Versiunea pentru tiparit a acestui topic
Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Povestea Mea _ Ninge Albastru
Trimis de: Mihai pe 12 Jun 2003, 04:54 PM
Bine ati venit in cadrul Jurnalului lui Black Ice: noutati, pareri, ganduri referitoare la viata sa veti gasi aici.
Trimis de: black ice pe 21 Jun 2003, 10:28 PM
Si uite ca-mi inaugurez si eu jurnalul.
La inceput am vrut sa'l rog pe Mihai sa stearga topicul acesta deoarece nu vroiam sa tin un jurnal. Vroiam sa ma limitez la ceea ce as fi postat in jurnalele celorlati ( 
) dar unele lucruri pe care as dori sa le spun...ar fi mai bine sa le spun in propriul jurnal.
Pana acum n-am tinut niciodata un jurnal, si intentionez sa-mi pastrez obiceiul. Acesta nu va fi un jurnal veritabil ci mai mult un topic in care voi nota sentimente, stari, dorinte, vise....sau intamplari mai importante din viata mea.
Pentru inceput voi insira lucrurile care imi plac: muzica, literatura, natura si misterul.
Imi place sa ascult muzica, in special rock (cu toate subgenurile lui). De multe ori mi-am spus ca pentru fiecare om exista un sub-gen de rock care nu se poate sa nu-i placa. Inclusiv pentru manelisti 
Acest lucru chiar l-am experimentat pe un bun prieten. In general asculta manele. Odata l-am adus la mine si i-am pus sa asculte Nighwish, Therion, Metallica si alte asemenea. A doua zi m-a pus sa-i fac cd si mi-a zis ca nu-i vine sa creada cum a putut sa asculte asemenea muzica (se referea la manele) cand exista asemenea melodii.
Imi place literatura. Imi place sa citesc. In general imi plac nuvelele fantastice cu un lirism pronuntat (cum e de ex. "Sarmanul Dionis", "Cezara", "Geniu Pustiu" - acesta e roman, stiu - dar cand am scris "lirism pronuntat" la creatile in proza a lui Eminescu m-am gandit 
) sau romanele psihologice (in genul celor scrise de Camil Petrescu - "Patul lui Procust", "Ultima noapte...") fantastice sau SF. Imi plac poeziile lui Eminescu, Blaga, Bacovia, N. Stanescu, M. Sorescu, M. Cartarescu, si comediile lui Caragiale. Imi place filozofia lui Cioran, Nietzsche, Blaga si poate si a altora pe care inca nu i-am citit. In acelasi timp imi place si sa scriu. Intr-un fel faptul ca scriu, ca pot sa scriu, reprezinta salvarea mea...dar despre asta voi scrie intr-un alt post.
Imi place natura desi de multe ori dau impresia ca nu e asa. Imi plac peisajele de munte, imi plac vechile castele (din Franta, din Paris sau de pe Valea Loirei dar si cele din Romania sau monumentele antice grecesti), imi place marea....
Imi place misterul pentru ca...ma fascineaza pur si simplu. Acesta cred ca e si motivul pentru imi place...noaptea. In special noptiile de vara...le ador
In urmatorul post, cred ca voi spune lucrurile care nu-mi plac...apoi mai vad eu.
Trimis de: black ice pe 23 Jun 2003, 09:00 PM
lucruri care nu-mi plac: sentimentul pe care il am acum de exemplu. nici macar sa'l descriu nu pot. de mult n-am mai patit asa ceva: sa nu pot sa descriu ceea ce simt. e o ciudata imbinare de stres, confuzie, teama si...singuratate. sunt putin stresat pt ca maine am primul examen (acum cica ar trebui sa'nvatz...). sunt confuz pentru ca nu pot sa inteleg de ce n-am chef de nimic. nu am chef de scris, nu am chef de citit, de iesit afara cu prietenii, de stat pe net, de...nimic. chiar interesant, sa nu am chef de nimic. cred ca datorita acelui "mic" stres se datoreaza aceasta stare...
teama e de esec, din orice punct de vedere, nu neaparat bacul...
singuratatea...e inerenta oricarui sentiment mai complex in ultima vreme...
incep sa urasc tot mai mult starea in care sunt...si cu cat ma gandesc mai mult la viitor cu atat mai mult ma afund....
acum as vrea sa scriu de exemplu. simt nevoia sa scriu dar nu prostioarele acestea ci altceva. ceva frumos, care sa placa, sa ajute, care sa patrunda tainic in sufletul cuiva...oricui. si asta e ceva interesant: sa vrei sa iubesti, sa simti ca vrei sa iubesti si sa nu poti, iar asta nu neaparat pentru ca nu ai avea pe cine ci pur si simplu pentru ca nu...nu te multumesti cu atat. vrei mai mult, vrei sa ti se ceara mai mult si in acelasi timp vrei sa oferi mai mult dar nimeni nu-ti cere, parca nimeni nu ar vrea iubirea ta...acum zambesc. ciudat mod de a ma apara trecand incet, incet la un mod cat mai impersonal aceste ganduri...de fapt tot eu sunt si in loc de "vrei" as fi putut pune foarte bine "vreau"...dar nu, e ceva tainic care nu vrea sa ma lasa atat de descoperit, nu vrea sa-l tradez, nu vrea sa va arat ce gandesc, ce simt, ce vreau. nu, el vrea toate acestea doar pentru el, considera ca sunt ale lui. de suflet vorbesc, nu va uitati urat. am un suflet egoist. incerc pe cat posibil sa pastrez un echilibru insa, cateodata ma las condus de el, si poate asa e cel mai bine. acum sunt ipocrit. stiu ca nu e bine, stiu ca nu asta vreau sa spun, stiu ca ceea ce vroiam sa spun de fapt era ca a fi egoist e mai usor...stiu, dar cateodata vreau sa uit de toate aceste lupte date in mine, vreau sa uit de mine....
Trimis de: black ice pe 24 Jun 2003, 10:01 PM
sa vad...ce nu mai imi place...da, stiu:
-nu-mi plac cei care se cred subtili fara sa fie
-nu-mi plac cei care dau rotunzi...fara sa fie
-nu-mi place superficialitatea (chiar daca o practic si eu destul de des )
-nu-mi place mediocritatea si/sau banalitatea
-nu-mi plac cei care fac glume proaste
-nu-mi place ipocrizia (chiar daca eu sunt ipocrit)
-nu-mi place lipsa de modestie (ca sa zic asa)
-nu-mi plac persoanele increzute, infumurate sau vanitoase
-nu-mi place tristetea
-nu-mi place singuratatea
-nu-mi plac "amicii de pahar"
-nu-mi place tradarea
-nu-mi place...abisul
-nu-mi place...de mine...
as putea continua asa multa vreme...caci multe lucruri nu-mi plac. sunt, oare, prea exigent?
acum n-am chef de scris. sunt obosit, am dormit foarte putin in ultimele cateva zile, am trecut azi proba la romana, maine mai am franceza...aveam chef de iesit la o bere cu cineva in seara asta dar n-am avut cu cine, urasc momentele astea - vreau sa ies undeva si n-am cu cine -....de fapt trebuia sa ma intalnesc la 8 cu niste prieteni...dar, din cate am observat, n-au considerat necesar sa ma anunte si pe mine ca nu mai vin...bine ca am stat ca bou' juma' de ora si-am rezemat zidul ala nenorocit. mda, cica, sunt putin suparat...si inca ceva: trebuia sa sun acum (pe la 10:30) pe o prietena ca sa ne intelegem ce cadou sa ii luam unui bun prieten, dar ghici al cui telefon e inchis? 
pana maine imi trece...toate trec...
ps: se reflecta in post plictiseala din mine, nu? ma ierti, promit sa vin cu lucruri mai interesanta data viitoare
Trimis de: atta pe 24 Jun 2003, 11:08 PM
Si ce daca fundul marii e negru de vreme ce marea e albastra?
Uita'te la mare blacky! Capul sus .
Trimis de: black ice pe 26 Jun 2003, 10:56 PM
marea? sunt la 700 km de mare, atta. sper sa o vad anul asta, prin iulie candva. daca nu, sper ca la anul sa fie...
cateodata, marea e de un albastru deschis, atat de limpede incat poti sa-i vezi nisipul, pietrile si chiar si unii pestisori care inoate prin ea. am prins odata una din aceste zile la mare: cer senin, apa limpede cum cred ca numai acolo e, si calda. am stat ore intregi in apa atunci, ore intregi. cand am iesit, nu puteam pasi pe nisip de fierbinte ce era. a fost foarte cald in acea zi, peste 40 de grade. mi-a placut mult locul pentru ca era curat si oarecum izolat. era un golfulet cu cateva mici vaporase ancorate in zare si noi (nu cred ca erau mai mult de 20 de oameni pe plaja, in amiaza mare). locul despre care vorbesc se afla undeva pe malul insulei Rodos, din Grecia. acesta a fost unul din piesajele care mi-a placut mult de tot si pe care, la vremea aceea, nu l-am apreciat la adevarata sa valoare. spun asta, pe de o parte pentru ca eram ceva mai mic si nu ma prea interesau aceste chestiu, si pe de alta parte pentru ca atunci nu mi-am dat seama de cat de bine ma simteam. eram chiar fericit. imi dau seama de acest lucru doar acum. iar acest sentiment il am pentru multe ale locuri pe care as dori sa le revizitez...tocmai petru ca acum cand imi aduc aminte de ele imi plac. amintirea lor imi place. daca le'as vedea aievea ar fi mult mai frumos. dar nu cred sa le revad curand. la urma urmei nu asta este problema mea ci alta: simt nevoia unei schimbari. vreau ceva nou...
Trimis de: black ice pe 29 Jun 2003, 03:26 PM
sa vorbesc despre razbunare, iertare, dragoste, ura, manie, singuratate, izolare, renuntare...sa vorbesc, sau mai bine sa tac?
....................
cineva acum cateva saptamani mi-a spus ca trebuie sa-mi sustin parerea oricat de diferita ar fi de a celorlalti. am incercat. m-am lovit de trei atitudini diferite: incapatinare, indiferenta si renuntare. acum zambesc si imi aduc aminte de Lumanarea lui Diongene. la fel spun si eu: caut un om.
gata, mai bine tac si aici.
....................
de multe ori m-am intrebat ce s-ar intampla daca as fi mai radical, mai incisiv...mai critic. ar trebui sa fac experimentul asta pe un forum nou. as vrea sa vad cum ar reactiona un user daca i-as spune si demonstra ca e prost. ar accepta, ar incepe sa injure, sau ar zambi tamp? mi-ar placea un astfel de experiment. ma intrebi de ce? simplu, pentru ca sunt frustrat. pentru ca m-am saturat sa-i aud pe unii cum pocesc limba romana, m-am saturat de aerele de superioritate ale unora, m-am saturat de...de atata prostie...destul si aici.
....................
am un gust amar in gura. si un patrunzator sentiment de inutilitate. certitudinea inutilitatii e deplorabila. deseori m-am intrebat cum as putea sa schimb...ceva. singurul mod in care as putea e atat de departe de cei pe care as vrea sa-i schimb incat imi dau seama ca e inutil. Cioran zicea intr-una din cartile sale ("Pe culmile disperarii" daca-mi aduc bine aminte) ca daca ar putea ar aduce intreaga lume in agonia mortii. Spunea ca e singurul mod in care oamenii se pot schimba: prin suferinta. Sincer, ii dau dreptate. Daca ma gandesc bine, cand isi realizeaza omul inutilitatea, nimicnicia? Atunci cand e singur, cand e parasit de toti, cand simte un gol imens in suflet, simte ca se prabuseste; cade in vartejul amintirilor, se ineaca in vise, cauta o scapare, cat de mica, dar nu e nici una. Singura cale e in jos, prin abis, spre neant...Suferinta inseamna cunoastere de sine, inseamna o alta perspectiva asupra realitatii, inseamna o continua cautare a unui mijloc de a iesi din abis. Caci odata cazut, nu te mai poti intoarce la acea stare de imaginara platitudine caracteristica majoritatii. Dupa, nu mai poti fi...banal, oricat ai incerca. Caodata vrei sa uiti de tine, vrei sa uiti ca inca nu esti la suprafata, ca inca nu vezi lumina soarelui, astfel ca incepi sa visezi, iti imaginezi, folosindu-te de amintiri, cum arata si ce simteai cand Fericirea iti mangaia cu razele sale sufletul. Stai neputincios si visezi, aproape hipnotizat de atatea imagini placute. Incerci sa le substitui realitatii crude dar cand intinzi, timid, mana imaginea incepe sa tremure - sa se evopore. se transforma intr-o Fantoma, o iluzie ce nici macar nu are chip dar despre care stii - vrei sa crezi - ca exista undeva, ca e numai a ta si ca va ramane doar a ta...
Trimis de: Gabriel pe 29 Jun 2003, 04:13 PM
Daca nu te superi poate imi explici si mie care este treaba cu Lumanarea lui Diongene. Sunt curios sa aflu.
Multumesc !
Trimis de: black ice pe 29 Jun 2003, 09:25 PM
se pare ca i-am gresit putin numele. de fapt e lumanarea lui diogene. scuze. intamplarea e in felul urmator: el, diogene, se plimba in plina zi pe strada cu o lumanare in mana spunand: caut un om.
Trimis de: Gabriel pe 29 Jun 2003, 09:26 PM
Pai si care e spilul? Ca nu inteleg. Detaliaza si tu!
Trimis de: black ice pe 29 Jun 2003, 09:45 PM
pai e simbolica toata treaba. imagineaza-ti tu pe omul asta cu o lumanare in mana, plimbandu-se printre o multime de oameni si spunand: "caut un om". desi multi ar zice ca e doar un alt nebun, e mult adevar in spusele lui. cati oameni mai pot fi numiti cu adevarat "oameni"?
Trimis de: genicon pe 30 Jun 2003, 02:19 PM
Frumoasa povestea cu Diogene, black ice... 
Ai vorbit de trei atitudini diferite de care te-ai lovit in incercarea ta. Nu imi dau seama exact care este treaba cu ele, dar pot sa am o banuiala. Banuiala pe care o voi concretiza spunand ca renuntarea este o simpla iluzie. Timpul, saptamana aceasta si atat, nu mai este ca inainte. In nici un caz insa nu este renuntare (daca am inteles eu corect ceea ce ai zis tu... 
)
Trimis de: black ice pe 30 Jun 2003, 04:55 PM
genicoane, genicoane, nu cauta adancimea lacului intr-o balta ca nu o vei gasi
acele trei paragrafe delimitate de "puncte, punte" nu au nici o legatura intre ele. la fel, fiecare (poate mai putin ultimul) exprima unele opinii generale ( ) de'ale mele referitor la mine si unii oameni. ce vroiam sa zic prin acele atitudini de care m-am lovit e ca am ajuns la concluzia respectiva in urma unor experiente prin care am trecut conversand cu alti oameni. unii renuntau, altii se incapatanau sa nu vada ca ceea ce spun e gresit sau nu acceptau argumente care sa-i contrazica iar altii erau indiferenti. that's all. anyway, ar fi interesant de stiu pe unde-ti haladuiau tie gandurile. asa ca, nu te sfii
Trimis de: black ice pe 15 Jul 2003, 10:20 PM
Iti iubesti lacrimile?
Stau pe o canapea moale intr-o camera cam intunecoasa. Focul arde in soba. S-ar zice ca e cald insa mie mi-e frig. Atat de frig...
S-ar putea sa adorm desi peste cateva ore trebuie sa ajung acasa. Nu, nu trebuie sa dorm. Vreau sa scriu, de asta am venit aici.
Aici sunt in mijlocul copilariei mele, aici se gasesc toate visele copilariei mele. Aici au luat nastere toate, incepand cu mine. Am venit aici ca sa-mi regasesc linistea, ca sa aflu cine sunt. Niciodata nu am stiu cine sunt dar atunci aveam linistea. Atunci eram linistit. Imi spuneam: "Nu stii cine esti? Si ce-i? Lasa, te vei gasi tu odata." Dar acum mi-am pierdut linistea, nu mai pot sa nu stiu cine sunt. Am venit aici crezand ca voi afla ceva dar nu e nimic. Doar amintiri care inseamna prea putin acum. Amintiri fericite, amintiri frumoase din copilarie...trecut...si nici urma de tu.
Prima amintire din viata mea e legata de locurile astea. De oamenii care traiesc in locurile astea. Imi amintesc foarte vag o batrana intr-un scaun cu rotile, strabunica-mea. Aveam doi-trei ani. Eu si tata stateam in fata ei. Bunicul, fiul ei, statea alaturi de ea. Stiu ca a murit curand dupa aceasta intalnire. A murit ucisa de propria frica, de ce s-a temut toata viata nu a scapat...Cred ca a fost singura data cand am vazut-o, poate de asta am pastrat amintirea sau poate din cauza faptului ca m-a uimit felul in care a murit, nu stiu.
Nu-mi inspira nici un sentiment amintirea asta insa e prima. Parca e prima data cand am devenit constient de existenta mea. Poate ca de atunci am inceput sa caut, sa aflu cine sunt. Poate ca toti anii care au trecut de atunci au fost incercari de a ma gasi.
Am purtat atatea masti incat am ajuns sa nu mai stiu care e cea adevarata, sau poate ca toate sunt adevarate? Toate mastile acelea eram eu? Am schimbat o masca cu alta, m-am transformat si poate ca si acum asta incerc sa fac, sa ma transform din nou, sa-mi pun o alta masca....Dar poate pur si simplu innebunesc. E si asta o idee.
Azi mi-a zis cineva ca tu ma vei face sa innebunesc. Am ras usor si i-am raspuns ca n-am nimic impotriva.
Stii ce as vrea? As vrea sa ma gasesc, sa ma ajuti sa ma gasesc, sa-mi spui cine sunt. As vrea sa-mi gasesc sufletul, sa-l admir si apoi sa ti-l arat si tie. As vrea sa-mi spui ca ma iubesti si sa-ti spun ca te iubesc. As vrea...atat de multe...
Simt cum ne indepartam unul de celalalt...nu stiu de ce dar asta simt. Asta am simtit aseara....cand credeam ca voi exploda. Vroiam sa explodez, sa las totul sa se reverse din mine, toata dragostea, toata ura, toata furia, totul. Simteam ca nu mai pot tine totul in mine, simteam ca pierd controlul...si voiam sa plang...sa fac o depresie si apoi s-o i-au iar de la capat. Dar n-am putut. N-am putut sa plang. Simteam lacrimile in mine, simteam cum ma ard pe dinauntru si nu puteam face nimic. Ma zbateam neputincios...Si acum simt acelasi lucru...si tot nu pot sa plang...
Dar doua lacrimi au reusit sa scape. Mici, transparente si atat de grele, atat de...dureroase. Doar doua. Una pentru fiecare obraz, pentru fiecare ochi, pentru fiecare suflet...al tau si al meu.
Am ochii rosi si sunt obosit, dar acum stiu. Stiu ce as vrea sa fiu, cine as vrea sa fiu: o lacrima pe obrazul tau, pe buzele tale, pe ochii si pe sufletul tau. Astfel as fi cu tine, in tine, pretudindeni si pentru totdeauna.
Trimis de: genicon pe 16 Jul 2003, 12:21 PM
Stau si ma intreb acum... oare de cate lacrimi e nevoie? De fapt... o intrebare mai buna - cate lacrimi ai voie sa versi? De cate ori? De cate ori poti? Ce este oare mai bine? Sa plangi mai des... sau doar o data? Hmmm... tare greu... daca as sti raspunsul, cu siguranta nu as mai intraba. Pacat totusi - nu cred sa il stie cineva.
Black ice- iti dai seama? Cred ca suntem cei mai mici de pe forum... noi ar trebui sa fim aia plini de viata, de elan adolescentin... dar in schimb... stam si plangem dupa niste iubiri.... E mai frumos asa? Nu stiu la tine cum e... dar eu parca nu ma satur niciodata... Si nu uita ce am mai zis - Ochii care nu se vad, nu se uita niciodata! Si completez - poate raman in memorie macar cu o lacrima in colt...
Trimis de: Afrodita pe 16 Jul 2003, 04:47 PM
Si ce daca sunteti cei mai mici? Aveti si voi dreptul la a simti, la a va fi dor, la a plange dupa cineva iubit, la fel ca restu' dintre ceilalti...Si va va trece si voua, la fel cum ne-a trecut si noua..Si veti fi iar optimisti si apoi iar veti cadea in butoiul cu melancolie si tot asa...Sunt optimista,nu? 
Dar asta e mersul lucrurilor....Daca peste ani de zile veti simti cu aceeasi tarie aceste sentimente sa fiti bucurosi! Caci, din pacate, prea ne aplatizam cu trecerea timpului....
Trimis de: black ice pe 16 Jul 2003, 10:25 PM
asa-i genicoane, chiar suntem cei mai mici de aici - viitori boboci la faculta cica....he,he....
povestea de mai sus e un mail care l-am trimis intr-o zi de noiembrie intr-o incercare cam disperata de a salva...ceva. acum imi aduc aminte ceva...detalii: acum cateva zile am fi avut un an impreuna. n-a fost prima iubire, insa a fost cea mai intensa de pana acum...afrodita, referitor la ce ziceai tu, daca-i stii cat de mult tanjesc dupa o alta clipa de fericire....in fine. spre deosebire de genicon la mine lucrurile au fost mai clare. mult mai clare. poate voi scrie despre "ele" alta data. acum chiar nu ma simt in stare...
daca tot e vorba de lacrimi....imi aduc aminte de Cioran si ale sale Lacrimi si Sfinti. Incredibil cum poate acest om sa descrie profunzimea unor stari...incredibil. E minunat, desi insolit pe alocuri, minunat per total. Sa revin.
De doua ori am plans adevarat pana acum...o data pentru o iubire pierduta si o data pentru niste prietenii pierdute. Asta se intampla la banchet. La sfarsitul banchetului. Toata noaptea de banchet m-am simtit mizerabil, ultimul nenorocit...Nu stiu exact de ce dar eram intr-o stare foarte nasoala. Spre dimineata, pe la ora 4, cinci oameni minunati au reusit sa ma faca sa ma simt mai bine. Chiar foarte bine. Acei cinci oameni sunt singurii mei prieteni adevarati. Am plans la sfarsit pentru ca stiam ca atunci, cand voi iesi pe acea usa, impreuna cu ei, ceva se va rupe, am stiu ca atunci se incheie ciclu, ca nimic nu va mai fi la fel apoi. Si am avut dreptate. Inca de pe acum vad ca am avut dreptate. Cel mai bun prieten al meu - care, de fapt, e de gen feminin asa ca ar cam fi cazul sa fac acordul - va pleca in toamna la Sibiu. Alt bun prieten, tot in toamna va pleca in Italia. Dintre ceilalti doi doar cu unul cred ca as putea sa povestesc "cate'n luna si'n stele" cu speranta ca ma va intelege....Oricum as lua e trist. Te simti parasit, simti un gol sufletesc in tine, simti un ciudat frig launtric in fiecare seara (chiar si acum) ca iti invaluie tot trupul, amortinduti'l incet...Desi nu le spui toate acestea speri ca ei sa le stie, ca ea sa o stie. Speri ca stie cat a insemnat pentru mine. Spera ca nu a uitat acea "raza de lumina intr-un intuneric total" ce a fost pentru mine la un moment dat. Speri sa stie ca o iubesti - ca si prietena foarte buna si putin mai mult de atat, daca-mi permiteti exprimarea.
Trimis de: Afrodita pe 17 Jul 2003, 05:34 PM
Uhh, Black ice, prieteniile vin si pleaca...Desi am inteles tarziu asta, desi o stiu foarte bine, inca sufar dupa toate prieteniile pierdute..Din pacate nu putem da timpul inapoi sau nu-l putem da inainte, sa trecem peste suferinta de genul asta...Asta e, trebuie sa ne resemnam si sa mergem inainte...
Trimis de: black ice pe 18 Jul 2003, 09:20 PM
ufff
s-au schimbat, brusc, toate datele problemei. acum, se pare ca eu sunt cel care pleaca...m-am hotarat sa dau la Bucuresti la universitatea media pro la jurnalism. in fericitul caz in care voi intra (pe langa faptul ca voi fi coleg cu genicon - daca eu intru nu se poate ca el sa nu intre) si voi ramane in Buc. la faculta voi avea pe viitor alte posibilitati decat daca as termina aceeasi faculta la cluj. asta e bine, e foarte bine pt. viitorul meu dar...oare asta sa fac? sa-mi parasesc toti prietenii, sa vin undeva unde nu cunosc aproape pe nimeni, unde nu am pe nimeni, doar de dragul...unui posibil viitor? merita acest lucru? o parte din mine vrea sa ramana in cluj, cu prietenii, cu amintirile, cu...toate celelalte, in timp ce o parte, aproape infima, imi spune sa merg in Bucuresti...in concluzie, nu stiu ce sa fac...
m-ar ajuta foarte mult un sfat
Trimis de: Mistinguett pe 18 Jul 2003, 11:16 PM
Bine-nteles ca trebuie sa mergi la Bucuresti, si bine-nteles ca trebuie sa intri si nu numai ca sa-i arati lui Genicon ca si tu poti
Nici nu sta pe ganduri. Stii ce ai de facut. Amintirile vor ramane cu tine, prietenii - cum spuneai si tu - nu raman nici ei pe loc, orasul tau natal va fi acolo unde-l lasi... Trebuie sa continui?
Trimis de: ypsilonalpha pe 18 Jul 2003, 11:21 PM
Gindeste-te ca 80% din studentii care vin sa faca facultatea in Bucuresti patzesc exact acelasi lucru ca si tine: rup legaturile cu "patria-mama" si-si construiesc o noua viata in Capitala. Cit despre faptul ca nu cunosti pe nimeni, n-ai grija! daca o sa locuiesti in camin o sa cunosti in 2 saptamini mai multa lume decit iti poti imagina ...
Trimis de: Mihai pe 18 Jul 2003, 11:39 PM
Un sfat: asigura-te ca Universitatea Media Pro este ceea ce vrei. Nu te multumi cu exemplele pe care le dau ei, cu persoane care au studiat acolo si acum ocupa pozitii importante. Incearca sa afli cat mai multe, din cat mai multe surse, dupa care ia o decizie.
Trimis de: Afrodita pe 19 Jul 2003, 09:46 AM
Dragul meu black ice, incerc si eu un sfat: Fii sigur ca asta e facultatea ce-o vrei, ca asta e drumul ce vrei sa-l parcurgi, ca asta vrei sa faci in viitor si ca-ti place.Prieteniile vin si pleaca, unele raman peste timp, un rost iti poti face oriunde, o viata ti-o poti face frumoasa oriunde, numai sa fii sigur ca asta vrei sa faci, ca asta-ti place.Ca daca vei descoperi ca nu vrei asta si va fi prea tarziu, pierzi cel putin un an din viata.LAsa totul deoparte, nu-ti sacrifica viitorul de dragul prietenilor pt ca ei nu fac asta pt tine! Multa bafta!!
Mi-ai amintit ca si eu visam sa fac faculta asta...Dar intre timp mi s-au schimbat prioritatile.. 
Trimis de: Iarina pe 19 Jul 2003, 11:02 AM
Black Ice, eu iti spun din experienta ca mi-a fost grozav de greu la inceput (vezi primele posturi din jurnalul meu) si se gasesc un car de lucruri de care sa fii nemultumit insa cu timpul te obisnuiesti, iti faci prieteni noi desi trebuie sa recunosc ca orasul tau e superb si oamenii sunt mult mai
oameni decat ce-am vazut in Bucuresti. S-ar putea sa te ingrozeasca la un moment dat Bucurestiul insa intr-adevar ai mai multe sanse de a te realiza pe plan profesional. Depinde si de firea ta, daca esti o persoana mai atasata de prieteni, de locurile cunoscute, iti va veni mai greu sa te rupi insa te vei adapta si iti va fi bine. Eu pot sa iti spun ca desi m-am adaptat si acum nu ma mai enervez din toate nimicurile care ma faceau sa sufar la inceput (se numeste tabacirea pielii hehehe) nu as vrea sa locuiesc in Bucuresti pentru nimic in lume. Tot nu il iubesc. Si de asta si vreau sa plec din tara. Dar fiecare e altfel, si am intalnit persoane care spuneau ca n-ar pleca din Bucuresti pentru nimic in lume s.a.m.d. Experienta fiecaruia este unica, dar daca tu ai posibilitatea sa te duci acolo, nu ezita. Make sure ca e ceea ce vrei (la facultate ma refer), eu te sustin si iti pot oferi si cateva tricks daca o sa te intereseze despre cum sa-ti alegi locul in care vei sta etc. chestiile astea nu ti le poate spune decat tot un provincial care a trecut prin experientele caminelor, chiriilor, gazdelor si trebuie sa fie atent la multe
fiindca e cam multa lume perversa. Sa ne tii la curent cu decizia ta.
Trimis de: genicon pe 19 Jul 2003, 12:00 PM
| QUOTE (Mistinguett @ Jul 19 2003, 12:16 AM) |
| Bine-nteles ca trebuie sa mergi la Bucuresti, si bine-nteles ca trebuie sa intri si nu numai ca sa-i arati lui Genicon ca si tu poti |
Ce imi place cum se vorbeste aici... de parca eu deja as fi intrat De ce credeti ca taceam malc si nu ziceam nimic de facultatea la care dau? Pentru ca am eu o vaga banuiala ca nu se prea poate... Dar acum, daca m-a dat de gol black ice, ce sa fac? Recunosc!Asa ca, daca da Domnu' o sa fim colegi... stiu ca nu ma pot compara cu prietenii tai, nici nu incerc acest lucru, dar este mai bine decat nimic. Este un inceput. Si oricum, prietenii adevarate se fac si la facultate, nu e asta problema. Cunosc si eu sentimentul de a fi nevoit sa te desparti de prietenii adevarati, mi s-a intamplat, dar nu prea avem ce face. Viata fara micile ei neajunsuri poate nu ar mai fi atat de interesanta...
Trimis de: Lilith pe 19 Jul 2003, 05:28 PM
Genicon si Ice , prevad o mare prietenie intre voi ! Sunteti amandoi sensibili si aveti multe alte puncte comune . O sa reusiti , o sa vedeti !!! Va tinem pumnii !
Ice , tu continua cu lumanarea aprinsa , cautandu-te ! Nu abandona niciodata aceasta cautare ! Va fi lunga si tentatiiile abandonarii vor fi multe . Dar vei vedea , dupa ani si ani cat de mult te-ai inaltat ! Deja stii , simti , banuiesti , ca exact cautarea asta te va diferentia de multi . Eu sunt convinsa ca vei reusi in multe !
Trimis de: black ice pe 19 Jul 2003, 06:56 PM
- cam asta cred ca este expresia de pe fata mea in momentul acesta, dupa ce am citit ce ati scris.va multumesc la toti, sunteti dragutzi
din pacate tocmai acum s-a hotarat internetul sa nu-mi mai functioneze asa ca va trebui sa fiu scurt desi as fi vrut sa va scriu cate ceva la fiecare in parte. in mare lucrurile sunt cam asa: duminica seara voi pleca cu trenul la bucuresti. luni ma voi inscrie iar marti voi incerca sa ma intalnesc cu genicon. sincer, nici eu n-am mari sperante la aceasta faculta...dar, merita sa incerc. de gandit, m-am gandit destul de bine. asta vreau sa fac: jurnalism. detalii despre facultate oricat am cautat nu am gasit. au un site de kko, fara nici un fel de detalii si'n plus nici mailul nu le merge. la secretariat cand am sunat am dat de o tanti draguta care mi-a spus ca mi-ar fi dat toate detaliile daca as fi venit personal. de ce doar personal n-am inteles. oricum, cand voi veni personal va fi cam tarziu. acum ma interesau mai multe detalii...in fine, sper sa ma descurc cumva.
ah, era sa uit, genicoane daca mai zici chestii din astea (*stiu ca nu ma pot compara cu prietenii tai, nici nu incerc acest lucru, dar este mai bine decat nimic.*) chiar ma supar. ce prieteni crezi ca am, doar olimpici internationali? sa fim seriosi. ca tot veni vorba si te vad asa de binevoitor, unde si cu cine stai, ma primesti? 
Trimis de: Afrodita pe 19 Jul 2003, 08:15 PM
Multa bafta copilasii mei dragi!!! 
Trimis de: black ice pe 23 Aug 2003, 06:20 PM
intrucat netul nu-mi merge iata-ma cu notepadul in fata, incercand sa incropesc un mic rezumat al vacantei mele. am plecat in 29 august pe la ora 2, cu masina, spre Viena. Seara, pe la 12-1 am ajuns. Pot sa va spun ca din toate capitalele vazute de mine pana acum Viena imi place cel mai mult. E un oras in care arhaicul se impleteste cu noul intr-un mod cat se poate de atragator si armonios. Am vizitat centrul, am vazut primaria, universitatea, palatul imperial si Shonbrun.
Dunarea, desi foarte frumoasa, mi-a inspirat un ciudat sentiment de teama si nesiguranta. Chiar a fost straniu sentimentul avut - cred ca am murit aici in alta viata
Am stat in Viena trei zile, apoi am plecat spre un orasel din apropierea Strasbourgului. Dupa vreo 4-5 zile am pornit spre Paris. M-a dezamagit. E, drept, este a treia sau a patra oara cand il vad si poate din acest motiv nu mai sunt impresionat dar totusi, parca in trecut, 92 bunaoara, era altfel. Acum, e mort...Nu se mai simte acea putere pe care o emana marile orase, nu mai reuseste sa se impuna - decade. Asta, bineinteles, din cauza oameniilor. Nu vreau sa fiu carcotas, dar metrourile si trenurile cu care am mers eu sunt exact la fel cu cele de la noi. Aceeasi murdarie trona si acolo. Din metrou am luat un purec chiar. Nasol rau de tot. In fine, sunt si lucruri bune. De exemplu RER-ul (un fel de metrou) era ceva in genul unui InterCity cu aer conditionat, curat, etc.
Monumentele - Turnul Eifel, Notre-Dame, Sacre Coer, etc - sunt impozante, normal, dar eu vorbeam de oras si nu de muzee, biserici sau castele. S-a schimbat mult Parisul...cel putin mie asa mi se pare...Romantismul incepe sa dispara in favoarea...americanismului - ca sa-i zic asa. De ex. daca mergi cu trenul spre casa si ai ghinionul sa intarzii peste 10-11 noaptea, si mai esti si singur in gara nu e deloc bine. Desigur, poate sunt eu paranoic sau am dat doar peste niste cazuri izolate....stiu eu?...
In mare cam astea au fost locurile vizitate de mine. Am si poze, unele chiar foarte frumoase, dar le voi pune dupa ce le voi edita putin.
Acum sa trec la partea a doua a intalnirii. Dupa 16 ore de mers cu masina incontinuu am ajuns acasa, sambata la ora 4 dimineata. Am dormit pana la 11, dupa care m-am apucat de despachetat si reimpachetat bagajele pentru a putea merge la Busteni, la intalnirea forumistica a celor de pe XtremPC. Intalnire de la care nu puteam lipsi, pe de o parte pentru ca am promis unor oameni ca voi fi acolo si pe de alta parte pentru eu sunt cel care a organizat-o (lucru de care sunt cat se poate de mandru datorita faptului ca intalnirea a fost un succes si toata lumea a fost incantata). Am reusit sa strang 25 de oameni - de la cel mai mic user pana la membri seniori, moderatori, administratorul forumului (john) si redactorul Bogdan Bridinel de la revista XtremPC. Intalnirea a fost organizata sub forma unei mini-vacante a forumistilor. Pe durata a 10 zile (9-19 august) fiecare user al forumului putea sa vina si sa plece dupa voie. Ziua marii intalniri a fost fixata sambata, in 16, cand s-au strans cei 25 de oameni. Eu, din pacate n-am reusit sa ajung decat cand oamenii se pregateau de plecare. Mai exact, asteptau sa vin, sa ma vada la fata iar apoi sa plece.
Normal, obosit cum eram, am fost ca picat de pe luna, dar apoi a fost OK...in marea parte. A fost interesant. Eu deja cunoasteam o parte din useri de ceva vreme astfel ca nu au fost probleme de adaptare. Totusi, mi-ar fi placut sa stiu daca si alti useri sunt la curent cu toate telenovele intamplate pe acolo, caci da, au fost...telenovele. In fine, deja cred ca sunteti mai plictisiti decat mine...Va dati seama, e a_nu_stiu_cata_oara cand povestesc toate chestiile astea....si inca am mai scurtat, si taiat din ele...Sincer, nu mi se par deloc intersante, asa ca ma voi oprii aici, daca cumva, cineva vrea detalii despre un anumit subiect: ask, and i shall make it happend.
Ah, era sa uit, asta trebuie sa o mentionez: intr-un sfarsit, am reusit sa ma intalnesc cu vestitul vampir energetic al forumului xpc: Wanderer - actualmente Angel. Nu pot spune ca m-a dezamagit decat intr-o oarecare masura....Ma asteptam sa fie altfel dar nu ma intrebati cum.
Oricum, a fost super intalnirea...au fost niste faze cum numai in filme vedeti
Acum sa trec la mine. Tot ce am spus mai sus sunt lucruri generale, pe care nu cred ca le-as mentionat decat schematic daca Misti nu m-ar fi rugat sa povestesc pe unde am umblat. Se putea s-o refuz?
Trimis de: SORIN pe 23 Aug 2003, 06:44 PM
Buna Black !!!
La Natura si Turism am avut si eu 'curajul' sa-mi exprim impresiile despre Paris si Parisieni, impresii asemanatoare cu cele scrise de tine mai sus.
Sa fi vazut ce mini-scandal a inceput pe acolo.... dar observ ca nu-s singurul om obiectiv pe aici
Sper sa nu-ti sara si tie in cap.
Sorin.
Trimis de: Mihai pe 23 Aug 2003, 07:12 PM
Frumoasa prezentare
Cum ai reusit sa calatoresti in timp?
Trimis de: Mistinguett pe 23 Aug 2003, 10:36 PM
Black ice, vreau sa-ti multumesc ca mi-ai indeplinit cerinta. Apreciez. 
Si m-a incantat tot mesajul tau si eu una nu m-am plictisit nici o secunda.
M-a intristat insa ce am citit de Paris - e un oras drag mie. Nu am mai fost de la revelionul 2000 - oare sa se fi schimbat atat de mult? As vrea sa cred ca a fost din cauza lunii august, cand se stie ca orasul "moare" din cauza concediilor, cand ramane in stapanirea turistilor (hm, da, in mare parte americani ).
Trimis de: black ice pe 24 Aug 2003, 10:24 PM
SORIN, Buna!
N-am mai intrat demult pe Natura si Turism asa ca n-am vazut acel topic despre Paris. Nu de alta dar te-as fi sustinut si eu
Misti, nu stiu cat de mult s-a schimbat Parisul de cand nu l-ai mai vazut tu, dar stiu ca s-a schimbat. N-am ajuns la aceasta concluzie in urma cine stie carui rationament ci pur si simplu am simtit asta...Am stat doar 3 zile, normal ca n-am apucat sa vad prea multe. Dar nu cred ca daca as fi stat mai mult s-ar fi schimbat lucrurile... Inainte te simteai in siguranta daca mergeai noaptea pe malul Senei, acum, din pacate, nu mai e la fel...Asta in Paris...Restul Frantei in schimb, din cate am vazut eu, a ramas la fel de linistita si de romantica. Acum 2 ani am fost pe Valea Loirei si am vizitat castelele de acolo (Blois, Chambour, etc) si-mi aduc aminte ca atunci chiar am simtit ca ma aflu in Franta. Acel iz de epoca chiar s-a simtit atunci.
Mihai, acel post l-am scris in notepad, pe la ora 2 noaptea, dupa o zi intreaga de nervi din cauza faimosului MsBlast.exe. Cum era de asteptam, inainte sa reusesc sa salvez tot ce am corectat si adaugat la ceea ce scrisesem initial mi s-a resetat calcul. A doua oara n-am mai fost in stare sa reiau, sa corectez, si alte alea, asa ca, daca vezi mici scapari temporale - nu le baga in seama
Trimis de: Mihai pe 24 Aug 2003, 10:27 PM
Nu, doar m-a surprins cand ai scris ca ai plecat spre Viena pe 29 august.
Ouch, ai fost virusat si tu? Bine ca ai reusit sa il scoti. Se pare ca eu am instalat SP4 la timp 
Trimis de: black ice pe 24 Aug 2003, 10:46 PM
Eu sunt pe XP. Iar greseala majora a fost ca desteptul de System Restore avea salvat sistemul virusat. Astfel, cum azi am avut nevoie de un nou sys restore, m-am procopsit iar cu virusache. Dar deja eram versat: in juma' de ora i-am dat de cap 
Trimis de: black ice pe 25 Aug 2003, 08:43 PM
Ceva interesant mi s-a intamplat azi.
Eram in Cluj si ma plimbam, agale, cu prietena mea pe o oarecare straduta. La un moment dat, apare un camion cu gunoi ce se opreste in fata noastra. Soferul scoate capul pe fereastra si ma intreaba:
"-Pot sa-ti spun ceva?".
"-Sigur", ii raspund.
"-Ai o prietena foarte frumoasa...."
"-Stiu", ii spun, zambind larg.
"-Va potriviti", incheie el.
(dupa cativa pasi)
"-Dragutz tipu'" - replica prietenei mele, rosind in acelasi timp
Am fost de aceeasi parere. Chiar a fost tare faza. Cel putin eu nu patesc chestii de genul acesta in fiecare zi. De fapt, e prima data cand mi se intampla
Inca ceva: tot astazi, tot pe o straduta oarecare, tot eu si prietena mea, stateam imbratisati. Deodata, discutia cade pe fagasul vorbelor de alint. Exact in acel moment eu ma gasesc sa citesc cu voce tare un graffiti de pe zidul din fata mea: "Hot shit".
Se desprinde, incet, din imbratisare, se uita putin ciudat la mine si izbucneste in ras. Atunci, ii intorc capul spre inscriptia citata si mai izbucnim o data amandoi, in hohote de ras.
Trimis de: Antont pe 25 Aug 2003, 08:51 PM
| QUOTE (black ice @ Aug 25 2003, 09:43 PM) |
| Inca ceva: tot astazi, tot pe o straduta oarecare, tot eu si prietena mea, stateam imbratisati. Deodata, discutia cade pe fagasul vorbelor de alint. Exact in acel moment eu ma gasesc sa citesc cu voce tare un graffiti de pe zidul din fata mea: "Hot shit". |
Sper ca nu te deranjeaza ca ma bag si eu pe aici, da' treaba asta mi-a adus aminte de o chestie care m-a distrat la culme.
Acum citiva ani, ma plimbam prin parc. La citiva pasi in fata mea, un cuplu de indragostiti care se plimbau imbratisati. Fara sa vreau am surprins urmatorul dialog:
EA: - Puiule, ma iubesti?
EL (cu o replica super romantica) : Da' cum p**a mea sa nu te iubesc?!
M-a apucat un ris incontrolabil si m-am dus rapid de acolo
...P.S.
E pe bune.
Trimis de: black ice pe 25 Aug 2003, 09:12 PM
Ghost, nu e nici o problema, poti sa intervii cand vrei
Tare faza, btw
----------------------------------------------------------------------
Trecand acum la lucruri ceva mai serioase, nu stiu ce mi-a venit de am inceput sa recitesc mailuri mai vechi....Unul anume mi-a atras atentia in mod deosebit. Eram intre ciocan si nicovala, eram nervos, ofticat pe unii asa zisi prieteni si suparat ca mi-as putea pierde prietena cea mai buna...
Il reproduc mai jos. E...destul de edificator...asupra conceptiilor mele despre...toate cele. O singura mentiune am: intre timp - adica de la acest mail si pana in prezent - mi-am mai "domolit" unele teorii si idei, am acceptat faptul ca exista si exceptii si....cam atat...
