Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 23 Sep 2006, 07:16 PM

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui exergy33 veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: exergy33 pe 23 Sep 2006, 07:37 PM

Mihai , multumesc mult .


Am acceptat un pariu din partea cuiva ... şi l-am pierdut . Drept urmare sînt nevoita sa scriu un jurnal , în care sa postez cel puţin o dată pe saptămînă .

Nu ştiu exact ce voi scrie . In momentul de faţă mintea mea este o nebuloasă .

L- am intitulat Trecatorul -X-
Acest trecător ar putea sa fie oricine dintre noi , un necunoscut trecînd grabit de la o zi la alta ... de la o întrebare la alta .
Personajele mele sînt personaje reale , deşi multe dintre ele nu mai sînt în viata ... au rămas ascunse , undeva , în amintirea mea .
Dacă uneori voi povesti pe un ton romantic , sau trist ... poate chiar ironic , sau poate cu o detaşare rece , nu e vina mea . Voi povesti totul prin prisma personajului care eram la vremea cînd s-a întîmplat fiecare eveniment.

Nu am scris niciodată un jurnal .

Trimis de: Titus Herbert pe 23 Sep 2006, 08:33 PM

Buna Exergy. Am fost surprinsa placut sa-ti vad jurnalul.

Trimis de: tikky pe 23 Sep 2006, 09:44 PM

wow, exergy are jurnal

Trimis de: flori pe 23 Sep 2006, 09:58 PM

Abia astept sa citesc! Succes! Pentru inaugurare!

Trimis de: Erwin pe 24 Sep 2006, 01:53 AM

Succes exergy, inceputul e promitator!

Trimis de: exergy33 pe 24 Sep 2006, 09:45 AM

Odiseea primei amintiri (1)

Intr-o zi ca oricare alta , jucîndu-mă prin curte , mi-a străfulgerat prin cap o întrebare : care e primul lucru pe care mi-l amintesc din prima zi cînd am venit pe lume ?
Cred că şi voi v-ati pus , măcar odată , întrebarea asta .

Am stat încordată cîteva minute căutînd sa-mi amintesc ... prima amintire .
După mai multe dusuri şi întorsuri prin memorie am găsit ceva.
Îmi aminteam , cum stateam pe un pod sub care curgea o apă învolburată . Mă uitam in jos , printre interstiţiile unei balustrade de beton , avînd grijă sa nu mă lipesc prea mult de betonul încă ud , ca să nu- mi murdăresc rochia croşetată , pe care de curînd o primisem cadou .
În acel moment şi-a făcut apariţia o a doua întrebare : oare cîţi ani aveam în acel moment ?
Am aflat de la mama ca întîmplarea asta avusese loc cu trei ani înainte . Rochia o primisem la aniversarea de trei ani .
Am ieşit din nou în curte complet pierdută in noua mea descoperire .

Nu ştiu ce mecanisme ciudate declanşeaza scurgerea amintirilor din subconştient spre conştient . Nu ştiu care e capacitatea de introspecţie a unui copil de şase ani ... dar în acel moment , într-o fractiune de secundă am realizat două lucruri :
- că viaţa are un început si un sfîrsit
- ca trăisem jumătate din viaţa mea , făra să-mi amintesc nimic .

Prima descoperire nu m-a şocat atît de mult cît cea de a doua .
Deci trăisem sase ani . Prima mea amintire era de la trei ani ... Ce se intîmplase însă înainte de trei ani ?
De ce nu-mi amintesc nimic ?
Cum e posibil să fi trăit jumătate de viaţă fără ca să-mi amintesc măcar un lucru , oricît de neînsemnat să fi fost el ?
Întrebarea asta îmi stăruia pe creier făcînd să nu mă pot concentra la nimic altceva . Aveam senzaţia că am băut jumătate dintr-un pahar plin cu ceva dulce şi gustos , făra ca sa-i pot simţi gustul .
Am declanşat o adevărată navigare în memorie . Eram convinsă că voi găsi amintirea numarul 1 .
Zile întregi mă plimbam de la un capăt la altul al curţii , mă învîrteam de zeci de ori prin mica noastra livada , scotoceam prin toate ungherele minţii ... fără nici un rezultat .
Cîteva luni mai tîrziu , in timp ce coloram o carte , o imagine fugară ... ca un flash .. a trecut prin faţa ochilor mei .
Ştiam că am văzut-o cîndva în realitate . Priveam cum nişte picături de apă se scurg încet pe frunzele verzi ale unui copac . Ştiam că sînt întinsa într-un pat , şi prin rama ferestrei priveam de jos în sus la acel copac firav ... si aşteptam să se scurgă picăturile de apă .
Descoperirea îmi produsese o asemenea emoţie că nu puteam inspira normal aerul , de frică să nu se destrame imaginea .

Imediat însă am realizat ca jur împrejurul casei , nu avem nici un copac aproape de ferestre .
Logica îmi spunea să abandonez ideea ... să caut altceva . Însă o voce interioara mă făcea să cred că amintirea mea era una reala . Că odată , demult , eu am privit aievea la copacul acela , că am văzut în realitate picaturile care se rostogolesc ritmic pe frunzele de un verde aproape transparent .
Imaginea mi-a revenit de zeci de ori în fata ochilor . Aproape că se lipise de retină .
Dorinţa mea era simplă şi imposibilă . Cineva să-mi demonstreze că am dreptate .

Făcusem o descoperire , şi nu vroiam să renunţ la ea .

Trimis de: exergy33 pe 24 Sep 2006, 07:07 PM

flori , Titus Herbert , tikky si Erwin , multumesc pentru incredere .
Dar cred ca stiti si voi proverbul acela romanesc care spune ca ... la sacul laudat , sa nu te duci cu sacul !

Trimis de: flori pe 24 Sep 2006, 07:27 PM

exergy33, si eu am fost framintata de ideea primelor amintiri si mi-am strofocat mintea cit am putut, dar mai departe de 3 ani n-am reusit sa-mi amintesc...totusi ca o amintire cu care parca am venit pe lume, ma obsedeaza si-mi este foarte familiara o imagine cu vegetatie subacvatica si niste caluti de mare care parca se uita curiosi la mine...si culmea nu mai stiu de unde ...cred ca la un test pe internet, am aflat ca intr-o viata interioara as fi fost cautator de perle! Straniu!

Trimis de: Erwin pe 24 Sep 2006, 09:17 PM

Trimis de: exergy33 pe 26 Sep 2006, 08:13 AM

Trimis de: exergy33 pe 26 Sep 2006, 05:01 PM

Odiseea primei amintiri ( 2 )

Voi sări în timp pîna la vîrsta de 10 ani . Acum sînt în vacanţa de vară şi din cauză că am mîna în ghips nu pot pleca în tabără . Nu pot pleca la apă , nu pot înota ... iar ăsta e un adevărat chin .
Între timp am învaţat să mănînc şi să scriu (cît de cît ) cu mîna stînga .
Am o stare de nedescris , amestec de blazare şi nervozitate
Poate din cauza asta mama mea s-a gîndit că ar fi cazul sa-mi onoreze o promisiune pe care mi-a facut-o de mai multe ori , şi anume că mă va duce în satul în care a locuit ea în primii ei ani de învaţămînt . Doi ani înainte să se căsătorească , şi un an şi jumătate după . De multe ori povestea ce greu i-a fost să lase confortul oraşului şi să se acomodeze cu viaţa aspră dintr-un colţ uitat de lume .
Ştiam că locuise în casa unei foste învăţătoare care era văduvă şi care ieşise la pensie .
Eram curioasă să văd casa in care locuisem şi eu pentru că în subconştient nutream speranţa să găsesc acolo prima mea amintire .
Mama insista pe ideea că este imposibil , pentru ca am trăit acolo numai un an şi jumătate , iar la acea vîrsta copii nu au o memorie de lungă durată , spunea ea .

Oricum , ziua mult promisă a venit .
Este 15 august , iar in acel sat se ţine hramul bisericii ... de Sânta Mărie , cum îi zic localnicii .
Nu am ochi, nici urechi , pentru nimic altceva decît casa mea . M-am trezit cu acest cuvînt pe buze ... incredibil !
Doamna Mara ne aşteaptă in staţia de autobuz . Sînt surprinsă de voiniciunea ei , desi este în vîrstă .
După cîteva minute de mers alene am ajuns in faţa casei .
Intrăm în casă . Mă mir că nu am nici un sentiment de emoţie . Totul este curat şi pus la punct .
Mă uit cu atentie pe pereţi în căutarea a ceva care să mă ducă spre trecut . Nimic .Linişte totala a memoriei.
După mai multe minute , plictisită să ascult o discuţie care pe mine nu mă interesa absolut deloc , mă ridic şi pornesc să cercetez casa . O bucătărie , o sufragerie şi două dormitoare .
Unul din dormitoare este plasat exact la colţul casei . Intru şi mă aşez pe pat . Mă prinsese plictiseala ... şi eram dezamăgită .
M-am întins pe pat .
Nu pot explica de ce aud cum îmi bate inima într-un fel anume . Ca înaintea unui eveniment fericit . În acel moment privesc , de jos în sus , prin fereastra întredeschisă .
Doar o fracţiune de secundă ... atît ... dar in chenarul ferestrei nu se zăreşte nici un copac .

Nu ştiu de unde încăpăţînarea mea în a crede că prima mea amintire s-a născut în camera aceasta . O idee mi se furişează în creier .
Mă întorc in sufragerie şi astept un moment prielnic ca să pun o întrebare .
Cu un ton sigur intreb : ce s-a întîmplat cu copacul de la colţ ?
Mama se uita mirată spre mine ...
Doamna Mara explica supărată că atunci cînd au schimbat stîlpii de lemn cu cei de beton , inginerul de la IAR a cerut să se taie copacul pentru că nu puteau trage sîrmele .
"A ramas doar un biet trunchi " spune ea . " Vrei sa-l vezi ? "
Spun ca da ... şi mergem în curte . În iarba necosită se zăreste un ciot . Ating bucata aceea uscată de lemn . E dovada amintirii mele . Unica dovadă palpabila .
"A fost un măr de toată frumuseţea " ... spune ea .

Mă ridic din iarbă şi mă duc înapoi în casă . Mă întind pe pat şi privesc de jos în sus prin cadrul ferestrei .
Amintirea mea prinde viaţă de la sine ... văd frunzele verzi şi picăturile de ploaie cum se preling de pe o frunză pe alta .
Aştept ca să cadă picaturile ... iar ele cad , ritmic , alungindu-se şi deformîndu- se , se preling undeva în interiorul meu , răcoroase si calde în acelaşi timp.

Cine ştie cîte persoane au privit cîndva la copacul acela , însă amintirea mea e unică , îmi aparţine numai mie ... s-a născut în mintea mea şi se va stinge odată cu mine .Pot intra pe poarta acestei amintiri ori de cîte ori simt nevoia ... fără să cer voie de la cineva , fără să mă deranjeze cineva , fără să mă judece cineva
Si cred ca aşa este fiecare amintire pe care o purtăm cu noi ... o posibilitate de evadare în perimetrul fiinţei noastre , a acelei fiinţe care am fost odată, cîndva , demult , care am vrea să mai fim ... dar care nu mai putem fi .

Spune-mi ce-ţi aminteşti , şi-ţi voi spune cine eşti .

Trimis de: eu_si_tu pe 26 Sep 2006, 06:38 PM

Trimis de: flori pe 26 Sep 2006, 09:30 PM

Da este ciudat, totusi imaginea asta o am in memorie, inainte de orice amintire! am spus ca e posibil sa fie dimtr-o viata anterioara vieti mele actuale,i presupunind ca e valabila teoria reincarnarii...ca altfel nu cred ca in cristelnita unde am fost botezata o fi pus popa caluti de mare!
Gata...exergy33, nu te mai sacai cu povestile mele ca de fapt aici e vorba de amintirile tale asa ca stau cuminte in coltul meu numai ochi si urechi!

Trimis de: exergy33 pe 27 Sep 2006, 05:30 PM

Odiseea primei amintiri ( 3 )

A trecut şi vacanţa aceasta . Am intrat în clasa a cincea cu sentimentul că am trecut o graniţă .
E interesant pentru mine să analizez noile mele profesoare şi noii mei profesori .
Pînă acum fusesem obişnuită cu o singură invăţătoare .
Preferata mea este profa de româna . Dacă ar fi mers la Holywood , probabil ar fi făcut carieră acolo . Dar nu e numai asta . Predă într- un stil interesant şi face nişte legături neaşteptate între diferite subiecte .

Din lista de lectură obligatorie mi-a sărit în ochi un nume : Homer .
Am început să citesc Odiseea .
Îl urmăresc pe Ulyses , pas cu pas , ... în toate aventurile pe care le are .
Episodul reîntoarcerii lui în Ithaka l-am citit de cîteva ori , pentru că vroiam să verific ceva ... un fel de sentiment , poate .
Ceva foarte neclar , ambiguu , un gînd răzleţ ... , dar care încet şi sigur mi se infiltrase in minte .
Aveam senzaţia că acelaşi lucru pe care l-a simţit Ulyses cînd s-a întors acasă , l-am simţit şi eu cînd mi-am descoperit amintirea cu picăturile de ploaie ... poate că prima mea amintire .

Actul meu de naştere . Prima conştientizare a realităţii care exista dincolo de mine , in afara mea . Descoperirea acestei amintiri a fost Odyseea copilăriei mele .

Cu mintea mea de 10 ani încercam să mă detaşez de cartea care îmi placuse atît de mult şi să inţeleg ce forţă îi mînă pe oameni să caute ceea ce e în mintea lor , în inima lor , să-i facă să nu renunţe , să spere , să rişte orice pentru o ambiţie de moment , sau pentru o iluzie de o viaţă ...

Oare la capătul fără de sfîrşit al fiecărei speranţe se ascunde o Penelopă ?

Trimis de: calfa pe 27 Sep 2006, 05:53 PM

Frumos. Succes !

Trimis de: exergy33 pe 27 Sep 2006, 06:53 PM

Multumesc calfa .
Am crezut ca ai disparut cu totul din 'virtual' si te-ai pierdut iremediabil in 'real' .

Trimis de: calfa pe 27 Sep 2006, 07:01 PM

Prin virtualul artificial am trecut doar pentru sarcini din realul apropiat. In virtualul natural ma poti gasi oricand.

Daca din a sta la Han nu mai reusesc sa obtin ceva, m-am gandit ca poate obtin ceva tot revenind.

Un fel de ... "Trecatorul Y".

Trimis de: exergy33 pe 27 Sep 2006, 08:54 PM

@flori

Trimis de: contraste pe 28 Sep 2006, 06:20 AM

Acum am observat jurnalul tău.
Să îl stăpâneşti, să îl înfloreşti, să povesteşti !

Trimis de: exergy33 pe 28 Sep 2006, 11:55 AM

Multumesc contraste .

Desi numai in urma cu o saptamina am fost pe insula Kish , m-am trezit de dimineata cu ea in gind .
Nu stiu ce putere magica zace in nisipul acela aspru , sau in apele golfului care o inconjoara ... de multe ori, aproape ca mi-e frica ca aceasta pasiune a mea sa nu se transforme intr-un drog .

Portul insulei , asa cum l-am vazut eu la asfintitul soarelui .
Imaginea este surprinsa din larg ,dintr-o barca cu motor ...



Sper ca sa se poata vedea imaginea .
Din pacate , toate imaginile incarcate la photobucket nu le pot vizualiza .
Contraste, imi pare rau ca atunci cind intru in jurnalul tau ,nu pot sa vad imaginile pe care le ai acolo.

Trimis de: exergy33 pe 28 Sep 2006, 07:02 PM

Mi-am adus aminte de o alta fotografie ... facuta prin martie , tot la Kish .

Asteptam sa vina barca cu motor pe care o inchiriaseram , si intre timp , stind acolo pe ponton , privirea mi-a fost atrasa de pestii care se jucau in apa .

Imi place cum au iesit culorile .

Trimis de: Fantasee pe 28 Sep 2006, 09:20 PM

Cat de mult ma bucur ca exista acest jurnal, exergy33 imi dai speranta ca intr-o zi voi dori sa am si eu un jurnal la Han. Deh, povestile sunt povesti - iar viata stie sa le intreaca, aproape intotdeauna.

Te voi citi zilnic.

Trimis de: exergy33 pe 29 Sep 2006, 07:44 AM

Fantasee ,

cind am deschis acest jurnal m-am gindit la tine . Cred ca stii de ce .
... ai cobit , acolo pe tarimul basmelor tale , atunci pe 31 august.

Daca viata nu ar intrece povestile , ... ce trista ar fi ea !
Astept jurnalul tau .

Trimis de: exergy33 pe 29 Sep 2006, 12:25 PM

Daca as fi avut (-13) ani

Astazi , la prima ora , cind am intrat la Han , am citit ceva care m-a facut sa zimbesc .

Zile de Nastere Astazi
3 membri isi celebreaza ziua de nastere astazi. La Multi Ani!
axel(-13) , Superunknown(28) , maimeri(26)

M-am obisnuit sa vad ca axel are cind 90 de ani , cind 3 ani ... insa la -13 ani , recunosc ca nu m-am gindit .

Am stat si m-am gindit cum ar fi fost sa putem decide noi momentul in care sa venim pe lume . Intrebarea asta provocatoare este valabila pentru oricine dintre voi .

Daca in acest moment as fi fost exact cu 13 ani inainte de ziua in care urma sa ma nasc , si daca as fi avut puterea sa hotarasc , ce s-ar fi intimplat oare ?
As fi aminat ziua , as fi grabit-o , ... sau nu m-as fi nascut niciodata ?
Oare cit la suta din curgerea vietii noastre este datorata deciziilor si alegerilor noastre personale , si cit la suta este la cheremul 'destinului' ?

Sa zicem ca cineva mi-ar putea da sansa sa ma reintorc in timp si sa ajung in acel 'spatiu temporal', cu 13 ani inainte de a ma naste ,... ei bine ,sint convinsa ca as numara cu nerabdare clipele care odata cu scurgerea lor ma vor preschimba pe mine in fiinta .
Exact in acea fiinta care sint Eu azi , si nimic altceva .

Exista cuvinte care nu mor , si care te condamna la tacere . Exista taceri zgomotoase , pe care nu le poti auzi decit tu .

Trimis de: eu_si_tu pe 30 Sep 2006, 11:18 AM

frumos .
Putina filozofie la prima ora a diminetii face bine la 'constiinta'.
Tacerile sunt mistere pe care cuvintele le preschimba in nimic .
Sau mai bine spus ~ Sunt lucruri care nu se spun şi, dacă am formula totul numai prin cuvinte , valoarea cuvintelor ar scădea.~ Marin Preda

Trimis de: exergy33 pe 1 Oct 2006, 09:43 AM

Pentru prima zi de octombrie doar aceste citeva rinduri ...




LA PLECARE

M-am aşezat în gândul tău , puţin ,
atât cât să mă odihnesc
înainte de plecare.

Să ascult cum talazurile liniştii
se sparg în mii şi mii de cuvinte ,
atunci când furioase se izbesc
de nenumăratele-ntrebări
la care n-ai găsit răspuns.

Să văd cum
ţi se destrama sufletul,
în nuanţe cu lungimi de undă
total necunoscute mie ,
şi cum lumina lui
ţese acel negru perfect şi asimptotic -
în spatele căruia poţi visa
fără restricţii ,
cu nepăsare .

