Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui passenger veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!
Etimologie
Exista o expresie - "a lua o piatra in gura" care se aplica de obicei atunci cand ajungi intr-un loc nou. Ori atunci cand trebuie sa faci fata unei incercari inedite. Se foloseste la modul figurat, desigur... in 99% dintre cazuri. Eu tin mortis (se pare) sa intaresc diverse reguli si sa testez aplicabilitatea procentelor infime. Cum se procedeaza? Simplu: te invita niste prieteni sa le vizitezi casa proaspat construita...undeva pe niste coclauri uitate de lume...locuri dealtfel frumoase (liniste aparenta, verdeata multa, aer curat)...pomi fructiferi pe langa casa - sa fie de belsug in toate... si cineva, neinspirat, aruncand sugestia: "Ai mai fost vreodata aici? Nu? Atunci ia o piatra in gura.." Si altcineva, la fel de neinspirat, o arunca...piatra (da, era sa raman fara dintii din fata)...pomii fructiferi erau de vina (belsugul unora, ghinionul altora).. ori, mai degraba, neastamparatii aia mici care se iteau de dupa gardul vecinilor... Cam asa sta treaba cu testatul la propriu...
Am vrut sa deschid un jurnal pentru ca n-am tinut niciodata vreunul, nici macar in adolescenta...scriu uneori, in momentele de inspiratie, la modul cel mai practic, adica pe ce apuc...si rareori sunt in stare sa adun de prin te miri ce cotloane franturile de ganduri (ori schitele - nu intotdeauna o idee e legata de cuvinte) intr-un singur loc. Acum mi-am oferit aceasta "sansa" (e drept ca exista si impulsuri din exterior in privinta asta) si...am luat o piatra in gura. Ramane de vazut daca va fi una figurata Deocamdata am inca un semn de intrebare : unde or fi totusi originile acestei expresii? (vreau samburele povestii, sa stiu si eu cam pe unde ma situez)
Bine ai venit printre cei care vorbesc mai mult sau mai putin singuri.
Onorata de vizita Te astept oricand pe aici....da, cafeaua e aburinda
QUOTE (passenger @ 22 Aug 2006, 09:35 PM) |
"a lua o piatra in gura" |
"daca iau o piatra in gura cu siguranta voi revi cat de curang pe acele meleaguri"
hmmm... asta nu stiam...poate daca as incerca intr-adevar metoda (putin probabil insa, prefer pisica neagra13cetrecepesubscarainzidemarti ) cu siguranta as reveni cat de curand
nu reusesc sa atasez imaginile mele ... uffffffff...
din cuvinte inspirate, din senzatii-ngemanate, din nopti albe-ncercanate, din franturi de-azur si vraja, din copaci ce mai viseaza s-a nascut un dor nebun...si de-ar fi culori sa-i pun, i-as da unda de albastru, frunza pentru cal maiastru, pentru cantec linistit la copil ce-a adormit, strop de-azur cuprins subit intr-un ciob de infinit.. i-as da rosu-n picatura sparta fara de masura, rosu cald, involburare pentru inima ce doare, rosu mugur parguit de roamantic asfintit.. verde, crud in ochi de roua, verde pentru viata noua la trifoiul cu noroc, rupt in doua la soroc.. galben, dor bolnavicios, galben spic din paine scos, galben, arsita de-amiaza de sofran intins pe-o raza...si dau alb, pentru lumina, pentru gandul fara vina, alb domestic, inocent, pentru aripi pergament, alb si nergu, yang si yin, masculin si feminin, joc de doi, de noi, de noua ceruri pana sa mai ploua, joc cromatic, sideral, evadat din virtual...
ma ascult...de dinafara inauntru si viceversa, in acord cu strunele...inceput de echilibru, zbatere fragila de aripa cu accent pe albastru...jumatate de arc de cerc desenat cu degetul mic pe marginea primului gand...o spirala desculta printre acorduri si un zambet cu parul despletit a zboruri printre atatea aripi...pasi simetrici, parca exersati dinadins in fata oglinzii si o poza la minut decupata dintr-un film suprarealist...un semn discret pe buza de jos atunci cand picura o nota grava si un inceput de cadere...o scanteie de lumina ce imprastie cu migala crochiuri de fum si un alt accent, de data asta pe rosu...si val/vant/vis, surprinse de-a valma intr-o privire, raman fer(m)ecate de strune...
zambesc...pentru o clipa o chitara mi-a furat toate gandurile...noapte buna.
am senzatia ca stau pe o bomba cu ceas... ziua de azi ar fi putut sa nu se inventeze pentru mine.
In cele din urma si cea mai mizerabila dintre zile poate fi "reparata" cu muzica...si tigari...volupatatea sta totusi in dans, nu in fum... ciudat stimulent e muzica...nu revendica o stare anume ci o induce...bine, depinde si de inspiratia de moment:alegi sa te deprime si mai rau? ori sa te ridice? daca esti masochist insisti sa cazi... da' ideea e sa nu cazi, ci sa te redresezi.
La ora asta tot ce-mi doresc e sa ajung sa adorm curatata partial de gandurile negre...
N-am inteles niciodata de ce se foloseste cu precadere expresia "imi pare bine" atunci cand faci cunostintza cu cineva. Cum poti sti dinainte ca o sa-ti para bine intr-adevar?! Omul insista, iti intinde mana si sustine senin ca-i pare bine.. mormai ceva de genul "si mie...cred". Pot sa stabilesc in primele 30 de secunde daca omul imi e simpatic sau antipatic. Nu stiu exact cum fac, dar n-am reusit sa ma insel pana acum, eventualele viitoare intalniri mi-au confirmat intotdeuna prima impresie. Daca am stabilit ca e antipatic orice as face ulterior (ma straduiesc sa-i mai dau o sansa, nu sunt absurda) undeva in subconstient persista prima impresie. Imi dau sema ca sunt subiectiva si poate prea exigenta in a evalua oamenii dar...nimeni nu e perfect. Parte proasta incepe in momentul in care, prin natura imprejurarilor, te pomenesti ca trebuie sa colaborezi cu o persoana antipatica. Si ca ar trebuie sa adopti o atitudine prietenoasa. Cum sa faci sa ignori prima impresie?
din ciclul "nu uita":
- sa schimb albul (am facut o fixatie cu hainele albe) cu alta culoare...mai rezistenta la labute
- sa trec pe la farmacie sa cumpar medicamentele de uz frecvent (azi m-am pomenit cu un musafir care suferea crunt de durere de cap si eu nu aveam in casa nici macar o aspirina)
- sa fac ordine in dulapiorul cu ceaiuri (am descoperit ca am tot felul de buruieni care n-am nici cea mai vaga idee la ce sunt bune)
- sa merg maine la posta (astept de o luna un pachet care nu mai vine)
- sa duc masina la service saptamana viitoare ( face un zgomot suspect si parca nu m-as baga sub capota)
- sa-mi fac un nod la batista sa nu uit lista asta (da' sa cumpar mai intai o batista de panza...cu alea de hartie nu merge)
Am vazut la stiri un accident stupid de masina: o intersectie in Bucuresti, un smecher care ignora rosul de la semafor si intra cu o suta si ceva de km/h intr-un taxi care trece regulamentar, pe banda lui, pe culoarea verde. Rezultatul: 3 morti. Toti cei din taxi. Nu am de gand sa comentez stirea. Ma gandeam la altceva... daca e sa ti se taie firul, se taie. Chiar daca respecti regulile, chiar daca nu. Uneori sunt doar "avertismente". Sau limite fortate. Sau ceva de genul sansa vs. ghinion. Acum cativa ani am avut o experienta bizara.Cumparasem o masina (nu noua) aparent impecabila. In a doua saptamana dupa achizitia ei am plecat intr-o seara la un drum mai lung... trebuia sa ajung destul de urgent undeva in nordul tarii. Inainte de plecare am facut toate verificarile obisnuite si totul parea in regula...dupa vreo 200 de kilometrii, fara sa am viteza prea mare, intr-o curba lejera masina s-a blocat, a facut un unghi drept in parapetul de pe marginea drumului si s-a rostogolit artistic de vreo 3-4 ori pana in sant. Aveam centura pusa, n-am patit nimic. Absolut nimic (sperietura nu se pune la socoteala). Masina...praf (mi-au explicat ulterior...era fisurat nus' ce capat de bara si s-a dus directia). M-am considerat norocoasa a doua oara cand, la mai putin de o ora dupa accident, s-a nimerit sa treaca pe acolo o masina cu platforma...culmea, libera. Intoarsa in oras las masina intr-un service si iau un taxi sa ajung acasa. Circulatia- infernala. Soferul, coleric, pus pe slalom printre masini. La o intersectie (sosea cu 3 benzi) un mosulica ramolit, cu un Trabant la fel de ramolit, se hotaraste in ultimul moment sa schimbe banda de mers, fara sa semnalizeze, in fata noastra. Taxiul incepe sa faca piruete pe sosea... inexplicabil nu loveste nici o masina...dar se indreapta amenintator spre un zid. N-am putut decat sa ma gandesc la paradox : am scapat din accidentul in care m-am dat peste cap cu masina si mor stupid intr-un taxi. Sigur, n-am murit. Dar nici mult nu mai aveam. Doua incidente "la limita" in decursul aceleiasi zile. Si totusi...
inca nu m-am hotarat de care colt sa apuc ziua de azi... poate dupa prima cafea dispare buimaceala...
Am asa : un mar si o tigara. De ce aleg totdeauna tigara ca fiind prima optiune? Am scris prima oara "mar"...stiu ca ala e "cel bun" intre cele doua optiuni. Tigara, orice as zice, nu poate fi considerata ca fiind ceva bun (oare? ). Da' pe ea o aleg prima. Unu la mana: daca incerci sa fumezi dupa ce mamanci fructe incepi sa te gandesti serios sa te lasi...gustul tigarilor devine teribil de nesuferit (o experienta similara, daca nu cumva si mai concludenta, e cea cu tigara dupa lapte ). Doi: se stie ca tigarile, pe langa alte multiple "beneficii" distrug cantiatatea de vitamina C din organism. Asa ca daca mananc un mar dupa ce fumez am senzatia ca diminuez un pic din pagube. Un kiwi ar fi si mai bun (concentratia de vitamina C e mai mare). Dar acum nu am kiwi si nici nu intentionez sa cumapr cate unul pentru fiecare tigara fumata . De ce ne tenteaza mai mult chestiile nocive? Alea pe care "nu e bine sa le faci". Curiozitatea e cu atat mai mare cu cat lucrul e mai interzis. Fumatul de exemplu. Mama, fumatoare 20 de ani, m-a avertizat : "incearca sa nu fumezi daca poti, nu e bine, iti spun eu, ca fumatoare". Siiiiigur ca da, nu e bine, da' ia sa vad eu ce e asa rau in asta. Prima tigara nu mi-a placut. Am tusit mult si am hotarat pe moment ca nu vreau sa fumez. Dupa vreun an de la intamplare, cand m-am angajat prima oara, am avut "norocul" sa descopar ca toti colegii mei erau fumatori. Si decat sa inghit fumul lor... Mereu incercam sa justificam actiunile care nu ne convin in totalitate, chiar daca le facem pe deplin constienti.
...si pictand am reusit sa ma calmez.
Acum somn.
QUOTE (passenger @ 25 Aug 2006, 06:22 PM) |
Pot sa stabilesc in primele 30 de secunde daca omul imi e simpatic sau antipatic. |
Stiu ca suna putin absurd si pot fi suspectata de idei preconcepute..Nu stiu cum sa descriu la modul explicit senzatia.. Tine mai degraba de empatie decat de ratiune. Sincera sa fiu as vrea sa ma insel. Imi plac oamenii la modul general. Si de cate ori apare senzatia asta ma straduiesc sa o ignor, sa gasesc (mai mult poate decat in cazul celorlalti) partile bune ale persoanei vizate. Totusi "spiridusul" acela care ma avertizeaza nu se inseala
Salut!
Pictezi superb!
Buna sa-ti fie inima, Hash
Multumesc ... da' superb e prea mult spus...mazgalesc si eu din cand in cand...e o terapie...intre altele
4 ore de somn (si acela agitat) in ultimele 3 zile...nici nu ma mir ca nu mai dau randament...sunt tentata sa las totul balta si sa dorm.. dar asta e un gand care frizeaza utopia
inca o cafea...
Ploua. Par sa nu spun nimic nou. Si totusi...Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde.. avea dreptate Murphy. Asadar ploua. Inauntru. Nu sunt plina de melancolie blegoasa si nu caut licente poetice.Pur si simplu ploua...din tavan. Vecina de deasupra m-a "fericit". Si nici macar nu stia (e o teava sparta undeva in perete, asa ca doar la mine exista trimiterile bacoviene- vezi "Lacustra" in mod special)...era perfect relaxata si singura ei grija era legata de nus' ce telenovela. Bun. Apa a fost inchisa dar tavanul continua sa picure. Se rezolva cu o folie, ma gandesc. Dar cateaua mea gandeste diferit (asta n-ar trebui sa fie o problema..dubios ar fi daca am gandi la fel ).. pentru ea folia e un nou obiect de joaca. Si joaca presupune de la a se rostogoli pe toata suprafata uda pana la a trage de folie prin toata casa... Niiiiice... alta noapte alba
Că veni vorba de inundaţii din astea 'casnice'... acum câţiva ani (destui), stăteam în chirie cu două prietene, imediat după facultă. Una dintre ele lucra de noapte la nu-ştiu-ce-non-stop. Într-o seară, după ce a plecat, eu cu cealaltă am meşterit ceva pe la bucătărie, după care ne-am retras în pat, unde am râs mânzeşte până ne-a luat somnul. Noaptea, la un moment dat, mă trezesc oarecum - ştii tu starea aia dintre somn şi trezie - şi aud un sunet de 'ploaie'. Îi zic lui X 'Mamăăă, ce plouă!' Ea, 'Îhîîîî!'. Trece o vreme, după care eu iar: 'Mă, da' ce toarnă!' ( ). Ea: 'Oare Y şi-o fi luat umbrela?'... Ca, după ce am mai dormit un pic, să ne trezească nişte bubuituri în uşă. Erau vecinii de jos, că la noi în bucătărie mai aveai un pic şi puteai merge cu barca, deja apa intrase într-una dintre camere. Dar şi acum râd de câte ori îmi amintesc cum ziceam că plouăăăă!
