Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: atta pe 18 Jun 2003, 01:49 AM

Imaginati'va un drum lung, tare lung.

Trimis de: black ice pe 18 Jun 2003, 04:14 PM

Imaginati'va o lacrima curgand pe un obraz, incet, incet...

Trimis de: atta pe 18 Jun 2003, 04:45 PM

Este intr'adevar un drum lung, din august pana in aprilie, iar apoi de acasa la Gara de Nord, din Bucuresti la Constanta, Mangalia si in sfarsit in capat
de tara, Vama Veche.
Este inca pustie Vama, asa ii sta cel mai bine.
Bucuroasa de revedere, alerg cu picioarele goale prin nisip spre mare sa'i dau binete.
Avem chef de joaca, si eu, si ea.
Ma vede ca ma apropri si se retrage, dar nu face nici doi pasi inapoi si se razgandeste, vine spre mine, eu ma feresc. Dansam asa pana ne plictisim.
- Buna ziua Mare.
- Buna sa'ti fie inima, Maria.
... buna sa va fie inima si voua.

Trimis de: atta pe 18 Jun 2003, 05:54 PM

Lacrima ajunge dupa ceva timp la coltul gurii si se opreste. Ma opresc si eu si, fara sa le spun nimic, buzele si ochii mei se apuca sa zambeasca.
Daca ele mai pot face asta, pot si eu... sufletul meu zambeste.

Trimis de: black ice pe 18 Jun 2003, 09:45 PM

Se prelinge incet pe obrazul meu si astept sa cada. Mica, lucind timid intr-o raza de soare, calda, ma face sa tremur sub mangaierea ei. Tremur...de fericire. Ridic doi ochisori albastri, tulburi, spre soare si-i multumesc, sfios, pentru tandrele atingeri ale razelor sale. Privesc in jos si vad marea contopindu-se undeva cu cerul si soarele. Imi doresc sa fiu acolo, la ingemanarea albastrului inchis cu negrul neantului si auriul soarelui si sa vad, sa simt, si mai ales...sa renasc.
Vreau sa-mi eliberez sufletul de tot ce e rau, urat si intunecat.
Vreau ca lumina aurie sa ma purifice, sa-mi dea aripi si sa ma impinga spre albastrul cerului...
Vreau sa am certitudinea cerului pentru a putea gusta din neant inca o data.
Vreau...o lacrima.

Trimis de: atta pe 18 Jun 2003, 11:45 PM

Imi iau la revedere de la lacrima. Se va simti mai bine dusa de valuri.

Trimis de: atta pe 19 Jun 2003, 12:32 PM

Este intr'adevar un drum lung, drumul de la un capat la altul al lumii.
Un cerc mare si stralucitor, foarte aproape de cer, l'a strabatut astazi. De ceva timp a cazut dupa pamant si nu se mai vede.
Ne'a lasat ca amintire o roseata roz usturatoare.
Cerului ii lipseste regele sau. Negru de suparare, plange stele.
Un nor ii stearge lacrimile rand pe rand dar ele apar la loc.
Deodata, cercul se ridica din mare. Este tot mare, dar marea l'a stins. Nu i se mai zice soare ci luna.
Cerul se lumineaza putin dar asteapta dimineata.

Trimis de: black ice pe 19 Jun 2003, 09:47 PM

Luna a rasarit din nou. O admir de pe o banca din parc.
Imi imaginez cum ar fi sa zbor pe deasupra norilor, sa intind mana - si chiar ridic mana - si s-o ating. S-ar speria, s-ar rusina, sau doar s-ar arata uimita de indrazneala mea? Poate mi-ar zambi, mi-ar prinde mana si m-ar face...luceafar.
Da...luceafar. Sa rasar in fiecare noapte in dreptul ei, sa domnesc in fiecare noapte alaturi de ea, sa ne contopim cu intunericul, sa disparem sub nori, sa ne iubim si sa plangem impreuna....
Desarte dorinte, luminate de ea.
Incet, incet, a venit vremea sa apun. Se face dimineata.

Trimis de: atta pe 20 Jun 2003, 09:59 AM

Este intr'adevar un drum lung... ba nu e lung deloc, e chiar scurt drumul de la cortul meu pana la mare.
Asta'i toata poanta, sa fie scurt. Sa nici nu existe as vrea eu, daca'ar stii cortul meu sa inoate... dar nu stie.
Eu stiu sa inot. Ajung in mare ca prin vis, impinsa de nabuseala imposibila care m'a dat afara din cort. Ma trezesc inotand sub apa.
Daca ar fi dupa mine as sta sub apa ore in sir, dar nu se poate pentru ca ei, plamanii, vor sa respire.
Ies la aer...

Trimis de: atta pe 21 Jun 2003, 04:57 PM

Gata, nu mai pot... nu va mai scriu despre mare pentru ca mor de dorul ei si o sa incep sa plang la propriu in curand daca o tin tot asa.
Promit insa ca la vara voi reveni cu amintiri proaspete :-).

Sa va povestesc putin despre mine....

Ca si majoritatea oamenilor de pe acest Pamant, sunt si eu o persoana deosebita.
Traiesc viata din plin, in felul meu. Nu prin petreceri dupa petreceri, baute etc. etc. (apropo, nu am nici un viciu "clasic").
Ci ma bucur, de vant, de soare, de apa si mai ales de oameni. Sunt f norocoasa din punctul asta de vedere, la oameni.
Am multi prieteni buni. Am mari probleme cu intelegerea notiunii de rau, drept pentru care sunt usor de prostit, sunt credula.
Am o familie extraordinara, la noi in casa e tot timpul liniste si pace... drept pentru care sunt f sensibila la certi, daca tipa cineva
la mine ma reduce la tacere instantaneu. Unul dintre cantecele mele preferate este Bjork - It's oh so quiet, drept pentru care nu
il am pe calculator pentru ca vreau sa ma satur de el nicioadata.
Cred de care nu m'as satura prea usor este Pink Floyd - Wish you were here.
Ma consider o persoana f norocoasa... mai ales cu firea mea, in general sunt vesela si cu zambetul pe buze.
Ma supar rar si'mi trece greu.
Unele dintre cele mai urate momente sunt cele in care ma simt singura... si nu este vorba de singuratate fizica ci "singura intre oameni".
Cu toate ca mie mi se pare ca sunt o persoana "transparenta" cred ca sunt putini cei care ma cunosc, nu stiu cum vine asta.
Unde am eu f putin noroc... in dragoste.. as putea spune ca am chiar ghinion, dar nu vreau sa fiu asa dura.
Imi place sa vorbesc noaptea, toata noaptea chiar.
cu drag...

P.S. am si defecte, pe cuvant... dar acum le'am uitat.. daca'mi aduc aminte vi le spun maine .

Trimis de: atta pe 22 Jun 2003, 03:07 PM

Din pacate netinerea promisiunilor nu se afla pe lista de mai jos... asa ca sunt nevoita sa va spun din defectele mele (am mai tinut si pentru mine... )

mandra

las totul pe ultimul moment

oarecum lenesa

neserioasa

oarecum tocilara

plinuta

frumoasa

neingrijita... n'am nici o sansa la Cain

sufar de "fear of commitment"

nu'mi pasa decat de putine lucruri... restul e lasat la voia intamplarii

dezordonata

dau impresia ca nu aud cand mi se vorbeste... dar eu aud

vorbesc incet

pot trece ore intregi pana sa ma imbrac... nu stiu cum se face dar toti pantalonii imi fac fundul mare (

nu pot fi degajata decat cu cei pe care ii cunosc

nu pot intra in vorba cu necunoscuti. am tupeu sa ma duc la ei cu o replica, sa iau raspunsul si sa plec.. dar daca stau
mai mult pe capul lor mi'e frica sa nu'i deranjez.

parerea celorlati conteaza destul de mult, in sensul ca daca cineva nu are o parere buna despre mine nu pot vorbi cu el/ea.

in anumite privinte sunt cam proasta... de exemplu nu pot sa joc bridge sau jocuri la care tr sa gandesti in avans. Sper
totusi sa dau odata o sansa mai mare bridge-ului.

sunt intr'un fel snoaba... dar asta'i greu de explicat

nu pot suporta prostia sociala, prin asta inteleg prostia smecherasului de cartier

sunt inculta (.

