prin valurile vâscoase ale unui cer înnourat. Se simte, iar namila zâmbeºte, îºi strânge puternic degetele pe mânerul alb, curat, al biciului ºi îºi trimite urmãtoarea comandã... Nu ºtie a vorbi decât prin ascuþimea glasului de nãpârcã, dar glas ca ãsta-i ºtiut din naºtere. Ridicã mâna încet, apoi rapid o îndreaptã spre nefericitul ce obosise deja în banca sa, trimiþându-i pedeapsa.
Îl aude venind, ºtie ce va urma, apucã deja vâsla cu o mânã; n-are nici un rost, curând spatele i se va îndrepta de durere. Nu! Întoarce rapid capul, privirea prinde vârful de bici, la fel ºi cealaltã mânã ce ar fi trebuit sã þinã vâsla... Duce firele biciului la gura ºi muºcã disperat din ele, altã cale de a se rãzbuna neºtiind.
Namila se trage înapoi, îl trage ºi pe el. Nu a fost greu cãci era slab ºi amãrat, ºi, ca o panã smulsã, îl aruncã peste bord.
El pluteºte lin, zâmbeºte, ºtiind cã mãcar un fir a putut rupe din acel bici... Pânã sã atingã pâmântul, deja adormise...

Neuroni...

Trimis de: Data'q pe 31 May 2007, 10:12 PM

Zgomotul sec, mereu acelaºi, izbea întunericul ca o inimã pereþii pieptului, alungând o liniºte prea greoaie. ªi mai mult zgomot lãuda o luminã din ce în ce mai aproape...
Oleacã, încã puþin, acum! Cãldura luminii îi orbeºte ºi le promite un drum cu cât mai puþine curbe. Locomotiva îºi stinge farul cel mare, rotund, pufãind somnoroasã, fãrã griji: pânã la urmãtorul tunel era cale lungã.
Printre ºapte mãri ºi ºapte þãri trecu micul tren pân’ la prima staþie mai importantã. De aici, cu altã locomotivã, vreo duzinã de noi destinaþii ºi ceva mai multe vagoane, cunoscu pentru prima datã rutina, navetiºtii, poveºtile lor... Când veni vremea urmãtorului mare, mare oraº schimbarea era mai mult decât aºteptatã: acum avea sã se plimbe doar din oraº în oraº... Pânã-i va fi dor sã poposeascã-ntr-o staþie de þarã, sã mai miroase teii sau sã audã foºnetul castanilor sau bârfa gâºtelor. Câte gãri, câte mofturi, munþi, dealuri, toate-n cea mai mare grabã ºi fãrã pic de tihnã... Dar sãmânþa ruginii încolþeºte oriunde, încetinind paºii ce ating creasta primului munte... Obosite, vagoanele plimb acum copiii dintr-un muzeu de istorie feroviarã, intrând ºi ieºind printr-un tunel artificial în fiecare zi, sperând sã fie ultimul...

Intri sfios, cu biletul în mânã, pentru prima ta cãlãtorie cu trenul. Toþi te privesc, compartimentul fiind aproape plin, ºi toþi îºi retrag picioarele ce pãreau împletite, sã nu cumva sã-i atingi, sã-i murdãreºti. Îþi fac loc, ca apoi sã te-nghesuiascã, sã te surzeascã...
Dã-i încolo...
Geamul. Oare de câte ori a fost strãpuns de privirile cãlãtorilor? Sau zgâriat cu stropi de ploaie, raze de lunã sau ale vreunei arºiþe usturãtoare... Îl atingi cu toatã palma ºi-þi dã din cãldura strânsã de peste zi, ºtiind cã va fi o noapte rãcoroasã...
Începe a se miºca... Unii merg cu spatele, alþii îºi laudã norocul cã pot merge cu faþa. Conteazã? E altfel întunericul unui tunel cu faþa sau cu spatele?
Citesc, dorm, vorbesc, alþii încã nu ºi-au gãsit locul ºi tot se foiesc... În colþ, un cuplu liniºtit se odihneºte, ea sub aripa lui, ea încã mângâindu-i mâna, palma... Ochelarii alunecã pe nasul unui pensionar, cititor înrãit de jurnale, cu rãbdarea-n piuneze, aºteptând, cãutând, aproape cerºind o pãrere... Nu se gãseºte nimeni, poate din staþia urmãroare. Bãrbatul divorþat (fosta verighetã îºi pãstrase adâncitura) desface o sticlã de apã (zgomotul presiunii fãcând sete tuturor), bea, închide ºi o pune lângã el, în vãzul tuturor; tot nu putu sã-ºi spele amarul ce-i rãmãsese pe limbã, pe suflet, dupã vizita la copilaºii sãi. Uºa se deschide, intrã o cucoanã slabã, cu privirea pierdutã, se aºeazã, cascã ºi toþi din jur inspirã tutunul ce ia rãmas printre dinþi, cred...
Aºezi capul pe tetierã, palma þi-e încã pe geam, ºi priveºti fulgere îndepãrtate, alunecând din niºte nori de vatã de zahãr cu aroma de mure... Ba nu, de cireºe negre... Stâlpii îþi numãrã bãtãile inimii, firele lor subþiri desenând valurile pe care navighezi de-o viaþã. Acelaºi zgomot sec îþi trage acum pleoapele în jos, ca pe niºte vele în care se împiedicã un vânt al unei mãri necunoscute.

Viaþã...
---

34. - Ce bei acolo? întreb eu.
- Piºu de furnicã... (fratele cel mai mare)
---

5. Grele þi-s minutele în care propria piele þi-e cel mai greu costum... Obosit te-ai aºeza, dar trebuie sã dansezi în continuare...

Trimis de: Data'q pe 8 Jun 2007, 09:02 AM

Înainte de a jumuli puiul de somn ca sã-ºi facã o pernã mai acãtãrii, Baba Dochia îºi tunde pletele cu foarfecele fulgerelor de primãvarã. Au ele timp sã creascã la loc pânã-n pragul iernii viitoare, când vor albi încã o datã fulgii puturoºi... Somnoroºi adicã...
Cer senin þi-e câmpie albastrã ºi ici-colo vezi câte-o pleatã a babei jucatã pe degetele unui vânt plictisit de tãcerea razelor de Soare. Uit-un urs, acuma-i melc, topârlã, ba acum îs niºte degete, ºase, ba nu, ºapte... Uite: acum o caracatiþã ce fuge dupã o þestoasã. Da, alea-s pletele lui Moº Ene...
Acum nu mai ºtii care-s ale cui... Caracatiþa a mâncat þestoasa ºi acum e ditamai... Încã nu ºtiu ce-i.

Nori...
---

35. Who am I kidding here?

Trimis de: Fantasee pe 8 Jun 2007, 06:37 PM

Încântãtor.

Trimis de: Data'q pe 10 Jun 2007, 11:43 AM

Stânga se bucurã de dreapta, cãldura îmbrãþiºeazã rãcoarea, scoarþa secetei se înmoaie sub o mângâierea curgãtoare...
Faþa spãlatã, ºtearsã de o mânã dreaptã, udatã, plouatã, cu stropi de ale verii lacrimi de bucurie...
Mânã-ntinsã, peste graniþa coliviei, sã se bucure de þopãitul picãturilor printre venele umflate de emoþie, de plãcere...
Degetele ridicã perdeaua, pãºind sfioase spre geamul deschis, apoi printre primii vestitori a unei ploi, venitã sã bucure teii de peste drum...
Mirosul florilor de tei s-a oprit: cineva ori ceva bate neîncetat frunzele lor, le stricã somnul, cãscatul, fãrã pic de ruºine faþã de liniºtea nopþii...
Dezlipesc ochii de monitor ºi desprind cleºtele cãºtilor sã citesc: „Plouã afarã...”

Sms...
---

Sãrut-mâna, bucãtãreaso... Mã bucur cã-þi place.
---

61. Am învãþat cã scrisul
Ca ºi vorbitul
Poate liniºti durerile sufleteºti. (http://www.poezie.ro/index.php/poetry/87531/index.html - Octavian Paler)

Trimis de: exergy33 pe 10 Jun 2007, 12:40 PM

Trimis de: Data'q pe 12 Jun 2007, 12:10 PM

Tãiºul cozii mângâia faþa nisipoasã a malului drept de ºosea, iar cu vârfu-i mai desenã o colinã cu ocazia tirului ce tocmai trecuse... Creasta ºi-o legãna în adierea vântului uscat, nehotãrându-se ce solziºori aveau nevoie de mai mult soare pentru frigul ce va urma la noapte. Asearã dormise pe dreapta ºi dimineaþã abia putu sã-ºi dezamorþescã genunchii din partea cealaltã... Eee, aºa-i când doarme singur...
Ochii îi înotau plictisiþi în valurile cãldurii ce înceþoºau orizontul...
ªi apoi umbrã. Înecãcioasã, zgomotoasã, venitã cu suita ei de praf ºi miros de carburant... Da, mai bine îºi ia tãlpãºiþa pânã n-o vede vreun pui de turist cãutãtor de ale tinereþii trofee... Nu de alta dar i se mai întâmplase sã rãmânã fãrã coadã în toiul focurilor de primãvarã...

ªopârlã...
---

O colegã de-a mamei mele, la înmormântarea bunicii sale:
Oamenii se pregãteau sã iasã din casã ca sã meargã la cimitir, cu alaiul de bocitoare, printre care ºi fiica decedatei:
- Un' te duci, mamãããi? Un' te duci?
- La groapã, mamã!... a zis copila.
Pe drum la fel, alai de bocitoare, oameni din sat... Micuþa vede pe un gard o mare omidã... O aratã cu degetul ºi îi strigã mamei:
- Topârla, mami, topârla!!!
Oamenii începurã sã zâmbeascã, alþii chiar sã râdã ºi au rugat-o pe mamã sã ducã fetiþa acasã...

Trimis de: Data'q pe 18 Jun 2007, 11:00 PM

Rãdãcinile mãºtii încã se înfing, mici ºi îndrãzneþe, prin porii feþei sale... Ochii-l dureau, nasul, obrajii, iar gura-i uscatã muþise ca liniºtea sã facã loc liniºtirii. Câteva lacrimi încã-l mai gâdilau pe sub scoarþã, poate-poate trezesc un zâmbet. Reuºesc, dar amãrãciunea gestului îndulceºte, înfiebântã, îndeamnã vârfurile lor ascuþite, ce se despicã odatã ce-au ajuns dincolo de piele...
Piele-ntinsã pe doi obraji... Fiecare, continent bãlþat ºi zgâriat de ale râurilor maluri. Câte culori fost-au pe paleta unui pictor, iar acum, amestecate, vor prinde gustul umbrelor prea lungi, bãute-n paºi mici, dintr-o altã cochilie goalã.
ªi doar o þinuse atâta vreme ascunsã bine, sub pernã, fãrã grijã a o pierde... Nu cã ar putea de unul singur sã-i rãtãceascã paºii... Dar uite cã-i venise vremea: þurþurii ei deºi aveau sã se topeascã odatã cu înflorirea primei sãmânþe de deznãdejde, au dat drumu’ tentacolelor mici ce-ºi savureazã acum noua gazdã.
Obositor, ºtiu, dar trebuie: un zâmbet cald, cuiva ce-l meritã, dupã sau înaintea unei zile prea strâns împletite cu fir ghimpat. Celorlalþi calmul ºi niºte firmituri din atenþia sa sã le fie de ajuns, pentru primul fel.
Cãldura cãrei palme poate usca masca asta cu o mângâiere? Poate nu doar una... Mmm? Sã cadã, sã i se-mprãºtie cioburile pe podeaua durã, cu un zgomot ce va trezi iar orãcãitul broaºtelor, ºoaptele greierilor, ecoul tobelor izbindu-se de coastele golaºe...
Pân’ atunci de multe ori va ninge peste lanurile sale...

Upgrade...
---

De ceva sãptãmâni mi s-a tot mãrit dorul de http://www.imdb.com/title/tt0223897/. O sã-l revãd astã sarã. Vi-l recomand, bineînþeles.