Sper că nu te deranjează că am scris asta aici.
Îţi las o cafea, de bună dimineaţa.
Buna dimineata, Nefertiti Saru'mana pentru cafea...am maaaaaare nevoie de una...de dormit nu prea s-a pus problema...dupa ce toata noaptea am curatat cand apa, cand caine, spre dimineatza, cand m-a doborat somnul, m-am trezit brusc in acompaniamnetul unor bubuituri suspecte...vecinii cautau teava sparta
La ora asta inca am un aspect suspect...nu mai sunt "zombie"...da' ma tot gandesc la cafeaua aia...intravenos nu se poate face?
C'est entre nous
L'air entre les mains salut
Et la main entre les saluts
Et le salut pur intervalle
Rien avec rien Jouant a
S'envoyer la belle apparition.
Mmm... scuze pentru lipsa diacriticelor
ma solitude blanche
singuratatea mea alba
mi soledad blanca
me regarde comme un oiseau
ma priveste ca o pasare
me mira como un pájaro
perdu parmi les branches
pierduta printre crengi
perdido entre las ramas
la pluie tombe sur ses ailes
ploaia îi cade pe aripi
la lluvia cae sobre sus alas
larmes froides
lacrimi reci
lágrimas frías
larmes noires
lacrimi negre
lágrimas negras
ma solitude morte
singuratatea mea moarta
mi soledad muerta
m’écoute sans mots
ma asculta fara cuvinte
me escucha sin una palabra
sans rêves sans espoirs
fara vise fara sperante
sin sueno, sin esperanza
comme un oiseau blessé
ca o pasare ranita
como un pájaro herido
par une main cruelle
de o mâna cruda
por una mano cruel
quel automne triste
ce trista toamna
qué otono triste
sur mes épaules
pe umerii mei
sobre mis hombros
un jour ma solitude
într-o zi singuratatea mea
algún día mi soledad
sera un oiseau sans larmes
va fi o pasare fara lacrimi
será un pájaro sin lágrimas
sans cri et sans destin
fara tipat si fara destin
sin grito y sin destino
seulement un être
doar o faptura
sólo una criatura
qui vole par delà mes pages
în zbor peste paginile mele
que vuela por encima de mis páginas
qui vole par delà mes nuages
în zbor peste norii mei
que vuela por encima de mis nubes
dupa nu mai stiu cate zile mohorate si imbibate de ploaie, azi a iesit, in sfarsit soarele...un motiv de zmbet...probabil singurul...
Ce-si face omul cu mana lui lucru manual se cheama...Da' ce-si face cu piciorul...hmmm...in cel mai fericit caz cred ca se cheama entorsa (in cel mai nefericit nu vreau sa ma gandesc...ultima data cand am stat cu piciorul in ghips mi-a venit sa urluuuu la luna ) Poate ar fi bine sa-mi aduc aminte sa fac totusi o incalzire usoara inainte sa ma apuc sa joc tenis... nu mai e ca la 20 de ani... ufffff, cum trece timpul...
Ai spart in palme un pahar... Eu sunt doar ciobul care-ti sapa cicatrice-n palma - peste linia vietii, intamplator..Arunca-ma intr-un buzunar, poate-am sa-ti port noroc...
Mai greu e sa ghicesti din cioburile sparte-n palma ciobul tau.
Toata ziua am trait cu senzatia ca azi e vineri...Pana m-a sunat o prietena.. hotarata sa ma scoata in oras..Am izbucnit in ras "nu puteai sa ma suni si tu mai de dimineata, sa-mi dai vestea cea buna?" Fata a ramas perplexa "tu iar suferi de exces de zel?" Am ramas pe ganduri o clipa...asa sa fie?...
Mi-a smuls o promisiune...iesim in seara asta undeva sa dansam...Nu stiu cum o sa fac asta cu piciorul proaspat nenorocit...da' o sa ma descurc...parca am chef sa ma las un pic dusa de val
Cum de-am ratat ziua de sambata?! Lecitinaaaaaa ma paste
Fara legatura: am visat azi-noapte marea...Nu mi s-a mai intamplat niciodata asta...
Hmmm...ciudata lume...se agata cu disperare de tot felul de sabloane...imagini de fatada, zambete fortate, blocaje ciudate in tentativa de dialog...de ce oare? e depasita naturaletea? daca esti spontan gresesti undeva? daca te bucuri trebuie sa dai socoteala cuiva? relaxarea nu se mai gaseste decat pe fundul vreunui pahar?
Nu ma pot abtine sa nu ma intreb: oare cati oameni mai stiu sa se distreze cu adevarat? Sau cati mai stiu ca nu e nevoie sa joci nici un rol cand vrei sa exprimi bucuria?
Am fost asta seara intr-un club...in ideea ca o sa dansez...sigur, pana la urma am si dansat(cand s-a hotarat nenea ala care facea pe dj-ul sa puna si muzica, nu numai lalaiala aia cu basi multi si nici o noima)..dar nu am putut sa nu observ stereotipia din gesturile celor prezenti acolo...zeci de oameni parca trasi la indigo...pai unde e hazul? pai nu e...pentru ca daca stai prea mult sa-ti studiezi miscarile pierzi esentialul...pierzi bucuria...nu e concurs, nu se depuncteaza greselile...din contra, libertatea e deplina...daaaarrr... ca sa poti fi liber ai nevoie si de imaginatie
Din fericire pentru mine nu simt nevoia catusi de putin sa ma incadrez in vreaun tipar...daca vreau sa dansez exact asta fac...chiar daca sunt perceputa in prima faza ca "ciudata de pe ring"...ma bucur de muzica si ma desfasor ca atare...pana la urma reusesc sa-i "contaminez" si pe ceilalti ...si abia atunci incepe distractia
In alta ordine de idei... la ora asta am trei pungi cu gheata pe picior si nici un pic de somn in gene... dar inca fredonez o melodie ritmata si nu-mi pot opri un zambet larg si cat se poate de firesc
zi de culoarea si consistenta mierii..s-a derulat incet, inceeet imaginea visarii...cantand am incalzit fragment de gand la soare...si-am pus frumos, dar nu si ordonat, rotitele-n miscare...gand-necuvant a provocat tornada prin culoare...si-ntr-un final obsesia unui vis s-a convertit:
Am gasit pe strada un porumbel care nu mai poate sa zboare...are un piciorus rupt si cred ca si una din aripi Nu prea stiu ce sa-i fac..l-am luat cu mine si acum sta intr-o cutie..i-am pus apa si porumb dintr-acela pentru pop corn... Dar nu pare interesat de mancare...Uffff...caut un cabinet veterinar...
Intotdeauna mi-au placut peretii albi. Nu pentru ca sunt luminosi ci pentru ca se pot picta. In functie de stare. Tin minte ca prima data cand m-a intrebat mama (inainte sa se apuce de zugravit) ce culoare imi doresc sa aiba peretii in camera mea am spus:albi. "Nu sunt prea monotoni albi?" m-a intrebat. Nu, pentru ca urmeaza sa-i colorez eu. Mama a ras "nu-ti mai ajung cartoanele si panzele?" Am cazut de acord pana la urma sa-mi lase un singur perete alb, acela mai liber. Adica mai putin acoperit de mobila (asta e un alt aspect care nu ma incanta: mobila masiva, inalta, care inchide spatiul...cred ca sufar de claustrofobie ) Si prima oara am pictat pe perete un fel de camp cu margarete si niste norisori pufosi. Aveam 9 sau 10 ani...iar desenul acela ramane o imagine draga si plina de lumina
In timp imaginile s-au schimbat...nu intotdeauna inspirat... tin minte ca am incercat la un moment dat o reproducere dupa Dali -http://www.virtualdali.com/54Soft-WatchAtTheMoment.html- si toata lumea se intreba daca nu cumva am intrat in nu-stiu-ce perioada de criza...nu mi-a placut niciodata sa dau explicatii pentru ce simt ori fac la un anume moment De fiecare data cand m-am mutat (mai exact de cele 4 ori) am pictat macar un perete...si chiar daca n-am lasat mostenire succesorilor "operele mele de arta", am avut grija sa las in locul respectiv macar o steluta mica, undeva pe un colt de tavan
In afara de peretii albi (cu caii lor verzi cu tot...gluma-negluma, i-am avut si pe astia pe inventar ) mi-ar place sa am un tavan de sticla...sa pot privi oricand cerul cu toanele lui de senin, de nori, de stele,de vant, cu joaca din zborul pasarilor, cu maiestria irepetabila a fiecarui apus ori rasarit de soare... Trebuie sa fie nemaipomenit de relaxant sa poti avea tot timpul cerul la dispozitie.. macar asa, la nivel vizual...Da, candva o sa am o casuta cu tavan de sticla si camere mari, colorate
M-am luat cu vorba si am uitat sa spun de unde mi se trage M-am plimbat azi pe http://www.sapergalleries.com/Gonsalves.html si mi s-a facut dor...
http://www.metacafe.com/watch/88475/coffee_art/
Exact in momentul in care ma pregteam sa-mi savurez cafeaua un "frumos" spot publicitar (bazaie un tv pe undeva, pe fundal) m-a determinat sa ma uit suspect la cana "Oricare ar fi alegerea ta, savurezi acelasi gust unic" Deci libertatea de a alege este doar o iluzie??? Totul a fost deja hotarat pentru mine?!? God damn you for ruining my life! Ma omoara astia cu reclamele lor... Nu mai spun ca reclama aia la nus' ce sampon care promite suav ca "Si parul tau poate arata precum casmirul" ma trimite eventual la zodiacul chinezesc...dar nu, nici acolo nu sunt capra...asta nu inseamna ca n-am de gand sa sparg piatra-n patru...numai sa identific tinta
Mda...mai bine ma intorc la cafeaua mea
O zi plina...am reusit sa-mi gestionez timpul cu maximum de eficienta ..rar mi se intampla asta (o fi luna in crestere am mai auzit traznai de genul asta).. am gasit pana si timp pentru joaca - in parc, impreuna cu catelul meu si aici, printre picaturi Turul asta de forta m-a scutit de cel putin inca doua zile de alergatura si pierdut timp aiurea. Asadar se presupune ca maine am mai mult timp pentru mine... Mmm..mai bine tac, nu de alta dar am un stil aparte de a cobi
Somn de voie pana la prima raza gadilicioasa de soare
Ziceam pe undeva pe la "nu uita" ca trebuie sa ajung in vreo farmacie...Am tot ajuns Si acum sunt fericita posesoare a unei dureri de cap de zile mari.. Pentru ca ziua a fost cu adevarat "speciala"...Daca ar fi sa o reduc la o singura imagine...hmmm...un montagne russe cred ca ar fi sugestiv Vestea buna e ca nu s-a terminat...ziua...Vestea proasta e tot asta
Ce tot ziceau aia in reclame? Algozon?... Nurofen?...
Algozon cred că e vechiul algocalmin. Eu din ăla iau şi mereu am impresia că sunt singura care mai ia aşa ceva. Dar nu ţin să fiu în pas cu moda, în materie de medicamente.
Eu nici atat...iau pastile din an in pasti...daca ar fi dupa mine farmaciile ar da faliment As rezolva mai usor cu un somn de o ora...dar cine are timp de somn?
Daca e vechiul algoclamin hmmm...ma mai gandesc...sunt usor alergica la asta..am inghitit acum cativa ani buni, intr-un exces de zel, vreo 6 fiole de algoclamin aproape consecutiv..o durere infernala de masea... m-am ales doar cu alergia (infectiile nu trec doar cu algocalmin). Si de atunci il evit..pe algocalmin...pe dentist nu (mi-a devenit aproape prieten de familie la cat il vizitez...mai bine previn )
Mai sunt alergica la cateva chestii. De exemplu e un grup simpatic de metale (gen nichel, crom) care ma pun in imposibilitatea de a purta vreun ceas cu catarama obisnuita, bijuterii din metal (aici din pacate intra inclusiv unele tipuri de argint), capse de orice fel la pantaloni... Imaginatia lucreaza si gasesc uneori solutii de moment (cum adica sa nu mai port blue jeans doar pentru ca au capse pe buzunare?!?), dar devine plictisitor uneori sa tot improvizezi..
Le stresez teribil pe vanzatoarele ignorante cu intrebarile mele insistente :"sunteti draguta (amabila vad ca nu prea), aveti cumva idee, cerceii astia contin nichel?"...se uita la mine ca la urs "poate va uitati pe lista producatorului, daca nu stiti" insist (nu de alta dar,degeaba imi plac mie, daca n-o sa pot sa-i port ii cumpar degeaba)..aici ating de obicei un punct sensibil : nu sunt doar ignorante ci si extrem de comode...nu toate...dar marea majoritate Si asa apare o noua alergie: la vanzatorii care nu binevoiesc sa fie amabili.
Mai sunt cateva...dar mai tarziu...acum o sa vizitez totusi o farmacie...
...poate nimeresc vreo duduie "amabila", prea ocupata sa-mi prezinte si mie (muritorul de rand) mai mult decat o varianta (sub forma de pastila salvatoare) de a scapa de durerea de cap
Eu nu ştiu să fiu alergică la ceva... Poate aşa, uşor, la frig, adică la ger. Tenul meu are felul lui de a protesta la asta, nu foarte vizibil, dar... Sau o fi o exteriorizare a nervozării mele la frig . Doar dacă nu sunt chestii pe care nu le-am încercat încă şi nu ştiu.
În schimb, la diverse comportamente umane (apropo de vânzătoare), am alergii destule.
Am gasit ceva dragut si nu m-am putut decide unde sa il plasez...
Asa ca il las http://www.youtube.com/watch?v=Hk9Uh-HfSj8&search=alessandra%20ferri[/url
un singur cuvant: LEHAMITE.
uneori se umple paharul...te dai peste cap sa pui totul la punct, sa rezolvi si problemele altora, sa intelegi toanele fiecaruia...si constati ca efortul tau a fost in van, ca ignoranta oamenilor e la acelasi nivel... o fericire...cum pot fi oamenii atat de stupizi uneori?!? ma intreb asa, retoric... nici macar sa ma enervez nu mai am chef... mi-e doar sila... si nu-mi place starea asta, nu-i de mine.
ma duc sa-mi fac o cafea si sa apuc lumea de un alt colt, in ideea schimbarii de perspectiva.