"Vrei sa fii totul dar nu esti nimic. Te uiti la altii, ii asculti, te gandesti putin si-ti dai seama ca... esti atat de mic, atat de insignifiant, atat de departe de ceea ce vrei sa fii... ce discrepanta interesanta. Momentul in care mi-am ales nickul a fost o pura intamplare. Mi-a placut, atata tot. N-avea nici o contatie ascunsa.... dar a venit cu timpul. Ciudata anticipare din partea... sortii? Ironic. Antiteza. Asta e nickul meu. Pe de o parte e ceea ce vreu sa fiu si pe de alta parte ceea ce sunt. Dar stii care e partea ciudata? Faptul ca nu stiu care e una si care e alta. Nu stiu daca eu sunt black sau daca vreau sa fiu black. Poate ca sunt acea liniuta inexistenta dintre ele... rupt in doua, intre doua lumi, neapartinand de nici una. Si asta de ce? De una mi-e sila, iar de cealalta frica. Nehotarare. Care sa fie? Cand voi putea alege? Cand nu-mi va mai fi frica sau cand nu voi mai putea suporta dezgustul? Mdea. Calea de mijloc. Intotdeauna am cautat calea de mijloc, compromisurile. Acum de ce nu se mai poate? De ce nu ma mai pot ascunde? Un zambet stramb atarnat pe o masca ridata. Asta a mai ramas din mine. Cum de s-a intamplat asta? Cat de orb am fost... de fapt, nici acum nu sunt cu mult mai treaz. Am si uitat ce am vrut sa scriu...muzica nu-mi prea place, e trista. Oare cand voi da peste ceva frumos care sa nu fie si trist in acelasi timp? Exista asa ceva? De fapt, ce exista pe lumea asta? Iubire? Prieteni adevarati? Fericire? Prostii. Nu exista nimic din toate astea. Tot ce vad e egoism, vanitate si...tradare. Un trio fatal. Ce-mi place la oameni e ca recunosc atat de deschis asta incat ai impresia ca se mandresc cu ele. E de fapt doar o scuza jalnica pentru a continua sa faca toate acele porcarii, pentru a nu se schimba. La urma urmei, de ce sa te schimbi? Pentru ce si cine? Pentru dragoste, pentru iubire sau pentru fericire? Dar vai, parca ziceam ca acestea nu exista. De ce? Pentru ca sunt anulate fara drept de apel de acele splendide insusiri. Intalnesti un om bun, inocent, si ce faci? Incerci sal impresionezi cu asa zisa ta superioritate, sal inveti, chipurile, ce e iubirea, sal aperi de...lume si sfarsesti prin ai fura inocenta. Nici macar nu aveai nevoie de ea. Dar, de ce nu? Daca se poate...
Incet incepi sa te schimbi. Sa vezi lumea cu alti ochi. Sa vezi tristete peste tot. Vrei sa fii lasat in pace de toti dar in acelasi timp vrei sa fii in mijlocul lor. Insa oricum vei fi te vei simtii singur. Sa fie oare singuratatea solutia?
Ce-mi place cel mai mult e ca lumea e inteligenta. e puternica si hotarata. Dar de cate ori a fost pusa la incercare? De cate ori a dovedit ca e intr-adevar puternica si hotarata? Drept sa spun, nu stiu. Si nici nu-mi pasa. E usor sa vorbesti,sa arunci pe altul responsabilitatea. Sa-i spui ca e prost si slab. Nimeni nu se uita la cauze. Nimanui nu-i pasa de tine. E interesat doar de el, sau de oricine altcineva inafara de tine. Tu nu contezi. Tu esti trecut. O amintire care nu merita mai mult.
Esti depasit, valea!
E dragutz cand mai auzi din cand in cand asa ceva. Te pune pe ganduri, dar nu in sensul in care s-ar crede. Stai si te gandesti, oare toata viata ai fost doar o masca nenorocita? te-ai ascuns toata viata? De ce? Iar acum de ce nu poti sa renasti, sa-ti smulgi masca de pe fata, sa o arunci pe jos, sa o calci in picioare, sa o plangi, sa o regreti si in cele din urma sa o iuti? Pentru ca e parte din tine si nu poti face asa ceva. Nu te poti sinucide. Dar cat as vrea sa omor acea parte din mine. Sa o injunghii, sa privesc cu o fascinatie morbida cum sangerez si mor. Ce poate fi mai crud decat sa fii lasat in mijlocul drumului sangerand? De s-ar termina totul mai repede. De am face toti ce e e de facut mai repede... ne-ar fi mult mai usor, ca timpul sa treaca mai repede. Dar el trece asa cum stie, din totdeauna, implacabil, imun la toate...uneori prea incet, uneori prea repede...
Acea masca frumoasa, angelica, iubita de toti, incepe sa se crape, din ce in ce mai mult. Incepe sa...moara. E timpul pentru o noua masca? Cine-mi poate imprumuta una? Macar pentru o vreme....
Nu vreau sa fiu tot ceea ce sunt, vreau sa fiu tot ceea ce nu sunt...Nu-mi mai place de mine chiar daca...imi place. E lupta dintre mine si mine. Dintre constiinta si...egoism. Nu-mi place ce fac... dar nu ma consider vinovat. Doar nu sunt eu cel care e puternic. Voi sunteti aceia. Ce ti-e si cu termenii astia. Esti asa cum vreau ceilalti sa te vada. Degeaba vrei...degeaba le explici, nu vreau sa vada pur si simplu. Esti egoist, slab, las, naiv, mai prost ca ei, si inca cate si mai cate...
Da, acum vad, tu esti cel vinovat de toate. Chiar asa. Tu porti toata vina, da, tu ar fi trebuit sa fii puternic, hotarat, destept, curajos, matur, pentru toti. Dar nu esti nimic. In schimb ceilalti sunt. Acum, poate mi se pare mie, dar intrezaresc un mic paradox. Cum este posibil asa ceva? Daca tu esti ultimul dintre ei cum se face ca toate lucrurile au depins si depind de tine? De cuvintele tale? Le oferi totul pe tava... dar cei puternici, hotarati si destepti ce fac? Nimic. Cum sa nu te revolti? Cum sa nu te superi, cum sa nu fii nervos?
Maestrul egoismului extrem si al ipocriziei absolute - da, asta sunt. E vina mea ca sunt asa? E vina mea ca nu va spun toate astea deschis, in fata?
Sinceritate? O alta prostie din ce in ce mai inexistenta. Face bine din cand in cand, dar de cele mai multe ori nu e nici o diferenta intre a minti si a spune adevarului, uneori ai chiar unele beneficii de pe urma unei minciuni spuse bine. Si iar revin: de ce sa fii tu cel bun, altruist s.a.m.d.? Si de aici iarasi, as putea sa reiau toata povestea. E un cerc vicios. E...lantul slabiciunilor. Toti ne folosim unul de altul, toti simtim mila si compasiune unul fata de altul, toti ne credem mai buni, mai puternici, mai destepti decat ceilalti, toti facem lucrul asta. Nu e nici un secret. Altul e secretul: aceste lucruri nu trebuie spuse. Ce castigi daca spui ceea ce gandesti? Niciodata n-am inteles lucrul asta. O palma poate.
Cateodata ma intreb ce s-ar intampla daca am fi intr-adevar toti puternici, buni, hotarati si destepti. Cred ca ar fi sinucideri in masa in fiecare saptamana. Ideea tocmai asta e. Fiecare om se foloseste de celalalt. Dar chiar trebui spusa chestia asta pe fata? E o chestie reciproca, dai dar si primesti. Te folosesti dar esti folosit. E ceva josnic in asta? E in natura omului, atata tot.
Sa fii sociabil ce presune? Sa fii tolerant, sa-i lasi pe ceilalti sa se foloseasca de tine, acelasi lucru il presupune si termenul de altruist. Totul este sa stii ce si cand sa iei, sa te folosesti si tu de ceilalti. In momentul in care realizezi ca nu ai luat nimic de la celalalt, cand iti dai seama de lucrul asta se cheama ca ai fost folosita. Omul este egoist, vanitos, orgolios si toate celelalte, el nu va da niciodata nimic din proprie initiativa, fara a astepta ceva in schimb, fara a lua ceva in acelasi timp. Asta inseamna sa-ti traiesti viata in prezent. Sa stii cand sa profiti de clipa, de moment, cand sa iei ceea ce ti se ofera. Viitorul, trecutul nu mai conteaza. Totul este in prezent. atat trecutul cat si viitorul. Trecutul pentru ca te poate influenta in actiunile tale din prezent iar viitorul pentru ca e influentat de actiunile tale din prezent. Acum, in clipa aceasta iti faci si hotarasti viitorul. Va fi asa cum vrei tu. Daca ai vointa si vei face totul ca sa se intample cum vrei tu asa va fi. Totul este ca vointa ta sa nu intre in conflict cu vointa altora. In cazul asta castiga
cel care are vointa mai puternica, cel care este mai hotarat. Dar am deviat. Rau de tot. Altceva as fi vrut sa scriu. Ceva frumos. Mi-e dor sa scriu... Mi-e dor de multe... Oare cand vor veni? Cand voi fi multumit? Cand nu voi vrea altceva, mai mult, mai bine, mai frumos, mai...altfel? Cred ca atunci cand va fi prea tarziu.
Inca o lume a cazut, s-a prabusit, s-a spart in mii si mii de bucati. N-o mai pot aduna. Iar trebuie sa-mi fac alta. Iar...si iar...si iar... Cand nu voi mai putea ce se va intampla? E prea trist sa gandesc asa departe....
Deseori m-am gandit sa te intreb ce vrei de la mine, ca sa stiu ce-ti pot oferi. Acum ma intreb ce vreau eu de la tine...si sincer, nu stiu. O prietena careia sa-i spun totul, care sa ma asculte si inteleaga, care sa fie langa mine cand am nevoie de ea...da, uite, asta vreau eu. Nimic in plus, nimic mai mult. M-ai intrebat vineri unde e scanteia, stiu unde e: e in dragoste. Eu nu sunt indragostit de tine, te iubesc, dar nu sunt indragostit...nu esti the one...dar tot am nevoie de tine."
Trimis de: Afrodita pe 25 Aug 2003, 09:27 PM
Foarte frumos...Trist, adevarat, dar frumos spus....Pup iu...Mi-ar face mare placere sa te intalnesc...Desi pare ciudat, ne asemanam in multe privinte, cu exceptia uneia: eu nu sunt atat de sincera cu mine..De ce? Mi-e foarte frica de ce-as putea sa aflu..Presimt o schimbare majora in viata mea, una care imi va aduce multa suferinta si in acelasi timp multa dragoste si fericire...Insa nu vreau sa vorbesc cu mine despre asta...Si nici cu altii...Las timpul sa curga , sa hotarasca pt mine...Acum, in acest prezent al meu, vointa mea e prea insignifianta, pt ca nu stiu ce sa-mi doresc...De fapt , stiu, dar nu vreau sa imi spun nici macar mie...Vointa timpului va fi mai mare ca a mea...Si voi pierde sau voi castiga...Dar imi va parea rau ca nu am fost sincera cu mine...Insa va trece si asta...Ca multe altele....
Te pup blaky
Trimis de: black ice pe 25 Aug 2003, 10:32 PM
Stiu ca ne asemanam - doar ca mie nu mi se pare ciudat
Dupa ce va incepe faculta si voi fi in bucuresti, daca nu se iveste o intrunire forumistica promit ca voi da fuga pana in constanta, ok? Si eu vroiam sa te intalnesc. Doar nu degeaba eram invidios pe geni ca a fost la mare
btw, nici eu nu sunt sincer cu mine. si eu prevad multe "rasturnari de situatie" in ceea ce priveste viitorul meu, dar de dragul unor persoane pe care le iubesc incerc sa par optimist. chiar le spun "aveti incredere in viitor - totul va fi bine". desi imi dau seama ca mint, desi stiu ca suna ca ultimul cliseu, nu pot sa le spun cum vad eu viitorul. nu-mi pot permite acum o astfel de cadere....
ce vroiam sa spun cu toate astea: nici eu nu sunt sincer - nici cu mine, nici cu ceilalti.
si tare cred ca la fel mai sunt si alte persoane....
timpul, cica, le va rezolva pe toate :smilie_care_zambeste_amar: - ca dupa un cliseu adevarat....
------edit------
vai, ce-am putut uita: pup iu 2
Trimis de: Afrodita pe 25 Aug 2003, 10:42 PM
Hehe, blaky, presimt ca avem cam multe de vorbit noi doi Si stai linistit, nu trebuie sa-l invidiezi pe geni, a fost norocul lui ca a ajuns mai devreme Oricum Iarina a deschis lantul intalnirilor mele cu forumistii si ma bucur nespus ca am cunoscut cativa...Sunt oameni extraordinari, abia astept sa ii vad si pe ceilalti!!
Mor de nervi ca mi s-a blokat compu si nu am mai putut sa joc..Si nici nu salvasem..Grrrr!! 
"vai, ce-am putut uita: pup iu 2"--Pai sa nu mai uiti niciodata de-acum incolo--hahahaha Sorry, blaky, voiam sa fiu glumeata, nush' daca mi-a iesit...Te pupicesc si eu inca o data si abia astept sa ne vedem...Poate trag eu o fuga la Bucuresti pana sa vii tu in Constanta...
Trimis de: black ice pe 25 Aug 2003, 10:53 PM
ti-a iesit, ti-a iesit, stai linistita - gluma, that is
nici o problema, vom avea timp destul de povestit: de obicei am insomnii
Trimis de: Afrodita pe 25 Aug 2003, 10:59 PM
Hahaha si eu..De cele mai multe ori...Faza e ca am un singur comp si dial-up...Cel putin momentan..Sper macar sa-mi bag net prin cablu, daca nu sa iau inca un comp ca sa stau pe net cand vreau si cat vreau...Ca acum ma cert cu al meu ca si el vrea sa stea la comp
Trimis de: Rose pe 29 Aug 2003, 12:37 PM
Superb. Multumesc pentru ca mi-ai aratat ca mai exista si oameni care au momente de sinceritate cu ei insisi si pentru ca am avut ocazia sa ma regasesc in tot ce ziceai tu.
Trimis de: black ice pe 29 Aug 2003, 10:13 PM
o chestie putin cam ciudata: nickul tau mi-a adus aminte de ceva ce am scris acum cateva luni....atunci, aveam o idee, dar acum ca recitesc ce-am scris, simt ca acea idee s-a pierdut undeva, printre cuvinte...poate de acolo si senzatia de "neterminare" pe care am avut-o....si pe care, poate, o veti avea daca veti citi chestia de mai jos...
File de jurnal
"Prima zi
Un vis ciudat mi-a colindat mintea zilele trecute. Era aceeasi lume, aceeasi realitate cu aceleasi probleme si oameni. In aparenta nimic nu era diferit. Totusi, aveam impresia ca iarba era mai verde, ca cerul era mai albastru, soarele mai stralucitor si mai cald, oamenii mai frumosi si parca mai buni. Aveam sentimentul ca ceva era schimbat.
Zile stralucitoare, pline de speranta, ghidate de un vis ciudat...atata tot. Purtat de val m-am intrebat la un moment dat: ar putea fi aceasta realitatea? Mi-am raspuns destul de curand.... N-a durat mult, zilele si-au recapatat aspectul sters, cenusiu, banal.
Nu conteaza, un alt vis a murit, o alta speranta. Nimic nou.
A doua zi
Recitesc randurile de mai sus si zambesc amar....
Ah, uite, am gasit raspunsul la vesnica intrebare ce imi bantuia noptile: cine sunt? Un cimitir de vise....
A treia zi
Azi as fi vrut ceva normal. Nimic mai mult, doar ceva simplu, fara complicatii...
Doamne, iata-ma sperand, visand....la ceva normal! In schimb m-am lovit de banalitatea, egoismul si ipocrizia zilnica...
A patra zi
Vreau sa traiesc. Vreau sa arunc acea umbra inghetata ce ma invaluie si sa imbratisez viata. Sa ma arunc in valtoarea ei fara urma de regret, sa traiesc cat pot de mult, sa simt...altceva. Dupa atata intuneric, putina viata era de dorit.
Mie dor de un zambet sincer...
A cincia zi
Am fost intr-o gradina minunata azi. Un trandafir rosu m-a fascinat. Avea ceva ciudat, misterios, era...diferit. Insa diferit intr-un sens opus mie.
Trebuie sa vin sa il vad si noaptea.
A sasea zi
Mi-am contemplat trandafirul timp de doua ore incheiate.
Am stat si l-am privit doar incercand sa-mi dau seama ce anume ma atrage la el.
Pentru o secunda, luna a intrat in nori, iar rosul aprins a devenit aproape negru. Imi placea. In aceeasi secunda o petala m-a atins timid, dand nastere unei oaze de nuante de rosu si negru, nestiute de nimeni, contopite in noapte sub valul auriu al lunii nou rasarite.
Am din nou o speranta, un vis. Si parca e mai frumos....
A saptea zi
Nu mai pot sa scriu nimic. Ascult o melodie cam trista si recitesc ce-am scris pana acum. Ciudata anticipatie am facut.
Uite, o viata-ntreaga, cuprinsa in sapte zile! O viata de om, in doar sapte zile....Aceleasi sentimente:...speranta...deznadejde...
................................................................................................................
Vantul patrunse, violent, in camera si rasfira cateva foi de pe masa.
Am mers si le-am ridicat.
O umbra mi-a trecut fulgerator peste chip la vederea lor. Am zambit ingaduitor si le-am pus peste alte zeci de asemenea foi. Imi aduceau aminte de cine sau ce as fi vrut sa fiu, de tineretea mea. Erau sperantele, frustrarile, sentimentele si ideile mele; era sufletul meu cuprins in acele pagini. Am decis sa le ard: le-am luat pe toate si le-am aruncat in semineul din mijlocul maiestoasei sufragerii. Flacari mari, argintii, incepura sa-mi arda acele nevinovate vise.
Cenusa... o mare de cenusa, e tot ce mai ramasese.
O foaie carbonizata fu transformata in cenusa de caderea unei lacrimi.
Am luat un ziar si am incercat sa imprastiu cenusa de-a lungul semineului. Un fior m-a strabatut si o intrebare mi-a zguduit mintea la vederea unui cuvant ce flacarile au refuzat sa-l arda. Cuvantul era trandafir iar intrebarea:
Daca ar fi curs o picatura de sange?
Daca in acea noaptea un ghimpe ar fi strapuns un deget si un firicel tremurator de sange ar fi patat tulpina firava a trandafirului, avida de viata, ce s-ar fi intamplat?
M-am asezat in fotoliu si am cazut pe ganduri o vreme. Apoi, m-am ridicat, am mers pana la birou si am scos o cutie mica, rosie. Am deschis-o incet si am scos din ea o scrisoare si un trandafir. Era acelasi. Il aveam de multi ani pastrat in acea cutie. L-am ridicat pana aproape de buze. Vroiam sa-i mai simt adierea catifelata o ultima data. L-am atins si un fior placut mi-a strabatut tot corpul. Teama. Fiorul acela era teama de a nu-l rani, insa era prea tarziu. Cand mi-am deschis ochii toate petalele trandafirului zaceau moarte, innegrite de vreme, pe masa. Tineam in mana doar o tulpina moarta, o planta ai carei tepi mi s-au sfaramat in mana. Nu mai aveau puterea de a-mi patrunde in piele, de a ma rani. Nu mai avea nevoie de nici o picatura de sange pentru ca era mort. Ce a mai ramas din el: cateva petale negre si o tulpina franta. Nimic. As fi vrut sa-l imbratisez, sa-l strang cu putere in maini. As fi vrut ca sangele meu sa-i dea viata, sa-l faca sa renasca, dar acum e prea tarziu. Mult prea tarziu. Nimic nu-l mai poate aduce la viata. Timpul e neiertator. Acum doar visul a mai ramas, doar amintirea acelui trandafir...
M-am uitat apoi peste acea scrisoare. Am recitit-o: erau File de jurnal, povestea unei vieti de om in sapte zile. Aparent doar niste ganduri, un jurnal ca oricare altul, cu propriile sale pasiuni, sentimente si idei dar eu stiam ca e mai mult de atat. Stiam ca sub acea scrisoare se ascundea o firava speranta.
Speranta? Imi aduc aminte de seara trecuta cand am deschis o carte demult uitata. Pe prima pagina o dedicatie m-a inmarmurit. O amintire placuta a inceput sa ma alinte in acel moment. Un suspin din trecut a reusit sa razbata prin pieptul meu si sa ma faca sa vibrez inca o data. O inima uitata parca, a inceput pentru o clipa sa bata iar.
Amintirea devenea din ce in ce mai clara si mai ademenitoare. Curand, prinse viata:
Un chip imi obseda mintea in clipele acelea. O fatza angelica ma privea cu niste ochi mari si negri, in care ma oglindeam eu. Imi vedeam albastrul ochiilor si prin ei intreg sufletul. Imi priveam intreaga viata prin ochii ei. Incercam sa patrund in sufletul ei, incercam sa descopar ce ascund ochii aceia mari si negrii, dar deodata totul s-a intunecat, a disparut oglindirea ochilor mei intr-ai e. A ramas doar negrul de gheata, neiertator dar atragator in acelasi timp. Atunci mi-a cuprins capul cu amandoua mainile, s-a apropiat de mine si m-a sarutat. A fost un sarut patimas, plin de o dragoste de necrezut, a fost modul ei de a-si cere iertare de la viata, de la sufletul care il lua.
Inima-mi batea puternic incercand parca sa opreasca suvoiul de vise-fantoma ce-au inceput sa-mi bantuie sufletul. Am deschis ochii, putin speriat, de propriile-mi amintiri.
O parte din suflet mi-a fost luat de acel inger, o parte din mine a murit in acel moment dar alta s-a nascut. Nu regret nimic, nu mi-e in fire.
Cu un gest vag din mana am incercat sa alung voalul amintirilor ce ma cuprinse, punand in acelasi timp cartea pe noptiera si stingand lumina.
Pe intuneric, din pat, privesc cerul si mi-as dori sa zbor. As vrea sa zbor pana pe cea mai inalta stanca din lume, unde sa stau si sa privesc stelele. Vreau sa le i-au pe fiecare in parte, sa le imbrac in haina visului si sa le intreb, cum pot ajunge ca ele?
Acum fac o ciudata asociere intre inger si trandafir. Imi imaginez cum ar arata trandafirul daca ar lua forma ingerului. Frumos, ar fi ideal!...
Iata-ma cum visez cu ochii deschisi....iarasi! Dar, totusi...o persoana in care sa te oglindesti, in ochii careia sa-ti privesti sufletul, careia sa poti sa-i dai totul fara sa-ti fie teama ca vei pierde ceva....e un ideal intr-adevar! Cati gasesc acest ideal, cati trec pe langa el, cati...il traiesc?"
Trimis de: Afrodita pe 30 Aug 2003, 03:49 AM
Superb!!!
Trimis de: black ice pe 1 Sep 2003, 12:21 AM
ce ciudat...cautam ceva scris de mine mai demult. "Un vis" cred ca se numea. Il cautam pentru ca vroiam sa verific ceva dar in loc de acel .doc am deschis un altul care ar probabil ar fi trebuit sa'l sterg de multa vreme....l-am citit si inafara de o mica senzatie difuza n-am simtit nimic... in urma cu exact un an si o jumatate de ora eu scriam chestia de mai jos si pot spune ca eram intr-o stare cum de putine ori am fost....acum, recitind ce am scris, imi vine in minte un citat pe care il voi parafraza deoarece nu-l mai tin minte exact: intotdeauna sufletul si inocenta iti vor fi furate de cineva care nu are nevoie de ele....am furat si am fost furat....altceva important ce vroiam sa spun: nu stiu ce inseamna iubirea. ieri noapte, pe la 3:30 am realizat acest lucru....oricum as lua-o, tot trist e....
"1-Sep-03
01:05
Intalnirea
Te vad de departe....
De fapt, mai mult te simt dar stiu ca esti acolo. In urma cu doua zile, noaptea, am visat intalnirea asta. Am stiut ca vei veni. Am vrut sa par surprins si la urma urmei oricum m-as fi aratat tu ai fi interpretat reactia mea drept uimire.
La inceput cred ca voi fi rece. Ar fi cea mai buna alegere pentru amandoi. Dar in acelasi timp as vrea sa fiu bun, cum am fost intotdeauna cu tine. As vrea sa pot sa te iubesc.
Poate ca ar fi fost mai bine daca nu as fi stiut ca vii. De fapt cel mai bine ar fi fost sa nu fi venit deloc. Dar acum ca esti aici nu mai am ce face. Trebuie sa te privesc inca o data si sa ma desprind pentru totdeauna de tine...sau asa sau...mda, pacat ca nu mai este inca un "sau". Vad ca e singura cale. Trebuie sa o fac. Atat pentru mine cat si pentru tine.
O chitara plange in fundal, e "Cargo Calatorie in timp", dar de data asta nu mai gaseste ecou in mine. Nu mai am lacrimi. Au fost, oricum, prea multe. M-am saturat sa ma trezesc dimineata cu lacrimi uscate pe obraz, m-am saturat de gustul lor...
Nimeni nu a zis ca fi usor, nici nu ma asteptam sa fie dar nu pot lupta singur. Nu pot duce si lupta altora, o am pe a mea.
................................................................................................................................................
Am invins.
Am iesit invingator. M-am gasit. Stiu cine sunt pentru ca stiu ce vreau. Ce minunat e. Singur am facut-o si de altfel nici nu m-ar fi putut ajuta cineva. Asta e o lupta pe care fiecare trebuie sa o duca pentru sine.
Da, stiu, am castigat doar o lupta iar razboiul e lung. Stiu ca voi mai avea de dat multe astfel de batalii.
Important este ca am castigat-o pe asta. Acum stiu ca pot invinge si asta intentionez sa fac si mai departe. Dar destul. Lupta s-a incheiat.
Ciudat e ca nimic din ce vroiam sa povestesc aici nu s-a intamplat si sincer nici nu stiu daca se va intampla vreodata. Intalnirea nu a avut loc insa lupta, da. Pentru mine totul s-a sfarsit dar pentru tine nu. Tu inca lupti iar eu oricat de mult as vrea sa te ajut nu pot. E lupta fiecaruia.
As vrea sa invingi si tu caci atunci vei vedea ceva...stiu ceva ce tu nu stii...si nici nu-ti voi spune. E atat de simplu si esti atat de aproape...Ciudat e ca eu sunt acela care iti spune toate astea. Ironia sortii: acum eu stiu mai multe decat tine.
Imi place mult citatul acesta si voi incheia cu el. E atat de...adevarat...
"O cadere de la etajul trei te zdrobeste la fel ca si una de la etajul o suta. Daca tot ar fi sa cad cel putin sa cad de la cat mai mare inaltime". (Paulo Coelho La raul Piedra am sezut si-am plans)"
Trimis de: black ice pe 3 Sep 2003, 10:13 PM
ascult marilyn manson...si mi-e frig...simt o raceala interioara care ma cuprinde incet, incet...nu stiu ce fac, ce sa fac, ce voi face, sau de ce fac toate astea...poate ca, asa cum mi-a zis cineva, sunt o persoana rea si chiar am inceput sa ma complac in aceasta stare. scuze mi-as gasi destule, la asta sunt maestru, dar acum nu, acum simt ca nu mai am nevoie de nici o scuza.
zicea afro ca sunt sincer...am fost sincer, intotdeauna am fost sincer. adica la trecut. de putine ori sunt sincer si in prezent...acele lucruri pe care le-am scris, atat aici pe jurnal cat si pe editorial, sunt parti din mine, din sufletul meu. parti in care eram sincer cu privire la ceva deja trecut. ceva ce a trecut si cu care nu mai puteam sa traiesc. trebuia sa le dau afara, sa le smulg din mine si sa le dau altcuiva, oricui. si asa am si facut. am inceput sa-mi rup din suflet tot mai mult. de fiecare data cand simteam ca nu mai pot, scriam. e ceva in mine care ma determina sa scriu. cred ca n-as putea renunta la scris pt. nimic in lume....desi...*zambesc*, da, asa e, pentru fericire as renunta la tot. dar nu orice fel de fericire, ci acea fericire, de care vorbea si Cartarescu intr-una din ultimele sale carti. acea fericire pe care o cautam cu totii, indiferent de calea pe care o urmam.
azi sunt haotic in gandire. trec de la o idee la alta inainte sa apuc sa o scriu, motiv pentru care cred ca am sa si renunt.
totusi, mai scriu o idee si plec.
ati avut vreodata un vis atat de real incat atunci cand v-ati trezit sa va spuneti ca nu va vine sa credeti ca ati visat? sau, ati fost vreodata la acea limita dintre constient si inconstient? atunci cand va traiti aievea visul, cand simtiti ca voi sunteti cel care il creaza dar va bucurati si va aratati uimit cand vedeti cum continua?
o singura data am fost la acea granita. eram constient ca dorm, eram constient de ceea ce se petrece in visul pe care tocmai il visam. eram constient ca eu il creez si stiam ce va urma dar eram uimit in acelasi timp de modul in care continua. cred ca acesta esti si motivul pentru care am reusit sa-l tin minte atat de clar astfel incat atunci cand m-am trezit sa pot sa-l scriu. stiu ca visul s-a declansat, ca sa zic asa, de la o poza pe care am privit-o inainte sa ma culc. am atasat-o. iar visul, e mai jos.
"a murit" destul de curand, acel vis. de fapt, cred ca niciodata nu se va implini....cred ca acel drum nu se va incheia niciodata, iar acel cerc, simbol al perfectiunii, nu se va forma niciodata in jurul meu. am impresia ca intotdeauna ma voi trezi prea tarziu...ca nu o voi gasi pe "ea" in mijlocul acelui cerc si ca nu-l voi putea completa...
Vis
"Sunt intins pe o pajiste si privesc cerul de alabastru. Mai multi oameni se agita in jurul meu dar eu nu-i cunosc. Fiecare parea sa caute ceva, chiar si eu. Ma ridic si pornesc cu pasi destul de repezi spre paduricea din apropiere. Ma incanta faptul ca totul este inconjurat de apa. Atat de limpede, atat de albastra...fantani, lacuri, rauri peste tot. Nuante de albastru si verde peste tot.
Intru in padurice, urmand un curs de apa. Vreau sa vad de unde porneste totul, ce da viata acestei gradini mirifice. Merg pe ceva ce seamana cu un drum vechi; se mai vad cateva dale de piatra, demult ingropate de vreme.
Las in urma paduricea si continui pe un fel de pod care devine din ce in ce mai ingust. Un sentiment claustrofobic incepe sa ma cuprinda mai ales ca de undeva se aud niste zgomote nu foarte linistitoare.
Picaturi mici de apa ma stropesc din ce in ce mai des...iar zgomotele devin tot mai puternice. Incerc sa vad de unde vin, vreau sa ma aplec sa vad dar.....nu pot. Ceva ma obliga sa continuu, ma atrage. Ma las in voia acelei forte invizibile.
Podul se ingusteaza si mai mult, acum nu mai e loc decat pentru pasii mei. Simt o mare prapastie dedesubt, vreau sa privesc dar din nou, aceeasi mana invizibila imi indreapta capul si privirea, si ma face sa merg mai departe.
Gata. Simt ca am ajuns acolo unde acea forta misterioasa vroia sa ma aduca. Sunt pe un fel de platforma, deasupra...a ceva. Nu vedeam ce...."Inca nu", mi-a spus o voce atat de cunoscuta mie. "Mai trebuie sa astepti". Atunci am inteles, m-am intins pe jos si am inceput sa privesc cerul din nou...acelasi albastru tulburator...asteptand.
Ma trezesc din nou, sunt pe aceeasi pajiste privind la acelasi cer. Ma intreb daca am visat. Dar nu, nu am visat, imi aduc aminte. "In sfarsit...a trecut", mi-am zis si am luat-o la fuga pe acelasi drum, acum cunoscut. Am ajuns din nou pe acea platforma. Acum erai si tu acolo...in sfarsit. Te-am luat in brate, te-am sarutat...si am ramas asa...Un voal mi s-a luat de pe ochi, acum vad...Privesc prin parul tau cascada de sub noi...O revarsare de ape ne inconjoara inchizand un cerc in mijlocul caruia suntem noi."
Trimis de: Afrodita pe 4 Sep 2003, 12:23 PM
Superb vis!! Da, cel putin mie mi se intampla de foarte multe ori sa fiu la acea granita de care ziceai, insa de fiecare data cand sunt acolo am cosmaruri,nu vise atat de frumose...Si de fiecare data cand mi se intampla sa visez asa, tin minte, si, dupa o perioada , ceva rau se intampla...Am avut putine vise atat de frumose pe care sa le tin minte si care sa se transpuna in realitate...Dar acele vise parca au fost un film, inspirat din viata mea si din ceea ce avea sa se intample...De fiecare data s-a intamplat aproximativ exact asa cum am visat...Nu intru acum in detalii pt ca mi-e rau...Sper sa revin alta data asupra subiectului, eventual in jurnalul meu...Te pup
Trimis de: Rose pe 4 Sep 2003, 01:27 PM
Eu una nu te cred. Nu cred ca esti o persoana rea, chiar daca nu te cunosc aproape deloc. Ce ti-au zis ceilalti, nu conteaza. Si mie mi-au zis-o suficienti: ca sunt rea fara motiv, ca sunt o scorpie. Eu deja incep sa devin imuna la vorbe d-astea. Pentru ca stiu ca ceilalti nu sunt in situatia mea, nu simt ce simt eu sa aiba dreptul sa ma judece. Conteaza sa nu crezi tu ca esti ceea ce zic ceilalti...sa te complaci asa, cum ai zis si tu. Sunt ultima persoana in masura sa dea sfaturi, pentru ca in capul meu e o varza totala si ajung de multe ori sa ma contrazic... dar... ce daca visul nu exista in realitate? Macar exista sub o forma. Acea fericire cred ca n-o vom putea gasi vreodata...dar ceva pe aproape tot vom avea cu totii la un moment dat, chiar de va fi doar o clipa. Oricum, optimismul meu de doi bani de-acum nu te ajuta, dar nu m-am putut abtine sa nu scriu.
Trimis de: black ice pe 4 Sep 2003, 02:00 PM
ufff...de 10 minute scriu aici la raspunsurile catre afro si DeatRose cand mi-a venit minunata idee de a apasa pe nu_stiu_ce buton care mi-a sters tot....in fine...ce am scris s-ar putea rezuma astfel:
@afro: fa-te bine reoede 
@DeathRose: inteleg ce spui despre fericire caci si eu am aceleasi opinii...
mai jos e ultima mea obsesie. de aproape doua saptamani nu mi-a dat pace. azi, cumva, am reusit sa o termin. nici nu stiti ce "usurat" ma simt
nu am vrut sa o pun pe Editoriale pt. ca nu stiu daca merita sa fie acolo, astfel ca, pana una-alta, o pun aici, pe Jurnalul meu.
O parere, o idee, ceva feedback, e bine venit...
"Leoaica tanara, iubirea"
"Leoaica tânără, iubirea
mi-a sărit în fată.
Mă pândise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fată,
m-a muscat leoaica, azi, de fată."
(Nichita Stanescu Leoaica tanara, iubirea)
Ultima noapte de la Busteni, cea dintre duminica si luni, cred ca a fost cea mai frumoasa noapte din viata mea. A fost ceva metafizic. Stateam pe balconul vilei la care eram cazati si ma bucuram de linistea noptii. Nu am fost deloc in apele mele la aceasta intalnire. In primul rand, eu sunt un tip retras, linistit, calm, timid chiar, care nu suporta mult timp o multime galagioasa.
Dupa o vreme simti nevoia de a avea liniste. La fel si eu, dupa o intreaga noapte petrecuta impreuna cu inca sapte-opt oameni care radeau si vorbeau tare, incercand sa acopere muzica ce urla non-stop, simteam ca nu mai pot.
Dupa o astfel de noapte alba si o zi plina, eu zic ca e si normal sa caut un loc in care sa-mi recapat linistea. Astfel ca, pe la ora 1 noaptea, am iesit pe balcon...
Eram imbracat in negru. Purtam un hanorac cu Metallica plus o bratara lata cu tepi mici pe mana dreapta. Stateam aplecat pe balustrada balconului cu mainile incrucisate si cu capul pe ele. Pe obrazul drept simteam atingerea metalica a tepiilor bratarii. Nu erau ascutiti, astfel ca atingerea lor rece, imi placea. Desi era frig afara, inima imi batea cu putere ca dupa o indelungata lupta. Lupta cu mine, bineinteles. Eu impotriva mea, nu era nimic nou. Dulcea dorinta de autodistrugere lenta, ce ma facea sa trag fum dupa fum, inghititura dupa inghititura imi provoca repulsie si o data cu aceasta, placere. Sa simti decaderea, in toata plenitudinea ei, in fiecare celula a corpului tau, sa simti un strigat launtric, neputincios, de revolta impotriva sinelui tau, cred ca e o senzatie ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Acel moment in care, livid, privesti abisul cum isi deschide prapastiile intunecate si te inghite fara ca tu sa poti face cel mai mic gest, in care te prabusesti intr-o bezna, ca o smoala vascoasa si simti ca te ineci in ea, e un sentiment care te zmulge cu brutalitate din realitate. Te lasa fara suflare pentru cateva minute si-ti asterne, invariabil, o expresie de nebun pe fata. Cazut intr-o infinitate, egal departat de viata si de moarte, te simti ca un condamnat la plictiseala si pasivitatea eterna, absoluta Desi iti doresti dinamica tumultoasa a vietii, stii ca ar trebui sa renunti, totodata, la toate voluptatiile mortii. Astfel te regasesti intr-o dilema: sa renunti la visul tau din totdeauna, la insusi motivul existentei tale pentru ceva inutil, efemer si absurd?
Nu, niciodata...
Insa, acceptarea tacita a raului in tine, umplerea sufletului tau pana la refuz cu el, poate sa te faca sa-ti doresti o alta soarta, lipsita de griji metafizice dar inlocuite de altele ridicole, lipsita de intuneric, pentru o iluzorie lumina, lipsita de actul creator, pentru... o viata ingropata in anonimat.
Toate acestea, consider ca pot sa faca o inima sa bata cu putere, intr-un anume moment, revelator, a vietii tale.
O inghititura dintr-o ciudata licoare incolora mi-a inecat fumul ce se zbatea sa iasa la suprafata, lasandu-ma pentru un moment fara aer. Un icnet sumbru urmat imediat de un al doilea m-a facut sa ma trezesc din visarea filozofica in care am cazut si sa ma uit curios in jur: nimic nou, a urmat rapid concluzia.
Imi reiau pozitia si las de aceasta data fumul inecacios sa iasa incet si sa ma invaluie. As vrea sa-l simt intinzandu-se pe pielea mea, as vrea sa-l cuprind in maini, sa-l mangai usor si, in cele din urma sa ma contopesc cu el. Sa fiu o eterna desertaciune. Ceva pe care sa-l doresti, sa-l iubesti, sa-l ai, sa plangi dupa el si sa-l urasti cand se va destrama, dar pe care sa nu poti sa-l simti niciodata.
Fumul: o iluzie indrazneata, nimic mai mult.
Zambesc usor la ideea acestui gand ciudat cand, in spatele meu aud ca se deschide usa de la balcon si iese cineva. Vine langa mine, pune mana pe spatele meu si-mi spune ca am inghetat. Nu-i raspund nimic. Continua sa se uite la mine si ma intreaba ce fac. De aceasta data ii raspund: "I'm enjoying the night...". In romaneste nu cred sa existe o expresie care sa sune si sa redea la fel de bine ca aceasta sentimentul pe care-l aveam atunci. Efectiv, ma bucuram de acea noapte. Desi zambeam cand am spus aceste cuvinte, s-a uitat putin ciudat la mine, a mormait un O.K. si a intrat din nou in camera.
Am ramas din nou singur. Doar eu cu Noaptea mea. In acel moment chiar am simtit ca era noaptea mea. Nu aveam nevoie de nimeni si de nimic altceva. Admiram intunericul si misterioasele sale forme abia deslusite in bezna din jur. Doream sa vad doi ochi mici, rosi, undeva difuz in fata mea, macar pentru o secunda. Tanjeam dupa senzatia de a fi privit. Dar nu era nimic, doar aceeasi noapte, senzuala, ce se intindea, languroasa, pretindeni. Ma inconjura, cu nenumaratele-i brate intunecate, imi mangaia fruntea, ochii, buzele fata toata. Ii simteam rasuflarea aproape de mine, pe gat iar apoi, incet, pe buze. Doream o sarutare de la ea..Vroiam sa fiu ca ea, sa ma infrupt din intelepciunea ei, sa vad totul, incepand cu nasterea si sfarsind cu moartea ei, vroiam sa cad din timp alaturi de ea.
In acel moment, o adiere rece s-a strecurat, obraznic, pe sub hainele mele. Mi-a cuprins incet tot corpul intr-o imbratisare rece, dar placuta.
Imi era din ce in ce mai frig. Imi simteam singele incetinind inghetat, inima batand mai incet, mai rece.
Deodata, o scanteiere scurta a doua mici margaritare ascutite, m-au strafulgerat pentru o secunda.... In clipa urmatoare m-am simtit patruns de ele. O infiorare rece, insotita imediat de o multime de amintiri haotice, de imagini aparent fara nici o legatura: tari indepartate, chipuri frumoase, de oameni, animale, stele si cele mai diverse forme de intuneric, mi-au trecut fulgerator prin tot corpul. Voluptati neinchipuite m-au strabatut pret de cateva secunde, lasandu-ma, in cele din urma, aproape fara suflare...
Fiorul a trecut si mi-am deschis incet ochii, dornic de aceleasi senzatii.
Priveam in continuare inainte, in noapte, fara nici o tinta anume cand un gand straniu isi facu loc in mintea mea: "Nu mai are rost sa te ascunzi...". Am soptit de cateva ori aceasta sintagma, in incercarea de a-mi da seama de unde a venit si de ce acum. Nimic: era un gol imens in mintea mea - ca si cand toate celelalte ganduri au fugit sa se refugieze intr-un anume colt al mintii mele, speriate de ceea ce au vazut s-au ar fi putut sa vada.
Mi-am reluat pozitia de indragostit al noptii si am inceput sa zambesc usor in timp ce in minte repetam, obsedat, aceleasi cuvinte. "Nu mai are rost sa te ascunzi...Nu mai are rost....Nu mai....Nu..."
Trimis de: Rose pe 4 Sep 2003, 02:10 PM
Pai...
O parere...ti-am mai spus, superb...
O idee...continua sa scrii 
P.S.: la tine ma refeream in jurnalul meu ca-mi furi gandurile ...continua tot asa...
Trimis de: Afrodita pe 5 Sep 2003, 09:52 AM
Uhh, imi merge netu' ca naiba incerc sa postez cat mai scurt cu putinta: Blacky: superb! Imi place ce ai scris! Te-as citi non-stop Mai vreau
Trimis de: black ice pe 10 Sep 2003, 11:16 PM
Am spus mai demult ca voi atasa cateva poze din Franta si Viena.
Normal, la lenea mea, doar acum am reusit sa le pun pe calc si sa le editez putin.
In poza este palatul Shoenbrun din Viena.
Trimis de: black ice pe 10 Sep 2003, 11:24 PM
Notre-Dame - panorama.
Cel din poza, e tatal meu, in caz ca va intrebati
Eu faceam poza.
Trimis de: black ice pe 10 Sep 2003, 11:31 PM
Interiorul unei vestite cafenele din centrul Vienei. Din pacate, am uitat cum se numea.
Trimis de: black ice pe 10 Sep 2003, 11:33 PM
O poza funny acum: E.T. la Paris
Trimis de: black ice pe 10 Sep 2003, 11:35 PM
O parte din La Defense, cel mai modern cartier din Paris.
Trimis de: black ice pe 10 Sep 2003, 11:37 PM
Notre-Dame, ceva mai aproape.
Trimis de: black ice pe 10 Sep 2003, 11:41 PM
Sacre-Coeur. Reloaded.
Trimis de: black ice pe 10 Sep 2003, 11:46 PM
Si ultima, Tour Eifel.
Trimis de: Afrodita pe 11 Sep 2003, 01:49 PM
Uhh, frumoase poze
Trimis de: black ice pe 12 Sep 2003, 11:43 PM
Stiu
As fi vrut sa pun poze si cu Castelele de pe Valea Loirei, Luvru, Versailles, plus inca niste peisaje din Viena. Dar din pacate cu Viena nu mai am, iar celelalte sunt "puse bine" pe undeva
Chestie care presupune sa le caut, sa le scanez, si sa le editez. Iar in momentul de fata si "sa dau din inima" mi-e lene
Totusi, voi pune trei poze cu mine, de la intalnirea forumului xpc de la Bustenica.
Trimis de: Mistinguett pe 13 Sep 2003, 01:06 AM
OK, trebuie sa citesti neaparat Blackwood Farm.
