Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 11 Sep 2006, 06:33 PM

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Kristinei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: Kristin pe 12 Sep 2006, 09:08 AM

Va place puzzle-ul asa, in general ?

Daca da, atunci va invit pe podeaua odaii mele, sa asamblam impreuna piesele, aduse de fiecare dintre voi de acasa, sau aduse de mine, sau gasite prin vreun colt intunecat al odaii, sau aduse (de piticii lui Fantasee, poate ?) de cineva nevazut si gata de a forma o imagine – nu, nu o imagine cu un port olandez sau cu un castel bavarez. Ma scuzati, dar nu stiu ce va iesi. Nu am un model dupa care piesele trebuie asamblate.

Insa stiu ca puzzle-ul meu (al nostru) se va numi, simplu, cu un cuvant cliseu, VIATA.

Va mai spun doar ca acest puzzle nu se va termina curand, pentru mine (sper). Si ca unele piese, desi exista de ceva timp pe masa odaii mele, nu se potrivesc ACUM in puzzle. Sau eu refuz, dintr-o incapatanare copilareasca, sa incerc sa le integrez. Din experienta spun ca alte piese se vor rupe si vor trebui inlocuite.

Asa cum unele spatii vor ramane mereu fara nici o piesa.

Asa cum unele piese vor disparea cand ne afundam intr-un somn dulce, iar dimineata trebuie sa ne revizuim planul tesut cu grija de cu seara.

Stiu ce va vine sa spuneti: „Ce odaie mare ai !“ “Sigur ai adus un vin bun hangiului sef de ti-a alocat asa o odaie!”

Raspunsul meu e simplu: “Sper sa am o odaie asa de mare, incat sa incapa TOT puzzle-ul.”

Trimis de: Kristin pe 12 Sep 2006, 09:41 AM

In ultima vreme sunt cam trista. Eu nu sunt asa, de obicei. Insa acum sunt chiar revoltata pe TIMP (am scris la Creatii de ce si cum,insa nu am scris tot). Mai ales ca nu il pot controla. Iar cand incepe sa imi rapeasca persoane foarte dragi, il urasc.

Abia atunci imi dau seama ca victoriile mele in mici lupte nu au nici o valoare. Si ca a pierde o batalie atat de importanta ca pierderea cuiva drag e "aproape" sfarsitul. Dar sunt obisnuita sa fiu puternica. Trebuie. Si ma voi ridica, deoarece am resurse.

Familia mea, cu tot ce inseamna ea, e in centrul puzzle-ului. E cel mai important lucru pe care il am.

Sunt cateva persoane in familia mea care au construit un puzzle aproape perfect. Este incredibil cum fiecare bucatica din viata lor s-a asamblat atat de bine cu celelalte piese. Asta s-ar chema, mai simplu, Armonie.

S-au nascut si au copilarit asa, ca in povesti, in peisaje idilice. Fara TV, calculator, iPod si alte minuni.

Au mers la scoala si au invatat atat cat a fost nevoie ca sa traiasca frumos.

L-au "aflat" si acceptat pe Dumnezeu fara prea multe intrebari. Ii invidiez pentru asta. Dumnezeu a fost si este centrul vietii lor. Inteles asa, intr-un mod "primar", constituind speranta in fiecare zi, atat in momentele fericite, cat si in multele momente de cumpana. Au avut si au de partea lor un Dumnezeu "simplu", senin, aflat cu ei intr-o relatie aproape perfecta.

S-au iubit, s-au casatorit, au avut 4 copii (ca de, voiau un baiat care s-a lasat asteptat si care nu a mai venit, dar au perseverat). I-au crescut frumos, simplu, fara fitze; de fapt, nici nu aveau cum. Au fost "timpuri grele" si necazurile s-au tinut lant. Dar asta nu a fost un impediment care sa creeze intrebarea existentiala: "ne permitem sau nu inca un copil ?"

Desi oameni simpli, si-au educat copiii intr-un mod care, poate, le-ar da (azi) multora de gandit.

Copiii au crescut, s-au casatorit, au aparut si nepotii.

Nepotii si i-au crescut cu multa afectiune. La ei era mereu casa plina. Nici nu puteau sa traiasca altfel. La zilele lor de nastere, la un moment dat, incapeau in micul lor apartament chiar si 25 de oameni. (Numai familia)

Erau niste oameni veseli. Extrem de veseli si optimisti. Erau cunoscuti ca o familie unita, mare, vesela, implinita, de catre vecini si prieteni.

Insa... vine si un timp cand trebuie sa iti iei un jilt, sa te asezi si sa contempli: nu prea mi-a mai ramas loc sa mai adaug alte piese la puzzle-ul meu. Trebuie sa ma opresc aici.

Dureros moment... mai ales pentru cei din jur.

Trimis de: Kristin pe 13 Sep 2006, 09:59 AM

Ciudat cum se succed starile de la o zi la alta, sau mai bine spus, de la o ora la alta.

Ieri dimineata eram down rau de tot. Insa aseara radeam cu gura pana la urechi, pentru ca, pe parcursul zilei, am intalnit oameni, virtuali sau nu, care mi-au redat zambetul si m-au binedispus.

Incerc sa ma ascund dupa deget ca totul e ok. Insa nu e. Dar pana una-alta, incerc sa imi pastrez buna dispozitie, asa, falsa, cum e. Si mi-o alimentez.

Ma tot gandesc la seara de vineri, in care l-am cunoscut pe un vecin de-al nostru..si imi vine sa rad cu lacrimi.

Mai pe scurt, la ora 10 noaptea, el (Oliver) era la noi pe acoperis, pentru a-si recupera avionul si ciorapii legati cu sfoara pe care, in incercarea de a recupera jucaria, i-a agatat tot de acoperis.

Pana sa il rog frumos sa "o lase pe maine", (aveam in cap numai imaginea politistilor care misuna la noi prin curte si intreaba cum de a cazut Oliver de pe acoperis tocmai in dreptul geamului nostru), el era deja descult si catarat in incercarea plina de aventuri de recuperare a avionului galben inscriptionat cu DHL.

Cu vreo ora inainte beam si noi ca omu´scotch-ul in gradina. Se auzeau rasete generalizate din curtea casei catarata si mai sus pe deal. Niste copii de vreo 12-13 ani si niste adulti se distrau de mama focului, directionand vestitul avion prin curtile oamenilor. Pana cand avionul a aterizat pe coltul acoperisului casei noastre, ca nu putea sa aterizeze mai aproape de fereastra...

In fine. Mi s-a parut o vesnicie pana a aparut Oliver transpirat tot, dar victorios. Cu avionul intr-o mana.

In timp ce il serveam cu un whiskey, ca avea nevoie, de la atatea senzatii tari, ii spun: "Copiii dvs. trebuie sa fie tari mandri ca le-ati recuperat avionul." "As putea sa spun ca v-ati riscat viata".

"In primul rand, eu sunt "tu", nu "dvs." (pe langa buna crestere de care am dat dovada, m-a determinat sa nu il iau la "per tu" si imbracamintea business - ca venea omul de la serviciu - dupa aceea am aflat ca era avocat la o mare companie, careia nu ii spun numele - aparentele de om serios inseala uneori).

"In al doilea rand, eu nu sunt casatorit si nu am copii. Iar avionul este al meu."

"Aha". Atat am spus. Putin mirata.

Am golit apoi 2 sticle de vin in gradina si am (el a) halit chiftelutele de zucchini cu branza (ca ii era si foame omului, normal, ca prietena era plecata), timp in care am aflat cate ceva unii despre altii. Sfoara atarna de pe acoperis, ca omu´nu-si putuse recupera si ciorapii, prea intunecati ca sa fie detectati in noapte. A spus ca va veni a doua zi sa ii recupereze (eu deja iar vedeam politisti).

A doua zi dimineata: sfoara atarna vesela in soare. Vecina mea de la etajul I, o babuta simpatica de altfel, care nu vazuse aventurile nocturne, ca doarme la ora aia, nu mai era acasa. Probabil ca se mirase. "S-o fi spanzurat careva". Dar n-a avut curajul sa intrebe nimic.

Dupa masa, cand ne-am intors acasa, sfoara nu mai era. "O fi venit Oliver? " "Dar pe unde a reusit sa se catere pe acoperis ?"

In schimb, ciorapii si sfoara incolacita se odihneau pe masuta noastra unde sta de obicei cafeaua. Ca un trofeu.

Babuta a iesit la fereastra. Era vesela. Cred ca era si mult mai linistita. "Hallo!" ne-a spus, neindraznind sa spuna ceva despre ciorapi. Cred ca, totusi, ea a fost autoarea "prinderii" trofeului. Dar nu ma intrebati cum a reusit.

Si uite-asa, ne facem noi "prieteni" care se mai si lauda (ii citez): "tocmai mi-am riscat viata pentru 25 de euro".

Eu as fi adaugat: si maine ti-o mai risti o data. Pentru 2 euro.

Asta-mi trebuie daca am vrut mansarda

Trimis de: Kristin pe 13 Sep 2006, 02:22 PM

Tot vorbind despre castele, pasiunea mea, ), am devenit haiduc.

Deci, care aveti bani ??

Trimis de: Olaf pe 13 Sep 2006, 02:25 PM

Ofer un zlot si o para. Dar trebuie sa ameninti mai intai.

Trimis de: Kristin pe 13 Sep 2006, 02:33 PM

Eu nu amenint.

Eu spun doar ca "o parte din parfum ramane pe mana celui care ofera trandafirii..."sau, reformulat:

"o parte din zloti se vor lipi de palma celor care ii daruiesc":)

Ioi, iar mi´s poetica. Abia imi revenisem )

Trimis de: Kitty pe 13 Sep 2006, 02:34 PM

Salutare si, cu intarziere, iti spun si eu Bine ai venit p-aici!
Povestesti frumos, pe gustul meu adica si as avea o intrebare: pe ce melaguri te afli?

Trimis de: Kristin pe 13 Sep 2006, 02:37 PM

Bine v-am gasit pe toti !

Pai.. eu sunt in Germania momentan, adica nu stiu cat mai stau pe-aici, sigur inca un an. Dupa care, nu ma intreba, ca inca nu stiu

Deocamdata e (inca) funny:) Vecini noi, limba frumoasa....

Trimis de: Kristin pe 15 Sep 2006, 10:31 AM

Draga Passenger, mi-a placut mult o creatie de-a ta, asa ca mi-am permis sa ti-o "imprumut".. sper ca nu te superi.

Imi amintesc totul.

Cum mama mi-a facut codite (perfect simetrice) si mi-a legat la ele doua funde mari, albe, la care nu avusesem pana atunci acces.
Cum mansetele apretate si gulerasul alb ca zapada se potriveau perfect la uniforma (de matematica - de ce oare ?).
Cum ghiozdanul era prea mare....
Cum ieseam in acea dimineata cu zambetul pana la urechi si cu buchetul de flori invelit in hartie colorata ca toamna.
Cum toata lumea ne zambea mai "altfel"...
Cum imi imaginam locul in care trebuia sa invat bine si sa cresc mare....
Cum i-am cunoscut pe Irina, pe Calin, pe Stela. Aveau tot 7 ani.
Cum am invatat sa ofer "oficial" florile in hartia colorata.
Cum, ca printr-o minune, se adunau sute de flori in bratele invatatoarei si cum, deodata, se facea primavara...
Cum m-am tinut strans de mana mamei in timp ce tata rostea discursul de inaugurare a noului an scolar. Primul, pentru mine...
Cum mama mi-a dat drumul la mana si mi-a spus: "ar fi cazul sa mergi la colegii tai de clasa".
Cum o cautam cu privirea si ea imi zambea, dandu-mi siguranta, cum toti ne cautam parintii cu privirea, neindraznind sa intram in vorba unii cu altii. Si cum, la pranz, plecam spre casa tinandu-ne de ghiozdane si razand cu gura pana la urechi...
Cum miroseau cartile, ghiozdanul, invelitorile... pachetul de la mama.
Cum imi placea mereu sa modelez plastilina, desi mi se explica faptul ca exista doar o ora special alocata pentru asta...
Cum am dus primul 10 acasa ca pe cel mai pretios trofeu. Era pentru ca am scris frumos litera "a" mic de mana...
Cum ma ridicam in mijlocul orei si spuneam ca vreau sa colorez, desi era ora de matematica....
Cum cantam in pauza, tinandu-ne de maini.....
Cum niciodata pauza nu era prea lunga....
Cum nu intelegeam de ce e nevoie de atatea acolade si paranteze, pana cand mi-a explicat tata ca ele delimiteaza o anumita ordine... si atunci am inteles...
Cum am primit prima carte despre Laponia. Cadou ca am invatat bine....

..........

Cum cercetam buburuzele si furnicile si ne imaginam ca noi suntem uriasii din viata lor....
Cum nucul batran era livingul nostru si cum la masa de pranz ne saturam numai cu dude...
Cum alergam cu picioarele goale prin apa garlei, julindu-le, dar fiind atat de fericiti !
Cum puneam foite de ceapa rosie la microscop si ne miram cat de complex poate fi un cm patrat de ceapa...
Cum ne simteam importanti jucandu-l pe Caragiale la doar 10 ani...
Cum faceam nodul gordian la piciorul mesei si incercam sa il desfacem fara sa il taiem...
Cum ne prindea inserarea pe camp, culegand fluturi...
...........

Si cum am invatat sa primesc "oficial" flori...
Si cum ieseam in acea dupa amiaza cu zambetul pe buze si cu sute de flori in brate, invelite in hartie colorata ca toamna si cum, deodata, se facea primavara...
Si cum toata lumea imi zambea "altfel"...

.........

Si, daca as trece azi prin fata scolii mici, dar cu lambriurile proaspat vopsite in verde,
Si, daca as trece azi prin fata scolii mari si cu peretii vopsiti in galben pal,

... nu stiu daca as zambi sau as lacrima....

Trimis de: Kristin pe 15 Sep 2006, 02:04 PM

Atunci cand o dau in bara, imi vine sa adorm. Sau sa urlu.

Subiectul: eu
Predicatul: dau
Complement direct: o

Trimis de: Kristin pe 15 Sep 2006, 04:35 PM

Monosilab de toamna

Toamna suna-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tãcerea grea, gând si animal
Frânt.

În odaie, trist sunã lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tãcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge... anii tãi, anii mei
Trec.

Sã mã las pe pat, ochii sã-i închid,
Pot.

În curând, încet va cãdea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel, natural,
Bis.

Toamna sunã-n geam frunze de metal,
Vis.

BACOVIA

Trimis de: Kristin pe 15 Sep 2006, 05:30 PM

Miam luat un pepene galben si i-l savurez cu foc. Lam uitat pri-n camara si acum e bestial gustul.

O sami m-ai i-au unul si tot asa o sal uit.

V-a invit sa mancati, daca m-ai ramane...


Nu dati. Am scris intentionat asa. Am vrut sa vad cum e... GREU e. Jur.
Doamne, te implor fa ceva cu gardul ala !

Trimis de: Kristin pe 18 Sep 2006, 03:08 PM

Din ciclul: "Iarna ? iarna! dar sa stim si noi":

La voi se apropie Craciunul ? Ca la "noi" am gasit azi supermarket-urile pline de dulciuri specifice Craciunului, "Vise de iarna" si asa mai departe.

Si ma uitam la mine ca-s in T-shirt si ma gandeam ca am pacalit Timpul (?) Sau ca-s in Australia (?)

Si inca nu m-am lamurit. Ma tot uit pe fereastra si vad ca inca e cald si verde )

Trimis de: Kristin pe 19 Sep 2006, 09:31 AM

Ascult si tot ascult si tot ascult (cu gandul la concertul la care am participat live, la 100 m de scena - DEMENTIAL!), Lenny Kravitz.

Preferata mea: "Again":

http://www.youtube.com/watch?v=eNYaLS4YAZA&mode=related&search=

Trimis de: freeman pe 20 Sep 2006, 04:40 AM

combina pepenele cu prosciuto. merge si un vinisor, dar trebuie ales perfect.

Trimis de: Kristin pe 20 Sep 2006, 09:15 AM

Merci de sfat. Next time, ca "lam" terminat.

Trimis de: Kristin pe 20 Sep 2006, 12:02 PM

Inspirata de Hasha, reiau ce am scris la el in jurnal, "imbunatatit" cu alte experiente. Caci si pe mine ma fascineaza metroul.


IN METROU

I se mai spune si S-Bahn. E „metroul“ local, care merge si la suprafata, si prin subteran.
O portie de calatorie zilnica cu S-Bahn-ul face toti banii. Mai ceva ca o piesa de teatru.

Ajung in statie. Totul e inca ok. Agitatie, multa lume, ora de mers la serviciu, deh.. Grupuri de adolescenti… si adolescente ce-si plimba cu gratie si dezinvoltura suncile in afara jeansi-lor mereu prea stramti si cu talia mereu prea joasa, dar cu niste curele de cotofane. Cu sute de lanturi si inele bagate prin toate partile anatomice. Cu T-shirt-uri ce abia pot sa incapa „toata floarea cea vestita a intregului apus“. Cu un Mac Menu cuprins cu ambele maini. Eventual, cu o salba de flori de plastic colorate in jurul grumazului. Ma rog, poate ca numai eu am un ochi asa de critic. Nu de alta, dar tin dieta si ma intereseaza aspectele astea.

Insa restul lumii de pe peron s-a obisnuit cu imaginea asta. S-a obisnuit si cu crestele colorate in ROGVAIV ale punker-ilor, si cu combinatia blue-jeans rupti si sacou elegant asortat cu adidasi, si cu sutele de fire ce ies de prin urechi, buzunare si genti.

In afara de grupurile galagioase de “teens”, care se pupa pe toti obrajii cand se vad de spui ca se iau in casatorie, indiferent de sex, rasa, varsta sau religie, restul lumii de pe peron e “normala”. Adica, asa cum este majoritatea. Si care intra in tipare.

Marea parte a viitorilor pasageri ai S-Bahn-ului sunt oameni la casa lor, imbracati business, cu pantofi ce lucesc la lumina neoanelor subteranelor si cu ochelari de om serios. Cu genti de abia le cara si obligatoriu cu o cafea / un croissant / ambele in mana stanga si cu un ziar /carte / referat in mana dreapta. Geanta, in mana care mai ramane, daca mai ramane. Sau sub brat. Toti cei care au ce au in mana stanga infuleca cu asa un spor, de imi vine sa ma intorc acasa sa mananc si micul dejun de maine.

Vin si pleaca S-Bahn-uri. Vine si S-Bahn-ul meu. Am de calatorit 10 minute si 10 secunde fix. Timp destul sa ma distrez.

Astept, cuminte, sa coboare lumea. Parca mi se pare ca cei care coboara au niste fetze brusc cuprinse de o stare de relaxare. Nu stiu inca de ce.

“Vanatoarea de locuri” e deja un sport national. Locurile in metrou se ochesc cu mult inainte, adica atunci cand a oprit metroul in statie. In general, locurile sunt cate patru, adica doi oameni se asaza fata in fata cu alti doi oameni. Interesant.. o fi vreo politica de socializare a nemtilor ?

Ok. Incepe procesul de cunoastere reciproca a companionilor de metrou matinal.

Intai de toate, fiecare se asigura ca nu a atins vreun cm patrat din organismul lui de vreun cm patrat din organismul vecinului de scaun. Si, daca, totusi, s-a intamplat asta, se spune vreun minut “Entschuldigung!” cu un zambet tamp, dar plin de amabilitati. Reciproc.

Pe mine ma distreaza cum se uita toti unii la altii ca la niste obiecte zburatoare neidentificate. Asta e prima faza. Dupa aceea, fiecare cica-si vede de treaba lui, insa se privesc in continuare pe sub/peste ochelari, ziar, carte, isi urmaresc reflectiile pe fereastra...

Spui ca n-au mai vazut oameni.

Io nu fac asa: eu cand am de uitat la cineva, ma uit, frate. Ma uit de innebuneste persoana aia de nervi. Si isi muta privirea. Si atunci ma pot uita linistita.

A pornit metroul. Brusc, se face o liniste mormantala. Daca cineva isi permite sa stranute, are asigurata audienta. Toata lumea il va privi cu insistenta si, poate, cu putin repros, fiindca a provocat deranj.

Pentru ca acesti calatori de metrou dorm pe capete, doamnelor si domnilor. DORM, deci nu atipesc.

Culmea e ca stiu cand sa se trezeasca, au un al x-lea simt. Ma rog, se si anunta statiile...

Ma mai distreaza sa ii surprind pe unii in “flagrant”, citind din ziarul celorlalti in timp ce se prefac ca se uita pe fereastra. Imi place ce vinovati se simt.

Ma mai distreaza (in special seara, la intoarcerea de la serviciu) cum camasile unora (ma rog, o parte a lor) atarna afara din pantaloni, dar in rest sunt perfecti. Si cu o fatza de aia de bancher inaccesibil.

