Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 30 Jun 2006, 11:15 AM

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Romeliei veti ptuea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: Romelia pe 30 Jun 2006, 03:36 PM

Acum e acum...
Ce scriu?
Sa scriu ca nu este nimic de scris.
Ce spun?
Sa spun ca nu este nimic de spus.
Aiurea... acum nu mai pot, mi-e frica sa nu se creada ca ma bag in seama aiurea, sau cum se mai zice la mine in cartier "ca musca-n c***... poneiului". [era "calului" dar am adaptat, parca suna mai dragut.]

As vrea sa pot sa scriu ceva interesant, dar nu stiu ce si nu stiu cum...

- Ti-ai facut si tu drum pe aici?
Daca da, hai sa-ti scriu salutul meu tie, celui ce vei citi aceste randuri; te salut si te compatimesc.
Salutul meu iti este adresat, deoarece salutar este faptul ca vrei sa-mi citesti jurnalul, totodata, te compatimesc pentru ca, nu cred ca vei gasi ce cauti, in jurnalul meu.
Tare mi-e teama ca ai intrat datorita titlului - titlul, intelege-ma, l-am folosit ca pe o plasa de prins tantari, constienta ca nu-i frumos sa-mi ademenesc in felul asta cititorii.
Asta e! Te-am pacalit! Ai intrat, acum suporta!
Nu-i vina mea, asta se vede cu ochiul liber, alegerea si optiunea ti-au apartinut. Ai si tu dreptul tau constitutional, cu atat mai mult cu cat unii si altii il aproba si il voteaza.
Citeste!... doar citind vei intelege ca aparentele inseala si aici, ca peste tot... La urma urmei, galagie e peste tot, ce mai conteaza inca una aiurita.

Altadata, nu te mai aventura, stai pe pace, vezi-ti de treaba, nu o sa gasesti nimic interesant. N-am usurinta la scris, nu stiu sa-mi gestionez bine aglomerarile de vorbe, nu pot urmari o idee si ma pierd deseori in propriile elucubratii, folosesc cuvinte fardate fara pricepere. Obisnuiesc sa sar de la una la alta, ma autoflagelez, incerc sa folosesc un limbaj voit pueril pentru a starni hohote de ras si aplauze - din pacate, nu-mi reuseste, scriu fără nici o valoare.
Dar asta nu-i tot, sa ma vezi cand folosesc "......." , "majuscule suparatoare", "linii liniute si alte 'scame' "... iar parantezele sunt o alta manie a mea (sau cum s-o numi)... [{sa vezi cand pun acolade si patrate si rotunde, iti vine sa te iei cu mainile de zulufi sau de bigudiuri daca ti le-ai pus deja.}]

AOLEUUU, AM INCEPUT SA MA COMENTEZ SINGURA... [{( imi cer scuze pentru ca am scris toata propozitia cu litere mari, dar subintelesul o cerea cu o impetuozitate careia nu am putut sa-i rezist )}]


Si nu ma intreba: daca este un "Jurnal fără valoare" de ce l-am mai postat.

Revin, inevitabil. ... poate invat si eu sa scriu in "catifeluri " ( nu stiu cum vine asta, dar cica asa e cool sa scrii)

Trimis de: Lotte pe 30 Jun 2006, 05:29 PM

Bun venit!Am intrat => te suport!

Trimis de: Romelia pe 30 Jun 2006, 09:01 PM

'Am revinit!'
Bine ca... Am revinit. Am jurnal. E ca un blog. Ce e ala blog?...
A fost zi. Dupa care s-a facut seara...
Literele sunt tot acilea... si eu am trecut pacilea sa le amestec... din nou.
De fapt, nici n-am fost plecata ---> AM LENEVIT <--- acum doar m-am trezit ==> LA REALITATE <== nashpa - cum se trezeste fizicul omului de rand de pe meleagurile zgubilitice, cum este luat la rost, si introdus in ocupatia sa zilnica...

@Lotte

Trimis de: Hashaspire pe 1 Jul 2006, 02:39 AM

Imi place mult ca scrii exact cum iti vin gandurile. Nu aranjezi cuvintele.

Trimis de: Romelia pe 1 Jul 2006, 11:34 AM

Trimis de: Cla pe 1 Jul 2006, 12:38 PM

Ce fain!! (sper ca-mi dai voie sa-mi bag nasu' )
E o binecuvântare de a avea privilegiul a citi asemenea rânduri...

adica: ce misto sa mai citesti si asa ceva

Trimis de: Hashaspire pe 1 Jul 2006, 01:51 PM

Gizăs! Adica de bine.
Nu-mi mai scot ochii din jurnalul tau.

Pana una alta, am observat ca

Trimis de: Romelia pe 1 Jul 2006, 02:40 PM

@Cla

Trimis de: Erwin pe 1 Jul 2006, 03:05 PM

Foarte FAIN! Go on!

Trimis de: Romelia pe 1 Jul 2006, 03:23 PM

Cine-a zis ca 'no' sa fie fain? Adica FOARTE fain...
Daca nu mor de cald, daca nu "mor de ras"... cred ca o sa mor de-atata FAIN.
Foarte fain!
Intr-adevar o sa fie tare fain...
Si sa mor eu daca O SA MOR de 'foarte fain' - viata e facuta sa o traiesti asa cum ai chef, adica foarte fain.
Go on!

Era sa uit... [de primitoare ce sunt]... Bine ai venit, Erwin in 'casuta mea"

Trimis de: Hashaspire pe 2 Jul 2006, 03:30 AM

Indraznesc sa mai intru o singura data sa inghit in sec, sa fac ochii mari, sa admir si sa ma intreb:
Tu chiar esti religioasa? Chiar iti pasa de soarta PSD-ului?
Spor la scris. Nota 10 la tot (relatari si ascunzis).
Intr-adevar, m-ai/te-am prins.
Stai linistita, ca trag. Mi-am schimbat tigarile si pot trage oricat de tare, nu ma afecteaza.
Bey, deci scrii super. Esti un fel de Mesia .

Trimis de: Romelia pe 2 Jul 2006, 01:44 PM

Trimis de: Romelia pe 3 Jul 2006, 01:00 AM

Am deschis ochii si am hotarat sa iau o pauza de... AER.
Ma plimb agitat dintr-o parte intr-alta, fara stare, fara aer. Nu am pic de aer aici. Doar o caldura insuportabila, fara soare, fara lumina. O bezna fierbinte. Nu mai am aer deloc... cer o gura de aer! Nici nu mai stiu ce miros are aerul curat, ce culoare are lumina.
Aer,aer, aer, aer, aer!!! Acum as da orice pentru o gura de aer...
Ma 'mai' scoate si pe mine cineva, la aer curat... cersesc putin aer curat!
Cer prea mult?!
(Sub clar de luna - dorinta plimbarii este mult mai mare decat dorinta de a lua o gura de aer curat... )
Discreta, mana stanga se duce singura la gura. Nu, nu casc, deschid, politicoasa, gura... intrerupta de suspine, ma cearta: "D*ace, tu nu vezi, eu NU suport aerul asta!"
Inchide gura.... ammmmmmmmmmmm (e sunetul sarutului). FARA AER.

Realitatea din jurul meu este clara... ma sinucid constienta, dar, totusi, ma incapatanez si sustin ca vreau sa traiesc fara aer!
Concluzia: Vreau (sa invat) sa traiesc fara aer!
Exista si varianta ignorarii, dar indraznesc sa cred ca nici un om normal nu o poate folosi.
Am inchis ochii si intr-o clipa i-am deschis la loc... esti aici.

Trimis de: Romelia pe 3 Jul 2006, 01:14 PM

Eu v-am spus uneori...? Daca nu, va spun acum:
Uneori avem nevoie de dragoste, uneori avem nevoie de singuratate, uneori avem nevoie de zi, alteori avem nevoie de noapte, uneori de frig, alteori de caldura...
Uneori ne lipseste caldura, alteori frigul...
Murim de caldura uneori, alteori inghetam singuri de frig... si doar inima ne mai tine de cald!
Dar... obosim cu timpul... si inghetam... DE FRIG.

De cele mai multe ori reusim, dar uneori, nu... pe caldura asta.
Uneori suntem priviti cu rezerva, uneori cu caldura, uneori cu raceala, alteori cu suspiciune...
Uneori uitam soaptele, privirile, caldura... alteori uitam de lacrimi, si surasuri, si cuvinte...
Ma scol cu precautie, ma indrept spre oglinda... ma dau inapoi ingrozita de figura ce-o zaresc. Ziua asta ma prapadit. Toata fata mi-e mototolita, ca si cum ar fi facuta dintr-o ceara moale, nesigura... brusc, inima incepe sa-mi bata cu putere, uda de sudoare, cu parul zburlit imi rotesc cu mirare ochii in jur.... tipand:

Caldura mare, mon ser!!!!!!!!

Trimis de: caa pe 3 Jul 2006, 01:55 PM

Arşiţa asta nesuferită pesemne că nu citeşte ce scrii tu mai sus. Altfel s-ar duce ca împuşcată... Dar stai, tocmai s-a mai domolit un pic ieri şi astăzi... De ce oare? Te-o fi surprins uitîndu-te în oglindă?!...

Trimis de: Romelia pe 3 Jul 2006, 03:18 PM

Surprinsa de vizita ta neasteptata... privesc din nou spre oglinda... si zambesc!
Daca te plictisesti, te invit sa mai vii... sa-ti arunci o privire sau chiar mai multe... spre 'oglinda mea' M-as bucura...

Mi-e foame!
In jurul meu, vanzatorii ambulanti de zarzavaturi imping inaintea lor carutele incarcate cu legume proaspete. Salata se releva verde fraged, carotele sunt de un galben roscat, ridichile de un rosu vesel, prazi `naltuti si prosti ca niste 'poeti din provincie', guliile de un violet tandru, mazarea cu boabe de jad elegant, rosiile colorate aprins... mi-e foameee!
Si 'masa asta de bunatati' trece pe sub privirea mea, nepasatoare...
O amaraciune fara leac imi intuneca fruntea, o nervozitate de orice clipa, ascunsa, surda, ma inteapa cu mii de ace, iar un nod face ravagii in stomacelul meu, ca un vierme ascuns intr-un mar...
Mi-e foame, mi-e cald, mi-e sete, mi-e dor, mi-e somn...
Vara asta mi-e foame tare rau... na, na, na, na, na...
Cucule, pasare sura, cuc, cu-cu,
Ce tot canti la noi pe sura
Ori ti-e foame, ori ti-e sete, cuc, cu-cu,
Ori ti-e dor de codrul verde...
J`ai faim!

Trimis de: Romelia pe 3 Jul 2006, 06:11 PM

In ultima vreme, nu port ceas la mana, il consider un obiect inutil...

Imi privesc degetele... lungi, albe, subtiri, cu unghiile bombate si nitel recurbate... le examinez cu atentie, unul cate unul. Aoleuuu!!!
Ce senzatie ciudata!
Degetele mele imi amintesc de ghiarele unui vultur... nu se poate! Nu!!!
Nu, nimeni nu trebuie sa mi le mai vada... caut sa ma stapanesc, dar degetele mi se inclesteaza unul de altu` si simt cum unghiile se infig in carne fara sa doara...
Ciudat. Degetele de la propriile mele maini au ajuns, intr-un timp foarte scurt, sa-ma scoata din sarite... le privesc dusmanos, apoi imi spun, gata, de maine port manusi!

Trimis de: Felina pe 3 Jul 2006, 06:28 PM

Trimis de: Romelia pe 3 Jul 2006, 06:52 PM

Bucuria este de partea mea, draga Vrajitorule... te imbratisez si te pup, iaca` asa
Multumesc pentru 'perechea de ochelari roz', dar mai stiu ca tu esti atotputernic si poti sa indeplinesti multe dorinte, asa ca, indraznesc sa apelez la mestesugurile tale, rugandu-te sa-mi schimbi ghearele...

In speranta ca Vrajitorul ii va putea indeplini si ei dorinta, adormi linistita...

Trimis de: Felina pe 3 Jul 2006, 06:54 PM

Nu trebuie decat sa porti ochelarii ce ti i-am dat. Ghearele se vor preschimba in cele mai frumoase degete si vor fi pe placul tau.

Trimis de: Romelia pe 4 Jul 2006, 10:43 AM

Cand treci brusc de la fericirea, de la ingrijirea pe care ti-o da dragostea materna, la... la situatia in care ma aflu eu, te gandesti la atatea lucruri... atatea lucruri pe care nu le poti suporta! Ah! cat eram altadata de pazita si de imprejmuita de tandretea mamei, cat de mult ma despartea, ma apara aceasta tandrete de restul lumii!... Si iata-ma acum singura... ies singura... traiesc singura... traiesc printre straini... ceea ce e tot una cu a trai singura. E greu... nu sunt obisnuita... imi lipseste! Si totodata pare-se ca si lumea dimprejur ghiceste cat sunt de izolata, de dezarmata... si abuzeaza.
Ieri de dimineata... cand am sosit la familia X, am cunoscut-o pe domnisoara Y, care urmeaza sa se casatoreasca cu baiatul familiei X. Nu-i frumoasa, e prea inalta, prea puternica, prea masiva... nu-i tocmai inteligenta, ii lipseste orice distinctie (lipsa frumusetii la o femeie ar putea fi compensata de o alta calitate frumusetea interioara), dar are zestre, are o afacere personala de un milion cincisute mii de euroi si alte milioane in perspectiva... Atunci, se compenseaza, nu-i asa?
Fata asta e tot atat de nevrednica de averea ei pe cat e de nevrednica de dragostea lui X. Si ce este mai bizar, e ca nici ea nu parea foarte fericita de aceasta "PARTIDA".
Nu e bizar, e omenesc... Cine o fi hotarat aceasta casatorie?
Am incercat sa-i felicit, desi, "angajamentul" lor nu-mi dadea dreptul la prea mult entuziasm.
Sa-mi ierte comportarea, dar... in acele momente casatoria lor imi provoca atata rau!
Parca-mi venea sa le spun: "Ce pacat!"

Nu-mi pot inchipui cum o fata/baiat consimte sa fie femeia/barbatul unui barbat/femei fara sa-l iubeasca profund, nebuneste!
Va sfatuiesc sa nu va casatoriti astfel!

Trimis de: caa pe 4 Jul 2006, 11:09 AM

Romelia, am să-ţi spun ceva care o să te mire (sper să nu te şi oripileze!): cele mai multe divorţuri se produc în acele familii unde cei doi s-au luat dintr-o dragoste profundă, adevărată, poate nebunească!...

Iubirea nebunească este una. O căsătorie trainică e alta. Chiar dacă te vei indigna de ceea ce spun, am s-o spun totuşi: căsătoria nu înseamnă doar iubire; înseamnă şi un contract social între parteneri. Cu timpul iubirea iniţială se transformă (ca să nu zic "diluează") şi parteneriatul soţilor trece în prim plan. Acolo e şi iubire dar e şi prietenie, respect, înţelegere reciprocă... şi altele. E o "artă" dificilă căsătoria, nu oricine poate fi un "artist" bun...

Sigur, vorbesc în general, nu mă refer la X/Y pe care-i menţionezi tu. Oricum, dacă cineva mi-ar cere sfatul, eu aş spune exact invers decît spui tu: vă iubiţi nebuneşte... şi... intenţionaţi să vă căsătoriţi? Căscaţi ochii (dacă puteţi!!) să nu vă frigeţi!!...

Îndrăznesc să sper că nu te-am supărat cu "gîndurile" mele. Dacă "ţi-au căzut greu" îmi cer scuze.

Trimis de: Romelia pe 4 Jul 2006, 01:05 PM

Trimis de: Romelia pe 4 Jul 2006, 02:18 PM

Da, si eu am slabiciunile mele...
Mi-ar placea sa traiesc la Palma de Mallorca, sa traiesc undeva aproape de mare, sa traiesc pe un tarm, acolo unde este in permanenta o adevarata parada de barci cu panze, yahturi colorate si vapoare albe. Ca dolescenta visam mereu sa fac o calatorie pe un vas cu panze albe, sa colind in jurul lumii, sa-mi pierd urma intr-un tinut indepartat al aventurii.
Visez.....
Mai am ragaz si pentru cateva minute pretioase de yoga, inainte de-a ma imbraca pentru plimbare...
Nu, nu practic yoga adevarata... doar ma intind pe jos, imi odihnesc spinarea si mai ales imi limpezesc mintea. Asta in mod obisnuit ma ajuta cand ies in lume. Acum insa NU.
Surescitata, mintea mea lucreaza, intrebandu-ma: NU e nimic de facut???

... cele cateva minute pe care mi le-am acordat au trecut si trebuie sa incep sa ma dichisesc. De cand ma stiu, fardul meu se limiteaza la putin ruj, o atingere cu creionul pe sprancene, putin rimel, si obisnuiesc sa-mi pudrez foarte usor nasul, ca sa nu luceasca. E mult mai simplu de cand mi-am taiat parul scurt, il perii, doar cat sa-i dau o linie. Cat am suferit cand aveam parul lung, il simteam prea greu si doream sa ma simt libera, usoara... il purtam pe spate, innodat la ceafa.
Improspatata, imi imbrac rochia alba, imi prind un mic sirag de perle(clar, imitatie) in jurul gatului, imi asez ochelarii fumurii pe ochi, imi incalt pantofiorii fara toc si...
Voilà, sunt gata sa ma intalnesc cu NOUA MEA LUME!!!

N-am inteles niciodata de ce fetelor le place sa-si vada degetele inecate in aur... (am gasit raspunsul: ele n-au gheare de vultur)... oare ne deosebim la gusturi, idealuri, maniere, slabiciuni?

Trimis de: Romelia pe 4 Jul 2006, 05:58 PM

Intoarsa acasa, m-am improspatat si dupa o scurta deliberare cu mine insami, m-am decis sa scriu in jurnal...

Compliment sau obraznicie?
Pe masura ce timpul se scurgea, apareau persoane tot mai interesante, grupul de tineri in care ma aflam incepu sa se largeasca... si cum inflatia nu-i atinge niciodata pe cei bogati, cele mai multe discutii se legau de moda, masini, vacante de vis, si ceva sport...

- Da-mi voie sa te intreb la ce te gandesti acum? (... buza de sus surazandu-i intr-un fel ciudat)
- Mi-e teama sa nu te dezamagesc, dar tot ce fac acum este sa-mi las gandurile sa alerge departe, departe de locul asta (i-am raspuns sec, zambind in sinea mea)...
(mi-am dat seama cam cine este el de cum l-am vazut)
Parul deschis la culoare, rebel, imi aducea aminte de un baiat cunoscut acum un an, un neamt, desirat, un tip sportiv, cu zambet de gheata, si avand in ochi siguranta ca poate seduce toate fetele, dar...
Umorul lui obscen era prea picant pentru gustul meu si m-am simtit usurata cand mi-a intors spatele. A disparut, dar nu pentru mult timp, aruncandu-si plasa in alta parte...

- Pipitele sunt specialitatea mea, baby, sau poate ca n-ai stiut inca... (l-am auzit argumentand, putin mai tarziu, in apropierea unei blonde)

Nu dupa mult timp... incepu tortura, isi facu din nou aparitia, soptind:
Tu trebuie sa fii fata care a sedus soarele pe CER...
apoi cu voce tare:
"In realitate, sunt un baiat serios, poti intreba pe oricine de-aici..."
- Hmmm!... ma intreb ce vrei sa spui cu adevarat...
- Vreau sa spun ca tu esti ascunsa in spatele realitatii, izbucni rautacios, examinandu-ma de parca as fi fost un anumit gen de marfa... fara sa piarda prea mult timp, ma complimenta din nou, pe mine cat si rochia mea, pe care o gasi un vis, o rasuflare a primaverii, dar eu mult prea ascunsa in ea...
- Ai s*ni pe cinste, copilo, de ce ii tii in inchisoare? Arata-i, imprastie putina fericire in jur! (sopti din nou, foarte aproape de urechea mea)
(Nici macar nu era adevarat!)

Cu o eleganta dezinvolta, fara sa-i raspund i-am intors definitiv spatele... inutil sa va spun ce prost m-am simtit, siragul de perle parca urca sus si se strangea in jurul gatului...
Ahhh!!! daca as fi avut o pereche de foarfeci in mana i-as fi taiat LIMBA!!!

Gandeam in tacere: Desigur, un baiat foarte serios, plin de sarm, ingrozitor de sigur pe sine...
"In realitate, sunt un baiat serios, poti intreba pe oricine de-aici..." - NU-I NEVOIE... am tras singura concluzia - MA PRICEP SI SINGURA CUM S-O STERG DIN PREAJMA TA.

...intr-un tarziu, se apropie din nou de mine, putin mai serios:
Te rog, iarta-ma! Este singurul lucru pe care vreau sa ti-l spun... acum.

Pacat. Totul era lipsit de sens.
(curata obraznicie!)

Trimis de: Romelia pe 4 Jul 2006, 06:14 PM

Acum ascult cantecul meu favorit si mi-am implinit seara.
Oare sunt o sentimentala?
Nu, nu sunt... sentimentalismul este apanajul celor slabi...
Sunt numai cand e vorba de muzica, mai ales cand e vorba de cantecul asta...
Amintiri... ???
Nu! Nu, cantecul insusi imi spune ceva... pur si simplu imi place. N-am nici un fel de educatie muzicala, mai degraba sunt o primitiva. Cred ca asta si explica de ce melodiile care-mi plac mie, nu plac altora.
Intre sentimentalism si a fi slab este o corelatie?
Nu cred.
Ceea ce este slabiciune pentru uni, ar putea fi, un ingredient pentru alti. Si trebuie luat in considerare si in ce grad se manifesta... in cazul meu sentimentalismul e slabiciune, totusi, cand e vorba de muzica, poate, cu multa indulgenta fata de mine, o pot numi feblete...

Trimis de: Romelia pe 4 Jul 2006, 11:23 PM

Somnul este pentru cei slabi...
Eu sunt un prieten desavarsit al noptii...
Incerc sa-l citesc pe Nietzche, dar... nu reusesc. Eu nu l-am citit niciodata pe Kant, Schopenhauer, Nietzche... nicio carte cap-coada, scriu ciudat. Nu i-am putut intelege si... nici nu ma astept sa-i inteleg vreodata, ei scriu pentru cei alesi.
Dumnezeu n-a murit!... femeile nu sunt niste jucarii...
Asta era... nu le pot impartasi gandurile. Sau... ca sa fiu corecta, trebuie sa spun ca nu sunt suficient de desteapta pentru a intelege ce merita sa fie citit.
Imi simt capul ciudat, iar picioarele pur si simplu ma desfinteaza... cred ca am nevoie de odihna adevarata... poate ca ar trebui sa...
Ei bine, oamenii sunt foarte ciudati cand sunt obositi...
Si totusi, nu sunt deloc obosita, doar ca in acest puzzle atatea piese razlete se aseaza la locul lor. Si noaptea, noaptea asta are un fel de a face oamenii sa uite...
Da, asa e, mi-am soptit singura, si cu atentie mi-am pus capul inapoi pe perna.
Bine, draga jurnalule, vom vorbi maine, incerca sa dormi si tu putin... ceea ce nu-i asa de simplu...

Stau intinsa in pat, uitandu-ma in tavan, incercand sa inteleg... ciudata, natura paradoxala a fiintei umane!
Noi toti mergem la biserica, totusi continuam sa ne ranim unii pe altii pacatuind.
Exista pentru unii o anumita satisfactie in a-i umili pe ceilalti?
De ce o fac? Refulare? Aparare? Prostie?
N-am sa descopar niciodata adevarul... Niciodata!
Pentru totdeauna!
Pentru totdeauna???... totdeauna este o minciuna. Am aflat ca nimic nu este dat odata pentru totdeauna. Nu exista asa ceva! Din cauza asta am continuat sa scriu, am continuat sa lupt, fiindca n-am sa pot sa imbatranesc alaturi de tine, draga jurnalule...
Si totusi, trebuie sa existe ceva 'pentru vesnicie', dar... acum nu stiu ce, nu mai pot sa gandesc corect.
Pur si simplu trebuie sa dorm. E tot ce stiu.

Intr-un tarziu, cand tacerea a devenit oprimanta, mi-am dat seama de singuratatea mea, de intuneric si de noaptea infinita pe care o am in fata...

Trimis de: Romelia pe 5 Jul 2006, 09:57 AM

Mare mister este si cu inima omeneasca... cum poate sa reuseasca un flux emotiv sa prosteasca un om normal. Va puteti inchipui, cum trebuie sa prosteasca, un asemenea fenomen, pe o biata fata cand da aceasta boala peste ea?
- Un japonez frumos???
Ati vazut vreodata japonezi frumosi? Nici nu exista japonezi frumosi. Toti au fata latareata, pometii si falcile iesite si nasul lat si ridicat in sus. Cred ca nasurile astea sunt foarte bune pentru casnicie. Asa cum i-am vazut eu pe japonezi, am capatat convingerea, ca nevestele lor, cand ii privesc le vad prin nari, tocmai in interiorul creierului si le ghicesc gandurile...

Fugi, fato! Fugi cat vezi cu ochii...
Ati vazut vreodata doi caini de vanatoare asmutiti asupra vanatului? Daca da, atunci va puteti imagina cum arat eu, 'eu si cu mine', alergand, sarind cate sapte trepte la vale, pe scari. Cu viteza asta n-am mai vazut pana acum decat doua feluri de corpuri in miscare: ale alergatorilor pe suta de metri si ale bisnitarilor pe strada X, cand vine politia...

Trimis de: Romelia pe 5 Jul 2006, 10:38 AM

Sansele nu sunt egale deloc...
El are toate avantajele si eu toate piedicile. Nu! nu sunt sansele egale... "It is not fair play!"
Am o singura nadejde... poate sa-mi treaca. Poate da si poate nu... depinde de creier...

Trimis de: Romelia pe 5 Jul 2006, 10:58 AM

Inainte de-a scrie acest vis, am avut o mica sovaire... nu mi-e greu sa-mi formez cuvintele, dar ceva ma retine, poate ilaritatea, amestecata, de data aceasta, cu tristetea...
Am adormit. Am avut visuri ingrozitoare - un soi de compendiu al tuturor povestirilor lui Edgar Allan Poe... eram despicata in doua de masinarii monstruoase, inecata intr-un ametitor vartej de noroi, zidita de vie in piatra si... cel mai inspaimantator - ingropata de vie. Noaptea intreaga am trait sentimentul neputintei, al imposobilitatii de a ma exprima, de a misca sau de a striga pentru a protesta impotriva inexorabilei greutati a pamantului, care nu contenea sa fie aruncat peste mine...
Bam!... Bum!... Bam!... Bum!... Bam!... peste trupul meu paralizat, intins, cadavru viu pregatit pentru ingropaciune in nisip.
In desert domneste un frig ascutit! Stii?...
Cand m-am trezit, era deja dimineata. Am ramas intinsa pe spate, privind drept in sus, la cerul albastru-verzui si la salul lui transparent de ceata... ca un minuscul glob de cristal, solitar si senin, Venus stralucea in pacla deasupra lumii... LINISTITE.
Dulce-Amar... Ce e aici?
Petrecere sau morga?
Lasa tristetea!
Hai sa ne distram un pic...

Trimis de: Felina pe 5 Jul 2006, 10:59 AM

Trimis de: Romelia pe 5 Jul 2006, 03:07 PM

Trimis de: Romelia pe 5 Jul 2006, 05:41 PM

Nici o data, nici de doua ori... nu-mi place!!!
Ca flirt, mai merge, dar ca...........................
Numai gandul ca s-ar putea sa am langa mine un om care sa-mi restranga libertatea, ma supara.
Sa privesti, sa zambesti, sa flirtezi... Toate astea sunt frumoase, foarte bune, si imi plac mult, dar sa fii monopolizata de un singur om, sa-i fii supusa si ascultatoare, sa-l vezi cum iti otraveste existenta cu gelozia si interdictiile lui, asta nu-mi surade deloc, MARTURISESC.
Iluzia e cel mai frumos lucru, nu-i asa?
Un baiat... asa, vazut de departe, elegant si politicos...
Ma bucura sa-l privesc, stiind ca-l fac fericit cu o privire. Imi face placere cand ma urmareste, ascunzandu-se printre trecatori, si ca pot sa-l zaresc aproape de mine, in vreun magazin, la cumparaturi...
In felul acesta pot sa mi-l inchipui cum vreau eu, cu toate calitatile care imi plac, fara ca realitatea sa le dezminta. De asemenea, si el poate sa isi inchipuie ca "eu sunt o minune", cea mai buna fata din lume.
Nu-i asa, ca iluzia e cel mai frumos lucru din lume?
Cand te cunosti prea mult, se duc noptile romantice si plimbarile, se duc 'asteptarile nerabdatoare' si galanteriile.
OFICIALUL are toate drepturile, si devine uneori antipatic, suparator si caraghios...
Nimic nu mai ramane ca la inceput, proaspat si racoritor... [Bai Gheo, iti miros picioarele!... ]
... si uite asa, OFICIALUL ARE TOATE DREPTURILE.
NU doar o data, nici de doua ori... MEREU.
Sau... ???
Depinde, mai mult sau mai putin, de indrazneala - OFICIALULUI...
'Nici o data!!!'... asa si nu altfel, sentimentele vor avea toata libertatea.
Vointa si inima noastra, care sunt, in definitiv, cele care sunt, se destrama cand le convine sau cand se plictisesc de... OFICIAL.
=========================
Asculta, draga, cati ani ai in clipa asta?
In clipa asta, cu o zi mai mult decat ieri...
==========
Si cu toate acestea... vreau sa ma casatoresc?!

Trimis de: Romelia pe 5 Jul 2006, 11:52 PM

De ce lucrurile n-au suflet?
De ce mobilele si oglinzile stau mute, indiferente si neinsufletite, incapabile sa vibreze in fata vietii?
Dar... ar fi groaznic sa te simti spionat vesnic de ochi imateriali si multiformi pentru care nu exista nici o taina. Ce importanta tragica si definitiva ar capata oglinzile, de pilda, daca ar fi in stare sa reproduca, dupa voia omului, scenele si fetele pe care le-au oglindit mai inainte! Ce intime, suparatoare marturisiri n-ar putea sa faca rochiile... matasurile si dantelele ar putea povesti despre fiorii trupului, camasutele brodate ar putea divulga bataile inimii in clipele de dorinta si descatusare...

Noaptea e linistita... pe cerul limpede stralucesc mii de stele. Ramase singura. Isi scoase vesta, camasa... de pe masuta de langa fotoliu, lua dintr-un pachetel alb, o tigara. O aprinse. Si cand sorbi a doua oara fumul aromatic, se opri, amintindu-si: Oh! E prima oara cand fumez... vru sa arunce tigara, dar se retinu. Avea pofta sa fumeze.
De ce fumeaza oamenii???
Fumeaza putin de placere, si mai mult ca sa faca ce face toata lumea. Uneori... tigara le devine un bun prieten. E ceva ce-i intovaraseste si care s-ar putea spune ca-i sfatuieste sau le inspira unele hotarari. Am vazut oameni cum incercau cu mucul unei tigari sa aprinda o alta. Asta inseamna ca tutunul ii stapaneste sau ca nu se pot lipsi de el? Totul in viata nu-i decat o chestie de vointa, de a dori sau nu, sa faci ceva. In ce ma priveste, as putea spune ca cel mai mic rau pe care mi l-ar provoca o tigara, m-ar face sa nu mai aprind nici una in viata mea. Si totusi, oamenii nu renunta cu usurinta la acest 'MIC' viciu. De ce? Pentru ca acest 'mic viciu' are in oameni radacini mai adanci decat o mare pasiune...

Din fericire - pentru ea - NU ERA UN VICIU..... si - tristetea trece si poate fi stapania.
Mare minune!!!... sa nu fii stapanit, in viata, de nicio tristete...
Stinse tigara, apoi lumina, si se ghemui sub asternut.

Trimis de: Romelia pe 6 Jul 2006, 09:04 AM

ATENTIE!!!

Daca citesti, o faci pe riscul tau...
Asta e noua?! Nu!?...
Se poarta ca la poarta noua...
O sa te uiti 'ca vitelul la poarta noua'...
O sa se uite 'ca bou' la poarta noua'...
Dupa cum la " O poarta noua" "Sta un bou "... asta cum vine? 'Stai ca Bou` la poarta noua'???
"Cine fura azi un ou, maine fura ca un bou"... Asta e!... NU poti sa treci ca un bou prin viata si sa nu iei nimic...

... contempla portile masive de fier. Aveau tepuse in varf si erau inalte de cel putin doi metri cincizeci. Studie cu mare atentie portile. De fiecare parte a lor era cate un gard viu de nepatruns, inalt de un metru optzeci si se puteau deschide numai pe baza unor dispozitive electrice. Singura posibilitate era sa le escaladeze. Dar... brusc observa indicatoarele, cate unul de fiecare parte.
Pe primul scria: CAINI DE PAZA PERICULOSI!.
Pe al doilea: PAZNICI INARMATI!.
Ce vremuri domle, ce vremuri!...
Cata risipa, domle! Cata opulenta, domle!... Iti taie rasuflarea.
ASTAZI TOATE SI-AU PIERDUT NOIMA.
Omul "SIMPLU" nu e decat caricatura 'noului' stapan.

- Ce naiba caut eu AICI?... risc sa fiu sfasiata in mii de bucati... sau chiar mai rau, impuscata!

Trimis de: Romelia pe 6 Jul 2006, 10:27 AM

Intr-o buna zi...
Intr-o buna zi, o sa am si eu o casa cu caini de paza si paznici inarmati. Intr-o buna zi. Curand. Totusi, o sa am grija sa las cainii liberi pentru a insfaca orice nepoftit care mi-ar escalada Portile (Inimii).
Pana una alta, imi continui drumu` pipaindu-mi ruptura pantalonilor in c**... pe putin de douazeci de centimetri.
Zgomotul portilor electrice deschizandu-se m-au speriat de moarte si am ramas un moment neclintita. Apoi, farurile unei masini care se apropia cu toata viteza... Abia am avut timp sa sar intr-un tufis, aterizand pe bratul drept, fapt care mi-a provocat o durere ingrozitoare. Am scos un geamat... de durere.
Pamantul era ud datorita atentiei permanente a stropitorilor, astfel ca m-am trezit rostogolindu-ma in NOROI.
Ptiuuu, D*ace!!!... altceva ce-as putea zice?
Intr-o buna zi... NICIODATA!... Ptiu' D*ace! - Vorba Inteleptului.

Trimis de: Romelia pe 6 Jul 2006, 12:21 PM

Caut un Fat Frumos BOGAT!!!... Nu rade!!!
Nu asta cauta toata lumea?
... pana cand se ridica si alerga la porti, acestea erau inchise iar. Departe se auzea latratul unui caine, dar zgomotul nu venea spre ea, asa ca rasufla usurata. Asta ii mai lipsea, un caine turbat repezindu-se la f***-ul ei. Bratul ii zvacnea dureros... poate se rupsese.
Pe cine pot invinui??? Pe NIMENI.
Altceva si mai important. Pot escalada portile cu bratul rupt? Facu o incercare, dar nu reusi decat sa-si sfasie camasa 'Yves Saint Laurent'.
Oh! E camasa mea cea mai buna... Si, pe urma toti bani mei sunt in buzunarul pantalonilor Rupti In C**... pe putin de douazeci de centimetri...
Caut un Fat Frumos BOGAT!!!... sa-mi cumpere alta camasa. Sa-mi cumpere alte HAINE.

Cel ce poate - face, cel ce nu poate - invata pe altii. Cel ce ARE - DA SI LA ALTII???

Fetelor! nu-l asteptati pe Fat-Frumos... s-a ratacit.
... pe atunci asteptam un Fat-Frumos si o viata de basm... ACUM - VREAU SA UIT!!!

Trimis de: Romelia pe 6 Jul 2006, 04:11 PM

Unora le place, altora NU...
Unora le pasa, altora NU...
"Unora le place jazz-ul... " [Nu! nu ma refer la film...] Altora NU.
Unora le place locul, altora NU...
Unora le place muntele, altora NU...
Unora le place cafeaua, altora alcoolul, altora drogurile...
- altora le place SA TRAIASCA -
Ceea ce unora le place altora le poate parea ridicol sau neinsemnat sau neinteresant.

Peste oras se lasase seara... acoperind de-a binelea strazile zgomotoase ale orasului.
... pasind incet, ma uitam la firmele cu neon si la oameni. Puzderie de oameni ca furnicile pe trotuare. Misunau. Misunau ca furnicile in toate partile. Inauntru si afara, razand, povestind zgomotos, abatuti, alti beti, unii tinand in maini sacose burdusite, altii tineau pahare de carton si introduceau monede in automate.
Unora le place enorm sa joace, sa indoape aparatele acelea de parca ar hrani o armata de rechini lacomi.
Mi-as fi dorit sa-i pot opri.
Aparatele sunt rele. Se hranesc cu bani. Banii sunt rai. Oamenii care se joaca cu banii sunt canibali...
Canibali rai care sug sangele.
M-am invartit pe acolo o vreme simtind pulsul locului si privind tot timpul - cu ochii negri si reci si inexpresivi - furnicile intrand si iesind din locurile lor de proslavire. Furnici antropofage. Dumnezeul lor era banul...
Furnicile astea par sa se gaseasca peste tot...

Am obosit!... vreau sa dorm, sa mananc si sa-mi spal murdaria vietii de pe trup.

Trimis de: Romelia pe 7 Jul 2006, 09:12 AM

07 Iulie 2006 - Vineri dimineata.
Gimnastica - un ritual al fiecarei dimineti.
Urc repede scarile. Un alt ritual al diminetii. Astazi nu am timp (a se citi chef) pentru gimnastica... si urcarea scarilor in fuga e o perfecta activitate cardiovasculara. Imi face bine. Mai bine decat sa fac flotari sau sa sar coarda "FARA MANERE".
Am ajuns SUS... si inima imi bate exact in ritmul care trebuie...
(7/7/2006 3:29:48 AM).

Trimis de: Romelia pe 7 Jul 2006, 02:51 PM

Am indraznit sa zbor... si am zburat.

Trimis de: Romelia pe 7 Jul 2006, 11:10 PM

Sala Barului - o sala lunga si stramta, cu tavanul jos, cu peretii zugraviti cenusiu, cu perdele de creton, prinse de galeriile de lemn, luminata de o jumatate de duzina de lampi - era complet plina. In jurul fiecarei masute, stateau cate patru sau cinci clienti, fete si baieti, consumand alcool si sarutandu-se in plina libertate, in galagia infierbantata si vesela a barului.
Ea si El stateau intr-un colt al barului, aproape de usa - de cate ori se deschidea usa, un val de aer cald intra, si cu el un grup de noctambuli, care isi roteau privirile prin sala.
Odata cu ora inaintata (21:30), divanurile aurii si invechite ale barului nocturn se populau de un public consumator vesel si ametit 'de caldura', care striga si radea pe masura ce se familiariza cu atmosfera barului (mai bine zis - se chercheleau). Un public fara ocupatie, specific acestui local, si care se poate intalni numai prin barurile nocturne...
Baieti bine, barbati maturi, distinsi si impecabili in hainele lor 'severe', care stiu sa iubeasca si sa se imbete intotdeauna discret... aventuriere de toate soiurile, in toalete atragatoare, care vorbesc intr-o limba neinteleasa - un argo special, cu fraze alese din diferite dialecte - care stiu sa danseze si sa bea fara sa se ameteasca, sa ceara bani si sa dea mangaieri in toate limbile lumii.
'Sextetul ciocolatiu', costumat in haine de marca, putin invechite de timp si de noptile rele, canta 'o melodie' la moda.
Prima pereche care incepu sa danseze era dintre 'artistii' angajati ai barului.
Ea se distra uitandu-se la ei. Nu intelegea cum cineva poate sa considere aceste miscari grotesti drept dans.
Dar, in sfarsit........
Fiecare OM cu lumea lui.

Intr-un tarziu, el rupse tacerea, intreband-o:
- Ce pot sa fac pentru tine?
Ea il privi o clipa si apoi, cu glasul tremurator, ca si cum toata viata ei ar fi stat in aceste cuvinte, izbucni:
- VREAU SA PLECAM!

Trimis de: Romelia pe 8 Jul 2006, 10:56 AM

Ce sa fie, ce sa fie?
Durere de Cap sau Durere de Inima?
Sunt foarte suparata si... cand sunt suparata nu pot sa dorm.
Asa ca, aleg Una din Doua, decat sa-mi distrug bunatate de timp, mai bine vorbesc cu tine, Jurnalul Meu...
Taci si asculta. Eu te-am deschis, eu te-am ales, eu te finantez... si, te rog sa ma crezi, sunt o multime de lucruri ce vreau sa ti le spun. Te rog sa apreciezi. Vreau sa-ti spun ca, uneori, nu-mi place cum te porti cu mine, cum incerci sa-mi pui 'pumnu` in gura', cum ma lasi de izbeliste, cum ma tratezi...
Vreau sa-ti spun ca - daca ai de gand sa fii dificil, te las si te anulez.
Asta vrei? Mai bine imi spui de acum, inainte sa fie prea tarziu.
Si, altceva si mai rau - NU ma urmaresti ATENT. Nu pot sa povestesc cand cineva nu ma asculta, nu ma urmareste cu atentie...
Daca tot avem sa traim impreuna imi datorezi macar atata lucru. Taci!... si asculta.

... ceva, nu stiu ce, imi provoaca O Durere de Cap sau de Inima.
Una din Doua. Nu stiu exact.
Ce fel de medic imi poate prescrie un tratament pentru - Una din Doua? -
Toti medicii prescriu medicamente... contra deprimarii sau pentru relaxare - antistress - chestii din astea. Un medic poate sa te vada foarte deprimat, altul 'bolnav cu capu`', si cei multi 'Pe Moarte'.
Orice medic iti poate prescrie un tratament. Dar cine iti poate prescrie tratamentul corect?
Medicul, oricat ar sustine ca face un act caritabil si misionar, nu face altceva decat sa-si burduseasca buzunarul - (NU SARITI! - doar unii) - ... iar alti...
(Alti ar face orice daca ti-ai da - . - 'jos' pentru ei.)
Un medic caruia ii place Ceea Ce Face... ti-ar putea DA tratamentul corect.
Si, 'daca' ii place si stie ce face - TE-AR PUTEA VINDECA.
Merita sa-l cauti. E bine sa ai o rezerva buna de medici. Fac viata mai usoara...

[Si totusi, Medicii Profesionisti fac o munca absolut extraordinara, iar salariul este o batjocura, asa ca, ar fi o nesimtire sa consideri ca statul ii asigura banii pe care ii merita pentru serviciile ce le presteaza. Nu-i da spaga cu scopul de a obtine niste favoruri, ci dai un "bonus" neconditionat - UN MEDIC PROFESIONIST trebuie sa valoreaze mai mult in ochii tai decat in ochii statului.]

Eu mi-am inceput tratamentul...

Trimis de: Romelia pe 8 Jul 2006, 02:00 PM

Cat de ciudata aceasta stare paradoxala a sentimentelor... mi se pare ca traiesc o viata fantastica, nebanuita, ca si cum in sufletul meu s-ar fi nascut fulgerator o adolescenta noua, deosebita de cea de altadata, cu alta inima si alte ganduri, pe care niciodata nu le-am cunoscut.....
Pentru orgoliul nostru de oameni, care au descoperit si inventat atatea minuni, exista ceva ce ramane tainuit, de nepatruns, ca un dispret azvarlit ignorantei noastre si ca o dovada de eterna noastra nimicnicie - INIMA si CREIERUL - studiate de intelepti pana in cele mai mici amanunte...
- SUFLETUL si GANDURILE -

Trimis de: Romelia pe 9 Jul 2006, 09:41 PM

Se aseza afara, pe balconul ce dadea spre gradina, alaturi de 'Mutti', sorbind un suc rece.
O pisica persana, neagra si grasa, torcea incantata in poala bunicii, cu ochii semiinchisi, in timp ce stapana o mangaia cu mana imbatranita de vreme... o alta persana neagra se alinta la picioarele ei, lingandu-si delicat labutele.
Pisicile sunt niste animale atat de minunate, asa de recunascatoare si afectuoase, si totusi atat de distante si independente. Privi cu dragoste la pisica din poala bunicii - arata ca o printesa.
Privindu-le, nu e greu sa intelegi de ce egiptenii le venerau...
Se spune ca - pisicile au noua vietii si sunt ucise de curiozitate.
(De fapt, curiozitatea asta poate ucide pe oricare dintre noi, nu-i asa?)
Cu un falfait, o vrabiuta se aseza pe creanga unui pom si incepu sa ciripeasca tare. In poala bunicii, persana isi deschise somnoroasa ochii galbeni, dar ramase linistita, sub mangaierea continua a maini imbatranite, care o alinta bland...
- Stii ce minunat canta vrabiile? E o minune sa le asculti... e o bucurie sa traiesti, ascultandu-le!
Pacat ca nu canta mai des...
Mica pasare zbura si bunica canta cateva acorduri, cu o voce surprinzator de puternica, ridicand si vocalizand si intonand delicat... apoi lasa cantecul sa se stinga si ramase tacuta, zambind unei amintiri din trecut...
Eu ma simteam ca prinsa intr-un vis care luase o turnura nedorita, dar din care nu ma puteam trezi... pentru o clipa am inchis ochii, speriata ca bunica mi-ar putea descoperi secretul si ar dori sa-l impartasesc.
Un moment de reculegere, o traire de-o clipa, apoi se auzi o izbucnire de entuziasm:
- Sunt gata! Putem pleca...