Trimis de: black ice pe 13 Sep 2003, 01:28 AM
Ma-nnebunesti cu acea carte
Un citat/link/carte-online, exista?
Cred ca ar fi prima (si ultima) carte pe care as citi-o in engleza si in format digital. Sau poate as printa-o.... 
uffa
Trimis de: Mistinguett pe 13 Sep 2003, 03:54 AM
Doar cateva pagini din pacate...
http://www.amazon.com/exec/obidos/tg/detail/-/0375411992/ref=lib_dp_sp_1/104-2990678-9034302?v=glance&s=books&vi=slide-show#reader-link
Trimis de: Afrodita pe 13 Sep 2003, 01:59 PM
Uhh, Blacky, ce superb ai iesit in a doua poza Si ce oki ai
Trimis de: black ice pe 14 Sep 2003, 10:21 PM
Mersi Misti, le-am citit pe nerasuflate si-mi dau seama ca sunt in urma rau cu "firul epic". Lestat e sef, are consiliu, Merick....ce sa zic, n-am nici cea mai mica idee despre ce e vorba. Oricum, din cate am vazut incepe destul de promitator. Totusi, am avut o senzatie de deja-vu. Poate de la asemanarea cu "Interviu cu un vampir" si "Povestea hotului de trupuri". Deja aberez
ps: afro, thx
aia cred ca e singura poza in care imi place si mie cum am iesit
Trimis de: Afrodita pe 14 Sep 2003, 10:30 PM
Hehe, lasa mai ca ai iesit bine si in celelalte poze, dar a doua e mai "artistica"...Si cum eu am un fix foarte mare cu pozele artistice, adik imi plac la nebunie, e normal sa-mi placa aia mai mult decat restul...Imi plac pozele artistice si instantaneele...Din pacate , nimeni nu mi-a mai facut vreo poza instantanee de mult timp Sunt curioasa in ce ipostaze m-ar prinde...Cand o sa am aparat foto(o sa-mi iau unul digital) o sa ies de nebuna pe strada sa prind cat mai multe instantanee din viata orasului...Abia astept!!
Pup iu Blacky
Trimis de: black ice pe 17 Sep 2003, 09:41 PM
interesant cum o mica dezamagire te poate intrista, poate, la fel de mult precum una mare.
stiti ce sentiment aveti cand priviti niste ochi frumosi stiind ca in curand ii veti dezamagii? vezi iubire in acei ochi, si ai vrea sa ii poti iubi cu aceeasi intensitate si putere precum te iubesc si ei...dar stii ca nu esti capabil de acest lucru. stii ca in curand vei pleca...
nici sa scriu nu mai pot....
ma gandesc la acea zicatoare: "in dragoste si razboi totul e permis". nu stiu ce sa cred: e adevarata sau nu?
principii, idealuri, etica sau morala, bine sau rau, egoism sau altruism...constiinta...rautate...
sunt doar o insiruire de cuvinte ce pur si simplu de o vreme sunt lipsite de orice semnificatie pentru mine.
am invatat sa mint frumos, cu zambetul pe buze chiar, am invatat cum sa insel, am invatat cum sa fiu egoist....
o intrebare m-a pus pe ganduri: "tu chiar nu ai constiinta?"
mai am? nu mai am?
am avut...si pot sa spun ca am invatat de la cel mai bun profesor cum sa scap de ea.
ce e mai ciudat e ca imi era dor de starea acesta. imi era dor de singuratatea mea...de clipele acestea in care ascult o melodie trista si incerc sa scriu doua-trei cuvinte nevinovate...dar ce pretz trebuie sa platesti, oare, pentru acesta stare? parca e prea mare....
Trimis de: black ice pe 21 Sep 2003, 03:56 PM
Iarasi, fata in fata cu notepad-ul...
Ma plictisesc. Nu pentru ca nu as avea ce face ci pentru ca nu am chef de nimic. Nu vreau sa citesc o carte, nu vreau sa scriu - desi asta fac acum - nu vreau sa ies afara sau sa stau in casa, nu vreau nimic din toate acestea. nici cum nu mi-e bine.
Nu mai am rabdare.
Vreau...ceva. mai bine zis, tanjesc dupa acel lucru. Dupa acel nou inceput pe care il astept. M-am saturat de starea aceasta de "stat degeaba"...
Aseara dupa ce am iesit de pe net am stat o vreme in pat, gandindu-ma la...cat de importanta e speranta pentru om. As merge chiar mai departe si as afirma ca speranta este cel mai important sentiment pentru om. Speranta da nastere vointei, motivatiei, ea este cea care pune lucrurile in miscare. ea este promontoriul dragostei, al iubirii.
As asemana speranta cu fumul unei tigari. iar viata omului cu acea tigara. i-a nastere cand o aprinzi, cand expiri pentru prima data fumul ei din plamani.
Ne nastem din speranta, traim cu speranta si murim la fel, sperand.
La fel si eu, in aceste momente, sper la niste lucruri pe care, din pacate, nu le pot scrie aici, sper doar ca le voi putea scrie peste ceva timp. Sper sa se intample...sper sa fie.
Dar speranta e precum o ceata, pe alocuri mai densa, iar pe alocuri mai subtire. Niciodata n-am sa pot sa prind speranta in mana, n-am sa pot sa am certitudinea ei. E doar o iluzie ce ne va urmari toata viata si pe care n-o vom putea niciodata atinge. Dar e cea mai mareata iluzie dintotdeauna. Eu, in acest moment, datorita ei pot sa trec mult mai usor peste niste lucruri ce in alte conditii m-ar fi afectat mult mai mult.
E un vis fragil ceea ce traiesc eu acum. E cladit pe o speranta destul de puternica si ar vrea sa devina realitate.
Ar putea, oare, sa devina realitate visul meu? Ar fi...posibil?
Nu e pentru prima data cand visez astfel, cu ochii deschisi, sub influenta sperantei, la un viitor iluzoriu...mi s-a intamplat de mai multe ori sa am acest vis. Sub multe alte forme mi s-a aratat si de fiecare data am incercat sa'l materializez, sa'l traiesc aievea...dar s-a evaporat, cateodata pe nesimtite, cateodata smulgandu-se brutal din mine. Si totusi, de fiecare data l-am primit inapoi in suflet, ca pe un copil capricios. De fiecare data, am sperat, l-am imbogatit cu ce aveam mai bun in mine, l-am imbracat in dragoste iar la gat i-am atarnat iubirea.
Cu toate acestea, continua sa fuga de mine impreuna cu tot ceea ce i-am dat. Fuge de mine, ma lasa dezgolit, singur, izolat. Ia tot ce am si ma paraseste.
Acelea sunt momentele in care imi spun ca speranta nu e decat o amagire, ca suflete pereche nu exista, si ca fericirea e un cuvant ce nu ar fi trebuit inventat. Dar la scurt timp ciclul se reia, iar si iar...
Acum sunt la sfarsitul acelui vis sau la inceputul unei amagiri.
Oare de aceasta data voi reusii sa prind in spectrul realitatii acel vis fragil, numit fericire?
Trimis de: Mistinguett pe 21 Sep 2003, 10:09 PM
Fericirea este un sentiment prea puternic ca sa o putem simti, noi cei muritori, altfel decat in momente. Iar intre momentele de fericire, traim cu speranta. Speranta ca un nou moment de fericire va veni, atat de dorit si atat de asteptat, atat de iluzoriu incat pare imposibil. Dar fericirea e un drog fara de care nu putem trai - si facem noi ce facem sa avem momentele noastre de fericire.
Trimis de: the_penguin_conspiracy_ pe 25 Sep 2003, 12:49 AM
One by one the penguins stole my sanity
| QUOTE |
salutari voua
Trimis de: Mihai pe 25 Sep 2003, 07:43 AM
Bine ai venit la Han, the_penguin_conspiracy_ !
Trimis de: black ice pe 25 Sep 2003, 09:55 PM
| QUOTE |
| salutari voua |
salutari si tie
Trimis de: Lilith pe 30 Sep 2003, 03:25 AM
Off , ICE , ai intrat si tu pe cararile astea , incepi sa iei si tu labirintul la picior ??
Trimis de: black ice pe 30 Sep 2003, 09:13 PM
Da, dar sper ca iesirea sa fie pe aproape....cel putin asa sper.
Trimis de: Afrodita pe 7 Oct 2003, 10:36 AM
Blaky, mai da si tu un semn de viata, mami, mi-e dor sa te citesc 
Trimis de: black ice pe 7 Oct 2003, 02:08 PM
Am dat, am dat
Dar pentru "citiri" ceva mai interesante, prea curand nu veti avea parte...chiar imi e dor sa scriu...Cred ca voi lua traditionalul stilou si un caiet si voi scrie acolo. Apoi, poate, cand voi avea si eu un calc si net imi le voi pune si pe net...
Trimis de: Afrodita pe 7 Oct 2003, 02:11 PM
Aham..Ok atunci, am sa ma rog sa-ti pui cat mai repede net si sa-ti poti lua cat mai repde un comp...Vrei sa ti-l dau pe al meu?
Bafta la faculta!!
Trimis de: black ice pe 25 Oct 2003, 01:45 AM
Eu
- Vreau sa scriu ceva, am incercat sa raspund privirii uimite a chelnerului.
Am incercat sa gust cafeaua insa nu m-am ales decat cu o arsura. Am pus-o deoparte si am inceput sa ma uit prin bar. Nu era nimic special, doar o bodega obisnuita, pe jumatate plina cu betivani si pe jumatate...cu mine. Speram sa nu ma deranjeze vreunul dintre ei.
Imi place sa ma consider o enigma. Multi ma intreaba cine sunt, multi ma caracterizeaza in fel si chip insa foarte putini se apropie cat de cat de realitate. Mie, o enigma imi place sa ma consider. Pe de o parte pentru ca ma ascund permanent sub o masca si pe de alta parte pentru ca altfel nu as putea trai. Intr-o lume salbatica, in care cel mai puternic, cel mai insensibil castiga mai mereu nu poti trai fara sa porti o masca.
Merg pe strada si privesc la oamenii din jur: niste robotei. Roboti care alearga de dimineata pana seara dupa ceva absurd, roboti ce ascund dupa un aparent dinamism o riguroasa rutina, roboti ce nu au timp sa gandeasca, sa viseze, intr-un cuvant: sa traiasca. Merg pe strada si vad oameni morti.
Masca purtata, din pacate, nu poate sa ne ascunda si ochii. Acolo gasesti totul. Priveste o persoana in ochi si vei stii daca e trista sau fericita, daca viseaza sau nu, daca iubeste sau nu. Ochii ii dau de gol pe multi.
Intr-o lume dominata de ura, ipocrizie, egoism si implicit materialism care sa fie motivele care sa te indemne sa continui drumul?
Pentru mine, literatura a fost raspunsul - literatura in sensul larg si poate nu tocmai corect al cuvantului.
Imi amintesc ca acum ceva timp un cunoscut m-a intrebat ce este totul? oferindu-mi totodata si cateva raspunsuri: totul e iubire, totul e intr-unul, totul e frica, totul e economic, totul e relativ. Invatatura lui Hristos ne invata ca totul ar trebui sa fie iubire. Abraham Lincoln si inaintea lui, Plotin spune ca totul e intr-unul. Totul e frica deoarece frica naste lupta, competitie. Marx spunea ca totul este economic in timp ce Einstein ca totul e relativ. Aparent, Einstein este cel care are dreptate. Totul e relativ deoarece daca ne raportam la situatii diferite din viata cotidiana a oamenilor oricare din definitiile totului pot fi adevarate. Am spus aparent deoarece acest mod de gandire trebuie sa fie eminamente obiectiv, lipsit de orice influenta de orice fel. Iar acest lucru - desi este calea catre Adevarul Suprem face ca adevarul respectiv sa fie inutil oamenilor si situatiilor intalnite in viata de zi cu zi. Adevarul Suprem este perfect, este adevarul ultim, in timp ce oamenii sunt fiinte imperfecte motiv pentru care ei au nevoie de un adevar asemeni lor, imperfect.
Pentru ca adevarul gasit sa ofere totodata si o solutie utila in rezolvarea unei situatii practice, judecata trebuie efectuata subiectiv.
Oamenii sunt fiinte subiective, fiinte care se ghideaza dupa propriul interes. Ei se lasa condusi de instincte si mai mult de atat, se lasa condusi de egoism. Insa, sunt totodata rationali urmeaza cea mai scurta cale spre a-si atinge obiectivul.
Concluzionand, oamenii sunt niste fiinte rationale si egoiste implicit subiective pentru care o actiune are valoare doar daca este utila, aplicabila unei situatii practice. Eu, ghidandu-ma dupa aceasta concluzie, si poate dintr-un exces de originalitate am raspuns ca totul e intr-unul, argumentand ca, din motive necunoscute spun necunoscute insa, in functie de conceptiile fiecaruia acestea ar putea fi mistice, speculative sau din contra pur rationale, fizicaliste acest Unu a inceput sa se divida, sa se multiplice pastrandu-si in esenta aceleasi caracteristice generale si particulare din care era format initial. Cu alte cuvinte, Totul a inceput sa se extinda, Unul s-a multiplicat, urmand ca fiecare noua multiplicare sa sporeasca extensiunea ratiunii sau a spiritului, sa adauge o noua caracteristica ce poate deveni universala si necesara la acel Unu initial. Important insa, e faptul ca la inceput totul era intr-unul.
Multi, incepand de la varste foarte fragede si pana in prezent, ma intreabau ce vreau sa fac in viata. Pana acum un an pentru toti aveam acelasi raspuns: nu stiu. Acum exact un an, cand am scris primul meu articol, am realizat ca in sfarsit am descoperit ce vreau sa fac: sa scriu. De atunci, acel nu stiu, arhicunoscut deja, s-a transformat in, sa scriu.
Literatura, inteleasa in sensul larg al cuvantului, mi-a oferit o lume de vis, o lume in care sa pot trai ceea ce au scris altii dar in acelasi timp o lume ale carei limite sunt date doar de propriile-mi cuvinte. Aceasta lume utopica despre care vorbesc s-a format datorita autorilor pe care i-am citit. De la ei am luat vise, idei, sentimente si ganduri, care, poate, odata erau ale lor. De oferit inapoi ceva, n-am oferit iar acest lucru, in conceptia mea, se numeste egoism. Acum, consider ca a venit timpul sa ofer si eu ceva: un gand, o idee, un sentiment, sau pur si simplu un articol informational. Nu conteaza ce, deoarece actul de a creea e minunat Sa scrii un articol neinsemnat sau o poveste, iar acestea sa fie placute de cineva e o senzatie unica. Te simti eliberat, bucuros, simti ca plutesti. Te simti implinit. Faptul ca ai reusit sa creezi ceva care sa placa unor persoane, ca ai reusit sa ajuti sau sa schimbi o persoana, iti confera un sentiment deosebit. Iar eu asta vreau sa fac: ceea ce scriu sa determine schimbari in bine, indiferent in ce domeniu.
Sunt un visator. De-a lungul timpului multe vise am ingropat in mine, insa, doua au reusit sa se ridice, sa se detaseze de celelalte si sa ajunga intr-un tarziu in fruntea lor. Ele, impreuna cu incapatanarea mea pentru implinirea lor, ambitia, ma dermina sa lupt. Acele vise sunt sursa vointei mele.
Sa-ti doresti sa zbori poate fi un lucru normal daca ai doar 4-5 anisori si te uiti toata ziua la desene animate, insa, daca la 18 ani inca iti doresti acelasi lucru s-ar putea spune ca ai o problema.
Eu, insa, imi doresc sa zbor la figurat, desigur si in prezent. Zborul semnifica libertate, putiinta de a face orice in conditiile date. Oare o pasare in zborul ei spre inaltul cerului albastru, se gandeste la cat este de libera?
Ma intreb daca sa vrei sa schimbi lumea este un scop atat de infam incat sa nu-l mai intalnesti decat la foarte putini oameni? Pentru mine nu este. Intotdeauna am incercat sa respect si sa ma ghidez dupa niste norme morale si de bun simt bine stabilite. Dar in acelasi timp mi-am dat seama ca singur nu poti realiza nimic. Era doar o furtuna intr-un pahar ceea ce incercam eu sa fac.
Daca ies afara si ma plimb putin prin centrul orasului voi vedea numai drumuri stricate, mizerie aproape peste tot, oameni tristi, mohorati, sau din contra, peste masura de veseli. Iar daca se intampla intr-o zi sa ploua, peisajul zilnic e cu adevarat deprimant. Demult n-am mai vazut un zambet sincer, izvorat dintr-o stare de fericire sau pur si simplu din bunatate. Numai fete triste, suparate, incruntate si prefacute vad peste tot. De ce?
Referitor la acest subiect este si citatul pe care mi l-am adus aminte:
Pusa in fata unui obstacol o fiinta omeneasca are ca prim reflex intrebarea "De ce a aparut problema asta si din vina cui?". Ea cauta vinovatii si pedeapsa care trebuie sa le fie administrata pentru ca asa ceva sa nu se mai intample.
Pusa in aceeasi situatie, o furnica se intreaba inainte de toate "Cum si cu ajutorul cui pot sa rezolv problema?".
Va ramane totdeauna o mare diferenta intre cei care se intreaba "De ce nu merg lucrurile cum trebuie?" si cei care se intreaba "Cum sa facem ca ele sa mearga cum trebuie?".
In momentul de fata lumea oamenilor apartine celor care se intreaba "De ce?" dar va veni o zi in care cei care se intreaba "Cum?" vor prelua puterea.
( Bernard Werber - Ziua Furnicilor ).
Desi consider citatul excelent, am urmatoarea obiectie: pentru a putea
gasi solutia unei probleme trebuie sa-i cunoastem cauzele, sursele. La fel si eu, inainte sa ma intreb Cum rezolv problema? ma intreb Cum s-a ajuns aici?. Sa fie oare invidia, ura sau egoismul, cauzele acestei tristeti generale? Mizeria, drumurile stricate, proastele servicii oferite, ignoranta, indiferenta, sau.... mentalitatea omului? Oare cauza acestei vesnice suparari, nu este o consecinta a educatiei si mentalitatii omului de rand conform careia nimic nu merge bine, nimic nu e bine, prin urmare, nu am de ce sa fiu bucuros sau fericit?
Ma intreb, cati dintre acesti oameni de rand isi pun vreuna din aceste intrebari? Probabil ca prea putini din moment ce lucrurile inca sunt asa cum sunt.
Problema nu o constituie mizeria sau gropile, ci mentalitatea majoritatii oamenilor conform careia ei, chiar daca ar actiona pentru a schimba ceva, nu ar reusi nimic datorita ignorantei si indiferentei celor din jur. Astfel, se scuza, dau din mana a lehamite, intrebandu-te parca sarcastic cum de indraznesti tu, un pusti, sa mergi la ei cu asemenea probleme de oameni mari, iti spun pe un ton cat se poate de trist ca timpul le va rezolva pe toate, si se vor ingroapa la loc, in aceeasi ignoranta si indiferenta pomenita chiar de ei mai sus. Odata porc, mocirla te va inghite, spune un citat tocmai amintit.
Daca se va reusi schimbarea mentalitatii sau educarea copiilor (caci a celor deja adulti nu mai prea poate fi vorba, desi, daca ne gandim bine, practiv ei sunt cei care ar trebui sa-i educe pe copii) dupa niste valori morale si de bun simt, totul se va schimba: societatea va urma un curs ascensiv, traiul in Romania va deveni mai putin aspru, drumurile odata reparate voi ramane astfel, gunoaiele adunate nu se vor mai imprastia din nou peste tot si poate, oamenii vor zambi mai mult pe strada. Aproximativ, aceasta este esenta a ceea ce vroiam sa spun in randurile anterioare. Gradul de civilizatie al unei tari se reflecta aproape in fiecare cetatean al ei, insa, nu statul, inteles ca organism de conducere, determina acea "civilizare" a omului ci insasi societatea. Oamenii determina gradul de civilizatie al unui stat si nu invers.
Acum cateva zile, chiar despre aceasta chestiune ii povesteam unui amic:
- La noi in tara, oamenii, in prezent, trebuie sa invete unul de la altul, trebuie sa se educe singuri. Daca oamenii isi vor schimba mentalitatea, daca tu, iar prin tine inca vreo doi-trei oameni care la randul lor vor mai determina inca doi-trei, s.a.m.d., vei reusi sa schimbi sau macar sa mentii, in conditiile in care exista, mentalitatea unor oameni, se va schimba si viata in Romania.
Spuneam mai sus ca singur nimeni nu va reusi sa schimbe nimic, dar mai trebuie sa mentionez ca, in mediul in care sper sa ajung voi gasi oameni cu idei apropiate de ale mele, impreuna cu ajutorul carora voi putea schimba ceva.
Obosit, am ridicat capul pentru prima data de cand am inceput sa scriu si m-am uitat in jur. Eram singur. Cafeaua, rece deja, statea cuminte intr-un colt al mesei. M-am ridicat incet, mi-am adunat foile si am mers sa platesc. Apoi, m-am indreptat spre iesire, cu o noua speranta in minte.
Trimis de: Afrodita pe 25 Oct 2003, 03:01 AM
Ce ciudat...Exact la chestiile astea ma gandesc si eu cand stau pe cate-o banca in parc si de asta si voiam sa dau la jurnalism, dar mi-a trecut, de cand m-am certat cu inspiratia Poate revin mai tarziu cu mai multe comentarii, acum nu am timpul necesar
Trimis de: bufnitza pe 25 Oct 2003, 01:39 PM
Multe framintari ai! Dar nu esti singurul..fiecare OM le are pe ale lui,sub alte forme poate si expresii...
Daca vei citi prima pagina din jurnalul ce azi l-am deschis--nu am mai avut jurnal de mult timp--(daca vrei si ai timp si daca iti va face placere-se subintelege) fiecare are indoieli si tristeti inexplicabile, dar si sperante si fericiri,mult mai putine,din pacate!
Ma regasesc mai mult sau mai putin in fiecare noua poveste ce o citesc aici.
Imi suride sufletul ca am gasit Hanul! poate imi va da dependenta...si ar fi asa de dulce!
Trimis de: black ice pe 26 Oct 2003, 01:10 AM
Bine ai venit la Han bufnitza!
In legatura cu dependenta, nu-ti fa griji, Hanul are aceasta calitate
afro, ziceai ca la asemenea chestii te gandeai pe cand vroiai sa dai la jurnalism...ce ciudat. desi nu ti-am mai spus aseara, chestia de mai sus este eseul meu pentru admiterea la jurnalism. acum iata-ma student nemultumit la jurnalism. ironic? trist? aiurea? poate cate putin din fiecare. niciodata n-am stiu ce vreau, niciodata n-am fost multumit cu ce aveam...acum am "asta", am facultatea de jurnalism dar nu sunt multumit. iar asta pentru ca eu vroiam cu totul si cu totul altceva. acum ceva timp vroiam sa schimb lumea, vroiam sa scriu lucruri care sa-i ajute pe oameni, sa-i determine sa deschida ochii, sa se lepede de rigoare si ignoranta, sa viseze putin mai mult, mai idealist. acum nu mai vreau asa ceva. nu mai vreau sa schimb lumea. iar asta dintr-un motiv destul de simplu: pentru ca nu pot. intotdeauna am fost un singuratic. un tip caruia nu prea i-a placut lucrul in echipa. poate si din acest motiv am renuntat...
cred ca sunt singurul care nu mai vrea sa schimbe lumea...
in atatia mii de ani au fost atatea miliarde de oameni care au incercat sa schimbe lumea incat imaginatia mea nu poate sa-i cuprinda. cu toate acestea, uitati unde am ajuns. bine, rau - nu sunt eu cel in masura sa decid. stiu doar ca nu voi fi eu cel care sa schimbe ceea ce n-au schimbat altii in mii de ani...
egoismul si lasitatea sunt edificatoare aici, nu?
acum imi aduc aminte de citatul lui Cioran din jurnalul lui vermeer. ma gandesc ca daca oamenii ar stii adevarul - iar cand spun oameni ma gandesc la cei din jurul meu - ar fi cu totii dezamagiti de mine.
e o certitudine deloc incurajatoare...si nici macar nu sunt pesimist acum...
cineva, mai demult, m-a intrebat intr-un sms de ce nu putem sa ramanem intr-o camera in care, drogati cu muzica, sa scriem incontinuu...?
un loc care sa-mi satisfaca dependentele - dupa asta tanjesc. renuntz la fericire, la iubire si la dragoste pentru un loc in care sa citesc, sa ascult muzica si sa scriu...atunci voi iubi lectura, ma voi indragosti de muzica si voi fi fericit cand voi scrie, chiar daca foile vor pastra petele lacrimilor dupa acel paradis pierdut...
Trimis de: Afrodita pe 26 Oct 2003, 03:02 AM
Uhh, Blacky, eu nu as fi dezamagita de tine, mami...Nu am cum sa fiu dezamagita 
....Si da, mi-ar place si mie sa stau intr-o camera sa ascult muzica, sa fumez si sa citesc...Eventual sa mai si scriu din cand in cand...Dar nu stiu cat as rezista asa...Sau daca as fi in stare sa renunt la acel paradis de care vorbesti sau la dragoste...Mi-ar fi prea greu ...Cred ca as muri de inima albastra 
Trimis de: Afrodita pe 1 Dec 2003, 08:18 AM
Blackyyyyy, rusinicaaaa...Ai fost acasa si nu ai mai scris nimic aici?? Las' ca-ti gasesc eu caietul ala unde ai scris cu stiloul si iti "fur" gandurile si le pun la tine in jurnal, ca tu ai fost prea ocupat cu mancatul
Trimis de: black ice pe 1 Dec 2003, 03:42 PM
Ti-am zis doar
Jurnalul meu are nevoie de o schimbare...
O vreme nu voi mai scrie aici...
Trimis de: Ileana pe 2 Dec 2003, 12:53 AM
De ce trebuie sa te opresti din scris pentru a face o schinbare in jurnal? Prin tacere nu se schimba nimic, din contra... Un jurnal este ca si o carte... ai inceput sa citesti si ajungi pe unde pe la jumatatea cartii cand iti dai seama ca de fapt nu ai vrea sa o citesti mai departe dar totusi o citesti caci te intereseaza finalul...
Trimis de: Afrodita pe 2 Dec 2003, 01:24 AM
Pai Smarandita draga , poate s-a oprit din scris ca sa-si puna ordine in ganduri, ca sa isi dea seama cum vrea sa-i arate jurnalul de acum inainte....Marile opere necesita timp Asa si cu jurnalele noastre, caci ele sunt operele sufletului nostru....
Blacky draga, ce sa-ti fac mama daca mi-ai zis chestiile astea cand eram beuta, hac!?? Am uitat de asta, sorry 
Trimis de: Ileana pe 2 Dec 2003, 01:38 AM
Da ai pe undeva dreptate afrodita desi in acelasi timp ma gandesc la vremea cand tineam si eu jurnal... atata timp cat l-am avut nu am facut niciodata pauza, din contra cu cat scriam mai mult cu atat incepeam sa imi pun mai bine gandurile in ordine... acu fiecare om are felul lui de a fi trebuie sa rescunosc si lucrul acesta.
Trimis de: black ice pe 22 Dec 2003, 02:55 AM
Se deschide, incet, o noua pagina si chiar sub titlu, cu litere de'o schioapa, putin cam inclinate, sta Tacerea in loc de cinste....
Tacerea e ca o ninsoare in albastru.
Imagineaza-ti ca ninge albastru si ca un fulg se opreste pe obrazul tau. Se topeste aproape instantaneu. Curand il mai urmeaza cativa...
Plange.
Tacerea e lacrima ce curge pe obrazul persoanei iubite. E lacrima provocata de un sarut, de dragostea ce apasa buzele tremurande.
Tacere - Lacrimi - Liniste: ordinea fireasca a lumii.
Trimis de: Afrodita pe 22 Dec 2003, 11:35 AM
WOW!! (mai mult de atat nici nu are rost sa zic, superb! te invit si pe la mine la jurnal sa citesti ceva )
Trimis de: Rose pe 22 Dec 2003, 10:20 PM
Recunosc ca am asteptat cu multa curiozitate schimbarea pe care ai vestit-o in jurnalul tau...nu pot decat sa te felicit si sa zic: tot asa Ferice de inspiratia ta
Trimis de: black ice pe 27 Dec 2003, 03:21 AM
Revin la tacere.
Un moment, doar atat. O clipa de uitare vreau sa-mi umple privirile. O secunda sa las sa treaca peste tine. Peste mine. Peste noi doi amandoi.
Incredibil cata tacere poate sa fie intr-o melodie. Sa asculti tacerea si sa-ti placa. Sa te simti atras de ea. Sa te lasi sedus de ea. Sa o vezi imbracata in haine de zapada, invaluita intr-un albastru misterios si sa o gasesti irezistibila. O privesti fascinat cand deodata iti intinde mana. Uimit, accepti invitatia tacerii si te lasi pierdut in linistea ei...
Trimis de: Afrodita pe 27 Dec 2003, 04:31 AM
...Si-i descoperi zbuciumul , si-i descoperi durerile , ii descoperi lacrimile si suferinta...Ii vezi zambetul trist, ii afli sperantele ce-au murit de mult si cele ce nasc in ea....Ii afli singuratatea...Si durerea...Si esti uimit de cate poate ascunde tacerea in linistea ei....
Trimis de: Afrodita pe 27 Dec 2003, 07:22 AM
"Poate mi-ar zambi, mi-ar prinde mana si m-ar face...luceafar.
Da...luceafar. Sa rasar in fiecare noapte in dreptul ei, sa domnesc in fiecare noapte alaturi de ea, sa ne contopim cu intunericul, sa disparem sub nori, sa ne iubim si sa plangem impreuna...."
Sa iubim si sa plangem impreuna--tii minte, luceafarul meu?
Acum e timpul sa apun...Lumina palida a diminetii se face vazuta prin ferestrele odaii...Luceafarul e langa mine si inca sclipeste...Dar zorii zilei ne zoresc si ne trimit la somn, la odihna....Am sa apun acum si am sa te iau cu mine...Sa mergem amandoi pe cararile visurilor, sa ne minunam de frumusetea si indrazneala lor...Sa ne intindem unul langa altul pe norii sperantelor si sa visam impreuna...Pe curand , luceafar drag! Vom rasari din nou , alaturi, la noapte!
Trimis de: black ice pe 30 Dec 2003, 03:51 PM
Cateodata ploua
Cateodata tacerea pare a fi tulburata de aceste mici picaturi de ploaie ce cad in jurul tau...se sparg una cate una aproape fara nici un zgomot...mai mult le simti decat le auzi. Privesti in jos si cazi. Lasi acele mici picaturi sa-ti inunde fata. Le simti pe ochi, pe buze, prin par...Simti o usoara raceala, placuta si zambesti usor. Iti imaginezi ca se intind in jurul tau, ca te ridica si te poarta spre un loc doar de ele stiu. Iti inchizi ochii in care se reflecta cerul albastru si te lasi purtata de aripa visului ce-ti sopteste tandru la ureche o poveste: stai intinsa pe spate in mijlocul unui lac. Apa acestuia de abia te atinge. Iti intinzi mainile in lateral si mangai picaturile de ploaia din jurul tau cu palma. Abia le atingi, nici nu stii daca tu le mangai pe ele sau ele pe tine. Zambesti, iar. Eu privesc de undeva de sus, de pe un nor de pene poate. Vad cum te lasi purtata de valurile unei adiere de fantasma trecuta. Urmezi un drum al carui sfarsit sau inceput nu-l cunosti dar stii cu siguranta ca la un moment dat, cand vei obosii inotand, te poti intoarce cu fata spre cer si poate, niste pene te vor mangaia plangand peste tine o ninsoare albastra.
Trimis de: Afrodita pe 30 Dec 2003, 05:16 PM
Superb!!
Am raspuns aici http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=970&st=300& se pare ca am mai multa inspiratie pe paginile alea
Trimis de: chatonel pe 31 Dec 2003, 01:44 PM
La multi ani si numai bucurii!!!!!!
Trimis de: black ice pe 31 Dec 2003, 10:43 PM
Multumesc de urari, La multi ani si tie (zic acum si pt ziua ta ca poate uit pana atunci ), sa fii fericita si iubita si bafta in tot ce-ti propui pe noul an!
Trimis de: Afrodita pe 13 Feb 2004, 09:39 PM
Departe de tine
Departe de tine singuratatea e apasatoare.Departe de tine linistea e sufocanta. Departe de tine eu nu mai sunt eu.Departe de tine ma transform intr-un imens dor, un dor nestavilit, un dor crunt, arzator.
Te vad aievea, de parca ai fi langa mine.Intind mana sa te ating si dispari.Imi retrag mana, ca arsa de cel mai aprig foc si te vad iar.Te vad zambindu-mi, te vad dormind, te vad razand cu pofta, te vad tinandu-ma in brate si soptindu-mi ce mult ma iubesti.
Zambesc, cu gandul la tine.Ii zambesc zambetului tau, de parca ai fi langa mine si m-ai putea imbratisa.
Ninge. Ninge atat de frumos, atat de linistit. Stau la fereastra si privesc jocul fulgilor.Esti departe.As vrea sa fii langa mine , sa-mi imbratisezi umerii si sa privim amandoi la ninsoare.Ma cuprinde dorul si mai aprig ca inainte.Ma doare.Doare cand nu esti langa mine...In asteptarea ta imi cuprind umerii cu mainile,ca intr-o imbratisare invizibila si inexistenta.Deja te simt...Esti aici, ma saruti lin pe obraz si eu ma intorc catre tine...Deschid ochii..Ah, a fost doar o inchipuire...
Ma uit in oglinda.Iti vad ochii privindu-ma cu drag.Vad dragostea din ei si dorul ce-i mistuie.Iti zambesc iar."Ce e?" ma intrebi."Nimic, imi esti drag"..Si ma imbratisezi cu ninsoarea albastra cu pene...
Ma trezesc.Patul e gol, doar eu si cu plapuma...Privesc spre locul unde stai tu cand esti cu mine...E atat de gol..Si doare...Dar, deodata te intorci spre mine si ma imbratisezi. Ma saruti de "buna dimineata" si-mi zambesti atat de dulce, ma privesti cu atata drag, incat ma topesc in privirile si imbratisarile tale. Deschid ochii si vad locul gol...Zambesc si o lacrima se scurge incet pe obraz...Mi-e dor de tine!
Sunt la servici.In fata mea e monitorul...Din el imi zambeste imaginea ta surprinsa intr-o fotografie...Ma cuprinde iarasi dorul si ma pierd in visarea amintirilor. Tu vii si ma saruti delicat, soptindu-mi ce dor ti-a fost de mine...Ma surprind zambind fotografiei..Alta lacrima se scurge incet pe obraz...Te iubesc!!
Trimis de: black ice pe 21 Feb 2004, 01:31 AM
Acum vad....Mihai, te rog, daca citesti mesajul asta, editeaza la descrierea topicului nickul meu: black ice. Nu stiu de ce, dar imi place mult mai mult nickul scris asa...
"Trimis Pe Dec 31 2003" - ultimul mesaj postat de mine in jurnal. Acum un an.
Aparent nu s-a schimbat nimic...Totul e la fel. Tot 18 ani am, tot degeaba stau...
De fapt, s-au schimbat multe. Atat de multe ca nici macar sa mai scriu nu stiu. Nu pot. Oare asa se intampla cu toti? Oare asta e modalitatea in care renunta toti?
As vrea sa...simt din nou pianul ce imi suna in urechi. Vocea ce sopteste usor versurile melodiei...As vrea sa scriu din nou despre...tot ce as fi scris candva.
Am ajuns sa nu mai pot scrie ce simt, ce vreau eu, ci sa fiu nevoit sa las versurile unor melodii sa vorbeasca pentru mine...
O fraza nu se mai leaga.
Cotidian. Actualitate. Efemeritate. Griji...
Asa nu...
Mi-e dor de....scris.
Trimis de: Afrodita pe 21 Feb 2004, 11:36 AM
Aparent nu s-a schimbat nimic...Si totusi ai 19 ani,nu 18...Ti se pare ca stai degeaba din cauza ca nu faci ceea ce ai vrea tu sa faci.
Da, s-au schimbat multe...Atat de multe incat acum esti fericit, acum esti iubit,acum ai pe cineva care sa-ti fie alaturi indiferent ce s-ar intampla.
Ba stii sa scrii.Doar ca nu ai starea necesara, din mai multe motive. Stii? Au fost unii mari scriitori care au avut perioade de cativa ani buni de pauze din astea...La tine inca nu e grav :-) Ai rabdare, iubire, ai rabdare..Va veni si vremea cand vei putea scrie din nou, poate mai bine ca inainte
Stii? Cei care renunta fac asta pt ca nu vor sa lupte...Se blazeaza si isi spun ca au fost doar niste toane adolescentine si-si ignora pornirile launtrice.Apoi se afunda in greutatile de zi cu ignorand in continuare ceea ce le cere inima sa faca. Tu...Tu nu esti un blazat din cate stiu eu.Tu lupti. Ai luptat mereu si vei lupta mereu pt visele tale. Ai stofa de invingator, asa ca nu-mi fac griji daca vei invinge sau nu:-)
Pianul...Il vei auzi curand! Promit!
Daca nu se leaga frazele atunci intinde-te, relaxeaza-te si lasa-ti gandurile sa zboare in voie...Ai sa vezi cate fraze se vor lega..Ba chiar nu le vei putea tine pasul, scrisul va fi prea anevoios pt suvoiul de ganduri.
"Cotidian. Actualitate. Efemeritate. Griji..."--Cotidian era si pana acum,actualitate la fel..Doar ca nu le vedeai prin prisma asta..Efemeritate,griji...Dupa cum zici, grijile sunt efemere Vor trece..Chiar daca vor veni altele, nu-i bai, toata viata e o continua grija.Dar stiu ca putem trece peste ele.Cum ti-am mai zis: rabdare...Stiu ca e greu sa ai rabdare, eu sunt foarte nerabdatoare, vreau TOTUL ACUM! Da-mi trece repede
Va trece dorul...Indiferent de care dor e, va trece...Pt ca , pana la urma, dorul va fi inlocuit de implinire.
Te iubesc mult! Si nu mai zic "prea mult" de data asta..Pt ca meriti si mai mult de atat!
Pup iu:D
Trimis de: black ice pe 14 Mar 2004, 10:58 PM
Recitesc acum ultima propozitie din postul de mai sus si nu-mi vin in minte decat urmatoarele cuvinte: "cat de frumos era atunci..."
De fapt, am venit sa postez altceva. "Acele vise ale tale, erau si ale mele si atunci le ziceam ale noastre...daca a tale s-au spart in bucatele, cu ale mele ce s-a intamplat?". E o fraza ce ma pune pe ganduri acum...Poate cineva sa-ti ia visele, sa fuga cu ele? Desigur, doar e atat de usor. Totusi, cu ce drept iti ia acele vise?
Imi vreau visele inapoi. Le-am lipit de prea multe ori ca sa mai reziste la inca o ruptura. Ar arata prea hidos, sa le mai lipesc inca o data....
Trimis de: chatonel pe 15 Mar 2004, 10:54 PM
daca as putea sa-ti aduc sacul cu vise inapoi, as face-o!
Trimis de: Afrodita pe 16 Mar 2004, 12:22 AM
Stii? Nimeni nu are nici un drept sa-ti ia visele...Dar daca unele s-au destramat, facem altele mai frumoase si mai durabile...Si mai realizabile...Ce zici?
Chato,nu era un sac...Era un camion de vise Acum vor fi 2
Trimis de: Afrodita pe 16 Mar 2004, 02:52 AM
Vom respira unul pentru celalalt, vom clipi unul pentru celalalt. Iubirea mea.. Te rog nu uita: Te voi iubi pana in clipa in care un pictor orb va reusi sa picteze sunetul pe care il face un trandafir atunci cand valurile marii se sparg de petalele sale!
Te iubesc oriunde.. oricand.. mereu!
Trimis de: black ice pe 9 Apr 2004, 11:35 PM
Am vrut sa scriu despre ce simti cand te intalnesti ultima oara cu un prieten. Ce simti cand pierzi. Ce simti cand vezi ca nimeni nu are incredere in tine, in judecata ta, in deciziile tale...
Dar gasesc ca ar fi inutil...din pacate.
Trimis de: Afrodita pe 10 Apr 2004, 10:45 AM
Ehee si io voiam sa scriu candva, nu demult, despre "prietenii" care te tradeaza miseleste, despre cei care nu au incredere in deciziile tale, despre cei care mai mult te fac sa suferi decat sa te simti mai bine...Da' tot asa mi-am zis si eu: ca nu are rost...Acum stiu sigur ca nu avea nici un rost.....
Trimis de: black ice pe 10 Apr 2004, 12:35 PM
The end
Cred ca e prima si ultima data cand pun un titlu in jurnalul meu la acest gen de postari. M-am gandit o vreme si imi dau seama ca scopul acestui jurnal s-a pierdut undeva printre cuvinte. Sensul sau n-a fost prea clar inca de la inceput, iar acum e cat se poate de vag.
Scopul venirii mele pe Han mi-a fost destul de clar: voiam un loc in care sa-mi postez textele si sa cer o parere asupra lor. Pentru asta aveam nevoie de un forum pe care sa fiu un necunoscut. Necunoscand oamenii, parerile lor nu m-ar fi afectat la fel de mult pe cat as fi simtit critica unor cunoscuti, prieteni chiar. Dupa ce as fi postat acele texte si as fi obtinut parerile dorite as fi plecat de la Han, dar am observat ca textele mele sunt apreciate, ca oamenii de aici sunt printre cei mai calzi si draguti, motiv pentru care m-am hotarat sa raman inca o vreme. Cu timpul, am inceput sa devin cunoscut, am inceput sa-mi fac prieteni pe acest forum. Consecinta imediat urmatoare e faptul ca nu mai ai un loc doar al tau, despre care sa stii doar tu si despre care sa vorbesti doar tu. Acel locusor devine posesia mai multor persoane, iar ceea ce scrii acolo afecteaza acele persoane intr-un fel sau altul. Acesta este motivul pentru care am plecat de pe alte forumuri, este motivul care m-a adus aici, iar acum este motivul pentru care imi voi limita activitatea la Han.
Trimis de: Afrodita pe 10 Apr 2004, 01:21 PM
Pofta mare Desi stiu ca nu de pofta duci lipsa
Nici eu nu stiu care era sensul jurnalului tau...Dar stiu ca ma afectau posturile tale inainte sa ne cunoastem mai bine si sa devenim amici si apoi buni prieteni...Ma durea durerea ta, lacrimam lacrimile tale, iti simteam singuratatea, iti doream dorinta....Acum, acest locusor nu va mai fi...Din cauza ca ti l-am invadat...Si stiu ca unul din motivele pt care nu mai scrii aici , e din cauza ca ma afecteaza intr-un fel sau altul, mult prea direct ceea ce zici aici....Daca as sti ca are vreo insemnatate, ti-as spune sa te mai gandesti inainte sa zici good bye coltisorului asta care te reprezinta cel mai bine....Dar stiu ca decizia e luata si ti-o respect...Desi imi vor lipsi randurile tale....Si daca Mihai va inchide jurnalul tau l-as ruga sa nu il stearga...Aici esti tu, cu bune, cu rele, cu fericiri si deziluzii...Nu vreau sa uit asta...Si nu vreau sa uiti nici tu....Te iubesc!
Trimis de: black ice pe 2 Jul 2004, 01:39 AM
Azi, pe tren, un gand s-a oprit pentru cateva minute in mintea mea: daca ignoranta, uitarea inseamna....sa-i spunem fericire, moartea ar fi fericirea suprema.
Ascult Anathema...
I feel I know you
I don't know how
I don't know why....
Atat.
Trimis de: black ice pe 17 Jul 2004, 02:58 PM
Epilog...
Peste cateva zile acesta tentativa de jurnal implineste un an. Parca nu-mi vine sa cred ca in aceste opt pagini sunt inscrise cele mai importante evenimente din decursul acestui an. E ciudat sa privesti in trecut, sa rememorezi toate acele intamplari ce te-am marcat la vremea respectiva, dar si mai ciudat e sa observi ciclicitatea lor. E o ciclicitate ce deprima, te face sa te intrebi din nou, la modul existential, ce inseamna viata: o suma inutila si absurda de evenimente inselatoare si dezamagitoare ce sunt presarate pe ici si colo cu cateva clipe de fericire? un drum plin de evenimente bune sau rele cu rol in maturizarea noastra? un inel incrustat simetric cu aceleasi intamplari ce este invartit pe degetul unui oarecare plictisit? sau nimic din toate astea. O iluzie caruia noi ii dam sens. Pacat ca 'noi' suntem atat de multi si ca de prea putine ori 'sensul' coincide.