Să aştept să le aduni pe toate
şi apoi să le aşezi
într-un sistem cartezian ,
de iluzii,
acolo unde suprafeţele plane
sunt absolut necesare
derapajului unor sentimente imprecise.

Suntem incompatibili pâna la disperare ,
şi tocmai de aceea te voi părăsi ,
puţin ,
pe neaşteptate , ...
lăsând doar un surâs
şi câţiva stropi de ploaie -
care să stingă urma trecerii mele
prin visul tău,
prin fibrele fiinţei tale.

Trimis de: exergy33 pe 2 Oct 2006, 01:42 PM

Calendar pe carapacea unei broaste testoase .


Zilnic citim zeci de lucruri , informatii de tot felul ,... ginduri , idei , curiozitati si ciudatenii .

De multe ori o stire de numai citeva rinduri ne staruie in memorie ani de zile , in timp ce povestiri sau romane de zeci , sau poate chiar sute de pagini , le uitam la scurt timp dupa ce am inchis coperta cartii .

Aceasta este o stire pe care am citit-o cu mai multi ani in urma ...insa de fiecare data cind imi amintesc de ea , gindurile mele se rasfira intr-un mod neasteptat , prelingindu-se fiecare intr-o directie noua , ... de fiecare data alta .

Broasca testoasa este considerata a fi cel mai vechi simbol sacru al triburilor de indieni (pieile rosii) din familia Anishinabe si Haudenosaunee , din America de Nord .
Ei cred ca America de Nord a fost creata pe carapacea unei testoase , si de aceea in folclorul lor se zice ca ei traiesc pe Insula Testoasei ...the Turtle Island
Prima intrebare intervine aici . Cum de stiau ei , din cele mai vechi timpuri , inainte de Columb si de Amerigo Vespucci , ca pamintul pe care traiesc este inconjurat de ape ?

Aceste piei rosii foloseau carapacea broastei testoase pentru a tine o originala evidenta calendaristica .
Pe carapace se pot vedea 13 sectoare , sau 13 domenii . Fiecare sector ,la rindul lui , contine 28 de patrate .
Pieile rosii considerau ca o luna calendaristica se intinde pe perioada dintre doua nopti cu luna plina . Asta face exact 28 de zile .
Anul lor calendaristic era compus din 13X28 zile , adica 364 de zile .
Cu numai o zi mai putin decit calendarele moderne .

Este remarcabil faptul ca oameni care nu au avut o limba scrisa , nu au avut un alfabet propriu ,.. au putut intelege atit de bine Natura si au putut sa-si transmita toate pretioasele informatii adunate pe timpul secolelor ... sau poate chiar al mileniilor , prin intermediul unor tehnici neconventionale .

Dansul magic al pielor rosii dedicat broastei testoase , poate parea ridicol pentru un om alb , ... om care nu are cunostinta de esenta simbolului si incarcatura lui informationala .

Aici intervine a doua intrebare , putin retorica : oare cel ce a putut face aceasta corelatie formidabila , intre fazele lunii , cele patru anotimpuri si 'patternele' grafice de pe carapacea unei testoase , nu merita sa stea in rind cu Galilei , cu Keppler ...sau cu Newton ?

Am incercat sa-mi inchipui cum ar putut fi fost acest om , geniu necunoscut , locuind pe un pamint necunoscut de lumea veche , traind intr-un timp necunoscut ,Om ... si el ,la rindul lui un Trecator - dar care a lasat ceva in urma ...

Daca ai trecut prin fiinta cuiva , si nu ai lasat urme care sa apese pe suflet , inseamna ca nu ai trecut cu adevarat pe acolo .

Trimis de: exergy33 pe 3 Oct 2006, 09:16 AM

...

FLASH (3)

Sigilii de iedera verde
încuie noaptea ,
dincolo de uitare.


Ceasul din urmă
se răstoarnă-n vînt ,
şi odată cu el
povestea care nu a fost începută
nicicînd.
Şi odată cu el
povestea care sălăşuieşte
ascunsă într-un gînd.

Trimis de: exergy33 pe 4 Oct 2006, 10:17 AM

Pentru ziua de azi doar o intrebare :

Daca ar fi sa alegi intre lucididatea nebuniei si nebunia luciditatii , ce ai alege oare ?

Trimis de: exergy33 pe 4 Oct 2006, 04:42 PM

Cineva m-a intrebat :ce diferenta este intre luciditate si nebunie ?
Si tot persoana in cauza dadea urmatoarea interpretare :

":)
spuneam doar ca ambele ipostaze sunt interesante si merita sa le incerci, pentru o vreme... pe de alta parte, white refugee are dreptate, nebunul ar putea fi un lucid fericit, iar lucidul un nebun nefericit. alegerea e clara in situatia asta.".

Trimis de: Erwin pe 4 Oct 2006, 11:39 PM

oh, eu cred că e mare diferenţă între luciditate şi nebunie... contactul cu realitatea... celorlalti!

Trimis de: exergy33 pe 5 Oct 2006, 10:57 AM

S-ar putea sa ai intr-un fel dreptate .

Luciditatea este finita ... marginita de propria ei logica , deci un om lucid va capta limitat 'viata' .
Nebunia nu este ingradita de logica ... si tocmai de aceea cei atinsi de ea pot vedea lucruri care nu sint ingaduite spre a fi vazute de catre un 'lucid' .

Si in fond ce e REALITATEA ?

Trimis de: eu_si_tu pe 5 Oct 2006, 01:53 PM

Trecutul este singura realitate pe care o posedam .
Nebunia luciditatii ne face sa traim totul ~ pe viu ~ , o proiectie cu incetinitorul . Lucruri care au durat cateva clipe le poti dilata si retrai ani si ani .
Nebunul in perioadele lui de luciditate poate sa vada mai mult decat un lucid atins vremelnic de boala nebuniei .

Trimis de: exergy33 pe 5 Oct 2006, 04:54 PM

Chiar daca fotografiile nu au calitatea necesara , totusi sper sa vedeti ceea ce am vazut si eu ... o uimitoare asemanare ...
Mi s-a intimplat de nenumarate ori sa vad obiecte de muzeu , obiecte traditionale , sau sa ascult acorduri muzicale iraniene ... care sa ma duca imediat cu gindul la ceva romanesc .

Imaginile acestea le-am surprins azi dimineata , intr-o zi ploioasa , intr-un oras din nord-vestul Iranului .
Pe panou se anunta deschiderea unei expozitii de artizanat , sau de industrie mestesugareaca traditionala iraniana , cu ocazia saptaminii internationale a mestesugarilor .
Pe acest tablou publicitar sint stilizate niste motive traditionale de pe ghilimurile lucrate de ashayeri.
Termenul de ashayer ii reprezinta atit pe persanii (fars-ha) , pe kurzii , sau pe azerii care practica transhumanta .
Ulciorul simplu de lut vorbeste parca de la sine .
...e ca o strofa neinceputa dintr-un catren al lui KHAYYAM.

Trimis de: exergy33 pe 6 Oct 2006, 10:17 AM

Trimis de: Kristin pe 6 Oct 2006, 10:37 AM

Frumos...

Exergy, tu esti in vizita in Iran sau acolo locuiesti ?

Trimis de: exergy33 pe 6 Oct 2006, 12:17 PM

Locuiesc e putin spus .
Acolo traiesc .

Trimis de: exergy33 pe 6 Oct 2006, 05:15 PM

Ploaia - mi va şterge
fruntea - ngîndurata ,
în timp ce eu ,
voi silabisi pentru tine
Tăcerea ;
în silabe de vînt
în silabe de dor ,
in silabe de scrum ,
în silabe de apă .

Trimis de: exergy33 pe 7 Oct 2006, 02:50 PM

Daca ar fi , ca dupa o comprimare a Universului si o renastere a acestuia , sa-mi inchipui din nou lumea , nu cred ca as putea porni exact de la aceleasi visuri , dorinte si idealuri pe care le-am avut inainte de comprimare .
Ar lipsi ceva , nu stiu exact ce anume , si totul mi s-ar parea artificial si inutil.
Daca ar fi dupa mine , as relua totul de la zero , indiferent de riscuri .

Tu ai fi gata sa uiti toate secventele trecutului si sa pornesti de la un zero absolut ?

Trimis de: Erwin pe 7 Oct 2006, 09:43 PM

Trimis de: exergy33 pe 8 Oct 2006, 05:46 PM

WHO

Who are you , and who am I ?
Perhaps two wood puppets
dancing behind the velvet curtain .
Day to day,
two tired travelers from Hell to Paradise.
Losers and winners at the same time.
Guilty without guilt ,
Happy without happiness.
Dreamers without dreams.



QUI

Qui est-ce que tu es , et qui est-ce que je suis?
Peut-être deux marionnettes du bois
danser derrière le rideau de velours.
Jour à jour,
deux voyageurs fatigués d'Enfer à Paradis.
Perdants et vainqueurs en même temps.
Coupable sans culpabilité,
Heureux sans bonheur.
Rêveurs sans rêves.

Trimis de: exergy33 pe 9 Oct 2006, 01:10 PM

Trimis de: Erwin pe 9 Oct 2006, 03:55 PM

în caz că ne-am retrăi existenţa, într-un univers ciclic, s-ar putea să nu avem amintirea existenţei din ciclul anterior şi atunci, neavând un termen de comparaţie n-am putea constata că repetarea experientei ar fi artificiala şi inutilă. Dar repetarea în sine, independent de voinţa noastră ar fi artificială şi inutilă. Cred ca e de preferat să ştim că universul e deschis şi nu are astfel de cicluri, cred că în cea mai mare parte a lui este plin de lucruri unice şi fenomene irepetabile, tocmai în asta constă frumuseţea lui:)

Trimis de: exergy33 pe 10 Oct 2006, 09:53 AM

CAPTAM LIMITAT VIATA

Captam
imagini,
impresii,
cuvinte .
Captam limitat viata ,
doi pasi inapoi ...
un pas inainte .

As vrea sa te privesc
ca si cum ai fi primul om
pe care l-am privit vreodata ;
As vrea sa te privesc
pina la radacina sufletului ,
mai mult decit odata.

As vrea sa te privesc
prin ochii unui inger ,
prin ochii unui copil ,
printr-un ochi de apa ;
As vrea sa te privesc
pina la ultima globula
odata , si-nca odata.

Captam
senzatii ,
sunete ,
vise .
Captam limitat viata
prin inimi transparente ...

... jumatate-nchise .

Trimis de: Frisky pe 10 Oct 2006, 09:48 PM

Buna seara, Exergy! Eu, trecatorul W, al "n"-lea ce paseste pe aceeasi planeta cu tine, intr-un vals continuu...unul inainte, doi inapoi...pasi, bineinteles ...am vrut doar sa-ti salut poezia, imaginile si amintirile din acest jurnal.

Trimis de: exergy33 pe 12 Oct 2006, 10:39 AM

Frisky ,
... de ce tocmai trecatorul W ?!

Calfa s-a autointitulat (ironic) 'un fel de Trecatorul Y'
Imi suride ideea unui club al ... trecatorilor .

Sper sa-ti faca placere acest catren scris de Khayyam , ...

Aş vrea să-ţi spun o taină omisă din Scripturi:
Din tină şi mâhnire e omul încropit.
Adună-aici o vreme ceva fărâmituri
Şi-pleacă apoi cu grabă în neantul nesfârşit.


... de fapt , si el , un trecator grabit !

Trimis de: eu_si_tu pe 12 Oct 2006, 01:36 PM

Trimis de: Titus Herbert pe 12 Oct 2006, 01:49 PM

Pana sa se transforme in trecut, e prezent. Si faptul ca imbatranim e o certitudine, nu numai una trecuta si prezenta.

Trimis de: eu_si_tu pe 12 Oct 2006, 02:17 PM

Toti imbatranim , dar nu in acelasi ritm .
Iar prezentul nu tine o vesnicie , ci doar o clipa .
Totul este ~ trecere ~ , Titus draga .

Trimis de: Titus Herbert pe 12 Oct 2006, 02:24 PM

Realitati diferite, posedate de persoane diferite. Totul curge vorba cuiva..

Trimis de: exergy33 pe 12 Oct 2006, 04:41 PM

Trimis de: Titus Herbert pe 12 Oct 2006, 05:01 PM

Nu la altcineva..

Trimis de: eu_si_tu pe 12 Oct 2006, 08:52 PM

La cine ?

Trimis de: calfa pe 12 Oct 2006, 10:22 PM

Trimis de: Frisky pe 13 Oct 2006, 12:42 AM

Trimis de: exergy33 pe 13 Oct 2006, 11:44 AM

Frisky ,

... poate ca daca nu am fi atit de grabiti in trecerea noastra prin lume , am avea timp sa intelegem multe ... si nu am mai hasura , asa in nestire , foaia alba a existentei noastre , umplind-o cu linii frinte care nu duc nicaieri , ... nu am mai fugi dupa iluzia desenului , ci ne-am scufunda in esenta lui ...

Multumesc pentru versuri . Te astept sa revii , bineinteles daca iti va face placere .

@calfa

Trimis de: tikky pe 13 Oct 2006, 11:49 AM

pana la urma, lumea asta e simpla, se imparte intre diversi X-i si Y-i si diferitele lor combinatii.

Trimis de: exergy33 pe 13 Oct 2006, 03:42 PM

ZADARNICĂ CĂUTARE

Te uiţi la propriul trecut
ca la o foaie carbonizata de ziar
pe care cîndva au fost tiparite
evenimentele la zi.
Propriile bucurii şi suferinţe
iţi devin atît de străine ...
Nu poţi nici sa zîmbeşti ,
şi nici măcar nu poţi să suferi.

Te chinui doar să descifrezi
literele negre de pe foaia neagră ,
căutînd un " Eu " definitiv pierdut.

Şi cînd te aştepţi mai puţin ,
o boare de dimineaţa
îţi transforma trecutul carbonizat
în cenuşă.

Totul se risipeşte
în fata ochilor tăi ,
şi cu mirare în suflet te întrebi :
Unde s-a dus acel Ceva
de care te simţeai
atît de legat
Odata ?

Trimis de: Kristin pe 13 Oct 2006, 03:52 PM

Superb, Exergy. Ca de obicei.

Cunosc pe cineva careia i-ar face placere versurile astea.

Trimis de: eu_si_tu pe 13 Oct 2006, 08:16 PM

Trimis de: tikky pe 13 Oct 2006, 11:36 PM

interpretam cum putem

Trimis de: exergy33 pe 14 Oct 2006, 07:30 AM

Trimis de: exergy33 pe 14 Oct 2006, 06:36 PM

Prima alegere


Aceasta nu este o amintire . Nu-mi aduc aminte nimic din cele intimplate in acea zi . Mult mai tirziu , cind aveam vreo 7- 8 ani , bunica mi-a povestit cu lux de amanunte povestea .

Deci intr-o zi de vara , ca oricare alta , bunica se pregatea sa ma duca la plimbare . Atunci aveam in jur de doi ani si jumatate .
Dupa ce mi-a schimbat hainele , m-a trimis pe hol sa-mi aduc sandalele .
Mirata ca nu vin , s-a dus sa vada ce s-a intimplat . Probabil se gindise ca nu le-am gasit .
Cind m-a vazut nu si-a putut crede ochilor .
Eu deschisesem cutia cu crema de ghete , si cu mare zor imi intindeam crema pe haine , pe miini ... si pe fata .
Bineinteles ca m-a intrebat de ce am facut asta .

Mi-o inchipui pe bunica mea stind calma , fara sa se enerveze , asteptind doar sa primeasca un raspuns din partea mea .
Niciodata nu am vazut-o pe bunica nervoasa sau agitata , si niciodata nu am auzit-o rastindu-se ...
Era un munte de calm , cum greu mai poti gasi in zilele noastre .
Cind am mai crescut , am botezat-o pe ascuns 'Ultimul Mohican' .
Dar asta e deja alta poveste .

Sa revin la subiect .
Dupa citeva clipe de ezitare am slobozit raspunsul mult asteptat .
I-am zis ca vreau sa ma fac tractorist . Si am asteptat sa vad reactia ei .

Nu stiu ce am gindit atunci , cu mintea mea de nici trei ani ... de ce tractorist ?
Ce analogie am facut intre meseria de tractorist ( oare stiam ce inseamna ea ? ) , si aspectul exterior ... hainele si miinile murdare de motorina .
Nimeni din familia noastra , din vecini , cunostinte sau prieteni nu era tractorist .
Parintii mei s-au intrebat deseori unde vazusem eu un tractorist ... la televizor ? ... undeva pe drum in timp ce mergeam cu masina ? ... si au vrut sa stie ce m-a atras pe mine la meseria asta ... de ce am vrut sa imit aspectul exterior al unui tractorist ?
Eram prea mica ca sa dau un raspuns coerent .
Bunica imi povestea ca eu repetam intruna ca atunci cind voi creste ma voi face tractorist si ca nimeni nu ma va opri sa ma fac .

Chiar si acum cind dactilografiez acest text nu ma pot abtine sa nu rid .
Alegerea mea mi se pare foarte interesanta ... nu am vrut sa ma fac doctorita , vinzatoare , invatatoare , actrita , ... ca restul fetelor .
In ziua in care am reusit la Politehnica , gindul m-a dus de intimplarea aceasta .

Dupa cum am spus la inceput , nu-mi aduc aminte nimic din cele petrecute in acea zi . Nici nu am incercat sa-mi inchipui ce s-a intimplat atunci ; nu am vrut sa cladesc niste amintiri false in memoria mea .

Mi-as fi dorit ca amintirile sa fie asezate in niste foldere . Atunci cind avem nevoie de ele sa le putem accesa cu usurinta .
Sentimentele si trairile pe care le-am avut la un anumit moment de timp , sa fie cuprinse intr- un program pe care sa-l putem (re)derula , rutina cu rutina .

Dar poate ca aceasta nu e chiar o idee stralucita .
Am fi tentati sa dam 'delete ' la multe lucruri care odata ne-au modelat personalitatea .
Creierul e un computer prea performant ca sa putem intelege fiecare detaliu de functionare , in situatii normale , sau in situatii limita .

Daca ar fi sa alegi , tu ai alege oare uitarea ?

Trimis de: Erwin pe 14 Oct 2006, 10:14 PM

Trimis de: Fantasee pe 14 Oct 2006, 10:25 PM

Trimis de: exergy33 pe 15 Oct 2006, 01:22 PM

Bine ca nu ai reusit Fantasee .
Nu de alta , dar nu vad cum s-ar putea instala un Norton pe un ciorchine de strugure ,... ca sa-i recupereze amintirile .
Dar Erwin are raspuns pentru toate .

Trimis de: Erwin pe 15 Oct 2006, 02:46 PM

Trimis de: exergy33 pe 15 Oct 2006, 04:29 PM

REÎNTÎLNIRE



Să ne despărţim la marginea unei secunde -
suspendată între Nicicînd şi Niciunde ,
Evadînd din castelul iluziilor deşarte -
să plecăm fiecare în cu totul altă parte ,
Şi pribegind pe drumuri îngustate de timp şi dorinţe -
să ne întîlnim la marginea aceleaşi fiinţe.

