Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Gordin veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!
Scriu. Gandesc. Imi amintesc.
`Azi-noapte` am gandit tot ce vreau sa scriu aici, din ce imi amintesc. 50% am uitat, 50% e incomplet, 83 a ramas intact dar nu corespunde cu S1.
Bun.
Acum avatarul. Ce poza merge `la Gordin` cu sex : Nu completez?
Asta..
Bun venit.
cred ca s-ar vedea mai bine "naturalul"
G
Cat pe ce sa apas new topic again! Si era sa intreb de la ce vine G. Mi-a luat cca niste secunde.
Sunt in probe acum. Multumesc.
De cand am deschis calc. am pus castile, dupa jumate de ora mi-am dat seama ca n-am deschis winamp-ul, dupa inca 10 minute, tot nu am dat play.
DA, o zi minunata si mie!
In jurnalele acestea online scrii mai mult sa te cunoasca altii decat sa `te cunosti tu`, intimitatea e reglata doar de `cum vrei sa te stie`. Am observat ca toata lumea se viziteaza.
Ce nume alegi pentru jurnalul tau? Trebuie sa fie ceva sugestiv care sa te caracterizeze. Nume la care ma gandeam eu:
*Turta (nu `de beat`, dar era interpretabil)
*Colibita
*niste nume de fructe, plante, flori
*La minerit (asta era de atras atentia.. )
*
*
*
....dupa care a venit Tropical, fara nicio legatura. Perfect!
Asta cu alesul numelui e ca topicul acela: ce melodie asculti in momentul asta, unde poti sa faci o conversatie din melodii. De ex. mimare de flirt intre doi, incepe..ea, el o urmeaza si tot asa:(incerc sa vad de iese)
The mills brothers - music maestro pls (ea)
James Brown - try me (el mai indraznet)
The mills brothers - tea for two (de aici nu mai scriu care e care..)
Harry connick jr. - recipe for love
Dj. R. - I'll see you in my dreams
Zoot Sims - Love me tomorrow
The Andrew sisters - Shoo shoo baby
..
Nu imi place cand `intra` cineva in jurnal si zice ca a venit emotionat(a) ca paseste pe varfuri si nu vrea sa incomodeze, doar ca se aseaza intr-un colt, cuminte si citeste, cu cacaua in mana si genunchii sub barbie. Ha?
Pe cine sa deranjeze, nu e nimeni acasa, daca esti cuminte de ce sa stai la colt, macar vino si tu cu termosul.. Tigari am eu.
De asemenea persoanele care te intreaba de multe ori daca interventia lor e inoportuna. Se scuza, se streseaza, te streseaza, procese de constiinta. Crezi ca ma deranjezi, bun, atunci nu ma deranja.
`shoo shoo baby, shhhhhoo baby, shhhhhoo baby,shhhhhoouooouoo baby, shhhh`
Se schimba raportul.
Bun venit Gordin printre noi !
Bun gasit.
__
`Numele ei era Wanda. Nu a fost ceva personal. Incerca si ea sa traiasca intr-o lume in care pestele mare il inghite pe cel mic.
Cand a aparut si dreptatea, eu eram de mult plecat .. dar seriful nu m-a dezamagit. A investigat totul...apoi a arestat-o.`
Dupa ce citesc un text, pot sa vorbesc/scriu in aceeasi maniera cca trei ore, cu doua conditii: sa imi fi placut mult si sa am vocabularul necesar.
Se poate intampla acelasi lucru daca persoana care scrie textul are vreo insemnatate.
Toamna urata..
Ceau Gordin, imi bag nasu'. Ce-ar fi cu un hermafrodit ca avatar, daca nu stii ce esti?
edit: "Numele ei era Wanda. Nu a fost ceva personal. Incerca si ea sa traiasca intr-o lume in care pestele mare il inghite pe cel mic.
Cand a aparut si dreptatea, eu eram de mult plecat .."
Cine scrie asa ceva e de gen masculin
Ceau Cla.
Totul e aparenta. Cand voi avea chef o sa fac urmatorul experiment, desi daca il trec aici, nu stiu ce valoare mai are, ca si cu avatarul: trei zile: F, M, Nu completez.
E de gen masculin, scenaristul, zic, e dintr-un film.
Daca nu ar fi fetele astea pe forumuri cum ar scrie lumea? Ar parea mai triste conversatiile, vizual.
Unele cuvinte ar fi alungite(Mamaaaaa ce ma buuuucur, mmmmmm) repetate (trist, trist, trist)cu multe semne de exclamatie (aah!!!!!, frumos!!!), cu onomatopee (cah, iac, auci ). Rasul ar fi ceva de genul: ha ha, he he, hihihi, ahaha, muahaha (asta e ala care se tavaleste). Nu prea poti sa plangi in cuvinte.
Frazele ar fi mai sugestive, mai bogate, mai personale.
Cat de bine ii zice Yann Tiersen in Rue des Cascades!
Apropos de muaaahahaah
Eu pot sa beau si fara sa fiu vesel
Veselia vine dupa.
Oricine vine pe la mine si vrea cafea isi face, eu nu beau. Am vreo cateva cutii pentru musafiri. Azi au venit niste cafegii care nu au binevoit a-si face lichidul`vietii`. Asa ca pentru prima data, am preparat cafea, am bibilit-o un sfert de ora, am amestecat-o, am dat-o in fiert (asa am auzit eu ca s-ar face). Treaba e ca nu am ibric si am folosit o oala, apoi am turnat cu o cana in cesti. Au fost multumiti de experiment. E bine.
Nimanui nu-i place minciuna, toata lumea minte.
Iubesc toamna dintr-un singur motiv, pentru ca trece..
E prea frig sa lasi ferestrele deschise toata noaptea, nici ploaia din fundal nu mai suna la fel pentru ca e rece si neintrerupta.
Am vazut pagini intregi de scrieri, banalitati pe care nimeni nu are timpul si dispozitia sa le citeasca, dar arata bine cuvintele ordonate, rotunde fiecare cu istoria autorului in spate. Vreau sa scriu si eu randuri fara capat despre nimic, nimicul meu.
Oamenii au `simtul proprietatii` inscris in gene parca, cu toate astea nu e decat o forma vulgara a egoismului.
Nu am pierdut niciodata pe cineva pentru ca nu `am avut` niciodata pe nimeni.
Daca pare trist, nu e, o realitate prea cruda poate. Realitatea ta e diferita, nuantata, imprimata de tine, de aceea nu poti sa vezi decat asa si sa banuiesti vag altfel.
Intr-o nota mai vesela, contrastanta.
Mi-am amintit o intamplare. M-am dus sa-mi cumpar cremvusi vidati. La primul magazin mai `acatari` intru, ma uit in vitrina care se vrea frigorifica si ii localizez. O fixez pe vanzatoare si ii spun ca vreau doua pachete. Ea vine repede, cu zambetul pe buze si trage geamul de plastic, ia doua pachete si imi spune ca are de doua feluri.
Vanz: De care doriti, ma intreaba, de puisor sau de pasarica?
Eu: Hopa! HA? huh? what do we have here..(cred ca mi s-au plimbat pe fata vreo cinci expresii: suprinderea - ochiu` holbat, nedumerirea, `prapaditul` de ras in sine, spranceana ironica,etc. )
I-am zis sa-mi dea doua pasarici, vidate, asta mi-a iesit. Ea oricum nu a observat si nu mai era nimeni in magazin. Dear Lord!!
Am iesit zambind!
cu o pasarica in mana... ce te faceai daca te-ar fi servit vreo baba?
Cica merge unu la farmacie, noaptea.
Suna... nimic.
Mai suna inc-odata... nimic.
Se uita prin geam si il vede pe farmacistul care tocmai reguleaza farmacista pe masa.
Suna inc-odata...
Vine farmacistul, ciufulit.
"Scuze, tocmai am f*t*t un pui de somn..."
"Da? Ati fost la pescuit?"
QUOTE (Gordin @ 24 Sep 2006, 12:07 AM) |
Iubesc toamna dintr-un singur motiv, pentru ca trece.. |
Daca te pui sa maturi zi de zi frunzele de pe drum, urasti si tu toamna, exergy
Nu mai e loc de romantism... munca volunmusai, la lopata
Amuzant jurnal!
o remarca:
QUOTE |
Unele cuvinte ar fi alungite(Mamaaaaa ce ma buuuucur, mmmmmm) repetate (trist, trist, trist)cu multe semne de exclamatie (aah!!!!!, frumos!!!), cu onomatopee (cah, iac, auci ). Rasul ar fi ceva de genul: ha ha, he he, hihihi, ahaha, muahaha (asta e ala care se tavaleste). Nu prea poti sa plangi in cuvinte. Frazele ar fi mai sugestive, mai bogate, mai personale. |
Cla, m-a servit o baba. Erwin remarca ta este superflua, tocmai asta explicasem si eu.
Exergy mai sunt si alte sentimente in afara de `iubire`.
________
si care ar fi aceste alte sentimente?
QUOTE (Gordin @ 23 Sep 2006, 11:45 PM) |
Am vazut pagini intregi de scrieri, banalitati pe care nimeni nu are timpul si dispozitia sa le citeasca |
deh, diacriticile lipsă! am citit : "dacă nu ar fi fetele astea pe forum", adică ele doamnele şi domniţele! să mă iertaţi vă rog pentru greşeală!
Si fara domniže ar fi mai triste conversatiile in mod sigur..
Care greŗealć?...
A propos de cafea, am facut iar azi, astia se invata prost.
Unii oameni care folosesc regulat telefonul sau messenger-ul si alte cele, cateva ore bune pe zi par sa gandeasca\vorbeasca\scrie fragmentat. Discutiile sunt incomplete cel mai adesea fara sfarsit care e lasat la buna intelegere si apreciere a interlocutorului.
Mai rar am vazut peste doua randuri scrise fara intrerupere, cursiv, din care sa `inteleg` cum se formeaza ideea. Nu pe toti intereseaza asta, majoritatea prefera concizia. Se grabesc pentru a avea mai mult timp sa se grabeasca in alte treburi. O fuga continua, oboseala perpetua fizica si psihica.
Tikky daca doresti o enumerare `rece` de tipuri de sentimente imi este imposibil sa cred ca nu o poti alcatui chiar tu, daca nu, o introspectie fortata mi se pare inutila. Alege cel mai simplu raspuns la intrebarea ta, opusul.. si incepe de acolo, vezi cate perechi iti ies si cate sunt ...`singure`.
Nefertiti tu de ce bei cafea? (retorica pentru ca din titlul jurnalului tau imi dau seama ca ai putea sa scrii o carte.. zambet. )
tikky
mi-ar fi placut enumerarea "ta"
Buburuza Tikky.. am pus. Stiu, dar ti-am raspuns si la asta.
da, mi-ai raspuns.
Retorisme, retorisme... cam multe.
Indraznesc o intrebare: ce te-a facut sa te opresti la Han?
_____
O invazie de ganduri se amesteca pana la confuzie totala intr-o minte care a obosit in incercarea futila de a aranja fiecare lucru nelalocul lui. Ce experienta iti permite sa stii unde trebuie asezat fiecare amanunt? Trebuie sa fii fost o harta vaga pe care ai conturat-o pana liniile s-au ingrosat intr-atat, incat, nici tu nu mai stii drumul.
QUOTE (Gordin @ 24 Sep 2006, 02:09 PM) |
Exergy mai sunt si alte sentimente in afara de `iubire`. |
nimic
QUOTE (nefertiti @ 24 Sep 2006, 06:25 PM) |
Retorisme, retorisme... cam multe. Indraznesc o intrebare: ce te-a facut sa te opresti la Han? |
Chiar, ... merci.
__________
Am crezut mereu ca amintirile nu fac altceva decat sa actualizeze trecutul sa il readuca in prim plan cu tot ce implica importul asta de date, sentimente, intamplari, persoane. Acum stiu ca nu e asa. Nu e numai asa. Amintirile obiectiveaza trecutul, iti ofera sansa sa il privesti la rece. Pentru ca nici o amintire nu poate surprinde decat farame din intensitatea simtirilor de alta data care se diminueaza la fiecare revenire.
Da, sunt unele bucati din viata care par sa nu isi piarda din puterea pe care o au asupra noastra. Putere pe care noi le-o acordam, careia constient ne supunem, ne plecam capul si ne deschidem inima.
Suferinta are mereu un efect mai puternic pentru ca pare sa rupa ceva in interior iar amintirea ei afecteaza un timp mai indelungat.
E un loc unde mereu sunt oameni care se intalnesc. Si daca ploua, acolo e cineva care asteapta sa intalneasca pe altcineva.
Referinte la titlu. Cand constientizezi ceva, se ceeaza o legatura - Tropical. Pentru ca nimic din ceea ce vine din tine nu este intamplator decat pana se face conexiunea. Intamplarea devine explicabila.
Tropical e caldura, explozie de culoare, soare, mare fara sfarsit, cer vertical, nisip, ganduri parjolite, vant, lumina orbitoare,...
Gordin, n-ai de gānd sa scrii?
Talent ai avea...
QUOTE (Gordin @ 26 Sep 2006, 12:33 AM) |
Referinte la titlu. Cand constientizezi ceva, se ceeaza o legatura - Tropical. Pentru ca nimic din ceea ce vine din tine nu este intamplator decat pana se face conexiunea. Intamplarea devine explicabila. Tropical e caldura, explozie de culoare, soare, mare fara sfarsit, cer vertical, nisip, ganduri parjolite, vant, lumina orbitoare,... |
Cla, multumesc. Kristin hai noroc.
Ooohh yeaaaah! Incepe scoala: connex campus, abonamente la jumate, decontari, decontari, decontari...
That's the life!
QUOTE (Gordin @ 26 Sep 2006, 01:40 PM) |
Ooohh yeaaaah! Incepe scoala: connex campus, abonamente la jumate, decontari, decontari, decontari... That's the life! |
Locul unde lumea se intalneste exista cu adevarat. E real si mereu plin de oameni, atat de diferiti ca aspect fizic, culoare, mediu de provenienta, stil de imbracaminte, de vorbit, varsta. Toti asteapta pe cineva sau vorbesc cu cineva, la telefon, fata in fata, atatea cuvinte se ridica in aer, incat daca inchizi pentru o secunda ochii ametesti. Inchipuie-ti un punct de convergenta a atator vieti care altfel nu s-ar fi intretaiat in niciun fel. E fascinant sa stai sa ii privesti sau sa fii unul dintre ei, un vartej pe care vrei sa il privesti din afara / centru sau din valtoare. Cate ganduri isi gasesc raspunsul intr-un singur loc, cate altele se nasc simultan si se ridica asemeni unui abur nevazut.
Cu toate astea fiecare isi vede doar de particica lui din drum, fara sa priveasca la ceilalti, atat de preocupat doar de el.
Unde oare se duc gandurile? Daca fiecare gand cu destinatie precisa ar ajunge acolo unde trebuie, cum l-ai simti? Ar fi un fior rece urmat de o scanteie ce se formeaza in interior si se dilata pana pielea incepe sa se incalzeasca facand ca parfumul, parfumul gandului sa te imbete de senzatii netraite, straine.
Sunt momente cand simt aievea toate gandurile prinse sub un clopot de sticla. Se ingramadesc lipite de peretii lui, aburindu-l. Cand intensitatea fiecaruia creste, bariera dispare si fruntea incepe sa mi se raceasca. Duc repede mana, incercand, sperand, ca voi prinde macar unul, imprimat acolo, pentru o secunda, tocmai cand incearca sa treaca din mine.
O stiu pe dinafara, fiecare adancitura, cuta, margine, fiecare fir de par, ... neschimbata. Nici de data asta...
M-am uitat zilele astea la atatea culori ca ma dor ochii.
ROGVAIV
QUOTE |
Oh well..
Stateam adineaori pe balcon si fumam. E asa linste, numai niste picaturi se auzeau cazand prin balti. Pe strada doar cate un taxi ratacit. Inainte se vedea tot orasul, acum e intunecat in ceata. In seara asta nu e frig. Nici lilieci.
..mai tarziu
Morcheeba - otherwise
Louis Jordan - early in the mornin'
pentru tine..
firul care ne lega s-a rupt pentru o secunda, am incercat sa-l repar dar tu trageai de el.
Toate topicurile: Ce mananci, ce asculti, ...in timp ce scrii puteau sa fie grupate intr-unul singur sub titlul: Ce (mai) faci in timp ce scrii?
Mda. Pentru cei care scriu pasiv.
A doua zi cand m-am trezit, am cautat. Nu sunt perfecte dar cel mai aproape.
Stairway to heaven?
`Pe pamant iubesti cu teama sa nu pierzi persoana, traiesti cu teama sa nu treaca pe langa tine sentimentul asta de care toata lumea vorbeste, incerci sa faci cat mai multe, sa vezi cat mai multe de frica sa nu pierzi ceva. Chiar daca in mijlocul lor nu mai simti teama pentru cateva secunde de fericire inconstienta. Si cand mori si ajungi, in Heaven, sa zicem, astepti sa moara si altii ca sa nu fi singur si acolo.` Nu sunt scarile catre rai, Nefertiti. E doar un vis.
Eh, eu am rostit un fel de clişeu. Nu mă gīndeam la acel 'heaven'.
Dar ai dreptate cu ce ai spus īn prima parte... Oare de unde vine teama de a nu-l pierde pe celălalt? Din experienţă?
Am mai spus la inceput, nu pierzi ceva pentru ca nu poti sa ai siguranta ca ai avut vreodata.
_____
Si daca numai vise am, sa nu ma trezesti niciodata.
M-am plictisit de muzica, dar asta imi place `j'y suis jamais alle`. Imi place, nu-mi place. Azi am incercat sa scriu si pe messenger fara emoticoane. E caraghios, cu multe hahahaha si hehehe si infamul muahaha, multe semne de exclamatie, niste beah-uri, niste bla bla, diverse cuvinte romanesti pocite cu accente din alte limbi, spaniola e pe primul loc aici, injuraturi in franceza (din cele mai usoare). Mi-e somn.
In seara asta ma tem de vise. In vara se vedea tot orasul de la fereastra, dar mai ales furtunile cu fulgere pierdute prin nori. Cand credeam ca l-am vazut pe cel mai frumos, surprindeam altul cu coada ochiului, doar o secunda. Daca ma uitam in directia lui, disparea. Pupilele mi se micsorau si dilatau in cateva secunde, le simteam invadate de lumina si intuneric in acelasi timp, cum se zbat. O simfonie de lumina, cred ca asa se simt si urechile cand le inunda muzica, nu mai stiu ce sa prinda mai intai, ce sunet le infioara mai mult. Ce cuvinte oare, ar avea o asa rezonanta sa activeze simturile toate, intai pe rand, apoi cate doua, si dintr-o data o avalansa salbatica, rece, clada, orbitoare, racoroasa, trista. Sa simti sangele cum pulseaza, sa-l vezi cum se zbate sub pielea vinetie din jurul venelor, cum urca spre fata, sa iti dai seama ca plangi si sa nu iti pese, sa tremuri, sa vrei sa razi, sa vrei sa inchizi ochi si sa nu poti, gatul sa fie uscat... Niste cuvinte. Sa le cauti ar fi sa cauti nebunia.