....ieri a fost 16.
Trimis de: black ice pe 18 Jul 2004, 09:10 PM
Si totusi nu am dreptate. Ieri seara, inainte sa adorm, mi-am dat seama de acest lucru. Ciclicitatea de care vorbeam mai sus e doar o aparenta data in principal de niste senzatii sau sentimente asemanatoare. Suferinta, senzatia ca ai repetat aceleasi greseli, ca ai pierdut ceva foarte important, ca ai fost inselat, impreuna cu lipsa increderii in tine cred ca duc la concluzia trasa in postul anterior. Dar cum ziceam, asta e doar la suprafata. Daca voi cauta mai adanc voi remarca o umbra de maturitate ce planeaza deocamdata asupra subsemnatului, ceva echilibru care cu cateva luni in urma mi se parea imposibil de atins si o oarecare incredere in propriile forte.
Cu alte cuvinte, multe s-au schimbat de anul trecut, de cand am inceput acest jurnal. Problema a fost ca unele schimbari au fost in rau, in timp ce altele care s-ar fi impus au fost ignorate sau amanate. Pe moment, n-am constientizat importanta lor si am cautat sa le dau la o parte, sa le gasesc fel de fel de scuze. Acum, ca si atunci de altfel, imi dau seama ca nu mai e timp. Nu mai pot amana inevitabilul, trebuie sa-l accept si sa actionez in consecinta.
Daca ar fi sa fac un mic bilant, fata de anul trecut am castigat putina experienta de viata si poate cel mai important lucru, am reusit sa-mi stabilesc niste teluri, am reusit - cel putin in momentul de fata - sa ma motivez destul incat sa intreprind ceva in vederea realizarii acelor teluri.
In alta ordine de idei, sau poate in aceeasi - ramane de vazut - azi am reusit sa termin si sa trimit primul articol pentru revista. Nu mi-a iesit cum speram; prea insipid, prea lipsit de substanta. Doar informatia pura relatata intr-un mod - sper eu - coerent. As fi vrut sa se vada mai mult suflet, mai multa implicare; as fi vrut sa fii putut da o oarecare 'personalitate' acelui articol....Sper sa realizez lucrul acesta in viitoarele articole...daca mi se va da ocazia.
Trimis de: Afrodita pe 19 Jul 2004, 12:59 PM
| QUOTE (black ice @ 18 Jul 2004, 10:23 PM) |
| Daca ar fi sa fac un mic bilant, fata de anul trecut am castigat putina experienta de viata si poate cel mai important lucru, am reusit sa-mi stabilesc niste teluri, am reusit - cel putin in momentul de fata - sa ma motivez destul incat sa intreprind ceva in vederea realizarii acelor teluri. |
Singurul lucru care nu se poate cumpara este experienta de viata...Daca ai castigat putina "fugi" dupa mai multa..Si mai multa...Pana cand vei reusi sa obtii macar o mica parte din ceea ce ai nevoie...
Ma bucur ca esti motivat...Nu uita: tu esti cel care conteaza...Fa tot posibilul sa-ti atingi scopurile si nu te lasa descurajat...Invata sa ai incredere in tine
Trimis de: motzart pe 19 Jul 2004, 01:10 PM
blacky... 
..ai grija sa nu pierzi lucruri care cu adevarat conteaza pentru lucruri care vin si pleaca...si care se opresc doar cat sa constate ca trebuie sa plece...
Trimis de: black ice pe 20 Jul 2004, 12:27 AM
cateodata nici nu mai stii care sunt acele lucruri care conteaza cu adevarat. cateodata acestea se schimba si ajungi sa te intrebi cand vei realiza care sunt acele lucruri care vor ramane, caci pana la urma toate care vin, mai devreme sau mai tarziu vor pleca. din pacate, nimic in afara de o oarecare 'primavara' nu va ramane. cu ea ne-am nascut, cu ajutorul ei ne gasim calea in viata si pana la urma tot cu ea vom muri. nu-i voi da un nume, pentru ca e de prisos.
as fi vrut sa spun mai multe, dar nu-mi mai gasesc cuvintele. poate e mai bine asa, poate acea 'primavara' va veni mai repede si pentru mine, poate ma voi mai destepta si eu, poate voi reusi sa trec peste unele chestii....
Trimis de: black ice pe 20 Jul 2004, 10:29 PM
De ce creatia trebuie sa fie insotita de suferinta? De ce nu se poate creea din dragoste, din iubire, din fericire? De ce trebuie sa fie arta o expresie, de obicei suferinda, a sufletului cuiva? Sunt intrebari retorice, nu raspundeti. Probabil ca le voi dezvolta la un moment dat intr-un topic sau intr-un reply mai amplu tot aici...
Mi-am adus aminte de o melodie....
De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun...
In ceva mai bun...
In ceva mai bun...
De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma inveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum... ?
De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte in dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi ?
Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi,
De noi, noi amandoi.
De ce nu pot sa tac ?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?
De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?
De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce am pe suflet scrum?
De ce am in creier nord?
De ce am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?
Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi,
De noi, noi amandoi.
(solo)
Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi,
De noi, noi amandoi.
Asa ca ... nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt.
In caz ca se intreaba cineva, nu sunt deprimat ci doar putin trist, singur, si poate nostalgic.
Se pare ca incet, incet, imi vor reveni obsesiile. E bine, e rau? Ramane de vazut. Oricum, mari cutremure si prapastii vor urma. Tot ce sper e ca pe acolo pe undeva sa gasesc 'primavara' aia ce mi-o doresc....
Trimis de: motzart pe 21 Jul 2004, 12:28 PM
Oamenii invata sa infrunte cutremurele..si furtunile...si sa le stapaneasca....si, in ce zic eu, este vorba despre forte ale naturii, independente de natura si vointa umana....
So...p-ale tale...lasa-le sa vina greu si fa-le sa plece repede...it's just up 2u...
Nu vreau sa-i dau idei lu' Nicodim.....da' sunt sigur ca tu o sa intelegi ce trebuie cand iti spun...daca te simti singur...da un semn......
PS: A....copilu'...si sa stii ca oPsesiile nu e bune....
Trimis de: black ice pe 23 Jul 2004, 10:02 PM
Ba da, oPsesiile e bune 
Am citit acum cateva minute ceva de genul: "daca te-a facut sa suferi inseamna ca n-a fost dragoste" sau "daca cineva te iubeste cu adevarat nu te va face niciodata sa plangi". Imi vine sa le urlu: oameni buni, unde traiti? E imposibil asa ceva. Wake up.
In alta ordine de idei, desi am vrut sa scriu mult mai multe, consider ca nu mai are rost. Cel putin nu momentan.
....nu mai pot.....chiar nu mai pot....
nu mai vreau compasiune. nu mai vreau minciuni.
dispari....
Trimis de: black ice pe 24 Jul 2004, 04:03 PM
Dupa indelungi ore de gandit, razgandit, dat cu capul de pereti/masa/pat si ce o mai fi fost prin camera am ajuns la minunata concluzie conform careia oamenii aia care au 'inventat' proverbele n-au fost chiar deloc prosti.
desi nu am un proverb care sa cuprinda starea mea de acum, pot spune ca urmatorul: 'cui pe cui se scoate', are destul de multe semnificatii.
....eu sunt cel care conteaza. adevarat, in conditiile astea, egoismul nu poate decat sa ajute.
pentru un nou inceput. unul mai bun.
Trimis de: chatonel pe 24 Jul 2004, 04:24 PM
| QUOTE (black ice @ 24 Jul 2004, 06:16 PM) |
| desi nu am un proverb care sa cuprinda starea mea de acum, pot spune ca urmatorul: 'cui pe cui se scoate', are destul de multe semnificatii. .... |
sigur, iti garantez ca merge, am incercat!
Bafta!
Trimis de: black ice pe 25 Jul 2004, 04:37 PM
Ei,da, de mers merge, chestia mai grea e...gasirea cuiului (cat de cat) potrivit
M-am trezit pe la 12 azi, obosit si cu o durere de cap. Parca nici n-as fi dormit 10 ore. Am incercat acum sa mai fur o ora/doua dar se pare ca nu merge.
Sunt oarecum linistit, putin trist, nostalgic dar per total destul de ok, in conditiile date. Am luat niste hotarari ieri seara care mi-au dat putina putere. Sper sa pot sa ma tin de ele. Tot ieri seara am gasit si niste solutii la problemele ce le aveam. Cu toate acestea, mica depresie prin care trec e inevitabila. Insa va trece, mai devreme sau mai tarziu, iar sentimentul ca apoi vei putea iubi din nou, mai bine si mai frumos ca inainte e unul dintre cele mai frumoase. Astept cu incredere acele momente, si in ele imi pun acum speranta.
Trimis de: chatonel pe 25 Jul 2004, 05:06 PM
nu conteaza ca e potrivit sau nu, cuiul, tre' doar sa "tina"2-3 saptamini
Trimis de: black ice pe 26 Jul 2004, 11:41 AM
Uite peste 'cine' am dat....
"As vrea sa ma topesc intr-o lacrima si-n ea sa-si opreasca soarele razele si sa plang la capatul luminii... (Cioran)"
Trimis de: black ice pe 17 Aug 2004, 02:59 PM
N-am mai trecut de mult pe aici...
Nici nu stiu cu ce sa incep, ce sa scriu.
Bucuresti. Cinci zile. Lacrimi, certuri si iar lacrimi...Totusi, a iesit si un lucru bun: am intrat (iar) la faculta. La management.
Busteni. Doua zile. Am gasit 'cuiul' de care aveam nevoie, atat pe plan ideatic cat si pe cel fizic. Cu toate acestea prea mari satisfactii nu mi-au adus nici una, nici alta. M-am bucurat totusi ca am reusit sa intalnesc pe cineva cu care demult voiam sa ma vad, din pacate n-am reusit sa schimbam mai mult de cateva cuvinte....
Austria. Melk (80 km de Viena). Stat 2 zile, vizitat manastirea de acolo si cateva castele. Admirat Dunarea.
Franta. Drulingen (60 km de Strasbourg). O saptamana in care am revazut unele locuri dragute. Am reusit sa citesc trei carti (Vampirul Armand de A. Ricce, Ganduri Ascunse de D. Lodge si Mana stanga a intunericului de Ursula K. Le Guin). Toate tratau importanta dragostei in viata, a prieteniei, loialitatii si tradarii. Dintre toate doar ultima a reusit sa ma impresioneze. "Mana stanga a intunericului, e Lumina, iar mana dreapta a luminii, Intunericul." - Yin si Yang, altfel spus. Mi-a placut mai mult idee decat stilul in care a fost scrisa, nu prea sunt adeptul SF-ului. Celelalte doua carti nu au reusit sa-mi produca o prea mare impresie, Vampirul Armand mi se pare o continuare putin cam trasa de par la celelalte patru carti din serie. Nici din punct de vedere stilistic nu am mai fost la fel de impresionat. Ma asteptam la alte imagini, descrieri mai bogate, mai....pline de acel 'romantism negru' specific. Cat despre cealalta carte....dupa ce am citit-o imi aduc aminte ca mi-am spus ca e cu o treapta peste best-sellerurile obisnuite. Din pacate, treapta aia e destul de mica.
Germania. Offenbach (40 de km de Frankfurt). Am stat doar doua zile insa lucrurile vazute au avut un mare impact asupra mea. Mi-am dat seama ce vreau sa fac cu viitorul meu, ce vreau sa am. E un vis cat se poate de material, astfel incat daca ma 'tin' de el cu timpul voi reusi sa'l realizez.
Austria. Iarasi Melk. Tot doua zile. Am fost cu vaporul pe Dunare, am urcat intr-un turn din care se vedeau imprejurimile pe o raza de cativa km (aveam binoclu), am vizitat iar cateva manastiri si per total, pot spune ca a fost frumos.
De ieri seara, acasa. Trebuie sa ma apuc de practica, de invatat....
Acum ca recitesc tot ce am scris chiar nu reusesc sa inteleg de ce mi-am impus sa scriu toata pologhia. E genul de 'vorbarie' pe care in mod normal o evit, cele cateva lucruri importante as fi putut sa le spun intr-o fraza, ce putea fi ulterior dezvoltata, insa nu, a trebuit sa scriu atata pentru a nu spune in definitiv nimic important, cel putin nimic din ce as fi vrut sa scriu....
Trimis de: black ice pe 19 Aug 2004, 12:10 AM
E ora 1. N-are nici o insemnatate chestia asta dar aveam nevoie de un inceput. Tocmai am vorbit cu cineva pe care desi la inceput l-am suparat, in ultima parte am reusit sa vorbesc ca si cu un bun prieten. La un moment, in timp ce povesteam diverse, mi-a trecut prin minte un gand: 'prietenii unilaterale'. Adica genul de prietenii in care doar o persoana impartaseste celeilalte ceva, cealalta rezumandu-se la a da sfaturi sau, in functie de caz, altceva. Bine, nu e un astfel de caz in situatia, desi, are si ea partile ei 'speciale'. Tot cand povesteam mi-am mai amintit de doua conceptii de baza ale unei persoane: "I always win" si "Mi-a placut, l-am luat" - asta aplicandu-se indiferent de situatie. Ma gandeam ca, intr-un fel acelasi lucru l-am facut si eu. Am vazut ceva ce mi-a placut sau ceva de care aveam nevoie si l-am luat. Nu prea am stat sa ma gandesc daca am facut bine sau nu, am actionat doar. Egoist. Ma intreb, oarecum retoric, daca acest lucru se va intoarce impotriva mea?
In alta ordine de idei, cred ca e un lucru bun faptul ca nu mi-am pus toata speranta in ceva anume ci am divizat-o, daca pot spune asa, in mai multe bucatele. Ramane de vazut daca macar una dintre ele va reusi sa se ridice peste celelalte si se transforme in ceva mai....maret.
Se vede, banuiesc, ca nici in seara asta n-am avut chef de scris. Cel putin, nu in jurnal. De ce continuu atunci?
Trimis de: black ice pe 20 Aug 2004, 12:25 AM
Pe zi ce trece descoperi noi si noi lucruri. Ce conteaza ca tu esti la pamant, ca ai nevoie de o vorba buna, daca omu' are niste nevoi de potolit? Doar vorba aia, 'oameni suntem si nevoi avem'. Am nevoie de un prieten, in adevaratul sens al cuvantului. Nu prietenii unilaterale, nu prietenii false, nu jumatati de prietenii ci un prieten adevarat care sa stii ca e acolo si ca va ramane acolo. Un prieten care sa stie sa asculte si sa ofere o vorba buna. Acum, nu'l am, si nici nu stiu daca il voi avea. "Sunt singur si singur in spate ma car, cu voi in prejur, si tot in zadar". Asa suna un cantec...
Doua lacrimi mici se strecoara incet pe obraji...Apoi, inca doua....Le simti gustul sarat in gura iar gandul iti fuge la acel lac vazut azi in care desi ai fost rugat de nenumarate ori sa faci baie, ai refuzat. Acesta e motivul pentru care ai refuzat, teama ca iti va placea prea mult, temerea ca iti vor reveni vechiile obsesii.
Te simti pustiit, gol, lipsit de orice sprijin. Simti, in mod fizic, acut, singuratatea, o simti curgand prin tine...contopindu-se cu tine, facand dragoste cu tine chiar. Iti imaginezi o femeie inalta, cu par si ochi negrii, ce iti ia sufletul in pumn si pleaca, incet, zambind usor catre tine. Ramai impietrit si-ti dai seama ca acei ochi scanteitori, doriti odata, s-ar putea sa fie prea mult pentru tine....Pur si simplu, prea mult.
Si cand te gandesti ca adevarul poate fii atat de departe de tot ce-am scris mai sus....
Trimis de: simonsays pe 20 Aug 2004, 09:32 AM
Fratioare... sa te bucuri ca inca te cari doar pe tine in spate.. si ca nu mai cari si pe altii. "Aia e, ce chilu' meu" - e un citat celebru . Prieteniile.. vin si pleaca; sint foarte, foarte putine cele care raman, si fac fata timpului. O sa le gasesti odata si odata Noi sintem aici, si daca ai nevoie de noi, striga, si cine stie, daca nu vine Mahomed la munte... poate trimite muntele o ramurica verde spre el
Trimis de: black ice pe 20 Aug 2004, 09:59 PM
Mersi de ramurica, fratioare
Acum stau si ma intreb daca, in ipoteza ca acel lucru va lua o forma concreta fata de ceea ce e acum - si anume stadiul de idee/proiect - imi va aduce mai multe lucruri bune sau mai multe necazuri? Am o groaza de intrebari legate de acesta chestie si in momentul de fatza nu pot lua o decizie. Mai intai trebuie sa mi se raspunda la acele intrebari....
Trimis de: AIWA pe 21 Aug 2004, 07:41 AM
Asa cum am discutat si pe YMess nu uita nimeni nu umbla la robinetul ala de la conducta !
Ma alatur si eu lui Simon si subliniez fraza: "Prieteniile.. vin si pleaca; sint foarte, foarte putine cele care raman, si fac fata timpului. "
Eu as spune FOARTE PUTINE....chiar EXAGERAT de putine
Dar ce sa faci ...asta e viatza capul sus...si ...zambeste!
Trimis de: black ice pe 24 Aug 2004, 12:10 AM
Asa e cu prieteniile. Totusi, tinand cont de ceea ce 'vad' in jurul meu, pot spune ca in privinta asta am un oarecare noroc. Ma rog, de fapt, noroc am avut toata viata, sau cel putin asa mi-am explicat eu unele chestii
Lucruri stranii se intampla. Ieri, am cautat prin my documents ceva. N-am mai intrat pe acolo de aprope un an. Obisnuiam sa salvez si sa deschid documentele direct din word. Acum, m-am 'plimbat' putin pe acolo si am deschis un fisier ce nu stiam exact ce continea. Avea data 22 august 2004, ora 4:25. Eu am deschis fisierul la 4:30. Textul din documentul acela l-am scris acum aproape un an iar finalul sau contine un citat din Paulo Coelho din "La raul Piedra am sezut si-am plans": "O cadere de la etajul trei te zdrobeste la fel ca si una de la etajul o suta. Daca tot ar fi sa cad cel putin sa cad de la cat mai mare inaltime". Sa'l i-au ca pe un indemn sau dimpotriva, ca pe o respingere? Probabil ca voi urma indemnul si daca tot e sa cad - din nou - macar sa cad de la cat mai mare inaltime.
-------------------
Valtoarea negurii ce ma acopera devine tot mai neagra. Ochii mi se intuneca tot mai mult. Te privesc tot mai de departe, printr-o atmosfera acvatica, de smoala. Linia orizontului dispare incet, lasand marea albastra linistita intr-o bezna totala. Luna, de un rosu pal, a incetat sa-si mai trimita razele spre mine. Nisipul devine tot mai rece. Iar tu ma privesti cu gingasie. Intind, incet, apatic, mana dreapta spre tine si-ti soptesc usor la ureche: "Aici e inima mea, sufletul meu, ratiunea si toata persoana mea." Ia-le si arunca'le in mare. Imi prinzi palma intr-a ta, imi zambesti usor, ma privesti cu dragoste si in cele din urma imi furi un sarut de pe buzele arse, sarate. Par surprins, nemai stiind ce sa fac, cum sa reactionez. In urmatorul moment te ridici si te indrepti spre mare calcand usor pe nisipul moale.
-------------------
Am in cap numai versuri de melodii. Nu reusesc sa ma pot concentra pe ceea ce am vrut sa scriu mai sus. Pe de o parte pentru ca n-am nici o idee clara despre ce am vrut de fapt sa scriu si pe de alta parte pentru ca....deja mi se pare monoton. Aceleasi lucruri, idei, sentimente, fapte. Vreau ceva original, o schimbare de cadru macar.....
De fapt, problema cred ca e alta: de ce scriu si mai ales pentru cine?
Nu stiu de ce am impresia ca devin tot mai tampit pe zi ce trece. Citeam acum cateva zile niste postari mai vechi din jurnal si parca nu-mi venea sa cred ca eu le-am scris. Mai aveam putin si exclamam 'bai, destept erai!". De fapt, treaba e alta: nu m-am tampit ci am simplificat de'a lungul timpului tot ceea ce era complicat. Mi-am adus aminte ca am gandit prea mult, ca am complicat inutil unele lucruri simple, astfel ca de atunci incepand am inceput sa privesc cat simplu totul. Poate ca unele lucruri sunt complicate si ar trebui lasate asa, in timp ce altele sunt simple si ar trebui lasate asa. Cat de relativ poate fi totul intr-o singura persoana. O decizie care sa se schimbe in doar cateva secunde in functie de niste stari nu e ceva nou. Oare totul se reduce la rationamentul urmator: daca mie mi-e bine, e bine, daca nu mi-e bine, trebuie sa fac ceva pentru a-mi fi. Oare toate actiunile, principiile si sentimentele noastre actioneaza in vederea implinirii acelui rationament? Probabil.
In ultimul timp am inceput sa inteleg ce spune OSHO despre iubire si despre cum ar trebui sa iubesti. E oarecum pacat ca doar acum si in conditiile astea imi dau seama. Da, oarecum pacat.
Trimis de: black ice pe 24 Aug 2004, 11:20 PM
Numai prostii scriu si gandesc in ultimul timp. Pe bune. As vrea ca odata ce incep o pagina noua in jurnal sa se intample acelasi lucru si cu viata mea. Sa nu ma mai gandesc la aceleasi lucruri, sa nu mai iau aceleasi decizii gresite, sa am puterea si vointa sa spun NU, sau din contra, DA.
Ii spuneam azi unei prietene ca ma simt prins intre doua lumi. Una este cat se poate de materiala, din toate punctele de vedere in timp ce cealalta e mult mai aproape de suflet. Cateodata ai sentimentul ca nu mai apartii de nici una. Nu stii de ce esti atat de 'impartit'. Nu stii de ce continui sa speri si sa visezi la niste lucruri care au foarte mici sanse de implinire.
De fapt, cum scriam si la inceputul postul, numai prostii scriu si gandesc. Daca ma uit bine in mine, stiu de ce sper, stiu de ce nu ma pot rupe de unele lucruri, stiu de ce ma leg de altele. Ce mi se pare putin frustrant e neputinta de a lamuri lucrurile. Iar asta nu neaparat din cauza lipsei mele de vointa. Exista distante, exista suparari, timiditati, trebuie pastrata o anume aparenta...si alte asemenea....
Trimis de: black ice pe 25 Aug 2004, 08:54 PM
Ieri n-am mai reusit sa termin tot ce voiam sa scriu in jurnal. Iar azi nu-mi mai amintesc ce voiam sa mai scriu. Nu era nimic important, banuiesc.
Azi, am gasit vointa si hotararea necesara sa fac ceea ce trebuie. Ma simt mai usurat, dar nu mai bine.
Se spune ca atunci cand cineva te iubeste te simti mai bine. Nu e asa, din pacate. Una, doua, poate chiar trei. Tot degeaba, daca TU nu simti nimic. E pur si simplu in zadar.
Ma simt ciudat. As vrea sa spun cateva cuvinte unei anume persoane, cuvinte pe care desi stiu ca le stie, nu e deloc convinsa de ele. Saptamana asta, cat si cea care a trecut, m-am gandit mult la lucrul asta: daca toata viata ti-o inchini unui vis in doi, visul tau cand il mai implinesti?
Trimis de: KodiaK pe 25 Aug 2004, 10:15 PM
black ice, imi permit sa ma bag si eu in jurnalul tau, si sa incerc un rasp la ultima intrebare: Eu cred in mitul androgenic; deci fiecare isi are jumatatea undeva iar fara ea nu este intreg. Asa ca visul in doi mi se pare superior, visul propriu, pentru ca visul propriu implica la un moment dat si jumatatea. Viata nu mi se pare traita din plin dak nu am alaturi de cine sa o traiesc. In concluzie parerea mea e ca merita sa-tzi dedici viata unui vis in doi!
Trimis de: black ice pe 25 Aug 2004, 11:00 PM
Mi se pare gresita gandirea. Nu ma refer la mitul androginului ci la dedicarea vietii 'visului in doi'. Adevarul e ca in momentul de fata nu prea cred in jumatati predestinate sau suflete pereche. Probabil de aceea mi se pare o relativa prostie ca acest vis sa primeze asupra celorlalte.
Referitor la chestia asta, mi-a zis shogun, cam acum doi ani o chestie inteligenta. Mi-a zis sa nu i-au nici o decizie care s-ar putea sa-mi schimbe viata doar pentru a face o relatie sa mearga. Si avea dreptate. La inceput, in primele luni, esti indragostit si ti se pare ca persoana in cauza e sufletul pereche astfel ca, daca e sa ne luam dupa acel 'vis in doi', ar trebui sa faci totul pentru ca acea relatie sa mearga. In acest sens mi se pare o relativa prostie ca 'visul in doi' sa primeze.
PS: in caz ca cineva dupa ce va citi randurile de mai sus se va enerva, rog persoana in cauza sa-si aminteasca faptul ca aceasta este parerea mea si ca n-am avut nici un moment intentia de a fi 'subil' s-au in orice alt fel. sau cum ar veni, 'orice asemanarea cu realitatea este pur intamplatoare si total neavenita'
Trimis de: colectionara pe 26 Aug 2004, 02:20 AM
Departe de mine intentia de a fi carcotasa, insa nu inteleg. Admitand ca nu orice decizie "s-ar putea sa iti schimbe viata" intr-un mod mai relevant, admitand si ca nu merita sa iei o astfel de decizie in numele unei relatii, care sunt acele lucruri pentru care merita sa iei o astfel de decizie? Nu inteleg de ce s-ar calauzi cineva dupa asemenea principii absolutiste. Ceea ce inteleg este sa iei o decizie care are sens pentru tine, ceva ce ti se pare natural sa faci, in conformitate cu ceea ce crezi si vrei pe moment. De ce nu ar putea fi acest lucru sustinerea unei relatii, nu inteleg - la fel cum mi-ar fi greu sa inteleg de ce nu ar putea fi gasirea unui loc de munca, salvarea unei prietenii, dorinta de o experienta noua sau cine stie ce altceva. Nu inteleg de ce visul individual nu se poate confunda pe alocuri cu visul in doi, desi inteleg cu usurinta scepticismul in fata ideii ca ele se pot contopi pe deplin. Nu inteleg de ce ar trebui generalizata o experienta sau chiar mai multe la modul fatalist si nu am incredere in aceasta generalizare. Cred ca o astfel de generalizare pesimista (sau optimista, in alte cazuri) e doar filosofie care stie ca viata o poate infirma sau nu.
Am vrut sa imi spun aceasta parere... pentru ca te citesc cu placere si cu un fel de participare.
Trimis de: black ice pe 26 Aug 2004, 10:53 AM
In momentul de fata gandesc putin cam egoist, iar asta ar putea influenta unele ganduri aparent absolutiste. Lucrurile pentru care ar merita sa iei o astfel de decizie trebuie sa fie cele pe care le consideri importante. Da, astea ar putea fi obtinerea unui loc de munca, o noua experienta sau lupta pentru o relatie. Insa, in ultimul caz, consider ca exista prea multe necunoscute pentru ca 'rezolvarea' ecuatiei sa merite. Sa nu fiu inteles gresit, nu resping ideea de a lupta pentru o relatie ci pe acea de a face totul pentru o relatie. Adica, la fel, resping modul absolutist/categoric de a 'judeca' lucrurile.
Multumesc pentru gand.
Trimis de: black ice pe 26 Aug 2004, 09:46 PM
"Copil rade: iubirea si intelepciunea lui e jocul; tanarul canta: jocul si intelepciunea lui e iubirea; batranul tace: jocul si iubrea lui e intelepciunea". (Blaga)
Cat adevar in randurile astea....
Ma gandeam la simplitate acum. O exprimare simpla, clara, e cheia unei conversatii eficiente.
Imi vine acum in minte o idee: unele lucruri sunt complicate, iar incercarea de a le simplifica doar le-ar distruge ultima farama de magie ramasa. Viata si iubirea consider ca sunt niste lucruri complicate. De ce sa le simplificam? Avem intentia de a imparti totul in parti componente, de a minimaliza, analiza si simplifica. Iar la final ce ne mai ramane? Niste termeni bine definiti, cu o argumentatie puternica in spate, dar a caror extensiuni sunt atat de subtiri incat aproape se ating. "Nuantele", un alt termen bine definit vine sa ne salveze de la simplitate. Un termen care anuleaza 'granitele' celorlalte cuvinte, care ne readuce in valtoarea complexa a vietii.
Acum ma gandesc la perfectiune si imi pun urmatoarea intrebare: am putea avea o viata perfecta - in acceptiunea relativa a termenului - daca ne-am accepta imperfectiunile? Raspunsul, e pe atat de simplu pe cat e tot rationamentul de inutil. Nu, n-am putea. Sunt doua extreme in noi: inima si ratiunea. Sentimentele sunt de multe ori irationale, de multe ori, desi inteligenta ne spune sa nu ne urmam inima, noi o urmam. De multe ori inteligenta ne pune sa negam sentimente, sa refulam altele si sa ne complacem in 'nuante'. Cuvintele, termenii, ne complica viata. Oare o exprimara simpla, clara, in conversatia gandurilor noastre ar putea fi cheia unei simplificari a vietii? Atata timp cat sentimentele ne conduc in mare parte din viata, in mod sigur nu. Descopar un cerc vicios aici: sentimentele sunt legate de partea fiziologica si/sau biologica a fiintei noastre, automat intrand astfel in contact cu ratiunea. Iar ratiunea la randul ei, intervine, sau cel putin incearca, pe langa sentimente. Nu le poti separa sau simplifica, ci doar accepta. Mici imperfectiuni, sau din contra, 'perfectiunea' ce ofera magie, unicitate si savoare vietii?
Trimis de: black ice pe 30 Aug 2004, 12:19 AM
Acum cateva zile voiam sa explic o anume fraza prost inteleasa dintr-un post de'al meu de mai sus. Voiam sa explic pe larg ce inteleg eu prin 'Tot', pentru a-mi putea fi inteleasa in mod corect afirmatia respectiva. Mi-e somn astfel ca ma voi limita la a spune pe scurt faptul ca "totul e intr-unul". Ma refer la conceptul filozofic de Tot - adica Universul, Lumea interioara si cea inconjuratoare.
In alta ordine de idei, de cateva zile incoace cand ma trezezc dimineata am cu totul si cu totul alte ganduri decat cele pe care le aveam pana acum.
Un lucru bun.
Ramane de vazut spre ce mi se indrepta speranta.
Trimis de: black ice pe 1 Sep 2004, 10:51 PM
Forever automn, indeed....
Fericirea sta intr-un cuvant, iar increderea la fel. Privesc pe monitorul din stanga mea cum se joaca o flacara cu intunericul. Unduindu-se incet pe versul melodiei, devenind cand de un rosu sangeriu cand de un galben aprins, colinda neincetat o infinitate de pixeli. Pare un amurg continuu.
In fatza mea, prin roleta de la geam, vad putin luna. Si-a pierdut demult farmecul. Luceafarul la fel. Apusul, amurgul, si noaptea si-au mai pastrat influenta asupra mea. O influenta buna...
Mi-e dor intr-un mod aproape fizic de noaptea petrecuta acum un an la munte. Imi lipseste linistea rece a noptii de munte.
Parca-i ciudat. In continuarea frazei de mai sus mai scrisesem doua randuri, destul de criptice, iar ciudat mi se pare faptul ca le-am sters desi ele practic nu ar fi spus nimic nimanui. Totusi, e ceva despre care n-am vorbit nimanui....Probabil fiecare avem micile noastre secrete....iar cea mai mica referire la ele ar insemna o mica tradare fatza de propria persoana. De fapt, cred ca e mult mai mult vorba despre teama fatza de 'judecata' celuilalt. Uneori aceste mici chestii te apasa si ai vrea sa le discuti cu cineva, sau din contra, unele manifestari trebuie explicate fatza de alte persoane intr-un mod cat mai logic cu putinta, insa atat de departe de adevar. Nu ca adevarul n-ar fi logic, insa ar fi prea multe implicatii.....Whateva'.
Trimis de: black ice pe 3 Sep 2004, 12:15 AM
A moment of peace....
Come now, come by our side
A place where you can hide
We are the sunshine
Rest your Soul here
And you'll find
We are the energy
We give the world to thee
Hold up your heart now
We will ease pain from your brow
Aceeasi flacara se joaca in fatza priviri mele. Melodia s-a schimbat doar. Toamna ramane, dorul la fel.
In a world without dangers
And destruction is near
You can come with us here
When the people are strangers
You'll rest here with me
In a moment of peace
Utopica lume. Tentanta invitatie. Pacat am plecat de mult din acea lume. Am renuntat la ea. E singurul lucru pe care il regret cu adevarat. Singura mare greseala...
Light up the dark below,
See through the stars,
Reach to the earth's flow
Drift in the joy of our hearts,
Unleash the energy,
Taste of the wine
Drink as a Soul
That knows now, power divine......
Trimis de: black ice pe 8 Sep 2004, 11:03 PM
De cateva saptamani trec printr-o destul de interesanta 'criza de identitate'. De fapt, starea dureaza de mult mai mult timp, insa doar acum am reusit sa o constientizez si sa incerc sa o rezolv cumva. Problema, de fapt 'lupta', s-a dat ca de obicei intre refuzul de a accepta realitatea si incapacitatea de refugiere totala in acea lume utopica, plina de 'vise marete si sperante inaltatoare'. Cine a castigat e relativ greu de spus in aceste momente. Curios e insa faptul care a dus la inclinarea balantei spre una din acele 'lumi'. Prezenta si vorbele unei persoane m-au facut sa-mi dau seama pentru prima oara in viata mea, pe de o parte ce porc am fost si pe de alta parte, ce gresit am judecat pana acum unele aspecte. Dupa acel schimb de replici, caci discutie nu pot spune ca a fost, am vrut sa-i multumesc si sa-i explic ceea ce, inconstient, a reusit sa faca. N-am facut-o atunci, iar mai tarziu m-am multumit sa-i spun ca o gasesc schimbata fata de anul trecut. Voi face acum o mica paranteza destul de personala ce probabil ar fi trebuit ignorata sau - si mai bine - trimisa intr-un email...
Ma gandeam zilele trecute la ceea ce i-am spus - ca o gasesc schimbata - si la cum as putea explica acele cateva 'senzatii' avute in timpul si dupa micul nostru schimb de replici. Doua lucruri m-au marcat: cuvantul 'fascinat' si contextul in care a fost folosit si fraza urmatoare, "la un moment dat va trebui sa alegi una din ele" - referindu-se la criza mea de identitate si la lupta ce se dadea in mine. M-au marcat dintr-un motiv destul de simplu: nu ma asteptam sa le aud, nu atunci, in acel moment si nu de la tine. Nu stiu de ce. Probabil pentru ca pana in acel moment consideram ca esti naiva in anumite puncte de vedere - lucru normal de altfel. Acesta este si motivul pentru care explicatia 'schimbarii' a venit sub forma cuvantului 'maturizare'.
As putea sa i-au acesta intamplare ca pe o lectie. As numi-o "Confruntarea cu Realul", pentru ca acesta este lucrul pe care l-am pierdut pe undeva pe drum. Am pierdut din vedere faptul ca trebuie sa ma confrunt cu realitatea si asta nu analizand sau polemizand pe marginea unei probleme ivite ci dintr-un cu totul alt punct de vedere. Acea perspectiva, usor ilogica, ce iti spune care e 'posibilitatea', care ar fi 'sansele', am pierdut-o din vedere, am ascuns-o sub un pumn de vise si i-am gasit ca si scuze sperantele.
Azi am aflat ca trebuie sa ma mut. Nu m-a impresionat cine stie cat vestea ci mai mult gandul ca 'o iau de la capat'. Alta locuinta, alta facultate, alti oameni, alte relatii... In momentul imediat urmator, insa, realitatea ma trage frumos de manecutza si-mi reaminteste de restantzele....restante, de prieteni, si de mai vechii cunoscuti. Desigur, amintirile raman - unele chiar foarte frumoase - de asemenea, dorul, nostalgia 'repetarii', nerabdarea, teama, dar mai presus de toate speranta si increderea ca acum 'va fi mai bine'. Iar de nu va fi, asa cum mai zicea cineva pe aici prin jurnale, voi mai incerca, iar si iar, pana ce, in cele din urma voi reusi sau daca nu, voi ramane impacat cu gandul ca am incercat.
Trimis de: black ice pe 9 Sep 2004, 11:25 PM
As vrea sa ma lasi sa te ating
Atît de fin încît sa tremuri, sa ma lasi sa te simt.
Închide ochii, ai curaj
Voi bea picatura care-ti trece pe obraji,
Vei uita...
Ascunde-ma în tine,
Ascunde-ma de mine si de tot ce am fost,
Da-mi o alta viata,
Ridica-ma de jos si ajuta-ma sa merg,
Sa alerg...
Gânduri,
Cad pe rînduri de scris,
Te simt, parca te si aud,
As sta, si parca as vrea sa fug,
Sa m-ascund de gînduri,
Doar tu stii ca poti sa ma iei
Sau sa ma lasi pe gînduri.
Da-mi cuvinte sa-ti vorbesc,
Da-mi lumina sa te caut, sa nu ma ratacesc.
Stinge-ma cu lacrimi,
Aprinde-ma cu patimi si ascunde-ma iar,
Da-mi o alta viata,
Ridica-ma de jos si ajuta-ma sa merg,
Sa alerg...
Ploua pe umerii mei,
Fiecare te roaga sa-l iei pentru tine
Ploua si din ochii mei
Nu am haine de ploaie, vino sa ma iei...
Si da-mi soare, vreau sa ma topesc,
Da-mi soare, sau...
Vita de Vie - Ganduri...
Trimis de: black ice pe 16 Sep 2004, 09:48 PM
Voiam sa ascult VdV dar mi-am adus aminte ca albumul e la Bucuresti. M-am 'intretinut' totusi citind versurile melodiilor. Cea postata mai sus imi place cel mai mult, intrucat la momentul respectiv exprima ceea ce simteam. In fine....
Altceva vreau sa scriu acum. Maine revin in Bucuresti, incepe agitatia cu facultatiile, cu garsoniera, cu intalnirile...
Habar n-am de ce fac cate'un 'bilant' dupa fiecare perioada - mai ales ca dupa nici unul nu reusesc sa constat ca 'a fost mai bine'.
A trecut si vara, a trecut vacanta. Ma asteptam sa fie relaxanta, linistita si eventual presarata cu putina distractie. N-a fost sa fie. 'Liniste si pace' am avut vreo saptamana, doua. Distractie n-a fost deloc. Agitatie, probleme, necazuri, surprize - de cele mai multe ori neplacute...Totusi, ma bucur ca toate acestea au venit acuma si nu in timpul scolii cand as fi pierdut mult mai multe.
Ar fi timpul sa-mi fac bagajele, sa termin de scris un mail...dar n-am nici un chef. De foarte putine ori m-am apucat de o treaba inainte de 'ultima suta de metri'. N-as vrea sa nu respect si acum traditia.
As vrea sa ascult niste muzica. Mi-am dat seama ca in vacanta asta de foarte putine ori am reusit sa-mi ascult muzica. Mi-a fost stricat calculatorul aproape toata vara.
[ E, las', poate reusesc sa'l corup pe conu' geni cu niste mp3-uri cu rockarala. Hehe, imi si imaginez o noapte de rentz ascultand cargo - ca tot veni vorba, mai traiesti motzule? ]
Cam atat....despre alte lucruri n-are rost sa scriu acum caci nu-si au (inca) locul aici. Dar va veni o vreme...
Trimis de: motzart pe 17 Sep 2004, 04:08 PM
......glad u ask....
...I'm around...sometimes...and so are my little itsy bitsy '...'
..no, acu serios...mai traiesc...si mi se pare o coincidenta superba ca dupa atata timp sa intru si eu 2 min si sa dau exact pe unde se intreaba de mine ..
..io tot astept noaptea aia de care vorbesti..ca n-a mai venit odata...
conu' geniconu ne-a dus cu zaharelu si p-orma s-a facut ca uita de noi...
..hai ca am zis ca stau pe han 2 min si am stat deja 4...
..bay-bay...si...sii iu suun...
Trimis de: black ice pe 24 Sep 2004, 10:54 PM
...si intr-adevar ne-am vazut....si am baut bere si am ras. dar eu tot mai vreau o bere, asa, just u and me cat despre noaptea aia, nu ma las de capu' lui geni' pana nu o face. promiss...
-------------------------------
Azi m-a lovit inca o data subtilitatea, in toata splendoarea ei. Am venit la jurnal cu gandul ca as putea 'incerca' si eu sa fiu subtil dar parca nu mai are rost.
Ar avea daca as putea sa fiu sincer. Mi-e dor de sinceritatea de la inceputul jurnalului. Mi-e dor de acele momente cand puteam sa scriu aici fara nici o retinere.
Stau acum sa ma intreb cate persoane ar fi afectate de ceea ce as avea de spus...Vreo trei sau patru....
Clar, nu pot fi subtil acum.
Trimis de: black ice pe 27 Sep 2004, 11:19 PM
Ma gandeam ieri seara la 'puterea cuvintelor'. Cateva cuvinte inspirat alese te pot purta pe aripile celor mai frumoase vise, insa, tot niste cuvinte te pot arunca in cele mai negre cosmare. Te indragostesti in urma unor cuvinte sau din contra, ajungi sa urasti. Toata gama de sentimente umane se manifesta prin intermediul cuvintelor. Gandurile, limbajul, ne conditioneaza la niste structuri fizice a caror bariere incercam sa le impingem cat mai departe in neat, pana cand, eventual, vom reusi sa cuprindem Totul. Sufletul si ratiunea se imbina perfect - sentimentele, mediate de ratiune prin creativitate, reusesc sa se concretizeze sub forma unor minunate cuvinte, dand nastere la ceea ce noi numim Talent.
Un paradox superb descopar acum - sub acelasi acoperis se regasesc extremele si echilibrul. Ma gandesc la acel simbol al Yin si Yang-ului: un cerc care simbolizeaza perfectiunea - echilibrul, insa e format din doua opuse - extreme.
Trimis de: nefertiti-old pe 28 Sep 2004, 11:28 AM
M-am intrebat de multe ori daca unele trairi (poate majoritatea) ar avea aceeasi intensitate fara existenta cuvintelor. Nu stiu de ce, dar inclin sa cred ca nu... Da, ce ar fi viata noastra fara cuvinte, doar cu necuvintele?
Scuze, ca ma dat buzna... 
Trimis de: genicon pe 28 Sep 2004, 10:40 PM
| QUOTE (black ice @ 25 Sep 2004, 01:07 AM) |
| ...si intr-adevar ne-am vazut....si am baut bere si am ras. dar eu tot mai vreau o bere, asa, just u and me cat despre noaptea aia, nu ma las de capu' lui geni' pana nu o face. promiss... |
Mda... I'm a little late
Si ma potrivesc fix ca dreq dupa ultimul tau post dar... pana nu o fac???? 
Ce sa fac? Sau... pe cine ? Ce noapte? Cand? Damn! Chiar asa de beat sunt??? Macar s-o facem cu totii! Pese: Cu cine vorbeai in postul tau?
Trimis de: black ice pe 30 Sep 2004, 12:14 AM
nefertiti, n-ai dat buzna, imi place ca din cand in cand cineva sa se mai piarda printre randurile jurnalului meu...
geni, vorbeam cu motzu' si mai multe nu spun ca dupa toata povestea aia cu carnatu' poate pana la urma chiar intra lumea la idei afli tu cand ne vedem in bucuresti ce, cum, cand si unde.