Daca nici eu nu sunt de partea mea, atunci cine este?... Dar daca eu sunt doar de partea mea...mmm...atunci cine sunt eu?
am trecut la filozofia de doi lei si trei degeaba... somn. si de la capat
Esti fata din spatele ferestrei.
Nu da! Nu stiu.
Pentru-a gasi raspunsul
la intrebarea muta
Cuvantul cel din urma
devine cel dintai..
Si-atunci ascund ecoul
(chemarea presimtita)
Si ma reduc la soapta
-diminutiv al lui.
Eu sunt pseudonimul
ideilor absurde
Si astazi necuvinte ma domina..
atat.
Nu sunt atata vreme
cat gandul ma ascunde
Si imi citesti in palma:"a creste..."
Am crescut?
Daca cineva
mi-ar atinge buzele
atunci cand rostesc
acest cuvant orb pe care
de atata timp il repet
le-ar gasi
pline de cenusa
sau,
daca si-ar prelungi
atingerea-n sarut,
ar vedea cenusa
risipindu-se
la sunetul aerului...
uneori sa faci tot ce se poate nu e de ajuns...
Dacă vii în TM, mergem să 'zburătăcim' porumbeii din Piaţa Operei! Vrei?
La capitolul "zburatacit porumbei" maestrii sunt kinderii aia mici, care abia invata sa mearga
Putem sa-i admiram si pe cei din Piata Unirii (ma intreb daca nu sunt aceeasi...si migreaza unde e mai multa mancare )... Acolo sunt terase mai multe si circulatie mai putina
Păi eu mă simt ca şi kinderii ăia uneori...
Nu-mi spune că eşti în TM, că mă întorc mai devreme decât am plănuit!
nu fug nicaieri...inca
Glumeşti??
Nu glumeşti!
noaptea vazuta din perspectiva unei mandarine...
...nu stiu de unde-ti vin ideile acestor picturi, insa talentul este vizibil!
Talentul?!... nu pun nici o secunda in discutie vreun talent... e vorba de stari, redate si altfel... pentru ca nu ma pot reduce doar la cuvinte...
Buna seara.
Mmmm...am oaspeti de seama si nu sunt "acasa"... rusinica sa-mi fie
Buna sa fie seara la tine Nefertiti
Sunt momente in care aleg sa tac. Asta nu echivaleaza cu o retragere. Din contra. Dar inseamna ca undeva, ceva nu rezoneaza cum ar trebui...
Iti spun si eu "buna seara" si'ti dau in dar un... zambet
Multumesc frumos, Aramis ...conteaza
asta e imaginea de azi:
Nu iau niciodata de la casa restul care se prezinta sub forma monedelor mai mici de 5 mii. Nu-mi place sa port metal zornaitor dupa mine Aproape de casa am un singur magazinel de unde cumpar aproape zilnic tigari. 49 de mii pachetul. Arareori cate un pachet, de obicei doua. Rest - doua mii. Nu-l iau niciodata. Asta daca se intampla sa il primesc. Fetele de acolo in ultimul timp imi dau uneori in loc de rest cutii cu chibrite, guma, bomboane, pliculete de zahar si alte maruntisuri. Daca stau bine sa ma gadesc si la alte magazine am primit guma sau bomboane din start in loc de rest...dar nu le iau nici pe acelea...cu exceptia magazinului de unde cumpar tigari. Aseara am cumparat de acolo mai multe produse (printre care si tigari desigur) si am descoperit ca imi mai trebuiau vreo 3 mii de lei. In mod evident am bagat mana in geanta si am scos un pumn de gume, pliculete de zahar si bomboane. Daca tot sunt moneda de schimb ar fi fost logic sa le primeasca. Surpriza! Fetele au ras si mi-au spus: "nu-i nici o problema, ne aduci restu' data viitoare" "pai asta nu e rest? " intreb. "Nu primim decat bani la casa" simte nevoia sa imi sublinieze una dintre ele si am simtit ca ma apuca dracii. Am renuntat la o cutie cu cereale (sa nu raman datoare cumva), am ignorat maruntisul pe care urma sa il primesc la rest si am iesit calculand...distanta pana la urmatorul magazin de unde o sa cumpar tigari de acum incolo.
Mda. E oribil cu monede. Eu am adunat de prin casa toate monedele si le-am aranjat, pe "valori", fiecare la pusculita ei.
Intr-o zi am luat 10 monede de 1 Ban (100 de lei) si am vrut sa intru in gara cu 8 de 500 si 10 de 100.
Handicapata pamantului a trantit monedele de 100 de lei din mana si a zis: "Noi nu primim de-astea".
Sigur ca nu le primesc...ar trebui sa faca o adunare simpla Si asta e prea mult pentru orice functionar sau vanzator care nu are doctoratul in matematica, nu?
Cerşetor în uniformă.
Faceam si eu prostia asta cand eram in romania, sa nu iau rastul marunt. M-am vindecat repede aici cand, dupa ce am lasat un cent pe tijghea si am plecat, m-am trezit in usa magazinuli cu vanzatoarea strigand dupa mine sa ma intorc ca mi-am uitat restul. Mi-am dat seama in timp ca nu exista nici un motiv suficient de bun pentru a lasa restul la casa. Sunt banii tai, magazinul isi pune suficient adaos in fiecare produs incat sa-si permita sa-i cumpere mertanul din fata scarii, vanzatoarele sunt platite... care-i rostul? Sunt banii tai, mici mari, si e bine sa-i iei. Daca chiar n-ai chef sa-i cari prin buzunare, strange-i acasa intr-un borcan si cand se umple borcanul, faci o mica donatie/cadou cui vrei tu.
Iar pliculete si gume nu ar trebui sa accepti din start in loc de rest, daca n-au rest, nu mai cumperi ce voiai si te duci in alta parte.
Gata cu morala, iertare.
Oricum as face nu pare sa fie bine. Daca iau maruntisul si incerc sa platesc in alta parte cu monede inevitabil o sa dau peste un vanzator care nu e in stare sa adune valorile monedelor in mai putin de 5 minute (timp in care rabdarea mea - si a cozii care se formeaza in urma mea- e pusa la grea incercare). Daca primesc alte "bunuri" in loc de rest nu le iau in genere . Dar la magazinul cu pricina am observat ca aveau bani pentru rest si totusi tineau sa ma "recompenseze" cu alte "monede". De aici si replica mea fireasca: daca moneda=bomboana, dinspre vanzator spre client, atunci si bomboana=moneda, dinspre client spre vanzator, nu?
mmm...vroiam sa mai spun ceva si am uitat In functie de valoarea restului pe care il lasi la casa se observa si amabilitatea vanzatorului. Daca ii lasi 50 de bani sau mai mult te saluta la plecare cu un zambet larg si te invita sa mai treci pe acolo. Daca suma e mai mica de 50 de bani (totusi peste 20) zambetul exista, dar salutul nu e la fel de calduros. Sub 20 de bani "recompensa" e cel mult un dat din cap aprobator. La 5 bani...nimic. Pai daca, vorba Felinei, e banul meu si il las acolo totusi, nu merit macar un gest, cat de mic?
in acest moment cainele meu mananca grepfrut (pe principiul: daca tu poti, pot si eu )
Nota: grape-fruit-ul e un fruct enigmatic pe care il gasesti cel mai ades in magazine sau pe tarabe sub denumirea de "grefa"
http://www.youtube.com/watch?v=qrUQboKx_KE
Zi lucratoare. Plina. Vreme frumoasa. Am de plimbat niste hartii la un moment dat si ma hotarasc sa merg pe jos (in centru oricum nu se poate parca in prea multe locuri, e prea aglomerat). Tinuta oarecum oficiala: sacou la doi nasturi, fusta (nu foarte scurta), ciorapi, pantofi cu toc, poseta (tot plina). La o intersectie, asteptand verdele la semafor, observ in partea opusa a trecerii de pietoni 3 smecherasi care ranjesc. Langa mine nimeni. Se face verde si incep traversarea. In momentul in care ma intersectez cu flacaii veseli observ cu coada ochiului cum cel care era cel mai aproape de mine isi intinde labele (garantez ca nu erau maini). Instantaneu poseta mea zboara spre scafarlia neinspiratului. Din pacate miscarea prea brusca se soldeaza si cu zborul nasturilor mei de la sacou.Nu ma uit in urma (se aude pitigaiat, printre rasetele celorlalti doi, ceva de genu:"ce naiba are asta in poseta?!pietre?!") fiind prea preocupata cu gasitul nasturilor. Reusesc sa gasesc unul si renunt la cautare (se facuse rosu demult si soferii asteptau -culmea- destul de rabdatori,claxonand discret).Cand ajung la ghiseu, cautand in poseta dupa hartia care trebuia predata, descopar si cauza vaicarelilor aluia: port dupa mine de doua zile lama unui topor pe care mi-a dat-o vecina de langa mine sa o ascut (baietii de langa locul meu de munca au un fel de polizor).Fiind frumos ambalata (pe de alta parte oricum din poseta mea nu stiu ce nu lipseste) am uitat cu desavarsire de ea. Sper ca n-am nimerit totusi capatana magarului...
Cateva lucruri pe care le fac inainte sa adorm: apuc lumea de colturi si fac din ea o rama pentru visul care se va scurge mai tarziu dintre pleoape...arunc povara cuvintelor pe umerii intunericului si pretind ca le pierd acolo...ascult copacii cum isi invata frunzele sa cada si le admir in secret cadenta ...prepar potiuni pentru fiecare fel de rana castigata peste zi si uit sa le beau...dintr-un ghem de tacere albastra imi impletesc o patura sa-mi tina de cald...adun amintirile interzise si le inchid in piatra, apoi cioplesc din ea un stilet care stie sa taie singuratatea-n doua...numar cu atentie stelele din doua in doua si rezultatul imi da intotdeauna rest un licurici...
Intr-un final convertesc toate acestea intr-o holograma ce reda simetric harta pulsului meu.
Bună dimineaţa, suflet ales !
QUOTE (passenger @ 14 Sep 2006, 05:26 PM) |
port dupa mine de doua zile lama unui topor |
Buna sa-ti fie inima Contraste:)
Oare de ce razi Hash? E atat de ciudat ca o dama (aparent inofensiva) sa aiba in poseta cam orice i-ar trece cuiva prin cap(inclusiv un topor)?
Cateva lucruri pe care la fac atunci cand ma plictisesc: impart lumea in patratele si aleg traseul nebunului de negru...iau strazile si le asez pe verticala, doar-doar n-o sa-si mai zgarie nimeni genunchii...arunc o pata de portocaliu peste amaraciune si o camuflez intr-o piersica...culeg cateva raze de soare, le adun ghem si il dau de-a dura printre cuvinte...imi prelungesc degetele cu frunze albastre si astept imprimavarearea gesturilor...imi trimit caii si fluturii si ceilati gargauni la plantat arbori de cafea...pacalesc departarea cu monosilabe sa-mi pot rascumpara identitatea...
Si-ntr-un final ma razgandesc si joc sotronul pe apa.
A doua sansa e in sine o vanatoare de greseli, nimic mai mult.
QUOTE (passenger @ 15 Sep 2006, 01:48 PM) |
Cateva lucruri pe care la fac atunci cand ma plictisesc: impart lumea in patratele si aleg traseul nebunului de negru...iau strazile si le asez pe verticala, doar-doar n-o sa-si mai zgarie nimeni genunchii...arunc o pata de portocaliu peste amaraciune si o camuflez intr-o piersica...culeg cateva raze de soare, le adun ghem si il dau de-a dura printre cuvinte...imi prelungesc degetele cu frunze albastre si astept imprimavarearea gesturilor...imi trimit caii si fluturii si ceilati gargauni la plantat arbori de cafea...pacalesc departarea cu monosilabe sa-mi pot rascumpara identitatea... Si-ntr-un final ma razgandesc si joc sotronul pe apa. |
QUOTE |
Iti place sa joci sah ? |
.. si sa le simplifici pe cele complicate ?
Ntz.
Cunosc senzatia.
Week-end minunat !
QUOTE (passenger @ 15 Sep 2006, 06:17 PM) |
A doua sansa e in sine o vanatoare de greseli, nimic mai mult. |
ai pus doua filme: unul frumos, altul interesant.
asta ma face sa ma uit si la poze , si o sa citesc si jurnalul.
Cortina se ridica din nou...
Replici uzate, lumina gri.Aceleasi masti care fixeaza cu insistenta becul rosu din capatul salii.Dupa o draperie, femeia de serviciu asteapta sfarsitul actului III mancand seminte.Pe scena istoria isi urmeaza cursul, in virtutea inertiei, fara sa-i pese ca nu va ajunge niciodata contemporana. Numai mie pare sa nu-mi pese de toate acestea. Stau cuminte,in semiintuneric, si ma surprind zambind: Hamlet stie ce e putred in Danemarca.
http://www.youtube.com/watch?v=NMBupk-OVfs
M-am gandit la ceva:
De ce nu-ti iei 2 pachete mici (daca fumezi Marlboro, de exemplu) in loc de unul mare? Ca doua pachete mici costa impreuna 5 ron si nu mai apare problema cu restul.
Si e mai usor de carat un pachet mic (daca pana vii de unde pleci fumezi pana in 10 tigari).
Pentru ca fumez Marlboro lung. Din mai multe considerente...cel practic ar fi ca 8mm in plus inseamana aproape 3 tigari in plus fata de un pachet scurt. Si pachetele cu 10 tigari sunt scurte. Mai practice la carat, e drept... pentru o persoana normala (dar aici eu ma ma incadrez in standarde).
In plus... restul acela nu a fost niciodata o "problema" reala. Problemele sunt altele...si nu tin doar de logica din pacate...
Ah, si doar vazusem undeva... dar acum a disparut ca era tigara lunga, dar nu cu filtru alb...