Trimis de: atta pe 22 Jun 2003, 05:37 PM

Sunt studenta la Politehnica. Toata viata am vazut doar partea "reala" a lumii. Tot liceul am suportat orele de literatura ca pe un
chin suprem. Citesc cate o carte din an in Paste, iar cand intr'adevar binevoiesc sa incep o carte de rare ori o si termin.

Si... si acum m'a apucat pofta de scris.
Si... si ca si cand nu ar fi fost de ajuns cata era, citind ce a scris Oribilul Mosh si mai ales cum a scris el am si mai mult chef de
scris.

Citesc foarte incet, nici nu'mi place sa citesc repede.
Eu de fapt nici nu citesc. Nu, eu aud vocea scriitorului cum imi povesteste mie personal tot ce se intampla... si eu intru in povestea sa.

Conteaza de mii de ori mai mult stilul decat continutul. Sunt in stare sa citesc o
poveste care nu'mi place de dragul stilului si implicit al vocii . Dar daca vocea nu e clara, familiara, usor spirituala degeaba.

Cat as vrea sa am si eu o voce ca cele pe care le apreciez atata (Paul Goma de exemplu).
Dar nu, cand vreau eu sa scriu se arunca toate cuvintele sa iasa pe hartie (mai nou pe tastatura) si se calca in picioare de parca
ar fi incendiu... si macar daca ar fi s'ar napusti si cuvantul pe care'l caut... dar nu, el prefera sa ramana undeva ascuns in
vocabularul meu modest.

Si daca s'ar termina totul aici, la cuvinte, dar nu... din cuvinte trebuie sa faci propozitii! atunci, e atunci.
Fa tu, Maria draga, toate cuvintele sa se inteleaga intre ele si sa reprezinte exact ideea aia a ta.
Si daca s'ar termina totul aici, la propozitii, dar nu...

Trimis de: black ice pe 22 Jun 2003, 09:16 PM

Ciudat, pana acum credeam ca esti o persoana careia ii place literatura...de fapt, chiar iti place.
Felul in care ai descris ceea ce simti cand citesti o poveste e foarte edificator in acest sens. La fel fac si eu. Simt ceea ce scrie acel autor doar ca la mine continutul conteaza la fel de mult ca si stilul. Degeaba e frumos stilul daca povestea nu-mi transmite nimic. La fel si invers, degeaba povestea e bogata in continut daca stilul e...varza.

Trimis de: atta pe 22 Jun 2003, 10:31 PM

Ultima carte pe care am citit'o, Tunelul de Ernesto Sabato m'a facut sa cred ca pot citi mai orice daca imi place stilul. Este vorba despre un nebun care descrie cum si de ce omoara o femeie... Ei bine, chiar ma enerva subiectul dar am citit cartea pe nerasuflate.. Si din categoria asta mai fac parte si alte carti dar nu'mi aduc aminte acum.

Acuma poate este vorba despre latura mea criminala .


P.S. Pentru dragii mei cititori... eu nu ma supar daca scrieti si voi aici... eventual de bine .

Trimis de: atta pe 23 Jun 2003, 07:21 PM

Da, da, da! S'a gandit la mine, o stiu! Daca eu ma gandesc la el, el de ce sa nu se gandeasca la mine?
Am adormit cu zambetul pe buze. De dimineata tot acolo era! Buimaca, ma intreb ce s'a intamplat.
Ce cauta ditamai zambetul pe gura mea?
Si apoi mi'am adus aminte! A, e zambetul lui. Multumesc, multumesc si uite unul si pentru tine .

Trimis de: atta pe 24 Jun 2003, 12:16 AM

Intr'adevar este un drum lung, drumul de la supermarketul de pe colt,
drumul de la fantana din centrul satului...
pana acasa.

Astazi cele doua drumuri au avut ceva in comun, apa.
Carand 6 sticle de apa minerala naturala Dorna imbogatita cu bioxid de carbon natural,
aplecata usor spre stanga de cat de mult bioxid de carbon natural au bagat in ele mi'am adus aminte de drumurile dupa apa pe care le faceam cand eram mica.
Gogu, in postura sa de bunic, ne dadea cate 20 de bani pe ulciorul de apa adus cu bine acasa si 50 de bani pe galeata.
Nu sunt mai mult de 100 de metri, hai 200, de la fantana pana la poarta casei dar cand esti plecat cu asemenea misiune credeti'ma ca par a fi cel putin un kilometru daca nu mai multi.
Dar si cand ajungeam la poarta cu apa pe jumatate in galeata si cu picioarele ude de cealalta jumatate de galeata eram cea mai importanta fiinta din ograda.
Daca n'as fi fost eu mureau cu totii de sete.

Trimis de: atta pe 24 Jun 2003, 10:43 PM

Eram un tanc (tanc care plange, nu tanc de se duce la razboi). Un tanc (vezi paranteza anterioara) nevorbitor.
Erau vremuri grele, vremuri de caldura si de seceta.
Mama vroia sa ploua, asa ca in cele din urma a inceput incet, incet sa picure.
Tata vazand minunea pe masura ce aceasta cadea din cer sub forma de bilute mici si ametite de apa striga in casa:
"Cristi, uite ploua!". Mama nu aude... Asa ca eu de colo "Clisti, ute poua!". Si acestea au fost primele mele cuvinte multiple.

Trimis de: atta pe 27 Jun 2003, 11:21 PM

Dragii mei,

Azi, sambata, 28 iunie am ultimul examen. Tot astazi, dupa examen, plec in vacanta. Cu trenul . Sunt foarte incantata si va voi tine la curent cu excursia mea mareata...
Nu o sa va mai pot scrie pana luni, cand voi ajunge la prima destinatie, Paris unde voi poposi cam o luna.

Trimis de: SORIN pe 28 Jun 2003, 12:37 AM

Succes la examen si o calatorie cat mai placuta

Sorin.

Trimis de: atta pe 1 Jul 2003, 06:53 PM

Sorine, multumesc pentru urari... a tinut chiar... cu examenul a fost ok, si aici e fain pana acum...

O sa va povestesc foarte pe scurt cum a fost duminica la Viena.

Eram cam frante dupa o noapte pe tren (Diana si cu mine)... asa ca l'a inceput nu ne'a impresionat asa de tare orasul... dar pana la urma ne'a cucerit.

Am fost la Dunare... care era atat de curata incat oamenii faceau baie in ea, am intrat si eu cu picioarele si tare mi'a parut rau ca nu am un costum de baie la mine... tot pe dunare am vazut i o lebada.

Am mancat inghetata... cea mai buna din lume!!!!

Era o cladire, care pe o parte avea scari pana sus, pe acoperis... si de acolo sus se vedea orasul, cred ca as fi putut sa stau acolo ore intregi...

Am stat in centru pe iarba, am ascultat jazz... si cate si mai cate.

Trimis de: Mistinguett pe 1 Jul 2003, 11:42 PM

Inghetata mai buna decat la Berthillon in Paris?

Trimis de: atta pe 9 Jul 2003, 12:06 PM

Nu stiu inca... dar bine ca mi'ai spus ca o sa verfic... .



Salutari tuturor... imi pare rau ca nu mai pot da mult pe aici.... dar sa stiti ca in toamna revin.

Trimis de: atta pe 24 Jul 2003, 03:36 PM

Drumurile lungi sunt facute din multe clipe care vin si pleaca repede, repede.
Unele seamana mult intre ele drept pentru care avem impresia ca formeaza o singura clipa mai mare.
Altele, insa, nu seamana deloc cu celelalte si noi le tinem minte mai bine, adaugandu'le ceva bucurie, tristete, lacrimi, regret si cine mai stie ce.
Gasesc ca e mai usor sa vorbesti clipe decat drumuri lungi… asa ca voi incepe aici o serie de clipe.
______

Poteci, copaci si cerul… alb, alb si albastru…
La munte este frumos iarna.
Trantita intr’o zapada mare, rece, alba si… mare, nu ma mai gandesc la nimic. La ce sa te mai gandesti atunci cand totul este bine ?