Ah, uitasem de imaginatie .. dar ea nu uita niciodata.
Cum vede un om fara imaginatie un cumulus? Hei, uite ce nor mare si dens, o sa ploua oare astazi? Seamana cu o conopida. Si are dreptate...
Dar unul cu imaginatie?
...
`Think out of the box` ce vorba... Ca si cum ai avea mintea in colturi.
-Mihaita, gata, am spus!
...
-Fetelor de ce nu mergeti mai drepte... nu vreti sa ne plimbam?
...
-Uite mami, o pasare..
...
-Ma, nu ma mai pacaliti, ca nu mai vin cu voi!
...
-Peeeetricaaaa hai baaaa!!
...
-Stai, ..ma gandisem sa-ti zic ceva si..la dracu..am uitat ce
...
-Ce tupeu!!
...
-Nu te supara, ai o tigara?
-N-am!
...
-Nu va suparati, aveti sa-mi dati si mie o tigara?
-Nu fumez, ma!
(...)
Fragmente de conversatie pe care le-am auzit astazi in drum spre si dinspre casa.
Am gasit in sfarsit ceva muzica sa-mi placa, mai bine zis pe care sa o suport. Niste: Tchaikovsky, Lakme cu Maria Callas, putin Chopin. Sper sa nu mai dureze prea mult, pentru ca inevitabil mi se va lua de cele cateva melodii si ajung din nou la fundul sacului.
Am facut niste fapte bune, sau mai mult, au venit in momentul cand se transformasera in reglarea unor datorii mai vechi. Dar eu le consider fapte, pentru ca indiferent de ce s-ar fi intamplat as fi actionat la fel. Doar ca se mai schimba planul `as you go` de cealalta parte a fileului.
Nu ajut des lumea, nu din rautate, mai mult din indiferenta si din firea mai putin sociabila, insa daca o fac e pentru ca asa simt, nu astept nimic in schimb. Atunci insasi fapta e o multumire, mai intai o actiune egoista si de orgoliu, de ce sa nu recunosc si apoi multumirea celuilalt, reactiile sale. Cel mai des observ surpriza, evident de la mine se astepta cel mai putin.
Atunci imi dau seama mai mult ca oricand ce valoare are un zambet, o privire, o vorba, fie ele de uimire, de apreciere, de ..
Hhaaahuuaaaa! (oftat de natura necunoscuta)
Observ lucruri interesante in cele mai neasteptate locuri sau situatii. Oamenii inca nu au incetat sa ma surprinda, in bine, asta imi place. Am stins lumina poate asa inspiratia nu se va mai teme sa vina..
Ai venit?.. ce sa fac acum, sa o caut sau sa o las balta?
Mmmparca simt ceva...un cuvant-gand nerostit...sa-l incerc: suflet
....
Nu, nu vrea. zambet. Bine atunci...poate altadata.
Am gasit ceva: Vanessa Mae: "music to my ears!"
Aleile parcului gem de indragostiti, copii, batrani care se pierd intr-o forfota subtila printre pomii inca infrunziti. Ea e singura, merge incet si zambeste feželor care nu o baga in seama. In braduti atarna cochete niste boabe rosii care ii atrag privirea. Se indreapta cu ochii mari si curiosi sa le vada de aproape. Intr-o crestatura rosie moale o samanta neagra, intinde mana sa prinda una.
-Nu le atinge, sunt otravite, ii striga un pusti pe role dupa care se face nevazut printre tufele bogate..
Tresare si incepe sa rada usor incurcata, atinge boaba o trage ca si cum i-ar testa rezistenta, aceasta se deformeaza sub degete, apoi ii da drumul si ramura revine elastica la locul sau.
Niste copii mai curajosi le folosesc la trei pasi in fata pe post de marcaj pentru un start de concurs.
`Ce toamna frumoasa!`gandeste ea, respirand adanc mirosul de iarba. Delimitate de o bordura joasa campurile inverzite se intind dintr-o parte in cealalta a parcului si la fiecare pasaj care taie continuitatea, alti oameni trec absorbiti in vorbe, rasete, saruturi..
In capatul celalalt vede o mireasa, cativa invitati si un fotograf, se opreste senina ca si cum tot timpul din lume ar fi al ei si ii priveste pana dispar.
`Acum pe unde?` se intreaba ea si alege primul portal de verdeata. O zona cu banci din lemn, vopsite in verde crud rasare in partea dreapta. Pe una din ele sta o fetita cu par castaniu care manaca o acadea si da din picioare fredonand o melodie (). In fata ei cineva e asezat pe asfalt si o masoara cu privirea.
Ea mareste pasii, in fata bancii, pe un carton, cu manecile suflecate, un baiat face portrete. Nu poate sa nu observe mainile frumoase cu degete lungi care manuiesc carbunele cu usurinta unei rate care se misca agale pe lac. Parul negru si ciufulit ii luceste usor in soare si din cand in cand stramba coltul gurii cand fetita nerabdatoare se uita dupa alti copii.
Ea il priveste si zambeste muteste, aproape tinandu-si respiratia ca nu cumva sa stie el ca e acolo si priveste.
-Gata frumoaso! spune el razand. Fetita sare de pe banca strigand voioasa:
-Mami, mami e gata...., se opreste serioasa in fata `ei` pe foaie, muta tacticos acadeaua din stanga in dreapta, ca un critic in fata unei opere de arta si admite:
-Seamana putin cu mine.. .El rade foarte distrat, in timp ce mama cu un carucior se apropie si admira portretul
-Cat vrei?
-Nimic, ah ba nu, vreau o acadea! spune el inmanandu-i coala. Mama rade in timp ce fetita bāžāie cam violent pe fratele ei in carut si ii da o acadea dupa care se indeparteaza. El se intinde ca prea a stat cocosat si se uita spre cer. O vede stand acolo nemiscata si izbucneste in ras. Ea privind cand la coala cand la el, incepe sa rada la randu-i.
-Vrei?
-Da, te rog, sopteste si dupa ce face singura un semn indicand banca, se aseaza. Cateva secunde bune il priveste in ochii negrii fara sa clipeasca, vrajita parca.
-Daca ma privesti asa, nu mai pot desena, ii spune strengareste in timp ce isi pregateste o noua coala.
Ea simte un fior de caldura si lasa privirea rusinata pe cutia cu creioane, numai pentru o clipa. Apoi il urmareste cum traseaza linii ample cu precizie ca si cum o deseneaza pentru a mia oara si privirea se pierde departe, in ganduri. El o vede pe sub gene si isi abtine un suras. Are parul ondulat haotic, ochii putin intunecati de o tristete fugara, si o fata micuta bine conturata, cu pometii arcuiti usor si buze subtiri. O fixeaza fara sa mai deseneze, nici nu isi da seama, o urmareste inchizand ochii si respirand incet `Cat e de frumoasa !..`
Ii inchide si el ca si cum ar vrea ca imaginea de pe retina sa i se imprime in memorie pentru totdeauna, apoi ii deschide si fara sa o mai cerceteze o secunda deseneaza preocupat. Ea e tot mai curioasa, l-ar intreba daca mai are mult, dar nu vrea sa il intrerupa `Ce-o iesi, nici nu isi ridica ochii..`. Acum nu mai misca buzele, doar le umezeste uneori, mult prea prins in coala si carbunele lui.
-Gata. Cred..
-Pot sa vad? intinzand mana. El evita parca sa ii dea coala, o cerceteaza ca si cum ar vrea sa mai faca niste retusuri, dar NU, stie ca e gata, doar ca nu vrea sa i-o arate. Intr-un sfarsit ii arata portretul, foaia e putin umeda si fina la atingere, parca mai grea ca o una obisnuita.
-Ahh, ce frumos desenezi! sopteste ea fara sa isi ia ochii de la figura ce ii semana perfect.
Dupa minute in sir cat ea se priveste si el ii urmareste reactiile, isi ridica ochii si il fixeaza. Il abordeaza parca ocolind, pentru ca stia ca nu are niciun ban:
-Cat trebuie sa iti dau?
-Mmm sa ma gandesc, accentueaza el serios si o vede putin derutata,
- Vreau sa iti cer ceva, nu bani...vreau sa desenezi cu mine si tot ce faci pe foile astea sa ramana la mine.
Nu stia daca sa rada sau sa ii spuna ca nu stie sa deseneze nici macar o casa..asa ca fara sa se mai gandeasca mult ii spune ca accepta
Si au desenat razand amandoi de te miri ce copaci ciudati, mari si oceane, masini.... ea fandosindu-se ca pomul ei e mai reusit, el strambandu-se caraghios privind-o...
desenele...
---
---
---
`Nu mai vin niciodata, rosti, poruncitor, vointa. Maine, implora, suspinand, inima.`
I w a s patroling the pachingo..yu no 0 odle model pala inanafaria zo0one
u U u ndeducting
the cia was on the phone
such as life
am dat submit in loc de preview.. ihh
daca tot m-am introdus in jurnal sa si scriu ceva:
Iau de pe masa..nu masa .. cartea si o trec prin simturi. Si procedez `ca la carte`.
!. Vederea:
Cartea are coperta colorata in albastru, verde, un peisaj taranesc, deasupra o ...ooo stema cu niste steaguri infipte in ea, mai sus e titlul, cotorul la exterior e de culoare roz pe care e scris numele autorului, foile sunt galbene, au fost probabil albe mai demult.
@. Auzul:
Trec in spatele copertei. Ce se aude? Un susur de izvor, niste pasari, o moara, furtuna de vara, tacere, noapte, greieri.
#.Pipaitul:
In afara e fina si doar spre colturi mai simt niste dungi oblice aspre pe unde au fost indoite, paginile sunt reci si calde cateodata,.. uscate nu-mi place cum se simte cand trec degetele peste ele, ma zgarie.
$. Mirosul:
Miroase a neaerisit, vechi, a hartie tinuta intr-o cutie incuiata multi ani, miroase a amintire.
%. Gustul:
Tot din interior se simte. Paine facuta pe vatra, vin fiert, dulce, gustul apropierii, sunt momente cand se amesteca si nu imi mai dau seama.
^. mmm Intuitia..(presimtirea):
La asta nu ma pricep atat de bine, nu am citit destul, daca ar fi sa spun in momentul asta, firul se va curma trist si fericit.
&. ........: ce carte citeam? tu stii?
Frumoşii nebuni ai marilor oraşe?
Mi-am revenit cu muzica. Nu mai ascult nimic. Aseara am fost la o sindrofie cu scopul pecetluirii de destine. N-am pupat in viata mea atatia necunoscuti. Dupa ce mi-am facut intrarea pe ringul de dans, m-am strambat la cameraman care a parut sa aprecieze. Probabil se saturase de atatea decolteuri si picioare. Dar cum `old habits die hard` a trebuit sa renunt la preocuparea de moviestar. In dreapta mea la masa a stat Sandra, nevasta lui Cretu. E putin neplacut sa inhalezi aerul din preajma unei persoane care isi da cu mult fixativ si stim cu totii pretul unui permanent reusit (nemiscat). (probabil ca asa se simt nefumatorii)
Cand domnii cu formatia au cantat `nu exista`n lumea asta frate ca al meu` mi-am sunat rudele, ca parca nu am simtit niciodata mai apasatoare izolarea in mijlocul oamenilor.
In aranjamentul floral erau niste trandafiri batuti. Am auzit cele mai triste si in acelasi timp asteptate cuvinte. A trebuit sa iau unul galben cu rosu, acum e in fata mea intr-un borcan. E urat pentru ca nu are spini, e incomplet.
Nefertiti te-ai uitat la mine in carti?
Mai repede la tine. Cand iti place ceva mult ai tendinta sa il/o vezi peste tot in combinatii, asocieri.
Daca dai omului niste indicii dintr-un `mister` crede ca e suficient sa le adapteze lui ca sa poata rezolva. (ce as face eu daca..?) E o capacana. Indiciile ar trebui folosite in alt fel.
`Telepatia ar fi rezolvat banuiesc`. Sau un profiler. Profiler-ul este persoana care invata telepatia intr-o oarecare masura si forma? Sau trebuie sa ai ceva innascut? Sa poti vedea oamenii.
Nu, nu aceea este cartea.
Traducerea unor versuri dintr-un cantec :
`Te voi (re)vedea in toate vechile locuri cunoscute
La care inima asta inca mai tresare
In micuta cafenea, in parcul de peste strada
Locul de joaca al copiilor, castanii, fantanile magice
Imi vor duce gandul la tine
In toate zilele frumoase de vara nesfarsita
Peste tot unde este lumina si veselie
Te voi cauta mereu
In soarele diminetii
In noutatea fiecarei nopti
Cand uitandu-ma la luna
Ea ma va privi cu chipul tau`
si ploua, ploua fara oprire..
E 3.51 dupa amiaza, o zi de toamna, printre primele, ploua, copacii sunt inca verzi. O casa lunga cu pereti din sticla, toate camerele comunica intre ele. Din living se vede un drum ondulat, nu serpuit, asfaltat, o masina parcata, scarile pe care se scurge apa in suvoaie repezi. In camera e racoare, parchetul e din fasii mari de lemn, maro inchis lacuit. Spre centrul camerei o treapta coboara spre doua canapele cu perne colorate, pe masa simpla sunt niste flori care miros puternic, galbene, rosii, violete, fara frunze si o lumanare alba pe jumatate topita. Pe fundal se aude Bing Crosby cu I'll be seeing you, sunetul pare ca se opreste undeva la nivelul fetei asemeni fumului de tigara, e clar fara sa deranjeze. In spatele gemului un barbat priveste cum se apropie o masina cu stergatoarele si farurile pornite. Are un pulover pe gat si tine mainile in buzunare. Din masina coboara o femeie care isi tine gulerul ridicat ca si cum vrea sa se apere de ploaie si alearga spre casa. Il vede stand acolo zambind. Apoi priveste scarile si apa care tresare la fiecare pas unduindu-se in infinite cercuri. A ajuns acasa.
Azi, in labirintul de strazi am cautat sa ma pierd dintre oameni. Am ratacit ore in sir dorindu-mi sa nu vina seara. Deodata, existenta oricarei fiinte parea cu mult mai interesanta decat a mea si as fi vrut pentru cateva secunde dintr-o viata noua sa anulez o alta. M-am trezit dimineata repetand un cuvant in gand ca si cum nu voiam sa il uit. Matusalemic. Nu am idee ce insemnatate are, daca are vreuna.
La o expozitie pe strada m-am oprit sa privesc niste picturi, erau simple, o acuareala ingrosata galbena facea o floarea soarelui in relief, o casa nereusita aproape stearsa de soare si vreme...De cand stateau acolo, cine le pictase, mai traieste?
Fiecare piatra de pavaj pe care calcam stramb ma scotea dintr-un sir de ganduri recurente. Langa niste scari un baiat canta la chitara, in picioare si lalaia ceva in ruseste. Semana cu un surfer hippie. In jurul lui vreo cinci tiganusi se imboldeau si radeau in limba lor. Incercam inutil sa-mi umplu mintea cu nume de strazi , cu reclame fara sens lipite in litere decupate, cu etichete de pret, cu orice...
Mi se facuse frig. As fi vrut sa intru intr-o cafenea, sa ma asez la masa de langa geam, sa aprind o tigara si sa nu-mi vad reflexia conturata vag de fiecare data cand trageam un fum.
Sa nu vina nimeni sa ma intrebe ce vreau, pentru ca ma tem ca nu as fi stiut sa ii raspund.
Maria Callas - Un bel di vedremo
Ce voce!!!....Femeia asta ma face sa ma gandesc la coruri de ingeri, ca numai asa s-ar putea auzi daca ar exista.
___
Daca `vorbesti` cu un user care are numele scris cu litera mica, e respectuos sa il scrii cu litera mare pt ca e..nume sau cu litera mica pentru ca asa l-a ales el?
QUOTE (Gordin @ 10 Oct 2006, 11:54 PM) |
Azi, in labirintul de strazi am cautat sa ma pierd dintre oameni. Am ratacit ore in sir dorindu-mi sa nu vina seara. Deodata, existenta oricarei fiinte parea cu mult mai interesanta decat a mea si as fi vrut pentru cateva secunde dintr-o viata noua sa anulez o alta. |
Orasul meu e frumos, fuga mea e regasire..
---
Portocalele miros placut, mai ales stelele si spiralele..
Ce a fost mai intai, culoarea sau fructul/leguma/floarea (rosia, vanata, galbeneaua )? Castravetele s-ar fi numit `verdele`. Floarea soarelui a fost prima, dupa aceea galbeneaua. Culoarea a fost pe urma. Cred ca se zicea: e ca iarba, daca era vorba de ceva verde. Si cand nu au mai gasit cuvinte sau `obiectul` se potrivea prea bine cu o culoare l-au facut substantiv. E si cea mai simpla metoda de comparatie in cazul asta.
Daca intreb pe cineva: ce culoare are haina pe care ti-ai luat-o? si imi raspunde: rosie, il si vad imbracat intr-o tomata sau in mos craciun. Da, sunt anumite repere in asocieri, niste cuvinte sau expresii care ne-au ramas in minte datorita unor repetitii ... Alba ca Zapada
Asta nu inteleg:
`Roses are red, violets are blue
Love never crossed my mind until the day that I met you ...`
Violetele sunt albastre ... poezia nu trebuie inteleasa probabil, doar simtita, doar uneori.
Un cantec `tradus`:
Tacut, urmaresc indepartandu-se
Dragostea ... ta
Atat de amagitoare
Invaluit inca de caldura
Inchipuirii ce se stinge incet
Imaginea zambetului tau senzual si misterios
Ma poarta in vremuri trecute
Cand credeam ca o simpla mangaiere
Poate sterge culoarea trista a orasului
Privirea ta purta secretul
Caruia, infiorat de dorinta
Nu i-am putut rezista...
Daca despici firul in patru se spune ca te complici dar de fapt simplifici de la coada la cap, fara sa sari peste pasi. Sigur, e bine sa vezi simplul din prima, salvezi ceva timp mai si pierzi niste legaturi insa. Si nu e mereu vizibil din prima.
Atunci ce faci? Te-ai impotmolit.
Cand invatam pentru bacalaureat, repetam comentariile...ehee (o clipa, gata) si ziceam la anumite intervale `buuun` ca sa imi las timp pentru a cauta urmatoarea fraza. Era un fel de `aaaa`, numai ca suna mai putin lalait si dadea importanta ideii finalizate, confirmadu-i corectitudinea (era bine pana la momentul ala si puteam continua). La o prezentare, sustinerea unei lucrari ai nevoie de anumite pauze de genul asta, toate persoanele au un cuvant, o miscare, gesturi, expresia fetei, ticuri, obiecte...
Fumez prea mult.
QUOTE (Gordin @ 13 Oct 2006, 11:53 AM) |
Un cantec `tradus`: ............................ Privirea ta purta secretul Caruia, infiorat de dorinta Nu i-am putut rezista... |
exergy33 (m-am hotarat ca e mai bine sa respect alegerea persoanei in privinta numelui) pe versurile acestea, asa cum le-ai citit/citat canta poate doar ... vreo inima. Abordarea lor, o adaptare, ascunde o interpretare personala. Intreruperea se datoreaza pe jumatate omului, pe jumatate traducatorului.