"Tutunul dauneaza grav sanatatii"
Mda. Nu si fumatul.
Mda, frumoasa faţă are fumul.
N-ai auzit de tigari antiastmatice?
[edit]Îţi place albastrul. O persoană slab conturată e "the stuff" din coşmarul tău?
" Tigari antiasmatice – se folosesc in perioadele acute de dificultate respiratorie, mergand pana la sufocare. Acestea produc o dilatare a bronhiilor, o linistire a spasmelor, creste ventilatia pulmonara, uneori fiind suficiente numai cateva fumuri. Sunt preparate din flori de sulfina (Flores meliloti), flori de matraguna (Folium Belladonnae), frunze de podbal (Folium Farfarae), frunze de maselarita (Folium Hyosciami), frunze de menta (Folium Menthae), frunze de laur (Folium Stramonii), azotat de potasiu."
care va sa zica matraguna, maselarita, laur... o alternativa minunata, deja sunt fan
Dai si in carti?
[edit] Raspunsul este nu. Un singur element nu e suficient de puternic pentru a creea cosmaruri. Nu in cazul meu cel putin.
QUOTE (passenger @ 19 Sep 2006, 05:00 PM) |
Dai si in carti? |
QUOTE (passenger @ 14 Sep 2006, 05:26 PM) |
port dupa mine de doua zile lama unui topor pe care mi-a dat-o vecina de langa mine sa o ascut (baietii de langa locul meu de munca au un fel de polizor).Fiind frumos ambalata (pe de alta parte oricum din poseta mea nu stiu ce nu lipseste) am uitat cu desavarsire de ea. |
Genul acela de intrebare "Daca ai putea sa dai timpul inapoi cu x ani, ce ai face altfel?" ma lasa rece. O data pentru ca nu sunt in masura sa jonglez la acest nivel cu timpul. Si in al doilea rand pentru ca imi asum responsabilitatea fiecarei actiuni pe care o realizez la un anume moment. Intrebarile acelea cu un continut ridicat de regret si de nesiguranta nu-si gasesc rostul in agenda mea. Nu sunt genul de om care poate trai din amintiri si nici nu-mi construiesc universuri false, bazate pe iluzii desarte. Ca imaginatia mea sfideaza cu nerusinare anumite asa-zise limite e cu totul alta poveste...
http://www.youtube.com/watch?v=vRK1yWsFf5I
"Cand te indragostesti de un lucru care curge, care se afla in miscare, capeti o noua viziune asupra vietii. Omul modern traieste printre drumuri asfaltate, betoane si cladiri din sticla. Toate sunt substantive, nu verbe. Zgarie-norii nu continua sa creasca, soseaua ramane la fel zi si noapte, sub luna plina sau in intunericul fara stele. Trecerea zilelor si noptilor nu inseamna nimic pentru drumuriile asfaltate, nici pentru cladirile din beton si sticla. Omul a creat o lume de substantive, si a devenit captivul ei. A uitat de copaci, de rauri, de munti, de stele. Intre acestea nici nu s-au auzit de verbe, se cunosc numai substantive."
Asta era citatul care trebuia sa ma scoata pe mine din "amorteala" (cel putin asa pretinde cel care mi l-a trimis)... Mda...ma abtin tare...
[edit] Nu ma mai abtin: "amorteala" echivaleaza cu insensibilitatea...si nu mi se aplica. Datu' cu presupusu' numai asa, sa te auzi vorbind e pierdere de vreme...
Saru'mana!
La insistentele unor binevoitori(va las sa ghiciti in ce categorie se incadreaza) am vizitat niste site-uri anti-fumat. Si surprizele nu au incetat sa curga. Dupa ce prezinta in detaliu toate efectele negative ale fumatului (sigur ca nu le cunosteam si imi imaginam ca tigarile sunt pline de vitamine si minerale benefice organismului), site-urile cu pricina recomanda (toate) sa iti alegi o "strategie" pentru a renunta la fumat.
Pai hai sa vedem cum e si cu strategia asta (in linii mari e cam aceeasi peste tot)...
1.anunta-ti prietenii si familia ca intentionezi sa te lasi de fumat si roaga-i sa te ajute
-90% dintre prietenii mei sunt fumatori -> nici o nadejde sa ma poata convinge; ceilalti 10% ma cunosc suficient de bine cat sa nu-si raceasca gura de pomana cu o problema pe care o pot rezolva singura
-in familia mea nu fumeaza nimeni (a fumat mama...dar tocmai a implinit 9 ani de cand s-a lasat de fumat) asa ca nu trebuie sa cer vreun ajutor, ma vor premia din oficiu
2.alege o perioada in care poti sti ca nu vei avea de facut fata multor factori stresori
-stresori?! chiar exista cuvantul asta in DEX?
-pentru a beneficia de perioada asta ar trebui sa imi schimb jobul(cu unul intr-o manastire probabil), sa ma mut in alta parte (daca nu in manastirea aia,poate pe undeva prin Tibet?), sa extermin orice vecin pe o raza de cel putin 2 km (chiar daca mi se intampla sa umblu cu toporu' dupa mine nu am ganduri criminale)etc, etc...
- alta varianta ar fi sa ma stabilesc pe o insula pustie - acolo neavand de unde sa cumpar tigari(dispare si problema restului buclucas )evident o sa ma las de fumat ..in plus singurul stres (minor, desigur) ar fi provocat de un tiuit insistent in urechi (prea multa plictiseala...mai bine fumez in conditii de stres maxim)
3.scrie o lista cu motivele care te-au determinat sa ajungi la aceasta decizie; oricand te simti tentat sa-ti aprinzi o tigara, cauta lista si citeste-o cu mare atentie
-sunt experta la facut liste, nu e o problema...problema apare cand trebuie sa le si gasesc de pe unde le ratacesc...si timpul pierdut pentru a gasi o lista (care zace probabil prin vreun buzunar al unei camasi care se afla deja in masina de spalat-in functiune) corespunde in mod straniu cu timpul pe care il aloc fumatului unei tigari (mai mult de 5-7 minute nu insist sa caut vreo hartie fara prea mare importanta; daca am scris-o eu ar trebui sa stiu ce continut are)
-poate era mai bine daca spuneau: cumpara un teanc de doasare (pastreaza in ele hartiile importante -inclusiv listele miraculoase- sa ai idee de unde sa le iei atunci cand e cazul) si pastreaza-le intr-un loc usor accesibil (e si asta o problema: daca le arunci pe dulap n-o sa-ti vina cheful tot timpul sa cauti ceva pe care sa te cateri in ideea ca poate ajungi la dosarul ala nenorocit )
4.arunca toate tigarile, brichetele si scrumierele din casa si din masina
-si intinde prietenilor tai fumatori farfuriutele acelea noi, paharele pentru vin(ca nici alcool nu mai ai voie sa bei) si zaharnita pe post de scrumiera (ca ei inca nu s-au lasat de fumat si tu n-ai chef sa strici prietenia pe tema asta)
5.daca partenerul tau fumeaza roaga-l sa-si aprinda tigara departe de casa, de masina si de tine
-la punctul asta revin mai tarziu
6.pentru a nu te ingrasa, mananca fructe, legume si cereale integrale; nu uita nici de sport
-aha...pai in prezent detin formidabila greutate de 46 kg; daca trec doar pe legume, fructe si cereale o sa aud frecvent in jurul meu bancurile cu somalezi(cu trimitere clara) si singurul avantaj o sa fie acela ca ma voi putea ascunde linistita dupa coada de matura
-nu stiu de ce nu precizeaza faza cu laptele... pe langa faptul ca aduce aportul(chiar daca minim) de calciu, ar deveni chiar baubil (ati incercat sa va aprindeti o tigara imediat dupa ce ati baut o cana cu lapte? daca da - condoleante; daca nu - nu e cazul sa riscati)
-cat despre sport, nu-l uit nici acum; nu vad de ce l-as uita daca ma las de fumat (memoria parca nu se deterioreaza daca renunti la tigari)
7.organismul tau va absorbi mai multa cafeina decat de obicei in primele saptamani in care te lasi; este bine sa renunti la cafea in prima luna sau procedeaza astfel incat sa previi anxietatea si lipsa somnului - stari generate de o mare cantitate de cafeina
-pana aici!!parca era vorba sa renunt la tigari...acu' vreti sa renunt si la cafea? ce-i asta? 2in1?
-btw... o cafea (nus'de ce imi vine sa zic doua) e recomandata si de medic parca...si chiar n-am nici o treaba cu nedormitu' din pricina cafelei (sunt in stare la o adica sa adorm si cu cana - nu cescuta,doar sunt femeie serioasa- in drum spre gura)
8.recompenseaza-te cu banii pe care ii economisesti; orice efort merita rasplatit
- (ma vedeam economisind)
- efortul asta ar merita contravaloarea greutatii mele (+ale vecinei mele de vis-a-vis,ca are spre 120kg) in aur...si inca nu am spart nici o banca...si nici la loto nu ma inghesui sa joc
9.trebuie sa eviti locurile in care se fumeaza si pe cele in care ai avea tendinta sa fumezi
- adica sa stau inchisa in casa (cu usile bine ferecate, sa nu ma trezesc cu vreo vizita a prietenilor care fumeaza -pacatosii!!), iritata de nevoia de a fuma, singura cuc (doar am inchis usile) si rontaind mere verzi...sigur ca da (precis nu trebuie sa merg la manastire? ca astia parca tin mortis sa ma pregateasca pentru Rai - unde, evident, viciosii nu au loc )
10.daca fumezi o tigara pentru ca nu mai rezisti nu inseamna ca nu te poti lasa in continuare; ai pierdut o batalie, nu intreg razboiul
- ei bine, cu asta sunt de acord...asa imi ziceam si eu:ce conteaza cateva batalii pe langa razboiul(care ucide in chinuri groaznice) pe care il voi duce cand ma voi lasa de fumat?
Revenind la punctul 5: draga viitorule potential partener fumator... pentru tigara de dupa, ma vad nevoita sa te dau afara, cat mai departe (nu conteaza ca e 4 dimineata, ploua in draci sau e frig cat sa iti dispara cheful de...orice); viciul, ca si iubirea, cere sacrificii, nu?
...pariem ca o sa-i placa la nebunie ideea?
Mi se intampla lucruri stranii in ultima vreme... Spre exemplu azi, cand am simtit ca ma blagosloveste si pe mine responsabilu' cu o dispozitie zen (orice ar insemna asta), ei bine, fix atunci mi s-au adunat tot felul de probleme "extrem de urgente", fara nici o posibilitate de amanare. Si mai mult de atat, am senzatia ca unii isi imagineaza ca faza aia din Matrix in care agentul Smith se multiplica la nesfarsit mi se poate aplica si mie (oameni buni, e SF, va garantez!)
Cert e ca ordinea/ linistea mea interioara e profund zdruncinata de factorii externi.... O fi vreo conspiratie?
In alta ordine(mai pasnica) de idei...
La chance est un train qui passe
Un pote qui te paie un verre
Un singe qui fait la grimace
Le coup de pied au derrière...
Bine ati venit pe pagina a 4-a (depinde de setari, bineinteles) din jurnalul lui passenger!
Lectura placuta in continuare!
Dans le tourbillon de la vie...
Ce zi... abrambureala, alergatura, solutii de ultim moment, oameni nauci...senzatie persistenta de vartej
Dar, mult mai important, inspiratie. Culmea, in conditii mai mult decat ciudate (clar nu se intrevede nici o sansa de a ma lasa de fumat in viitorul apropiat )
Imi vine sa ma felicit... dar incerc sa-mi imaginez momentul si ma umfla rasul (cum fac? stau in fata oglinzii si mimez o imbratisare? imi desenez o medalie pentru merite deosebite?) Una peste alta, norocul, inspiratia, momentul de cugetare "la rece" sau cine stie ce zeu misterios nascut peste noapte special pentru mine, au deviat traiectoria descendenta.Si "linia de plutire" ofera deja o alta perspectiva, mult mai agreabila.
[edit] cred ca ma paste totusi paranoia ... vad lucruri...apoi vad alte lucruri... in faza urmatoare cred ca o sa aud si voci
Pai..... pot sa zic ceva?
La "Care-i faza" am stat cam mult la numerele alea din stanga, ca inventiva cum te stiu am zis ca am ajuns doar la jumate. Si...... ba, mi-e rusine...
Hai ca zic:
Am sunat la (072)3475815 (abonatul vodafone nu poate fi contactat - ba ce urla individa! "sparge urechea") si la (074)3475815 (acest numar nu este alocat).
[edit]"Sa moara mama" daca mai scriu ceva in jurnalul tau azi! Adica scuze.
Momentul de vaicareala (prea au fost toate bune si frumoase)
Alergand (la propriu) sa platesc o factura (era fara 3 minute. la fix ar fi fost tarziu) am observat pe straduta o fetita care vindea branduse ( ). Daca ma opream sa iau un buchetel nu mai ajungeam la timp cu factura (si fara telefon chiar nu pot sa stau pana maine...). Mi-am spus ca doar nu se evapora fata in 3 minute si o sa iau florile cand ies de la caserie. Asta a fost neinspirata. Pentru ca am stat la coada peste 5 minute. De platit am platit, dar cand am iesit brandusele mele (le vedeam deja la mine pe birou,le simteam deja parfumul...) disparusera cu tot cu fata. Inutil sa adaug ca m-am invartit vreo jumatate de ora prin zona in speranta ca poate reapare...
Buchetul acela de branduse ar fi fost al doilea lucru (in ordinea importantei) menit sa-mi insenineze ziua.
Urasc in momentul asta necesitatea (termen nu intamplator ales) telefonului.
Data viitoare o sa precizez mai clar: "scrie. nu vorbeste. nu suna"
[edit] frumoooos...acu' sunt si pe post de bau-bau
Zilele trecute o fatuca imi cerea un sfat (am io alura de mare intelept am impresia ). Facuse o boacana. Mare. Si acu' nu stia cum sa le expuna parintilor situatia, ca era paralizata (nu parea, da' cred omu' pe cuvant) de frica. Nu m-am putut abtine sa nu-i dau o replica "inteligenta":Jack Daniel's Old Time, Old No. 7 Quality Tenessee Sour Mash Whiskey. But you can just ask for Jack.