Trimis de: atta pe 31 Jul 2003, 11:25 AM

Se apropie clipa in care eu voi parasi Parisul pentru o perioada nelimitata de timp... Portugalia ma asteapta calda, luminoasa si prietenoasa.... O sa ma vada soarele!!!!

Ma simt putin ciudat ca plec de aici... ma obisnuisem... dar si la drum imi place...


Pe cai!!!

Trimis de: atta pe 30 Aug 2003, 09:51 PM

Bine v'am regasit....


Nu am timp deloc acum dar am vrut sa semnez condica.... M'am intors... ... si sper ca o sa apuc sa va povestesc ce si cum s'a intamplat cu mine in ultimile doua luni.

Pe curand.

Trimis de: Mistinguett pe 30 Aug 2003, 10:17 PM

Atta, bine-ai venit!
Sa ne povestesti tot, si eu astept cu nerabdare sa aflu ce ai gatit pentru seara internationala.

Trimis de: atta pe 1 Sep 2003, 12:54 AM

pagina de jurnal

 pagina_de_jurnal.JPG ( 38.28K ) : 35

Trimis de: atta pe 9 Sep 2003, 02:15 AM

Da, da! Dupa o luna de stat intr'un oras mult prea mare, inalt, aglomerat, scump, faimos, chiar si frumos plec la drum.

Si da, intr'adevar este un drum lung din care imi aduc aminte asa:

Am plecat din Paris si am ajuns la Lisabona, 23 de ore mai tarziu, franta de oboseala.

In Franta, pe cele doua scaune din dreapta mea erau un tata cu fiul sau. Dupa ce au coborat alt tata, cu alt fiu le'au luat locul. Ambii baietii la un moment dat in timpul calatoriei alaturi de mine au mancat ciocolata.

In Spania am calatorit in timpul noptii intr'un compartiment foarte asemanator cu al unui accelerat romanesc.

Eram vreo 10 oameni pe 8 locuri, 2 stateau pe afara, o familie de portughezi cu 2 copii. Fetita imi vorbea in portugheza (eu nu intelegeam NIMIC), se juca cu cozile mele si eram prietene. Singura persoana cu care puteam vorbi era francezul, nu stiu ce ma faceam fara el. Mai erau si niste spanioli. Au vorbit pana la 4 dimineata, credeam ca innebunesc.

Trimis de: atta pe 9 Sep 2003, 02:52 AM

In primul rand vreau sa'i multumesc lui tata, care plateste nota la telefon.

Apoi mai sunt, fratele meu care doarme, voi toti ceilalti forumisti fara de care as fi crezut ca vorbesc singura, lui Mihai fara de care acest site nu ar fi existat, intregii comunitati INTERNET.

Este o mare, f mare onoare sa fiu ridicata la rangul de vataf.

Multumesc.

P.S. Vreau sa mai multumesc si numarului 100 pentru ca este un numar atat de rotund.

Trimis de: Afrodita pe 9 Sep 2003, 09:52 AM

Te pup iubita , ma bucur sa te revad printre noi

Trimis de: atta pe 12 Sep 2003, 10:08 PM

imi vine sa tip. . aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Trimis de: atta pe 12 Sep 2003, 10:21 PM

sper ca nu am trezit pe nimeni!..... asta imi place aici... ca pot sa tip in voie... si nu deranzej pe nimeni. Pot sa incurc si j cu z ul intre ele .... si nu face nimic. Tot timpul incurc zjv intre ele.... si imi place.

cred ca fetele folosesc mai multe puncte puncte decat baietii... la mine este un fel de reflex. scriu, scriu, si in pauza pun puncte puncte. de respiratie.

....

Trimis de: Afrodita pe 13 Sep 2003, 02:07 PM

Hihi, Atta, pot sa tip si eu in jurnalul tau??Plsssss....Daca te superi poti sa ma bati dupa aia oricum am sa tip acum:





TE IUBEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEESSSCCC!!!!

Trimis de: atta pe 13 Sep 2003, 06:38 PM

uite ce am facut eu pentru tine:

--------------------------------------------------



--------------------------------------------------

Trimis de: Afrodita pe 14 Sep 2003, 11:58 AM

Trimis de: atta pe 15 Sep 2003, 01:51 AM

tocmai am citit din jurnalul lui black ice despre Noaptea lui. Mi'a facut pielea gaina.

pentru blackie:

-- a se citi in minte cu o voce puternica si pitigaiata --

sunt un om mic, rotund si cret. sar intotdeauna foarte mult dintr'o parte in alta si nu dau atentie lumii, nici macar cand atunci cand ii dau atentie.
am deja prejudecatile mele despre oameni si despre ceea ce fac ei. tot ce fac este sa'i sortez... gigel este verde, gigica este galbena. din cand
in cand se mai fac din rosi, galbeni si din albastri, caprui, dar asta e tot, sunt destul de banali oamenii.
eu stiu totul despre toate si daca nu stiu eu inseamna ca e ceva ce nu se poate intelege.

-- a se citit in minte cu o voce domoala si plansa --

acum sunt cam nedumerit, a venit la mine un individ care pretinde ca nu'i nici verde nici galben. cica e alta culoare. cica ar fi o infinitate de culori
si nu poti sa le dai un nume fiecaruia. hmmm.... recunosc, nu arata a nici o culoare. dar cum e posibil? eu ce sa mai cred? si totul era asa de simplu.
si eu care stiam tot.... si acum e ca si cand nu mai stiu nimic.

Trimis de: atta pe 23 Sep 2003, 10:42 PM

O poza foarte sugestiva care are ca personaj principal mamaliga mea.... pe care am facut'o pentru seara internationala in Portugalia.

Pofta mare.... .

P.S. Am mai promis si mai promit, pana la urma tot o sa invat sa fac mamaliga buna.

 mancarea.jpg ( 18.34K ) : 50

Trimis de: OMU'BUN pe 23 Sep 2003, 10:56 PM

Pentru sensibilitatea ta !!!

Trimis de: Mistinguett pe 23 Sep 2003, 10:58 PM

Atta, iti stau la dispozitie oricand, pentru lectii de bucatarie.

Trimis de: atta pe 25 Sep 2003, 01:00 PM

Am aici ceva de mare pret pentru mine. Este un bilet pe care l'am gasit hoinarind prin sertarele din sufragerie.
Iata ce scrie mama mea, pe la sfarsitul anilor '50 asa zisului Mos Gerila (care noi stim insa ce este de fapt Mos Craciun).

-- Recunosc, acest post mi'a fost inspirat de "Cum scrieti" --

 gerila.jpg ( 50.82K ) : 50

Trimis de: atta pe 7 Nov 2003, 12:41 PM

mi'e cam dor de jurnalul asta... si voi reveni. foarte curand.

Trimis de: atta pe 2 Dec 2003, 07:39 PM

Toamna asta mi'a fost plina de momente perfecte. Mi'e frica insa ca nu sunt si de neuitat. Asa ca incep aici un album al amintirilor, inca recente.


O seara perfecta - fotografie


Era ca si cand ai merge pe un nor fara sa'ti imaginezi ca e imposibil. totul e perfect, mai ales culorile si cerul e senin.
Nici un gand al meu nu parasea prezentul chiar daca povestile o faceau.
Eram atat de _acolo_ dar percepeam doar strictul necesar. Strangerea de mana, rasetele si vorbele, lacul negru si felinarele, cantecul, drumul si banca.

Multumesc suflet trist pentru fericire.

Trimis de: motzart pe 3 Dec 2003, 10:29 AM

...mai tii minte cand mi-ai spus ca : merita sa fii bun;si sa iubesti?...
...tu crezi ca uitasem asta?...am vrut sa-ti spun atunci...
...dar...'se mira toti arhitectii,ca se prabusesc peretii'...
...stiu ca n-am sa uit niciodata cum sa fiu bun......poate doar...cum sa iubesc...