Trimis de: Romelia pe 9 Jul 2006, 10:02 PM

O jumatate de ora mai tarziu...
Masina circula pe partea dreapta a drumului, cu farurile aprinse. Traficul era lent, dar nu aglomerat... o geana de lumina brazda cerul la orizont. In masina geamurile inchise erau pe jumatate aburite, afara o ploaie neobosita sfichiuia in bataia vantului. Stergatoarele de parbriz, suprasolicitate, alunecau la dreapta si la stanga metronomic, abia reusind sa faca fata potopului. Ploaia impiedica vizibilitatea... si valul pe care il forma apa in cadere izola masina intr-o lume proprie, stranie si mohorata. Casele ca niste corabii, veneau si treceau...
La o rascruce... intoarse scurt la stanga si incepu sa urce la deal cu greutate, avand de o parte si de alta poieni cu flori salbatice, potopite de ploaie. Un zgomot de bricheta tacani si se aprinse scurt, dezvaluind trasaturile soferului in peumbra.
In timp ce masina urca incetisor panta spre P., stergatoarele de parbriz nu incetau sa se agite asemenea labelor unei insecte gigantice agatate de un geam. De o parte si de alta a drumului, copacii se ridicau ca peretii unei fortarete. Si in tot timpul acesta, o melodie incredibil de dulce continua sa se scurga cu forta din casetofon...
.....
Where were you when I was burned and broken
While the days slipped by from my window watching
Where were you when I was hurt and helpless
Because the things you say and the things you do surround me
While you were hanging yourself on someone else's words
Dying to believe in what you heard
I was staring straight into the shining sun...
.....
... pipai usa masinii pana cand gasi butonul care actiona fereastra. Cu un zgomot usor, geamul aluneca si arunca afara chistocul, urmarind scanteile pe care le arunca in intuneric. Cu un sfert de ora mai tarziu, calatoria se sfarsi, masina se opri si soferul se intoarse in scaun...
- Am ajuns, zise soferul, rasufland usurat.....

Trimis de: Romelia pe 10 Jul 2006, 09:35 AM

Timpul este uneori un Prieten Rau.
Ne face sa ajungem inainte sau dupa, si in aceasta graba sau intarziere sta cheia fericirii sau tristetii noastre.
Timpul e cel care ne face sa ne intalnim cu Tristetea sau cu Fericirea.
Un minut sau un an de intarziere e totuna in fata Eternitatii.

Timpul - Creatorul Uitarii, magul neinvins, care transforma TOT.
Timplu - Dusmanul Durerii; timpul neobosit, care transforma Lacrimile de Durere in Zambete Fericite, care sadeste Florile Primaverii in Zapada Iernii si face sa rasara Trandafirii peste deznadejdea mormintelor.

Timpul - topeste.
Timpul - loveste. Ne loveste si devenim prizonierii lui.
Cand nu mai am timp - pretuiesc Clipa.

Trimis de: Romelia pe 10 Jul 2006, 05:30 PM

Exista doua tipuri de torace...
Un torace ca lumea trebuie sa fie agresiv, sa tasneasca in afara, sa se extinda, ca si cand ar vrea sa inghita cat mai mult spatiu cu putinta.
Un alt tip de torace, spre deosebire de primul, e toracele in defensiva, ce bate in retragere in fata lumii, aducand cu o camasa de forta care se strange tot mai mult in jurul omului si, in cele din urma, il sufoca si-l da gata.
Pe viitor, ai grija sa te uiti mai bine la toracele celor din jur.

Daca nu m-as fi vazut niciodata intr-o oglinda si-ar fi trebuit sa-mi descriu infatisarea exterioara dupa ceea ce cunosc din interiorul meu, portretul nu s-ar asemana catusi de putin cu originalul. Mi se intampla uneori sa fiu cu totul alta decat par in realitate. Am momente ca, de pilda, cele petrecute cu ceva timp in urma, cand uit cu desavarsire de infatisarea mea.
Acum insa, m-am asezat in fata oglinzii si ma privesc... sunt inzestrata pe neasteptate cu un trup si cu o bluza tip kimono.
Nu mai reusesc sa-mi vad toracele...

Trimis de: Romelia pe 10 Jul 2006, 06:03 PM

Am o multime de neplaceri...
Neplaceri cu gustul.
Neplaceri din cauza gandurilor...
Adeseori imi displac pana si propriile mele ganduri. In mintea mea nu exista compartimente bine definite. Cele vazute si auzite imi afecteaza toate cunostintele anterioare. Unele dintre combinatii sunt greu de suportat, dar nu le pot anticipa si nici nu le pot bloca sau reprima. Standardele de decenta si buna-cuvinta imi sunt terfelite si haituite de aceste asociatii si viziuni... imi pare rau ca in zona osoasa a craniului nu am nici o fortificatie pentru ce mi-e drag.
Conexiunile se inlantuie cu viteza luminii. Judecatile de valoare apar ca niste reactii spontane la o lectura antrenanta. Nu-mi pot niciodata sustine sau cordona gandirea.
Imi consider modul de gandire grotesc, dar util, ca un scaun facut din coarne de cerb, pe care nu sunt in stare sa-l schimb.

Trimis de: Romelia pe 10 Jul 2006, 06:12 PM

Oamenii se tem intotdeauna de ceea ce nu stiu, de ceea ce nu inteleg, de lucrurile nefamiliare sau diferite de ale lor, iar aceasta frica se transforma, fara exceptie, in ura. O ura necugetata, care n-are nici un sens.
Exista oameni care urasc fara nici un motiv. Pur si simplu urasc.
Nu isi dau seama ca ura lor nejustificata se intoarce, inevitabil, spre interior, distrugandu-i.
[Ah, ce ciudata este fiinta umana, nu-i asa?]
Pana la urma, ura este autodistructiva.

Trimis de: Romelia pe 10 Jul 2006, 06:19 PM

Edit.

Trimis de: Romelia pe 10 Jul 2006, 11:45 PM

Zambesc - eternul meu zambet nesuferit, compus ad-hoc ori de cate ori e cazul sa maschez o alta miscare sufleteasca.
Sunt egoista, sunt rea, mandra, inchisa, rece si inutila, inchisa mereu in cercul vicios al gandurilor si visurilor mele.
Mi-e frica de resemnare. Nu-mi doresc o viata fara suferinte - ar insemna sa nu traiesc, ci sa accept totul resemnata.
Tot ce vreau e sa inteleg totusi, macar uneori, ce inseamna fericirea.
- Ce vreau?! Nu stiu nici eu ce vreau. De fapt n-am nici curajul de a-mi dori ceva. Las totul la voia intamplarii si astept ca viata sa dezlege unele probleme si sa-mi puna altele.
Nu ma pot satura niciodata... sa privesc apa, iarba sau ferigile, intotdeauna gasesc la ele ceva ciudat si nou. Susurul apei e odihnitor si tot atat de odihnitor e sa stai pe o piatra, in tihna si sa astepti ca in jurul tau viata sa-si urmeze cursul. Te pierzi si te regasesti astfel in copaci, in stanci, in apa, in pasari si in cer. Nu te mai simti chiar o bruta.
Mi-ar placea sa ma intereseze pescuitul - sa simt cum o fiinta incearca sa o inhate pe cealalta - in loc sa contemplu si sa caut sa patrund natura lucrurilor.
Uneori, imi place sa stau linistita, sa privesc stelele si sa incerc sa inteleg ce se petrece in mintea mea.
Sunt si eu doar o 'ambitioasa marunta'

Azi-noapte am descoperit ca stelele zboara. Nu cad, zboara. Pasari mici de foc si de lumina care se topesc in bezna. Stelele danseaza - un cadril grav. Un vals universal, coplesitor.
Am fost pana nepermis de tarziu nepermis de copila.

Trimis de: Romelia pe 11 Jul 2006, 01:08 PM

M-am intins.
Si, jurnalele mele stau marturia acestui lucru. Nu vreau sa neg ca, am avut, uneori, impresia ca ma pot strecura, nevazuta. M-am incurajat cu ziduri de discretie, vietuind frenetic la intersectia realitatii imediate cu rasfrangeri in propria mea constiinta. Am trait mereu intre realitatea si ideea de realitate pe care am cultivat-o constant, cu disperata incapatanare. Mi-am construit singura, netulburata, propunerile de real - absenta si dezinteresata total fata de ceea ce inseamna 'lumea din afara'. Am stat cu privirea atintita asupra universului interior, de fapt treceam pe langa evenimentele realitatii - si eu, si ele - treceam unele pe langa altele, cu o indelunga exersata indiferenta. Orgolioasa, timida, egoista din nesiguranta, am trait o insatisfatie interioara, o nesiguranta intima pe care trebuie sa o uit.
Acum, fara curaj, incerc sa ma strecor ca un "musafir nepoftit", nu refuz realitatea, dar nu am putere sa-i dau glas pana la capat...
Ma simt pustiita si seaca, mi-e teama sa ma dezvalui, ma sperii, resursele mele interioare au devenit inexistente, acum, nu sunt numai inutila, ci si indezirabila, vreau in carapacea mea - tot n-am nimic de dat si a primi ceva nemeritat e un 'furt'.

... chiar si in culmea fericirii - teama te pandeste de undeva de sus ca umbra unui vultur.
E prea frumos ca sa dureze.

Trimis de: Romelia pe 11 Jul 2006, 08:02 PM

Am ezitat atat.
De ce?
Pentru ca... sunt in situatia de-a nu indrazni sa scriu pur si simplu TOT ce gandesc.
De ce?
Nu stiu. Nu stiu de ce. Si totusi, stiu... gandurile mele nu au esenta in nimic care sa motiveze aceasta ezitare. De fapt, gandurile mele sunt asa de invalmasite, asa de neclare...
Oare... sunt sincera?
Sau urmaresc numai cateva miscari - la mine.
Prea bine nu inteleg nici eu ce e cu mine.
Gandesc. Incerc sa caut, undeva in mine, un suport...
Si sunt atat de obosita.
Of! Am impresia ca nu mai pot scrie nimic! M-am zapacit complet.
Dar, oare, nu o fi altul motivul?
Oare, nu m-am uitat pe mine, cea adevarata?
Nu!!! Nu am 'dreptul' sa fac asta. Dreptul - din siguranta fata de mine.
N-am experimentat 'totul' in viata. Sau, in orice caz, NU TOT ce m-ar putea interesa.
Ma vad batrana - oare sunt? Nu! Nu sunt!... nu atata timp cat viata ma surprinde.
N-am ratacit pe toate paralele, nici n-am navigat pe toate marile, n-am gustat toata limpezimea lor si nici n-am ajuns la capatul pamantului.
Am pastrat linistea si tacerea.
Ma intreb insa (asta in virtutea vechiului pact de sinceritate cu mine insami) daca accept ca definitiva stare asta de liniste si tacere in care ma aflu?! Nuuu~!!!
Recunosc... starea mea de-acum e invecinata cu sublimul, dar... gratie numai atributului de provizorat pe care m-am surprins acordandu-i-o. Transformata in permanenta, toata situatia asta ar deveni o povara greu de carat. E clar.

Astazi - ma reculeg din mine si ma privesc acum de undeva, de la distanta, straina si rece, cu singurul sentiment de care ma simt capabila: MIRARE.

Trimis de: Romelia pe 12 Jul 2006, 01:06 AM

Atunci - am inteles ca, fire incurcata cum sunt, voi fi obligata sa nu mizez niciodata pe un suport, ci sa ma impart sau, mai bine, sa iau din toate doar ceea ce-mi va fi de folos si mai cu seama sa dau la fel, farame numai din fiinta mea si niciodata pe mine, intreaga.
Acum - mai inteleg ceva. Trebuie sa inchid in mine NU gandirea(cel putin, in coordonatele ei de baza), ci TOT ceea ce ma defineste ca fire sensibil feminina. E un potential de puritate, candoare, vis, care nu se contrapune gandirii (cred ca se determina reciproc), dar care trebuie sa ramana definitiv inchisa in mine.
Ca reteta, urmeaza sa abordez un aer de indiferenta...
Si uite asa - m-am cufundat in marea liniste din mine, cu voluptatea chinuitoarelor dorinte contrazise.
Si totusi - n-am luat nici o hotarare, in afara de aceea de a astepta inca, eterna asteptare.
In asteptare...
Zambete care dor...
Clipe, clipe, clipe...
Ma uit la ceas si imi cronometrez asteptarea.
Departari, astazi alte departari...
Alte departari, acum voite, departari care dor.
Curata greseala de calcul... am mers prea departe si surprinzator de repede.
Atat insa, si niciodata mai mult.

Trimis de: Romelia pe 12 Jul 2006, 01:53 PM

Uneori... doar uneori.
Uneori... sufletele canta. Cu stelele, cu luna, cu apele si cu pamantul. Dar canta atat de rar...
Uneori... sufletele ar vrea sa cante. Au luat insa gresit tonul. E atat de chinuitor zbuciumul sufletului care bolboroseste incapabil sa se puna la unison cu lumea...
Uneori... sufletele fredoneaza. Fraze disperate din partiturile marilor lumini...
Uneori... ah! uneori.
Uneori... mi-e dor sa pun ca mi-e dor, s-o spun incet, in mine, cu sufletul, cu ochii, cu zambetul...
Uneori... mi-e dor atat de tarziu. Uneori, de atata dor, inaintez spre tivul de lumina al departarii...
Uneori... visez pentru ca nu pot altfel. Visez, desi stiu ca nu trebuie...
Uneori... uit visele. Nu le retin, le inregistrez numai ca pe ceva natural si lipsit de importanta... si, uite asa:
Visele mor, se usuca.
Uneori... doar uneori, exista iubire.
Exista deci iubire! Iubire cu piedici, cu defecte, temporara sau in timp nedefinit, de aproape sau de departe... dar exista si trebuie constatata si nu judecata.
Uneori supara Finalul.
Uneori supara Timpul.
Uneori supara Viata.
Uneori se supara indragostiti.
Se supara in lupta... in lupta cu timpul.
Si eu ma supar... si el, si cei cuprinsi in spatiul unui destin care ii impletise laolalta in tesatura lui complexa.
Uneori... te superi si pleci.
Uneori... e atat de greu sa pleci.
Sa pleci!!!
Sa pleci cu tot sufletul tau.
Uneori... n-ai vrea sa pleci.
Si totusi, trebuie...
Bucata ta de rol s-a terminat. Au intrat altii in scena.

Trimis de: Romelia pe 12 Jul 2006, 04:20 PM

Vara enervanta, apasatoare.
Ah, vara, vara vasta si nesfarsita!
Vara adanca si calma!
Vara, vara, vara... cu zile lungi, monotone, de ploaie de vara.
Mi-s dragi serile si diminetile de vara, dar dupa-amiezile sunt asa de pustii! Dupa-amiezi goale. De peste tot se aud aceleasi chemari. E plina dupa-amiaza asta de cioburi de cantece si chemari...
Doi batrani trec pe sub fereastra camerei mele, repetand, obsedant, elogiul oamenilor stralucitori de altadata. In departare un caine latra sacaitor de insistent...
E de-a dreptul amuzant...
P.S. ... ACUM NU MAI e mai demult.
Am devenit superstitioasa: pasiente, culori, numere fatidice, semne, vise...
Si totul iese bine.
Singurul inconvenient e ca realitatea iese prost.

Ufff! m-am incurcat cu atatea dupa-amiezi...
Dupa-amiezi, de-o parte si de alta a ochilor mei...


Care este pluralul de la "amiază" ===>"amiezi"?
Dar la "Dupa-amiază" sa fie ===> "Dupa-amieze"?

Trimis de: Romelia pe 13 Jul 2006, 12:24 AM

Mi-e dor de mine, mi-e dor de mine cea imprastiata in ganduri, mi-e dor de linistea din mine, mi-e dor de o zi frumoasa scursa intre flori si ireal, mi-e dor de gustul amar al lacrimilor, mi-e dor de caietele de amintiri, desi le inteleg inutilitatea; mi-e dor de portile fermecate care nu se deschid decat cu un descantec; mi-e dor de amintirea unei iubiri, mi-e dor de cuvinte sovaielnice, mi-e dor de ciudateniile mele, mi-e dor de parfumul abia simtit, dar formidabil de persistent al boabelor de levantica; mi-e dor de o problema complicata, mi-e dor de anumite carti, mi-e dor de juramintele de sinceritate absoluta, mi-e dor de o neliniste eterna, mi-e dor de un zbucium chinuitor si, mai recent, mi-e dor de o descurajare totala; mi-e dor de melancolia ta, mi-e dor de mandria ta de etern neinteles, mi-e dor de comportamentul tau incolor, mi-e dor de zambetul tau trist, mi-e dor de fiinta ta crispata; mi-e dor de o clipa absurda, mi-e dor de sticla albastra imaculata, mi-e dor de nostalgia sunetelor, de unicul sunet care poate trezi pustiitatile inghetate; mi-e dor de senzatia unei prabusiri, mi-e dor de spaima sentimentala, mi-e dor de o scrisoare de la tine, de neplacuta senzatie pe care ti-o dau cateva randuri scrise in sila; mi-e dor de pustiul tau, mi-e dor de centrul de greutate al prieteniei, mi-e dor de pericolul gandurilor si al hotararilor, mi-e dor de starea pura, de starea de gratie a promisiunilor, mi-e dor de o tresarire, de o tresarire nemascata, o tresarire de surpriza; mi-e dor de gandul ce ma tine paralizata in fata ta, mi-e dor de nobletea suferintei, mi-e dor de forta de-a invinge, mi-e dor de blestematul meu egoism, mi-e dor de un zambet chinuit de asteptare, mi-e dor de un "Neînceput de Poveste", mi-e dor sa ma zbucium, sa plang sau sa simt ca innebunesc pentru un cuvant sau pentru o privire; mi-e dor de senzatia vietii, de senzatia aceea de oboseala, mi-e dor de lumina, de-a putea judeca limpede, mi-e dor de vesnica, nesfarsita liniste, mi-e dor de tot ce inseamna viata, mi-e dor de cat mai multe puncte de tangenta cu viata; mi-e dor de singuratatea mea, mi-e dor de marele intuneric, mi-e dor de aer si apa, mi-e dor de cer, mi-e dor de soare, de luna, de stele, mi-e dor de ploaie, de curcubeu si de norii din ochii tai, mi-e dor de pamant, mi-e dor de iarba, de copaci, de flori, de minunatele mele flori, mi-e dor de UNIVERSUL TAU; mi-e dor de marele mister pe care n-am stiut sa-l traiesc, mi-e dor de tine ' Învăluit în Mister', mi-e dor sa-ti caut din nou privirea, tacerea si zambetul cald, mi-e dor de ochii care ma cauta, mi-e dor de capatul unui drum, mi-e dor de cei ce se iubesc simplu si cald; mi-e dor de un bilet ratacit intr-o carte, mi-e dor de un cuvant nerostit, mi-e dor de-o intamplare, de ceva care nu trece, mi-e dor de zambetul vesniciei, mi-e dor de faramitura luminoasa din eternitatea omeneasca, mi-e dor de pulsatiile vietii, de rezonanta cu pulsatiile unei alte inimi, de pulsatiile pamantului, ale marii, ale infinitului; mi-e dor de miracolul margaretelor, mi-e dor de parfumul verde al brazilor, mi-e dor de cantecul coplesitor al pasarilor, mi-e dor sa ma trezesc ametita de iubire, mi-e dor sa fulguie cu anii tai peste mine, mi-e dor de tine; mi-e dor de pulberea de pe genele stelelor, mi-e dor de lumina ochilor tai, de privirea retinuta in care mocneste ceva de nepatruns; mi-e dor in asteptari si ganduri, mi-e dor de pustiurile reci, mi-e dor de intrebarile fara raspuns, mi-e dor de instrainarea ta, mi-e dor de fericirea tulburatoare a impacarilor de demult; mi-e dor sa-ti soptesc in serile cu luna plina, mi-e dor de noptile nedormite cu tine, mi-e dor sa platesc NU fericirea, ci faptul ca n-am stiut sa stiu sa fiu fericita; mi-e dor si cersec timpului orele de intalnire cu tine, mi-e dor sa-mi fie DOR, mi-e dor sa strig lumii ca MI-E DOR DE TINE!!!

Trimis de: Romelia pe 13 Jul 2006, 01:09 PM

"Ziua de Joi"

Dand nitel din coate, ea izbuti sa isi 'vare' subtirea-i faptura in multimea ingramadita pe cele doua margini ale covorului intins de la marginea trotuarului pana in pragul bisericii. Lumea era agitata. Femeile isi vorbeau, se inghesuiau, lungeau gatul intr-o parte si alta. Un flacau calare, teapan ca insasi "legea la noi in tara", pe un cal 'gros', roib, punea ordine in multimea curiosilor, facand loc alaiului de invitati cu un semn prietenesc din cap sau aruncandu-le cate un cuvant.
Un alai de automobile lucitoare care astepta intr-o strada laturalnica, se puse incet in miscare. Usa bisericii sta deschisa. Se auzeau sunetele orgii. O fanfara isi amesteca trompetele, clarinetele, flautele, basii puternici in fata bisericii, cu vuietul adanc al strazii, cu claxoanele de automobil, cu strigatele invitatilor si sunetul clopotelor.
Inauntru bisericii, muzica se facu mai tare, preschimbandu-se intr-un mars sacadat. Multimea amutii. Femeile zambeau, cateva incepura sa lacrimeze cand din umbra bisericii se ivi tanara pereche, unita in fata oamenilor si a lui Dumnezeu.
... zari prima data mirele pasind sigur, privind grav spre un grup de tineri surazatori. Intr-o secunda, ea cuprinse toata infatisarea miresei. X purta pe paru-i negru o cununa de flori albastrii, care umbreau chipu-i subtire si oval. Faptura-i miniona, intr-o rochie alba, dantelata, se rezema usor de bratul lui. In mana stanga tinea un buchet mic de trandafiri si crini albastrii, iar adierea vantului risipea fire galbene de polen pe pieptu-i care palpita. Ochii ei negri priveau cu nevinovatie la multimea adunata in jur.
- O! Dumnezeule, cat e de frumoasa! ofta tare o femeie, alaturi de ea...
Cateva domnisoare de onoare duceau trena alba a miresei. Buchete imense de flori se incrucisara in cinstea tinerei perechi, care se indrepta prin multimea de langa marginile covorului spre automobilul fastuos impodobit. In aceeasi clipa, ea iesi din multime si cu privire scaparatoare, puse mana pe bratul miresei.
- Fii fericita!!!... O! Fii fericita!... ii spuse cu glas frant, in vreme ce o napadeau lacrimile. Mireasa se opri uluita, era atat de trista, nu stia ce trebuie sa faca, ce sa spuna la aceasta izbucnire...
... ea isi duse servetelul la ochi, se intoarse si disparu, urmata de murmurul uimit al multimii.
...
Trec tigani prin colb
Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.
Cade seara-n camp,
Soarele-i scalamb,
Cortul este stramb,
Foc ardea.
Fac tiganii foc,
Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc.
Si cu carti de joc,
Hai, noroc, noroc,
Vino la soroc...

Trimis de: Romelia pe 13 Jul 2006, 04:12 PM

... cu un suras larg, bunica incerca sa-mi explice: 'nici nu ma ostenesc sa le prind... se prind singure. Pun cateva boabe intr-un castron si harsss!!! Am prins-o!
La apropierea ei, gainile se napustira asupra hranei din castron, dar erau totusi nelinistite, se uitau cu neincredere la ea cu ochii lor rotunzi, galbui ca pucioasa. Cel mai neinsemnat gest al ei care nu arata ca le-ar imparti hrana era de-ajuns sa le puna pe fuga.
Nu!!!!! Nu pot sa suport!!! Urasc sa faci asta!!!
Ele simt ce se intampla cu ele cand le prinzi! Ele stiu TOT!... Stiu tot!... Ufff!...
TREBUIE sa faca cineva asta. TREBUIE sa taie cineva gainile, ca sa ajunga sa le manance altii... "Trebuie sa muncesti ca sa traiesti!"
Auzi la ea - TREBUIE - stiu ca e nevoie sa muncesti ca sa poti trai, dar nu trebuie "SA TAI TU GAINILE!"
Trebuie. Ce cuvant ticalos. Trebuie! Eu nu inteleg acest cuvant. Si nu vreau sa cred in acest cuvant. N-am vrut sa ma dau in spectacol, dar m-a suparat... si ne-am certat...

... in timp ce-si stergea minutios mainile cu servetul se uita cu mirare la mine. Cu o neliniste retinuta, imi zise rar:
Gainile tot vor muri odata...
Sa moara, ce te priveste pe tine? Toti vom muri. Dar a ucide o vietuitoare nevinovata e o brutalitate infioratoare.
NU e drept sa ucidem. Nimeni nu are dreptul sa ajute la crimele care se petrec pe lumea asta...
... rade in hohote, dar nu se opreste din comentarii.
Eu tai numai cand mi-e foame. Si ce fac eu fac si alti. TREBUIE sa taie cineva si 'gainile astea'...
Iarasi TREBUIE???
Auzi, tu fato... de ce omoara pisica soarecele?
Pentru ca pisica e o salbaticiune, asemenea oamenilor care pun "mana pe arme"
Spui cuvinte fara noima, baga-ti mintile in cap... viata e altfel de cum o vezi tu... si inca ceva, n-am nimic impotriva "gogomaniilor" tale atata vreme cat nu supara pe altii. Te-am invatat de mica ca trebuie sa respectam parerile altora, simtirile, trairile, credintele...
Respect TOT ce e infinit - si mi-e mila de TOT ce e trecator... (i-am raspuns sarcastic)
Esti obraznica! (mi-a strigat furioasa)...
............................
Ufff! N-am vrut nici o clipa sa o jignesc, dar nu suport sa vad cum taie gainele.
Ii voi cere iertare, dar... NU ASTAZI.

Trimis de: Romelia pe 14 Jul 2006, 04:15 PM

Exista unii oameni despre care crezi ca stii tot ceea ce merita sa stii. Crezi ca i-ai integrat intr-o forma si i-ai definit cu rigurozitate matematica. Nu te mai intereseaza pentru ca nu-ti pun, pur si simplu, nici o problema. Si dintr-o data intelegi ca mai exista lucruri pe care nu le stii inca, sau, mai grav, ca s-ar putea foarte bine sa te fi inselat in rationament, sedus de cine stie ce trasatura lipsita de importanta, dar afirmandu-se cu tarie, mascand omul. Sau, poate, fara toate acestea, sa descoperi odata... si asta nu oricand... o singura nota care sa te impresioneze astazi mai mult decat toata schelaria psihica dinainte.

Trimis de: Romelia pe 15 Jul 2006, 02:04 PM

Trebuie sa ai pe cineva caruia (sau careia) sa te poti plange... (iarasi - trebuie.)
Eu te-am ales pe tine, jurnalul meu. Tu esti pentru mine: "groapa din nisip" unde imi ingrop, pe soptite, cuvintele care altfel m-ar sufoca. Si cred ca toate gandurile mele - un fel de exorcizare prin clarificare poate - fac din tine un fel de pavaza a decentei - o garantie ca nu-i impovarez pe altii cu 'trairile mele'. Libertatea mea este - partial - salvata prin acest joc, jocul de-a scrisul, de-a statul la taclale cu tine. Am intrat in acest joc fara sentimentul de spaima, fara sentimentul iremediabilului, cu sentimentul (fals, dar ce conteaza!) ca retragerea e oricand posibila.
In fond, ce mare lucru e sa te las de izbeliste?
Nu te speria! Momentan nu am de gand sa renunt la tine...
Razi?! Da?! Nu rade, nu te bucura... doar pentru moment, se pare ca ai scapat.
Astazi, din pacate, trebuie sa dialogam - in scris, vorbesc - pentru ca, vrand-nevrand, astazi inca, sunt prizoniera ta. Dumnezeule, cum trebuie platite toate!

Stii ca turturelele zboara nelinistite, trimitand in fiecare dimineata difuza de vara chemarile lor... sunt inspaimantate ca vine TOAMNA. In dimineata asta, doua s-au oprit pe stalpul din fata ferestrei mele. Una isi tremura nelinistita aripile si privea nesigura, cu capul plecat, spre cealalta. O alta se apropia in zbor nervos si isi striga chemarea. Turtureaua cea speriata si-a luat zborul ca un 'musafir nepoftit', urmarita de fosta ei tovarasa furioasa...
Acum ploua enervant...

Trimis de: Romelia pe 17 Jul 2006, 09:30 AM

Amintirile si-au pierdut caracterul de proprietate, de amintiri proprii, au devenit cunostinte straine.
Trecutul nu-si mai traieste continuitatea in prezent. Timpul e unidimensional - singura realitate e prezentul. Senzatiile si imaginile au pierit in trecut din notiunile prezentului. Viitorul e prezentul in plina desfasurare. Uite asa, se sfarseste totul, definitiv, cu imposibilitatea reluarii. Despartirea arunca acel timp intr-un trecut ireversibil. Singuratatea, dorinta de-a fi liber inseamna si libertatea fata de trecut, izolarea fata de un trecut din care nu mai pastrezi nimic material. Ramane un trecut 'mumificat in amintiri'. Un trecut ce devine, dintr-o data, in intregime neant - adica nonexistenta.
Neantul e inimaginabil. E si el o existenta, aparuta dupa multe alte existente...

Speranta fiindu-mi mereu inselata, am ajuns sa descopar cauza deziluziei. Momentul l-am depasit, a fost - sau ar trebui sa fie - trait si trecut in amintire.
Acum - "traiesc in gand" - compensatoriu, impulsul fiecarei clipe.
Astazi - imi construiesc, netulburata, propunerile de real.

Ce valoare mai are toata aceasta POVESTE daca lucrurile s-au lamurit atat de firesc si daca nimeni nu mai are de ce sa scormone cenusa vremurilor ce s-au irosit... ?

Trimis de: Romelia pe 19 Jul 2006, 08:49 AM

Iarta-ma ca incep ex-abruto, dar nu ma pot opri sa te intreb: DE CE ZAMBESTI?
Multi dintre filosofi s-au ocupat cu definirea, cu clasificarea zambetelor care infloresc in natura. Si s-a ajuns la o concluzie: toate unitatile fizice sau spirituale din univers sunt in stare sa zambeasca - zambesc tainic stelele, surade siret LUNA, isi pleaca sfios capetele imbujorate florile si parca tremura, intre petalele lor inmiresmate, un zambet din alte lumi. Si asemeni acestor imagini, de mult se zamislea in coltul gurii tale un zambet. In timp - s-a intarit, a imbracat o noua fata: aceea a seriozitatii si a dorintei de a zagazui suferintele celuilalt. Mai tarziu insa, batut de vanturi puternice, ce s-au iscat fara de veste, zambetul, ca o scanteie, s-a stins. Astazi a murit, dar tot mai staruie in mintea mea, ca un crin pictat pe vitralii albastre, ca un colt de rai, in noianuri de truda.

Undeva, in departare, intr-un colt mai intunecat de cer o singura stea luceste simbolic, zambind dureros...

Trimis de: Romelia pe 19 Jul 2006, 05:32 PM

... perlele cele mai frumoase sunt acelea care nu s-au pescuit, iar rubinele cele mai rosii sunt acelea care nu se daruiesc ci se arunca la marginea drumului.
Refuza, dar refuza zambind.
Raneste, dar vindeca in acelasi timp.
... un lucru delicat si greu.

NU EXISTA NEFERICIRI MICI.
Exista suferinta tacuta, grea, cenusie, care patrunde in toti porii si exista dureri violente, nefericiri, nu 'mari', ci URIASE. Durerea se naste cu noi, se taraste cu noi, se hraneste cu noi. Suntem nemuritori numai prin suferinta, pentru ca, durerea singura e eterna. Traieste si in fericire, caci fericirea nu e multumire si echilibru, ci paroxism al vietii, intensa, dureros de intensa, traire.

Trimis de: Romelia pe 20 Jul 2006, 11:55 AM

Timp pierdut... Timp pierdut inutil... Timp pierdut aiurea...
De ce pierdem timpul in zadar?
De ce e atat de putin spornic timpul?
Timp pierdut... imensa risipa de timp. Pierdere de vreme... de care toti ne plangem.
Nimic explicabil... in toata acesta pierdere de timp, pierdere de vreme...
De fapt, e altceva, mult mai grav, iremediabil pare-se: timp pierdut - cu ochii pe pereti in intuneric, in timpul pauzelor de lumina; timp pierdut - cu vise smulse din tavan, timp pierdut - in ganduri, timp pierdut - in asteptari, timp pierdut - cu umbre si indoieli; pierdem timpul in vorbe, pierdem timpul in taceri, pierdem timpul cu meditatiile; timp pierdut - cu lectii de viata, timp pierdut - intr-o stare latenta de plictiseala si lene; pierdem timp incercand sa ne aparam punctul de vedere sau sa ne impunem limite clare peste care ceilalti sa nu treaca, pierdem timp - asteptand mai mult de la ceilalti, pierdem timp - in deciziile noastre; ne pierdem timpul incercand sa ne ascundem de ceilalti, ne pierdem timpul alaturi de cei ce pierd timpul risipindu-l si pe al nostru; timp pierdut - la cozi (la mine, mai putin, nu-i cazul), timp pierdut - la mijloacele de transport (imens), timp pierdut - fara motiv, timp pierdut - cu discutii inutile; ne pierdem timpul unul cu altul, ne pierdem timpul si energia cu tot felul de nimicuri; timp pierdut - degeaba, timp pierdut - croindu-ti o lume in care crezi (chiar daca e utopica - cred ca inveti in timp sa te desprinzi de ea), timp pierdut - cu fabrica noastra de planuri; pierdem timpul facand speculatii gratuite; timp pierdut - cu prieteniile, cu regretele; timp pierdut - cu exemple, cu blamari, cu nervi, cu tristeti si suparari. Timp pierdut - inotand impotriva curentului. Timp pierdut - incercand sa grabim timpul.
Si - uite asa - te vei uita in urma la un moment dat si vei constata ca cei mai frumosi ani i-ai irosit, facand "nimic"!
Ai pierdut timpul.
Toti ne pierdem timpul?
Nu cred.
Sunt unii oameni care pur si simplu nu au timp liber, adica - fac tot timpul ceva - nu pierd timpul.
Si totusi, noi toti - PIERDEM TIMPUL - pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina!
HAI sa nu pierdem timpul. Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.

Avem timp sa invatam sau invatam sa avem timp?
Pierdem timpul - cand invatam ?
Din pacate, nu pierdem timpul - invatam doar pentru ca pierdem, atunci cand pierdem ( si nu ma refer la timp), timpul este un simplu spectator. Si TIMPUL nu depinde in nici un fel de NOI... timpul ne alunga trecutul fara sa ne arate viitorul, lasandu-ne doar 'azi'... si nu 'azi' tot timpul, ci doar "ACUM".
Intr-o zi... vom descoperit mirati ca, desi ne-am ancorat dincolo de timp, timpul tot trece... vom simti timpul alergand.
Cu timpul ajungem sa pretuim TIMPUL.

Trimis de: Romelia pe 21 Jul 2006, 09:03 AM

Iubesti clipa pentru ea insasi, ti-o fixezi, dar nu vrei s-o opresti, pentru ca 'a trai' inseamna a accepta moartea clipelor succesive. Dar dupa ce le-ai sacrificat (nici nu se poate, dar nici nu vrei altfel, pentru ca vrei sa traiesti aventura, clipa care vine, adusa de cea prezenta) ele mor definitiv, implinindu-si sensul. Si reactualizarea prin memorie e imposibila, pentru ca trecutul e ireversibil, e doar ideea pe care prezentul si-o face despre el.
Sunt si clipe ciudate, de pura placere, cand 'acum' si 'atunci' coincid fara imagini (cu imagini nu pot coincide, se specifica inevitabil si te rup); in 'atari' momente e fantastic de bine, imi vine sa ma intind si sa torc ca o pisica masurand un timp de parca eu as fi timpul, dinlauntrul lui, fara nevoia vreunui suport care sa-l instraineze, sa mi-l (sau sa ma) instraineze.
Sunt clipe rotunde, moi, par supuse, feminine cumva, ca atunci cand inoti singur, departe...
In clipe din astea totul scapa de sub control si te napadeste o alta fata a lumii (uneori vaga, aproape fara chip, total, nemaipomenit de prezent intr-un moment din trecut). Si ai certitudinea sfasietoare a unui 'acolo' care te bantuie si-ar trebui sa spui ca sa-l scapi, ca sa-l prinzi, ca sa nu-ti mai scape. Cu cat trece timpul 'acolo' se populeaza cu ce-am fost si ce-am trait odata, nu-n amintire (eu nici 'n-am memorie', uit tot, incurc pana si visele cu faptele reale), ci intr-un 'prezent salvat'.
La inceput, 'acolo' era un fel de timp pur, de alt timp, promis, neumplut cu nimic.
Acum - uneori cel putin - se umple cu prezentul intermitent, coplesitor, a lui 'altadata'. Probabil mai tarziu in viata va fi 'plin-ochi' cu prezentul asta pe care altfel il numim trecut - nu stiu, banuiesc doar...
Astazi, acum - pandesc timpul cumva cu nasul frematand dupa 'o urma' sau 'o boare' care poate promite CEVA.

Ma intreb: oare cat de plicticos si fara rost e - din afara - ceea ce scriu? Stiu ca toate astea par idioate 'din afara'. Dar eu stiu prea bine ce inseamna ele 'dinlauntru'.
Ma joc de-a absolutul. Cred - imi construiesc o certitudine. Apoi, mirajul se destrama. Si ma autoconsum asteptand sa renasca miracolul credintei in fericire.

Trimis de: Romelia pe 22 Jul 2006, 06:53 PM

De fiecare data mi-e teama.
Lumea s-a retras, politicoasa, in cuvinte. Cuvintele lumii imi surad si-mi dau buna ziua. Mi-e teama... de fiecare data.
Surad si eu si ma apar, decent, cu un cuvant care a invatat, din copilarie, bunele maniere. Uneori - cuvintele se tem de mine si fug cat vad cu ochii. De cate ori apuc un cuvant mai putin prudent, il iau in palma si il dezghioc. De fiecare data, cuvantul ofteaza si moare fara sa marturiseasca nimic.
De fiecare data mi-e tot mai teama - in loc sa le apropiu, cuvintele fug, de fiecare data cu un pas mai departe.
Citesc. Curand am sa termin tot 'Dictionarul', inclusiv capitolele cu majuscule. Apoi va 'trebui' sa gasesc un cuvant destul de larg ca sa ma incapa si pe mine si sa ma inchid cuminte in el ca sa pot 'trai frumos'.
De fiecare data mi-e... ... si asa ad infinitum.

Trimis de: Romelia pe 23 Jul 2006, 05:27 PM

Mi-e dor de mine. Mi-e dor si mi-e teama...
Mi-e dor de starea pura, de starea de gratie a promisiunilor dinaintea oricarei alegeri. Dor de mine, cea imprastiata in ganduri. In ganduri care nu-s esentiale - ganduri transformate in trairi experimentale, in formule, in jumatati de masura...
Le-am uitat (oare cu voia?) facand mereu altceva - ....... - si, cand nu ma astept, ma trezesc iar prada lor.
Astazi imi ajunge o clipa de neatentie, de vacanta, ca sa reapara.
Nu ma intreb acum daca fug de ele si de certitudinea ratarii. Am invatat ca totul se autoconstruieste in adancuri si ca e inutil sa fortezi portile noptii inainte de amurg.
De altceva ma tem... eliberare sau inmormantare, zidire inghetata in ceea ce, desprins de mine, a devenit altceva.
Doamne, de ce ma lasi sa traiesc la cheremul lor, la cheremul slabiciunii gandurilor mele. Ajuta-ma sa ma strang in mine. Sa nu ma mai doara nimic, sa nu ma mai sangere fiecare gand. Sa lupt si sa ma inving.
Astazi am facut un pariu, un pariu riscant, ca toate pariurile cu timpul...
Iubindu-te - Te-am uitat.

... in cazul in care as mai trai, as supravietui fizic, dar si sufleteste?

Trimis de: Erwin pe 24 Jul 2006, 01:02 AM

Trimis de: Romelia pe 24 Jul 2006, 01:42 PM

Te-am facut vis si te traiesc asa...
Am puterea de-a târâ dupa mine tot sirul interminabil si mereu al zilelor ce vor urma...
Poarta-ma, viata! Poarta-ma, caci singura mi-ar fi imposibil. Sa fi ajuns la un stadiu exasperant de epuizare? Pentru ca, uneori, am impresia ca am pierdut 'facultatea' de a deosebi realitatea de vis.
Ma tortureaza un gand, o idee... incerc, doar incerc sa-mi traiesc, fascinant, ideile. Uneori nu pot dormi si stau cu ochii inchisi, incapabila sa fac vreo miscare, incapabila sa uit tot, incapabila sa ma concentrez asupra unei singure idei. Senzatiile traite nu au relieful si acuitatea celor visate, pe care ajung sa cred ca le traiesc.
Caut un vis cu toate gandurile mele. Dar nu-l pot gasi. Si sufar... sufar acut, dar nu din cauza lipsei lui materiale, ci din cauza ideii lipsei lui.
Si totusi...
Trebuie sa traiesc tot... tocmai pentru ca trece.
Incerc si vreau sa gasesc felul de-a ma descoperi toata, pe mine, asa cum sunt, cu spaimele mele, cu gandurile si fericirile mele, cu cosmarurile si visurile mele, cu goana dupa certitudini, cu descurajari, cu renuntari, cu uitare...


@Erwin... Experimentam, concluzionam si aplicam, de asta ne numim 'oameni'.
Logica este asa de simpla: totul este compus din ceva. Toate lucrurile trebuie sa fie intr-un fel, si sunt... mult mai nuantate decat le vedem noi. Conceptul 'cunoastere' defineste masura predictibilitatii noastre, a anticiparii dinamicii realitatii, iar cunoasterea este intotdeuna limitata. Asa cum oamenii au performante creative diferite, ei trebuie sa aiba si performante afective deosebite. Cu siguranta daca sentimentele ar fi reciproc transferabile, uneori am fi mandri de calitatea emotiilor iar alteori am fi umiliti cand am explora si prelua alte emotii care ne depasesc enorm in adancimea si diversitatea exprimarii.

Eu, Tu, El, Ea... cel ce esti atat de 'mic' -

Trimis de: Romelia pe 25 Jul 2006, 11:05 AM

Deodata se opri si... privirea ii aluneca peste tufa de trandafiri, incercand sa-si potoleasca zambetul, care isi cerea dreptul sa i se astearna pe fata.
Era abatuta, trista... simtea ca ar trebui sa spuna ceva...
Si, atingand cu mana "buchetul de flori", isi spuse in gand:
"Ce frumosi sunt trandafirii acestia!"
Oare poti desface un boboc de trandafir ca sa fie la fel cu trandafirul inflorit?
Nu!... isi raspunse cu tristete. Nici daca ii desfaci petalele cu multa grija, nu reusesti. Nu se poate nicidecum!
Nu se poate!!!
Nu se poate! Nu se poate, pentru ca bobocul este prea fraged. Petalele sunt inca prea crude, prea tinere. Inca nu i-a sosit vremea sa infloreasca! Pentru ca... asta e legea! Trebuie sa treaca un timp anume in care floarea creste, se intareste, da boboci, iar, dupa un alt timp, in care petalele se intaresc si ele, se despart si infloresc asa frumos, ca trandafirii acestia. Vezi... dragul meu Jurnal, fiecare transformare are nevoie de un timp anume. Iar daca vrem sa avem 'o floare' frumoasa, sanatoasa, trebuie sa asteptam ca timpul sa-si faca treaba. Daca ne grabim si fortam planta, ea se ofileste, se chirceste si moare inainte de vreme.
Si la om legile sunt aceleasi. Daca incercam sa fortam timpul, omul se ofileste, se imbolnaveste si... MOARE.
Nu te grabi! Nu forta timpul! Lasa timpul sa-si faca treaba! Poarta-te cu el, cum te-ai purta cu o floare. Si, timpul iti va reda FERICIREA de-a atinge 'Un Trandafir Inflorit'

Este minunat sa poti ajuta, sa poti alina, sa poti inlatura durerea...


"Simti o durere usturatoare in inima, in timp ce... privea atenta petalele de trandafir pe care le tinea in mana. Revolta interioara o impiedica sa mai distinga ceva. Stia ca acea 'clipa' sfasiase orice dragoste ce prinsese sa-i inmugureasca in suflet".

Trimis de: Romelia pe 25 Jul 2006, 03:14 PM

We are so far into the nowhere already...

Trimis de: Romelia pe 26 Jul 2006, 11:58 AM

A te amagi - inseamna - a te complacea in confortul fals, al compromisului?
Mi se pare ca uneori incerc sa ma ascund, sa fug... de mine.
De ce? De ce nu-mi pot privi sufletul si gandurile in... oglinda? Mi-e teama ca... sticla poate devia conturul lucrurilor si atunci, pentru orice deformare a lor, o voi invinui pe ea?! Ceea ce nu este cinstit. Fata de mine in primul rand.
Inca ceva... , desi mi-am dat toata silinta, totusi... nu m-am ascuns bine. Si asta fiindca... nu stiu sa ma "ascund".
N-am reusit?... sau incercarea mea a fost o intamplare nereusita! Cred ca exista o greseala pe undeva. Ori am pornit-o gresit, ori nu am...
Pentru aceasta imprudenta... port o vina.
A recunoaste o greseala este primul semn ca ea 'trebuie' si poate fi indreptata?
Nu!!! Nu cred... in cazul meu nu o mai pot indrepta.
Da... nu-mi place sa pun intrebari, sa cer explicatii, sa declansez 'scene' clasice...
De ce? Oare de ce? De frica?... ca sa nu aflu realitati care sa ma dezechilibreze complet - din cauza asta - prefer sa ma mint.
Asta e!
Imi place sa zambesc - cand sunt mintita. Zambesc cu teama, cu teama ca... intr-o zi te poti trada singur.
Poate... vine "O Zi" cand... adevarul nu se mai lasa ascuns. Si rabufneste!
Minciuna. Prin tacere - minciuna.
Minciuna ascunsa sub fiecare zambet, impletita in fiecare mangaiere.
Trairi nesocotite, tainuri totale.
Cine stie, poate intotdeauna intre noi a stat minciuna.
Cate minciuni or mai fi existand intre noi in afara de aceasta, cate mai tinem ascunse cu grija sub zambetul nostru?

Mi-am spus: - I can`t go on, I can`t go on, I`ll go on -
Si: - And I began to walk again...