Trimis de: exergy33 pe 15 Oct 2006, 08:13 PM

Trimis de: exergy33 pe 16 Oct 2006, 04:30 PM

ZBOR




Zbor,
acesta e unul din cuvintele
care mă face
să mă gîndesc la tine .
Două aripi fragile
în căutarea unui echilibru precar
între visul zilei de ieri
şi visul zilei de mîine.
Deriva ameţitoare
între noapte şi zi ;
cînd în urma cuvintelor niciodate spuse
va rămîne doar cenuşa caldă
a unui indescifrabil surîs ,
urmă palpabila a flăcării
în care ai ars cîndva ,
Zburînd -
din aşteptare-nculoare ,
din culoare-ncuvînt .

Trimis de: eu_si_tu pe 16 Oct 2006, 07:25 PM

Zburînd -
din aşteptare-nculoare ,
din culoare-ncuvînt .
Si de acolo la mine-n gand .

Mi-am permis sa adaug inca un rand care mi-a fost inspirat de versurile de final .

@tikky

Trimis de: tikky pe 16 Oct 2006, 07:34 PM

cred ca putem, homo significans este fiecare dintre noi pana la urma.

Trimis de: exergy33 pe 17 Oct 2006, 04:22 PM

Mi-am facut curatenie prin arhiva foto si am dat de o imagine care imi place mult .
Este vorba de un covor persan lucrat la Isfahan .
Acest tip de covor- tablou se cheama tablo-farsh in limba persana .

In acest covor-tablou a fost redata Moscheea Albastra , una din bijuteriile arhitecturale ale orasului , si in acelasi timp o opera fara egal in arta islamica .
Isfahanul a fost o perioada de timp capitala administrativa a Iranului , insa va ramine intotdeauna capitala lui culturala .

Am vizitat Isfahanul de mai multe ori ... podul cu 33 de coloane si podul Hajoo , de pe riul Zayandeh Rud , riu care strabate orasul de la un capat la celalalt ..., Moscheea Albastra , palatul Ali Qapu , palatul cu 40 de coloane , biserica Vank , piata Naqshe Jahan , minaretele care se clatina , bazarul vechi , ...

Poate ca intr-o zi imi voi face putin timp sa povestesc cite ceva despre toate acestea .

Trimis de: flori pe 17 Oct 2006, 05:16 PM

Abia astept ziua aceia! Trebuie sa fie minunat Iranul cu arhitectura in stil 1001 de nopti. Din pacate nu cred ca voi putea vizita vre-odata dar mi-ar placea macar sa aud si sa vad lucruri interesante de pe acolo.

Este minunat covorul. Am vazut la Istambul cun se lucreaza covoarele astea ce munca dar e o adevarata arta.

Trimis de: exergy33 pe 18 Oct 2006, 06:14 AM

Brancusi spunea :
Cand nu mai suntem copii, inseamna ca am murit demult .
... si cita dreptate avea .

Trimis de: exergy33 pe 18 Oct 2006, 05:44 PM

Trimis de: Kristin pe 18 Oct 2006, 05:52 PM

Io as vrea sa nu inchei aici.

Trimis de: exergy33 pe 19 Oct 2006, 06:43 AM

GÎND RĂZLEŢ (8)





Ascult cum îmi bate în inimă
ploaia de octombrie ,
cum se rostogolesc înauntru-mi
secundele ,
orele ,
zilele -
ca niste sonore mărgele .

Răsfirînd in evantai degetele ,
pentru a le opri ,
atunci , în bezna soarelui ,
am zărit
capătul drumului tau -
nu in palmele sorţii ,
ci în podul palmelor mele .

Trimis de: eu_si_tu pe 19 Oct 2006, 01:48 PM

E iarasi octombrie ~ exergy .

Trimis de: Fantasee pe 19 Oct 2006, 05:24 PM

Trimis de: Erwin pe 19 Oct 2006, 06:51 PM

Trimis de: flori pe 19 Oct 2006, 08:31 PM

Trimis de: exergy33 pe 20 Oct 2006, 06:11 AM

Trimis de: exergy33 pe 20 Oct 2006, 02:36 PM

Coliba Timpului

Am avut de facut unele cumparaturi , si tot umblind dintr-un pasaj comercial in altul , de pe o strada pe alta , am patruns pe o alee linistita inundata de un soare stralucitor de amiaza . Citeva vile elegante ... un rond cu doi artari pe jumatate desfrunziti care isi diluau culoarea frunzelor rosiatice pe fundalul cerului albastru .
Privirea mi-a alunecat pe o vitrina de magazin , care se afla exact la coltul aleii.
Am citit literele de bronz conturate cu lac negru , ...
KOLBE-YE- ZAMAN .
Adica Coliba Timpului . (in persana kolbe inseamna coliba ... iarasi o asemanare cu limba romana)
Am fost curioasa sa vad ce se vinde in coliba timpului ... secunde , zile , sau ani ? ... la bucata , la duzina ... sau la kilogram ?

Am intrat inauntru fara nici o idee preconceputa .
Decorul era superb , pe masura numelui .
Buturugi de copaci , trestii si papura , scoici de dimensiunea unui pepene galben , coarne de cerbi si pene de paun ...
Intre ele , risipite cu gust , erau expuse citeva piese de vestimentatie ...
Inauntru doi tineri , o fata si un baiat , potriveau niste snururi cu margele din lemn pe jumatate ars .
Interiorul era placut ... culorile mele preferate , nuante furate parca din toamna care se pregateste sa plece si care se topeau in muzica pe care un calculator stingher o imprastia in aer .
O melodie interpretata la santur ... in acele ritmuri care-ti taie parca venele , si care te fac sa-ti (re)amintesti ca viata e totusi trecatoare .

Am intrat in vorba cu ei si am aflat ca sint sot si sotie , ca s-au casatorit recent , ... ca au deschis acest magazin cu un imprumut de la stat ... ca amindoi au terminat facultatea de textile ... ca au fost un an de zile someri ... ca sotia a avut initiativa , si tot ea a umblat sa rezolve formalitatile , ca amindoi au gindit decorul si tot ei l-au executat , neavind bani sa plateasca un decorator profesionist , ... si alti multi de ca ...

In timp ce-mi impachetau bluza pe care am cumparat-o , eu am pus intrebarea : cine a ales numele magazinului ?
Baiatul a zimbit si mi-a aratat cu capul inspre fata . Un zimbet si un simplu gest facut cu capul ... suficiente insa sa arate cit de mult o iubeste .
Am zimbit si eu , complice probabil , si i-am zis ei ca-mi place nespus de mult acest nume ... ca suna ca un titlu de roman , de film , sau de piesa de teatru .
Le-am marturisit ca decorul este inedit si ca nu ma asteptam sa vad atita risipa de frumos brut si de bun gust intr-un magazin de numai citiva metri patrati .
Nu ziceam aceste vorbe ca sa le fac lor placere ... pur si simplu simteam toata acea frumusete , nu numai a magazinului lor , dar si a sufletelor lor , cum imi patrunde prin pori ... direct in inima .

Iesind afara m-am gindit la sensul profund al numelui de coliba timpului .

Ce e viata noastra ? ... poate ca nimic mai mult decit o coliba injghebata la o rascruce de timp , in care , pentru o noapte ploioasa , ne-am refugiat provizoriu sufletele ?

Daca astazi mi-a fost dor de ceva , atunci stiu exact de ce anume .

Trimis de: flori pe 20 Oct 2006, 02:44 PM

Minunat! ZAMAN = ZMAN in ebraica! Se pare ca toate limbile au o radacina comuna!

Trimis de: Fantasee pe 20 Oct 2006, 03:45 PM

Trimis de: exergy33 pe 20 Oct 2006, 04:39 PM

Fantasee

Trimis de: exergy33 pe 21 Oct 2006, 03:11 PM

Acum ploua

Atunci cind ploua , indiferent de coltul de lume in care ma aflu , am sentimentul ca sint acasa.
E o stare inexplicabila care incepe sa ma cuprinda odata cu prima picatura de apa ce-mi cade pe obraz .
Dupa alte citeva picaturi , granitele incep parca sa se stearga , distantele sa se minimalizeze , " aici " se transforma in " acolo ", iar eu simt ca primesc puterea alchimistilor din evul mediu .

Puterea aceasta nebanuita , direct proportionale cu cantitatea de apa ce se prelinge din cupa rasturnata a unui cer plumburiu , ma face sa vad totul altfel .
Ii vad pe ceilalti si ma vad pe mine .
Vad prin oameni ca prin hubloul unui avion .
Trairile si sentimentele lor de o viata , eu le parcurg in citeva minute .
Le vad - de acolo de sus - cum stau insiruite , inghesuite , aruncate-n uitare sau tirite zilnic la lumina pe cararea obsesiilor zdrobitoare .

Intr-o astfel de zi nu ar trebui sa dau ochii cu nimeni .
Dar chiar si asa , fara sa am pe cineva in fata , incep sa-i citesc sufletul .
Totul devine transparent ca si cum siroaiele de apa au spalat cu indirjire culorile acelea insipide , lipite atit de viclean pe peretii sufletului , lasindu-l clar si curat , ca o vitrina intr-o zi de sarbatoare .
De la distanta ma uit la tot ce e inauntru , cautind , fara sa stiu insa ce anume .

Acum ploua . Si multe zile la rind ploaia nu se va opri .

Trimis de: passenger pe 21 Oct 2006, 03:53 PM

atunci cand ploua cerul isi asuma toate lacrimile...

Trimis de: exergy33 pe 21 Oct 2006, 07:06 PM

Trimis de: SORIN pe 21 Oct 2006, 07:30 PM

Exact..zaman inseamna timp in limba araba vorbita in Orientul Mijlociu!

Sorin.

Trimis de: eu_si_tu pe 21 Oct 2006, 09:00 PM

Trimis de: Erwin pe 22 Oct 2006, 12:57 AM

nemurirea nu ţi se dă, tu eşti cel care trebuie să daruieşti, trebuie să dăruieşti mult, mult de tot, unor oameni care merită şi care îţi păstrează şi cinstesc darul dăruindu-l la rândul lor altor oameni buni şi tot aşa...

Trimis de: exergy33 pe 22 Oct 2006, 07:08 AM

Trimis de: eu_si_tu pe 22 Oct 2006, 10:28 AM

Trimis de: Erwin pe 22 Oct 2006, 12:44 PM

eu_si_tu

Trimis de: exergy33 pe 22 Oct 2006, 04:44 PM

DORINŢĂ

Să fiu susurul ploii
într-o pădure de mesteceni
- primăvara.

Şi privind cum dimineaţa
taie noaptea in felii subţiri , de speranţă ,
eu insămi sa devin chip
- de aşteptare.

Şi apoi , adunîndu-mă laolalta ,
atom cu atom , cuvînt cu cuvînt
mirîndu-mă , cu tine-n gînd ,
să mă trezesc
- murind.




Carte Blanche de Rene Magritte

Trimis de: exergy33 pe 22 Oct 2006, 09:11 PM

Trimis de: exergy33 pe 23 Oct 2006, 08:10 AM

E foarte dificil sa-i intelegi pe cei din jurul tau ; daca nu chiar imposibil .
Dar si mai dificil e sa accepti o persoana , asa cum este ea , cu toate calitatile si defectele ... caci de multe ori o singura calitate poate fi mai dureroasa decit toate defectele la un loc .

Nu te intreb de ce ... pentru ca stiu ca nu cunosti raspunsul .
Nu ma intreba de ce ... pentru ca nici eu nu il cunosc .

Trimis de: exergy33 pe 23 Oct 2006, 01:10 PM

UN ZÂMBET



Un zâmbet ,
uşor poate umple
spaţiul
cuprins în golul rece
al unui cuvânt .

Un zâmbet ,
poate spune mai mult
decât toate nimicurile
înghesuite
pe lungimea unui rând.

Trimis de: Titus Herbert pe 23 Oct 2006, 01:32 PM

Trimis de: exergy33 pe 24 Oct 2006, 08:01 AM

In umbra cuvintelor


De cind ma stiu imi aduc aminte ca imi placea sa ma joc cu cuvintele . le desparteam in silabe si le cautam niste sensuri ... cuvintele nu erau pentru mine numai o insiruire de sunete , ele erau imagini multicolore si fantastice pe care le vedeam cu ochii mintii .
De multe ori faceam asociatii absurde intre cuvint si imagine ; si aici ma refer in special la numele proprii .

Tin minte ca inainte sa merg la gradinita traiam cu convingerea ca inchisoare este un loc unde nu ajunge soarele , cuvintul era ceva care pleaca odata cu vintul ... era dus si adus de vint , punte trebuie sa reprezinte ceva pus intre ... doua maluri de exemplu .

Numele Silvia imi sugera o fata imbracata intr-o rochie de culoare albastra-azurie , cu o funda mare la spate ... niciodata nu am sa inteleg de ce ... iar numele Oltea imi aducea in fata ochilor un ceaun mare in care dadea in clocot o ciorba de peste .

Chiar si in ziua de azi , fiecare nume , de fata sau de baiat , imi sugereaza o imagine .
Tocmai de aceea ma feresc sa stiu numele mic al persoanelor cu care vorbesc , sau ale celor cu care tin legatura in spatiul virtual .
Pentru ca numele lor nu este ales de ei , este alegerea parintilor ... si nu stiu in ce masura ii reprezinta .
In schimb , ID-ul , nick-ul sint niste alegeri proprii .
Incerc sa-mi inchipui persoanele din spatiul virtual luind ca punct de plecare nick-ul ales de ei .
In spatele fiecarui pseudonim se intinde un univers care poate fi explorat , pentru ca acest nick nu reprezinta o masca in spatele careia se ascunde o fiinta , el reprezinta de fapt un ciob marunt din oglinda sparta in mii si mii de cioburi a unui suflet .
In umbra unui nick sta cineva care vrea , in acelasi timp , sa se indeparteze si sa sa apropie , sa fuga si sa revina .

Nu incerca acum , intr-un tirziu , sa aduni laolalta cioburile ... pentru ca-ti vei rani iluziile .

Trimis de: Olaf pe 24 Oct 2006, 08:17 AM

Trimis de: exergy33 pe 24 Oct 2006, 01:25 PM

Numele de pe pasaport nu cred ca ma reprezinta .
Olaf , spre deosebire de tine , eu ma pot imagina purtind un cu totul alt nume .

Trimis de: Thecook pe 24 Oct 2006, 02:35 PM

As avea o intrebare: cat de cunoscut e Chris de Burgh in Iran? Intreb asta, pentru ca pe site-ul oficial are o sectiune cu "Friends of Chris de Burgh " grupati pe tari, si am ramas foarte surprinsa sa constat ca la sectiunea Iran sunt enorm de multe persoane inscrise.

Trimis de: exergy33 pe 24 Oct 2006, 04:37 PM

Thecook , multumesc de trecere ... si multumesc pentru intrebare .
Chris de Burgh este relativ bine cunoscut in Iran , spre deosebire de Patricia Kaas , U2 sau The Scorpions ...
De curiozitate am intrat pe site-ul de la adresa de mai jos si am constatat ca sint inscrisi peste 1200 de fani .
La ei te-ai referit cind am folosit cuvintul putini ?

http://www.chris-de-burgh.co.uk/friends/friends.php?country=Iran

Trimis de: exergy33 pe 25 Oct 2006, 09:01 AM

Necesitatea de a fi mai mult decit unul.

Am auzit pe multi spunind faptul ca e foarte greu sa cunosti pe cineva in spatiul virtual si ca e aproape imposibil sa-i conturezi personalitatea .
Dar oare in spatiul real , in lumea de zi cu zi , e mai usor ... ?
Nu cred .

Eu voi afirma aici contrariul .
Virtualul ofera un atu care nu poate fi neglijat . Personajele ies in mod brusc din constringerile cotidianului , iar libertatea aceasta aparenta si provizorie ii face sa se comporte altfel , ... altfel decit in cercul de apropiati sau de prieteni .

Cel care intra in virtual stie exact ce cauta .
El intra intr-un labirint , insa are firul Ariadnei in mina . Isi va continua aventura si cautarea atita timp cit virtualul ii va oferi ceea ce niciodata nu va putea gasi dincolo de el : Libertatea de a fi mai mult decit unul .

Ca sa generalizez as putea spune ca fiecare cauta altceva decit nimicurile si plictiseala din viata lui reala , si atunci cel de-al doilea , cel de-al treilea ... se desprind usor de primul ... si fiecare din ei se strecoara misterios prin catacombele netului .

Necesitatea de a fi mai mult decit unul a fost rezolvata .

El nu mai este nevoit sa-si cenzureze pornirile firesti din viata de zi cu zi ...

Ea nu mai este severa profesoara de matematica ... aici isi poate permite sa discute lejer despre moda si sex , sau sa ironizeze fin pe altii .

... nici el nu mai e directorul acela de intreprindere , mereu imbufnat la sedinte , ... e sentimental si sensibil , la fel ca versurile pe care le scrie .

Iar el nu mai e studentul timid si timorat , pentru ca aici are posibilitatea sa spuna niste vorbe cu mult peste virsta lui , sa-i contrazica pe cei care i-ar putea fi parinti , sa fie tratat de la egal la egal atunci cind vorbeste despre stiinta sau filozofie .

O vad si pe fata aceea , functionara intr-o banca moderna , exasperata de faptul ca cei care roiesc in jurul ei nu reusesc sa-i vada decit geometria trupului ... vine seara de seara in virtual vrind sa dovedeasca ca dincolo de forme se ascunde un intelect , si este in cautarea cuiva care sa-i vada geometria sufletului .

Nu-i pot uita nici pe ei doi : ateul si credinciosul .
Cine si-ar fi putut inchipui ca tinarul acela cu alura de rocker a citit de citeva ori Biblia ... sau alte carti religioase ... ca brusc si-a pus niste intrebari - la care nu poate gasi raspuns de unul singur .
Prietenii din gasca lui s-ar tavali probabil de ris daca ar afla ca el a devenit un credincios .
In partea opusa sta ateul .
Da , e el , cel crescut intr-o familie cu principii . In mod sigur i-ar soca pe cei din jur daca ar spune ca e ateu .
Aici insa are libertatea sa o spuna , sa o strige in gura mare chiar ... pe cine deranjeaza un ateu in plus ?!

Studenta aceea zapacita , care mereu intirzie la cursuri , vine aici cu o punctualitate de nota zece .
Viseaza ca dupa terminarea facultatii sa plece peste hotare . Isi inchipuie ca-si va face un viitor de invidiat ... si atita timp cit sta in fata monitorului , visele ei prind un contur aproape palpabil . Citeste cu aviditate jurnalele celor care traiesc peste hotare in cautarea unei retete a succesului .

Jurnalistul vine si el din cind in cind - mai ales atunci cind vrea sa-si depaseasca conditia de jurnalist ratat .
E constient ca totul a pornit din vina lui , asa ca vine resemnat aici . Ar posta mai mult la subiectele de politica ... dar deja a fost enervat de ele in viata reala . Deci isi propune sa se distreze postind numai la rubricile in care te poti oarecum destinde .

Doctorita vine des insa nu obisnuieste sa participe la discutii . E obosita de garzile de la spital si de meseria pe care nu o face cu placere . Vine aici si se lasa prada imaginilor ... urmareste jocurile cu imagini in timp ce gindul ii zboara departe ... cine stie pe unde .

Inginerul acela somer a descoperit recent posibilitatile pe care le poate oferi virtualul .
Oricum nu are altceva mai bun de facut , asa ca sta ore in sir amuzindu-se citindu-i pe altii .
Nu stie de ce orice discutie pe care o incepe ajunge la cearta .
In fiecare zi isi propune sa nu mai raspunda atit de caustic ... dar nu reuseste niciodata . Probabil ca va fi iarasi banat ... dar cui ii pasa ?