Si ma mai distreaza cum ferestrele metroului sunt mereu folosite (in tuneluri) ca si oglinzi. Astia isi fac freza fara nici o problema. E unul din lucrurile permise in metrou. Ba, mai mult, e permis sa iti faci freza in fereastra usii metroului atunci cand patrunzi sau iesi din acest univers fascinant. Incurcand circulatia, si ce ? Va grabiti undeva ?

Cu cititul, alta distractie. Poarta cu ei cartoaie de alea de zici ca-s Biblii scrise cu caractere de 12. Si nu-s carti de studiat pentru birou. Insa nu scot cartea din geanta in metrou, ci cu mult inainte.
Cu alte cuvinte, cand urca, ei citesc. Cand coboara, ei citesc (deci nici nu se uita sa vada daca au calcat pe trotuar sau inca sunt in metrou).

Cand dorm, (cred) ca citesc si atunci.
Un popor de oameni cultivati.. ai spune.

Da, daca n-ar citi aproape toti Harry Potter, “Das Bild” (un fel de “Libertatea”), “Sakrileg” sau ziare locale pe care le infunda apoi in cosurile de gunoi. Tot e bine. Cica in Bucuresti citesc acatiste.

Altii, care nu-s asa norocosi sa aiba o carte sau un ziar, ii studiaza pe altii. Mai voalat sau nu. Eu, de exemplu. Pe mine ma enerveaza sa citesc in metrou. Asa ca ascult muzica la „j“ de fire si studiez lumea. E interesant, parca urmaresc un videoclip. Ma fascineaza tipele alea care au: pantaloni, rochie deasupra si batic. Mai ales in miezul verii. Si ma gandesc cum ar fi sa ma imbrac si eu asa. Ar fi „trendy“.

Si ma mai fascineaza cata seriozitate poate impune un vagon de metrou. Ma pufneste un ras de ala de nu ma pot abtine.

Asa ca nu mai astept 10 minute. Cobor la prima.

Brusc, se schimba totul. Lumea rasufla usurata. Isi permite sa respire. Tare de tot.

Trimis de: Hashaspire pe 20 Sep 2006, 02:19 PM

Hasha, auzi!

Pai atunci hai sa-ti fac cadou si cateva observatii de-ale mele:
IN METROU (varianta romaneasca)

Trimis de: Kristin pe 20 Sep 2006, 02:24 PM

COOL !

Eu spun sa mai adunam observatii si sa publicam cartea "In metrou" in varianta bilingva si binationala.)

Ce daca ti-am spus Hasha ? Nu-ti place ?

Chiar, de unde numele asta ?

Trimis de: Hashaspire pe 20 Sep 2006, 02:39 PM

Aoleu, nu carte.

Hasha e suspect, asa.

Ei, de unde vine...

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 10:24 AM

Shopping-ul in supermarket e mult mai mult decat bifatul unul checklist mazgalit cu 10 culori, (varianta "release" e fiindca pe drum mi-am mai adus aminte si ca mi s-a terminat uleiu´). Ei, care ? Pai am 3 feluri: ulei de asta clasic, in care mai prajesc una-alta, ulei de masline second hand quality si ulei de masline extra-virgin. Habar nu am de unde vine "extra-virgin", de parca "virgin" n-ar fi de ajuns (desi e cam greu sa inteleg care e legatura cu maslinele), sau "extra" nu ar fi de ajuns.. in fine. Am auzit ca este si ulei de palmier, eu inca nu am gasit aici, se poate ca din cauza limbii teuton(i)ale SAU din cauza faptului ca mie imi e destul de greu (imi ia mult timp) sa ma obisnuiesc si sa procesez o informatie mai noua.

Mie nu imi place defel uleiul de masline, virgin, extra virgin sau nu, insa deh.. se pare ca e sanatos si te scuteste de o serie de probleme importante.

Asa.. deci de aia cumpar EU uleiu´si nu altcineva.

Supermaketul meu (ma distreaza "meu" - de parca ar fi proprietatea mea, dar asa se practica... o fi o chestiune de incredere in sine ? e unul renumit ca firma, dar care isi defasoara activitatea intr-un sediu relativ mic, deoarece "este scumpe chiriile si spatiile este putine". Adica, e mai mic decat ala la care mergeam odata, la 10 km si 10 secunde de mers cu S-Bahnul. Dar mergeam acolo doar ca sa am destul spatiu personal.

Asta este o mare problema. Ca e mic. Pentru ca si carucioarele sunt imense si oricum, niciodata nu mi-e de ajuns pentru cate am de cumparat. Pentru ca, evident, checklist-ul e doar asa, o chestiune orientativa. Pai cum? Daca "se da" pere, cum sa le ratez, doar fiindca nu le-am trecut pe lista ? AA, uite si ce chestie interesanta: niste pastilute frumos mirositoare care se pun in filtrul de la aspirator, pentru a mirosi frumos covoarele. Pai ne "trebe´", cum sa nu ?

Si TREBUIE sa cumpar si delfinasii astia mici si albastri din zahar, decoratiuni pentru tort. Care tort ? Pai unul.. cand va fi sa fie. Vorba cuiva de pe aici: Am delfinasii, imi mai trebuie un blat de tort, capsuni, ananas, frisca, ciocolata si cineva dispus sa manance tortul..

Deci, punem si asta in cos. Bineinteles.

Wow, au adus si batiste. Pai noi nu folosim batiste. Folosim servetele. Mda, dar e mai interesant sa iti sufli nasul in batista. Le iau.

Problema cea mare este ca intre raftul de legume si raftul de fructe e un spatiu in care incape FIX un carucior. Si cum acolo isi petrece timpul cea mai mare parte a clientelei, printre care si eu, bucuria shopping-ului se transforma intr-o problema.

Pentru ca incep calculele si "darile" de prioritate: lumea incearca sa fie amabila, dar nu reuseste intotdeauna. Cine a pasit primul cu caruciorul pe "sosea", are prioritate. Da, dar ce te faci cand, din directii opuse, si eu, si o doamna in varsta (de regula), impingem in acelasi timp carucioarele ? Calculez la ce distanta ne vom intalni. Si uite-asa imi ajuta cunostintele de matematica dintr-a doua.

Cineva trebuie sa cedeze. Si, pentru ca eu de regula nu am rabdare sa negociez cu babele din Nemtia, mai ales din priviri, si cum mie nu prea imi place sa zambesc cuiva numai de complezenta, am gasit o solutie salvatoare: "parchez" caruciorul intr-o zona mai libera. Ma rog, ca si acolo sunt locuri ocupate, asta e o alta problema.

Dupa care, vin cu cartofii, ceapa, ananasul, perele etc. in brate si le arunc in cos. Numai ca uneori, ele sunt grele si trebuie sa fac doua drumuri. Si, dat fiind peisajul atat de frumos colorat, imi aluneca ochii pe cele mai ciudate fructe si legume pe care "vad eu cum le voi manca". Luam, "las´" sa fie !

O ora si 40 de minute. Cam asta e durata mea medie de stationare in supermarket.

Cel mai tare ma irita sa scot "obectele" din carucior, sa le pun pe banda, sa le pun inapoi in carucior, sa le scot din nou din carucior, sa le pun in plase, sa le scot din plase si sa le gasesc locul. Voi va dati seama cat timp se pierde cu asta ?

Asa. Si bineinteles ca magazinul "meu" nu are "casa rapida" sau cum s-o traduce, adica, locul unde vin sa "bandeze" (sa puna produsele pe banda) babele ce au cumparat NUMAI o sticla de ulei de masline extra-virgin.

Asa ca mai pierd si la casa cateva minute in plus fiindca babutzele ma roaga frumos sa le las pe ele sa isi plateasca uleiu´, deoarece ma mustra constiinta sa le vad asa disperate cand se uita la banda care mie nu imi ajunge pentru ce am in carucior.

La "bandare" aplic "stilul smuls" din carucior, apoi "stilul aruncat". Adica, iau tot ce pot cuprinde in 2 brate (poate va amintiti de concursul "Fort Boyard" si de final, cand, contra timp, concurentii trebuiau sa care monede de aur numai cu cele doua brate - asa fac si eu) si arunc pe banda.

Ajung finally acasa. Seara, la terasa, beau o bere cu husbandu´si ma laud:

- Draga, stii, azi am facut tort.
- Cu ce ocazie ?
- Cu ocazia faptului ca am gasit decoratiuni interesante.
- Aha...
- Si stii ? Am cumparat niste chestii de pus in filtrul de la aspirator.
- Si ce fac chestiile alea ?
- Fac "frumos mirositoare" covoarele.
- Care covoare, draga ? (noi nu avem decat niste covorase aruncate pe ici-colo, ca am ramas cu sechele, cred, din copilarie, de la covoarele "persane" cu franjurele...)
- No comment.
- A, si stii ? Ma mira o chestie.
- Care ?
- Pai am gasit un body de bebe la mine in plasa, cand am ajuns acasa. (noi nu avem copii)
- ??
- Cred ca l-a pus cineva din greseala la mine in cos.
-

Mai e nevoie sa spun ca m-am uitat pe bon si asa era ?

Concluzia: trebuie sa ma organizez. Trebuie sa ma disciplinez.

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 11:00 AM

Oh, my God. TH poarta FUSTA ??

E interesant cum ti se fixeaza niste convingeri numai citind superficial un nume....

Trimis de: Hashaspire pe 21 Sep 2006, 11:02 AM

Dap, e barbat. Adica femeie. Fata.
Sex: F.

Trimis de: Titus Herbert pe 21 Sep 2006, 11:05 AM

E a doua oara pe ziua de azi cand mi se spune asta. Asta cu: esti F?
Buna ziua

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 11:11 AM

Esti F(antoma) ? Esti F(inuta) . Esti F(ermecatoare). Bine de stiut cand se fac avansuri.

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 11:12 AM

Trimis de: Hashaspire pe 21 Sep 2006, 11:15 AM

N-am dat.
Să ştii că de fapt H nu e nici hash dar nici... haş. E "aş".

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 11:16 AM

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 02:57 PM

Azi am ajuns la concluzia ca (si) spatiul e relativ. Am facut portia de jogging pe exact aceeasi distanta, numai ca in sens invers, chestie pe care nu am mai facut-o niciodata. A fost mai greu, drumul mai lung si transpiratia mai multa.

In alta ordine de idei, alergand "invers", am avut alte perspective vizuale. Am vazut un gutui pe care nu-l vazusem pana acum, din care am furat o gutuie. Oare crengile ce atarna in afara curtii oamenilor sunt considerate tot proprietate privata ?

Gutuia e minunata. Atata puf n-am vazut niciodata

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 02:59 PM

Mi-a iesit si rima...

Trimis de: Aramis pe 21 Sep 2006, 06:07 PM

Scrii adorabil, daca imi permiti
Sedere placuta p'aci

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 06:21 PM

Multumesc mult de tot.

Am iar o dilema: DE CE tot ce imi place sa mananc este: ori daunator sanatatii, ori ingrasa, fiind in acelasi timp usor de preparat (vezi salamul - pe care numai il desfaci din celofan - in principiu, cu cutitul, dar cand ti-e lene, si cu dintii merge...) si foarte atractiv ?

De ce trebuie sa alerg in directia A sau in directia A inversa in fiecare zi, 2 km, plus inca o ora de balet pe pereti, pentru ca sa pot manca o PIZZA ??

Si dupa aia sa adorm plina de remuscari ?

Azi nu. Mi-am facut un castron imens de salata de ton (mama, ce rabdare am avut sa spal frunzele de salata!), cu porumb (STIU ca are calorii, dar n-am ce face !), cu ceapa verde, rosii si ulei de masline... extra-virgin. Normal.

Si acum ma simt ca o balenuta. Dar sunt foarte, extrem de fericita. Plutesc datorita faptului ca nu am remuscari.

Si ca voi dormi bine diseara.

Trimis de: Kristin pe 21 Sep 2006, 07:40 PM

In viata viitoare vreau sa fiu Shania Twain. Adica, sa fiu frumusetea intruchipata, sa cant (si la chitara), sa cant (cu Elton John), sa locuiesc la castel....

http://www.youtube.com/watch?v=LylGRPEfEEk&mode=related&search=

Trimis de: Kristin pe 22 Sep 2006, 08:55 AM

A fost o vreme cand eram innebunita dupa muzica lui Cher.

Ca tot mi-am amintit de ea, inca o melodie pe care o stiu pe de rost:

BELIEVE

http://www.youtube.com/watch?v=WlFP-DQrrwM

Trimis de: contraste pe 22 Sep 2006, 10:12 AM

Buna ziua!
Bucuroasă de oaspeţi? Acum, între două treburi înainte să plec la scoală, am intrat puţin la mine în jurnal să văd cine, ce a mai scris şi am citit răspunsul tău.
Ca orice mama eroină de pisici, m-am căptuşit cu o trăsătură caracteristic pisicească, aşa, prin simpatie: curiozitatea. Drept pentru care am căutat să văd dacă ai şi tu un jurnal. Şi am constatat că ai unul, ba chiar şi un "hasband".
Să îţi săpâneşti jurnalul sănătoasă, să îi înmulţeşti filele!
De răspuns îţi voi răspunde mai târziu în jurnalul meu, atunci când mă voi întoarce.
Cu drag!

Trimis de: Kristin pe 22 Sep 2006, 10:29 AM

Bine ai venit, te asteptam !

Hehe, "hasband-ul" meu e cel mai bun din lume.

Abia astept sa mai vorbim.

Trimis de: Kristin pe 22 Sep 2006, 10:58 AM

"Deci":

- se dau 3 telecomenzi, o agenda si un pix.

Notam:

A= telecomanda de la receiver-ul de satelit;
B= telecomanda de la combina audio;
C=telecomanda de la TV.

I.
1. Apas butonul OK pe A;
2. Apas butonul AUX de pe B;
3. Apas butonul ON de pe C.

Obs: daca imi apare altceva decat EXT1, apas primul buton telecomanda C, stanga, sus, si selectez EXT1.

II.
1. Apas OFF de pe C;
2. Apas OFF pe B;
3. Apas OFF pe A.

III. Cand instalatia audio are sonor X, TV-ul trebuie sa aiba sonor 10x.
1. Modific sonor de pe B;
2. Modific sonor de pe C.

IV. Daca vreau sa ascult muzica la TV, exista un buton verde pe C. Apas butonul verde. Apar "setari curente". Mai apas o data. Selectez Dolby Virtual.

V. Canalele TV le schimb NU cu telecomanda C, ci cu A.

VI.
1. Receiver-ul trebuie sa fie inchis.
2. Apas buton DISC pe telecomanda B;
3. Deschid TV cu butonul ON de pe C;
4. Apas buton EJECT (aflat in dreapta, ca pozitionare) pe telecomanda B;
5. Fixez bine discul.
6. Idem 4;
7. Inchid in ordine inversa.

VII.
1. Apas butonul TUNER pe B.

Si acum, explicatiile, dupa ce am notat cele de mai sus in agenda:

I. Asa deschid eu TV-ul in fiecare zi. Daca vreau sa aud numai sonorul de la TV (deci sa nu treaca prin instalatia audio), skip pasul 2.

II.Asa inchid eu zilnic TV-ul.

III. Asa dau eu mai tare / mai incet sonorul la TV.

IV. Asa ascult eu muzica in cel mai bun mod posibil la TV.

V. Asa schimb eu canalele la TV - cu alta telecomanda decat cea de TV.

VI. Asa vizualizez /ascult eu DVD-uri.

VII. Asa deschid eu radioul.

Cam atat timp pierd eu zilnic, cu cele 3 telecomenzi. In principiu, cu agenda in fata, merge. E mai greu cand ai musafiri si se uita la tine cam ciudat, ca deschizi TV-ul cu agenda in fata. Ma rog... n-au decat sa comenteze.

Intr-o zi aveam si telefonul fix printre cele 3 telecomenzi, telefon fix care seamana tare bine cu telecomanda A. Am stat cam juma´de ora sa ma prind de ce nu mergea butonul OK la receiver.

Trimis de: Hashaspire pe 22 Sep 2006, 11:07 AM

Eu ma duc acasa sa sparg usa, ca sa pot sa dorm si eu.

La revedere!

La revedere, nefertiti!

Trimis de: nefertiti-old pe 22 Sep 2006, 11:08 AM

Ma, cit alerg dupa voi prin jurnale!


Somn usor, vin sa te bintui!

Trimis de: Hashaspire pe 22 Sep 2006, 11:09 AM

54 la interfon. Usa de la ap. oricum o las deschisa.

Trimis de: nefertiti-old pe 22 Sep 2006, 11:10 AM

Deci te asteptam la o cafea peste vreo 48 de ore sau cit dormi!

Trimis de: Hashaspire pe 22 Sep 2006, 11:22 AM

Deci aştept bântuiala.
ACUM plec.

Trimis de: nefertiti-old pe 22 Sep 2006, 11:23 AM

Voi veni!

Trimis de: Kristin pe 22 Sep 2006, 12:12 PM

Bre, sa fiti cuminti si sa trageti perdelele alea misto, rosii (parca) !

Io am alergat. Iar invers. Tot naspa, ca din cauza voastra m-a prins amiaza si soarele. Nu-i nimic, m-am bronzat.

Acum ascult. Ceva ce tot imi sta de-aseara pe creier, de cand am re-auzit-o la radio.

E vorba de "Englishman-ul meu preferat", pe care il ADOR: STING !

"Mad about you":

http://www.youtube.com/watch?v=tLYTrLtOP-M&mode=related&search=

P.S. Cu boxele date la maxim, ca vecinii nu-s acasa !

Trimis de: Kristin pe 22 Sep 2006, 02:49 PM

Efectiv nu stiu cum sa reactionez.

Daca mai sun la numarul acela, nu imi va mai raspunde de acum nimeni. Aproape niciodata.

Pentru ca bunica, ea, care raspundea mereu vesela, este imobilizata pentru un timp nedefinit. Bunicul e aproape orb.

Si totusi... eu ii iubesc mult. Si as vrea sa ii mai aud !

.....................

Trimis de: nefertiti-old pe 22 Sep 2006, 03:11 PM

Stii, mie mi-e groaza de virsta aia. Intr-un fel, n-as vrea sa o apuc...

Trimis de: Kristin pe 22 Sep 2006, 03:16 PM

Merci, Nefe.

Mai rau e sa ai un atac cerebral de asta tampit, in care esti perfect lucid de ce ti se intampla....

Oare o fi rau daca incetez sa ma mai gandesc ?

Of, obisnuinta asta ! O urasc !

Trimis de: Kristin pe 23 Sep 2006, 10:05 AM

E o zi superba de toamna, asa ca voi profita din plin de ea.

Week-end placut tuturor !

Trimis de: nefertiti-old pe 23 Sep 2006, 10:09 AM

Si tie!

edit: Vezi ca asteptam discursul!

Trimis de: Kristin pe 25 Sep 2006, 09:57 AM

Mneatza !

Nefe, esti in urma cu stirile. Am tinut un discurs si chiar nu am ras deloc !

E o dimineata superba, a fost un we perfect, ma intrebam daca nu s-au inversat anotimpurile

Ma tot roade o intrebare, de mult timp: mai e cineva care nu isi poate stapani impulsul de a apasa butoanele de la soneriile oamenilor ?

Trec, mai ales seara, pe langa scari de case (ca nu le pot numi blocuri) cu mai multe apartamente. Sunt asa frumos luminate si asa frumos ordonate soneriile, ca trebuie sa ma abtin cu greu sa nu incep sa sun Cand eram mai mica, puneam in aplicare aceasta chestiune. Si ma ascundeam. Acum e mai greu

Mai e cineva asa "freaky" ?

Trimis de: Kristin pe 25 Sep 2006, 10:14 AM

Am adormit cu Husky in gand si m-am trezit tot cu Husky in gand si cu impresia pe care mi-a lasat-o filmul "Antarctica" (sau "Eight Below"). Ca si "Marsul Pinguinilor", acest film m-a lasat cu un nod in gat, nu stiam daca sa rad sau sa plang la finalul lui. E un film impresionant (nu e documentar, ca cel cu pinguinii). Daca, din intamplare, nu sunteti innebuniti dupa caini, va asigur ca dupa ce veti vedea acest film veti avea imboldul nestapanit sa va cumparati, imediat, un Husky.
Iar daca sunteti innebuniti dupa caini, veti intelege DE CE un om e in stare sa sufere atat de mult pentru cei mai buni prieteni - in acest caz, niste catei Husky. Si invers.

M-am trezit, involuntar, cu niste lacrimi rebele pe obraz cand am vazut, in film, scena in care un personaj din film, un savant, vrea sa isi sarute copilul care doarme, moment in care vede la capul lui un desen. O tema pentru acasa data de invatatoare: MY HERO IS....

Si opt caini desenati, stangace, de mana acestui copil. Si un text, alaturi: "Eroii mei sunt acesti caini care i-au salvat viata tatalui meu".