Trimis de: Romelia pe 19 Aug 2006, 03:47 PM

Amurgul, cade greu, incarcat. Vremea isi scutura pletele ude, batrane. Inserarea urca pe geamurile reci flamande ventuze de caracatita, aspirand incet, insidios, lumina interioara. Umbre subtiri, adevarate sageti negre, impanzesc podeaua, peretii, aerul, ca niste canevasuri desenate parca acum de niste maini nevazute. Mi se pare ca totul se agita, desi totul este rigid in camera si in seara asta, ca in atatea seri la rand...
Da, totul e impietrit aicea...
Nu, nu ma mai poate minti jocul umbrelor...
Imi vorbesc amintirile...
Doar ele vorbesc si... vibreaza frenetic toate chemarile din inima mea.
... mi-am mutat privirea intr-un colt stiut al camerei, cautand ingrijorata ceva. Acolo, ascunsi, parca suradeau mereu doi ochi, urmarindu-ma intotdeauna cu atentie, cu duiosie.
Incerc sa numar: 1, 2, 3, 4, 5...
Ar trebui sa numar secundele, clipele?
Dar de unde sa incep?
Incerc sa-mi sondez adanc amintirile, atintindu-mi din nou privirea in colt, cautand sensuri, descifrari, o lumina de undeva, cautand clipe, cautand in toate de-atunci, de acum, in speranta unei revelatii. Incerc sa-mi inchipui cum ar arata Universul apropiat mie, partas la framantarea mea, dar... atmosfera din jurul meu e atat de rece, neparticipanta.
Amurgul cade ca plumbul. Ochii tai nu mai spun nimic - se ineaca intr-un simulacru de lacrimi si ma ocolesc. Coltul meu isi pierde conturul, luminitele se estompeaza, cronologia secundelor se incurca. Peste amintiri, staruie noaptea din care timpul nu se mai faramiteaza in ceasuri, zile, saptamani, ani...
Persista o asteptare nelamurita, fiindca - ridicol, dar adevarat - NU stiu ce astept.
In noaptea asta... imi ascund amintirile, incerc sa le ascund altor priviri.
- Tu crezi ca umbrele au ochi?

... m-am convins in timp ca amintirile sunt o inviere frumoasa, mai frumoasa decat clipele care le-au zamislit.
A.

Trimis de: Romelia pe 24 Aug 2006, 09:57 PM

O ora mi-am mancat-o incercand sa scriu, jumatate de ora imi trebuie sa ma pregatesc de plecare...
Mi-e indiferent unde o sa ma duc daca tot am hotarat sa ies. Imi place sa umblu 'brambura' pe strazi...
(Nu stia unde sa se duca, dar... prefera sa se adune de una singura)
Cum ar fi sa... ?
Gata!
Astazi merg pe I.M.
Mi-am propus sa ma plimb cinci ore -

Isi scoase din sertarul asezat langa cuier o pereche de pantofi fara toc, isi cerceta picioarele, rasucindu-se; ceva nu era in ordine. Udandu-si un deget cu limba, prinse cu umezeala o scama agatata de pulpa piciorului. Se privi in oglinda, acum ramase multumita de felul cum arata. Si... in ultimul moment isi lega parul la spate cu o funda albastrie.

... pasea fara grija. Cunostea locurile. Nu era pentru prima oara in acest loc. Cu pantofii agatati pe spate, cobora treptele reci, zgrunturoase. Pasii ei nu faceau zgomot. Taie cararuia, fara sa ezite, (dupa obiceiul romanesc) - alese alta, cu mult mai mica, pasind desculta peste rondourile de flori, in nici zece minute ajunse aproape de lac.
Cand se aseza pe banca avu senzatia ca se prabuseste. Isi trase sufletul. In scurt timp, bataile regulate ale inimii ii dadura de stire ca putea explora locul in voie. Nu-i parea rau, fata ei radia o placere ascunsa...
Pe intinderea lacului, apa era neteda, de un albastru deschis, ca cerul, dar nu lasa ochiului sa observe mare lucru. Brusc, la suprafata apei, se produse o mica explozie auzita de ea inainte; deasupra luciului aparu un pestisor de marimea unei sabioare. In cateva secunde, pestisorul, cu trup cu tot, disparu in lac.
... lovind o piatra cu varful degetelor de la picior o trimise direct peste parapet, in lac... auzi un pocnet, apoi altul, si deasupra apei crescura doi bulbuci albiciosi, repede imprastiati de valurelele grabite formate in jur... in dreapta, cu mult mai departe, pocnetul se repeta de cateva ori. Deasupra apei din nou se vazura basicutele albe, repede imprastiate si ele...
Acum era sigura ca gandul, fulguit prin minte, putea deveni realitate... isi casca gura si isi misca maxilarele in ambele sensuri. In urechea dreapta pocni ceva...

Cu urechea dreapta am inceput sa te aud...

Trimis de: Romelia pe 2 Sep 2006, 05:40 PM

Incerc sa mi-l inchipui pe Goethe traind intr-o insula pustie sau... pe Rafael fara maini. Am vrut sa-l citesc pe Stendhal si m-a suparat de la primele pagini. E in fraza lui atata bun simt, atata cumintenie, atata optimism, ca l-am zvarlit cu scarba la o parte. Incerc sa ascult muzica... nu pot!
Si totusi... sunetele viorii ma linistesc, ma fac sa surad, adauga parca o nota de intimitate, de participare la singuratatea mea adanca.
Neputinta.
As vrea sa vad... cum te mangaie apusul...
As vrea sa aud... pe drum rapaitul surd al pasilor tai...
Parca am mai imbatranit... mi s-au ivit riduri noi la coltul ochilor.
Singuratate.
Zadarnica trecere de clipe. Numai amintirile mai razbat din cand in cand in negura.
Probabil ca orasul tau fierbe acum sub povara asfaltului. Seara, se inalta ultimele unde ale arsitei de peste zi. Oamenii devin mai usori, parca salta. Te vad plimbandu-te in pantaloni scurti, cu ochii mari si linistiti.
- Te-ai ingrasat? As vrea sa nu mai fii slab.
Sa fii fericit si implinit.

Trimis de: Romelia pe 3 Sep 2006, 04:10 PM

In camera incepusera sa isi faca loc primele fasii de lumina. Ea se trezise de vreo jumatate de ora. Statea intinsa cu mainile sub cap, incercand sa-si potoleasca gandurile care nu-i mai dadeau pace de cand sosise la... ar fi vrut ca timpul sa treaca mai repede, sa ajunga mai grabnic acasa, sa...
Intinse mana peste cap dupa cutia cu dulciuri. O gasi, dar..., dupa cateva clipe, se decise sa NU manance "pe inima goala".
Frumos din partea mea, isi spuse in gluma, incep ziua cu renuntari.
Se scula din pat, se indrepta spre fereastra si o deschise. Intaii zori ai zilei, luminosi, spuneau ca Toamna - desi inca zgribulita - sosise!. Trase cu nesat aerul proaspat si rece. Ramase mult timp cu ochii inchisi, adulmecand parca boarea umeda a diminetii. Parasi apoi fereastra, grabi executarea programului de dimineata si porni spre sala de antrenament. Ajunsa acolo, intra in sala. Profesorul nu venise inca. Era abia ora opt si jumatate. Dupa ce isi scoase hainele, deschise dulapul si imbraca rochia - de fiecare data cand imbraca rochia de dans, in faldurile ei gasea acel fior de emotie veche si totusi permanenta. Acest 'vesmant' ii regla parca sufletul si mintea si le acorda cu atata desavarsire armonie, incat orice gand era impletit cu dragoste si orice suflu al inimii era cantarit cu judecata.

Ore de ragaz ale inimii.
Simt nevoia sa dansez. Ma linisteste. Imi inlesneste puterea de a fi sincera cu mine... dansul imi daruieste... un pic de fericire.

Trimis de: One_Last_Dance pe 4 Sep 2006, 10:57 PM

Eu nu stiu nimic. Sunt nestiutoare pana la refuz. Total nestiutoare. Nu stiu nici macar incotro merg...
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca nu curge, pica, dar mai degraba curge...

Trimis de: Romelia pe 4 Sep 2006, 11:05 PM

In lumea asta in care traim oamenii nu stiu sa pretuiasca diminetile. Se trezesc fortat cu ajutorul ceasului desteptator, care le sparge somnul cu o lovitura feroce, aemanatoare loviturii de topor, ca apoi sa se lase prada, intr-o clipita, unei agitatii precipitate, de-a dreptul funeste.
Si atunci, spune si TU, ce fel de zi e aceea care incepe printr-un asemenea act de violenta?
Ce trebuie sa se petreaca in sufletele unor oameni supusi zilnic, cu ajutorul ceasului desteptator, unui mic soc electric?
Crede-ma, dragul meu, si tine bine minte ce-ti spun: acesti oameni sunt invatati zi de zi cu violenta, si zi de zi dezvatati de bucuria placerii.
Majoritatea oamenilor se misca pe o traiectorie ce se intinde intre casa si locul de munca, uitand, pur si simplu, ca timpul e 'un smecher' uns cu toate alifiile.
----------------------------------------
Ma gandesc la, la, la... la Arhimede si la cercurile lui, la Michelangelo si bucatile lui de piatra, la Pasteur si eprubetele lui - oare acestia au incercat sa schimbe viata oamenilor?

Trimis de: Romelia pe 5 Sep 2006, 09:54 AM

~ Gesturi si Definitii ~

Lucrurile se petreceau mereu altfel decat se asteptase si... nu era in stare sa-si revina din surpriza asta ametitoare.
"Era, in acelasi timp, alaturi si la distanta".

Sarutulnuurmeazaolinieconstantaciurmarestedispozitiidemoment.Fiesuntlainceputreci,inghetate pentrucaatuncicandseapropieoraplecariisadevinapasionatesilungi.
Unsarutfaramiscare,faraincheiere,cacinuteindurisa-ltermini,oricatdemultavoluptatearaduceimperechereabuzelor.Ochiise
inchid,respiratianumaiexista.Siladesfacereramanepeguraunstropdesaliva.
Uneorisepetrecelimbapanainfund,inmisterelegurii.De-alunguldintilor,limbapelimba,sarutuldevineaproapeoposesie...
Guraluiseimpingefaraniciostavilapestebuzeletale.Uniisarutacast,pecandaltiimarcheazaprinsarutunactdeposesiune,simuleaza unactsexual,uneorisaruturilesuntsadice,rele,cautasaproducadurere.
Existasiovarianta"modernizata"aacestorsaruturi:candceidoicomitoinfractiune,sarutandu-seintimpceELconduceautomobilulpe drumurilepublice.
Si... uneori-doaruneori-tedoarecapuldeatataviolenta,darnuestiinstaresatedesprinzi.

Inevitabilul s-a produs.
Se apleca spre ea si isi lipi gura de gura ei. Era o gura curata, o gura tanara, cu buze moi, frumos croite si cu dinti bine ingrijiti - toate erau la locul lor in gura si neatinse.
[Aceaste buze aveau darul sa o ispiteasca atat de mult, dar ea nu le percepuse decat prin panza de ceata a dorintei, nestiind nimic despre realitatea lor, despre... ce senzatii sunt cand ajungi sa le atingi?]

... uneori ne jucam cu focul, alteori ne jucam cu apa.
Atingem mereu apa, dar alteori incercam sa atingem focul. Nu dintr-o data, ca sa nu renuntam prea iute la atatea senzatii. Incet, atingem incet, lasand temperatura se urce pana la creier.
In sfarsit, intram in apa... si emotiile se schimba cum dam drumul la apa calda sau rece. Apa fierbinte, cat mai fierbinte sau rece de tot. Lasam sa curga din abundenta sau numai o picatura. Picatura sa se prelinga pe corp, incercam sa-i simtim drumul, sa vedem unde poate ajunge fara sa se dastrame. Si daca porneste spre mijloc – singura - caci n-are nimeni curajul s-o forteze sa ia aceasta cale – cu atat mai bine. Cateodata oprim cu mana robinetul si dam drumul brusc, ca sa o vedem violenta, incercand sa castigam timpul pierdut. Sau luam apa in pumn si o lasam sa se prelinga cat mai incet intre degete...
Uneori... cate o picatura merge pana la cot, atunci cand bratul este indoit.

Cand tinem un picior nemiscat - el intepeneste - sau daca nemiscarea este intrerupta dintr-un anumit motiv, se produc furnicaturile. Cand ramane un picior in intregime gol, ne putem uita cu de-amanuntul la el, la forma lui, cum se arcuieste, se strange, se schimba, daca il tinem drept sau il indoim. Alteori ne jucam cu el, incercand sa facem aceeasi miscare din glezna, repede, rar, dupa un sunet care ne rasuna in urechi.

Un (alt)fel de doua feluri...

- Oare daca ar fi intrat cineva in acest minut, ne-am fi priceput sa ne intrerupem?

Trimis de: Romelia pe 10 Sep 2006, 10:16 AM

Amintiri...

Trageam perdeaua la o parte... sa vad mai bine ce fac. Bunica ma certa...
- Nu ti-am aranjat bine funda. Uita-te drept la mine, sa o prind pe crestet. Ai astampar, ca nu fuge porumbita.
- Vreau sa-i dau de mancare, buni. Am firimiturile aici...
- Vai A., draga mea! Hai, da-i sa rontaie, ca altminteri nu am liniste cu tine, dar incearca sa tii capul asa cum e corect, nu sucit...
Cand ma apropiam de fereastra intredeschisa, cu bratele sprijinite de pervaz, porumbita mea moţată, alba ca zapada, venea sa ciuguleasca ce-i adusesem. Nimerea intai in palma goala - ma gadilam - o retrageam imediat. Nu se speria. Isi indrepta din nou ciocul bont spre palma mea cu firimituri - paine, mamaliga, cas, resturi de oua prajite - tot - ce se intamplase sa mananc dimineata. Cainele, izbit de miros, incepea sa latre, agitandu-se in lantul care zuruia suparator. Abia atunci... porumbita zbura speriata. Ma podideau lacrimile. Strangeam pumnul si firimiturile adunate in el, rugand-o pe bunica:
-Sa batem cainele, asta, buni!... sa-l alungam.
- Lasa-l draga, asta ii mai lipsea de aici, porumbita ta. A ciugulit destul alintata asta si altadata. A imbatranit la geamul asta. Hai sa te spal, ca trebuie sa mergem la piata...
- Poate mai vine... sa las firimiturile afara?
- Nu mai vine pana dimineata, stiu eu. Arunca-le, ca le mananca gainile. Ne trebuie oua proaspete, sa crestem mare, nu?

* * *

Trimis de: One_Last_Dance pe 10 Sep 2006, 05:48 PM

* * *

Trimis de: Romelia pe 12 Sep 2006, 09:01 AM

... ma pierd in aceeasi suita de intrebari fara raspunsuri.
Fiecare vorbeste - aici ca si aiurea dealtfel - de fericirea unei zile, unei clipe, dorind-o sa mai intarzie. Ce sa fac cu o astfel de clipa? ma intreb mereu. Cu atatea altele ca ea? Sa ramana? La ce bun? Sa o folosesc si sa dispara, dincolo de pragul amintirilor? N-ar avea cu nimic mai mult sens decat un strop de apa ajuns in imensitatea unui ocean. Si daca judecam la rece, fiecare clipa in parte nu-i altceva decat veriga langa veriga in lantul care sfarseste prin a ne strangula.
Noi oamenii, am facut din viata o arena mare, uriasa, de intrebari si raspunsuri, de certitudini si indoieli, de inaltari si caderi, de lumini si umbre; ca sa traim intens.... Ce sa traim? O iluzie!
Cat de ciudati suntem! Si cat de creduli ramanem fata in fata cu ipocrizia vietii care ne imbie, zambindu-ne, mintindu-ne ca un cantec de iele, de la primul la ultimul tipat.
Dar, hai sa-mi vad de treaba mea. Ca la filozofeala asta lunga a vietii, sunt si suntem tamaie toti, chiar si cei mai increzuti filozofi. Si cu parerea mea, a ta, a voastra, viata curge tot in legea ei, bine sau anapoda...

Trimis de: Kristin pe 12 Sep 2006, 09:45 AM

Romelia, gandurile tale sunt departe de a fi neinsemnate. Ma regasesc in multe dintre ele.

Cat despre clipa de fericire, ia-o cu forta si pune-o la conservat. Trebuie.

Altfel, va veni iarna si vei merge sa cersesti, ca la tine camara va fi..goala.

Bucura-te de fiecare moment ! Chiar si cand iti vine sa urli, sa spargi ferestre si sa te revolti !

Trimis de: Romelia pe 14 Sep 2006, 10:07 AM

Multumesc Kristin!
M-ai prevenit la timp...
De astazi... n-am sa mai las CLIPELE sa treaca pe langa mine ca apa pe langa 'penele gastei'
... am sa le iau cu mine drept "manta de vreme rea"

* * *

Ce greu se intelege si se strabate viata!
Curios, invatam tot timpul, in toate imprejurarile si tot neintelepti absolvim scoala vietii. Nu numai eu, toti de langa mine Scrie undeva sau mi-o fi spus cineva adevarul asta? Nu mai stiu...
~ Cea mai mare calitate a omului e ca poate uita cate ceva ~
Calitatea asta nu opereaza insa intotdeauna in mod cinstit...
Cate nu auzim si nu le mai stim - ori nu le mai stim asa cum le-am auzit demult. Si cate staruie... neintelese si imposibil de uitat...
Si totusi multe lucruri ne raman departe, straine, probabil unde nu le stim foarte bine nici pe cele dinlauntrul nostru.
~ prin tainitele sufletului meu ~ se isca uneori o incredere, cam anemica e drept, dar... se va face lumina si toate se vor limpezi candva. Intai in cuprinsul, apoi in perimetrul meu; si eu incerc sa ma prind ca scaiul de ea, de speranta mea.
Ce invatam? ca invatam Slava Domnului, zi de zi!
Unde apar cele invatate? Cum sa le intelegem? Unde-i intelepciunea care sa ne descurce intre alfa si omega?
Uite d*acie! Nu stiu cum sa-mi opresc invalmaseala asta; tot acum imi vine in minte ca... daca cei batrani dupa atatia ani nu-si pot explica o intamplare sau alta din viata lor, ce sa ma mai mir de mine ca stau acum intre o luciditate chinuitoare si un sentimentalism lanced, nedumerita in ce ape ma scald...
Si uite asa... ramane mai mult intuneric in jurul nostru, in care orbecaim, in loc sa mergem.
Ne agitam, infruntand caile nestiute ale timpului, cadem, sa avem de unde ne ridica; satisfactia ca, chipurile (mi-a scapat cacofonia, dar depinde de tine, daca alegi sau nu sa o citesti...), ne-am ridicat; si ne ridicam, cu teama de-a nu cadea; cu sentimentul ca mereu se intampla ceva, ca nici vorba de un 'punct terminus' in drumul nostru...
Unde este adevarul?
Adevarul e - cred eu - ca momentele, zilele, intamplarile prin care strabatem sunt fiecare o litera din alfabet, din alfabetul greu al vietii, pe care nimeni nu a reusit vreodata sa-l stie tot - ce zic??? nici intr-o infima parte.
Suntem cu totii firavi elevi in scoala mare a vietii! oricat de silitori ne-am trudi sa fim.
Oare cum ar fi mai bine, sa te incapatanezi sau sa renunti?
Sau sa apreciem scoala asta a vietii - a societatii, cum vreti s-o numiti - pe care suntem sortiti fara voia noastra sa o parcurgem cu totii... poate ca s-ar cuveni sa fie cea mai sincera, cea mai deschisa si corecta scoala, de sus in jos si de jos in sus. Adica asa cum stim ca 2+2=4, ca varful cel mai inalt e asta, prapastia cea mai adanca aceea, sa stim bine doiul, adica pe X si sufletul sau - din mediul nostru social.
Nu cuvinte, nu pareri, nu iubiri pe ocolite, ci toate directe, la si in subiect. Doar suntem incontinuu elevii acestei scoli, nimeni nestiind cand o absolva. Si, culme a ironiei, cand o terminam, ramanem unul dupa altul repetenti, indiferent de zelul sau delasarea cu care am frecventat-o; indiferent de zbaterea sau ipocrizia cu care am incercat sa o luam inaintea altora pe parcurs. Se inmultesc atat de repede cele pe care trebuie sa le cuprindem in drumul nostru, incat... uneori abia reusim sa le buchisim.
Ce greu se intelege si se strabate viata! De fiecare-n parte, de toti oamenii ei la un loc...
Opriti-VA!...`ca si asa orbecaim destul.
Opreste-TE din cand in cand... si spune-TI:
Gata!... pentru astazi.
* * *
(astea-s draga jurnalule, toate nazdravaniile mintii subsemnatei...)
-----------
Luni - incepe scoala~!!!

Trimis de: Romelia pe 15 Sep 2006, 11:27 AM

Pasii se apropiau din ce in ce. Altadata, nu le-as fi dat importanta. Dar acum ma scoteau din sarite.
De ce 'naiba' nu mai apare cineva? Cine o fi individul care ma urmareste? Ce vrea? Pasi de barbat, asta e sigur.
Am sa ma intorc si am sa-i spun: "Imbecilule, ce vrei de la mine?"
Ufff!... (ce urat gandesc...)
Nu ma intereseaza barbatii...
Nici femeile nu ma intereseaza...
Eu sunt o fantoma...
Ce-ar fi sa fac stanga-mprejur si sa-l plesnesc? El o sa ramana uluit, eu am sa-i spun: "un act gratuit..."
Intorcand capul, am vazut un tanar foarte inalt, cam deselat, putin adus din spate.
- Ce vrei?
- Nimic. Avem acelasi drum.
(unde l-am mai vazut pe lunganul asta?)
- Cred ca glumesti, dar, daca vorbesti serios, nu avem acelasi drum.
- Azi am avut o zi grea - continua el - mi-am iesit din minti, cand am auzit ca ea se marita cu altul, iubitul invizibil...
Pretinde ca e pentru ea ca un frate. Dar se marita cu el.
- De ce-o fi vrand toate fetele sa se marite?
Cred ca suprema dovada de dragoste pe care poti sa i-o dai unei fete e sa o ceri de nevasta...
Eu n-am cerut-o... n-am vrut sa-mi impart cu ea patul, masa, casa, grijile, bucuriile, necazurile...

Mi-am amintit ca prin vis ca zarisem o nunta in dimineata aceea...
Nu cumva el venea direct de la Nunta EI?

Trimis de: Romelia pe 15 Sep 2006, 01:19 PM

Astazi am ocolit de trei ori orasul, ca sa am timp sa ma gandesc... si sa ma razgandesc...
Inseamna ca nu sunt hotarata?
Sau... e greu sa aleg?
(E greu, dar... totul e sa aleg bine, cand aleg...)
Am nevoie de lumina, mai multa lumina!...
Ma uit in jurul meu si-mi spun: nu s-a schimbat nimic.
Sau nu s-a schimbat mare lucru. Usile mi se inchid. Si raman pe dinafara, izolata, singura...
Ha, ha, ha... ce ziiiii!!!
Daca as putea as rade in hohote. Rasul te elibereaza de o agresivitate refulata. Nu stiu cine a spus-o, dar eu am acum nevoie de torente de ras!

Ce bine stiu oamenii geniali sa spuna lucrurile cele mai simple... dar pentru asta au trebuit mai intai sa fie geniali. Ca sa spui : "Mehr Licht!", trebuie sa fii Goethe... adica sa scrii Faust...

De ce sa-mi pierd vremea? Lumea e larga...
Hai, fato, avanti!

Trimis de: Romelia pe 15 Sep 2006, 03:39 PM

Intrebandu-ma in gand... m-am asezat in fotoliu, picior peste picior, cu cotul pe genunchi si barbia rezemata in palma...
De ce 'un fotoliu' e ravnit?
Ce e puterea?
O himera... stand intr-un fotoliu zadarnicesti celorlalti pofta? Numai acesta si e un motiv suficient sa te urasca.
Si totusi...
In virtutea 'fotoliului' nu poti sa domini oamenii. Doar in aparenta.
Se pleaca, zic ca tine, rad, te aplauda. Unii se gudura, te lingusesc. Si... ? Stii ce e in capul lor?
In timp ce sar sa-ti indeplineasca cea mai mica dorinta scrasnesc din dinti si te injura in gand. Iti dau dreptate orice ai spune, se minuneaza cat esti de destept si cand ies pe usa pufnesc in ras.
Omul poate sa se sustraga puterii ierarhice. In mii de feluri se sustrage. Pune intre el si celalalt dispret, ipocrizie, batjocura, ura. Iti scapa printre degete. Cel pacalit ramai tu, posesorul fotoliului.
Nu posezi niciodata omul... omul nu poate fi posedat. Nici in dragoste.
A poseda - e o vorba goala. Contact epidermic. Cine pe cine poseda? Nimeni pe nimeni.
Abia cand omul decide, si se hotaraste sa te primeasca in sufletul lui, se umple de tine, se lasa cotropit in toate celulele...
Orgoliu...
Cine se lasa de bunavoie ingenuncheat de vorbe, de fraze, de idei? Toti nastem idei. Iar de puterea fotoliului numai in aparenta.
Ma uimesti!...
Uimirea...
Toata gama uimirii.
Fantastic de mult e inclinat omul sa se mire. E prima faza, primul moment al cunoasterii. In uimire cel putin 80% e bucurie, nu-i asa?
Suntem o omenire mereu uimita, ce frumos! Si... motivele de uimire nu se vor epuiza niciodata.
Ce e iubirea?
Exista asa ceva? Cuvinte mari...
Nu mi-am spus ca nimeni nu poseda pe nimeni?!
Nu vad ca nu ardem, nu clocotim?

... n-am dominat pe nimeni, un timp m-am inselat, dar mi s-au deschis ochii. Am primit darul de-a vedea...

Asta nu-mi propusesem sa zic, dar ii dau inainte. Tu tragi de aici un inteles, eu altul...
Ma straduiesc sa fiu obiectiva, dar sunt om, am antipatii, resentimente...
Nu-mi contest defectele, numai ca le vedem diferit. Sau invers, sau invers si iar invers, pricepi?
E fireasca relativitatea in judecarea oamenilor.
Totul e o loterie... pornim cu cele mai bune intentii si esuam.
Ne punem toate sperantele intr-un numar si pierdem, in timp ce alta data intindem mana la intamplare, nici nu ne gandim, un gest reflex, si deodata, castigul visat.
Viata asta ii scapa oricarei geometrii, oricarei liniaritati.
Cate surprize nu sunt posibile?
Cate variante nu exista?
De ce sa ne cramponam de una, de ce sa inghesuim totul in scheme?
Enorm de multe necunoscute ne scapa.
Hai sa lasam viata sa curga, isi gaseste ea albia - cotita, cu mendre, dupa cum e relieful.

Trimis de: Romelia pe 16 Sep 2006, 09:35 AM

Eu merg...
Tu mergi...
El/ea merge...
... pe strada asta... CUM?! pe strada asta nu sunt plopi! numai tei de ambele parti. Abia acum i-am zarit, cand cautam "plopii fara sot"
"Nu-s nici cu sot, nici fara sot..."
- Uita-te la mine! Si merg tu, merg... calare pe martoaga asta de viata - am curaj, nu? Dar merg! S-o intrema ea vreodata, s-o pot lua la galop?!
Sa-mi iau inima in dinti, doar n-o fi prapadul pamantului... si merg hotarat...
Trec pe sub fereastra ta. Nu o data, nu de doua ori, o seara intreaga ma plimb cu aceeasi pasi egali, usori. Ma uit insistent, ascult incordata, asteptand parca sa se sfarseasca O Poveste Inceputa de mult, in care Fat-Frumos trebuia sa invinga, sa zboare in lume cu Ileana Cosinzeana, urmariti de Muma Padurii...
Asa, incet, sa merg incet... atenta, foarte atenta. Sa nu mi se auda nici pasii...
Strada asta a ta are un ecou vechi, foarte puternic. Fara indoiala, ar amplifica mult zgomotul, ar putea sa te sperie, sa-ti loveasca bataile inimii, deregland-o din ritmul ei egal.
Noi mergem...
Voi mergeţi...
Ei/ele merg...

Eu am mers...
Tu ai mers...
El/ea a mers, noi am mers, voi aţi mers, ei/ele au mers...

Eu fug, Tu fugi...
Eu sunt, Tu eşti...

"... Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are, dacă o atingi pe obraz
sunetul unor paşi care pleacă... "
Definiţia despărţirilor ~ Octavian Paler

Trimis de: Romelia pe 18 Sep 2006, 05:14 PM

A venit TOAMNA.
O Toamna trista...

In toamna de care vorbesc - aci seaca, aci impaclita - inceputul anului scolar pare incorect si anost.
Liceul si-a deschis ca de fiecare data larg poarta prin care, abia acum observam, nu incapeau mai mult de doi elevi; era deci, in realitate, o portita. Eu am intrat singura. Profesorii adunati grup ne urmareau cu privirea pierduta. Parintii ii insoteau pe cei mici; pe cei din clasele superioare nu-i conducea nimeni, prietenii amabili au ramas la ultimul 'colt de drum'. Cativa curiosi numai, la festivitatea de deschidere; de la an la an imi pareau din ce in ce mai putini si serbarea tot mai simplificata.
Gandurile ma poarta spre o alta Toamna, un alt inceput de an...
Tresar pe nevrute, puternic; intorc capul, sucit parca de cineva. Ajungea clar pana la mine ritmul pasilor tai...
Celelalte colege nu auzeau pesemne, nimica... toate erau cuminti, nu se miscau...
... pasii se departeaza, ii urmaresc atenta, ascultandu-le ritmul, numarandu-i mintal cand nu se mai aud; aveau parca un tempo sacadat...
Suna clopotelul... sunetul lui ma indurereaza, poate si la gandul ca va mai suna foarte putin pentru mine. Colegii navalesc spre clasa; eu voiam sa merg singura, dar C. ma astepta. C. este cea mai buna prietena a mea. Parca-mi amintesc si acum... anul trecut, intr-o oara de filozofie, care nu ma interesa prea mult - consideram ca imi era destula filozofia mea - ii aud parca rugamintea soptita: "Daca ma scoate la tabla, sa suflii ceva". Atunci am lovit-o cu cotul "sa fie linistita , ca stiu ce am de facut"
Acum se uita indelung la mine, ma gaseste desigur shimbata - cu privirea pierduta, ce nu mai asculta de mine - ... am lasat ochii in pamant, incordandu-ma sa mi-i stapanesc, sa-i astampar, ca si cum atunci reveneam la realitatea in care ma gaseam, coborand dupa ce suisem un pisc greu pe taramuri departate, necunoscute, care ma obosisera.
Ultimul an de liceu e si el un motiv in plus de restriste.
...
Ultima mea toamna se incapatana sa ramana trista - ca mai toate toamnele. Nu-i de mirare ca versurile melancolice sunt pline de frunze ruginite, copaci vaduviti, pasari triste, calatoare, de greieri flamanzi, chiriasi grabiti si cate alte asemeni aratari triste.
E intr-adevar o toamna foarte trista, poate cea mai trista din cele pe care le-am inteles in viata mea... am constatat asta acum, in prima zi, in drum spre scoala.
Toamna din Ultimul Meu An De Liceu...
Ufff...
Vorba cantecului: "Fata draga nu fi trista, fiindca e pacat..."
... in fiecare clipa, doar, se incheie un capitol pe care cineva l-a scris in paragrafe mai scurte sau mai lungi, dupa o randuiala pe care nici unul dintre noi nu o cunoaste, desi toti - chiar si alesii pamantului - ne supunem ei, vrand-nevrand.

... de undeva, de aproape - stiam de unde - strabatu pana la mine un tipat ca de pasare salbateca, vocea C.:
Vino odata!!!!!

Trimis de: One_Last_Dance pe 22 Sep 2006, 09:53 AM

Provocarile sunt, de fapt, oportunitati mascate... pierzand in fata unei provocari din ce in ce mai mare si mai importanta ai ocazia sa inveti si sa gasesti drumul catre succesul final cu bataie lunga.
Jucatorii de golf opteaza in mod progresiv pentru terenuri tot mai dificile si pe masura ce fac progrese incearca lovituri din ce in ce mai complicate. Pentru inceput, un teren relativ usor si alegerea unor lovituri mai simple pot reprezenta o provocare suficienta. Dupa o vreme, vor opta pentru un teren mai dificil si lovituri mai indraznete... ( - incercarea de-a arunca mingea peste un palc de copaci in locul unei lovituri sigure, ocolind copacii - )
- O provocare mai mare presupune mai multe greseli si dificultati?

... isi scoase sacoul, esarfa, isi netezi parul si incepu sa masoare camera in lung si in lat; i se parea ca timpul abia se scurge. In sfarsit se tranti pe canapeaua de langa fereastra si inchise ochii. In fata ei plutea din nou viziunea aceea care o obseda de cateva zile, desenul neclar, in sah, al unei orchestre si arcusurile albe, miscandu-se laolalta in vazduh. In urechi ii rasunau temele Simfoniei lui Beethoven, stergandu-i din minte toate celelalte necazuri. In ritmurile acesteia isi facuse ea, grabnic, pregatirile de calatorie; auzise Simfonia in masina, si-o inchipuise chiar si in zgomotul trepidant al orasului. In somn, muzica crestea, devenea din ce in ce mai puternica, vibrand in creierul ei obosit, viorile sunau dulce si patrunzator, ca intr-un vis. Bataile tobelor insa o ingrozira; pareau a prevesti ceva rau, sunetul lor, tot mai violent, deveni insuportabil... se trezi.
- La urma urmei, de ce-am venit aici? In fond nu vreau sa scriu in Jurnalul Tau.

Regretam alegerile si provocarile din trecut si suferim pentru ceea ce s-a intamplat. Ne facem griji cu privire la ceea ce urmeaza sa se intample, gandindu-ne in ce fel am putea rata in dupa-amiaza aceasta sau maine sau saptamana viitoare. Dar trecutul e dus odata pentru totdeauna, iar ziua de maine nu vine niciodata, pentru ca atunci cand vine, se transforma in astazi. Provocarea, desigur, consta in a ne imagina o modalitate prin care sa traim clipa, atunci cand trecutul pare sa ne atraga in mod constant in vartejul sau puternic de regrete, iar viitorul ne inspaimanta cu imprevizibilul sau.

... incepu din nou sa asculte, pierduta cu desavarsire in incantarea actului doi. Sunetul tobelor incetase; se mai auzeau doar ca bataile usoare ale inimii, prin cadentele din ce in ce mai stinse ale violoncelurilor si ale viorilor secunde. Clarinetele si cornetele amutisera. Tema era minunata, Beethoven a scris melodii pretioase, atat de rare in lume.
... totul trecu ca o soapta, si ritmul muzicii se accelera pana la violenta ultimei teme... furtuna atinse punctul culminant si sfarsi printr-o explozie; Beethoven, frenetic, ratacit, parea ca se inalta la cer, pentru ca apoi sa se scufunde in mijlocul orchestrei vlaguite. Acest interludiu, inaltat la o suprema simplicitate, in contrast cu vacarmul de la inceput, fusese scurt ca un ragaz, o ilustrare a efectului special al unei melodii auzite dupa un soc.
... trezita la realitate, isi aminti deodata ca trebuie sa se desparta de Jurnalul acesta si nu mai stia de ce.

Trimis de: Romelia pe 24 Sep 2006, 05:22 PM

... spre sfarsit, cand mai erau doar cinci minute, profesorul respira adanc si spuse linistit:
- O, in ce priveste lucrarile, imi face placere sa spun ca printre voi sunt cativa care au facut lucrari bune. Exista doua lucrari notate cu noua si una chiar cu noua cincizeci. Apoi adauga cu un zambet: "din principiu - stiti acest lucru - niciodata nu dau nota maxima". Apoi facu o pauza, trase aer si continua...
Desigur, sunt unii care - cum sa va spun - nu s-au prea descurcat. Intr-adevar, cea mai scazuta nota este trei, deci este clar. Insa, putem spune ca majoritatea dintre voi s-au grupat in jurul notei cinci, ceea ce inseamna ca exista posibilitati pentru acestia de a absolvi clasa.
(... in clasa se auzira murmure si era agitatie.)
Apoi, la despartire, profesorul anunta, zambind ironic: "o sa primiti lucrarile ora urmatoare".
La revedere.
... se intoarse pe calcaie si parasi clasa.
.......
- Cum ai facut testul la Chimie, A.?
- Nu rau.
- Inseamna ca ai facut bine?
- Nu, inseamna ce-am spus, NU RAU.
- Hai, hai, n-o sa avem secrete intre noi, de altfel eu sunt cel mai bun prieten al tau.
- Doar presupuneri R., eu nu ti-am dat nici un raspuns...
- Bine, A., bine. Capitulez. Acum, ce faci de weekend?
- Invat, ce altceva?
- Asta e subinteles, dar ai nevoie si de o pauza. Cred ca si puscariasii se 'lafaie' in weekend...
.......
... go get stuffed.

Trimis de: Romelia pe 24 Sep 2006, 09:11 PM

- Ce spui?
- Nimic.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic.
- Ce faci?
- Nimic.
- Ce cauti?
- Nimic.
- Ce vrei?
- Nimic.
- Ce ai?
- Nimic.
- Ce te doare?
- Nimic.
- Ce simti?
- Nimic.
... iar eu nu pot sa fac Nimic.
M-am poticnit rostind ultimul cuvant si n-am reusit sa mai spun altceva.
Nimic.
Nu reusesc sa rostesc cuvantul asta rupandu-l din coaja neputintei si a teoriei: Nimic, exista un Nimic pe care nu-l mai pot uita. De fiecare data cand aud cuvantul asta, imi zic: "nu e adevarat cuvantul asta, eu nu stiu sa-l spun. Nu stiu ce inseamna Nimic. Nici tu nu stii..."
Nimic.
Nu reusesc sa pricep acest "Nimic".
De cand ma stiu aud intrebarea si mai apoi raspunsu`:
- Ce mai faci?
- NIMIC.
- De ce? (... nu faci Nimic)
- Dar ce faci cand NU faci Nimic?
- Tot Nimic?

... da` 'io' tot nu pricep Nimic.
Si ce-i, ma rog, de priceput. Ii numa` doar un cuvant greu, greu de priceput, si adanc, adanc tare...
- Ce faci cand nu stii ce sa faci? Ce sa faci, nu faci Nimic. Nu ai Nimic de pierdut - daca nu faci Nimic.
Ufff~!!!... Daca nu faci Nimic, sigur nu vei schimba Nimic?!
- Ce sa fac? (NU mai pot sa ma opresc din...)
Nimic.


Nimic nu e intamplator?! Din pacate, Nimic.

Trimis de: Romelia pe 25 Sep 2006, 05:52 PM

Astazi ai rascumparat absenta atator zile...
- Si?
- Si atat.

(... ma incurajezi si nu-i frumos.)

Trimis de: Romelia pe 26 Sep 2006, 03:31 PM

Dincolo de fereastra camerei mele, orasul navigheaza si huruie. Trecatorii alearga grabiti, copiii se joaca, indragostitii se cearta, automobilele colorate scot zgomote stridente, tinerii si tinerele isi cumpara haine noi, in timp ce batraneii privesc casele de marcat cum zornaie.
... iar eu scurtez capatul cozii unui Trandafir Alb si-l pun intr-o vaza cu apa.
Incerc sa retin clipa, aici, in camera mea, impreuna cu Trandafirul.
Ce cuvant trist - "scurtez capatul cozii unui trandafir"
... sa te afli in camera mea, in pielea mea, taind cozile florilor - 'nu' este un esec. NU este un esec, este un efort. Si acest efort te poate solicita mult - Sa fii prezent; Sa fii fericit.
Ce cuvant 'teribil' - "Sa Fii Fericit!"
- O sa vii, nu-i asa?
... si nu ne vom certa niciodata.

... o iei spre vest, de la Universitate, prima strada la stanga, mergi inainte fara sa te abati din drum, la primul semafor - astepti culoare verde - traversezi, si faci dreapta, apoi numeri: 'saptezeci si sapte de pasi pana la casuta mea'.
Sa Fii Prezent si eu sa te privesc tandru, sa te imbratisez bland, in timp ce orasul va urui dincolo de canaturile ferestrei.

Un Trandafir n-ar insemna prea mult fara Tine.

Trimis de: Romelia pe 27 Sep 2006, 12:06 PM

Hmmm...
Exact asta imi lipsea Dis-De-Dimineaţă... mami a dat navala la mine in camera, cu criza ei de "Greiere-care-a-cantat-toata-vara" data in chip miraculos uitarii.
- Ce moaşa-sa, dragă! mi-a zis dintr-o suflare, in timp ce-a deschis in plina viteza usa de la camera mea.
- Ai avut cumva o noapte proasta? Arati de parca ai avea nouazeci si cinci de ani, zău aşa.
- Ceee??? Ce e in neregula cu mine? am murmurat eu cătrănită.
- Ăaaa... păi... pari atat de plictisita. Ar fi trebuit sa te demachiezi aseara. Pe o parte parul ti-e lipit de cap, iar pe alta ti-e 'sculat' ca 'ţepii de arici'.
... mi-a dat la o parte o suvita de par care-mi acoperea ochii, mi-a cuprins obrajii in palma si m-a sarutat cu patima. O vreme m-a tinut strans lipita de ea, apoi mi-a soptit pe un ton incurajator:
- Esti frumoasa! dar imi place sa te cicalesc, toata ziua.
- Ufff!!! Stii ceva?
... firele mele de par au o existenta proprie, se poarta frumos toata ziua si nu asteapta decat sa ma culc ca sa porneasca sa sara si sa ţopăie care-ncotro, ca niste copii, obraznici.
Nimic nu stii... habar n`ai ce greu e sa fii 'FEMEIE', e mai greu decat a fi Agricultor - ai atatea de recoltat si ierbicizat: picioare si subrate de epilat, sprancene de pensat, manichiura-pedichiura de intretinut, calcaie de frecat cu piatra ponce, piele de exfoliat si de cremuit, pete de curatat, gene de rimelat, unghii de lacuit, musculatura stomacului de lucrat si... daca ma uit mai atent la 'MAME' - radacini de par de vopsit, celulita de masat...
Toate aceste operatiuni sunt atat de bine sistematizate, incat a le neglija fie si numai 'o zii' pot provoca un 'dezastru'.
Uneori ma intreb cum ar fi daca am putea sa ne intoarcem la natura - barba stufoasa pe picioare, sprancene gen Mircea Albulescu, greu de imblanzit, obraji ca un cimitir de celule moarte, cu pete in inflorire, unghii lungi, încârligate, orbi ca liliecii si ca alte specii, caci nu ar exista lentile de contact, trupuri molatice, târându-se fleşcăite de colo-colo...
Brrrrrrr!!!
Nu pot arata asa.... voi sfarsi singura.
Fara pereche.
Tocmai ieseam din camera sa ma duc spre baie, cand am vut un moment de bucurie nebuna - am descoperit un buchet de trandafiri pe hol. M-am napustit asupra lui si l-am înşfăcat in culmea fericirii. Cat sunt de frumoşi!!!
- De la cine sunt?
- De la tati. Sunt pentru mine... mi-a raspuns mami, fâstâcită.
... pret de o clipa, am visat, imaginandu-mi ca ar fi pentru mine.


Ufff. E sapte si un sfert. Cum a trecut timpul... Ufff...
Cel mai bine ar fi sa intru in baie si sa ma aranjez un pic. Cel putin daca arat decent, pot sa merg la scoala.

Trimis de: frozen.blue pe 27 Sep 2006, 02:38 PM

Rasfoind acest jurnal.....nu am crezut ca trandafirii pot sa intepe

Trimis de: Romelia pe 27 Sep 2006, 06:41 PM

La momentul respectiv, implinisem vreo sase anisori - se intampla de Craciun - bunica s-a aplecat de la 'inaltimea ei' semeata, ca sa-mi dea un cadou.
ZAMBILE - mi-a soptit, intinzandu-mi un vas de lut, adapostit intr-o hartie cafenie. Pune-le intr-un dulapior si asteapta pana la Primavara. Dar eu voiam sa le vad imediat.
Vai, nici nu rasarisera inca!
De unde putea fi atat de sigura 'inaltimea ei', ca mai tarziu vor deveni ZAMBILE?
Peste cateva zile, am deschis din nou, pe furis, un colt al invelisului din hartie cafenie si m-am uitat inauntru.
Surpriza!
Rasarisera, intr-adevar. Patru varfuri subtiri, maronii, lungi cam de un centimetru si jumatate.
Am fugit sa-i spun bunicii...
Ea s-a silit sa rada, ca un adult luat prin surprindere de cate stie un copil. Apoi mi-a explicat ca e un motiv in plus ca sa nu umblu la FLORI pana la Primavara. Lumina in exces le-ar putea face sa creasca mai mult decat le sta in puteri sa se sustina. Lasa-le la locul lor in dulap si asteapta sa le vina vremea.
Ma gandeam adesea la ele si ma intrebam cam cum o fi aratand O Zambila.
Intr-o seara, la sfarsitul lui Ianuarie, n-am mai rezistat, am stins lumina, m-am apropiat de dulapior cu o lumanare in mana, am coborat vasul, am desfacut putin hartia, am potrivit lumanarea si...
M-AM UITAT REPEDE INAUNTRU.
Cele patru varfuri promitatoare erau in acelasi loc, lungi tot de un centimetru si jumatate.
Eram FERICITA!
Cel putin stiam ca lumina pe care o lasasem sa patrunda, cu ceva timp in urma, nu le facuse nici un RAU.
La sfarsit de Februarie (26), m-am uitat din nou, dar era limpede ca vremea cresterii nu sosise inca.
Pe la mijlocul lunii Martie, in timpul pranzului, bunica m-a intrebat intr-un ton conspirativ:
- Ei, draga mea A., au crescut Zambilele?
- Mi-ai spus sa nu ma uit. Asa am facut, asa am facut...
De-atunci ma uitam mereu, aproape in fiecare zi, le cercetam indeaproape. Dar... cele patru varfuri subtiri, maronii, nu se dezvoltasera catusi de putin.
Din zi in zi ma aratam tot mai nelinistita.
Intr-o zi, mami suparata, mi-a strigat cu o voce rautacioasa:
- Cred ca am face BINE sa le aruncam, A.
- Nuuu!!! Nu vreau sa le fac asta!!! Poate cresc radacinile, tipam eu, cat ma 'tinea gura'
Dar era prea tarziu. Mami dezgropa, unul cate unul, cei patru bulbi si.....................
Trist.
Cata diferenta...
Oamenii mari arunca mereu lucrurile. Copiilor le place sa pastreze.
Straniu, dar... incidentul nu m-a facut sa-mi pierd increderea in ZAMBILE. Nici...
Increderea in Oamenii Mari.

frozen.blue ...
NU însângera Trandafirii, doar aşa poţi scăpa de înţeapătura lor!

Trimis de: frozen.blue pe 27 Sep 2006, 07:09 PM

SCUZE!!! Ai primit vreun trandafir?....daca da? nu te mai uita la culoare.Astea-s flori ce nu trebuie atinse. NICI MACAR CU O VORBA!!