QUOTE (exergy33) |
Si mai sint sentimente carora daca reusesti sa le scoti ghilimelele , nu mai ramine aproape nimic din ele. |
Uite la ce m-am gindit eu atunci cind am scris mesajul .
Multi oameni au tendinta sa foloseasca 'cuvinte fara acoperire' atunci cind vorbesc despre propriile lor sentimente .
( nu m-am putut abtine sa nu fac sa fac analogia cu termenii bancari )
Deci ei au tendinta sa confunde un sentiment - surogat cu un sentiment adevarat . Unor astfel de sentimente , eu le-am zis sentimente in ghilimele .
... cu aceasta parte din fraza sint de acord 100% ...
QUOTE |
Cele adevarate nu suporta limitare, se lupta cu ea pana te coplesesc si te determina sa le accepti ca parte din tine. |
Imi place analogia. Confuzia cuvintelor reflecta confuzia autorului.
Gordian, da... probabil si la tine exista tendinta de cititre energy.
HÓBBY, hobbyuri, s.n. (Englezism) Ocupažie favoritć a cuiva īn afara profesiunii. (diacriticele mele se vad aiurea)
Romanizat ar veni hobi. In ce fel arata!
Hobiul e de umplutura. A timpului liber. Exemple notorii care se trec si in cv-uri :
*Lectura/cititul..
*Sportul: aerobic, fitnes(femei), fotbal(barbati),jogging, tenis(unisex)
*Sahul :hehehe: asta imi place de departe cel mai mult, la cei care nu il practica.
*Calatoriile (de aici sa inteleaga intervievatorul ca esti pasionat de munte, drumetii sau ca te duci din cand in cand la tara la sfarsit de saptamana si la mare in concediul de vara?)
*! Ezoterismul ! asta am citit in cv-ul unei colege. Vai!
Enumerarea de mai sus e menita a-ti completa imaginea si personalitatea in fata angajatorului cica. Nu prea cred. Eu nu am trecut.
Si vorbitul `ca sa te afli in treaba` e un hobi pentru unele persoane.
Hobiul e o indeletnicire comuna ridicata la rang de ocupatie favorita. Rolul sau: relaxare, evitare plictiseala.
Urmeaza colectionarea care implica o semi-dependenta si pleaca de la precedentul cel mai probabil. Aici intervine pasiunea. Un colectionar este(pare) mult mai interesant decat un 'hobist', dar mai putin relaxat.
Le poti face pe amandoua simultan.
Apasa: Povestea vietii tale+Tropical! Nu apasa: Peripetii ...+ Povestea+ Tropical!
Si asta sa fie ultima ca prea m-am intins astazi cu scrisul. Ieri de fapt. E bine atunci, acum.
Louis Jordan and his Tympany Five - Early in the morning
asa da..
he he he si five guys named MOE
Avem asa:
big Moe
little Moe
blue eyed Moe
no moe
si probabil Moe.. high brown, low brown..
N-am respectat regula postcurent-II. Exersez.
Cum arata `dor` -ul ? Stiu ca simt ... ceva ... dar ce ? Cum arata oamenii carora le este dor? Dorul e mult mai intens decat alte sentimente, pentru ca pare sa dureze si dupa ce cauza sa dispare (apare). E un fel de `nu stiu ce`.
asta e dor? Sau poate asa ?
Duet
Ea Of all the boys i've known and i've known some, until i first met you i was lonesome. And when you first came into sight my heart great light and this old world felt new to me!
You're really swell and i must admit you deserve little indians (...) that really fit you. And so i rack my brain trying to explain all the things that you do to me.
El Of all the girls i've known and i've known some, until i first met you i was lonesome (...) You're really swell and i must admit you deserve little Sicilians that really fit you (...)
Music Maestroo Pleeease!
QUOTE (Gordin @ 17 Oct 2006, 03:56 AM) |
Dorul e mult mai intens decat alte sentimente |
Observ, cand se deschide un nou jurnal ca numarul de vizualizari creste chiar daca autorul nu a scris inca. Oricum primul post e cam acelasi peste tot. Ce vor sa vada? Cred ca e ineditul care atrage intr-atat incat sa nu mai vezi detaliile.
Revin la dor. Nu pentru ca vreau ci pentru ca nu am incotro. Dorul - dorinta, soapta, privire, atingere, durere, amintire, tristete, iubire, lacrima, imbratisare, intoarcere, vis, fior, zambet, copilarie si mai mult inchipuire, toate in acelasi timp, o clipa ce pare sa nu se mai termine. Doar pare, mai ales atunci cand este alimentat artificial cu ganduri... Dorul ia forma gandurilor.
In seara aceasta `am avut viziunea iernii`. Am simtit cum imi ingheata mainile, fata, o lacrima ce nu apucase sa cada si cum se cristaliza in fiori pe sub piele, apoi a disparut. A lasat ceva in mine. Se va topi de dor.
QUOTE (Gordin @ 19 Oct 2006, 01:22 AM) |
Observ, cand se deschide un nou jurnal ca numarul de vizualizari creste chiar daca autorul nu a scris inca. Oricum primul post e cam acelasi peste tot. Ce vor sa vada? |
Astazi. (a treia oara cand scriu, nu-mi place cum suna dar nici cu `ziua de azi` nu mi-e rusine) Dimineata m-a prins in fata liftului la etaj superior, la ora la care (la la la) pleaca toata lumea spre serviciu. Evident la fiecare etaj sub mine trebuie sa fi fost cate unul/una cu degetul lipit de buton sau liftul ala raspunde selectiv la comenzi. In consecinta am coborat cu piciorul. Cand te intalnesti cu lumea pe scari (femei fara ocupatie la varsta a treia) e imposibil sa nu te intrebe: `Da' ce, nu merge liftu'?` Trec direct la pranz, prima tigara, un pachet in doua zile. Azi am vorbit cu niste vechi prieteni, am renuntat la un loc in care nu mai cunosc pe nimeni. Asta pe messenger ca telefonul decedase pe la ora 13.00. Incarcatorul il uitasem la cineva. Problema mea e ca si cineva ca si mine are interfon pe scara dar nu in casa, asa ca trebuia sa ii dau eu apel cand ar fi sa ajung sa ma culeaga. Baterie.. I-am zis: `Acum plec, in exact 40 minute sunt la scara!`. Asa credeam eu. Si cineva probabil. Cobor, in parcare pe doua masini alaturate motaiau 3 pisici. In statie astept, astept, 10 minute, deja iesisem din calcule, intreb daca autobuzul x mai trece, trecea. O cucuoana ma ruga sa ii iau de pe strada o bratara rigida sau cercel pe care il vazuse. Si era o vanzoleala de masini! Ea: `A, uite-l si p-asta cu duba, nu mai vad cercelu', la mine, ai curaj?` (hehehehe) Nu. Vine mijlocul, plin pana la refuz +1, coboara 3 urca 10. O statie am mers-o cu fundul pe usa, transferul de caldura s-a facut in defavoarea mea, m-am mutat la urmatoarea. Masina asta trebuia sa ma lase exact in fata blocului, dar niste !@#$ au deviat traseul si a trebuit sa schimb. Am luat gresit, am mers 3 statii pe jos, cineva ma astepta pe afara, inghetase. .. La intoarcere mi-am cumparat un chips mic cu 2 lei, alti !@#$, care mi-a ajuns pana in scara. Am aruncat ambalajul in cutia postala a administratiei (aici se introduc biletele pentru citirea contoarelor), ma simt mai bine.
Hashaspire mi-ai descentrat jurnalul. S-a deschis ieri deci te poti uita la `Detalii forum` unde s-a facut cererea. Daca s-a facut. Daca nu, i get your point.
Hai sa pun si poza cu jurnal cu nume ca sa ma sustina si pe mine, eu. jamie
QUOTE (Gordin @ 19 Oct 2006, 08:43 PM) |
Hashaspire mi-ai descentrat jurnalul. |
QUOTE |
S-a deschis ieri deci te poti uita la `Detalii forum` unde s-a facut cererea. Daca s-a facut. Daca nu, i get your point. |
(late)Neata. Mi-a trecut. Nu. Mi-a revenit. Gata. Mi-a trecut. [glumesc]
Pontoanele seamana cu ferestrele, difera doar mediul de deschidere. Cate alegeri face un om in viata? Numarul lor scade cand intervine acomodarea, obisnuinta, preconceptia, teama, varsta, etc. Limite. Previzibilitate. Exista anume modele pe care o persoana le urmeaza inconstient, voit sau imprumutat. Sa ai posibilitatea sa traiesti viata altcuiva, cate decizii ar ramane neschimbate?
nu ai putea trai viata altcuiva. exista numai viata ta si atat.
QUOTE (Gordin @ 20 Oct 2006, 08:35 PM) |
Sa ai posibilitatea sa traiesti viata altcuiva, cate decizi ar ramane neschimbate? |
Am trait viata altcuiva pana mi-a intrat in carne toate nefericirea despartirii de mine. Cu fiecare regret am rupt o parte din mine si mi-am negat trecutul. Mereu altceva decat fusese parea mai tentant, mai util. Deci se poate.
Deci nu se poate... pentru ca tot timpul ti-ai urmat exemplul, niciodata nu te-ai despartit de tine insuti.
Da, tikky ai inteles ideea, in orice alte imprejurari ai fi pus(a) tot viata ta ar fi daca ai trai-o. Uneori te simti ca un strain in propria existenta...
QUOTE |
exista numai viata ta si atat |
QUOTE (plictisitoru @ 20 Oct 2006, 09:26 PM) |
Mereu altceva decat fusese parea mai tentant, mai util. |
QUOTE (Gordin @ 21 Oct 2006, 12:54 AM) |
Ma uit la forumurile astea unde oricine poate fi altcineva in limita posibilitatilor. Si nu numai o data. |
Eu ma gandesc la alti termeni in suma aceea. Nu intreba la ce ma gandesc. Tocmai ti-ai raspuns singura, iluzia e parul, ce se vede si anume ce se arata. Poti sa zici: destul de clasic? Clasic e suficient cred eu. In plus clasic nu contrazice adevarat deci pot fi indeplinite simultan.
"clasic" -asa cum l-am folosit mai sus are ceva din "limbaj de lemn" - expresii de multe ori utilizate si apoi transformate in retete servite fara prea mult discernamant.
Orice viata ai duce, te iubesti de nu te vezi, ca sa zic asa.
Cu sau fara legatura, eu cred ca iubesti o persoana atunci cand seamana mult cu tine. Deci fiecare se iubeste... mult.
... seamana a narcisism pur, din categoria cubuletul Knorr *concentrat 100%.
poti iubi o persoana si pentru ca e profund diferita de tine, daca am fi toti la fel ne-am plictisi ingrozitor.
Nu.
Mai poti iubi din admiratie. Atunci cand admiri pe cineva care face ce ti-ar fi placut tie sa faci.
Ce facem? Fugim de cuvantul narcisism? Asta e. Ne iubim.
Stai ca am uitat de unde a pornit. Si unde am ajuns..
Daca stiam ca narcisismul se incadreaza in categoria cubului pentru supe tratam altfel pranzul. Interpretarea e cheia. Am zis-o! Fiecare citeste fraza o supune unei filtrari si interpreteaza ce trece. De unde `seamana mult cu tine` nu e acelasi lucru cu `toti la fel` asa ca nu vad problema. Filtre diferite si parul (cu a) in ochi sau cum se zice.
In rest sunt de acord. Ma iubesc de nu ma vad.
1. Stiinta a demonstratiei, al carei obiect este stabilirea conditiilor corectitudinii gandirii, a formelor si a legilor generale ale rationarii corecte
2. Fel de a gandi al cuiva.
E vorba despre logica
Rationament corect in primul caz, nu lasa loc de greseala, sau lasa? La punctul doi e subiectiv. In mod sigur logica in sensul de `fel de gandire al cuiva` se dovedeste eronata uneori. hmmm
Stabilirea `corectului` e punctul de legatura. Cine face treaba asta? Presupunem ca am stabilit un anumit rezultat ca fiind cel corect. In cazul in care corectul unu si corectul doi coincid atunci logica e buna de ambele parti. Pana la urma daca ambele cazuri ajung la acelasi punct in doua moduri diferite, sunt corecte, difera intervalul de timp(si evidentul). In cazul acesta cine ajunge primul la `linia de sosire` a folosit `optim` resursele. Logica mai buna. Asa ca intereseaza si scopul si mijlocul atat timp cat unul nu se transforma in celalalt. hahaha.
Am putea vorbi de o logica liniara si una fluctuanta. (?!) In situatii diferite cele doua s-ar situa alternativ pe primul loc in rezolvarea problemei (rationament + rezultat). Mai ramane de stabilit care are un procent de reusita mai mare. Si de ce? ..
De cand `a dat` frigul am tendinta sa strang din dinti - mecanism de prevenire a tremuratului.
mai bine nu
Gandeste de doua ori, de o mie de ori, vorbeste o singura data.
Mai bine te duci in padure
la inceput a fost cuvantul...
nu exista decat ceea ce este rostit.
vorbesc de doua ori, exprim doua ganduri.
sunt oameni in jurul meu care se incapataneaza sa ma convinga sa nu controlez totul in minte, sa spun totul (in particular: sa scriu totul), chiar daca este gresit. pus in fata ta, in fata textului pe care il scrii, vezi lucruri initial invizibile.
QUOTE (tikky @ 20 Oct 2006, 09:28 PM) |
Deci nu se poate... pentru ca tot timpul ti-ai urmat exemplul, niciodata nu te-ai despartit de tine insuti. |
QUOTE (Gordin @ 20 Oct 2006, 11:54 PM) | ||
Te plictisesti repede..ce deductie am facut. haha. Fa-ti/ia-ti/apuca-te(de) un hobi, cica ar fi un fel de antidot. Ma uit la forumurile astea unde oricine poate fi altcineva in limita posibilitatilor. Si nu numai o data. Sunt unele persoane care simt obligatia sa se poate frumos cu altele doar pentru ca intampina un obstacol. Nu e bine! E mai buna testoasa. Deci zece testoase de abia iesite din oua.. vor sa ajunga in apa. Pleaca prima teleap-teleap, o pasare isi vede pranzul, se pregateste si hop ! apare omul milos. Ia testoasa mica si plapanda, o duce in mare, o salveaza, a facut o fapta buna, se simte implinit. Pleaca mai departe. Celelalte testoase nu vad/aud niciun pericol si pornesc si ele la drum. Pasarile le mananca pe toate. Pilda: daca prima testoasa era atacata celelalte ar fi stiut sa mai astepte. Lasa animalul sa se descurce singur! |
Ti-am vazut ambele ganduri-scrise, de doua ori. Greseala nu se gaseste in cuvant dar in cel care alege sa le suprapuna, ascunzandu-si astfel primul impuls pe care nu a avut curajul sa il sustina, dupa relevare. Regandirea aceluiasi gand nu inseamna rodarea sa pana la eliminare ci adunarea fortei care sa il sustina odata rostit.
QUOTE |
nu exista decat ceea ce este rostit. |
De pe balcon priveam orasul trecut. Orasul luminilor de semafor, sinelor zdruncinate de tramvai, claxoanelor taioase, oamenilor pierduti in seara. Timpul se oprise in licarirea rasfranta a unor culori care incepusera sa semene intre ele pana nu am mai reusit sa le deosebesc. O singura clipa ce imi pare acum eternitate am simtit fericirea si am plans fara sa imi dau seama.
Cat am cautat apoi sentimentul acela pe care nu vreau sa il descriu..
Niciodata luminile nu au mai fost la fel de atunci.
Apropierea oricarei clipe similare ma imobiliza intr-o incordare dureroasa. Oricat as fi adaugat sufletul ramanea deschis asteptand mai mult. Am renuntat la suflet. Nu mai exista precedent. Numai amintire.
Poţi să iubeşti două persoane īn acelaşi timp?
Daca pot eu, daca poti tu sau daca e posibil?
Daca e posibil.
Nu stiu ce inseamna iubire pentru fiecare, asa ca tot va trebui sa particularizez raspunsul. Nu e posibil. Urmatoarea persoana pe care o vei intreba iti va spune ca se poate si tot asa. Increde-te in ce simti tu. Si in ce primesti.
Ziua de azi imi aminteste de vara. Pana si apusul are ceva din toropeala si seninatatea zilelor lungi care te fac sa visezi. N-am mai ascultat de ani `Nothing compares to you` a lui S.O'C , suna altfel acum dar tot la videoclipul acela ma gandesc. Imi aduc aminte ce ma miram de o femeie cheala care canta, nu cred ca mai vazusem.
Sunt momente cand simti ca e bine sa ramai singur, sa tragi `obloanele` si sa astepti sa treaca iarna. In ciuda acestui impuls care striga din tine, iesi pregatit de lupta doar pentru a salva ceva in care nici macar tu nu crezi. Acceptarea infrangerii este victoria cel mai greu de obtinut.
Greu mai merge forumul.
QUOTE (Gordin @ 24 Oct 2006, 07:23 PM) |
Acceptarea infrangerii este victoria cel mai greu de obtinut. |
QUOTE (Gordin @ 23 Oct 2006, 04:35 AM) |
Timpul se oprise in licarirea rasfranta a unor culori care incepusera sa semene intre ele pana nu am mai reusit sa le deosebesc. O singura clipa ce imi pare acum eternitate am simtit fericirea si am plans fara sa imi dau seama. Cat am cautat apoi sentimentul acela pe care nu vreau sa il descriu.. |
Multumesc , stiu , nu , stiu.
Sunt momente cand neputinta `cuvintelor` face ca linia aceea imaginara sa prinda forma. Cat ma bucur ca exista ochii, un oftat, tacerea, o imbratisare!
Exista oare o lege a compensatiei?
nu ştiu dacă există o lege adevărată a compensaţiei, dar e uneori benefic să te amăgeşti că ar exista... din cauza acelor momente īn care ai vrea să īntorci timpul īn loc... speri să poţi atenua īntr-atāt consecinţele negative īncāt să poţi concluziona că tot răul e spre bine
viaţa asta e minunată tocmai pentru că există ceea ce omului īi place să numească "lege a compensaţiei"
QUOTE |
viaţa asta e minunată tocmai pentru că există ceea ce omului īi place să numească "lege a compensaţiei" |
Frumoasa zi!
Nu stiu de ce e viata minunata uneori si nu vreau sa caut motive, pentru ca atunci cand nu le voi mai avea o sa-mi para fada.
Erwin, singurul raspuns care mi se pare plauzibil, pana la amagire, este un echilibru. Asa cum il cauta/gaseste fiecare.
Da, e o zi frumoasă. Cāteodată nu te īnţeleg
Nici eu. Si am incercat de mai multe ori ca tine.
Vreau sa inchid usa pe dinafara. Vreau sa se dilueze unele clipe. Vreau soare. Vreau sa ma uit in oglinda pana ma satur si apoi sa ma uit la soare pana nu mai vad decat lumina si cand inchid ochii.
Si cine te opreste ? Deschide fereastra ! Doar esti la "tropice"!
QUOTE |
Erwin, singurul raspuns care mi se pare plauzibil, pana la amagire, este un echilibru. Asa cum il cauta/gaseste fiecare. |
Ce mai faci...