Pe tren fiind, dupa ce am terminat de citit FHM-ul, m-am apucat sa citesc "Usa interzisa" de G. Liiceanu. M-am afundat atat de tare in lectura cartii incat era sa ratez statia de coborare. Primele pagini le-am citit pe nerasuflate. Vorbeste despre jurnal, despre depresie, despre cuvinte, despre pasiunea de a scrie....Desi inca n-am terminat-o pot spune ca e o carte frumoasa, una din putinele care reuseste sa abordeze o multitudine de teme si sa le trateze in cel mai frumos mod posibil. Probabil ca in alte conditii nu m-ar fi marcat atat de mult aceasta carte. E poate ciudat cum de mai multe ori pana acum cand ma gaseam intr-o ipostaza confuza, cand cautam sa ma regasesc, o carte reuseste sa ma redea pe mine, mie. Narcis und Goldmund de H. Hesse, Nunta in cer de Eliade, Adam si Eva de Rebreanu si Geniu Pustiu de Eminescu au mai fost carti ce au reusit sa-mi produca o mai mare admiratie pentru autorii lor si o schimbare in conceptii...daca pot spune asa.
M-a surpins modul simplu de redare a unor sentimente, m-a surprins sinceritatea. Desi i se vede 'conformatia' de filozof, Liiceanu reuseste sa faca abstractie de 'codul' presupus de filozofie in favoarea stilului si a confesiunii. Remarcabil.
Ma pierd in ganduri. Mai voiam sa spun ca un alt lucru care mi-a placut nespus a fost felul in care a descris amintirile pe care le are. A intalnit oameni precum Eliade, Cioran si a fost prieten cu Noica, Ierunca sau Plesu. Oameni remarcabili, cu care nu numai ca a venit in contact ci cu care au ajuns sa-i fie prieteni. Povesteste cu nostalgie de Jurnalul de la Paltinis si anume de acele intalniri cu Noica. De fapt, a scris o carte special pentru prieteni - Declaratie de dragoste, pe care abia astept sa o citesc....
Inca un lucru mai voiam sa scriu. Acum cateva zile o persoana pe care, desi am intalnit-o personal o singura data, simt ca o cunosc de o viata, in mijlocul unei conversatii, imi spune 'multumesc'. Intreb, simplu, 'pentru ce?' si mi se raspunde la fel de simplu, 'pentru zambetul tau'. A fost unul din cele mai frumoase 'cadouri' facute de cineva mie. Nimeni, niciodata nu mi-a multumit pentru un simplu zambet...
A fost un moment minunat pentru mine, un moment a carui amintire o voi pastra in suflet pe de o parte pentru a-mi aduce mai tarziu aminte cu nostalgie de aceste clipe si pe de alta parte in speranta ca la un moment dat va putea fi impartasita...
Trimis de: black ice pe 3 Oct 2004, 11:32 PM
Acum cateva zile...
"In parc, printre crengile pomilor, lumina stelelor si a lunii ii conduceau pasii catre nicaieri. Nori negri luasera locul gandurilor ei iar in cele din urma, picaturi mici de ploaie ii cazura iar pe obraji. Se aseza pe o banca si hotara sa-si puna ordine in ganduri si sentimente. Nu mai suporta gandul ca tot ce a fost s-a bazat pe o minciuna. A fost iubire, a existat dragoste, dar mult prea tarziu, cand minciunile erau prea multe iar actorii prea obositi. A durat aproape un an dar parca a fost o viata - de la inceput pana la sfarsit.
Fara eschive, fara regrete, fara sentinte - doar un sarut frugal, o imbratisare pripita si cateva cuvinte spuse in graba.
Distanta s-a instalat, tacerea m-a acaparat. Linistea insa n-a venit. Tacerea staruia sa ma asurzeasca, nu ma lasa sa dau drumul sentimentelor, grijilor si viselor. Urmarea fireasca a fost deprimanta. Voalul mi-a fost smuls prea brutal de pe ochi, luciditatea m-a impins prea adanc in prapastiile sale iar orice incercare de urcare la suprafata imi era inabusita fara drept de apel de o alta minciuna ce ma arunca, parca, si mai adanc in abis. Ce folos ca acum totul s-a terminat, ca in sfarsit am incetat sa ma mai mint, ca am invatat cum sa iubesc cu adevarat, ca am inceput iar sa scriu, daca atunci cand ma uit in jur vad pustiu, iar in mine gol?
Cine, oare, ar intinde o mana dupa mine...?"
Azi...
"Privea din parc ultimele clipe ale noptii. La orizont soarele-si intindea incet, incet, mantia de purpura peste cerul inca intunecat. Pe jos, vantul rascolea cateva frunze tomnatice
Sufletul ii parea linistit. Afla, in cele din urma, raspunsul partial la toate intrebarile ce o framantau. Intr-un mod poate ciudat, se regasi, isi afla iar speranta si vointa de a incerca sa continue.
Se ridica de pe banca si porni incet spre casa. Deschise usa, urca in camera ei si se prabusi in pat, epuizata. Dormi un somn adanc, odihnitor; primul, dupa destul de mult timp, lipsit de vise si griji.
Se trezi scaldata in razele palide ale amurgului. Lumina ii mangaia usor, cu caldura, liniile fine ale fetzei, descoperind drept rasplata un zambet melancolic. Intredeschise ochii si incet, trecand de la un paienjenis intunecat pana la o nuanta de rosu aprins, privi prin fereastra deschisa soarele care apunea in ocean. Marea era linistita, calma si parca te chema sa te pierzi in adancurile sale. Se ridica, lenes, din pat si se aseza pe geamul deschis. Cateva raze inca ii mai incalzeau fatza. Coborau lin, pe frunte, ochi, buze si gat. Intinse o mana spre cineva care era prea departe in timp ce pe buzele-i intredeschise se putea citi indemnul nerostit. Inchise ochii si incerca sa retina pentru cateva momente caldura razelor pe pleoapele sale insa, treptat, rosul aprins incepu sa paleasca, sa se transforme in cenusiu, iar o raceala ciudata sa ia locul caldurii de mai devreme.
Deschise ochii, zambii nostalgic si se aseza iar in pat. Lua jurnalul si scrise simplu: 'azi am sarutat o raza de soare'."
Maine...
"As vrea sa ma topesc intr-o lacrima si-n ea sa-si opreasca soarele razele si sa plang la capatul luminii... (E. Cioran) ."
Trimis de: black ice pe 24 Nov 2004, 02:21 AM
Tacerea e minunata, dar ca orice lucru in exces, dauneaza. Am impresia ca am tacut prea mult timp. Am impresia ca am uitat prea multe lucruri...si ca, in definitiv, am pierdut ceea ce aveam mai de pret: legatura cu mine.
Ma caut pretutindeni, zbor cu puterea gandului pana in cele mai intunecate unghere, ma las purtat de valurile muzicii spre ceea ce sper sa fie o usa spre sufletul meu dar nu gasesc decat usi interzise, inchise. Simt ca sunt izgonit de propriul eu, ca un renegat ce isi primeste pedeapsa...
Cuvantul lipsa, surprinzator, e tocmai acesta: 'simt'. Am incetat sa mai simt o anume contingenta intre mine si cuvinte. Scriu cuvinte frumoase sau urate, ma exprim in termeni stiintifici sau comuni, folosesc un 'limbaj de lemn' sau unul literar si parca totul e in zadar. Cautarea dupa acel 'paradis pierdut' imi pare tot mai iluzorie. Totul imi pare abstract, concis, simplu si impersonal, ca o pagina de ziar.
Speranta, vointa, prezentul, nu au nimic a face cu toate acestea. Neputinta e cea care copleseste. Imagineaza-ti ce-ai simti daca de maine, din varii motive, n-ai mai putea reda nimic in scris...
Trimis de: black ice pe 27 Nov 2004, 02:45 AM
Seven - Opreste-te, clipa...
Opreste-te, clipa!
Ca un ecou,
In noapte m-ai aflat,
Ca un ecou
Din liniste m-ai luat,
Ca un ecou
Ma inconjori,
Ca un ecou,
Ca o noapte fara zori.
Asculta:
Opreste-te, clipa!
Sa pot sa-ti spun ce mult te-am asteptat,
Opreste-te, clipa,
Sa pot sa te mai simt inca un veac,
Nu mai veni
Nu ma mai amagii,
Cu glasul ma imbii
Si in brate moi ma tii
Si ma cuprinzi
Cu tot ce ai.
De ce ma aprinzi?
Daca nu-ti pot spune:
Stai, opreste-te, clipa!
Sa pot sa-ti spun ce mult te-am asteptat
Opreste-te, clipa,
Sa pot sa te mai simt inca un veac
Opreste-te, clipa!
Trimis de: black ice pe 28 Nov 2004, 03:37 AM
De doua ore aman sa-ti scriu din teama ca ma voi repeta si ca, astfel, as deveni...neinteresant.
Probabil ar trebui sa urmez sfatul tau si pentru viitor sa pun totul intr-un zambet, o privire si poate....un sarut.
Trimis de: black ice pe 29 Nov 2004, 12:09 AM
Priveam pe fereastra acum cateva ore si-mi fortam ochii sa patrunda prin ceata densa dupa iluzia unei naluci. Incercam, intre doua pulsatii de durere, sa-mi amintesc un detaliu: un zambet, o privire, o clipa.
Mi-am amintit insa un vis, o speranta si o dorinta.
Trimis de: black ice pe 2 Dec 2004, 01:01 AM
Gata.
Reciteam cateva posturi mai vechi din jurnal si un singur lucru am remarcat in ultima vreme: sinceritatea, incet, incet, dispare.
Subtilitatea e doar o nuanta a tacerii, la fel cum amanarea e o nuanta a renuntarii. Nu sunt adeptul ideilor pure, astfel incat sa tac sau sa renunt insa in ultima vreme n-am putut sa fiu subtil astfel incat amanarea mi-a parut varianta cea mai atractiva.
Mi-ar placea sa revin la sinceritate... Poate astfel imi voi regasi 'ideea', legatura ce simt ca am pierdut-o....
Trimis de: black ice pe 3 Dec 2004, 11:19 PM
In astfel de momente se apuca lumea de fumat....
As fuma un Marlboro rosu, incet. As privi scrumul cazand pe podea si as zambii jarului ce va arde treptat hartia din jurul tutunului. Fumul ma va invalui si poate ma va ajuta sa uit pentru cateva clipe unde sunt, poate asa, invaluit in ceata, imi voi recapata macar o parte din intimitatea pierduta....
Poate aburii acestia imi vor reda sentimentul de siguranta, imi vor innoi - intr-un sens bun - conceptia despre 'acasa' si 'familie'....
Poate, va fi bine.
Trimis de: black ice pe 10 Dec 2004, 12:44 AM
Timp de aproape o saptamana, ore in sir ascult aceleasi cateva melodii. Ar fi oare posibil ca in fiecare melodie frumoasa sa fie incrustate parti din sufletul artistului? Fiecare melodie ce reuseste sa ne invaluie pe nesimtite, sa ne transpuna intr-un anume cadru sau sa se ne ghideze gandurile ar putea contine o anume energie ce cu fiecare re-ascultare scade. Melodii care ne smulg o lacrima sau un zambet nostalgic, care ne poarta pe aripile visului contin cu siguranta parti din sufletul cuiva. Ce pacat ca fiecare repetare a cantecului ii fura cate putin din energia ce o contine. Si totusi, ce bine ca acea energie isi face loc in sufletul nostru si parca ne reintregeste. Ne relaxeaza, ne da putere si uneori prin nostalgie ne conduce spre niste amintiri ce pareau uitate.
Compozitori, muzicieni, artisti adevarati, isi dau parti din suflet pentru ca melodiile lor sa ne intregeasca indirect pe noi, cei ce stim sa ascultam. Unii, isi dau chiar sufletul....
Fie ca rasplata lor sa se gaseasca acolo, undeva...
Compact - O stea din cer
Trimis de: black ice pe 11 Dec 2004, 12:08 AM
Ma obosesti.
Nu reusesc sa mai gasesc in cuvintele tale decat ceva foarte fad, ca un fel de nostalgie imposibil de localizat.
Asterni in urma ta frunze de toamna tarzie si te astepti sa te urmez? Pacat de iluzie.
Ma repet. In urma cu un an si cateva luni scriam aceeasi idee. Aveam aceeasi speranta si-mi imaginam aceleasi lucruri.
Nu caut in prezent trecutul, dimpotriva, incerc sa-l asez la locul lui prin perseverenta.
Imi spui ca 'speranta' fara 'dorinta' e doar teorie, dar oare 'dorinta' fara 'speranta' nu e acelasi lucru?
Nuante, frumoasele nuante ale sufletelor noastre poarta un razboi al iluziilor redat intr-un romantism negru, odata, frumos. Acum, ii simt caderea in derizoriu, in banal.
Oare aceste nuante cauta sa demaste aparentele din noi sau din contra, sa le pastreze?
Numele tau e Amagire...
Trimis de: black ice pe 11 Dec 2004, 11:37 PM
Mi-e imposibil sa nu te aduc in paginile acestea. De cateva saptamani, gandurile ce ar fi trebuit sa le scriu aici au mers spre tine...acolo. Acum, mi-ar placea sa las ca si gandurile tale sa vina aici...
"Esti o diadema de universuri senine cazuta printre copacii si florile din aceasta lume, ai venit sa te bucuri de clipele pe care le respiri si le daruiesti celorlalti. Un inger se naste in inima ta cand zambesti, petalele din soare vin sa-ti alunge nedumeririle, stii cu atata seninatate sa lasi in urma ta adieri de primavara, stropi curati din roua de seara. La nasterea fiecarei stele Dumnezeu sadeste in centrul fiintei tale o noua credinta, dobandita prin staruinta si fascinatie, scanteie din puterea iubirii de-a aduna malurile, de-a colora florile,de-a scanteia zarile pe unde treci tu, doar tu, unica minune daruita mie odata cu nasterea unei stele...Nepretuita gingasie de armonii si diamante este inima ta impletita in cununi de izvoare, radiind extaz din mare, emanand libertate si iubire."
Forever automn
Trimis de: black ice pe 12 Dec 2004, 01:18 AM
Te iubesc in nuante de albastru...
De ce aceste momente imi par a fi sfarsitul a ceva ce nici macar nu a inceput? De ce am nostalgia a ceea ce 'ar fi putut fi'?
De ce nu esti reala?
De ce ti-e frica?
...Lady Rosenred
Trimis de: black ice pe 13 Dec 2004, 02:00 AM
Si totusi, esti reala. Te-am vazut, am vorbit cu tine si dintr-o oarecare naivitate combinata cu putin ridicul, cred ca m-am indragostit. Probabil astfel se explica de ce cateodata visez cu ochii deschisi...probabil de aceea te urmez in gandurile tale.
Simt cum ma invaluie tandru linistea. Melodia ce-mi rasuna in casti pare a emane o energie ce-mi incalzeste sufletului. Nostalgia si melancolia s-au pierdut. Tacerea le-a luat locul.
Vorbesc cu tine prin tacere, prin ochii, prin poezie si prin nuantele sufletului. Mai tarziu, voi vorbi si printr-o mangaiere si un sarut...
N-am nici o certitudine, in afara faptului de a stii ca tu existi.
So fell autumn rain
Trimis de: black ice pe 16 Dec 2004, 01:49 AM
Ce interesant. Pe masura ce mi-a disparut idealismul acela pregnant mi-au disparut si gandurile, ideile, conflictele... Parca am gasit o rezolvare la toate problemele existente.
Spuneam la un moment dat ca o sursa a creativitatii ar fi conflictele, contrastele din suflet. Cand acestea dispar se instaleaza o liniste ciudata in sufletul tau ce aduce cu sine o stare de neputinta, de inchistare, o senzatie de tacere indelungata acompaniata cu o dorinta de a sparge 'usa interzisa' a sinelui tau. Paradoxul care apare se prezinta sub forma unei nevoi de intoarcere la origini, desi, odata acolo, apare inevitabil speranta regresiei spre acea liniste dobandita prin sumedenia de trairi anterioare. Imi pare din ce in ce mai adevarata afirmatia urmatoare: 'omul e prin excelenta indecis'. Fugim dupa o idee pe care nici nu suntem siguri ca o dorim, dar speram in ascuns sa ne satisfaca, iar odata ce traim visul la care speram de atata timp, ajungem sa ne dorim, poate, exact starea opusa, initiala. Ajung iarasi, la contrastele caleidoscopice ce ne incanta sufletul, pustiindu-l cu fericiri nedorite si la conflictele ce ne impun libertatea printr-o inaintare in viata ce sta sub semnul 'alegerii'.
Desi as vrea sa trag o concluzie, cred ca ar fi mai bine sa raman doar cu speranta echilibrului ideal.
http://www.azlyrics.com/lyrics/enigma/intheshadowinthelight.html
Trimis de: AIWA pe 16 Dec 2004, 10:41 AM
Reciteam cateva posturi mai vechi din jurnal si un singur lucru am remarcat in ultima vreme: sinceritatea, incet, incet, dispare.
Asa se intimpla de obicei in viatza...pe masura ce te maturizezi,viatza pur si simplu nu te mai lasa sa ai sinceritatea pe care o stiai de demult....vezi tu fiecare in intimitatea noastra ramanem SINCERI insa...in exterior usor usor ne inchidem
Oricum...Sarbatori fericite omule si capul sus!
Trimis de: black ice pe 17 Dec 2004, 02:39 AM
Mersi, AIWA! 'Sarbatori fericite' si tie!
Spuneam mai sus ca viata sta sub semnul alegerii insa, cred ca ar fi fost mai bine sa spun ca 'semnul' ei e 'iluzia' generata de sperante. Atunci cand o alegere nu intra sub incidenta stricta a analiticului este preluata de 'sistemul de iluzii' al fiecaruia, optiunea manifestantindu-se in consecinta.
Liiceanu explica mult mai bine in jurnalul sau ce reprezinta 'sistemul de ilzuii'. Pe scurt, o explicatie corecta, de bun simt, cred ca a fost deja data de intuitia fiecaruia. Varianta 'lunga' s-ar concretiza in dorintele pe care le-am avut de-a lungul vietii, dorinte ce au fost ascunse de uitare intr-un colt al sufletului. Vise, sperante, sustinute de cea mai diversa gama de sentimente umane, renasc parca miraculos atunci cand ne vedem pusi in fata unei alternative. Un gest, un cuvant sau pur si simplu o privire pot ingreuna destul de mult luarea unei decizii - asta cu conditia de a avea o oarecare sensibilitate nealterata.
Probabil cele mai bune si rapide decizii se iau de catre cei care le trateaza cat mai analitic. Eficientizarea timpului, randamentul obtinut, impreuna cu toti ceilalti factori 'manageriali' tind sa se manifeste, treptat, in mod majoritar in viata de zi cu zi. Insensibilitatea si uitarea voita - indiferenta, intr-un cuvant, fata de tine si cei din jur - vin impreuna cu o 'materializare' excesiva a individului.
'Carpe diem' a inceput sa-si piarda componenta sensibila, transformandu-se din 'traieste clipa (prezentul)' in 'traieste (doar) prezentul'.
Indiferenta te fura, te metamorfozeaza intr-un strain atat fata de tine cat si fata de ceilalti. Te indeparteaza de ceea ce s-ar numi 'micile bucuri ale vietii', de conceptul de 'a trai frumos'.
Insensibilitatea e consecinta imediata, e cea care da impresia de 'nimic'. Paradoxal, insasi existenta acestui sentiment dovedeste ca mai e ceva ce inconjoara aparenta goliciune a fiintei. Nostalgia, melancolia sunt alte stari a caror prezenta dovedesc ca golul sufletesc se cere umplut. Inexistenta lor ar fi un motiv de ingrijorare, ar fi exemplul autentic de indiferenta. Atunci cand nu mai rememorezi cu drag o intalnire cu prietenii, cand nu mai privesti nostagic niste ochi dintr-o poza, cand nu mai scrii ceea ce gandesti, cand sufletul tau sau al celorlati a incet sa te mai preocupe, cand te ingropi cu buna stiinta in grijile si nervii cotidieni, ai incetat sa mai existi ca om.
Cat timp mai exista momente doar ale tale, cat timp mai ai timp si pentru sufletul tau, redescoperirea 'frumusetii pierdute a vietii' e doar o chestiune de vointa sau timp.
Trimis de: AIWA pe 17 Dec 2004, 10:50 AM
| QUOTE |
| Atunci cand nu mai rememorezi cu drag o intalnire cu prietenii, cand nu mai privesti nostagic niste ochi dintr-o poza, cand nu mai scrii ceea ce gandesti, cand sufletul tau sau al celorlati a incet sa te mai preocupe, cand te ingropi cu buna stiinta in grijile si nervii cotidieni, ai incetat sa mai existi ca om. |
Mersi man....nici nu stii cat de mult inseamna pentru mine ... ce ai spus!
Trimis de: black ice pe 20 Dec 2004, 12:23 AM
Cea mai mare rasplata sufleteasca pentru cineva care scrie e exact ceea ce ai postat tu. Mersi Ma bucura faptul ca am putut fi de ajutor.
________________________________
Initial am vrut sa scriu despre vise, materialism si solidaritate. Apoi, despre 'prietenii timide'. Iar acum, parca as vrea sa scriu despre niste persoane care se auto-intituleaza 'realiste' in conditiile in care filozofia lor de viata e bazata pe incapatanare si pe conceptia de 'eu stiu mai bine'. Nu m-ar deranja cu nimic daca opiniile acestor persoane ar fi moderate si nu extremiste. Dar probabil ca ar trebui sa fiu recunoscator faptului ca, totusi, indivizii acestia sunt dotati cu o inteligenta probabil peste medie. Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar insemna incercarea de a schimba parerea unui astfel de om care pe langa incapatinare si toate celelalte nici n-ar intelege prea bine ce vreau de la el.
Cu toate astea, dupa atitia ani (vreo 3 sa tot fie...) m-am plictisit sa dau aceleasi argumente, sa 'temperez' aceleasi idei, sa discut cateva ore pentru a ajunge la o simpla solutie de compromis sau doar la ideea de a accepta ca 'opinia ta' poate sa nu fie cea mai buna.
Mi-ar placea sa mi se acorde putina incredere din cand in cand.
Trimis de: AIWA pe 26 Dec 2004, 02:20 AM
Colind curat,Brad minunat ,Masa bogata, Seara luminata,Pahar inchinat, Trai imbelsugat, Sanatate si bani,Mereu La Multi Ani, Gand implinit, Craciun Fericit.
Trimis de: One_Last_Dance pe 26 Dec 2004, 08:16 PM
Bine te-am gasit!
Vaiii! Ce ma fac ? Citesc incontiuu de cand am intrat pe Povestea Ta. Comentariile stufoase nu imi sunt caracteristice, dar toata admiratia pentru ceea ce scrii... "you made my day", chiar daca nu se face primavara cu o floricica (!), e o floare pe gustul meu.
Nu aveam de gand sa uit... Mirosul cetinei, impodobitul bradului, mirosul prajiturilor proaspat coapte si al mancarurilor traditionale, pur si simplu sa te topesaca de fericire!
Si sa nu uiti de glasul suav al colindatorilor...
Sarbatori Fericite! 
Trimis de: black ice pe 27 Dec 2004, 02:05 AM
Multumesc pentru urari! Nu am obiceiul urarilor in cuvinte 'mari' asa ca, va spun doar "Sarbatori Fericite!" si "La multi ani!". 
One_Last_Dance, multumesc pentru cuvinte si pentru...zambet.
______________________________________
Era sa spun ca n-am primit nimic de Craciun dar mi-am amintit de o bluza, chiar frumoasa daca m-ar 'prinde' culoarea rosu...
Totusi, un lucru m-a emotionat si probabil ca acesta a fost cel mai frumos cadou pe care il puteam primi. Nu mi s-a mai intamplat niciodata pana acum sa nu-mi gasesc cuvintele si sincer sa fiu nici nu credeam ca mi se va intampla prea curand. Si totusi, iata-ma...Cred ca totul s-ar rezuma cel mai bine la primul gand avut: "Bai, oamenii astia chiar mi's dragi". Urmarea fireasca mi-ar fi placut sa fie "Fah, va iubesc!" insa n-a fost. Ar fi sunat atat de firesc in conditiile in care 'declaratia' s-ar fi adresat unor tipi de douaj'de ani, toti dupa un consum industrial de vodka si bere. Ma bucur totusi ca am reusit sa vorbim despre unele lucruri, ca am reusit sa 'inteleg' cate o parte din sufletul fiecaruia. Ma bucur ca am prieteni adevarati, unul si unul. E un sentiment minunat...
Alt sentiment ce m-a surprins acum cateva zile a fost acel 'spirit al Craciunului' de care se tot vorbeste. Eram la masa cu ai mei band un pahar de vin rosu cand mi-a cuprins sufletul o caldura ciudata. Nu vreau sa-mi explic sentimentul, sa-i gasesc motive sau sa-l iau ca pe o ironie. Voi pastra amintirea lui in speranta unei 'revederi' la anul.
Trimis de: black ice pe 28 Dec 2004, 01:41 AM
Ieri cineva imi spunea ca anul trecut pe vremea asta tot la tine visam. Ce 'bilant' as mai putea eu sa fac in astfel de conditii?
Cand va veni acel 'prea tarziu' si pentru mine, Inger de Piatra? Cand voi putea 'sa nu te iert'? Anul viitor, peste doi ani...?
Nu reusesc sa ma inteleg desi m-am explicat de nenumarate ori pana acum. Toate paginile acestea, trecute si viitoare, sunt o mare 'explicatie' pe care incerc sa o inteleg. Atunci cand ai ajuns la o impacare cu sinele tau in privinta filozofiei de viata pentru un timp toate parca prind contur mult mai usor. Ajungi ca unele lucruri ce alta data erau abstracte sa ti se releve acum drept evidentze. Intelegi unele lucruri si iei anumite decizii mult mai usor, insa ce se intampla atunci cand inteaga ta filozofie se bazeaza pe conflictul dintre contraste si nuante?
Accept conflictul pentru a fi asa cum imi doresc, pentru a trai in lumea mea, insa odata cu acceptarea conflictului, accept, pe de o parte existenta contrastelor intr-o lume a ideilor, in opozitie cu existenta nuantelor intr-o lume materiala. Recunoasterea existentei unor evidentze aflate in opozitie, in planuri ideatice diferite, reprezinta sufletul conflictului.
Sa renunt la crezul in niste idei inexistente pentru o falsa senzatie 'de bine', ce se va transforma mai devreme sau mai tarziu inevitabil intr-o stare de nostalgie sau melancolie continua pentru ca apoi, sa ajung sa scriu iarasi aceste cuvinte in aceste pagini, nu e o solutie.
Pe de alta parte, continuarea acestei filozofii nu va duce decat la dezamagiri. Gasirea unui echilibru, unei solutii de compromis, in care, pe undeva, sa incerc sa gasesc loc pentru putin realism ar fi probabil cel mai bun lucru pe care as putea sa-l fac. Pacat, insa, ca linia echilibrului a fost trasata deja si depasita de atat de multe ori incat s-a 'murdarit' atat de tare ca a trebuit sa o transform in mai multe nuante: de gri, albastru si rosu...
Mi-ar placea sa nu fiu nevoit ca la un moment dat sa-mi nuantez si 'speranta'. Sper sa mai fie cineva pe acolo, prin lumea 'asta'.
Trimis de: black ice pe 29 Dec 2004, 02:24 AM
Din cand in cand mici surprize iti lumineaza noaptea cu un zambet. Confirmarea faptul ca ceea ce scrii ofera cuiva chiar si o secunda de placere sau o clipa de meditatie, pentru un om caruia ii place sa scrie e cel mai frumos dar pe care il poate primi. Daca ramaneai un secret ma privai de un zambet, de o surpriza placuta. Raman la convingerea mea: secretele complica inutil viata.
Traiesc cu impresia ca aceste pagini sunt ferite de 'ochii lumii' desi, teoretic, oricine poate citi ce scriu aici. Nu pot sa nu ma intreb, insa, cati din cei care citesc, inteleg sau simt cu adevarat acele 'firimituri' de suflet pe care le las aici? Pentru ca, intr-un mod probabil ciudat, nu pot sa-i numesc 'ochii lumii' pe aceia care citesc si ma inteleg fara ca eu sa fii schimbat cu ei un singur cuvant - fie personal sau virtual.
N-as putea numi strain pe cineva care intelege ce simt.
Ca un fel de cadou intarziat de Craciun, va dedic o melodie:
http://www.lyrics007.com/Reamonn%20Lyrics/Star%20Lyrics.html
Trimis de: One_Last_Dance pe 29 Dec 2004, 07:32 PM
Doamne, dau un regat (pe care nici nu-l am) pentru bucuria de-a te citi... dau un "zambet", as da o lacrima, un suspin, dar... sunt orfana de lacrimi... si ce-am mai plans candva... ce frumos stiam eu a plange tristetile altora razand strengareste de propriile-mi dureri... apuse timpuri...
Si totusi, de unde sa iau o lacrima pentru "Ninge Albastru"?
Mi-as dori nepasarea... unde mi-o fi zambetul strengaresc si mai ales unde mi-o fi nepasarea fata de "povestea ta" pe langa care nu pot trece?
M-am lasat coplesita de ceea ce scrii... habar n-ai tu ce greu e sa-ti potolesti curiozitatea... vezi, nu stiu pastra un secret... sa NU indraznesti vreodata sa-mi incredintezi "secretul tau".
Da... "secretele complica inutil viata"
Povesteste-ne, o faci atat de minunat... si nu uita: important este sa ne deschidem sufletul...
Deschide ochii si priveste un superb trandafir albastru
apropie-l usor... lasa-l sa-ti mangaie obrazul cu atingerea lui... respira adanc... si plin de recunostinta, zambeste-i! ... el iti aduce atata bucurie cata imparti tu, nu cu strainii...
Vezi, cum aduna parca in petalele lui toata frumusetea cerului
sau poate a iernii "fulguind albastru"... toata bucuria de a trai...
I-a gandeste-te! Nu simti cum, undeva, atatea inimi vibreaza odata cu inima ta?
Gandeste-te bine. Poate acum... citeste "firimituri" din gandurile tale, baiatul care ti-a zambit azi, fara motiv , cand treceai pe langa el sau fata dupa care ai intors in treacat privirea... sau... cine stie... un suflet curat care traieste si simte la fel ca tine... citeste zburand cu gandul pe albastrul cerului ochilor tai.
De ce sa ne doara privirea lumii?
Trebuie sa ma opresc aici... nu vreau sa fac abuz de rabdarea ta (ti-a luat ceva timp sa citesti)
Zambesc. Cum m-as putea priva de asemenea dorinta?
Trimis de: black ice pe 3 Jan 2005, 01:02 AM
Se apropie, treptat, momentul... nostalgiei. Reincepe agitatia, revin momentele acelea de emotie banala pe care le tratez cu o indiferenta destul de curioasa....
Se vede cum ies usor din lumea asta in care nu exista timp, probleme presante sau vreo alta persoana.
Lumea mea: eu, un stilou, o foaie de hartie si timpul dintre ele. Atat.
Sper sa o regasesc intacta la intoarcere, sper sa nu treaca prea mult timp inainte sa ma primesti inapoi.
Cand ai un suflet frumos la picioare de ce treci indiferenta pe langa el? Pentru ca nu-l cunosti? Dar atunci cand il vei cunoste, e atat de probabil sa fie 'prea tarziu' incat, uneori, chiar ma intreb daca pe viitor totul se va derula in acelasi mod....?
Cat de usor - sa ma pierd, sa te pierd.
Vorbesc cu o umbra in contraste, cu o naluca in nuante si nu-mi doresc nimic mai mult decat sa ma pierd in umbra si visele tale.
Seven - Atat de usor sa ma pierzi
Trimis de: AIWA pe 3 Jan 2005, 07:54 AM
"Se apropie, treptat, momentul... nostalgiei. Reincepe agitatia...."
Si asta cu atita tristetze.....am intrat intr-un nou an si...vom incerca sa fim mai buni nu?
La multi ani Omule!
Nu uita un lucru--> "Visele mor greu! Le tii in mana mult timp chiar si cind au devenit cenusa"
Trimis de: black ice pe 4 Jan 2005, 01:02 AM
La mult ani, AIWA! Sper ca anul acesta sa fie unul cu mult mai bun decat cel ce tocmai a trecut - atat pentru tine cat si pentru mine
_________________________________
"Cuvintele si necuvintele toate s-au adunat la nasterea unei stele in sufletul tau si mi te-au daruit mie ca o sarbatoare de armonii cosmice. Ii multumesc universului pentru asta! Iti multumesc tie ca existi!
Si in sufletul meu intrezaresc, acum, magie. Magie se cheama nasterea luminii in sufletul meu, raza adusa de tine dintre galaxii, de la portile emotiilor ferecate in lanturile cotidianului. Magie e labirintul de stari ce le respir acum, dincolo de timp sau spatiu, abandonat de provocari sau nesiguranta. Magie nascand liniste, culeasa de tine dintre petalele unor crini, dintre razele lunii, dintre amintirile tale cele mai profunde despre fericire. Masura inimii tale in sufletul meu cuprinde acum intreaga manifestare de forme si iluzii ca o imbratisare de ecouri celeste peste nasterea timpului, sentimentele prind culoarea unui fluture in zbor sau curgerea unei cascade cu fiori. Magie se cheama respiratia proaspata a pruncilor jucandu-mi-se cu emotiile, magie este trezirea ta la marginea rosturilor mele, in preaplinul nectarului fascinand vise..." - Ea
Magic cu adevarat...
Cum sa-ti raspund? Ce cristale as mai putea face sa vibreze prin niste cuvintele tacute pe care oricum, la celalalt capat le va astepta indiferenta? Ce magie as mai putea pune in niste simple litere cand stiu ca totul se reduce la puterea ta de perceptie, la masura cu care vei lasa magia sa-ti intre in suflet? Simt ca as vorbi cu o umbra, ce aluneca din cand in cand peste sufletul meu. Vine si pleaca dupa bunul plac, lasand in spate doar un fin parfum al nostalgiei.
Frunze ruginii, rascolite usor de pasii unui singuratic, intr-un amurg tarziu de toamna...asta e 'sufletul' meu intr-un moment de magie.
M-am lasat purtat de imaginile abstracte ale cuvintelor tale, m-am lasat inselat de niste nuante cand eu cautam contraste.
Spui ca vei pleca, lasand in urma o nuanta de alb - iata, magia! Magia cuvintelor patrunse in sufletul meu, a iluziei perfecte, a chipului si zambetului tau.
Recunosc, sunt fermecat...
http://www.elyrics4u.com/p/painted_on_my_heart_the_cult.htm
Trimis de: black ice pe 7 Jan 2005, 12:39 AM
Razele soarelui, rosii-sangerii...
De ce mi-ai dedicat un apus? De ce intotdeauna trebuie sa 'prind' un sfarsit? Pentru un inceput, parca mi-as dori un rasarit. Mi-as dori niste raze stralucitoare care sa ma orbeasca prin nuante aprinse de galben si alb.
Flacari, jar, cenusa - nu e inca vremea pentru asemenea pustiiri. Va veni, atunci cand va fi prea tarziu, cand nu voi mai putea 'altfel'. Acum, insa, e momentul ca acele raze de soare minunate sa-mi mangaie sufletul, sa-mi astearna ganduri aurii in minte si sa ma faca sa zambesc in fiecare dimineata.
Ruga in noapte
Ma iei si pe mine in carul de stele?
Ma iei si pe mine cu tine-ntr-o zi?
Departe de lume, aproape de ele
In curgeri de timp ce departe vor fi.
Ma iei si pe mine in zambetul serii
In freamat de noapte , placut mirosind?
Cand cerul absoarbe culoarea cernelii
Si luna vegheaza iar neobosind?
Ma iei si pe mine in lumea cea mare?
Si visul trait sa-mi para sublim,
S-ating o stea clipinda si imbietoare
Si orizontul sa-mi para infim? (Ea...)
Trimis de: black ice pe 11 Feb 2005, 01:07 AM
Azi, mi-ai dedicat un rasarit. Nu m-am entuziasmat prea tare, dat fiind ca prefer apusurile, insa, acum ca imi recitesc ultimul post, nu pot sa nu-mi spun, 'ce frumoasa coincidenta'.
Am scris pret de o jumatate de pagina alte ganduri si lucruri despre tine, iar acum le-am sters sub impulsul unei singure intrebari: de ce scriu toate acestea? Pentru tine? Pentru mine? Scriu pur si simplu din nevoia de a scrie ceva, sau din cauza ca nimeni altcineva inafara acestui ecran alb nu mai suporta sa ma auda vorbind despre acelasi subiect...?
Probabil asta e.
Trimis de: black ice pe 12 Feb 2005, 01:03 AM
M-am obisnuit sa-mi maschez tristetiile prezente in ochi, voce sau gesturi iar acum am ajuns sa ma intreb daca mai exista oameni care sa observe astfel de detalii? Cateodata o simpla afirmatie - 'Imi pari trist....' - face mai mult mai mult decat intrebarea 'De ce esti trist?'
Am ajuns oare sa ma ascund atat de bine incat sa insel 'lumea care ma cunoaste'? Sau pur si simplu aceasta 'lume' nu mai are timp si pentru observatie?
Opreste-te o clipa, acorda-ti un moment de tacere si priveste. Uita-te putin in directia ochilor lui, asculta tonul vocii sale si poate printr-o simpla observatie vei descoperi ceea ce nici o mie de intrebari n-o vor face...
Mi-ar placea sa te privesc, sa te observ putin cate putin.
As vrea sa ma lasi sa vad ce ganduri ai, ce idei si vise iti colinda mintea, ce nelinisti si dorinte ai...
Nu mai vreau poezii sau cuvinte frumoase ce nu spun nimic. Nu mai vreau sa ma pierd printre atata litere reci, mute. Niste statui angelice, niste forme frumoase menite doar sa impresioneze si sa incurajeze. Mi-au ajuns atatea fraze evazive.
Nu vreau nimic mai mult decat sa-mi raspunzi printr-un lucru concret, personal, la intrebarea 'ce mai faci?'.
Vreau sa te cunosc pe tine - asa cum esti - nu iluzia inchipuita de mine.
Trimis de: black ice pe 19 Feb 2005, 12:03 AM
"Oare cat va mai dura?"
"Depinde cum stai cu rabdarea...."
In urma cu cateva ore, privind pe un geam intunecat, un peisaj deprimant, m-am trezit din visare spunandu-mi ca 'nu mai am rabdare'.
Acum, imi pare ciudat acest gand. De multe ori am avut mult mai multa rabdare in niste chestiuni insignifiante sau care s-au devedit a fi o totala risipa de timp, iar acum, cand.....
Dar nu mai are rost sa zic nimic. Am spus prea multe, prea multe ganduri, idei si sentimente ce au cazut in gol.
De ce nu intelegi ca pentru a spune ceva frumos nu e nevoie de un limbaj academic sau de o sumedenie de metafore si epitete reci, lipsite de orice...sentiment?
Stii, oare, cat de puternic se simte lipsa sentimentului in cuvinte? Stii ce simti cand citesti niste cuvinte goale, incarcate de o aparenta frumusete, cand vezi ca adevarata frumusete atat de mult asteptata nu vine nici macar sub forma unor ganduri sau vise scrise simplu?
Nu mai vreau sa-mi vorbesti despre echilibru, fericire sau incredere. Nu mai vreau sa-i aud pe altii vorbind prin tine. I-am citit si eu, i-am auzit si eu. Ii cunosc, ii stiu, imi plac, iar pe unii ii ador chiar, insa, eu pe tine vreau sa te aud vorbind despre gandurile si visele tale.
Cum sa mai am rabdare cand te aud vorbind despre un echilibru in care nu cred si pe care in definitiv nici nu-l vreau? Cand imi vorbesti despre singuratate si fericire, despre 'micile minuni' din jurul nostru, cum crezi ca pot sa accept teoriile acelea cand stiu ca de unul singur doar iluzia e calea fericirii? Cand stiu ca tu nu cunosti 'marile minuni' din viata decat din carti si vise, cand imi vorbesti despre incredere fara sa stii ca ea presupune ca o parte din sufletul tau sa i-a calea sentimentelor spre celalalt suflet, cand vad ca toate cuvintele mele raman fara ecou, cand stiu ca a venit momentul sa fie 'prea tarziu'...
Come on [..] I refuse to let you die
Come on fallen star I refuse to let you die
Cos that's wrong and I've been waiting far too long
It's wrong I've been waiting far too long
For you to be....
http://www.seeklyrics.com/lyrics/Placebo/Centrefolds.html
Trimis de: Tyra pe 19 Feb 2005, 03:53 AM
Scrii atat de frumos... De fiecare data cand te citesc intru in alta lume si melancolia... o melancolie dulce... ma cuprinde.
Trimis de: black ice pe 20 Feb 2005, 01:03 AM
Iata-ma, blocat. Iata-ma, incurcat in cuvinte, pierdut in franturi de silaba, aruncat din litera-n'litera...
Ma gasesc inconjurat de tristete, tocmai cand o licarire de entuziasm m-a surprins cu garda jos.
Acum patru ani, in Busteni, printr-o fericita intamplare, mi-ai raspuns tu la telefon. M-am blocat si atunci, m-am pierdut si am uitat ce voiam sa intreb. Cand mi-am revenit era deja prea tarziu, eram deja fermecat de cea mai frumoasa voce feminina, auzita pana atunci la telefon. N-am stiut cine esti multa vreme. Abia peste inca un an, am aflat mici detalii despre tine. Eram cu Dy atunci, iar intamplarea a facut ca tu sa fii plecata din Busteni cand am trecut pe la shogun. Peste inca un an, dupa XPCamp, in Regie, in P16 la 334, cadeam iarasi sub magia ta in timp ce-ti priveam o poza. Am spus ca peisajul e minunat pentru a-mi explica, fata de Kodiak si shogun, vizibila fascinatie si incantare pentru acea poza. Mai tarziu, am citit cateva din textele scrise de tine - unele din cele mai bune pe care le ai - si am fost iremediabil fascinat de fiinta ta. Te-am transformat intr-un ideal, ti-am dat corpul unei iluzii si gandurile unui vis. Jumatate din relatia cu Laura s-a petrecut sub influenta acestui ideal, iar jumatate sub asa zisa influenta a alte...altora.
A mai trecut un an, astfel. Dupa ce mi-am revenit, fascinatia pentru tine a reinceput sa-si faca loc in sufletul meu, idealul, cumintit acum doar sub forma de vis cu ochi de iluzie, si-a reluat vechiul loc in gandurile mele. Atunci am inceput sa vorbesc cu tine, urmand ca mai tarziu, vara, la Busteni, sa te intalnesc. Mi-era teama sa nu fiu dezamagit, sa nu fi exagerat in asteptarile mele, insa, atat cat a fost, te-am gasit exact asa cum ma asteptam. Dupa, am vorbit mai mult si mai des. Am incercat sa patrund in gandurile tale, sa te cunosc dar erai permanent invaluita de un nor de ceata in care toate intrebarile concrete isi gaseau un raspuns evaziv si toate cuvintele simple si frumoase isi gaseau echivalente complexe, complicate dar poate, pe alocuri, nu mai putin frumoase. Aproape ca mai trecuse un an, cand te-am surprins de ziua ta. Mi-a parut rau ca nici atunci nu am reusit sa schimbam mai mult de cateva cuvinte singuri, insa, la fel, te-am gasit aidoma iluziei mele.
Dupa ce trecuse anul, in sfarsit, am reusit sa ne intalnim, singuri. Am vorbit mult si frumos, te-am descoperit asa cum nu ma asteptasem sa o fac, am ascultat muzica si ne-am plimbat prin ninsoare ca'ntru-n vis de basm. Te-am gasit altfel decat in visele mele atunci. Mi-am dat seama ca iluzia mea era mult prea fada pentru ceea ce erai in realitate si mi-am propus atunci sa incep sa te cunosc pe tine, persoana reala care m-a fascinat de la bun inceput.
Azi, cand eram mai mult ca oricand hotarat sa renunt, mi-ai propus un vis, incepand "cu ziua in care ningea cu fulgi mari, intr-un dans lin...pe un fundal linistitor de Rolling Stones si Queen...". Voi accepta visul, insa, totodata, sper ca atunci cand iti voi lua mana'ntr-a mea, visul sa se transforme intr-o realitate magica - plina de magie.
Probabil ca, totusi, am avut destula rabdare....
Trimis de: black ice pe 21 Feb 2005, 12:27 AM
Ma vad iar pierdut printre cuvinte. Cum altfel?