Trimis de: Romelia pe 28 Sep 2006, 02:21 PM

Am pornit pe strazi, cutreierand indelung orasul, ca sa-mi consum nerabdarea - nu am nimic altceva de facut.
Vantul se napusteste peste mine, lovindu-ma obraznic. Pe strada, peste tot sunt ace si conuri de pin aduse de vant; ma gadila sub talpi, fosnindu-mi sub pasi.
Gandurile mi-o iau inainte, construind ipoteze.
Le cantaresc, le dau la o parte, le cantaresc, le dau la o parte...
Ma adun intr-un singur punct, ochesc o singura tinta.
- Ar fi cazul sa raman 'desculta' sau sa-mi pun pantofii?
Am hotarat - e mai bine desculta. Tot nu pot ajunge pana la tine... trebuie sa astept ca noaptea sa fie in toi.
(Tu... n`ai cum sa stai treaz pana atunci...)
Dimineata - voi sterge toate urmele; voi acoperi zgomotele si voi ascunde umbrele.
Imi fac planuri, dar nu fac promisiuni.

Cand o sa se termine Vantul asta, o sa vin sa te caut...

Trimis de: frozen.blue pe 28 Sep 2006, 04:09 PM

un trandafir trebuie doar privit......asa ai sa te bucuri mai mult de frumusetea lui!!

Trimis de: Romelia pe 29 Sep 2006, 08:02 PM

Am regasit niste pagini vechi de jurnal, dateaza din... ce sa va mai spun. De atat de multa vreme, incat ma apuca ameteala.
Citesc o pagina. Nu mai inteleg nimic, pentru ca, dincolo de cuvinte, exista un orbitor DE CE care sterge tot, anuleaza, distruge orice sens.
Eu NU inteleg. A intelege e mult prea putin.
Cand reusesti sa intelegi 'ceva' inseamna ca te-ai lamurit sau ai incremenit.
E ca si cum ai vrea sa te opresti pe o treapta, la mijlocul unei scari, sau cu un picior in vid si celalalt pe o scara nesfarsita. Se spune ca, un simplu, un nou DE CE poate urni din loc, poate descremeni ceea ce e incremenit si totul incepe din nou sa curga. Cum se poate intelege?
NU se poate.
Nu exista nimic mai puternic decat un DE CE, nimic nu e mai presus decat un DE CE, pentru ca exista la nesfarsit un DE CE fara de raspuns posibil. Intr-adevar, din DE CE in DE CE, din treapta in treapta ajungi la capatul lucrurilor.
Orice 'alegere' se justifica la sfarsitul timpului, printr-o anulare definitiva.
Ultimul DE CE, acel mare DE CE este ca o lumina care sterge tot, o lumina orbitoare - nu se mai poate deslusi nimic, pentru ca, nimic nu mai e de deslusit.
Acest DE CE depaseste TOTUL.
Din explicatie in explicatie am ajuns la punctul ZERO, adica acolo unde Adevarul si Minciuna sunt echivalente, devin egale una cu cealalta, se identifica, se anuleaza reciproc dinaintea nimicului.
- De ce?...
... am simtit un vid, un vid cert timp de o clipa, nu mai lung de o secunda, doua - nu am nici un gand, mintea, cum se zice, mi s-a stins, nu ma gandesc la nimic. Asadar cand un sir de ganduri cedeaza brusc, te prabusesti, nu mai faci nimic altceva decat 'esti', intri intr-un fel de stand-bay, gata sa gandesti, dar fara sa gandesti - ca un hard-disk ce se invarte intr-un PC aprins, dar nefolosit.

Si-atat de necunoscut... timpul a incremenit intre noi.

Trimis de: Romelia pe 30 Sep 2006, 03:36 PM

Se urca in lift, o incapere minuscula, cu o stralucire intensa, decolorata, imbracata in metal cu aspect de lemn, apasa pe butonul pentru etajul cinci. Usa liftului se inchise cu un oftat si un zanganit.
Nu se intampla nimic. Desigur. Merge in salturi; de fapt te-ai simti mai usurat sa-l abandonezi si sa o iei pe scari.
Apasa din nou, pe butonul marcat cu un "0" alb, ciobit, si dupa o ezitare nervoasa, usa se deschise iar cu un zanganit. Mereu ii era teama sa nu ramana intre etaje in lift - nu-i greu sa-ti imaginezi asteptarea indelungata, strigatele de ajutor catre locatari care s-ar putea sa stie sau NU, limba ta - si care s-ar putea sa intervina sau NU.
In lift, o urmarea o frica stranie, paralizanta, ca frica de moarte, de a sta acolo, singura, o perioada buna de timp, in golul stralucitor, mirosind a vechi, uitandu-se sau nu la imaginea ei deformata din oglinda intunecata si circulara, fixata de coltul de sus din dreapta.
Evident, e mai bine sa descoperi ca liftul e inoperabil, sa urci cele cinci etaje.
E mai bine sa fii liber.

Am renuntat la lift (de altfel nu prea am incredere in masinariile astea vechi) si o pornii pe monumentala casa a scarilor, placata cu marmura alba. Holul palierului era vopsit tot in culoarea amidonului, bordat cu un mozaic geometric floral, galben pal, iar aranjamentele florale se opresc, in mod misterios, la etajul cinci. La fiecare dintre cele cinci paliere, o fereastra oferea o perspectiva diferita spre rufele care atarna pe sfoara: cearsafuri inflorate, haine de bebelusi, pantaloni de gimnastica, sosete deschise la culoare si desuuri cu modele complicate, capoate viu colorate, camasi albe, sclipitoare - care ar face curtea interioara sa-ti para banala, dar minunata, de parca ar fi ceva pastrat dintr-un alt timp.
La etajul cinci, m-am oprit in fata unei tablite cu numele tau.
Am sunat cu sfiala, intimidata de casa veche si solemna ce-mi amintea de o casa a unei doamne la care, pe vremuri, eram trimisa cu un buchet de flori ca sa-i urez 'La Multi Ani' de ziua ei.
- Cine e?
- Eu sunt.
- Cine???
- A.
- Nu-mi amintesc de nimeni cu numele asta...

Oare dupa cat timp uiti mirosul celui care te-a iubit? (... si cand incetezi la randul tau sa-l mai iubesti?)

Trimis de: Romelia pe 1 Oct 2006, 01:51 PM

Ingrediente: 4 oua, 250 gr. zahar, 4 cescute de faina, 8 linguri de apa fierbinte, 1/2 lingurita de praf de copt.

Astazi o sa fac un TORT - doar un tort - in mintea mea un tort este ceva lucios si aspectuos, ca torturile acelea din fotografiile din reviste.
Cartea de bucate, sta asezata pe coltul drept al blatului din bucatarie.
-Stii cat inseamna patru cesti?
Trebuie sa masor patru cesti cu faina. Caut un bol... aleg un bol de un albastru usor, sters, pal, poros, cu o banda subtire de frunze albe la buza. Frunzele sunt identice, stilizate, cam ca in benzile desenate, inclinate in unghiuri indraznete, si pare plauzibil ca una dintre ele sa fi suferit o crestatura mica si triunghiulara pe o latura.
(e pentru prima oara cand mi se incredinteaza o astfel de sarcina, mai bine zis, pentru prima oara cand incerc sa fac singura un tort).
Tin ceasca de masurat cu o mana, o var in faina, ceasca intra cu usurinta, si prin peretele ei subtire simt moliciunea si fosnetul usor al fainii. Un norisor se ridica in urma cestii. O ploaie de faina alba si fina cade in cascade, peste marginile argintii ale cestii. Cu un gest usor, azvarlu mica gramajoara din varf si incerc sa creez o suprafata impecabil de alba, exact la acelasi nivel cu buza cestii. Mut ceasca deasupra bolului, si o tin acolo, o secunda, paralizata, deasupra concavitatii albe, stralucitoare - apoi, o rastorn cu miscare grabita, speriata. Faina oscileaza o fractiune de secunda, apoi da pe de laturi. Cade solid, intr-o gramajoara care aminteste de departe de forma cestii. Un nor mai mare se inalta si aproape ca-mi atinge fata, apoi dispare.
Dincolo de fereastra, este un intermezzo de iarba care separa casa de gradina; umbra unei pasari brazdeaza cerul cu un alb-gri orbitor. Simt o placere scurta si profunda, gandindu-ma la umbra pasarii, la darele de alb si verde stralucitoare.
Studiez din nou cartea de bucate... satisfacuta si plina de speranta, ca un scriitor care asterne prima propozitie, ca un constructor care incepe sa-si deseneze planurile.
- Oare o carte nu a fost candva doar o hartie goala si o calimara cu cerneala?
Un tort trebuie sa exprime opulenta si placere? ... asa cum o casa buna exprima confort si siguranta.
Probabil, ca asa simt artistii si arhitectii (imi cer scuze daca aceasta comparatie vi se pare teribil de exagerata, poate putin prea nebuneasca, totusi, nu ma pot abtine sa nu o fac... asa simt eu), atunci cnd intra in contact cu panza, piatra, uleiul sau cimentul umed.
Si nu-mi spune ca este doar un TORT. Totusi. Sunt torturi si torturi.

Crema.
Ingrediente: 4 galbenuse, 150 gr. zahar praf, 1 lingura de rom, cafea tare (facuta cu 150ml apa), cacao, 3 pachete de branza Philadelphia, 125 gr. unt fara sare.
Mod de preparare: Untul se freaca cu mixerul pana ce devine spumos, apoi se adauga zaharul, galbenusele pe rand, rom si la urma branza.
Se amesteca bine de tot, pana devine o crema care curge.
Asamblare: Dupa ce blatul a fost copt se taie pe mijloc in doua, devin doua foi foarte subtiri. Se alege vasul in care dorim sa cladim prajitura si se aseaza prima foaie de blat. In prealabil se face o cafea tare cu 150 ml apa, la care i se adauga 1 lingurita de rom. Cu acest lichid se insiropeaza blatul, apoi punem crema si deasupra cealalata foaie de blat. Se cerne deasupra cacao peste toata prajitura. E bine de prepart cu o zi inainte de a fi servita.

Si... brusc mi se pare usor sa faci un tort.
Am impresia (si nu mi se pare imposibil) ca am suferit o transformare profunda si subtila, aici, in aceasta bucatarie, in cel mai banal dintre momente - m-am ajuns pe mine din urma. De astazi, n-am sa-mi mai jelesc perspectivele pierdute, talentele neexplorate...

Pofta Buna!... isi spuse in gand si se intoarse spre fereastra, gandindu-se la EL, la florile decapitate care pluteau in bolul albastru plin cu apa.

Trimis de: Romelia pe 2 Oct 2006, 03:17 PM

Detest sa merg la cumparaturi - e o pierdere de timp.
Magazinele de peste tot, marfurile, toate bunurile alea si reclamele care tipa din toate partile, cumpara, cumpara, cumpara, cumpara, cumpara, si cand vine vanzatorul cu scuze (daca vine cu ele) la tine si cu parul valvoi, sau ea, vanzatoarea, cu tone de machiaj si zice:
- Pot sa va ajut?
... imi vine sa-i urlu:
- Tu nici pe tine nu te poti ajuta.
Dar...
Nu-i vina lui/ei.
Raman senina.
Si, incerc, in felul meu, sa ma fac placuta, sa-i multumesc frumos, pentru ajutor.
Apoi, pun intre mine si el/ea distanta necesara si incerc sa ma arat indiferenta. Nu-i greu.
Daca vrei sa-l indepartezi tipand, nu inseamna ca dai lovitura.
Iar daca tipi suficient de tare, suficient de mult, multimea se va aduna sa vada ce-i cu zgomotul. E in firea multimii.
Nu sta mult, daca nu-i dai motive.
Cum ar trebui sa ma simt, cum ar trebui sa se simta cineva intr-o astfel de lume?
Ei bine, am, n-am voie, detest sa merg la cumparaturi.

Pot face fata unui politist cu gaze lacrimogene, dar nu te apropia de mine daca esti vanzator.

Trimis de: Hashaspire pe 2 Oct 2006, 03:39 PM

Salut, Romelia!
Scrii frumos tare (inca).

As fi lasat aici si niste comentarii (le-am scris, sunt in clipboard acum, pot sa dau ctrl+v si apar), dar... n-am stiut sa raspund la intrebarea "De ce sa le las?". Ma rog... la "De ce le-am scris?" am cam raspuns, asa, intr-un fel (opusul rotunjirii este incoltire?).

Randul asta il scriu cu bold ca sa para fluida interventia, sa nu fie nevoie de raspuns. E asa, ca un citat. Scuze ca m-am balbait. Am vrut doar sa-ti zic ca scrii frumos tare.

Trimis de: Romelia pe 2 Oct 2006, 04:18 PM

Buna, Hashaspire!
(Inca)... pot sa-ti multumesc?!

- Esti vanzator?

Acum mi-a incoltit in cap ideea:
Rotunjire - inseamna trunchierea rezultatului ?
Adica un fel de 'rotunjind rotunjirea rotunjirii'.
Intr-un mod nou, in care sa nu aiba nevoie de opusul ei.

Constantele sunt linistitoare. Daca nu sunt eterne... (scris cu bold - ca sa nu para drept raspuns)

Trimis de: Hashaspire pe 2 Oct 2006, 04:29 PM

Trimis de: Romelia pe 3 Oct 2006, 06:37 AM

Am deschis ochii, acum cateva minute.

Ma uit la ceasul de pe noptiera, e trecut de sapte...
De ce-am cumparat oare ceasul acesta, obiectul asta oribil, cu cadranul patrat si albastru, incastrat intr-un sarcofag de bachelita neagra - cum de mi-a trecut prin minte ca-i sic?
Ufff!!!
Nu-mi pot permite sa mai raman in pat, nu in dimineata aceasta...
Ar trebui sa fiu jos, spalata si imbracata, pregatita de plecare...
Ufff! Nu pot!!!
Imi arunc din nou privirea spre noptiera, peste cartea pusa deasupra celei pe care o terminasem seara trecuta, intind automat mana dupa ea, de parca cititul ar fi singura si, evident, prima indatorire a zilei, singura maniera viabila de a negocia trecerea de la somn la obligatiile mele de eleva.
Ufff!!!
O sa citesc doar o pagina si... inca o pagina, doar una... si inca o pagina, sa ma calmez si sa ma regasesc, apoi ma dau jos din pat si...
Deschid computerul...
Vreau sa-ti spun:
"Buna Dimineata!"
- Cum ti-a fost somnul? ... fara evenimente?...
Gata.
Incerc sa-mi inving dorinta de-a ma duce inapoi, in pat, la carte, la vise... si.....
... am fugit. Astazi nu prea-i loc de lancezeala.
Trebuie sa inchid!!!

("mami imi urmareste fiecare miscare, de parca ar fi o "crocodiloaica", iar eu m-as fi apropiat prea mult de ouale ei")
O zi buna!

Trimis de: Romelia pe 3 Oct 2006, 01:15 PM

Pe strada plina de zgomot si praf, vanzatorii de ziare racneau ultima stire senzationala.
M-am oprit la standul cu flori din colt, intarziind o clipa rezemata de stand, respirand aerul rece de Toamna.
Aici sunt flori expuse de obicei - Garoafe si Crizanteme, o risipa de Crini subtiri, Frezii, Margarete, buchete de Lalele de sera, albe, galbene si roşii (roşii - se scrie cu doi "i"? ), cu petale pieloase la varf. Flori 'zombi'; produse si atata tot, fortate sa traiasca precum puii ale caror picioare nu ating pamantul, din faza de oăăă (o forma mai scurta pentru 'oua'), pana cand sunt sacrificati.
Stau (adica şed) incruntata in fata florilor de pe etajerele de lemn; ma vad reflectata laolalta cu florile in smaltul faiantei din spatele racitorului (cu parul cenusiu, fata ascutita, galbejita [par imbatranita]), ar trebui sa stau mai mult la soare???
(... pe bune.)
Sunt gata sa plec cu mainile goale, cand zaresc un singur buchet de Trandafiri galbeni, intr-o galeata de cauciuc pusa la colt. Sunt pe punctul de a se deschide. Petalele sunt la baza de un galben si mai intens, aproape portocaliu, o roseata de mango se imprastie in sus, sub forma de 'vinisoare' subtiri, ca un fir de par. Seamana atat de convingator cu florile reale, crescute din pamant, in gradina, ca par sa fi ajuns la racitor din greseala.
Le cumpar rapid.

De multe ori, e atat de omenesc ceea ce se petrece cu noi, incat ma intreb daca nu cumva am ramas prizonieri ai starii de mijloc.

Ma iarta, pata de culoare, mireasma de parfum... intre petalele tale miroase a Toamna.

Trimis de: Romelia pe 3 Oct 2006, 05:50 PM

Stare de panica generalizata.
Un amic vine sa ma ia peste vreo jumatate de ora. Abia m-am trezit, cu parul zbarlit si ochii umflati de somn.
- Ajutor, oh, ajutor!!!
Aveam de gand sa imbrac niste pantaloni comozi, dar mi-a trecut prin minte ca ar putea sa ma duca la vreun restaurant fitos.
Ufff!
- Ce ma fac? Nu am nimic 'fitos' de pus pe mine.
Oare se asteapta sa ma imbrac ca 'o printesa'?
(O fi un concurs de frumusete sau concurs de 'haine fitoase' ?)
Nu ca m-ar interesa in mod deosebit persoana lui, dar nah...
Ufff!
Trebuie sa-mi stabilesc prioritatile (sper din toata inima sa intarzie)
Am fugit. Ma bag iute in baie.
Imi place un barbat care vine mai tarziu, spre deosebire de cei care vin devreme si sperie omul, facandu-l sa intre in panica.
Incredibil.
In drum spre baie, pentru ultimele retusuri, vad clipind beculetul telefonului: el.
- Uite ce e, A. Imi pare foarte rau. Ma tem ca voi lipsi la intalnire. A intervenit ceva foarte urgent...
(Nu-mi vine sa cred. Mi-a tras teapa!!! Am irosit o cantitate imensa de efort si energie hidroelectrica. Ata Ete`! Are, de buna seama, o intalnire cu cineva mai subtire in talie)

Nu-mi plac barbatii care te lasa cu ochii-n soare.

Trimis de: Romelia pe 3 Oct 2006, 06:39 PM

Ufff! Chiar incepuse sa-mi placa ideea...
Cand sunt suparata nu doresc decat sa stau pe canapea mancand ciocolata si privind emisiuni speciale, dar nici asta nu e chiar de dorit, dat fiind ca sunt foarte grasa. Nu pot sa bag in mine orice am chef si sa o fac cand mi se nazare, mai ales seara.
Prietena mea, C. ar putea avea si dimensiunile unei "Balene" si nu i-ar pasa nici cat negru sub unghie.
Ce binecuvantare sa fii nascut cu asemenea aroganta.
O, Doamne!
Se bazeaza pe propria ei greutate, spunandu-ti raspicat:
"la o anumita greutate, barbatii nici macar nu vor indrazni sa inceapa cu fustangeala lor afectiva, pentru ca tu poti 'sa le razi pur si simplu in nas'"

Stare de Urgenta!
- Cate calorii ai voie sa mananci cand faci cura de slabire?

- Cate calorii sunt intr-un ou fiert?
- 75?
- Intr-o banana? ( nu mare, mica si decojita)
- 80?
- O maslina? (neagra, nu verde)
- 9
- Un pahar de vin?
- 81?
- O cutie de ciocolata Milk Tray
- 10.896?
- Cat fac noua ori opt?
- Saizeci si patru.
- Nu!!!
- Cincizeci si sase?
- Nu!!!
... Nu stiu!
Idee e urmatoarea - am nevoie de 10.896 calorii ca sa supravietuiesc. Sunt lacoma si nu ma pot abtine de la calorii, asa cum o cere cura de slabire.

Trebuie sa-mi recapat echilibrul...

Trimis de: Romelia pe 3 Oct 2006, 10:50 PM

Daca pana si domeniile atat de intime si insignifiante ale existentei mele sunt supuse unei reglementari stricte, trebuie sa ma pregatesc, de pe-acum, pentru amploarea restrictiilor care vor apasa asupra mea in momentele esentiale ale vietii mele.
Mi-e foamEee!!!
Nu manca, gusta - caci trebuie sa ramai zvelta, nu pentru placerea de a vedea baietii intorcand capul pe strada dupa silueta ta (n-o vor face!), ci pentru ca e foarte rusinos sa ai rotunjimi.
Ai datoria sa fii frumoasa.
Daca reusesti, frumusetea ta nu-ti va procura nici o placere. Singurele complimente pe care le-ai putea primi sunt cele venind de la vecina din colt, sau vreo amica, asa-zis: 'prietenoasa', si stim prea bine cat sunt de lipsite de bun-gust.
Daca iti admiri propriul farmec in oglinda, o faci cu frica, si nu cu incantare - pentru ca, frumusetea nu-ti aduce nimic in afara de teama de a o pierde.
De altfel, mai tarziu in viata, vei realiza ca iluzia frumusetii tale nu poate fi decat temporara.
Mi-e foamEee!!!
Mi-a fost 'amputata', ca sa zic asa (e corect- cuvantul amputat?), aceasta dorinta (adica pofta) esentiala.
Ufff! Nu mai suport. Fiecare minut din viata mea este supus unei obligatii aparte...
Mi-e foamEee!!! NU manca!!!
Gata. Fug sa fac nani... repetand intruna, pana la buimaceala, cuvintele: "Am papat!, am papat!, am papat!, am papat!, am papat!"... si Hâc!!!, in incercarea de a pune capat obsesiei.

"Daca esti frumoasa, nu vei fi mare lucru; daca nu esti frumoasa, vei fi mai putin decat nimic".

Trimis de: Romelia pe 4 Oct 2006, 11:30 PM

Pictezi?
E o schimbare...
Dar te obisnuiesti...
Sau NU.
Te obisnuiesti SA NU te obisnuiesti.
Citesti?
Inveti.
Sa accepti...
Accepti chiar si aceasta bariera a simturilor.
Accepta! chiar (trebuie) sa te obisnuiesti... Sa astepti.
Asteapta.
Nu pleaca!
E dureros sa pleci cand incepi sa stii, cand ai aflat...
Picteaza mai departe, adauga formele acestei lumi plina de forme... In ciuda oboselii.
Ai obosit?
Te simt, chiar si acum, in zilele bune, te simt vesnic.
Dormi cu lacomie?
D_O_Rm
Langa tine...
... in camera vecina, o veioza aprinsa, ca un licurici urias intrat pe fereastra deschisa, lumineaza slab o femeie ce doarme. Fata ei, demachiata, calma, partial acoperita de parul ce se misca in ritmul respiratiei, are aceeasi frumusete inocenta ca sanii si bratele goale. Deodata se trezeste, sovaie intre vis si trezire, isi acopera brusc fata cu cotul, lovit parca de-o amintire. Trenul ei, un personal fara supliment de viteza, pleca abia in zori. Se trezise prea devreme, ingrijorata de zgomotele ce veneau din camera ta.
In noaptea asta... ALBASTRA...

... ti-a patruns tacerea mea in asternuturi?

Trimis de: Romelia pe 5 Oct 2006, 11:17 AM

Fuga nu e neaparat ceea ce zic oamenii ca ar fi.
Se pleaca de la premisa ca fugarii simt 'terciul' acru al fricii ridicandu-li-se pana-n gat.
Dar poate fi un act de curaj - nu ai cum judeca din afara. Probabil ca fuga in sine o fi neutra, si doar cei ce fug stiu daca picioarele le sunt puse in miscare de teama sau de curaj.
In definitiv, cine suntem noi sa condamnam sau sa sfatuim?
Vai, oamenii incearca sa te convinga, NU FUGI!... nu simti ce viata plina si fascinanta traiesti - iti repeta, de parca ar fi vorba de un strain, ce copilarie ai trait, ce casatorie interesanta ai, cat de curajoasa ai fost la despartire, admirabil modul in care ti-ai crescut copii, cata fericire si iubire in jurul tau, ce calatorii aventuroase faci, in vreme ce alti stau pe acasa.
Apoi, pomenesc de frumusetea ta, de intelepciune, de sfaturile venite de la tine, de munca ta, de norocul tau, de faptul ca e limpede ca iubitul te adora. Vorbesc, cu alte cuvinte, despre lucrurile din viata ta total straine de ei.
Primesc sfaturile tale, par bucurosi - le asculta atat de atent, pentru ca apoi sa faca exact pe dos.
Oamenii traiesc in preajma ta, fara sa inteleaga prea mult ce se intampla; precum taranii care locuiesc in apropierea unui monument minunat si bine cunoscut, dar nu-l privesc decat ca pe o cariera de piatra.
Cum sa stiu de la bun inceput daca ideile mele sunt prostesti sau inteligente?
Nu pot.
O data tot trebuie sa ma ard.
Trebuie sa incerc, doar sa nu ma ard si a doua oara. Sa am grija, si sa fug la timp.

Cred ca am un defect, in pauza, fug sa respir niste aer curat.

Trimis de: Romelia pe 5 Oct 2006, 04:23 PM

Nu mai pot.
Adineauri am calcat cu pantofii mei cu toculete delicate... in strachini.
Gata.
Voi inceta sa mai fiu atat de agitata si sa ma tem de toate cele.
Asa ca, de astazi inainte, de cate ori o situatie risca sa-mi scape de sub control, voi repeta intruna expresia: "Echilibru Sufletesc".
Ideea este de-a merge pe cursul vietii, in loc sa ma lupt cu ea.
Echilibru Sufletesc.
Iar daca, de exemplu, intervine o problema sau lucrurile nu-mi ies asa cum vreau, in loc sa ma enervez sau sa ma dau cu 'capu` de pereti', mai bine incerc sa ma relaxez pur si simplu si ma las dusa de cursul evenimentelor, si totul o sa-mi iasa de minune. Cica e ca atunci cand nu reusesti sa deschizi usa cu o cheie; daca o fortezi plin de d*aci, nu faci decat sa inrautatesti situatia, dar daca o scoti din broasca, o ungi cu putina crema si o rasucesti apoi delicat inapoi in broasca - reusesti.
Echilibru Sufletesc.
Am decis sa nu mai spun nimanui nimic, caci barfa este o otrava care se propaga incet, dar sigur.
Nimic valoros nu se castiga prin lupta; totul nu e decat o chestiune de curs armonios al vietii.
Hmmm!
Stai putin... cum adica?
- Curs Armonios -
Pai, atunci cum se explica faptul ca ne ciocnim mereu de oameni care turuie de parca ar fi tot timpul in viteza a cincea, daca nu tot prin cursul asta armonios?
Si atunci, cum vine asta?
Echilibru Sufletesc.
Ceea ce nu pot sa sufar insa - impurpurandu-ma ca racul - este acest individualism arogant, fiecare noua generatie isi inchipuie ca este in masura sa creeze cumva intreaga lume, de la un capat la altul.
Ma rog, daca stau sa privesc lucrurile dintr-un anumit unghi, exact asta face fiecare generatie.
Imi rasucesc capul cand intr-o parte, cand intr-alta, incercand sa vad din care unghi sa privesc...
Gata... stau nemiscata.
Echilibru Sufletesc.
Urasc cabinele de proba.
Toate fetele trag cu ochiul una la corpul celeilalte si nimeni nu se priveste in ochi. Exista intotdeauna fete care stiu ca arata fantastic in orice rochie si care se fataie prin tot spatiul de proba stralucind de incantare, aruncandu-si parul pe spate, pozand in oglinda ca niste fotomodele si intreband: "Asta ma face cumva sa par grasa?", intrebare adresata prietenelor neaparat obeze, care arata ca niste bizoni de apa dulce in orice rochie.
Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca si generatia noastra ar fi trait acum cateva sute de ani in urma...
...
Acum (des)Tainuindu-ma - mi-am capatat "Echilibrul Sufletesc"
...
Gata!
Sus ancora!
- Sus ce?
- Ancora, e o vorba, un proverb marinaresc. Adica hai sa mergem, s-o luam din loc, sa miscam barca!

* Ce tot hoinaresti peste obrajii mei si te opresti mereu in coltul gurii?*

Trimis de: Romelia pe 6 Oct 2006, 09:10 AM

Inima mea bate pentru tine!
Asa se spune, NU?
Dar, pe de alta parte, inima mea, continua sa bata pentru mine.
Fiecare este adevarat in parte, fals in parte...
Nimic nu este cu totul adevarat. Nimeni nu se inseala vreodata pe de-a-ntregul, nici nu are dreptate absoluta. Imposibil sa formulezi un adevar, fara ca adevarul contrar sa nu-si ceara imediat dreptul lui.
Lucrul facut poate fi desfacut?
Faptul de-a-fi-facut este de nedesfacut.
Putem desface lucrul facut, dar nu putem face in asa fel incat el sa nu fi fost niciodata facut.
Mi-am facut de lucru...
De ce faci ceea ce faci, de ce gandesti ceea ce gandesti?
Incerc sa fac un calculul mintal.
E destul de greu ___ acum.
Mi se pare imposibil sa ma concentrez.
Mai bine visez.
Mi-e 'capsorul' plin cu imagini de vis, cu noi doi lungiti pe malul marii; cu mine intr-o rochita alba valurita; cu tine si cu mine pe terasa unui restaurant vechi, cinand la lumina lumanarilor, purtand tricouri identice in dungi, si privind cum soarele apune in mare.
Am un caleidoscop de sentimente, unele nedefinite, unele pe cale de inmugurire, imi lipsesc certitudinile.

INIMA MEA bate pentru tine!...
Heee, hee, he, mai glumesc si eu.
NU (te) astepta (la) asa gest(uri)

Ma mai visezi?

Trimis de: Romelia pe 6 Oct 2006, 03:27 PM

Ma incearca un sentiment trist cu privire la aceasta Toamna, si asta nu doar din pricina duminicilor cu perdelele trase si a absentei weekend-urilor romantice. Imi dau seama, pe masura ce zilele trec una dupa alta, ca, indiferent ce fac, am tot timpul senzatia ca ar fi trebuit sa fac altceva.
- Oare lucrurile se mai pot schimba?
Mda, momentan NU.
Ma simt ca o natanga incompetenta, ca si cand toata lumea pe pamantul asta intelege ceva care mie imi scapa.
- Ce-ar fi sa faci un plan pentru weekend-ul asta? O rezervare ceva, intr-un hotel rustic. Platesc eu.
Incredibil.
Simt cum te holbezi la mine, ofilit.
Nu te speria!
Oricum nu-mi pot permite...
Ni_mic.
Am zis si "io" asa - sa NU mai zici tu ca-s fata rea, nah!
Ufff, Doamne!!!
M-a pocnit un fel de paranoia nejustificata cum ca el ar iubi pe cineva. Ce m-o fi apucat? Am simtit oare, cu intuitia mea feminina, ca are o alta iubita?
Nu-i ni_Mic.
Imi vine sa inchid ochii.
Ma asez undeva confortabil, incerc sa inchid ochii si sa-mi relaxez muschii... imi imagineaz un loc foarte frumos, in care sa ma simt intr-adevar linistita. Poate sa fie o gradina, un parc, o plaja, un peisaj de munte... incearc sa ma transpun in locul acela cu toate simturile, sa ma vad in locul acela special, alaturi de tine.
Inchid ochii si visez...
A inchide ochii ~ adica ~ cum inchid ochii? ~ uite asa, imi cobor usor pleoapele, acoperindu-mi globii oculari: fşşşşşşş, fşşşşş, fşşş, si ma prefac ca nu vad ni_Mic, adica trec cu vederea, adorm...
... profund.
Ma simti relaxata si fericita. Sunt fericita si linistita!
Imi repet in minte fraza de mai multe ori; ca sa-mi confirme aceasta stare de bine.
Deschid ochii incet.
- Pot sa raman in acest loc cat timp doresc?
Pur si simplu, sa inchid ochii, sa respir adanc si sa-mi imagineaz scena din nou...

Inchid ochii, "Ssssssst, Ssssst, Ssst... Inchide ochii!
Nu sufar de paranoia!
Nu ma bucur in fiecare clipa de ea!... doar astazi.
Bzzzzzzz, fşşşşşşş....
Bzzzzzzz, fşşşşşşş....
Bzzzzzzz, fşşşşşşş....
Tocmai a sunat telefonul...
Era R., voia sa-mi vorbeasca despre ultima fata pe care a pus ochii.

Daca as inchide ochii, dar nu-i inchid, deja nu pot sa-i mai inchid.
.......
Bum, bum, bum, bum, bum, bum, bum...
Bdabdabaa, bdabdabaa, bdabdabaa, bdabdabaa, bdabdabaa...
Bum, bum, bdabdabaa, bum, bum, bdabdabaa, bum, bum, bdabdabaa, bum, bum...
Ufff!
Mi-am rupt o unghie.
Si, daca nu iau masuri, foarte curand o sa incep sa mi-o rod si o sa ma pomenesc fara unghie de tot. Daca stau sa ma uit mai atent, nici lacul asta nu e in regula, pare prea zgrunturos.
- Ma intelegi?

"Asa e omul ~ nu-i vine sa creada ca moare pana nu inchide ochii".

Trimis de: frozen.blue pe 6 Oct 2006, 08:54 PM

ai un aer pesimist in seara asta...cred ca toamna e de vina!

Trimis de: Romelia pe 9 Oct 2006, 04:51 PM

Somnul este o boala.
O boala? - DA - poate cea mai raspandita si care scurteaza viata cel mai mult.
Sa nu ne mai gandim la SIDA, la Virusul HIV sau la Cancer. Daca stai in pat opt ore pe zi, inseamna ca somnul iti scurteaza viata cu o treime. E ca si cum ai muri la cincizeci de ani - si se intampla, multora dintre noi. Asta inseamna ca, somnul e mai mult decat o boala, e flagel in toata regula.
Si daca ne gandim mai bine, ne dam seama ca nimeni nu e imun.
Nimeni.
Am citit undeva, am uitat unde, ca Edison dispretuia somnul, si din punctul meu de vedere bine facea.
Si eu il dispretuiesc. Ma dispretuiesc si pe mine fiindca am nevoie de el.
Gata.
Sunt cu mintea aiurea... si vinovata de neputinta.
Si..., DA - Toamna e de vina.

Exista vreo diferenta intre 'a uita' de un lucru si a-i suprima amintirea?

Trimis de: Romelia pe 10 Oct 2006, 01:37 AM

Sunt inapoi, in camera mea, vlaguita de nesomn.
Si, colac peste pupaza, mai trebuie sa-mi pregatesc si 'lucrusoarele' pentru maine si sa ma las si 'bruftuluita' ca am intarziat. Tati parea sa fie ceva mai linistit cand am plecat - alterna intre momente de bucurie nebuna ca plec, si momente de adanca depresie la gandul ca nu stie exact unde.
Brrrrr!!! A trebuit sa ma asez si sa-mi recapat rasuflarea in timp ce tata repeta intruna: Alexandraaaaaaa?! Alexandraaaaa?! Alexandraaa?! (ca un papagal),
- Ce vrei sa spui?
- La ora asta se vineee?!
- Ce-am facut?
- NIMIC... hai sa o lasam balta pana dimineata.
...................
~ imi tii pumnii? ~
"Somnul este o boala".
Noapte Buna!

[edit] M-am intors sa-mi inchid calculatorul care-si canta, in lipsa mea, Recviemul lui Mozart...

Trimis de: Romelia pe 10 Oct 2006, 11:24 AM

O calatorie de-a lungul unei strazi marginite de copaci, apoi cativa zeci de kilometrii pe un drum pustiu, o conduse spre poalele muntelui, si peste ceva timp masina ei facu o oprire in fata unui Han inconjurat de gradini subtropicale ce umpleau aerul cu parfumuri grele.
Era un loc ciudat care dadea impresia ca n-ar fi locuit.
Peretii cladirii erau acoperiti cu plante agatatoare; avea arcade false in stil maur si balcoane din lemn sculptat. Gradina era plina de o gramada de "ciudatenii" variate.
Exista o fantana, in mijloc, si niste trepte de piatra care nu duceau nicaieri. Mai exista si un paraias care serpuia pe pamant, peste care erau construite poduri din lemn si piatra, de toate formele si marimile. Pitici colorati se strambau unii la altii de pe malurile acestuia. Banci de toate marimile erau imprastiate peste tot: din lemn, din piatra, pictate in albastru stralucitor si rosu sau nepictate de loc. Un intreg amalgam. Si totusi, luate separat, cele mai multe dintre absurditatile gradinii erau inofensive. Unele chiar dragute.
Se aseza pe o coloana de marmura cazuta, incercand sa se bucure de caldura soarelui si de senzatia ca se afla in trecut.
Un palmier inalt ii oferea racoare si uitandu-se prin umbra lui, isi lasa privirea sa se plimbe peste minunatele ruine care erau imprastiate prin tot locul, prin gradina plina de culori ca rosu, galben si roz, scanteind sub soarele plin de viata din acele locuri.
In aceasta imagine plina de culoare ce se afla in fata ei, se interpuse o silueta inalta si intunecata. Un tanar se plimba prin gradina; se opri, culese un trandafir si spre surpriza ei, ii prinse coada in dinti.
Un barbat plin de aroganta in felul in care se comporta; un barbat plin de incredere in sine, un barbat puternic... si care tinea o floare intre dinti. Ochii ei il urmareau; era ceva contradictoriu in acest barbat.
Se aseza pe o banca de piatra langa o mica fantana arteziana si privea prin jetul de apa, transformat in curcubeu de razele soarelui. Deodata, isi lua trandafirul dintre dinti si-l arunca furios in apa de langa fantana. Dar aproape imediat, se scula in picioare si cu ajutorul unei craci il prinse, il scoase, lua o batista si il usca.
Ei ii scapa un oftat de surpriza. Ce barbat ciudat!
Acum un ''Diavol" si in urmatorul moment, un copil - un copil cu sentimente si regrete pentru o actiune nesocotita.
Un sentiment de neliniste o cuprinse brusc - o dorinta inconstienta de a obtine ceva de neatins... toate acestea se amestecau in capul ei in timp ce se intoarse pe partea cealalta, infasurandu-se in cuvertura de saten. Simti in inima ceva ascutit, ca o intepatura ce-i provoaca durere, creierul nu judeca rational. O alta intepatura, de avertizare de data aceasta, si luciditatea inlocui visul care abia se nascuse.
Plina de tristete, ea ar fi vrut sa dea timpul inapoi, dar era mult prea tarziu... Era trecut de sapte.

Tu esti barbatul din zilele noastre sau "Diavolul" din trecut?

Trimis de: Romelia pe 10 Oct 2006, 02:50 PM

Urrraaaaa! Urraaa! Uraaa!
Tocmai cand sa plec de acasa, am auzit telefonul, dar cand am ridicat receptorul, nu am auzit la celalalt capat decat un 'piuit'.
Apoi a sunat din nou.
Ridic receptorul, dar... acelasi 'piuit'.
Suna din nou.
Ridic...
Acelasi "piuit" se strecora pe fir dincolo de timpanele mele, imi inunda creierul si nu ma lasa sa plec.
Suna deja a patra oara. Trag aer in piept si ridic receptorul:
- Alo?
... o liniste suspecta din partea cealalta - "sunt in culmea bucuriei" - apoi, brusc, o respiratie vaga ajunge la mine, un fel de gâfâit estompat. Si... PIUuuuuuu!
Inchid telefonul si ma reped spre usa. Nu reusesc sa strabat holul, si...
Telefonul suna din nou.
?!?!?!?!?!?!?!
Ridic receptorul...
Piuuuuuuu!!!
Inchid.
Suna din nou.
Ridic receptorul si-l pun la loc, fara sa-l duc macar la ureche. Numai cat sa-i arat ca e cineva acasa.
Poate nu stie ______________________________________________ !
Bineinteles ca 30 de minute s-au scurs in van, pentru ca, telefonul meu tot... piuuuuuuu! piuuuuu! piuuu!
Sa fie 'Cineva' care nu are nimic mai bun de facut decat sa ma sune pe mine?
Nu, nu devin paranoica, cineva ma suna (numar ascuns) si nu vorbeste.
Privesc cateva clipe telefonul, apoi cuprinsa de manie, ii spun: Bine, Băăă Răutăciosule... SunAaaaa! cat vrei...
Eu plec. Pa!
... si un "piuit" indepartat, ma urmareste, vineeeeeee, vineeee, vineee - din ce in ce mai aproape, de urechea mea... "piuuupiupiupiuuuuuuu!"
Clar, dupa acest eveniment, toate aceste "piuit-uri" se vor aduna in mine, straturi-straturi...
Ce zi!
... sunt treaza si NU VISEZ.

*

- Alo?
- Da!
- Ce faci?
- Imi masor timpul dupa apeluri telefonice.

Trimis de: Romelia pe 11 Oct 2006, 12:37 AM

M-am uitat la ceas in clipa cand incepuse sa taraie telefonul. Era un gest reflex, de o inutilitate absoluta. Stiam ca e trecut de unu noaptea, ca nimeni n-ar indrazni sa ma deranjeze la o ora atat de tarzie. Telefonul imi amintea dintr-o data ca ziua de ieri nu se consumase doar in imaginatia mea.
Nu poate sa fie "Piuuu", mi-am zis. E absurd sa ma gandesc ca ar putea fi el.
Am ridicat receptorul.
- Alo?
I-am recunoscut "tacerea"... gangavea usor, soptit, si parea contorsionat de emotie... parea ca vorbeste de la o mare departare, dar asa era vocea lui, chiar si atunci cand se afla la doi pasi de tine, se pare ca vorbeste la fel - "Prietenul Meu" -
Piuuuuuu! Piuuuuu! Piuuu!
Ufff!... Nu ma deceptiona...

"Pasiune juvenila, de licean."
"Romantism de duzina - zece bani snopul de sentimente."

O mana toropita de somn NU reuseste sa aseze telefonul in furca...
Deschid fereastra - ploua. E trecut de miezul noptii. Ploaia da orasului o transparenta de cristal, perdele de vazduh lasa sa se intrevada sclipirile obosite ale unor lumini indepartate. Norii de pasla se fugaresc haotic in vazduh, aidoma gandurilor mele...

Ptiuuu! - de maine iti vin de hac.
Gata! Stiu ce am de facut... nimic nu poate linisti mai mult, deact o activitate intensa.
Ma fac DETECTIV.

Trimis de: Romelia pe 11 Oct 2006, 12:34 PM

Mereu am tratat Pianul cu o oarecare lipsa de respect.
Azi, am senzatia de a ma fi intors de la mare distanta la mine insami, ca si cand mi-a lipsit ceva tot timpul in legatura cu mine, ceva ce n-am fost in stare sa identific in copilarie.
Cand eram mica, am mers in tabara de muzica si... imi aduc aminte ca-i invidiam pe ceilalti colegi pentru legatura lor pasionata cu instrumentele lor, instrumente ce pareau parte a corpurilor lor, care reactionau la suflarea lor, la greutatea lor. Eu imi uram legatura cu nota, cu masiva masinarie a Pianului, si am stiut din prima clipa, cand am atins clapele ca esuam, ca acea exigenta profesoara, gasea executia mea goala, mecanica.
- De ce faci muzica, A?
- Nu stiu! Cred ca, cred ca... ...asa vrea mami si tati.
Era o femeie trecuta de patruzeci de ani, si purta ochelari mici cu rame aurii, parca o simt si acum in spatele meu cum isi intinde mana pentru a-mi corecta notele, cum pieptul ei imi apasa ca din afectiune corpul.
- Cum auzi tu aceasta fraza, A? In capul tau... canta-mi-o, spunea ea.
- Nu o aud pana nu o execut la pian, ii raspundeam eu.
- Gresit, gresit! spunea ea cu pasiune. Trebuie sa o auzi. Intai este muzica, apoi executia.
Pasiunea ei pentru pian, parea sa vina dintr-o alta lume, avea un mod de a simti complet strain de mine.
- Nu pot! Nu pot! Nu pot! tipam eu, pana imi dadeau lacrimile.
- Gandeste-te la alt instrument, A.
Ma gandeam si, iarasi ma gandeam... la vioara, la chitara si... le uram, ma uram pe mine, o uram pe Doamna Profesoara, o uram pe mama, uram muzica mea.
O acuzam foarte des pe mama de-a fi ales gresit instrumentul pentru mine, un instrument care devenise in acele vremuri un obstacol intre mine si muzica.
Tipam intruna: "Nu vreau sa fac Pian, vreau sa fac cursuri de dans, cum face si C.?!"
Simteam ca instrumentele pretind un fel de conexiune si dezgolire de care nu eram capabila. Nici un instrument din lume nu m-ar fi putut face capabila sa fiu ceea ce nu putem fi, nu ma putea transforma intr-o adevarata persoana muzicala.
Imi amintesc cum imi spunea Doamna: "Oamenii fac muzica pentru a aduce frumusete in lumea noastra, pentru a o face suportabila. Cand ai sa fii mai mare ai sa vezi."

Astazi ma hranesc cu: Richard Clayderman ~ Balada pentru Adeline ~

... printre copaci intunecati de dincolo de fereastra mea, doi tineri merg ducandu-si instrumentele cu ei.

Trimis de: Romelia pe 11 Oct 2006, 03:29 PM

A fost descoperit "Piuuuuuuu"!!!
.......

... el incepu sa vorbeasca cu glas domol si retinut, de parca i-ar fi fost greu sa spuna ce are de spus, si cu un fel de sfiala, ca orice om neobisnuit sa isi descopere sufletul in fata unui strain. Repeta mereu cuvintele, se incurca, incepea o fraza interminabila, apoi tacea, nestiind cum sa o termine.
Ea... il privea cu fata impietrita, fara sa-si ia ochii de la el, ii asculta cuvintele, i se parea ca in fata ei se profileaza fondul incolor pe care se brodeaza monotonia vietii unui OM singuratic.
Cuvintele fara mestesug si fara legatura ce picurau in auzul ei, i se pareau acompaniamentul in surdina al unei melodii necunoscute, in care disonantele reale, dar nebanuite, primeau un dureros relief.

Se intampla uneori sa vezi si sa intelegi gandurile oamenilor mult mai limpede, decat atunci cand le exprima in cuvinte.