Am obosit. Visele de peste zi imi lasa noptile oarbe. Nu pot sa scriu. Blank. Mai este loc, asa se intampla mereu, nu trebuie decat sa vezi daca vor sa iasa, destupi si se ingramadesc toate pe fundul sticlei. Faceti loc dragutelor! Vine schimbul doi!
Donovan - Please don't bend
`Mergeai vorbind pe tarmul mut
Cu vantul prins in par
Da, te visez in viata mea
Daruieste-mi iubire,
Dar nu-mi indoi inima
De sticla
Nu pot promite ca voi fi aici
Pentru tine
Doar nu-mi indoi inima,
Sopti ea.`
Versurile de dragoste sunt usor ridicole. Nu mai gasesc cantecul. Cand am ajuns la mare, era seara. Pe plaja fotografi dornici sa prinda o amintire. Marea ii sfida. Am intrat, ca pana dimineata mai era o vesnicie de asteptat.
QUOTE (Gordin @ 31 Oct 2006, 01:05 PM) |
Versurile de dragoste sunt usor ridicole. |
Da, cred ca versurile de dragoste pot fi usor ridicole. Nu cred ca ceea ce simti cand le citesti e. Sunt oameni ridicoli, ipocriti, convetionali, ascunsi.
As vrea sa inteleg regasirea in filmele pe care le vezi, in cartile pe care le citesti, in muzica, locuri. Ce o declanseaza? Amintirile probabil. Sau o reinviere a unor sentimente.
`Hai sa mai mergem la cabana aceea ca a fost frumos ultima data`
Poate nu e decat o asemanare, un fel de (ne)liniste pe care o ai cand realizezi ca si altii au trecut prin ceva asemanator.
De cateva saptamani `ma tin` sa lipesc ultima fila dintr-o carte. Mi s-a desprins. Nu o sa ma mai tin de-acum.
QUOTE (Gordin @ 28 Sep 2006, 01:34 PM) |
Toate topicurile: Ce mananci, ce asculti, ...in timp ce scrii puteau sa fie grupate intr-unul singur sub titlul: Ce (mai) faci in timp ce scrii? |
cāte posibilităţi anagramatice se ascund īn numele tău
`malhumorisimo`
Desigur, logica sirului de forme pe care le fac norii fumului de tigara. Arta suprema e arta intamplarii. Sa dormim asadar intr-o clipa.
Ciudat razboi de-o viata, pe un singur front de realitate interioara, singura de alfel. Sa simti ca tragi de tine in toate partile, la un pas de a te rupe in bucati. Nici una dintre ele nu esti tu cu adevarat, nimic sa mai repare. De fiecare data cand castigi, ai pierdut deja.
QUOTE (Gordin @ 10 Nov 2006, 01:49 PM) |
De fiecare data cand castigi, ai pierdut deja. |
Fraza are doua sensuri, unul pentru optimisti, celalat pentru pesimisti. Afara nu se intrevede lupta, poate un rid si o lacrima stearsa pe fuga. Aceasta o fi evolutia de care vorbesc unii. Ce bun, daca din mine s-a rupt o bucata pe care in orice fel as incerca sa o invart, nu se mai potriveste? Odata desprinsa isi pierde forma si se goleste de orice continut. Locul ei ramane si nimic nu il mai poate umple. Am mai castigat o experienta.
Win some, lose some.
___
Plictiseala e apa la radacina vietii. A nascocit jocurile, distractiile, conversatiile, intalnirile, scrierile, visele, e mereu in cautare de nou. Cu toate astea lumea se plange din cauza ei.
scrii mult prea frumos pentru un pesimist
Eu nu m-am declarat a fi.
A fost o vreme cand vedeam aproape numai ce voiam. Realitatea mea era o oglinda distorsionata ce reflecta imagini trecute prin nu stiu cate alte oglinzi. O parte din farmecul acestei modificari voite era o infrumusetare ce hranea o stare de bine artificiala. Dar asta nu dureaza. Pana la urma nu mai poti sustine placutul-fals sau realizezi ca nu are rost. Imaginea pe care o faci asupra oamenilor e jumatate ce lasa sa treaca si jumatate ce vrei tu sa vezi (aici intervin preconceptiile, anumite idei formate, incadrari, cautarea unui anume model).
Cei mai multi dintre noi au modelul acesta in minte, o holograma pe care o suprapun peste toti cei pe care ii intalnesc sa vada cat de mult se apropie. S-a mai vorbit pe aici de asta. Holograma asta poate fi foarte bine propria imagine.
Si apoi sunt persoane care ies din tipare, intr-un fel sau altul. O armonie aproape perfecta e tulburatoare si rareori intalnita. Nu e vorba de suflete pereche. Contrastul de celalalta parte prezinta atractie temporara, dureaza doar atat cat poti invata ceva, dupa care devine incompatibil. Afectiunea poate altera foarte mult imaginea cuiva, indiferent cum si din ce cauze a luat nastere.
Am incetat sa incadrez persoanele in tipare, desi inconstient tot mai fac asta, pentru ca inevitabil regasesc in apropierea mea doar anumite caractere.
Las sa treaca un timp, nu fara incursiuni, intre mine si cineva pana sa alcatuiesc o imagine pe care sa o stiu, sa o completez, sa o las sa se formeze din ambele parti.
Distanta ca timp, ce se impune intre doua persoane ce incearca sa cunoasca ajuta la pastrarea `informatiilor` nemodificate si la eliminarea abaterilor afective.
Am folosit mai sus `aboradrea pesimist-optimist` desi nu cred intr-o asemenea impartire. Am facut-o pentru a evidentia, nu a fost cea mai buna alegere. Cu siguranta ca toti oameni vad ambele parti ale unei actiuni. Optimismul si pesimismul nu sunt cu nimic mai corecte decat raul si binele. Sunt niste categorii pur teoretice dar foarte uzuale.
,
QUOTE |
De fiecare data cand castigi, ai pierdut deja. |
QUOTE |
Contrastul de celalalta parte prezinta atractie temporara, dureaza doar atat cat poti invata ceva, dupa care devine incompatibil. |
QUOTE | ||
... am fost quasi-nefericita in ziua cind am descoperit acest adevar . (nu am avut intentia sa-ti descentrez jurnalul , sorry ) |
QUOTE (Gordin @ 11 Nov 2006, 07:15 AM) |
Eu nu m-am declarat a fi. |
M-ati facut sa zambesc. Multumesc.
exergy33, link-ul a fost o surpriza dintre cele mai placute si a creat o datorie pe care sper doar sa o pot onora intr-o zi cand te vei astepta mai putin.
Am trecut de cateva ori prin scrieri, sperand sa nu gasesc ceva pe care sa-mi doresc a-l pastra. Ei bine, nu a fost asa. Cu siguranta ca pe viitor voi mai face o aluzie...la poemele intr-un vers, mai bine spus la continutul catorva. Intalnirea asta a rascolit in mine pofta reprimata pentru versuri si a luminat cateva ganduri crescute stramb. Spre nelinistea mea regasirea de care vorbeam undeva in spate nu ma scapa din ochi... fug de ea si ea e "prinsa de picioarele mele".
Ca o stranie coincidenta, cat timp nu am reusit sa scriu, gandeam cum as putea sa dezvolt niste linii de idei, gasindu-ma de fiecare data fara solutie. Erau toate mult prea pline cu sensuri, iar desirarea lor nu numai ca era inutila dar si de nedorit.
De ce pontoanele sunt pozate doar asa?
Am venit cu ganduri multe, fara intentia de a le aseza aici. In oricare alt caz as fi renuntat pana la incarcare. Asa, daca nu am ce zice, am asteptat. Cand nu aveam jurnal, adica pana in tropice, repetam in gand ziua, cu cele mai nesemnificative amanunte de la coada la cap. Acum fac la fel. hahaha.
Imi place sa citesc numele de la coada la cap uneori si sa tai din litere pana ramane doar una.
Care e rostul tau jurnal?
Am cateva documente incepute, le-am recitit azi, fragmente de poezii si comentarii, cronica de carte pe care o tin sa rad cand voi imbatrani. Multe dintre ele nu le voi mai continua vreodata, dar retin si acum starea din momentul cand le-am scris. Pe.de.rost.
Voi gasi un ponton pe care il voi inchide cu apa. Am auzit de doi muzicanti: acordeonistul si drum boy ( little drum), pe care i-am ratat. De neiertat!
Si oamenii ar trebui sa isi poata face un restore point. Nu pierzi nimic. Bun.
Multumesc, passenger, cea care vorbeste cu ochii si scrie in imagini.
In lipsa disponibilitatii de a scrie alt.ceva imi voi permite sa ma folosesc de acesasta fotografie. De-acum e a mea.
Punte intre o inchisoare de piatra si un jurnal. Zile de aer si apa se succed prin fereastra de la care poti sa vezi orice. Doar sa vezi. Nu. Nu e voie. Daca vrei priveste intunecarea cum se misca pe luciu, ca pleoapele. Astazi am clipit constient 5 minute sa vad cum e, cat de usor, sa inchizi ochii, sa ii tii deschisi daca vrei. Vreau. Ii voi tine deschisi de-acum incolo. O secunda daca aluneca pleoapele, toata lumea a trecut pe langa tine, toata!!
Unde e apa infiorata, probabil a cazut o lacrima, langa celelalte. In rest e clara. Am inteles tot ce de.scria in nisip, chiar daca acum s-a sters.
Mi-am adus aminte sa sprijin capul de perete si sa inchid ochii. Cum de am uitat? N-am putut sa nu rad de aceasta scapare. Daca tot corpul e lipit de perete e o tampenie sa tii capul plecat.
Trebuie sa fi fost nebunie `curata`sa tesi in jurul unei pietre atata viata. Ce? Nu mai avea loc in interior?
E si acum ma duc la somn, perna asteapta sa-mi povesteasca un vis. De aceea e important sa ai o perna buna. hahaha.
somn usor, Gordin!
Oh! Ce ceata densa! Nici macar blocul din fata nu se vede. Am deschis larg fereastra, pentru ca nu e frig, vreau sa intre in casa. Inghite pe rand tot in cale, obiecte sterile, frunze moarte, culori, lumini, ganduri atarnate la uscat. Se simte pe langa picior cum se furiseaza cu o boare mai rece. E aproape alba, parca ninge prea repede. Daca ai sta in fata mea, ochii ar lumina intuneric in ceata. Asa as sti ca esti aici. Te asteptam.
Daca mai criptez, peste vreo saptamana nici eu nu voi mai sti ce am vrut sa spun. Cand urci treptele pe rand obosesti mai repede decat daca le urci cate doua. Si chiar ma refer la scari.
Nu pot dormi. Undeva in spatele meu se aude aceeasi simfonie de-acum trei ore. Deja nu o mai disociez de zgomotul de fundal, nu mai tresar la niciun urcus. Nu imi gasesc locul, mi se pare ca oricunde as merge, totul e strain-nou, ma surprind privind cu mirarea unui copil cum curg frunze din copaci, cum trag cainii de lese, cum unele cuvinte par sa fie ale mele desi nu le-am rostit cu voce pana acum. Respir mai greu. Imi pare ca oftez de fiecare data pentru ca am senzatia asta de calmare ce nu vrea sa se faca. Sunt lucruri pe care le gasesc ridicole, le privesc si zambesc. Ura e unul din ele, un sentiment de irosire, o irosire de sentimente adunate de-a valma pentru ca nu mai ai rabdare sa le pui la locul lor. Indiferenta poate indeplini cu succes orice ura si-ar propune fara sa afecteze colateral. Efectul e mult mai puternic. Daca te poti abtine din simtire.
In momentul in care marul va atinge locul unde e mana ta, ea nu va mai fi acolo sa il prinda. Toate merele ajung pe pamant.
E o iluzie. Marul nici nu exista. `Eu l-am pus.`
Matriosca viselor.
Te-ai trezit si cauti ferestra cu ochii, ai auzit de undeva (desi nu crezi) ca vei uita ce ai visat. Dincolo nu e lumina sa iti revii de-a binelea asa ca pe retina inca se preling ultimele randuri dintr-o inchipuire. Si becul e bun acum, chiar daca e cam slab si forma ondulata a filamentului o sa te urmareasca oriunde te-ai duce pentru cateva secunde. Nu te-ai gandit ce vei face azi, parca e duminica, nu? Dupa o gura de apa, patul pare prea imbietor si pun pariu ca locul e si acum cald sub patura. Nici nu s-au atins pleoapele intr-o rasuflare ca un zgomot (ca o bataie in teava) te face sa te rasucesti mormaind. Cu toata puterea incerci sa ignori sunetele si sa cauti starea aceea, respiri rar si adanc, te relaxezi, incerci sa nu iti misti ochii. Daca aveai si niste dopuri in urechi ar fi mers de minune. Zvarli patura, cauti geamul, e ceva schimbat, e alt geam, unul cu soare, nu esti acasa desi te simti. Mergi mai aproape sa privesti, strigate se izbesc in fata ta, strambi buzele, te incrunti, ai visat mai devreme si in momentul asta esti in altul. O caldura molcoma urca spre tample constienta unui vis. Oare ai putea sa schimbi ceva? Nu. Fara rost. Singurul lucru convenabil ar fi sa reusesti ceva de care te temi in realitate. Ce sa patesti aici? Dai buzna in baie si lasi apa rece sa iti curga in palme pana se aduna si dupa o ultima privire in oglinda o arunci pe fata. Acum e noapte si plangi, apa care iti scalda obraji nu e rece, e sarata si fierbinte. Asta trebuie sa fie un cosmar. Dar tu nu stii. Nici macar de ce plangi. Intinzi mana spre tigara aprinsa, fumul albastru se tulbura si ai impresia ca iti va intra in ochi, nu vrei. Tigara ti se lipeste de buzele uscate, neplacut. Nu iti mai pasa daca visezi sau nu,.
Actiunea politieneasca regizata - pānda. Doi indivizi cel mai adesea barbati, cel cel mai adesea unul tanar/unul batran*, cel cel cel mai adesea unul alb/unul negru, daca e film, femeie (uneori cu fusta ?!) si barbat daca e serial. Masina fara insemne. Detectiv, ranguri diferite.
- Mananca [gogoase, hahaha (supraestimata, un siretlic de promovare probabil), fast=junk-food);
- Beau: cafea mare (se varsa optional-pe ei).
Unul doarme sau fac cu randul, mai ales daca e o slujba de noapte, atentie. In timp ce doarme, colegul are flash-back-uri, sau rezolva instantaneu un alt caz (asta nu cred ca am vazut, dar ar fi ceva..), gaseste un `clue` de baza pentru cazul in curs, fumeaza (?), foarte adesea mijeste ochii sa vada mai bine, citeste ziarul neinteresat. Ascult Iris - Ultimul mic-dejun al lui Bon. Eu. Rar se moare la panda. Deci uneori.
In cazul * , tanarul primeste sfaturi de viata personala, profesionala.
- Prima miscare pe front...toata lumea treaza, armele pregatite, ne dam jos din vehicul (optional se cheama intariri). Portierele nu se incuie niciodata. Tanarul, barbatul, (alb/negru aici n-am fost atenta) deschid. In casa pe usa din spate (geamul spart) daca nu e deja deschisa, hm, detalii.
- Apare suspectul pe nepregatite, unul dintre ei striga, celalalt il alearga. Se sar garduri sau alte obstacole destul de inalte, daca depasesc anumita limita infractorul e prins agatat de el (gard de plasa?). Focuri de arma, poate o rana la picior, cu toate astea in cazul in care reuseste sa fuga intervine un cersetor. Imi scapa ceva.
In toate (?) videoclipurile formatiei ABBA cele doua femei canta in urmatoarea pozitie. Cadru indepartat cu fata spre camera (bruneta), cadru apropiat - profil(blonda). Cred ca mai schimba.
Domnule Suflet,
...... azi a fost mai cald decat ieri (hahaha).
Cand te surprinde cineva e placut, cand te pacaleste nu e, surprizele neplacute sunt pacaleli. Plase de pescari si paianjeni.
In unele reclame se manipuleaza ideea de imaginatie: `imagineaza-ti ca..`, imagineaza-ti cum ar fi..`... . Nu iti ofera pe tava, doar te orienteaza subtil, restul depinde de tine. Imaginatia accentueaza anumite stari, de exemplu melancolia, o prelungeste. E momentul in care visatorul s-a pierdut de lume.
Stii ca nu vrei sa-ti raspunda nimeni.De aceea n-o sa-ti scriu nimic.Sau poate... iarta-mi ignoranta.Era un semn.Stupid,de viata.
E o vorba prin filme (horror, sf-uri, fara importanta):
`It wasn't build to keep something out, but to keep something from getting out`
Mai e si cate unul destept. Si apoi toti prostii dupa el. Pentru ca simpla existenta a unui punct de comunicare cu exteriorul poate sa topeasca intr-o secunda tot in jur.
Raspunsurile imi plac, factura, dar nu pentru asta scriu, nu le astept. Prefer sa le caut, dar ca tot omul, fie si inconstient doresc un feedback.
QUOTE (Gordin @ 17 Nov 2006, 03:29 PM) |
De ce pontoanele sunt pozate doar asa? |
Eram pe afara mai devreme. Daca nu te trezesti de dimineata risti sa pierzi ziua cu totul pentru ca noaptea e grabita. O trage ceata sa vina. La trecerea de pietoni, asteptand sa se faca verde, urmaream masinile, am inchis ochii, am tras aer adanc in piept. Era plin de noxe si de iarna. Si mi-a placut. Am desfacut fermoarul de la geaca si mergeam zambind cu gatul dezgolit. E frumos si cand e rece, orasul.
Un raspuns. Da.
exergy33, poate ca unghiul din care e pozat s-a modificat spre incantarea ochilor, dar fotograful vede tot apa, nu i-a intors inca spatele. Un om al marii l-ar fi fotografiat spre capatul celalalt, spre pamant.
E ultima zi din anotimp, ma plimb pe strada de mana cu o persoana. Pana acum ...sa fi fost zece minute, printre pomii ce alergau deasupra noastra aliniati, soarele se spargea in bucati. Nu ne vazusem, de mult timp si nu ne puteam opri din vorbit, glasurile se suprapuneau cu rasul cu alte zgomote mai departate decat erau. Acum ne-am oprit. Din vorbe. Doar taceam si mergeam, alaturi. E bine si asa. Nici soare nu mai era, nori grabiti il ascunsesera, nu observasem, niciunul, nicialtul. Si a inceput. Ploaia. Atunci, pe neasteptate s-a asezat in fata mea, privindu-ma fix cateva minute, cautand o reactie, oricare.
-Dansezi? cu cea mai grava voce. As fi vrut sa rad, sa plang, nu s-ar fi observat poate, ca ma ploua.
Ce sa fac? In jur, oamenii alergau grabiti catre un refugiu uscat, unde sa-si scuture umezeala. Si eu sa dansez in ploaie printre ei? Oricum in ochii aia, dansam deja.
Sa dansez?
Tu, ce ai face? Trebuie sa inceapa cineva, altfel vom trai in oglinzi de ochi cu totii.
Acum ne-am oprit. Din vorbe.
M.G.M.
Cires in engleza e sweet cherry tree, prima cautare.