Fascinatie. Ce cuvant minunat. Inglobeaza o parte din vise, ganduri si sentimente ce se pliaza perfect pe cuvintele tale vagi. Insotite de curiozitate, se instaleaza perfect in suflet. De atatea ori am fost fascinat, de atatea ori m-am lovit de aparente, de iluzii, incat mi-am facut o regula de a ma feri din calea potentialelor 'fascinatii'. Normal, nu am reusit. De fapt, mai mult de atat am ajuns sa realizez ca aceste mici surprize dau savoare vietii.
Adevarata fascinatie insa, se manifesta atunci cand incepi sa treci peste acele aparente de inceput, cand ajungi sa cunosti omul din spatele cuvintelor. Doar atunci cred ca fascinatia poate sa se transforme in altceva, mai frumos sau din contra, dezamagitor. Pana atunci insa, totul e un vis frumos, totul reprezinta pur si simplu "doua ferestre mult prea departe una de cealalta".
Am trait mult timp un vis nespus de frumos ce imi aducea zambetul pe buze dimineata, in razele soarelui, si seara, la lumina lunii. Mi-a adus si clipe de tristete, nostalgie si nenumarate dorinte de a renunta, dar de fiecare data am considerat ca beneficiile aduse merita.
Acum, cred ca a venit momentul sa ma despart de visul tau si sa incep unul nou. Indiferent daca vei face sau nu parte din el, nostalgia ma va insoti. Cum spunea si Cartarescu, nu suntem decat niste personaje de hartie intr-un univers de litere, creat de Marea Nostalgie.
Mi-ai deschis o poarta spre sufletul tau, mi-ai impartasit primele ganduri....Ai 'scapat' faptul ca te-am fascinat, urmand ca apoi sa te refugiezi in noapte pentru a gandi mai bine raspunsul de maine....
La un concert Iris, pe o anume melodie, gandul ti-a fugit spre mine iar, "in ochi mi se zbateau lacrimile".
Chiar atat de mult sa dor?
Trimis de: black ice pe 21 Feb 2005, 01:28 PM
"Dupa ce ti-am citit prima data mesajul m-am gandit ca nu se poate...Nu se poate ca o fiinta atat de minunata sa-si indrepte gandurile asupra mea de atat de mult timp. Dar apoi am alungat toate aceste ganduri si mi-am amintit de acea seara de sfarsit de noiembrie (despre care ti-am vorbit). In acea mare de oameni regasisem doar umbre...(desi in jurul meu erau persoane cunoscute). M-am uitat la umbre si nu m-am vazut decat pe mine! Apoi am cautat ceva mai mult decat umbre si te-am gasit pe tine in gandurile mele. Cel care a fost si va fi mereu mai mult decat o umbra...Si astfel un sentiment ciudat m-a cuprins. In acel moment am simtit ca te cunosc de 'o viata intreaga'! Am inceput sa caut farmecul tau in umbrele lasate de brazi peste nori dar mi-a zambit gandul elegie fara pata si-am luat un crampei de cer sa-mi indrume gandul catre tine. Am ascultat stelele si am simtit ca toate gandurile mele s-au unit cu ale tale formand acele corpuri celeste...Am clipit neputincioasa si am oprit acele valuri, mii, care mi se zbateau in ochi si un vis dulceag a acoperit secundele mate.
Nici acum nu prea imi pot explica de ce am adesea impresia ca te cunosc 'de o viata'... desi fiinta ta ascunde atat de multe taine minunate." - Ea
Acum ma vad pierdut intr-o clipa de beatitudine, luminata de soarele chipului si gandurilor tale.
Trimis de: black ice pe 30 Mar 2005, 03:06 PM
Momente de liniste, de tacere si visare m-au invaluit de la acea clipa. Inutil sa scriu sau sa descriu ceea ce simt. Cand totul pare potrivnic, cand ghinionul pare sa se fi transformat in propria-mi umbra, un sentiment cald imi inunda toata fiinta transformand...totul, intr-un[ul] singur - moment de liniste, in care las tacerea sa viseze la kilometri departare. Indescriptibil si dorul ce ma cuprinde. Mi-e dor intr-un mod calm, cald, tainic si tacut.
Ma las purtat printre culori, curgand alaturi de ele, fluidizat, nuantat, spre cuvinte parca de prea mult timp uitate. Cat de placuta poate fi....regasirea!
Trimis de: black ice pe 5 May 2005, 12:54 PM
Iti scriu Tie aici...
Nu sunt decat o umbra ce colinda pamantul in cautarea unui vis absurd. Ironia e ca l-am gasit de atatea ori, in atatea ipostaze, incat imi pare fascinat de ciudat faptul ca inca mai respir. Nu pot - indiferent cat de mult as vrea - sa scriu ceva ce te va face sa ma uiti, sau macar ceva ce nu te va durea. Nu pot. Iti simt durerea, iti aud gandurile si iti inteleg visele - le-am avut, le am si cu siguranta le voi avea atata timp cat voi mai trai. N-am sa pot scrie niciodata in absenta unui vis, unei fascinatii sau unei dureri. Gresesti daca vei gandi ca nu te inteleg. Probabil, exact din acest motiv m-am apropiat atat de mult de tine.
Da, m-am lasat pierdut, furat si fascinat de Visul tau. Cand am crezut ca am gasit ceea ce cautam de atatea clipe - eternitati - singuratice, n-am mai avut putere sa revin din lumea Visului meu.
Greseala, aici, imi revine mie. N-am stiu sa revin la timp din acea lume, n-am stiu sa tac atunci cand trebuia si in definitiv, n-am stiu cum sa ma opresc din visat. Treptat, in acea lume dominata de nostalgie visele noastre s-au contopit dand nastere unui minunat izvor de cuvinte triste. Prea tarziu am vazut, prea tarziu mi-am dat seama ca ceea ce traiesc eu tine de realitate si nu de vis; de prezent si nu de nostalgii trecute sau viitoare.
Frumusetea clipelor, in acea lume pe care o cunosti atat de bine, se aseamana atat de mult cu fericirea incat uiti unde esti, ce vrei si spre ce te indrepti.
Noaptea rasarea usor la orizont iar inceputul visului e atat de aproape incat incep sa tremur usor. Parul lung imi incadreaza fata, lasand sa se perceapa doar o privire albastra patrunzatoare. Incerc sa percep ciudatele senzatii si sa le inteleg. Incerc sa te privesc in ochi dar nu vad decat intunericul unei umbre. Incerc sa te prind de mana dar nu pot. Te-ai transformat intr-o iluzie, intr-un gand adanc infipt in memoria unei umbre ce te-a uitat inainte de a te cunoaste.
Priveam acum doua nopti cerul instelat si mi-am amintit de conversatia noastra. Am remarcat doua stele mari, stralucitoare, intr-o mare intunecata. Am privit in ochii nostalgiei si te-am vazut pe tine, ti-am vazut Visul aievea. Zambeai, asa cum probabil doar tu stii sa zambesti. Iar in acei ochi negri, despre care am scris cu ani in urma, se oglindea o nuanta de albastru, o ciudata amintire din trecut, un vis pierdut, o speranta de demult.
Intr-un univers straniu de alabastru metalic, resemnarea mi-a smuls amintirea durerii trecute. Singuratatea nu m-a parasit niciodata, iar lacrimile ce ma ardeau pareau sa transforme totul in scrum. Speranta unui Vis oarecare, imi parea atat de departe incat doar reamintirea imi parea un efort de netrecut. Dorinte nu mai aveam, iar nimicul a ajuns sa-mi para un scop fascinant. Zambetul, privirea, totul pareau a fi personificarea tristetii.
Acesta e momentul in care stand pe marginea unui lac, privind un apus sfasietor exclami fie, "Opreste-te clipa!", fie, "Ajunga zilei durerea-i...".
Simt ceea ce simti si tu. Gandesc ceea ce gandesti si tu. Vises la ceea ce visezi si tu.
Suflete oarbe, ce cauta aceleasi clipe magice, intr-o lume in care pentru a trai trebuie sa te imparti intre doua contraste, a caror lupta se da in nuante.
Nu pot stii ce ne rezerva viitorul, dar stiu ca prezentul mi-e incrustat in clipe ale caror magie nu pot sa o percep decat...astfel.
Visul tau ma va purta intotdeauna pe un taram magic, ideal si ireal.
Insa, nu e si nu poate fi realitatea mea acum...
Trimis de: black ice pe 19 May 2005, 01:40 AM
Nasterea Ingerilor
Am vazut acum cativa ani un film al carui personaj principal feminim m-a fascinat. N-am stiu exact de ce lasand la acea vreme ca singura explicatie motivul frumusetii sale. Acum, cand l-am revazut, mi-am dat seama care a fost adevaratul motiv al fascinatiei mele...
Actiunea filmului hollywoodian, de categoria B - se invarte in jurul vietii unei tinere rebele recrutate de serviciile secrete si urmareste drama acesteia, pe parcursul incercarii sale de a-si recapata viata furata.
Nu mai stiu cum se numeste filmul si nici macar de numele actritei nu mai sunt sigur.
Am ramas, insa, fascinat de doua lucruri : de poza din finalul filmului si de Nina Simone. Acum, ascultand cantecele Ninei Simone, imi dau seama ca in absenta sentimentul produs de film a dramei jucate foarte bine de acea actrita nu reusesc sa percep nimic.
Acea poza mi-a ramas adanc infipta in memorie si nu din cauza unei fascinatii apropiate de obsesie ci din cauza sentimenului pe care il exprima. Intruchipa tristetea. Nu pot sa o descriu mai mult sau mai frumos. Nu pot sa o redau in cuvinte si nu pot sa mi-o scot din minte. Un univers intreg se spargea in ochii ei, o intreaga gama de sentimente era retinuta pe vecie in gestul sau, simplu, de a-si ridica parul de pe ochi. In nuante de alb-negru era redata tristetea.
Urmand firul acestui gand, nu pot sa nu ma intreb, ce culoare ar avea, oare, nostalgia? Ce nuante s-ar folosi pentru redarea ei si
mai mult de atat, cine ar putea sa o intruchipeze? Intrebari fara raspuns
Pana acum nu am vazut decat tristete, sau din contra, fericire, in poze.
Nostalgia mi-a fost dat sa o intalnesc doar in scris.
Ce minunat ar fi sa-ti am poza incrustata cu nostalgie
Desigur, va trebui sa fie o poza in care sa fii trista. Mi-ar parea ciudata nostalgia resimtita din fericire.
Imagini ale sufletului, atat pozele cat si cuvintele, se implestesc minunat in nuante de alb si negru, lasand nostalgia sa culeaga roadele tristetii.
Problema mea, raspunsul intrebarii "Whats wrong with you?" e acesta: de prea mult timp port tristetea ca imagine in suflet. Acum a venit momentul sa o exprim si in cuvinte, sa o las sa se transforme treptat in nostalgie - in dor, in dragoste
Intruchiparea tristetii, nu poate fi doar o ipostaza artistica, trebuie sa fie sentiment, suflet, pasiune si
o seama de cuvinte nespuse. Iar nostalgia nu poate sa fie fara existenta cuvintelor. Acest aparent paradox, al existentei cuvintelor nespuse prin intermediul imaginilor si al cuvintelor exprimate prin scris cu ajutorul nostalgiei, e dat de intruparea tristetii in nostalgie.
Cuvintele ofera trupul nostalgiei, iar imaginile, chipul tristetii. Nimic nu poate fi mai frumos decat rezultatul acestui proces, nimic nu poate avea mai multa logica intr-o lume dominata de contraste (de opozitii) decat aceasta transformare. Nimic n-ar avea mai mult sens decat existenta acelor fiinte cu asemenea trup si suflet: Ingerii.
Trimis de: black ice pe 19 May 2005, 11:47 PM
Closer
Iata un film pe care l-am simtit aproape.
Aproape totul a fost o minciuna, aproape totul a fost... dragoste, vis, si aproape totul a fost atat de real, incat a durut. Mi-au placut paralelismele visare - realitate, minciuna - adevar, inceput - sfarsit. Mi-au placut personajele, sfarsitul si morala.
Trecand peste banalul 'fiecare sfarsit e un inceput' si peste aparenta de 'haotic si repetitiv', ideea ce a ajuns pana la mine a fost una pe cat de reala, pe atat de adevarata.
Nu se poate cladi nimic pe minciuna, nici macar in vis... Mai devreme sau mai tarziu vei obosi si vei vrea sa dormi. Ce lucru, sa observi atunci ca tu de fapt dormi, iar visul pe care-l ai e chiar viata ta... cladita pe minciuna.
Confuz. Insa totodata relativ, nuantat si...ciudat de adevarat.
Nu pot sa aleg un moment fara sa fiu tentat sa povestesc tot filmul si nu pot sa povestesc intreg filmul fara sa discut tot ceea ce el presupune. Asemenea, nu pot sa discut toate ideile fara sa fiu nevoit sa aleg momente pe care sa le povestesc.
Un film format din secvente, in care fiecare final deschide o alta perspectiva, lasand sfarsitul filmului sa se piarda in imaginatia celui ce gandeste... Atat pot spune despre acest film.
Trimis de: black ice pe 20 May 2005, 12:53 AM
Peste o zi si o luna aceste pagini implinesc doi ani. Multe au trecut prin ele si probabil mult mai multe vor mai trece.
Aveam un gand pana acum cateva secunde dar se pare c'a fugit de mine si m-a lasat fara cuvinte
Am sa las muzica sa vorbeasca; mai exact, versurile din http://www.versuri.ro/versuri/florin+chilian_lumi+albe.html.
Solutia ar putea fi... http://www.lyricsdomain.com/13/metallica/turn_the_page.html ...dar nu stiu in ce masura s-ar potrivi.
Ramane de vazut cat din ceea ce eu am numit Ideea mea va ramane, cat se va materializa si cat va muri.
Ideea
Am regasit o parte a iluziei paradisului pierdut. Am redescoperit frumosul - esteticul. Se spune ca frumusetea sta in ochiul celui care priveste, insa, se omite ceva foarte important: arta de a privi sta in sufletul privitorului, la fel cum arta de a crea frumos sta in cel al artistului.
Influenta Paltinisului incepe sa se resimta din ce in ce mai puternic asupra mea. "Care ti-e ideea?", intrebarea pe care Noica o adresa studentilor sai, m-a lasat sa zac in visare zile intregi. La un moment dat, tot Noica a fost cel care m-a consolat oferindu-mi totodata inceputul revelatiei : "De vreme ce n-a venit pana acum, pe semne ca a venit deja." Urmarea revelatiei mi-a fost dezvaluita "La Tescani" de Plesu : "Cea mai adecvata expresie scrisa a efortului spiritual imi apare a fi fragmentul. Pentru ca fragmenul singur, numai el, respecta procedura intima a gandirii. Gandim intermitent: intermitent la propriu, data fiind incapacitatea noastra structurala de a pastra in act reflexivitatea (pe o unica tema) dincolo de intervalul catorva ceasuri. (Iar produsul pozitiv, consemnabil, al acestui interval e, de cele mai multe ori, fulgurant: exista clipe ale intelelegerii, inconjuratea de un zumzet tatonant care nu e decat asteptarea activa a acelor clipe.) Dar gandim intermitent si in alt sens, gandim cu un aparat finit infinititatea fiecarui gand. A fi creatura inseamna a fi fragment. Noi nu suntem Logos-ul insusi [...] : suntem particule de Logos, salasuri temporare ale lui. De aceea, pana si intelepciunea, cand ne e data, ne e data nu sub forma continua a discursului, ci sub aceea monumentala, a revelatiei. Iluminarea este - peste tot unde se vorbeste de ea - un apogeu al instantaneitatii, un plonjeu scurt in ozonul unei lumi in care, daca am zabovi prea mult, ne-am sufoca. Intermitenta nu e, asadar, numai conditia gandirii, dar si igiena ei, ritmul ei real in planul omenescului." (Jurnalul de la Tescani - Andrei Plesu)
Aceasta mi-e Ideea: fragmentul. Fie ca e vorba de un citat, aforism sau cateva cuvinte armonios alaturate, impresia lasata e una mult mai patrunzatoare decat in cazul unui carti. Ce poate fi oare mai impresionant, in acest domeniu literar, decat o carte compusa din fragmente? O carte ce prin insasi structura sa, se inchide deschizandu-se. Fiecare final de fragment nu e altceva decat poarta spre urmatorul, urmand ca finalul cartii sa reprezinte deschiderea finala dinspre sufletul autorului spre cel al cititorului.
Frecvent spuneam, oarecum cu parere de rau, ca de un timp nu mai pot scrie decat idei, fragmente. Nu mai puteam intra in rolul unui personaj, nici macar intr-al meu, nu mai puteam descrie fantasmele imaginatiei fara sa am o puternica impresie de fals si inestetic.
M-am lasat condus de fragment si in sens mai larg, de jurnal, cu gandul la ceva temporar, superficial. Curand am devenit fascinat de puterea pe care am gasit-o in cateva pagini fragmentate. Am realizat ca superficialitatea nu-si gaseste loc printre acele cuvinte si ca frumosul - trist, nostalgic sau nascut dintr-o exaltata fericire - isi poate gasi oglindirea in doar cateva cuvinte.
Trimis de: black ice pe 21 May 2005, 12:22 AM
Ganduri framentate...
Lumea, noi si chiar universul intreg e format din framente, din mici parti absolute sau relative ce graviteaza in jurului existentei noastre. Totul e compus din parti.
As vrea sa imbin o filozofie a fragmentului cu un tratat despre frumos, trecand printr-o problematica a 'nuantelor si contrastelor'. Mi-ar placea sa am cele necesare constituirii unor astfel de concepte. Astfel, probabil n-as fi nevoit sa ma refugiez aproape in totalitate in literatura, in suflet.
Probabil caut scuze, probabil sunt superficial si....in mod sigur mai am multe de invatat, insa, daca macar pentru o secunda as reusi sa exprim simtirea, s-ar intelege atat de multe... Daca oricine ar putea sa vorbeasca prin sentimente, ar fi mult mai mult 'frumos' pe lume.
Cartile sunt modalitatea spiritului de a intra in lume. Ele se adreseaza sufletului, il invata cum ar putea arata alte lumi, alte planuri ale existentei.
Daca inexistenta altor forme de viata in univers duce la ideea unei foarte mari risipe de spatiu, inseamna ca si inexistenta unor alte forme, evoluate, ale existentei umane e o mare risipa de spirit si suflet.
Asa zisa superficialitate a literaturii sau a 'salvarii prin literatura' nu se traduce printr-o incapacitate a autorului de a argumenta adecvat punctul sau de vedere, ci, el, de cele mai multe ori, se margineste la mentionarea unei idei si a solutiei sale 'literare'. In caz contrar nu s-ar mai numi literatura, ci retorica, discurs sau filozofie.
Fiecare problema isi gaseste solutia sau scuza in ea insasi.
A incerca sa exprimi 'frumosul' e ca a fi permanent intr-o stare de iubire. Indragostitul, exulta - solitarul, plange - cel ce iubeste, traieste frumos.
Nu conteaza ca iubesti viata, muzica, literatura, o femeie, sau pe toate la un loc. Iubirea, calma, calda, tandra, timida si respectuasa te invaluie si te salveaza de fiecare data.
Dorul e nostalgie - reprezinta perfectiunea iubirii.
Gelozia e 'pactul cu diavolul': vanitatea.
Banuiesc ca as putea fi invinuit de relativizarea conceptelor de etica si moralitate, fiind astfel somat sa ma explic. As zice doar atat : aveti dreptate, explicatiile pe care le veti oferi voi vor demonstra, rational, fara drept de apel, ca am gresit.
Problema pe care tot evit sa o rezolv e faptul ca eu nu ma adresez ratiunii ci intelectului si sufletului. Daca nu simtiti aceasta rezolvare e absurd sa ma explic, iar daca o simtiti, e inutil.
Explicarea mea, e jurnalul meu. Jurnalul meu e dat de iubirea mea. Iar iubirea mea, e viata mea.
Sa ajungi la propria-ti intelepciune si sa reusesti sa o explici si altora. Iata un motiv pentru care 'viata de apoi' ar fi necesara.
Ironia umanitatii, ar fi un al doilea motiv. Nu ai destul timp pentru a intelege ceea ce deja ai inceput sa uiti.
Entuziasmul e de multe ori prost inteles. Ar trebui ca sensul sau sa fie 'necesar'. Ca si scopul sau, de altfel.
De ce am ajuns oare sa inot printre asemenea idei absolute pana si atunci cand vine vorba de sensul unui simplu cuvant?
Conformatia nu mi-e scuza, iar diletantismul literar nici atat. Tine cu siguranta de 'ratiune', de conexiunile ciudate ce mi se fac intre stiintele exacte si aplicarea lor... umana.
Totusi, semnul erorii, atribuit poate pe nedrept tuturor, poate fi sters, asemenea oricarei alte limitari. Cand se ajunge la o alta limitare, se impinge sistemul de referinta al limitei din ce in ce mai aproape de sursa.
In acest moment visul mi-e stapan iar nostalgia ghid, pe taramul gandurilor.
Toate aceste cuvinte nu sunt mai mult decat o adunatura de litere ordonate intr-o oarecare ordine.
De ce crezi ca ele ar dori sa ia sensul vrut de tine cand cel ce le scrie sunt eu?
Problema sfarsitului printr-un inceput m-a fascinat de la prima intalnire. Nu ar trebui sa fie de mirare faptul ca ma folosesc de niste limitari pentru a putea deschide larg fereastra visului si imaginatiei.
Nu ar trebui sa fie uimitor nici stilul, aici parca mai sarac ca-n orice alta parte, si de altfel nici eventualele concepte sau idei n-ar trebui sa fie revelatoare.
E de ajuns faptul ca sunt necesare.
Nevoia, la baza, nu tine seama de entuziasm. Exista ceva visceral, exista un univers pierdut, inglobat in genele noastre, al carui nostalgie ne supune - de multe ori irecuperabil.
Ciudate sunt metodele de invatare a universului.
Cea mai mare temere e faptul ca nu voi fi inteles. Am o constanta pornire de a explica, de a detalia, de a clarifica. De fiecare data, cu o oarecare tristete, imi opresc singur avantul. Ma consolez cu niste clisee si cu o mica speranta. Atat mi-e de ajuns, restul, e necesar.
Trimis de: AIWA pe 21 May 2005, 02:02 AM
Peste o zi si o luna aceste pagini implinesc doi ani. Multe au trecut prin ele si probabil mult mai multe vor mai trece.
*********************************
Ce conteaza atita timp cat ce scrii va ramane si voi reveni cu placere sa recitesc anumite chestii!
Salut Omule!
Trimis de: black ice pe 22 May 2005, 09:15 PM
[continuare]
Revin la problema dorului....
Te vad in stele, in razele lunii si in versurile melodiei.
De multe ori mi-e neclar, de multe ori ma vad influentat de propriile-mi sfaturi date altora. Cand spun nonsalant, 'traieste emotia, fericirea, acum, in aceste cateva momente, caci mult nu va dura...' nu pot si nu percep ca altcineva sa-mi ofere acelasi sfat, mie, situatiei mele. Exista atatea precedente, atatea esecuri, atatea vise si sperante uitate....incat, uneori, imi spun ca cel mai bun lucru ar fi sa dispar. Nu ca fiinta, prin incetarea vietii, ci ca entitate, prin izolarea de toti si toate.
Am vie in memorie amintirea ochilor tai, a zambetului si a sarutului tau, a emotiei si a...sufletului tau.
Nu mi-e teama de lacrimi sau de tristete decat atunci cand va ploua cu ingeri tristi.
Zborul tau asupra mea e o continua provocare, o cautare a ingerului ascuns prin noianurile sufletului tau.
Lacrima ta e un izvor de nostalgie dupa amintirea unei 'vieti intregi'.
Cum, oare, as putea sa nu incerc sa te explic tot atat de mult pe cat incerci si tu sa ma explici pe mine?
Pasiunea e una din putinele emanatii pure ale sufletului. Nu poti renunta la o pasiune fara a ceda o parte din suflet.
Nu pot renunta la tine fara sa renunt si la pasiune.
Dragostea se impleteste probabil cel mai frumos cu pasiunea, dand nastere, iubirii. Cuvintele sunt cele ce redau extazul frumusetii 'fara cuvinte'.
Cuvintele sunt cele ce ne ofera nostalgia si privilegiul de a visa.
Tristetea e una din putinele stari ce ne permit sa evaluam iubirea la adevarata sa valoare.
Iluzia fericirii sau a suferintei e data de vis; visul, prin nostalgie ne inconjoara intr-o uriasa umbra a iubirii...
Ce pacat ca soarele fascinant al noilor pasiuni ne orbeste... prea des.
Nu mai vreau... sa pot sa visez. Astfel probabil n-am sa mai fiu fascinat de fiecare umbra cu ochi negri ce ma va inconjura in cuvinte frumoase. Probabil, astfel, sentimentul iubirii, in lipsa visului si a nostalgiei, se va transforma fie in fericire, fie in suferinta.
Limitarea si implicit lipsa pasiunii va duce inevitabil la o despartire de cuvinte.
Sentimentul inceputului mi-a fost inlocuit de cel al sfarsitului. Nu stiu pe care il plang mai mult: ruptura de tine sau de mine?
Aceaste randuri, in mod straniu si ironic, stau marturie alegerii unei pasiuni condamnabile la rangul de 'dar', la statutul de 'ales'. Nimic mai fals, mai neadevarat sau mai putin incarcat de dragoste.
Daca maine as decide sa renunt, voi putea oare sa ma tin de promisiune? Exista, oare si altceva inafara vointei mele, ceva ce ma va determina in mod inevitabil sa continuu? Probabil va fi, asa cum a fost de fiecare data cand am mai renuntat.
Nu stiu, si probabil n-am sa stiu niciodata daca a fost cu adevarat sau nu, vointa mea.
N-as putea percepe lumea fara cuvinte. Nu te-as putea iubi fara cuvinte.
N-am sa pot sa renunt la pasiune, astfel, intorcand ironia si lasand straniul situatiei, misterului umbrei, nu te voi putea pierde fara cuvinte.
Salvarea, in cele din urma, vine tot din pasiune.
Trimis de: black ice pe 23 May 2005, 11:12 PM
Din dragoste. Sa fie oare aceasta scuza universala? E posibil, atata timp cat ma ascund dupa voalul relativitatii. As prefera, insa, ca aceasta scuza de matase sa fie inlaturata. As prefera, in mod ironic si paradoxal, sa traiesc intr-o lume a contrastelor, in care albul e pur si negrul nu exista.
Traim intr-o lume in care nuantele contureaza viata, pasiunea si sufletul fiecaruia. Nuante ce tind spre absolut fara a-si da seama ca pentru a se transforma in contraste trebuie sa moara. Fiecare clipa cuprinde in ea o viata intrega, un moment de pasiune, de iubire, o farama de suflet, o secunda de nemurire si o frantura de frumos. Fiecare, nuantata prin aceste cuvinte scrise isi gaseste moartea, clipa de integrare in nostalgie, de tristete, si totodata de renastere intr-o alta sfera, necunoscuta.
Imi amintesc de un fragment din Plesu : "<<E atat de frumos in locul acesta, in momentul acesta, incat nu-mi mai vine sa plec!>> - o fraza care iti vine adeseori in minte cand te plimbi; o fraza candida, dar, in fond, absurda. E, in ea, o lacomie copilareasca, hranita de convingerea ca o emotie se poate dilata la nesfarsit, ca ea are ceva de castigat, prin expansiunea cantitativa. E totuna cu a schimba ascutisul unui punct cu desfasurarea egala a liniei. Toate nefericirile vin din incapacitatea noastra de a savura <<punctualitatea>> unei situatii date, din pofta de liniaritate. Teama de moarte e, si ea, rezultatul unei dorinte perpetue de linearitate. <<N-as mai pleaca...>> Dar, oricum, peisajul de dinaintea ta pleaca: lumina i se schimba infinitezimal de la o clipa la alta; o adiere, un zgomot, asociatia unui gand neasteptat il modifica ireversibil. Nu poti pastra momentul frumusetii decat parasindu-l. Daca vrei sa-l depozitezi, sa-l ai definitiv, el isi pierde contururile, se stinge, cade in vid. Simti, deci, dintr-o data, ca in locul acesta si in ceasul acesta e frumos, sfasietor de frumos? Atunci, pleaca! Ti s-a facut un dar, pe care nu-l iei cu tine decat intorcandu-i spatele." (Jurnalul de la Tescani - Andrei Plesu)
Are dreptate... Fiecare moment frumos trebuie pastrat fara tendinta de a-l prelungi intr-o atemporalitate materiala. Parasindu-l, lasandu-l sa treaca e singura modalitate de a-l trece in nemurire.
Probabil asta e menirea dragostei; ne arata solutia vietii.
Trimis de: black ice pe 24 May 2005, 09:36 PM
Relativitatea isi are rolul atata timp cat ne pastram intr-o sfera a nuantelor. Daca vorbim despre contraste - iar despre unele lucruri nu poti vorbi intr-o alta sfera - totul se schimba. Liniaritatea, lipsa libertatii, sau orice alta senzatie negativa e anulata din principiu atunci cand vorbesti despre ceva absolut. Nu se poate vorbi despre perfectiune in sensul sau absolut, daca cuvantul imperfectiune isi pastreaza sensul.
Daca definitia nuantei gri ar fi sensul culorii alb, negrul n-ar mai exista.
Sunt trist. Nu stiu - nu vreau sa stiu - de ce. Nu am nici o solutie si nici un motiv imediat. Nu cred in ploaie, in aripi de inger triste, sau in zbor de pene albastre...
Mint.
Cum as putea oare sa nu cred? Cine n-ar crede?
Ploua incet, cu picuri mari, pe inima mea.
Aripi de inger, triste, imi bat in geam sporadec. In suflet, zborul tau de pene albastre m-a acoperit pentru cateva secunde, lasandu-ma fara cuvinte intr-un ocean de umbre, format din lacrimile noastre de odinioara.
Sunt melancolic si parca mi-e teama.
Parte din suflet, din zbor, din pasiune, e la tine. N-o uita, caci nici eu n-am uitat drumul pe care-l voiai.
Melancolia e senzatia de care ma tem. Imi pare o limita de netrecut.
Nostalgia imi ofera posibilitatea de a visa la o repetare a evenimentelor, in timp ce melancolia presupune lipsa visarii.
Pasiune in van, iubire desarta, sau vise fara speranta. Melancolia e senzatia lumii destramate, a dorintei fara iluzii asociate cu neputinta cruda.
Sper la nostalgia permanenta a iubirii...
Sa fie oare iluzia unitatea de masura a realului? Iar visul, masura iluziei?
Daca ar fi asa, nostalgia e calea.
Intr-o lume impartita intre material si spiritual, nostalgia e granita dintre cele doua, visul e pasaportul, iar iluzia e tristetea.
Ce trist poate fi sa visezi in permanenta la o parte uitata din suflet; sa ai nostalgia unui lucru de prea mult timp uitat.
Care sa fie acel lucru la care viseaza omenirea de atata timp?
Fericirea, Absolutul, Perfectiunea, sau Paradisul pierdut...?
Iluzia Paradisului pierdut e gradul maxim de real pe care il putem atinge in acest vis.
Presupun ca vom mai avea multe nostalgii de visat si multe somnuri de dormit pana sa... reusim sa cream, ceea ce e de creat.
Vom crea, visand somnul nostalgiei.
Trimis de: black ice pe 24 May 2005, 11:45 PM
Ma vad blocat. Ma gasesc in imposibilitatea de a scrie. Sunetele parca si-au pierdut intensitatea iar sangele parca mi s-a transformat in flacari. Inima isi incetineste bataile printr-o ciudata intamplare. Privesc in jur si ma las purtat de amintiri, de flash-back-uri in nuante de alb-negru. Las gandurile sa-mi strabata fiecare simtire secreta. Ma las analizat, impartit, rupt, aruncat si deziluzionat. Imi gasesc ultimele puteri intr-o stranie coincidenta. Gasesc speranta acolo unde nu ma asteptam. Sta speriata in spatele unei ferestre murdare, privind fascinata o raza de soare....
Lacrimi curgeau pe obraji-i invizibili; spalau suflete murdare si inimi ce au incetat de mult sa mai bata.
Lacrimile acestea, ale unui suflet de scrum, ale ultimei sale umbre, spala de pacate visele moarte.
Ramane, insa, o singura intrebare: unde se duc visele cand mor?
Trimis de: AIWA pe 1 Jun 2005, 11:56 AM
Visele....? Nu se duc nicaieri...ele traiesc in noi ....numai ca noi le vream ascunse sa nu mai sape rani adinci in suflet si ...atunci le declaram oficial decedate! 
Trimis de: Mihai pe 1 Jun 2005, 12:14 PM
"Astazi nu-i decat amintirea lui ieri, in timp ce maine este visul clipei de fata..."
Visele... nu mor. Se transforma.
Trimis de: black ice pe 26 Jun 2005, 11:54 PM
Si totusi sunt vise ce mor, vise ce se transforma si vise care raman.
Trimis de: matz pe 27 Jun 2005, 12:02 AM
Si totusi ce ar fi omul fara vise ? Ai incredere in tine , e singurul lucru care conteaza .
Imi cer scuze ca am plecat fara sa spun la revedere .O spun Acum.
Trimis de: black ice pe 27 Jun 2005, 12:16 AM
Adevarat, adevarat
Nu face nimic; ti-as fi spus doar 'drum bun' si 'distractie placuta'
Trimis de: black ice pe 27 Jun 2005, 01:31 AM
Arde ceru'n urma ta...
M-am lasat furat prea mult timp de cotidian, m-am lasat prea mult distras de la 'ceea ce-mi place sa fac'.
De obicei eu sunt cel tacut, cel care observa, cel care asculta. In ultimul timp, am ascultat prea mult si probabil am vorbit prea mult.
Mi-e dor sa tac, mi-e dor sa fiu ascultat.
Ale vietii riduri [...] ale noptii semne...
Aproape ca am uitat sentimentul 'noptiilor albe' in care asculti muzica si scrii. Aproape uitasem de placerea unei conversatii 'noaptea tarziu'.
Mi-e dor de libertatea asta, de discutiile noastre din noapte, de alta data.
Sa te ascund de focul amintirii...
Lumea, lucrurile, se schimba. Oameni vin si pleaca, prieteni plang si pleaca, vise cad...in amintiri. Probabil 'asa trebuie sa fie', probabil asta e 'mersul lucrurilor' sau probabil 'asta e viata'. Mi-ar placea sa aleg dintr-o suma de clisee unul care sa-mi placa, sau sa creez unul pe care sa-l agreez macar. Dar...nu pot. De aceea voi tacea scriind si voi asculta citind.
Chiar daca...
Mi-am dat seama ca m-am indragostit de cuvintele tale la fel cum m-am indragostit si de cuvintele altora, poate la fel de frumoase. M-am indragostit apoi si de trupul tau, uneori invizibil, uneori orbitor, insa totul a fost in zadar. Ne-am pierdut undeva pe drum, fara sa stiu nici acum cine a gresit mai mult.
Azi am realizat ca vreau sa ma indragostesc de sufletul tau. Si de sufletul tau.
Iubi
Mi-e dor de tine.
http://www.florin_chilian.olm.ro/descriere_album.htm
Trimis de: black ice pe 27 Jun 2005, 11:16 PM
Te-am privit ieri printre frunzele unui salcam, fara sa stiu sigur daca esti tu. Vantul scutura usor crengile, tremurand albastrul imaginii tale. Frunze verzi iti incadrau conturul fin al fetei iar trupul iti era acoperit de frunzele toamnei. Mici valuri ti-au retinut pe coltul buzelor doua raze de soare in momentul in care m-ai zarit. Tu erai: visul, iluzia, iubirea mea. Tu erai Ea.
Noaptea te-ai intunecat, m-ai parasit in singuratatea unei taceri linistitoare. Am visat nostalgia unor clipe, amintirea unei dorinte si speranta unui vis. La scurt timp te-am parasit si eu, tacut, ca o clipa uitata'n neant. Te-am lasat in iubirea unui dor.
Trimis de: black ice pe 29 Jun 2005, 12:14 AM
M-am gandit mult timp la momentul in care toate frunzele au cazut, lasand in urma lor un suflet gol. Clipa rece, ascutita, a transformat nostalgia unei primaveri intr-o toamna permanenta...
Trista, pe marginea neantului, speranta visa o amintire.
Mi-am imaginat un munte invaluit in albastru si un zambet misterios. Mi-am imaginat un gand pierdut, surprins, invaluit de pasiuni si de clipe iluzorii. Fericirea era doar la un pas departare; un pas in neant, spre abis, pe drumul amintirilor, prin vis....
Trimis de: black ice pe 30 Jun 2005, 12:05 AM
In seara aceasta am o perspectiva pesimista, complicata. In seara aceasta mi-am pierdut capacitatea de a lega fraze. Am lasat cuvintele sa se imbine singure, sa apuna simplu.
Privesc in gol si gandesc prea mult. Zambesc simplu si trist. Visez prea putin si sper la prea mult.
Iubesc si mi-e dor.
Cranberries - Dreams
Trimis de: black ice pe 1 Jul 2005, 01:14 AM
Am povestit despre prietenie, iubire si pasiune in seara aceasta. Am scris cu pasiune despre fiecare in parte, fara sa-mi dau seama ca diferenta dintre ele nu e data de limite ci de acele cateva cuvinte nespuse.
Retinerea e cea care transforma...
Am pornit de la un simplu citat : "Intr-o prietenie nu esti iubit pentru ceea ce esti ci pentru ceea ce vede si crede prietenul in tine - omul in sine este intotdeuna sacrificat - esti iubit pentru ce poti oferi, pentru ce poate gasi prietenul in tine ...si toata lumea face la fel - inclusiv cei care spun nu....".
Citat ce m-a condus la o intrebare : care e diferenta dintre pasiunea unei prietenii si pasiunea unei iubiri?
Vad pasiunea ca pe o emanatia pura a sufletului. Exista in sentimente o anumita parte, insa, mare parte zace nefolosita. Se spune ca ne folosim doar cateva procente din capacitatea creierului. V-as intreba, cate procente din suflet va folositi?
Acea parte de potentiala pasiune, e cea care da magie unui zambet, unei priviri sau unui gest. Gratia unei femei nu se datoreaza frumusetii sale ci pasiunii.
Diferenta dintre pasiunea unei prietenii si unei iubiri poate fi una graduala, de intensitate. Oarecum, iubirea este o continuare fireasca, calitativa, a prieteniei, iar pasiunea poate fi cea care sa faca diferenta.
Cuvintele pe care le spunem sau scriem cand vorbim cu cineva variaza in functie de subiect si de persoana. Cand vorbim cu un prieten care ne intelege despre un subiect care ne macina, ne implicam cu toata fiinta, punem pasiune in tot ceea ce facem sau zicem.
Prieten e acea persoana care te intelege. Daca te intelege inseamna ca trebuie sa existe un fond comun de interese, un mod comun de a gandi si un tip asemanator de inteligenta. Daca aceasta 'intelegere' este reciproca se poate spune ca in timp va veni si apropierea, increderea si iubirea.
Daca acest om care te intelege te ajuta atunci cand ai nevoie inseamna ca este un om bun, nu un prieten adevarat.
Daca acelasi om e prezent de fiecare data cand ai nevoie de el indiferent de conditii, inseamna ca este un om devotat, nu un prieten foarte bun.
Iar daca acelasi om te iarta atunci cand ii gresesti, inseamna ca e un om cu suflet mare si nu 'cel mai bun prieten'.
E greu sa gasesti oameni buni, devotati si cu suflet mare, insa, e si mai greu sa ajungi sa gasesti unul pe care sa-l poti numi 'prieten'.
Iubirea inca n-am ajuns sa o definesc si cred ca n-am sa pot nici dupa ce voi scrie o viata despre Ea. Stiu, insa, ca la iubire se ajunge prin pasiunea prieteniei.
Trimis de: black ice pe 2 Jul 2005, 12:44 AM
Parasesc putin taramul acesta, al realitatii si ratiunii, pentru a ma intalni cu tine. Vorbim incet, prin soapte nerostite, prin taceri si zambete, prin culori si cuvinte de alabastru. Iubim o Idee, un gand, o iluzie, o speranta, un vis. Iubim un suflet pereche pe care-l intalnim in fiecare noapte. Ii iubim ochii de purpura si trupul de abur cenusiu; ii iubim gandurile haotice si nebunia entuziasta; ii dorim cuvintele si-i simtim sentimentele; ii datoram pasiunea fiecarui cuvant si-l numim Ideal.
Pasiunea e lacrima sufletului.
Trimis de: black ice pe 3 Jul 2005, 02:00 AM
'- Am scris doar pentru a nu putea spune ca n-am scris nimic'.
- Mi se pare fad, searbad; orice creatie in absenta suferintei mi se pare astfel.'
Revin la pasiune.
Suferinta e de cele mai multe ori calea, mijlocul, catalizatorul prin care se declanseaza o traire autentica. Se realizeaza o constientizare, o deschidere a sufletului spre propriul sine. Creatia ce i-a nastere din suferinta, e adevarat, reprezinta un strigat de recunoaste, insa, reprezinta totodata si expresia pasiunii intense descatusate. Am spus ca fiecare sentiment contine o anumita pasiune; motivul pentru care suferinta este asociata atat de des cu creatia este tocmai faptul ca ea a reprezentat inceputul, ea a reprezentat deschiderea noastra spre pasiunea autentica, spre suflet. De cele mai multe ori suferinta survine in urma unei pierderi. E mult mai usor sa acumulezi sentimente negative, ce urla'n tine si se cer exprimate decat atunci cand esti fericit. Sufletul percepe clipele de fericire intr-un mod perfect, absolut. Se dizolva singure in pasiune pura, direct in suflet.
Tristetea, suferinta, prin insasi imperfectiunea lor se cer slefuite, dezvoltate, perfectionate. Din suflet, prin pasiune, ajung sa fie exprimate intr-un mod sublim, printr-o creatie. Suferinta, astfel, tinde sa reprezinte expresia concreta a perfectiunii fericirii sufletesti. Puterea sublimului creat din suferinta sta in pasiunea si fericirea sufleteasca.
Suferinta nu poate fi singura care sa ne ofere sublimul, ea ne ofera doar cea mai usoara cale spre atingerea lui. Restul sentimentelor pozitive, de dragoste sau iubire, pot fi si ele perfectionate, insa, calitatea si cantitatea lor sunt de multe ori prea mici pentru a se putea ajunge la o 'stare de saturatie' adecvata redarii lor intr-o forma concreta. Ele se situeaza de cele mai multe ori la o granita foarte subtire, intre fericire si tristete.
Tristetea e sentimentul ce-l insoteste pe om in mod constant. De la nastere plangem dupa ceva pierdut, de mici avem nostalgia unei clipe fericite pierdute. Pretutindeni cautam ceva.
Nostalgia paradisului pierdut e visul dorit de toti. Amintirea uitata a Perfectiunii, a Fericirii, a Binelui...
Poate, am uitat ca... sufletul e singura parte perfecta din fiecare om; poate am uitat ca sufletul e Raiul fiecaruia.
Trimis de: smoke pe 3 Jul 2005, 10:25 PM
| QUOTE |
| Tristetea, suferinta, prin insasi imperfectiunea |
Suferinta, adevarata suferinta, e perfecta prin insasi definitia ei - suferinta nu are grade de comparatie pentru suflet, orice suferinta reala, ce are de a face cu sufletul, te rascoleste pana in strafunduri, te framanta, te rupe si de aduna asa cum nu o poate face nici un alt sentiment.
Ne nastem in suferinta, traim de cele mai multe ori in suferinta, murim, probabil tot in suferinta..nu avem cum sa nu-i acordam valoarea pe care o are - da - ne insoteste de la nastere si pana la moarte - niciodata un alt sentiment nu va avea privilegiul asta si nici puterea de a inlocui suferinta - si da - nu e ceva rau chiar daca pare - fara suferinta nu am sti ce e fericirea - si da - fericirea nu dureaza perioade mari de timp - ea consta in clipe - clipe magice..si sunt cu atat mai magice cu cat sufletul a tanjit mai mult dupa ele..cu alte cuvinte a suferit mai mult...
Suferinta nu e un catalizator, o cale spre o traire autentica - ea e insasi parte componenta a acestei trairi - suferinta in urma unei pierderi e incomparabil mai mica decat suferinta neimplinirii, suferinta negasirii, dupa o pierdere ai ceva cu care sa te mangai, ai clipele placute petrecute impreuna, ai amintiri...dar cand nici asta nu ai....
| QUOTE |
| Sufletul percepe clipele de fericire intr-un mod perfect, absolut |
asa e - si de aceea dureaza infim aceste clipe -de fapt e un pleonasm aici - o clipa care dureaza infim....