Urmeaza Partea a-I-a (ultima si scapati... )

Trimis de: Romelia pe 11 Oct 2006, 04:38 PM

~ Partea a-I-a ~

Formez numarul... apelul se declanseaza si telefonul suna.
Ţrrrrrrr! Ţrrrrr! Ţrrr!
- Alo?
- Buna!
- Buna! Cine-i la telefon?
- Eu.
- Care "EU"?
- Eu - Vrajitoarea 123456789. Nu te miri ca-ti stiu numarul de telefon?
- Nu ma mir... doar stiu ca esti o mica Vrajitoare care in fiecare noapte colinda lumea, calare pe matura. Comunici cu spiritele? Sigur ti-a spus X numarul de telefon... nu-i asa?
- X lucreaza la Informatii?
- Nu! X este colegul tau de liceu...
- Pentru mine X lucreaza la Informatii... i-am spus ca te cheama Y si ca locuiesti pe strada "Agasantilor". Apropos, cum poti sta pe o strada cu un nume atat de urat?
- M-am obisnuit. Dar cum ti-a dat totusi numarul de telefon, fara sa-mi stii numele de familie?
- I-am spus ca telefonez in numele fostei tale sotii pe care ai abandonat-o in chip rusinos, impreuna cu 5 copii. Ca mezinul s-a imbolnvit grav. Ca nu-ti stiu decat numele mic si ca sotia ta, din demnitate, a refuzat sa-mi spuna si pe celalalt. Functionara de la Informatii te-a gasit in doi timpi si trei miscari, si m-a rugat sa-ti transmit ca esti un "SADIC" (minciuna)
- Iata-ma si sadic! Multumesc! Mi-ai umplut autobiografia de amanunte senzationale.
- Sorry... n-am gasit altceva mai bun la indemana. Si am aflat cu prilejul asta ca te cheama si P.
- rade...
- Am sa-ti spun de-acum inainte Piuuuuuuu`, vrei?
- Vreau in primul rand sa te vad...
- Perfect... Intr-o jumatate de ora sunt la tine... Dar stii... am o rugaminte...
- O aprob cu anticipatie.
- Mai vin cu cineva...
- Masura de precautie?
- Nicidecum. I-am vorbit de tine... si as vrea sa te cunoasca.
- Cine sa ma cunoasca?
- Prietenul Meu.
- Vino!
... apoi, urmeaza doar un gangavit usor, un fel de gâfâit estompat...
- Alo? Mai esti acolo? Ce-i cu tine?
- Nimic. Ma gandesc, ca o gazda atenta, cu ce sa-l primesc. Intreaba-l ce prefera intre Cianura de Potasiu si Focuri de Mitraliera.
- Esti 'absurd' si 'agasant'.
- Sunt mai mult decat absurd, sunt chiar neghiob. Fiindca in loc sa-ti inchid telefonul, iti spun "VINO"
.......... si Piuuuuuuupiupiupiuuu!

Am pus receptorul in furca, razand in hohote.
Rad, dar nu-i "rasul meu"... de-acum ma pot astepta la orice din partea lui...
Sa dispara sau sa-mi arunce "Prietenul" (care nu-l am) in aer cu dinamita.

- Vrei sa fii Prietenul Meu?

Trimis de: Kristin pe 11 Oct 2006, 06:30 PM

Da, dar cu armura.

tare frumos le mai spui !

Trimis de: Romelia pe 12 Oct 2006, 10:45 AM

Da!... neaparat in armura, dar stralucitoare si calare pe un Cal Alb.
Multumesc de citire, Kristin...
Te mai astept.
--------------------------------------------------------------------------------------------

Destin - cuvantul cel mai puternic din toate limbile...
Sau... ?
Ananke - cea mai monstruoasa superstitie, o nebunie romantica, o minciuna...
- Crezi in el?
...
Ceea ce este imposibil ramane imposibil.
Va veni o zi cand... _______ ce pustiu va fi atunci _______
O, de ce lucrurile nu se petrec asa cum ni le inchipuim?
Privite de sus, lucrurile au, fara indoiala, o ordine desavarsita: atat numai ca noi le vedem de la locul nostru, si nu de sus.
Uite, de ceva timp ma gandesc la un anume gest, mi l-am fixat in cele mai mici detalii; totul era clar, precis, in ordine - si nimic nu s-a petrecut asa cum am voit.

De-o eternitate n-am mai fost atat de lucida...

Trimis de: Romelia pe 12 Oct 2006, 01:21 PM

Miroase a Toamna.
Miroase atat de placut.
Noaptea e pe sfarsite, dar zorile inca n-au aparut, soarele mai doarme; intreg orasul e tacut, absolut linistit, cufundat in bezna sidefata. A incetat sa mai ploua. Strazile sunt pustii ca intr-un cosmar, caci au disparut "noctambulii veseli", carora le placea sa se intoarca acasa abia dimineata. Doar cate o patrula, ici-colo.
Este o ora ideala ca sa vizitezi garile, atat de pline de poezie, cand interminabilele trenuri parasesc cheiul scartaind si scrasnind din toate osiile.
Huruie care in cotro - Huuuuu... u... u... u...! - spre Nord, spre Vest, misterioase, cu vagoane pe care scrie: Timisoara Nord – Bucuresti Nord.
Eu stau si le privesc, cat se poate de tacuta.
Printre sine si ace misuna o sumedenie de oameni, fiecare cu modesta lui activitate. Unul aduna resturile de ulei, altul verifica rotile, un al treilea controleaza osiile, altul nu face nimic.
Nu e nevoie sa-ti spun... 'ca eu sunt dintre acestia din urma'.
Si, totusi am treaba - stii, copiilor le place atat de mult sa numere vagoanele trenurilor care trec...

E foarte interesant sa te plimbi de-a lungul celor cativa mii de metri patrati ai marilor gari, totdeauna afli ceva NOU.
E un fel de joc al rabdarii, ca multe altele.

Cat de departe suntem unul de celalalt...

Trimis de: Romelia pe 12 Oct 2006, 03:35 PM

- De ce?... fiecare dintre noi trebuie sa cunoasca singuratatea.
Parca te vad, cum deschizi buzele a-ntrebare ~ DE CE? ~

Apar cate unii, iti devin apropiati si dragi, aduc cu ei bucuria, fericirea, pasiunea. Iti procura ore minunate, neasemuite, incat ti se pare ca ai atins esenta insasi a vietii.
Dar sfarsitul este mereu acelasi - uita sa ramana - pleaca fara sa-si lase adresa. Dispar pentru totdeauna.
Copil mic, parasesti patul in taina. Alergi la fereastra sa privesti stele. Cum stralucesc! Cat sunt de departe... "O, de-as avea una, sa o pot tine in palma..."
Timpul trece.
Incerci sa-ti faci alti prieteni, ti se pare ca ai pe cineva care iti apartine, numai al tau... dar lucrul acesta este tot atat de irealizabil ca si dorinta, de altadata, de a tine o stea in palma.
Incerci sa te gandesti la alte lucruri. Faci bine in jurul tau. Te devotezi...
Dar SINGURATATEA nu se imprastie deloc.
Trec zile, saptamani, luni, ani... totul curge, merge bine sau 'asa si asa', viata te ocupa, pana intr-o DIMINEATA:
... te scoli cu pofta sa plangi, sa plangi ziua intreaga.
Nu!!!
Nu s-a intamplat nimic. Nimic decat ca singuratatea, aceasta unica tovarasa devotata, bate inca o data la usa. Se strecoara pretutindeni, se insinueaza oricand. E aceeasi la birou, cand lucrul te zoreste si cand nu mai stii unde ti-e capul; pe strada, in clipa chiar cand atatea lucruri iti atrag atentia; este AICI, in mijlocul cercului de prieteni, este AICI seara, in patul tau, dimineata, mai apoi, toata ziua... nu se imprastie deloc.
Te regasesti mereu singura.
- Sa fie, oare, adevarat ca mii si mii de alti oameni incearca, toti, acelasi sentiment?

"... amintirile, depozitate cu grija in tot felul de sertarase amestecate, nu-si pierd din luciu, ba dimpotriva, se matureaza ca vinurile nobile, asteptand".

Trimis de: Romelia pe 16 Oct 2006, 01:13 PM

Toamna se asterne molcom, cum spune undeva Sadoveanu... am vrut sa scriu la fel, dar nu vad de ce trebuie sa cer sprijinul lui Sadoveanu, pentru un anunt atat de banal. Peste timp, printr-o lunga repetare, aceasta frumoasa 'figura de stil sadoveniana' s-a tocit si a devenit atat de comuna.
Desfasurarea molcoma a actiunii nu mai e gustata. Suntem in secolul vitezei. Ne grabim. Vrem totul concentrat. Si gonim dupa satisfactii imediate. N-avem timp sa asteptam. Nu putem scrie astazi, ca acum un secol. Nici ca acum cincizeci de ani... de acord?
Toamna se asterne... cum?
Imi trece prin minte un gand (bineinteles ca prin minte), cum ca, imaginea Toamnei poate fi zugravita in o mie si una de chipuri...
E Toamna, o zi calda si prafuita, o zi ca oricare alta de Toamna, dar eu simt ca ceva nu e ca-n alte dati...
E o Toamna suspecta - e bine spus?
Nu~!!!
Toamna ciudata?!
Nu-i sta in fire... mai degraba... stiu eu... O Toamna cu fosnet de frunze cazute, o Toamna indragostita de mine...
- de ce? - alta treaba n-are? Si-apoi eu... poate ca totusi... nu IUBESC TOAMNA, cu cerul ei ireal, in zilele senine, ori plumburiu si amenintator, cand vremea se incrunta a furtuna.
Ufff!... cerul Toamnei e intotdeauna fascinant, impresionant. Si atat de asemenea sufletului omenesc!...
Unde am citit afirmatia de mai sus?
Habar n-am... am preluat-o ca pe un adevar incontestabil si, uite, o repet cu nonsalanta.
- Ce sa insemne asta? Ma apuc sa despic firul in patru si caut corespondente inutile si simboluri trase de par? Sa fie Toamna mea cenusie, fada?... cred ca incep sa ma prostesc.
Dar...
N-am incotro... E Toamna spre final.

Trimis de: Kristin pe 16 Oct 2006, 01:28 PM

Nu e spre final. E in plina desfasurare, nu auzi simfonia ?

Nici o toamna nu e trista, daca reusesti sa vezi dincolo de cerul plumburiu.

Miroase a struguri copti... simti ?

Trimis de: Romelia pe 17 Oct 2006, 12:50 PM

In toamna asta uda, un fosnet de frunze moarte si saruturi fugare, acompaniaza un cantec, venind din interiorul lumii... aproape de mine, o frunza ratacita aluneca plutind... nu vezi?
... cum Toamna asta "rea" ii soarbe culorile si tremurul final.

Simfonia Frunzelor de Toamna - uneori o aud, daca nu adorm obosita, intr-un colt de anotimp.
- Toamna asta miroase a struguri copti?... [ca toate Toamnele ce au pierit - oare daca am fi stiut -]

... am mai fi scapat vreun rasarit?
--------------------------------------
Kristin...
... in Toamna asta respir cu teama, intr-o incercare de a-l uita pe ieri. Acum, ca sa fiu sincera, nu FRUMUSETEA ei ma sperie, ci realitatea pe care EA o imbraca.

Trimis de: Romelia pe 18 Oct 2006, 11:40 AM

Mirosul garii imi aminteste de fiecare data de o plecare in tabara, prima vacanta de vara petrecuta fara parinti, departe de casa...

La primele ore ale diminetii, gara, ca toate garile din lume, mirosea a praf, desi trecuse ceva timp de cand femeile de serviciu maturasera si stersesera cu mopuri ude mozaicul venetian din holul cel mare, a fum de tigara (intrat in ziduri in atatea decenii care n-au cunoscut interdictia), a despartire si a inca ceva, un iz nedefinit, caracteristic locurilor unde se preumbla multa lume.
In jurul meu se inghesuiau, in ciuda orei matinale, o multime de oameni imbracati in diferite culori, parca lipsiti de griji si de nevoi. Tinerii radeau zgomotos, barbatii gesticulau, femeile isi scoteau rotunjimile, copii cu degetele patate de o crema maronie si buzele pline de saliva, fugeau printre picioarele trecatorilor. Doi betivi atarnati unul de gatul celuilalt se leganau in mijlocul peronului, cu o miscare asemanatoare balansului produs de valurile marii; doi tineri indragostiti, opriti in fata unui chiosc, sorbeau continutul unor sticle, cu capul lasat mult pe spate; un grup de sportivi, stateau ghemuiti, in jurul bagajelor inghesuite, si isi infingeau cu pofta dintii intr-un miez auriu. Trei domni foarte seriosi povesteau despre politica, incercand sa-si deschida drumul prin mijlocul multimii de oameni si bagaje ce se inghesuisera spre iesire.
Ici-colo, cate o familie inlacrimata se imbratisa la despartire, iar un pusti, lasat singur se distra sa zgaraiei cu un bat peretii ondulati. Din colturile, ceva mai discrete, parca izolate de restul lumii, ajungeau pana la mine soapte si suspine, ce tradau faptul ca acolo despartirea se facea intr-un mod dureros de tandru.
Din cand in cand, o voce cu puternic accent moldovenesc anunta zgomotos sosirile si plecarile...
Afara, pe peron, oamenii fugeau, se impingeau, plangeau, radeau, isi cautau bagajele, nu-si gaseau vagoanele...
Asteptand acolo, parca toata lumea traia 'betia plecarii', capatul calatoriei fara de sfarsit.
Noi nu ne mai vorbeam decat la rastimpuri, apatici, ca niste calatori culcati pe bancile salii de asteptare, care-si omoara timpul asteptand sosirea trenului.
Tacuti, ascultam zgomotul sinelor de tren: "tu-dum - tu-dum, tu-dum - tu-dum, tu-dum - tu-dum... "

Zgomotul aproape ritmic produs de tren la impactul rotilor cu inaditurile sinelor avea acum un farmec si un sens aparte, fiindca el rasuna in auzul meu ca un preludiu zguduitor al unei simfonii ce-mi marca existenta, soptindu-mi printre acorduri, scadat si uniform, la scurte intervale de timp: "mi-e-dor - mi-e-dor, mi-e-dor - mi-e-dor, mi-e-dor - mi-e-dor", cuvinte care izvorau din adancurile fiintei mele, se inganau cu melodia rotilor de tren si se reintorceau ca un ecou in sufletul meu...

Azi, am invatat sa inaintez - spre tine...

Trimis de: Kristin pe 18 Oct 2006, 05:40 PM

Trimis de: Romelia pe 19 Oct 2006, 12:35 PM

Kristin ~ te dulce, stii tu de ce...

Nu am simtit niciodata calatoria cu trenul ca fiind o povara, pentru ca, de multe ori, in viata, nu este musai sa ai tot confortul. Habar nu am de ce, cand calatoresc cu trenul, pot sa-mi deschid narile si sa simt un miros fin, doar vag neplacut, ce ma aduce intr-o stare de perfecta nepasare.
Calatorind cu trenul, invat sa evit mandria si sa ingrop orgoliul. Nu mai conteaza mizeria, design-ul, functionalitatea, ma gandesc doar la destinatie.
... si cum nu intotdeauna astepti sa jungi la destinatie, doar ma gandesc ~ sa calatoresc ~
Asta sunt eu - am o multime de bucurii imperfecte, de mici paradisuri. Toate scurte, toate irepetabile. Inca n-am cunoscut bucuria perfecta.
Cred ca sunt alergica la Fericire.

* Mi-ar placea sa calatoresc mereu - cu trenul, cu avionul, cu vaporul, cu orice - pentru ca mi-e dor de niste oameni (pe unii nici macar nu i-am cunoscut inca) *

Lumea se distreaza pe cinste... sunt vacante, sunt plecari, sunt sosiri, sunt baluri si serbari, aproape in fiecare zi.
Privind de jur imprejur, nerabdatoare, plina de curiozitate, simt din nou savoarea placerii de-a porni intr-o calatorie.
Da, sa plec, sa plec spre alta lume, spre o insula fericita; si toata aceasta nerabdare mi-a devenit insuportabila.
Vreau sa simt recomandarile cum zboara dintr-o parte in alta, suspinele ce se dubleaza in intensitate, strangerile in brate ce devin tot mai puternice, vreau sa pot in felul acesta sa opresc timpul in loc, sa mai aman putin clipa suprema a despartirii.
Simt un chef nebun, o pofta prosteasca de copil sa ma prind zdravan de Coltul Lumii si sa imping puternic in el, incercand sa-i transmit in felul acesta nerabdarea mea; vreau sa pun in miscare un vis neimplinit.
Imping!... Cu putere! Tot mai tare... Mai iute! Mai iute! Imping!... si-mi pregatesc plecarea.
Plecare DEFINITIVA.
Uita-te la mine, ce pot scrie: DEFINITIV.
Sentinta Definitiva.
Plecare Definitiva.
Stabilire Definitiva.
Ruptura Definitiva.
Definitivul asta e un fel de paznic care nu te lasa sa treci mai departe?

Asteapta-ma! - Niciodata nu e tarziu, nu e tarziu Definitiv... in rest e cum vrei tu.

Trimis de: freeman pe 20 Oct 2006, 05:14 AM

R, ai un scris ciudat, dar placut.

Trimis de: Kristin pe 20 Oct 2006, 09:18 AM

Trimis de: Romelia pe 20 Oct 2006, 11:20 AM

Kristin ~ ~ la fel si tie.

Quantum... poate o sa para ciudat, dar sunt surprinsa de 'aparitia' ta - Multumesc! - tare mi-a placut ca mi-ai trecut pragul (asta mi se pare cel mai ciudat) te astept de fiecare data cand ai un pic de timp liber - si sunt sigura ca ai - sa-mi citesti 'ciudateniile'...

Stiu, scriu foarte des, o multime de fleacuri, intreb si dau raspunsuri, notez rabufniri, pun zambete din care incet-incet incerc sa conturez imaginea unui caracter, scriu lucruri ciudate, ganduri pe care le port de mai multa vreme in minte (scriu poate doar ca sa ma "eliberez" de ele, ca sa scap de unele cuvinte care se repeta fara voia mea in succesiuni identice, sacaitoare, obsesive...) le notez in graba, le scriu ciudat si ca atare foarte greu de descifrat.
E o 'ciudatenie' intr-adevar sa nu ne putem pastra decat printr-o "Acceptare a Instrainarii"... oare pe noi insine ne pastram doar instrainandu-ne?
Hmmm... ar fi multe de spus, dar vreau sa ma abat de la acest subiect... vreau sa scriu din nou cateva "Lucruri Ciudate"

... e un zumzet placut in oras, strazile le stiu, dar parca sunt altele, au ceva fascinant acum.
Soseaua R. arata pe alocuri ca o alee fara sfarsit; masinile misuna si claxoneaza peste tot, de parca toata aceasta lume ar fi un 'musuroi' condamnat sa misune.
De jur imprejur pe trotuare e forfota mare, oameni care se suie si coboara din tramvaie si autobuze, adevarate mase in miscare.
Ma doare capul intr-un mod dulce, ametitor si tandru - Kristin - [chiar ma intreb daca s-au inventat anti-antinevralgicele (pilule) pe care sa le iei atunci cand iti doresti sa ai o asemenea durere de cap ca a mea]; ma plimb pe aceeasi strada, ma ciocnesc de oameni care se intorc de la slujba, functionari de banca imbracati la costum, cu rame groase de ochelari, de femei tinere, in deux-piece-uri, colorate incert, care ies din saloane de frumusete, pe tocuri, de femei in varsta care tarasc pe asfalturi catei mici, incredibil de mici, care-si depun cu aplomb maculatura peste tot, de femei intre doua varste, prea cochete ca sa nu te duca cu gandul ca se pregatesc pentru o intalnire extra-conjugala, intr-un apartament discret din cine stie ce colt de oras, de copii aproape scheletici, care robotizeaza cu privirile in pamant, de indragostiti inlantuiti, care se inghesuie unii peste altii, adolescenti vajaind pe role in cautarea unui loc mai larg...
Intr-un tarziu, ma opresc din marsaluit pe terasa unui restaurant, simt nevoia sa beau un suc rece (doar rece, nu fac reclama) care sa-mi limpezeasca gandurile si sa-mi dea noi imbolduri, poate chiar idei, fara a-mi alunga durerea de cap.
Privesc cerul, ma uit la pasarile salbatice care pleca.
Stolul, de forma unei panglici lungi, zboara foarte jos, la trei sute de metri poate, ondulat si dintr-o singura bucata, ca un covor zburator din "O Mie si Una de Nopti" sau ca un sarpe al vazduhului.
Pasarile zboara - vreo cincizeci- cu ciocul in vant, ca un zbor fara patima, fara ostentatie, viguros si linistit.
La un moment dat, seful de card schimbandu-si planul de zbor, toate celelalte il urmeaza cu o promtitudine si o unitate atat de mare, incat panglica pare de la un capat la celalalt sa se roteasca pe o balama si intreg stolul, isi arata acum piepturile si pantecele in loc de spinari, trec de la cenusiu-castaniu la cenusiu-argintiu.
Nemiscata, le-am privit pana s-au facut nevazute.
Erau libere!
Se duceau in Tara Soarelui!
Din departare auzeam doar tipatul lor de calatorie atat de deosebit de tipatul lor de toate zilele. Era ceva tulburator in aceste semne ale unei vietii care nu se vedea, in aceste tipete ce pareau a fi scoase din cer.
Am scormonit din nou, cu privirea, cerul, dar n-am mai reusit sa deslusesc noul card - zbura prea sus.

Huaaa, cat de mult am scris... Gata!
Programul de divertisment s-a terminat. Ma intorc mai tarziu... Pa!


Cat de putin iti trebuie ca sa uiti de mine?

Trimis de: Romelia pe 20 Oct 2006, 04:05 PM

O data pe saptamana m-am straduit sa urmez un curs de gimnastica. Un mijloc simplu si eficace de a ramane in forma luptand totodata impotriva stresului.

... privesc fix imaginea putin intepenita pe care mi-o trimite oglinda: curba soldurilor, talia, picioarele... ma apropii, inaintez spre oglinda pana sa o ating...
Corpul... trebuie sa veghez asupra lui, dar... niciodata ca asupra unui obiect dorit.
Tresar... zgomotul unei respiratii rapide se ridica foarte aproape, in camera. Ma intorc cu o miscare brusca. Dar nu e nimeni altcineva in incapere afara de mine.
Oare propria mea rasuflare sa fie atat de precipitata?
Cine sunt?
Sa fiu A. de altadata?
Nu!
Speriata... imi feresc ochii, ca pentru a sterge aceasta imagine neasteptata.
Ma imbrac in mare graba, cu gesturi neindemanatice, sacadate. Aleg intentionat ansamblul cel mai strict, cel mai trist, cel mai cenusiu pe care l-am putut gasi in dulap (e vorba de un sacou si un pantalon a carui cumparare am regretat-o de indata ce am trecut de usa magazinului).
Are o linie prea severa pentru o adolescenta. Si tesatura de un bej fara stralucire - "stinge" - mai mult decat pune in valoare tenul meu masliniu. N-am avut niciodata curajul sa-l port pana acum. Dar pentru astazi merge numai bine.
Nu ma simt deloc dispusa sa plac!
Fara sa ma mai preocupe infatisarea mea, pap rapid si plec in sfarsit spre sala...

... niciodata nu mi-am dat seama pana azi cat de sarace imi sunt amintirile comparate cu realitatea.

Trimis de: Romelia pe 21 Oct 2006, 09:04 AM

Nu pot suporta nelinistea - ma sfasie in doua.
Meditez... apoi... imi spun: "Viata este doar o scena iar noi cu totii jucam o piesa".
Dupa un timp ma ridic in picioare si privesc pe fereastra, in gradina. Soarele straluceste. Week-end-ul friguros s-a ispravit; e aproape cald. Gradina incepe sa zambeasca; respir adanc.
Sa-ti spun ceva: stii ce mi-ar fi placut sa fiu daca nu as fi fost 'fată'?
- Baiat?
- Baiat, nu!
Un clovn, un simplu clovn. Nu un magician; stii unul dintre cei mai inteligenti nătărăi; doar un simplu clovn. Si mi-ar fi placut sa dau spectacole numai pentru copiii sub sapte ani, deoarece se spune ca atunci incep sa foloseasca ratiunea si ratiunea face sa dispara uimirea.
Te-ai intrebat vreodata despre uimire? Este un dar dat numai copiilor, dar ei il pierd repede, atat de repede...
... pentru informarea ta, astazi, sunt pe scena.

Dumnezeu - De Sus - ne urmareste, si nu poate fi prostit. El priveste in jos spre scena tot timpul, si isi supravegheaza actorii. Ca un producator bun, El ne alege pe toti, dar nu da indicatii; lasa asta pe seama fiecaruia, iar unii dintre noi gasesc jocul mai greu decat ceilalti.

Nu crezi ca zic (sunt) bine?... " " ... (aparent sunt bine pe dinauntru, cel putin, asa au spus radiografiile facute cu ceva timp in urma)
_______________________
Astazi te-am surprins la furat din "Buzunarele Realitatii"... nu-ti ajunge cat simti?

Trimis de: Romelia pe 21 Oct 2006, 09:47 AM

- Intotdeauna ai fost aici?...
- Da, dar de-abia acum am patruns in viata ta.
Intotdeauna am stiut ca esti!... Zambesc... si zambetul meu neaga cuvintele.

Conversatia a fost atat de pompoasa, exact ca la un teatru de papusi.
Viata nu e dreapta? - Nu, nu e dreapta.
Esti fericita? - ce-as putea spune? - as putea da un raspuns realist - "Numai din cand in cand, numai in rastimpuri".
Cred ca sunt un spectator, cum s-ar zice, in viata mea, si in general vad meciul aproape in intregime.
Totusi la ce se rezuma totul? ...
Singurul lucru care conteaza in viata este Dragostea. Nu este esential nici macar sa-ti poti scrie propriul nume; poti fi surd sau orb, sau numai nedezvoltat, dar daca iubesti intr-adevar, esti salvat.
Dragostea are ceva diferit?... ce anume?
Bunatate. Asta e. Sa fii bun, asta este Dragostea. Sa dai mangaiere; sa placi pe cineva pentru el insusi, uitandu-i greselile, da, cred ca acesta e cel mai bun fel de Dragoste.
Ciudat... Nu?
.......................
Acolo unde e Viata , e Speranta.
"Totul i se indeplineste celui care asteapta..."

De ce oamenii spun intodeauna: "Ai grija de tine!"... "???"... sa fie ca o amenintare impotriva vietii?

Trimis de: Romelia pe 21 Oct 2006, 11:02 AM

La drept vorbind, toate Femeile au ochii frumosi, si nu li se poate reprosa nimic altceva in afara de faptul ca ii folosesc sa imparta barbatii in doua categorii, si anume: cei carora le clipesc, spunand parca: "Ne mai vedem noi", si cei carora le striga batjocoritor: "Stim noi ce va poate pielea".
Tot ce nu se incadreaza in aceste doua categorii e doar "Un Obiect" de mila si prilej de a inalta din umeri.
Gata! Nu vreau sa supar pe nimeni...
Incerc sa scriu ceva mai nevinovat ca, de pilda, cat de luminos e "CARUL" pe Cer?
(Ufff!... nu sunt prea tare in materie de Astronomie...)
- Aproape tot atat de luminos ca Ursa Mare?
... nu suntem cumva tocmai in perioada noptilor in care cad Stelele?... imi place sa numar stelele cazatoare.
De fapt, totul e pe lume sortit caderii: "Stelele, Ingerii, numai Femeile NU"
- Preferi sa 'palavragesc' mai departe?

Doua lucruri imi sunt nesuferite: sa ma jenez de ceva si sa-mi schimb firea.
Doua lucruri imi sunt foarte dragi: sa ajut si sa lecuiesc.

Trimis de: Merlina pe 21 Oct 2006, 11:54 AM

Servus, Romelia,
Sunt convinsa ca nu te superi ca intervin, ca doar nu-ti place sa vorbesti de una singura.

Trimis de: Romelia pe 21 Oct 2006, 01:00 PM

Servus, Merlina,
Iti las aici un " " - e semn de buna primire...

Trimis de: freeman pe 22 Oct 2006, 08:23 AM

Cu siguranta!
iar acest amestec de mister si miracol dat de "arta" poate crea senzatia dulce a descoperirii si implinirii,

Trimis de: Romelia pe 22 Oct 2006, 10:59 AM

Quantum ~ Multam de revenire, te mai astept...

„Buna Dimineata!”
Cand cineva te intampina cu o amabilitate aleasa - amabilitate care nu o poate manifesta oricine fata de cineva pe care abia l-a cunoscut - izbutesti sa inlaturi dintr-o data stanjeneala primelor minute.
Un obicei frumos.
Te simti imediat ca vechi prieten al casei si discutia capata chiar din prima clipa un ton de familiaritate.
Dupa prezentare urmeaza intrebarile uzuale:
- Ce mai faci?
- Multumesc, bine. Dar Tu?
- Multumesc, bine.
- Iti place X; Y; Z; W?
- Foarte mult. Ma intereseaza, ma fascineaza...
- Ce impresie ai despre X; Y; Z; W?
- O sumedenie de impresii; atat de multe, incat m-as gasi in mare incurcatura daca as vrea sa aleg la intamplare una sau sa le cuprind pe toate in cateva cuvinte.
Imi place foarte mult 'aici'.
Si cu asta, traditionalele formalitati s-au terminat. Fara ele nu se poate infiripa o discutie, asa ca la inceput ai impresia ca pana si conversatiile 'de inceput' sunt ticluite dupa un 'tipic'.
Pe urma, conversatia aluneca spre alte lucruri - cultura, arta, literatura, muzica - cu aceasta ocazie, cei doi, isi pot 'trada' cunostintele 'foarte' bogate.
Se incurajeaza, se conving, se ajuta reciproc, corectandu-se, laudandu-se si... usor simt cum devin prieteni.
Se agita ca niste copii neputinciosi si numesc asta 'noutate'.
- Dupa parea ta, tablourile lui Dali sunt...
- ... extraordinar de frumoase si de cea mai buna calitate. (... si strig in gura mare ca asta-i Adevarata Arta... nu conteaza ca, in realitate, iubesc picturile lui J. Vermeer)
-------
Cativa indivizi fara nici un talent pentru pictura, asezati intr-un colt a lumii, formeaza un grup, ca sa-si poata striga reciproc: "Esti un pictor mare"; -"Dar tu?" - Tu esti si mai mare decat mine". Si astfel reusesc sa picteze tablouri cum nu s-au mai vazut niciodata, fiindca nu pot picta din acelea care se pot vedea.
Fiindca n-au invatat nimic, nascocind arta de a nu fi intelesi.
Talentul devine cusur, cunostintele o piedica. Nu trebuie sa stii nimic, ca sa poti creea ceva nou. Trebuie sa creezi ceva ininteligibil, ca sa treci drept artist. O arta care e clara si distincta, nu mai e arta.
Sunt si asa-zisi artisti, care fac un portret fara ochi, gura si cap, doar cu un triunghi, un cerc sau o figura geometrica; sau picteaza un peisaj cu case strambe care par gata sa se prabuseasca si un 'cer cafeniu', fiindca nu au idee nici despre un portret, nici despre un peisaj adevarat.
Si striga in gura mare ca asta-i adevarata arta.
Dar... in realitate e o mazgaleala, un caraghioslâc...
- merita sa cauti ineditul?
- Totdeauna. Dar sa vrei ineditul cu orice pret, chiar cu forta, niciodata.

*„Opreste, Mă!!!”... nu vezi, am tastele bolnave si calculatorul nu mai primeste 'comentariul'...
Da! ~ o incheiere cu adevatat na-u-ci-toa-reee!!!

Mai tarziu ~ sa nu uiti sa-i spui visului „Buna Seara!”

Trimis de: Romelia pe 22 Oct 2006, 12:48 PM

Mi-e frica de mine.
Nu stiu de ce, dar... nu vreau sa ma amagesc in asteptari.
Ma plictisesc cu mine. As vrea sa hoinaresc. Ieri seara n-am iesit deloc.
Acum ma surprind visand.
Si, recunosc... asta nu e o stare noua pentru mine.
Visez mereu... s-apoi imi dau seama ca stau si cuget, ceea ce-i si mai suparator.
Iti poti inchipui, cum ma impresioneaza aceste lucruri?
Ma gandesc la trecut, ma gandesc la viitor si... crede-ma, toate acestea constituie la mine un 'fenomen'.
Sunt 'Nelinistita', dar nu "Tanara"... parca as avea nouazeci si noua de ani (vezi anul nasterii - 1907)
Gandindu-ma mai bine, poate ca n-am fost 'Fericita' fiindca am fost 'Nelinistita', asa cum sunt inca si acum.
"IN TINERETE", am (avut) o colega de liceu, care uneori filozofa asupra Fericirii Noastre, a fetelor.
O numeam "Filozoafa". Ea spunea ca boala veacului nostru e Nelinistea. Cica ~ asta-i boala care ne impiedica sa fim fericiti. La varsta asta, a mea, incep sa cred ca avea (are) dreptate colega mea.
Voi (Noi), fetele moderne din ziua de azi, si poate toate femeile si toti barbatii (a caror fericire ma intereseaza mai putin... ) nu suntem multumite, fiindca necontenit cautam sa ne satisfacem numai pe noi si nu vrem niciodata sa ne declaram satisfacute. Nu vrem sa credem niciodata ca un lucru, oricat ar fi de frumos, poate fi DEFINITIV.
Traim intr-o atmosfera de fenomene trecatoare.
- Nu gasesti si TU?
Cautam mereu ceva mai 'bun', cautam altceva. Binele de azi il luam foarte usor, fara obligatii, fiindca trebuie sa urmeze ceva si mai bun.
Vrem variatie. Mereu.
Lucrurile astea nu le-am observat cand eram 'copil'. Dar acum, din pacate, am inceput sa cuget asupra lor, sa le remarc.
Mi-e frica de mine!

Am sa-ti mai spun "inca" ceva...
"Vreau sa fiu Fericita".
Poate ca aceasta dorinta nu-i decat o idee fixa, dar n-as putea sustine ca e gresita.
Vreau sa fiu Fericita 'Intotdeauna'.
TOTDEAUNA - e un cuvant care-mi inspira 'teama' si-mi amareste clipele.
Fericire vesnica, nu... ?
Iubire vesnica, credinta vesnica, prietenie vesnica - "Cuvinte, NU?" - de cate ori le aud, trebuie sa ma gandesc la acele ceasornice cu garantie pentru un an. Dupa o luna, dupa doua luni nu mai merg. Dar faptul ca ti s-a garantat pentru ele, te bucura. Cu toate acestea se strica. Si garantia nu mai conteaza. Intocmai ca juramantul de Iubire Vesnica.
A Rupe inseamna A Uita?

De ce ma mint ca te-am atins in zbor?

Trimis de: Fantasee pe 22 Oct 2006, 01:15 PM

Romelia, imi semeni a fiinta draga mie candva.

Scoate-ti visele inafara ratiunii (curajul de a iesi din matrice costa doar timp), fiindca o moneda are o singura fata, indiferent de cate ori o intorci.

Trimis de: Romelia pe 23 Oct 2006, 09:54 AM

Fantasee, imi place cum zici: "imi semeni a fiinta draga mie candva", cuvintele m-au derutat putin la inceput dar "le-am dat de cap" pana la urma...
Intelegem fiecare in felul nostru ce inseamna iubire, dor, fericire, satisfactie, succes ~ pentru ca toate, in lumea asta, au o moneda comuna de schimb.
A`propos, aproape ca nu-mi vine sa te cred cand zici: "o moneda are o singura fata, indiferent de cate ori o intorci"...
Totusi... ceva "Nu prea trece prin Filtru Ratiunii"
Multumesc pentru popasul tau, ar fi frumos sa dam timpul inapoi, cumva... candva...

Ce ne indeamna mereu sa traim 'Nelinistiti' din cauza viitorului, sa ne intrebam despre lucruri ce nu se pot sti?
De ce nu lasam totul in 'Seama Soartei'?
Apelam mereu la ganduri care ne produc intotdeauna o 'senzatie de amaraciune'.
Prin urmare, am decis: nu ma mai gandesc! Nu vreau sa distrug bucuria de azi, cu gandul la ziua de maine.
Incerc sa evit tot ce-i suparator.
Nu vreau sa ma sinchisesc, las totul in voia soartei...
De ce sa-mi provoc singura o indispozitie?
Cand totul nu-i decat o inchipuire. Si daca o fi sa se intample, cu atat mai mult nu vreau sa stiu de nimic.
Azi... las meditatia, las soarta sa lucreze pe contul ei propriu, eu incerc sa o sprijin, cel mult.
Maine o sa devina doar Azi.
Asta trebuie sa o avem intotdeauna inaintea ochilor.

"Life with smile"... cred ca e singura metoda pentru a trai bine.
Cam greu, totusi NU cu neputinta.

Azi, te-am cautat, dar am gasit doar o "Umbra de Zambet"

Trimis de: Romelia pe 23 Oct 2006, 12:02 PM

Aventura cu... sau fara urmari.

Daca un barbat casatorit si o femeie casatorita inchiriaza intr-un hotel o singura camera pentru amandoi, fara sa poata dovedi ca sunt casatoriti (impreuna), scandalul e gata.
Gura Lumii e teribila si extrem de severa.
Dar daca un barbat casatorit si o femeie casatorita ~ inchiriaza doua camere, asa ca niste oameni cumsecade, scandalul este absolut exclus.
Un sistem foarte practic pentru a nu trezi banuiala Lumii...
"Fiindca imoralul nu consta in ceea ce comiti, ci in aceea ca inchiriezi in doi o singura camera".

Uneori ne ascundem obositor de aproape unul de celalalt...

Trimis de: Fantasee pe 23 Oct 2006, 04:05 PM

Trimis de: Romelia pe 23 Oct 2006, 04:16 PM

Fantasee...
Mersi pt sugestii, tin seama.
_______________________
~ Balul Bobocilor ~

O sala imensa, in albastru si auriu, intesata de tineri ce se agitau frenetic, rasuna de tipete, chiote si salve de ras. De pe un podium varat intr-un colt, orchestra de jazz zvarlea in sala torente de sincope. Multe perechi dansau. Altii stateau si cascau gura. Dansau in mijlocul salii, adica se miscau strans lipti unii de altii, mereu in acelasi loc. Miscarile lor erau sacadate, mecanice. Ca niste barne tarate de curentul apei.
Era tarziu, dar lumea inca tot mai intra in sala de bal. Si noi am fost tarati de suvoiul multimii.
O larma asurzitoare insotea ritmurile frenetice ale miorlaiturilor, plesniturilor, in timp ce saxofonul cu mormaiturile lui filozofice urmarea cine stie ce probleme ale contrapunctului si esteticii muzicale.
Am incercat sa urmez ritmul, dar am renuntat curand.
Se dansa... fara a inainta macar cu un pas. Era o necontenita framantare si leganatura pe acelasi loc.
Ceva asemanator am vazut cand eram mica, la bunici, dupa culesul viilor. Cand se prepara vinul se tropaia exact ca si aici, numai ca acest tropait servea la cu totul altceva.
Oare aici... la acest 'bal'... la ce-o fi folosind?
In fiecare clipa te izbeai de lume, strigai si radeai, discutai si protestai, chiuiai si zbierai.
Pe nesimtite... m-am simtit tarata de gloata si imbrancita in toata aceasta framantare generala. Tinerii, strans imbratisati, piept la piept, aproape ca nici nu mai dansau dupa muzica, ci impinsi, imbranciti si indemnati de fluctuatiile multimii.
... deodata ma stranse de mana, ca sa-mi atraga atentia asupra cuiva. In imediata noastra apropiere se aflau doi tineri indragostiti (un el si o ea), strans inlantuiti, care se balansau de ceva timp incolo si-ncoace, povestind in soapta, poate criticand perechile care se invarteau in jurul lor ca niste marionete.
Veselia atinsese punctul culminant - fiecare grup avea "depozite tainice" de bauturi, de parca a te distra fara asemenea orgii, ar fi fost o lipsa de civilizatie. Cine-i civilizat trebuie sa bea mult. Cu cat bei mai mult, cu atat esti mai stimat. Fiindca inteligenta si stima - aici - depind foarte mult de calitatea si cantitatea sticlelor golite.
... coborandu-si privirea, ma stranse din nou de mana, intreband:
- Iti plac?
Mai intai sa iesim din inghesuiala asta si... pot sa-ti raspund.
Imbrancind si lovind, am reusit sa scapam, in sfarsit, din multime, rasufland usurati.
- Spuneai ca-ti plac?
- Fiecare in parte, poate ca DA. Impreuna insa, mai putin. Nu e genul meu.
... rade in hohote.
Trebuie sa-si piarda vremea si ei, intr-un fel oarecare...

Intr-o seara ~ fara a ne atinge, am dansat impreuna...

Trimis de: Romelia pe 24 Oct 2006, 10:52 PM

Deasupra orasului atarna o luna aproape plina. Inima mea salta spre ea, de parca ar vrea sa-i inghita stralucirea...

Am citit undeva o replica interesanta, dar am uitat unde - "O tanara nu trebuie sa-si dea frau liber supararii, este mai bine sa-si muste buzele decat sa rosteasca cuvinte urate".
Ufff!
Ma plictisesc...
Nu-mi plac romanele...
Mai cu seama Romanele de Dragoste, sunt plicticoase si inutile. Iti rapesc tot timpul, toate gandurile. In loc sa inveseleasca viata, atata pretinsa patima o face mohorata si monotona. Si totul se invarteste in jurul unuia si aceluiasi lucru.
Eu vreau sa evit 'patima'...
Romanele de Dragoste - pe langa ca sunt plicticoase - au mai inventat si fidelitatea in iubire, marea pasiune care nu exista decat o singura data, femeia care nu traieste decat pentru un singur barbat, intocmai ca albina-matca ce nu vrea sa-si repete iubirea.
Incantator, nu?... se intreba autorul.
Gasesc ca-i caraghios, nu incantator (vorba prof`ului de Istorie) ... in felul acesta, autorul ia iubirii tocmai calitatea cea mai minunata, care face viata frumoasa, tanara si demna de a fi traita.
Autorul ii ia variatia, dreptul de a schimba, fericirea de a parea noua.
El habar n-are ce 'vremuri' traim noi...
Gata cu acest subiect.
N-are rost sa-mi bat eu capu`...
Ar fi cazul sa ma intorc mai bine la lectia de Istorie; n-am invatat nimic.
Profesorul meu de Istorie e un om foarte practic - in timpul orelor povesteste foarte deschis cu noi -
"fetelor, luati seama la iubire; iubirea redusa la proportiile ei juste, inseamna a trezii deziluzii. A o brutaliza, e un non sens. Trebuie sa o luati asa cum e, fara a-i acorda prea multa insemnatate. Dar, din inteligenta si ca masura de precautie, trebuie sa tineti minte ca numai femeile maritate au copii si inca numai atunci cand considera ca e necesar".
Profesorul de Istorie nu e numai 'destept', e si 'frumos'... are peste 55 de ani...

Eu... n-am avut niciodata vreo pasiune deosebita pentru antichitati...

Trimis de: Romelia pe 26 Oct 2006, 04:57 PM

Jurnal Fără Valoare [Gânduri (ne)insemnate]

... ma enerveaza Jurnalul asta.
Gandurile sunt asezate pe el asemeni petalelor unei flori...
... care a cunoscut candva inflorirea absoluta si acum se ofilesc, urmand sa moara.

De ce-ti intinzi degetele orbecaind conturul gandurilor mele... ?
... urmeaza EDIT.

Trimis de: Merlina pe 26 Oct 2006, 08:41 PM

Romelia,

Trecand pe sub fereastra ta, te-am auzit cum spuneai...

Trimis de: Romelia pe 27 Oct 2006, 04:25 PM

Merlina - -
M-ai facut sa zambesc, e ceva nu?

... ajunse langa parc.
Tinerii sedeau pe banci lipiti unul langa altul, ca mustele pe o rana.
Sovai o clipa, pe urma intra in parc...
...
- Nu pune mana! -
- De ce? -
- Nu trebuie sa pui mana pe nimic -
... copilul incerca altceva.
- Te rog sa nu alergi! -
- De ce? -
- D`aia! -
... copilul cauta altceva.
- Joaca-te! Nu te-am adus aici ca sa stai protap ca un tont!
... copilul incerca ceva.
- Ce joaca e asta? -
- "???" -
- Haide, gaseste ceva!
... copilul gasi altceva.
- C., n-auzi ce-ti spun?
- "..." -
- Joaca-te ca lumea, altfel!... -
...
... ea se aseza pe o banca in fata unui nume desenat de varful unui baston pe pietris. Pe banca cea mai apropiata, un 'batranel', citea un roman nerusinat sau stupid - mai bine zis: si una si alta - fiindca, din cand in cand, radea pe furis.
Putin mai incolo, zari o banca libera.
Ce-ar fi sa se ridice... sa schimbe banca.
Nu! Trebuie sa mai astepte o clipa...
Sa schimbi banca, asa, dintr-o data, ar putea parea cam ciudat.
Avea impresia ca de pe toate bancile toti tineau privirile atintite asupra ei, asa ca, o schimbare de banca avea sa para suspecta si ridicola.
Trecu un moment...
Haide!
Altfel iti va lua altcineva locul.
Nu...
Se razgandi brusc, si hotara sa faca mai intai ocolul scuarului.
Daca locul va fi tot liber cand se va intoarce, va insemna ca este un semn al destinului.
Ajunsa la jumatatea ocolului, constata ca locul continua sa fie liber. Nu mai facu nici zece pasi si zari o tanara cu obrajii maslinii, tocmai se aseza... era prea tarziu.
El ii arunca o privire pe furis, apoi isi aprinse o tigare cu degete tremurande si se aseza langa ea pe banca...

Ea isi continua ocolul.
Un batranel cu mainile cenusii isi plimba nepotelul dand pentru a zecea oara tarcoale scuarului, pentru ca sa doarma in noaptea aceea dus si sa nu mai trezeasca pe tati si pe mami la doua dimineata, ca sa-i cumpere o 'trotineta'.
Zambind... porni mai departe in sensul acelor de ceasornic spre infinit.

Trimis de: Romelia pe 28 Oct 2006, 05:20 PM

Iesi din holul cladirii si pasind pe strada, o izbi o rafala de vant rece. Ploaia cadea din cer rotindu-se in vartejuri, stergand usor conturul cladirilor, si tot arata de parca orasul ar fi fost pictat pe o panza care inca nu se uscase, iar vopselele curgeau jos, topind cladiri si strazi in griuri reci si maroniuri fuide.
Pe fatada unei cladiri inalte se aprind treptat lumini.
In vitrina unui magazin, de partea cealalta a strazii, o reclama in alb si rosu avertiza:
__________ "Alege stilul C.- C.l." __________

De sute de ori avem presimtiri. De nouazeci si noua de ori, ele se dovedesc a fi false, dar o data se nimereste sa se adevereasca; atunci facem pe 'grozavii' si spunem ca exista "lucruri misterioase".