62. Arley: Jesus, you are really somethin'.
Eugene: Thanks. I appreciate the euphemism. I always wanted to be somethin'.
---

36. Un tip oarecare aºteptã în Maybach-ul sãu culoarea verde la semnafor, când, fãrã sã observe, în spatele acestuia intrã cu viteza mare un alt tip, fiind la volanul unui Tico. ªoferul Maybach, doar foarte puþin zdruncinat, se uitã pe display-ul computerului de bord, când tocmai ii apãru un mesaj nou: "New hardware found! Do you want to install it?"
(coleg de facultate)

Trimis de: tikky pe 18 Jun 2007, 11:30 PM

Trimis de: Data'q pe 29 Jun 2007, 10:33 AM

Închide ochii, întins, c-o mânã ascunsã sub pernã, alta slobodã, ce se bucurã de somnolenþa stãpânului, cu degetele-i iscodind planuri de cucerire a câmpiei de bumbac.

Din ce în ce mai întuneric, odatã cu încãtuºarea pleoapelor... Norii i se adunã deasupra capului, iar el îi cheamã mai tare, sã fie mai mulþi, mai groºi, mai negrii, cu mâinile ridicate ºi ochii fixaþi pe ultimele petice de luminã, pe ultimele raze de Soare, ce se lasã amãgite de ºoapta dulce a Timpului.
Norii se ciocnesc, se-ncruntã, se uitã chior⺠unu la altu’ neºtiind decât sã-mpungã cu ale lor fulgere ºi sã surzeascã cu ale lor tunete, ce imitã ciocanul ºi scânteile unor strãmoºi fãurari. Acum se-nvârt ºi tac ºi-ºi pregãtesc ultimul atac. Cei mici se lipesc de cei mai mari, ce se-ngraºã c-o putere mai mare, mai înfiorãtoare... Acum se fugãresc doar doi, ameþiþi de vraja unei mânii cu greu þinutã-n frâu ºi nerãbdãtoare sã spulbere pe celãlalt. Mai rapid, mai vijelios, pânã când glasul fraged al unui pui de tornadã scânceºte: n-are furtunã din care sã muºte... Nu trece mult pânã unul din ei crede cã a atins apogeul ºi cu toatã forþa dã sã loveascã. Celãlalt îi rãspunde, dar...
Dar mâinile întinse cheamã ºi prind ambele fulgere de coadã, le înnoadã, le încâlcesc, le amestecã ºi formeazã un glob de luminã. Un ghem de fulgere... De deasupra capului îl coboarã-ncet, deasupra frunþii, feþei, lângã piept, îngenunchiazã ºi îºi afundã în el privirea, atenþia, tot sufletul ºi-l strecoarã printre acele ãlea ce par acu’ aºa de mici, dar mocnesc de atâta vreme, adunate din atâtea ºi atâtea meleaguri (paºi acum ºi nimic altceva), clipe (veacuri acum)...
Nu mai râde acum... Nu, dar stã cu urechile lungite ºi ochii boltiþi aºteptând, neºtiind ce va sã fie... Aºa balon ºi lui i-ar place, dar nu îndrãzneºte sã se apropie. Pânã ºi aerul þi-e greu sã-l mai respiri, de încãrcat ce-i: ar merge cu-n bec în mânã ºi s-ar aprinde. Poate s-ar face ºi puþinã luminã, dar pentru cine? Luminate-s fulgerele(!) acum, iar umbra omului ce le þine cu atâta drag întunecã mai tare decât norii de sus, somnoroºi acum...
κi apropie palmele, încet, dar sigur, sugrumând globul, fãcându-l ºi mai puternic, mai luminos, mai nervos. Din ce în ce mai mic acum, începu sã înþepe, sã strãpungã, sã frigã, dar ce mai conta? Sfârºitul nu-l putea schimba, iar odatã cu stingerea sa el închise ochii, îºi uni palmele, îºi împreunã degetele ºi rãmase îngenunchiat, în întuneric, pânã rãsãri Soarele... Ca de fiecare datã... Norii plecaserã ºi ei de mult, la rugãmintea vântului.
Râsul celuilalt începu din nou, ca sã alunge liniºtea înapoi în colþul ei... Da, ce spectacol, ce spectacol! Când ar putea sã-l mai revadã? Trebuie sã afle unde au dispãrut atâtea fulgere... Neapãrat! Deci când?

κi întoarce perna udã... Se întoarce ºi pe partea cealaltã înlãnþuind mâna cea slobodã, eliberând-o pe cealaltã, care se întinde acum cât e ea de lungã ºi subþire, se aºazã, nu, se mai întinde odatã, iar acum se aºazã ºi adoarme odatã cu stãpânul...

Resemnare...

---

6. Oricât de curat, de îngrijit, de liniºtit, de cuminte ºi ascultãtor ar fi, leprosul tot lepros rãmâne...

Trimis de: Data'q pe 16 Aug 2007, 09:03 PM

Te strecori uşor printre razele unui apus, cu băgare de samă, să nu cumva să le pui şi tu piedică... Şi aşa de abia au putut trece prin coama verde şi bogată a pomilor neastâmpăraţi; da, ăia care nu lasă trotuarul să muşte din stradă. Şi strada din trotuar bineînţeles, că-i iubire pe ambele sensuri!...
Şi aşa, cu atenţia-n piuneze, vine primul bobârnac... Peste nas, că doar venea de la vecinii de la partier, fix din bucătăria lor, sub vicleana întruchipare a unui porumb fiert, gust nemaiîntâlnit pe meleagurile anului acesta.
Consiliu de neuroni convocat de urgenţă, ca să-ţi aminteşti propria scara. O nimereşti până la urmă, dar deja se adunaseră nori grei pe cerul gurii... Primele trepte sunt încălecate când se porni grindina, nu altceva!... Urechile pocnesc ele, dar nasul mai că se lipeşte de o uşă a altor vecini: floricele, cocoşei, pop-corn, ce denumire vreţi, acelaşi efect avea asupra foamei ce-şi ascuţea ghearele de pereţii un stomac lipit şi el de spate.
Cu paşi mici, încă trei etaje ar mai fi fost... Prea mult, căci la doi se găteau pârjoale (chifteluţe, pentru neregionalizaţi). Popas jumate de ceas, negocieri aprinse cu rozătoarea din tine, blesteme, omagii, linguşiri, poate-poate se îndură să lase în pace picioarele să-şi continue drumul. Păi, nu? Picioarele nu tot din burtă pleacă, nu de ea ascultă?
Mâinile sar în ajutor, apucând de balustradă... Se încleie, probabil ceva dulce, zemos... Nu, vâscos, recent, că se deslipesc greu. Miere? Poate, adică ai vrea tu! dar nu risc să aflu mai multe. Ajungem la nivelul trei al blocului şi al disperării ce se căţăra acum pe gât, apucând de corzile vocale... Curios, la aces staj liniştea olfactivă lasă loc ecoului ghiorăiturilor...
În final, la orizontul ultimelor trepte, dintre trei şi patru, şad liniştite speranţele unei uşi descuiate, unui frigider plin, sau măcar a unei bucătării în focurile pregătorii celui mai dorit prânz al acestei săptămâni... Poate luni... An nu, că au mai fost zile înfometate...

Uşă încuiată...
+
Nimeni acasă...
+
Frigider satisfăcător...
=
Amăgirea foamei cu puţină brânză şi o bomboană de ciocolată până la venirea bucătăresei...


Seară aromată...

Trimis de: Data'q pe 31 Aug 2007, 09:46 AM

Picioare goale se aud pe lespezile reci ale unui templu mic, din inima codrului... Apoi doi genunchi s-apleacă, se închină şi rămân unul lângă altul, în faţa altarului.

De sus, pe sforile de lumină ce coboară prin ochiurile unui mozaic incomplet, al cupolei, alunecă încet, agale, petalele florilor de păr... Se aşează toate pe faţa netedă a altarului, într-un cerc abia început, lipite cu alte picături de rouă sărată.
Lângă, mai mici sau mai mari, prăfuite, aliniate, se odihnesc urne cu cenuşa celorlalte cercuri de petale, a căror foc a înfierbântat fruntea îngheţată a acestui altar.

Pielea genunchilor se încreţeşte sub mângâierea tandră a unui puişor de vânt, care, jucăuş de felul său, râde şi dansează cu fiecare petală ce-şi găsise liniştea şi odihna. Le ia, le-nvârte şi le lasă apoi să cadă iar... Oriunde, pe sau printre plăcile de piatră cenuşie...

Nici un cerc acum, doar petale care cad.


Inimă...

Trimis de: Data'q pe 1 Sep 2007, 03:59 PM

Zgâriaţi, pereţii unui suflet fad, sângerau sub ghearele unei fiare zburlite, ce nu-şi găsea locul...
Mirosea atentă, apoi zgâria şi mai tare în acelaşi loc, înnebunind mintea ce-ncerca să mai ţină cât de cât frâiele acestui suflet într-o mână şi ale trupului în cealaltă mână. Pe alocuri bucăţele mici, moi, de tencuială atârnau, dar nu mult, căci erau apucate, trase, dezgolind coastele subţiri şi goale ale cuştii în care a fost încuiată. Un mârâit scurt face loc dinţilor abia ascuţiţi, ce apucă de gratii în următorea clipă. Prea tari însă, iar fiara renunţă, se zburleşte, latră de două ori şi în cele din urmă începe a urla lung, cu capul dat pe spate. Ecoul toceşte toate colţurile minţii, făcând-o să ţipe, să tremure, să caute cu disperare scăparea...

Şi uite scăparea: apărută după-ndelungă aşteptare, în întunericul unui colţ de bibliotecă. Timpul se plimba agale, fluierând o simfonie, auzită a mia oară printre zulufii unui compozitor somnoros. Bestia se facu atentă, ochii mici, balele curgând pofticioase într-un mârâit mocnit... Începu să fugă încet, în linişte, din ce în ce mai tare; cu cât distanţa se micşora cu atât muşchii trupului, ale minţii i se încordau mai tare, tăind aerul ca o săgeată ce-şi caută ţinta.
Prima lovitură, cea mai puternică, neaşteptată, plină de satisfacţie, domoli o sete şi o foame ce se adunase zi de zi... Timpul căzu la pământ, încercând să-şi adune minutele, poate orele, dar nu avu răgaz: o grindină de lovituri mici, necontrolate, porni în secunda următoare... Cercuri mari, alte zgârieturi, lătrat, mârâit, ridicat în două labe: fiara iar nu-şi găsea locul, vrând ea să-şi sature furia. Se ghemui, se încordă, încercă să-şi apere capul, corpul, cu mâinile, dar Timpul nu avea nici o şansă. Dădu să fugă iar, cum prea bine ştia a face, dar o piedică îl făcu să muşte pământul. Ce mai conta de acum? Şi se lăsă moale, pradă mâniei curând nu avea să mai simtă nimic.
-Vrai să fugi, nu? Cât să mai fugi? Unde? Stai locului!!! De mine nu mai fugi!!!
Îl durea piciorul de la atâtea lovituri, pumnii. Nu conta, mai avea un picior, mai avea dinţi, coate, genunchi. Nu se termină aşa curând.

Fiara dormea liniştită acum, încolotăcită, înfrigurată de răceala ce se instalase în acel suflet fad. Mintea încă gâfâia. Trupul stătea întins, cu faţa în sus, lângă Timpul ce abia mai răsufla. Linişte. În sfârşit, atâta linişte...
Se ridică încet, cu dureri şi cu ultimele puteri îşi apucă prada de gulerul cămăşii şi-l trase înapoi... Înapoi, către începuturile inocente, tot răsfoite şi mult, mult prea dorite.

Rewind...
---

"Omul are locuri în inimă care încă nu există şi în ele pătrunde suferinţa spre a le face cu putinţă să existe." (Leon Bloy)

Trimis de: Data'q pe 30 Sep 2007, 11:30 AM

Liniştea, împunsă de răcnetul unor tunete îndepărtate, se alintă la Soarele blajin ce începe a se înroşi de oboseală, cască şi se uită plictisit la o Lună nerăbdătoare, petrecăreaţă...
După somnul dulce al amiezii, perdeaua îşi hrănea imaginaţia cu formele umbrelor sale portocalii, pe faţa lui somnoroasă... Acum, cât mai poate şi ea, până nu adoarme iar Soarele-n papuci, de-l prinde Luna la poalele cerului, legănându-se în hamacul unor coline.
Avalanşa cenuşie se apropia din ce în ce mai ameninţător, mânată de un vânt năprasnic, mofturos şi pus pe harţă. Ce-i pasă focului de para omătului? Eee hai... Poate nu omăt, dar buzunarele norilor tot sunt pline de bucăţi mari de grindină sfărămicioasă.
Tone de linişte acopereau blocurile, grădinile, până şi căldura stătea lăţită, pe la umbra unor pruni mai deşi, dar golaşi, tunşi prea tare de foarfeca rece a dmineţii.