...si pentru ca iti sunt dator cu o definitie :
Pasiunea...un amestec de furie si iubire.
Trimis de: black ice pe 4 Jul 2005, 12:27 AM
Avem dreptate, macar intr-o mica masura. [trebuie]
Azi n-am sa pot vorbi despre singuratate, insa, nici despre orice altceva. Azi zambesc fara urma de tristete. Azi voi visa doar pentru mine.
Curand presimt nevoia unei explicatii, a unei vinovatii subtil ascunse. Dar nu azi. Nu acum. Sunt adeptul lucrului facut doar atunci cand trebuie facut. Nu ma grabesc, nu vreau sa tulbur linistea din jur prin cuvintele mele dar nici nu vreau sa las tacerii prea mult timp...
Trimis de: black ice pe 9 Jul 2005, 12:27 AM
Azi vei vorbi tu...
Ganduri fara aripi
"Ma simt o virgula intre cuvintele tale, amestecandu-le, rasturnandu-le, sarutandu-le prin fumul de tigara ce le-nvaluie misterios intre buze si aer. Deseori stau ascunsa timid intre acuarele si carbuni privindu-te printre panze. Adulmec fiecare drum al mainii tale, fiecare balans al degetelor pe colile albe pe care cresc nuante, se pierd arome, se infasoara una cu alta senzatii cromatice. Mazgaleli de esenta!
Ma simt albul si negrul ce-ti acopera degetele lungi, ma simt ridul strengar de langa buzele tale cand inchizi ochii privind mai departe de lumina si culoare picturile asezate pe sevalet.
De cateva zile vad cum iti cresc din unghii flori si pendulezi intre cuvant, petala si barbat. Fluidizezi senzatii in misterul uleiurilor si-al matasurilor valsand dintr-o existenta in alta. Te privesc din spatele ferestrei infigandu-ti palmele in nisip lasandu-l sa-ti curga printre degete aripi cand coastele-ti cresc ramuri de stea pe ceru-mi. M-ai rugat sa nu plec din clepsidra noastra transformandu-ma-n nisip, in timp, in viata, spunandu-mi ramai ca si cum ar fi fost ultima-ti suflare, ultimu-ti puls in vene, ultima-ti dorinta. Am ramas acuarela pe unul dintre cercurile sufletului tau iubindu-te intre solstitii si neputinte, strecurandu-ma spre inima ta cu fiecare fum de tigara ce-o savurezi intre exaltari si monotonii cand iti asezi capul pe sanii mei goi. Plamadesti din mine ca-n lut si-ti alunec printre degete aproape pierzandu-ma dar ma prinzi! Prinde-ma! Ma adulmeci! Ma strangi la piept de-mi intra oasele in carnea-ti si rostesti aceeasi soapta:ramai.
Ahh! cum iti lipesti obrazul de inima mea cerandu-mi mainile sa-ti desenez printre firele de par drumul spre univers soptind pe pantecu-mi:iubito, ramai. Cum as putea pleca din lumea ascunsa intre acuarele si carti, si o lume in care-mi ridic capul spre soare ascultand muzica sufletului?
Ahh! Viata, defineste-mi dragostea!! Sunt artistul dramatic cu buzunarele pline de maruntis jucand sotron pe vise strigand ca fericirea e o limuzina pentru cei bogati. Dar,"raman" ca un cuvant si-o esarfa pusa semn de carte intre gandurile lui Nietzsche sau Cioran..."Raman" ca o coala-ntoarsa, ca o ciorna pe care-ti iscalesti gandurile, nebuniile, extazul si durerea de a fi mai departe de fiinta ceea ce eu am uitat sa fiu! Raman o acuarela pe peretele camerei in care miroase a flori si dragoste in noptile pe care le nasti zi cu stele cazatoare. Sunt toata cusuta ca o papusa de carpa cu care-a jonglat un artist de mana a doua pe-o scena ieftina! Uita-te-n sinea-mi ridata si spune-mi! Urla-mi in irisi si sange,pe coastele sparte de marginile ascutite ale sufletelor lama, ma mai iubesti?!
Esti departe, in unghiul acela al atelierului de unde poti privi oceanul. Nu ma poti atinge si totusi te simt cum ma strangi de mijloc, de coaste, de vene, de neputine, de frici, de irisi stanca. Tremur sub rochia-mi alba ce-acopera oase sfaramate si suflet mutilat. Iti vad doar ochii atintiti pe pupilele-mi ascunse de gene sumbre ca o padure ce se fereste de intrusi printre boscheti ghimpati si tufe de maracini. Zambesti si-mi intinzi mana. Eu fac un pas inapoi. Zambesti intinzandu-mi si cea de-a doua mana. Eu fac inca un pas inapoi. Sunt un Icar speriat in propria-mi dorinta de zbor simtind cum ceara se dezlipeste de penele-mi false de inger. Ma tem in propriu-mi cuib, de tine? De mine? De noi? De cine, ce, cum, care, secunde, zile, clepsidre, valuri...EU!
Soaptele-ti m-au incolacit ca un sarpe, ma mangaie ca o pana adusa de vant, ma acopera ca nisipul adus de valuri..."ramai iubit-o, sa ne jucam sahul destinului printre cuvinte si culori. Ramai sa te iubesc mai departe de toate acestea fara sa-ti cer nimic mai mult decat atat, lasa-te iubita! De mine, de pensule, de zile, de culori, de ce vrei tu...topeste-ti aripile alea pacatoase si stai locului odata!!!"
Ma simt pasare cu aripi de note muzicale spovedindu-ma valurilor sa-mi spele pacatul neputintei de-a te iubi mai departe de efemer. De-as putea plange, macar pentru a te iubi cu profunzimea unei lacrimi!" - Ea
I can't take my mind off you... - [Damien Rice]
Trimis de: black ice pe 14 Jul 2005, 12:48 AM
Priveste-ti putin viitorul in palma dreapta. Ridica mana usor, in dreptul luminii; intinde palma si intredeschide ochii. Vei vedea cum o raza a lunii iti strabate fiecare linie. Fiecare clipa a viitorului vis, de acum inainte iti va ramane cu cate o farama de lumina. N-o uita, nu te uita...
Zambeste-mi trist si lasa-ti privirea sa coboare usor spre acel trandafir rosu de pe masa. Mi-aduc aminte cand l-am zarit prima data. Ploua.
Era intuneric iar pe acea straduta umbrele parca prinsesera viata. Singurele zgomote erau facute de pasii tai, desprinsi parca dintr-alta lume, prea indepartata. Ai trecut infrigurata pe langa mine, fara nici un gest. Nici o privire, nici un zambet. M-am oprit, instinctiv, imediat dupa ce ai trecut.
Ti-am simtit parfumul.
Am inchis ochii si pentru o clipa am revazut la nesfarsit trecerea ta pe langa mine printre picurii de ploaie...
Daca m-as fi intors dupa tine, daca as fi privit inapoi in acea clipa, poate te-as fi vazut zambind trist, cautand cu privirea o farama de lumina...intr-o alta farama pierduta.
Trimis de: black ice pe 17 Jul 2005, 10:58 PM
Am iesit in liniste din camera ta. Nu voiam sa-ti tulbur gandurile si mai mult.
Stateai pe pat si priveai printr-un geam micut spre vremuri demult trecute. Visai sau poate cautai un raspuns...Nu stiu.
Te-am parasit in tacere, fara sa stiu ca-ti voi astepta atat de mult cuvintele. Cateodata, intru incet in camera ta pentru a privi din spatele tau pe acelasi geam ingust amintirile pe care le visezi neincetat. Pe fundalul lor, daca inchid usor ochii, reusesc sa-ti vad conturul, iar apoi, inchizand de tot ochii, visez ca tu ai fi cea in jurul careia graviteaza o lume-n'treaga...
Uneori, incercand sa te inteleg, trebuie sa inchid ochii si sa visez.
Trimis de: black ice pe 18 Jul 2005, 10:55 PM
Frumoase acele momente - asa-zisele coincidente - in care imediat dupa ce scriu aici primesc raspunsul tau. Exact cel la care ma asteptam.
Frumoase si clipele in care te visez si cele in care imi amintesc de tine si cele pe care pur si simplu mi le imaginez.
Frumoasa esti tu, si vei ramane astfel atat timp cat voi putea sa te [de]scriu in cateva cuvinte.
Frumos e si sufletul meu cand se regaseste in tine. Frumos e si cand ma pierd in gandurile tale de inteles cateodata pentru mine, frumos e si visul acesta in care ne-am pierdut nedefinit...
Trimis de: black ice pe 20 Jul 2005, 11:50 PM
Mergeam spre casa acum cateva ore cand am inceput sa visez cu ochii deschisi. Poate din cauza razelor de soare, poate din cauza unei nuante indepartate a parfumului tau, poate din cauza caldurii....mi-am amintit de sarutul nostru din acea dupa-masa tarzie de primavara.
Era cald, toata lumea statea la masa si vorbea. Noi, la un pahar de vin departare, ne priveam zambind. Cred ca eram sigurii care ascultau muzica.
Ne-am ridicat, spre surprinderea tuturor si am mers in cealalta camera. Imi amintesc ca am ales melodia ta preferata.
Am dansat si.....la un moment dat ne-am sarutat.
E amintirea ce imi revine de fiecare data cand iti citesc poezia prin care te-ai rupt de mine. Am uitat ca ti-am scris; am uitat ca ne-am plimbat pe sub apusul soarelui; am uitat 'de ce?'.
Nu ne-am mai vazut niciodata din acea clipa. Probabil daca ar fi fost... ai fi trecut pe langa mine, pe vreo straduta intunecata, dintr-o noapte ploioasa.
Ti-as fi zambit...
[Sting - When we dance]
Trimis de: black ice pe 21 Jul 2005, 10:54 PM
"Ca si cum eram destinati nasterii unui miracol am asistat cu emotie la ridicarea inimii tale in fiinta mea. Odata cu cresterea ta in prelungirea inimii mele mi s-a parut ca cerul naste dimineti mai frumoase, mai insorite... cu adevarat perfecte. Ai fost martorul regasirii mele in tine, cu surasul desprins dintr-un lan de maci salbatici. Ai luat parte la cresterea florilor in lanul emotiilor din gandurile mele, ca si cum radacinile lor firave ne-ar fi legat de sute de ani si ca si cum ne-am fi regasim din nou, intr-o zi de iarna, dupa lungi peregrinari printre stele si destine, aparent destramati de trupuri, si ganduri, si drumuri. Si de-atunci, diafan, tu te-ai asternut ca o atingere-ecou, peste singuratatile mele ascunse-n lacrima de la inceputul lumilor, risipind negrele, golurile, arabescurile... Ai devenit atingerea din lacrimile mele neintelese duminica dupa crucea stinsa, calmul din florile de unde zambesc zorile, culoarea ce ma naste din unduirea primelor sorbiri de pace, vocea ce-mi ofera simfoniile calde indispensabile sufletului... Si-acum te-astept dincolo de asternerea ta ca o primavara, te astept...
Nu e decat o luna de cand nu te-am vazut dar parca m-am nascut de mii de ori de-atunci iar vietile ce-au trecut, le-am trait rand pe rand, cu toate pasiunile si emotiile lor. In fiecare zi cred ca stelele de pe bolta intunecata sunt chemarile tale, iar trecatorii doar emisari ai inimii tale ce ma cheama, ma roaga cu privirea sa te caut, sa-ti soptesc iar si iar ca universul e atat de gol fara tine incat nici nu ar exista de fapt -si ca toate stradaniile sale sunt pentru a te face sa intelegi si sa simti ca esti cel mai important si cel mai nepretuit diamant, ce slefuit in durere si in bucurie, face ca lumea aceasta sa straluceasca cu o fericire mai mult... Tu esti acel mugur de viata pentru care plang izvoarele cazute-n cascada existentei noastre, iubite !
Acum e doar linistea ce tremura intre noi si cuvintele-mi neslefuite, dar intr-o zi, iti voi destainui toate acestea si printr-o privire, o atingere, un sarut. Voi avea curajul sa-ti destainui toate acestea, si mult mai multe argumente pentru care merita sa te bucuri si pentru care doar eu stiu cate nopti n-am visat, stand de vorba cu luna si stelele ca sa pot sa stiu cu adevarat de ce ai venit pe-acest pamant si de ce existenta ta nu e doar un miracol pentru mine ci o binecuvantare!
Sa nu uiti niciodata ca la nasterea mea in tine Dumnezeu ti-a asezat frumos inima in centrul sufletului meu, si am fost binecuvantati cu florile sensurilor noastre, cu caldura iubirii mostenite de la marginile timpului si cu pleiade de emotii colorate. Aceast vis pe care il urmam nu e o zdreanta din minti bolnave, ci insusi suflul cosmic trezind sentimente, nascand munti si miscand galaxii. Este taina ce ne conduce existenta prin curcubee de sperante si extaz, ne apropie, ne desparte, ne incanta si ne adoarme cu capul pe perna moale a credintei in viata...
Asculta cum plang salciile si zambesc copilasii pe straduta ingusta, cum cresc macii peste lanurile din noi si se nasc muntii din campii, cum striga tarmurile dupa valuri si plang deserturile dupa ploi, cum rasar stelele si vei avea strop din maretia iubirii, vei gusta picur din galaxia ei nesfarsita cuprinzand si petale, si fluturi, si mari, si nori, si clipe, si nuante, si spatii mult prea indepartate... Si totul este cuibarit in inima ta frumos semanata in sufletul meu!" - Ea
Trimis de: black ice pe 22 Jul 2005, 10:39 PM
Am plecat acum o luna de zile din Bucuresti, iar acum simt nevoia sa plec iar. Voi pleca peste doua saptamani...intr-un loc din care iarasi voi dori sa plec.
Nu caut ceva anume, concret...ci o senzatie, un sentiment.
Nu vreau o schimbare ci o implinire.
Probabil oboseala e sursa unor ganduri mai pesimiste, insa, nu pot sa nu remarc faptul ca viitorul isi cere drepturile. Incertitudinea unor decizii ce vor veni, greselile din trecut si planificarea actiunilor din urmatoarele aproape opt luni, nu sunt niste lucruri la care sa ma gandesc cu prea mult optimist. Asemenea si sentimentului ca orice fac sau voi face, va fi in zadar...
Cred ca mi-e tot atat de teama de viitor, de schimbare, pe cat mi-e de rutina...
M-am saturat de permanenta plecarea dintr-o parte in alta, de acel 'du-te - vino' inutil, de cautarea unei linisti si intimitati ce pare sa dispara continuu.
Oarecum, propria-mi nehotare, pripriile-mi ganduri sunt cauza unor probleme ce, probabil, n-ar trebui sa existe inca...
[Florin Chilian - Lumi Albe]
Trimis de: black ice pe 25 Jul 2005, 11:25 PM
Privesc in gol si simt cum creste incet nivelul de frustrare. Ma enervez singur doar stand sa ma gandesc la un singur lucru: la ceea ce ar fi trebuit sa fac pentru a putea acum sa fac ceea ce imi doresc. Raspunsurile sunt multiple; din cele mai diverse. Problema, insa, cred ca e alta: sunt nemultumit de mine. De ce, n-as putea spune exact. De fapt... cred ca as putea, doar teama ca nu voi accepta raspunsul ma face sa ascund toate aceste nemultumiri.
Imi amintesc vesnica intrebare 'Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?', inlocuita mai tarziu cu 'La ce facultate vrei sa dai?', si stiu ca de fiecare data, la ambele intrebari, raspundeam un cat se poate de sincer 'Nu stiu'. Chiar si dupa ce am ales o facultate, schimbata ulterior in ultimul moment cu alta, iar anul trecut si aceasta cu o alta, raspunsul sincer tot...nu stiu, ramane. Cunosc, insa, raspunsul la o alta intrebare 'Ce iti place sa faci?'.
Acum cateva luni de zile am gasit raspunsul; a venit aproape ca o revelatie, desi, era cat se poate de evident. Problema, tot una de acceptare a fost.
Intotdeauna mi-a fost greu sa-mi dau seama cum toti ceilalti stiau ce voiau sa devina, stiau ce voiau sa faca; stiau ce le placea. Nu intelegeam cum poti ajunge la concluzia ca iti place un lucru fara sa-l fi incercat pana atunci. Mi s-a spus ca 'gandesc prea mult' si ca trebuie sa privesc problema putin mai 'simplist': daca iti plac materiile pe care se bazeaza o profesie poti sa presupui ca iti va placea si acea profesie. Greu mi-a fost pana sa ajung la concluzia ca toti in alegerile si raspunsurile lor la intrebarea 'ce iti place sa faci' s-au ghidat dupa 'ceea ce stiu sa fac cel mai bine'. Brusc, 'lucrul pe care il fac cel mai bine' a devenit 'lucrul pe care imi place sa-l fac'. Nemultumirea initiala de aici provine, de la faptul ca niciodata n-am excelat in nimic. Nimic nu m-a atras, mai putin un singur lucru: lectura. Ideile, conceptele, imaginatia, cuvintele... Aceastea m-au atras de la cea mai frageda varsta. Multa vreme am visat sa pot sa scriu ca acei mari autori de romane ce ne-au infrumusetat copilaria. Apoi, am inceput sa-mi doresc originalitate, armonie... Atunci am realizat si eu ca dorinta de a face un lucru cat mai bine, de a scrie cat mai 'frumos', vine din placere, din pasiunea pusa in acel act.
Problema si nemultumirea mea de aici cred ca vine. Nu pot sa scriu cand vreau, cat vreau si despre ce vreau...Nu pot sa fiu sigur niciodata de calitatea celor scrise. Si poate ceea ce e la fel de important pe cat e si 'nevoia de a face ceea ce-ti place' e si faptul ca 'ziua de maine', in acest mod, nu mi-e deloc asigurata - nici nu mai vorbesc de 'lucrurile ce mi-ar placea sa le fac si nu pot'.
Enigma - Shadows in Silence
Trimis de: nefertiti-old pe 26 Jul 2005, 08:00 AM
Parca ai fi vorbit in locul meu.
'Crize' din astea o sa mai ai, probabil si cred ca e normal, intr-un fel. Cel putin asta e concluzia in ce ma priveste, cum spuneam, am cam aceeasi problema, doar un pic diferita. Niciodata nu vei gasi, insa, solutia intr-un astfel de moment, de frustrare, cum ii spui tu. Pentru ca furia de moment nu te lasa sa vezi decat problemele. Lasa clipa aceea sa se consume si o perioada (ore, zile) nu te mai gandi la framantari, nici la scris... traieste, pur si simplu, fa toate lucrurile banale care inseamna viata de zi cu zi. Si ai sa vezi ca, incet, furia dispare si simti din nou nevoia sa te asezi si sa lasi cuvintele sa curga.
Iar apropo de 'gandesti prea mult', sufar de aceeasi 'boala', asa ca o sa imi permit sa reproduc (partial) aici o discutie pe care am avut-o cu cineva si care imi spunea ceva de genul:
'- Ai auzit de ostrete? Sunt un fel de insule, pe care ar trebui sa ti le faci tu, mental, si in acele insule sa pui cate o problema pe care o ai. Dai o tura prin insule, iti faci o impresie, sau rezolvi, si apoi iesi din insule, si uiti cu totul de ele. Si traiesti numai in valtoarea vietii, fara sa tii seama de acele insule. Cu timpul, acele insule trebuiesc eliminate ca probleme, trebuiesc inchise definitiv. Asa o sa fie mult mai bine pentru tine.
- Te urmaream si imi dau seama ca mai fac asta uneori, inconstient, treaba cu insulele. Dar sunt inca prea multe sau poate cateva, dar mari.
- Ostrete.
- Prefer insula.
- In Cel mai iubit era Suzi sau Matilda care pomenea de ele. Dar cu alt sens, de izolare, napastuire parca. Da, insula e mult mai bine.'
Scuze, daca am intervenit aiurea cumva.
Trimis de: black ice pe 2 Aug 2005, 11:41 PM
Nu ai intervenit aiurea, chiar voiam ca cineva sa spuna ceva...
Scriam un mail acum cateva minute si m-am surprins spre final scriind intr-un mod atat de formal incat parea...un raport. Nu mi-a placut niciodata sa scriu despre nimicuri sau sa povestesc in mai multe cuvinte ce am facut in ultima perioada de timp. Uneori, chiar nu fac nimic interesant, nimic care sa merite mentionat. Cateodata, cum a fost ultima perioada, m-am lasat acaparat de acele mici griji cotidiene, in speranta ca sentimentul inutilitatii, plictiselii si frutrarii va disparea.
Au disparut, e adevarat, dar o data cu ele a disparut si orice putere de a mai face ceva in plus. Voiam sa scriu, mai exact, sa-ti scriu, insa, in fiecare seara imi spuneam ca sunt prea obosit si-ti voi scrie a doua zi. Au trecut cateva zile, iar azi ma gasesc scriind un raport.
Cat de...contrastant e totul. Stiu ca solutia este data de un echilibru, insa, acel echilibru pe mine ma aduce in situatia de a scrie un raport in locul unei idei.
Prin urmare, se pare ca nu-mi doresc echilibrul de care am nevoie...
Trimis de: Mistinguett pe 3 Aug 2005, 07:06 AM
Am vrut si eu sa spun ceva mai demult, dar ultimele intrari au fost atat de frumos intense incat nu am vrut sa stric atmosfera. Dar daca zici ca nu te superi...
| QUOTE |
| Nimic nu m-a atras, mai putin un singur lucru: lectura. Ideile, conceptele, imaginatia, cuvintele... Aceastea m-au atras de la cea mai frageda varsta. Multa vreme am visat sa pot sa scriu ca acei mari autori de romane ce ne-au infrumusetat copilaria. Apoi, am inceput sa-mi doresc originalitate, armonie... Atunci am realizat si eu ca dorinta de a face un lucru cat mai bine, de a scrie cat mai 'frumos', vine din placere, din pasiunea pusa in acel act. |
Mie mi-e clar ce vrei sa fii cand o sa cresti mare. De ce tie nu?
| QUOTE |
| Nu pot sa scriu cand vreau, cat vreau si despre ce vreau |
Poate inca nu e momentul. Mai ai un pic pana cresti mare.
Ceea ce nu e un lucru rau, uneori experienta vietii face mai mult decat o facultate. Doar continua sa observi viata asa cum stii tu sa o faci. | QUOTE |
| Nu pot sa fiu sigur niciodata de calitatea celor scrise |
Nu, nu poti sa fii sigur. Si vei avea cititori carora le vei place, si vei avea cititori carora nu. Dar nu lasa asta sa te opreasca. Iti esti dator tie sa incerci sa fii tot ce poti. Sa nu scrii cu teama, in nici un caz. Scrie suvoi, din minte si filtrat prin inima si vei vedea ce va iesi.
Aia cu asigurarea zilei de maine e cea mai dura. Dar s-au descurcat si altii. Cere multa daruire si sacrificii si disciplina poate - dar vei fi vesnic nefericit daca nu incerci.
Trimis de: black ice pe 15 Oct 2005, 03:59 PM
Ai dreptate, Misty, ar fi trebuit sa-mi fie si mie deja clar. Cred ca ma ascundeam putin dupa deget; aveam nevoie de un mic 'impuls'.
Trimis de: black ice pe 15 Oct 2005, 04:16 PM
"Noi adoram tacerea din spatele cuvintelor... sa fii uitat oare, pentru o clipa?" - A.
Cat de urat suna acele cuvinte - The End. - cat de oribil poate fi acel punct din final...
Adoram tacerile din spatele cuvintelor tale, precum ador si imaginile din spatele cuvintelor lui vermeer, iar orice sfarsit ma priveaza de un vis frumos, de o melancolica nostalgie.
Iti amintesti?
"Cerul a fost atat de gol, dar nu m-am plans niciodata... ti-am deschis doar calea viselor mele" - A.
Trimis de: Mistinguett pe 15 Oct 2005, 05:00 PM
Uhm... nu se pune punct dupa The End. Daca ar fi un semn de punctuatie care sa se foloseasca, poate ca "..." ar fi cel mai potrivit. Contrazice-ma.
p.s. Mi-a fost realmente dor de tine, chiar ieri am intrebat "prin vecini" ce stiu de cararile tale. Uite ce coincidenta...
Trimis de: black ice pe 15 Oct 2005, 10:48 PM
Da, nu se pune punct dupa sfarsit, insa, greseala scoate in evidenta hotararea. Fara punct ar fi fost banal, doar [inca] un alt sfarsit, intre atatea altele. Cu puncte de suspensie la final s-ar fi vazut ezitarea. Punctul acela marcheaza intr-adevar sfarsitul, distanta, caderea...din acest loc. [Nu ma baga in seama, A., sunt doar un mic rasfatat care se joaca cu cuvintele. ]
Am vrut de multe ori sa 'mai dau un semn de viata', Misty, dar de fiecare data aveam o mica retinere... Pe langa asta, am fost plecat destul de mult timp prin tari straine.
Am inceput, acum cateva luni sa lucrez la doua proiecte; unul ce tine de scris - incerc sa fac ceea ce mi-ai sugerat mai demult, sa ma axez pe un anume subiect iar celalalt ce tine de net si pe care sper sa-l termin in cateva saptamani.
La inceputul lui iulie am plecat din Bucuresti acasa, simtind o nevoie acuta de a-mi rearanja putin prioritatiile si de a-mi reorganiza ceea ce am inceput sa fac. In schimb, am facut scoala de soferi.
In august, pe la inceput, am plecat pentru doua saptamani in Grecia. A fost deosebit de plictisitor dar totusi relaxant; am reusit sa petrec ceva timp impreuna cu ai mei, am reusit sa citesc cateva carti si sa reusesc sa gasesc rezolvarea unor pseudo-probleme. Singurul lucru deosebit ce mi-a ramas in memorie sunt manastirile de la Meteora; niste cladiri clasice de manastiri, construite pe varfurile unui ansamblu de stanci separate, inalte de cateva sute de metri. Peisajul era superb.
La intoarcere a trebuit sa ma mut la bunici intrucat acasa se zugravea. In buna reputatie a mesterilor romani, nici in ziua de azi, 15 octombrie, nu e gata. Asa au aparut alte mici probleme cotidiene ce au durat pana la inceputul lunii septembrie cand a trebuit sa plec in Bucuresti pentru restante. Cumva am trecut in anul III [cred] iar in doua saptamani am fost iar inapoi, la bunici.
Peste cateva zile am plecat in Viena pentru doua zile. Mi-a parut ceva mai mohorata decat ultima data. Poate faptul ca nu am prea vazut mare lucru in aceste doua zile mi-a dat impresia asta. Ce mi-a placut foarte mult a fost un mic restaurant de pe malul Dunarii din localitatea Spitz unde am mancat in drum spre Melk.
La Melk am stat o zi, am revizitat Manastirea de acolo si am plecat mai departe, spre Strasbourg. Acolo, orasul mi-a placut mai mult decat in trecut. M-a incercat o anume nostalgie a revederii si a neputintei de moment pentru a repeta unele obiective. Am vazut doar Catedrala de acolo, restul mai mult din masina.
Ulterior, intr-un oarecare spirit aventurier, am ajuns pentru o zi si jumatate si la Paris. Am reusit sa vizitam de data asta ce mi-am dorit: Versailles- care e de departe cel mai impunator château pe care l-am vazut - Notre Dame, Les Dome D'Invalides, Tour Eifel, Montmartre cu Sacre-Coeur sunt locurile prin care am ajuns si pe care nu le mai revazusem de cativa ani buni.
Am prins niste zile minunate de toamna in Paris si am plecat la fel de entuziasmat pe cat am fost anul trecut de Viena.
Trebuie sa recunosc ca o doza mare de 'entuziasm' ce contribuie la impresia finala e data, totusi, de locul in care dormi, de modul in care calatoresti, cu alte cuvinte de acel minim conform pe care il astepti cand pleci intr-o vacanta...
Iar acum, intors in tara - tot la bunici - ma pregatesc sa plec in Bucuresti via Sinaia. Ma incearca o usoara tristete si o nostalgie nedefinita. Ma simt prea inadaptabil la atat de multe mutari fara acel sentiment de 'acasa'. Am inceput sa raspund 'sunt acasa' la intrebarea 'unde esti?' indiferent de locul in care ma aflu, fie el hotel, camin sau casa. La fel faceam si inainte, insa aveam o referinta la care ma raportam mereu si fata de care gaseam intotdeauna lipsuri locului in care ma aflam. Aveam un placut sentiment de intimitate, un obicei, o noapte anume, o muzica si niste amintiri ce m-am saturat sa le tot re-creez in fiecare loc si de fiecare data cand plec...
Trimis de: Mistinguett pe 16 Oct 2005, 06:29 AM
| QUOTE |
| Am vrut de multe ori sa 'mai dau un semn de viata', Misty, dar de fiecare data aveam o mica retinere... |
Sper ca retineri nu din teama ca ma deranjezi...
Dragut ca te-ai plimbat vacanta asta, fie si cu riscul de a-ti pierde sensul de "acasa". Poate pana la urma tocmai adaptarea trebuie sa o inveti din asta.
Imi pare rau ca ai ajuns la Paris... fara mine
Mi-a fost (si inca-mi este) un dor insuportabil de Paris. Si, foarte ciudat (daca-ti amintesti de experientele mele acolo), la Versailles nu vreau sa ma intorc curand, desi il iubesc.Te-ai plimbat prin gradini? Ai fost la Trianon? Si poate imi spui la ce hotel ai stat in Paris, bag seama ca ai fost placut impresionat.
Un ultim gand: nu pot sa cred ca esti deja anul III - cum trece timpul! Esti sigur ca esti in anul III si nu II?
Jeez... Si spor la scris, am mare incredere in asta.
Trimis de: black ice pe 27 Dec 2005, 01:55 AM
Am avut reţineri, din tot felul de motive
Sunt totuşi în anul trei; chiar aşa, ce trece timpul, imediat termin o facultate şi habar nu am ce vreau sau pot să fac mai departe - vechile-mi probleme, de altfel.
Aş scrie despre toate cîte s-au întâmplat în ultimele patru luni de zile dar am impresia că am pierdut ceva, ce mai demult găseam aici. Zic şi eu, cît de străin am ajuns de locul acesta...
Am vrut de cîteva ori să închid sau să-l rog pe Mihai să şteargă acest jurnal, dar m-am lăsat să zac în inerţia zilnică, fără să zic nimic, nimănui.
Cred că toată această perioadă prin asta se remarcă: am pierdut comunicabilitatea.
Trimis de: One_Last_Dance pe 27 Dec 2005, 07:33 PM
La un moment dat, ultimele patru luni, au trecut si ele, ca un fel de rasfirare a zilelor, fara sa banuim cata tristete ne lasa in suflet trecerea lor.
Ceva din tine a ramas aici printre oamenii deosebiti pe care i-ai intalnit sau reintalnit...
Nu pleca!... lasa-ti gandurile in voie, si uita macar pentru "Cativa Ani" ca distantele dintre oameni nu mai exista, ca inimile lor pot bate la unison, adunati oriunde, nu conteaza locul, ci doar oamenii. Imagineaza-ti ca nimic nu incepe si nimic nu se sfarseste, ci totul continua, si... Nu Uita!... "apusurile pot reda linistea pierduta peste zi".
Trezirea din somn e un pacat ce spurca frumusetele visului... nu ti-ar placea sa ramana visul intact?
Strainii se mai schimba, visele - NU!
Sarbatori Fericite!... armonie si liniste sufleteasca! (n-am uitat)
- Zambesti? _un zambet ascuns vibreaza undeva_ (acesta perceptie a mea sta in spatele "tacerii tale")
Trimis de: black ice pe 28 Dec 2005, 01:21 AM
Chiar zâmbesc.
Mi se pare că am ratat prea multe apusuri, am uitat - mai bine zis - de ele. Căutam linişte - mai exact, căutam o tăcere înţelegătoare - iar tot ce reuşeam să obţin erau... clipe de linişte, petrecute într-o efemeră eternitate pe fereastra unei case cu rădăcini adânci în amintire. O clipă de ninsoare, atingerea cu privirea, de departe, a cîtorva fulgi de nea, împreaună cu sunetele unei melodii îmi mai aduceau aminte de mine şi de vise. Am uitat pentru prea mult timp cum să privesc, cum să găsesc puţină magie, cum să tac, cum să scriu...
De prea puţine ori mi-am adus aminte cum să iubesc, cum să vorbesc, cum să ascult...
O oarecare vină pentru propria-mi dispariţie o aveţi şi voi, cei care aţi pus punct. Obişnuiam să vă citesc, să ascult ceva plăcut şi să mă las pătruns, inspirat şi transformat de imaginile, visele şi cuvintele ce le găseam printre voi.
Pentru început a dispărut un jurnal, apoi au dispărut şi unele discuţii nocturne, de care încă mi-e dor. A urmat punctul de după sfârşit, închiderea şi dispariţia unui vis. Iar în final, sfârşitul unor imagini vii, pictate într-o armonie de cuvinte, greu de egalat. Concomitent Ea a încetat să mai scrie, iar eu am început să mă uit.
N-aş fi dezvăluit mai multe, dacă nu ar fi fost această întâmplătoare literă A.
A, de la Anca; A, de la Alexandra; A, de la jurnalul lui vermeer; A, de la Andreea...
Bine v-am regăsit...
Trimis de: One_Last_Dance pe 28 Dec 2005, 07:08 PM
In fata cuvintelor tale, simt riscul si fac instinctiv un pas inapoi pentru a pastra cat mai atent - tacerea... inchid ochii si raman asa, nu fac nici cel mai mic zgomot, doar zambesc... zambetul meu, razlet, neasteptat s-a invaluit in albastru...
... si - poate fi raspuns pentru tine...
Bine ai revenit...
Trimis de: One_Last_Dance pe 29 Dec 2005, 08:16 PM
Am uitat sa-ti spun... "au crescut stramb departarile astea ramificate adanc".
Trimis de: black ice pe 5 Jan 2006, 02:45 AM
Am început să ascult Chopin şi brusc nu m-am mai simţit atât de singur. Căutam concerte de pian şi mi-am amintit că cele din Pianistul au fost excelente. Acum ascult soundtrackul şi cu toate că aş fi preferat un pian mai... cald, pot spune că sunt mulţumit - am găsit într-un final câteva melodii care să-mi placă şi pe care să mă pot relaxa. Rar îmi mai găsesc muzica, în ultima vreme...
Curând vine momentul în care voi pleca iar. Însă, e o plecare oarecum aşteptată, oricât de bine şi comod ar fi acasă, după o vreme începi să simţi nevoia... libertăţii.
Am păşit în noul an alături de Ea şi două pahare de vin. Am ciocnit fără să ştim prea bine ce vrem să zicem, având cu siguranţă amândoi în suflet câteva cuvinte nerostite, tăcute, ce vor aştepta liniştit timpul potrivit. Cred că am spus La Mulţi Ani şi am zâmbit, cred că ne-am sărutat şi apoi am băut fiecare cîte o gură de vin sec, ce ne-a readus la realitate. Pe fundal, o sumedenie de artificii izbucneau tăcut, într-o imediată, ireală, vecinătate. Cred că am fost vrăjit de magia ei, căci noaptea trecuse ca un vis - doar o clipă şi totul îţi pare o simplă iluzie. Doar trupul celei de lângă tine, îţi reaminteşte, cu o dulce amăgire, că totuşi Ea e aici, la câţiva centimetri de tine iar dacă vrei poţi s-o trezeşti, să o'ntrebi dacă e cu adevărat lângă tine. Ţi-ar zâmbi cu siguranţă şi te-ar săruta înainte de a'dormi la loc. Modul ei de confirmare: o sărutare. Visul ei, trupul, cuvintele toate i's-au contopit într-un sărut frugal.
La fel a şi plecat, ca un vis, ca un sărut frugal, surprins de venirea prea devreme a trenului...
A început un nou an, fără ca acest lucru să aibă vreo semnificaţie anume. E pur şi simplu "un nou început", general acceptat. Un fel de înţelegere tacită între toţi care vor o zi anume pentru a "o lua de la început". Eu nu prea am ce să încep. Am doar de continuat. Voi continua să scriu, să iubesc şi să visez...
Sper ca toţi să se oprească pentru un moment şi să viseze în acest nou an. E atît de blamat acest visat încât de multe ori îl rostesc cu frică, cu teama de a nu fi văzut, compromis. Dă o oarecare notă de vulnerabilitate, o oarecare impresie de... naivitate. Nu e adevărat. Nu ne pierdem raţiunea cînd visăm, ci înfrumuseţăm cîte puţin mici părţi din viaţă - se numeşte sensibilitate şi nu trebuie ignorată.
Nu am uitat, ci doar am... întârziat, în stilu-mi caracteristic.
La mulţi ani, Anca!
La mulţi ani, Alexandra!
La mulţi ani, tuturor celor ce trec pe aici!
Trimis de: One_Last_Dance pe 5 Jan 2006, 01:58 PM
Intr-o zi, o zi banala ca oricare alta, "inceputul de altadata", crezut sfarsit, devine un nou inceput... inchide visul, iubirea, tristetea, iluzia unui nou inceput, in cuvinte, iar cuvintele arata-le noua, tuturor! Scrie-ne!
| QUOTE |
| La mulţi ani, tuturor celor ce trec pe aici! |
Eu trec iarasi pe aici...
sa te bat la cap... Numai bine, viitorul ti-l doresc minunat! Un AN cald si fericit... La Multi Ani! si sa-ti fie sufletul plin de bucurie...
Zambeste!... un zambet de-al tau - si e deajuns pentru risipirea norilor.
"Atat de rara tacerea mea si atat de pretuita!"
(ar fi in plus alte cuvinte?)
Fantoma e stapana noptii - pentru ca se presupune ca e alba si se vede bine in intuneric...
(fantome nu exista, in sensul propriu al cuvantului, dar exista fantome ale sentimentelor, fantome ale gandurilor)
Trimis de: black ice pe 7 Jan 2006, 02:12 AM
Da, cuvinte... tăcutele cuvinte. Nu ştiu cum să mă împart în cît mai multe cuvinte, cum să le fac să iasă din mine, cum să cad mai repede pentru a le face loc.
Cîteodată mă întreb dacă nu se putea şi'n alt mod, dacă acum atîţia ani nu te-aş fi întâlnit, oare acum ce aş fi scris?
Probabil ar fi fost mai rău, probabil n-aş fi avut nici măcar această senzaţie de împlinire datorată scrisului. O împlinire atât de intensă, la început, şi atât de fadă în final; iluzorie, cum sunt şi aceste cuvinte, scrise doar pentru a fi uitate.
Nu-mi găsesc rostul , nu ştiu de ce scriu şi pentru cine.
Nu ştiu de ce mă citiţi.
Nu ştiu ce să mai scriu.
Nu e vorba de lipsa inspiraţiei sau de vreo perioadă nefastă, nu e vorba de tristeţe sau fericire, e vorba de un sevraj al cuvintelor ce simt că se zvârcoleşte în mine şi nu pot, nu am cu ce să-l opresc.
Nu simt decăderea, nu simt gustul dorinţei de neant, nu simt din urmă dulcea amăgire.
Nu e nimic tipic, în tot ceea ce se întâmplă. Nu e nici o dorinţă de schimbare, nu e nici o durere ascunsă, nu e nici o nostalgie melancolică, nu e nimic.
Vag.
Da, o vagă densitate, lipsită de orice energie, ca un abur imens. În vid.
Încet, totul se desfăşoară într-o perfectă armonie, totul devine un imens vid, incredibil de perfect. Totul se transformă, totul se schimbă, totul ne-a cuprins pe toţi în cuvintele sale şi ne-a uitat.
În fiecare zi uit cuvintele, în fiecare zi, cîteva clipe de linişte sunt lipsite de tăcerea cuvintelor, iar acele cîteva clipe nu le pot obţine fără cuvinte. Nu mă lasă să le uit. În fiecare zi îmi răsar în faţă, mă trezesc, mă adorm, mă visează, mă iubesc, mă privesc, doar atât cît să-mi pară indispensabile. Nu mai mult. Niciodată mai mult. Acea linie subţire dintre mine, cuvinte şi toate, nu trebuie călcată. Ce s-ar întâmpla dacă brusc cuvintele ar uita de noi? Dacă toate s-ar pierde dintr-o dată? Dacă...tăcerea ar fi înlocuită de linişte?
Trimis de: Tear pe 8 Feb 2006, 01:16 PM
Atunci, probabil, ne-am gasi rostul...
Trimis de: black ice pe 13 Feb 2006, 01:45 AM
Bun răspuns.
______
Epilog...
Nu am mai simţit demult nevoia de a scrie aici. Prevesteam cu ceva vreme în urmă starea aceasta. Speram într-o oarecare revenire, dar totul - inevitabil - se schimbă. Deseori mă întreb dacă suntem victimele unor ironice circumstanţe sau pur şi simplu alegerile proprii ne conduc spre acel punct of no return.
Câteodată mi se pare că tot ceea ce fac mă îndepărtează de câte o persoană. De fiecare dată, altă persoană.
Câteodată, doar cuvintele nu sunt în de'ajuns, câteodată, poate că nu "va fi bine". Câteodată chiar simt că pierd.
O persoană, o vorbă, un zâmbet, un cuvânt. Pierd câte o secundă în fiecare clipă. Câte o secundă pentru fiecare cuvânt.
Pentru un zâmbet prezent aş mi-aş da toate cuvintele, pentru o vorbă aproape, le-aş mai da o dată. Dar uneori nu sunt îndeajuns.
Uneori mai mult ne îndepărtează, uneori acel "va fi bine" chiar şi pentru mine sună fals. Uneori, simt că pierd ceva din tine.
Iar prin tine, pe mine.
Probabil una din cele mai mari tristeţi pentru cineva care scrie e să nu fie citit de cei pentru care scrie.
Trimis de: calfa pe 13 Feb 2006, 09:48 AM
Totul, inevitabil, se schimba. Si nevoile, si asteptarile unei persoane fata de alta. De asta uneori eforturile pot ajunge sa fie contrare directiei schimbarii. Si, daca ar fi asa de simplu, sa existe o directie ... ar fi cum ar mai fi. Sunt insa mai mult vartejuri ...
O sansa pentru a scapa de tristetea de care vorbesti este sa scrii oarecum pentru tine, adica pentru tine si toata lumea, nu pentru cineva anume ... sa scrii asteptandu-te la orice schimbare imaginabila. In lipsa unei asteptari directionate, tristetea pierderii sau a lipsei nu isi mai gaseste loc.
Desigur, te poti lasa inspirat de cineva anume ...
Trimis de: exergy33 pe 13 Feb 2006, 10:00 AM
black ice
| QUOTE |
| Nu e vorba de lipsa inspiraţiei sau de vreo perioadă nefastă, nu e vorba de tristeţe sau fericire, e vorba de un sevraj al cuvintelor ce simt că se zvârcoleşte în mine şi nu pot, nu am cu ce să-l opresc. |
Nu incerca sa-l opresti , este zadarnic.
| QUOTE |
Acea linie subţire dintre mine, cuvinte şi toate, nu trebuie călcată. |
Ba da .
| QUOTE |
| Ce s-ar întâmpla dacă brusc cuvintele ar uita de noi? |
Am fi condamnati la tacere.
exergy33
Later Edit
Ce s-ar intimpla daca noi am uita de cuvinte ?
Trimis de: vermeer pe 13 Feb 2006, 09:49 PM
| QUOTE |
| Probabil una din cele mai mari tristeţi pentru cineva care scrie e să nu fie citit de cei pentru care scrie. |
Tu sa nu crezi asta niciodata, ar fi pacat... Daca o singura clipa vei avea senzatia asta, cuvintele te vor parasi.
Trimis de: black ice pe 17 Feb 2006, 01:24 AM
De multe ori pentru a scrie am nevoie de o anumită stare, de o clipă de visare, de un moment încremenit în timp, de un sunet cu ecou...
Această stare e cel mai adesea percepută drept tristeţe sau melancolie. Uneori chiar e, uneori chiar doresc să transmit o anume deznădejde, dar de cele mai multe ori scriu din nevoia de a mă explica, fie faţă de mine, fie faţă de altcineva. Rar am mai reuşit să scriu doar din dorinţa unui vis sau pentru plăcerea unei idei. Poate cuvintele chiar m-au părăsit sau sunt pe cale să mă părăsească...