Prea multe presimtiri...
Cred ca ar fi mai bine sa-mi continui rutina zilnica, in parte pentru binele meu, si in parte pentru ca e o buna terapie sa nu ma mai gandesc la nimic...
Intr-o parte a mintii, totul mi se deruleaza ca un film, pe care cineva, parca l-ar proiecta din nou si din nou in mintea mea.
Ma opresc o clipa si respir adanc, privind pe partea cealalta a strazii, fixez o anume fereastra de la primul etaj, o fereastra deschisa pe care flutura un colt de draperie.
Aproape de intrarea in cladire, pe partea dreapta, inspre strada, gardul e flancat de un sir de tufe scunde inverzite. Ma apropii, intind un deget si apas un buton mare si negru; brusc, un bing-bang melodios rasuna indelung...
Din interior, cineva se rasfata cu o voce de copil razgaiat, nazala, intreband:
- Cine-i?
- Eu...

O masina aratoasa cu farurile aprinse si cu muzica data la maximum, trece prin ploaie, stropind de jur-imprejur... __________ o urmaresc pana "da coltu`".

Trimis de: Romelia pe 30 Oct 2006, 12:25 PM

In psihanaliza exista intotdeauna pericolul ca, sub influenta liberei asocieri, legatura fragila dintre realitate si subconstient sa dispara complet, lasand sa scape afara toate pasiunile si emotiile primitive care se inghesuie in mintea cuiva, ca niste fiare salbatice, ingrozite de lasarea intunericului.
Oare exprimarea libera e primul pas in tratament?
Ce Nebunie!

Nebunia e doar un cuvant fara inteles?!
Se spune ca, nu are o semnificatie determinata clar din punct de vedere medical. Echilibrul mintal este doar capacitatea mintii de a se adapta realitatii. Daca nu se poate adapta, fie ca ne ascundem de realitate, fie ca ne consideram deasupra vietii, drept niste fiinte supranaturale, care nu trebuie sa respecte nici o regula.
- De ce omul crede ca este superior tuturor?
Cand, intr-o situatie periculoasa are, de obicei, de ales intre trei posibilitati. Sa fuga, sa faca un compromis sau sa atace.
Ce face omul?... de cele mai multe ori ataca, convins ca trebuie sa actioneze pana nu va fi prea tarziu.
- Asta inseamna ca e un alienat mintal?
Nu. Oamenii care 'ataca' inseamna ca au puterea de concentrare foarte scurta.

Cei mai multi dintre 'noi' poarta o masca. Din momentul in care trecem de copilarie, purtam masti, parca ne-ar invata cineva sa ne ascundem adevaratele sentimente, sa ne camuflam frica si ura.
Ufff!...
- Ce mi-o fi venit sa scriu despre 'nebunie'?...
Cine stie?!... cred ca pot da vina pe: "metodele combinate de algebra, geometrie si analiza matematica..."

"Nebunia este confundarea nivelelor realitatii. Nebunia nu inseamna sa ai vedenii, ci sa confunzi nivelele" ~ William S. Burroughs

Trimis de: caa pe 31 Oct 2006, 10:10 AM

Trimis de: Romelia pe 31 Oct 2006, 12:00 PM

Caa...
~ "Niciodata identici" ~

Trimis de: Romelia pe 1 Nov 2006, 02:46 PM

Un gest aproape perfect...

Cu cei 10 dolari care-i avea in buzunar intra in primul restaurant.
De la primii pasi simti pulsul show-business-ului in incapere. Peretii erau acoperiti cu caricaturi ale celor mai celebri actori de la Hollywood.
O vazu pe chelnerita indreptandu-se spre el...
Era o roscata draguta de vreo douazeci de ani, cu o silueta senzationala. Ii zambi si spuse:
- Pot sa va ajut cu ceva?
El nu rezista. Intinse amandoua mainile si ii apuca sanii ca doi pepeni copti. Pe fata ei aparu o expresie socata. Cand deschise gura sa strige, el isi compuse o expresie fixa si spuse cu ton de scuza:
- Scuzati-ma, Domnisoara, sunt Nevazator.
- Ohhh, iertati-ma!...
Ii era atat de jena pentru ceea ce crezuse, si atat de mila.
Il conduse la o masa, tinandu-l de brat si ajutandu-l sa stea jos; apoi aranja sa i se ia comanda.
Cand se intoarse la masa lui, cateva minute mai tarziu, il gasi studiind desenele de pe perete; el ii zambi inocent, apoi ii spuse:
- E un Miracol! Mi-am recapatat vederea!

Nu vreau sa impac pe nimeni care plange, doar vreau sa zambim impreuna...

(„scuzele de rigoare”)

Trimis de: Romelia pe 3 Nov 2006, 01:51 PM

Sunt oameni care dintr-o legatura rupta isi revin foarte repede; fara a avea nevoie de perioade de 'convalescenta'.
La 'acestia', ruptura nu lasa cicatrici sau regrete.
Nu mi-ar placea sa fac parte dintre 'ei' - mi-ar parea rau sa nu traiesc regretele, m-as gandi ca sunt lipsita de ceva ce alti oameni fericiti par sa pretuiasca, cu toate ca adeseori le provoaca suferinta.

... daca ai o excelenta forma fizica, nu-ti petreci serile in pat, citind o carte.
Daca ai castigat la Loto vrei sa serbezi evenimentul, daca ai pierdut "ceva", ai nevoie de consolare...
Dar pe ansamblu, inima omeneasca e mai instabila decat respectul fata de propria persoana.

Zilele astea - ascund un 'Secret de Nepatruns'.
Mi-e frica, si in acelasi timp, mi-e un dor salbatic...

Trimis de: Romelia pe 4 Nov 2006, 03:20 PM

Astepta ca traficul sa se opreasca vreo cateva clipe si traversa strada.
Apoi... continua sa merga pe trotuarul strajuit de copaci, mai incet decat majoritatea oamenilor care se plimbau, oprindu-se adeseori in fata vitrinelor. Isi privea ceasul la intervale regulate, sperand sa dea impresia ca minutele sunt importante si ca era posibil sa-si potriveasca mersul in asa fel incat sa ajunga la o intalnire la o ora fixa.
Apoi, incerca un sentiment straniu, fascinant si obsesiv...
Ca si cum s-ar fi intors in timp, prin straturile de ceata in care fusese invaluita, si ar fi descoperit o raspantie, un pod si un drum pietruit in negura pe care ar fi putut porni, razgandindu-se ulterior.

Niciodata sa nu fugi pe un 'pod'...
Un om care fuge pe pod iese in evidenta. Cel mai indicat e sa te plimbi agale uitandu-te la apa de dedesupt, nu sa o iei la goana...

Trimis de: Romelia pe 8 Nov 2006, 05:03 PM

Ce mult zabovesc Asfintiturile de Noiembrie, si ce nuante rare au!...

Trimis de: Romelia pe 26 Nov 2006, 01:32 PM

... dupa un timp de tacere, el o intreba fara sa se intoarca:
- Muta?
- Nu.
- Atunci de ce nu vorbesti?
- Ca sa nu te deranjez.
- Sau poate n-ai ce sa-mi spui?
- Poate.

Ce naivitate sa crezi in "Sistemele Fericirii"!

Trimis de: Romelia pe 23 Dec 2006, 06:08 PM

Dragă Colindătorule,
Chiar dacă tradiţionalul şi neuitatul Moş este uneori zgârcit sau neputincios, prea darnic sau uneori absent, în Seara de Crăciun, dacă îl vei întâlni să-i spui că are un cadou şi pentru tine...

http://www.youtube.com/watch?v=LkqZsdJ1R20
Sărbători Fericite!

Trimis de: One_Last_Dance pe 26 Dec 2006, 02:09 AM

* 26-December-06 *

Trimis de: Marcus pe 26 Dec 2006, 10:54 AM

* La Multi Ani !!! *

Trimis de: Erwin pe 26 Dec 2006, 11:15 AM

O_L_D!

Trimis de: Felina pe 2 Jan 2007, 02:08 PM

La muti ani Romelia, fata romantica si visatoare! Sa-ti aduca noul an sanatate., bucurii si tot felul de impliniri la care nu te astepti!

Trimis de: Romelia pe 23 Apr 2007, 04:07 PM

Have You Ever Really Loved A Woman?

To really love a woman
To understand her - you gotta know her deep inside
Hear every thought - see every dream
N` give her wings when she wants to fly
Then when you find yourself lyin` helpless in her arms
Ya know ya really love a woman

When you love a woman you tell her that she`s really wanted
When you love a woman you tell her that she`s the one
Cuz she needs somebody to tell her that it`s gonna last forever
So tell me have you ever really - really really ever loved a woman?

To really love a woman
Let her hold you - til ya know how she needs to be touched
You`ve gotta breathe her - really taste her
Til you can feel her in your blood
N` when you can see your unborn children in her eyes
Ya know ya really love a woman

Chorus
You got to give her some faith - hold her tight
A little tenderness - gotta treat her right
She will be there for you, takin` good care of you
Ya really gotta love your woman...

http://www.youtube.com/watch?v=vLSJCDK_fGw
.

Trimis de: Romelia pe 28 Aug 2007, 08:31 PM

Despartire
(Parcul din apropierea garii)

Pana la plecarea trenului mai era o ora. Din parc, traversai strada si intrai in gara.
Se asezara pe o banca. El puse bagajul voluminos alaturi si isi sterse fruntea transpirata.
Ea isi facea vant cu o mica geanta alba, ieftina, de panza.
Era placut sa auzi susurul fantanii arteziene. Tasnitura de apa sclipea printre frunzele pomilor. Prin aerul cald venea un miros tare, de munte si brad.
El privea cu ochii lenesi florile prafuite. Nu le vedea. Parea bolnav.
Tulpinile, petalele palite de caldura, iarba crescuta inalt, necosita, cu varfurile arse, se prefaceau
in inchipuiri fara noima. Nu ajungeau in constiinta.
- Hai, ce taci ca un mut? il impunse ea cu cotul.
El isi stapani o tresarire. Un "grup de trecatori" se uitau lung la fata si, cand ajunse mai incolo,
o fata din grup, intoarse inca o data capul...
El o urmari incruntat... parca o mai vazuse undeva...
Apoi, spuse incet, ragusit, tot cu ochii la flori, obositi de inchipuiri rele:
- Trage-ti mai bine fusta aia pe genunchi!
Ea o trase repede, fara prea mare succes, scuzandu-se:
- E prea stramta.
- Atunci, cel putin, nu sta picior peste picior!
Si se uita in alta parte, peste acoperisul garii, in zare, spre Albastrul Necuprins si Senin.
- Ia te uita ce de vrabii! exclama ea.
Vrabiile ciuguleau ceva invizibil printre firele de iarba, sareau ca niste mici jucarii pe arcuri
in pietrisul cald al aleii. Erau grase si aveau piepturile albe. El intinse piciorul. Vrabiile zburara.
Fata isi plesni palmele una peste alta, scotand un "vai!"
- De ce le-ai gonit? se planse apoi, cu o nota de regret in glas.
El nu raspunse. Ridica iar privirile peste acoperisuri. Aerul tremura cu unduiri sclipitoare deasupra sticlei si tablei incinse.
Intr-un tarziu, spuse incet, ganditor, ca o concluzie la toate inchipuirile:
- Tu nu esti ca pasarile... Ele, numai cand simt ca se apropie cineva, au si fugit...
Ea rase provocator si-l privi triumfatoare, cu ochii ingustati - doua liniute albastre, scanteietoare,
printre gene negre - E ursuz, dar ma iubeste! - Asa, "Ursuletul Meu!" Pleci cu un cui in inima!
Cucu! Cu-cu!!! Cu-cu-cu!!! Nu, nu sunt ca pasarile...
- Si tu esti prost ca un 'curcan'! rase ea vesela. Doar nu-ti sunt 'nimica'...
- Si eu cum sa traiesc? intreba el ragusit, tot privind acel "punct" din zare... Un AN! Stii tu
ce inseamna un AN?
- Tu ai vrut-o! Nu ai vrut tu singur sa pleci - sa lucrezi prin strainataturi?!
- Daca tu mi-ai spune limpede "NU TE IUBESC!", ar fi altceva, as lamuri-o intr-un fel. Dar tu ma fierbi... ma fierbi... uite asa ma fierbi...
- Saracul curcanel! rase ea in batjocura. Parca tu pe santier nu o sa...
- E un santier numai de baieti! argumenta el cu convingere.
- Dar prin orasul ala mare... dupa orele de lucru... ?!
El inalta din umeri exasperat: "proasta esti!"
- Vezi, aici nu mai spui nimica.
- Nu fa pe mironosita... Tu ma stii doar.
Fata ii privi parul tuns scurt, aspru, nasul turtit, falcile colturoase. Da, "Ursulache", stiu ca
tu esti grav si serios si... (urat), gandi ea. Se lipi de el insinuant.
- Ma iubesti?
El inghiti un nod de saliva. Ramase teapan langa ea... privind acelasi "punct".
Inima ii batea furtunos, atat de furtunos, incat numai cu greu izbuti sa spuna ceea ce ii statea
pe suflet de cateva luni de zile:
- As fi vrut sa ne despartim altfel...
Ea astepta, topita de placere, sa auda urmarea, stiind cum si-ar fi dorit ea sa se desparta, dar,
in clipa urmatoare, izbucni in ras si se departa felina de langa el.
Cuvantul "magic" nu mai fu rostit.

~ va urma ~

Trimis de: Romelia pe 29 Aug 2007, 12:15 PM

...
El tacu, privi nedumerit distanta dintre ei, o vazu razand, ii vazu sanii scuturandu-se sub
bluza alba si, brusc, parca trezindu-se dintr-un vis rau, zbiera, sarind in picioare:
- Nu mai rade, nebuno! Nu mai radeee!!!
Apuca furios geamantanul, iar... lacatul clincani metalic de cateva ori.
- Hai! E tarziu! Si porni inainte, greoi, indesat, leganandu-se...
Trenul era in gara. Isi cauta un loc, lasa geamantanul in plasa si cobora.
Ea il astepta la scara vagonului. Statura asa, tacuti. Ea, aruncand priviri cochete in jur,
miscandu-si neastamparata trupul subtire, provocator, el, cu ochii aiurea, peste fumul si
aburul garii, tacanind usor in pardoseala de bazalt, cu varful pantofului.
Cand trenul se puse in miscare, se rasuci pe loc, apuca bara si facu un pas sa se urce. Ea il prinse de brat:
- Nu ma saruti?
Lasa bara sa-i scape din mana. Trenul luneca pe langa ei, umbre si lumini. O cuprinse in brate cu patima si furie, o saruta lung, apasat, pana la durere, apoi sari pe scara ultimului vagon, soptind:
ADIO~!!! ... (razand in hohote, ea nu-l auzi...)
Radea fericita de tributul pe care i-l smulsese in ultima clipa, spre satisfacerea orgoliului de femeie. Ramasa pe peron, ii trimitea generoasa bezele si-si flutura mana in aer, sa-l innebuneasca si mai mult.

In tren nu vedea decat un singur "punct".
Compartimentul era plin. Lumea il supara. Calatorii parca stateau buluciti in spinarea lui.
Se ridica, isi lua geamantanul si trecu din vagon in vagon, in cautarea unui compartiment gol.
Retraia ultima lor atingere. O vedea razand... Sarutarea ei il frigea.
... nu-i parea rau ca pleaca.
Se simtea usor, aerian, luminos. Si mirat. Mirat, ca unul care, ducandu-se la o operatie fara anestezie, se pregateste sa indure dureri groaznice si cand totul e gata, cu o lacrima in ochi, rade de el insusi, nevenindu-i sa creada ca totul a fost atat de simplu.

Printre frunzele uscate ale unui otetar de pe marginea drumului, licari, mica, albastra, prima stea.

Trimis de: Romelia pe 29 Aug 2007, 07:46 PM

... e o seara stranie.
Norii s-au spart si cerul, luminat de Luna care nu se vede, pare atat de adanc. Norii sunt negri,
albastri, cenusii, cu marginile pufoase si albe...
Se destrama incet printre varfurile brazilor, apar Stelele, e liniste, dar parca asculti o muzica
divina... Corul Barbatilor din opera "Nabucodonosor" de Giuseppe Verdi sau Simfonia a Cincea de Beethoven...
Parca ai vrea sa impartasesti cu cineva aceste sentimente...
Ce placut!
Ce frumos!
Asta e tot ce simti, ce auzi...

Pa-pa-pa-pa!!!
- Unde pleci? Tocmai voiam sa te intreb: Nu stii, Ienuparul are vreun miros?
- Nu stiu daca are vreun miros! De unde vrei sa stiu eu? Ar trebui sa mergem o data impreuna
sa vedem...

Trimis de: Romelia pe 30 Aug 2007, 09:13 AM

Vraja Diminetii

Mare lucru sa nu ti se para ca pierzi timpul. Nu-ti trebuie mai mult...
Sa te simti asa... linistita, si sa NU ti se para ca pierzi timpul. Timpul tau. Faci ce vrei cu el.
O saptamana. Doua. Sa stai... si sa stai, sa stai asa, sa te minunezi...

Zambea. Se afla pe terasa unei case de munte. Jos, genunea, in negura si tacere. In acea ora de inceput, din pricina cetii, totul se infatisa neclar, ca printr-un cristal aburit.
O ingramadire misterioasa muntii. Asa-i vedea.
"Ai spune ca dorm."
Parca ar dormi niste dihanii din alea, numite dinosauri, cu blana verde.
Soarele se inalta tot mai sus , aprinzand ici, colo, in masivul intunecat, mici lumini.
Uite, cum se trezesc... N-ai spune ca deschid niste ochi verzi?
Uite, s-a trezit si cel din margine! Inchipuieste-ti acum, toti astia sa inceapa sa mearga...
Mare minune e in capul meu, dimineata...
Daca ma uit mult la ceva, incep sa ma gandesc la tot felul de "prostii".
Cam in aceeasi clipa, o unda de lumina ii cazu pe frunte. Valea era cuprinsa de vraja. Din negura, peisajul se desprindea stralucitor, luxuriant. Casele sclipeau in fundul vaii ca niste "cetati din marmura alba, sau margean". Paraiele "sfaraiau", cu "focuri de mercur". Intr-un loc, "unsprezece brazi tineri", subtiri, insirati intr-o ordine perfecta, ii pareau "suliti asezate frumos pe un rastel". Si, astfel, se lasa incantata de natura, se desfata la jocul saltaret al inchipuirii, avea placere de capriciile mintii sale, libera de orice griji.
Din mijlocul unui grup de brazi, formand o singura coroana compacta, uriasa, de un verde tare, adanc, iesea, indrazneata, sulita platinata a unui paratrasnet. Sclipea ca un singur foc alb, nemiscat, indreptat spre Cer. Cabana nu se vedea. Undeva, departe, ca o parere, sau, poate, ca o asociatie fireasca a vacantei, se auzeau vag sunete ritmate dintr-o piesa.
Ea cazu... prada unor simtaminte invalmasite, privind cerul adanc, fara nici un nor.
... si era de-ajuns sa isi ridice privirile, ca intreaga vale, cu toata maretia ei, sa se micsoreze brusc, ca si cum, pana atunci vazuta sub lupa, ar fi recapatat dimensiunile ei adevarate in clipa
inlaturarii focarului maritor. Dintr-o data, devenea o jucarie. Muntii, brazii, cabana si casele,
toate acestea nu erau altceva decat o scoica smaltuita, pierduta in Universul Nepatat si Albastru.
Si, totusi, sub netezimea inalta a aerului, constiinta ca in tacerea, nemiscarea si raceala uriasa
din jur ea era singura fiinta vie, calda, care putea face orice-ar fi gandit si dorit... si vederea
incendiului necurmat al Soarelui ii umplea sufletul de un simtamant contrar acestei constatari.
Valea i se parea o jucarie, dar pe ea se simtea egala cu Cerul, cu imensitatea sa sinilie. Era o
absorbtie totala de spatiu, pe care numai senzatia puterii o facea cu putinta. Infinitul nu o strivea.
Nu putea sa se vada in clipa aceea decat ca un gigant, in stare sa faca doar un pas pe spinarile acelor dinosauri cu blana verde si, de pe grumazul lor bland, sa priveasca in adancul vaii din jurul V. V., sau de-a dreptul in scoica orasului C.
Un alt pas, si se putea scalda in S.
...

Trimis de: Romelia pe 30 Aug 2007, 08:49 PM

O zi...

E sfarsit de August ~ o zi ~ sus pe munte soarele arde, dar nu prea tare, lumina lui coboara ca un val de matase peste copacii care pierd din belsugul verii, coboara peste campurile aurii secerate, peste colinele verzi-argintii, imbracandu-le in culoarea mustarului; din departari poti auzi batai de pusca, iar privirea ti se opreste fara nici un motiv asupra unei frunze care cade.
Mergand pe langa o padurice de aluni, am ajuns in dreptul unei case singuratice, foarte vechi,
din caramida rosie, acoperita de vita salbatica ce isi schimba culoarea; casa avea un cos scund, de camin, gros si demodat. In fata casei era o pajiste neingrijita, inconjurata de un zid darapanat pe alocuri, impresurata de meri si cu un nuc mare in mijloc.
Se parea ca toate Razele Soarelui se adunasera in aceasta gradina, si in vazduh se auzea zumzet de albine...
Mi-as fi dorit sa pot scoate cheia si sa pot intra...
Eram surprinsa de taria sentimentelor mele, asa cum cineva care face baie in mare este surprins cand descopera ca picioarele nu mai ating fundul si este dus de valuri.
Totul era ca intr-un joc de copii - imi imaginam ca voi locui aici, ca voi alege camerele dand
fiecareia cate o destinatie precisa.
O zi minunata... O zi vrajita...
Si vraja ei melancolica aproape ca m-a coplesit.
In aceasta zi, fara vant, m-am lasat purtata de curentul unui rau printre frunzele multicolore, late si stralucitoare; am ascultat ganguritul pasarelelor, am urmarit fluturii trecand in zbor si pestisorii sarind lenes la suprafata, mi-am lasat mainile in voie, in apa, apoi mi-am racorit obrajii infierbantati, si-am privit indelung "Apusul".
Intr-o singura zi am facut o plimbare pe un taram de vis... O Implinire a Fericirii.
Oare numai cu cateva zile in urma... am trait in alt loc?
Inca nu stiu...
... ... ...

In sufletul ei se furisase o nostalgie nelamurita dupa raul Invaluit in Umbra...
La intoarcere, incerca sa isi inchipuie ca este inca acolo, invaluita de umbrele si fosnetul padurii si de tot farmecul linistit al raului.

Trimis de: Romelia pe 31 Aug 2007, 08:31 AM

Ploaia a incetat, dar vantul mai bate inca destul de puternic din sud-vest, iar norii mari, sfasiati, brazdeaza Cerul cu fasii albe si cenusii ca de fum, purtate de vant de-a lungul sparturilor mari dintre nori, arata ca prapastiile unui ghetar. Spre rasarit, se poate vedea pana departe - peste Vale, padurea inalta, cenusie, aurie si maronie, aproape pustiita, iar spre miazazi si Apus, sub cerul acesta straniu si brazdat de nori, se vad pamanturile imbracate in haina lor verde.
Vantul suspina si freamata, clatinand crengile intunecate, rupand frunzele si ridicandu-le in vartejuri
pana la obrazul meu.
Ce stranie e melancolia acestor locuri care parca se leagana...

Nimic nu poate fi mai usor ignorat decat ....... ; atunci cand inima iti este plina de alte lucruri.

Trimis de: Romelia pe 31 Aug 2007, 08:31 PM

Negru...
(... cu cerc auriu)

Prin fereastra deschisa se vedea un fotoliu gol, iar pe el o carte intoarsa cu fata in jos. Fumul ce
se ridica pe cos era singurul semn ca in aceasta casa se afla cineva. Stand nehotarata in fata usii intredeschise, Ea isi dadu seama ca in aceasta casa era prea multa liniste si ca in aceasta liniste era ceva nefiresc. Tocmai ridicase mana ca sa bata la usa, cand auzi un plans in hohote. Aruncand o privire prin fereastra, vazu o femeie imbracata in negru... care statea la o masa, plangand in batista.
In acelasi timp, din camera, pe fereastra deschisa, venea un geamat surd...
... batu la usa camerei in care se afla femeia imbracata in negru. Usa se deschise si in prag se ivi o femeie trecuta de cincizeci de ani. Nasul, ochii si obrazul ei uscativ si acrit erau rosii si,
in rochia ei neagra, cu parul cu reflexe aurii, parea ca seamana cu unul din acele mere galbene
care se inrosesc, artificial, la soare. Fata ei stralucea de lacrimile care ii cursesera si in mana
mai tinea inca batista mototolita.
... brusc se simti indemnata sa o rupa la fuga... era groaznic sa apara asa, proaspata si imbujorata, in fata acestei sarmane femei, care se vedea limpede cat era de nenorocita.
- Buna ziua! Va rog sa ma iertati - dar... aveti vreo idee cum putem ajunge la...
(intreba ea fastacita, repetand de cateva ori cuvantul "dar"). Stiti, eu sunt cu...
Femeia din fata ei, stand in mod vadit cateva clipe la indoiala, raspunse in cele din urma cu un
smiorcait:
- Te rog sa ma ierti, dar... astazi se implinesc douazeci de ani de cand EL m-a parasit.
Si, tot astazi ~ se implineste un an de cand unicul meu fiu a murit... totul s-a terminat, acum
n-a mai ramas nimic - ii spuse abia perceptibil. Nu vreau sa mai traiesc, inchise ochii...
si doua lacrimi alunecara incet pe obrajii ei.
Apoi deschise ochii din nou, dar foarte putin si altfel decat mai inainte...
- Trebuie sa va intoarceti, ati gresit drumul...
... ... ...
(- Va multumesc!... i-am raspuns cu sfiala, atingandu-i mana...)
- Ai grija de tine, fata mea... !

Apoi, incepu sa povesteasca, parca pentru ea:
"Dragostea! Tine-te cat mai departe de ea! Dragostea! De ce e intotdeauna atat de detestata si de tragica? Se napusteste, te fura si pleaca in zbor! Arunca pe unul in bratele celuilalt apoi fuge cat poate de repede! Nu prinde niciodata doua fiinte, sa le contopeasca intr-una singura ca sa ramana pentru totdeauna asa. Dragostea!... distruge vieti. Ea nu vine niciodata cand este dorita, vine intotdeauna cand nu e dorita. Este ca un hoinar ticalos care se plictiseste de suflet inaintea trupului - sau de trup inainte de suflet.
E mai bine sa n-ai de-a face cu ea - mult mai bine! Tine-te cat mai departe de ea!... "

In jur ... doar NEGRU... singura pata de culoare care iesea in evidenta era inelul de aur de pe deget.

Trimis de: Romelia pe 1 Sep 2007, 12:32 PM

Odaia Lutuita

E dimineata!? (... in alta viata...)
Nemiscata, cu obrazul inca in palma, asa cum se culcase, palma ingropata in perna mare si adanca, imbietoare, un morman de moliciune pufoasa patrunsa de caldura umarului sau;...
Din bucatarie, se auzea infundat si indepartat zgomotul ca de esapament al telului.
Trezita din Vis, deschise ochii... adulmeca mirosul de aluat dulce si Aroma Diminetii, care umplea casa lui X. Zambi in palma. Sotia lui X o luase de cu noapte.
Se va manca si se va bea din gros la X, vreo cateva zile ~ mai abitir ca la nunta.
Deja vedea in inchipuire albusul de ou inaltandu-se in castron, zapada scanteietoare...
Sambata! Va sa zica, Sambata! Cum fuge saptamana!!!...
Se ridica intr-un cot, nedumerita - parea mai devreme ca de obicei.
O trezisera mirosurile, sau o hotarare pe care o luase inainte de a se culca?
De-acum... se mandrea cu darul ei minunat de a putea sa se trezeasca cand voia, daca hotara asta in gand, dupa ce isi culca obrazul in palma si inchidea ochii.
Odaia Lutuita, cu zidurile strambe, netezite candva cu mana, dar ale carei urme neregulate se pierdusera sub zecile de spoieli Pascale - var gros, "albit" cu un patratel de Albastru de rufe - era plina de lumina impurpuratei Eos.
De cand fusese ridicata casa cea noua, Soarele nu atingea decat un colt al mesei, pe cand inainte, la sase dimineata, trezea din somn toate culorile velintei care o acoperea.
O masa de brad, lucrata manual, cu doua taburete din acelasi lemn, ascunse totdeauna dedesupt, sa nu incurce locul. Printre pat si masa, daca te subtiai putin, puteai trece spre fereastra mica si stramba, cu vopseaua albastra de pe lemnarie, crapata si cojita. Pus pe colt, stralucea de brunalina proaspata un dulap ingust, cum se faceau pe la 1920. Siberele mari de alama, bine frecate cu o noua varianta de "------", sclipeau ca niste paftale.
In celalalt colt, un scaun scorojit de vreme, cu spatar, pe care stateau hainele.
Camasa cu dungulite subtiri, rosii, pe un umar al hainei. Pe celalalt, cravata albastra, obosita,
ca orice lucru purtat zi de zi. De-a latul, peste tablia rotunda, pantalonii lungi, negri. Dedesupt,
pantofii albiti de praf gros, si ciorapii...
Ea le cuprinse intr-o privire binevoitoare si usor ironica, facand aceeasi reflectie pe care o facuse inca din clipa cand ii umblasera pentru intaia oara ochii in aceasta odaie, gandindu-se ca avea sa-i adaposteasca, poate, o mica particica din viata. Cat? Cine stie?

~ * ~ * ~

"Vara, patul sa stea in fund, langa fereastra. Dulapul, in locul patului, dupa usa, si masa in fata
dulapului, intre pat si soba. Seara, trasa langa pat, masa ar tine loc de noptiera. Iarna, patul
langa soba, in fata usii, masa in fata patului, dupa usa, si, in continuare, dulapul pe colt, sa fie
loc pentru scaunul scorojit de vreme intre el si masa."

~ va urma ~

Trimis de: Romelia pe 1 Sep 2007, 08:03 PM

...
Se implineau aproape patru ani... masa statea tot langa soba, ca si atunci - o soba de zid, cu doua colonite de olane, spoita albalbastru, de care dadeai cu ochii cum intrai - patul dupa usa,
si dupa pat, dulapul, pe colt.
Asa stramta si dospita de vreme cum era, odaia ii placea. In primul rand, pentru ca nu era nimic
de prisos in ea, afara poate de cele doua taburete, care nu o suparau, fiind invizibile.
In al doilea rand, pentru ca X si sotia lui erau oameni in care putea sa aiba incredere.
Ceea ce era hotarator. Ea, cel putin, de cate ori ii vedea, i se parea ca stralucesc, asa cum stralucesc oamenii la fotograf cand se revarsa asupra lor lumina reflectoarelor si se vede tot, tot, foarte crud si foarte clar - si cand, totodata, dispar micile defecte, iar chipurile se rotunjesc, se infrumuseteaza.
Nu e o alegere usoara. Cand e vorba sa hotarasti unde vrei sa te relaxezi cateva zile, trebuie sa chibzuiesti bine, sa cunosti oamenii cu care vei sta la masa in fiecare zi.
...
Ea l-a inteles pe X totdeauna, era fericita, traiau in armonie, se iubeau ca doi oameni care
si-au spus ce aveau de spus, dragostea si gelozia se filtrasera de-a lungul anilor si, din toate
framantarile firesti oricarei vieti in doi, se limpezise, ca un vin bun si tare, calmul, pastrat in sticle, la pivnita. Din cand in cand, te desfeti, degustandu-l, iar la zilele mari, faci praznic.
"Asta nu mai e pentru mine!", spunea X, razand... cu femeile tinere stia sa vorbeaca tocmai atat cat sa se sopteasca prin sat despre el ca e barbat simpatic - ceea ce, fireste, ii facea placere - dar totodata stia sa se opreasca acolo unde vorbele de saga ameninta sa se transforme in altceva.
... uneori, nu era atat de usor - oameni suntem!
Mereu, plin de umor, cu o mutra grozav de interesanta, arunca navodul la nevasta:
- Mmmmm! Da ce gatesti tu acolo, ca miroase ca la cofetarie?
Ea, neincrezatoare, il privea drept in ochi. Nu prea parea sa-si bata joc. Ii zambea fericita si
isi aduna mainile, degete in degete, in fata sortului, curioasa...
- Ca la cofetarie, repeta X, tot cu narile in vant.
- Ei, cofetarie! il repezea duios ea, incercand sa lunece pe langa magulire. Papanasi toata ziua.
- Papanasi! striga X cu o uimire foarte bine mimata, plesnindu-si palmele grasune una de alta,
ca sa fie mai convingator. Palme care cunoscusera munca grea.
Asa!? Pai asta e o minune.
Faci papanasi de treizeci de ani, dar niciodata n-au mirosit asa...
Intr-un tarziu...

... ea, zambind cucerita... ii saruta obrajii...

Trimis de: Romelia pe 2 Sep 2007, 07:25 PM

La ora cinci, stiind ca cei din grup trebuie sa se intoarca de la plimbare si nesimtindu-ma in stare
sa particip la veselia lor, m-am furisat din casa si am pornit spre rau...
Un vant din miazazi incepuse sa suspine printre copaci si nori uriasi se ingramadisera deasupra
liniei de orizont, cernind albastrul palid al Cerului. Urmaream cu privirea raul cenusiu, marginit
de o fasie de crengute rupte si de frunze plutitoare, cu vantul tremurand deasupra lui printre crengile saracite ale salciilor.
Dintr-o data am simtit ca imi este dor de... de calmul lui, de... , de simpla lui prezenta...
M-am intors si am urcat din nou pe poteca, mergand incet, reusind cu greu sa-mi adun gandurile. Intr-un tarziu am ajuns la capatul celalalt al campurilor pe care cei din zona le numeau "salbaticie". Ingramadirile albe de nori, inaltate spre rasarit, deasupra raului, incepusera sa se coloreze in rosu; iar Luna se ridica in varful acestui munte ca de lana, fara viata, pe Cerul de un Albastru ca Floarea Inului.
Totul plutea intr-un colorit ireal.
Stejarii ce se inaltau deasupra gardurilor vii isi pastrasera frunzisul si in lumina spalata de ploaie
aveau o stralucire de aur vechi ca si frunzele de pe vrejul verde al iederii; fagii, pe jumatate
cojiti, erau aprinsi ca arama, smocurile de pe frasini straluceau rosietic.
Pe langa obrajii mei trecu in zbor o Frunza Singuratica, rostogolita, ridicata din nou sus-sus,
pana ce nu se mai vazu...

- De ce nu vad femeile proportiile reale ale lucrurilor?

Am inceput sa alerg... pana am ajuns la mal. Rece, cenusiu, tacut, mai repede decat la pranz, raul curgea la vale, iar tarmul lui, in Lumina Lunii, avea o usoara stralucire.
M-am oprit gafaind dupa atata alergatura; m-am lasat in iarba uda, cuprinzandu-mi genunchii stransi la piept, leganandu-ma intr-o parte si alta, cu parul despletit, ud, peste obraz.
Bataile inimii ma sufocau.
Am stat un timp nemiscata ca sa-mi revina respiratia - respiratia si puterea de a da drumul sentimentelor, de-a le da drumul in apa cenusie...


Nu!Nu!!!... nu incerc in felul acesta sa-mi hranesc -------; doar incerc sa fac tot ce pot
sa o ascund si sa uit.

Trimis de: Romelia pe 3 Sep 2007, 08:05 AM

Treptele

Aerul era proaspat, dulce, placut sub Cerul acela Albastru cu nori alb-cenusii ce alunecau cu repeziciune; jos, vantul sufla atat de slab incat de-abia izbutea sa duca cu el frunzele atinse de frigul care se lasase cu doua zile mai inainte.
Ea ofta si ramase cu privirile atintite la Dara de Soare franta pe treptele de piatra cenusie, ale caror muchii, lustruite de atatea talpi cate calca pe ele de dimineata pana seara, marcheaza argintiu fiecare dintre cei treizeci de centimetri care duc sus.
Soarele scoate din mozaic raze, si ea isi cauta locul cel mai bun pentru a le zari.
Cand prinde cate una in priviri, se uita mult la ea, pana-i lacrimeaza ochii.
Lacrima face sa se nasca alte raze, manunchiuri lungi, subtiri si colorate, jucause. Ea nu se mai satura... inchide pleoapele si le deschide si de fiecare data razele parca se inmultesc si se lungesc, se desfac unele din altele scanteietoare, bogate, snopi de aur, sau se inchid toate intr-o sageata galbena, dreapta, ascutita, cu un Pamatuf de Stelute Albastre in varf.
Pe trepte este mereu un du-te-vino care strica jocul, dar ea nu se tulbura. Ea nu inceteaza sa isi caute locul cel mai bun pentru a simti in ochi cat mai chinuitor intepaturile de lumina.

Trimis de: Romelia pe 4 Sep 2007, 10:43 AM

Mos Y.

Abatuta... mergea pe langa gardul de rachita, sub pomii din curtea lui X, ale caror coroane lasau pete mari de umbra de-a lungul potecii de picior, trasat neregulat pe buza santului de scurgere a ploilor. O panglica serpuitoare de lut maroniu, netezita de talpi, ii indrepta pasii. Gardul de rachita facea colt cu o ulita ingusta, maronie si ea, pierduta in norii verzi ai livezilor ce se odihneau pe dealuri. Marginind ulita in dreapta, gardul tinea, vreo doua sute de pasi, adapost unor scaieti, si, de acolo inainte, pe o jumatate de "pogon", pana la drumul curmezis, taiat intre proprietati de carute, era gradina lui Mos Y.
Ingraditura inspre ulita, de la rachita incolo numai niste pruni tineri, sfiosi si subtiratici.
Pe drumul de carute, la nord, nimic. Marginas cu acest drum, insotindu-l pe o mare lungime, de partea cealalta, era gardul inalt din scandura buna - armat sus cu trei fire de sarma ghimpata - al lui "___", primarul satului.
Mos Y. nu se vedea printre tulpinile de porumb. Era mai incolo, unde incepeau sa se iveasca deasupra pamantului fierbinte capatanile verzelor, ardeii iuti si cei grasi, conopidele si firele inalte si subtiri de loboda tomnatica, dulce, cu frunzulitele lor mici, scobite ca niste scoicisoare de jad, sclipind prafuite in soare.
Cu o sapalica, Mos Y. lovea scurt si repede pamantul uscat, facand un santulet intre tulpinile fibroase de Floarea-Soarelui, ale caror tipsii bombate, ca niste gonguri chinezesti cu franjuri, acum il ascundeau, acum il descopereau, ca intr-o joaca delicata, alungand lumini si umbre pe spinarea lui aplecata.
Bulgarii tari, maronii, sareau de sub buza sapalicii... sunau parca ar fi fost cocs. Sapalica scotea
din cand in cand cate o vibratie lunga, metalica, ca de dramba.
Zvarrr! Zvarrrr! Zvarrrrr!...
In picioarele goale, picioare noduroase, arse de soare, cu pantalonii sumesi ceva mai jos de genunchi, Mos Y. mergea de-andaratelea din fata santuletului - iesind dintre tulpinile de Floarea-Soarelui, spre verze.
Ea il saluta, ducandu-si moale mana la cozorocul sepcii:
- Ziua buna, Mos Y.! (... ca una care trecuse pe acolo si, neavand treaba, se oprise sa se uite.)
- Noroc, fata mosului!... raspunse si Mos Y., aruncandu-i o privire scurta.
Apoi, intoarse sapalica si ii intepeni mai bine coada, batand cu un pietroi o schija groasa in lemnul de carpen.
Ea, cu vesta de blug pe mana, cu sapca data putin pe ceafa, transpirata, il cerceta.
Ciolanos, inalt, uscativ, umerii ingusti, ars de soare, o fata patrata, zbarcita, creturi adanci, nu moi, de batranete - aspre, tari, scobite, pometii acoperiti de un puf negru-argintiu si deasupra buzei de sus, o mustata mica, tunsa de jur imprejur, un carabus sub nasul mare, carnos, sprancenele stufoase, ochii mijiti - negri? caprui? - Mos Y. era biografia vie a taranului sarac, muncit, chinuit, nemancat, ajuns, de cativa ani, gospodar.
Un taran cu problemele lui personale, gata rezolvate.
Copiii zburasera de la casa parinteasca, nevasta o ingropase cu un an in urma...
De-acum... o seninatate, o incredere in soarta lui i se asezase pe chip, ca un val racoros
pe un obraz palmuit. Un om care se vindeca. Iesise in ograda, barbierit, cu o camasa curata,
parca de duminica, alba, cu manecile suflecate si desfacuta pana la buric, lasand sa se vada
niste peri albi-cenusii, carliontati. In cutele de pe "grumaz" si la incheieturile mainilor, porii imbibati de pamant de-a lungul unei vieti intregi de sudoare si praf lasau niste dungi subtiri,
negre, care nu aveau sa mai iasa niciodata.
Albeata camasii le facea sa sara in ochi.
Urmele unei vieti de om muncit si amarat. Lipsa sapunului si, poate, mai mult...
Oboseala aceea crunta la capatul unei zile de munca pe arsita (inceputa la patru dimineata si sfarsita la noua seara), cand nu-ti mai ardea, nu sa te speli, dar nici sa duci lingura la gura.
Sfarseala aceea deznadajduitoare, cand trupul ti-e umplut cu plumb, incat pana si pleoapele, atat de usoare, nu mai aveau putere sa se tina si cadeau peste privire ca niste nopti uriase. Prabusirea aceea care te inraia, caderea aceea in apa intinsa a slabiciunii, ura aceea fara vlaga impotriva neputintei fizice.
Chinul acela al constiintei: ar trebui sa ma spal.
Si usurarea aceea salvatoare: "Nu exista sapun".
Bine ca nu exista sapun!
Si Somnul...
Moartea aceea provizorie.

~ va urma ~

Trimis de: Romelia pe 6 Sep 2007, 01:35 PM

...

Mos Y. terminase de intarit coada sapalicii si o incercase, izbind o data cu ea in pamant.
Zvarrr!!!
Acum, suna cu un ton mai inalt si mai frumos.
- Nu prea e apa pe-aici, am cautat sa intru in vorba...
Observatia era vaga. Pe unde nu era apa? Nu plouase de mult si pamantul era uscat fiindca altfel, in urma cu aproape patru ani, vegetatia de-aici trada un pamant binecuvantat de apa.
- Nu prea, mare seceta anu` asta, raspunse Mos Y., indreptandu-se printre verze, cu sapalica in cumpanire. Sudoarea ii patase camasa de-a lungul sirei spinarii si unde intra in pantaloni.
Eu pasind printre tulpinele de Floarea-Soarelui l-am ajuns din urma.
- Dar ce-i cu verzele astea? Sunt bolnave?
Mos Y. intoarse capul razand:
- Le-au ciugulit curcile. Si-si urma drumul, strivind sub talpa goala un bulgare de pamant cald, sfaramicios.
- Oamenii le iau cu totul, mai adauga el cu seninatate. Eu nu ingradesc pamantul. Alaltaieri, aici, erau inca multe, acum priveste si 'talica', e aproape gol. Le-o fi luat un “OM”. Si talpa lui desculta strivi iar un bulgare cald.
- Sa fie sanatos! Daca nu avea trebuinta nu lua. A luat – Pofta Buna! Mie nici nu-mi trebuie atatea. Se apleca, ridica un ardei iute, cazut, si-l baga in buzunarul pantalonilor.
Doar nu manc numai varza. Pun cinzeci-o suta de capatani la murat si tot mai raman pe putin doua-trei sute. Am semanat cinci sute. Cat poate sa fure? Doua sute?! Zic, trei! Nu-mi pare rau.
- Am vazut si Floarea-Soarelui ciugulita...
Mos Y. ridica nepasator din umeri.
- Pasarile. In Cer nu sunt boabe. Fiecare trebuie sa traiasca.
- De ce nu ingradesti pamantul, l-am intrebat curioasa...
- “Noi” nu l-am ingradit niciodata. Numai “chiaburu`” si-l ingradeste. N-ai vazut ce gard are? Si arata cu mana spre gardul lui “___”, aparat sus de trei fire de sarma ghimpata. Apoi, se opri cateva clipe, scoase o tigara dintr-un pachet mototolit si ud de transpiratie, si-o aprinse, trase un fum gandindu-se la ceva si, cu ea lipita de buze, lua alt ton, intreband:
- Dumneata... esti venita cu aia de la oras?... (poate dorind sa se asigure fata de cine vorbeste…)
- Da.
- Aveti loc cu toti la X? Daca nu, am si eu o odaita, nu se domneste in ea, dar la nevoie e buna.
- Avem, i-am raspuns zambind, in semn de multumire...

Apoi, inmarmurita, mi-am trecut vesta de pe un brat pe altul.

~ * ~ * ~ *

Interesanta viata... numai sa stii, sa ai Puterea si Bunatatea, sa o traiesti asa.

Trimis de: Romelia pe 6 Sep 2007, 08:23 PM

Stop!

Inaintea ei, la intersectie, stopul automat schimba ritmic culoarea pavajului; calupurile de granit
se transfigurau, treceau de la verdele spectral la galbenul translucid al chihlimbarului, la rosul
irizat al vitraliului de catedrala. Strada avea ceva de teatru feeric.
I-ar fi placut sa fie intuneric.
Nu era prea fericita. Povestea Lor nu-i facea nicio bucurie. Jocul o istovise. Se simtea secata.
Abia acum, cand se ispravise, gandindu-se la ceea ce se petrecuse, i se facu sila...
Trebuia sa ajunga la concluzia ca minciuna, falsul, josnicia, adunate la un loc intr-un timp atat de scurt, erau o povara mult prea apasatoare. Mai ales, dupa ce jongleria lua sfarsit.
Golea de placere orice placere.
Verdele spectral, rosul vitraliului de catedrala, galbenul chihlimbarului.
Pietrele vrajite din basme.

STOP!

Totul e sa nu privesti in urma. Ce s-a facut e bun facut!