Aşteptând ploaia...
---

7. De ce oare nu mă învăţ să suflu în pasta de dinţi înainte? Până când?...

Trimis de: Data'q pe 2 Nov 2007, 01:35 PM

Nici nu ştii dacă ţi-au ajuns cu bine degetele pe el că te-ai şi murdărit de gălbeneala sa... Vânzătorul întinde colţurile unui zâmbet mârşav şi îţi arată cu vârful mustăţii uşa de la intrare. Iei costumul ş-ai plecat, simţind acum avansurile gălbejirii ce-ţi urcă de pe mâini pe tot trupul, în suflet.
Îl îmbraci, îl închei până sus, la gât, îşi pui mănuşile, încălţămintea, îl tragi bine pe urechi, pe frunte, căci de, îţi va tot ţine de cald pentru următoarele două-trei săptămâni. Nu durează mult şi ţi se dovedeşte calitatea produsului: albul ochilor se ofileşte şi el, prinzând o nuanţă aurie...
Şi gata! Efectul este garantat: repaus total, la orizontală, până ce costumul se usucă şi cade. Tot în cutie găseşti apoi o hârtiuţă cu efectele secundare ce apar la majoritatea gazdelor acestor costume: afecţiuni severe ale ficatului. „Eee! Putea fi mai rău...” zici şi citeşti apoi şi indicaţiile pentru combaterea acestor efecte: regimul unui trântor de la alimentară... Sau ceva de genu’ că nu mai distingi bine literele... Ora de culcare a venit şi s-a taiat curentul celulii hotelului de boli infecţioase în care îţi vei petrece mini-vacanţa.

Totul trece... La fel şi odihna asta, iar apoi vei trăi liniştit, într-o bulă de săpun.

Hepatita A...

---
37. "Omu' care nu ştie ori trage ori împinge..." (fratele mijlociu)
38. "Fatî hăi, mori şi nu le ştii pi tăti!"
39. "Afară se învaţă a ploua..." (o bunică)

Trimis de: Data'q pe 24 Nov 2007, 06:28 AM

Două aripi îmi trebuie să planez printre valurile înnorate sau senine, printre razele unor priviri calde sau prea umede, pintre pletele mult admirate a unui curcubeu... Nu-mi ia mult să mă ridic, cu aşa vânt umflându-mi lăţimea penelor, mai greu e să ocolesc stâncile cu a lor zbârcită faţă acoperită de muşchii unor nervişori sălbatici.
Dar mă obişnuiesc, sau mă rog, cică mai capăt experienţă, dar eu aş numi-o netezire... Nu se poate să nu mă zgârii la un moment dat de colţurile unor stânci dintr-astea, imposibil! Sau să mă încâlcesc în lienile lor agăţătoare! Dar cu timpu’, învăţ a le cunoaşte umblătura, ascunzătorile, ce să mai bag în samă şi ce nu... Cu „nu”-s puţine totuşi, că se schimbă şi ele, la fel cum năpârlesc şi eu.
Dar toate astea merită, şi fac zborul cât mai limpede, ca să fiu apt să ascult ecoul unui suflet ce-şi plânge nevoia, nacazu’ sau fericirea... Iar când mi se dă şansa să înnot cu ambele aripi în aceaşi zi, atunci sigur îmi pot ţine respiraţia oricât.

Zi cu două dintre surori...

---
"People do what they wanna do, the rest are just excuses" (http://www.imdb.com/title/tt0209069/)
"For those who believe, no explanation is necessary; for those who don't, none will suffice" (Joseph Dunninger)

---
De azi vorbim la persoana întâi... Toţi.

Trimis de: dascalita pe 24 Nov 2007, 08:30 AM

Zbor lin pe aripi de inger sa ai!

Trimis de: Data'q pe 15 Dec 2007, 01:34 AM

O văd cum mi se apropie de trupul ţintuit în cel mai comod şi mai odihnitor scaun ce-a fost creat şi conceput parcă doar şi numai pentru mine ...
Trupu-i suav se strecoară prin aglomeraţia gândurilor, ideilor, datoriilor fără a le atinge pe vreo una şi se opreşte-n faţa-mi tâmpă de mirare. În jur tot zgomotul se-nceţoşează şi singurele forme colţuroase ce-au mai rămas sunt săgeţile ochilor ei, ademenitori, ca de felină ţinută la post negru. Se apleacă încet, punând piedică timpului, vrând să-mi sursure la ureche o chemare, poate două ... Dar lăsându-se încet simt cum pernă mă făcui pentru trupu-i firav şi mi se aşează-n poala potrivindu-se ca o mănuşă caldă pe o mână îngheţată.
Capul mi-l ia în mâini, şi purtându-şi nasul fin, fără grabă, de la bărbie până la ureche, îmi sopteşte în cele din urmă să mergem la somn ... Corpul i se îngreunează, la fel şi pleoapele mele, mâinile, picioarele, gândul, cugetul, toate parcă amorţesc sub vraja ei molipsitoare. Devin una cu scaunul, scaun pentru ea acum.
Încetişor adorm, visând apoi cum clipele trec şi se uită la mine, ca la un autostop-ist ghinionist ...

Lenea ...

---
66. "Doar fantasticul poate fi exact ... Însă fantasticul este cel mai opus realului." (Idei si credinte de Ortega y Gasset)

---
41. Ghinionul şi norocul nu există ... Sunt voia Domnului amândouă.

---
Dăscăliţo

Trimis de: Data'q pe 23 Dec 2007, 01:06 AM

Good morning, sir ... Ready for a new day? Of course you are, sir.
Sir? Sir? Yes, sir, me ... You missed a spot, sir! Yes, that one! Bravo!
Yes, I know, sir, a little silence now ... No need to remind me every day, although...
Nooow, let’s eat!!! Too bad you can’t eat during the sleep, sir. I’d eat… And I will keep that thought to myself, sir.
…
Of course, sir…
Certainly, sir, no doubt about it!…
Yes, sir, you should do that… No, no, no, not that one! I meant the other one…
As you wish, sir… You don’t listen to me anyway!... Nothing, sir, nothing! Just talking to myself… That means you, silly sir…
…
Well, sir, the real question here is if you have enough courage? Does it worth it, sir? Really now, does it worth the trouble? It’s right in front of you, sir! You only need to…
…
My pleasure, sir…
Well, thank you sir, always here when you need me… Glad I can help from time to time.
…
I know I’m right, sir! Am I not always?...
Oh, my goodness!!!
Oh, sir, trouble it is now…
If only you had… Well, no reason for sorrow now. You’ll do better next time, I’m sure!
…
Oh stop pitting yourself, sir!!! It doesn't suit you at all! Patience I have, sir, it’s my job to endure you. Sorry, sir… It slipped away, will never happen again.
I know I repeat myself sometimes, sir… It’s called getting old.
…
Marvelous, sir!!! Couldn’t do it better, myself!...
Well, isn’t this a remarkable bookmark, sir? Of course it is…
Now carry on, sir, don’t let the pride conquer your mind, your body or worst, your soul. I know, sir, exaggerating, but you know me, getting old and speaking to much… But that’s all I can do, unfortunately…
…
Well, isn’t that a beauty, sir? At two o’clock, I mean. Reminds me of… Well, you were not bourn yet and we should stick only to your memories, sir… But this lady here, sir, is worth to become a memory… Wouldn’t you say the same, sir?
…
Oh, I would not advice a confrontation, sir, but you may choose the best of this… situation. So? That should it be?
Good choice of words, sir… A little slappy, I might say, but I think he/she deserved it, more or less…
I know you are aware of it, sir, but I must remind you that words are more harmful then facts. Always be careful, sir…
…
Always loved this kind of music, sir… I believe in this matter we might have the same tastes, sir. Not so curious and would be a disaster otherwise, but I’m just happy of this coincidence… You know, sir, coincidences aren’t real, but only their illusions.
…
Tell me, sir, why wait? Why not act now? Then you still got a chance…
…
Please, sir, wait a little longer… For my sake! I beg you, for the goodness’s sake, have a little patience. Or a bigger one… Can’t you hold your horses anymore?
…
Well… I can’t stop you! You are aware of that, sir, always been. I’m sure you’ll choose wisely.
…
Now wouldn’t be that nice, sir?
Can’t believe your eyes what just happened!... Isn’t life a lovely surprise sometimes, sir?
I know, sir, it could be and it is not… Most of the time, it’s called life.
…
You should go to sleep/eat/listen, sir. I’m saying it to you! Even your own mother is saying the same thing… And you hardly listen to us all.
…
Well, wasn’t this a full day, sir?
I’m here, sir, watching your dreams. I wonder what’s going to be tonight … Good night, sir...
Now where is that pop-corn?

Guardian angel…

---

QUOTE(Data'q @ 3 Feb 2007, 11:28 PM)

Trimis de: Data'q pe 20 Jan 2008, 04:31 PM

Spre bucuria mea de om al biroului (dacă nu mi-ar curge româna prin vene, aş spune deskman) destinul m-a aşezat în prima bancă, lângă fereastră, lângă perdea. Dar fereastra înjumătăţea o uşă pe care puteai să ieşi pe un balcon de unde să admiri pădurile Moldaviei, verzi sau gri...
Şi cât e ziulica de lungă, mi s-a dat în grijă acea perdea: să-şi aibă valurile perfecte, nici prea mari, dar nici prea multe, nici prea dreaptă, nici prea adunată, să nu cumva să atragă ochiul critic ce stă la pândă în fiecare casă, ieşit la vânătoare de extreme.
Nu-i nici unul s-o lase cum a găsit-o! Trec toţi, în grabă sau plictis, în lacrimi sau în hohote, pregătindu-şi porţia de cancer sau doar ca să respire un aer nou, proaspăt de nou, dar unul nu se găseşte să-i dea o atenţie mai mult decât decorativă. Alţii o dau chiar la o parte, laşi în faţă frigului iernatic sau a zăpuşelii lui Cuptor, să poată visa mai bine evadarea pe a cărui planuri se-ngroaşă praful.
Spălată de sărbători, perioadă în care oricine poartă ceva nou, şi ea îşi poartă curăţenia, făcând parcă mai limpezi razele unui apus ce o străpung atât de încet.
Şi e mare! Ocupă un perete întreg şi-o vede oricine, o străpung cu a lor priviri ce caută ceva dincolo de ea, ea de fapt fiind cea care-i împiedică să vadă clar o lume mai bună. A naibii perdea! Cine o mai inventat şi aşa ceva?! Dar şi fără ea parcă-i geamul prea golaş şi clanţa uşii prea uşor de atins... E mare, toţi s-au obişnuit cu ea, poate prea mult, fiindcă n-o văd decât atunci când trebuie s-o dea în lături.
Îmi place s-o aranjez, să-i pieptăn valurile tulburate, să-i fac altele acolo unde parcă-i prea întinsă, prea liniştită... Cum ar putea să nu-mi placă?

Viaţă...

---
"Le mai laşi la piciorul patului... grijile."
"Ai cherpentina-n cur!"(Mica, o foarte dragă fiinţă)

Sunt prea sărac ca să-mi iau ceva ieftin...

"Câteodată cineva ghiceşte cuvintele pe care ai nevoie să le auzi...." (passenger)
Atât de rar această bucurie... Să vezi că nu eşti singurul care visează la aceeaşi fericire.

Trimis de: calfa pe 20 Jan 2008, 06:13 PM

Bafta !