Se pare ca nu numai mie acest desen mi-a ramas intiparit in suflet. Ci si "savantului", care va determina in continuare actiunea filmului.

Un film despre curaj, supravietuire, atasament, un film care te lasa fara cuvinte si te intrebi, din nou si din nou, daca sufletul nu poate fi cuantificat.

Sper ca v-am convins sa il vedeti, daca nu l-ati vazut deja. E un film pentru toata familia.

Trimis de: Kristin pe 25 Sep 2006, 01:52 PM

IN TRAFIC

1. DE CE, atunci cand traversez o strada care are sens UNIC, ma uit de 10 ori si in stanga, si in dreapta ?

Si de ce nu fac numai eu asta ? ci toata lumea ?

Eu cred ca e prea complicat sa gandesti altfel. E mai bine rutinier.


2. De ce multi pamanteni, cand e culoarea verde la semafor, stau pe marginea drumului, gandindu-se ca mai bine asteapta urmatorul verde, ca oricum nu au timp sa traverseze, dupa care, brusc, precum in baia lui Arhimede, apare un "fulger globular" si o zbughesc... pe rosu, evident ?
SAU: e rosu. Asteapta sa se faca verde. Nu se face verde. Ajung in mijlocul zebrei, pe culoarea rosie, evident. Se opresc, cu gandul sa se intoarca pe trotuar, pentru ca tocmai au comis o contraventie, se uita in fata, in spate, pret de cateva secunde (pe rosu, repet). Pana la urma decid sa ajunga pe trotuarul celalalt, la tinta, adica. Bineinteles ca, odata ajunsi acolo, s-a facut verde


Oare de ce... ma simt cu musca pe caciula ?


3. DE CE, aflandu-ma in rampa, cu zeci de masini in spatele meu, nu reusesc sa pornesc masina ? (nimeni nu ma claxoneaza, surprinzator, desi e verde si incurc circulatia). Poate am o problema, ok ? Ce va uitati asa la mine ?

A, sorry, voiam sa pornesc cu-a treia
Si totusi, nu ma claxonati, desi a trecut culoarea verde si v-a prins rosu. Dar eu STIU ca, in gandul vostru, ma claxonati. Rusine, vi se poate intampla si voua !!

Trimis de: Kristin pe 25 Sep 2006, 03:43 PM

"S-a nascut finul meu, Cosmin, care cantareste 2,9 kg." (cineva... de undeva)

Ok. Sa traiasca.

O intrebare, totusi:

Chestia asta cu kilogramele e un fel de "acest copil e VALABIL"? Parca e o marfa de export. Mie asa imi suna.

Plus ca, domne´, de la nastere incepe obsesia asta cu kilogramele....

Urata treaba.

Trimis de: contraste pe 25 Sep 2006, 03:47 PM

Buna!
Am venit acasă şi m-am pornit pe vizite !
Hm! Şi am picat pe obsesia asta cu kilogramele....

Trimis de: Kristin pe 25 Sep 2006, 03:53 PM

Si ? Ceva comentarii ?

Trimis de: contraste pe 25 Sep 2006, 03:55 PM

Nuuuuuuuuuuuuuuuu!
De acord ! Cu arie lărgită!

Trimis de: Kristin pe 25 Sep 2006, 05:02 PM

http://www.youtube.com/watch?v=o9lo_ER7ukg

Trimis de: Kristin pe 26 Sep 2006, 09:04 AM

Recent s-a efectuat un sondaj pe plan mondial. Intrebarea a fost: "Va rugam sa ne spuneti opinia dumneavoastra in legatura cu lipsa de alimente din restul lumii." Sondajul a fost un esec total:
- In Africa nu stiau ce inseamna "alimente";
- In Europa de Vest nu stiau ce inseamna "lipsa";
- In Europa de Est nu stiau ce inseamna "opinie";
- In America de Sud nu stiau ce inseamna "va rugam";
- In S.U.A. nu stiau ce inseamna "restul lumii".

Trimis de: Kristin pe 26 Sep 2006, 10:13 AM

Une fille de l´Est

Parce que nos cieux sont ténébreux,
Et qu'ici on n'a pas la mer,
On a mis le bleu dans nos yeux
C'est dans nos regards qu'on se perd...

C'est peut-être à cause du soleil
Qui nous oublie longues saisons,
On veut de l'or comme à Marseille
On l'a mis dans nos cheveux blonds...

Je suis d'un pays d'un horizon, d'une frontière
Qui sonne guerre, qui sonne éternel hiver
Et si tu veux m'apprendre,
Si tu veux vraiment bien me connaître
Je suis dans chaque mot, dans chacun de mes gestes
Une fille de l'Est...

Ici le froid glace les corps
Mais la chaleur peut te bruler,
Chez nous tout est intense et fort
On fait pas les choses à moitié !

Et toutes ce croix, ces tranchées
Ici l'on sait le prix du sang
L'absurdité des combats quand
On est tombé des deux côtés.

Je suis d'une région, d'une langue, d'une histoire
Qui sonne loin, qui sonne batailles et mémoire
Celle qui m'a vue naître
Celle qui m'a faite ainsi que je suis faite
Une terre, un caractère celle que je reste...

Je suis de ces gens dignes
Et debout dans leur silence,
Où parole est parole, où promesse a un sens...

Et si tu sais comprendre
Qui je suis quand j'aime ou je déteste,
Je t'offrirai l'amour droit, simple et sincère
D'une fille de l'Est,
Une fille de l'Est....

Cu siguranta, nu e vorba de Romania. Imi pare rau sa o spun.

Trimis de: Kristin pe 26 Sep 2006, 01:52 PM

Limbi straine cunoscute:

Bla bla...

"Limba romana - limba materna".

E prima data cand scriu asta intr-un CV.

Trimis de: Kristin pe 26 Sep 2006, 03:17 PM

Nu stiam de ce imi place mie asa mult Strassbourg-ul.

Uite- de-aia.

Trimis de: Kristin pe 27 Sep 2006, 05:32 PM

Mi-am amintit de "Leon" si ... de Sting. Normal.

Si uite ce a iesit:

http://www.youtube.com/watch?v=f4HZRUb2A74

Pai nu ai cum sa iti recunosti asa usor inima, e o piesa de puzzle... deci are o forma neregulata.

Trimis de: Kristin pe 28 Sep 2006, 09:41 AM

Asa... deci de dimineata ma tot uit la reflexiile soarelui in doua (2 !!!!!!) sticle pline de whiskey. Ma rog.. aproape pline. Si tot vreau sa le ascund, dar parca nu am chef...
Voi ce ati face ??

Trimis de: Kristin pe 28 Sep 2006, 10:45 AM

Vrei sa ai casa la munte?
Vrei cea mai tare masina de pe piata?
Vrei vila la mare?
Vrei sa iti petreci vacantele in Seychelles ?

Magazinul nostru iti ofera o gama variata de cuie in care sa iti pui pofta.


Ia uitati ce melodie am gasit:

http://www.bolt.com/stari/audio/2096091

Cool !

Trimis de: Kristin pe 28 Sep 2006, 11:09 AM

Paris, noch einmal:



Si inca ceva frumos. Tot franceza vorbesc si ei:

Trimis de: Kristin pe 28 Sep 2006, 11:14 AM

Puzzle... la fereastra mea:

Trimis de: Kristin pe 28 Sep 2006, 05:00 PM

Hihi, a mai castigat cineva 700 000 Pounds la loteria irlandeza ??

Ca pe mine cica m-au ales "aleator".

Bre, astia din Irlanda, care mi-ati luat bilet la loterie si nu vreti sa recunoasteti ???

Trimis de: nefertiti-old pe 29 Sep 2006, 05:25 PM

Ai plecat după bani????

Bună dimineaţa!

Trimis de: Kristin pe 4 Oct 2006, 10:40 AM

Nefe, merci de grija.

Nu am fugit cu banii, doar am sarbatorit ziua nationala a Germaniei

Buna dimineata tuturor !

Trimis de: Kristin pe 4 Oct 2006, 11:13 AM

Ieri am alergat pe ploaie. O ploaie marunta, mocaneasca. A fost demential.

E ca si cum ai parte de dush non stop, exact cand ai mai mare nevoie.

Si cand am venit acasa, un dush adevarat si un vin fiert.

NEBUNIE. Va recomand.

Si apoi.. am primit cadou... un click de mouse.

IL ADOR pe barbatul meu !

Trimis de: Thecook pe 4 Oct 2006, 11:31 AM

Si eu am alergat ieri pe ploaie. O ploaie torentiala . A fost stresant. Am alergat de la masina pana in casa si inapoi, de vreo 5-6 ori, carand pe rand lucrurile fetei: geanta de infasat, Wippe, landoul de carucior, Krabbeldecke, geanta mea, cosul cu "maruntisuri" si in final scaunul de masina cu fata. Am fost leoarca (de la ploaie+transpiratie). Dupa , n-am pupat nici un vin fiert, nici click de mouse, nika . Nu recomand la nimeni.

Trimis de: Kristin pe 4 Oct 2006, 12:40 PM

Trimis de: Thecook pe 4 Oct 2006, 02:51 PM

Promit ca vin!

Trimis de: Kristin pe 4 Oct 2006, 06:50 PM

GIZÄS !! (ce imi place cuvantul !!! )

Io acum am vazut ce monstri sacri-s pe la Denise, la imaginea aia cu umbrele. Pai io cred ca o sa particip cand se trage cortina, ca in rest numai incurc pe-acolo.

Ma distreaza ca Hash iar a pus edit

Trimis de: Kristin pe 4 Oct 2006, 07:04 PM

Nu trebuie sa stiti germana ca sa realizati ca e o melodie trista si ca e FAINA !!

http://www.youtube.com/watch?v=-GKkoEdGiSs

Trimis de: Kristin pe 5 Oct 2006, 04:48 PM

N-o sa credeti, dar acum ascult... O-Zone. Si asta, pentru ca mi-am amintit de un moment special, de acum 4 ani.

O etapa a carierei mele, si ultima in educatie, a fost acum vreo 4 ani, cum spuneam. Am lucrat ca director educativ la o gradinita privata, insa "educam" si o grupa de copii, cei din grupa pregatitoare.

A venit si momentul despartirii de gradinita, adica serbarea. Pustii erau simpatici si isteti foc, chiar daca putin cu fitze, ca deh.. familii...

Ma tot gandeam eu ca aceasta serbare tre sa fie ceva iesit din comun, ca doar o data in viata termina copilul gradinita si mai aveam ca audienta si personalitati de prin urbe.. cu pretentii, care cu siguranta voiau ceva special.

Nu mai retin acum tot ce am pregatit pentru serbare, insa am avut o dilema: sa cante copiii numai cantece de copii, de gradi, sau sa am curajul sa introduc si altceva in repertoriu ?

Pana la urma, mi-am spus: De ce nu ? Ca in pauze, nu le ardea lor de "Bate vantul frunzele", ci de O- Zone, ca asa era la moda. Si veneau cu CD-uri de acasa sa asculte O-Zone in pauza.

Ma gandeam ca o sa spuna parintii ca-s o degenerata ca pun copiilor O-Zone, dar am riscat.

Asa ca printre momentele finale ale serbarii a fost "Alba ca Zapada", jucata de ei. Personajele principale erau niste copii extrem de talentati, frumosi foc si carora li se potriveau rolurile de minune. Pana si "Oglinda" era intruchipata de un copil. Pe parcursul povestii, au existat si momente muzicale, caci aveam o caseta cu muzica speciala pentru aceasta poveste. Muzica de poveste, adica. La final, cand Alba ca Zapada "murise", trebuia ceva mai special.

Asa ca printul a venit la sicriul frumoasei si deodata a inceput sa cante... O-Zone, ati ghicit, melodiahttp://www.youtube.com/watch?v=mQ3KuB7hdwM Pe pitici ii instruisem sa mimeze durerea si sa "planga".

Printul si-a scos din vesmantul bogat un celular si era suparat ca nu primea SMS... )

La refren, Alba ca Zapada a "inviat" si s-a facut acolo o "hora" cu toti piticii, pana si Oglinda dansa, pana si imparateasa cea urata s-a alaturat lor.

Insa, cand a inceput sa cante O-Zone, vreau sa va spun ca parintii din sala au amutit. Nu se asteptau. M-am uitat la ei, au inceput sa rada in hohote si sa faca poze cu duiumul (iar copiii isi jucau MAGISTRAL rolurile).

Era ca la Oscar, fara exagerare.

A fost bestial. A fost printre cele mai laudate momente ale serii, si asta pentru ca acesti copii erau pur si simplu innebuniti dupa melodia asta si s.au bucurat ca nu le-am interzis-o. Au tinut secret acasa tot "desfasuratorul".

Sa va mai spun ca in 2 secunde toti parintii erau in picioare si cantau ?

Trimis de: Titus Herbert pe 5 Oct 2006, 05:16 PM

O-zone-mania!

Trimis de: Kristin pe 5 Oct 2006, 05:18 PM

Mi-am dat cu ruj pe la ochi. E vreo problema ?

Trimis de: Titus Herbert pe 5 Oct 2006, 05:19 PM

Daca iti vine bine, nu cred.

Trimis de: nefertiti-old pe 5 Oct 2006, 05:21 PM

Pozeeeeee!

Trimis de: dascalita pe 5 Oct 2006, 06:28 PM

Kristin esti minunata ca regizor! Te fac regizorul serbarilor mele, vrei? Uite ce job ti-am oferit! Rasplata va fi in zambete stirbe si ochi plini de stralucire!

Trimis de: Kristin pe 6 Oct 2006, 09:26 AM

Trimis de: Kristin pe 6 Oct 2006, 11:05 AM

COPIII SPUN LUCRURI TRASNITE


Somnambulii au o boalã care nu-i lasã sã cadã de pe acoperis. Microbii ãstia le dã echilibru. Când somnambulii vin într-o parte, microbii fug în cealaltã parte si tot asa.

Soldatii care au pierdut rãzboiul încep si-l cautã.

Anotimpurile sunt ca sã nu se piardã omul de timp.

Strutul bagã capul în nisip când e pericol cã acolo are el ouãle si sã-si ia rãmas bun de la ele.

Secretarã e o tanti care aduce cafeaua la un director.

Prãjiturile le fac frumoase cofetãresele ca sã zicã lumea cã meritã cât costã. Prãjiturile urâte nu au gust.

Ghinion înseamnã când un copil se ceartã cu celãlalt si mama lui are ghinion cã trebuie sã se certe cu mama celuilalt copil.

Somnul vine când observã cã noi stãm degeaba.

Experienta este un lucru fãcut si de care te miri.

Fin este când costã multi bani si mama zice "Ia uite ce fin este !".

Noi visãm ca sã nu ne plictisim noaptea.

Eu ca sã învãt vin la scoalã cã acasã mama nu stie ce înseamnã termen.

Dirijorul dã din mâini ca sã arate durerea sunetului.

Suflet e când mama îti pune prãjituri pe farfurie si-i lasi prãjituri si lui ãla mic.

Statuile se fac din piatrã la ãia care au câstigat la rãzboi. Noi facem statui cã dacã vin alti strãini si vãd cã noi nu avem statui zic cã noi am pierdut toate rãzboaiele.

Lingusitor este când lingi lingura, lingi farfuria si vrei sã lingi si cratita toatã.

Omul de la televizor stie cã mâine plouã cã are un bilet si citeste. Biletul i l-a scris mama lui.

Când afarã e soare, noi ne dezbrãcãm umbra si o punem pe jos.

Pe vremuri, la mosiile împãratilor si regilor, oamenii legau gâtul la girafe cu o atã de balustradã si puneau un pietroi care cântãrea o tonã. Ei i s-a format gâtul lung. Girafa asta era pedepsitã cã nu muncea la unele munci agricole. Celelalte girafe s-au nãscut din girafa asta la fel.

Când doi oameni vorbesc repede si nu se întelege nimic, înseamnã cã aia e ceartã.

Oamenii vorbesc limbi diferite cã în altã parte doamna de românã îi învatã englezeasca.

Respect înseamnã sã te scoli sã stea babele pe scaun.

Noi trebuie sã avem douã nume pentru cã dacã avem un nume urât sã-l spunem pe celãlalt.

Peisajul e un fenomen al naturii pe care-l gãsim numai vara.

Turistii sunt oameni tineri care merg sus la munte. Pe bãtrâni nu-i cheamã turisti, pe ei îi cheamã vizitatori.

La scoalã nu se dau note mai mari decât nota 10 ca sã nu se încurce profesorii.

Doctorii scriu foarte încâlcit retetele ca farmacistul sã fie sigur cã reteta a scris-o un doctor.

Mama mea lucreazã la facultate. Ea munceste cu pixul.

Mamele sunt mai vorbãrete decât tatii pentru cã mamele se duc la piatã si se ceartã cu vânzãtorii.

Sportul este ministerul sãnãtãtii.

Oamenii îl fluierã mereu pe arbitru pentru cã deranjeazã jocul.

Se spune microbisti la pasionatii de meciuri pentru cã ei stau toatã ziua ca microbii în sufletul oamenilor.

Jucãtorii aleargã, cad, se încãlzesc asa înainte de meci ca sã vadã spectatorii cã ei vor face treabã când vor intra pe teren.

Educatia fizicã e când ai ora asta la scoalã, adicã esti liber.

Sunt si meciuri în nocturnã pentru cã unii sportivi sunt de serviciu în tura de noapte.

Statuia e o figurã si e pusã în oras ca sã ne orientãm unde este piata.

Boxul e o bãtaie cu timp fix.

Trebuie doamnã directoare în scoalã cã ea are grijã sã se certe cu doamna noastrã ca sã învete copiii.

Noi avem trei vacante la scoalã pentru cã la doamna noastrã i se terminã lectiile care sã ni le dea acasã.

Cuvântul gentleman se foloseste în filme ca sã fie filmul mai interesant.

Trimis de: Hashaspire pe 6 Oct 2006, 11:28 AM

Pot sa adaug si eu una care mi-a placut mult?

"Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia."

'neatsa!

[edit]"o lucră care mi-a placut mult"

Trimis de: Kristin pe 6 Oct 2006, 11:58 AM

Super !

Tocmai a venit si a plecat.... cosarul.

Si mi-am amintit de papusile alea de plastic, celebre in copilaria mea: una era cosar, una doctorita, restul ..tot felul de papusi colorate. Dar aveau par mult, bolnd sau negru.

Tare imi placeau. La ziua mea primeam numai de alea. Am si acum colectia pe la mama, pe undeva.

Una peste alta, s-ar putea spune ca am noroc week-end-ul asta.. sau anul asta, nu ?

Trimis de: Kristin pe 6 Oct 2006, 12:23 PM

Cam asta am facut we trecut si asta voi face si we asta:

Varianta Oktoberfest in Stuttgart:

http://www.youtube.com/watch?v=Ud6MS1dvMVg

si o mostra 2005, chiar din München:

http://www.youtube.com/watch?v=o_KvigjXRZc

si Oktoberfest 2006, deci in München:

http://www.youtube.com/watch?v=Et4lC7YV6T0

http://www.youtube.com/watch?v=njrMlWxqU1M

Trimis de: Kristin pe 9 Oct 2006, 11:12 AM

Mneata ! Beautiful day, isn´t it ?

E o dimineata geroasa de toamna dar asa de frumoasaaaaaaaaaaaaaaaa !

Cine-mi da o cafea ? (oare?)

Trimis de: Hashaspire pe 9 Oct 2006, 11:17 AM

Trimis de: Kristin pe 9 Oct 2006, 11:23 AM

Multam. Te-a invatat bine Nefe. Neagra si amara.

Zaharul ala ascunde o melodie... sau ?

Trimis de: Hashaspire pe 9 Oct 2006, 11:28 AM

Zaharul e cu portativ ca sa nu uiti cine ti-a adus cafeaua azi.

Trimis de: Kristin pe 9 Oct 2006, 11:37 AM

http://www.youtube.com/watch?v=gOII5907j0E&mode=related&search=.. for the music

Trimis de: Kristin pe 9 Oct 2006, 11:41 AM

Am primit ceva dragut in dimineata asta, de la cineva care stie ca as locui la castel, daca as putea )

AMURG ANTIC

Havuzul din dosul palatului mort
Mai arunca, mai ploua, mai plange -
Si stropii cazand, in amurg, iau culori:
De sineala, de aur, de sange.

Pluteste un lant de lebede albe,
Iar visul din parc in lac se resfrange -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineala, de aur, de sange.

Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visand c-un aer ce plange -
Si lasa amurgul pe ele culori:
De sineala, de aur, de sange.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 9 Oct 2006, 11:54 AM

Trimis de: Kristin pe 9 Oct 2006, 11:58 AM

De unde ai stiut ?

Trimis de: Oiski-Poiski pe 9 Oct 2006, 12:01 PM

Trimis de: Kristin pe 9 Oct 2006, 05:38 PM

Mai asculta cineva muzica frantuzeasca ?