Trimis de: Romelia pe 7 Sep 2007, 10:04 AM

_________

EL nu se indrepta spre ... ... ...
Lua masina si, la 7:30 punct, apasa pe butonul soneriei unei usi de la etajul intai al unui bloc
de pe strada Sperantei.
- Numaidecat, Dragul Meu, se auzi dinauntru o voce de femeie si scheunatul subtire al unui caine.
Usa se deschise dupa cateva clipe, EL patrunse intr-un hol mic, intunecos, plin de siluete neguroase, nedeslusite, ca niste umbre, ale sacourilor si pardesielor de pe cuierul care acoperea tot peretele din fata. Un pechinez se apropie de el, scheunand de bucurie.
- Da, Pichisor, iubitelule, il alinta femeia cu un glascior de copil idiot, in timp ce-i agata lesa
de zgarda, mergem la plimbarica cu _________.
Stai cumintel, Pichisor! Lu-lu-lu, na la mama.
Apoi, inalta spre _________ niste priviri incarcate de duiosie.
Femeia purta un capot lung, verde, incheiat la un singur nasture in talie, foarte decoltat, lasand
libere privirilor, la mers, picioarele superbe, pana la combinezonul scurt si straveziu, vitrina
opala a pernitelor de deasupra genunchilor.
- Parca-i argint viu.
Si-l giugiuli pe Pichisor, care infatisa numaidecat o burta roz si isi raschira picioarele de placere.
- Imi luneca printre degete! Imi luneca printre degete! Hotomanul! Canalie dulce!
Poftim inauntru, Dragul Meu...
- Nu, multumesc, nu prea am timp - la 8:30 punct - trebuie sa fiu la lucru, protesta el politicos.
- Un minut! Sa-ti fac o cafea. Un "Espresso". Cat dureaza? Te rog, imi faci o deosebita placere.
Femeia porni inainte, patrunzand in sufrageria racoroasa, ale carei bufete cubiste, furniruite in
negru, pareau fara contur in semiintunericul obtinut de jaluzeaua inchisa bine, speteaza in speteaza.
_________ ramase in picioare, in timp ce femeia, in capotul ei lung pana la pamant, disparu in bucatarie.
Usa dintre sufragerie si dormitor era deschisa. _________ cuprinse intr-o privire incaperea, tinuta intr-o ordine desavarsita (destul de neobisnuit in astfel de case la acea ora), ceea ce o facea sa para severa, si contempla - in lipsa de altceva mai bun - portretul in culori "Alb-Albastru" ce atarna deasupra studioului lat.
Portretul era al "Amfitrioanei", la o varsta mai tanara. O figura prelunga, barbia ascutita, parul roscat, lung, pana pe umeri, avand in totul ceva neplacut: "o aroganta si o rautate, ascunse sub un suras amabil, de asa-zisa femeie din lumea buna".
De cand fusese facut portretul, pareau sa fi trecut cel putin douazeci de ani. Judecand dupa fotografia facuta la patruzeci de ani, tinuta pe o aripa-noptiera a studioului, varsta parea sa se confirme, in ciuda culorii roscate a parului vopsit - tot atat de vie ca si in portret - si a siluetei uscative, fara indoiala avantajoasa.
Femeia intra cu o tava pe care fumegau doua cesti cu cafea, MARI, din faianta alba, groasa. Il surprinse surazand gandului placut ca "LUMEA" vorbeste despre "prietenia" lor...
- Te rog sa ma scuzi, cafeau asta nu se serveste in cesti de turceasca, dar celelalte sunt prea mici si n-am intelege nimic band din ele.
Puse tava pe masa, strecurandu-i sub fund un servetel scrobit.
- De altfel, fata de tine, Dragul Meu... nu-mi fac probleme de protocol, desi ne cunoastem de atat de putina vreme - imi esti foarte drag - Ma crezi? -
Iti sunt foarte recunoscatoare pentru diminetile petrecute impreuna.
Daca ... .... n-ar fi existat, n-as fi avut FERICIREA sa te cunosc.
_________ bau din cafeaua fierbinte. Era altceva decat "LESIA INDULCITA" de la alta masa.
Satisfacut, lua pachetul cu tigari de pe masa, isi alese una, o framanta intre degete, o batu apoi de unghia degetului mare si, dupa ce o aprinse, trase adanc din tigara, sufland fumul in fata, cu un zambet.
Femeia intretinu suieta cu multa savoare, in timp ce Pichisor isi culcase botul umed pe pantoful
lui _________ , ascultand cuminte si dand din coada de cate ori el radea zgomotos.
EL era mereu de aceeasi parere si, discret, cu un aer de adanca multumire, presara in discutie, spre exemplificare, cateva din ispravile lui de Don Juan, cele mai rasunatoare.
Susotira asa o vreme, in timp ce... capetele lor se apropiau si se indepartau agitate, ca petalele
unei flori uriase batute de vant, din cand in cand izbucnind cate un ras sau un tipat scurt de entuziasm, potolit repede de o "aparitie neasteptata".

... ... ...
- O spui ca si cum ti-ar parea rau.
- Chiar imi pare rau.
- Atunci de ce-ai spus ce-ai spus?
- Ce-am spus? Am spus multe.
_________ se gandi cateva clipe:
- Da, astazi sunt aerian..........
... ... ...

In cele din urma, EL strivi tigara in scrumiera cu un gest grabit si se ridica subit, alarmat de sunetul pendulei care batea ora 8 si jumatate.
- S-a facut tarziu.
Isi netezi hainele, apoi o saruta dragastos, marturisind fericit:
- Multumesc! Cafeaua a fost excelenta... bauta impreuna cu tine.
Apoi, uitandu-se la caine, ii porunci prieteneste:
"Pichi!... Sa fii cuminte!"
- Nici n-ai idee ce mult te iubeste! exclama femeia, zambind fericita.
_____________________________________________________________________.


Fara ca LUMEA sa stie exact ce este intre ei, vorbea numai fiindca erau vazuti impreuna;
la cafea dimineata, plimbandu-se prin parc, uneori tinandu-se de mana...
LUMEA nu stia, respingea in gand o asemenea presupunere, ca ei puteau sta ore intregi pe o
banca intr-un parc, pana-n adancul noptii, privind Stelele, discutand cu pasiune despre orice,
chiar si despre Dragoste, fara sa le treaca macar prin cap ca fiind tineri si dornici de dragoste,
chiar EI s-ar fi putut iubi unul pe altul.
Ei, da, asta NU SE POATE!?!?

_________ e un om cum nu exista un al doilea pe lume!
Dupa ce te desparti de EL, te mai framanti inca multa vreme, nu poti dormi, il ai mereu in fata
ochilor - il vezi fumand si uitandu-se ganditor peste tine si in auz iti rasuna argumentele lui,
vocea lui barbateasca, plina, limpede, ei da, fiindca intotdeauna nu e vorba de altceva decat de
discutii in care EL e scanteietor, de fiecare data are ceva de spus despre Stele, despre Munti, e
atat de original, surprinzator, drept, curajos si de fiecare data e altul si din ce in ce mai mult
acelasi si pe masura ce-l cunosti iti da o senzatie extraordinara de sanatate, de spiritualitate,
de soliditate, de placere intensa, fara nume.
Apare, cu mersul lui nepasator, dar cu grija cochetariei, fara urme de zambet, vorbeste si bea multa cafea, asculta si fumeaza plictisit, apoi... dispare, fara urma.


@ ~ Orice asemănare cu realitatea (nu) este pur întâmplătoare. ~

Trimis de: Romelia pe 10 Sep 2007, 08:59 AM

Faleza Dunarii

Vazduhul linistit, rece, si putin umed, imprumuta buruienilor vecine cu pamantul o mireasma ciudata de Sfarsit de Vara. Seara tulbure ii parea O Seara de Toamna, cu toate ca din inaltimea copacilor cadea o boare ametitoare, incarcata de miresme proaspete. Pasari zburdalnice, ca niste vietati minunate zugravite in tablouri, isi luau zborul in liniste din nisipul cararilor si se pierdeau cu pripite batai din aripi printre crengile pomilor ce inprejmuiau faleza.
EA mergea alaturi de ......., cu pasul domol, linistit, de Umbra Fericita. Vesmantul de Toamna ii cadea in jurul trupului in cute fine si nevinovate; mainile ei, ale caror miscari insufletisera Dansul, se ascundeau, incrucisate sub manecile largi, parul ce-i flutura in ochi, nu lasa sa i se vada din obraz decat o masca hotarata, neinchipuit de serioasa si, cu toate astea, aproape copilareasca...
Acum, cand sfarsise cu ........., simtea ca s-a dus odata cu EL si o anumita parte din viata ei.
Isi indeparta gandul, incetul cu incetul, pana in clipa cand nu isi mai aduse aminte de nimic.
O Raza uriasa de Luna scanteia in oglinda de la suprafata apei, coborata de sus in asa chip incat, dunga ei, pierduta in largul straveziu si luminos al Cerului, nu putea fi urmarita printre celelalte minuni ale pamantului si de-acea splendoara ei parea smulsa din adancul apei. Daca o priveai cu luare-aminte, iti venea sa crezi ca e inmanunchiata din nenumarate suvite argintii ce se furisau, ghemuindu-se, lunecand in susurul apei, fara sa ajunga vreodata aproape de tarm...
Lumea parea adormita.
Departe ori aproape nu se zarea decat tremurul Razelor Lunii in undele Dunarii, n-auzeai alt zgomot decat murmurul apei ce se izbea de mal. Si viata minunata a lucrurilor se trezea in linistea si incremenirea lor, in timp ce toate in jurul Dunarii, pana si orasul invaluit in umbre moi, tinea sfat intr-o liniste desavarsita.
Ea se opri si privi cu luare-aminte...
Luna urca tot mai sus pe cararile Cerului. Isi luase Bun-ramas de la orasul adormit si-acum domnea in vazduh ca o Zana atotstapanitoare. Din clipa in clipa, albeata ei regeasca devenea si mai scanteietoare.
Iar la suprafata albastrie a apei scanteiau intr-un DANS DIVIN, diamante taiate in mii de colturi,
văluri minunate, panze fine de pulbere stralucitoare, dantele stravezii ce legau in lumina creanga de creanga, imbinand in fulguiri domoale nisipul si iarba.
Pretutindeni parea ca se asteapta o sarbatoare minunata, una din acele sarbatori de vis pe care le vezi numai pregatindu-se, dar in mijlocul carora nu poti patrunde niciodata...

Astazi te-am scos din gand si am incercat sa te tin in brate...

Trimis de: Romelia pe 10 Sep 2007, 11:08 PM

Sarutul Lunii

Era mai bine de un sfert de ceas de cand EA statea tintuita in loc.
Cuprinsa de o mare dorinta de liniste - VISA.
Visa, in acesta lume prietenoasa, singuratati proaspete si tacute...
In larg scanteiau lumini; un huruit de masina se zbatu pe-aproape, apoi se stinse. Apa incepu sa
bata tot mai puternic in maluri si mai multe barci, randuite una langa alta, se leganau in liniste,
cu vaslele spanzurate alaturi.
Din departare se auzea un cantec cu note adanci... parca mai auzise si altadata bucata care se canta, o arie domoala de Bach, cu note largi si pline, dar in noaptea asta de-abia o recunostea - ii parea ca descopera in ea frumuseti ciudate, o tainica putere de simtire, o durere patimasa, retinuta, pe care n-avusese inca vreme sa o banuiasca.
O salcie plecata peste unde, parca s-ar fi scaldat in insasi minunata risipa a frunzelor. Ea
smulse un "varf de creanga" si simti intre degete tremurul frunzelor de argint, ca intr-o poveste.
Se lasa tarata de vraja in chip cu desavarsire copilaresc... inchidea si deschidea ochii sub
Sarutul Lunii, dar nu adormea.
Si nu putu sa adoarma decat spre ziua...
Cand se trezi, cel dintai lucru pe care il zari fu creanga subtire pe care u rupsese tarziu in noapte din copacul feeric. Frunzele isi pierdusera stralucirea de metal, erau acum frunze obisnuite de salcie de un verde plapand patat cu un cenusiu palid, stranse unele de altele cu niste fire subtiri, trandafirii, ca piciorusele fine ale anumitor pasari...
Erau frunze plapande inviorate de seva, infrumusetate si intarite, care aveau sa se ofileasca si
sa moara ca orice lucru caruia i-a fost dat sa traiasca "cateva clipe".

Afara ploua... cu secunde marunt, fara graba...

Trimis de: Romelia pe 11 Sep 2007, 09:52 PM

Astepta plecarea trenului, cu rucsacul de piele zvarlit alaturi, astepta fara sa se plictiseasca
in linistea aceea plina de resemnare, pe care de altfel o cautase in toate clipele si care punea
un val de neinchipuita blandete peste chipul ei, linistit si invechit ca o bucata de fildes uitata de vreme.
... cateva cuvinte blande si de neinlaturat rostite cu mult timp in urma ii cantau in suflet si,
fara sa zugraveasca imagini hotarate, se prelungeau ca o vraja pornita dintr-un minunat acord armonic, nascocitor de lucruri infinite.
Isi lipi o clipa fruntea de fereastra - afara, O Raza de Soare aurea frontul G.N., impodobind cu
o unda de farmec copilaresc batrana ei fatada clasica.
In departare, orasul dormea in lumina.
... ... ...

Trimis de: Romelia pe 11 Sep 2007, 10:40 PM

... ... ...
- La revedere! La revedere! Tanarul intra in compartiment. Trenul se puse in miscare. Ea arunca o privire spre el in timp ce tanarul facea semne cu mana de la fereastra vagonului. Inchizand fereastra, o intreba:
- Sau preferati... scuze... Buna Ziua!
- Buna Ziua!... Nu, nu... e bine asa...
Apoi, tacura amandoi, zambind...
In timp ce el scoase din geanta diplomat un volum rosu, ea il privea atenta; un cap rotund,
cu parul negru, tuns scurt, cu o frunte lata, ochii limpezi, o gura frumos conturata, indrazneata, o figura care avea ceva "georgian". Privindu-l se intreba in gand:
"Unde am mai vazut pe cineva care ii seamana?"
- Cunosti aceste versuri?... vocea lui era putin taraganata, ca si cand ar fi vrut sa mascheze
faptul ca formulase o intrebare atat de neasteptata. Ea se uita din nou la el...
Fara sa astepte raspuns, povesti mai departe:
"Acest volum il iau intotdeauna cand calatoresc. Sunt cele mai frumoase versuri care s-au scris vreodata!"

- Citesti multa poezie?
- Da, foarte multa... poezia este cel mai minunat lucru din lume.
- Da... Poezia si Muzica... si...
- Esti muziciana? Arati ca si cum ai fi. Vad in ochii tai, iti place foarte mult, nu-i asa?
- Multumesc! Da, imi place foarte mult. Tie nu-ti place deloc?
- Imi place opera.

Urma o clipa de tacere in timpul careia el o privi cu ochii lui senini. Ea zambi. Trecuse multa
vreme de cand nu mai vorbise cu un tanar apropiat de varsta ei, de cand nu mai vazuse un chip care sa-i trezeasca admiratia si curiozitatea, multa vreme de cand nu mai fusese ea insasi admirata.
Soarele, departe, la asfintit, inca mai stralucea pe campia intinsa si verde, albicioasa, vitele,
cu pete maronii, pasteau sau stateau langa jgheaburi miscandu-si lenes cozile cu smocuri.
Un val de lumina in care pluteau firicele de praf inunda vagonul; si, el intinzandu-i cartea,
prin acea Raza de Soare, intreba cu glas bland:
- Vrei sa citesti cateva versuri?
- Da!!! Multumesc mult...
Cartea era deschisa... si ea citi cu voce tare:

"Nu cred in piedici puse de noroc
Unirii sufletelor mari. Iubirea,
Iubire nu-i cand face silei loc,
Tradarii raspunzand cu parasirea.

Iubirea nu-i paiata vremii, chiar
De intra sub compasul coasei sale.
N-o schimba ani, si n-o clintesc macar
Taisurie clipelor fatale."
~ Sonete de W. Shakespeare - Sonetul 116 ~

Raza de Soare care isi schimbase directia la o cotitura a trenului ii scalda genunchii; caldura ei
ii mari si mai mult buna dispozitie si senzatia de fericire.
- A, da... Viata este oarecum ca un "Joc de Noroc", nu-i asa?
Ea nu raspunse la aceasta remarca ciudata.
Ii placea sa-i asculte vocea usor taraganata, spiritele lui indraznete, hohotele de ras pe care nu
si le putea stapani. Ii vorbea fara reticente despre trecutul lui - despre perioada de liceu,
despre facultate, despre stradaniile lui de-a lua restantele, despre ambitiile, gusturile si chiar
despre nemultumirile lui. In toata aceasta dezvaluire spontana era o nuanta de magulire continua... iar ea, simtea in asta un fel de admiratie subtila. Ii facea placere sa-i priveasca chipul care avea "charm" - acel ceva degajat si neoficial care lipseste atator barbati frumosi si robusti.
Multe se pot povesti intr-o calatorie de sapte, opt ore cu trenul, iar dificultatea pe care o
intampini pentru a te face auzit unul pe altul, provoaca anumite apropieri.
Despartirea atat de rapida contribuie ca prietenia dintre cei doi sa se lege mai repede si sa
se intensifice mai mult decat niste intalniri ocazionale, facute timp de saptamani sau luni de zile.
... ... ...

Cand ii intinse mana ca sa-i spuna La Revedere, ea i-o stranse putin in mod involuntar.
Era tarziu in noapte ~ nu-i vedea conturul fetei si ochii care se uitau la ea, ii auzi doar vocea,
putin melancolica:
- Te voi suna maine, daca imi dai voie...
Ea incuviinta din cap si se urca in masina care porni prin noapte. In Largul Cerului nu se zarea decat Stralucirea Stelelor si Luna Scanteietoare si Albicioasa ca un Opal.
Simtind ca Lumina ii face rau, inchise ochii, inadins ca sa asculte mai bine piesa lui Marc Terenzi - Love to be loved by you - suntele pline de armonie sporeau, urcau tot mai sus, risipindu-se intr-un vartej ametitor.
Din cand in cand un zambet ii aparea si-i disparea de pe buze...
In acelasi timp, simti ca in inima ei tresari ceva, ca o frunza care cade, ca o aripa care se zbate.
... isi apasa mainile pe piept... acolo unde simtea din nou acel fior usor si sfios...

* * * Ca sa nu distruga perfectiunea pe care o crease ~ DESPARTIREA ~ a fost singura exceptie pe care a facut-o pentru mine * * *

Trimis de: Romelia pe 12 Sep 2007, 09:20 AM

Iti inchipui oare ca ma gandesc la ceva?
Nu cred... Nu... Privesc numai... Tot ce vad e atat de frumos... Admir...
Uneori, cand privesti foarte atent, nu gasesti cuvintele care ar putea sa lamureasca ce simti... Judeci numai cu simtirea ta, cu inchipuirea ta, mai mult decat cu ratiunea...
Sunt fericita, ca intr-un fel de visare; cu un tremur nestapanit in glas, cu o umbra de indoiala in privire...
Incerc... sa nu masor secundele trecute...
Caut... sa despart orice clipa frumoasa care s-a risipit mai inainte ori mai la urma, de clipa aceasta neasemuita, ca sa-i simt si mai puternic vraja, ca sa o traiesc si mai darnic prin AMINTIRI, fara ca vreun gand in legatura cu trecutul sau viitorul, sa ma tulbure vreodata...

Fiindca voiam sa fiu un pic mai pedanta - AZI m-am hotarat sa privesc de departe Minunile, ca sa pot crede in ele...

Trimis de: Romelia pe 12 Sep 2007, 06:25 PM

In urma cu doua zile am primit doua cadouri grozave... o geanta superba de mana, model Gucci, de la mama si o carte nostima de la A.
De dimineata ~ m-am ghemuit intr-un fotoliu cu ea in mana. Era trecut de ora patru cand am lasat in sfarsit cartea din mana si mi-am intins picioarele, aveam nevoie de putin aer.
Totul imi dadea intr-un fel impresia ca-mi petrec ziua aiurea; ca multimea aceea de doamne
batrane, cu sperantele vietii ingramadite intr-o geanta de mana.
Dintotdeauna m-am intrebat ce duc oare acele batrane doamne in eternele lor genti de mana.
Scrisori vechi poate, sau fotografii, obiecte marunte drept amintiri sau vise...
Am pus asadar ceva la repezeala pe mine, m-am intins dupa aparatul de fotografiat si... am zambit chipului reflectat in oglinda.
Era o dupa-masa racoroasa, cu aer curat si fara ceata, deci tocmai buna pentru facut fotografii.
Incet, fara sa ma grabesc, m-am indreptat spre parc. Aleile erau mai toate pustii. Parca toata lumea se refacea dupa masa de pranz, recuperand in fotoliile confortabile sau pe canapele orele de somn pierdute, sau sforaind incet in fata unui televizor.
Asemenea inchipuiri m-au facut sa zambesc...
Insa deodata, speriata am scos un tipat ascutit, din neatentie, am calcat stramb, m-am impiedicat si eram gata sa cad...
Instinctiv, am intins bratele ca sa-mi feresc fata de lovitura si am reusit sa ma sprijin in maini.
In aceeasi clipa mi-am dat seama ca nu eram singura care tipase... ... ...

~ va urma ~

Trimis de: Romelia pe 12 Sep 2007, 08:03 PM

...
... se impiedicase de fapt de un catelus cu blana scurta si aspra, care parea grozav de jignit.
Acum statea in 'poponet', fluturand o labuta spre EA si scheuna. Era ca un ghem incurcat de lana
bej si maro.
Se uita fix la ea si latra din nou.
- Bine, bine. Imi pare rau. Dar sa stii ca si tu m-ai speriat.
Ea se apleca sa-l mangaie. El dadu din coada si latra inca o data. Era un catelus foarte nostim,
aproape inca un pui. Ei ii paru rau ca n-avea ce sa-i dea de mancare. Parea flamand. Il mangaie
din nou, zambi si apoi se ridica, bucuroasa ca nu scapase din mana aparatul de fotografiat. Catelusul latra din nou. Ea surase...
- Okay. Pa-pa!
Dar abia apuca sa faca doi pasi, ca se si lua dupa ea, lipaind tacticos din labute, pana cand in
cele din urma, ea se opri din mers si privi din nou in jos, la el.
- Ia asculta, acum du-te acasa! Da-i drumul...
Dar de fiecare data cand ea facea vreun pas, facea si el, iar cand se oprea, se aseza din nou,
asteptand-o, jucaus, sa merga mai departe. Urmarindu-i miscarile, ea incepu sa rada. Era un catelus intr-adevar caraghios, dar atat de simpatic.
Se apleca din nou ca sa-l mangaie si ca sa-l pipaie la gat dupa zgarda, dar nu o gasi. Nu avea
absolut nimic.
Si deodata, ca sa se distreze, se hotara sa-i faca niste fotografii. A fost extraordinar. Cand firesc, cand facand pe grozavul, cand pozand, cand dand din coada.
Intr-un cuvant a distrat-o teribil. Ea reusise sa isi faca un nou prieten si, dupa o jumatate de ora inca nu dadea vreun semn ca ar vrea sa o paraseasca.
Era cu ea chiar si cand, obosita, se opri in sfarsit in fata unui chiosc. De data asta comanda pentru ea o punga 7Days si un hamburger cu carne de vita pentru catelus.
Chelnerul ii aduse hamburger-ul pe o farfurioara de carton rosu, pe care ea o aseza pe trotuar, langa catel. Fara sa mai stea pe ganduri, el o infuleca repede, se linse pe bot, apoi latra un "multumesc".
- Asta inseamna "multumesc" sau "mai vreau"?
Catelusul latra din nou, iar ea izbucni in ras.
Cineva se opri langa ei ca sa-l mangaie si sa intrebe cum il cheama.
- Nu stiu. M-a adoptat pur si simplu acum vreo ora. Catelusul scoase limba si dadu fericit din
coada. In privirea lui... se putea citi un raspuns...


EU ~ promit sa nu-ti spun niciodata adio...

Trimis de: Romelia pe 13 Sep 2007, 07:42 AM

"Coboara-ti ochii limpezi si nu mai masura secundele trecute..."

Aceste cateva cuvinte se desprinsera parca din inlantuirea celorlalte. Gasea in ele nu stiu ce fel de nemarginita frumusete sau maretie stapanitoare; se razleteau de vraja "clipei aceleia" si ascundeau in intelesul lor taria tulburatoare a chemarilor soartei.
Fara sa isi dea seama, ii venea sa se creada eroina unei intamplari foarte ciudate.

... uneori imi inchipui LUMEA ca pe un salon de lumina si impodobit in manunchiuri de flori.

Trimis de: Romelia pe 13 Sep 2007, 11:08 AM

Unda Cantecului

... pipai treptele pe intuneric. Vazuse de jos lumina. Era tarziu in noapte. O fereastra patrata, cu jaluzeaua incomplet trasa, formand o armonica desfacuta de lumini. Toate gandurile lui erau acolo. Trebuia sa-l mangaie cineva si pe el, trebuia sa-i inteleaga cineva... "povara".
Piciorul luneca usor, cu un fasait, pe platforma de odihna.
Etajul intai. Intuneric. Usa. Isi trase respiratia. Batu dupa semnalul convenit.
Purta alt nume... ?!?
Isi imagina...
Aceeasi usa se va deschide exact peste o clipa si silueta ei, si glasul ei soptit de Ladyfrom........ :
"TU esti?"
EA parca sta totdeauna in dosul usii, gata sa-i deschida. Acesta este unul din motivele care fac intalnirile cu C_L emotionante. Batu inca o data. Imposibil. Doar era lumina. I se paru ca aude o respiratie prin usa. Mai batu o data. Liniste. Usa ramase muta. Cand cobora, vazu lumina. O armonica desfacuta de lumini. Se opri o clipa. Isi aprinse o tigara... privind tacut la flacara care sfaraia...
Intr-un tarziu, porni incet, fara nicio dorinta de-a ajunge undeva.
In urma lui... se zbateau in gol note adanci, sunete dureroase oarecum, smulse din piesa lui Dragos Chircu ~ "De Dragul Tau" ~

Undeva, in departare, cineva asculta aceeasi piesa, imaginandu-si... ca doar EA ar fi trebuit sa auda Unda Cantecului...

Trimis de: Romelia pe 14 Sep 2007, 07:33 AM

Toamna

Stoluri lungi de pasari negre se incruciseaza in zari, zugravite parca din fuga pe un evantai de matase palida.
Se simte apropierea Toamnei. Asprimea imbucuratoare si de neinteles a rasufletului ei schimba parca si gustul si mireasma aerului.
Un fulger de lumina tasni pe fereastra intredeschisa, o invalui... Ea inchise ochii... apoi deodata ii paru ca devine stapana pe sine...
E dimineata~!!!...
Vag, nelamurit, ca in visurile in care ti se pare ca iti desparti fiinta in doua si ca, in somn te vezi aevea visand, EA isi marturisi in gand: "Astazi... te-as putea cauta din nou..."
Nu. Mai bine NU!
Prea o chinuiau frigurile unei nelinisti pe care o banuia sporind cu fiecare clipa.
Mai tarziu va pleca la plimbare... banuind sa-i intalneasca Fantoma pe sub copacii despuiati de frunze, printre frunzele ravasite de vant, in mijlocul cetei stravezii a Diminetii, ce ascunde mult timp Lumina Soarelui si se incolaceste in jurul muntilor, ori in stralucirea purpurie a inserarilor asemeni frunzelor aurii, ce ineaca Albastrul Zilei din ce in ce mai devreme.

Iubesc Toamna... e un fel de iubire adanca, intreaga, puternica si nevinovata ca un instinct, plina de o admiratie mandra, de-o pornire necrutatoare, care nu are alt gand decat sa se napusteasca orbeste in bratele ei...
Toamna ~ povestile de dragoste raman totdeauna frumoase si induiosatoare, fiindca iti pare ca in ele se ascunde ceva din Lumina Vesniciei.

Trimis de: Romelia pe 14 Sep 2007, 09:07 PM

~ Casa Bunicilor ~

Casa din strada C. C.: mobila de lemn scump, invechita de-atata intrebuintare, lucruri de demult, in culori sterse si ofilite, portretele Strabunicilor innobilati oarecum sub infatisarea lor din alte vremuri, toate vechiturile naive si vrednice de respect, Prezentul linistit, prieteneste amestecat cu Trecutul incremenit care aproape nu se mai cunoaste... si, mai ales trasaturile curate si ofilite ale Bunicii, aspra si neinduplecata, asemeni unei femei zugravita cine stie cand de penelul lui Gustav Klimt; apoi Bunicul, cu infatisarea lui batraneasca, cu apucaturile lui de om dur, nepasator in fata vietii, cu ochii plini de lumina, cu buzele inflorite de un suras bland, parca smuls dintr-o panza a lui Gauguin...
Ea s-a intors ACASA.
Lucrurile si Oamenii Dragi pe care ii vedea in aceasta vesela intimitate, intr-o lume pe care
o cunostea, au ramas aceleasi ca la inceput, nu s-au schimbat catusi de putin, parca, in lipsa
ei - Viata isi oprise neastamparul si nu se mai lega intru nimic de Timp... numai Inima ei s-a
schimbat mult...
Si totusi... purta aceeasi INIMA care se poate indragosti (din nou) de lucrurile vechi risipite prin casa; acum le intelege mai bine si patrunde oarecum in taina fiecaruia...
Isi aminti de zilele din trecut, de umbra blonda in care infloreau teii si de tristetea potolita a
batranei gradini, ascunsa parca sub Cerul alb cu Nori incremeniti...
Cu o seriozitate nevinovata, se apropie de fereastra... acolo unde, Bunicii ii placea sa coasa cu acul, asezata printre lucrurile binevoitoare. Prin geamurile taiate de zabrele cauta sa amanunteasca cu toata luarea-aminte decorul indeajuns de cunoscut, cladirile din jur, curtea, strada alteori atat de linistita... apoi amestecul de cladiri noi, pe care il poate intrece doar Turnul Bisericii, Clopotnita golasa, aspra si razboinica intocmai ca o cetate feudala... apoi privirea se pierde spre Calea Dumbravii, acolo unde casele parca se urca unele peste altele, Curmatura si, mai departe, limpede in Largul Cerului de Toamna, aproape de nebanuit, Linia posomorata a Muntilor Cibinului.
Acest hotar al vedeniilor, atat de straveziu incat, amestecat cu Infinitul, prelungit in el, nu mai
parea catusi de putin o linie despartitoare, pentru EA - in trecut, era o tainica bucurie cand
il putea numi cu un cuvant pe care il intrebuinteaza adeseori copii, DEPARTAREA...
Si parea atunci, ca acolo in Departare, traieste o alta Lume, o Tara in care Viata trebuie sa fie
negresit frumoasa si plina de minunatie...
Ramase mult timp neclintita, ascultand Soaptele Noptii...

Daca nu te gandesti la nimic, inseamna ca visezi?

Trimis de: Romelia pe 15 Sep 2007, 08:48 AM

O Unda de Vant

Mesajele vorbesc, dar nu spun decat ceea ce vor; nu le poti intreba.

Cu gandul ratacit in trecut, dadu perdelele intr-o parte, si-si spuse:
- Patru zile?!... Sunt patru zile de cand am... ... ...
Nu era surprinsa ca vremea trece atat de repede pentru cei dragi, ori ca se scurge atat de greu pentru ea, era nedumerita ca poate fi masurat, ca reusea sa isi dea seama oricand de numarul zilelor trecute... Patru zile... Oare au trecut destule?... Totusi n-ar fi ramas catusi de putin surprinsa daca i s-ar fi spus: Unsprezece zile... si i-ar fi parut si mai mult poate daca ar fi fost vorba de-o Vesnicie...
Deschise larg fereastra...
O Unda de Vant ii trecu prin par, mangaindu-i fruntea, zabovind parca... ii risipi in nari si pe buze miresme imbatatoare. In lungul drumului, adanca gradina batrana, ce parea atat de linistita si de intunecata, vazuta de sus, scanteia, tanara si tremuratoare, canta cu toate florile, isi risipea toate miresmele pe vanturi, imbracand pomii in Haine de Toamna...
Privirile ei cautau, printre trunchiurile subtiri ale pomilor, Orizontul Indepartat si Zarile Albastrii.
Pe trotuar... oamenii pareau obositi si fericiti...

Cred ca trebuie sa fie simplu... sa iei Fericirea asa cum ti se da, cum iti vine... si cand iti vine, caci altfel...

Trimis de: Romelia pe 15 Sep 2007, 06:01 PM

Viata...


Despre lucruri si despre tine nu poti avea decat pareri neintelese... si aceasta nestiinta mai mult
ori mai putin intreaga ţine mai mult ori mai putin... apoi dintr-o data, in chip neinduplecat,
izbucneste Dezvaluirea...
Vine o clipa in care incepi sa-ti dai seama de "Rostul Vietii"...
Viata - e un instrument minunat care ni se pune intre degete de la inceput...
Fiecare canta in felul sau, dupa insusirile si dupa gustul lui... o serenada ori un cantec de lume...
o arie de dans ori un cantec trist, e acelasi lucru...
Totul e sa stii sa canti, sa creezi sunete, sa simti cum iti tremura coardele sub degete, sa vibreze
sufletul inchis in cutioara fermecata...!
Cel ce crede ca ţine in mana un lucru neinsufletit - E Nebun - singurul nebun si singurul nenorocit.

Astazi - am mai pierdut O Zi.

Trimis de: Romelia pe 16 Sep 2007, 11:04 AM

Ea - cu privirea absenta, contempla raul C. ... o multime de picaturi care alunecau incet, incet, spre marea misterioasa si infinita.
Apa curgatoare, cu toata incetineala mersului ei, te face sa te gandesti la melancolia lucrurilor care trec. Totul se pierde...
Cand totul e atat de trecator si de zadarnic, nu-i pacat ca se pune atata pret in mod absurd pe nimicuri, ca ne facem astfel, unii pe altii, atat de nefericiti...
Cum poate Natura - Albastrul Cerului - atat de limpede ca inima unui copil, sa ramana indiferenta, cand tristetea triumfa asupra oamenilor indragostiti?


NOI - putem fi buni prieteni, fara sa fim iubiti?

Trimis de: Romelia pe 16 Sep 2007, 07:59 PM

Conversatie incalcita...


Pe un Cer fara Nori, Soarele indiferent stralucea. El stralucea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum nimic n-ar fi deosebit aceasta zi de celelalte. Natura era plina de bunatate si pace. Ea tacea. Ochii ei parcurgeau peisajul. In bucuria Soarelui de Dimineata sufletul se exalta in contemplarea orizontului vast. Intr-un tarziu, rupse tacerea...
N-am cuvinte sa-ti exprim cat de mult ma simt miscata de ceea ce-am vazut la Manastire. Sunt extraordinare femeile acestea. Langa ele ma simt complet inutila. Ele parasesc totul pana in cele mai mici amanunte care formeaza bucuria de-a trai: florile si campiile, preumblarile, muzica si dansul, cartile, caminul, dragostea, copii, libertatea... ele renunta la tot.
Da... raspunse el, cu gandul aiurea...
- Ei bine... sa presupunem ca n-ar exista o viata eterna. Daca Moartea ar fi sfarsitul tuturor lucrurilor, inseamna ca ele au sacrificat totul pentru o iluzie...
... ... ...
- Crezi in nemurirea sufletului? intreba ea cu un suspin.
El nu raspunse...
Ea continua:
... si, daca Omul nu-i decat o masina scoasa din functie atunci cand... suspina din nou, refuzand sa pronunte cuvantul...
Lucrul acesta ma inspaimanta, mai mult decat M..., raspunse el. Daca omul este o masina scoasa din functie, ce nimicuri, ce desartaciuni sunt suferintele inimii, durerea si nenorocirea!?!
- Ce pot sti? raspunse ea, in timp ce, gandurile ei vagabondau...
La picioarele lor, linistita si senina sub lumina Soarelui, se intindea campia nesfarsita.
- Te grabesti? intreba el. N-as vrea sa ne intoarcem de-a dreptul acasa.
- N-am nimic de facut asta-seara. Abia Marti dimineata plec spre T.
- O.K. Mai stam putin - parca au trecut secole de cand am venit aici. E atat de putin timp de cand am ajuns si imi pare ca s-a scurs o viata intreaga.
- Mi-ai vorbit despre Tao, acum cateva zile, relua ea dupa o pauza... Spune-mi ce inseamna asta?
El o privi, ezita, si un zambet ii lumina fata...
- Este Calea si Trecatorul. Drumul fara capat pe care umbla toate fiintele: dar nimeni n-a creat-o caci ea este VIATA. Totul si nimic. Totul rasare din ea, totul se modeleaza dupa ea; pentru a sfarsi, totul se reintoarce in ea... Este un patrat fara unghiuri, un sunet neauzit de ureche, o imagine fara forma, o vasta plasa ale carei ochiuri, mai largi decat marea, nu lasa nimic sa-i scape, dar, fara a cauta inafara, ea se poate descoperi.
Ne invata taina de a nu dori Dorinta, de a lasa lucrurile sa-si urmeze cursul. Cine se umileste va fi exaltat. Cine se pleaca, se va inalta. Caderea este in esenta succesului si succesul este la capatul caderii; dar cine poate prezice clipa rasturnarii.
Fiinta torturata de dragoste poate regasi seninatatea unui copil. Farmecul da victoria aceluia care ataca si asigura salvarea celui care se apara.
"Pentru a fi tare, trebuie mai intai sa stii sa te stapanesti."
- Este deci Cheia Enigmei?
- Mi-o inchiupui cateodata cand, dupa doua sute de whiski, privesc Stelele...
Se facu tacere. Curand, ea o rupse iarasi...
- Ai asistat vreodata la un Concert Simfonic?
- Da, spuse el zambind. Nu ma pricep deloc in muzica, dar imi place.
- Ai vazut cum fiecare muzicant nu se gandeste decat la propriul sau instrument? Nu-i asa ca iti
vine sa crezi ca-i atent la armoniile complicate care se desfasoara cu ansamblul? Nu! El nu se ocupa decat de partitura lui. Dar in schimb stie frumusetea Operei si, chiar daca nimeni n-ar asculta-o, inca s-ar simti fericit sa colaboreze la ea.
... ... ...
Pe Cerul fara Nori, Soarele incerca sa apuna, raspandind in jur o Blandete Divina. O ceata usoara se arata in departare, serpuind usor ca printr-un labirint spre ei.
Timpul trecea. Intunericul incerca sa-si arate colti...
- Hai sa mergem!... Stii ceva? ~ "In orice imprejurare trebuie luat in seama Sfarsitul" ~
Trebuie sa ne intoarcem... ne prinde noaptea pe drum, ii spuse zambind.
... ... ...

Viata omului este un fum usor pierdut in spatiu...

Trimis de: Romelia pe 17 Sep 2007, 08:35 AM

Timpul se scurge anevoie si mi se pare un veac de la o zi la alta...

Astazi... e prima zi de deschidere a noului an scolar si, ca niciodata, Toamna isi trimite vestitorii odata cu vanturile tot mai reci si mai zvapaiate.
E o zi mohorata. Din cand in cand, Soarele, ce cauta sa se arate, lumineaza palid ceata intunecoasa care acopera orasul. Stropi fini de ploaie se pulverizeaza in valuri din neguroasele panze ale Cerului. Sub Oceanul de Nori cenusii neclintiti si in atmosfera umeda, strazile orasului cu case inalte, linistite, au un aspect trist. Cateva pasari, fugind printre putinele frunze verzi, sunt parca tot ce a mai ramas dupa pustiirea verii. Trecatorii merg mohorati si ingandurati, nepasatori parca la adierile capricioase ale noului anotimp.
Din zi in zi pe strazile orasului se astern sumedenie de frunze moarte, in timp ce altele ingalbenite misuna prin aer ca niste semne de avertisment, se plimba haotic - de parca ar dori sa reaminteasca oamenilor ca...
"Totul e Trecator".

Trimis de: Romelia pe 18 Sep 2007, 12:20 AM

Tacere Adanca

Umbrele Noptii se intindeau peste oras asemenea unor caracatite uriase. Intr-un tarziu, Luna a rasarit pe Cer clipind stramb de sub o Pala de Nori, luminand pentru cateva secunde Lumea...
Apoi, brusc, Tacerea a inceput sa domneasca Pamantul. S-a lasat o Tacere Adanca si Grea; nici Pamantul, nici Cerul nu aduceau vreun zgomot, iar Noaptea isi continua cursul ca in mijlocul unui Pustiu. Natura intreaga parea adormita, numai cateva Stele ratacite licareau in Afundurile Universului, dand Noptii o infatisare tot mai stranie. Totul intre Pamant si Cer parea Impietrit.
Ea isi indrepta privirea, sub frisoanele unei dureri cumplite, catre o Stea Singuratica din Inaltimea Cerului, Stea ce parea ca priveghea cu neclintire asupra Pamantului, cu nadejdea in suflet ca putea sa se intample de indata o Minune si, din acele Departari Fantastice, va sosi ajutorul miraculos, asa cum aflase ea din Basmele Copilariei; dar Steaua Scanteia la fel de Rece si Nepasatoare, parand pe veci Indiferenta fata de ceea ce se petrecea in acele clipe, cu Sufletul si Inima Ei.


Nu ma cauta atat de des - mi se pare destul o data la o Vesnicie.

Trimis de: Romelia pe 23 Sep 2007, 05:00 PM

23 Septembrie 2007

E ora saptesprezece si cincizeci si noua de minute, un norisor subtire acopera Soarele...

Trimis de: Romelia pe 3 Oct 2007, 08:00 AM

O ora, poate mai mult, s-a scurs intr-o liniste tulburata doar de zgomotul automobilelor care treceau foarte rar pe strada. Ea statea rezemata pe coate, cu ochii inspre fereastra, imens rectanglu negru presarat cu Stele...
Intr-un tarziu, o ceata usoara se ridica deasupra orasului, imblanzind primele raze ale Soarelui. Casa era scaldata intr-o lumina palida si rece. Zidurile ei, precum si aceasta Dimineata o faceau sa se gandeaca la... ... ...

Daca ai fi stiut TOT, ai fi stiut ca nu te-am mintit NICIODATA.

Trimis de: Romelia pe 5 Oct 2007, 09:10 AM

Pe un Cer fara Nori Soarele Diminetii raspandeste o Blandete Divina...
Sub Sarutarea Lui Ceata devine argintie, cum se arginteste Zapada sub reflexele de Luna...
O tanara traverseaza Parcul Rozelor... arborii par ca vor sa o retina. Cu tot calmul din aer, in aceasta Dimineata de Toamna, un freamat tulbura frunzisul lor gingas. Pitulata printre ramuri o Fiinta Misterioasa nu-i pandeste oare trecerea???
Privirea ei rataceste de-a lungul drumului pe care Lumina Diminetii il facea din nou aerian si feeric.
O impulsie irezistibila o impinge sa-i strige........... T_ ______ o forta nevazuta ii opreste cuvantul pe buze.

Iti inteleg prudenta ~ nimeni nu umbla dupa drame ~ Trebuie sa ne gandim bine inainte de a ne ravasi viata.

Trimis de: Romelia pe 5 Oct 2007, 09:32 AM

Hmmmmmmmm...Ma obligi sa-ti reamintesc...
"Cand i se raneste Vanitatea, o femeie e in stare sa devina mai razbunatoare decat o Leoaica furata de langa puii sai"

In rest...... a venit Toamna.....incredibil de frumoasa.....Vad chipuri in fiecare frunza cazuta pe alei.....Aud soapte in fiecare bataie a Vantului.....I see stolen glances in every cloud on the sky.........













* ... e inca acolo(stii tu unde!)

Trimis de: frozen.blue pe 12 Oct 2007, 03:22 PM

Trimis de: Romelia pe 15 Oct 2007, 08:36 PM

Frozen.Blue ...

---------------------------------------------------------------------------------------.

Ultimile zile au fost o permanenta lupta impotriva Amintirilor.
Am incercat sa-mi inchid mintea la tot ce "A Fost". Am vrut sa ma afund in probleme noi, intr-o lume noua, dar sunt multe lucruri de care nu poti scapa la comanda. Azi... cand am venit aici si am deschis Jurnalul mi-am dat seama ca nu am sa scap niciodata de amintiri, oricat de mult as trai, si oriunde m-as duce...
Cum as putea???...
Stii tu ca ideea Fericirii este diferita de la om la om si ca fiecare individ o intelege si o doreste intrupata dupa gustul sau ?!...

As vrea sa................... doar atat... nu stiu ce-ar fi, dar... pana atunci... I can`t breathe easy.

Trimis de: Marcus pe 16 Oct 2007, 12:55 AM

Nu incerca sa scapi de Amintiri... daca le pastrezi pe cele frumoase, poate ca ele, peste mai multi sau mai putini ani, iti vor aduce din nou un zambet... Prezentul e cel care conteaza, dar trecutul e cel care ne formeaza.

Noapte buna. *

[edit] Mesajul nr 3000

Trimis de: Romelia pe 16 Oct 2007, 08:13 AM

Buna Dimineata, Marcus!...

... incerc uneori sa-mi alung 'Amintirile', dar nu reusesc...
Amintirile mele sunt foarte 'incapatanate'.
Stau aici, in PREZENT, strivite-comprimate-intrepatrunse-amestecate. Le port cu mine...
Anyway... bune sau rele, indepartate sau apropiate, dulci sau amare, amintirile fac parte din mine... Fac parte inevitabil din "bagajul meu".
Sabato spune undeva prin "Tunelul" ~ "E ciudat, dar a trai inseamna a-ti construi amintiri viitoare."
Ciudat... tare ciudat...
Oare Sabato stie ca... Amintirile lovesc intr-un singur punct?

Trecut - Prezent - Viitor
Oare se pot separa cele trei timpuri?

Afara Vantul hartaneste cu furie cornul galben al Lunii si stolurile verzui ale Norilor. Aerul tare ma trezeste si ma face sa compar cu o luciditate ironica acest peisaj alternativ cu un film de dragoste pe fond clar de Luna Romantica, pe care un proiectionist nebun il face sa ruleze cu viteza unui desen animat.
Prima privire pe care o arunc afara, cu mult inainte de Rasaritul Soarelui, e o cadere pe o Planeta Necunoscuta.
Totul e invelit in albeata albastruie a chiciurei, copacii stau incremeniti sub voalul ei delicat, peretii caselor sunt smaltuiti cu cristale. Parcul, strajuit pana mai ieri de damburi verzi, s-a transformat intr-o partie alba si neteda. Ramurile usor desfrunzite de langa fereastra par niste candelabre de argint. Imping fereastra si trag o gura de aer, incercand sa aspir, pana la ameteala, betia inghetata a frumusetii acesteia.
Simt ca aerul din jur poate din nou sa ma drogheze, sa ma faca sa uit...

Ufff!... iarasi am cazut in "butoiul cu melancolie"... Gata. Trebuie sa o 'sterg' cat mai repede la cursuri...