`The perfect blossom is a rare thing. You could spend your life looking for one, and it would not be a wasted life.`
`Perfect ... they are all ... perfect ... `
un alt ponton...
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=1369&st=0
Salut!
.
.
.
.
Sa ai acolo, la colectie.
Ua! Ma! Da! Ha ha ha. Hashaspire te reabilitez. Glumesc. Multumesc frumos.
Nu intentionam o colectie dar cred ca pagina asta (daca nimeresc tot pe ea) poate fi considerata una. Nu neaparat de fotografii.
Te uiti la ele si parca nu iti vine sa crezi ca iti plac mai mult asa. Multumiri.
______
Ma simt ca un liliac nedumerit care a inflorit a doua oara. Iarna.
QUOTE (Gordin @ 13 Dec 2006, 05:47 AM) |
Ma simt ca un liliac nedumerit care a inflorit a doua oara. Iarna. |
Ieri la scoala. 7 oameni in afara de profesor, dintre care una era prietena unui coleg. A stat langa mine si a facut exercitii. Mi s-a spus ca nu se preda la curs asa ca aveam doar un pix. S-a schimbat programa, avansat, devansat, probleme, comentarii. Bine ca pe masa din spate era o coala pe care desenase cineva o bicicleta, pe una din pagini. Acum, profu' vrea o ora interactiva. Noi vrem acasa. Si ca sa ne atraga in discutie ne pune urmatoarea intrebare...
Ce ati alege?
Sa va dea cineva o suta de mii azi, pe gratis (?!) hahahaha
..sau sa va dea peste un an?
Student: tot pe gratis?(si nu a fost ironica )..
Da! Oricand as vrea sa-mi dea cineva bani pe gratis si cu cat ma repede cu atat mai bine ...hahaha. Ma mai duc la cursul asta.
Mi-am amintit de `figurile miscatoare`. Desenam pe paginile unui caiet un om care tinea mainile/picioarele in diverse pozitii si apoi dadeam foile ca sa se miste. Sau pe jumatati de foaie, un zambaret si un suparet, suprapuse, cea de deasupra rulata pe creion si frecam la ele pana il ameteam.
Au pus pe panourile stradale reclama la chappi: `gustos de-i flutura urechile` sau asa ceva si cainelui i se misca niste urechi de carton ca in cartile acelea de copii pe care le deschizi si pac! apare casa! hehe.
Inchide ochii si numara pana la trei
............................... unu
...................... doi
............trei
..
Un fel de teorie. Oamenii nu pot iubi la fel, chiar si atunci cand se iubesc unul pe celalalt sunt in contratimp. Exista totusi cateva momente cand intensitatea se afla la acelasi nivel si in care probabil se manifesta fericirea. De cele mai multe ori, insa, aceste clipe trec neobservate.
Este aproape imposibil ca doua persoane sa inceapa sa iubeasca simultan si daca s-ar intampla asta iubirea lor ar putea sa nu evolueze la fel si asa se si intampla. Asa ca vor iubi pe rand.
Va iubi primul unul dintre ei. Exista sanse ca celalalt sa nu il urmeze, dar cand o face se numeste iubire. Mai mult, iubirea este un termen generic pentru mai multe situatii: iubire de parinti, frati, prieteni, sine, copii, etc. Pe cand daca spun: sunt indragostita, atunci e dragoste. Intre un el si o ea in sensul cel mai des intalnit.
ox-T, oy-intesitate
Cand 2 va constientiza intrucatva ce simte personal dar si ce simte 1, cel de-al doilea va fi ajuns deja intr-un punct din care pentru ca nu a gasit pe nimeni, coboara. Asa ca se vor intalni intr-un punct, unde intensitatea este aceeasi, numai ca la 1 in plina ardere, pe cand la 2 deabia se aprinde. Si totusi. Acum este un moment fericit. Daca il vezi. Cand 2 va ajunge in punctul sau culminant va realiza cum tot ce face si simte, altcineva a simtit pentru el/ea la un moment dat si nu le-a putut vedea, pentru ca se vad numai de aici. Pot aparea regrete.
Cam asta se poate intampla de-a lungul unei iubiri cand nu intelegi si nu vezi.
Dragostea si iubirea au aceeasi baza. Aceleasi sentimente de apropiere, dor, regasire, alinare...
Coarda,
e atractia, fizica si emotionala, e dorinta si dincolo de ea:
-cand dragostea ta sta privind pe geamul de la ultimul etaj si tu mergi sa iti ingropi fata in parul ei desi esti acrofob si simpla apropiere de geam te innebuneste,
-fuga in lume la un zambet si un cuvant,
-nebunia (sindromul obsesiv-compulsiv)
-crima,
-sinuciderea.
Desigur, desi prezente probabil in potential, aceste reactii nu se vor manifesta niciodata la anumiti subiecti sau doar partial. Si apoi e dragostea blanda care se intoarce in iubire destul de repede.
Atat acum.
Salut, din nou, Gordin! Frumos mai scrii tu!
Vreau sa-ti cer parerea: oamenii vor mai mult sa iubeasca sau sa fie iubiti? Adica sa aiba ce iubi sau sa aiba pe cineva care sa-i "inteleaga"?
QUOTE (Gordin @ 18 Dec 2006, 11:52 AM) |
Un fel de teorie. Oamenii nu pot iubi la fel, chiar si atunci cand se iubesc unul pe celalalt sunt in contratimp. Exista totusi cateva momente cand intensitatea se afla la acelasi nivel si in care probabil se manifesta fericirea. De cele mai multe ori, insa, aceste clipe trec neobservate. Este aproape imposibil ca doua persoane sa inceapa sa iubeasca simultan si daca s-ar intampla asta iubirea lor ar putea sa nu evolueze la fel si asa se si intampla. Asa ca vor iubi pe rand. |
Salut.
Parerea mea e, in primul rand, ca frazele tale ar trebui luate separat. Si incepand de la ultima, oamenii au ce iubi. Ce se gaseste oriunde, ce poate fi orice pana cand nu poate fi ce vrei mai mult. Cred ca sunt oameni care au un potential mare de iubire, se ataseaza foarte repede, investesc multe sentimente si poate nici nu asteapta intotdeauna ceva in schimb, in afara de senzatia pe care o au cand iubesc ceva, cand sunt lasati sa o faca, iubesc de dragul de a iubi.
Cand ce e cine sunt inca anumiti oameni care de dragul de a iubi pot crede si vedea fals in celalalt pe cineva care ii intelege.
Si apoi sunt oameni care ar renunta la iubirea lor, in sensul ca ar ascunde-o in ei, pentru a avea pe cineva sa ii inteleaga. Cat de des crezi ca se intampla asta? Sau cealalta? Nici eu nu stiu. Dar cred ca e de doua ori mai greu sa iubesti fara sa poti arata, si mult mai greu sa gasesti pe cineva sa te "inteleaga". Si daca te si iubeste.
Deci oamenii vor mai mult. Mai mult sa iubeasca si sa fie iubiti, mai mult sa simta ceva, sa-si dovedeasca lor ca pot simti (ai iubit vreodata? ce intrebare) si pot raspunde (da/nu) si ca sunt vrednici de altii.
Gordin, permiti ?
citat:
" De aceea e asa de important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele. Oamenii trebuie sa inteleaga ca numeni nu triseaza , uneori castigam, alteori pierdem.Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea.Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful. Inceteaza sa mai fii cine erai, transforma-te in cine esti. "
din Zahir
Cand doi oameni "se iubesc" (reciproc), formeaza un "cuplu". Eu cred ca multa lume nu stie "sa se poarte" "in cuplu". "Sa se poarte" in sensul de "sa iubeasca". "A sti" inseamna tot... "a iubi".
Un inceput de relatie obisnuit decurge asa:
- te indragostesti
- ii spui
- vrei sa te iubeasca
Parerea mea e ca daca te indragostesti, inseamna ca "adori" (ce suna dubios pun in ghilimele ) omul. In general, cand adori ceva, incerci sa-l protejezi.
Uite: un obiect. O bricheta Zippo, de exemplu. Te-a indragostit de ea pentru ca e "altfel", pentru ca scoate un sunet placut la deschidere ("daca ar fi sa comparam o tigara cu o partida de sex, click-ul brichetei Zippo ar fi preludiul" - era un raspuns la un concurs mai vechi de la "Lucky Strike", parca). Iti place bricheta zippo pentru ca seamana mai mult cu un foc natural. Pentru ca sta cu capacul pus si "nimeni nu stie ce e inauntru", e ca o surpiza de fiecare data cand o deschizi. Iti place Zippo pentru ca nu e nevoie decat de o scaparare... apoi focul arde pana hotarasti sa pui capacul. Fara sa apesi, fara sa protejezi focul impotriva vantului... etc.
Dupa o saptamana, gazul din bricheta se consuma. Dupa o luna, fitilul e aproape scrum. Dupa doua-trei luni, piatra se va fi tocit aproape complet. Dupa 6 luni, vata din interior e galbena si nu se mai imbiba cum trebuie cu gaz. Dupa cativa ani, poate ca balamaua nu mai tine la fel de bine (pentru ca te-ai tot jucat cu ea). Capacul nu se mai inchide etans. Gazul se termina mai des. Iar tu poate fumezi mai mult. Cumperi alta? Exista cineva care sa schimbe o balama la o bricheta Zippo? Restul sunt usor de "reparat", inlocuit...
Pe de alta parte, e o prostie sa te indragostesti de o bricheta Zippo. Sau de o pipa.
Ideea totusi ramane: dupa ce se indragostesc si sunt "acceptati" ca "iubitori" , au senzatia de control absolut si de posesie. Cand detii ceva, iti permiti modificari, poti cere orice. Ca doar "e al tau". Oamenii "uita" sa ofere... de fapt.. sunt coplesiti de satisfactia detinerii unui lucru "frumos".
De obicei, in cuplu, partenerii cer. Cer sa fie iubiti. "Nu te poti iubi pentru ca nu ma iubesti". "Te iubesc pentru ca stii sa ai grija de mine". Vezi? Intai trebuie sa primesti, ca sa poti da. Totusi... tot timpul exista un raspuns la ce faci. Prioritar ar fi de fapt sa oferi, pentru ca oricum primesti raspuns, chiar daca nu-l "astepti". Partenerii vor de obicei sa fie "apreciati", sa fie "respectati". Si merita, poate. Dar nu vor primi nimic "din suflet", decat daca ei respecta primii. Nu e o lupta cu numele "care-i primul", pentru ca nu se "bat" pentru aceleasi "chichite" ale vietii "conjugale".
Iubirea "adevarata" in cuplu, simt ca am mai zis asta , e atunci cand faci o cafea celuilalt fara sa-ti ceara. Sau cand ii aduci un cadou seara. Si plangi de fericire cand il vezi zambind. O sa te ia in brate... deci vei fi iubit. Oricum... tu ai vrut doar sa-ti manifesti sentimentele pornite din admiratia fata de "lucrul" de care te-ai indragostit. Ca doar nu te-ai indragostit degeaba...
Cand il invelesti in timp ce doarme... Si nu-i zici a doua zi.
Totuşi, e adevărat că iubirea durează doar "nu ştiu cīţi ani"?
Bineinteles. "Nu stiu cati ani" e media ( nu media302003, media simplu ). Asta inseamna ca exista si oameni care iubesc "cu adevarat". Doi oameni care se iubesc o viata sunt compensati de 40 de relatii de o saptamana. Oamenii care iubesc o viata nu trebuie cautati. Trebuie formati.
Edit: stiu de studiul ala.
Don Quijote, ce a scris Coelho in citatul ala te reprezinta in totalitate? Adica ii raspund lui sau tie? hehehe
Ca el, scrie acolo ce vrea lumea sa auda. Nimeni nu triseaza? Da, vreau sa cred asta! Te-ai simtit vreodata pacalita?
Totusi. Sa iti spuna cineva sa nu astepti nimic e chiar mai egoist decat actul in sine. Ascuns sub nota `optimista` a invingatorului care a schimbat discul. Oare celalat disc nu seamana izbitor de mult cu primul?
Hashaspire, analogiile sunt instrumente bune cand incerci sa intelegi sau sa explici. Mie imi plac. Pentru ca sunt asa simple ca te miri cum n-ai vazut asta si unde trebuia. Iti voi raspunde.
QUOTE (Gordin @ 18 Dec 2006, 03:03 PM) |
|
QUOTE (Hashaspire @ 18 Dec 2006, 02:02 PM) |
"Nu stiu cati ani" e media ( nu media302003, media simplu ). |
QUOTE (Gordin @ 18 Dec 2006, 04:03 PM) |
Sa iti spuna cineva sa nu astepti nimic e chiar mai egoist decat actul in sine. |
QUOTE (Adina @ 18 Dec 2006, 02:12 PM) |
Īnsă iubirea aia de o viaţă, de care spui tu, nu cred că există. Ce ni se pare nouă că e aşa ceva cred că este doar un lung şir de compromisuri, de "īnţelegeri" şi acceptări reciproce. |
Hai, bre, de ce să mă sinucid? Nu spun că eu nu particip la genul ăla de iubire-compromis, la fel cum trăiesc şi nu mă sinucid... doar că am ajuns la concluzia că iubire de lungă durată nu există. Ok, dacă o "educi" sau te educi, poate dura. Dar nu mai e iubirea aia din primii ani. Decīt īn cazuri foarte rare, să zicem.
Pai, Adina:
Cand eram in liceu, auzisem ca Pamelei Anderson ii place sa joace diverse roluri in pat. Asistenta medicala, maseuza...
Asa da!
Pai nu? Te poti juca, fara sa distrugi. Doar sa pastrezi si sa imbunatatesti. Si nu te joci pentru ca trebuie, ci pentru ca asta simti sa faci.
De acord, asta ca să eviţi monotonia. Dar asta e altă poveste şi da, e necesar.
Dar spune-mi tu dacă ştii un cuplu foarte longeviv. Nu ca vīrstă, ci ca durată a cuplului. Şi care să nu fie longeviv doar "de ochii lumii" şi doar de dragul unor convenienţe sau de dragul obişnuinţei.
Nu stiu cum sa-ti raspund.
Gordin, scuze.
QUOTE (Adina @ 18 Dec 2006, 12:12 PM) |
[...]Ce ni se pare nouă că e aşa ceva cred că este doar un lung şir de compromisuri, de "īnţelegeri" şi acceptări reciproce. |
Hmmm. Ce de replici. Prima la mana.
Don Quijote, cinismul tau imi pare mai mult autoprotectie. Spune-mi ca nu ai asteptat niciodata un rasarit, un zambet, un telefon, pe cineva-cinci minute peste timpul stabilit, respect, in fata unei toalete publice, sa cada frunzele, sa, sa, sa, si te cred.
`Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful. Inceteaza sa mai fii cine erai, transforma-te in cine esti. din Zahir`
Daca viata ar merge bine, nu ar avea nevoie de schimbari=reparatii. Maine daca viata mea ar vrea sa moara, eu, nu as vrea sa mor cu ea, as repara.
Hashaspire, cam multe suna dubios pentru tine. Cred ca trebuia sa pui si dubios intre ghilimele. hahaha
Eu am mai zis. Ca nu detii nimic, ca e doar egoism. Cred ca asta explica de ce "uiti" sa oferi. Oamenii nu stiu sa se poarte punct. Minus diplomatie. Pentru ca ce simti e uneori mai puternic decat ce stii. Si tocmai pentru ca e puternic, ordinea e gresita si apar interpretari.
`... fara sa-ti ceara`
Si fara sa stie ca vor. Sunt sigura ca aprecierea in cazul asta va fi pentru tine, nu pentru ce faci. Ca motivul e evident. Nu e degeaba.
Adina, un singur exemplu de cuplu longeviv nu demonstreaza nimic. Cu ce ma incalzeste sa stiu ca altii pot? Ca fac. Sau nu. Ochiul lumii s-a inchis. Nu ai cum sa eviti monotonia, pana la urma trebuie sa o inveti.
tikky, mai bine simti tot. Chiar daca refuzi sa crezi ca asta simti.
Felina, eu nu am definit iubirea, am inchipuit o evolutie a ei.
Ultima mana.
Eu, imi cer scuze ca am ravasit morman de frunze adunate pentru a fi rug. Iubirea cum/cand/daca/ce/cine e sau nu, arde.
"Eu, imi cer scuze ca am ravasit morman de frunze adunate pentru a fi rug. Pentru ca iubirea cum/cand/daca/ce/cine e sau nu, arde. "
... in final o aceasi cenusa , insa nu o aceiasi flacara . Fiecare din noi detine o flacara, numai a lui ... ea este cea care ne face sa fim asa diferiti .
... sper sa nu te deranjeze completarea mea . Scuze .
M-ai intors din drum spre somn. Esti binevenita.
QUOTE (Gordin @ 19 Dec 2006, 04:29 AM) |
Adina, un singur exemplu de cuplu longeviv nu demonstreaza nimic. |
Adina, vrei sa crezi ca exista? Nimeni nu iti poate demonstra, nici el, nici statisticile. Cel mult, te pot influenta, daca nu esti sigura. Restul e doar conversatie.
Daca e sa crezi ca exceptia confirma regula, nu ai face decat sa te convingi si mai tare ca ..nu exista.
Nu, nu vreau să cred că există, pentru că m-aş amăgi. Cel puţin nu există īn forma aia ideală pe care ne-o īnchipuim. E altfel, cu totul altfel.
Ce ai spus tu cu iubitul īn contratimp e mai apropiat de realitate. Cīnd eu am observat asta, acum cīţiva ani, am spus că īntr-un cuplu nu iubesc amīndoi cu aceeaşi intensitate cocomitent decīt foarte rar şi pe o durată scurtă. Īn restul timpului, unul iubeşte mai mult (mai intens), altul mai puţin. Din cauza asta, multe cupluri se destramă pīnă să-şi dea seama că e ca un tango, un dans īn care trebuie să īnveţi să-ţi potriveşti paşii. Şi nu mulţi au răbdare pentru asta.
Ţi-am cam invadat jurnalul, spune-ne dacă e cazul să ne retragem.
QUOTE (Adina @ 19 Dec 2006, 11:34 AM) |
Nu am spus că asta ar demonstra ceva după care să te ghidezi. Cel mult, aş putea admite că există excepţii, dar văd că Hash nu a reuşit să-mi demonstreze nici asta. Eu susţin că acele "iubiri de o viaţă", chiar dacă există, sīnt atīt de puţine, īncīt nu sīnt relevante statistic. |
QUOTE (Hashaspire @ 19 Dec 2006, 01:33 PM) |
Of! Nici asta, auzi! |
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Am mentionat minciuna pe undeva. Ziceam parca: nimanui nu-i place minciuna, toata lumea minte. Mi se pare incompleta. Minciuna nu e placuta in sensul ordinar, dar e preferata.
Cand spui adevarul efectul e scurt, puternic, e in fata ta, te surprinde si te obliga sa il accepti, fara ocolisuri. Chiar daca nu iti place,mai tarziu vei aprecia.
Minciuna ... daca stii sa o folosesti te trece podul,ca dupa aceea te descurci.
Asa ca oamenii spun ca prefera adevarul cand le place atat de mult sa fie mintiti si sa se minta. Sigur, cine recunoaste asta? N-am vazut pe nimeni.