Asta imi place: http://www.youtube.com/watch?v=rmQRYbQB46I&mode=related&search=

Trimis de: contraste pe 9 Oct 2006, 05:40 PM

Moi...

Trimis de: Kristin pe 10 Oct 2006, 10:40 AM

Tuturor nostalgicilor

Pe o strada-ngusta, intr-un bloc recent,
Unde sufla vantul si-i cumplit curent,
Tanara nevasta plange si suspina
Ca-i oprita apa si nu e lumina !
N-a facut mancare, ca nu este foc,
Degera in casa, iara gaze.. ioc !
Azi de dimineata sotul ei iubit
A plecat la sase si n-a mai venit.
Orologiul suna noaptea jumatate.
Jos in hol, la usa, oare cine bate ?
"Eu sunt, mama soacra, sunt facut covrig,
Vin de la serviciu si sunt mort de frig !
Obosit sunt tare, trist si nemancat,
Ca am stat la oase si n-am apucat...
La coada la oua optimist am stat,
Dar pana la mine s-au si terminat !
Incercai norocul chiar si la malai,
Si-asteptai o ora-n statia de tramvai !"
Tanara nevasta fuge sa-i deschida,
Insa mama soacra-i striga cu obida:
"Ai adus chenzina? Nu-ti sunt soacra eu,
Ora e tarzie, esti un derbedeu..."
Ce sunt eu de vina daca soarta-i sluta,
Si-am muncit ca boul pe cincizeci la suta ?
Am venit acasa sa ma incalzesc,
Vreau sa fac o baie, sa ma dezmortesc."
"Ai venit degeaba", soacra-i spune, dura,
"Ca nu curge apa si nici nu-i caldura.
Du-te la serviciu si de-o fi sa mori,
Vine sindicatul si-ti aduce flori !"

Ar merge, cred, si poza asta:

Trimis de: Kristin pe 10 Oct 2006, 02:29 PM

Stau de vorba azi pe mess cu un prieten din RO (ma rog, relativ din RO, adica eu acolo l-am lasat ultima data):

- Neatza, ce faci ? (el)
- Bine, incerc sa ma trezesc (eu)
- Pai nu te-ai trezit inca ?
- Nu, pai e ora 8 la mine...
- eu m-am trezit de mult timp..
- pai de ce ?
- pai lucrez..
- dar nu esti in RO ? Cum adica lucrezi asa devreme ?
- Nu, sunt in Bangladesh.
- Adica Franta ?
- NU. BANGLADESH.
- Adica Germania ?
- Nu. B-A-N-G-L-A-D-E-S-H.

Am crezut ca mor de ras. Acum vorbesc cu Bangladesh-u´)

Tot e bine ca are internet acolo. In schimb, umbla cu garda de corp peste tot si mananca numai mancare super picanta. Cred ca vine acasa mai slab decat a plecat )

Trimis de: Kristin pe 11 Oct 2006, 09:25 AM

Dumnezeu e un DJ:

http://www.youtube.com/watch?v=4kEkNG5NWwY

Si nici macar lui nu ii iese mereu lucrarea.. mi-a dat de gandit ca unele lucruri sunt greu de schimbat, chiar si de Sus, nu se stie de ce... Firile oamenilor, tentatia banilor, agresivitatea, blazarea... Si prea asteptam totul numai dintr-un singur sens...

Trimis de: passenger pe 11 Oct 2006, 03:25 PM

Poate ca nu e suficient doar sa asteptam

Trimis de: ausländer pe 11 Oct 2006, 03:51 PM

Kristin, faza cu dj-ul o stiu de cateva luni.

Asta pentru stilul fantastic in care binedispui oamenii, prin ceea ce scrii.

Trimis de: Kristin pe 11 Oct 2006, 03:59 PM

La mine in general ajung mai greu vestile. E ciudat, ca tare ma entuziasmez uneori cand primesc ceva dragutz pe e-mail si dau repede forward la sute de prieteni. La titlu scriu ceva de genul: "EXTRAORDINAR!" "MERITA!" "N-ati mai vazut asa ceva!" "NUmai un minut sa va rupeti din timp, sa cititi, plizzzzzzzz". Reply-urile sunt, de regula: "O stiam, dar multumesc oricum" (sunt dragutzi, de aia !), "O am si eu pe hard, mi-a placut", "Da, intr-adevar, interesant... mi-a trimis-o X acum vreun an".

Eu le explic despre faptul ca eu sunt in razboi mereu cu timpul si de aia sunt pe dinafara.

SAU, trimit e-mailuri, strangand din dinti ca sa nu ma entuziasmez, cu titluri terne, dupa care primesc reply: EXCELENT ! MULTUMESC ENORM ! etc...

Chestiune de atitudine...

Multumesc, straine. De ce "ausländer"?

Trimis de: ausländer pe 11 Oct 2006, 05:19 PM

Explicatia se afla pe undeva prin ungherele Hanului, dar... reiau, daca vrei. Sunt "ausländer" din 3 motive:
1. Imi place foarte mult serialul "The X-Files", iar intr-unul din episoade apare un hmmm... neadaptat, sa zicem, care avea in camera [pe langa postere cu Syd Barrett si alte cele] un poster pe care scria "Ich bin ein ausländer".
2. Prin anagramare aproximativa [se scoate umlaut-ul si se inlocuieste s cu x], se obtine numele meu.
3. Sa zicem ca "a fi strain" in general ma caracterizeaza. A nu se confunda cu "necunoscator". Tine de caracter, nu de inteligenta.

Tie iti urez spor la scris in continuare!

Trimis de: Kristin pe 11 Oct 2006, 05:48 PM

Oare de ce nu m-am gandit nici o clipa la "necunoscator", ci la "altfel", diferit, ANDERS ? (ca sa pastram AUF DEUTSCH).

Asta am vrut sa spun cand te-am numit Strain. Si am mai vrut sa spun "Bine ai venit in castelul meu". Nu mai e doar o odaie, e una din incaperile castelului meu

Multumesc pentru explicatii.

In alta ordine de idei, primesc zilnic poezii (in general de Bacovia) pe e-mail si mi se spune ca trebuie sa le citesc de n ori, unde n este numar impar.

Le primesc de la un domn. Acest domn e fratele bunicii, are un suflet de artist, chiar daca e in varsta, si e cel mai tanar spirit pe care il cunosc. Nu ca bunica ar fi mai diferita, fiindca ea e pictorita.

L-am intrebat: de ce n e impar ?

Pentru ca poeziile sunt ca un buchet de flori. Iar florile se daruiesc in numar impar. Numai mortilor se daruiesc flori cu numar par.

Insa eu ma intreb:

- de ce sunt oameni care se considera vii si au murit de mult timp?
- de ce sunt oameni morti, care, insa, vor fi vesnic vii ?

Si de ce mortilor nr. par de flori ? Pentru ca "imparul" asteapta o continuare, o intregire ? Pentru ca un numar par e "complet", e "sfarsit"?

Trimis de: ausländer pe 11 Oct 2006, 07:04 PM

Trimis de: nefertiti-old pe 12 Oct 2006, 09:35 AM

http://www.youtube.com/watch?v=Nhbl1CV8bnI

Trimis de: Kristin pe 12 Oct 2006, 09:41 AM

Din pacate, nu pot zambi mereu, desi as vrea. Si mie imi place fisticul prajit, dar nu imi place inghetata de fistic, si mie imi plac pantalonii sport, dar si rochiile cu crinolina.

Ma veti primi si cand voi plange ?

Si inca ceva: uneori, cuvintele sunt mult mai mult decat niste semne pe hartie.

"Prima impresie" se poate forma si fara sa stii cum arata persoana, si fara limbajul paraverbal. E mai greu, dar poate ca e mai fidela (impresia). E... ca un puzzle.

Multumesc mult.

Trimis de: Kristin pe 12 Oct 2006, 09:50 AM

"Copile, acuma să nu plângi! Fii bărbat! Zicea tata. Mă ţineam coadă după el şi mi-am prins mâna în uşa grea de la grajdul cailor. Stăteam cu degetele zdrelite vârâte în gură. Nu plângeam. Nu aveam voie. Dar ştiam că o să fiu răzbunat. O să-l certe mama că n-a avut grijă de mine. Am fost bărbat şi nu am plâns atunci când am căzut din prun. Am zăcut cocârjat vreo trei zile. Am tăiat mai apoi copacul. După ce s-a dejghinat de rod. M-am răzbunat. Eram doar bărbat!

Bărbaţii n-au voie să plângă! Plâng doar femeile. Şi Picasso a pictat "Femeia care plânge". Bărbatul este întotdeauna un "theseus". Un erou!? El descâlceşte labirintul ajutat de firul tors al unei Ariadne. După care o uită. Femeia plânge. Plânge până şi după Minotaur.

Curg lacrimile şiroi pe faţa preotului Leonte. Prietenul meu. Atunci când vorbeşte oamenilor la înmormântări. Lacrimi de bucurie îi umplu ochii. La botezuri şi la nunţi. Dar el are voie să plângă. Nu este bărbat. Este preot. Cred că puteam să fiu şi eu un preot bun. Dacă mă botezam de fiecare dată cu pruncii. Dacă nunteam cu mirii. Dacă mă îngropam cu răposaţii. Dar atunci nu mai eram bărbat.

Ce fac oare bărbaţii cu lacrimile rămase neplânse? Cu lacrimile de bucurie, de durere, de ură, de dragoste... Rămân cu ele şi sunt mai bogaţi? Nu. Nu cred. Nu cred fiindcă ştiu. Ştiu că în bună parte le fac cadou femeilor. Aşa am făcut şi eu. Deseori. Dar de destule ori nu am fost bărbat. Acum tata nu mai este. Să-i spun. Să-i spun că nu sunt aşa. Bărbat. Cum m-a vrut. Sau cum poate m-a crezut. Nici mama nu mai e. Să mă mai ierte. De ai mei, care mi-au mai rămas, nu mă ascund. Aşa că de acum pot să plâng. Am voie să plâng. Aşa. Bărbăteşte."

Andrei Medinski

Trimis de: Kristin pe 12 Oct 2006, 10:44 AM

Eu am uitat sa ii multumesc lui Denise pentru ca s-a gandit la mine la "cronicari" si ii felicit pe toti cei care au fost nominalizati, pe merit, spun eu.

Nu am scris acolo, fiindca astept intai premiantii

Trimis de: Kristin pe 12 Oct 2006, 10:51 AM

Azi se vorbeste mult la Han de luciditate si de puzzle-uri imaginate, dar care nu mai "ies" asa cum ti-ai dorit atunci cand vin piesele comandate.


Atunci cand focul devine apa,
ai putea sa spui
ca nu te arzi.

Insa cand apa
navaleste cu forta unei flacari
in sufletul pustiit,
s-ar putea sa te arzi
sau sa te inunzi
nemaigandindu-te la ce ai tesut aseara
sau azi dimineata
sau in vis...

Ia clipa ca pe un dar
si scufund-o in apa, in foc,
dar nu uita
sa o plantezi in pamant,
ca sa nu o uiti.

.. aiureli de mahmureala ...

(azi am alergat pe Camisa Negra si pe Bamboleo). Sper sa nu se observe prea tare.

Trimis de: Kristin pe 12 Oct 2006, 12:00 PM

Pana azi, faceam gym dupa un DVD nemtesc, adica exercitii propuse de o nemtoaica. Structurat pe organe , cu durate clare, explicatii clare, pauza de respiro. Acceptabil. Tinea o ora distractia.

Am achizitionat insa un program de gimnastica american, care tine numai 20 de minute. Floare la ureche, mi-am spus. L-am incercat azi pentru prima oara. Vreau sa va spun ca nu cred ca din cauza zilei de ieri nu am putut tine ritmul. Oricum, cel putin am incercat... ca e doar prima zi.

Moama, ce viteza au gagicile alea ! Cica "pregatiti-va de scissors!" si cand au inceput, eu inca rumegam cum o fi cu foarfecele... pana am rumegat, ele au terminat.

Oricum, daca reusesc sa ma tin de ritm si reusesc sa fac asta zilnic, ori ajung Miss Univers, ori ajung sa fac vanzari record la McDonalds.

Acusica incerc si DVD-ul nemtesc, pentru "relaxare"

Trimis de: Kristin pe 12 Oct 2006, 12:27 PM

Warning: mysql_connect(): Can't connect to local MySQL server through socket '/var/lib/mysql/mysql.sock' (2) in /backup/softhost.ro/_homeWWW/ftp.hanuancutei.com/hanuancutei.com/forum/sources/Drivers/mySQL.php on line 65

Warning: mysql_select_db(): supplied argument is not a valid MySQL-Link resource in /backup/softhost.ro/_homeWWW/ftp.hanuancutei.com/hanuancutei.com/forum/sources/Drivers/mySQL.php on line 68
ERROR: Cannot find database shhanuancutei
Warning: mysql_query(): supplied argument is not a valid MySQL-Link resource in /backup/softhost.ro/_homeWWW/ftp.hanuancutei.com/hanuancutei.com/forum/sources/Drivers/mySQL.php on line 101

There appears to be an error with the HanuAncutei database.
You can try to refresh the page by clicking here, if this does not fix the error, you can contact the board administrator by clicking here

Error Returned

mySQL error: Can't connect to local MySQL server through socket '/var/lib/mysql/mysql.sock' (2)
mySQL error code:
Date: Thursday 12th of October 2006 01:25:38 PM

FOARTE INTERESANT. Puzzle de-a dreptul

Trimis de: Kristin pe 12 Oct 2006, 01:09 PM

Interesante conotatii are verbul " a face" ... si nebanuite. Necunoscute.

Trimis de: ausländer pe 12 Oct 2006, 11:05 PM

Sa incep si la tine scrisul impartit pe subiecte? Cu permisiunea ta...

I. Am vazut ce ai scris de gym. Acum sunt foarte populare in RO programele "Pilates". Ce e mai frumos e ca au si fost piratate DVD-urile.

II. Daca tot iti plac asa mult puzzle-urile, eu te servesc cu http://rapidshare.de/files/36509954/03_-_Jigsaw.mp3.html . Versurile le gasesti http://www.lyricsfreak.com/m/marillion/jigsaw_20088944.html . Mentionez ca e melodia mea preferata. Sper ca nu abuzez cu vizitele.

Trimis de: Kristin pe 13 Oct 2006, 09:32 AM

Chiar asa ii spune, pilates. Cred ca va fi un week-end ratat, ca abia ma mai ridic din pat de febra musculara. M-am trezit cu gandul la americani....

Multumesc mult pentru Jigsaw. Superbe versurile.

Si, daca mai spui ca vii rar pe aici, te bat !

Sper sa mai treci si sa aduci un aer de studentie de... Iasi, daca am retinut bine ?

Stai in Tudor ?

Trimis de: nefertiti-old pe 13 Oct 2006, 09:40 AM

Bună dimineaţa! Uite ceva de trezit, uşor, nu brusc...


http://www.youtube.com/watch?v=X7VnYd5OwF8

Trimis de: Kristin pe 13 Oct 2006, 09:42 AM

Asta ar merge la cafenea, nu ?

Trimis de: nefertiti-old pe 13 Oct 2006, 09:43 AM

Merge şi asta.

Trimis de: ausländer pe 13 Oct 2006, 10:33 AM

Trimis de: Kristin pe 13 Oct 2006, 10:36 AM

Naspa ca esti 100% iesean. Se spune ca studentia, daca stai in Tudor, e de neuitat !

Oricum, nu cred ca ai ratat tu .. vestitul complex studentesc.

Multumesc de vizita. Azi ma refac dupa gym si cred ca o sa stau "blanda", cum spune Nefe, ca e vineri 13 si nu stiu ce as putea pati...

Multa bafta !

Trimis de: Kristin pe 13 Oct 2006, 02:44 PM

Hallo, are cineva cunostinte la aeroport ?

Vazand azi avioane prin videoclipuri, mi-am amintit ca am uitat sa va spun ceva important:

Sunt INNEBUNITA dupa aeroporturi. Cred ca mi-ar placea sa lucrez acolo. Imi plac forfota aia, reintalnirile dintre oameni, chiar si plecarile. Cei care au filmat "Love actually" cred ca au uitat sa ma cheme sa filmez pentru inceputul filmului.

Mda.. inca un vis.. nebifat. E timp, nu ?

Trimis de: passenger pe 13 Oct 2006, 03:01 PM

Pana ajungi sa lucrezi intr-un aeroport, uite un zbor mai modest...dar optimist

Trimis de: Kristin pe 13 Oct 2006, 03:18 PM

Acum, vorbind cu sor-mea pe messenger, (sor-mea fiind printre cele mai importante piese ale puzzle-lui meu), mi-am dat seama ca mai am o frustrare: ca nu avem si noi o trupa, asa ca intre surori, (care sa cante ). Cu barbatii la toba si chitara si noi pe post de vocaliste.

E cam complicat sa lucrezi in aeroport, sa locuiesti la castel, sa ai sora farmacista si sa mai stai si la 2000 de km departare de ea si sa faci formatie. Conform initialelor noastre (toti 4), formatia ar trebui sa se cheme CADA sau DAAC sau CAAD sau ...DACA.

Ei, numele DACA parca are ceva conotatii...

DACA n-as mai visa cai verzi pe pereti, mi-ar fi mult mai bine.

Oare numai eu-s asa "derailed" ? Adevarul e ca numai cu voi sunt asa, ca imi permit. In rest sunt foarte serioasa si conformista.

EDIT: aaa. Sau formatia s-ar putea numi ADAC, ce in germana e ACR-ul, ala cu masini

Trimis de: nefertiti-old pe 14 Oct 2006, 02:30 PM

Uite ceva ce cred ca-ti place.

http://www.youtube.com/watch?v=fH3UCHv3uFo&mode=related&search=

Trimis de: Kristin pe 16 Oct 2006, 11:29 AM

Multumesc, Nefe !

Azi sunt racita. Raceala de aia, cu sapte litri de ceai langa mine. Asa ca nu voi spune prea multe... voi incerca doar o poveste, pentru ca asa se cade unui copil racit si alintat

Poveste de toamna

In octombrie, mai mult ca de obicei, casutele cu caciulite rosii insirate pe stradutele inguste ascund secrete de toamna.

Noaptea, cand ceatza acopera casutele adormite, se pare ca se trezesc spiridusii si, nestiuti de nimeni, isi folosesc micutele lor manute ca sa aduca dovleci cu ochi, si nas, si gura, mai mari decat toata ceata de spiridusi la un loc, si sa ii aseze la poarta. Sunt eforturi nebanuite, insa spiridusii au puteri magice. Ei inconjoara dovlecii cu castane de un maroniu copt. Daca nu au obosit inca, aprind o luminita pe care o aseaza in casuta dovleacului, pentru a se incalzi.

Apoi, canta la lumina lumanarilor si danseaza intr-un ritm ametitor, pentru a speria duhurile rele. E un dans pe care nu il pot invata oamenii. Pentru ca numai ei, spiridusii, stiu secretul de a invarti printre degete mirosurile de fum de frunze uscate si de gutui coapte. Numai ei stiu sa cante, cu voci soptite, colinde aramii, si sa rasuceasca povesti.

Noptile de toamna sunt lungi. Asa ca spiridusii au mult timp pentru a pregati o noua zi. Proaspeti ca o ploaie de primavara, ei isi incep nebanuita munca pe inserat, pentru ca sunt multe de facut toamna in jurul casei.

Incep prin a deretica prin curte, nu inainte de a aduce ganduri linistite prietenilor lor- oamenii. Dupa ce oamenii sunt invaluiti in nori pufosi de vise, spiridusii isi spun rugaciunea, de fiecare data asortata cu verde, galben, aramiu sau alb. E o rugaciune de multumire si, prin ea, ei isi aduna puterile magice pentru noaptea lunga ce va urma.


Fiecare spiridus stie ce are de facut. Toamna ei aduna frunzele uscate, dar ce au culori frumoase si batrane, si isi decoreaza cu ele camarutele lor minuscule. Ei stiu si a vorbi cu frunzele. Le spun ca nu au murit, ci incep o noua viata - aceea de a aduce frumusete.

Spiridusii se hranesc si cu miresme. De aceea, uneori ei ard frunzele care vor sa dainuie altfel, iar mireasma fumului capata nuante rosiatice, aramii si verzi. Acest fum le hraneste sufletul si e primul fel din mancarurile minunate cu care se infrupta.

Niciodata nu uita sa decoreze curtea oamenilor cu covoare tesute de natura. Nu aduna frunzele, ci le re-aranjeaza. Combina verde cu galben, rosu cu negru, maro cu portocaliu. Apoi, adauga in frunze amintiri din copilaria oamenilor, pentru ca acestia sa nu uite ca au fost candva copii... Munca lor e nepretuita. Nici un om nu a reusit sa invete arta de a tese astfel de covoare. Si nici nu va sti vreodata, pentru ca e un secret magic, pastrat de mult...