Pentru spovedanie exista biserica (trebuie sa aiba si ea o utilitate)
Pentru sfaturi exista psihologi (trebuie sa primeasca si ei un ban de paine)
Pentru gafe exista repercursiuni (trebuie sa fie si riscul constientizat candva)
Pentru toate celelalte ma puteti apela fara teama
In seara asta am incercat sa ascund un pic din sufletul toamnei printre culori...Nu mi-a reusit asa cum as fi vrut pentru ca n-am fost in stare sa fiu doar acolo, in varful pensulei...Va ramane unul dintre tablourile neterminate...
Mai sunt locuri unde poti ascunde un pic din sufletul toamnei. Si iti spun asta, pentru ca nu stiu sa pictez.
Nici eu nu mai stiu....
Cum mai e toamna in TM? Ma asteptati si pe mine???
Toamna -atat cat apuc eu sa o vad in frunzele imprastiate pe trotuare ori sa o simt in puful gutuilor- e inca frumoasa...Oamenii sunt mai urati...Ma rog, unii oameni (sunt suficient de mahnita cat sa devin subiectiva)
Tu esti asteptata cu drag oriunde, nu stiai?
Nu stiam!
Gutuuui! Sper sa nu se termine pana vin eu.
Cine te-a mihnit?
E o poveste lunga si incalcita...Candva sper sa pot rade cand o sa-mi aduc aminte istoria ei...Deocamdata incerc sa raman pe linia de plutire... Nu-mi place sa ma vait si nu stiu sa cer ajutor... Incerc sa imi ocup mintea cu altele (multumesc pe aceasta cale Hanului, pentru ca exista ) , inghit in sec, fumez mult si...sper.
Chiar si atunci cand se vorbeste despre rau in general, si despre neoameni in particular , nimeni nu se inghesuie sa spuna despre oameni (ma rog,exemplarele cu fata umana) ca sunt adevaratele calamnitati naturale...daca la infruntarea cu un cutremur/incendiu/tornada mai ai o sansa sa supravietuiesti, ei bine, cand dai de unii "oameni" sansele scad considerabil...
Tragi pe branci, ani de zile, uiti de concedii(de fapt nu uiti, dar te gandesti ca o sa ai mai tarziu timp si pentru asta), amani orice e legat de relaxare ori distractie (doar nu scrie niciunde ca doar atunci cand esti tanar te poti distra), abandonezi pana si de amaratele de week-end-uri(doua zile libere...de ce n-ar fi si ele ocupate?) in care ai putea sa-ti tragi sufletul, te lasi pe tine la urma (doar prietenii sunt mai importanti atunci cand iti gasesti o portita de liniste) pentru ca esti optimist si crezi ca le poti duce pe toate...sigur, pentru asta ascunzi visatorul din tine intr-unul din sertarasele sufletului, il pui la pastrare pentru vremuri mai pasnice si jonglezi cu realismul...daca vrei, poti...si clar vrei sa faci ceva in bucatica asta de viata...si investesti in fiecare piesa a proiectului tau tot (suflet,timp,bani) fara nici un regret, fara nici o ezitare...pentru ca joci corect si teoretic nu ai motive sa pierzi...doar teoretic...practic un singur factor uman e in stare sa strice tot...iar cand sunt mai multi aproape ca poti adulmeca dezastrul.Sa te bazezi pe oameni e o greseala.
Si greselile se platesc intotdeuana. Cu varf si indesat.
Si hai, cu strainii treaca-mearga...te injunghie pe la spate, sangerezi o vreme, dar parca nu doare asa tare (erai intr-un fel pregatit pentru asta, doar esti realist).Durerea vine cand realizezi ca esti cam singur...ca cei pe care ii considerai prieteni sunt deja pregatiti sa afiseze mutritele uimite (si sincer compatimitoare, nu-i asa?),sa toarne un text consolator de genul:"te-as ajuta cu placere,dar tocmai am alta treaba mai urgenta" si sa dea bir cu fugitii de parca s-au pregatit o viata pentru suta de metrii garduri.
Daca as fi genul de om care te doboara (chiar si numai la nivel auditiv) cu problemele lui, daca vaicareala mi-ar sta in obicei as intelege. Dar am evitat intotdeuna sa cer vreun ajutor ori sa raman datoare cuiva.Si in cazul asta chiar nu mai inteleg nimic...Si doare..doare al naibii de tare...
Am stat pret de cateva ganduri si mi-am lins ranile printre ruine...7 ani imprastiati in cele patru vanturi...asta e viata (?!)...
Punct. Si de la capat.
Pentru voi, dragii mei prieteni, am un zambet.
Ultimul.
[edit] mmm..iar e dimineata
vroiam doar sa precizez ca voi incerca sa nu va mai agresez vizual cu astfel de mesaje posace... dar asta trebuia sa-l scriu.
Passenger, felicitari ! Pentru tot.
Nefe, m-ai dat gata cu foto postata aici.
Un week-end minunat !
Cateva lucruri pe care le fac atunci cand ma trezesc: deschid larg ferestrele, ascult tobele rasaritului si vars amarul din cafea pe marginea ultimului vis...decupez fasii de sinceritate si masor cu ele distanta dintre dorinte...intreb pasarile daca mi-au pastrat intact zborul si-mi las piruetele sa se usuce la soare...mesteresc un medalion de cristal in care conserv lumina si il pun apoi la gat, talisman norocos pe un snur invizibil...strig in gand ecoul: unuuu...dooooiiiii... treeeiiii...la trei intorc pe degete clepsidra si imi leg piramidal sperantele...stau in varful picioarelor adulmecand aromele zilei si le adaug un strop de lamaie, pentru luciditate... iar cand orizontul face tumbe spre amiaza ma furisez incognito printre fosnete si unghiuri de vedere...
Apoi, in plin transfer de personalitate, ma regrupez intr-un zar de sticla .
jumatate din lume traieste la granita dintre memorie si ziua urmatoare.. cealalta jumatate e doar un registru de stare civila
Kristin
nu ma imbat cu iluzii, nimeni nu pricepe nimic din ceea ce nu stie deja... colajul meu din cioburi proiecteaza de fapt privirile celorlalti asupra lor insisi...
Passenger,
Pentru tine, si nu numai (ca tot e ora pranzului), o felie, sper, suficient de gustoasa:
Cand mi-ai zambit
azi dimineata
mi-am amintit ca ai ras
aseara
si alaltaseara
si ca ti-ai amintit
de frunzele aramii,
de frunzele verzi,
de frunzele de ciocolata.
Cand am urcat
pe cararile minunate ale soaptei,
te gandeai
ca nu iti amintesti
de cand
si cat
ma iubesti.
Ti-am vazut gandul,
l-am urmarit prin culoarele castelului
si ti l-am furat.
Insa ce conteaza ?
Atat timp cat iubesti ciocolata,
cat musti din ea ca un orb
si vezi cu ochii corzii de chitara
(pictate pe albastru),
si o savurezi
ca si cum ar fi ultima,
inseamna ca stii
... sa iubesti.
Si mai stii ?
Azi dimineata, la cafea,
mi-ai spus ca niciodata,
dar Niciodata,
nu ai sa renunti la frunze,
la albastru,
la chitara...
la savoare,
la satinul care cade
pentru a ocroti
iubirea noastra...
Rabdare. E doar prima mea creatie de acest gen.
dimineata
zburatacesc visele
dezmortesc cuvintele
si mustacesc zambete:
ciocolata cu lapte.
inspre pranz
ma surprind fluierand
rostogolesc notele
si ma iau la intrecere
cu veveritele:
ciocolata cu alune.
dupa apus
imi golesc buzunarele
de resturile zilei
complotez cu luna
si rezum departarea
in miezul unu singur
amanunt:
ciocolata amaruie.
YESSS ! Sunt fan "dupa apus" !
QUOTE |
7 ani imprastiati in cele patru vanturi...asta e viata (?!)... |
Acest "doar" ma linistea doar in varianta in care mergeam pe metoda comparativa...
Avea Murphy o vorba :"durata unui minut depinde de care parte a usii de la baie te afli".
Pana la urma timpul este o notiune extrem de subiectiva...
In mod paradoxal, important e uneori ca...trece
Suna telefonul. Ridic receptorul si nu apuc bine sa deschid gura cand o voce stridenta imi sparge urechea:
"Aaaalo! da-mi secretariatu'!"
"Buna ziua. E o greseala" spun, si dau sa inchid.(mi se intampla sa fiu "aeroportul", "fabrica de lapte", "imprimeria", "cu Titi, va rog"...dar cel mai des "Universiatatea de Vest"- probabil sunt numere foarte asemanatoare) Insa nu apuc sa inchid, ca ala zbiara in continuare:
"Care greseala?! da-mi secretariatu' dom'le!" ("dom'le"?! ...fumez eu, da' chiar voce de "dom'le" n-am)
"Doriti probabil sa vorbiti cu cei de la Universitate. Va trebui sa formati un alt numar."
"Adica e greseala?"
"Da, ati format gresit, nu sunt Universitatea"
"Cum nu esti?? Da' cine esti??"
"Evident altcineva". Si inchid.
Sunt calma. Asta pare sa nu fie de bine, pentru ca telefonul suna din nou. Ridic receptorul, aceeasi voce urla:
"aaaalo! da-mi secretariatu'!"
"Nu sunt Universitatea, e greseala"
"Pai daca nu esti universitatea de ce raspunzi la telefon?"
Inchid brusc. Nu mai sunt asa calma.
Nu conteaza, telefonul suna pentru a treia oara in doua minute. Invoc printre dinti vreo doi sfintisori si raspund prudent:"Alo?" Vocea stridenta: "Iarasi tu?! Dute'n........"
Clar. Respir adanc, numar pana la 3...si nu las telefonul din mana.. am o presimtire Stau pregatita cu mana pe butonul verde.
Telefonul suna.
"Pentru numarul de la Universitate suna la informatii!!!" urlu din prima, cu o voce nu tocmai suava.
"Bine puiule, asa o sa fac..."
"Uupsss! Saru'mana mama... "
Am patit si eu de nenumarate ori chestia asta.
A sunat unul mai demult: "Ai dus copilul la gradinita ?" (NU: "Buna ziua, bla bla").
"Care copil ? Care gradinita ?"
"Nu e Maricica?"
"Nu."
"Bine. Dar nu stiti, a dus copilul la gradinita ?"
Aventura continua...nus' ce fac astia la centrala telefonica
Norocul lor (sau al meu?) e ca am rabdare
Daca nimeresti un ambuteiaj cu masina parcurgi 500 de metri in 20 de minute.
Daca esti cu bicicleta parcurgi 450 de metri in 30 de secunde. Si dupa aia te opresti in portiera deschisa de un natarau.
Am inceput si eu sa iau lectii de trezit dimineata:
Cand ma trezesc dimineata....
.... deschid ochii, pictez cu acuarelele ochilor in bleu deschis cerul si desenez acolo, din niste bucati de nori, un zambet...
.....culeg cojile de lamaie uitate de cu seara in paharul de Martini si desenez in coltul drept al cerului un soare, cu ochi si gene, ce rade...
...iau sperantele inca dormind si le agat, despletindu-le, la uscat, in bataia usoara a vantului ce bate dinspre rasarit....
......cobor de pe un vis, alunecand usor pe covorul pufos ce ma poarta printre dorinte....
.....desenez ziua in zatul de la cafea si ma murdaresc pe pijama de ciocolata fierbinte....
....inchid zambetul intr-un sarut ce il sigilez cu un lacat de platina...
....masor minutele cu rigla si le transfer pe o coala alba de hartie, alungindu-le si decupandu-le apoi, pentru a le lipi de fereastra....
....pictez o melodie cu verde si rosu si apoi inramez tabloul intr-o clapa de pian...
...ma imbrac intr-o rochie de fluture si cutreier frunzele...
...impart corabii si panze si vant si stropi de apa.....
... fur catuse si chei....
... ma inchid intr-o celula cu gratii de fericire si alung pasarile ce se invart in cerc...
.. iar cand soarele oboseste, ma intind pe o bucata de rutina si ma joc cu niste fiinte minuscule care isi spun "oameni" si locuiesc intr-o celula mai mica, plina de minuni, numita "gradinita"...
Si... atat.
@passenger : daca mai suna si continuua sa se manifeste in acelas mod plin de gingasie si de respect fata de interlocutor ( in speta tu) eu spun sa ii faci placerea omului si sa ii dai secretariatul . Asa poate se invata minte
@Kristin
@alysoft2003
mai mult decat astia "gingasi" imi plac cei care incep cu : "alooo, cine-i la telefon?"... pai sunt cam ce-mi pica la gura ... de la Nabucodonosor pana la "aici morga. cu ce va pot ajuta?"
Iti multumesc. Ar fi simplu sa fie totul asa simplu...