Toate acestea sint personaje fictive , asa cum le-am vazut eu pe parcursul acestor minute cit timp am dactilografiat aceste propozitii .
Orice asemanare cu realitatea nu poate fi decit o simpla intimplare .


Nu as vrea sa trec cu vederea Administratorul . Cine este el ?
Cred ca fiecare din noi si-a pus macar o data aceasta intrebare . Ce anume il face sa-si piarda timpul si nervii printre zecile de subiecte de discutie ...
O face oare din pasiune ? ... sau din obisnuinta ?


Tikky m-a intrebat mai demult cum as reactiona daca m-as intilni cu o persoana din spatiul virtual , si daca aceasta persoana m-ar deziluziona .
Tin minte ca i-am raspuns ca niciodata nu mi-am dorit sa ma intilnesc cu un astfel de personaj .
Niciodata nu m-am intilnit .
Pentru mine toti cei pe care ii urmaresc in virtual , sint frumosi asa cum sint ei , cu toate defectele si neajunsurile pe care lasa sa se intrevada ... pentru ca aici ei sint cei adevarati , aici ei nu-si impun nici un fel de constringeri sau autocenzura .
Asa ca niciodata nu am fost suparata pe nimeni , chiar daca de multe ori s-a ajuns in discutii la unele schimburi mai dure de cuvinte .

M-am straduit sa-mi dau seama ce inseamna necesitatea de a fi mai mult decit unul ...

Am inteles ca vrei sa-ti accepti singuratatea si zadarnicia . Pe a doua nu vei reusi niciodata .

Trimis de: Erwin pe 25 Oct 2006, 12:47 PM

Trimis de: eu_si_tu pe 25 Oct 2006, 01:01 PM

Cer permisiunea ca sa adaug un personaj in galerie .

Este vorba despre pictorul cu o farama de talent dar fara ambitie . S-a obisnuit cu esecurile consecutive din viata sentimentala . Vine din cand in cand aici .
Nu vorbeste despre pictura ~ pentru ca-i lehamite de subiect .
E in cautare de forumiste sensibile cu care sa schimbe o vorba buna . Nu prea are succes .
Iar atunci cand are , succesul nu este de durata .
Asa ca din varful celor cativa zeci de ai ~ secret dealtfel ~ isi permite sa dea sfaturi filozofice la toti cei care sunt amatori sa-l asculte .
Poate face in liniste pe interesantul . Oricum nimeni n-o sa-l bage prea mult in seama .
Trece prin spatiul virtual numai atunci cand nu are unde sa se duca in alta parte , sau cand ramane fara bani .

~ ~ ~ ATENTIE ~ ~ ~
Orice asemanare cu realitatea este pur si simplu intamplatoare !

Trimis de: Data'q pe 25 Oct 2006, 02:48 PM

Frumos mai stii tu a dezlega masti ale existentei noastre...
Arta, dom'le, asta faci tu si inca cateva forumiste... Cu gandurile, poeziile sau povestile voastre... pentru toate! Nu scrieti mai nimic la intamplare... Restul, doar trecatori suntem... Prin virtual...

Semnat:
Al vostru cititor... Si jucator cu imagini...

Trimis de: passenger pe 25 Oct 2006, 03:12 PM

Trimis de: exergy33 pe 25 Oct 2006, 07:48 PM

TRIBUT




Nu te increde in oameni
si-n vise ,
Imi zise magul din crucea serii.
Nesocotindu-i cuvintul
Am ajuns azi sa dau tribut cernelii.


... in final , ar trebui sa pun cuiva o intrebare . Cuiva care crede ca detine cheia adevarului .
Care lipeste cu ochii inchisi etichete , acuzind ... nu din rautate , ci pentru ca este convins ca el are dreptate .

Trimis de: passenger pe 25 Oct 2006, 10:24 PM

Trimis de: Erwin pe 26 Oct 2006, 12:54 AM

Trimis de: tikky pe 26 Oct 2006, 01:43 AM

exergy, pe net, mai mult pe bloguri, as zice, esti TU fara nici un fel de obligaţie înspre ceilalţi. în viaţa reală se aşteaptă, să zicem, ceva de la tine. de ce se transformă relaţiile initial începute cu bine? pentru că aşteptările înspre celălalt cresc. la început nimic nu obligă, apoi puţin câte puţin există indatorirea de a îndeplini un anumit rol. pe net când te simţi ameninţat, când vrei să eviţi imaginea ta din ochii celuilalt, poţi pleca fără probleme.
de ce sunt ataţia oameni care nu vor ca jurnalele lor sa fie citite?

cineva mai învăţat spunea la un moment dat că avem doua tipuri de identităţi sociale. o identitate reală şi o identitate virtuală. identitatea reală este cea care se manifestă zi de zi, ceilalţi ne judecă şi ne pun etichete. identitatea virtuală este dată de felul în care fiecare se vede pe sine însuşi, ori netul îţi permite să-ţi construieşti această identitate virtuală, nu te simţi "obligat" faţă de nimeni. am o veche credinţă cum că avem comportamente diferite în funcţie de persoana cu care interacţionăm. comunicarea pe net este cu mult diminuată, nu ai decât verbalul care rămâne, nonverbalul dispare, ori fiecare dintre noi este nevoit sa umple un spatiu gol. într-o conversaţie tête-à-tête ţinem cont de gestica, intonaţia celuilalt, într-o conversaţie virtuală ni le imaginăm, iar acest proces imaginativ trebuie să dispună de un model şi atunci de multe ori apelăm la modelul cel mai apropiat, la noi înşine.

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 07:32 AM

passanger

Trimis de: Erwin pe 26 Oct 2006, 08:26 AM

Bună dimineaţa!

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 11:41 AM

Trimis de: Mihai pe 26 Oct 2006, 02:22 PM

Daca mai gasesc http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=8050&view=findpost&p=506798, garantez un ban definitiv.
Atacurile la persoana sunt interzise in toate sectiunile Hanului.

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 02:30 PM

Despre ce vorbesti ?
Atac la adresa cui ?
... ?

A lui Data'q ?
Cred ca te inseli .

Trimis de: Mihai pe 26 Oct 2006, 02:31 PM

Am dat link spre mesajul la care faceam referire.
Explicatiile / scuzele puerile nu ma intereseaza, dupa cum nu m-au interesat nici cele referitoare la contul clona.

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 03:00 PM

Nu cred sa-mi fi cerut scuze pentru ceva , pentru ca nu am de ce .

Am pus o intrebare , care m-ar fi putut ajuta sa-mi dau seama de niste lucruri ,... nu ai raspuns .
Asa ca eu am tras concluzia ca nu ai nici un fel de date palpabile si verificabile care sa-ti sustina ideea.

Te intreb si aici in public ... logarea s-a facut de pe un singur computer , dau de pe doua computere ?

Nu e mult pina pe 28 octombrie , cind voi merge la servici , si-mi voi verifica compul de acolo ... asta m-ar fi putut lamuri , cu conditia sa fi spus - alb pe negru- daca s-a facut sau nu .
Stii foarte bine ca un raspuns gresit din partea ta , ar fi suficient sa demonstreze faptul ca ai luat o hotarire ... fara nici o baza reala .

Ce dovezi ai ?
... sau mai bine sa te intreb , ai oare dovezi ?!

Ma voi simti onorata sa ma banezi . O spun foarte serios , nicidecum in gluma .
M-am saturat sa ascult acuzele tale .

Tin minte ca mai ai o datorie catre mine ... era obligatia ta, ca admnistrator al hanului , sa fi raspuns la intrebarea pusa in urma cu 4-5 saptamini .

Acum am inteles de ce nu ai facut-o .
Cred ca de atunci ti-a intrat o anume idee in cap .
Vreau dovezi , nu vorbe . Dovezi care sa poata lamuri un specialist in probleme de internet .
Oricum problema aceasta nu se va opri aici . Exista metode de a demonstra nevinovatia , chiar cu riscul de a apela la judiciar . Ma gindesc in mod serios ca aceasta e singura solutie care-mi va rezolva problema .

Imi pare rau ca m-ai obligat sa spun public toate acestea . Deja mi-am depasit limita propriei mele rabdari .

Nu am inteles ce vrea sa spuna link-ul pe care l-ai dat . Mie mi se deschide ultima pagina de jurnal .

Trimis de: Mihai pe 26 Oct 2006, 03:10 PM

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 04:07 PM

Trimis de: Mihai pe 26 Oct 2006, 04:52 PM

Trimis de: Romelia pe 26 Oct 2006, 05:08 PM

Ufff...

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 05:25 PM

Trimis de: Olaf pe 26 Oct 2006, 05:30 PM

Exergy, dupa ce ai descris in cuvinte nu tocmai magulitoare o buna parte din categoriile sociale in relatie cu Internetul in general si cu forumurile in special, ma intreb cum poti spune ca nu crezi ca s-a simtit cineva lezat.

Trimis de: Felina pe 26 Oct 2006, 05:38 PM

Trimis de: Mihai pe 26 Oct 2006, 05:42 PM

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 05:44 PM

[B]Olaf [/B , probabil ca voi fi nevoita sa recunosc ca sint rupta de realitate , sau ca sint cinica si insensibila , ... dar nu pot sa-mi inchipui ca cineva s-a simtit lezat .
Nici nu avea cum , si nu avea pentru ce .

Situatia din seara aceasta ma depaseste .
De abia acum stau si ma intreb ce a inteles fiecare voi cind a citit acele citeva rinduri !

Acolo e literatura ... si nimic altceva mai mult .
Nici nu am avut o alta intentie , indiferent de ce isi inchipuie lumea.

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 05:47 PM

Trimis de: Mihai pe 26 Oct 2006, 05:47 PM

Asta e din seria 's-a logat de pe pc-ul meu, dar nu era clona mea'...
Si marmota...

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 05:59 PM

Trimis de: denise pe 26 Oct 2006, 06:00 PM

Exergy, mă vad nevoita sa intervin, pentru ca vad ca vorbiti in paralel, iar povestea devine mult prea sordida. Sa luam faptele (atat, simplu faptele), asa cum se vad din afara, cum rezulta din ce spuneti voi aici.

1. Mihai a constatat ca userii eu_si_tu si exergy33 folosesc acelasi calculator. Are mijloacele necesare, este chiar obligatia lui sa verifice, nu avem de ce sa nu-l credem.
2. Tu spui ca in iulie-septembrie ai fost plecata, deduc ca in octombrie ai fost acasa. Corect? Plus ca spui ca la PC-ul de la serviciu nu ai inca acces. Deci, zilele astea ai scris de acasa. Userul eu_si_tu a fost activ in octombrie. Din ce spuneti voi amandoi rezulta ca cele doua conturi se logau de pe PC-ul tau de acasa. Asa ca Mihai a tras anumite concluzii - si a banat contul eu_si_tu. Corect? Mie mi se pare o decizie corecta. Ai o problema cu faptul ca a inchis contul eu_si_tu? Ca eu asta nu inteleg. Vad ca, contul exergy e ok. Ce nu mai inteleg, este ca , in locul tau, daca m-as sti nevinovata, m-ar ingrijora mai mult cine intra de pe PC-ul meu de acasa la Han, nu ca mi se strica imaginea. Mihai nici nu a spus in prima faza al cui cont clona era ... de aflat s-a aflat din protestele tale.
3. Zici ca ai chemat un specialist- el ar putea sa-ti confirme, daca nu a facut-o deja, daca mesajele lui eu_si_tu au fost trimise de pe PC-ul tau. Si nu inteleg, de ce userul exergy se plange ca nu se putea loga, daca de banat a fost banat eu_si_tu? Cred ca nu explici prea bine; sau nu spui totul
4. Despre mesajele de la tine din jurnal - de acord, poti scrie ce vrei in jurnal, dar... nu ne impune si cum sa interpretam. Exprimandu-te in acest fel, ti-ai asumat acest risc: sa fii inteleasa gresit, sau mai mult decat te asteptai. Da, chiar daca sunt exprimate vag, pot fi interpretate ca aluzii la useri reali (inclusiv potretul facut cuiva de eu_si_tu, care vorbea cu tine, la tine in jurnal, de pe PC-ul tau de acasa, daca mai pricepe cineva ceva!). Nu stiu, nu cred ca e cazul sa facem sondaj pe tema asta, sa cadem de acord ca sunt interpretabile si gata.
5. PC-ul este cel de acasa, te afli intr-o tara straina, de copii nu pomenesti, presupun ca nu ai, sotul zici ca era cu tine, deci probabilitatea ca vorbitori de limba romana sa-ti acceseze PC-ul de acasa, sa posteze pe han, sa converseze cu tine (nu facem analiza pe text acum), sa te voteze etc... duce la anumite concluzii. Chiar daca sunt gresite, nu poti reprosa cuiva ca trage astfel de concluzii, in conditiile date.
Sfatul meu - intelege ca Mihai a luat decizia corect de a bloca contul eu_si_tu, si , daca spui ca nu tu postai ca eu_si_tu, incearca sa afli cine o facea. Daca e adevarat ca nu esti tu, Mihai ti-a facut un serviciu, cand o sa te calmezi, si o sa judeci la rece ... o sa-ti dai seama ca ai o problema mult mai mare decat discutia asta de pe Han. Ai timp sa te ocupi de 'onoarea nereperata' mai tarziu. Vezi cine ce face la PC-ul tau, daca zici ca nu e clona ta. Iar daca nu, problema e chiar mai mare.
Intre timp, accepta ideea ca exista un mare semn de intrebare. Cel putin.

Trimis de: Sushi pe 26 Oct 2006, 06:15 PM

acuma inteleg http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=3359&view=findpost&p=506892
Ca exergy n-ai avut tupeu, ca eu_si_tu te-ai fi dat la mine
Noroc ca n-am mereu timp sa iau totul in seama

Trimis de: flori pe 26 Oct 2006, 06:47 PM

S-au mai clonat si altii prin han...si desi este o ilegalitate, mie mi se pare ca cei care au facut-o au vrut sa se joace, si totusi cind au fost descoperiti au recunoscut si si-au asumat riscurile. Mai grav e ca tu nu recunosti desi este evident acest lucru!

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 07:03 PM

Trimis de: denise pe 26 Oct 2006, 07:38 PM

Trimis de: Data'q pe 26 Oct 2006, 08:08 PM

Scuzati-ma ca va intrerup, dar de ce stricati bunatate de jurnal cu discutii interminabile?... Potoliti-va oameni buni, respirati adanc si inchideti ochii... Gata... A trecut...

Apropos, mie mi-a placut mult acea descriere a unor tipuri de caractere ce-ar putea poposi prin han...
Si tot din partea mea: bine c-a fost banat eu_si_tu si nu exergy33...

Trimis de: denise pe 26 Oct 2006, 08:12 PM

Trimis de: Sushi pe 26 Oct 2006, 08:54 PM

Denise ma scuzi dar ori e alba ori e neagra!

Exe felicitari pentru profilele userilor. Chiar asa, nici o persoane neratata si nesomera si nepusa pe emigrat aici pe han?
Da profilul tau care e? Iti spun eu ce cred, io nu le am cu integramele, asa-ti ca-ti zic direct: esti grasa, frustrata, supusa. Ca numa' alea au bunul obicei de a-i cauta pe altii de paduchi. Cat despre intelectul tau nu stiu ce sa spun ca prea putin te-am citit. Dar dupa cum chiar tu ai spus, scrii cateodata lucruri pe care nu le intelege nimeni. Vezi cumva si voci?

Mie mi se cam rupe ca ai tu clona. N-am eu timp de numarat cine de unde si sub ce nume scrie. Dar pentru profilele alea chiar meriti un picior in dos pentru ca ai facut parte din comunitatea asta si userii te-au tolerat. Ti s-a dat la Han un locsor al tau, jurnalul de fata, colegii de han te-au vizitat si ai mai schimbat o vorba... nu meriti nimic din toate astea!

Vezi totusi ca nu suntem toti asa de pacifisti ca Denise si de intelegatori ca Mihai

Trimis de: Sushi pe 26 Oct 2006, 08:58 PM

si exergy si eu_si_tu pun pauza si inainte de semnele de punctuatie... ciudat ?

Trimis de: Fantasee pe 26 Oct 2006, 09:18 PM

Indiferent cum stau lucrurile, mie imi esti tare draga, exergy33.

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 09:18 PM

Denise

Ceea ce am zis in ultimul meu post , i-am zis anterior lui Mihai pe PM.

Trimis de: Sushi pe 26 Oct 2006, 09:23 PM

vaaaai ca tre sa-mi aduc batistele igienice ca-mi dau lacrimile... nu numai spionata, copiata dar i s-o mai si intrat in casa, in computer, vai saracutza... hai sa facem toti cerc in jurul ei, sa ne tinem de maini si sa ne concentram energiile cerebrale ca s-o protejam de ... ähhh... de americani ??!!?

Trimis de: Zed pe 26 Oct 2006, 09:37 PM

exergy33

Nu stiu ce sa cred , dar pe Mihai l-am vazut rar sa fie dur . Si nu o face fara motiv .
Imi permit sa scriu aici , deoarece eu_si_tu , mi-a scris destul de des in jurnal . Daca ai fost tu , sper sa poti sa-ti vezi fata si maine dimineata in oglinda , fara sa cobori privirea .
O seara placuta !

Trimis de: flori pe 26 Oct 2006, 09:39 PM

Exista un avantaj al virtualului: ca nu se vad ochii celui care minte...dar totusi minciuna se simte si asa. Acu nu stiu de ce si n-as vrea sa-mi fac pacate acuzind-o pe exergy pe nedrept daaar...mi se pare ca stilul eu_si_tu e foarte asemanator cu exergy! Voua nu? Dar oricum eu cred ca asa cum spune si Fantassee, exergy merita sa fie iertata pentru ca are si partile ei bune si acest jurnal era chiar un jurnal placut, ba chiar si exergy mi se pare un om placut cel putin in virtual...Si sa nu uitam ca toti sintem supusi greselii!

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 09:46 PM

cind am afirmat eu lucrurile pe care mi le atribui tu ?
Te rog citeste cu mai multa atentie .

... dimpotriva , am spus ca in casa la mine nu a intrat nimeni .

... nici nu as vrea sa ma gindesc la ineptii ca spionatul ... sa devin obsedata de o asa idee...

... indraznesc sa ma gindesc la un hacker .
Si urmatoarea intrebare care mi-o pun : din ce locatie ? ... nu cumva din RO ? sau de pe aiurea ? iar daca din Iran - ma intreb de ce ?


Carmelita , nu te supara ca trebuie sa te dezamagesc .
Nu e cazul sa-mi aduci batiste si nici sa ma ridiculizezi ... in totala necunostinta de cauza.

Concluziile alea cu americanii iti apartin .
Niciodata nu as putea afirma asemenea absurditati .

Trimis de: SORIN pe 26 Oct 2006, 09:56 PM

Acceseaza pm.-ul!

Sorin.

Trimis de: Sushi pe 26 Oct 2006, 09:56 PM

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 10:02 PM

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 10:09 PM

Trimis de: SORIN pe 26 Oct 2006, 10:12 PM

Nu e nevoie....se pare ca nervii te-au lasat

Sorin.

ps. doar am vrut sa-ti explic ceva si sa te ajut!!