Trimis de: Data'q pe 26 Jan 2008, 12:58 AM

Ştii cum decoleazî un avion? Pâi cum să nu ştii?!... Da’ ştii cum îşi ia zborul o navî spaţială? Ei bine, nu-i nici ca prima, da’ nici c-a doua!... Îi o corşitură, ca să zâc aşa, întri aeste două, dar când îţi prinde unu o bucată din asta după şeafă s-o şî făcut întuneric. Nu că n-ai mai vide nimic, asta-i lojic, că nici nu poţi fiindcă ţ-ar intra ţărână-n ochi, fiindcă te-ai dat de-a berbeleacu’ până ţi s-o oprit capul în pământ, ca-n Tom şî Jări aşela...
Numa’ cî nu-ţi apare o cheatră de mormânt deasupra, nu! Nu scapi aşa uşor! În schimb ţi sî ridică-n suflet didamai monumentu’ a lu’ madam Ruşâne de zici că bine-ţi mai şade acolo-n noroi presărat în sos de glod...
Dar intenţia şic-a fost bună intenţionată! Toţi cer să te ridici curat ca lacrima, de parcă n-ar ştii toţ’ cât îi săraca de sărată şi amărâtă, vai de capu’ ei... Eeee, apâi oi sta oleacî să mă hodinesc aişea, în locul de m-o aruncat boieru’ şi când mi-oi simţî şiolanele vrednişe m-oi ridica frumuşăl şî l-oi înfrunta... Sau măcar voi ave de ajunsă putere să-mi târăsc trupul şi desaga ce-o cară, zisă de alţii că-i sufletul în ie, pi alte meleaguri mai lipsiti de atâtea zburătoare...

Critică...

---
"M-ai băgat in Cocolino..." (Mica)
A picture is worth a thousand words, but its meaning is worth a million.

---
Mulţumesc, calfa, şi de bafta ce mi-o urezi şi de vizită... Să ne auzim cu bine, frumoşilor!...
PS: Fila asta de jurnal e inspirată dintr-un status de YM (ştie ea cine) şi bineînţeles, ca toate celelalte, dintr-o experienţă proprie...

Trimis de: passenger pe 5 Feb 2008, 04:56 AM

dincolo de iarna...

Trimis de: Data'q pe 10 Feb 2008, 02:28 PM

Închid ochii şi-i deschid pe ceilalţi, ce se miră:
Ochii mi-s în verde, urechile în troncăneală de necuvântătoare, picioarele în apă, pieptul nu ştie cum să se umfle mai mare, cu mai mult din aerul curat şi înmiresmat al pădurii. Razele unui soare sălbatic străpung arzător desişul podoabei capilare a unor copaci timizi, cu fustele ridicate, să nu cumva să se ude, lăsând pradă ochilor curioşi o claie de fuse zbârcite, împletite şi împodobite-n mătasea broaştelor. Păşesc, cu grijă, ca într-un muzeu milenar, pipăind tot ce se poate pipăi, mirosind tot ce se poate mirosi, supradozându-mi atenţia cu adrenalina noului...
Un zbor speriat, apoi linişte!... Nimic altceva.
Până şi muştele de deasupra mea au pierit, s-au ascuns... Mai ştii? O fi ora de prânz, somnul de după-amiază. Aş vrea eu!...
Orizontul apei e săgetat de unduiri fine, elegante, ce se îndreaptă cu o lăcomie pofticioasă către trupu-mi dezvelit. Înc-un pic şi în faţa-mi năucită se ridică o anacondă a anacondelor, prea frumoasă şi prea lihnită, ce parcă m-aştepta de-o veşnicie. Îmbrăţişarea-i caldă mă înfierbântă, îmi feliază respiraţia, îmi stoarce până şi ultimul vis din sufletu-mi grăsun, parcă abia născut, iar ochii sticloşi îmi hipnotizează orice dorinţă de împotrivire... Cască o gură pătimaşă şi-mi dă primul şi ultimul sărut! înghiţindu-mi capul, urmându-i trupul, fără nicio împotrivire.
Dar n-apuc să mă-nfrăţesc cu Iona, că şi sunt scuipat cât colo; noroc de apa groasă, că mă şi vedeam cu ale mele fuse înnodate-ntre rădăcini, liane şi alte încâlcitoare ierburi. Şi tot nu se oprea din scuipat, săraca, nevenindu-i a crede câtă saramură tocmai gustase, de pe capul meu albit.
Plecă, scuipătoarea, potolindu-şi foamea arzătoare cu apă sălcie, lăsându-mă cu otrava-i de gheaţă ce-mi inundă fiecare simţ, fiecare gând zburdalnic, înlemnindu-mă un pic câte un pic, ţurţur cu ţurţur, altul şi altul în fiecare zi...
Aştept acum, aisberg sărat, să se împiedice de mine o rază rătăcitoare, ca poate-poate, împreună, să spargem câteva ouă de Phoenix.
Închid ochii şi-i deschid pe ceilalţi, răbdătorii...

Istorie încă vie…

---
Timpul ne dăruieşte trăiri în fiecare secundă, însă noi le irosim sperând mereu, în avans.
Răbdarea este o virtute, cât timp nu este aşteptare. (annacrin)
…din pacate sunt putini cei care isi pot purta eleganta cu modestie, si multi cei care isi poarta marlania cu mandrie… (mutulica)
You can only be young once, but you can always be imature.
The truth about smoking will just kill you.

---
Good judgement comes from experience and a lot of that comes from bad judgement. (http://www.imdb.com/title/tt0825232/)
Do you know the definition of insanity Bobby? Its when you do the same bloody thing and expect a different result. (http://www.imdb.com/title/tt0375104/)
It is possible to commit no mistakes and still lose. That is not a weakness. That is life. (Jean-Luc Picard)

---
Mi-e atât de dor de o ploaie de vară...

Trimis de: Rehael pe 23 Mar 2008, 10:00 PM

LA MULTI ANI, DATA'Q!


Sa ai parte de viata lunga plina de fericire!

...Si mai asteptam pagini noi de jurnal, ca e placut aici!

Trimis de: Data'q pe 24 Mar 2008, 02:04 PM

Perfect rotundă, sfera mea...
Să fie o bulă de săpun, să fie un sughiţ al unui pahar de şampanie sau poate o picătură de rouă ce-şi aşteaptă mângâierea fatală a unui Soare prea mare, prea departe, să fie o picătură de ploaie ce se desprinde ca o lacrimă, limpede, curată, fără de sarea deznădejdiei... Depinde din ce parte bate vântu’.
Tot ce ştiu e că-mi duc veacu’ în sfera mea perfectă, ce nu vrea să se spargă... Nu, nici măcar la atingerea creioanelor mele ascuţite, ce stau acum cuminţi aşteptându-şi cele 10 mirese! Şi nici nu se murdăreşte precum neruşinata aia de radieră şi nici nu mă sufocă precum gheara unor simţuri paternale prea ascuţite... Nici gând! Plimbări lungi făcut-am deseori prin cotloanele sferei mele. My precious...
Mă rog, aţi prins voi ideea: e aproape perfectă.
De ce aproape? Căci în drumul ei lent spre suprafaţa cea pufoasă la care toţi tânjim, spuma cea dulce a unei efervescenţe prea concentrate, numite prea simplu viaţă, deci în acest drum săracul meu glob de porţelan ieftin a trebuit să ricoşeze din pereţii uscaţi sau prea lipicioşi ale altor forme eliptice, ce se vor sfere. Şi mi-s zgâriat! deşi nu spărios, păros! dar pieptănat, cu aceeaşi greblă care se strâng osemintele tomnatice...
Da, mai scot capul câteodată, să vad care a mai murit, care s-a mai născut, renăscut... Stau un pic, le citesc, le ascult poveştile, şi mă întorc ‘napoi, cu valizele pline de păreri şi de impresii, care mai de care mai pestriţate, cu care îmi hrănesc puiul de bestie, numită de alţii curiozitate. Unul din ei, cel puţin, ăl mai creţ adică... Alţii încă mai ţipă... Dar ecoul lor e mirific în sfera asta aşa că n-au decât să zbiere.
Anyway, life goes on, în plină ascensiune, navigând printre alţii, printre altele... Până, vezi Doamne, m-o lovi din plin o alta, intersecţie, reuniune, alea-alea, sfera se măreşte, va fi perfectă, şi se va ridica şi mai încet poate... Ca să bucur mai mult de vârtejul ei, de valurile acestei vieţi.

Cuşca trupului...

---
Haina îl face pe om... până la gât! (coconut)
Ce nu te omoară nici nu te lasă în viaţă... (M)
De ce îi mai zice sos de cireşe când poate să-i zică chisăliţă? (o mama)
Iubeşte arta din tine şi nu pe tine în artă. (Victor Rebenciuc)
...în viaţă risipim ani, iar la moarte cerşim clipe...
To Smile is the best 2nd thing you can do with your lips.

---
Your talent is God's gift for you. What you do with it is your gift to God. (http://www.imdb.com/title/tt0108757/)
Picard:"Oh... Good Lord! Didn't anybody here build ships in bottles when they were boys?"
Worf:"I did not played with toys!"
Data:"I was never a boy"
"I did, sir."
"Thank you, mr. O'Brien" (http://www.imdb.com/title/tt0092455/)

---
[color=green]Mulţumesc, Rehael, pentru urări, şi la toţi ceilalţi de asemenea, pentru mesajele voastre călduroase, de pe forum sau PM.

Trimis de: Data'q pe 25 May 2008, 07:02 AM

Mâini dulci în beznă, albe şi plăpânde ca o vată de zahăr aşteaptă dimineaţa care vine. (Bineînţeles că vine! Nimeni n-a oprit vreodată dimineaţa din drumul ei precoce.) Mâini a căror mângâiere poţi numai s-o visezi, căci doar în basme există; mâini ce-ar face fericită orice harpă mofturoasă.
În roşeaţa unui Soare ruşinos, linii fine ca mătasea strălucesc şi se preling din ale degetelor vârfuri. Unde duc? Deloc departe, căci mai jos stă încă adormit trupul mâinilor fierbinţi. Dar trupu-i rece, nemişcat, mucegăit în hibernarea-i grea, ce îi atârnă peste umeri, ca o haină de prisos.
Încetişor, razele Soarelui încep a topi lanţurile lu’ Moş Ene, iar degetele albe încep să se mişte rapid, exact ca nişte aripi ale unui fluture grăbit să-şi trăiască singura zi de glorie, după ani de dizgraţie. Nestatornicia lor fac trupul amărât să danseze în baia de lumină, să cânte văzduhului, să trezească toată natura din juru-i ca o primăvară sălbatică, fiindcă, fiindcă ... Fiindcă trupul ce nu poate vedea mâinile ce-l conduc crede că i-au crescut aripi, doar că nu le poate vedea şi atât.
Nimic grav, fiindcă nu ştie pe nimeni să fi recunoscut vreodată că i-au crescut aripi de-îndată ce gândurile-i călăreau paşii pe cea mai dreaptă şi curată potecă către celălalt. Da, nimeni nu recunoaşte sus şi tare, de parcă i-ar aştepta ghilotina la fiecare colţ de stradă pe toţi revoluţionarii ce dau cânt inimii.
Dar tăişul liniştii impuse zgârie amar fiecare coardă perfect întinsă între vârfurile degetelor acelor prea curate mâini numite dragoste şi gândurile, dorinţele, visele unui suflet abia ieşit din oul de lemn al deznădăjduinţei. Se rup, una câte una, lăsând în urmă un trup călduţ şi-o coajă rece, peste care se aşterne prea devreme un apus de toamnă.

Cuminţenia desăvârşită...

---
A inflorit castanul, nu mai invata golanul.
A scapat la corasla... (un tata)

"Cine se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă."
"Ai voie să ataci rătcirea, dar nu pe cel rătăcit." (alt DV într-una din conferinţele sale)

Credinta se testetaza exact prin rezistenta la ispite, nu prin evitarea lor. (NDR)

There is a sucker born every minute.
Assumption is the mother of all f**k ups. (AV)

---
There is no starting or stopping - only doing.
Death isn't sad. The sad thing is: most people don't live at all.
A warrior acts, only a fool reacts.
The ones who are hardest to love are usually the ones who need it the most.
It's the journey, not the destination. There is only the journey.
-Life has just three rules?
-And you already know them...
-Paradox, humour, and change.
-Paradox...
-Life is a mystery. Don't waste time trying to figure it out.
-Humour...
-Keep a sense of humour, especially about yourself. It is a strength beyond all measure.
-Change...
-Know that nothing stays the same. (http://www.imdb.com/title/tt0438315/)

In my world everyone is a pony, and they all eat rainbows, and poop butterflies. (http://www.imdb.com/title/tt0451079/)

Let's go to bed. I'm tired of this day. I need a new one.
"Everytime I pass the church,
I stop and make a visit
So when I'm carried in feet first
God won't say: Who is it?" (http://www.imdb.com/title/tt0406158/)

---
În sfârşit am acum măcar o poză cu acea bunică a căror vorbe mai apar printre aceste file. Una din ele http://i52.photobucket.com/albums/g26/dataq23/personal/bunica.jpg. E cea mai frumoasă femeie pe care o cunosc eu; frumoasă la trup, la minte, la vorbă şi la suflet.