Am avut de facut azi un drum in afara orasului. Am iesit din casa ceva mai tarziu decat imi programasem (in general sunt destul de expeditiva, dar in dimineata asta parca am avut plumb in oase si am binevoit sa ma misc in reluare) asa ca imi faceam deja calcule legate de viteza si de timp in momentul in care am ajuns la masina. Ajunsa acolo (adica langa masina) am vazut cum se pot materializa vechile si inteleptele proverbe romanesti (in cazul de fata "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ"): masina era pe pana. Dreapta fata. Fac repede o socoteala: 5 minute sa ma intorc, sa ma schimb cu haine de scandal + alte 5 minute sa schimb roata + 10 minute sa ma spal si sa ma schimb inapoi. Prea mult timp cand esti deja in intarziere. Asa ca, plina de optimism, invoc un alt proverb (daca tot sunt la capitolul asta), putin adaptat situatiei:"vecinul la nevoie se cunoaste". Identific rapid unul (vecin), ii zambesc suav si il rog sa ma ajute. Il vad ca se scarpina in cap nehotarat, asa ca plusez "fac cinste cu o bere cand ma intorc". Cred ca am rostit cuvintele magice, pentru ca nehotararea a disparut ca prin farmec si roata a fost schimbata in mai putin de 5 minute. I-am multumit omului si am demarat in tromba. Dupa primii 500 de metrii am franat brusc (cu scartait de roti, calxoane si sfintisori). In mijlocul drumului, aparut de nicaieri, statea un copil de vreo 6-7 ani. Fara sa dea nici un semn ca are de gand sa-si continue traversarea (sau tasneala, topaiala, alergarea sau ce-o fi fost, ca de vazut nu am vazut de unde a aparut). Eram hotarata sa cobor sa il intreb daca are de gand sa prinda radacini acolo cand, tot de nicaieri (de data asta "nicaieri" e motivat de faptul ca ma holbam siderata la ala micu' si nu aveam timp sa admir si restul peisajului), apare o matahala de om. Care avea probabil o portavoce ascunsa pe undeva, pentru ca, desi aveam geamurile inchise la masina si muzica data destul de tare, in auzeam urland de parca era la 2 centimetrii de urechea mea. Zicea ceva de origini, femei la volan, anafura, copii si cine i-a facut. Dupa ce a constatat ca nu s-a intamplat nimic (era loc de inca o jumatate de masina pana la ala micu, ce putea sa se intample?!) si-a extras progenitura de pe mijlocul soselei si am putut, in sfarsit, sa plec. Asta cu sfarsitul fost un fel de "nu zice hop pana nu sari". Traficul in oras e un vis. Unul urat. Daca in mod normal fac 20 de minute pana la iesirea din oras, azi am reusit sa realizez dublul acestui timp (semafoare, trasee ocolitoare din pricina transeelor in care s-au transformat peste noapte unele strazi si, binenteles, agentii de circulatie care "descongestioneaza"-in imaginatia lor probabil- traficul). Odata iesita din oras am apasat cu incredere pedala de acceleratie si am inceput chiar sa zambesc (ma gandeam la ala cu portavocea...pentru o persoana cu asemenea dimensiuni impresionante -si pe latime si pe lungime- avea o voce destul de pitigaiata). Zambetul s-a estompat brusc in momentul in care am sesizat o luminita. Nu cea de la capatul tunelului, ci una de pe bord (care ma anunta ca mai pot face maximum 40-50 de kilometrii..ori eu mai aveam de facut vreo 200). Vrand-nevrand am oprit la prima benzinarie. Pana am alimentat si am platit m-am pomenit inconjurata de cativa aurolaci mititei, dornici de mama focului sa-mi curete parbrizul. Am avut de dus munca de lamurire cu ei: nu vreau sa-mi curete parbrizul (mutritele entuziaste s-au pleostit brusc), ca e foarte bun asa cum e (mutritele au devenit nedumerite - parbrizul nu era foarte curat totusi) si ca sa scap basma curata pana la urma le-am dat niste bani (mutritele au ramas satisfacute). Si am plecat rapid. Si cand spun rapid ma gandesc deja resemnata la amenzile de la radar pe care urmeaza sa le primesc.
Restul drumului s-a desfasurat fara alte incidente si am ajuns la destinatie cu numai jumatate de ora intarziere. Am rezolvat ce aveam de rezolvat in cateva ore si am pornit inapoi catre casa. De data asta mai relaxata, pentru ca nu mai aveam motiv sa ma grabesc (revin la acest gand, pentru ca, se pare, iepurele -ca si copiii- sare de unde nici nu te astepti). Am condus mult mai incet (daca am scapat cumva de amenzi nu era cazul sa imi fortez norocul) , m-am oprit intr-un loc sa beau o cafea (jumatatea de cafea bauta pe fuga de dimineata isi pierduse demult efectul) si apoi am fredonat aproape tot drumul o melodioara aiurita (nici nu realizasem ca o stiu) pe care am auzit-o dimineata la radio.
La intrarea in oras, dupa prima intersectie, observ masina din fata mea (bine, zic generic masina, ca asta aducea mai degraba a tanc pe roti) trecand vitejeste peste o movilita aparent inofensiva. Adica masina trece si pleaca nestingherita mai departe. Trec si eu. Tot vitejeste. Si aproape imediat se aude un pocnet suspect. Opresc masina pe dreapta si cobor sa identific sursa zgomotului. Daca tot sunt plina de vorbe de duh, pentru momentul asta am urmatoarea expresie:"a se uita ca vitelul la poarta noua". Unde,categoric, eu nu sunt poarta. Sursa e roata din stanga care e pe pana. Si alta roata de rezerva...pauza (aia care era nu apucasem sa o duc la carpit). Asa ca pun mana pe telefon si incep sa sun dupa vreun amic binevoitor. Dupa vreo 5 telefoane, needificatoare pentru rabdarea mea, imi piere entuziasmul, incui masina si iau un taxi pana acasa. In momentul in care intru pe usa am revelatia gandului acela legat de iepuri care sar. Catelul meu a binevoit sa-mi faca o bucurie - de ciuda (ca l-am lasat singur acasa), ori de plictiseala (atatea ore fara nici o preocupare serioasa?). Adica a atentat la ghivecele cu flori pe care le-am cumparat saptamana trecuta (si pe care le-am lasat provizoriu pe parchet, pana le stabilesc un loc). A scos frumusel plantele din pamant, le-a ros (cu maxima satisfactie probabil) radacinile si n-a imprastiat pamantul decat prin jumatate de casa. Ziceam de revelatie : daca as fi ajuns ceva mai devreme acasa as fi evitat probabil dezastrul(pamantul era inca umed si haimanaua era inca murdara pe bot...adica cel mult jumatate de ora de la comitere).
Morala 1: graba strica treaba...dar nu intotdeauna
Morala 2: cand lucrurile merg prost undeva nu dispera...sunt sanse sa mearga si mai prost
... si o nota: binecuvantati copiii si animalele
pana la urma le-am gasit... si chiar daca afara cineva a rasturnat un borcan cu lapte peste lume, in coltisorul meu e soare
"Fa-te, suflete, copil
Si strecoara-te tiptil,
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sa poti sa te mai bucuri…
Strange slove, carti si pana.
Da-le toate de pomana.
Unui nou invatacel,
Sa se chinuie si el.
Gandul n-o sa te mai fure
Prin zavoaie si padure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngana si te minte.
Cand tristetile te dor,
Uita tot si talcul lor."
.....salut!
Versurile sunt scrise de tine?
@ dr.
Versurile de mai sus au ghilimelele de rigoare. Sunt ale lui Arghezi
...sorry, n-am observat!
Banuiam, dar nu stiam sigur!Multumesc oricum....
Ufffffff...greu l-am gasit! S-a prafuit saracu' jurnal...
Las un semn, sa nu uit unde am ramas
...si revin. Coffee stage
Vad ca nu numai la mine e zi de sters praful azi
Vestea buna e ca a venit iar soarele, dupa 2 zile de ploaie continua. Buna si aia.
Ploaia e ca drogul: constati cat e de valoroasa dupa ce te trezesti din ea.
Soarele e mereu o veste buna (asta ar trebui sa imi dea implicit o stare de bine, avand in vedere faptul ca n-am vazut strop de ploaie in ultimele zile )
Ploaia spala de pacate... asta nu impiedica insa pe nimeni sa se scalde in ape tulburi...de ce oare?
...cred ca numai un ,,peste" ar putea sa-ti spuna cum este cu apele tulburi!
Am avut (ne)inspiratia sa ma uit la ce am scris pana acum. Haos total. Nu seamana cu un jurnal, in adevaratul sens al cuvantului. Evenimentele respecta o oarecare ordine cronologica...dar pentru ca sunt doar fragmente rezultatul aduce cu un soi de talmes-balmes
Selectez doar anumite repere, cele pe care le consider importante la un moment dat. Asta nu pare suficient pentru a imagina o istorie. Dar este . Imi aduc aminte cu precizie fiecare moment care m-a determinat sa las in paginile astea de la mazgaleli si ineptii de moment ... pana la miezurile adevarate invesmantate in figuri de stil.
In definitiv paginile albe suporta orice. Libertatea (pe care de multe ori in spatele paginilor o caut pana la disperare) e deplina aici. Pot sa rad, sa plang, sa ma joc, sa uit, sa gresesc, sa cad, sa colorez, sa sper, sa nu dorm...orice. Eu fac toate regulile, inclusiv atunci cand las spatii goale (poate am plecat sa vad un curcubeu )
Imi dau seama ca pot fi suspectata de egoism (adica de ce sa pricep numai eu ce se intampla cu paginile astea?), dar nu pot face mai mult...Daca as alinia aici toate cuvintele si necuvintele as sfarsi prin a deveni eu insami o simpla pagina goala...
Si pe mine cine m-ar scrie?...
E bine asa. Keep going !
Tic-tac, tic-tac, tic-tac...
Mimez fericirea tactil...lumina isi schimba conturul tiptil... Tac...tac...dincolo de ferestre si ploaia isi tace caderea...
Daca te sprijini de mine s-ar putea sa iti aud gandurile...
Tic...tic...vechile obsesii se invartesc de nebune intr-un carusel....Opreste-ma!
Nu vreau sa imi fumez cuvintele pana la capat.
Sterge inceputul lor si vei simti altceva.
nu e nevoie sa sterg...
De undeva din parcul de langa mine se aude muzica de azi dimineata... urla din toti decibelii (si sunt multi), dar nu asta e interesant...pana acum am ascultat Dire Straits, Peter Gabriel, Belinda Carlisle, Phil Collins, Billy Idol, Smokie, U2, Eurythmics, Alphaville, Depeche Mode, Shania Twain, Roxette, Metallica, Duran Duran, Falco, Gary Moore, Peter Cetera, Richard Marx si inca vreo 2 neidentificati... de vreo 10 minute insa registrul s-a schimbat, acum bubuie un soi de dj... inca e bine, dar nus' de ce presimt ca in ritmul asta in cel mult o ora o sa aud manele...
Din categoria "cateva lucruri care ascund un zambet": o melodie, o dimineata in care dorm mai mult, aroma cafelei proaspete, o carte buna, un catel rostogolindu-se prin iarba, prima dimineata de vacanta, o voce cu un timbru placut, o cana cu vin fiert, un camp plin de flori, un apus/rasarit la mare, un balon albastru lasat sa se joace cu norii, descult prin ploaia calda de vara, o fotografie veche, mirosul ierbii proaspat cosite, o seara cu toate stelele pe cer, un pom inflorit, aromele din preajma Craciunului, prima pereche de patine, lenea din hamac, un sevalet nou, bucuria unui copil care vaneaza un fluture, mainile fermecate ale bunicii, bataliile cu bulgari de zapada, un telefon care suna atunci cand ma astept mai putin, orasul luminat noaptea, un dans fara reguli, aroma freziilor...
Mircea Cartarescu -CATEVA MOTIVE PENTRU CARE IUBIM FEMEILE
Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste "Angie" al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.
Acu' ma intreb (sincer) cat de femeie sunt... nu ma prea incadrez in toate punctele astea
Ce poate sa gaseasca omu', in centrul orasului, pe marginea drumului..
Asa arata biroul meu intr-o zi (bine, aici e seara ) obisnuita...
Acelasi birou, in momentul in care ma "pocneste" vreun act creator arata ca dupa taifun...
surpriza e un sarpe de padure
e bine ca stai in barca daca e taifun.
De padure zici... O fi...nu ma pricep la serpi... Totusi e ciudat sa il gasesti in plin centrul orasului (unde nu e nici o padure!). Poza e facuta azi...aaa, pardon, ieri (e deja duminica )...probabil a iesit si el la plimbare in week-end
Vreau sa-ti daruiesc un creion...
...stiu.
Acum pot sa dorm.
era printre pensule acel creion? somnic pufos!
Nu Erwin... era o nota ceva mai personala si fara legatura cu pozele. Am notat-o aici sa am motiv de zambet cald uneori.
Poza zilei de azi...reala, facuta in centrul orasului cu telefonul
Ma simt ca Oblio, trimis in The Pointless Forest. Sa caut sensuri acolo unde nu sunt...
http://www.metacafe.com/watch/251450/magic_in_a_can/
http://www.oncotton.co.uk/peter/index/A4PAPERCUT_000.htm
Entuziasmant de frumoase ultimele doua postari.
Sertarele mele aduna rabdatoare imagine dupa imagine... Unele au consistenta si culoarea norilor, ma imbie sa fur cerul pe bucati si sa-l adun intr-o mare...altele sunt rotunde si netede ca pietrele mereu indragostite de apa, le presimt radacinile de sidef in noptile cu luna oarba ... altele torc cesurile unor destine straine, cu ferestre spre sud si tropot de cai salbatici...
Azi am rasarit dintr-o floare de lotus si invat simplitatea de dincolo de aparente...
Am la inventar pe ziua de azi 6 cani cu ceai, un paracetamol sinus, un nurofen_nu_stiu_de_care si febra cat sa se sperie termometrul... Asa imi trebuie daca ma incapatanez sa mai cred ca nu s-a dus vara...
QUOTE (passenger @ 11 Oct 2006, 11:07 AM) |
Am la inventar pe ziua de azi 6 cani cu ceai, un paracetamol sinus, un nurofen_nu_stiu_de_care si febra cat sa se sperie termometrul... Asa imi trebuie daca ma incapatanez sa mai cred ca nu s-a dus vara... |
Nu te supara pe mine, pliiiiiiiz. Pot sa iti spun maine ce faine-s pozele ?
Ca nu stiu sigur daca numai eu vad apa in loc de foc.
Acuma, pe bune: cu ultimul dram de constiinta, iti spun ca imi plac mult. Ca tot ce scrii tu, cu pensula sau cu tastele. Gata, plec.
De ce sa ma supar?!?
Vezi bine, in unele e doar apa
Nu stiu de ce par un soi de bau-bau...
Nu esti bau-bau. Dar la tine e mai fain decat la mine.
QUOTE (passenger @ 11 Oct 2006, 08:16 PM) |
Nu stiu de ce par un soi de bau-bau... |
Asta a fost doar "efectul de cappuccino" Nu exista "mai fain"...exista doar "altfel"
Uite, special pentru tine
Mulţumesc.
QUOTE (passenger @ 11 Oct 2006, 07:25 PM) |
Asta a fost doar "efectul de cappuccino" Nu exista "mai fain"...exista doar "altfel" Uite, special pentru tine |
Sunt de aceeasi parere cu cei care au primit cadou.