Trimis de: nefertiti pe 26 Oct 2006, 10:15 PM

Exergy, ai cam sărit calul şi ar fi de bun simţ să te opreşti, dacă Mihai încă te acceptă aici. E prea tolerant. Părerea mea, vorba lui Văcăroiu.
Dacă eşti nevinovată e absurd să continui discuţia asta.

Cît despre ce ai scris cu privire la unii dintre noi (eu abia acum am citit, că, sincer, nu intram prea des aici) - nu, nu mai nega, nu mai veni cu chestii puerile, că ar fi literatură şamd -, e părerea ta şi ai tot dreptul să o exprimi. DAR o poţi exprima aici numai atîta timp cît nu ajungi la atac la persoană. Altfel, o faci pe privat, unde ne poţi bîrfi pînă la orgasm. Dacă într-adevăr era literatură, nu se supăra nimeni. Numai că asta ar fi însemnat ca tu să ai coloană vertebrală şi să spui ceva de genul 'oameni buni, aşa vă văd eu pe voi într-o formă artistică'. Sînt sigură că în cazul ăsta nu se mai simţea nimeni jignit.

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 10:17 PM

Nu stiam ca PM-ul este de la tine . Nu are cum sa fie , stii tu de ce .
Ma mir ca vrei sa ma ajuti , dupa toate altercatiile de la forumurile de politica .
Probabil te gindesti la acelasi lucru la care ma gindesc si eu . Nu se merita sa-l fac public si sa isc inca un tsunami pe acest jurnal .

multumesc ca te-ai gindit sa ma ajuti .

Trimis de: flori pe 26 Oct 2006, 10:17 PM

Trimis de: SORIN pe 26 Oct 2006, 10:22 PM

Trimis de: flori pe 26 Oct 2006, 10:29 PM

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 10:35 PM

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2006, 10:42 PM

Trimis de: Sushi pe 26 Oct 2006, 10:54 PM

Trimis de: Sushi pe 26 Oct 2006, 10:55 PM

Trimis de: flori pe 26 Oct 2006, 11:01 PM

Eu cred ca jurnalul asta devine din ce in ce mai reusit! Pai cu atita action nici nu se poate altfel si exergy felicitari devii din ce in ce mai celebra! Cred ca nici n-ai visat...

Trimis de: plictisitoru pe 26 Oct 2006, 11:07 PM

Trimis de: Erwin pe 26 Oct 2006, 11:41 PM

Trimis de: Sushi pe 26 Oct 2006, 11:47 PM

Erwin io am apucat sa citesc pana n-ai editat
Da nu spun la nime

Trimis de: Erwin pe 26 Oct 2006, 11:48 PM

Trimis de: flori pe 26 Oct 2006, 11:50 PM

Dar ce interes a avut eu_ si_ tu sa foloseasca acelasi IP? In concluzie era o clona dar a cui? Poate era o clona a altcuiva si s-a folosit de IP-ul lui exergy?

Trimis de: factura pe 27 Oct 2006, 12:15 AM

E ingrozitor sa vezi cum oamenii de maine deja s-au transformat in ieri.Avem arcuri ,sageti si tolbe.Si cred ca si mai ingrozitor e sa vezi cum isi cauta o piatra mai mare.Sa o arunce.Nu sa o care.Oare o pot ridica?

Sau,cine ar vrea sa care pietre,nu?

Trimis de: Kristin pe 27 Oct 2006, 09:42 AM

Mneatza !

Voi stiti ca eu nu prea pot sta deoparte, asa ca hai sa imi spun si eu parerea:

Nu stiu nimic despre IP-uri, calculatoreala si asa mai departe. Asa ca nu ma voi lega de chestia asta. Altii stiu mult mai bine. INSA, nu iese fum fara foc. Adica, de ce nu s-a luat Mihai de mine, ca-s contul clona al cuiva ?

Vreau sa spun doar ca are dreptate Carmelita cand spune ca felul de a scrie al lui eu_si_tu, cu pauze inainte de semnele de punctuatie, este (NU asemanator) ci IDENTIC cu al lui Exergy. Si eu am observat chestiunea asta inainte de a afla de discutiile astea (am eu o pasiune pentru despicat literele si cuvintele in patru si observ multe detalii). Chestiunea asta scapa constiintei si iata ca nu poate fi controlata.

In plus, mai am niste intrebari: de ce eu_si_tu a votat-o pe Exergy la concurs pe locul I, cu mentiunea "Nu pot sa explic... de ce" ? (ok, e interpretabil, recunosc).

De ce eu_si_tu nu are jurnal ? Nu ar mai fi avut ce spune ? Sau ar mai fi scapat lucruri constientului ? (iar e interpretabil)

Daca eu_si_tu a fost banat, de ce nu a aparut cu alt cont, cu alt nick, pentru a lamuri problema ? (hei, eu sunt fostul eu_si_tu, cred ca m-ati inteles gresit).

Daca as avea ocazia sa vad toate mesajele lui eu_si_tu, as spune mai multe, dar din pacate, nu pot cauta prin miile de mesaje de pe forum doar acele mesaje.

Este evident ca afirmatiile mele pot fi contracarate, nici macar nu doresc sa prelungesc discutia, insa sunt niste pareri si niste semne de intrebare.

Daca Exergy ar fi eu_si_tu, sau invers, ar fi frumos sa recunoasca. Atat. Sunt sigura ca ar primi o bila foarte alba de la toata lumea de pe forum.

Daca nu e asa, atunci eu imi cer scuze si nu voi mai interveni data viitoare.

Ce vreau sa spun este ca mie imi place cum scrie Exergy, am si spus asta prin vot, imi placea sa ii citesc gandurile si ca e pacat ca s-a ajuns aici.

(pe eu_si_tu nu l-am (am) urmarit(-o), doar mi se parea ca are ceva cu Exergy. Nu pot sa explic... de ce.

Trimis de: Kristin pe 27 Oct 2006, 09:52 AM

Trimis de: Kristin pe 27 Oct 2006, 09:58 AM

Trimis de: Olaf pe 27 Oct 2006, 10:11 AM

Bai cata-i discutia, cu SF-uri cu IP-uri furate, hoti vorbitori de romana in casa si in birou, etc. Ma rog, nu ma intereseaza chestiile astea.
Cat despre textul respectiv, e simplu: sunt unii pe care ii deranjeaza. Accepta! Vii cu chestii de genul "vaaai, voi nu-mi intelegeti literatura". Ghinion! Nu esti nici prima nici ultima persoana care pateste chestia asta. Uite, eu sunt un student care nu mai are alta viata in afara forumurilor, cu vise de emigrare, insa pe marginea ratarii, si mi-am creat imaginea unei persoane cu un oarecare succes in viata aici pe han. Ma deranjeaza insa extrem de tare sa mi se aminteasca chestia asta si o consider atac la persoana. Simplu, nu?
Sunt unii care nu sunt in situatia asta, dar s-au vazut asa cand au citit ce ai scris si asta deranjeaza si mai tare.

Trimis de: Romelia pe 27 Oct 2006, 01:07 PM

...
Chopin Nocturne in C# minor...

~ L_I_N_I_S_T_E_S_T_E ~

Trimis de: exergy33 pe 27 Oct 2006, 10:49 PM

Trimis de: Mrs. Rogers pe 27 Oct 2006, 11:06 PM

Am citit si eu din intamplare ce s-a intamplat aici , fiindca in general nu citesc jurnale.
Haideti sa uitam povestea, adevarata sau nu , nu prea are importanta .
Eu as vrea sa aflu mai multe despre Iran , e foarte interesant ca o romanca locuieste in Iran . Cum e viata femeilor acolo? Cum e viata acolo in general?

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2006, 02:59 PM

SUBIECT DE DISCUTIE (2)




Sa vorbim despre viata si moarte
la modul trecut,
amintindu-ne lucruri
care demult pareau a fi uitate.

Adolescenti nu mai sintem,
Intelepti inca nu am ajuns .
Asemenea unei balante in echilibru
nu ne putem inclina nici intr-o parte.
Legati sintem de trecutul
ce atit de repede a trecut ;
legati sintem de viitorul
ce atit de repede o sa devina
Trecut.

Trimis de: Mrs. Rogers pe 28 Oct 2006, 05:19 PM

Exergy , cum e in Iran ?

Trimis de: flori pe 28 Oct 2006, 05:46 PM

toxic nu cred ca vei primi un raspuns clar...am intrebat si eu de citeva ori dar cred ca putem sa ne imaginam.
Eu una insa nu mi-as dori sa fiu in Iran (mai ales ca femeie...Brrr!)

Trimis de: Mrs. Rogers pe 28 Oct 2006, 05:55 PM

De ce sa nu ne spuna? E secret?

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2006, 06:01 PM

toxic

Cum e vremea? , clima? , situatia economica ?, politica ?, situatia femeilor? , cum sint locurile istorice ?, bucataria traditionala ?... care din ele ?

flori

Trimis de: flori pe 28 Oct 2006, 06:08 PM

Trimis de: Mrs. Rogers pe 28 Oct 2006, 06:10 PM

Exergy eu cam stiu cum e in Iran fiindca am prieteni iranieni . Dar as vrea sa aud lucrurile prin perspectiva unei romance .
ma intereseaza situatia femeilor si situatia economic a. Stiu ca femile sunt moderne, se aranjeaza ( cele din Teheran) dar sunt obligate sa-si acopere capul si nu nu au voie sa isi vopseasca unghiile .

Deci cum e?

Trimis de: flori pe 28 Oct 2006, 06:12 PM

exergy eu nu cred ca situatia femeilor e chiar asa de roza sau poate depinde de firea fiecaruia...Pentru o femeie independenta cred ca ar fi o viata foarte grea acolo daca nu cumva imposibila. E adevarat ca femeile sint obligate sa poarte vesmintele alea prin care se vad numai ochii? Cum se numesc?

Trimis de: flori pe 28 Oct 2006, 06:24 PM

Trimis de: Mrs. Rogers pe 28 Oct 2006, 06:44 PM

Si mai stiu ca tinerii se disteaza , fac chefuri , beau , dar pe ascuns . Vorbesc de Teheran, ca in rest poate nu e asa .

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2006, 08:25 PM

Trimis de: Sushi pe 28 Oct 2006, 08:33 PM

Trimis de: Mrs. Rogers pe 28 Oct 2006, 09:48 PM

Exergy, coafeza mea mi-a spus ca daca tatal moare , copiii nu raman cu mama . Merg la fratele tatalui , daca are, sau la tatal tatalui . Daca nu exista rudenie de parte barbateasca din partea tatalui , copii merg la tatal mamei . Asta asa e?

Trimis de: flori pe 28 Oct 2006, 10:16 PM

E adevarat ca un barbat poate sa-si ia mai multe sotii? Cunosti asemenea familii? Cum se inteleg sotiile intre ele?

Trimis de: Mrs. Rogers pe 29 Oct 2006, 02:01 AM

Trimis de: exergy33 pe 29 Oct 2006, 09:26 AM

Trimis de: Mrs. Rogers pe 29 Oct 2006, 04:57 PM

Bine , exergy , mai spune-ne te rog cum ti se pare tie viata acolo si te las in pace cu intrebarile

Trimis de: SORIN pe 29 Oct 2006, 05:18 PM

Toxic...vad ca insisti!

In Iran de Ashura se bat singuri cu lanturi, scalpeaza copiii, mai folosesc si FGM, mai sunt si unii arabi poligami, dar in general sunt oameni normali.

Daca mai vrei descrieri, deschide un topic aparte la Han, dar nu uita ca asta e un jurnal personal.............

Comprende?????????

Sorin.

Trimis de: Mrs. Rogers pe 29 Oct 2006, 05:33 PM

Mai, sorry , mai usurel ca n-am dat in cap nimanui, macho man . M-am gandit sa deschid un topic separat dar... chiar ca nu vreau sa insist daca nu ii face placere sa raspunda , de aceea am spus ca-i pun ultima intrebare , aici unde am inceput discutia.
Sper ca esti multumit ca ai facut ordine si ca m-ai discipilant

Trimis de: exergy33 pe 29 Oct 2006, 07:16 PM

GÎND PIERDUT ÎN MIEZ DE NOAPTE




La porţile întunericului
aud cum se zbate ,
captiva ,
Lumina .

Trimis de: exergy33 pe 30 Oct 2006, 09:13 AM

E unul din textele care mi-a atras atentia ... mi-a placut si tocmai de aceea il asez aici, pe aceasta pagina de jurnal.

Trimis de: exergy33 pe 31 Oct 2006, 06:31 PM

Astazi as vrea sa vorbesc despre sentimentul de dor .

De multe ori mi-e dor de oameni care mi-au populat copilaria , personaje unice , cu un parfum aparte , ... pe care nu le voi mai putea vedea decit in vis .
Mi-e dor de serile calde de august , de nucul batrin care-si intindea ramurile , cuprinzind pina la sufocare casa bunicilor , ... de mincarurile cu miros de tarhon si de coriandru , pe care numai bunica stia sa le faca , ... de zimbetul pe jumatate ascuns al bunicului , atunci cind imi dadea lectii de calarie , ... de mobilele negre si grele , de pe vremea lui Franz Josef , care dadeau casei lor un aer de poveste ...

Mi-e dor de locuri care azi nu mai exista , asa in forma in care erau ele odata , ... de strada cu cladiri mici evreiesti , inghesuite parca unele in altele ... toate darimate acum , locul fiindu-le luat de blocuri fara de forma si fara de culoare ...
Mi-e dor de cofetaria minuscula , de peste drum de parc , in care am mincat ani la rind cea mai aromata inghetata a copilariei mele .

Mi-e dor de riul cu malurile invadate de luncile de salcii , de rugurile de mure ce se ascundeau in iarba aspra , de apa curata in care stateam ore in sir , fara de numar ... de mirosul de menta din asfintit , ... de clipocitul apei , de nisipul caldut si fin , de ... Ce a mai ramas din ele ?
Nimic .
Barajul nou construit a transformat riul intr-un amestec de mil si apa ; pe malurile pe care alergind altadata pina la epuizare am invatat ce inseamna libertatea , zborul , neingradirea ... poti zari acum cele mai hidoase constructii ale erei tehnice : statia de epurare a apelor uzate , depozitul CFR , ...
Mi-e dor de podul vechi , de piatra , de pe care plonjam cu ochii inchisi in apa adinca de la piloni ... si care a fost dinamitat de genisti , pentru ca nu mai prezenta siguranta ...

Mi-e dor de starea aceea de detasare , de bucurie , de un nu stiu ce enigmatic care ma facea sa vad frumusetea vietii dincolo de crusta realitatii imediate .[...]


Nu vreau sa stiu de ce anume mi-e dor , vreau doar sa-mi fie ...

Trimis de: Fantasee pe 31 Oct 2006, 06:39 PM

Mult îmi plac textele tale, exergy33 dorul seamănă cu cheia aceea celebră: de la poarta verde.

Trimis de: exergy33 pe 1 Nov 2006, 04:18 PM

Fantasee , imi pare rau ... insa nu inteleg, despre ce cheie celebra vorbesti ?

Trimis de: passenger pe 1 Nov 2006, 04:25 PM

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cheia.php

cred ca despre asta e vorba...

Trimis de: Fantasee pe 1 Nov 2006, 05:18 PM

Îmi place Minulescu; ai intuit bine, passenger.
Exergy33, poate că omul are dreptate şi toate cheile se pierd într-o bună zi. Cu toate astea, dăinuie importanţa de a le fi avut, de a fi descuiat speranţe cu ele.

Trimis de: exergy33 pe 2 Nov 2006, 08:23 AM

FLASH (8)



(una din Muzele lui Brancusi )


Atuncea când încerc sa-mi smulg
cuvinte tainice din suflet
nu vreau să înţelegi ,
nici să mă judeci ...
vreau doar sa simţi -
exact aşa cum simt eu .
Pentru ca eu trăiesc doar atât
cât ţine cuprinsul necuprins
al unei file albe de hârtie .
Pentru ca eu trăiesc de sus în jos ,
desfăşurându-mă în silabe fără noimă ,
adunându-ma apoi în cuvânt ,
murind , puţin câte puţin ,
de la prima literă din titlu
la punctul de final
al unui ultim rând .

Trimis de: Data'q pe 2 Nov 2006, 05:53 PM

Ar putea fi asta cheia de la poarta verde?


"nici să mă judeci ...
vreau doar sa simţi"

Superb...

Trimis de: exergy33 pe 3 Nov 2006, 07:31 AM

Fantasee, passenger si Data'q

, ... ma intreb cine oare a gasit cheia, ...exista macar cineva care sa o fi gasit-o?

Trimis de: exergy33 pe 3 Nov 2006, 01:12 PM

Ecoul unei dorinte dintr-un alt anotimp

As vrea sa citesc ceva care sa ma faca sa ma rup de realitate . Ceva albastru, amestecat cu verde, amestecat cu negru, cu alb ... amestecat cu toate tonurile de culoare pe care doar o asteptare inutila ti le poate aduce in fata .

Nu vreau ca povestea sa inceapa cu a fost odata ca niciodata , si nici sa se sfirseasca cu am incalecat pe-o sa ... si v-am spus povestea asa.

Ii poti scrie cum vrei inceputul, pentru ca finalul va fi invariabil ... acelasi .

Aseara te-am privit pentru prima data cu ochii unui strain . Erai departe, erai singur, si erai dureros de constient de singuratatea ta .




Lasa acest ultim zimbet sa ti se topeasca pe fata si sa-ti umple toate ridurile .

Trimis de: exergy33 pe 4 Nov 2006, 05:20 PM

Ceea ce se vede in imagine este podul cu 33 de coloane din Isfahan - Seyo-se pol , .




Riul Zayandeh - Zayandeh Rud ,traverseaza orasul ,iar cele doua maluri sint legate de o serie de poduri, mai noi sau mai vechi .

Cele doua poduri de importanta istorica sint Podul cu 33 de coloane , sau cu 33 de arcade si Podul Khajoo .
Podul cu 33 de coloane mai este numit si Allah Verdi Khān Bridge, constructia lui incheindu-se in 1602 , ceea ce corespunde domniei dinastiei safavide in Persia medievala.

Podul are trei benzi. In trecut pe banda din mijloc circulau calestile si calaretii , iar pe cele doua benzi laterale marginite de ogive , se mergea pe jos , fiecare banda corespundea unui sens de mergere .
Interesant ca acest mod de 'trafic' era functional la inceputul anilor 1600 in Isfahan .

Nu stiu daca am avut eu ghinion, insa de fiecare data cind am trecut pe podurile de pe Zayandeh Rud am avut senzatia ca nu-mi ajunge aerul ... si mai intotdeauna imaginea era cumva scufundata intr-o picla stravezie.
Niciodata nu am reusit sa fac o fotografie acceptabila . Am filmat citeva minute bune din diferite unghiuri ... insa fara prea multe rezultate .
Cele mai reusite fotografii pe care am reusit sa le fac in Iran, sint cele de la Persepolis si Apadana ... si cele facute pe serpentinele de la Astara, partea de nord-vest a Marii Caspice.

Imaginile pe care le dau aici sint luate de pe net


..... .....