Cand curtea casutelor arata a sarbatoare, spiridusii au grija de pomi. Oamenilor le plac pomii, pentru ca vara stau la umbra lor si pentru ca, uneori, mananca fructe delicioase. Insa oamenii nu stiu cine ingrijeste acesti pomi, cine face vrajile in urma carora pe masa lor isi gasesc locul mere imbujorate, prune pline de veselie, pere gata sa explodeze de zeama, gutui pufoase si alintate sau nuci secretoase.

Spiridusii au invatat de la bunicii lor sa faca aceste vraji. Iar toamna, mai mult ca in orice alt anotimp, e mult de munca la culesul acestor comori. Cand pomii au obosit de atata efort, cheama spiridusii, care ii elibereaza de povara rosie, galbena, maro sau violet.

Dupa acest efort urias (caci fructele sunt grele de atatea ascunzisuri), spiridusii se infrupta cu ele. Nu le trebuie multe fructe, caci ei sunt mici si nu au nevoie decat de un mar-doua, de vreo trei prune si vreo cinci nuci. Cojile de la nuci sunt foarte pretioase, fiindca ei le captusesc cu frunze si acolo dorm. E un somn lin, indiferent daca va ploua. Coaja de nuca stie a pluti pe ape.

Apoi, culeg puf din vise si captusesc niste fructe grele, care se numesc gutui, pentru a le face mai frumoase. Uneori, oamenii nu stiu a le pretui, pentru ca nu au rabdare sa le descopere intelesul.

Ei se strecoara si in casa, veghind somnul oamenilor si invelindu-i, caci diminetile de toamna sunt din ce in ce mai reci. Tiptil, aduc si flori calde, tomnatice, de cele mai multe ori de un galben - maro ireal, pe care le asaza pe masuta de cafea, pentru ca oamenii sa isi inceapa ziua cum se cuvine - cu un zambet scaldat de lumina.

Nu mai este mult si se ivesc zorii. Asa ca spiridusii nu stau pe ganduri, ci culeg strugurii care s-au mai copt cu o zi inainte, la soarele calm de toamna. E ocupatia lor preferata, pentru ca bobitele sunt mici si ei le pot cara fara a mai face vraji. Si apoi, mireasma de struguri negri, copti, e mireasma lor preferata. Cand le e sete, storc sub piciorusele lor harnice sucul din bobite si apoi beau cu totii picaturi de must, de o savoare imbatatoare.

Spre dimineata, se retrag in casuta dovleceilor cu dinti, nas si gura, danseaza un ultim dans in jurul focului, apoi isi dau seama ca e timpul sa dispara. Epuizati, fac nani in cojile de nuca ce ii poarta prin taramuri de poveste.

Cand primele raze de soare invaluie casutele adormite si ceatza incepe sa se destrame in culori fermecatoare, oamenii somnorosi apar pe la ferestre si zambesc.

Apoi, ies din casa, grabiti la treburile lor zilnice. Insa, ca de obicei, se opresc in curtea casei, unde miroase a fum de frunze uscate, privesc cu admiratie la cosurile de nuiele pline cu nuci, mere, prune, pere, gutui, toate pline de roua rasaritului, dar cu niste culori tari, ca de primavara, apoi isi umplu plamanii cu mireasma de struguri. Pentru ca toate au in ele ceva magic, inexplicabil.

Apoi, pasesc pe covorul migalos, culeg o frunza pe care o iau cu ei, ca talisman, se uita la dovlecii adormiti, multumindu-le ca i-au pazit si in aceasta noapte si se indeparteaza discret, fara a-si pune intrebari care nu isi au rostul. Totul e natural, pentru ca spiridusii stiu a-si folosi vrajile intr-un mod nestiut de nimeni.

Niciodata oamenii nu ii vor vedea pe spiridusi, pentru ca ei stiu a se ascunde in povesti. Poate e mai bine asa, pentru ca altfel... poate nu ar mai exista fum de frunze uscate, fructe zemoase, nuci secretoase, puf pe gutui, struguri imbietori, covoare de frunze pictate de natura, dovleci paznici... sau amintiri din copilarie.

Cine mai are curaj sa spuna ca toamna nu te poti re- si re- si re- indragosti ?...


O saptamana minunata tuturor !

Trimis de: exergy33 pe 16 Oct 2006, 01:30 PM

Trimis de: Kristin pe 16 Oct 2006, 01:42 PM

Exergy, iti dau cate grafitti vrei, numai mai lasa semne, ca imi plac.

Mi-ar placea sa povestesti mai multe despre oamenii si viata din Iran.

Trimis de: Kristin pe 16 Oct 2006, 05:58 PM

Dragii mei,

Sa stiti ca va iubesc, chiar daca va cunosc de putin timp. Mi-ati fost alaturi in momente vesele si critice, si va multumesc.

... in caz ca gripa asta imi vine de hac pana maine.

Daca nu, pazea ! Maine vin si mai puternica !

Trimis de: passenger pe 16 Oct 2006, 06:28 PM

Uite o cescuta cu ceai fierbinte, spiridusule

Sa te faci bine

Trimis de: Kristin pe 16 Oct 2006, 06:29 PM

Multzam mult. Sper sa ma fac bine, ca dupa aia aberez si-o sa spuna lumea ca am baut.. cappuccino

Trimis de: Kristin pe 16 Oct 2006, 07:07 PM

Voi ce credeti: ce culoare s-ar potrivi peretilor odaii mele de la Han ?

Spuneam ca vreau sa mi-o "zugravesc". Nefe a ras, credea ca tot de la whiskey spun prostii. Dar eu nu glumesc. Cei dinaintea mea care au stat in aceasta odaie au lasat toate culorile pe pereti. Le-am dat jos si acum peretii sunt albi, gata sa primeasca o alta culoare. Dar chiar nu stiu care s-ar potrivi...

Trimis de: passenger pe 16 Oct 2006, 07:31 PM

Alege culori calde, Kristin...sa nu te regasesti niciodata mohorata aici

Trimis de: ausländer pe 17 Oct 2006, 12:44 AM

Insanatosire grabnica!

Trimis de: Data'q pe 17 Oct 2006, 12:42 PM

Eu zic sa pui niste galetuse pline de culori la intrare si fiecare cititor sa-si inmoaie degetele, palmele, buzele (ce vrea) si sa-ti lase un semn... Sau mai multe...

Ce zici?

PS:

Trimis de: Kristin pe 17 Oct 2006, 02:04 PM

Multumesc de urarile de sanatate, insa ma simt tot ca ieri, aproape nimic spre bine. De mult timp nu am avut asa o raceala. Asta, fiindca am alergat invers, cred

Data´q, merci de sugestie. Foarte buna. Intre timp, ma gandisem ca cei mai creativi sunt copiii, asa ca ia uitati cine o sa ma ajute la redecorare:





Cu asa un zambet de satisfactie pe fatza lor, as spune chiar ca sunt artisti devotati

Binecuvantati copiii si ... vopseaua !

Trimis de: Kristin pe 18 Oct 2006, 08:17 AM

Ca de obicei, citesc stirile dimineata, intr-o ordine deloc logica sau premeditata.

Azi am citit despre accidentul de metrou de la Roma. Insa as vrea sa ma lamureasca cineva ce vrea sa spuna fraza asta:

"Mecanicul trenului care a izbit un metrou aflat pe peron, despre care initial se crezuse ca este mort, nu-si mai aminteste nimic din ce s-a intamplat."

Adica, trenul a lovit un metrou aflat pe peron ?
Cine e mort ? Trenul, metroul sau mecanicul ?

Sincer, am citit de vreo 5 ori fraza incercand sa ii caut intelesul. Ce inseamna o virgula sau lipsa ei, si o topica aiurea...

Trimis de: Felina pe 18 Oct 2006, 10:46 AM

Da-mi amanunte, am pe cineva drag in roma...

Trimis de: Kristin pe 18 Oct 2006, 10:51 AM

Amanunte http://www.hotnews.ro/articol_58120-Cel-putin-noua-romani-raniti-la-metroul-din-Roma.htm.

Trimis de: Felina pe 18 Oct 2006, 11:16 AM

Multam!
M-am linistit, nu-s morti printre romani, deci brotherul meu e safe.

Ai dreptate, nu se intelege nimic din fraza aia.

Trimis de: Kristin pe 18 Oct 2006, 05:24 PM

Tocmai am aflat de la mama mea un lucru ...putin surprinzator. Vi-l spun maine.

Trimis de: Felina pe 18 Oct 2006, 05:39 PM

Azi ce-are?

Trimis de: Kristin pe 18 Oct 2006, 05:42 PM

ARE !

Trimis de: Kristin pe 18 Oct 2006, 06:13 PM

Initial acest post a fost in jurnalul lui mdA!, dar nu se cade sa il las acolo, ca e cam "disonant".

Trimis de: nefertiti-old pe 18 Oct 2006, 06:15 PM

Te-ai tratat aseară cu cappuccino din ĂLA cumva???

Trimis de: Kristin pe 18 Oct 2006, 06:16 PM

NUU, bre, ala nu da vise. Ala da intrebari de alea cum a pus Hazard )

Trimis de: ausländer pe 19 Oct 2006, 12:18 AM

La Multi Ani! Multa sanatate si impliniri pe toate planurile posibile si imposibile!

Trimis de: dascalita pe 19 Oct 2006, 05:33 AM

La multi ani ,sanatate (ca-i mai buna decat toate!) si sa ti se implineasca visele!

Trimis de: exergy33 pe 19 Oct 2006, 06:40 AM

LA MULTI ANI !





(miniatura persana contemporana , cu dedicatie speciala pentru ziua ta )

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 08:49 AM

WOW.

De dimineata am parte numai de lucruri minunate.

VA MULTUMESC MULT DE TOT.

Sa va spun cum ma simt ?

http://www.youtube.com/watch?v=pveWDU9CVlk

... asa si trebuie. cred.

Astept sa vina cineva cu o cafea, ca nu ma pricep sa fac, apoi vin eu cu sandwich-uri si alte minunatii.

Am zugravit si odaia si astept sa va lasati amprenta pe peretii ei.

Astept sa aduceti si muzica. E party azi ! Doar o data in viata e omul deprimat ca schimba prefixul din 2 in 3 !

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 09:21 AM

Vad ca daca nu-i Nefe cu cafeaua, nimeni nu aduce. Tz, tz, mi se pare sau ati devenit dependenti de cafeluta ei ?

Ok. Atunci aduc ce ma pricep:

Sandwich-urile:











Pentru iubitorii de biciclete/motorete/etc.:



Nu am uitat ca unii sunteti ingineri:



Si pentru iubitorii de tractoare /masini unelte:



Nu trebuie sa va enervati:



Sau sa certati copiii :

Trimis de: nefertiti-old pe 19 Oct 2006, 09:30 AM

La mulţi ani, în care să fii la fel de veselă mereu!


Nu, nu, nu te grăbi, că mă întorc!

 white.jpg ( 152.06K ) : 16

Trimis de: nefertiti-old pe 19 Oct 2006, 09:31 AM

Uite şi ceva care să te ajute cînd ai musafiri şi eu nu sînt prin preajmă.

 masinarie.jpg ( 19.64K ) : 18

Trimis de: nefertiti-old pe 19 Oct 2006, 09:34 AM

Şi o melodie de început, care sper să îţi placă şi pe care lumea se poate mişca elegant, chiar şi cu o cafea în mînă.

http://www.youtube.com/watch?v=9vf4X6WKPtk


(Şi să mă ierţi dacă azi o să mă retrag tăcută pe undeva...)

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 09:48 AM

Multzam pentru tot.

Copii, deci avem cafea gratis, de la Nefe. GRATIS si la discretie.

Aduc si niste ciocolata:

Trimis de: Titus Herbert pe 19 Oct 2006, 09:53 AM

La multi ani frumosi, Kristin!

dupa gustare si cafea.

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 10:00 AM

Wow, Taitäs. Stii tu ce stii )

Pai atunci, aduc si eu, ca sa experimentati si voi chestiuni mai nenormale pentru o zi de lucru:





Si inca niste gustari pentru cei pe "fuga":

Trimis de: Hashaspire pe 19 Oct 2006, 10:35 AM

Mmmm... ce sandwich-uri.

Trimis de: Olaf pe 19 Oct 2006, 10:48 AM

Moaaa, pai aici e petrecere in toata regula. Am adus si eu o sticluta de ceva... sau doua, chiar...

 una_doua_sticlute.jpg ( 144.74K ) : 18

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 11:11 AM

Olaf,

Cred ca unii abia asteapta sa dau iama in sticlele aduse de tine. Adevarul e ca "Giec" e preferatul meu.

Continuam:


FISH:

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 11:17 AM

Cred ca varsta de 30 de ani isi spune deja cuvantul. Aveam impresia ca am postat deja urmatoarele:

"Hash, as putea sa stiu cine e respectivul ??"

Pentru cei abia veniti de pe drumuri:





PIZZAAAAAAAA !



(o bucata mare de pizza e pentru Felina )

Trimis de: Felina pe 19 Oct 2006, 11:17 AM

Kristin, esti de-a mea acum!

La multi ani si sanatate!

Ai ramas datoare cu ceva ce trebuia sa ne zici de ieri!!

Trimis de: Felina pe 19 Oct 2006, 11:18 AM

Acum vazui pizzele. Zau esti sadica!

Edit: totusi, o aleg pe aia mare, cu mult salami pe ea.

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 11:21 AM

UNII mai au memoria buna

Mda.. ieri imi spune maica-mea ca m-a sunat sa imi spuna LA MULTI ANI, fiindca de fapt ea m-a nascut pe la 11.30 noaptea (dinspre 18 spre 19), asadar am 2 zile de nastere )

Adica, functionarii aia cu patalamaua nu lucrau la 12 noaptea si s-au hotarat ca e mai bine sa fiu nascuta pe 19, nu pe 18.

Sunt "la granita", adica asa cum sunt eu de obicei: la granita dintre realitate si aberatii, dintre nebunie si normalitate, dintre bine si rau, dintre bucurie si tristete.

Insa voi m-ati inveselit. Si pe cuvant ca nu ati avut intentia.

Asa. Deci, la 30 de ani si aproape 12 ore de viata, ce credeti ca fac ? Studiez specificatiile de la un Canon S3 IS. Ca l-am primiiiiiiiiiiiiiiiit ! tot ieri, ca cica ieri e ziua mea de nastere, au spus astia de la DHL. De unde naiba au stiut ??

Trimis de: Felina pe 19 Oct 2006, 11:44 AM

Deeeeeci... in curand o sa ne arati poze cu tine facute de tine, nu-i asaaa?

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 11:50 AM

Nu, ca nu obisnuiesc sa ma pozez singura.

De ce, esti curioasa ?

Cum crezi tu ca arat ? (Gizas, parca suntem la matrimoniale) )

Trimis de: passenger pe 19 Oct 2006, 11:52 AM

Anii sa te imbrace in bucurii,
Bucuriile sa-ti imbrace gandurile,
Gandurile, daruri catre cei care te iubesc!

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 12:16 PM

Passenger,

Nu ai uitat ca sunt copil

Trimis de: Felina pe 19 Oct 2006, 12:50 PM

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 12:54 PM

Bine macar ca esti sincera:)

Uite-ma:

Trimis de: alysoft2003 pe 19 Oct 2006, 01:08 PM

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 01:16 PM

Super, Alysoft.

Multe afla lumea la o zi de nastere...

Nu, nu au fost aduse toate mancarurile si bauturile.

Mai sunt:







Si pentru domni, dar nu numai:



Pentru cei aflati prin concedii:




Si fructe, pentru amatori:





Daca nu ajung, mai luati si de aici:

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 01:22 PM

Si o prajiturica vesela (ma gandesc la Tikky, ca seamana buburuzele):



Si...o inghetata, pentru cei infrigurati :



Vor urma tortul si sampania.

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 02:58 PM

Si … cum era sa uit:

Pentru cei mai mici forumisti:



Dar si pentru cei mari:





Si daca nu ajunge tortul, mai aduc si asta:



Si..sampania. Sper sa ajunga paharele:



VA MULTUMESC DIN SUFLET tuturor.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 19 Oct 2006, 03:03 PM

Trimis de: tikky pe 19 Oct 2006, 03:13 PM

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 03:39 PM

Ca tot is vedeta azi, iata top-five-ul meu personal in materie de muzica ("modificabil", of course):

1. DEEP PURPLE - Love Conquers All - din pacate, nu mai este pe Youtube. Si videoclipul este genial.

http://www.youtube.com/watch?v=HAkZ99NsWnI

http://www.youtube.com/watch?v=sICcTyxfMW8&mode=related&search=

http://www.youtube.com/watch?v=hkkhnw2_EPA&mode=related&search=

http://www.youtube.com/watch?v=qZWiXmWd4ak

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 04:59 PM

Imprumutand niste foto postate (toate, cred) de Passenger (nu stiu cine le-a facut, dar imi plac mult), iata cum m-am simtit eu azi si cum ma simt acum si cum ma voi simti de maine incolo:











Multumesc inca o data tuturor, m-am simtit o rasfatata azi, si nu stiu daca merit. Vorbesc prea mult.

Trimis de: passenger pe 19 Oct 2006, 05:05 PM

Ntz, prima nu e de la mine...asa ca iti daruiesc alta, pentru mai tarziu, sa-ti fie ziua completa

Trimis de: Kristin pe 19 Oct 2006, 05:12 PM

Pai de aia am ezitat, parca stiam ca nu e de la tine.

MAMAAAAAA !! Ce faina e !!

MULTZUMESC.

Da, imi incheie ziua tare frumos.

Acusica ma retrag in liniste. Cade cortina si de maine... usual program. Sau nu ?

(eu mai am de studiat Canon-ul ala. Mult si bine. Manualul are 170 de pagini. Incurajator. Acum sunt la capitolul cu ON/OFF. Mai am (doar putin) )

Va pup pe toti si va doresc o seara superba !

... si va las in compania lui http://www.youtube.com/watch?v=wT9xh2OiT_s

Trimis de: Olaf pe 19 Oct 2006, 05:15 PM

Eu, cand am cate o jucarie de-asta, mai intai o folosesc doua-trei zile si abia apoi iau manualu' ("ia sa vad daca a ramas ceva ce n-am descoperit...")

La multi ani, inca o data. Si seara placuta.

Trimis de: ausländer pe 19 Oct 2006, 06:15 PM

I. Fain playlistul.
II. Daca pozele alea exprima starea ta de azi, atunci e de bine.
III. Canon? Camera foto? De care? Later Edit: se vede cat sunt de atent azi. S3 IS. Sa o folosesti cu placere! Si dupa cum zicea Felina, poate ne fericesti si cu niste poze cu tine.
IV. LA MULTI ANI, inca o data!

Trimis de: secunda pe 19 Oct 2006, 11:15 PM

super petrecerea... dementiala...regeasca... imaginile m-au captat cu totul...se si discuta ceva ?

felicitari, Kristin!!!
let`s dance!!!

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 09:01 AM

@Olaf: nu cred ca garantia acopera cam ce as face eu cu aparatul fara sa citesc manualul

@Ausländer:
1. DA
2. DA
3. Da, multumesc.
4. Multumesc mult.

Poze cu mine ... hm... nu. Am avut ieri o tentativa si nu a spus nimeni nimic - inclin sa cred ca nu sunt Miss Univers, ca daca as fi fost, ar fi reactionat careva .. asa ca am sters-o. E mai bine asa.

@secunda: esti super ! Si motanul ala e bestial, dar petrecerea asta m-a dat gata. Nu as incerca asa ceva acasa, dar la Han cred ca e permis, nu ?

@Kitty: tu la ce te gandesti asa serioasa ? (ma uitam la avatarul tau)

@Denise: am primit cei 5 trandafiri rosii din buchetul tau si live. Iar cadoul nu era intr-o cutie alba, ci intr-una crem, dar e cam la aceleasi dimensiuni.

Multumesc si celorlalti care s-au gandit la mine, care mi-au trimis mesaje, publice sau private (unele, de la persoane cu care nu am conversat niciodata), vreau sa va spun ca m-am simtit extraordinar, am fost ieri vedeta pentru o zi si nu neg ca imi place asta (e in varful piramidei lui Maslow ca si trebuinta, deci nu imi trebuie mai mult )

Va doresc o zi superba, aici e o toamna ca in povesti si... mai puneti-mi frana, ca uneori chiar simt ca vorbesc prea mult

Trimis de: Olaf pe 20 Oct 2006, 10:16 AM

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 10:29 AM

Tz, tz, esti prea curios

Trimis de: alysoft2003 pe 20 Oct 2006, 10:42 AM

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 11:01 AM

1. Da

2. S-a votat deja Miss Univers pe anul asta.

3. Ba nu, ca nu ar mai exista optiunea EDIT

4. Io, ieri, in jurnal, fiindca nu conteaza asa mult cum arat - o baba de 30 de ani, nimic interesant.)

5. Nothing else matters... pentru cine ? E una din melodiile mele din suflet, thx.

Trimis de: ausländer pe 20 Oct 2006, 02:25 PM

O sa-l rugam pe Mihai sa scoata optiunea de a edita mesajele. Si mai ales de a sterge pozele.