Trimis de: Data'q pe 24 Jun 2008, 08:03 PM

"Sufletul tău fucţionează cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.

Totuşi vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.

Vom fi fericiţi pentru iarbă
Şi pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură.
Şi vom ţine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.

Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.
Până când ne va ieşi în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.

Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitate pentru flacără,
Nici lemne pentru fum."

Poveste, Marin Sorescu

---
Ajută-mă Doamne să uit răul.

"It's not always that easy to distinguish the good guys from the bad guys. Sinners can surprise you." "And the same is true for saints." "Why do we try to define people as simply good or simply evil?" "Because no one wants to admit that compassion and cruelty can live side by side in one heart." "And that anyone is capable of anything."
"...the H.A.L.T. method. Never make a decision when you are Hungry, Angry, Lonely, or Tired." (M, adică Monique)

---
Love should never be a secret. If you keep something as complicated as love stored up inside, it could make you sick. http://www.imdb.com/name/nm0000547/

On my own, pretending he's beside me. All alone I walk with him 'til morning. Without him I feel his arms around me, and when I lose my way, I close my eyes and he has found me. (Les Miserables)

Doubts? I'm full of them. http://www.imdb.com/character/ch0001449/
All relations are constantly changing. http://www.imdb.com/character/ch0001461/

---
Eu (mă) golesc şi paharul se umple...

Trimis de: Data'q pe 27 Jun 2008, 01:14 PM

Everybody's free to wear sunscreen


Cuvintele le găsiţi şi dacă apăsaţi pe "More info", lângă "Added: December 18, 2007", pe pagina Youtube. Dar le pun şi aici.

Here is my version of this song.
I've included the lyrics...enjoy!

Ladies and Gentlemen of the class of '99... wear sunscreen.
If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be IT.

The long term benefits of sunscreen have been proved by scientists whereas the rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience.

I will dispense this advice now.

Enjoy the power and beauty of your youth. Never mind. You will not understand the power and beauty of your youth until they have faded. But trust me, in 20 years you'll look back at photos of yourself and recall in a way you can't grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked.

You are NOT as fat as you imagine.

Don't worry about the future; or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubblegum. The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind; the kind that blindside you at 4pm on some idle Tuesday.

Do one thing every day that scares you.

Sing.
Don't be reckless with other people's hearts, don't put up with people who are reckless with yours.

Floss.
Don't waste your time on jealousy; sometimes you're ahead, sometimes you're behind. The race is long, and in the end, it's only with yourself.

Remember compliments you receive, forget the insults; if you succeed in doing this, tell me how.

Keep your old love letters, throw away your old bank statements.

Stretch.
Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives, some of the most interesting 40 year olds I know still don't.

Get plenty of calcium.

Be kind to your knees, you'll miss them when they're gone.

Maybe you'll marry, maybe you won't, maybe you'll have children, maybe you won't, maybe you'll divorce at 40, maybe you'll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary. Whatever you do, don't congratulate yourself too much or berate yourself, either. Your choices are half chance, so are everybody else's. Enjoy your body, use it every way you can. Don't be afraid of it, or what other people think of it, it's the greatest instrument you'll ever own.

Dance. Even if you have nowhere to do it but in your own living room.

Read the directions, even if you don't follow them.

Do NOT read beauty magazines, they will only make you feel ugly.

Get to know your parents, you never know when they'll be gone for good.

Be nice to your siblings; they are your best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.

Understand that friends come and go, but for the precious few you should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography in lifestyle because the older you get, the more you need the people you knew when you were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard; live in Northern California once, but leave before it makes you soft.

Travel.
Accept certain inalienable truths, prices will rise, politicians will philander, you too will get old, and when you do you'll fantasize that when you were young prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders.

Respect your elders.

Don't expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund, maybe you'll have a wealthy spouse; but you never know when either one might run out.

Don't mess too much with your hair, or by the time you're 40, it will look 85.

Be careful whose advice you buy, but, be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia, dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it's worth.

But trust me on the sunscreen.

Trimis de: Data'q pe 6 Jul 2008, 01:02 PM

Grămada fluturilor de gheaţă înmuntenesc odaia clopotarului... În mijloc e, sub candelabrul vechi, toate drumurile împiedicându-se de ea; ce-i drept, e motiv bun de-a face ocoale, de pierde vremea trecând pe lângă, peste ea, sau, de-ţi dă inima, prin... În jurul ei câteva straturi de brumă şăd ghinişor, hibernând, câte unu’ de la fiecare iarnă-ncoace, de când nu s-a mai atins Soarele şi ploaia unei veri calde. Poveşti fost-au scrise de ultima vară..
Lumina dimineţii intră prin vitraliul ferestrei, colorând (curcubeând ar fi mai corect spus) una câte una aripile de gheaţă, dându-le strălucirea diamantină ce o merită fiecare...

Se mai întâmplă câteodată, rar ce-i drept, dar de netrecut cu vederea, ca acea prima atingere a razelor măritului Soare sau a sfioasei Lune să izbească acest munte... Asta n-ar fi nimic dacă izvorârea unui clinchet uşor să nu atragă urechile unei curioase Primăveri şi s-o aducă la fereastră, să o descuie cu a ei dorinţă şi să o deschidă-n larg. Atunci...
Atunci încep să tremure toţi fluturii! Să zboare ar vrea, să fugă şi să se întoarcă, să danseze, să cânte, să răcnească de-ar putea o serenadă Soarelui, Lunii, sau oricui ar avea urechi s-asculte... Şi ar avea răbdare şi atenţie şi inimă ca să-i tresalte.

Emoţii ce se vor dezgheţate...

---
Lad, every woman has it's own charm. You only have to know where to look for... (Scotty - TNG)

---
Ceea ce–ţi trebuie vei găsi în ceea ce ai.
Dragostea vindecă orice, mai puţin sărăcia şi durerea de dinţi. (Marguerite Power Blessington)
Dragostea se naşte în priviri, creşte pe buze şi moare în lacrimi. (George Calinescu)
Când necazul bate la uşa ta, oricât i-ai spune că nu ai unde să-l primeşti, el îţi răspunde că şi-a adus un scăunel şi stă la poartă, aşteptându-te. (Chinua Achebe)
May you live all the days of your life.

Trimis de: Data'q pe 8 Jul 2008, 02:49 AM

Cine ar putea iubi întregul când în vitrină sunt nişte bucăţi din el aşa frumoase? Sau mă rog, să le zicem acceptabile...

---
Unloveble...

Trimis de: Don Quijote pe 25 Aug 2008, 09:11 PM

[quote name='Data'q' date='8 Jul 2008, 03:49 AM' post='625726']
[color="green"]Cine ar putea iubi întregul când în vitrină sunt nişte bucăţi din el aşa frumoase? Sau mă rog, să le zicem acceptabile...

Cine va avea curajul sa sparga vitrina cu palmele, fara a avea grija cioburilor patate cu sange. Si va infrunta dezamagirea " bucatilor " de minciuna atat de frumos ambalate cu zambetul pe buze. La urma urmei nu poti sa plangi cand nu ai pierdut nimic. Sau poate doar o iluzie.

Trimis de: Data'q pe 12 Sep 2008, 02:30 PM

Apropii obloanele simţurilor, şi aud din nou şuieratul molatic şi familiar a unui tren ce mă leagănă pe valuri cucerite de alţii sau care încă aşteaptă a fi cartografiate de fiecare suflet, cuget şi păreri ce le colindă...
Acu' se merge-ncet, şi nici deal nu este, că orizontu-i drept, de pus sub cumpănă... Eu îl cred dintr-o privire, nu-l mai verific cum mulţi alţii-l măsoară la fiecare răsărit, la fiecare apus, mirându-se că e la fel, sau vezi Doamne, ce s-a mai schimbat de ieri! Mirându-se, agitându-se, văitându-se, alungând liniştea presărată de un vânt tomnatic ce nu se mai miră de nimic.

Vagonul în care şăd nu-i nici măcar d-ăla de care-mi place... E cu compartimente, cubic i-aş spune dacă aş vrea să râd de el, de limitele sale. Nu e vagon din cele cu etaj, aerisit, în care mai poţi arunca o ocheadă şi la cel din faţa şi la cel din spatele vagonului, după plac. Sau la cea, nu la cel...
Singurel acu', dar mai bine aşa... Mă uit printr-un geam ce s-ar vrea curat şi ochii mi-s înceţoşaţi ş-aici, atent fiind mai degrab' la ce aud, că mi-e cald şi bine, că n-ar trebui să-mi lipsească nimic. Trenul sigur va ajunge la destinaţie, cu întârziere sau fără, zău că nu contează...
Din când în când se mai opreşte şi în staţii. Nu de mult oprit-am chiar într-o mare gară în care s-a schimbat locomotiva ochelarilor de citit, cu cea a condeiului. Dar e încă la început cea nouă, în rodaj, mare diferenţă încă nu se vede. Alte gări mai mici? Da, sunt destule, în care oameni mici şi oameni mari îşi netezesc îmbrăcămintea înainte de a se urca în tren, dar mai ales când se coboară, nu cumva să se arate şifonaţi.
Câteva personaje văd că fac aceaşi navetă ca şi mine, prin viaţa asta... Uneori mi se alătură, alteori ba. Feţe dragi, cu care se găsesc o vorbă de schimbat, un sentiment, bun sau rău, dar incitant. Îţi mai dă nişte culoare, uneori se asortează cu a ta, alteori chiar ţi-o schimbă. Rareori ai ceva atât închis pe tine, în tine, de niciuna nu se poate atinge de tine.

Închisesem ochii ca să simt ceva anume. Şi uite unde am ajuns! Dar nu puteam să fără prolog, fără preludiu, în al meu colţ.
O palmă sau poate două, pentru ele mi-am tras obloanele astăzi şi de ceva timp încoace... Da, mi-e dat să simt căldura unor mâini, blândeţea lor, din când în când, a unei drumeţe ce stă mai mult pe hol, lipită cu spatele de geamul compartimentului în care şăz eu mai totdeauna. Sunt zile, seri mai ales, când îşi ţine mâinile la spate, între ea şi geam, că n-are altă treabă cu ele. Şi atunci mi-este dat să-mi pot lipi a mea palmă, mult mai mare, de geam, să o ating, să o simt, fără ca ea să ştie... Doar aici.
Când e mai frig pe partea mea de geam încep a-l scrijeli încet, cu unghia, făr' de sunet, iar el se subţiază lăsând a ei căldură să treacă mai uşor, iar el, geamu', se încălzeşte mai rapede, intimidat parcă de dorinţa mea, de nevoia mea. Dar nu-i aşa... E doar el bun cu mine. Nici măcar urme nu las, căci ea nu observă; nici alţii, slavă Domnului...
Dacă a intrat vreudată în compartiment? Da... A stat lângă mine, am vorbit, am simţit-o atât de aproape... Ei şi? Ea coboară unde are de coborât, eu la fel, fiecare cu ale sale... Dar şi dacă ale sale ar deveni ale mele şi invers? Nu, am mai zis: fără vise! N-aduc decât amar în tot ce poţi simţi amarul... Doar scopuri...
Iar scopuri... Aş vrea şi eu să se întâmple ceva frumos fără de scop predefinit... Să răsară în sfârşit o floare fără să te gândeşti cum ai vrea să arate de dinainte. Poate câţiva spini acolo, n-ar fi rău, dar să miroase frumos şi ... Nu! Să vedem ce iese, acum, cât încă mai e soare, iar mâinile ei încă se mai lipesc de geamul meu din când în când.