Trimis de: atta pe 3 Dec 2003, 01:21 PM

@motz .




Un etaj ingramadit de fum si indivizi.
De fiecare data cand vin aici ma simt bine. rareori nicicum. o data, hai de doua ori, chiar prost.

Muzica e buna. (* tine minte *)
Si sunt momente in care ramanem doar noi cu muzica. Cu cat suntem mai multe suflete cu atat doare muzica mai tare. De parca ne doare, pe fiecare in parte, durerea tuturor si nu ne mai putem hotari daca suntem prea multi sau prea putini.

Cateodata, tot ea, ma danseaza. La inceput mai greu, pana nu ma mai gandesc. Si atunci, tot asa cum aerul e facut ca sa'l respir, muzica e facuta sa o dansez. Nu ma mai pot opri si am un zambet mare blocat pe mine si prin mine. Totul si toti mi's dragi si vreau sa'i iau si'i iau in brate si iarasi simt ca sunt prea multi sau prea putini.

Trimis de: motzart pe 3 Dec 2003, 06:58 PM

...asta era o ghicitoare?
...daca da, cred ca stiu raspunsul...

Trimis de: atta pe 3 Dec 2003, 10:46 PM

nu, nu e ghicitoare.
dar care e raspunsul? sa stim si noi .

Trimis de: atta pe 4 Dec 2003, 10:21 PM

Camera mea.


Am un birou lung si incaptator pentru tot felul de poze, foi, rame, carti, flori uscate si cotoare de mar.
Dulapul imi duduie de haine.. si ma mir si eu cateodata cum de incap toate acolo.
Patul este langa geam, asa ca am mai castigat cativa centimetri de cer.
Fotoliul sta in colt, dupa usa, ca un tron de unde am o vedere asupra intregului regat si a imprejurimilor marcate prin luminite aprinse in blocurile de vis a vis.
Un cactus ma pazeste din geam. Foarte rar il mai ud (cu apa).
Unul dintre pereti este practic gol. Mi'ar placea sa'l pot desena in fiecare zi dupa bunul plac.
In mijloc imi ramane atat loc cat sa dansez, sa ma invart sau sa ma plimb de colo colo cu mitzi dupa mine.


Cand vine pe la mine se aseaza de obicei pe fotoliu. Este fotoliul lui preferat si odata mi'a oferit 200Euro pe el. Cred ca glumea.
La mine in camera, eu sunt altfel. Daca pe afara ma ridic cateodata la cel mult rangul de printesa timida si incurcata, aici sunt regina. Si asta se simte (eu o simt). Cred ca si el este altfel. Si aici tot timpul ne intelegem bine. Adica nu ma enerveaza. Eu il mai supar. Si imi cer iertare.. dar prea tarziu.
Aici suntem cei mai prieteni. Vorbim despre orice, ne radem, poate o sa si plangem.

Trimis de: atta pe 6 Dec 2003, 12:56 AM

De vorba.

Dupa ore si zile la rand in care vorbim, mancam, invatam, dormim impreuna, despartirea este tare grea. O mai amanam mergand impreuna pana la metrou. Pe drum, inevitabil, incepem o discutie foarte interesanta de parca acum ne'am fi intalnit intamplator dupa ceva timp si facem schimb de noutati. Cu cat mergem mai incet cu atat discutia este mai aprinsa. Evident, nu ne putem desparti la gura de metrou, pur si simplu mai sunt atatea de spus. Exploram imprejurimile in cautarea unui loc adecvat taifasului. Dambovita e la doi pasi... pe malul ei gasim niste "peroane" de barci. (Cred ca termenul exact este ponton .. dar mi'e ca vorbesc aiurea). Ne lungim fiecare pe cate unul. Avem noroc, am prins o zi insorita si cu ceva apa in Dambovita. In cateva minute discutia se domoleste. Motaim la soare simtind despartirea din ce in ce mai departe. Aruncam pietricele in apa, mai spunem cate o gluma, ne amintim de una, de alta, comentam comportamentul ciudat al unui nene de pe malul celalalt, care periodic face cate un set de flotari chiar in apa nu prea mare a Dambovitei. Uitam ca gura de metrou e la doi pasi.

Trimis de: atta pe 6 Dec 2003, 05:27 PM

Priviri

Din nou intr'o incapere plina de fum si de oameni, doar ca de data asta nu la etaj ci intr'o pivnita transformata, ca atatea altele din Bucuresti, in club. Este o incapere mare, separata de mai multe coloane de caramida care fac locul sa para mai mic. Intr'un colt se afla o scena folosita din cand in cand pentru concerte. Mesele si scaunele sunt in partea cealalta a localului, asa ca aici scena este folosita si ca scaun. Langa scena este si locul meu favorit.

Seara, dupa ora 11 locul este plin de oameni. Ca de obicei sunt prin multime si dansez cu toate ca nu gasesc ritmul muzicii.

Observ doi oameni care stau unul langa altul pe marginea scenei. Un tanar cu parul valvoi si un nene cu ochelari, mai in varsta. Sper ca sunt prieteni... ca intr'un film frumos. Tanarul mi'a fost prezentat mai demult. Are o porecla haioasa, am uitat acum care si un zambet care ar merita sa fie al unui om bun. Sunt convinsa ca e un fustangiu, iar eu sunt pornita impotriva lor de cand m'am indragostit ultima oara de unul. Asa ca fac tot posibilul sa nu'i arunc nici o privire. Ii las pe cei doi, tacuti pe marginea scenei.

Ma apuca o buna dispozitie de zile mari. Dansez mai frumos, le iau in brate si le pup pe fete, ma prostesc, mai flirtez cu baietii. Si totusi, nu pot sa nu observ ca tanarul se mai uita din cand in cand la mine, iar nenea de langa el nu ma scapa din ochi. Felul in care se uita la mine ma face sa cred ca il bucur. Asta ma face si pe mine sa ma simt bine. Poate ii place sa vada pe cineva ca se bucura atata, poate isi aduce aminte de ceva frumos, poate. Parca tocmai pentru nenea asta dispozitia mea e pentru zile din ce in ce mai mari.

Ma mir ca nu m'a uimit ca a venit sa'mi vorbeasca. De obicei baietii nu intra in vorba cu mine. Sigur e un fustangiu. . Vorbim nu chiar nimicuri. Suntem minunati.

Trimis de: atta pe 7 Dec 2003, 04:10 AM

Haine

Felul in care ma imbrac si starea mea de spirit se influenteaza reciproc.
Nu tin minte sa ma fi simtit vreodata bine imbracata sever (prin asta inteleg o tinuta diplomat gen taior... ).
Iar eleganta nu ma atrage decat in rochiile de seara care ma fac sa ma simt ca o printesa.
Nu ma imbrac in negru si pana de curand nici nu'i intelegeam pe cei care o fac. Mi se parea ca vor sa se stearga din multime sau ca'si manifesta o atitudine negativa/pesimista in fata vietii.

Avusesem niste zile proaste. Se intamplasera mai multe lucruri anapoda, nu'mi aduc aminte acum decat ca pierdusem o partitie pe care aveam toate mailurile din ultimii 6 ani. In seara aceea ieseam in oras si ca de obicei stateam nehotarata in fata dulapului nehotarandu'ma cum sa ma imbrac... Inspiratie!! am pus cap la cap singura mea pereche de blugi negri, care sunt destul de vechi si cam decolorati, singura mea bluza neagra, decolorata si ea de la o spalare brutala si singurul meu hanorac negru cu gluga. Odata imbracata astfel am simtit o satisfactie la care nu ma asteptam. Ma razbunam pe lume pentru tot ce'mi facuse. O pedepseam pentru pierderea partitiei. Eram de'a dreptul fericita. Am continuat actul razbunarii cu o pereche de sosete negre si cu un snur negru pus la gat. Si ca si cand totul nu era deja perfect... pe hanorac am localizat o pata de la ceva ce mancasem mai demult. Sublim!