Tristeţea poate chiar e inevitabilă într-o anumită doză, indiferent de senzaţiile sau stările exterioare momentului în care scrii. De multe ori mi-a părut ciudată întrebarea "ce e cu tine?" când starea pe care o aveam era... opusă tristeţii, dar cu adevărat ciudat ar fi trebuit să mi se pară atunci când nimeni nu se va mai întreba nimic.
Am în esenţă o încurabilă tristeţe atunci când scriu. Aşa am început şi aşa se pare că voi continua... Dar asta nu înseamnă că simt o permanentă tristeţe, dimpotrivă, scrisul e o terapie.
Poate că dacă aş ştii cum să-mi controlez pasiunile, nu le-aş mai spune obsesii, iar atunci aş putea scrie cu un stilou pe o simplă foaie de hârtie: "aceasta este mâna mea".
Problema sevrajului şi a obsesiei e agonia. Doar în agonie îşi găsesc deplinătatea aceste două cuvinte, iar agonia m-a evitat în această perioadă. Poate, pentru cuvintele mele, ar fi fost mai bine să n-o fi făcut, dar cel pentru care acea linie subţire nu poate fi călcată m-a salvat de acel şuvoi de cuvinte.
Schimbările inevitabile sunt neprevăzute... chiar dacă avem impresia unei anume aşteptări. De multe ori când mă aştept la câteva răspunsuri, nu primesc nici unul; asemenea, când nu mă aştept la vreun răspuns, primesc mai multe. De mic am avut această negare a norocului.
Dacă cuvintele ar uita de noi ar fi linişte...
Dacă noi am uita de cuvinte... ar fi doar tăcere.
Trimis de: black ice pe 20 Feb 2006, 01:04 AM
Mi-e dor de cuvintele tale...
Şi mie...
Se apropie un sfârşit de an, se apropie 26 februarie, se apropie momentul în care, ascultând o melodie de la Rolling Stones, mă consideram nesperat de fericit. Chiar eram fericit, chiar simţeam o fericire conştientă, stabilă, reală şi durabilă. A trecut un an iar acea fericire s-a erodat. Cu fiecare zi în care nu te vedeam, cu fiecare tăcere ce creştea între noi de fiecare dată când plecam, cu fiecare cuvânt nespus...
Trimis de: black ice pe 23 Feb 2006, 12:48 AM
Ceva lipseşte...
Iar această pagină goală nu mă ajută chiar deloc. Nu mai înţeleg multe lucruri şi parcă nu mai ştiu încotro mă'ndrept.
Când spuneam că cea mai mare tristeţe pentru cineva care scrie e să nu fie citit de cei pentru care scrie, mă gândeam la mine. Scriu pentru mine iar tristeţea (egoistă) e că am uitat (cum) să mă citesc...
Trimis de: black ice pe 25 Feb 2006, 01:26 PM
Scriam în jurnal când nu aveam cu cine să vorbesc. Scriam când nu puteam să-ţi vorbesc.
Îmi amintesc de o persoană care pe lângă faptul că mă înţelegea, ştia să mă asculte şi să nu-mi ofere la schimb o rezolvare concretă. Era o persoană care mă făcea să visez, care-mi preschimba tristeţea într-un vis.
Nu e îndeajuns să asculţi, nu e îndeajuns să oferi sfaturi şi soluţii practice, nu e îndeajuns să vorbeşti din când în când. Trebuie să-mi înţelegi tristeţea şi să-mi oferi posibilitatea de a visa.
Şi mai presus de toate, poate trebuie timp...
Trimis de: black ice pe 9 Mar 2006, 02:07 AM
Echilibru dinamic - mi-au rămas în minte aceste cuvinte. Exprimă într-un mod simplu şi corect, ceea ce încercasem şi eu să spun acum ceva timp. M-am încurcat bineînteles în cuvinte, încercând să definesc o senzaţie şi o stare prin metafore şi cuvinte cheie.
Acum, încerc să-mi redefinesc aceste echilibru dinamic, ce simt că-mi lipseşte tot mai mult. Poate trebuie să învăţ să mă adaptez mai repede, să comunic mai bine, să scriu mai mult, să visez mai frumos, să sper... Dar simt că în fiecare clipă pierd ceva. Nu ştiu ce. Nu ştiu de ce.
Am simţit nevoia de a mă exprima prin formă, prin culoare, prin imagini... Simţeam nevoia de a exprima ceva. Nu ştiu ce. Nu ştiu de ce.
Speram să scriu ceva frumos. Speram să am o idee, speram să regăsesc timpul pierdut.
Simt nevoia de a repeta cuvinte şi explicaţii trecute. Voiam să întreb "De ce?" şi să închei astfel, dar ştiu că o explicaţie psihologică mai mult m-ar întrista. Ştiu şi de ce m-ar întrista, însă răspunsul nu se găseşte în "dorinţa de a nu accepta adevărul raţional" ci în dorinţa de a percepe acest adevărul ca pe un vis - fie el trist - care să consfinţească eterna reîntoarcere a timpului pierdut.
Trimis de: black ice pe 9 Mar 2006, 10:45 PM
Absent. În dimineaţa asta, când viaţa a făcut prezenţa, m-am declarat absent.
Sunt de multă vreme absent...
[ Rolling Stones - Paint It ]
Trimis de: black ice pe 13 Apr 2006, 12:23 AM
Continuu să absentez, de la tot ceea ce credeam la un moment dat că e 'viaţa mea', absentez de la orele petrecute cu tine, de la orele în care simţeam nevoia de a scrie, şi poate chiar de la orele... de viaţă.
Ai încetat să mai scrii. Aţi încetat să mai scrieţi, să mai vorbiţi. Am încetat să mai scriu, să mai vorbesc sau chiar să mai gândesc. Nu am încetat să gândesc logic sau raţional, dar am încetat să mai gândesc în acel mod frumos şi complet inutil ce cred că mă făcea să mă declar visător.
... nu mai ai nimic să-mi spui?
Nu te pot vedea, nu te pot atinge, nu te pot citi... ce ţi-aş putea spune dacă eşti absentă?
Mă întrebi de ce nu mai visez... însă nu am un răspuns. Cuvintele nu se mai leagă, vorbele nu se mai aud, sentimentele nu mai răsună iar visele nu mai speră. Nu mai privesc în sus, nu mai văd nici o stea, nici o lună, nici o noapte. Nu mai cred în ele, în mine.
Am impresia că am încheiat o parte din viaţă, o etapă, am impresia, de ceva timp, că acest jurnal şi-a atins scopul, însă, nu e nimeni care să-i pună punct. Nu e nimic care să mă îndemne să pun punct şi să încep alte căutări, nu am pur si simplu ce să pun între acest punct şi viitorul aliniat decât o mare tăcere. Confuză.
Trimis de: black ice pe 4 May 2006, 01:21 AM
Mi-a ajuns atâta indiferenţă, atâta banalitate, şi atâta... însingurare.
Mă întreb, oarecum retoric, dacă viaţa are un ciudat simţ al ironiei, sau noi - conştienţi sau nu - suntem cei ce ne readucem în permanenţa aminte motivele existenţei personale.
Mi-am început jurnalul cu 'lumânarea lui Diogene' în mână, căutând oameni. Surprinzător poate, însă, chiar am găsit câtiva oameni minunaţi.
Îmi pare rău că nu am ştiut sau nu am putut să mă aproprii mai mult de unii sau să-i ţin aproape pe alţii.
Ieri m-am surprins oarecum stingher în faţa internetului. Nu ştiam ce muzică să ascult, ce să citesc, ce să scriu sau cu cine să vorbesc. Atunci mi-am amintit ce plăcere e să cauţi şi să ai aproape câţiva... oameni.
Înot încet într-un ocean de amintiri tăcute...
Trimis de: nefertiti-old pe 4 May 2006, 08:12 AM
| QUOTE (black ice @ 4 May 2006, 02:21 AM) |
| Mi-am început jurnalul cu 'lumânarea lui Diogene' în mână, căutând oameni. |
La fel am facut si eu... Si la fel de stinghera ma simt in ultima vreme.
Vroiam sa scriu mai multe, dar nici macar de asta nu mai am chef.
Trimis de: exergy33 pe 4 May 2006, 09:16 AM
@black ice
| QUOTE |
| Nu te pot vedea, nu te pot atinge, nu te pot citi... ce ţi-aş putea spune dacă eşti absentă? |
Tu continua sa scrii ca si cum EA te-ar citi si te-ar asculta. De unde stii ca nu este asa ?
Trimis de: black ice pe 4 May 2006, 11:24 PM
| QUOTE |
| Vroiam sa scriu mai multe, dar nici macar de asta nu mai am chef. |
...cunosc senzaţia.
Am observat că oricât de adaptabil la situaţii noi m-aş declara, de fapt sunt cât se poate de tipicar şi conservator. Îmi plac lucrurile noi, îmi place diversitatea, însă, nu ca mod de viaţă. Nu-mi place să mă mut în permanenţă de colo-colo, nu-mi place să nu am un cadru familiar, intim, la care să mă întorc.
M-am gândit, oarecum cu interes, la o 'viaţă nomadă', cel puţin până la o vârstă, dar asta ar însemna să schimb prea multe. Şi cum spuneam, în ultimul timp nu sunt prea adaptabil. Lucru ce, la vârsta mea, nu prea e de dorit....
Mi-am format nişte direcţii, nişte scopuri, mi-am găsit câteva vise, câteva împliniri şi bineînţeles câteva uitări de sine, nostalgii, melancolii şi tristeţi. Nu cred că e cazul să renuţ la ele, atât timp cât nici măcar nu le cunosc prea bine. Îmi plac acele câteva momente de linişte de după ce scriu, îmi place că deşi am încercat, n-am putut să renunţ la scris. În orice direcţie mă întorceam, era nevoie de puţină imaginaţie, de o mică doză de creativitate şi inspiraţie...
Oriunde ai merge, vezi cuvinte, simţi în cuvinte, comunici, iubeşti, în cuvinte. Nu e deloc rău să scrii din nevoie, plăcere sau dorinţă.
Momentan, deşi nu mă inspiră nimeni şi nu e nimeni lângă, sunt într-o dulce derivă.
Am o mică stea ce-mi luminează pretutindeni calea. Deşi nu e aproape sau spune câteodată că e absentă, ori că nu mai crede în 'noi', am încredere în mine şi în ea, iar la un moment dat va veni şi încrederea în 'noi'.
| QUOTE |
| De unde stii ca nu este asa ? |
...mi-a spus. Nu-mi citeşte jurnalul, spune că e ceva intim.
Trimis de: exergy33 pe 5 May 2006, 10:31 AM
@black ice
| QUOTE | ||
...mi-a spus. Nu-mi citeşte jurnalul, spune că e ceva intim. |
, oamenii isi mai shimba ideile. Nu cred , ca macar din curiozitate , EA nu-ti acceseaza din cind in cind jurnalul. Mentalitatea feminina este foarte complicata . Faptul ca ti-a spus ca nu-ti citeste jurnalul ar putea demonstra exact contrariul .
Scuze pentru interventie .
Trimis de: black ice pe 6 May 2006, 12:30 AM
Într-adevăr, mentalitatea feminină este complicată. Am crezut de câteva ori că am reuşit să desluşesc câte ceva, dar de fiecare dată mi s-a dovedit contrariul.
De atunci n-am mai încercat să înţeleg, ci să accept acea candidă complexitate feminină.
Azi am simţit o umbră acoperindu-ne, în timp ce vorbeam. Ai simţit-o şi tu, ai întrebat "ce e?" dar n-am putut, n-am ştiut să-ţi răspund. Probabil ştii ce e, la fel cum ştiu şi eu. Fiecare în propria intimitate şi-a dat seama şi a spus "uite, umbra trecutul ne învăluie treptat, acoperindu-ne prezentul şi viitorul într-o tăcere albă, fadă."
Rar m-am înşelat în privinţa sfârşitului, iar în cuvintele de astă seară l-am şimţit aproape. Îmi răsună printre gânduri o melodie şi un refren ciudat: "i'm sorry...". Dar nu vreau scuze, explicaţii sau compasiune, ci doar încredere şi iubire. Astfel, întrebarea "ajunge oare să fie doar iubire?", îşi pierde sensul.
Poate distanţa îşi spune cuvântul, poate e doar o stare, poate chiar nu mai comunicăm, poate totul se va sfârşi, poate tu nu eşti cea de care m-am îndrăgostit.
O enumerare de etape, mai mult sau mai puţin asemănătoare realităţii. Dintre toate, doar prima recunosc a fi adevărată, orice mi-ar spune raţiunea.
Neputinţa de a ştii...
Trimis de: black ice pe 10 May 2006, 12:11 AM
Atât de multe... şi atât de puţine cuvinte.
Cuvintele sunt totuşi o metodă rudimentară de exprimare, nu au culoare, nu au imagine, nu au...sentimente. Cuvintele pot suplini majoritatea nevoilor de comunicare, dar nu pot reda senzaţia unei imagini, a unei nuanţe de culoare. Cuvintele nu pot exprima decât o mică parte din intensitatea unui sentiment.
Dacă se face apel la talent, imaginaţie şi empatie, putem să întrezărim o fărâmă din posibilităţile şi intensitatea la care am putea comunica, unul cu celălalt.
Visez la o vreme când vom putea citi în imagini, vom putea gândi în idei, vom putea comunica direct printr-un amalgam de nuanţe, sentimente şi senzaţii descriptive.
Atunci vom putea iubi cu sufletul...veşnic
Trimis de: black ice pe 11 May 2006, 12:30 AM
Câteodată, îmi imaginez că visul e mult mai frumos decât ar putea fi vreodată realitatea. Îmi imaginez că dacă aş inspira puţin din aerul nopţii - acel aer de o nuanţă întunecată, rece, dar fină -, dacă aş asculta Nocturne de Chopin şi mi-aş aminti câteva nopţi la rând de răcoarea întunericului, de căldura lunii şi de frumuseţea umbrelor în noapte, mi-aş spune că visul e doar o imagine fadă a realităţii.
Poate acel vis e doar o reprezentare a unor temeri sau dorinţe. Poate, aşa cum raţiunea lucrează cu argumente, în cuvinte şi cifre, la fel lucrează şi sufletul cu vise, în sentimente şi senzaţii.
Trimis de: exergy33 pe 11 May 2006, 05:25 AM
| QUOTE |
| Poate, aşa cum raţiunea lucrează cu argumente, în cuvinte şi cifre, la fel lucrează şi sufletul cu vise, în sentimente şi senzaţii. |
Fara cifre , ecuatiile ar fi de neconceput ; fara vise , sufletul uman ar fi de neconceput.Visez, ... deci exist.
Trimis de: black ice pe 12 May 2006, 11:36 PM
Frumos spus
-------------------------------------
S-a vorbit atât de mult despre religie zilele acestea, atât pe forum cât şi în jurul meu... Am tăcut, în tot acest timp, dar parcă simt nevoia unor păreri ce demult timp se lăsau aşteptate...
Credinţa, speranţa, sunt expresii ale instinctului de supravieţuire, de conservare. Fără speranţă omul moare, treptat - atât psihic cât şi fizic. Credinţa e o garanţie a speranţei, e modalitatea de a conserva psihicul fragil al oamenilor. Fie că ne punem credinţa într-o religie, în noroc, sau în propria noastră viaţă, credem, în permanenţă, în ceva. Cu fiecare gură de aer pe care o luăm, credem în următoarea, până în acel ultim moment, când avem presimţirea ultimei suflări, şi chiar şi atunci credem în continuitatea sufletului, a amintirii sau a vieţii.
Avem o credinţă de urmat, de ce să fie a altora şi nu a mea? Poate e vorba de o expresie a egoismului, însă, dacă am fost înzestrat cu raţiune şi simţire, de ce să nu încerc să le folosesc cât pot eu mai bine?
Cred că e posibil să existe ceva dincolo de noi, de acest mic univers în care ne învârtim. Cred într-o ascensiune pozitivă, spirituală...
Ar fi o mare risipă de spirit dacă totul s-ar termina cu neantul.
Trimis de: Mistinguett pe 13 May 2006, 06:04 AM
Am vrut sa scriu, m-am razgandit ca sa nu deranjez, dar m-am intors. Pentru ca nu vreau sa te lasi prins in capcana vinovatiei
| QUOTE |
| Poate e vorba de o expresie a egoismului, însă, dacă am fost înzestrat cu rațiune și simțire, de ce să nu încerc să le folosesc cât pot eu mai bine? |
Nu este egoism, ci personalitate. Nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ca e egoism.
Trimis de: black ice pe 14 May 2006, 12:14 AM
Personalitate să fie atunci.
-----------------
Azi, mi-e dor de aerul de noapte de la munte. Mi-e dor de acele vremuri când făceam planuri, când aveam de unde alege, când aveam cu cine merge. Parcă toată lumea se îndepărtează de toată lumea, inclusiv eu.
Priveam, cu o oarecare curiozitate, unele întâlniri forumistice de pe alt forum şi-mi dădeam seama că pur şi simplu nu mai aveam nimic în comun cu acei oameni. După 5 ani, poate e normal, dar nu pot să nu remarc senzaţia de a nu mai avea nimic în comun cu aproape nimeni.
Am avut interese oarecum opuse, de-a lungul timpului. M-am interesat de tot ceea ce ţine de zona IT, de la hardware, software, games, până la programare şi webdesign. Concomitent, mă pasiona muzica - rockul, versurile...
A urmat perioada de concentrare maximă pe lecturi şi scris. Am citit, am scris, am vorbit... dar atât. A urmat o perioada de interes în domeniul financiar, iar acum, încerc să-mi ocup timpul cu puţin din fiecare, dându-mi seama că fiecare domeniu studiat a avut un 'ceva anume' care mi-a plăcut.
Problema e că dacă stau să gândesc prea mult, realizez că tot ceea ce fac este să-mi umplu timpul, pentru a nu fi plictisit sau singur, ceea ce, practic, e destul de trist.
Greu găseşti oameni, dar şi mai greu e să-i convingi să rămână astfel, aproape...
Jurnal de vise
Trimis de: black ice pe 14 May 2006, 10:39 PM
"Cu fiecare colţ de stea pe care îmi atârn în treacăt câte o idee, cu fiecare răsărit ce ţi-a zărit zâmbetul, cu fiecare şoaptă purtată de valul infinit al luminii, cu fiecare privire îndrăzneaţă spre timidul adevăr, cu fiecare vis desenat pe hârtia vieţii, cu fiecare tu, devin eu...
Te iubesc!"
Ea...
Trimis de: black ice pe 25 May 2006, 09:28 PM
Iarăşi, atât de multe de spus şi atât de puţine cuvinte...
Am impresia că împărtăşim un secret riscant, o poveste sau un joc creat acum mult timp, din care au mai rămas doar două umbre, vorbind în tăcere, undeva prin fundal, în timp ce noi doar ne mai zâmbim din când în când...
Voiam să te întreb ieri, de ce se îndrăgostesc oamenii de cuvinte? sau de ce se lasă amăgiţi de nişte cuvinte frumoase?
Poate ar trebui pus un mic avertisment pe undeva: "atenţie, urmează o lume de vis - intraţi pe propria răspundere!".
Trimis de: black ice pe 26 May 2006, 10:16 PM
Ar trebui să rămânem câteva vieţi încremeniţi în vârsta de 18 ani...
Trimis de: black ice pe 29 May 2006, 12:22 AM
Vârsta copilăriei o identific cu verile strălucitoare de la bunici, când mă jucam afară de dimineaţă până aproape de întuneric. Am amintiri foarte vii despre bucuria acelor zile, despre lumina soarelui, a umbrelor, a pietricelor şi a zgomotului făcut atunci când păşeam pe drumul de întoarcere spre casă după ce bunica întotdeauna mă striga de două ori înainte să vină după mine. Îmi amintesc de arşiţa soarelui, de plăcerea apei reci de la fântână, de bucuria unor jocuri, de certurile bunicii când stăteam prea mult afară sau când veneam "încălzit" şi beam apă rece. Îmi amintesc de mesele târzii, atât de bune după o zi întreagă de joacă şi de patul moale în care adormeam într-un somn adânc fară vise.
Momentul părăsirii copilăriei îl identific cu prima dezamăgire, cu primul prieten de care am fost dezamăgit. Cred că aveam aproape 12 ani...
Tot atunci am încetat să ne mai jucăm afară. Am renunţat la timpul frumos, în favoarea televizorului şi a jocurile pe televizor, iar mai târziu, pe calculator. Treptat, cei care ne jucam împreaună când eram mici, am început să nu ne mai cunoaştem, iar cu timpul, am renunţat să mai vin la bunici cu scopul de a mă juca. Veneam doar să-i văd.
La 18 ani, copilăria îmi părea destul de îndepărtată.
Acest an, sau această perioadă de 17 - 21 de ani, cred că e oarecum definitorie pentru fiecare. În acest interval de timp suntem idealişti, visăm, căutăm, sperăm...
În acest interval de timp, suntem cei mai frumoşi. Ar trebui să râmânem câteva vieţi încremeniţi în această perioadă, pentru a învăţa să fim cât mai frumoşi.
Nebuni de frumoşi.
Trimis de: black ice pe 29 May 2006, 11:45 PM
Te-am văzut. Erai printre aburii de alcool, printre fumul de ţigară, printre sunetele melodiei, printre perechile din jur. Te-am văzut de multe ori şi te-am recunoscut de fiecare dată. Ţi-am zâmbit şi te-am privit. Câteva secunde, preţ de o mângâiere uşoară, ascunsă, preţ de un zâmbet răzleţ şi o privire...
Mi-ar fi plăcut să vorbesc cu tine. Atât, să vorbesc...
Mi-e dor să vorbesc cu cineva...
Trimis de: black ice pe 30 May 2006, 08:54 PM
Plouă cu trandafiri roşii în zări albastre.
Plouă cu nuanţe peste mine.
Plouă cu vise peste noi.
Trimis de: black ice pe 31 May 2006, 10:49 PM
Ia-mi privirea şi ascunde-o adânc în sufletul tău...
http://imageshack.us
Trimis de: black ice pe 2 Jun 2006, 10:42 PM
Azi nu mai am chef de nimic... Aşadar, am să încerc o refulare. Poate ajută.
De câteva zile mă uit în jur şi nu-mi place ceea ce văd. Nu e nimic. Aproape nimic.
Au existat o serie de oameni în jurul meu pe care obişnuiam să-i numesc prieteni apropiaţi, prieteni şi cunoscuţi. Prietenii apropiaţi, cu excepţia unor momente - prea puţine de fiecare dată - îmi sunt departe. Prietenii, fie au ales să tacă, fie sunt ocupaţi. Iar despre cunoscuţi nici nu prea are rost să vorbesc.
Mă enervează faptul că nu mai am cu cine să vorbesc, mă enervează că nu mai pot să vorbesc sau să mă exprim aşa cum aş vrea, mă enervează senzaţia de singurătate şi cea care mă îndeamnă să renunţ la orice iniţiativă, mă enervează faptul că nici măcar nu sunt trist.
Indiferent. Nepăsător. Poate. Tot mai mult... din ce în ce mai mult.
De ce se ajunge atât de repede la auto-suficienţă, de ce se uită atât de repede, de ce nu se mai vorbeşte, de ce se tace, de ce nu se mai visează, de ce e atât de greu să găseşti... un om?
În fine, să zicem că a mai trecut o zi.
[Marlyn Mason - Sweet Dreams]
P.S. N-a ajutat la nimic...
Trimis de: nefertiti-old pe 2 Jun 2006, 11:25 PM
Hai la o bere in TM! Si pe aici bate vant de singuratate...
Ai mai scris? Mai scrii? Nu stiu cum e corecta intrebarea...
Trimis de: black ice pe 3 Jun 2006, 11:57 PM
Vin, dar nu ştiu când ajung!
Cu scrisul nici eu nu ştiu cum a rămas până la urmă. La un moment dat cred că am renunţat. Am încercat să pun cap la cap un proiect. L-am terminat, cred, şi l-am uitat undeva prin My Documents. Iar de atunci n-am mai încercat nimic în direcţia asta. Într-un fel, cred că m-am dezamăgit singur...
Trimis de: nefertiti-old pe 4 Jun 2006, 08:03 AM
Pai cand o fi, doar sa dai un semn.
Dezamagit? Nu ai cum, e prea devreme sa te gandesti la asta! Las' ca mai ai destui ani in fata pentru dezamagiri.
Trimis de: black ice pe 4 Jun 2006, 10:31 PM
Cam ai dreptate... e, totuşi, prea devreme.
Trimis de: black ice pe 4 Jun 2006, 11:06 PM
Când am vorbit cu tine, acum câteva seri, eram atât de aproape de cer încât vedeam nori plini de ploaie trecând pe lângă mine. Ca o ceaţă uşoară, menită parcă să ne acopere şi să ne salveze pe amândoi, ne-am lăsat învăluiţi de nori şi de cuvinte. Sperând să ne răscumpărăm tăcerea, am vorbit.
M-am lăsat minţit, bucuros de ideea că poate există un oarecare echilibru pe lumea asta, iar în momentul în care pierzi pe cineva - un prieten - câştigi un altul.
Dar cuvintele sunt atât de înşelătoare, iar nouă ne place atât de mult să ne jucăm cu ele...
Trimis de: black ice pe 7 Jun 2006, 11:31 PM
Când ceva tinde să nu meargă bine, ai impresia că nimic nu merge bine. Nimic.
Treptat, îţi aminteşti de toate problemele posibile şi imposibile ce ar putea să apară. Îţi construieşti câteva scenarii, dintre care, insişti cu cât mai multe detalii pe cel mai puţin probabil şi totodată pe cel mai sumbru. Îţi creezi imagini, senzaţii, îţi induci stări de tristeţe, frică, dezamăgire, iar treptat, te pierzi într-o cădere continuă. Ca într-un coşmar din care simţi că nu te mai poţi trezi, când deschizi ochii, realizezi că a fost doar un vis urât. Adică, o falsă impresie. Însă, frustrarea şi enervarea abia de aici încep. Din momentul în care conştientizezi că incertitudinea te guvernează, din momentul în care îţi dai seama că nu poţi găsi nici o soluţie...
Trebuie să accepţi că timpul curge implacabil, că soluţiile vor veni în timp şi că tot ce poţi face deocamdată e să-ţi imparţi problemele în câteva "insule"... şi să încerci să le trimiţi cât mai departe în larg.
Uneori simt că nu mai am nici un orizont şi că orice aş face...
Ştiu, va trece. E doar o perioadă, un "moment". O stare. Ştiu.
Probabil tocmai aici, în acest "ştiu" e toată tristeţea...
Trimis de: black ice pe 8 Jun 2006, 10:38 PM
O noapte senină, oarecum albastră văzută prin ochii mei. O lună mare, luminoasă şi o sticlă de vin roşu, sec. Alături, un pahar mare, oval.
Închid lumina şi muzica, deschid sticla de vin şi torn puţin în pahar. Mă aşez, cu paharul în mână, lângă o fereastră deschisă şi inspir uşor parfumul nopţii. Expir, oftând.
Prin pahar, se jucau câteva raze de lună. Prin mine, câteva gânduri şi amintiri.
Beau nostalgie şi respir melancolie. Iar în nuanţe de vişiniu, amintirile îmi desenau pe marginile sufletului, iubire.
Cum e să fii la capătul sufletului şi să priveşti în jos?
Pustiu.
Trimis de: black ice pe 11 Jul 2006, 12:31 AM
Mi-am spus că nu voi mai scrie aici şi că voi încerca să mă mut în altă parte dar până la urmă, nu văd rostul. Poate, atunci când voi putea, voi deschide o nouă pagină şi în altă parte, însă, momentan, am să-mi plâng de milă aici.
Acum o lună am aflat că trebuie să mă mut de unde stăteam în Bucureşti. Nici o problemă, pentru că oricum voiam să mă mut. Problema apare când te vezi pus în faţa unor alternative foarte puţine şi foarte proaste. Dar să nu cobesc, mai am două luni până să trebuiască să mă mut iar în Bucureşti (pentru cele ~15 restanţe). Între timp, am fost anunţat că minunata noastră facultate se desfiinţează şi că trebuie să aleg între a continua tot acolo ultimul an şi a mă muta. Sincronizare perfectă: cum ai mei ştiu că nu-mi doresc să rămân în Bucureşti după facultate şi cum, de altfel, nu am unde sta acolo, m-au întrebat de ce nu mă mut în Cluj. Unicul răspuns şi motiv în favoarea Bucureştiul este Ea. Azi, cum de altfel era de aşteptat, totul începe să meargă din bine în mai bine: aflu că e posibil ca Ea să nu mai ajungă în Bucureşti ci în Braşov...
Aşadar, nu-mi rămâne decât să sper că, totuşi, în acest an universitar vom fi amândoi în Bucureşti şi vom putea avea o relaţie "de apropiere".
Desigur, după ce trece şi acest an şi-mi iau licenţa nu-mi mai rămâne decât să mă dau de trei ori peste cap şi să-mi pun trei dorinţe astfel încât să pot sta unde vreau, cât vreau - independent de voinţe, bani sau interese. Însă, mai e mult până atunci... mai am timp de găsit soluţii.
Aş fi vrut să scriu altceva sau cel puţin în alt mod... dar se pare că până şi aici, acasă, îmi lipseşte intimitatea de care am nevoie pentru a scrie.
Trimis de: black ice pe 25 Jul 2006, 12:12 AM
Până la urmă e posibil să fim amândoi în Bucureşti. Din păcate, tot la fel de posibil e să nu mai fim împreună. Azi am avut acea conversaţie în care se împletesc veşnicele clişee ("nu vreau să stau în calea fericirii tale", "nu pot aşa", "am nevoie de timp, să mă gândesc", "orice ar fi sper să rămânem buni prieteni") cu eterna rezolvare: "am nevoie de timp, singură".
Ceva s-a rupt din noi...
Probabil e doar o etapă, probabil e agonia sfârşitului...
Oricum, n-am să reuşesc să înţeleg această nevoie pentru "un timp în care nu vom mai vorbi". Din moment ce suntem împreună, nu e normal să vorbim şi să ne ajutăm reciproc? Să căutăm soluţii împreună? Nu înţeleg de unde vine nevoia de izolare şi singurătate...
Trimis de: Tyra pe 25 Jul 2006, 10:11 AM
Tocmai tu sa nu intelegi asta? ...
Trimis de: black ice pe 25 Jul 2006, 12:14 PM
Am înţeles nevoia de singurătate, însă nu am înţeles... modul în care s-a exprimat această dorinţă.
Totuşi, e destul de probabil să mă fi raportat la experienţa proprie şi la cum aş fi procedat eu într-o situaţie asemănătoare - iar de aici am început să fac tot felul de legături şi să mă gândesc la ce e mai rău.
Cu alte cuvinte, am cam exagerat...
Trimis de: black ice pe 28 Sep 2006, 01:03 AM
Am vrut la un moment dat să şterg ultimele mesaje de pe aici... Aveam impresia că am spus prea multe prostii, dar n-ar fi avut rost.
N-am mai trecut de mult pe aici, pe de o parte pentru că n-am mai avut chef să scriu şi pe de altă parte pentru că, oarecum, m-am mutat în altă parte...
Nu mai scriu pentru că pur şi simplu nu mai simt nevoia de a scrie, decât foarte rar. Am clipele mele de singurătate, de nesiguranţă dar principalul scop pentru care scriam a dispărut. Mi-a dispărut motivaţia, a dispărut necesitatea, inspiraţia, iluzia...
Am ajuns într-un con de autosuficienţă. Nu va ţine, am să reîncep să caut oameni, să scriu, să visez, dar acum e nevoie de o schimbare de cadru. Toate s-au schimbat în jur, trebuie să mă adaptez şi eu.
Prin intermediul a ceea ce scriam am cunoscut oameni minunaţi şi am avut prieteni buni, prin cuvinte am avut mult mai multe amintiri decât îmi doream uneori...
Ce n-am să uit niciodată (mi-am adus aminte de topicul ăla) sunt paginile acestea şi persoanele ce au scris aici. Există invidie, gelozie, minciună şi multă ipocrizie dar există şi multă sinceritate şi dragoste.
Acum (mi-am adus aminte de alt topic) am să caut să nu fac o greşeală. Deşi ştiu, simt, că există ceva esenţialmente trist în mine, am căutat atât de mult ideea mea de fericire încât, acum că am găsit-o, n-aş vrea să încerc să scap de Ea.
Anathema - One Last Goodbye / http://www.lyricsdir.com/anathema-one-last-goodbye-lyrics.html / http://www.youtube.com/watch?v=IfGgKApO_6g
Trimis de: nefertiti-old pe 28 Sep 2006, 08:47 AM
Nu am inteles bine daca o sa mai scrii aici...
... dar, am constatat un lucru cert: uneori, ca sa poti scrie sincer despre prezent trebuie sa scrii doar pentru tine. Adica ferit de alti ochi. Ca mai tarziu o sa vada toata lumea... e altceva. Dar un anumit gen de scris, dintr-un anumit moment, implica singuratate si austeritate. Singuratate nu neaparat prin izolare, ci doar in fata ŽcoliiŽ pe care urmeaza sa asterni unele lucruri.
Trimis de: black ice pe 1 Oct 2006, 12:24 AM
Am să mai scriu, dar rar. N-am să închid "uşa" în urma mea, atât timp cât mai sunt persoane cunoascute pe aici
Ai dreptate, în privinţa scrisului, implică singurătate. Am remarcat că în ultima vreme îmi lipseşte sentimentul acela. La fel, am remarcat că mi-am pierdut sinceritatea în faţa colii... Ştii, ziceam mai demult, aşa, mai voalat că am ciudata impresie că m-am dezamagit singur? La scris mă refeream; eram într-un fel de negare. Nu voiam să admit că am renunţat. Era totuşi un vis mare, încă mai e, cred, să scriu - nu prostioare de genul ăsta, ceva serios. Problema e că n-am mai reuşit să ajung să scriu serios. N-am putut să scriu serios.
Acum câtiva ani, pe la începuturile Hanului, făceam un fel de întrecere cu Tudy pe secţiunea de editoriale. La un moment dat l-am întrebat cum scriu. Mi-a răspuns, eu scriu în felul meu, iar tu în felul tău. Ăsta e stilul meu şi nu pot să-l camuflez în imaginaţie sau în personaje abstracte.
Revenind.
Chiar vorbeam cu Rose ieri despre ce scriam în celălalt mesaj. La fel s-a întâmplat şi cu ea, nu mai scrie, nu mai simte nevoia "comunicării în scris, online". Ştiu că ai întrebat acum câteva zile de ea, e bine doar că nu prea mai intră pe net.
Placebo - English Summer Rain / http://www.lyricsdir.com/placebo-english-summer-rain-lyrics.html / http://www.youtube.com/watch?v=o6yLNoSzG4A
Trimis de: nefertiti-old pe 1 Oct 2006, 11:27 AM
Sinceritatea in fata colii se pierde atunci cind incepi sa te intrebi Žce va spune x citind asta, ce va crede y cind va vedea astalaltaŽ... E singura si cea mai mare greseala. Nu ca nu trebuie sa tii cont de cititor, dar nu in felul asta.
Pe de alta parte, cineva spunea ca unica motivatie a scriitorilor este aceea de a crea lumi alternative (fara sa fie vorba de SF). Asadar, pornind de la real si de la personaje reale...
Trimis de: exergy33 pe 4 Oct 2006, 11:41 AM
| QUOTE |
| Mi-a dispărut motivaţia, a dispărut necesitatea, inspiraţia, iluzia... |
Atita timp cit esti constient de asta , nimic nu este pierdut .
Intr-o zi cuvintele vor prinde a curge iarasi , asa de la sine , si vei ramine mirat de ceea ce a zacut ascuns , letargic ... prin ungherele nebanuite ale sufletului .
Trimis de: black ice pe 5 Nov 2006, 11:54 PM
Damian Rice - 9 crimes / http://www.eskimofriends.com/lyrics.asp#9crimes / http://www.youtube.com/watch?v=u3OByh_Pzgs
... o melodie ce mi-a adus aminte că suntem oameni, că am un suflet şi că uneori uit.
Nu, nu e nici o legătură.
Trimis de: black ice pe 8 Nov 2006, 11:41 PM
Continuu să ascult melodia aia...
Nu există nici cea mai mică legătură între mine şi versurile acestea, dar simt că ceva din mine îşi cere drepturile. Fac o ciudată conexiune între autorul melodiei, filmul pe a cărei coloană sonoră l-am găsit prima dată şi finalul acela dezarmant: " I don't love you anymore. Goodbye."
Mi se pare cel mai elegant mod în care ai putea să te desparţi de cineva.
Îmi răsună în minte, trup şi vise cuvintele acelea. Nu stiu dacă e un lucru mare, dacă îmi doresc totul, dacă pot să mă împart sau dacă am uitat să trăiesc. Nu ştiu nici măcar dacă îţi scriu ţie, ţie sau ţie.
N-ar fi trebuit să mă întrerupi. Mi-am pierdut firul gândurilor, am uitat lumea pe care voiam să o creez şi sub care voiam să mă ascund.
Ai uitat clipele în care ascultai muzică şi scriai până la două, noaptea? Le-am uitat şi eu şi cu timpul cred că am uitat tot mai multe. Acum, când ceva din mine se revoltă, când ceva din mine nu vrea să uite, mă determină să caut.
Nu pot fără oameni în jurul meu. Nu mai pot să suport noaptea, lumina lunii sau întunericul şi zgomotele lui la fel ca acum câţiva ani.
Unde ţi-e acel compromis, acea idee despre fericire, acel loc pe care trebuia să mi-l găsesc?
Erată: Nu se numeşte Damian ci Damien Rice.
Trimis de: black ice pe 9 Nov 2006, 12:03 AM
Portret de noiembrie
Zilele acestea am încercat să mă privesc cât mai lucid, cât mai obiectiv. Am încercat să mă descopăr în ochii tăi şi în ochii celorlalţi.
Am aflat lucruri noi şi am pierdut lucruri vechi. Unele trăsături ce mi se păreau definitorii au dispărut şi am început să mă întreb cine sunt, sau mai exact, dacă îmi place cine sunt?
Tu mi-ai spus că parcă mă iubeşti mai puţin ca la început, eu mi-am dat seama că parcă m-am schimbat, iar acum, parcă nu mai ştiu cine sunt, aşa, împrăştiat pe o mie de feţe, cu trăsăturile vraişte, cu zâmbetele strâmbe şi indiscrete cu lacrimile uscate şi visele triste.
Pentru o vreme m-am supărat, mi-am luat despărţirile, pauzele, înselătoriile, tristeţea şi toate stările, în vise, noaptea. Le-am aruncat aiurea pe diverse feţe cunoscute şi le-am făcut simboluri. Le-am făcut chiar şi cărţi de tarot pe care le-am tot interpretat pe la spatele tău. Le-am transformat în melodii, în cuvinte, în replici din filme şi în tăceri fără gânduri. Am căutat să le înţeleg, să le adun, să le rezolv...
În final, le-am lăsat pe toate zăcând şi am călcat pe ele şi am crezut că în sfârşit procesul e la final. De fapt, abia începuse, iar locul meu între "iubire" şi "tăcere fără gânduri" e la fel de neînţeles pe cât de greu e un vis de interpretat.
Trimis de: black ice pe 4 Dec 2006, 12:37 AM
Nu-i aşa că uneori ţi-e greu să apeşi 'submit' după ce ai scris ceva? Nu-i aşa că te gândeşti la celălalt, la ce va simţii?
E destul de greu să scrii 'fără să te gândeşti la nimic altceva'; la fel de greu pe cum e să scrii 'fără să te gândeşti la cei ce vor citi'.
Încă mi se pare fascinant cum reuşim să creăm imagini din cuvinte şi să-i transmitem fiecărui 'celuilalt' altceva.
Trimis de: black ice pe 14 Dec 2006, 01:20 AM
Doi străini vorbind...
...cu sau fără ghilimele. ( )
Trimis de: nefertiti pe 24 Dec 2006, 11:25 AM
Crăciun fericit!
Trimis de: black ice pe 24 Dec 2006, 03:59 PM
Mulțumesc!
Crăciun fericit și ție!
Trimis de: calfa pe 5 Jan 2007, 06:15 PM
La Multi Ani, blacky ! Cum ai trecut prin Sarbatori ?
Trimis de: black ice pe 5 Jan 2007, 10:07 PM
La mulți ani, calfa!
Sărbătorile au trecut... destul de bine.
Mi-ai reamintit de loc'șorul ăsta. Cred că am să dezvolt subiectul într-o altă postare.
Trimis de: black ice pe 24 Jan 2007, 12:25 AM
Nu mai dezvolt nimic, acum. E prea târziu.
___________________________
În ultima vreme am început să mă pierd prin tot felul de lucruri. Am nevoie de o redefinire, de o regăsire. Altfel, voi risca să mi se spună că fac şi în viaţa ca în facultate: vreau doar 'să trec'.
Am nevoie de o părere, de câteva păreri chiar, despre un manuscris terminat acum aproape un an. E un jurnal cu majoritatea mesajelor de aici, de la început până acum ceva vreme. Am rescris, rearanjat, reordonat unele lucruri, dar esenţialul l-am păstrat, am încercat să-l îmbunătăţesc chiar.
Am fost puternic influenţat de ce a scris Liiceanu (Jurnalul de Păltiniş, Uşa interzisă) şi Pleşu (Jurnalul de Tescani). Am încercat, întru-un fel, să scriu un jurnal care în final să fie mai mult decât un simplu jurnal. Nu ştiu dacă am reuşit. Nu a citit nimeni manunscrisul întreg, nu am nici o părere. Nu ştiu dacă e bun, prost sau banal. Eu nu pot fi subiectiv şi nu mai pot să-l mai citesc încă o dată...
Dacă vrea cineva să-l citească, să-mi ofere un sfat, o părere, lăsaţi-mi un mail pe PM. Manunscrisul are 100 de pagini în format pdf.
Trimis de: calfa pe 24 Jan 2007, 12:32 AM
Ai dezvoltat destul, zic eu. Ramane sa vedem cand vom gasi timp, pentru disectie.
Bafta maxima ! 
Trimis de: black ice pe 6 Feb 2007, 02:43 AM
E a treia oară când încerc să scriu ceva aici şi a doua oară când şterg tot ce-am scris. Pare să fie puţin ciudată senzaţia de a nu mai putea scrie "ce vrei, unde vrei".
În paranteză fie spus, mare mai poate fi frustrarea şi senzaţia de neputinţă când simţi că nu ţi se leagă fraza, iar cuvintele parcă sunt tot mai urâte pe măsură ce le'nşiri.
Trecând la o altă idee: îmi plăcea mult 'colţişorul' acesta, în perioada în care scriau mai mulţi oameni. Îmi plăcea să mă plimb printre gândurile lor, să sar de la o imagine la alta, de la o idee la alta, îmi plăcea să scriu şi eu despre aceleaşi subiecte, lăsând doar o mică urmă a inspiraţiei mele. Îmi plăceau gândurile, ideile, oamenii. Chiar fără să-i cunosc, fără să le bănui, fără să le cred.
Oare pe măsură ce 'creştem' devenim tot mai blazaţi?
Strict ca exemplu:
- toate frazele de mai sus le scrisesem iniţial sub forma a două propoziţii.
- înainte să încep să scriu mă întrebam dacă mai are rost să spun câte ceva despre ultimele ore, singure, sau dacă e de ajuns să-mi închin un pahar cu vin, tocmai primit cadou?
Am simţit totuşi nevoia de a-mi lega cuvintele. Am simţit dispariţia unei persoane din viaţa mea şi gândul că peste ani, voi privi câteva poze tot într-un pahar de vin.
Trimis de: Afrodita pe 6 Feb 2007, 12:45 PM
Nu cred ca devenim neaparat blazati. Cred ca pur si simplu invatam sa renuntam la visele noastre, la cele mai mari si mai importante si mai invatam ca in realitate e foarte mult bullshit - spre deosebire de lumea noastra mica si perfecta in care traiam pana am inceput sa crestem si sa vedem realitatea.
Da, am mai crescut. Si eu. Si tu.
....................
Pot sa vad si eu manuscrisul? Stii ca-mi place sa-mi dau cu parerea 
Trimis de: black ice pe 6 Feb 2007, 05:07 PM
Da, poţi doar să-mi trimiţi o adresă de mail pe PM.
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)