Ar trebui să deschid acum obloanele, să las lumina Soarelui să se joace cu cea a Lunii şi în clopotniţa mea...

Pauză (în mine)...

---
Do not pity the dead, pity the living. And above all, those who lived without love.(Albus Dumbledore)
Harry, I'm going to let you in on a little secret. Every day, once a day, give yourself a present. Don't plan it. Don't wait for it. Just let it happen. It could be a new shirt at the men's store, a catnap in your office chair, or two cups of good, hot black coffee. (Twin Peaks; sursa: Serenity)

---
I met in the street a very poor young man who was in love. His hat was old, his coat worn, his cloak was out at the elbows, the water passed through his shoes and the stars through his soul.(Victor Hugo)

---
Sărut ce-i sub mănuşa de argint, Don Quijote.
Se va găsi cineva, sunt sigur... Şi n-am de ce (mă) plânge. Nu...
Mă ierţi poate că răspund aşa tărziu.

Trimis de: Data'q pe 3 Nov 2008, 01:28 PM

Orizonturi? Nu văd decât unul, din a mea plută. Poate câteva insule îndepărtate îi mai întrerup linia continuă, dreaptă; insule în care mi-aş putea înfinge rădăcinile căutând comori ascunse.
Apa? Era liniştită, aproape limpede (dacă aş spune limpede aş invoca perfecţiunea... nu-mi permit!). Până foamea m-a răzbit şi m-a înhămat la vânătoare de sirene. Pardon, o sirenă, una singură, a cărui cântec încă se mai aude, în liniştea mării...
Da, îmi mai lasă şi momente de respiro, cu acea vioară pe fundal, ce-mi ţintuieşte privirea, sufletul în adâncuri. În rest, îmi învineţesc mâinile, strângând de pluta asta şubredă, ce încă mă mai ţine la suprafaţă. Nu, nu ştiu să înot. Încă n-am învăţat şi de fiecare dată când am căzut (fall in...), abia am reuşit să nu mă înnec. Slavă Domnului că mai de fiecare dată a fost o altă înnaripată să mă scoată la suprafaţa.
Una din ele purta semnul lalelei (ce amintiri!) ...
Bobârnace, împunsături, mângâieri... De note subţiri, scurte sau lungi, sau calde şi îmbietoare: valuri... Multe, mari, sărate, de parcă-s joaca unui Cupidon inocent, fiu de Poseidon în astă poveste, ce nu-şi aminteşte să fi descoperit apa în alte timpuri afară decât în cel numit prezent. Uneori îmi place să mă lupt, c-o armură a veseliei pe mine (cheerfulness), nici nu i-aş zice luptă, ci joacă, dar alte ori jalea îmi e singura cârpă ce-mi acoperă trupul, faţa, din nou, sufletul.

Şi nu e prima mare de genu' pe care-mi vâslesc visele... Acu' ori îmi place, la un nivel mai subsolic, prin ale mele pivniţe o fi vreun vin ales, ce se vrea tot timpul purtat, a nu fi lăsat liniştit, că-şi pierde tot farmecul. Ori... se joacă iar împieliţatul ăla ce vroia un glob de fulgere... Şi-ncă unu'! Şi-ncă unu'! Încă nu-i, dar parcă se adună norii.

http://www.divshare.com/download/5733167-58e
---

Pe alte planuri însă, mi s-a permis în sfârşit să deschid un cufăr cu jucării, din care am tot ales.. Dar două din ele sunt perfect în categoria toys for... me. Culmea e că poartă aproape aceleaşi litere: a, i, k, o, n. Acum, bineînţeles, trebuie să plătesc tributul pentru aceste delicii... Dar nu-i bai, că se poate.
---

"Young lovers seek perfection
Old lovers learn the art of sewing shreds together
and of seing beauty in a multiplicity of patches."(How to Make an American Quilt)

"You'd think that people would have had enough of silly love songs." (Moulin Rouge)

Trimis de: Data'q pe 17 Nov 2008, 11:57 AM

Globul de fulgere s-a adunat în cele din urmă, mai mic, ce-i drept, dar acu' se destramă ca un ghem de lână, prinzând viteză, la vale, până nu va mai rămânea decât ce-a fost.

Acum mi-s ca o lumânare... Las arsuri pe-alocuri, ce acu' stau în sare sau în gheaţă ca să se vindece. P-alţii abia dezamorţesc, ce zboară deasupra mea. Încălzesc doar ce se apropie de mine, topindu-mă încet, dar sigur ... Mai mic, mai mărunt, luminând o slovă veche, din ce în ce mai mult, că deh, ea-i pe masă şi de ea mă apropii...
Ce-i scris în ea? Nu vreau să ştiu deocamdată. O listă de datorii, plină de păcate, cel mai probabil ...

http://www.divshare.com/download/5839577-2fa
---

Scoţându-mi puţin masca metaforelor, vreau să spun încet şi cu mult amar cum renunţ la a mai fi un Quasimodo blestemat să aibă tot timpul o Esmeraldă după care să tânjească, înlocuindu-l cu un Data mai pustiu, mai safe, ce primeşte input-uri şi răspunde cu output-uri, pentru care orice bucurie e sărbătoare, mai naţională sau mai ordinară, după intensitate.
Vreau ziua în care să mă uit la săptămâna ce a trecut şi să mai vreau una exact la fel... De intensă, de complicată, de liberă!
---

"Paper has more patience than people."
"Hello used to have a girlfriend named Ursula. I know her too.
She's perfectly sweet and perfectly boring." (The Diary of Anne Frank)
Eu pierd dorinta de a avea ceea ce caut, tot cautand ceea ce doresc. (Antonio Porchia)
Realitatea e ruina unui basm....

Trimis de: Data'q pe 11 Dec 2008, 04:00 PM

Dedic acest post maicii Siluana, în a căror dialoguri (live, la cateheze, sau de pe http://ro.wordpress.com/tag/maica-siluana/) mi-au încălzit nu o dată sufletul. Şi nu glumesc ...
Mulţumesc Domnului că am şansa s-o aud, s-o văd şi să fiu fericit de cuvintele ei ... N-or fi exact cuvintele pe care le-am auzit dar aşa mi le amintesc eu:

---
Părintele Ovidiu, invitat la cateheza de pe 2 Decembrie, la Biserica Talpalari, din Iaşi, ne zice:
Era odată o oaie neagră. Culmea era că toate celelalte erau albe... Albeee, ca neaua. Şi toate o ocărau pe cea neagră, o făceau în tot felul, ba că strică reputaţia turmei, ba că-i urâtă...

Şi vine o dată o ploaie mare-mare, puternică, care a ţinut multe, multe zile.
Vine apoi şi vremea bună şi când iese Soarele dintre nori, ce să vezi? Toate oile erau negre acum.

---
La această povestioară, maica Siluana să ne spună şi ea o povestioară cu oi:
Era o dată o oaie şi turma ei ... Şi ce zice oaia? Ia să văd eu ce floare frumoasă e cea de acolo... Turma e aici, o văd şi ce-mi strică. Ce frumos miroase floarea asta. Uite şi mai multe.. Şi mai merge oaia, mai merge, nu-şi făcea griji, căci turma era tot acolo.

Şi merge ea până dă de nişte spini... Dar între spini, cea mai frumoasă floare pe care o văzuse ea vreodată. Şi încearcă, încearcă s-o ajungă. Şi o ajunge într-un final. Acu' să iasă, dacă ar mai putea... Dar nu mai putea, căci spinii se prinseseră bine în blăniţa ei.

Ce face o oaie în situaţia asta? Oaia behăie.
Şi behăie şi behăie până când păstorul o aude. Şi o aude, vine la ea, o curăţă de spini şi o duce pe umerii săi înapoi în turmă.

---
Acum vă voi pune un citat dintr-un http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/12/01/maica-siluana-vlad-in-lumea-monahilor-noiembrie-2008/ drag mie:
"Copiii sunt zgâlţâiţi de mici să tacă – nu? Îi leagănă. Bagă suzeta în gură şi s-a rezolvat problema, nimeni nu ascultă durerea nimănui. Oamenii ar trebui să tacă. Şi în felul ăsta, asta învăţăm. Când un copil cade şi se loveşte de scaun, mama vine, îl pupă pe băiat şi dă „na-na” la scaun… şi copilul învaţă să dea „na-na” la tot ce-i produce durere. Dar dacă mamei i-ar trece prin cap să pupe băiatul, dar să pupe şi scaunul? Să spună: „Uite, buba la baiat, buba la scaun, pupăm şi mângâiem şi colo, şi colo” – el ar învăţa din această experienţă şi ar crede că ce simte el simte şi celălalt. Aşa, el crede că numai el simte, şi celălalt trebuie pedepsit."

Trimis de: Serenity pe 23 Dec 2008, 01:48 PM

Sarbatori fericite, Data, imbelsugate si pline de revelatii spirituale!

Trimis de: Serenity pe 30 Dec 2008, 11:53 PM

...... si un an nou minunat!

Trimis de: nOtHiNg_SwEeT pe 2 Jan 2009, 07:48 PM

LA MULTI ANI !!!

Trimis de: Data'q pe 22 Jan 2009, 07:11 PM

În punga cu talanţi ce-o port la brâul sufletului am descoperit un grăunte.
L-am simţit la dejte de mai multe ori, n-ar fi acum prima dată, dar în ultimul timp mi-a plăcut să-l ţin în mână. Ba în palmă, minunându-mă la el, ba în pumnul strâns, să nu cumva să cadă, să nu cumva să-l pierd.
Altă explicaţie nu văd, dar se pare că la cald şi bine bobul meu a încolţit. Şi e aşa ... înălţător să vezi cum îşi creşte ceva atât de mic în ceva mai mare, mai mare. Şi frumooos... Bătu-l-ar norocu’ să-l bată!
Crescut-a el, dar unde?! Spre lumină, în sus, ar fi trebuit, și s-a dus și-n partea aia, dar mai mult s-a băgat la mine pe sub piele, căutând căldura.
Și-a găsit-o, cu răbdare. Și-a ajuns să-mi înveselească inima cu bucurie și-acu ”săraca”, are momente de transpiră de atâta căldură.
Pericol de sufocare? Nu. Căci se poate respira prin verdele viu, plus că sunt încă multe colțuri ascuțite, ce încă nu au fost înmuiate sau tocite de plăntuță.

Cum să mă exprim la final de început de poveste?
Totul a pornit de la un bob de grâu, care crește, crește și mai are de crescut foarte mult și a cărui tulpină, frunze înveselesc o inimă pe care creștea doar flori de gheață. Acestea se topesc, una câte una și adapă florile de grâu frumos mirositoare.

Inimi înflăcărate ...

---
Mai pe scurt: Două suflete ce cresc împletindu-și unul altuia dorințele, nevoile.

---
Așează-te Hristoase pe tronul minții mele. Și lasă mintea Ta să fie mintea mea și voia Ta să fie voia mea.
Ca atunci când face un copil primii pași, așa se uită Dumneazeu la noi și are grijă de noi în fiecare moment.
Să râzi de tine, ca ai să ai de ce râde toată viața...
Nimeni nu înflăcărează cu ”trebuie”. (Maica Siluana)

Hapiness is in doing, not in getting what you want.

---
Sărut-mâna, frumoaselor, pentru urările de bine de la sărbători.

Trimis de: Boudicca pe 1 Mar 2009, 12:31 PM

Iti doresc o primvara luminata de razele sufletelor tuturor celor care te inconjoara!

Trimis de: Data'q pe 26 Aug 2009, 07:25 AM

Am avut ocazia să călăresc pe câteva luni scăpate din țarcul Timpului într-o pelerină la care visasem de foarte multă vreme.
Visuri, gânduri și dorințe adunate fără sudoare, chiar dacă unii văzând borcanul cât e de plin ar zice că desaga mi-a fost plină de răbdare, mai este încă; după cum ziceam, aceste condimente amestecate încet într-o miere trecută și amară, mi-au făcut deliciul fiecărui moment în care mi-am privit solitudinea și viața cum dansau în fața mea.
De câteva luni însă, în care grăuntele menționat mai sus și-a extins lianele prin mai toată clopotnița sufletului meu, am putut trăi ceva nou: văzut de departe, un vis împlinit. Ca un cub de zahăr scăpat și el în al meu borcan, topindu-se încet în bataia ritmului cu care lumea se învârte, odată cu ea și ce e înăuntru’ sticlei. Logic.
Ca un drog mi-a îndulcit diminețile, zilele, până s-a topit de tot, rămănând doar un ambalaj colorat, lângă sticla albăstruie, rece.