In oras, in drum spre locul de intalnire ma simteam complice cu toti cei imbracati in negru. In sfarsit ii intelegeam. Eram cu totii niste razvratiti.

Trimis de: atta pe 14 Dec 2003, 05:35 AM

La drum sau scrisori - 4 o scrisoare trimisa astazi.




Imi place sa calatoresc. Nu atat pentru gustul locurilor noi, necunoscute, uneori chiar surprinzatoare, cat pentru miscare, deplasare, trecere. Savurez, pur si simplu, ipostaza de trecator, fie ca sunt intr'un tren, o masina, un avion, niste role, un vapor, o barca cu motor, o motocileta cu atas, niste bocanci, niste adidasi de oras, un taxi ...

Sa luam cazul in care mijlocul de transport este echipat cu geamuri. Este esential ca macar un geam sa fie lateral si nu frontal (parbriz) este diferenta intre trecere si inaintare, sosire, patrundere. Asa'mi explic faptul ca prefer locurile din spate celor din fata.
In continuare, cand ma voi referi la un geam, se subintelege ca este vorba de acest geam lateral.

Ma uit pe geam imbratisand o melancolie cu suras, calduta si usor fericita. Imi simt inima batand, chiar daca nu bate tare.
Merg deodata cu timpul. Simt un foarte pal aer de superioritate fata de copacii, florile, iarba, casele, oamenii, stalpii de telegraf ce stau locului, sau mai bine zis stau timpului.

timpul nu trece decat atunci cand stam fizic, mental.

Toate astea seamana cumva cu ceva ce am descoperit in Sighisoara. Nu m'am urcat niciodata in turn. Mai apoi mi'am dat seama ca nu a fost chiar o intamplare. Jos in strada multimea este miscare si eu sunt parte din multime. Sus in turn as fi copacul, florea, firul de iarba, casa, omul, stalpul de telegraf ce conduc cu privirea trenul ce trece in goana. In turnul cu ceas timpul sta.




Uneori calatoria imi da ocazia sa scap de durerile de cap, suflet.. Ca si cand nu ar avea bilet de calatorie raman neputincioase pe peron, iar eu le fac cu mana pe geam zambind ironic, fericita ca le'am pacalit.





Mai este ceva ce indragesc la calatorie. Sentimentul rucsacului plin. Rucsacul greu din spate imi da libertate, nu mai apartin nici unui loc si totusi apartin intregii lumi. In ciuda greutatii, imi da aripi.
Nu o sa uit niciodata admiratia, jindul, pofta cu care ma uitam din curtea unei case de la marginea Zarnestiului la cetele de tineri cu mers hotarat si rucsaci imensi ce se indreptau in fiecare dimineata spre munte. Era o lumea pe care inca nu o cunoscusem dar care ma atragea si inca ma mai atrage teribil.



Epilog.

Scriind, am ramas uimita de cat de stransa este legatura dintre exterior si interior.

Trimis de: atta pe 15 Jan 2004, 01:13 AM

Vin

Cand muzica nu mai este muzica ci este o liniste care te invaluie in spirale ca un vin ce'ti place tare.

Imi vine sa inchid ochii, de fapt nu ma opun faptului ca ochii mi se inchid. si apoi imi pare bine ca pot tasta blind... si zambesc, zambesc, zambesc ... intr'o alta dimensiune pentru ca sa nu doara...ahhh, jazzzzz...

Ochii se deschid, desigur, inca o gura de vin. ameteala, ameteala.... pai daca viata ma ameteste pe mine, eu de ce sa nu o ametesc pe ea, ma rog?

Incep o plimbare scurta si lunga, lunga si scurta, lunga printre culori, sunete, arome, amintiri, ganduri, enumerari, repetitii, repetitii, repetitii. Sunt dirijor.

Trimis de: atta pe 19 Jan 2004, 05:14 PM

Cura

Nu, la vara nu vreau sa merg nici la Praga, nici in Grecia, nici in Slovenia, doar cu cortul la mare, doar cu cortul la mare...

Cu cat mai mult cu atat mai bine. Sa ma simt ca acasa si sa sfidez timpul. Sa mananc supe la plic facute la butelie, sa fac dusuri reci, sa stau la soare, sa ma innisipesc, sa inot pe sub apa, sa dansez... cu alte cuvinte sa nu fac nimic. Sa dorm sub cerul liber, sa alerg pe plaja, sa joc volei, sa joc freesbee. Sa citesc, sa stau de vorba cu oamenii, sa cunosc oameni noi, sa dansez : ). Sa rad, sa zambesc, sa pun cortu'. Sa invat sa inot mai bine. Sa'mi fac prieteni noi dar mai ales sa ma joc cu cei vechi (nu de alta dar majoritatea se mai uita pe forum ). Sa ascult muzica buna, sa dansez in jurul focului, sa plang de fericire. Sa caut unde sa ma ascund de soare la amiaza. Sa ma ude cu furtunu'.

Liniste si zgomot la un loc. La mare!!

Asa ca eu, in mijlocul lui ianuarie visez la ce nu am mai avut de un an si jumatate, o cura la mare.

Trimis de: motzart pe 19 Jan 2004, 08:22 PM

... ....stiam eu ca nu ma mai iubesti... ....

Trimis de: atta pe 26 Jan 2004, 01:42 PM

Prostie matura

Ma inchid in camera mea si'mi stapanesc cu greu plansul, o vreme. De atatea sughituri nici nu ma mai aud... Pana la urma totul se reduce la de ce? de ce? de ce? ... Am uitat sa cresc (sau cum se creste) si ma mir ca toti copiii din jur au disparut. Si pe oamenii mari nu'i inteleg. Viata e atat de simpla si ei o complica. Ceva imi spune ca nu este decat vina mea. Mami, mami.. eu cand o sa cresc mare?

Sunt singura singurul copil.




--- edit .... adica pe sleau ---

sunt mica si proasta ... si ceva imi spune ca nu sunt deloc singura. .

Trimis de: atta pe 26 Jan 2004, 02:19 PM

altfel


Din cand in cand ma pierd. Uit ca sunt altfel. Uit ca nu trebuie sa fiu nicicum. Uit ca sunt libera.

Faptul ca sunt om, de obicei om bun, este suficient.

Intotdeauna regasirea este placuta. Ma las sa fiu asa cum sunt, altfel.

Sunt libera, zburd.

Trimis de: Rose pe 26 Jan 2004, 10:27 PM

Trimis de: Ryan pe 27 Jan 2004, 12:30 AM

Imi place cum scrii.... ai dar de povestitor.

Trimis de: axel pe 27 Jan 2004, 04:37 AM

Trimis de: atta pe 1 Feb 2004, 01:03 AM

am primit flori

 flori.jpg ( 108.05K ) : 31

Trimis de: atta pe 2 Feb 2004, 12:41 AM

din Portugalia

Periuta mea de dinti este din Portugalia. La fel si deodorantul, Nivea, lasa pete albe pe haine.

o periuta de dinti, un deodorant antiperspirant, un dispozitiv mai mult decat ciudat, o sticluta de parfum, doua perechi de cercei si jumatate, un fel de toba, mai multe hartii cu tot felul de nume pe ele dezlipite de pe usile caminului in care am stat, 2 palarii si o sapca, 4 bluze, 2 fuste, o pereche de pantaloni portocali deja jigariti, flori uscate, 2 carioci, pietricele, un indian, niste banuti, o minge uitata in tren sunt din Portugalia.

niste amintiri, poze, prieteni, prietenii, vise, impresii, dorinte, iubiri, lacrimi, nopti, zambete, imbratisari, vorbe, speranta, zile, saptamani sunt din Portugalia.

o parte din mine este din, in Portugalia.


obrigada.