QUOTE (Hashaspire @ 11 Oct 2006, 07:37 PM) |
Sunt de aceeasi parere cu cei care au primit cadou. |
passenger, Kris e beata. Punct.
Chiar sunt de acord cu orice tre' sa fiu de acord, numa' DA-MI ODATA CADOU SI MIE, bestie ce esti!
Aoleeeeeeu. Mama, ce-am ajuns, la Passenger in jurnal.
Naspa.
Ma duc sa dorm.
Cum spuneam: CIUUUUS !
Io inchin cu ceai la ora asta
Uite si cadoul tau, Hash
Multumeeeeeeesc!
Uf, ce frumoasa e poza!
din seria "pentru fumatori" avem asa
Eu am venit sa imi cer scuze pentru asa un dezmat pe aici pe la tine. Nu eram beata, daca vrea Hasha sa stie.
Kiristin esti o figura Si te scuzi prea mult atunci cand nu e cazul
Pentru o zi noua, o metoda noua de a servi cafeaua
Cre´ca Nefe e invidioasa rau ca nu s-a gandit la asta.
Mega-faina poza.
Si pentru cei indragostiti de muzica pana in varful unghiilor (acu' va fac reclama pentru cafenea )
O cafea poate fi bauta pe fuga, intre doua ziare si plimbat catelul... cu prietenii ori familia, relaxat, punand tara la cale in jurul unei mese rotunde... ori tihnit, in intimitatea unui coltisor singuratic, unde doar gandurile tropotesc discret, nestiute de nimeni...
Vine o dimineata in care lumina apasa ca o piatra de moara peste pleoape, contur brutal pentru ridurile de expresie dintre paginile sufocate de litere... Tacerile impletesc o durere inexplicabila intre coaste si timpul, lichefiat, musca din smaltul fiecarui cuvant ce da sa se nasca... Gesturile se deruleaza cu incetinitorul, un deja-vu ofilit pe marginea ultimului vis care a imbratisat zborul... Nu-ti mai amintesti betia rostogolirilor printre culori mirosind a vara si te surprinzi privindu-te cumva din afara, ca intr-un film suprarealist in care imaginile se suprapun pana la confuzie...
Uneori clipa nu e decat un suvoi de intrebari retorice, ratacite pe alte lungimi de unda.
Imagini captive in fractiuni de secunde...
privesc uneori spre mine si ma surprind extrem de incoerenta si de puerila... pe undeva imi aduc aminte starea aceea din adolescenta cand ma vedeam naucita de prezenta primei iubiri, dar nu e intru totul acea stare, s-au amplificat nuantele ..in fond nici nu mai e cazul, am trecut de etapa naivitatii, acum se presupune ca sunt un om matur, (aproape) responsabil...adulmec insa orizontul unei varste pe care o refuz cu incapatanare, drept pentru care ma agat de orice imi aminteste de copilarie, de anii nebuni si perfect impacati cu starea de inconstienta... incerc sa o pastrez atat timp cat ma va mai recunoaste...
in acelasi timp sunt perfect constienta de ceea ce mi se intampla...steaua sub care m-am nascut e norocoasa doar partial...ego-ul meu cinic imi sparge urechile cu adevaruri defel comode...nu ma iarta, nu negociaza...
vine o vreme in care esti tentat sa o apuci pur si simplu pe alta cale decat cea convenita deja...sa faci o schimbare...sa incepi sa-ti pui alte intrebari, sa te impiedici in alte temeri, sa iti doresti alte lucruri la care in mod obisnuit nu ai fi aspirat niciodata (in plus nu pot trece nepasatoare peste farmecul rezidat de postura, oarecum masochista, pe care o confera riscul )... sigur, poate fi o alternativa periculoasa, dar si asa sensul asezat la baza existentei mele e destul de nesigur...dansez pe o sarma subtire la capatul careia nimic nu e previzibil...
Stau si fumez... in lipsa stelelor de pe cer ma gandesc la "Steaua fara nume" a lui Sebastian...e acolo un fragment care-mi aduna gandurile (citez din memorie - rog a mi se scuza eventualele inadvertente)
- Sunt seri in care tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, intr-un univers absurd in care numai noi ne zbatem pe o planeta de provincie, ca intr-un targ in care nu curge apa, nu arde lumina si in care nu opresc trenurile rapide...dar sunt alte seri cand tot cerul fosneste de viata, cand pe ultima stea, daca asculti bine, auzi cum freamata paduri si oceane... fantastice paduri si fantastice oceane... seri in care tot cerul e plin de semne si de chemari.. ca si cum de pe o stea pe alta, de pe o planeta pe alta, fiinte care nu s-au cunoscut niciodata se cauta, se presimt, se cheama...
- Si se gasesc?
- Niciodata...
- De ce?..
- Pentru ca nimeni n-a trecut niciodata de pe o planeta pe alta...pentru ca nici o stea nu se abate, nu se opreste niciodata din drumul ei...
- E pacat....trist...
- E putin trist...dar e frumos...cel putin stii ca nu esti singur pe lume sub bolta asta imensa...
Noapte albastra...
je me promène dans tes pensées
je suis fatiguée...
ouvre un peu les yeux
pour que je respire...
"Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. Cum ridic ochii, il vad. Si de fiecare data imi repet una din cele zece porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez. Iata-le cum suna:
1. Sa astepti oricat.
2. Sa astepti orice.
3. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
4. Sa nu numeri zilele.
5. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
6. Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
7. Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
8. Daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
9. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
10. Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota."
(Octavian Paler - Viata pe un peron)
Wow. Eu vin prima.
Azi sunt putin aiurita mi-au deraiat niste vagoane si s-a iscat panica printre calatori asa ca o sa ma reprofilez trec pe sarete cu un cal-doi putere nu ai posibilitatea sa-ti lipesti nasul de vreun geam si sa numeri picaturile de ploaie dar nu-i nimic se pot numara si printre potcoavele care transforma asfaltul in ring de step uite ca a uitat lumea sa zambeasca si adopta ranjetele gri cu toate ca vanzatorul din colt vinde iluzii pe banda rulanta si le da ieftin nici nu-ti vine sa crezi ca poti cumpara o jumatate de kilogram de fericire la pretul unui nasture de sticla poate fi prima zi in care se sparge ghinionul celui de-al 13-lea ceas din turnul de negru asa ca hai sa ne tragem o clipa sufletul langa o ceasca de luciditate nu te speria daca nu ma gasesti acolo si nu stinge jarul in scrumiera daca te uiti bine ospatarul iti face semn ca sunt pe aproape....
De cateva nopti incerc sa tai cu privirea o felie de intuneric...noptile fara stele sunt ciudate si posomorate... cand cerul e orb visele ratacesc drumul...
Ce oameni...ce caractere...
Sunt genul de om care nu asculta muzica "in soapta"... una pentru ca nu pot sta intr-un loc prea mult, zacand pur si simplu ceasuri intregi cu ochii in gol - cred ca am niste spiridusi extrem de receptivi la ritmuri (sunete in general) printre articulatii ; si doi pentru ca nu sunt egoista - muzica pe care o ascult in general e prea frumoasa, asa incat simt nevoia sa o impartasesc si celorlalti
Se pare insa ca unii oameni nu vor sa fie culturalizati cu de-a sila...si prefera sa se dea jos din pat la 3 dimineata si sa bata nu tocmai discret (aici ii inteleg, e posibil sa nu se auda ) in tevile de la calorifere sau in podea. Receptiva la sunete cum sunt preiau "mesajul", oftez resemnata si ...pun castile in functiune. Pe de-o parte e bine (aduc muzica mai aproape si disting mult mai clar accentele)...dar pe de alta parte cablul de la casti (cu tot cu prelungirea absolut necesara de aproape 2 metrii) ma incurca foarte mult (are prostul obicei sa se agate de diverse lucruri si sa se smulga din sursa cand mi-e lumea mai draga si pirueta mai larga ) Ma gandesc serios sa ma mut altundeva, intr-un loc in care vecinii nu s-au inventat inca...
azi timpul nu are nici contur, nici culoare...
doar iz de gutui si cirese amare...
QUOTE |
dar pe de alta parte cablul de la casti (cu tot cu prelungirea absolut necesara de aproape 2 metrii) ma incurca foarte mult (are prostul obicei sa se agate de diverse lucruri si sa se smulga din sursa cand mi-e lumea mai draga si pirueta mai larga |
De ce se spune oare "a cadea pe ganduri"? In general se intampla invers, gandurile cad pe tine...
multumesc pentru intentie, Nefertiti
astazi nu sunt tocmai "vizuala", ma abandonez altor simturi...dar nimeni nu are cum sa ghiceasca asta...
da, Erwin, economic vorbind, ar fi o "mutare" buna achizitia unui set de casti wireless
dar nu ar rezolva decat partial problema... ideea e ca m-am cam saturat sa fac doar eu compromisuri pentru "linistea" celorlalti...
"Je hais le mouvement qui déplace les lignes,
Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris."
Daca ti se pare ca nu inteleg, probabil ca pe undeva (te las pe tine sa definesti acel punct in spatiu) nu te-ai ostenit sa ma vezi asa cum sunt de fapt... Ti-am lasat toate indiciile care ar fi putut sa te lamureasca, sa iti spuna ca nu pot fi mai limpede de atat, ca mi-e realmente greu sa ma complac in banalitate, ca nu stiu sa imprim cuvintelor un singur sens nici macar atunci cand situatia cere doar unul. Sigur, nimic nu te obliga sa depui vreun efort suplimentar (prezentul la care ne raportam permite reprezentari atat de complexe , incat pana si ignoranta se poate regasi nestingherita printre virtuti) in a ma identifica, dar nu ma suspecta de neintelegere... Capriciul de a nu-mi ramplasa traiectoria nu ma absolva de luciditate.
QUOTE |
dar nu ar rezolva decat partial problema... ideea e ca m-am cam saturat sa fac doar eu compromisuri pentru "linistea" celorlalti... |
Daca "ie de gratis" presimt ca or sa vrea Dar, ca sa nu-si iasa din statut, vor deveni "vizoristi"
Unii oameni cred ca sunt nascuti special in acest scop: sa devina "vecini". Sunt exemplare pentru care viata este incompleta atata timp cat nu spioneaza/agaseaza/se amesteca in vietile altora.
Nu se sfiesc sa-ti bata la usa sambata seara, la ora 22:30, sub un pretext oarecare :" buna seara, vecina! (ranjet mimand surpriza de a ma gasi acasa) mi s-a terminat zaharul... nu aveti din greseala doua linguri de zahar? (nu apuc sa ingaim nimic si pana sa ma dezmeticesc e deja inauntru, cu ochiul mare) fac o budinca pentru sotu' (sigur ca da, si eu faceam fandari in urechi la ora aia) si nu as mai iesi pana jos in halat ...da' vaaaiii de flori frumoase aveti, am si io cateva in balcon da' nu arata asa bine, cu ce le intretineti? (unde naiba am pus zaharul ala?!) sau le-ati adus din strinatate, ca mi-a zis madam Popa de peste drum ca a vazut saptamana trecuta cand ati venit cu bagaje multe si parca aveati si pachete mai mari, de credea ca v-ati adus si mobila (sunt sicrie cucoana, n-a vazut bine )... eu le pun zat de la cafea si le pun numai apa de la fantana, ca asta de la robinet e cu clor mult si mi-a zis Norica din centru, tre' sa o stiti (cum sa nu, mereu pun vanzatorii sa se legitimeze), ca vinde flori acolo de 12 ani, ca nu ie buna si le usuca...nu aveti si zahar din ala alb? (imi vine sa-i dau zaharnita cu totul numai sa scap) ca asta inchis nu cre' ca e bun la crema, poate se taie...nu aveti?! nu consumati zahar? (ochii incep sa i se holbeze de-a binelea) se vede ca vreti sa va mentineti silueta (ranjeste... eu imi doresc sa nu fi fost acasa), ca i-am zis io si lu' barbata-miu, tu Vasile, nu se poate sa arate asa numa' pentru ca alearga dimineata, precis tine vreo dieta...asa aratam si eu la varsta ta, da' de cand m-am angajat la posta si stau numa' pe scaun am inceput sa ma mai rotunjesc ("a se rotunji" se traduce - cred- prin "mananc doi porci la fiecare masa, de aia nu incap pe usa")...vai da' ce cuminte e catelu', ia vin' la tanti sa te mangaie, cutsuuuu-cuutsu, nu's de ce se vaita madam Panduru ca latra noaptea (cine o mai fi si madam Panduru? si de ce latra noaptea?!), ca io i-am zis ca ala a lu' Lica din spate trebuie ca latra (aha, nu madama latra...), ca ie soi mare si rau si nu-l scot cu zilele afara de ma si intreb cum de mai suporta sa stea cu purecosu' ala (Lica probabil...) in casa, mai bine il trimiteau la tara daca tot nu au timp de el...si daca tot am venit sa va intreb (aualeu! asta chiar isi inchipuie ca o sa-i raspund ), sa nu uit, cand mai dormiti? ca se vede lumina aprinsa pana dimineata (si te pomenesti ca nu eu platesc factura, nu?) si madam Panduru zice ca si televizorul merge, ca de la ea se vede bine, ca are noru'sa copil mic si nu prea doarme noaptea (uraaaaaaaaa!!! am gasit zaharul!! acum pleaca)...daca tot ati gasit zahar poate aveti si putin bicarbonat, ca am de la o vreme asa niste arsuri la stomac (cred ca incep sa am si eu...) si numa cu bicarbonat imi trece...milioane de multumiri, sunteti o fata de zahar (rade - sau, ma rog, sughite, nu-mi dau prea bine seama - satisfacuta de "spiritul" pe care l-a emis si ii tremura toate cele 3 randuri de gusa de sub barbie).. o sa vin maine sa va aduc inapoi zaharul"..." Nu e nevoie", reusesc sa strecor printre dinti si imi pastrez calmul in timp ce o conduc spre inafara... "Va aduc si niste zacusca facuta de mine, o minunatie, va asigur si nici nu ingrasa" (rade iar, cu toate straturile... si eu nu ma gandesc decat unde as putea sa parchez masina ziua urmatoare, sa nu-si dea seama cand sunt acasa).