Trimis de: alysoft2003 pe 20 Oct 2006, 02:37 PM

Sunt de acord. Mai ales la partea cu pozele.

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 02:43 PM

Unde-i Cla sa spuna: GURRRRRA !!!!!!

Trimis de: ausländer pe 20 Oct 2006, 03:01 PM

Ete na! Ai aliati? Ne aliem si noi [subsemnatul, aly, etc. etc].

Trimis de: alysoft2003 pe 20 Oct 2006, 03:01 PM

Oooooffffff ce ti-e si cu fetele astea. Sa te mai indulcesc putin


http://www.youtube.com/watch?v=dLy1WvB9BSc

EDIT : bineinteles ca ne vom alia. Poate il cooptam si pe Cla in alianta noastra

Trimis de: ausländer pe 20 Oct 2006, 03:07 PM

Aly, am impresia ca tu vrei ca saraca fata sa dea in diabet. Mai modereaza si tu consumul de dulciuri, nici chiar asa.

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 03:11 PM

A inceput sa imi fie frica de telefoane. Sa primesc telefoane. Unul din ele ar putea sa ma anunte ca...

M-a sunat bunica mea. Singura care mi-a ramas. (mai e si a sotului, dar la aceasta, la bunica Maria, tin cel mai mult, e o parte din viata mea). Cand am deschis jurnalul, l-am deschis cu gandul la ea. A fost printre cele mai vesele si tonice persoane pe care le cunosc. Atunci cand ma suna, trebuia sa tin telefonul la 20 cm ca sa nu ma asurzeasca. Mereu vesela si tonica, ma scotea din toate gandurile negre. E bunica aceea, la care cresti cand esti mai mic sau mai mare, care te face sa te gandesti ca asa sunt bunicile din povesti. Are un suflet ce nu poate sa il cuprinda toate planetele la un loc.

Va spuneam mai demult ca a avut un atac cerebral. Acum e imobilizata. M-a sunat de fapt mama, care era langa ea cu mobilul, ca altfel... la telefonul fix nu se poate deplasa.

A vrut sa ma sune ieri, de ziua mea, dar nu a avut telefonul mobil de pe care m-a sunat azi.

Avea o voce pierduta. O voce pe care eu nu o recunosc. Facea pauze intre cuvinte, pauze lungi, ca ale unui om care trebuie sa se adune ca sa poata continua propozitia.

Voia sa imi spuna LA MULTI ANI. A reusit sa imi spuna ca nu a avut cum sa ma sune alaltaieri seara, ca ea era mereu printre primii care ma sunau de ziua mea, chiar cu o zi inainte.

Numai finalul convorbirii, cu fraza aceea pe care o rostea mereu, dar cu o alta tonalitate, m-a facut sa o recunosc dupa voce.

A fost in coma. Are pierderi serioase de memorie. Dar si-a amintit ca a fost ziua mea...

Plang pentru ca simt ca deja nu mai e ea, bunica Maria aceea care m-a crescut. Insa sufletul ei e la fel de mare si cu siguranta asa va fi si cand ea nu va mai exista...

Nu mi-am imaginat ca asa de greu e sa te pregatesti... sa nu mai ai la cine sa tii.

Imi cer scuze pentru disonanta starilor.

Va multumesc mult ca sunteti aici si am cui sa povestesc toate astea.

Trimis de: ausländer pe 20 Oct 2006, 03:19 PM

Imi pare rau pentru ce a patit bunica ta. Si eu am fost crescut de Mama Buna [asa ii spun toti nepotii bunicii mele] si am multe amintiri legate de ea. Si ea are pierderi de memorie [la 80 de ani nu mai e ceva neobisnuit, dar e trist totusi].

Nu trebuie sa iti ceri scuze ptr trecerea de la o stare la alta. Suntem si noi alaturi de tine, cum putem.

Trimis de: passenger pe 20 Oct 2006, 03:25 PM

cuvintele sunt de prisos uneori...

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 03:27 PM

Va multumesc mult.

Voiam doar sa ma descarc si tocmai am facut-o.

Ai dreptate, Ausländer, insa stii, chiar ma gandeam ca ar fi cazul sa ma maturizez si sa accept niste lucruri, dar se pare ca nu prea pot.

In fine...

Am fost in gradina, am luat o gura de aer curat, de soare, am privit trandafirii de pe masa mea si m-am gandit ca bunica ar vrea sa ma stie fericita. De aceea m-a sunat.

Asa ca gata cu starile proaste.

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 03:30 PM

Hei, voi astia cu alianta, bre, ce tot insistati atat ?

Nu vreau sa imi stric imaginea asa de roz pe care o am. Punct.

Chiar nu mi se pare un lucru esential.

Oricum, cineva tot a vazut ieri, ca a stat poza juma´de ora. Sa va povesteasca acela /aceea.

Asa ca... schimbati subiectul. Rapid.

Trimis de: passenger pe 20 Oct 2006, 03:33 PM

Erai "plouata" in loc sa fi fost cu frisca pe la botic

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 03:35 PM

Da, eram plouata fiindca poza nu era de ieri. Ieri nu am facut poze... ca deh.. nu am terminat de studiat specificatiile.

Parca v-am mai spus ca imi place ploaia.

Eram in curtea unui castel, desi nu stiu cine m-ar crede, ca nu se vedea mare lucru in spatele meu. Numai padurea si o alee de piatra, daca te uitai mai atenta.

Esentialul este ca eram in curtea unui castel. Si ca ploua.

Trimis de: passenger pe 20 Oct 2006, 03:40 PM

Pai unde sa ma uit mai atenta? Ca poza s-a volatilizat urgent

Ia mai pune-o putin sa studiem peisaju...aaaa...aleea aia...

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 03:44 PM

Passenger, te dai cu dusmanii ?

Trimis de: passenger pe 20 Oct 2006, 03:49 PM

Care dusmani?! Care esti duman pe aici?
Hai, Kristineluuuuuuu...pune o bucatica de castel in ploaie...ne suntem si noi roamantici, asa

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 03:59 PM

Multumiti-i lui Passenger.

Astept rosiile.

(ma gandeam sa nu spuna lumea ca oi fi vreo fitzoasa sau vreo miss univers).

Trimis de: passenger pe 20 Oct 2006, 04:06 PM

am tinut bine minte...faci gropita in obraz cand zambesti

castelu' ala de care pomeneai e fantastic, e sublim...da' lipseste cu desavarsire

auzi la ea : "astept rosiile"

eventual o

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 04:16 PM

Bre, eu v-am spus sa ma credeti pe cuvant ca-s la castel. Padurea aia e perpendiculara pe castel.

Alianta tace, a castigat si acum jubileaza

Traiasca robotii de bucatarie ! (asta n-are legatura cu castelul)

Trimis de: alysoft2003 pe 20 Oct 2006, 04:24 PM

imi pare rau pt bunica ta. Crede-ma ca te inteleg perfect.

In alta ordine de idei, schimbam starea sufleteasca
Traiasca ALIANTAAAAAAAAA
PS : noroc cu passenger, saru'mana passenger

EDIT : @Kristin : sa nu te mai prind ca stergi poza asta

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 04:27 PM

Passenger, sa stii ca eu umbrela aia nu o folosesc decat ca sa citesc presa, stii ca asta fac dimineata )

Asadar, am "gatit" o grozava salata de vinete cu ajutorul robotului, DAR, fiindca a facut el treaba, nu m-a interesat cata ceapa pun exact, asa ca e cam ... iute. Are ceva ?

BTW, nu stie nimeni un robot care sa curete cartofii de coaja ? Ca de ala n-am. Am un fel de cutit mai ciudat de taiat coji, dar tot eu trebuie sa il manevrez.

N-ati vrea sa inventati un robot de asta ? Pliiiz !

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 04:32 PM

@alysoft: di ce, vrei sa ma santajezi cand ajung celebra ? sa spui ca asta e aia care a scris aberatii la Han ?

Imi place cum schimbi tu starea sufleteasca. Asa spun si eu ca o schimb, dar.. uneori nu imi iese.

Asa. Deci mi-am facut si un milkshake, ca am uitat ca am robot Azi mi-am amintit sa-l scot de prin dulapuri, cand ma enervau vinetele alea ca nu puteam sa le bat ca lumea si imprastiam tot pe pereti.

Bre, e naspa. Stau tare prost cu memoria.

Trimis de: Hashaspire pe 20 Oct 2006, 04:33 PM

Bagă aici un cartof:

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 04:35 PM

Fratilor, eu v-am spus ca stau prost cu tehnologia. Imi ajung 3 telecomenzi, roboti, acum carte de 170 de pagini ca sa fac o poza - doua... Duoamne, asta e mai rau ca un job, pe bune.

Hash, merci, dar chiar nu stiu sa il folosesc. Si te rog, nu ma mai pune sa citesc specificatii !

Trimis de: ausländer pe 20 Oct 2006, 04:43 PM

Trimis de: alysoft2003 pe 20 Oct 2006, 04:48 PM

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 04:49 PM

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 04:53 PM

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 05:04 PM

E fain sa iti vina factura la telefon cu vreo 15 euro mai putin decat ti-ai planificat.

Da, dar si cand a venit cu plus 200 de euro (roamingul), a fost tare fain...

Trimis de: Olaf pe 20 Oct 2006, 05:32 PM

Ei, vezi? Se compenseaza

Trimis de: dascalita pe 20 Oct 2006, 08:49 PM

Asta da jurnal! Are de toate, si petrecere LA MULTI ANI ! inca o data, si cai (nu verzi pe ... ),castele, fete plouate, fumuri...nu mai zic, roboti si scule de curatat cartofi, pana si salata de vinete cu ceapa! BRAVO,Kristin! Asa mai zic si eu!

Trimis de: Kristin pe 23 Oct 2006, 05:50 PM

Asadar, "deci":

- a avut loc o schimbare de prioritati, care nu stiu cat ma va tine, dar nu voi mai avea timp de stat asa mult pe net, ca am de invatat germana si de slabit - ca si target pana la sf. anului;
- am invatat sa folosesc basic aparatul, imediat va arat poze;
- o saptamana buna tuturor, de fapt, a cam trecut ziua de luni, care e cea mai grea, asa ca ... vine week-end-ul.

Primele imagini cu noua mea camera foto (am alt hobby de acum, in afara de scris si gatit):

Toamna in suflet:



Indigo:



Trandafirii anilor ´30:



Metamorfoza:



Fructe de toamna:



Spre casa spiridusilor:



Poveste:



EDIT later: ma veti vedea de acum des pe la Bucataria Hanului (ca doar (si) de asta e Han). Tineti aproape !

Noapte buna !

Trimis de: ausländer pe 23 Oct 2006, 09:01 PM

Buna seara!

Spor la invatat germana si la.... slabit, desi cred ca arati f bine si acum. Parerea mea. Pozele sunt bune, daca tinem cont ca esti incepatoare [oricum ai lua fraza asta, sa nu fie intr-un mod negativ]. Metamorfoza imi place cel mai mult.

O saptamana frumoasa si tie! Speram totusi sa mai treci si pe la jurnal, nu numai prin bucataria hanului.

Trimis de: Kristin pe 24 Oct 2006, 09:37 AM

Mneatza ! Trec si pe la jurnal, dupa cum se vede.

Ausländer, nici nu am pretentia ca sunt mari opere de arta pozele astea. Sunt doar exercitii. Dupa ce invat sa folosesc aparatul cu tot ce are in el, voi incepe sa studiez si arta fotografiei.

A fost o noapte cu enorm de multa ploaie. Insa azi dimineata, cand m-am trezit, totul a "revenit la normal", asa incat... spectacolul toamnei continua.

Iata cum m-am jucat de dimineata: am fotografiat peisajul de la fereastra, apoi am facut alte poze, pentru care am folosit un mod special, Color Accent, prin care pot alege sa se evidentieze in poza doar o singura culoare in afara de alb si negru. Iata ce a iesit:

Evidentiat numai verdele:



Numai galbenul (dar nu a iesit chiar cum m-am asteptat):



Numai rosul (acoperisurile casutelor adormite):



Si acum, peisajul in splendoarea de culori:

Trimis de: Olaf pe 24 Oct 2006, 09:39 AM

Suuper!

Trimis de: Oiski-Poiski pe 24 Oct 2006, 09:41 AM

Domnita , castelul-castelanul te asteapta

 DSC08495.JPG ( 37.74K ) : 13

Trimis de: Kristin pe 24 Oct 2006, 09:44 AM

Oiski,

Desi nici pe luna nu cred ca mi-ar displace. Poate in urmatoarea misiune spatiala ?

Trimis de: Oiski-Poiski pe 24 Oct 2006, 09:48 AM

Trimis de: Kristin pe 24 Oct 2006, 09:56 AM

Aburul orei 7:



Ce vad eu pe fereastra cand va scriu (e pe partea opusa peisajelor de mai sus) (nu au iesit asa grozav, ca inca nu stiu sa folosesc setarile manuale - adica APERTURE VALUE si SHUTTER - SPEED-ul. )







Asta vad de pe fereastra de la bucatarie, e o casuta tare simpatica, precum in povesti (locuiesc niste oameni mai in varsta, insa cu o familie mare, asa incat atunci cand se aduna e mare veselie acolo, e tare frumos):



Si...poza zilei (sau a diminetii):

"Batranete":

Trimis de: Olaf pe 24 Oct 2006, 10:01 AM

Pai trebuie sa faci incercari cu apertura si shutter speed. In principiu, amandoua controleaza luminozitatea. Un timp de expunere mai lung cere o mana mai sigura (de la o valoare in sus, chiar trepied). Lungesti timpul de expunere, inchizi diafragma. O diafragma mai inchisa iti da o profunzime mai mare a campului (vei avea mai multe obiecte in distanta de focalizare). O diafragma mai deschisa, va face ca un obiect sa fie focalizat si cele care sunt un pic mai departe sau un pic mai aproape sa nu mai fie focalizate. Dar trebuie sa experimentezi, sa vezi ce iese in diverse configuratii.

Trimis de: Kristin pe 24 Oct 2006, 10:05 AM

Merci, am mult de invatat pe tema asta. Deocamdata, inca invat sutele de icon-uri de pe ecran )

Gata, plec. Am de facut poze azi, cat mai e vremea asta. Plus invatat, gym... stiti voi.

Cu bine !

Trimis de: Olaf pe 24 Oct 2006, 10:16 AM

Uite, aceeasi imagine cu doua valori ale diafragmei (bine, luminozitatea nu mi-a iesit aceeasi, ca am exagerat cu timpul de expunere in a doua...)
In ambele, am focalizat pe mouse. Vezi cum e focalizata tastatura?

Diafragma f2.8


Diafragma f8.0

Trimis de: ausländer pe 24 Oct 2006, 12:51 PM

Olaf, daca imi explici si mie cum e cu focalizarea la distanta hiperfocala pentru fotografia de peisaj...

Trimis de: Kristin pe 24 Oct 2006, 01:18 PM

Bre, iar vorbiti limbi straine ? Langsam !! (usurel!!)

Mda. M-am pornit sa fac poze si am ajuns printr-o minune la supermarket. Si ma uitam in cosul meu, ce alandala erau toate aruncate, pe cand la TOTI barbatii produsele erau aranjate metodic, deci incapeau ca lumea in cos. Am stat si i-am studiat si am incercat sa imi explic de ce ei sunt de pe Marte...

Dar tot fac eu azi poze. Nu ma las.

Pana atunci, am descoperit clipul urmator, care are de toate: castel, frunze de toamna, primavara, iarna... si o voce tare draga mie (chiar daca versurile nu sunt asa vesele):

http://www.youtube.com/watch?v=awB1n8D0SGE

Trimis de: Kristin pe 25 Oct 2006, 09:18 AM

Spectacol

* Deschideti intai boxele, apoi click aici, apoi cititi /priviti mai departe:

http://www.youtube.com/watch?v=q49CFvrilC4&mode=related&search=

Cand fasiile nocturne se desprind pe acorduri de Chopin, soarele isi incepe, timid, opera. Are acuarele pe care nici un pamantean nu le va avea vreodata.

Intai, isi trimite vestitorii sa anunte venirea sa regala. Cele doua turnuri ce pazesc orasul isi tin inca aprinse facliile, pentru ca soarele sa stie drumul spre pamant.



Intunericul isi da ultima lupta cu zorile:



Unii soldati ai intunericului capituleaza si accepta haina rosiatica a diminetii:



Facliile se sting, pentru ca alaiul regelui se apropie tot mai mult:



Ar putea parea solitar, dar nu e, fiindca ii tin companie tonurile de rosu:



Un amestec innebunitor de culori anunta ca nu mai este mult pana la sosirea LUI:



Uneori, turnul viseaza ca e un far pe malul unui ocean:



Alteori, doar oamenii viseaza la minunile mai presus de ei:



Sssstt !! Va aparea in curand, toata lumea va amuti. Insa spectacolul de sosire e mereu acelasi si totusi nou, previzibil si totusi de neimaginat, rupand in bucati somnul si daruind Oamenilor emotii unice, care isi gasesc locul in ungherele sufletului si aduc zambete... si nostalgii dintr-o alta viata, nepamanteana:



BUNA DIMINEATA !

Trimis de: passenger pe 25 Oct 2006, 10:18 AM

Buna dimineata, Kristin

Ai jucarie noua si nu esti egoista, ne impartasesti bucuria ta

Simpla coincidenta (sau nu)... noaptea trecuta am reascultat nocturnele lui Chopin Si acum tu imi deschizi ziua cu imagini incredibil de frumoase

Trimis de: Kristin pe 25 Oct 2006, 10:29 AM

"simpla coincidenta (sau nu)" - SAU NU. Eu cred in coincidente mai complicate. Nu simple.

Mda, de cateva zile umblu in pijama si fac poze cu noaptea-n cap, ca sunt imagini de vis, pe care nu pot sa le tin numai pentru mine. Si sunt imagini reale, nu am "pictat" eu nimic cu aparatul.

Trimis de: ausländer pe 25 Oct 2006, 10:40 AM

Chopin Heh! Uite coincidenta mai complexa. Eu am scris de Chopin in jurnalul meu inainte [aseara] sa scrii tu de Chopin in jurnalul tau [azi]. Apropos, se intampla sa fie compozitorul meu preferat [dintre clasici].

P.S. Unele poze ti-au iesit foarte fain! Spor in continuare!

Trimis de: Kristin pe 25 Oct 2006, 10:43 AM

Eu nu iti citisem jurnalul inainte de a posta

Am mai multi compozitori preferati, in functie de stare. Chopin, pentru momente ca acestea, insa in rest Mozart si Beethoven. Uneori si Haydn.

Trimis de: Kristin pe 25 Oct 2006, 12:18 PM

Din ciclul "nevasta mea scrie" sau "tot romanu-i scriitor", iata un copy-paste din jurnalul unei doamne romance:

Partea I

As dori sa scriu aici pe forum toata viata mea sa imi aduc aminte de tot ce sa intamplat bune si rele...Eram 3 frati la parinti eu cea mai mare ...urmau doi baieti.Eram cuminte ascultatoare si totusi cateodata incapatanata pentru ca nu mi se dadea dreptate,de multe ori fiind cea mai mare trebuia sa le fac celor mici pe plac ceea ce de multe ori ma dezavantaja pentru ca trebuia de ex sa renunt la bucatica mea de ciocolata...eu mancam mai incet si uite asa se apucau de plans, pana mama imi zicea" dale-o daca nu ti-ai mancat-o mai repede"acum imi vine sa rad dar atunci nu mi-a picat prea bine...eram copil.Totdeauna am fost grijulie fata de frati ii aparam cand cineva vroiau sa ii bata eu primem suturile in fund evident erau si ei obraznici poate isi meritau soarta dar erau fratii mei...Toate vacantele de vara mi le petreceam la tara la bunica mai veneau doi veri si eram 5 de toti...singura fata.Eu trebuia sa fac curatenie sa spal sa matur ...ei nimic in drum la joaca.Mi se spunea ca sant fata si fetele trebuie sa fie ingrijite...si aveam si timp de joaca.Pe bunica am iubit-o mult mi-a fost o buna prietena(d-zeu sa o ierte)credeam ca o sa fie nemuritoare...acum mie dor de ea si plang..Am avut o copilarie frumoasa nu mi-a lipsit nimic dulciuri am avut in prostie tata lucra la laborator de cofetarie,de imbracat ma inbraca mama cu tot felul de rochitele(impletea ,se descurcau pe atunci nu prea se gaseau,sora lui mama imi facea rochite cand mai aveam cate u material)Eram un copil multumit si fara prea multe pretentii...nu dadeam din piciore sa plang vreodata sa imi ia ceva...asteptam linistita.De mica simte-am nevoia sa am prietene...prima mea prietena a fost Rodica era mai mare ca mine cu 2 ani....aici inchei...am putina treaba.