P.S. lacrimi e putin spus

Trimis de: atta pe 11 Feb 2004, 10:44 PM

Ciocolata alba, ciocolata neagra

Din cand in cand tata ne cumpara ciocolata. De fiecare data, una alba si una neagra. Atat eu cat si fratele meu ne uitam putin critic la cea neagra si o deschidem pe cea alba. Nu'i spunem niciodata sa nu ne mai ia ciocolata neagra. Ciocolata neagra asteapta sa se termine ciocolata alba. Ciocolata alba se termina. Ciocolata neagra se termina. Ciocolata se termina ... pana cand tata ne ia iarasi ciocolata, una alba, una neagra.

Trimis de: atta pe 11 Feb 2004, 11:13 PM

ta-na-na-na: ciocolata alba s'a terminat!!!

Trimis de: torex pe 13 Feb 2004, 01:15 AM

As zice ca tatal vostru e un poet. Copacii albi, copacii negri, stau tristi in parcul secular.
Cat despre ciocolata neagra, as spune ca o lasi la urma pentru ca e ceva mai comuna.
Stim cu totii ca cea neagra e "adevarata" ciocolata. Numai cea neagra ne poate da acea euforie despre care, citez,
Scientists at the Neurosciences Institute in San Diego, California, suggest that the chemicals in chocolate have roughly the same effect on the brain as marijuana.
Eu unul o prefer neagra. Stiu, e mult mai comuna, e acea ciocolata care va fi mereu pentru mine; dar macar e buna, si e mereu acolo pentru mine.

Trimis de: atta pe 14 Feb 2004, 08:27 PM

Pentru ca inceputuri imi plac teribil, o voi lua (din nou) de la capat in acest jurnal cu cateva povesti legate mai mult de muzica decat de altceva.

Iubi, Florin Chilian


Dupa 2, 3 zile de stat pe plaja, satul de la mare devine casa mea, o casa mare cu multe odai nestiute si chei inca negasite. Si totusi, nicicand nu ma simt mai ca acasa aici decat la amiaza cand soarele pune stapanire cu prea mare usurinta peste o plaja mai mult pustie. Pe ici, pe colo, un furtun caraghios incearca sa linisteasca cate o ulita prafuita si chinuita de sus numitul soare neindurator.

Noi suntem intr'o curte, la randul ei mai mult goala decat plina. Primusul este vedeta orei, iar noi asteptam rabdatori si incantati totodata finalul piesei, final incununat in mod normal de o supa calda si din intamplare de pui.

In caz ca nu ati observat pana acum, este liniste.

Am "Bucuria vietii" la mine, sub forma unei carti cartonate scrise de Irving Stone despre nimeni altul decat Van Gogh. O carte cum nu se poate mai potrivita atat pentru loc cat si pentru ora. Din cand in cand mai citesc, cate o pagina. : ).

Atentia imi este distrasa... "Iubi... iubi...". Este strigat, ruga, mirare, liniste, zgomot, dorinta, implinire, dor, vis? Da, da, da ...

Inexplicabil, dar cantecul in loc sa o ia brambura prin vazduh pare sa se ciocneasca de cine stie ce constructii invizibile si'si regasesc drumul catre mine si mai ales catre urechile mele (ce sunt mai ciulite decat erau acum 5 minute), gata sa prinda orice ecou, ecou, ecou... Iuuubi hai sa numaram nisipul.

Trimis de: atta pe 14 Feb 2004, 10:22 PM

Miss Elliot

Este unul dintre acei artisti despre care mi'am schimbat parerea (mai bine zis, mi'am format o parere) dupa ce am vazut un reportaj despre viata sa.

O fetita al carui joc preferat in copilarie era jocul de'a cantatul. O mogaldeata de copil statea cu orele cocotata pe un butoi din gradina si canta, si canta, si canta, si canta, refuzand sa'si intrerupa spectacolul pana nu'l stia dus la capat cu succes.

Visul lui Miss Elliot a devenit realitate.

Eu nu'i am nici visul, nici vocatia... dar am sentimentul butoiului. Imi place ca din cand in cand sa ma cocot pe un scaun din mijlocul casei si sa privesc lumea, lumea mea, de sus.

Stiu ca nu sunt singura care am sentimentul butoiului, stiu cel putin o persoana care obisnuia sa se urce pe mormane de zapada.

Trimis de: atta pe 15 Feb 2004, 01:54 AM

James, Sometimes

De la Piata Unirii pana la casa bunicului meu sunt vreo 10 minute de mers pe jos, de'a lungul garlei.
Seara de iarna, mereu grabita, ajunsese in oras inca cu o jumatate de ora inainte de inceputul povestii mele.
Deloc surprinzator, circulatia masinilor spre Piata Unirii era tare greoaie, as putea chiar spune ca jignesc termenul "circulatie" amintindu'l aici.

Sa vorbim acum si despre mine... nu chiar din egocentrism ci din simpla datorie pe care o am fata de acest jurnal

In drum spre locuinta bunicului, evitand trotuarul acoperit de gheata, mergeam pe langa masinile care veneau din sens opus cu o viteza deloc amenintatoare.

Ascultand muzica la radio Activ, traiam unul din acele momente in care te simti mic pe dinafara si mare pe dinauntru. Imi traiam propriul videoclip... care, printr'o pura intamplare, seamana cu cel al cantecului Everybody hurts.

Mersului sigur si tinutei drepte si cu capul (pe) sus, muzica le dadea din cand in cand mici nuante zburate sau saltate.
Detasata de decor facusem din tot ce era in jur de la cladirea mare a tribunalului de pe malul stang, la blocurile vechi, cu 2-3 etaje de pe malul drept, scena mea.

Cu un aer din care nu'mi puteam ascunde fericirea de a detine rolul principal cercetam pe rand privirele soferilor masinilor amortite pe drum. Muzica, ma incuraja din casti, chiar ma incita.... "Sometimes, when I look deep in your eyes, I swear I can see your soul". Imi place sa ma uit in ochii oamenilor, si sa'i intreb din priviri: "Esti bine?".

Si aici incepe jocul de'a cine pe cine. Camera de filmat se intorcea pe nesimtite de la soferii ordonati frumos in coloane, catre mine, ridicandu'se totodata din ce in ce mai sus. Imi iscodea privirea in care imi uitasem un suras cu gust de lamaie, si sufletul.

Cine era in spatele camerei de filmat? Nu stiu.

Trimis de: atta pe 15 Feb 2004, 02:35 PM

Dans nebun


Aceeasi camaruta si mica si mare, si a mea si a lui, inghesuita si fara limite.
Beat, eu ametita... ma invarte putin stangaci, nici nu observ.
Ma tine strans fara sa stie cine sunt, ma vrea fara sa stie ce doreste.

Ma iubeste fara sa'l cred.
Inca doua ture... il iubesc si eu vreme de un dans nebun. Zambim si ne invartim in cercuri, cercuri, cercuri ... ... .. .

Trimis de: atta pe 12 Jun 2004, 03:19 PM

Un carton cu doua fetze

Simplu
O idee, un rand, o clipa!

Complicat
Un moment, un om, o dorinta

Trimis de: atta pe 8 Nov 2004, 01:40 AM

Curiozitate si intelegere

Despre curiozitate si intelegere in lumea mea.

Curiozitate nu. Intelegere da.

Nu caut dar descopar.

Nu intreb dar ascult.


Multi nu ma inteleg. Putini inteleg. Unii nu inteleg ca pot sa nu inteleg, sa traiesc fara sa intreb, fara sa stiu, fara sa vreau, uneori fara sa sper.

ganduri simple. Intregul meu sistem de gandire este unul simplu. Situatiile complicate il fac sa para greoi si asta pentru ca nu le face fata. produc zilnic contradictii, cercuri vicioase, paradoxuri, oximoroane.

sunt si frumoasa si urata. sunt si desteapta si proasta.
binele inainte.

sunt si urata si frumoasa. sunt si proasta si desteapta.
save the best for last.