Multumesc de hohot
Maine zi: "Buna, draguta, n-ai niste nuci? ca vreau sa fac si io o placinta..."
Radeti voi, radeti...si va ganditi ca exagerez, mai mult ca sigur...vestea proasta e ca in realitate e si mai tragic
Candva as putea scrie o carte intreaga despre "aceste pradatoare necunoscute - vecinii mei" E o intreaga arta pana la urma, un soi de vantoare continua, in care aspectele psihologice (era sa spun patologice ) sunt dintre cele mai surprinzatoare...
Dupa ce apeleaza la elementul surpriza si reuseste sa se "infiltreze", nu reataca imediat. Te lasa sa fierbi, sa te fofilezi cand ajungi acasa, sa traiesti cu speranta ca te-au uitat si, in sfarsit, sa uiti incidentul. Il uiti, il treci cu vederea, iti vezi de viata mai departe. Si ei fac acelasi lucru... iti spioneaza viata mai departe (probabil au si agende in care isi noteaza cu constiinciozite toate aspectele considerate "picante").
Si ceasul desteptator (pe care oricum nu-l vedeai cu ochi buni) devine istorie intr-o buna dimineata, asa, pe la un 6 si ceva, cand cineva suna/bate/tropoteste/si niste alte sunete neidentificate (speri sa nu fie vreo drujba ), de mama focului la usa ta. Adica a mea (ca tie nu stiu daca ti se intampla dintr-astea). Dechid, buimaca: "Buna dimineeeataaa vecina! (mda, presimt ca tocmai nu mai e buna) Mii de scuze daca te-am trezit (nu m-ai trezit, asta, asa cazuta, e fata mea obisnuita si parul o fi valvoi pentru ca ma jucam la prize la ora asta ), am o maaare rugaminte (hait! mai e ceva...credeam ca-i face doar placere sa ma trezeasca la ore imposibile) sa tragi masina ceva mai incolo (offf! stiam eu ca trebuia s-o las pe strada cealalta) ca a venit cumnatu' de la tara cu niste saci de cartofi si de varza si sper ca n-a uitat sa puna si curcanii, ca-i platiram de asta primavara sa-i ingrase si sa nu-i care prea mult ca sunt grei si barbatu'miu are cu spatele din tinerete (altii au limbarnita incurabila si e mai grav..) si nu poate sa care prea mult,asa ca poate vrea domnu' care a venit aseara la dumneavoastra sa ne ajute, ca parea amabil (draga tata, vecinii mei te simpatizeaza ) cum? pai nu mai e? (pai nu mai e, are si el casa lui, nu sta sa ma pazeasca pe mine) ca n-am vazut cand a plecat (i-a scapat evenimentu ) si credeam ca... (aha, imi cam imaginez eu ce credeai)... nu ne strica o mana de ajutor (ntz, nu m-ai prins. trag masina si atat), sa nu va suparati (se vede pe fata mea ca nu sunt tocmai incantata), ca stiu io ca sunteti fata buna (dracu' ma pus sa deschid usa...) si Rodica mi-a spus alaltaieri ca nu sunteti "din alea" (de care alea?! astia cum vad o femeie singura incep sa fabuleze), ca va vede mereu cu carti multe si cu cainele cand iesiti la plimbare (aha, deci daca scot cainele la plimbare sunt "fata buna"), da' sa va imbracati mai gros ca e frig afara (uite ce grija imi poarta...si eu care o bombaneam...) si am vazut io ca nu prea va imbracati gros, ca si Vasile a observat iarna trecuta si-mi zicea 'uite, dom'le cum umbla tineretu' asta si nu simte frigu' (mda, m-am grabit cu aprecierile favorabile)...si numa' putin trebuie trasa (ce tot zice asta?!... aaa, s-a intors la masina) asa ca puteti sa dormiti mai dormiti pana plecati la serviciu" (adio somn, s-a dus din secunda in care am deschis usa)
chiar că ai putea scrie un roman... s-ar putea face şi un film după el... ceva in genul "Razboiul de acasa"
mmm...as putea, e drept... dar presupun ca ar fi doar risipa de vorbe...
cand mi-e dor, mi-e dor de duca... si ma pierd ca o naluca pana dincolo de zare, unde linistea nu doare...
cand mi-e greu, mi-e greu de piatra... insa stiu ca niciodata n-am pierdut crezand in mine..si ma uit unde mi-e bine...
Vreau sa spun iar o obsesie de-a mea: sa urmaresc (la TV, ca live n-am curaj), cum masinile inghit sosele cu 300 km /ora Uitandu-ma la poza ta, mi s-a implinit aceasta dorinta.
Insa ma gandeam ca poate uneori e bine sa mai incetinesti, sa te asezi pe prima banda, sau a doua, asa incat sa nu incurci, dar sa si mergi constant, sa dai muzica la un nivel care sa acopere zgomotul de fond... sa fie seara de toamna.. si sa conduci. Iar cand te uiti in oglinda retrovizoare, sa vezi doar frunze aramii sau brazi verzi, eventual soseaua care arata identic cu cea din fata ta....
Si sa asculti, poate, http://www.youtube.com/watch?v=Y77HC9BeC0E.
Am inchis ochii, am baut ceaiul si am ascultat-o. Mi-a trecut deja durerea de cap.
Drum bun in continuare !
Nu stiu sa merg mai incet de atat... Dar respect regulile de circulatie, asa ca nu vad cum as putea incurca pe cineva...
Da, chitara aceea e bine acordata Saru'mana
Bună dimineaţa!
... ăsta ultimul e dintr-un vis al lui Osama?
se prea poate sa fie, nu sunt chiar sigura...daca stiam precis pana acum numaram de zor recompensa aia
la 300 pe ora strada se vede altfel in fata...
la 300km/h daca mai vezi soseaua in fata e bine din pacate majoritatea masinilor au limitare de viteza in jurul pragului de 250...
Nu e chiar cu 300 la ora, insa merge.. mereu mi-a placut sa conduc pe melodia asta:
http://www.youtube.com/watch?v=GAr6RDOa_mY
Imi place masina... si piatra... si strada.. de tipa nu spun nimic, ca dupa aia... intrati la idei.
Da' ce te faci cand tocmai "nimicu" asta genereaza idei?
Vede omu' uneori si ce nu-i vine a crede... cum adica XXXX?!
"Mortilor
li se pare vesnicia
mai lunga
fiindca nu li se da voie
sa fumeze..
noi, acestia mai vii fumam,
ne aprindem unul de la altul
cate o tigara,
slobozind pe nas cate-un "multumesc",
inecat de fum
o tigara cand ne nastem,
una cand mergem la scoala,
alta cand ne casatorim
o tigara pentru ca ploua,
si pentru ca nu ploua
alta tigara...
si uite asa,
cu un tutun ieftin,
nici nu stii
cand ti-a trecut
soarta."
ok... poate e mai bine sa ma las...
http://media.skoopy.com/misc/anti_smoking/
ma rup de mine astazi
si ma dezleg de mine
privirea-mi naste sloiuri
si sufletul desert
n-am ochi sa mai pot plange
nici glas sa pot sa urlu
acum ma rup de toate
sunt doar un ochi inert
ma doare neputinta
ma pierde asteptarea
ma va uita si visul
in piatra am sa tac
n-am cui sa-mi tangui noaptea
mi-e frica de-ntuneric
mi-e sete si mi-e sare
in umbra ma imbrac...
Mi-ar fi placut sa fiu mai tare...sa-mi pese mai putin...sa nu ma simt eu prost atunci cand altii gresesc...sa nu fi fost niciodata in stare sa postez aici cuvinte menite sa-mi aduca aminte ca sunt atat de fragila uneori...
Sunt oameni pe care, oricat as incerca, nu ii pot intelege...M-am nascut probabil fara acea particula de egoism care mi-ar oferi (probabil) un motiv sa-i pot intelege.
Dar sunt si oameni carora nu le voi putea niciodata multumi indeajuns...
Longing for a song...
[edit] vreau sa scap de pagina asta cumva...
Pot sa ajut?
Zi, bre, pot?
Sigur...orice idee e bine venita...
Uf, tre' sa plec acasa. 9 mesaje tre' sa mai scrii, cred. (depinde de setari, bineinteles).
9?!?
(prima s-a dus )
iti place? ii spune "slow motion"
-- s-au mai dus vreo doua
QUOTE (passenger @ 19 Oct 2006, 04:42 PM) |
9?!? |
Wow!
Offffff! acum o sa-mi fie greu sa trec peste ea...
buna ziua!
7 mai trebuie.
Saru'mana
tikky, si mie imi place poza aia. I se potriveste lui passenger.
QUOTE (tikky @ 19 Oct 2006, 03:42 PM) |
|
Eu propun sa ne adunam vreo 5, 6 fumatori ca nu se mai vede clar pagina asta!
2 in afara de asta al meu.
(al 3-lea o sa fie pe pagina "next")
Mă bag.
Inca 5 mai sunt... de fapt.
V-am spus vreodata ca sunteti nemaipomeniti?
bă, tu stii sa numeri sau cum?
ps. m-am fript si la whist ba nu! ura!
tie iti ziceam, H
scuze dar trebuie! sa zic: m-am premiat! iha!
Nu prea le am :whistle:
Passenger, nu ne-ai zis. Ne vei zice vreodata?
[edit ]De ce nu merge whistle? Cum ii zice? :Hu hiu hu hiu: Nu merge. Aaaaaa, whist ii zice. Ok...
Urmatorul mesaj va finaliza pagina. Pe bune.
Sigur ca am sa v-o spun...in felul meu...
(edit) T.H
(edit2) unde e imaginea?!
QUOTE (passenger @ 19 Oct 2006, 06:01 PM) |
(edit2) unde e imaginea?! |
Pentru fiecare dintre voi
[edit] multumesc tikky
[edit2] in sfarsit alta pagina...
Eu, eu prima !
Eu iau baloanele si ciocolata.
Kristin, tu mai ai un tort cu dedicatie speciala
WOW. No comment.
Iar fac 100 de kg...
Dar azi e ziua mea, deci fac ce vreau, nu ? Adica mananc tot ce am chef si nu fac gimnastica ...
tu esti trista? asa, in general... sau ai devenit rece?
nu sunt rece nici macar atunci cand mi-e frig
ciudat ca ma intrebi...
hmmm, suna cumva paradoxal, dar cred ca tristetile sunt pentru oamenii fericiti
tu esti optimista, asa te stiam...acum am senzatia ca esti pe cale sa renunti
sa renunt?! la ce?
ti se pare, n-am la ce sa renunt
cred ca e un fel de precautie, de auto-protectie
nu suport sa fiu invinuita pentru destinul altuia
si singura mea sansa e sa incerc sa nu-mi mai pese
adica las lucrurile sa mi se intample, intelegi?
da, inteleg
si ma bucur de orice lucru marunt care-mi deschide ziua
corect, asa e...lucrurile par complicate... insa e suficient uneori sa fie doar lasate sa se intample
mi-am confectionat o sita prin care nu mai las sa treaca decat lucrurile frumoase
BRAVO !
Se vede ca ai schimbat pagina.
http://www.youtube.com/watch?v=vBEG7K9aZnM
prima jumatate de zi, chiar daca rasucita lenes pe buza unei cani intotdeauna amara, are ceva din neastamparul anotimpului trecut...toamna da semne de bunavointa, imprastie cu generozitate bulgari calduti de lumina si ma scoate din amorteala nesuferita pe care mi-o provoaca intotdeauna frigul...mi-ar fi placut sa am ceva mai mult timp liber, sa fi lenevit la ora asta undeva intr-un parc, pe o banca, avand ca singura preocupare numaratul frunzelor, castanelor si vrabiilor zapacite care nu se tem de iarna...
QUOTE (passenger @ 21 Oct 2006, 06:17 PM) |
...toamna da semne de bunavointa, imprastie cu generozitate bulgari calduti de lumina si ma scoate din amorteala nesuferita pe care mi-o provoaca intotdeauna frigul... |
Toamna are un simt estetic inegalabil... dar are si multa nostalgie... as aduna-o cateodata intr-o cutie de lemn parfumat sa am rezerva de culoare si caldura pentru momentele inghetate de peste iarna
Fara timp nu ar exista masura vitezei. De acord...insa in momentul asta sunt tentata sa caut o masura pentru contraviteza. Un esantion sugestiv despre ce inseamna "a te plictisi", "a pierde timpul". Daca stau sa ma gandesc bine constat (fara surprindere de data asta) ca nu am idee cu ce se mananca sintagmele astea...Nu astept niciodata sa ating pragul plictiselii, detest monotonia. Dar, pe de alta parte, uneori ma ajunge oboseala din urma...Si atunci parca as vrea sa ma scufund in ceva care, fara sa fie neaparat lene, sa semene cu realaxarea.
Sunt zile in care grijile dau navala peste mine ca roi de insecte nesuferite si ma scot din ritmul obisnuit, dezorientandu-ma (am senzatia ca nu e cea mai buna comparatie, "insectele nesuferite" fiind doar mustele si tantarii.. dar astea nu cred ca roiesc n-am sa reiau insa ideea, cuvintele sunt ultima mea problema la ora asta). Culmea e ca in momente de genul asta singurul repros il atribui timpului. 24 de ore sunt insuficiente sa ma impart cum as vrea, sa le pot impaca pe toate. Si la sfarsitul unei astfel de zile percep altfel lucrurile.. subiectiv si aproape neputincios.
Se impune o reincarcare a bateriilor. Somn.
[edit] citesc maine... aberatii sau nu, atat a iesit din tastatura la ora asta
Bună dimineaţa!
exergy:
QUOTE |
Toamna e singurul anotimp pe care il astept sa soseasca . Am impresia ca mi se potriveste ca o manusa . |
QUOTE |
fiecăruia dintre noi i se potriveşte cel mai bine anotimpul în care s-a născut |
Din seria "azi am culorile la dispozitie si am inceput cu mainile"
De unde sa incepi si unde sa te opresti?...
E ascensiune sau cadere?...
Te poti pierde vreodata in propriile ganduri?...
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)