Amagirea se incadreaza pe undeva pe aici. Si subtilitatea, care e un pui de adevar cu tact. E adevarul scolit, nu ala care iti da palme ca dupa un somn lung de nu stii ce e cu tine. Te mangaie si te roteste ironic (daca il observi).
Ce mai, nu multa lume e facuta sa suporte miscarile bruste. Cam asa e. In loc sa va priviti in ochi in timp ce pumnalul iti trece prin inima ca o eliberare, tu vrei sa iti cante pana adormi, sa te sarute cu otrava pe buze.
Uite, asta stare de sarbatoare! hahaha. Acum pot si vreau a dormi.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
... un mic dar de Crăciun
QUOTE |
Amagirea se incadreaza pe undeva pe aici. Si subtilitatea, care e un pui de adevar cu tact. E adevarul scolit, nu ala care iti da palme ca dupa un somn lung de nu stii ce e cu tine. Te mangaie si te roteste ironic (daca il observi). |
Si...m-am trezit! Tarziu. Dar, vorba aia...
Da-mi voie, exergy33 sa iti intorc urarea. Si celorlalti la fel.
Daca macar un sfert din urarile acestea ar avea o valoare efectiva probabil am asista la un boom de bunastare. Efectul psihic, spiritual(?) insa, nu reuseste sa sustina decat o stare de bine de moment, dar e acolo, considerand ca esti deschis. Asa ca va doresc si eu sa se indeplineasca tot ce ati urat altora si ce vi s-a urat (fie si in gand).
`..Si apoi, adevarurile ar trebui sa fie usoare, sa nu cantareasca lucrurile, pentru a nu ne mai cadea ca greutati in inima`
Am recitit si m-am gandit ce bine suna sa ai un cont deschis la batranul timp. Aproape cred ca imi da ceva, cand de fapt el ia de la toti chirie. Poate ii voi cere trei secunde pe datorie.
Stateam si fumam pe geam. Brrr. Trei persoane se uitau la aceeasi emisiune tv. Lumina palpaia la unison din spatele ferestrelor. Apoi unul a schimbat canalul.
Am vorbit de regasire, am fugit de ea cu ea in gand. `Ce pacaleala frumoasa.` Traim aceeasi viata. Aceeasi de demult si drumurile se intersecteaza prea des, pentru ca s-au adancit in albii. Pe alocuri curg impreuna fara sa stie.
La orice rascruce poti intra in viata altcuiva. E imposibil ca fiecare sa fie unica si mai mult ca oricand, arhitect al propriei constructii fiind, se va desfasura tocmai asa. Diferit.
De aici vine regasirea. Si tu ai mers 0 secunda pe un drum ce eu, demult l-am incheiat. Eu ti-am furat o clipa din viata. Te vei fi suparat... Poate nu stii ca usa pe care eu doar o pot deschide pentru a privi dincolo la tine e ferecata.
Cum de atata timp pari sa descoperi lucruri ce altii le stiau (intr-o anume forma conforma stadiului lor)?
E noapte iar
Si-n intunericul cald ghiceste
Ochi ce o privesc tacuti.
Luna din crestet ii reflecta umbra
De cealata parte a pamantului
Ca in oglinda.
O alta luna ii raspunde,
Distrata, prinsa sub picioare
Si-atunci cand plange
E doar pentru-a sadi
In inima uscata
Un alt vis.
Visele nu zambesc
Sunt simple goluri-n care se afunda
Ca drumul sa nu para
(Ne)sfarsit.
Imi place optiunea de la google -> ma simt norocos. As vrea sa pot alinia textul cum vreau eu: [center] [/center].
Am un dragon albastru. Sunt si ghetari de culoarea asta. Zapada e comprimata, bulele de aer prinse sunt eliminate marind astfel cristalele de gheata. Cand lumina vizibila este incidenta pe gheata (compacta) frecventele corespunzand culorii
rosii a spectrului sunt absorbite si nu mai ajung la ochi.
Asa `percepem` unii ghetari albastri.
Vreau sa inghet intr-o imbratisare pana devin albastru.
Am vazut o drama aseara, un film, combinatie de realitate si superstitie. Oamenii adevarati sunt tristi, de aceea se bucura de putin si se simt nauciti de prea mult. Parca prea mult rau nu te surprinde niciodata, te-ai obisnuit sa il vezi peste tot, doar fericirea te sperie. De la ea nu stii niciodata la ce sa te astepti. `..orasul asta te crede o fantoma...` De parca nu suntem toti fantome pentru cei ce nu ne cunosc, trupuri fara fata.
Stau uneori si privesc persoanele pe strada, care s-au oprit o secunda langa mine, sau trec si se uita in ochii mei. Ma face sa ma gandesc cum o fi viata lor, de unde vin, de ce rad, la ce se gandesc, daca ii asteapta cineva? In spatele oricarei ferestre e o poveste nespusa desi deja traita, o nostalgie, o speranta. La mine se va fi uitat cineva intrebandu-se de ce zambesc?
Foamea e grozava pentru moral. Cand ai cu ce o potoli. M-am dus sa-mi iau paine de la chiosc, pe alee un batran beat care tinea cu Steaua. Daca a castigat e pentru ca e ...Steaua..Steaua e Steaua.. Amin! hahaha
In sfarsit vanzatoarea s-a purtat frumos dupa eforturi sustinute de politete (Buna ziua, Multumesc, La revedere...) si aveau si paine proaspata.
A, da, cateii cand sunt mici, alearga cu partea din spate intr-o parte, parca nu ar fi a lor..haha
Mancare, deci.
Asta e cea mai lunga toamna de pana acum. Imi face in ciuda, am zis ca o iubesc doar pentru ca trece si acum nu mai pleaca. hmm..
Intr-o zi cand asteptam autobuzul (era friiig, brrr), dupa ce trecusem pe un pod unde mirosea a pepene, m-am uitat la pescarusi si porumbei. Am observat ca zboara diferit, porumbei sunt instabili asa, se clatina si dau des din aripi pe cand pescarusii plutesc lin cu aripile intinse mai mult timp.
Am vrut sa scriu de mai multe ori dar am renuntat ca nu aveam chef sa dezvolt ideea. Asa ca le voi trece aici, macar sa nu le uit:
-goluri si lipsuri,
-ce e cu albastru? (il tot intalnesc, parca mi s-a luat de el),
-reg. intregita,
-(ce mai era?) revin ca am uitat. hahaha
-mai era ceva cu interesul.
Mi-e dor. Imi aduc aminte lucruri ce-mi (sau nu) placeau odata. Ce ma facea sa rad si sa plang. Imi dau seama cat m-am schimbat si cat din mine a ramas la fel. Nu dureaza decat un moment sa ma intoarca, nu e grea trecerea in sine, e doar ciudat, ca atunci cand te plimbi dupa mult timp pe strazi cunoscute si te simti invadat de toate sentimentele. Am simtit mai mult decat am vrut. ) Mereu. Nu stiu daca e posibil sa despart complet ratiunea de emotii, am incercat, cel putin din afara. `Numai eu stiu ce`i in sufletul meu.` Desi nu sunt de acord cu conceptul asta, tind sa cred ca altele au fost ratiunile pe care a fost construit.
Ce-i leaga pe oameni? Ca de dezlegat se dezleaga singuri. Sunt zile cand ma simt legata de atatia necunoscuti, in seara asta ma leg doar de mine.
Am invatat cum sa prelungesc gandurile. Le repet. Tot ce e frumos vrei sa vezi, sa asculti mai des, mai mult. Daca le gasesc asocieri pot sa le `vad` cateva clipe si dupa ce ele au trecut. Asa se nasc si unele vise. Nu intotdeauna insa.
Astazi a nins cu fulgi mari, mi s-au asezat pe gene, o noua incercare de iarna. Ninsoarea seamana cu ceata, cu un vis care e pe cale sa se trezeasca, cu un film care se termina, cu o privire ce se inchide, cu un sfarsit fericit, cu soaptele.
Desi pe cer e-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata
Minciuna vietei ce mă-mbata-
E azi o altfel de minciuna.
Ca si atunci, duios rasuna
Cavale-n noaptea instelata,
Si-n cer zambeste-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata?
A ei lumina argintata
Cu roze albe mă-ncununa,
Si canta tot pe vechea struna,
Dar pentru mine e schimbata,
Desi pe cer e-aceeasi luna.
Macedonski
Frumos... Nu, de fapt : interesant jurnal, ma bucur sa te gasesc
Interesul se poate educa.
E ca si cum ai avea o gradina, in care sunt deja cultivate diverse legume, fructe (haha) si tu trebuie sa te ocupi de ele.
De exemplu ceapa, te face sa plangi dar iti place sa o cresti...
Morcovul, acesta ar fi ala pe care ti-l bagi undeva, iar daca ai productie mare, probabil esti ipohondru ( aici am mers pe ideea ca orice fobie care poate fi tratata-dezvatata, a fost invatata - fie si involuntar ca mecanism de aparare impotriva unor factori din exterior).
Pentru interes nu am cautat un corespondent, el este atentia gradinarului si in lipsa sa ..
Interesul actioneaza pe mai multe planuri, pe care in viata de zi cu zi le separi desi ceea ce te face sa le urmaresti pe toate are aceeasi radacina.
Cand actionezi asupra unuia dintre ele, fara sa iti dai seama le afectezi pe toate. Nesiguranta in propria persoana poate creea anumite sensibilitati. Cu timpul, daca acestea sunt `hranite corespunzator` devin destul de presante, in sensul ca determina persoana respectiva sa reactioneze exagerat si la niste stimuli normali. Atenuarea ei, ar fi pe de-o parte intelegerea si inalturarea cauzelor nesigurantei. Dar nu mereu.
Acum, daca aceasta din urma cu timpul a disparut - nu ca ar disparea din senin in general ci pentru ca multe persoane au nesigurante in privinta a tot felul de lucruri pe care nu le inteleg si ajung sa o faca dupa anumite experiente (odata cu maturizarea), sensibilitatea ramane. Nu spun ca exista oameni complet insensibili. In functie de situatie fiecare poate manifesta sentimente puternice care intervin peste actiuni rationale. Atunci cand incerci sa schimbi acest lucru prin lipsa de interes voita `sa nu te intereseze` si reusesti astfel sa pui sentimentele deoparte (nu in totalitate, ci sa le modifici intensitatea, cum te afecteaza), poate avea si efect negativ. Lipsa de interes chiar si cand vine vorba de sentimente poate afecta celelalte planuri.
De aceea pe termen scurt si in anumite conditii le poti separa pentru a lua o decizie, dar in general ar trebui sa functioneze bine impreuna.
In incheiere nu pot sa spun decat: Mare ti-e gradina, omule!
Unii cred ca e telepatie, altii ii spun completare, eu am considerat ca regasire ar fi un cuvant bun. [Mi se intampla si cred ca nu numai mie, ca dupa ce pronunt un cuvant de mai multe ori sa nu mai sune la fel. Uneori devine enervant.]
Regasire. regasire. RegasiregasiRe e ca un cerc.
In timpul unei discutii pe un anumit subiect este firesc pentru doua persoane sa isi completeze vorbele, pentru ca linia e trasata deja, e vorba numai de cine avanseaza mai repede si de sentimentul ala: 2 mutari in fata (ale celui care asculta, pentru ca in timp ce asculti ti-e mai usor sa gandesti `inainte` decat iti este cand vorbesti). Asa ca cei doi s-ar putea trezi ca spun aceleasi chestii deodata. Nu e telepatie ci gandirea `inainte` (un fel de anticipare).
Aici voiam sa spun ceva de ... suflete pereche. Trecand peste legende: este vorba de `si eu`. Asta se intampla inainte de o conversatie. Poate trebuia sa le schimb ordinea, dar merge si asa. (am schimbat melodia ca ramasesem prinsa in ideea anterioara)
Sunt persoane care gandesc asemanator. Adica isi dau seama de acelasi lucru din experiente diferite sau cel mult apropiate. Ajung la aceeasi concluzie. Fara sa fi discutat despre respectivul lucru, unul dintre ei isi expune parerea si celalalt isi da seama ca si el a observat.
Si eu e cand intelegi exact ce vrea sa iti spuna cineva, cand asculti o completare a ceea ce ai gandit. Cand zambesti cam ca prostul asa si vezi cum toate se aseaza la locul lor. Loc pe care il aveai deja facut. Nu spui cuvintele astea doua de dragul conversatiei, al interlocutorului, le spui pentru ca nu poti altfel, asta simti, le spui pentru tine.
Am impresia ca suna prea general si ca ar trebui sa exclud anume cazuri, dar n-am sa o fac.
Am spus undeva mai sus ca traim aceeasi viata. Ca sunt perioade cand trecem prin viata altcuiva, nu in sensul de intalnire ci in cel de regasire. Ne dam seama ca si altii au trecut pe acolo nu neaparat fizic. Perfectiunea pe care o sugereaza expresia `suflete pereche` o pot accepta numai in momentele cand in acelasi loc se afla simultan doua persoane. As putea sa spun ca sp e un caz particular si rar intalnit de regasire. hehe. Asta ar fi tot, exagerat putin.
E buna si lista la ceva. Somn de voie. zzZZZZZ
Am gasit o formatie care-mi place. Ha! Prima tigara pe ziua de azi. E ceva. Am deschis geamul (scrisesem gemul, hahaha). Anunturile de pe pachetele de tigari nu au niciun efect asupra mea. Ma gandeam cati le citesc ma mult de o singura data? Si daca simt ceva cand le citesc? Nu prea cred. Pentru mine anunturile astea sunt ca emisiunea aia de pe otv (mai e si altceva pe postul ala?) in care sunt invitatii atat de prosti uneori, dar tot iti vine sa te mai uiti cinci minute ( Diaconescu arata ca o combinatie intre o persoana de 35 de ani si una de 70 care l-a vazut de aproape pe Michael Jackson). Inveti si din prostii, nu? Sau numai din ele?
Nu mai stiu sa vorbesc cu oamenii, adica nu mai stiu cum vorbeam inainte. Ca era mai bine. Nu trebuie sa lasi prea mult din tine intr-o conversatie. Nu. Nu e bine sa vorbesti cu toti la fel. Pentru ca unii nu merita sa stie si altii se sperie. Le poti da ocazia cinci minute sa vezi cum reactioneaza. Am problema asta cu posibilitatile. Adica: e bine sa le vezi pe toate inainte sa te decizi. Sa nu tii partea nimanui, nici chiar a ta. Desi ai impresia ca e greu sa gresesti. Unele persoane se lasa mai greu descoperite, altele deloc, iar cand vine cineva care da toate cartile pe fata din prima ti se pare ciudat. Incerci sa cauti ceva ascuns. Oamenii sunt suspiciosi. Si aia care nu isi dau seama repede de treaba nu merita sa le vorbesti asa.
Pe de alta parte daca intr-o discutie nu esti cat de cat sincer, cu tine, oamenii s-ar putea sa te inteleaga gresit. Cum e bine?
Sa fii tu, dar nu prea mult. Atat cat sa nu isi faca o impresie gresita dar sa nu fuga de prea multa franchete. hahah. Ce ti-e si cu oamenii astia, lasa ca isi dau ei seama.
Un quick-reply. Reclame mute. Te uiti la un film (daca gasesti unul pe posturi ce-l intrerup cu publicitate) si vine calupul (heh), nu sari din pat? Adica astia modifica sonorul ( > ) cand incep reclamele. Bun. Si dintr-o data nu se mai aude nimic - reclamamuta (am scris fara spatiu, nu-l mai pun). Ma uitam intr-o seara la reclame pe mute. Au aia niste fete, de exemplu in reclama la nustiuce cognac personajul principal pe muteste seamana cu un psihopat, in reclama la pasta de dinti, unde vorbeste doctorul mult, privind spre camera ... zici ca e un idiot care vorbeste mult (hahah) . E, acum trebuie sa prinzi momentul.
Aia de la petrom sunt mai tacuti, dar te ia somnul pana trec prin toate pancartele alea. Daca erau vreo 7 oameni aliniati si faceau un fel de valuri era altceva.
Gugustiucii si balconele deschise imi amintesc de mare.
Cocorosie-beautiful boyz. Cortina se ridica, repetitie, balerinele au masti de schelet pe fata si parul alb-lung, elevul numarul cinci are voce de femeie care rasuna in toata sala. Pe perete e un tablou cu ochii holbati si limba scoasa (hah, seamana cu un vis, nu?). Dar nu e al meu. Am mai incercat sa scriu. Sa scriu, sa nu mai scriu. Din pat pot sa vad cerul printre crengile de copaci. De doua zile o punga sta prinsa de una din ele si vantul nu reuseste sa o scuture. Oamenii care spun ca nu viseaza, mint. Dupa ce te trezesti, te uiti pe fereastra si spui ca ai uitat iti activezi vreun mecanism de uitare? Daca merge uneori cu visele, merge si cu altele? Cat trebuie sa privesti prin geam pana incepi sa te uiti la tine, inauntru? Cand cazi pe ganduri, cazi in tine. Esti un gand. In mintea altcuiva. Cand faci alegeri nu ai niciodata doar doua posibilitati, doar ca e mai usor sa crezi asa, cum e mai usor sa generalizezi, sa adopti idei deja formate, sa te plangi, sa amani, sa te enervezi, sa judeci. Persoanele care se enerveaza repede holbeaza ochii(hahaha) cand povestesc o experienta neplacuta si retraiesc fiecare moment ca si cum s-ar intampla din nou. In loc sa rada. Ca a trecut iar ei poate au invatat ceva.
Oamenii sunt frumosi cand dorm. Ca niste copii.
E bine ca forumul asta nu merge cand iti vine sa scrii. Mai ales daca iti vine numai cand nu merge. Am si uitat ce aproape voiam sa zic. Eh..
Buuuuuuna seara, iubitooo, te-astept ca si caaaand ...
Hahahaha. Dap.
*
foto. D.J. Norton
Pe cai ocolite am ajuns la tine, jurnal! Tineam sa zic asta ca nu merge regula [pvt+tropical] si mi s-a parut ca suna bine in context. Brrr, e 2 jumate, somn.
`ideea de intens`
((!)
QUOTE |
Buuuuuuna seara, iubitooo, te-astept ca si caaaand ... |
Nu mai cant.
De ce fac astia de la cora pungile de paine asa lungi. Dupa ce mananci jumate trebuie sa bagi mana pana la cot sa ajungi la ce a ramas.
..the personal unconscious - the superficial layer of the unconscious mind. The collective unconscious was the deeper and more significant layer, ancestral and shared by all people throughout time, though not everyone could access it. Dreams, symbols, and a specific group of universal archetypes were the key to uniting the collective unconscious.
Am (re)gasit.
Ce-mi place mie la orasul asta e ca are atatia oameni si toti sunt straini intre ei. Daca iti vine sa te asezi pe o banca, nu te baga nimeni in seama, gasesti liniste oricand, pentru ca ei n-au timp sa vorbeasca(de fapt cred ca le e frica). Si, daca vad un cunoscut, traverseaza pe celalalt trotuar doar sa nu intre in vorba. He, cat ii iubesc pe oameni, cateodata!