--- si totusi nu am avut niciodata un pahar cu apa ---

cateodata ma intreb cum poate un om sa traiasca in oras. si sa vada natura doar de cateva ori pe an, cu totul intamplator. cred in naturaletea vietii. cred in normalitate. cred in firesc. cred in viata. cred in Dumnezeu. cred in mine. cred ca lumea exista. cateodata mi se pare ca as putea face orice fara sa fie ceva nebunesc. cred ca avem o viata si sunt mii de feluri in care o putem trai si sa fie bine. nu cred in fericire. nu cred in fericirea comercializata. nu cred in placere. nu cred in retete. la urma urmei ce inseamna o viata reusita? viata. sa fii bun. sa ajuti. sa faci ce poti. sa te respecti si sa respecti. sa nu renunti. sa nu renunti sa visezi. sa iubesti. incep sa cred ca "iubire" este un cuvant intoxicat. pacat de el. cred ca exista multe prejudecati globale. media ... iiihhh, distribuitor autorizat de ... rahat. un om ar trebui sa nu uite ca este o individualitate. orice om exista. imi place sa gandesc. imi place sa ma gandesc. imi place sa nu fac sens.

Trimis de: axel pe 8 Nov 2004, 04:38 AM

Altfel

Curiozitate da, intelegere - cateodata. Cat de mult poti sa-ti influentezi gandurile, chiar si cand incerci sa fi rational...

Cateodata ascult. Cateodata intreb. Cateodata visez. Cateodata ma amagesc.

Sunt. Cateodata este plictisitor...

Cred in viata. Iti dai seama ca e mai importanta decat aerul, in momentul in care simti cateodata ca te sufoci. De fapt poti sa supravietuiesti si fara. Sunt atatia in jurul meu care n-au gustat-o niciodata... si sunt fericiti... in felul lor. Dar este o substanta foarte addictive. Am gustat vreodata sau a fost doar o iluzie? Nu cred in Dumnezeu. Nu mi s-a aratat niciodata sau nu am stiut sa-L recunosc. Am facut o data un fel de pact cu El: I-am propus un mod prin care-mi poate arata ca exista si ma poate face sa cred in El. Acum mi-e rusine de ideea asta... I-am cerut ceva ce nu poate fi cerut. Cred in fericire. De ce oare? N-am avut parte de ea nici macar pentru o secunda... Si inclin din ce in ce mai mult sa cred ca nu exista decat fericire efemera... si inclin sa cred din ce in ce mai mult ca nu o voi savura acele picaturi de roua niciodata... Nu cred nici eu in fericirea comercializata... Este fabricata pentru cei care nu cred in viata. Imi place sa visez. Visez cu ochii deschisi. It gets me high. Imi plac si night dreams... Imi place sa le analizez... sa ma intreb de ce visez ceeace visez... Dar sunt asa de efemere... Iubire? Da, am vazut in jur ca e un foarte demonetizat cuvant. Multi confunda a avea un crush cu a iubi. Iubirea pentru mine: un imprumut la banca cu dobanda mare: promite multe, it gets you very high, dar vine si momentul (sau momentele) in care se transforma intr-o gaura neagra, care rupe fiecare celula din tine si o consuma, momentul in care durerea interioara te anesteziaza si nu mai percepi mai nimic din exterior.


Ascult Cohen - Waiting for a miracle... I'm waiting... I'm waiting for another miracle to come...

Trimis de: atta pe 22 Dec 2004, 02:58 PM

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaAaaaAaaaAaAaaAAAAAAAAAAaaaaAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAaAaaAaAaAAAAAAAAAAAAAaAaAaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaAaAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAaaaaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaAaaAAAAAAAAAAaAAAAaAaaAaAaaAAaAAAaAaAAaaaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaAAaAAAAAAAAaAAAAAAAAAAAAaaAAAaAAaAAAAAaaAAAaAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaAAAaAAAAAAaAaaAAAAAAAAAAAAAaAAAAAaAAAAAaaAAaAAAaaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAaAAAaAAAaaaaAAAAAAAAAAAaAAAAAAAAAAAAAAAAaAAAAAaaAAaAAaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaAAAAaAAAAAaaaAAAAAaAAAaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaAaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaAAAaaAAAaaaaAaaAAAAAAAAAAAAAaAaaaAAAaAAAAAAAaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaAAAAAAAAAAAAaaAAAaaaAAAaaAAAAAAAAAAAAAAAAAaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaAAaaaAAAaaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaAAAAAAaaAAaaAAAaaaaaaaaaaaaaAAAaaaaaaAAAaaa

Trimis de: gio19ro pe 16 Jan 2005, 10:30 PM

Te-ai apucat de tehnici de yoga cu vocale sau doar ai paralizat cu degetul pe tasta?

Trimis de: atta pe 10 Mar 2005, 10:48 PM

Nu.

Trimis de: Mihai pe 10 Mar 2005, 11:16 PM

Bine ai revenit la Han!

Trimis de: atta pe 23 Apr 2005, 01:32 AM

The rule of no rules

Whatever you do, don't break this single rule: "There are no rules".

Trimis de: bufnitza pe 23 Apr 2005, 03:55 AM

Scrii frumos , atta ! Si eu cred in multe dintre cele in care crezi tu ... si chiar daca iubirea pare doar o marfa la taraba in tirg , cred si-n iubire !

 daruri.htm ( 3.62K ) : 26

Trimis de: atta pe 23 Apr 2005, 12:48 PM

Si eu cred in iubire! Clar. Atata doar ca de multe ori, de la tarabe, cumparam marfa contrafacuta.

Trimis de: atta pe 23 Apr 2005, 04:36 PM

Pink magic in the 3rd millennium
-for Ludo-

Eyes wide open. I lay down on my back, the sky turns. I'm looking in one of those kaleidoscope toys full of starts. Because of the small eye finder I don't see the whole picture. Many-many images of the same big and fuzzy world pass very fast before my eyes one after another. From time to time one of the images slows down in a plume fly. I slow down with it. ... ... ... As it flies away, the sky starts to turn again. FLASH, the sun appears for a second. BLACK. The music gets to me. I can't even say I'm naked, I have no body. I don't even know how I know I'm dancing. No lights, no weight, no images. Eyes closed sounds.


P.S. Sorry for using English, but Ludo doesn't get Romanian... Tourists ...

Trimis de: axel pe 25 Apr 2005, 07:32 AM

Dar asta inseamna ca el nu poate sa citeasca restul jurnalului, asa ca, care-i scopul?

Trimis de: atta pe 25 Apr 2005, 07:52 PM

Oricum nu va citi nici postul asta... dar cum am scris pentru el, am scris in engleza.


Mi'am adus aminte de o vorba foarte inteleapta a unui prieten:

Daca nu stii, nu intreba!

Trimis de: atta pe 28 Apr 2005, 11:57 PM

Daca nu stii, nu intreba!



Gluma ca gluma, dar din pacate mi se potriveste tare bine aceasta atitudine.

Stau si ma intreb de ce nu ma atrage nici un subiect de pe intregul forum... si tot ce pot sa fac este sa gasesc cate un locsor pe care sa'l umplu cu aberatii.

Cred ca in general nu pot purta o conversatie bazata pe altceva decat pe povestit amintiri sau debitat aberatii... hmm... drept pentru care sunt multi, multi oameni cu care nu pot vorbi deloc. Am colegi cu care vorbesc foarte mult "tehnic", dar cred ca la un pahar de bere nu am reusi sa scoatem 2 cuvinte cu sens ... trist, trist... si'mi aduc aminte de profa' de romana care'mi zicea ca asa o sa sfarsit daca nu punem mana sa citim, uite'ma... inginer incult!

Dar sa nu lasam asta sa ne indispuna ... sa adoptam si a doua atitudine, daca tot suntem la capitolul "atitudini pasive":
Daca nu stii, nu te doare!

Trimis de: atta pe 29 Apr 2005, 08:22 PM

Anti


Astazi am primit pe contul de mail 3 fisiere .exe, toate de la destinatari necunoscuti mie. Primul se numea camila.exe, al doilea antimanele.exe si al treilea antivirus.exe... Acu' stau si ma gandesc daca era si camila anti ceva .... pana una alta eu raman la politica mea antiexe.


-editare-

Intr'adevar, s'a dovedit ca camila.exe (sic!) era virusata cu antiman .. deduc ca camila este anti man ... nu pot sa'i reprosez mare lucru...

nu, nu am verificat camila.exe folosind antivirus.exe ... cum de nu m'am gandit la asta??