Partea a II-a

Rodica...imi aduc aminte cu drag de ea ne jucam mult cu papusile (le imbracam le dezbracam faceam rochitele,le botezam, le ingropam ,le boceam )era fain perioada aceea.pe ea si pe sotul meu am inceput s-ai cunosc c-am in aceeasi perioada...aveam 5 ani .Acum povestesc despre Rodica...nu ne-am certat niciodata ne-am facut mari si pe la 15 ani aveam tot felul de activitati foarte frumoase printre care stateam pe prispa si cuseam la gherghef pe etamina in culori traditionale romanest(cu melana),crosetam,impleteam,mergeam inpreuna la biblioteca acolo in sat,ne jucam foarte mult in drum (aveam nisip)eram singurele fete din mahala restul baieti.jucam fotbal noi eram portarite le echipe diferite,foarte mult am jucat turca si oina ,faceam gimnastica multa(roata podu,la barna)imi vine sa rad de tot ce am facut...cand ea a implinit 17 ani s-a maritat ...am avut un gol imens in suflet mi-a lipsit ptr ca a plecat in cealalta parte a satului.( )..ma urcam pe gard sa o vad dar liniste...am plans mult atunci.Am fost la nunta ei era fericita si apoi mi-am dat seama ca nu mai trebuie sa fiu suparata din cauza asta.Mi sa intamplat sa aud o veste imediat dupa ce a facut nunta...ca Rodica ar fi murit...am avut un soc am plans mult dar nu a fost asa, au dus-o intradevar la spital intr-o stare grava cu lumanarea in mana... avusese sarcina extrauterina.Acum prietena mea draga are un baietel infiat si inca 2 luati in plasament..........voi continua

Daca doriti, o sa va mai tin la curent.

EDIT: E poveste reala, scrisa de o persoana cat se poate de reala.

Trimis de: Kristin pe 26 Oct 2006, 12:39 PM

Mneatza pe la 12 !

Va invit la o lingura de Scotch ! La Bucatarie, bineinteles !

In rest, toate bune ?

Trimis de: passenger pe 26 Oct 2006, 01:16 PM

Of, of, of... de cand cu postarile tale la Bucataria Hanului mi-e foame incontinuu

Soare pe straduta ta, Kristin!

Trimis de: ausländer pe 26 Oct 2006, 01:16 PM

O lingura de scotch? Asta ca sa prindem gustul, sau ce?

Alles Gut.

Trimis de: Kristin pe 26 Oct 2006, 01:24 PM

Passenger, da, e un soare cum nu am mai vazut (afara). Soare de vara.

Ausländer, de ce intrebi ? Fiindca am antecedente ?

Nu, e doar o lingura de scotch si e cu peste. Deci no danger.

Trimis de: Kristin pe 26 Oct 2006, 05:17 PM

Azi am avut o dispozitie de Aerosmith - "Crazy" si "I don´t wanna miss a thing". Doamne, ce dor mi-era sa ii ascult !!

Trimis de: Felina pe 26 Oct 2006, 05:24 PM

...

Trimis de: Kristin pe 26 Oct 2006, 05:31 PM

...

Eu nu ma supar daca ma citati pe undeva, numai ca daca faceti ceva bani pe tema asta, dati-mi si mie fo 10%, asa... ca sa am bani de baghete

.. a ! exceptand retetele, ca alea-s muncite din greu

Deci, copyright, ´teles ?

Trimis de: Kristin pe 26 Oct 2006, 06:16 PM

Ufff. Multa tensiune azi la Han. Ce-aveti, fratilor ? Care mai de care...

O fi de la ness-ul din prajitura mea ?

Eu propun alergare in grup, dupa aia o bere si nani. Maine va fi mai rau. Deci ZAMBITI !

Trimis de: Felina pe 26 Oct 2006, 06:20 PM

N-ar fi rau sa scoatem tot hanul la un maraton, in scopuri umanitare. Ne mai limpezim creierii, strangem si niste banuti...

Trimis de: Kristin pe 27 Oct 2006, 02:04 PM

Mara, raspund aici, ca sa nu spuna Denise ca abuzez de jurnalul ei. Nu de alta, dar stiu sigur ca va urma reply la ce scriu eu acum si mai stiu ca se poarta contrazicerile zilele astea pe forum

Azi nu gatesc nimic interesant: ciorba cu perisoare, ardei umpluti cu pui si rulada cu ciuperci.

Dar pana luni pauza, iar saptamana viitoare mai fast-food, ca vine vacanta de Halloween

Trimis de: denise pe 27 Oct 2006, 02:04 PM

Io? Reply? Nooooo



Nu abuzezi de nimic. La cum merge Hanul ... rămâne neabuzat.

Trimis de: Kristin pe 27 Oct 2006, 02:19 PM

Nooo, ma refeream la reply de la Mara, ca iar spune ca abuzez de rabdarea ei in ce priveste postarea de imagini/explicatii culinare...

Cred ca e la masa, de aia nu a replicat inca.

Dar azi nu ma las pana nu pun poze

Uite-asa, ca sa intretin starea conflictuala, ca e prea liniste vad...

Trimis de: Kristin pe 27 Oct 2006, 06:24 PM

Asadar, v-am lasat ceva de papica pe week-end, le gasiti la Retete cu pui si la Vegetariene.

Week-end placut si... sa speram ca luni va fi mai multa relaxare la Han.

Trimis de: Kristin pe 30 Oct 2006, 11:28 AM

http://www.youtube.com/watch?v=HmL_nJkPpp0, doar pentru a asculta superba Sonata a Lunii a lui Beethoven, apoi cititi

POVESTE DE HALLOWEEN

Noptile de toamna devin din ce in ce mai lungi. Ziua se incapataneaza sa fure inca o ora, noaptea incepe sa jubileze fiindca va domni tot mai mult de acum, pentru o lunga perioada de vreme.

Spiridusii au tot mai multe de facut, pentru ca e un timp magic, toamna fiind pe sfarsite si apropiindu-se iarna, cu miile ei de momente irepetabile. Pentru ca toamna si iarna oamenii stau mai mult sa asculte povesti si sa redevina copii, spiridusii trebuie sa aiba grija de asta.

Le vine tot mai greu sa rastoarne clepsidra grea a toamnei. Nisipul zilei se epuizeaza ca gandul, iar spiridusii, tomnateci si nocturni, tes tot mai multe povesti, desfac tot mai multe vraji, curata sufletele oamenilor de arsura verii si le umplu cu amintiri de neuitat.

Dupa ce au umplut camarile oamenilor de culori si miresme de toamna, s-ar putea spune ca spiridusii se odihnesc. Insa nu e asa. Harnicutii de ei, au de infruntat o noapte tare grea! Si pentru asta se pregatesc din vreme.

Si-au facut provizii serioase de dovleci, de lumanarele, de vesminte invizibile si de multe carti roase de vreme, ce contin ingrediente de potiuni secrete si magice.

Nici ei nu mai stiu de cand au aceste carti ce abia isi mai deslusesc buchiile. Cei mai batrani parca isi amintesc de niste oameni de demult, numiti celti, de niste preoti pierduti in negura vremurilor, druizii, de un taram indepartat, numit Irlanda… si de aceste texte magice scrijelite pe frunze aramii. Un spiridus cu barba chiar spune ca l-a cunoscut pe preotul druid care le-a scris.

La lumina focului adapostit de un dovleac mare, spiridusii asculta, ca in fiecare an, rostita de spiridusul cu barba, povestea acelei nopti in care cerul si pamantul aproape ca se contopeau. Pe atunci, era singura noapte in care sufletele celor din alta lume se puteau intoarce in lacasurile vietii. Erau suflete pierdute, ratacite, care isi cautau linistea dincolo de eternitate. Poate ca nu aveau pe cineva aici, pe pamant, care sa le arate drumul, sa le ajute sa isi gaseasca locul, sa le ajute sa se linisteasca. Si atunci, mai era o sansa – noaptea magica.

Din vremuri de demult, raul a dorit sa domine binele. Asa a fost sa fie. Nici spiridusii nu stiu de ce si nu pot intelege asta. Unii din ei isi amintesc de faptul ca, in All Hallows Evening sau Hallows' E'en, sau Halloween, sufletele ratacite, obosite de atata cautare, au incercat de nenumarate ori sa se reintoarca pe pamant, acolo unde nu au stiut a trai frumos. Insa era prea tarziu. Au incercat sa intre in sufletele si in casele oamenilor, sa le fure vietile, sa se cuibareasca in culcusurile lor. Si atunci oamenii, speriati si neputinciosi, le-au dat din camara lor bunatatile stranse cu atata truda de spiridusi. Sufletele ratacite s-au infruptat din aceste comori, insa nu i-au lasat in pace. Asa ca acestia s-au imbracat in costume inspaimantatoare, pentru a le speria. Nici in ziua de azi oamenii nu stiu, de fapt, ca vrajile spiridusilor i-au ajutat sa scape de duhurile rele.

Insa, in fiecare an, de secole, sufletele de dincolo de lume isi cauta drumul in aceasta noapte. Si, in fiecare an, de secole, oamenii le dau ofrande si incearca sa le sperie, in speranta ca a doua zi nu va fi decat o frumoasa zi de toamna. Insa ei trebuie sa se lupte si cu vrajitoarele, si cu demonii, si cu liliecii uriasi, si cu varcolacii.

Spiridusii stiu asta si, ca de obicei, ii ajuta pe oameni. In hainutele lor invizibile, ei sunt peste tot in aceasta noapte, alungand cu bunatatea si magia lor tot ce este rau. E foarte obositor, pentru ca e greu sa invingi intunericul si vrajile babelor cu nas carn, calare pe maturi. Insa ei se adapostesc in dovleci si isi culeg de acolo putere, pentru ca vrejurile acestora se inlantuie intr-un cerc magic, aparand casele oamenilor de duhurile rele. Ei urca pe aceste vrejuri si astfel pot vorbi cu cealalta lume, acolo unde sufletele ratacite isi cauta popas.

Poate ca cel mai important lucru pe care il fac oamenii in aceasta noapte plina de magie este faptul ca isi trimit copiii la alte case, sa culeaga ofrande. Spiridusul cu barba se jura ca asa facea si preotul druid. Ofrandele erau stranse pe un camp, in jurul unui foc, si pana dimineata dispareau.

Asa ca va urma o noapte grea. Insa nu va fie frica, spiridusii sunt peste tot si va ajuta. Si, cu siguranta, ca in fiecare toamna, de mii de ani, ei vor alunga vrajitoarele si fantomele, varcolacii si liliecii. Sufletele ratacite isi vor gasi drumul spre lumina, acolo unde se gasesc toate spiritele bune, ale oamenilor dragi pe care unii din noi i-am cunoscut aici, pe pamant.

Epuizati de atata drum, vraji si creaturi inspaimantatoare, dar bucurosi ca au putut oferi ofrande, oamenii se vor retrage in culcusurile lor calde si pufoase, visand la o toamna ca in povesti.

Iar dimineata, se vor trezi ca dintr-un vis ciudat, vor gasi in holul casei vrajitoare doar de jucarie, fantomite doar de ciocolata, dovlecei doar din ceramica, din care au rasarit flori, si se vor minuna si se vor bucura ca au invins raul.



Apoi, probabil ca vor avea pornirea nestapanita de a aprinde o lumanare, amintindu-si de cei dragi, aflati acum la Lumina…

… uitand, ca de obicei, sa se intrebe cine le-a dat acest vis, cine le-a amintit de cei dragi, de Aici sau de Acolo, cine le-a re-adus linistea unei dimineti de toamna…

Ii vor privi pe cei dragi cu si mai multa caldura ca pana acum, bucurandu-se ca sunt toti aici, acum, razand, pasii fosnindu-le prin covorul de toamna …din parc.


Daca nu ar exista spiridusii, probabil ca am uita ca suntem doar umbre care trecem,
… sau nu i-am putea simti aproape de noi pe cei aflati Dincolo…
… sau am uita ca exista Lumina.

Trimis de: dascalita pe 30 Oct 2006, 11:41 AM

Trimis de: Kristin pe 31 Oct 2006, 06:11 PM

Oare cum e sa stii ca iti traiesti ultimele clipe si sa le vezi cum se scurg ?

Oare cum e sa vezi ca omul langa care ai trait 60 de ani se stinge incet ?

Oare cum e sa te simti neputincios si nici macar spiridusii sa nu te poata ajuta sa intorci clepsidra ?

As vrea sa fie doar un vis urat, de Halloween...

Cu bine pana luni !

Trimis de: nefertiti pe 31 Oct 2006, 06:16 PM

Trimis de: Kristin pe 6 Nov 2006, 10:16 AM

SAH - MAT

Click aici (aveti rabdare cateva secunde, pana se termina prezentarea):

http://www.youtube.com/watch?v=9BnYbFpqREA&mode=related&search=

Mereu suntem primii la mutare. Asta inseamna ca suntem cu piesele albe. Si mai inseamna ca avem primii sansa de a gasi cea mai potrivita combinatie de mutari.

De obicei, incepem mutand un pion, desi ar mai fi si alte variante. Si tot ca de obicei, il mutam 2 pasi inainte, pentru ca numai o singura data avem posibilitatea asta.

La inceput, tabla pare imensa. Ne grabim, copii fiind, sa ajungem "dincolo", la capatul ei, pentru a ne preschimba in regina. Dar, din pacate, foarte rar se intampla asta, pentru ca adversarul, cel cu piesele negre, are grija de teritoriul lui. Iar pionii sunt primii sacrificati. Ei doar deschid drumul si, de multe ori, din pacate, nu valoreaza mare lucru. Asa ca dispar imediat de pe tabla, sau raman blocati, in fata altui pion.

Odata deschisa calea, nebunii pot iesi la atac. La fel, si caii. Nebunii sunt uneori mai valorosi, pentru ca se misca mult, nebuneste, vad cu cateva campuri in fata celorlalti si li se permit multe. De la amenintare la retragere. Ei reprezinta, poate, adolescenta plina de entuziasm, tineretea rebela, lipsa de griji. Dispare si ea, chiar daca incercam sa o aparam. De pe tabla dispar incet si caii, cei carora li se permite maturitatea de a sari peste obstacole. Uneori, avem chiar de ales intre un nebun si un cal - pe care sa il sacrificam intai ? Greu de raspuns. Ei pot fi extrem de utili intr-un moment sau altul, in functie de circumstante.

Turnurile si regina sunt cei care ne protejeaza. Atat aparandu-ne castelul, cat si atacand. Tinem atat de mult la ei, incat ii sacrificam ultimii.

Noi suntem regii. Noi trebuie sa traim. Scopul nostru este sa invingem, adica sa supravietuim pe tabla de sah sacrificandu-ne alte piese. Sacrificiul este absolut obligatoriu. Fara el, jocul nu exista.

Nu putem sa avansam prea mult. Avem voie sa ne miscam constant, doar o casuta odata. Excesele nu sunt permise. Nu putem sari ani si zile. O singura data in viata, avem voie sa facem o rocada - mica sau mare, asa cum alegem. Numai ca in acest fel, expunem turnul. E primul pas spre sacrificiul lui.

Acest joc ne obliga sa gandim mai multe mutari in avans. Insa ne obliga sa ne gandim si CE si CAT sacrificam pentru ca noi, regii, sa ne pastram viata.

De multe ori, trebuie sa alegem. Alegerea e a noastra, mutarea e decisiva pentru ce se va intampla cu noi. Ne asumam fiecare mutare, nu ne mai uitam in urma si incercam sa ne concentram pe ce va urma. Cel putin, asa ar trebui.

Uneori, vedem cum regele moare, desi tabla e plina de piesele lui. Ghinion. Adversarul a fost prea puternic, prea destept. Si atunci ajungem sa spunem: "In momentul in care ea a murit, pentru mine Dumnezeu nu a mai existat. Avea doar 19 ani. Nu e drept." Suntem luati prin surprindere, am vrea ca adversarul sa fie unul facil, cu care sa ne jucam asa cum vrem. Insa nu mereu e asa.

La un moment dat, jocul se va termina. Avem parte de victorii mai mici, dar niciodata nu vom remiza sau vom castiga partida. Cel cu piesele negre si-a calculat din timp toate miscarile. Va invinge mereu. Mai devreme sau mai tarziu, in functie de .... cine stie oare ?

Nu ar fi rau sa nu mai facem economie de zambete, de bucurie, de traire a clipei. Pentru ca e posibil ca dimineata sa plecam de acasa, la serviciu, uitand sa zambim celor dragi, iar seara ... sa primim sah, apoi MAT. Sau sa primeasca ei MAT.

In acel moment, nu am mai putea decat sa stam pe o banca si sa vedem numai o tabla de sah fara piese, doar plina de frunze ingalbenite. Ar fi prea tarziu sa calculam mutari, sa construim case, sa cumparam masini. Pentru ce ? Pentru cine ?

Dupa infrangere, traim prin ceilalti. Ei isi vor aminti, mai presus de toate, cat i-am iubit.




A face economie de dragoste inseamna a regreta atunci cand primesti MAT.

Ai putea primi MAT oricand. Totul e sa nu fii surprins pe picior gresit.

Ar fi frumos ca pe tabla ta tomnateca de sah sa ramana un semn de iubire.

S-ar putea ca asta sa te faca, intr-adevar, rege.

Inca e toamna.

Trimis de: Kristin pe 8 Nov 2006, 12:15 PM

"Neclar":



"Nuca de cocos":



"November red":



"A muri frumos":



"Rochia de toamna":

Trimis de: Kristin pe 8 Nov 2006, 12:18 PM

Si partea a II-a:

"La sfat":



"Addicted":



"Interdictie":



"The end":

Trimis de: Kristin pe 9 Nov 2006, 02:09 PM

CU VARFUL IN JOS

Citeam pe forum ca "Dreptul de a suferi pentru ideile tale nu ti-l va refuza nimeni, fiind cel mai firesc dintre drepturile pe care le ai ca om. Dreptul insa de a face si pe altii sa sufere pentru ideile tale e foarte contestabil si ramane, de fapt, un privilegiu divin."

Idee. Privilegiu divin.

Ideea a inceput sa fie mult mai mult decat un simplu drept, un simplu mesaj, o nascocire a mintii umane pentru supravietuire sau imbunatatire a vietii.

De cand suntem conceputi, suntem obligati sa reusim in viata. Poate, de aceea, orice nastere e insotita de o bucurie nemarginita. Am reusit sa traim ca sa ne nastem.

Insa simpla supravietuire nu e specifica homo sapiens-ului. Lupta din copaci, din timpuri imemoriale, s-a rafinat si s-a transformat intr-o lupta fara sabii, dar mult mai ascutita: lupta de idei.

De cand ne trezim si pana adormim, avem un singur gand: sa castigam aceasta lupta. Fie ca e vorba de job, familie, prieteni sau realitate virtuala, “a avea ultimul cuvant”, a te impune, e o dulce victorie. Iar asta presupune sa vii mereu cu argumente. Cu noutati. Cu inedit. Chiar cu violenta verbala (care, oricat am fi de “orizontali”, nu are cum sa se evapore din “ADN-ul comun” al omenirii).

Asa s-au nascut, printre multe altele, barfa, psihiatrii, marketing-ul si forumurile.

Sistemele de valori, subordonate sau supraordonate ideilor noastre, sunt tot mai neconventionale. Unii, cu idei mai putine, dar cu mult orgoliu si logoree, li se supun fara discernamant si le promoveaza prin toate mijloacele. Altii, cu multe idei, dar si cu mai mult orgoliu, incearca sa le organizeze si sa aleaga. Sau sa inventeze altele. Daca ar putea, fiecare om ar inventa cate un sistem de valori, peste care sa domneasca EL, insa si atunci ar incerca sa ii supuna pe ceilalti.

A fi original, unic si irepetabil in gandire si argumente este, pentru multi, un scop in sine, scuzand orice mijloc. Doar ca, de multe ori, acest ideal este sinonim cu singuratatea. Aceasta, deoarece, asa cum spune si citatul de la inceput, dreptul de a-i face si pe altii sa sufere nu iti apartine tie, ca fiinta umana.

Unii il numesc “privilegiu divin”. Departe de mine discutia despre existenta divinitatii, insa ma surprinde uneori felul cum unii oameni care cred in divinitate se raporteaza la ea. Respecta legile divine doar pentru ca asa isi vor asigura pasaportul spre Rai.