Peste tot sunt joggeri si in orice moment al zilei. Astia alearga si noaptea. Ca trebuie sa imbatranim frumos. A propos de asta, in troleu cu o amica. In statie o cucoana pe la 65 ani, deux-pieces, esarfa, freza.
Zic (admirativ): Uitat-te la ea (se tine bine).
Amica: ihim, asa o sa arati si tu ..
Dupa 5 secunde: Nu, o sa ai fata neagra si zbarcita, ca fumezi mult
Na, s-a dus si visul asta.
`e dreapta, dar de fapt e stramba..` asta am auzit-o pe strada.
Strainii sunt mult mai relaxati ca romanii, am vazut unul in autobuz, jumate intors la persoana din spate, zambea mult, vorbea tare dar nu deranjant. Pe aici toata lumea merge incruntata, parca are greutatea lumii pe umeri. Zambeste, domne!
Sa mergi cu picioarele goale prin nisip (senzatie), asta i-ar relaxa.
De ceva timp am chef sa vad un film bun, la care sa-mi vina sa zic: ptiu!
Am facut unul din testele alea stupide: ce carte de tarot esti? )
Marea preoteasa! Iuhu, m-a nimerit!
QUOTE (Gordin @ 6 May 2007, 01:44 AM) |
Strainii sunt mult mai relaxati ca romanii, am vazut unul in autobuz, jumate intors la persoana din spate, zambea mult, vorbea tare dar nu deranjant. Pe aici toata lumea merge incruntata, parca are greutatea lumii pe umeri. Zambeste, domne! |
+ Precognition is the ability to know things ahead of time.The more precognitive power you have, the greater your chances will be of knowing about events before they happen. Precognition can come in many forms. One of the most common and reliable of these is through dreams. Dreams can sometimes provide very credible information about future events; however, this form of precognition can often be hardest to believe and interpret. Perhaps this is because your dreams don't seem as real or tangible as knowledge that comes to you while you're awake. That's not to suggest that all dreams are predictions of the future far from it. Most dreams have nothing to do with precognition. Still, learning to use your dreams as guides, and becoming able to discern which dreams anticipate future events, can be very valuable skills. By keeping a journal near your bed and writing down your dreams just after you've had them, you give yourself the opportunity to go back and check what you've dreamt from time to time. You can weigh your dreams against real-life events to see if you've made any valid predictions.
Buna, tikky. Nici eu nu observasem pana nu m-am trezit intr-o zi pe strada zambind fara motiv.
Whether you're a non-taster or a supertaster or somewhere in-between depends on your sensitivity to a bitter chemical called 6-n-propylthiouracil (PROP). Non-tasters can't taste the bitterness of PROP at all. Medium tasters sense the bitterness but don_t mind it, while supertasters find the taste of PROP revolting.
The supertaster gene could be a remnant of our evolutionary past, acting as a safety mechanism to stop us eating unsafe foods and toxins.
Nowadays, the supertaster gene appears to affect people's wellbeing in other ways. Take flavonoids for example. These are the healthy antioxidant chemicals found in fruit and vegetables. Flavonoids taste unpleasantly bitter to supertasters, so they often avoid foods which contain high levels of them. On the other hand, they tend to have a lower risk of heart disease, because they also shy away from very fatty, salty and sugary foods. hmm
+
Using a cotton bud, swab some food colouring on to the tip of your tongue
Place a reinforcement ring on your tongue
Count the pink dots within the reinforcement ring. This may be easier with a magnifying glass
The pink dots are your fungiform papillae. They don't take up the food colouring. These papillae are the tiny bumps on your tongue that house your taste buds. The more papillae you have, the more taste buds you have and the more sensitive to taste you are. On average, non-tasters have fewer than 15 papillae in that area, while supertasters have over 30.
--------------------
"Nu poti implora o nuanta." EC
""Sunt un anonim.
Bine ai venit, suntem bucurosi sa te cunoastem! Vorbeste-ne despre tine.
Constient ca sunt urmarit nu mai pot lega litera de litera, de propozitie, de fraze, puncte, puncte
Sa le fi scris cand le-am gandit..., desi e imposibil sa cred ca de m-as fi apucat in chiar momentul ala, reuseam sa leg jumate de pagina fara sens.
Lucrul asta ma asigura inca o data, ca nu am invatat sa gandesc cum trebuie la timp. Acum fiecare gand scris, in loc sa fie fluid, ma tine minute in sir sa-l dezleg fara sa-l incarc in cuvinte inutile.
Sau, ca sa-mi gasesc o scuza, cum as putea sa exprim atatea sentimente in cuvinte atat de sarace? Daca mi-as fi putut inventa singur o limba...
Sunt momente, cand, intr-un exces de curaj, as face atata zarva incat sa pot determina 2, 3 priviri sa se intoarca, insa imediat ma gandesc ca sub povara lor m-as simti stingher. In schimb, din umbra privesc totul atat de avid ca ma doare(mult spus). Evit orice personalizare a obiectelor, o gasesc inutila, ca si cum imprimandu-ma in tot ce am, imi risipesc bucati din mine, sau incarcandu-ma excesiv de bagaj n-as mai putea s-o iau la goana fara regrete ca poate am lasat in urma ceva cu oarecare importanta, pe care nici macar n-o mai retin. Mi-ar putea lipsi doar oamenii si dintre cei ce ma cunosc, putini, doar unul, care fara sa cunoasca, intelege.
De cate ori ai sansa sa spui in loc de "am cunoscut pe cineva remarcabil, astazi" , "am inteles pe cineva si nici macar nu-l cunosteam prea bine"?
Sigur, am si eu orgoliu, ba chiar mai dezvoltat decat al multora, dar se hraneste pe ascuns, nu cu nume, cu lumini, cu urme pe pereti. Imi e de ajuns ca in oricare clipa, fara sa planuiesc, sa ma cuprinda un chef sa ajut pe cineva, chiar si pe mine, sa simt impulsul ca sa-l pot duce pana la capat. Asta e multumirea mea, ca ceva chiar nesemnificativ, a reusit sa ma miste. Si anonimii au nevoie de confirmari, chiar daca si le ofera singuri. Pana la urma nu e caraghios sa cauti oriunde dovezi, dar culmea, sa le si gasesti!
Ma surpind, ce-i drept destul de des, intr-o stare de mirare prosteasca, consecutiva momentului in care ai descoperit ceva cu adevarat important. Si, desi ma bucur ca nu-i nimeni sa-mi vada fata in clipele acelea, total nepotrivita cu locul in care ma aflu, as vrea sa pot da cuiva cu imprumut, senzatia (pesemne pentru ca e atat de puternica de vrea sa ma depaseasca).""
Text anonim.
"Cine esti? - Un strain: pentru politie, pentru Dumnezeu, pentru mine insumi..."
QUOTE (Gordin @ 20 May 2007, 07:34 PM) |
Mi-ar putea lipsi doar oamenii si dintre cei ce ma cunosc, putini, doar unul, care fara sa cunoasca, intelege. |
QUOTE |
"Nu poti implora o nuanta." EC |
Nu stiu cat dintr-o recomandare e obligatie si cat placere, dar daca nu ai citit-o inca, ti-o recomand. E vorba despre Demiurgul cel rau. Ti-ai reamintit bine.
Nu, n-am citit-o inca. Voi tine cont de recomandare , chiar daca fac eforturi considerabile ca sa citesc cele scrise de Cioran. Pe mine ma deprima stilul in care scrie .
Sper sa o gasesc pe net in format electronic ... daca nu , atunci la vara cind voi veni acasa .
... in legatura cu nick-ul tau ...presupun ca nu este ales intimplator .
Daca implica un efort, sper ca macar sa fie si o satisfactie, altfel nu cred ca merita. Dar asta nu poate veni (daca vine) decat citind. Eu nu am gasit-o in format electronic, dar cu siguranta, acasa, o vei gasi. Nu stiu cum se face dar mereu cand e vorba de reintoarcere, acasa, isi recapata adevaratul sens.
Si uite asa, fara sa vrei, ai putea sa discuti mult, trecand de la un subiect la altul, fara sa ti se para ca ai pierdut ceva.
In legatura cu numele ... cu poza ... nu le-am ales intamplator. Poate anumite intamplari au facut ca ele sa fie asociate cu momentele in care le-am folosit sau cu altele de care sa-mi amintesc. [Acum, sincer vorbind, felul in care M.G. abordeaza unele concepte, in fotografie, desi interesant, mi se pare vizual agresiv, dar asa sunt oamenii, vor sa vada mai mult frumos, mai ales cand vine vorba de ce e in interior.]
Nu stiu daca e vorba de agresivitate ... poate ca universul alb-negru e de vina.
... sunt convinsa ca ai recunoscut imaginea .
Da, imi este cunoscuta.
Dimpotriva, eu cred ca `universul alb-negru` atenueaza. Depinde, acum, si de persoana care priveste. O fotografie poate fi mai sugestiva daca ii recreezi tu anumite `lipsuri` [si daca poti face asta, ma refer la imaginatie], daca iti recreeaza ea anumite `lipsuri` , daca o privesti si ti se lumineaza fata fara sa stii de ce, daca...
Nu m-am intrebat pana acum de ce a ales sa scoata culorile din imagini sau cum unii oameni prefera un camp cu flori unei fotografii sepia si invers.
Poate ca e mai bine si mai rapid sa alegi din mai putine variante, sau in loc sa te lasi abatut de vreo `explosie de culori` sa vezi ce ar fi in spatele lor. Asta e ideea, sa fii mai putin atent la forma in care se prezinta si mai mult la continut.
The Maestro says it's Mozart but it sounds like bubble gum
→ →
↕
→ →
.
QUOTE (Gordin @ 4 Oct 2006, 06:53 PM) |
Intr-o crestatura rosie moale o samanta neagra |
βaharul se retrase in masa cu un clipocit. Din cauza asta floarea din coltul camerei se trezi, deschizandu-si pe rand, de sus in jos, florile mov si cascand lenes.
El o privi mustrator gandindu-se la ce citise ieri dimineata la gazeta din perete. Vicisim dextera purpurea, era pe lista celor mai otravitoare flori si din acest motiv o pusese la colt, langa fereastra. Terminand de gandit, isi desprinse o geana care se facu albastra, ondulandu-se in foma de cheie sol si o puse in carte pe post de semn. Apoi aseza cartea pe masa cu grija sa nu tulbure paharul care respira regulat.
Facu un pas inapoi pana simti lipindu-i-se de pulpa piciorul scaunului si se lasa sa cada. Era obosit si intui cum spatarul devine mai obtuz lasand sa treaca un singur gand, acela. Isi prinse mainile sub cap si simti cum picioarele i se ridica la acelasi nivel si corpul ii e impins usor in afara din sofaua care avea acum, forma sα.
Pe sub gene dibui cum se retrag draperiile si camera palpai ca o lumanare de culoare galbena. Lumina crescu pana cand luna ajunse langa fereastra si o surpinse cu coada ochiului cum voia sa fure spirala florii si sa se otraveasca in galbenpurpura. Pe data, gandul ca noaptea ar arata asa il linisti si uitθ.
Deasupra fruntii un nor de ceata racoroasa se forma pe masura ce ganduri se regrupau cand pe zile, cand pe emotii, lucru ce ii provoca o ameteala placuta. Curenti de aer adunau arome rotindu-le in cercuri parfumate deasupra nasului facand imaginile de sub pleoape sa fie vii.
Atunci, din masa, incepu sa se ridice incet paharul, o picatura sari pe langa buza si atinse lemnul care parea acum proaspat lacuit. Tocmai cand in camera purpura devenise apasator-spiralata, din apa se ridica timida o nota, apoi o alta si o alta. Ajunse pe tavan sunetele erau atat de clare incat acesta se increti usor de placere, iar aerul se curati pe lδc.
Floarea adormi si luna speriata se muta la alta fereastra.
http://www.stumbleupon.com/syndicate.php?stumbler=643462&comments=1
Imi place `The jipsys`.
Citesti o carte, intins pe-o parte in pat, cu mana dreapta sub cap. Stanga e pe marginea cartii, degetul mare si inelarul deasupra, in spatiul gol dintre margine si scris, palma pe laterala, restul degetelor pe coperta. E ceva de cartea aia ca nu te-ai mai miscat de vreo jumatate de ora doar sa nu pierzi randul. Cand ai trecut de deznodamant esti inca atat de prins in actiune si multumit ca ai luat parte la ea incat iti vine sa te feliciti de talentul autorului. Acum simti nevoia sa te misti dar toata partea dreapta iti este amortita, mana e mai alba si la incheietura in exterior s-au imprimat in piele niste cute rosii, piciorul te furnica dureros si ai impresia ca are cu 10 kg mai mult decat tine.
La fel se intampla si cu privirea. Incepi sa vezi in ceata sau imaginea se intuneca si se lumineaza ca si cum s-ar focaliza pe un punct prea departat. Nici auzul nu e mai breaz. Cat iti ia pana sa te obisnuiesti cu un zgomot de fundal si sa-l ignori? Vreo 5-10 minute probabil.
Dupa ce tii pe limba un cub de gheata, un ardei iute sau o boamboana foarte mentolata nu prea mai simti mare lucru din nimic. La fel daca mananci acelasi fel de mancare, iti va parea la un moment dat fara gust.
Deci de asta se spune ca iti amortesc simturile.
caa, daca intr-o zi lunii i s-ar lumina si partea intunecata cred ca s-ar rupe pe jumate si ar fuge de ea. Ca s-a obisnuit asa. N-am gasit un raspuns mai interesant.
Probabil: luna, ca femeia. Trebuie sa aiba neaparat si (o) parte ascunsa. Altfel isi pierde buna parte din farmec. S-ar rupe de ea insasi, cum spui...
Oricum, e destul de hazardat sa judecam deciziile femeilor. Prin analogie, si ale lunii...
... ... ...
Ceea ce ai povestit despre lectura chiar mi s-a intimplat in trecut de mai multe ori. Eram atit de captivat de ce citisem incit nu mai stiam de mine... Se numara printre cele mai frumoase amintiri pe care le am...
http://www.youtube.com/watch?v=OoBVdcadDxk
"Soarele desena profilul lui Jaqueline in penumbra pe una din ferestrele cu bare mici; trebui sa o ia de la capat de mai multe ori inainte de a ajunge la o asemanare perfecta, dar in acel moment era cu adevarat uluitoare" Gasca albastra. bv.
Plăpă
Ba chiar, superplăpă
Busuioc si măghiran in loc de rozmarin?
Shugar.
Cand mai scrii si tu ceva p-aicişa?
Aiiiiiciiiiiiiii
Sunt la a patra apa, dupa care sa vad de unde ma scot.
Cei timizi sa citeasca o carte.
se stopa non stop intr-un timp, pe-aicisha se schimba profilul atelierului (literar)?
samponul ala galben, la pernute, se numea Larex - pfui, ce amintiri mi-ai adus la suprafata...
Hehe, Larex.
.
.
Doi copii de varste diferite se jucau cu mingea langa bloc. Copilul mare ia mingea in mana dupa ce ratase o pasa si se indreapta spre celalalt in timp ce treceam pe langa ei, vorbind inflacarat.
- A aparut unul si mai mare, acum, e tot numai din metal, tot(!) si e acoperit cu aur, il bate pe ciclop din prima, e taree! N-are nicio sansa...
Copilul mic: Cine?
-Ciclop!
Copilul mic: Pe cine?
- Pe ciclop...
Dupa care am intrat in scara. Un fel de layer cake.
Vāntul sufla nori de ocara peste soare. Din pricina asta in camera, la intervale neregulate, se īntuneca de parca ar fi venit seara. Derutate reginele, nemaiştiind daca sa se tot desfacă si stranga, au leşinat intr-un parfum ameţitor.
Ea īntinse mana după īntrerupător si porni lampa cu pălărie de orez din coltul mesei, după care mai scrise doua rānduri si se opri. Duse stiloul spre bărbie pana o atinse cu capacul, īncercānd sa-si īnchipuie ca nu e ea si aşa trebuie sa fie cānd alţii gāndesc. Pe langa acestea concluziona ca povestea va fi una cu sfārşit deschis aşa ca se ridica si se īndrepta spre fereastra.
De cum le īntoarse spatele, literele se repeziră in afara foii, īmpiedicāndu-se unele de altele intr-un carambol de nedescris. Fireşte, literele de pe pagina anterioara, simţind ca se īntāmpla ceva neobişnuit, si-au unit forţele si au īncercat sa ridice coala din stānga, insa fara succes notabil. Hei-rup, hei-rup.
In final formară un sir prelung de cuvinte inexistente, care īncepuse acum sa coboare pe firul lămpii, către baza mesei, in linişte deplina. Ajunse jos, cāteva dintre ele ramaseră lipite pe o cutie al cărei ambalaj informa acum ca māine la amiaza va ploua cu stele verzi si felinare. Restul se īmprastiara in toata camera.
Femeia privea cu atenţie la coltul clădirii de vis-a-vis, unde băiatul cu ziare, care era surdo-mut, isi făcea reclama. Era īnalt de cincisprezece cărămizi si lat de 4, apoi se īntuneca iar.
Ridica acul si īl aşeza in poziţia corecta cel mai aproape de cer-cul mic. Tocmai cānd in camera se făcu din nou lumina asurzitoare, gramofonul īncepu sa bazaie īnecat in melancolie, o voce nazala. Aceasta pluti cāteva clipe in fata perdelei, care, din cauza vāntului, trecu prin ea eliberānd-o de partea cealaltă a geamului si mai departe pe străzi.
Băiatul cu ziare păru ca aude si el melodia căci isi ridica, fara sa ştie de ce, privirea spre fereastra unde văzu o femeie. Zāmbi cu gāndul departe si asta combinat cu muzica determina o creştere in vānzări de circa doilasuta. Pe prima pagina era un articol despre īngeri albaştri.
Imho, lma, omg, omfg, wtf, lol, asl, pls, gg, 10x, u2, - La lingua del futuro.
In graba in care ne aflam, evolutia unor cuvinte/expresii este poate cea normala. Ma intreb ce o sa se auda in vreo 20 de ani pe la sarbatori: `LeMeAaaa cu săăă-hăăă-nă-tate, să vă...` ( )?
Oare se va intreba cineva, candva, cine a zis prima data `lma`? Cine a avut minunata idee? Cati dintre prietenii lui/ei au considerat acest cuvant la moda si l-au raspandit? Eu l-am vazut aici, pe forum, prima data si am crezut ca inseamna lame ( ).Mi-a luat vreo luna sa aflu wtf inseamna imho.
Poate are vreo legatura (si) cu numerele masinilor? Toata lumea cauta sa le potriveasca in fel si chip, mai ales posesorii care pot fi uneori de o `subtilitate fina`: BAD, BMW (), MAN, LUV YOU, KILL, BILL, VOL, NOW, CIA, FBI, SRI, CIE, FUK, KUL, BIG, BUG, 2PAC, 50CNT, ETC.
Imi inchipui o zi de lucru in locul unde se fac cereri pt numerele personalizate (speciale?):
posesor_vehicul: Vreau si eu numarul xx GOD ...
femeia_de la_ghiseu: N-avem...
posesor_vehicul: Bine, bine, nu conteaza cifrele, pe mine GOD, G.O.D., ma interesa (detasare)
femeia_de la_ghiseu: N.U. avem, s-au luat toate... ( )
posesor_vehicul: Atunci, macar aveti ceva de genu ZEU, DEU, DZE .... ().