Acest cub de zahăr, sau, de vă place mai mult, această pelerină purtată, trebuie să recunosc, m-au făcut să mă simt… om, până să dispară. Nu mai eram eu, clopotarul ce mă știam. Până și Soarele zâmbea altfel, Luna dansa altfel pe așternuturile moi … Da’ parcă nu eram eu! Eram alt eu. Nou, poate mai luminat, mai lucios, abia dat cu ceară. Dar simțeam aceste diferențe și ... mă uitam în sertarele sufletului la hainele vechi, călduroase, ce aveau ce era mai bun: familiaritatea.
Și au tras de sfori neștiute, negrișorii mei, până când dorul de vechiul eu s-a umflat în mine ... Acum, un vânt liniștit îmi duce pânzele pe ape line, cunoscute, acasă.

Și vechiul eu scrie din nou aici, și iar vă văd măselele de minte căscând

Trăgând de corzile unei concluzii, ori îmi cresc în ogradă o plantă autohtonă, ce nu mă face să mă simt străin de mine ori... scap în borcan un diamant de zahăr, care nu se topește în veci și nu rămâne decât să mă rog Celui de Sus ca gustul cel nou să nu ia prea mult din ce fusese ... un eu.

Trimis de: tikky pe 26 Aug 2009, 11:26 AM

bine ai revenit printre povesti

Trimis de: Data'q pe 12 Nov 2009, 12:49 PM

Tot ce-mi vine acum a face e să călăresc ca nebunul pe un cal negru ca smoala, pe o plaja nesfârşită, ţinând mâinile în jurul gâtului, cu urechea lipită de respiraţia lui grăbită.

De-a dreapta mea, jarul nisipului dă aripi fratelui meu patruped, iar la stânga mea apa sărată îmi stropeşte faţa, răcorindu-mi gândurile, simţiriile.
Ştiu, ştiu că alergând aşa voi ajunge pe unde am mai fost odată şi-nc-odată, că orice ocean e un mare lac, că orice viaţă e plină de cercuri sau triunghiuri... Ştiu... Dar putem admira de fiecare dată ce e frumos, putem să vedem acum ce n-am apucat să vedem atunci.

Şi e un Soare mare, atât de mare deasupra lacului meu, ce nu vrea a apune, ci numa’ a răsări, de fiecare dată când mă uit la el.

http://www.trilulilu.ro/dataq23/a509c580aa2992

---
Mulţumesc, tikky. Am scris pe ciornă ce e mai sus şi m-a curpins mirarea să văd că mă aşteaptă imaginea ta ... acvatică. Surpriza mi-a fost placută şi de asta: mulţumesc.

---
"http://www.youtube.com/watch?v=ZVK9FJqJWKw Ţie, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a orânduit pronia Ta."

Trimis de: Data'q pe 23 Dec 2009, 09:00 AM

Petalele ofilite ale florilor din vasul de cristal pluteau acum în apa limpede, aproape înghețată, din vasul de gresie.

Nu credeam că o să mă mai simt vreodată ca un Quasimodo. Speram ca o dată în viața asta să fi fost de-ajuns. Credeam că-s mai bun de-atât.
Și se întoarse, plecă din lumina răsăritului ce inunda un oraș amorțit, se duse să-și lustruiască clopotele, plăcerea fiecărei zile. Făcu o cruce mare, cât de dreaptă putu el, luă o perie și începu frecușul acestei zile.

Trimis de: Boudicca pe 30 Dec 2009, 07:37 PM

Iti doresc sa aluneci pe partia fericirii intreaga viata, nu numai in anul care vine. LA MULTI ANI Data !

Trimis de: factura pe 3 Jan 2010, 03:36 AM

La Multi Ani!

Trimis de: fiica_lunii pe 5 Jan 2010, 09:41 AM

QUOTE(Data'q @ 12 Nov 2009, 12:49 PM)

Trimis de: Erwin pe 5 Jan 2010, 09:55 AM

şi multe imagini frumoase!

Trimis de: fiica_lunii pe 5 Jan 2010, 09:57 AM

Si in zapada proaspat asternuta il vei gasi....



.... este acolo pentru tine..... te asteapta

Trimis de: Data'q pe 9 Jan 2010, 11:29 PM

De la primele jocuri în nisipul Șiretului sau printre pletele părului din grădină începuse să adune mărgelele copilăriei, prefăcute-n perle prin umbra timpului. Apoi începu să adune bomboane ale cunoștiinței binelui și răului, păstrate bine în aceași cutiuță, mic cufăr, comoara unei vieți. Se mai pun și perlele de la gâtul unor vrăjitori, mici lumi pline de formule mai mult sau mai puțin elastice. Plus trei perle de nădejde.
Luă Clopotarul ale sale mâini cioturoase și deșărtă pe o mătase purpurie ale sale perle. Știe că va mai afla și altele, dar cu câte are acum începu să croiască un rozariu. Sub privirea blând-a Lunii, îl va pune la gâtul unui lup. Închise ochii: încă-i aude lăbile alergând de colo-colo, în pădurea cea fără de capăt.
---

Mulțumesc, dragile moșului pentru urările voastre. Și vouă un an binecuvântat!!
Fiica_lunii, l-am găsit. Zăpadă nu prea a fost anul ăsta, dar s-a împlinit ce mi-ai urat. Mulțumesc!
---

Iubește-mă când merit cel mai puțin pentru că atunci am cea mai mare nevoie.

Trimis de: Data'q pe 10 Jan 2010, 12:48 AM

Când te va păli dorinţa de a-mi cunoaşte clopotniţa?
Să simţi vibraţia fiecărei uşi de lemn, să pui mâna pe zăvorul de fier (încins sau de gheață), ca apoi, să intri... Să aduci lumină-n colțurile împăienjenite, să te oglindeşti în scuturile eroilor ce m-au vizitat, să dansezi în raze colorate de vitraliile ferestrelor mici, perfect geometrice. Să te împiedici de ciocane tocite în bătăile unei singure inimi, în drum spre o biblioteca micuță, plină de griji, vise și icoane... Nu lăsa Timpul să te amăgească, să te plimbi într-un final doar în compania lui, prin aceste odăi.
---

Loneliness is a good thing to share with somebody.
Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră. (Nichita Stănescu)

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Feb 2010, 08:18 AM

Cu drag, pentru clopotnita ta.

Trimis de: tikky pe 23 Mar 2010, 09:59 PM

La multi ani, Data'q!

Trimis de: Data'q pe 29 Apr 2010, 08:06 AM

În miez de noapte trimise pe Nebun să fure cel mai mic clopot din turla bisericii celor ce au ochi să audă cu ochii și văzut cu mintea. Se puteau lipsi ei de țeasta asta de căpos, uscată bine la soare deșertic și folosită mai mult ca talangă de spăriet zburătoarele.
Întoarse clopotul cu poalele-n sus, smulse limba cu clopoței și turnă cel mai bun vin, dulce acrișor, din vița de vie sălbatecă din Poiana Ursului fără coadă, vin pe care-l păstra în butoiașele din pivnița clopotniței, special pentru zile amare.
Presără două linguri de papuci de casă a miriapodului din pod pentru a pleca mai repede gândurile cele rele, niște puf de libelulă să vină gânduri cele simple și curate, câteva gene de melc ca să fie ochii mai căscați data viitoare, câteva ghiare de cioară ca să ne trezim mai de dimineață și să apucăm mai bine ziua de șireturi, o coadă de veveriță pentru sprinteneală, câteva coji de nuci pentru întărire și ca să nu dăm în pofte rozătorești.
Se amestecă bine-bine cu două limbi de ceas până se ridică din clopot o spumă ca de nori, mai întâi de furtună, dar tot amestecând acolo, se limpezește spuma până e mai senină. Se ia apoi licoarea cu tot cu clopot și se pune la răcorit în calea celor patru vânturi și se așteaptă până la răsărit. La primul nechezat de mânz se bea fără suflare, până la fund. Ai pierdut glăsciorul mânzului, poți să arunci licoarea, că și-a schimbat deja culoarea și nu mai e bună.

Și gata! O bău clopotarul, iar ziua deja devini mai veselă, mai de îndurat, mai tihnită în așteptarea ceasului de bătut clopotele. Cele mici în fiecare zi, de dimineață, în ceasul al treilea și la vremea poveștilor, cele mari, mândria clopotarului, în zi de sărbătoare.

---
Sărut-mâna și pensula, fiica_lunii. Pus icoana la colț răsăritean al clopotniței...
Mulțumesc și ție, buburuzo.

---
"Be yourself; everybody else is already taken." (Oscar Wilde)
A smile is a curve that sets everything straight.
"Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor!" (Solomon)
Dragostea arde, dar lipsa dragostei usuca.
Viata e grea pe cat e omul de prost.

Trimis de: Data'q pe 9 Jun 2010, 02:51 PM

Cum arată o zi în plinătatea sa albă:
Mă trezesc luni, greu, morocănos, cu mâinile încă întinse, după urmele ce se pierd pe nisipul clepsidrei. Merg domol la serviciu, acasă, serviciu, mai fac o tură de oraş cu cineva alături, printre discuţii în papuci de casă, seviciu, acasă, alerg apoi, fug, fug vesel spre ziua de vineri, când adorm iar ca să pot visa o sâmbătă şi o duminică întreagă.
Nisipul alb umple acuşi clepsidra. Cufere multe, mai mici, mai mari, pline de iubire, răbdare, iertare, dreptate, cumpătare, curaj, prudenţă şi alte grozăvii, se adâncesc încet sub marea albă, temelie castelului ce va să fie.
Vântul nu ajunge aici.
Doar mâna Lui o poate întoarce. O poate culca, să nu mai alerg. O poate sparge.

---
"In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa realizez ca este o greseala sa fortez o situatie sau o persoana, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine ca nici acea persoana, si nici eu insumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul… astazi stiu ca aceasta se numeste Respect." (C. Chaplin)
"Omenirea
a tot dormit
- si doarme inca -
leganata de
bucuriile ei ingraditoare
ale iubirilor ei
limitate."
(Telhard de Chardin)

Trimis de: exergy33 pe 5 Nov 2010, 08:08 PM

Pe unde mai esti Data'q ?

Trimis de: Data'q pe 2 Mar 2011, 05:09 PM

Fost-am departe, coniţă... Şi departe sunt şi acum, dar aşa de mult a trecut d-atunci, încât tot ce văd în juru-mi e aproape de mine şi eu de ele.

Dar s-o iau cu începutul c-aş-ar fi frumos...
Apoi omu’ când iese din casă nu uită să-şi ia cheile la cingătoare, nu-i aşa? Eu le ţineam tot timpul cu mine, aşa că am închis lacătele cu nădejde ş-am plecat după lemne de foc. Când m-am întors cu braţul plin de vreascuri, ia cheile dacă ai de unde... Imediat gândurile zburară către Nebun, căci l-a prins furtuna-n pădure as-noapte şi unde să se ducă, unde să se ducă? Strânse-n pumn al nopţii miez şi bătu cu el de uşa clopotniţei. I-am dat bineţe şi o pătură de lână sură şi l-am poftit înăuntru, lângă foc. La ruga mea, Moş Ene l-a vizitat degrabă, înainte de a trosni lemnele’n foc ca fiind al zecelea ceas din sară. Prin urmare, acu’ eu mă uitam la uşă, uşa se uita la mine – probabil prin gaura cheii – lacătele atârnate de urechea zăvorului la fel. Linişte în jur. Doar vântul umbla lelea fluierând şi atunci îmi sări în gânduri Nebunul.
Am lăsat lemnele să se sprijine de uşă şi am luat-o la fugă spre conac. Căutând prin camerele sale pustii, printre valuri de pânză de păianjen, l-am găsit cu o mână pe inelul de chei şi cu cealaltă numărându-le. Trecuse de mie.... Când m-a văzut, s-a speriat săracu’, s-a uitat îngrozit la chei, la mine, din nou la chei şi a început să le facă ghem una câte una şi să le înghită. Culmea, acu’ i-a dat doar şapte la numărătoare...
Să nu credeţi că fără chei se poate intra în clopotniţă. Nici să te caţeri pe ea n-ai putea, că e prea ‘naltă şi te-atacă ciorile; cât despre celălalt set de chei, e pus în siguranţă, lângă clopotele dinspre miazăzi.