Se spune ca egocentrismul dispare in copilarie. Nu e asa. Omul e cea mai egoista si egocentrica fiinta. As putea da un exemplu dus la extrem: suferim cand ramanem fara cei dragi nu pentru ca cei dragi au ajuns in Rai, Iad sau nicaieri, ci suferim pentru ca NOI am ramas singuri, iar dependenta afectiva e mai constientizata ca oricand. Vrem ca ai nostri urmasi sa fie Bill Gates sau presedintele Americii sau cine stie ce “vedeta”, inca inainte ca acestia sa se nasca, neinteresandu-ne ca acel copil va putea judeca singur ce isi doreste sa faca in viata. Asta e mai putin important. Am vrea, de fapt, ca urmasul nostru sa fie cel mai influent om al planetei.

A fi “cel mai puternic” nu mai inseamna a fi “cel mai bogat”, ci a fi “cel mai influent”. A avea cele mai multe de spus.

A fi discret, a-i respecta pe ceilalti, devine tot mai mult echivalent cu a fi lipsit de succes.

A fi in “prime time”, oriunde si oricand, a devenit fericirea suprema.

Trebuinta de stima si statut a incetat sa mai fie in varf. De foarte multe ori, ajunge la baza.

Asa ca, domnule Maslow, piramida dumnevoastra este rasturnata, tot mai des, cu varful in jos. Insa, in acest mod, nu mai e stabila, s-ar putea rasturna. De ce nu, e posibil ca homo sapiens sa nu mai poata aduna piesele puzzle-ului, sa nu mai stie, in curand, care-i sunt trebuintele si, mai ales, care e scopul lui in viata. De fapt, ma indoiesc ca stie cineva cu adevarat.

Trimis de: passenger pe 9 Nov 2006, 02:32 PM

te contrazici putin ale®gand printre idei... insa te vad scriind dintr-o suflare si mi-e drag sa constat ca "iti pasa"

p.s. pozele tale sunt tot mai frumoase

Trimis de: Kristin pe 9 Nov 2006, 02:36 PM

Cu ce ma contrazic ?

Trimis de: passenger pe 9 Nov 2006, 03:21 PM

Trimis de: Kristin pe 9 Nov 2006, 03:31 PM

Wow, faina sinteza !

Da, acum stie. Dar eu am incheiat cu "e posibil" si cu "in curand". In plus, acestea sa fie scopurile REALE ?

Trimis de: passenger pe 9 Nov 2006, 03:41 PM

Din pacate de cele mai multe ori cam astea sunt

Dar tu mai lasi o "portita" deschisa, mai acorzi o sansa, iti mai pui o intrebare, cum am mai spus iti pasa. Iar eu nu te critic, ci imi pun de fapt, la randul meu, intrebari ...

Trimis de: Kristin pe 9 Nov 2006, 03:49 PM

"A critica" nu are sens peiorativ absolut deloc. As putea spune ca inseamna "a diseca"

Mda... uneori ma intreb cand nu voi mai gandi utopic. Oare o sa ma maturizez vreodata ?

Din fericire, in fiecare zi exista cineva care imi aminteste ca "portita" exista si unii o folosesc .

Multumesc, Passenger.

Trimis de: Kristin pe 9 Nov 2006, 03:52 PM

Fiindca ma aflu in "Puzzle", trec la alta parte a lui, brusc, asa cum v-am obisnuit:

Stiu ca ar merge la Bucataria Hanului, dar o postez aici, fiindca e o combinatie culinara deosebita: un amestec de dulce, acrisor, amar, sarat, piperat:

PUI CU MIERE SI GRAPEFRUIT:

Trimis de: passenger pe 9 Nov 2006, 04:02 PM

asta "utopie" pe capul meu
acu' ma pacalesc: nu mi-e foame...nu mi-e foameeee

Trimis de: Kristin pe 9 Nov 2006, 05:18 PM

Passenger, imi place ca-ti place autosugestia )

O amica de-a mea, azi:

"Eu azi am zis ca ma simt destul de rau si duc copilul la gradi cu masina.....

Bun. Era putina roua pe geam, dau din stergatoare si pornesc. Dupa 20 de metri ma satur de stargatoare si in loc sa le opresc pe ele, am oprit motorul. Bineinteles ca stergatoarele nu mai mergeau si eu eram tare fericita. Pana am apasat pe acceleratie si nimic...

Las copilul la gradi si pornesc spre casa....pe jos. La jumatatea drumului imi dau seama ca eu am venit cu masina si ma intorc dupa ea.

Ce viata palpitanta imi fac!"

Hihi, si nu e singura ! )))))

Trimis de: Kristin pe 9 Nov 2006, 05:40 PM

Ascult Nat King Cole si mor de nervi ca mi s-au descarcat bateriile la aparat si dureaza 4 ore sa le incarc. E o lumina nepamanteana afara... si as fi vrut sa mi-o pastrez.

As avea chef de un film vechi, cuibarita cu un cappuccino in carpe, dar cred ca nu am nici un film vechi, asa ca voi vedea inca un episod din Cold Feet, ca ma socheaza filmul asta si tre sa il vad pana la capat.

Trimis de: tikky pe 10 Nov 2006, 03:21 AM

Trimis de: Kristin pe 10 Nov 2006, 10:11 AM

@tikky:

Aseara am fost la patinoar cu niste prieteni romani. Nu am patinat (eu), ci am facut pe fotograful si am acordat asistenta medicala de urgenta la iesirea de pe gheatza

Doar 2-3 poze:

"Acuarela":



Angajatii "Wintertraum" (asa se numeste patinoarul) ("Vis de iarna") sunt aproape toti romani:

"Sincron" 1:



"Sincron" 2:

Trimis de: Kristin pe 10 Nov 2006, 05:49 PM

Inchei saptamana cu un "mood" foarte bun, contrar prezicerilor personale.

Sper sa va regasesc luni cu acelasi "mood" si pe mine, si pe voi, cei veseli.

Trimis de: Kristin pe 10 Nov 2006, 05:56 PM

Am uitat sa spun ceva:



Nu pot sa spun DE CE.

Trimis de: tikky pe 11 Nov 2006, 06:41 PM

Trimis de: Kristin pe 13 Nov 2006, 02:14 PM

Hihi, sa vezi ce bine a mirosit ieri in casuta, dupa hoinareala de cateva ore prin frig !

Am infruntat frigul, dar a meritat: am vizitat curtea unui castel transformat in Facultate de Agronomie, "curte" care e, mai bine spus, o mini-gradina botanica. Si am surprins, pentru voi, cateva bucatele:

"Incrucisare":



"Fereastra spre cer":



"Libertate in doi":



"Cromatic":



"Copilarie":



Continui imediat.

Trimis de: Kristin pe 13 Nov 2006, 02:49 PM

Iata si partea a II-a:

"Admiratie":



"Masacru":



"Labirint":



"Albastru":



"Asteptand":



"Inserare":



"Candelabre":



"Adapost":

Trimis de: Kristin pe 13 Nov 2006, 03:07 PM

E extrem de frumoasa, nu canta deloc rau si as putea sa spun ca e o norocoasa. Nu pentru faima, nu pentru frumusete, nu pentru voce, nu pentru bani, ci pentru ca A INVINS CANCERUL:

http://www.youtube.com/watch?v=41BKNToPgb0&mode=related&search=

Trimis de: Kristin pe 13 Nov 2006, 08:08 PM

Azi, doua chestiuni asortate la o zi de luni: bunica nu mai poate vorbi deloc, dar e constienta si se exprima numai prin miscarea capului. Un nou atac cerebral, probabil... iar prietena mea cea mai buna, cea mai "strong" tipa din cate am cunoscut, imi spune, dupa doua saptamani in care n-am putut vorbi, ca s-a mutat, ca se ruga zilele trecute sa aiba ghips la ambele brate, ca sa nu isi poata taia venele. (in fine, ca are motive, asta e alta problema).

Si imi vine sa ma intreb: pot face ceva sa schimb lucrurile astea ? Chiar daca vreau ?

Probabil ca gravitatea unui lucru se masoara in imposibilitatea de a reactiona sa il indrepti.

Puncte... puncte...

Asta a fost un "catharsis". Sper ca e permis.

Trimis de: Kristin pe 14 Nov 2006, 06:33 PM

IMPORTANTA PAUZEI in scriere, exprimare, respiratie, organizare si... traire

Matrezescaruncandceasuldepereticasunaasadevreme
maimbraccuceapucmamachiezcanaibasiinghitoguradecafeapecareovarspebluza
offfftrebuiesaimiiaualta
oiaupeaiasifonatacanuamavuttimpsaocalcspersanuobservenimenimergesiasa
Iaucopiiidinpatcufortaeiplangcainfiecarezi
sileindesobucatadepainecuunt
gatavaajungenumaicomentati
in2minutesuntetiimbracatiluatitothaineledeiericaaltelen-amspalat
fugacuvoiinmasina
padragulenevedemdiseara
copilenutemaisclifosilaminemisca-teodata
"Mami, dar mi-ai promis ca te uiti la desenul meu..."
nuamtimphaicaintarziiiarlaserviciusimaiasefultare
offiarnupornestemasinaOopsamuitatsabaginviteza
gatacopiitineti-vabinecagonim
trecperosuincurccirculatiasiintersectia
mainjuraastiaiar
oaredece?
copiicecautatiincapulmeu?
"Mami, dar mergi prea tare, ne lovim de scaunele din fata!"
franabruscaiaramtrecutdescoaladecenumafacetiatentamaicopii?
haipasafiticumintipovestimdisearace-atifacut
inca2minutesioffffiarintarzii
ajungcuintarzierede15minutewowrecord
sefu´bunadimineatascuzedinnou
traficul
daokavetitabelulpebirouin10minute
okin5minutemastraduiesc
lanaibaundel-ampus?
offoferteleluipestedeBillasiMetrosimaistiueuce
mamacecizmefainedarscumpe
alodaacumvin
shitundeofitabelulala
alamineingeantaoarecinel-apusacolo
poftimsefu´
astaeraport?l-aifacutlaobere?
meetinglamineinbiroucutoatalumeaanunta-ipetotiin5minute
offfnaspameetingbinecas-aterminat
mi-efoamedarnuamtimpsamanancnimiccatrebuiesarefactabelul
padragilorpoftamareeunuamtimpniciazi
shitnicinumaivadbinecoloaneledeExcelmiseinvarttoateincap
oareundeampusdateledelameetingultrecut?
nustiuundesuntcredcalacopiiinghiozdanle-ampusodatacumancarea
offfspersanuledistruga
shitnuamsalvatsis-aluatcurentul
e4dejasinuamfacutnimicsimadoarecapuldemor
nuammancatnimicazisiametescnu-inimicmanancacasa
maibineraspundlamailuridardefaptnuebinecaaflucamaiamcevadefacut
nu-igataniciaziraportulparcavadcanumamaiavanseaza
eiastaeortrecesiastea
uffffcopiii!!!amuitatdecopii!dadoamnadirectoarenuamuitatvinacumsaiiiaunuiilasatiinstradavarog
sefu´pleccami-amuitatcopiiilascoalastaude2oresimaasteapta
promitmainesafacraportul
gonesc100laoraiau2amenzimamaiinjurauniiajunglascoala
copiiimeiinghetatiinfatascolii
"Mami, iar ai uitat de noi..."
nuamuitattraficulcesa-ifac
haispalareasimancareasiculcarea
"dar ai promis ca te uiti la desenele noastre"
voinuvedetica-s zombie?v-ati spalatpemaini?
bunadragulecredeamcaieituazicopiii
haifugamancatihamburgeriiastiacei-aluattatadepedrum
numaintereseazalanoaptefacetitemele
"Dar nu am putut azi sa le facem ca nu ne-ai adus la timp acasa"
badaavetitimpsanuvamaiaudhailateme
laTVnuavetivoieazi
casuntetineascultatori
dateledelameetingultrecut!rascolesctoatacasa
sefaceora10noaptea
ufffaicieraupestecutiacufulgideporumb
copiinuatiadormitinca?in5minutevisatideja
dragulesuntruptaamplecatsamaculc
noaptebunaofffcateampecap
viatadecaine

PAUZA de SOMN pentru cine a uitat sa respire... si sa traiasca.

Trimis de: Kristin pe 15 Nov 2006, 03:19 PM

De la fereastra mea, o bucatica de soare, asortat cu un puzzle minunat: casutele pline de secrete inmiresmate:







Am obiceiul sa fotografiez orasul in diferite anotimpuri. Toamna si iarna e "breathtaking".

Flori de noiembrie in iarba de noiembrie:



Gradina minunata:



Intuneric si lumina, simetrie, iarna si vara. Granita:

Trimis de: Kristin pe 15 Nov 2006, 03:45 PM

La 5 minute dupa ce am postat pozele de mai sus (facute azi, acum vreo ora), a izbucnit un incendiu la o casa de peste drum. In 3 minute au sosit 5 masini imense de pompieri, 2 de politie si 3 salvari. Toata straduta (care e una ingusta) e blocata de masini portocalii.

Vor urma si poze.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 15 Nov 2006, 03:47 PM

Esti sigura ca nu ti-ai aruncat tu tigara pe geam ? Altfel nu puteai sa ne faci poze

Cineva zicea ca pozele tale sunt din ce in ce mai frumoase .Este adevarat .
Felicitari

Trimis de: Kristin pe 15 Nov 2006, 04:04 PM

Oiski, nu fumez (decat f.f.frar) si chiar daca as fi facut-o, nu as fi aruncat tigara pe geam.

Merci

E impresionanta promptitudinea cu care actioneaza Politia, Pompierii, Salvarile. Cand am avut accidentul de masina, in decembrie anul trecut, au sosit in 2 minute toate trei echipajele, ne-au acordat politistii inclusiv asistenta psihologica ) desi nu a fost un accident (chiar) grav.

Focul e aproape stins. Cred ca am numarat 30 de pompieri deja.

Insa mirosul de fum e inca foarte prezent si foarte puternic.





Nu va uitati la Porsche, nu de asta am facut poza )







Din pacate, splendorile astea de case si de frunze colorate nu se asorteaza cu ambulantele parcate la capat de strada....



GATA. Dupa cum se retrag pompierii (relaxati), si dupa faptul ca nu ma mai inec de fum, se pare ca e stins deja. Uff, inca nu am invatat ca nemtii NU dau foc la frunze, ca nu au voie. Initial, asa am crezut. Dar din pacate, aici mirosul de fum inseamna ceva mult mai grav.

Pozele nu sunt facute din unghi stramb (toate). Asa e "relieful": dealuri si stradute in rampa... cat incape.

Slava Domnului ca nu am sarit in aer

A transmis de la fata locului,

Kristin

Reporter Hanu´Ancutei

Trimis de: Oiski-Poiski pe 15 Nov 2006, 04:10 PM

Trimis de: Kristin pe 15 Nov 2006, 04:12 PM

Stiu ca era o gluma

Am trimis pozele la prieteni. In 5 minute, am primit 10 mailuri: "mda, frumos Porsche "

Trimis de: Kristin pe 15 Nov 2006, 04:42 PM

Reluam legatura :

Au sosit pompierii care se ocupa de protectia aerului si decontaminare (io jur ca nu am stiut ca exista un asemenea echipaj in caz de incendii), iar acum trebuie sa deschid ferestrele sa aerisesc prin casa (adica, e mai mult miros de fum la mine in casa, decat afara). Afara, nu mai este deloc fum (cum veti vedea in pozele urmatoare). (iar repet: timp record de "decontaminare").



Alte imagini surprinse mai de aproape (nu am putut intra in "zona de interventie" (aici nu merge cu "vreau si eu sa ajut", ca nu e voie), deoarece nu e permis, insa am fotografiat din apropierea ei):









Si, in toata splendoarea lui, Porsche-le (eu deja m-am obisnuit, vad mereu Porsche noi, doar aici se fabrica!):



SCRUM:



Ultimele doua poze le-am postat special una dupa alta. De la lux la scrum nu e decat un singur pas. Chiar daca exista societati de asigurari si pentru pasii pe care ii facem.

Predau legatura

Trimis de: Felina pe 15 Nov 2006, 05:05 PM

noroc cu incendiul (gluma!!!), altfel n-am fi vazut noi curand in ce zona superba stai
primesti vizitatori?

Trimis de: Kristin pe 15 Nov 2006, 05:08 PM

Da, dar va rog, nu toti odata !

Tot orasul e asa, nu numai zona mea. E, se spune, cel mai verde oras din Europa. Iar suburbiile sunt o incantare.

Ma rog, io sunt privilegiata fiindca stau cocotata pe unul din dealuri si vad tot ce misca )

Iarna e ceva de vis. Abia astept sa va fac poze cu casutele in zapada

Trimis de: Kristin pe 15 Nov 2006, 05:16 PM

Azi am vrut sa fac tort... asa, fara motiv (ca eu tort fac in general fara motiv, la zile de nastere fac prajituri sau le cumpar)

Mi-a pierit tot cheful.

Trimis de: Mara pe 15 Nov 2006, 05:36 PM

Las' ca e si maine o zi de tortura (pentru noi ).

Pese: frumos Porsche!

Trimis de: Kristin pe 15 Nov 2006, 08:10 PM

La o casuta de peste drum, ochisorii nu lumineaza in noaptea asta....

Poate de Craciun...

Trimis de: Kristin pe 16 Nov 2006, 09:59 AM

O noua zi cu soare.

http://www.youtube.com/watch?v=9lvSfyz0pkk

Life, so they say, is but a game and we let it slip away.
Love, like the Autumn sun, should be dyin' but it's only just begun.
Like the twilight in the road up ahead, they don't see just where we're goin'.
And all the secrets in the Universe, whisper in our ears
And all the years will come and go, take us up, always up.
We may never pass this way again. We may never pass this way again.
We may never pass this way again...

Asa ca am suprins din nou culori:



Si un "X si 0" al avioanelor cu luna:



"Vis de vara":



"Doar un minut":



"Imensitate":



"Splendoare intre turnuri":



BUNA DIMINEATA !

Trimis de: Kristin pe 16 Nov 2006, 11:42 AM

(re)descoperire
Roxette.
http://www.youtube.com/watch?v=9sgLhgBy8us&NR
amintiri
18 ani...
liceu...
gonit cu 140 la ora...
trezire
cafea tare
incepe-
ziua

Trimis de: Kristin pe 16 Nov 2006, 05:53 PM

Mut aici discutia, sa nu ma ia Adina la 11 m:

Tikkysor, stiu ca ai fost cuminte, nu e numai pentru Adina tortuletul, desi ar vrea ea.

Te astept !

Tin sa va anunt ca l-am facut in vreo 3 ore, in care am avut nervi cat pentru toata saptamana, ca mi-a trebuit blat de casa, ca nu aveam chef de blat de la magazin. Chestie care a durat ceva.

M-am gandit sa pun frisca deasupra, dar de unde ? Am bagat Schlagsahne (Cla si "germanizatii" stiu ce-i aia, un fel de lapte spre smantana moale) la robot, a iesit un fel de frisca moale, asa, iar cand am avut bogata inspiratie sa pun si niste zahar, s-a facut un fel de branza, deci kaputt frisca mea.

BTW., voi, astia din Doiciland, cum faceti frisca ??? Presupun ca nu folositi de aia de la spray pentru torturi...

Asa. Deci am continuat cu crema, care e mega gustoasa, dar cam subtire, asa ca pune si cioco la topit sa amesteci sa se ingroase... ma rog, pana la urma s-a intins ea cumva.

M-a chinuit talentul si cu ornatul, am pus cioco alba de ornament de la tub, care tub l-am lasat putin in cuptor (sa se topeasca putin cioco) si era sa se topeasca .. tubul.

Oricum, acum opera e la frigider. Sunt curioasa cum se va taia dupa ce se raceste. Insa la gust tre sa fie super fain: crema de cioco, rom, unt, nuca... mmmm....

You are all invited !

Trimis de: Kristin pe 16 Nov 2006, 06:17 PM

Inserare...

Si o melodie EXCEPTIONALA - parca ma bucur ca pe youtube nu exista la melodia asta videoclip, ci chiar un cadran negru - spre meditatie, poate ?

Boxele date tare, stins monitorul, inchis ochii.

http://www.youtube.com/watch?v=zkWJnnRuO_k

Minunat.

Mi-e dor de "Mexican Girl", dar nu am gasit-o pe Youtube...

Trimis de: nefertiti pe 16 Nov 2006, 06:29 PM

Dacă dai o adresă de e-mail, te fericesc eu cu mexicanca.

Trimis de: Kristin pe 17 Nov 2006, 10:08 AM

Then she looked at me with her dark brown eyes
and she whispered "Hasta la vista".
Well I don't know what it means but it sounded so good
so I kissed her.

De aseara o ascult incontinuu.
Se aude superb stereo.

Vine week-eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeend !!

Trimis de: Kristin pe 17 Nov 2006, 07:30 PM

O toamna exceptional de frumoasa, din care am surprins si azi cateva viitoare amintiri frumoase.

http://www.flickr.com/photos/58084356@N00/

Trimis de: Kristin pe 17 Nov 2006, 08:25 PM

Ma apuca rasu´- plansu´. dar ma bucur ca ma recunosc - sunt eu, neschimbata