Trimis de: Fantasee pe 4 Nov 2006, 07:46 PM

Trimis de: exergy33 pe 5 Nov 2006, 06:11 PM

INCERCARE

Incerc sa patrund dincolo
de silabe si taceri
respirind sentimentele
pentru a nu muri
" de azi pe miine ".
Incerc sa masor trecerea
sentimentelor,
relativ la mine -
ca unic sistem de referinta
pe care-l cunosc.




(Pictura de van Gogh )

Trimis de: exergy33 pe 6 Nov 2006, 05:31 PM

Numai astfel ...

Imi revin in minte anumite schimburi de cuvinte, ... si ce bine e ca eu nu m-am bazat niciodata numai pe cuvinte .
Am incercat sa trec dincolo de ele, dincolo de sensul si de non-sensul lor .
Intotdeauna am incercat sa-i intuiesc pe oameni ... sa le inteleg tacerile , sa le decodific gesturile marunte - prelungiri ale unor sentimente de moment , ... sa le inteleg zadarnicia zbaterii intre neputinta zilei de ieri si imposibilitatea visului zilei de miine .
[....]
[....]

Pe usa aceasta a iesit o iluzie . Nu te uita in urma ei ... chiar daca are chip feminin .
Prin spartura aceea cu geometrie placuta va intra o alta. Mult mai mare si mai frumoasa decit cea care tocmai a iesit .
Daca ai curajul uita-te in ochii ei.
Pierde-te in adincimea lor .
Lasa-te sa cazi , sa te zdrobesti de himere ... si apoi cu sufletul bulversat in minuscule cioburi de dorinta , sa alergi in urma ei ... sa o ajungi , sa-i cazi la picioare ..., iar umbra rece a acestei iluzii fierbinti sa te transforme pe tine in deziluzie .
Numai astfel vei intelege ce inseamna libertatea ... libertatea de a te lasa inlantuit.

Nu voi raspunde la nici o intrebare [...] azi ... dar sa stii ca sunt mult mai mult decit ceea ce poti tu vedea .



(Unexpected - Pictura de Rene Magritte )

Trimis de: freeman pe 7 Nov 2006, 11:38 AM

exergy33,

foarte frumos jurnal ai, asa condimentat cu ganduri si culori.




Uite ce sfat mi-a dat mie un alt forumist privitor la o anume persoana ce oxideaza juranalul tau: ieezuse, cat va agitati cu p..personajul ala nociv !! Sterge si scuza-ma .

Trimis de: exergy33 pe 7 Nov 2006, 04:09 PM

...

Va veni o clipa
cind el -
Trecatorul ,
isi va ascunde pasi-n nerostite cuvinte ,
si ranit de ascutite silabe
se va desprinde de tina ,
va inchide larg ochii
si va desface incet
cele doua aripi fragile ;
una de-ntuneric ,
cealalta de lumina .

Se va-nalta in albastru ,
va pluti in mirare ,
va fi fericit - pe vesnicia unei secunde ,
atit cit sa-si dea seama
ca fericirea
doare .



( Pictura de Claude Monet )

Trimis de: exergy33 pe 8 Nov 2006, 02:40 PM

Am scris si am sters de citeva ori pina acum ... iarasi am scris , si iarasi am sters.
Ceva parca nu merge ... am vaga senzatie ca nu mai pot fi sincera ... ca mi-e teama sa recunosc ceva ... ceva care incearca sa-mi infiltreze si sa-mi filtreze gindurile .
Propozitiile scrise s-au transformat pe nesimtite in moloz, intr-un morman de cuvinte ... fara valoare .

Prin cenusiul ideilor aruncate la groapa indiferentei se zaresc totusi unele cuvinte stralucitoare , care-mi atrag atentia ... o adevarata simfonie in "D" major !

... dimineata, decizie, dorinta, discernamint, dincolo , deznadejde , deziluzie , detasare , directie , drum , destin , deriva , doi , dor , de ce ... de ce ?
Ritmul cuvintelor este intregit de ritmul de ghitara dezlantuita a lui Paco de Lucia . Le ascult simultan ... muzica, sentiment, resentiment, cuvint, avint...

Teama de a ramine deziluzionat poate afecta mai mult decit deziluzia in sine.

Trimis de: Frisky pe 8 Nov 2006, 10:42 PM

Trimis de: exergy33 pe 9 Nov 2006, 08:33 AM

Neda

Ieri m-a cautat la birou o fata . S-a prezentat simplu zicind : ma cheama Neda.
In acel moment gindurile mele s-au rasucit brusc cu un unghi de 180 de grade ducindu-ma intr-o directie inversa pe axa timpului ... pina in toamna anului 2000. Atunci cunoscusem o alta Neda.

Era sfirsitul unei saptamini de octombrie . O zi insorita cu un cer incredibil de albastru . Cineva deschisese incet usa intrebind : pot sa intru?
Am raspuns afirmativ si am asteptat sa vad ce treaba are cu mine fata inalta care tocmai intrase pe usa .
Mi-a zis cu o voce neutra ... eu sint Neda ... de parca ne-am fi cunoscut cindva .
Nu o cunosteam si nici nu stiam de ce venise la mine . Era imbracata cu un mantou lung din crep negru , mulat pe corp ,peste care-si pusese un pulover ciudat , in dungi negre si portocalii . Ma facea sa ma gindesc la o albina sau la o viespe ... din cauza alternantei dungilor verticale de pe pulover.
Venise sa o ajut sa traduca un text legat de termodinamica . Aveam suficient timp , asa ca am inceput pe loc sa verific ce tradusese ea acasa . In citeva minute am reusit sa-l corectam si sa punem toate propozitiile la punct .
Nu stiu cum s-a facut ca discutia a alunecat spre subiecte ca moartea termica a Universului , spre entropie si alte lucruri legate de latura filozofica a legilor termodinamicii . M-a intrebat daca ii citisem pe poetii sufisti persani , in speta pe Molawi - alias Rumi .
Am raspuns afirmativ. In acel moment am vazut ca fata ei impasibila , de un alb nefiresc se luminase intr-un zimbet cald.
Ceea ce m-a frapat la Neda era aerul ei nenatural . Fata prea alba , lipsa oricarei mimici , ochii de un gri inchis si metalic cu irizari vinetii , vocea neutra fara suisuri si coborisuri ... si felul in care se uita la mine ... ca prin lentila unui microscop.
Faptul ca macar pentru o secunda reusisem sa-i smulg un zimbet ma facuse sa ma bucur .
Neda vroia sa stiu ce inteleg eu din anumite versuri . Traia cu impresia ca europenii , si in general cei crescuti si educati in afara Iranului inteleg cu totul altceva din versurile lui Rumi .
Trecuse mai mult decit o ora de discutii ... fara sa ajungem la o concluzie finala .
Neda mi-a cerut voie sa mai vina , iar eu am acceptat cu placere.

Dupa 2-3 saptamini a revenit. Imbracata la fel si cu acelasi zimbet impasibil pe fata .
Mi-a zis ca e studenta in ultimul an la politehnica si ca e colega de grupa cu Leyla . In acel moment am inteles cum ma gasise pe mine . Leyla era fata medicului oftalmolog la care-mi faceam eu controalele medicale .
Si de data asta am discutat mult , in special despre moartea fizica, despre imortalitatea sufletului si despre imposibilitatea de a cunoaste aceste fenomene . Si de data aceasta discutia a ramas suspendata intre doua versuri ale lui Rumi si un catren scris de Khayyam .
Mi-a zis ca va reveni . si intr-adevar a revenit . Imbracata la fel si cu acelasi aer rupt de toate . Ma intrebam de ce vine imbracata mereu la fel stiind faptul ca iraniencele mai bine rabda de foame o saptamina , si cu banii economisti isi cumpara ceva nou de imbracat , decit sa apara cu aceleasi haine intr-o societate .

Discutiile au continuat in acelasi ritm . Imi facea placere sa discut cu ea pentru ca avea o luciditate prea taioasa pentru virsta ei, dar mai ales pentru modul ei direct de a spune lucrurile .

Cred ca numarul intilnirilor noastre ajunsese undeva la cifra de 7-8 .
Ma obisnuisem cu acea Neda , cu puloverul ei de albina si cu mantoul lung si negru pe care il imbraca ... desi in acel an incepuse moda mantourilor scurte , aemanatoare cu niste tunici .
Poate tocmai de aceea am fost luata prin surprindere cind am vazut-o imbracata in chador, val care acopera femeia din cap si pina in picioare .
Purta un chador negru din matase artificiala care ii scotea si mai mult in evidenta albul nefiresc al fetei si impasibilitatea ochilor gri-vinetii.
Mi-am inchipuit ca se casatorise cu un tip religios care probabil ii ceruse sa se imbrace asa cind iese pe strada . Nu am intrebat nimic pentru ca nu am vrut sa o fac sa se simta prost .
Am discutat cu precadere despre Khayyam . Aici ma simteam pe tarimul meu .
M-a rugat sa vorbim si miine ,...o rugaminte , citeva cuvinte rostite cu o anume modulatie a vocii . Era ceva neobisnuit pentru Neda .
Am aceptat, iar a doua zi Neda a venit exact la timp . Nu ma puteam obisnui cu chadorul pe care il imbracase ... mi se parea maturizata si obosita . Incepuse sa-mi fie dor de puloverul acela in dungi negre si portocalii .
I-am zis ca voi pleca in concediu , insa peste 3-4 saptamini poate sa revina ... daca a mai ramas ceva de discutat .
M-a privit lung ... iar in acel moment am fost convinsa ca vrea sa-mi spuna ceva important . Am asteptat citeva secunde . Plutea o tensiune in aer . Eram perfect constienta de asta . Niciodata simturile nu m-au inselat . Tacerea prelungita a fost sparta de vocea ei ... mi-a zis ...v-am adus un semn de carte . Intotdeauna imi vorbise cu pronumele de politete , si eu ii raspunsesem la fel .
Era un semn de carte tesut manual din fire de matase pe care era reprezentat un motiv comun de pe covoarelor persane .
Gestul ei mi-a facut placere ... era pentru prima data cind primeam in dar un semn de carte .

Dupa ce m-am intors din concediu am asteptat ca Neda sa revina . Au trecut citeva saptamini ... nimic.
Intr-un final m-am decis sa o sun pe Leyla .
Am avut noroc ca am putut sa-i prind din prima numarul de mobil ...
Mi-a zis foarte mirata ... cum nu stiti ? Neda a murit .
Cum adica sa stiu ?... a fost prima mea intrebare . Ce anume era de stiut ... si eu nu am stiut?
Ascultam ce-mi zicea Leyla in receptor insa gindul imi alerga in directii opuse , de la o zi la alta, de la o fraza la alta .
...Leyla era grav bolnava cu inima ... numai un transplant de inima ar fi putut sa o ajute ... de patru ani astepta un donator ... nu se gasise nimeni compatibil ... anterior fusese la o clinica in Olanda ... nici acolo nu a putut nimeni sa o ajute ... singura ei sansa era un transplant de inima .
Norocul nu i-a suris.

Vorbele spuse de Leyla imi reverberau in creier , la fel cum undele sonore reverbereaza in spatii inchise .
Brusc in mintea mea ingusta se facuse lumina . O vedeam pe Neda cu totul alti ochi.
Fata ei nefiresc de alba - rezultatul bolii fizice , impasibilitatea fetei - lipsa de speranta , predilectia de a vorbi despre moarte - rezultatul bolii psihice a celei care este obligata sa-si astepte propriul sfirsit , cautarea ei ... undeva la granita dintre filozofie , fizica si literatura ... luciditatea ei ... chadorul pe care il imbracase , adica alunecarea pe panta religiozitatii a celei care vedea pe zi ce trece cum se miscoreaza distanta care o duce spre riul Hades , semnul de carte facut cadou la ultima intilnire ... faptul ca ea luase in considerare faptul ca poate nu ne vom mai intilni niciodata .

Cine fusesem eu pentru Neda?
Un interlocutor care nu stia nimic despre boala ei si cu care ea putea discuta in voie , fara sa fie compatimita .
Cum spusese si ea la una dintre intilniri ... dumneavoastra sinteti o alta lume pentru ca nu limitati Orientul la ideile si mistica orientalilor , si nici Occidentul la ideile si pragmatismul occidentalilor .Pentru prima data mi-am dat seama ca fata aceasta de 22 de ani vazuse foarte clar o anume parte din mine .

In limba persana Neda inseamna chemare , vocea care te striga ...
Ce ar mai fi de spus aici , ca propozitie de final pentru povestea asta ?
Nu stiu . Nici eu nu stiu .

Trimis de: exergy33 pe 9 Nov 2006, 05:27 PM

@Frisky

Trimis de: exergy33 pe 10 Nov 2006, 10:26 AM

Aceste rinduri sint prea frumos scrise ca sa fie trecute cu vederea.

Trimis de: exergy33 pe 10 Nov 2006, 01:44 PM

CÎND MOARE UN VIS

Cînd moare un vis,
odată cu el mor
mii de nerostite cuvinte.

Iar pleoapele , ca două aripi frînte
se prăbuşesc în arşiţa nopţii ,
zăbovind o clipă doar ,
pe tăişul dintre real şi imaginar.




( Pictura de Rene Magritte )

Trimis de: Fantasee pe 10 Nov 2006, 04:04 PM

Interesanta povestea Nedei, exergy33.
Oamenii care ştiu că mâine poate fi un cuvânt oarecare se poziţionează deasupra convenienţelor. Mai mult, copiii aflaţi în aceeaşi situaţie născocesc jocuri deosebite.
Păcat că oamenii nu devin conştienţi de sine decât sub ameninţarea timpului.

Trimis de: exergy33 pe 11 Nov 2006, 06:41 AM

Fantasee ,
Presiunea timpului ii face pe oameni sa vada altfel realitatea, inclusiv realitatea lor interioara .

Am uitat sa spun ca Neda se pronunta cu accentul pe a.

Neda a fost o simpla cunostinta pentru mine ... la fel ca alte zeci de cunostinte pe care le-am facut aici.
Totusi sint zile in care ea imi apare in fata ochilor, secunde in care ea se materializeaza cu o intensitate careia nu pot sa-i gasesc o explicatie logica
... in acele flashuri ale memoriei eu intotdeauna o vad pe Neda zimbind .

Trimis de: exergy33 pe 11 Nov 2006, 03:10 PM

Autoportret in silabe

E iarasi toamna [...]
E anotimpul meu preferat ; anotimpul in care m-am nascut si eu ... o data cu multe lucruri care si-au pus amprenta pe felul meu de a fi ... melancolia care plutea atunci in aer, tipetele ascutite care insoteau plecarea cocorilor, frunzele de arama scuturindu-se in nestire la picioarele trecatorilor grabiti , ciorchinii de struguri negri care se leganau grei si sfidatori in lumina soarelui, parfumul crizantemelor , ritmul ploilor de octombrie , ceata sidefata strecurindu-se prin parcuri pe jumatate desfrunzite , valurile neimblinzite si verzi care incercau sa cucereasca tarmul parasit, amalgamul de culori al dealurilor acoperite cu livezi , padurile de chihlimbar prin care de sute de ori mi-am ratacit pasii , fumul frunzelor arse , vagi acorduri de vioara , albastrul , uneori taios , al cerului, ... fosnetul complice al amintirilor , ... dar mai ales , puterea de a simti pe viu viata . [...]


Tu esti singurul anotimp in care ma pot regasi , indiferent de apropierea care ne desparte .



( Pictura de Natalia Vitsovska )

Trimis de: Don Quijote pe 11 Nov 2006, 03:19 PM

Inseamna ca ai binecuvantarea toamnei si bucuria de a pastra tot ceea ce ea daruie implinit si disperat. Ce linistitor e ca stim ca mereu revine ( toamna ) la timpul ei.

Trimis de: exergy33 pe 12 Nov 2006, 10:28 AM

Traseul pe care il parcurg zilnic de acasa la birou , si invers , reprezinta un prilej de meditatie, o cantitate de timp in care pot sa astern pe hirtie unele idei si cuvinte aproape fara sens, o sansa ca sa fac unele conexiuni intre oameni , evenimente si sentimente , sa fac mici planuri sau sa analizez retrospectiv anumite situatii in care am fost prinsa , cu sau fara voia mea.
Stau comod in taxi si pe parcursul a 20 - 40 de minute, functie de trafic, ma scufund intr-o alta lume , paralela dar in acelasi timp sincrona mie.

Atentia mi-a fost captata azi de o intrebare lansata in eter de Radio Javan/Geavan ... adica Radio Tineret.
O voce tinara de reportera lansa urmatoarea intrebare : Oare avem dreptul sa cerem ca viata noastra sa fie linistita ... netulburata de greutati si de evenimente neplacute ? ... oare aceasta dorinta a noastra este un lucru bun ? ... oare daca ea s-ar indeplini, vom avea de cistigat de pe urma ei?
Ascultatorii erau invitati ca pina la ora 9 dimineata sa-si spuna parerile , dupa care un psiholog invitat de acel post de radio urma sa comenteze mesajele primite .

Nu am urmarit continuarea discutiilor ... insa un lucru devenise evident :
sintem robii propriilor noastre dorinte absurde .

Cel mai frumos vis e visul care ramine in stadiul de dorinta .

Trimis de: exergy33 pe 12 Nov 2006, 05:46 PM

@dificila

Trimis de: exergy33 pe 13 Nov 2006, 01:12 PM

SUBIECT DE DISCUTIE (1)



Sa vorbim despre amprentele sufletului
si despre amintiri
... cele pe care ni le lasam unii altora
ca pe niste dovezi ale crimelor comise
cu zimbetul pe buze ,
zi de zi.

Trimis de: Don Quijote pe 13 Nov 2006, 01:17 PM

 angel1.jpg ( 97.09K ) : 23

Trimis de: Don Quijote pe 13 Nov 2006, 01:26 PM

Trimis de: exergy33 pe 13 Nov 2006, 05:26 PM

Dificila , multumesc pentru ingerul inlantuit.

Trimis de: Frisky pe 13 Nov 2006, 07:09 PM

Trimis de: exergy33 pe 14 Nov 2006, 10:32 AM

@Frisky

Trimis de: exergy33 pe 14 Nov 2006, 05:07 PM

Hercules ... si trei iezi cucuieti

Astazi am sa vorbesc despre o statuie aflata pe inaltimile de la Bistoon/Bistun /Bisotun /Bisetoun/Bistoun/Behistoun in apropiere de orasul Kermanshah , in nord-vestul Iranului. Mai exact se poate spune ca ea se afla pe drumul care leaga orasele Kermanshah si Hamedan/Ecbatana .

Statuia in cauza , descoperita de abia in 1958, il reprezinta pe Hercules si este fara indoiala opera grecilor care au ramas in Iran dupa moartea lui Alexandru Macedon.
O tableta scrisa in greaca veche spune ca statuia a fost construita in 168 IHh,adica in timpul regelui Mehrdad I, din dinastia partilor, rege care a domnit intre anii 136 - 174 IHr .
Pe tableta este mentionat numele unui comandant de osti, Kal Amen , care ar fi purtat niste razboaie impotriva regelui Mehrdad I .




Unul din cei mai reputati arheologi , francezul Girshman , a avansat ipoteza ca la Bistoon/Behistoun ar fi existat un templu inchinat lui Hercule , din care nu a mai ramas pina in zilele noastre decit aceasta statuie.
Aceasta ar presupune faptul ca in acea perioada in provincia Kermanshah s-ar fi aflat o comunitate destul de numeroasa de greci ...negustori , mestesugari , razboinici si chiar oameni cu carte ... care s-ar fi stabilit in zona impreuna cu familiile lor ... si de aici necesitatea construirii unui templu , a unui loc spiritual care sa le aminteasca de 'acasa'.
In fotografia de mai sus se poate vedea clar acel Hercule ... care ulterior a fost numit Hercule neputincios , sau Hercules - cel lipsit de aparare.