Trimis de: Chime of Night pe 29 Apr 2005, 09:00 PM

Pentru ca esti simpatica.

Trimis de: rebel pe 29 Apr 2005, 09:12 PM

Vezi http://bitdefender.ro/bd/site/virusinfo.php?menu_id=1&v_id=293.

Trimis de: atta pe 29 Apr 2005, 10:00 PM

misto virus... cred ca mi'l instalez ...

Trimis de: axel pe 3 May 2005, 07:19 AM

Re: Daca nu stii, nu intreba!

Sa vrei, dar sa nu poti. Sa vrei sa conversezi mai mult cu cei din jur, dar sa nu poti, pentru ca toate subiectele pe care oamenii obisnuiesc sa le discutie in fata unui pahar de bere te lasa rece. Sa nu poti sa conversezi, pentru ca stii sa spui, dar nu stii sa asculti.

Sa poti, dar sa nu vrei. Sa poti, pentru ca, chiar daca nu ai pus mana sa citesti asa cum ti-a spus profa' de romana, imaginatia ta este foarte bogata, sa poti, pentru ca esti mai inteligenta decat cei mai multi oameni pe care ii cunosti, dar sa nu vrei, pentru ca lucrurile si oamenii despre care ai putea discuta cu cel de la celalalta muchie a mesei nu-si pot gasi locul in lumea ta pura. Poate pentru ca nu-s suficient de interesanti. Raman totusi disponibile pentru dialog lucrurile tehnice, impersonale, lucruri pe care le poti discuta oricand, pana la saturare, moment in care ori tu te-ai plictisit, ori tu ai plictisit.

Conversatia este una din placerile vietii. Si <insereaza lucru placut aici> cu forta nu se poate, altfel nu mai este placuta.

Trimis de: atta pe 6 May 2005, 12:31 AM

AMR

Chiar daca nu traiam din asteptari, obisnuiam sa am intotdeauna in universul meu de zi cu zi un mic contor AMR. Au mai ramas atatea zile pana la vacanta de vara, au mai ramas atatea zile pana plec la munte sau au mai ramas atatea zile pana ma intalnesc cu cutarescu in locul cutare.

Nu mai am ce zile sa numar. AMRul meu s'a stricat si nu se mai reseteaza, sper sa nu o ia razna de tot si sa ajunga la valori negative. Isi mai revine rar, cand sunt departe si numar zilele ce'au mai ramas pana ma voi intoarce la viata mea linistita si dulce de acasa.

Trimis de: atta pe 25 Jun 2005, 10:17 PM

Metrou si scari

1. sa stau in metrou la pta unirii de la 23:20 la 23:30.
2. sa matur scarile de la tara.
3. sa stau la soare, pe scari, la iesirea de metrou tnb si sa ma uit la oameni.

Trimis de: atta pe 30 Sep 2005, 07:59 PM

am chef sa aberez ... sa ma'nvart pe un copac in aterizare fortata ... sa ascult muzica nestiind de unde vine si cine a taiat curentul... am chef sa visez o lume... sa inversez referintele ... am putea trai si altfel ... imi place sa visez .. in curand nu o sa mai am baterii la mp3player... si o sa ma intorc ... am chef sa dansez ... am chef sa dansez ca si cand pe pamant nu ar exista decat dansul... nu, nu dansul, dansul. diacriticele astea ... imi aduc aminte de graul pisat pe care l'a mancat azi cineva... as vrea sa fiu artista ... as vrea o arta care sa'mi dea mai mult decat cuvinte ... poate chiar trebuie sa ma apuc de teatru ... ce atata scoala si succes profesional .. atata pragmatism si grija ... hai sa fim nebuni. hai sa fim nebuni... si atunci sar peste tot ... si nu'mi pasa ce crede dansul ... am chef ... e prima oara cred cand scriu un jurnalul asta mai mult de 3 linii fara sa sterg, sa reformulez si mai stiu eu ce ... cred ca se vede ... alerg de atata timp .. ma doare spatele ... vreu, vreau, vreau ... vreau putina pace ... as vrea sa plec undeva in weekend ... mi'ar trebui un munte ... un loc cu liniste si flori si cu un cer aproape... ce este nevoia? ehh.. ce intrebari mai pun si eu ... pana la urma am nevoie de un masaj ca ma doare spatele tare... prea multa munca ... prea putine vise.. vreau si eu sa visez sa zbor ... ca de zburat ... m'am saturat... ce inseamna sa zbori? vreau sa dansez .. sa zbengui .. sa adorm de obosita ce sunt ... vreau sa cred... vreau sa nu mai cred atata ... poate ar trebui sa citesc o carte .. ce carte oare? si e cam tarziu sa'mi cumpar o carte acum ... cred ca o sa ma duc sa ... sa ce? mai bine mai stau aici sa aberez .... si ce e cu toate puncte punctele astea? ce reprezinta? pauze. pauze de la ce? ma odihnesc intre ametiri ...

Trimis de: Marcus pe 30 Sep 2005, 08:22 PM

Asteptam demult sa mai scrii, atta, scrii atat de rar... Aberatia este uneori recomandata , te face sa te detasezi de probleme si are efect anti-stress. De fapt, eu recomand aberatia pe timp nocturn si racoros... in aer liber, sub cerul plin de stele, cu bratele intinse, invartindu-te si razand.
Iti doresc o noapte placuta.

Trimis de: atta pe 1 Oct 2005, 03:22 PM

au innebunit salcamii ...

Trimis de: axel pe 2 Oct 2005, 08:42 AM

a innebunit renul

Trimis de: atta pe 24 Feb 2006, 04:35 PM

[B]Fericirea pentru incepatori[\B]



Fericirea este o stafeta pasata de la o generatie la alta.
altfel fie spus, fericirea nu este a mea, nu este a voastra; este a urmasilor, urmasilor vostri.



Cautatorul fericirii are o misiunea asemanatoare cu cea a celui ce cauta aur. Nu va gasi "aurul". Dar daca are macar un ochi bun, noroc, miros, rabdare, noroc, inspiratie va gasi aur. Azi un pic, maine deloc ... si tot asa.

Trimis de: atta pe 25 Feb 2010, 05:42 PM

Au trecut patru ani si o zi de la ultimul meu post in "Povestea Mariei".
A trecut mult .. si a trecut putin.

Intre timp, am cunoscut'o pe http://mybabou.cowblog.fr/citations-suite-2175846.html, care ca si mine acum patru ani si o zi, tot despre fericire vorbeste.



Succès

( 1965 )
Une vedette, moi ? Oui, depuis un an ça marche très bien pour mes chansons. Je ne regarde plus après un ticket de métro. Mais, mise à part la suppression des ennuis matériels, le succès m'a apporté un bien plus précieux : la possibilité de chanter tout le temps... Gala, tournée... Je n'arrête pas. A peine puis-je voir mes amis de temps en temps. C'est le plus ennuyeux !


( 1969 )
Dans l'instant, il procure une espèce d'assurance qui fait qu'on marche mieux dans sa peau. Ce qu'il m'a apporté ? La joie très grande de pouvoir chanter, d'être une femme qui chante constamment, ce que je voulais. Et puis une espèce de confort matériel qui me permet d'assumer des gens, ce qui pour moi est très, très important. Ce qu'il m'a enlevé ? Il m'a poussé vers un désert, parce que je crois que le succès isole. Cela dit, il faut le conquérir tous les jours. Il peut vous être acquis un soir, mais si le lendemain on rate une chose, tout est effacé. C'est donc un pouvoir, sans doute, mais un faux pouvoir.


( 1987 )
Chaque jour je recommence. Le succès n'existe pas ! Il y a des gens qui ne m'ont jamais vue sur scène. Maintenant, j'ai les enfants des autres, qui ne me connaissent pas. Ce sont des débuts à chaque fois. Alors, aujourd'hui, je débute... A 57 ans, c'est toute la différence !


Barbara