Sindromul `Sunt un Dumnezeu` (exista?). Cred ca de-aia vor sa scoata astia religia din scoli.
Am citit de curand ca sistemul de invatamant evolueaza spre o instruire persoanalizata (in fct de personalitate, adica). Cica sunt copii geniali care nu se pot descurca intr-un mediu vitreg, cum ar fi o avalansa de informatie inutila in urma careia nu retii nimic. Mai bine putin si rational (usor de retinut si in functie de abilitatile fiecaruia - caz in care ar trebui sa se angajeze la fiecare scoala cate un .., sa ii zicem evaluator. )
Oare cum ieseam eu dintr-un sistem de invatamant ca asta?
Acum ca igtomc, neeeeeeeeext!
Dupa ce ai jucat mult timp, un joculet simpatic in care aveai de ales dintre doua variante pe cea care iti convenea, ai sa te trezesti ca la intrebarea: `Doriti x sau y?`, raspunsul tau firesc ar fi fost `z`, dar acum preferi sa alegi din optiunile altcuiva.
Seamana cu o cheie sol.
150K prea putin.
Daca vedeti un nene care vinde brichete, cumparati una, costa doar 1 leu.
"It is astonishing that eating mud is so widespread in mammals. Possibly, we should reconsider our assumptions regarding clay consumption. Maybe it is good stuff." Christian Voigt
Mi-a placut asta.
"Monet, Manet, and Mayonnaise
June 29, 2009 by inconvenientbody
When approaching Art, there are two sprites that sit on my shoulders and another on my head, informing me my passing judgements. The first sprite, like the Good Shoulder Angel, wears a light and flowing gown. Her dangle earrings wink and tinkle while the beads at the end of her long white skirt clack. She is bright-eyed, her movements, wistful. Her voice, is wintermint. We shall call her, Glenda.
The exuberant Picasso would agree with Glenda when he wrote, "Every child is an artist."
“Everything is Art,” Glenda purrs, “Art is simply a frame that encourages us to look more closely, more slowly. Art’s frame helps us to realize the beauty available in everything, everywhere.” She is gentle and her hands are at once warm and cool against my head. “Look carefully and you do not need frames. The cadence of that woman on her cell phone is poetry. The reflection of that cup against the curtain is a visual masterpiece.”
I am always soothed when Glenda speaks.
The second sprite, like the Bad Shoulder Angel, is a lot more savvy and generally more impressive. She wears a lot of tight fitting black. Her lips are red and her breath, warm. She is far more intelligent than her sister sprite, but not as happy. She smokes cigarettes despite her numerous attempts at quitting. We will call her Britt.
Britt would approve of Emily Zola when he said, "The artist is nothing without the gift..."
“Only true artists can make Art,” Britt says. “I know it pisses people off and makes me sound like a jerk snob, but only the chosen can create meaningful art–everything else is craft, hobby, illustration, etc.” She is truly lovely to behold, and with natural dexterity she gestures as if dancing. “Either you’re born with the gift, born with the desire or you aren’t. Not everyone is capable of intuiting the acumen for truth and expression that Art demands.”
I always feel kind of cool and important (not to mention slightly nervous) whenever Britt speaks to me.
The final sprite sits on my head. She must be a retired shoulder angel, because she is quite old and wise–with long silver hair and a whorled stick for a cane. She taps me on the brow when she speaks for emphasis. We will call her Elenore.
Pissaro looks just as wise and ancient as Elenore when he says, "It is only by drawing often, drawing everything, drawing incessently that one fine day you discover to your surprise that you've rendered something in its true character"
“I don’t care what those two hot-to-trot-shoulder-youngsters have to say–Art takes time and work.” Elenore says. “Whether you got natural talent or not, whether or not it’s ‘beautiful’ it takes a lot of hard work to create real Art. It takes old fashioned sacrifice, discipline and skill. I takes years of practice to even approach the truth that Art is.” Elenore winks at both shoulder sprites, although they both think she winks at them, exclusively. This assumption on their part was Elenore’s desired affect. “Deliberate practice can surpass IQ and natural talent–and any Bozo can put a frame around nature. It takes skill to create the delicate self-contained universe of a work of Art.”
I usually feel motivated, humbled and mildly scolded whenever Elenore speaks.
These three: Glenda, Britt and Elenore compose the childish illustration of my ever conflicting views on Art and the artist. While the all-accepting Glenda and exclusive Britt accept and even respect practice-makes-perfect Elenore, they resent one another.
Glenda considers Britt to be haughty, full of herself and unnecessarily discouraging to others. Meanwhile, Britt finds Glenda untalented, unoriginal and ultimately boring. From up above, Elenore can see the flaws and strengths of both. Glenda’s compensating and occasional laziness parallel her unflagging inspiration. Britt’s exclusivity may offend, but her intuitive talent is undeniable as is the armor of her conviction.
I give them all my sympathies. Most times, I favor one over the other. Sometimes I need the belief of one over the other or two in combination. My view of Art and the artist is ever in flux, dependent on my situation in life and what view is most useful to me at the time. (You will find that when all is said and done, I am a Pragmatist)
My relationship with art and its definition is mirrored by the macrocosm of society as a whole. The definition of Art that is en vogue is forever changing in relation with the Zeitgeist of the times. Cultural identity, great events, available technologies, all influence Art and its changing definition.
A poltergeist is a ghostly spirit while the Zeitgeist is the spirit of the times.
On a personal level (a.k.a. microcosmic level) the way that I choose to perceive Art and the artist will affect the way I make “art” and the lens through which I view myself. All the aforementioned definitions have helped my work progress.
The question of the week: do I have the right to call myself an artist? — depends on how I’m feeling this particular moment.
When I am particularly glum and banging my head against my desk (a little like Don Music against his piano) or when I’m not at my desk at all, and haven’t been for days or weeks, I would say no. I am not an artist. (These are the times when Britt ignores me and Elenore shakes her head, tsk tsk tsk) These are the times when I need the Glenda’s of the world to help me garner the courage necessary to keep going.
When I’m feeling discouraged and frustrated with the publishing industry and how easily generic crap flies off the book shelves, how easily formulaic, unskilled and uninspired work finds an agent, a publisher, an audience, I need Britt’s confident conviction. I need her resolute identity and the meaning it provides. I need her approval when my writing struggles to find approval elsewhere.
And always there’s Elenore with her common sense message: It’s not who you are, it’s what you do.
This past week, I found myself in a conversation over my recent passion for cooking. In the past year, my interest in the culinary arts has superseded normalcy. I’ve delved into cooking with intense studiousness and creativity.
“You’ve gone and turned the necessary into Art,” Person X said, her mouth full of my recent concoction.
“No,” I desisted, “My cooking is certainly not Art” I suppose I am always a little anxious to equate anything with my relationship with writing. I view my writing muse as jealous and instinctively fear placing anything else at her level.
I set out to write this post in order to sort out my feelings about it all, but come to the end a little disoriented and mildly apathetic.
I feel like Jack Hendy, writing,”When this girl at the museum asked me who I liked better, ‘Monet’ or ‘Manet’ I said, "I like mayonnaise.’ She just stared at me, so I said it again, louder, then she left. I guess she went to try to find some mayonnaise for me.”
While my mother likes Miracle Whip, I prefer Vegenaise.
These days I do not have enough energy to further discuss the unresolvable question of art if I’m not in the process of making it.
Milan Kundera described the novel as a long quest after a definition. These days, my situation requires me to reserve my definition seeking for my Art making.
If, of course, you want to call it that."
Am trecut astazi pe langa un caine. Mirosea asa de tare a parfum, uhhh, mama!!
Dimineata scartīia ca un animal uitat in fata usii.
La Multi Ani!
Ioi!
Sa traim
Mi s-a stricat casca stanga. La fiecare sunet mai jos parca e unu' cu un trombon in ureche care mai baga si el un picior in orchestra mea.
Iar!
All that we are is the result of what we have thought.
Buddha
vīīīījj
Am vazut-o pe fata de la ziare cum aduna rujurile din reviste. Busted!
Cateva femei care imi plac.
Ea e Harvey.
Cea din stanga.
Sub forma de umar.
Oricum buzele se vad cel mai bine cand canta.
Poza asta mi-aduce aminte de experienta lui dali cu fotografia.
Cred ca i-a placut mult sa faca fotogaria asta si de fiecare data cand ceva iesea foarte putin in afara "imaginii" lua totul de la inceput cu calm desavarsit. "Sa mai arunce careva pisicile alea o data! Si domnilor, de data asta sa fie aia neagra sus si celelalte doua putin mai jos si mai in spate!"
5 picioare
A, si Bjork ii tine contabilitatea.
Kiddin'
A,ca sa zic asa,imi placu tare postul de azi.Aproape am auzit muzica.(zic aproape referindu-ma la loc.s-ar putea sa fie in cealalta camera).
Fals P.S. : Si totusi, Bjork ar fi un contabil bun.
(o femeie care incepe sa rada)
De la stanga la dreapta: Bjork, Lhasa, Janis Joplin.
Multumesc! Sanatate!
Este in cealalta camera, dar trece prin pereti. Auzi la tine, falsps, cand se vede de la o posta ca e adevarat. Pai tu stii cu cine vorbesti? ( mie)
Nu-mi vine sa cred ca Janis Joplin e alba. Did i just say that? (Din nou, mie)
Daca te uiti de mai multe ori de la stanga la dreapta iti vine sa zambesti. Mimica lor se potriveste cu muzica pe care o canta. Cred. (Mimica e o matusa de-a mea).
Fandango, Fandangooo, Fan-dango, imi place cum suna noul nume.
Acuma, daca tot sunteti p-aici, sa va zic de ea. Amos.
.
Caracterul pare sa fie acelasi, faţa imi placea mai mult atunci.
And she can play the shit out of a piano!
Daca avea rotula mai ingusta canta si cu genunchiul fara probleme.
Si cu o mana la spate
Cam toate pozele cu ea sunt facute la comanda, nu prea o gasesti plimbandu-si catelul pe strada.
Vocea e impresionanta. Gasiti voi.
Asta e un interviu frumos cu ele. http://www.yessaid.com/interviews/94-05Q.html. Din '94. Lectura placuta.
Edit pt poza asta care-mi place
Ea e Ms. Welch
(ca atunci cand mergi cu apa in pantof)
Evident ca da
Stie si schema aia din passo doble
Harpa
Dressordie + =
Gotta love her, ne?
Credeam ca am dimensionat pozele. Ups.
Ma gandeam la o chestie.
Mananc o para. Coaja are gust de gradina+scoarta de copac+primavara+vineri. Miezul are gust de para. hah
Ziceam mai sus, dar n-am avut timp si acum mi-e lene. Pe scurt, copiii isi pot imagina orice fel de legaturi intre experientele lor. In timp ce cresti legaturile se multiplica in sensul de informatie noua dar se raresc in sensul de posibilitate. huh?
Acceptam mai greu legaturi care nu sunt "pe gustul nostru" (cīh), in care nu ne regasim, care sunt din alte culturi, rase, religii, ne emotioneaza, ne streseaza, ne ingusteaza sau ne latesc prea tare. Avem imaginatie, doar ca e altfel.
Cu cat stim mai multe ne conturam mai bine, nelasand locuri prin care sa se scurga/infiltreze.
Stai!
Am si o imagine.
Pe fundal melodia aia al carei nume nu reusesc sa mi-l amintesc. O fredonez poate va prindeti voi. ha
tīm tīm tīm tīīīm.. tim-tīm-tīm (scurt si repede) .. tim-tīm-tīm (scurt si repede) .. tim-tīm-tīm (scurt si repede)
tīp tīp tīp tīīīp .. tīīp-tīīīp tīīīīp tīrīptīptīptīīīīp tīīīīīīīīīīīīīī
- -
Era melodia aia cu insp. Gadget
Am gasit cum sa http://pimpmyshoe.livejournal.com/
The power of plants vs power plants
mi se pare un motto bun de folosit intr-o campanie
Callas
metalic sfasietor
perdele
"The power of plants vs power plants"
mi se pare un motto bun de folosit intr-o campanie
pt. ca probabil nimeni nu da pagina si suna bine
Cuvantul nemaipomenit mi se pare nemaipomenit.
Doua pile, trei lei. Doua pile, trei lei. Imi place cum suna de 2 ori.
Sunt cuvinte pe care le stim pe dinafara fara sa le fi vazut vreodata. Doar ti le imaginezi.
Cand ma logam, am apasat din greseala "`" in loc de "tab" si mi-am vazut parola. Parola mea! Parca era dezbracata, asa arata. Am sters-o repede si m-am uitat in jur. N-o vazuse nimeni. Pfiiiu.
Fii fara nici o grija.
Oricine are posibilitatea de acces la un nod de pe ruta dintre calculatorul tau si server-ul de la han poate sa-ti vada parola dezbracata, fara sa fie nevoie sa se zgaiasca in monitorul tau. Daca esti pe wireless, aproape oricine din reteaua ta locala.
Mai important era cum arata pentru tine, nu cati pot sa o vada.
--------------------
"Though it may not seem very appealing, housework can also be brainwork: vacuuming, cleaning closets, reaching for things on a top shelf, bending to pick things up, walking up and down the stairs in your house, and even walking around a supermarket several times (wheeling the basket improves balance)"
Enjoy!
Mi-a placut asta:
"Reiesi ca ne observase bine si, desi felul cum ne prezenta era mai degraba caustic decat colegial, totul se petrecu atat de rapid, un-doi, incat rasul nu se mai sfarsea, ramaneai in uma cu rasul, mai radeai inca iar el era cu observatiile la doi oameni mai departe" E. C. Facla in Ureche
Alprie era ca un cristal care lumina de la distanta, orice si-ar fi pus pe ea. Altii din jur erau pietre sfaramicioase, la fiecare pas isi adunau din ei sa poata ajunge intregi la destinatie.
In felul asta, in locurile in care se opreau sa-si traga faramele se adunau musuroaie din ei care respirau inca. Daca aveau noroc, altcineva venea chiar in locul acela si se puteau transfera. Poate ca nu se potriveau perfect, dar toti se omogenizau cat de des aveau ocazia la atelierele de intregire de pe marginea drumului. Erau unul langa altul si Slava Domnului (?) aveau clienti doldora.
Cand aparu Alprie in capatul strazii un vuiet sacadat traversa toate tarabele care se stransera tragand obloanele. Vanzatorii obisnuiau sa adune farame si un cristal mereu le atragea catre sine fara sa vrea. Le-ar fi luat toate bucatile. Ar fi devenit un supraom. Pana si pe cele rele, pe care ei le tineau sub tejghea ca sa traga la cantar, si pe acelea le tragea cu o viteza uimitoare. Si capul ii devenea tot mai mare si mai stralucitor, iar parul ii statea mereu in sus ca si cum ar fi mers cu picioarele pe cer.
O imagine face cat o mie de cuvinte nerostite.
Un milion de cuvinte nerostite = cat ai deschide gura sa zici ceva, dar nu iese nimic.
Si fruntea in cer
Presimt o poezie.
Te presimti?
Poezia esti tu.
Factura, factura, eu nu stiu ce sa zic.
Langa drum cresc ierburi inalte
In care poti sa mori
Si sa nu te vada nimeni.
Ti-aduci aminte muma
Cand iti cantam din şura
Un cantec vechi de seara
Si greierii dormeau.
Sala de teatru, loje, balcoane, scaune tapisate in catifea rosie. E in aer un miros de lemn si de vechi. Pe scena cortina e trasa, ma gandesc inca o data cat de grea e si ma uit sus, sa vad daca e pornit reflectorul ala mobil care face cercuri de lumina. Tocmai se aprinde, nu e reglat pe centrul scenei dar nu il misca nimeni. In spate e asezata orchestra. Violonisti, pianistul, trompetisti si alti suflatori, contrabasistul, tobosarii
Sunt legati la ochi cu esarfe negre. Stau in liniste fara sa isi vorbeasca, nu se foiesc, nu-si dreg vocile
trebuie sa apara? Am emotii!
Sunt fan.
frumoasa melodie
Ce-mi place cum suna spelunca de asasini.
Ma intreb daca si cand s-a folosit cuvantul spelunca in vorbire sau e un termen de prin carti?
Spelunca are o forma precisa, seamana cu o vanata putin mai rosiatica si e alunecoasa. Miroase a scrumiera si tamaie. Luceste de departe ca o sigla luminoasa in desert. Minunat.
Imi vine sa zic merci, de parca eu as canta-o.
Cu privirea fixata pe golul din fata si mintea fara de ginduri, Colline vedea lumea asemeni unui orb, din inchipuiri.
Putin dupa, prin praful ce se aseza in forme vazu santierul si surprinse cum in coltul din stinga sus, o frunza e desenta la repezeala pe o bucata de cer.
Zimbi la gindul ca trebuie sa stii unde sa cauti , iar gindul ii zambi incurcat si-si vazu de drum.
O girafa roz cu guler de dantela, o luna din care se scurg trompete, dealuri acoperite cu griu in bataia apei, trei buburuze ce zboara deasupra in sir indian si mai la dreapta, mama Andromedei dintr-un cearceaf.
Intinse mana si tulbura imaginea cu cercuri. Apuca apoi pe rind a destrama si crea noi lumi de cute. Fara mare efort, forme cunoscute si unele nementionate in vreo memorie se roteau, dispareau, reveneau combinand culori.
Sapunul cu miros de liliac lasa urme laptoase ce se strecurau hotis printre pietre, asa ca il ridica din apa si il sprijini pe mal.
Acum nu trebuia decit sa le clateasca bine, fara sa se concentreze prea mult la degetele ce preluasera culoarea cearceafului si aspectul prunei confiate.
Pe fata neteda a sapunului se imprimau bulgari de noroi, paie si frunze noi de urzica. Pe fata aspra isi incepuse ascensiunea un melc cu deficit cronic de epinefrina.
Pozitia deloc comoda ii umplu Collinei picioarele cu furnicute pe care le scutura gratios in drum spre sfoara.
Din fiecare haina incepu a stoarce o poveste.
Le atirna cu carlige de intriga si deznodamint. Din maieul roz cu dantela iesi, spre surpriza tuturor, o poezie despre un rondel de portelan ce a trait toata viata intr-o biblioteca intre doua ceasuri si un manuscris. Pe acesta il scutura bine si il agata de o virgula.
Cind ajunse la buburuze, din pricina presiunii nepotrivite pe fete, una din ele se desprinse de pe tiv si-si lua zborul in directia potrivita. Colline se gandi ca va gasi una aidoma la mercerie si nu se supara pe celelalte doua care vor parea putin decolorate.
Dupa ce termina, se aseza sub ele si incepu sa citeasca cu rabdare. Ar fi vrut sa termine pana sa se usuce, dar soarele desena din compas unghiuri obtuze si incepuse deja sa stearga povestile in haine fara personalitate.
Colline se gindi ca in orice spatiu mut exista o poveste pe care cineva a sters-o cu lumina prea puternica sau amintire prea slaba si multuminta de concluzie, adormi in iarba.
http://www.youtube.com/watch?v=D3VRe-OqqGc&feature=related
acum simple. si in-stangite.
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)