De ce acest nume bizar?

Niste traficanti de antichitati au suit in inima muntelui si l-au decapitat pe Hercules.
Capul de piatra a fost scos din Iran si apoi vindut unui colectionar particular .

Astazi pe plarforma de (1.5X2.2) m2 se poate vedea un trup de piatra lipsit de cap ... privindu-l capeti sentimentul propriei tale neputinte .

Locuitorii din Kermanshah au fost socati la vestea taierii capului lui Hercules . Oamenii simpli din zona au tinut zile de doliu ca semn de respect pentru unul din cei mai cunoscuti eroi ai mitologiei grecesti .

Ar mai fi de spus un lucru .
In comparatie cu locuitorii din toate celelalte provincii ale Iranului , constitutia fizica a locuitorilor din Kermanshah este de invidiat .
Inalti , bine facuti , albi la fata , cu trasaturi regulate si cu o putere fizica de invidiat.
Si mai au un atu ... sint foarte primitori si deschisi la suflet.
Atit iranienii cit si strainii au avut numai cuvinte de lauda pentru kurzii din aceasta provincie .

Am fost de multe ori acolo. Am vizitat locuri istorice ca Tak Bustan , la marginea orasului, pe malul unui lac ,.. templul Anahitei din Kangovar, la aprox 1 ora de Kermanshah ( mers cu automobilul ) ,... Hercule de la Bistoon, pe drumul spre fosta capitala Ecbatana , Qasr-e Shirin ...

Mi-a placut dialectul limbii kurde care se vorbeste in provincia Kermanshah si Elam/Ilam , si poate tocmai de aceea l-am invatat cu usurinta si pe nesimtite , de la o calatorie la alta .
Acum cind il pot vorbi in mod onorabil imi dau seama ce atinsi in suflet se simt acesti oameni ai muntilor cind aud cum o persoana straina le graieste pe limba lor .

... si mai este ceva , inexplicabil pentru mine .
Tot aici am auzit povestea celor trei iezi spusa in dialect kurd .
O femeie vroia sa-si adoarma fetita de 3-4 ani spunindu-i o poveste .
La inceput nu am fost atenta ... insa a urmat ceva asemanator unui cintec , un fel de lalaiala pe un ritm cunoscut parca :

... trei iezi
cucuieti
usa mamei descuieti
ca mama v-aduce voua..

... in acel moment am realizat ca este vorba de capra cu trei iezi .
Am intrebat-o pe Suraya de unde stie povestea asta .
Mi-a raspuns ca povestea caprei cu trei iezi si alupului cel rau se spune de la o generatie la alta si ca nu a fost scrisa nicaieri .
Cind m-am intors la Teheran am facut adevarate investigatii folclorice . Nimeni nu stia nimic de aceasta poveste .
Citiva ani mai tirziu am avut sansa sa cunosc un profesor universitar pasionat de legaturile dintre lumea balcanica si Persia .
El mi-a dat niste referinte despre elementele comune din folclorul kurzilor si folclorul valahilor/aromanilor si al romanilor .

Capra cu trei iezi nu este decit o picatura minuscula dintr-un ocean aflat mereu in miscare .

Trimis de: exergy33 pe 14 Nov 2006, 07:20 PM

Ce coincidenta incredibila !!!
Chiar acum , la actualitatile de la ora 9 ,de pe canalul 5 al televiziunii iraniene, s-a anuntat ca situl arheologic de la Bistoon a fost trecut in patrimoniul UNESCO .

Trimis de: exergy33 pe 15 Nov 2006, 04:37 PM

FLASH (5)




În cenuşiul vieţii ne căutăm printre tăceri ,
o lungă căutare , de mii de Azi şi Ieri ;
O vindecare lină , o aşteptare grea ...
o uşă zăvorîtă , un gînd , un gol , o stea .

Un vis - ce imposibil ,
un dar - ce inutil ,
un zîmbet - intangibil ,
un dor - naiv delir.

Trimis de: exergy33 pe 16 Nov 2006, 03:58 PM

EFI ATHANASIOU - COGITO , ERGO SUM





Să fie , oare , adevărat că exist
şi sunt ale mele orele pe care fără pricepere
le măsoară respiraţia mea ?

Şi gândurile ce se destramă
pe scara logicii
să fie ale mele ?

Cogito ergo sum.
Da , gândesc , deci exist ,
singură în vid ,
ca o absenţă uitată .

(Efi Athanasiou - poeta si pictorita nascuta in 1936 in Grecia)

Trimis de: exergy33 pe 17 Nov 2006, 01:17 PM

La mine a venit aseara zapada .
Pacat ca a fost putina si soarele a topit-o pina la prinz.

Trimis de: exergy33 pe 18 Nov 2006, 08:00 PM

... si o alta poezie de Efi Athanasiou

FARA ILUZII




Dacă plângem
Aruncând pietre
Pe ţărmurile - ndepărtate
Nu-nseamnă că inimile noastre s-au pietrificat.
Înseamnă că am fost privaţi de iluzii ,
Înseamnă că viitorul
A apărut pe neaşteptate în faţa noastră
Şi ne-a făcut răzpunzători
Pentru trecut,
Pentru prezent,
Şi cu mâinile goale
Ne-am acoperit ochii
Să nu-l vedem.
Era lung drumul
Pentru a ne întoarce .
Am fi plătit cu viaţa şi tot nu ar fi fost de-ajuns.

Trimis de: exergy33 pe 19 Nov 2006, 08:42 PM

Asa arata ieri dimineata,la ora sase si jumatate, cerul de deasupra capului meu





... si la doua ore dupa aceea ...

Trimis de: exergy33 pe 20 Nov 2006, 02:28 PM

... la mine ninge ca-n Esenin, ninge ca-n poema rusa ... vorba cuiva .
Ce repede a plecat toamna in acest an.
Si totusi mirosul ei mai persista inca in aerul rece.

Trimis de: exergy33 pe 21 Nov 2006, 03:43 PM

UNEORI , ALTEORI




Uneori am senzatia ca vrei sa mai vii,
Alteori am senzatia ca vrei sa mai pleci;
Uneori vreau ca aproape sa-mi fii,
Alteori vreau sa te pierd prin ploile reci .

Ratacesc de zor intre copertile sufletului tau
Fara sa stiu de ce caut , si ce caut in cuvintele tale,
Tu insuti un cuvint complicat si ciudat
Ce nu-si gaseste locul in fraze banale .

Uneori vreau sa-ti vorbesc neincetat,
Alteori vreau ca sa-mpart tacerea cu tine ;
Uneori inteleg tot ce inca nu ai rostit,
Alteori nu ma-nteleg nici macar pe mine.

Trimis de: Fantasee pe 21 Nov 2006, 06:45 PM

Athanasiou scria frumos.

Trimis de: Titus Herbert pe 21 Nov 2006, 10:54 PM

Trimis de: exergy33 pe 22 Nov 2006, 01:18 PM

@Fantasee

Ai folosit un verb la timpul trecut ... si pentru prima data m-am gindit ca s-ar putea ca Efi Atahanasiou sa nu mai fie in viata .

@TH
... nu stiu unde mi-am azvirlit tolba tacerii

Trimis de: exergy33 pe 22 Nov 2006, 01:27 PM

reeditare ...

Trimis de: exergy33 pe 22 Nov 2006, 01:41 PM

Pur si simplu nu stiu ce s-a intimplat ca acest mesaj a fost postat de patru ori . Mi-a cazut netul ... iar cind m-am reconectat am vazut ce s-a intimplat .
Scuze.

Trimis de: exergy33 pe 22 Nov 2006, 01:46 PM

Trimis de: Frisky pe 22 Nov 2006, 06:46 PM

Buna seara, inspirata Exergy!

Iar m-am ratacit pentru ca:

Azi am fost numai genunchi
Şi am întors visul din drum
Sã-mi facã tâmpla mãnunchi
Şi glezna s-o prefacã-n scrum.



Zile senine sa ai!

Trimis de: exergy33 pe 23 Nov 2006, 09:20 AM

Frisky ,

unii trecatori lasa urme usoare de pasi, altii dire de apa si de noroi iar cite unii silabe rasucite in versuri , ... furtuni de culori care se izbesc cu indirjire de tarmuri inexistente, sau ecouri prizoniere pe un portativ fara de cheia sol ... iar in final , mai repede sau mai tirziu , toti ajung la destinatie.
Mi-ar placea sa ascult Un trecator grabit ... pacat ca nu am melodia asta .

As avea o mica rugaminte la Mihai... nu s-ar putea sterge oare cele trei mesaje care au fost (re)postate din greseala ?
Daca da,atunci multumesc anticipat.

Trimis de: Fantasee pe 23 Nov 2006, 11:25 AM

Înafară de http://www.youtube.com/watch?v=SxIrmvfGmuM nu-mi vine altceva în minte. Este doar un fragment.

Trimis de: exergy33 pe 24 Nov 2006, 07:56 AM

Fantasee,multumesc pentru link.
Ai fost foarte rapida .
Intre timp am primit piesa prin mail.
E un sentiment placut sa stii ca exista persoane care vor sa te ajute si sa-ti faca o mica placere , chiar fara sa te cunoasca 'in carne si oase' ...
Piesa se cheama Un actor grabit ... nu un trecator grabit .
Nu stiu unde mi-a fost capul.

Trimis de: exergy33 pe 24 Nov 2006, 01:06 PM

De la albastru de Voronet ... la albastru de Isfahan.




Minastirea Voronet - "s-a înălţat , din ordinul lui Ştefan cel Mare în trei luni şi trei săptămâni ale anului 1488, din 26 mai până în 14 septembrie."
Cred ca este cea mai cunoscuta minastire , nu numai din Bucovina , ci din intreaga Romanie . A fost numita Capela Sixtina a Orientului.
Una din cele mai reprezentative fresce este cea intitulata Arborele lui Iesei , pictata pe un fond de un albastru inconfundabil .


Mai demult am cunoscut o japoneza , sotia unui iranian .
Cind am spus numele Romania , ea mi-a zimbit, si cu un puternic accent strain mi-a zis cinci cuvinte. A inchis pumnul, si pentru fiecare cuvint rostit desfacea cite un deget.
Pentru Moriko , Romania era codificata in aceste cinci cuvinte : Voronet , Delta Dunarii, Nadia , palinca si Gheorghe Zamfir.





Moscheea Albastra - Blue Mosque este cunoscuta sub diferite nume , ca de exemplu Moscheea Shahului - Shah Mosque sau Moscheea Imamului - Imam Mosque , nume capatat dupa revolutia din 1979 .
Ea a fost construita in timpul dinastiei safavide , constructia intinzindu-se din 1611 si pina in 1638.
Intreg ansamblul arhitectural este amplasat in celebra piata Naqshe Jahan din Isfahan/Esfahan.
Moscheea a fost ridicata din ordinul lui Shah Abbas, cel mai important reprezentant al dinastiei safavide , contemporan cu Matei Basarab in Muntenia si Ieremia Movila in Moldova ... sper sa nu fi gresit.

Trimis de: Fantasee pe 24 Nov 2006, 06:18 PM

Mă bucur că am reuşit să-ţi fiu de folos ... iar acest albastru este fascinant. Albastrul şi verdele au o magie anume, ai observat?

Trimis de: exergy33 pe 25 Nov 2006, 03:05 PM

Ai dreptate Fantasee.
Alaturarea de albastru turcoaz si verde smarald , punctata de negru , alb ,sau galben , produce niste efecte aproape hipnotice.
Imaginea se intipareste cu o precizie uimitoare in memorie .

Exemplificare : un mozaic lucrat de mesterii din Isfahan .

...... ......

Trimis de: exergy33 pe 26 Nov 2006, 10:58 AM

PSEUDO - HAIKU



Dacă toamna
nu ar fi avut chip,
atunci nu aş fi stat , ore întregi,
faţă în faţă cu ea,
Privind-o.

Trimis de: exergy33 pe 28 Nov 2006, 11:07 AM

PSEUDO - CATRENE



Respirînd adînc, aştept ziua ce va veni
să mă scufund în ea ca în uitare,
şi printre secundele ghilotinate în orologii pustii
să mă strecor zîmbind , total nepăsătoare.

Şi zidindu-mă încet în picaturi de uitare
să mă cern ritmic peste umbre de vis,
să şterg tot ce-am simţit şi tot ce mi se pare ,
tot ce-am respirat, ce-am rîs, sau ce-am zis.

Apoi eliberată de tot şi de toate
să mă-nfăşor în arama toamnelor tîrzii,
pregătită să fiu să plec pe neaşteptate
din lumea celor morţi în lumea celor vii.

Trimis de: exergy33 pe 29 Nov 2006, 03:37 PM

Ninge cu fulgi atit de marunti si sticlosi incit am senzatia ca in curind ca vom fi ingropati sub o patura din pudra de sticla .

Trimis de: exergy33 pe 1 Dec 2006, 03:17 PM

PLOUĂ ÎN ZODIA BALANŢEI




Plouă .
Ploua acum , în zodia Balanţei .
Apa se scurge încet
pîna la temeliile tămăduitoare ale somnului -
inundînd visele .
Iar eu simt cum mă cuprinde vîrtejul ;
însă nu ştiu
daca strînsoarea în care mă zbat
e îmbrăţişarea ta
sau e apa rece din jur .
Ştiu doar atît , că dacă vreau sa ies
din vortexul sufletului tau ,
trebuie sa mă scufund
în adîncul cel mai adînc .
Cel mai adînc .

Trimis de: Frisky pe 1 Dec 2006, 03:23 PM

Minunata semnatura!

Aici in tara zapada e sub lacatul norilor. Sper ca macar de sarbatori sa fie sloboda sa straluceasca pe varfurile muntilor...
Mi-e tare dor de veselia glasurilor sparte de bulgari pufosi.

Trimis de: exergy33 pe 4 Dec 2006, 08:50 PM

Frisky, eu am norocul sa traiesc intr-o zona in care ninge abundent.
Acum sint undeva in nord , la granita cu fostul Azerbaijan sovietic ... dar relativ aproape de marea Caspica .
De multe ori frigul scapat din frigiderul natural al muntilor Azerbaijanului se amesteca cu umezeala marii caspice ... nu as dori nimanui sa simta pe pielea lui efectul acestui amestec.
... dar azi a fost soare , aerul a fost destul ce cald ,iar cerul incredibil de senin , de un albastru rarefiat ... aveai impresia ca nu se mai termina , ca privesti intr-un "adinc pe vericala" , insa de jos in sus.
Probabil ca privind un astfel de cer , cineva , intr-o zi ... a inventat expresia adincul cerului .

o imagine care-mi place .



A winter view of Damand Mountain, Mazandaran province (Photo by Oshin D. Zakarian)

Trimis de: SORIN pe 4 Dec 2006, 09:35 PM

Superb

Vrei sa facem schimb?? O mana de zapada contra camion de caldura!!

Daca nu crezi....uite aici:

Regards...

Sorin.

Trimis de: Frisky pe 4 Dec 2006, 10:23 PM

Cu adevarat superb, exergy!

Drept multumire iti trimit si eu o iarna, imbracata inca in haine de toamna, din Bucovina.

http://imageshack.us

Trimis de: exergy33 pe 6 Dec 2006, 03:53 PM

@Frisky
Poti sa ghicesti ce mi-a captat atentia in imaginea trimisa de tine ? ... sirmele intinse intre stilpi ... seamana cu niste ghirlande .
Nu stiu ce parere au avut cei care au privit-o , insa eu am impresia ca aduce cu delicatetea si finetea stampelor japoneze . Si poate de aceea mi-a placut .

@SORIN
Are si desertul frumusetea lui ... sint convinsa ca ai avut de multe ori ocazia sa o vezi cu ochii tai.
Si cum ziceai ca se numesc 'masinutele' acelea ... ?

Trimis de: SORIN pe 6 Dec 2006, 05:14 PM

ATV-uri

Frumos desertul, dar o mana de zapada ar fi super acum

Sorin.

Trimis de: exergy33 pe 6 Dec 2006, 09:45 PM

Ideea că ceilalţi vedeau în mine unul ce nu era eul pe care-l cunoşteam — unul pe care doar ei îl puteau cunoaşte, privindu-mă din afară cu ochi care nu erau ai mei şi care-mi creau un aspect destinat să-mi rămână mereu străin, cu toate că exista prin mine, cu toate că era al meu pentru ei (un „al meu” deci care nu era pentru mine!), o viaţă în care, cu toate că era a mea pentru ei, eu nu puteam pătrunde — ideea aceasta nu mi-a mai dat pace.
Cum să-l suport în mine pe străinul acesta? Străinul acesta care eram eu însumi pentru mine? Cum să nu-l văd? Cum să nu-l cunosc? Cum să rămân condamnat să-l port mereu cu mine, în mine, la vedere pentru alţii, în timp ce pentru mine nu?

Luigi Pirandello - Unul, nici unul, si o suta de mii.

Trimis de: Frisky pe 6 Dec 2006, 10:36 PM

...n-as fi ghicit...mie mi s-a parut amuzanta si elocventa scena taifasului celor doi tarani insotiti de oite, ca de niste caini de rasa. Natura ca personaj principal ii priveste ingaduitor, ocrotindu-le trecerea si...sporovaiala. ( suna a comentariu literar de clasa a VI-a )

Luigi Pirandello - "caietele lui serafino gubbio, operator unul, nici unul si o suta de mii" Ma uit acum la ea si la data la care am cumparat-o: 13.03.1986. Am deschis-o la o pagina unde a ramas ca semn de carte o dama de trefla...ciudat, ma chinui sa-mi amintesc de ce am abandonat lectura tocmai aici

Daca te opresti sa te uiti la unul care se ocupa cu cel mai simplu si obisnuit lucru din lume, daca il privesti in asa fel incat sa ajunga sa creada ca noua nu ne este clar ce face el, ba chiar poate sa nu-i fie clar nici lui, asta poate fi deajuns ca siguranta lui sa i se clatine. Nimic nu tulbura si nu deconcerteaza mai tare decat doi ochi goi care arata ca nu vad sau ca nu vad ceea ce vedem noi.
"De ce te uiti asa?"
Si nimeni nu se gandeste ca toti ar trebui sa ne uitam mereu asa, fiecare cu ochii plini de spaima propriei singuratati fara leac.

Cred ca stiu acum de ce...

Lectura placuta in continuare, draga exergy!

Trimis de: exergy33 pe 7 Dec 2006, 04:59 PM

Frisky ,
am sa continui dialogul folosindu-ma de alte doua citate ... primul referitor la actul de a vedea realitatea.

Dac-ar exista în afara noastră, pentru mine şi pentru voi, dacă ar exista o doamnă realitate a mea şi o doam­nă realitate a voastră, egale între ele şi neschimbate. Dar nu există. Există în sinea mea şi pentru mine o realitate a mea: aceea pe care mi-o acord. În sinea voastră şi pen­tru voi e aceea pe care vi-o acordaţi. Dar ele nu vor fi niciodată aceleaşi nici pentru voi, nici pentru mine.

Al doilea citat e o mica nestemata filozofica .