Apăi mie atât îmi lipsi să plec dintr-aceste tărâmuri în care n-aveam cui să-i trag clopotele... Luai câteva mere pădureţe din curtea conacului şi pornii făr’ de grabă la drum. Se ţinu Nebunul după mine vreo câteva ceasuri, dar când văzu că se depărtează prea mult i se făcu iar frică şi s-a’ntors. Gata! Am scăpat de el! Hihi... Unde am ajuns şi pe cine-am întâlnit, vă voi spune în alte cuvinte, dar să-mi ung oleacă mintea cu miere de urs, ca să nu-mi plece gândurile haihui şi să vă ţin iar câteva luni albe şi pline până auziţi iar de mine.

---
Dă-i lui Dumnezeu tot ce îți cere, apoi ia tot ceea ce îți dă.
Lumea are nevoie de persoane care nu au nevoie de lume.

Trimis de: Data'q pe 5 Apr 2011, 03:49 PM

Să vă spun cum s-a însurat un biet clopotar cu Zâna Primăverii? Să ajungem până acolo mai întâi... Hihi.

Rămăsesem că-mi luasei opincile la plimbare... Am luat calea Sudului, în speranţa de a întâlni lume mai multă, mai felurită, zile mai lunguieţe, cu mai multe franjuri de Soare, dar din păcate mai puţini munţi şi coline, dar cu gândul că voi găsi o clopotniţă părăsită lângă vreun cătun plin de verdeaţă, bună voie şi voinţă.

Mergeam agale pe a opta cărare din cele şapte întâlnire, adică de-a dreptul, cu capu-nainte, merele-mi erau pe terminate, aşa că îmi aruncam privirea prin copaci mai mult, după fructe, ouă, sau alte de-ale gurii. Şi uite că privirea mi-a rămas ţintită spre cea mai frumoasă coadă de pasăre pe care am văzut-o eu sau măriile voastre vreodată. Curcubeutică, aş putea spune, căci în lumina mândrului Soare, toate culorile jucau o horă. Valuri, valuri de pene lungi şi mătăsoase... Ridicându-mi privirea, coada începea dintr-o haină albicioasă, mult prea bine strânsă pe corpu-i de zeiţă, ca din poveştile caravanelor. Partea stranie e că felurite păsări mici, multe şi colorate ca fructele toamnei, toate trăgeau de poala ei, grăbite şi speriate de întunericul serii ce se apropia.

Mă scărpinai sub căciulă, zburară câteva molii ce-mi ceruseră să le scot pe ascuns din ultimul han în care am dormit, şi apoi m-am prins ce se petrecea mai sus de mine. Ajunsesem în colţurile pădurii, chiar acolo unde Soarele se plimbă mai puţin, unde păianjenii cei mai bătrâni îşi aduc prada prinsă cu mare viclenie, pentru a fi devorată încet-încetişor, până la următoarea foame. Orice pădure are şi astfel de colţuri... Apoi păsările încercau să elibereze nişte mâini, cu siguranţă. Nu mi-a fost greu să urc până acolo, călcând nişte picioare de păianjen. Au încercat să mă muşte de picior, dar s-au înnecat cu glodul mlaştinii prin care trecusem de curând. Bine mi-am zis eu că-mi voi spăla opincile înainte de a intra în satul ce vine şi nu mai devreme... Odată ajuns sus, am început să rup pânzele, cu grija la mâinile subţiri, la trupul firav ce-mi cădea tot mai mult în braţe.

Când Luna tocmai învelea cu o pătură de stele Soarele dus la culcare eu duceam cu grijă acest pui de om către biserica din sat, căreia îi văzusem turla de departe. Păsările mici mi-au zburat de pe umeri şi căciulă abia când am bătut la uşa bisericii, când un preot nins făcu ochii mai mari decât ochelarii ce-i purta la vederea fetei ce-o purtam pe braţe, adormită de razele blânzi ale Lunii.
Acum poveşti cu feţi frumoşi ce salvează prinţese şi primesc fata de soaţă şi jumate de împărăţie aţi mai citit voi, cu siguranţă... Cam aşa am păţit-o şi eu, mai puţin partea cu frumosul şi cu împărăţia. Se pare că singura cămară liberă din sat era sus, în turla bisericii, aproape de gustul amărui al clopotelor şi inima lor ce tresălta în mâinile mele. Cât despre fată... Era fiica preotului, care mai avea 3 fete, dar aceasta era cea mai mica, o zeiţă a bucuriei, ce zâmbea Soarelui în fiecare dimineaţă şi toate florile îşi deschid petalele pe unde trece, adormea o dată cu venirea Lunii, ce cânta mai frumos ca orice pasăre cunoscută mie şi avea darul nepreţuit de a nu se supăra de nimic. De sus, din noua mea căsuţă, puteam ţine un ochi la Soare, ca să bat clopotele dimineaţa, ca să trezesc cocoşii din sat şi să anunţ sărbătorile din următoarea zi, iar celălalt ochi pe această minune, ce avea darul să-şi înnoade codiţele prin cele mai stranii locuri şi situaţii.

Prin urmare, nu de puţine ori a trebuit să alerg la ea înainte de a cădea în vreo fântână fără de fund sau din ghearele vreunui balaur cu care încerca să se împrietenească, iar preotul a găsit de cuviinţă că de aşa soţ are nevoie bucuclaşa lui fiică. Cum iubirea înlocuise demult pilonii pe care inima mea mai stătea deasupra apei, începând din ziua în care o purtasem pe braţe, am mulţumit Tatălui şi am cerut mâna fiicei. Devenisem cel mai bun prieten al ei, iar cu permisiunea părintelui, a acceptat aventura.

Ghemul poveştii se termină aici, o dată cu această nuntă binecuvântată, unde satele a şapte coline dansară în cântece şi laude 3 zile şi 2 nopţi. A treia noapte se furase Luna, nu mireasa... Hihi.

---
Alege ce iubeşti şi apoi iubeşte ce ai ales.
"pentru că sufletele se aud, spunea cineva" (Ana)

"A journey is like marriage. The certain way to be wrong is to think you control it." (John Steinbeck)

---
Toate poveştile clopotăreşti sunt adevărate, ridicând voalul metaforelor. Ele se termină aici, în zborul unei pene purtate de vânt...
Să-mi dea Dumnezeu inspiraţie să vă aduc de acum poveşti ca cele de pe prima pagină a acestui caiet de ciorne, cum au fost cele cu stropii de ploaie sau cu cele două felinare.
Mulţumesc celor ce au avut răbdare cu mine.

Trimis de: Gordin pe 5 Apr 2011, 04:47 PM

Felicitari!

Trimis de: Romanticadder pe 5 Apr 2011, 11:00 PM

Un mod foarte original de a incerca sa transpui pe ecran ceea ce ai simtit si simti/simtiti...povestea ta, care acum a devenit a voastra! Ai talent la scris! succes pe mai departe si sa nu uitati sa transmiteti si mai departe aceste povesti, celor ce sunt pe drum, pentru a le face mai usoara sosirea la destinatie, pelerinilor care inca nu stiu incotro se indreapta!

Trimis de: Data'q pe 6 Apr 2011, 10:09 AM

Mulţumesc, Gordin!


Mul'umesc pentru ale tale gânduri, Romanticadder. Sper să te vedem cât mai des prin cămăruţele hanului...

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Apr 2011, 01:01 PM

Felicitari! Casnicie binecuvantata sa aveti!

Trimis de: tikky pe 14 Apr 2011, 11:53 PM

Felicitari, Data'q, pentru toate schimbarile importante din ultima vreme !!!

Trimis de: Data'q pe 15 Apr 2011, 04:49 PM

Povestea începe cu un om ce mergea prin pădure. Mergea, mergea, dar aceasta nu se mai termina. Când îşi dădu seama că se rătăcise, a început să caute o ieşire. Orele treceau, noaptea se apropia, la fel şi disperarea omului, dar tot ce găsise a fost o femeie mai în vârstă.
Aceasta îi spuse cu blândeţe că ştie ea drumul ce iese din pădure. Au mers, au mers şi în cele din urmă au aflat ieşirea din pădure. La despărţire omul s-a prezentat şi a întins mâna. Băbuţa a întins şi ea mâna, dar în altă direcţie. Atunci a văzut drumeţul că femeia era oarbă, iar ea i-a spus numele său:

Speranţa...
(Preotul VD)

---
Am învatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti dureri.

---
Mulţumesc mult pentru felicitări, fiica_lunii, tikky.

Trimis de: dascalita pe 15 Apr 2011, 06:36 PM

Data'q, te imbratisez ca pe copilul meu si-ti doresc carari limpezi, vant bun si puterea de a trece prin valtori ca si prin bucurii cu inteleciunea de care te stiu capabil.
Numai bine, fericitule Clopotar!

Trimis de: exergy33 pe 30 Oct 2011, 08:18 PM

clopote de aramă
ritmează paşii toamnei.
în urmă, şuşotind cârcotaş,
vântul ...

Trimis de: Data'q pe 8 Nov 2011, 02:54 PM

De mult mestec şi mestec un vis cu gust dulce-amărui de toamnă şi nu-l pot domestici să stea aliniat în cuvinte.
Dar iată cum un suflu de la răsărit dă viaţă şi curaj peniţei mele de scris şi încerc să înghit fără a mă îneca
cu propriile vise. Dar cine poate înghiţi uscături fără a-şi umezi buzele minţii cu puţină inspiraţie?

---
La primul fel avem în farfurie un codru tânăr, aflat la prima sa toamnă, foarte surprins şi curios de schimbările din jurul său. Noi culori, noi miresme, dimineţi mai reci, mai jucăuşe, pe când dorul de vară e hrănit de Soare din ce în ce mai puţin, la miez de zi, când îşi peticeşte potecile maronii făcând umbre, forme cu degetele sale subţiri.
Nu există atunci, sau poate, cândva. Există doar acum pentru această pădurice şi chiar acum, privirea-i stufoasă i se lipi de o nouă enigmă, un necunoscut nestatornic. În culori schimbătoare, cu blana numai vârtejuri, cu labe pufoase ce se agaţă de orice creanguţă, ochii gri, misterioşi, ce caută, caută şi nu găsesc... Năluca asta e peste tot, şi hihi şi îi gâdilă fiecare mădular. Când se linişteşte, prinzi o fărâmă din vârsta-i seculară, dar nu pentru mult, căci se tocmai s-a luat la harţă cu un pui de somn ce dădea târcoale.

Dacă pământul ar fi plat ca o farfurie, atunci bebeluşii s-ar juca cu vântul. Sau invers.

---
Pentru că bunătatea printre oameni e ca parfumul printre flori. (Cartea Şopârlei)

Trimis de: Data'q pe 15 Dec 2011, 07:49 PM

De fiecare dată când stau să mă gândesc prea mult la o persoană, dungile i se contrastează şi mai mult, umbrele i se adâncesc, ochii senini ca cerul primăvăratic privesc curios şi se măresc, i se măresc până crezi că te vei înneca în ei. E de ajuns să şoptesc câteva gânduri către acel personaj îndepărtat privirilor mele, că le aude şi începe să se gudure la picioarele meie. În fundal, o melodie începe a goni către urechile mele, dar îmi sare numaidecât în poală şi dă cu laba ei moale să prindă fiecare notă. După ce muzica o inundă, se tolăneşte în braţele mele, cască pofticios, îşi caută un loc cât mai atent cu putinţă şi se asează de zici că vrea să stea în braţele tale următoarea mie de ani. Nu apuci să oftezi o dată, că începe torsul. Îţi pierzi degetele în blana ei, căutând amintiri cât mai suave, cât mai hazlii sau cât mai lungi cu acea persoana, până la apusul acestei despărţiri.

Dor...

---
"Hope is the thing with feathers
That perches in the soul,
And sings the tune without the words,
And never stops at all" (Emily Dickinson)