A, voi credeţi că doar casele se construiesc? Eu mă construiesc mereu şi vă construiesc şi pe voi, iar voi faceţi la fel. Şi construcţia durează atâta timp cât nu se fărâmiţează materialul sentimentelor noastre şi cât durează cimentul voinţei.

Mi-a placut mult felul in care Pirandello incearca sa spuna ca oamenii cu care ne intersectam existenta, vor face parte din Realitatea noastra interioara atita timp cit intre noi si ei vor exista niste sentimente , de fapt caramizile cu care ne cladim acea realitate . Faramitarea sentimentelor echivaleaza cu darimarea edificiului, cu moartea personajului ... personaj care iese de pe scena realitatii ...
Cimentul vointei e si el important.
Uneori acest ciment poate alipi sentimente false ... pentru ca uneori, unii dintre noi ,vor cu tot dinadinsul sa vada ceva ce de fapt nu exista . Si cu acest liant isi construiesc o realitate de moment pe care doar ei insisi o percep ca fiind adevarata.

Presupun ca ai inceput sa recitesti cartea . Daca da , ... atunci lectura placuta.

Trimis de: exergy33 pe 8 Dec 2006, 02:07 PM

...

A te cunoaşte înseamnă a muri. Dumneavoastră staţi şi vă uitaţi atâta în oglindă, în toate oglin­zile, deoarece nu trăiţi; nu ştiţi, nu puteţi sau nu vreţi să trăiţi. Vreţi să vă cunoaşteţi prea mult, şi nu trăiţi.

Pirandello

E cel mai frumos lucru pe care l-am citit la acest sfirsit de an.

Trimis de: Kristin pe 8 Dec 2006, 02:13 PM

Frumos. Asa e. De asta eu nu mi-am mai cumparat oglinzi (mari).

Trimis de: Frisky pe 9 Dec 2006, 06:04 PM

Trimis de: exergy33 pe 9 Dec 2006, 08:43 PM

Frisky , vad ca te-ai prins in joc ...

Oglindirea in ochii celorlalti este cea care ne deviaza drumul , de la libertate la autocenzura.
... ce s-ar fi intimplat daca oamenii, in loc sa mearga seriosi pe strada, ar sari intr-un picior, ar fluiera, s-ar roti in pasi de vals, ...?

Ce se intimpla cind ei nu o fac? ... eu cred ca in acele momente se moare cite putin ... putin , dar totusi mult , ... masurat pe scara microscopica a orgoliilor marunte , de oameni mari.

Si ma reintorc la subiectul oglindirii .

— Vă apropiaţi de o fereastră; priviţi lumea; credeţi că e aşa cum vă apare. Vedeţi jos, pe stradă, lumea trecând, mică în viziunea dumneavoastră, care e mare, de la înălţimea ferestrei la care staţi. Nu puteţi să nu simţiţi măreţia aceasta în sine, deoarece, dacă un prieten trece pe stradă, acolo jos, şi-l recunoaşteţi, privit aşa, de sus, nu vi se pare mai mare decât un deget. A, dacă v-ar trece prin cap să-l strigaţi şi să-l întrebaţi: „Spune-mi, te rog, cum îţi par, aşezată aici la fereastră?” Nu vă trece prin cap, deoarece nu vă gândiţi la imaginea pe care şi-o fac cei ce trec pe stradă despre fereastră şi despre dumneavoastră, care priviţi de acolo. Ar trebui să faceţi efortul să vă detaşaţi de dimensiunile pe care le acordaţi realităţii celor ce merg acolo jos şi care trăiesc pentru o clipă în viziunea dumneavoastră vastă, mici trecători pe o stradă.
... tot Pirandello .

Pentru coperta romanului Unul, niciunul si o suta de mii a fost aleasa o pictura de Rene Magritte , La Reproduction Interdite .
Reprezentativa.

Trimis de: Frisky pe 10 Dec 2006, 03:21 PM

da, Exergy...si prinsa zi de zi intre una, nici una si o suta de mii de oglindiri, nu-mi pasa pentru ca:
...eu mor in fiecare clipa si renasc din nou fara amintiri: viu si intreg, dar nu in mine, ci in orice lucru din afara. si...
...sunt viu si nu termin. Viata nu se termina. Si nu are habar de nume, viata. Copacul acesta, suflu tremurator de frunze noi. Sunt copacul acesta. Copac, nor: maine carte sau vant: cartea pe care o citesc, vantul pe care il sorb. Raspandit in afara, vagabond.
...frumoasa "fara incheierea" lui Pirandello

Zile cu oglindiri bune...in apa unui lac, in ochii celor care te iubesc, in vitrina impodobita de sarbatori...iti doresc!

Trimis de: exergy33 pe 11 Dec 2006, 01:18 PM

Multumesc mult Frisky
citind citatul ales de tine mi-au venit in minte aceste versuri :

Zgomotul pasilor apei

Viata este o traditie agreabilă
Aripa vietii e la fel de largă ca si moartea
Viata este o săritură de mărimea dragostei
Viata nu e ceva anume,
O punem pe mantia obiceiului
Si uităm.

( Sohrab Sepehri )

Trimis de: exergy33 pe 12 Dec 2006, 05:08 PM

After

Privesc la tastatura computerului ca la clapele unui pian, ... sint suficiente citeva atingeri ca sa aud primele acorduri ... nu acorduri muzicale, ci acorduri intre cuvinte si simtaminte.
Le ascult curgerea dintr-un cuvint in alt cuvint si-mi place sa ma las captivata de muzicalitatea ascunsa in silabe, a silabelor rasucite in cuvint, si a cuvintelor ancorate in propozitii.
Acum ascult o suita in "R" major :
renuntare , revedere , rost , regret , rugaminte , raspuns , ratacire , redefinire, risc , ridicol, rol ,raceala , rupere , razlet, raminere ...

Ultimele acorduri din After The Rain aluneca incet pe pereti, pe lucrurile din camera , pe gindurile mele suspendate parca in aerul verde ... si simultan cu muzica lui Ottmar Liebert totul se scufunda intr-o furtuna surda ... undeva fulgera , lumina sfisie tacerea ... in cuvinte fara sens.

Nu ma intreba de ce aproape toate gindurile mele razlete duc la tine , caci intrebarea ta va ramine fara raspuns .



(fotografie de Michael Bath - Australia)

Trimis de: Fantasee pe 12 Dec 2006, 06:33 PM

Mă faci să îmi fie dor, fără să ştiu de ce anume.

Trimis de: exergy33 pe 14 Dec 2006, 06:37 AM

... cred ca aceasta e cea mai profunda stare de dor

Trimis de: exergy33 pe 14 Dec 2006, 07:39 PM

Cautari - fragment




"De ce simt o nelinişte interioară îngrozitoare ? De ce mă agit pentru fleacuri pe care alţii nu dau doi bani ? Ce caut eu aici? De ce reacţionez ca un bolnav psihic sau ca un retardat la fapte şi întâmplări care ar trebui să le consider normale? De ce mă pierd în amănunte fără sens? De ce îmi pun atâtea întrebări? E o stare de fapt care durează de prea multă vreme (ani din viaţă) şi ar trebui să iau măsuri. Caut mereu să explic fiecare lucru şi cer explicaţii pentru fiecare lucru, naturii , oamenilor, oricui.

Poate că e devină formaţia mea de cercetător pentru faptul că îmi pun întrebări prea multe. Sau poate stress-ul populaţional este cauzatorul neliniştii mele interioare inexplicabile. Kaderov, un biolog rus, scria prin 1924 despre migraţia inexplicabilă a unei populaţii uriaşe de veveriţe din taigaua siberiana spre vest, populaţie care a sfârşit prin a se îneca în mare în mod voluntar. Sinucidere în masă se numeşte asta. Cauza ? Pentru că orice trebuie să aibe o cauză, aici e vorba de densitatea prea mare de indivizi pe unitatea de suprafaţă care a indus ceea ce în biologie este cunoscut sub numele de stress populaţional. Sunt prea mulţi feromoni în aerul pe care îl respiră exemplarele respective. Asta face ca funcţiile ce determină acţiunile reflexe să fie alterate. Sunt şi câteva specii de şoareci de câmp care tot prin sinucidere în masă raspund la stress-ul populaţional. Se omoară între ei. Totul începe prin agitaţie şi sfârşeşte prin baie de sânge. Altfel nici o „turmă” de vulpi ori pisici sălbatice nu i-ar putea dovedi. S-ar înmulţi peste măsură şi ar fi o catastrofă. Sistemul per ansamblu are mecanisme pentru reglare. La nivel de individ însă se înregistrează cea mai absurdă contradicţie pentru spiritul de conservare.

La oameni se pare că înregistrăm acelaşi fenomen: la populaţia urbană rata sinuciderilor este de 4 la mia de locuitori în timp ce la sate este de 0,1 la mia de locuitori. Asta e una din formele de reacţie la stress-ul populaţional, la care se adaugă bine înţeles alţi factori. Gândindu-mă la asta mi-am pus în urmă cu ceva vreme întrebarea dacă nu sunt pe cale să devin unul dintre sinucigaşi , iar neliniştea interioară nu e cumva decât primul pas. Nu! Dar am constatat că dacă la un moment dat în viaţă unui om îi e dat să sufere nişte decepţii, el devine mai sensibil decât ceilalţi la fenomenul s.p. Unii dintre aceştia se închid în casă creîndu-şi propriul univers în care nu sunt obligaţi să respire feromonii aglomeraţiei, alţii se refugiază în băutură, alţii în droguri incercând să deformeze simţurile, alţii se internează în clinici specializate, alţii se retrag în activităţi care îi duc mental departe de locul în care se află fizic, alţii se sinucid……eu plec în deşert. Acolo e linişte şi lipsesc cu desăvârşire elementele stress-ului populaţional. Altfel nici nu pot să-mi explic faptul că deşi acolo stau nespălat zile la rând, îndur sete şi foame şi oboseală cum mă întorc în aglomeraţie la scurtă vreme mi se face din nou dor de locurile alea şi îmi doresc să mă refugiez acolo."

Razvan Popescu - cercetator roman in Africa

Trimis de: exergy33 pe 16 Dec 2006, 02:18 PM

DE VEI AVEA CURAJUL



Stăm ascunşi înlăuntrul vieţilor noastre
Într-o prelungită şi dulceagă hibernare,
Fără de anotimp , fără de finalitate,
Înşiruire de secunde oarbe ... aşteptare.

Din cînd în cînd singurătatea cade în stropi verzi
Peste gîndurile noastre desculţe , într-o cernere lină,
Acoperind-le cu un strat subţire de speranţă sidefată
Vindecînd astfel cicatricile zilelor ce au să vină.

Condamnat vei fi să strivesti sensul ascuns al cuvîntului Doi ,
De vei avea curajul ca să ieşi din vizuina existenţei tale,
Căutînd , rătăcind , întrebînd ...singur te vei trezi ,
Veghetor la poarta imposibilului, veghetor al tainelor sale .

Trimis de: exergy33 pe 17 Dec 2006, 05:48 PM

(Elise Tomlinson - Open to the Sea )

... nu stiu daca e vorba atit de profunzimea cunoasterii , cit de tendinta de a compara pe cei de linga noi cu modul nostru de a fi, de a gindi sau de a simti Fara sa vrem devenim un etalon .

[...] ratiunea vede numai o parte din realitate ,iar 'inima' partea ramasa, sau complementara . M-am intrebat deseori care din ele greseste mai mult in aprecieri ?
Care din ele are tendinta de a ierta sau de a trece cu vederea? ... de ce o face?

Nu cred ca putem cunoaste in detaliu cauzele reactiei celor din jurul nostru , insa o apreciere aproximativa si de ansamblu o putem face
De multe ori ne punem intrebari de genul : de ce a zis -X- asta ? ... de ce s-a comportat -Y- asa? ... de ce -Z- nu ma ia in serios ?... si alti 1001 de "de ce"

Poate ca ar trebui sa ne punem si altfel de intrebari , cum ar fi : de ce m-am comportat asa fata de - X- ? ... de ce nu am raspuns la provocarile lui -Y- ? ... ce ma face sa fiu atit de indaduitor/ingaduitoare fata de -Z- ?
Pe scurt , ar trebui sa ne intelegem pe noi insine in raport cu lumea ... sa gasim motivatia ascunsa a propriilor noastre actiuni, reactii, frustrari, dorinte, esecuri, realizari, scopuri, etc .

Cine suntem noi de fapt?
Dificila intrebare

Nu cred ca poti avea nostalgia largului fara ca sa te simti iremediabil legat de tarmuri .

Trimis de: Don Quijote pe 17 Dec 2006, 05:52 PM

Trimis de: Erwin pe 17 Dec 2006, 10:23 PM

... de aceeia, unii oameni înfruntă marea iar alţii rămân pe ţărm, dar nici pe unii nici pe ceilalţi furtunile nu-i ocolesc...

Trimis de: exergy33 pe 18 Dec 2006, 01:50 PM

@Don Quijote
Nu sint de acord cu tine . Indiferent daca vrem sau nu , sintem nevoiti sa avem o cunoastere minima despre lumea in care traim si despre oamenii cu care ne impletim existenta . Nu putem trai total rupti de realitate.
Poate ca ai dreptate cind amintesti de loviturile incasate ... dar ma gindesc ca acesta e pretul platit pentru cunoastere.
Intre noi si lumea in care traim se tese un fel de atasament , dragoste chiar, imposibil de explicat prin cuvinte ... de multe ori insesizabila chiar.
Ruperea de ea ne face sa percepem cit de legati sintem de tot si de toate ; inclusiv de cei care ne-au lovit .

@Erwin
Pentru ca esti un matroz greu incercat de valurile vietii ... nu am sa te contrazic.
... iar despre faptul ca "dar nici pe unii nici pe ceilalţi furtunile nu-i ocolesc..." ... cred ca acesta poate fi si un raspuns pentru Don Quijote.

Trimis de: Don Quijote pe 18 Dec 2006, 02:07 PM

Eu vad lucrurile mult mai simplu pentru ca nu am reguli dupa care traiesc. Ma adaptez pur si simplu.
Si totusi de ce " Trecatorul X"? X -ul nu are identitate. E asimilat de multime.

Trimis de: exergy33 pe 19 Dec 2006, 11:25 AM

Trimis de: exergy33 pe 19 Dec 2006, 08:05 PM

Tot gindindu-ma la diferente , fie ele intre doi -X-i ... sau intre doua feluri de a atinge strunele unei chitare, am ajuns sa-i ascult alternativ pe Vladimir Vysotsky si pe Andrei Krylov.

Acum ascult Margarita ... si mi-l inchipui pe Krylov ratacind undeva pe un drum care se pierde intre dealuri .

De la acordurile de chitara clasica ale lui Krylov la acordurile aproape electrizante ale chitarei subjugate de Vysotsky e un drum atit de lung , mai lung decit drumul intre acceptare si razvratire .

Cu citeva minute inainte sunetele chitarei si vocii lui Vysotsky loveau fara discernamint in cristalele lichide ale monitorului , facindu-le sa capete parca mai multa culoare , dezamortindu-le .

...[Idet] ohota na volkov
http://www.youtube.com/watch?v=9kqcOMUBww8
(sper sa functioneze linkul ; eu ascult piesele de pe CD )

Si totusi,nici o melodie nu a reusit sa ma intoarca mai mult pe dos decit
Condamnat la viata ...
E antidepresentantul cel mai de succes pe care il am eu la indemina . Doza variaza dela o zi la alta , de la un anotimp la altul .

http://encarta.msn.com/media_461547371_761553017_-1_1/Russian_Singer_Vladimir_Vysotsky.html
(pacat ca e numai un fragment ... )

Trimis de: Fantasee pe 20 Dec 2006, 11:39 PM

Trimis de: exergy33 pe 22 Dec 2006, 09:43 AM

....... .......

Trimis de: passenger pe 23 Dec 2006, 03:22 PM

Sarbatori fericite!

Trimis de: exergy33 pe 29 Dec 2006, 12:54 PM

passenger , tot ce-ti doresti sa devina realitate cit mai curind .

********************************************************************************

Azi m-am plimbat la tine prin suflet ... incet si cu pasi marunti ,la fel ca si pasii timpului care ti-a furat tot ceea ce (mai) puteai darui.
Dar ieri a fost Ieri, iar azi e Azi ...
Singuratatea e un fel de camasa a mortii pe care o imbraci zi de zi ... si nu fara mirare ma intreb cum de nu te fringi sub greutatea ei ? ... cum de nu ti se striveste sufletul sub intunericul perfect al noptilor tirzii ?!




van Gogh - Wheat Field under clouded Sky

Trimis de: calfa pe 29 Dec 2006, 06:04 PM

La Multi Ani, exergy33 !

Trimis de: exergy33 pe 29 Dec 2006, 08:24 PM

Sepas Gozaram .

Trimis de: SORIN pe 29 Dec 2006, 08:46 PM

La Multi Ani

Sorin.

Trimis de: exergy33 pe 30 Dec 2006, 07:33 PM

Multumesc pentru urari , SORIN .

Fie ca Noul An sa aduca pentru tine , pentru moldoveanca si pentru banditii tai ... tot ce e mai bun .

... o seara de Revelion ca in povesti .

Trimis de: Frisky pe 30 Dec 2006, 08:57 PM

La mulţi ani, exergy! Un an nou bogat în împliniri alături de cei dragi îţi doresc...si inspiraţie, cel puţin ca-n anul ce va să treacă peste înc-o zi.

http://imageshack.us

Trimis de: Erwin pe 31 Dec 2006, 01:03 AM

exergy! Sănătate şi de toate!

Trimis de: exergy33 pe 31 Dec 2006, 05:30 PM

Frisky , iti doresc ca in Noul An sa te poti bucura de lucruri pe care le-ai crezut imposibile , iar zimbetul sa nu te paraseasca , chiar si atunci cind lacrimile vor vrea sa ti se rostogoleasca pe fata .

Erwin , ... acel "de toate" din urarea ta include si nenorocirile ?!?!?!?! ... presupun ca nu !
Sper ca anul care incepind de miine dimineata iti va asterne 365 de zile noi in fata sa fie asa cum l-ai visat .

Voua , si tuturor celorlalti trecatori grabiti pe aceasta pagina :

LA MULTI ANI !

Trimis de: Data'q pe 1 Jan 2007, 01:09 AM

La mulţi ani, exergy33!... Noul an să-ţi sufle din palma sufletului toate grijile şi să-ţi pună-n loc trei mărgele: bucurie, linişte şi sănătate...

Trimis de: Erwin pe 1 Jan 2007, 01:45 AM

presupunere corectă!

"Cele bune să se adune, cele rele să se spele!"

http://www.omniglot.com/soundfiles/christmas/hppychrstms_fa.mp3

Trimis de: Felina pe 2 Jan 2007, 01:16 PM

L amulti ani exergy33!! Sa-ti fie noul an asa cum ti-l doresti!

Trimis de: exergy33 pe 2 Jan 2007, 05:26 PM

Felina , fie ca anul 2007 sa-ti ofere mai mult decit toti ceilalti ani care au trecut .

Data'q
Preacinstite clopotare , multumesc de urare .
Citit-am cu incintare , buchie cu buchie , hronica pe care te-ai incumetat sa o scrii ... citi-voi hrisov dupa hrisov toate istorisirile tale .
...E-uri sau Eh-uri ?!

Erwin