Trimis de: Romelia pe 16 Oct 2007, 08:54 PM

Seara isi pastreaza limpezimea, dar Soarele, coborat spre Apus si rosu ca un animal jupuit, striveste privelistea cu dare de umbre si flacari, incendiind Lumea.
Aerul miroase aproape salbatic a Toamna...
Luna, inconjurata de un Albastru Laptos, tintuie casele si copacii intr-o panda banuitoare.
E o Toamna ciudat de blanda...
Ramurile negre si golase taie, ca niste soparle, Albastru-Plumburiu al Cerului...
Deschid fereastra si... ... ... Imi arunc ochii in noapte...
In departare Cerul are o Vineteala de Gheata...
Jos in gradina, un Pomisor, strans cu putere, se agita in noapte. Obraznicul... sta postat in fata ferestrei mele, nu ma priveste sau, uneori, cand ochii ni se intalnesc, pare ca ma scruteaza prin
perdeaua unor Ani Lungi de Tacere.
Simti? In Noaptea Asta ~ Aerul de Toamna ~ are gustul unei Fericiri Promise...

Ne privim...
Timp de cateva clipe reusim amandoi, printr-un fel de acord tacit, sa ne auzim zgomotul.
Sa-l luam drept ciocanitul insistent in geam al unei ramuri, miscate de vant...
Fiecare era pregatit sa rosteasca Un Cuvant, dar...
Ne-am razgandit.


Ciudat!!!... In Noaptea Asta NU Bate Vantul.

Trimis de: Romelia pe 17 Oct 2007, 08:14 AM

Se implinesc deja mai multe luni de cand sunt obsedata de un copac uscat. La orice ora din zi si din noapte, visez... visez ca ma urc intr-un copac uscat si ca ma las sa alunec in trunchiul lui scorburos. Iar caderea e domoala, domoala... ca si cum m-as lovi de corola unei parasute. Ma lovesc, cad mai jos si iar ma lovesc...
- De ce ma gandesc tot timpul la asta?
Depresie?...
Ufff... ma simt golita, absenta, ca si cum din mine n-ar fi ramas decat acea privire lenesa care, fara a se opri nicaieri, luneca asupra Lumii.

Ascult Pink Floyd... si am impresia ca-i ascult cu tot trupul, ca piesele lor mi se transmit ca o lovitura, ca o prabusire, ca o unda de soc, nelasand in mine nici un loc gol, nimic neatins...

Trimis de: Romelia pe 18 Oct 2007, 08:05 AM

S-au ivit Zorile... Lumea s-a trezit...
Razele Soarelui patrund in camera si se joaca indiferente pe fata ei...
Minunat... e atat de minunat...
Sa te trezesti Dimineata, plin de forta si de sanatate, umplandu-ti ziua cu sarcinile obisnuite, sa te retragi pe urma cuprins de oboseala sanatoasa pentru a dormi un somn bun, iata secretul FERICIRII~!!!...

Curand Iarna va veni, Toamna va trece, Primavara si Vara viitoare alte lucruri vor fi sub Soare si cele de AZI vor fi uitate...

Trimis de: man from the stars pe 18 Oct 2007, 10:02 AM

"cele de AZI vor fi uitate"
Esti sigura?Pentru ca ,daca esti, inseamna ca pot imprumuta,cu permisiunea ta,reteta pentru a o aplica multor zile de "Azi" care mi-au trecut prin viata.....Dar,din pacate,uneori pot interveni variabile ,de genul:Vreau sa uit?,Ce-ar fi fost daca.......?
P.S. Nu prea cunosc protocolul "Hanului" si,de aceea,imi cer scuze daca am patruns,neinvitat, in Jurnalul tau....

Trimis de: Romelia pe 18 Oct 2007, 10:17 PM

- Esti sigura?
- Nu.
... dar Speranta este totusi ingaduita, NU?...
A`propos, mi-ar placea sa stiu ca-mi frunzaresti Jurnalul... cand ai timp, Vino, Scrie sau...
Arunca O Privire...

In seninatatea uimitoare a ceasului de amurg, EA parea Invaluita Intr-o Fericire intensa, plina de poezie...
AZI ~ a fost parca O Zi de Primavara, calduta, luminoasa, usoara...
In departare, Cerul pare un arc de otel, rosu si vanat la orizont, atenuandu-se in focul rosietic al Soarelui... Treptat, siluetele copacilor incep sa se estompeze in Lumina Apusului...
Usor, animatia zgomotoasa inceteaza in oras...
Copiii, obositi de ceasurile de joaca, pornesc insotiti de bunicii lor spre portile mari ale parcului... Perechile imbratisate dispar tacute, ocrotite de amurg... Masinile alerga usor si repede pe asfaltul stralucitor... Ultimile reflexe ale Soarelui fac sa straluceasca, ca niste placi lustruite de argint, ferestrele cladirilor inalte...
Ziua a disparut, asternand un reflex rosu deasupra Lumii.
EA privea Muta si Linistita, indiferenta de tot, de viata ei si de viata insasi, cufundandu-se ca
intr-un VIS, in inefabila emotie a Clipei, de atatea ori visata... abia indraznea sa respire, de
teama ca cea mai mica miscare sa nu o destepte si sa rupa vraja care o incanta.
~ S-a innoptat de-a binelea ~
In departare, un sunet de Nai rupe Tacerea, vibrand in aerul proaspat si cald al noptii. Arborii scheletici incep sa-si intinda ramurile negre, despuiate, ca niste brate rugatoare...
Umbra Noptii creste mereu, si un fior usor de dragoste insufleteste Lumea.
Mi-e dor de Tine. Tie nu ti-e dor de Tine?

"In Fiecare Clipa ~ imi doresc viata mea din trecut ~ doar TU poti sa stii cat de mult si de ce..."

Trimis de: Romelia pe 19 Oct 2007, 12:26 PM

AZI ~ un Vant din Nord-Est a adus Ploaia, ca un soi de razbunare pentru acele cateva Zile de Rai. O pedeapsa blanda mai degraba, alcatuita din Picaturi Mici Incolore, Curate ca Lacrima care se preling necontenit peste Zambetul Lumii. Rafale scurte de vant arunca Stropi de Lacrimi Incolore pe suprafata neagra a drumurilor, care inghit picurii fragili, mereu si mereu, in strafundurile sale.
Zborul foarte rapid al Norilor face din aceasta ZI o alternanta sincopata de Apusuri si Rasarituri, de Scanteieri Primavaratice si Adumbriri de Toamna.
Cand Cerul se umple de Plumb, sunt constienta ca tin strans O Tristete... iar in Explozia Razelor, ma simt scuturata de Trezirea unei Sperante.

Astazi, am ales, aproape cu nepasare... Singuratatea Ploii...

Trimis de: Romelia pe 22 Oct 2007, 07:43 AM

Nu ma pot satura niciodata sa privesc Luna si Stelele noaptea, intotdeauna gasesc la ele ceva ciudat si nou. E foarte interesant sa-ti dai seama ca fiecare lucru din jurul tau e altfel alcatuit decat celelalte si sa incerci sa intelegi "de ce e asa"... ... ...
Pentru mine, Tacerea Noptii e atat de placuta; e ca si cum Natura mi-ar vorbi.
Natura e totdeauna mai graitoare cand e liniste. Animalele, pasarile, insectele se arata in adevarata lor lumina numai cand stai linistit - tot in tihna poti sa-ti dai seama de sincera bucurie a vietii traita de plante si flori. Pana si pietrele de pe jos, nu-ti ingaduie sa-ti dai seama ce forme ciudate au si sa le simti aproape decat daca te gandesti numai si numai la ele.
La fel se intampla si cu tine insuti daca stai linistit si incerci sa intelegi ce se petrece in Inima Ta...

Fireste ca nu uit.
Ma uit mereu la cuvantul acela si dintr-o parte, si din alta, si perpendicular, si oblic...

Trimis de: Romelia pe 22 Oct 2007, 06:47 PM

Am obosit!
Mereu imi vin pe buze intrebari chinuitoare, ma stapanesc o clipa, apoi, simtind ca ma sufoc, le las sa-mi scape...
Nobletea!? E doar un simplu cuvant sau cei care renunta la Fericire se simt intr-adevar nobili?
E natural ca Tineretea - prin Legea Dragostei - sa fie atrasa de Tinerete?
E oare posibila renuntarea la dragoste?
E firesc ca totul sa treaca?
E natural ca oamenii sa ramana neatinsi si pasiunea lor sa nu infloreasca NICIODATA...
Am obosit...
Astazi, maine si tot asa, o sa-mi fie teama sa nu ma paraseasca aceasta senzatie de oboseala coplesitoare. Nu mai vreau sa dau dovada de nici un fel de tarie sufleteasca. Nu-mi trebuie nici mancare, nici bautura, vreau sa lenevesc, sa dorm mereu, de-as putea...
Vreau sa dorm...
Nu ma pot linisti nici atunci cand citesc - cartile ma cufunda intr-o sumbra meditatie - nu caut decat durerea mea in ele, si le aleg, poate fara voie, pe acelea care pot sa-mi reaminteasca trista mea poveste.
.......................
E atat de frumos afara...
Ploua...
Adierea Vantului imi racoreste obrajii si imi da o usoara senzatie de alinare.



Durerea imi va trece mai repede intr-o Tacere Absoluta...

Trimis de: Romelia pe 23 Oct 2007, 08:09 AM

Sunt departe... iar Singuratatea e uriasa aici.
In fond e mai usoara decat Tacerea.
Tacerea presupune rabdare, statornicie, incapatanare; ea se confrunta cu viata noastra de zi cu zi,
cu zilele care ne raman, una dupa alta, intr-adevar lungi la ceasurile mici, e ca un vas de cristal,
un fleac il poate sparge, iar dusmanul ei este Timpul.
Ma simt asa, ca o fiinta care traieste pe furis, ce se ascunde si lupta, dar impotriva cui?
Ma gandesc - lupt impotriva lucrurilor, vreau sa spun ca... viata se umple putin cate putin
si da pe dinafara fara sa-ti dai seama, dar intr-o zi umplerea aceea inseamna prea mult, ca
o basica sau ca un haos, iar la un moment dat multimea de lucruri, de obiecte, de amintiri,
de zgomote, de vise sau semivise nu-ti mai spune nimic, e doar o rumoare indistincta, un nod,
un sughit care nu urca si nici nu coboara, te sufoca...

Aici - o multime de Nori Nepasatori gonesc pe intinderea linistita a Cerului - nestatornici, fara
pastor, imponderabili - zorind catre Muntii ai caror dinti ii vor sfasia si ispravind astfel efemerele
lor aventuri fara a lasa nicio urma din existenta lor fugitiva, decat - poate - cateva Lacrimi.
Nu e frig. Doar Ploua, si bate Vantul...

Cat de ingrozitor e sa nu poti avea nicio emotie, ce cumplit!

Trimis de: One_Last_Dance pe 24 Oct 2007, 07:09 AM

Maine o sa devina doar AZI...

Trimis de: Romelia pe 25 Oct 2007, 07:58 AM

In urma prea multor ganduri, a prea multor zile pierdute, m-am instrainat de Copaci, de Flori, de Mireasma Pamantului, de frumusetea Cerului si prospetimea Aerului, de stralucirea Stelelor ~ de prea multa Iubire m-am instrainat de Tine...
Azi... incerc sa-ti vorbesc, dar nu pot auzi sunetul glasului meu. Cuvintele nu mi se dezlipesc de pe buze, simt c-as vrea sa strig dupa ajutor, dar NU pot scoate un cuvant. Privesc ametita in jurul meu, la birou, la monitor, privesc tastatura, incerc sa tastez - NIMIC.

De ce unele cuvinte ne raman tot atat de clare in minte ca in momentul cand le-am auzit, iar altele, in aparenta mai importante, se estompeaza, apoi se sterg repede?

Trimis de: Romelia pe 27 Oct 2007, 09:37 PM

In "Oraselul" din care am plecat alaltaieri, ba ieri, am intalnit un tanar, cu el mi-am permis unele confidente...
El era venit aici sa studieze.
I-am cerut cateva informatii despre Univers...
- Ce este Universul Infinit?
Iar el mi-a raspuns: Regret ca te dezamagesc, draga mea, dar nu exista Univers Infinit.
Pe moment, aproape ca m-am indignat. Cum, mi-am zis in sinea mea, tot ce-au citit si au gandit despre INFINIT poetii si filosofii si teologii, si vine tanarul acesta, cu aerul unui jucator de baseball, asezat la o masa picior peste picior si mestecand chewing-gum, vine si-mi spune ca Universul este Finit?
Eram gata sa-i replic: " Cum iti permiti?", dar el a continuat placid:
Vezi, draga mea, Universul a inceput cu o explozie primordiala, sa spunem ca asa s-a ivit, ca este un ansamblu de energie care se extinde sub efectul exploziei primordiale, iar aceasta energie nu este infinita, ci cuprinsa intr-un perimetru, chiar daca, evident, e vorba de un perimetru ale carui dimensiuni nu pot fi masurate.
Ah, DA, am obiectat eu, incercand sa-mi ascund supararea (nestiinta), dar scuza-ma, tinere savant, daca un astfel de Univers este Finit si se extinde, adica inainteaza in diferite directii, incotro inainteaza, iarta-mi curiozitatea?
Catre Neant, mi-a raspuns el cu aerul cel mai firesc.
... sunt sigura ca intelegi indignarea si chiar perplexitatea mea... pentru NOI a fost intotdeauna mai usor sa intelegem ideea de INFINIT decat pe cea de Finit in legatura cu Universul, dar si cu alte lucruri...
Incearca sa-ti inchipui ca intr-o zi mi-ai fi spus: Te ......!!! Finit de mult, sau ti-as fi spus-o eu, fie! Iar acum, sa vina tanarul asta din oraselul tau si sa-mi vorbeasca despre Neant; acest lucru mi s-a parut de-a dreptul excesiv.
Asculta-ma putin, i-am cerut cu o urma de iritare in glas, pe care chiar nu reuseam sa o ascund, dar Neantul ce-ar reprezenta, in opinia ta?
Tanarul m-a privit cu suficienta si mi-a raspuns obosit: Neantul reprezinta doar lipsa de energie, draga mea, unde nu-i energie este Neantul.
Si zicand asta, a suflat din gura un 'balonas' de chewing-gum, facandu-l sa se umfle pana a explodat, de parca ar fi imaginat reprezentarea Universului in expansiune catre Neant - pentru o sarmana cu duhul ca mine.

Ieri - am trecut prin Oraselul Tau... dar TU nu erai...
... asezata langa fereastra vedeam orasul, vedeam acoperisurile caselor, vedeam viata miilor de oameni, vedeam Lumea Ta. Auzeam o respiratie...

DESPARTIREA dintre oameni provine poate din faptul ca unii traiesc mai mult in TRECUT, iar altii in PREZENT.

Trimis de: Romelia pe 28 Oct 2007, 09:23 PM

Maine e Luni, astazi e Duminica... Da, Duminica. Singura zi cand simti nevoia sa te refaci. Singura zi cand Trecutul Definitiv disparut revine la suprafata, cu o violenta careia nu i te poti impotrivi si cand te simti pierduta, ratacita...
In picioare, la fereastra, ea contempla melancolic Intunericul. Pe strada, lume putina.
Ochii ei visatori priveau in gol, parca adresandu-se unor ochi nevazuti...
Mireasma Noptii o invalui si, o clipa, i se paru ca EL se apleaca spre ea, in Intuneric. Parea ca-i simte atingerea degetelor... retraia totul in minte, avand ca intr-un Vis senzatia ca EL se afla langa ea. Dar... se inselase din nou. EL era tot atat de departe, cum era si Noaptea insasi, cu racoarea si murmurele ei...
Ca printr-un miracol, Vantul se potoli... Usor, Intunericul fu strabatut de o delicata melodie in major, ca un Murmur de Speranta, ca un Freamat de Nadejde indepartata la inceput, apoi tot mai apropiata...
O, Dragul Meu, gandi ea...

Cat de departe suntem unul de celalalt...

Trimis de: Romelia pe 29 Oct 2007, 11:31 PM

Un Joc nu este decat un joc...
In jur, plutea o lumina anumita, verde deschis, care-o facea sa se simta trista - lumina plantelor delicate si a asteptarii ca EL sa se intoarca ACASA. Fiindca oricat ii placea sa se plimbe fara scop prin casa, mangaind mobila si descoperind carti pe care nu le intelegea decat in parte, era pierduta fara EL. N-ar fi putut sa explice de ce, si cel putin i-ar fi putut explica LUI, care cu siguranta stia... Cateodata ea isi ingropa fata in cotlonul gatului lui L., din placerea de a adulmeca, mai apoi il lovea usor cu pumnul ei mic si amandoi incepeau sa boxeze, din placere dar si ca sa indeparteze senzatia de rusine... Nu! Nu o sarutase niciodata, nu incercase sa o invete, sau cel putin ea nu-si amintea. In loc de asta se luau la tranta, radeau si chiar rasuflarea le era inextricabil ingemanata. Erau multe astfel de jocuri si prefacatorii. Cateodata in serile cu Luna Bolnava, inainte de a se intoarce EL, ea se apropia de Oglinda, pana fata ii devenea din ce in ce mai mare, gura se turtea pe sticla zvacnind, inghitind sau inghitita fiind, gura ei. Pana ce-l auzea venind, hainele cazand pe podeaua holului; putin ii pasa lui de haine... si ea se smulgea din imbratisarea oglinzii si alerga inaintea lui...
Vise, Clipe obsedante, abia traite, aparand si disparand ca niste scantei...

Azi am evadat O Clipa in Ireal...

Trimis de: Romelia pe 30 Oct 2007, 09:16 AM

Plouase in timpul noptii. Spre dimineata, ici si colo plutea cate un nor alb-laptos cu panzele stranse. Vantul de sud-vest ii lasa neatinsi in intreaga lor libertate, si sufla mai jos. In rastimpuri, o boare de frunze umede umplea aerul rece, iar ochiuri de Apa de Ploaie inveseleau drumurile; pe marginea trotuarului se revarsau in cascade buruieni de tot soiul, imbinandu-si infinitele nuante...
~ E Dimineata ~ una din acele minunate Dimineti de Octombrie cand natura isi dezveleste sanul si se ofera nestingherita ochilor nostri, aproape, tot mai aproape, o adiere lina dezmiarda fiecare frunza sau fir de iarba, iar frumusetea Cerului reflecta frumusete si pace.
Jos, Forma si Culoare - SUS, Lumina Statornica si Pace.
O Dimineata cand simti ca poti fi fericit in privatiuni si suferinte, cu conditia sa stii sa accepti Frumusetea Lumii.

Adevarata Fericire e o stare de stagnare. Cand gustam din ea in mod constient devine muritoare - o jucarie a anotimpurilor.

Trimis de: Romelia pe 30 Oct 2007, 06:41 PM

Noaptea se lasa cenusie, neagra...
Aerul rece... miroase a frunze umede...
O seara ca atatea altele, cu enigmele, durerea, singuratatea ei...

Trimis de: Romelia pe 31 Oct 2007, 09:03 AM

Iesi pe terasa. Un fotoliu de piele era asezat in fata unei masute. Pentru o clipa inchise ochii. Sunetele strazii urcau pana la ea; si freamatul continuu al Lumii... Asezata in fotoliu se lasa cuprinsa de zgomote. Era obosita. Cerul devenea Albastru pe masura ce Soarele isi arata primele Raze. Aerul rece o invaluia usor ca intr-o matase... de-abia indraznea sa se miste, de frica sa nu rupa magia, dulceata acestui invelis. Era atat de obosita! Adevarata oboseala, aceea a Sufletului, nu a corpului... Intinse Bratele... de parca ar fi vrut sa cuprinda aerul in causul palmelor si sa-l apese pe obraz... Dimineata aici, are o aroma speciala ~ o forma de anestezie totala. Un spectacol ireal... E cu neputinta ca acest lucru miraculos de bun, Mireasma Diminetii, sa existe in stare continua si tu sa te crezi silit sa traiesti departe de ea, sa uiti de existenta ei, sa nu te umpli de ea, sacrificand tot restul...
Uneori trebuie sa trecem peste sentimente...

Gandul acesta o durea, dar... sunt astazi atatea lucruri care dor...

Trimis de: Romelia pe 31 Oct 2007, 10:05 AM

Incercand sa deformeze realitatea, iesi din camera, aproape in fuga... Incerca sa fuga de propria ei viata.... Si totusi, ii era frica, de ea, fara indoiala, dar si de Tine... O permanenta cautare, o chemare in ajutor, brate, palme intinse... Si, in alergarea ei nebuna, urmarea un dialog ce devenise monolog; numai ca isi inventase un limbaj si o simbolistica... Comunica, deci nu putea muri. Comunica pentru a nu se sufoca. Comunica pentru a-si auzi vocea, pentru a suporta Nelinistea. Vorbea, spunand lucruri fara importanta. Vorbe, ganduri, argumente, totul se petrecea in Alt Timp. Totul devenise abstract, Timpul disparuse. Nu mai putea fi vorba sa traiasca dragostea in timp. Era imposibil. Alerga... Doar o tentativa disperata de-a nu mai fi singura, singura cu ea. Se zbatea impotriva ei si a.... Trebuia sa lase tot...

Trimis de: Romelia pe 31 Oct 2007, 08:04 PM

Sus pe Cer ~ Luna ~ tulbure ca un obraz de fetiscana dupa o noapte de dragoste, isi da mica ei reprezentatie obisnuita; cand pe un acoperis, cand printre crengile dezbracate de frunze, cand strecurandu-se intr-un Nor ca un iepure la adapostul lui. Deschid larg fereastra, scormonesc cu privirea Cerul, dar nu reusesc sa deslusesc Stelele...
Strig...
Te iubesc! Esti Nemaipomenit, Esti Singurul Om care stie sa-mi organizeze Singuratatea.

Intr-un mediu neobisnuit cu Sinceritatea, un exces de adevar poate parea deseori misterios si uluitor.

Trimis de: Romelia pe 1 Nov 2007, 09:22 AM

M-am prabusit. Trist. Suparatoare aceasta maniera de-a te prabusi, de-a nu tine capul, atunci cand ceilalti o fac. Si eu?!...
Traiesc... cu un imens dezgust, undeva, intr-un colt al mintii. Cu o dorinta puternica de-a ma departa...
Si toti ma irita, cu intrebarile, cu suspiciunile si interogatoriile lor...
- Il iubesti?
- Ne-am intalnit de mai multe ori...
- Il iubesti???
- Ne-am iubit, am raspuns, coborandu-mi privirea in pamant...
Esti nebuna... m-a prevenit cineva. Evident, eram nebuna. Si asta e o forma de nebunie. Sa pretinzi ca Un Necunoscut a fost iubitul tau...

Astazi, nimic mai mult decat doua suflete, indiferente si separate.

Trimis de: Romelia pe 1 Nov 2007, 10:19 PM

Zile de Noiembrie


E Noapte. Norii de pasla se fugaresc haotic in vazduh, aidoma gandurilor mele. Doua pasarele, s-au certat aseara, si fiindca astazi s-au impacat, au venit sa-si cante fericirea sub acoperisul meu. Mai la urma urmei, e mai comod ca afara, Zilele de Noiembrie sunt capricioase si umede. Deschid fereastra. A inceput sa ploua. Nici nu se putea alta uvertura mai potrivita pentru revederea noastra. Ma aplec in mod mecanic peste pervaz ~ Te Zaresc ~ printr-o pacla deasa, inaintand spre mine, cu bratele intinse, pregatit, ca pentru o imbratisare... Nu-mi puteam da seama daca esti frumos sau nu, daca esti tanar sau batran...
Prin panza sovaitoare de apa, te vedeam implantat cu incapatanare in acelasi loc, in timp ce fete necunoscute treceau pe strada; vagi siluete aduse la acelasi numitor de stropii puternici, vasleau febrili prin ploaie, in cautarea unui acoperis. Tu ai ramas in ploaie, Absent. Nemiscarea Ta era stranie in acest puhoi de apa. Ai fi zis ca asculti acordurile unei orchestre, instalat comod intr-un fotoliu, pana intr-atat ma izbea totala ta detasare de cele din jur...

Toti barbatii din lume poarta chipul tau...?

Trimis de: Romelia pe 2 Nov 2007, 09:22 AM

Te privesc!
Esti departe de mine... porti ochii inchisi. Te privesti in interior. Ti-ai inventat inlauntrul privirii o intreaga lume in care eu nu exist, sau nu pot ramane. Surazi mereu, cu surasul tau trist. Nu vrei sa minti. Imi spui ca, probabil, nu poate fi dovada mai mare de dragoste decat aceasta libertate acordata unul celuilalt de-a pleca foarte departe, si foarte singuri, in Fericire...
- La ce te gandesti?...
- La Nimic...
De fapt, EL nu era departe de adevar atunci cand ii spunea ca nu se gandeste la nimic, fiindca uneori gandurile exista in om ca niste radacini nemiscate, de care nu esti constient decat arareori, radacini implantate intr-un pamant imaterial, luminat pe dinauntru de Duhul Amintirilor. Purta in EL, intr-un fel ciudat, urmele unei Iubiri, continua sa o resimta, adesea, prin toti porii, aspirand pe nari acel Miros de Trecut...

Uneori ~ ne organizam Singuratatea, Inventand O Fericire Imposibila...

Trimis de: Romelia pe 2 Nov 2007, 05:57 PM

A&M

De ce mi s-a rapit dreptul de prim-nascut?
Unde-i "marturia" ca n-am fost pacalita?
Destinul?!
Noi Doua - Impreuna. Amandoua in Acelasi Loc...
NU! Nu, nu-mi este indiferent! Doare...
Ce Destin! Ridicol!...
Timpul. M-a refuzat. Am fost pagubita si continui sa fiu pagubita. Ma jefuieste prin simpla "ei" existenta. Asemanarea noastra! Ma apasa... Priveste! Nici cea mai mica deosebire! Nici una! Orice om de pe lumea asta are dreptul suprem si cel mai sfant dintre drepturi, de a spune: "Sunt unic si inimitabil, sufletul meu nu are plural".
De ce nu pot spune si eu la fel? De ce?
Nu socotesti o injustitie faptul ca nu exista raspuns la acasta intrebare?
Uita-te si TU!... gaseste-mi un "semn distinctiv" cat de mic...

... pentru cateva secunde, betia furiei o invalui intr-un vartej de cerculete rosii. Nu mai stia ce sa faca. Niciodata n-a fost mai indarjita dorinta ei de-a fi Unica pe Lume, fara o alta imagine vie in "Oglinda Realitatii". Cu o miscare brusca isi desfacu parul, si, in oglinda, parul desfacut stralucea superb... Oglinda muta surprindea lupta bizara, fara seaman, a uneia si aceleiasi fiinte, dublata in chip atat de miraculos in Inima TA...

Gaseste-mi o deosebire!

Trimis de: Romelia pe 2 Nov 2007, 10:25 PM

Zadarnic incearca sa adoarma...
Intinsa pe spate, cu capul cufundat in perne, priveste tinta spre tavan. De afara, cupa uriasa, cu reflexe metalice, a Noptii, se inclina usor, facand sa picure spre ea intunericul ce umple dormitorul ca vraja unui Vin Albastru. Fereastra larga, cu perdeaua trasa a balconului, sta neclintita si nalucitoare in fata ei, de parca ar pluti in gol.
Incertitudinea se prelungea... ingrijorarea se adancea... teama sporea, devenea mai densa, capatand forma si consistenta. Iar acum staruia in fata ei neclintita si nalucitoare si totusi reala ca aceasta fereastra, cu perdeaua trasa, inundata de Stralucirea Albastra a Noptii.
Tacerea devine din ce in ce mai adanca, Licoarea Noptii de Toamna din ce in ce mai eterata, iar fereastra balconului se transforma treptat in cadrul unui joc ciudat de umbre, Timpul launtric a celor douazeci de ani ai ei, proiectati in imagini gingase si efemere - ca aburul suflat pe sticla inainte de Rasaritul Soarelui.


*La urma urmei, fiecare Barbat are dreptul sa iubeasca "O Singura Femeie", tocmai pentru faptul ca aceasta Femeie este pentru EL unica, inimitabila si de neinlocuit.*

Trimis de: Romelia pe 16 Nov 2007, 03:28 PM

Timpul se taraste incet, ca un bolnav in carje...

Trimis de: Romelia pe 16 Nov 2007, 11:29 PM

.......................

Cap de Zeitate Indiana

... ochii lungi trasi spre tample intr-o linie de o rara finete, frunte rotunda poleita ca fildesul, nas impertinent si ironic, cu nari subtiri in vant, ascutit, barbie mica, rotunjita ca un fruct. Si toate aceste perfectii incadrate ca intr-o diadema nepretuita in valul parului, caruia cel mai abil coafor din Paris, ii putea da ~ dupa cautari amanuntite ~ o nuanta metalica si rara. Brate subtiri si solduri perfecte ~ ce carnatie, ce inflorire a formelor, ce siguranta in umbletul ei maret, ce gratie in gesturile sigure de perfectiunea lor... Privind-o, te simti prins de o vraja demonica si in primejdia de-a suferi.
Nici nu ti-ar putea trece prin minte ca aceasta creatura de carne divina, poate plange, poate iubi, suferi sau gandi.
Te-ai fi mirat sa o vezi inteligenta si ai fi zambit auzind-o debitand replici savante, sau notiuni invatate prin carti...
O indoiala cruda iti strange inima, te provoaca sa tipi: "Aceasta Zeitate, NU POATE SUFERI!"
Si totusi...
Cand tristetea se va napusti ca o furtuna peste ea, sufletul ei poleit si rasfatat se va strange ingrozit, fara sa priceapa, fara sa aiba la inceput forta de-a gusta durerea...
Mai tarziu, va invata, totul, fila cu fila...

Betia tristetii te napadeste ca fumurile unui vin tare, te ineca intocmai ca o mare dezlantuita, te framanta, te prabuseste, te sugruma, nelasand nici un colt din sufletul tau care sa nu palpite de zbucium.

Trimis de: Romelia pe 17 Nov 2007, 07:37 PM

M.

Parintii lui traiesc la Oradea. Noul meu partener de dans. Acest M. pare sa aiba o inteligenta deasupra mijlociei.

Ea stia ca, in general, parintii ei deplang nulitatea tinerilor pe care pentru ea si fratele ei, erau nevoiti sa-i primeasca in casa de ceva timp.
- Nu se intampla des ca unul dintre amicii mei sa-ti placa, tata, observa ea.
Ochii blanzi, obositi ai lui M. se atintira asupra fiicei sale.
- Ai de gand poate sa-l iei in casatorie?... ii spuse razand in hohote...
- Nu, nicidecum.
- Te iubeste?
- Ce pot sti?!
- Iti place?
- Nu prea. Ma cam plictiseste.
M. nu era genul de barbat care-i placea. Era inalt de statura si bine facut. Dar... in figura lui spanatica, parca arsa de soare, licarea vapaia staruitoare a ochilor sai aproape negri, mai mult stranii decat placuti. Nasul ii era fin si drept, gura frumos modelata, linia sprancenelor armonioasa, insa intregul ramanea fara farmec.
Ii lipseste veselia...
In societate, pare ca se izoleaza de inveselirea generala. Indiferenta lui plictisita strica toata dispozitia celor din jur. Mutismul lui te poate ingheta. Daca eu spun: "Afara Ninge", in loc de un "Da, asa-i" pe care-l astept, el ramane tacut. Tace... fiindca nu are nimic de spus. Dar, daca nimeni n-ar vorbi decat atunci cand ar avea ceva de spus, n-ar trece mult si omenirea si-ar pierde 'obiceiul limbajului'.
Intr-adevar, M. e prea fara de nici un farmec. Nimic nu-l nelinisteste mai tare ca o intrebare, iar cand eu nu mai sfarsesc cu ele, raspunsurile lui devin din ce in ce mai seci.
Vezi?!... de ce nu-mi poate atrage atentia...

Trimis de: Romelia pe 18 Nov 2007, 12:22 PM

Am impresia ca un spectator launtric imi urmareste cu neliniste fiecare miscare a Inimii...

Trimis de: Romelia pe 30 Nov 2007, 09:53 AM

Urata

Are o figura dintre cele mai comune si nu-si face iluzii cu privire la propria-i infatisare. Si-a studiat-o in cele mai mici detalii, isi cunoaste defectele si calitatile, s-a impacat cu sine. Bineinteles, lucrul nu s-a produs chiar fara zbucium. Timida din fire si, daca s-ar fi nascut frumoasa, nu s-ar fi expus probabil (satisfacuta de starea ei) nici unui risc. In general, cu volanele si volanasele ei poetice, cu mutrisoara ei inteligenta si urata, tanara noastra era, cand o cunosteai mai indeaproape, o figura ce se cuvenea plasata in marea galerie a celor ganditori si melancolici, undeva departe... Pe vremea cand nu era decat o biata copila chinuita de complexe, isi petrecea ore in sir intorcand spatele oglinzii si plangand de mama focului. Mai tarziu, din disperare si bravada, si-a luat obiceiul de a se proclama singura drept cea mai urata dintre femei pentru ca in felul acesta - asa cum inevitabil se intampla cand ai de-a face cu oameni politicosi - sa fie contrazisa si asigurata de contrariu. Abia mai tarziu, dupa ce-a crescut si s-a stabilit definitiv in alt oras a inceput sa trateze chestiunea ceva mai filozofic. Spiritul ei de observatie, exersat intens printre fetele de varsta ei sau mult mai mari, ii sugera ideea ca functia sociala a femeii decurge nu din ceea ce este cu adevarat, ci din ceea ce pare a fi si ca, in labirintul aparentelor, va putea sa-i faca pe altii sa-si piarda siguranta de sine numai daca ea si-o pastreaza pe a sa. Intalnise atatea tinere care placeau, fara a beneficia de arta frumusetii, incat, la un moment dat, a inceput sa creada ca si-a gasit salvarea. Odata, auzise pe un muzician entuziast, scos din sarite de un cantaret talentat, dar total neinstruit, declarand ca o voce buna este realmente un obstacol in calea unei interpretari corecte si atunci s-a gandit ca un chip frumos ar putea si el sa devina, tot atat de bine, un obstacol in dobandirea unor maniere alese. Din momentul acela, Urata si-a asumat sarcina de-a convinge prin gratie, aruncand in lupta o ingeniozitate deloc neglijabila. Cat de bine ii va reusi actiunea, nu sunt in stare sa va spun; insa, mi-e teama sa nu si-o intrerupa la jumatatea drumului.

Trimis de: Romelia pe 30 Nov 2007, 05:38 PM

Jumatatea Ta

De ce cutare Barbat se indragosteste de cutare Femeie, cine ne poate spune ce amestec ciudat din sangele nostru ne atrage unii spre altii. Aceste lucruri nu se explica, ele se intampla. Esti ca un om adormit, care s-a trezit deodata si a descoperit Lumea, in toata Frumusetea, dar si Tristetea ei. Tot ceea ce nu ti-ai inchipuit Niciodata, n-ai cunoscut Niciodata, se afla, brusc, in fata ta, intr-o singura persoana care, din intamplare sau fatalitate, numeste-O cum vei vrea, s-a nimerit sa fie Jumatatea Ta.
Uneori... totul depinde de O Singura Zi, de Un Singur Ceas, de O Singura Clipa...

"... e o desfatare sa-i privesti miscarile si cateodata iti vine sa te intrebi chiar daca nu se ridica intradins din fotoliul ei, ca sa se duca pana la fereastra, sa se inalte pe varfuri pana la perdea, sa stea acolo cu mana pe ea, privind pierduta in noapte, fiindca stie ca Ochii Tai O Urmaresc. Iti rosteste numele... intr-un mod cu totul special. Pentru ceilalti, Numele Tau, a fost intotdeauna doar un cuvant, scurt, clar, pronuntat cu o anumita apasare pe litera finala, dar EA zaboveste asupra U-ului, incet, intentionat, intr-un mod care, pentru Urechea Ta, are un sunet nou. Se scurg minute si zeci de minute intr-o tacere meditativa si, in acest timp, nu mai contenesti sa te minunezi in sinea ta...
Sa fim oare atat de inruditi sufleteste, atat de sudati launtric, incat sa nu mai fie nevoie de cuvinte, sa ne ajunga pentru a ne putea intelege o simpla privire, o strangere de mana, o miscare din cap, un zambet?"

Oamenii carora le este frica ~ nu frica de-a Muri, ci frica de-a Iubi ~ NU SUNT LIBERI!

Trimis de: Romelia pe 2 Dec 2007, 05:04 PM

Timpul se rostogoleste fara vreo schimbare...


Astazi... am sa-ti spun o poveste...
Viata Mondena

Familia ei nu era una bogata. Ba chiar dimpotriva. Traiau, saracia in toata uratenia ei, mizeria imbracata in matase artificiala. Mama ei se imbraca numai in cenusiu. Era o femeie stearsa, modesta, ca si rochiile ei. Ca sa-i poata ingadui ei din cand in cand, o modesta fantezie in imbracaminte, ~ O! Nu mare lucru: un pulovaras, o pereche de pantofiori, o rochita de vara... Tatal ei, om modest, a crescut-o dupa cele mai severe principii si i-a dat o educatie care, chiar in secolul XXl, putea uimi pe toate tinerele, toate emancipatele. Avea 18 ani. In timp ce, tinerele de varsta ei citeau fatis romane cam indraznete, gen Sandra Brown, ea nu vazuse inca, afara de clasici, decat cartile de scoala. Traia intr-un sat uitat de lume. Daca ai fi vazut vreodata satul acela, si imprejurimile lui, dupa ce-ai fi admirat acele locuri pe timp de ploaie sub picaturile care cad fiecare ca O Lacrima de plictiseala a Cerului, ti-ar mai fi ramas o singura dorinta: sa te sui in primul tren si sa pleci. Aici, localnicii se ocupau de maruntisurile vietii practice. Tatal ei, n-a avut nici el alte griji, decat a curateniei feciorelnice a copilei sale. Pana la 20 de ani, ea, copila firava, n-a fost in ochii lui, decat un spirit, o creatura fara sex, careia uraciunile omenesti nu trebuia sa-i fie cunoscute vreodata.
Existenta lor era plictisitoare si morocanoasa. Acest fel de viata a tinut pana la douazeci si unu de ani. Cateodata, mama se uita lung la ea, apoi ii spunea, cu placere in glas:
- Esti frumoasa, draga mea. Ai ochii mari si luminosi ca ai bunicii tale...
Intr-o seara i-a spus batranului:
- Ar trebui sa ne gandim si la fata noastra... sa o maritam.
Batranul s-a incruntat, a privit lung peste ochelari si a raspuns:
- Avem timp sa ne mai gandim...
Ca sa fiu mai scurta, iti voi spune ca intr-o zi a venit in casa lor Un Domn, care le-a facut o propunere surprinzatoare. Le-a spus, fara ocol, fata e frumoasa, bine crescuta, gata pentru maritis, asa ca, trebuie neaparat sa fie scoasa din cuibul acesta urat, unde se ofileste zadarnic. Familia lui, asezata intr-un oras mare, i-ar da bucuroasa gazduire si ar putea sa o conduca in societate.
Cat de greu s-a hotarat batranul; viata mondena i se parea mai pacatoasa decat Sodoma si Gomora. Dar, in fine, hartuit de nevasta si de prietenul lui, Mare Domn la Oras, intr-un sfarsit si-a dat consimtamantul.
Astfel, tanara noastra, a intrat in viata mondena sub conducerea unei familii cu legaturi puternice in Lumea Buna. O familie foarte bogata. Sotia Domnului a placut-o din prima si a inceput sa se ocupe de ea. Rochitele ei de ratusca de provincie o faceau sa rada. Fara sa stea o clipa pe ganduri, a imbracat-o si a gatit-o dupa gustul ei, la cele mai mari magazine. A iesit cu totul schimbata. Doamna nu mai putea de entuziasm. Intr-o zi a dus-o in fata barbatului ei si a prezentat-o cum ar face un sculptor cu O Statuie:
- O mai recunosti? Mai seamana? Cine ar mai spune ca are inaintea ochilor o Fata Saraca din provincie? In trei luni ii gasesc un barbat demn de toata frumusetea ei...
Las` pe mine sa lucrez... ii voi gasi un Fat-Frumos...
Iti poti inchipui ce-a fost viata ei timp de cateva luni?
Invitatii la dineuri, la baluri, la garden-party, la varieteuri, intr-un cuvant, peste tot. Doamna, care dormea ziua si traia noaptea, o lua ca pe umbra ei. Asa a reusit sa intalneasca tot ceea ce o fata de la sat nu trebuia sa cunoasca, prin definitie: barbati din inalta societate, doamne acoperite de perle si pietre scumpe, tinere foarte emancipate. Locurile natale, predicile, lucrurile saracacioase, strada cenusie, ploaia, totul se pierdea ca intr-alta lume, intr-alta viata pe care i se parea ca a trait-o inainte de a se reincarna in Fata Mondena.
Trebuie sa recunosc, ca avea succes. Printre doamnele descreerate, ea surprindea pe multi prin nota ei speciala. Tinerii de varsta ei sau putin mai mari nu se prea interesau de ea. In schimb, barbatii mai in varsta, cam de peste patruzeci de ani, o covarseau cu atentiile lor. Doamna, care statea mereu la panda ii spuse, intr-o seara, cand se intorceau de la un bal sau de la un supeu...
- Draga! Astazi ai avut pe tablou un curtezan de patruzeci si unu de ani. Hotarat, tu placi Domnilor asezati, cu experienta. Esti o mondena excelenta pentru bunii cunoscatori.
Normal, Tanara noastra rosi. Dar... Doamna in timp ce se dezbraca ii arata, cu un zambet in coltul gurii, portretele fetelor din Lumea Buna, logodite in ultimul sezon.
- Iti va veni si tie randul, draga mea... Intr-o zi - vom vedea in fata ta pe gentlemenul care-ti va cere mana...
Tanara nu credea nicio vorba din ce-i spunea Doamna. Si totusi, Doamna avea dreptate. Peste doua saptamani s-au dus la Teatru, aflate in lojile rezervate, in timp ce urmarea atenta spectacolul, nu a bagat de seama ca un Domn din loja alaturata nu se uita decat la ea. In cele din urma, observandu-l, s-a simtit putin stanjenita, si ca sa nu-i mai lase voia de a-si continua jocul de priviri, s-a intors cu spatele. Doamna, care urmarise toata scena, ii spuse, la ureche:
- Draga mea, de data aceasta ai un mistret de patruzeci si cinci in mana. Bravo! Frumos vanat pentru o debutanta. Domnul X ... este politician. Mare cariera. Se crede ca intr-o zi o sa-l vedem foarte sus in politica. Amanuntele pe care i le dadu ii atatara curiozitatea. Asa ca, in timpul spectacolului, privi mai atenta.
Domnul X, era tipul demnitarului superior... un metru optzeci si ceva inaltime... o figura energica, taiata, parca in lemn tare... mustata mica, neagra, foarte scurta, sprancene groase, obrazul masliniu parca ars de soare, ochii ca doua lame de otel. Cand vorbea, tot ce era aspru, brutal in figura lui se indulcea ca prin minune. Ai fi spus ca vezi un urias, care cu nespusa bagare de seama se joaca elegant cu O Statueta de Cristal. Vorbea celor din jur cu voce blanda, isi masura gesturile; pe scurt, i-a lasat o impresie buna.
Peste doua zile, Doamna ii spuse, cu o figura parca anume pregatita:
- Draga mea, ai un noroc nemaipomenit! Domnul X... s-a indragostit de tine. I-a vorbit sotului meu. A vrut sa stie cine esti si de unde esti. Iata prilejul unic pentru tine, Fata Fara Avere, sa-ti asiguri un viitor stralucit...
La douazeci si doi de ani vei fi Lady X. Gandeste-te, draga mea!... Gandeste-te bine!
Timp de cateva saptamani capul ei a fost o morisca de dorinti, de invoieli si de visuri. La drept vorbind, nu era indragostita nebuneste de omul acela. Nu-si spunea, ca altele, ca ar muri daca nu s-ar casatori cu el. Totusi, recunostea ca acest gentlemen avea de ce sa-i placa - era un om puternic, foarte bine vazut in Lumea Buna, nu prea batran, in plina vigoare fizica, si posesorul unei mari averi personale. In fine, avea tot ce-i trebuia ca sa atraga o femeie.
Soarta ii scrisese drumul, dar... Doamna venise si ea putin in ajutorul ei...
I-a vorbit Domnului X despre familia ei. Demnitatea vietii parintilor ei, grija pe care au pus-o ca sa-i dea o educatie frumoasa, l-au incantat. Intr-o zi... s-a dus el insusi la tatal ei ca sa-i ceara mana. Tatal, uluit de titlurile viitorului lui ginere, ii dadu indata binecuvantarea.
Logodna tinu numai doua saptamani. De-ajuns, doua saptamani de viata alaturi de Domnul X... ca sa prefaca din fata de la tara in Doamna X din Lumea Buna.
Cum as putea oare sa-ti descriu sentimentele ei, la cateva saptamani dupa nunta?
Surpriza unei tinere, pe care un barbat sigur de sine cauta sa o deprinda si sa-i domesticeasca cate putin salbaticia; marea descoperire fizica, intr-un corp si intr-un suflet fara pregatire -TIMIDIATEA pe care trebuia sa o invinga in fiecare zi... prezenta continua a unui OM pana ieri necunoscut si care, brusc, are voie sa faca TOT... care sare in micile secrete ale pudorii cele mai intime, ca acrobatii aceia de circ care salta prin cercurile de hartie.
Din fericire, Doamna o ajuta sa se foloseasca de experienta ei. Ii spunea, cu aerul unei femei care stie multe:
Invata!... sa le magulesti mandria... chiar daca nu esti prea indragostita, aţâţă-ţi imaginatia, convinge-te singura ca esti si cauta sa pari ca ai fi. Lucrul acesta nu poate sa faca rau nimanui si iti va inlatura multe deceptii. In fond, sunt sigura ca el te iubeste si ca vei putea fi femeia aproape fericita alaturi de el.
Totul in jur, climatul, florile necunoscute, fructele exotice, noptile presarate cu constelatii noi, pasarile rare, in libertate, totul i s-a parut timp de luni intregi, atat de interesant, incat nu mai avea vreme sa se gandeasca la viata ei. Ajunsese sa uite ca s-a casatorit cu un barbat fara sa-l iubeasca, pentru ca trebuia sa vada prea multe in jurul ei. Impartasea, de-altfel, soarta atator femei pentru care datoria lor de sotie este un ritual daca nu de-a dreptul plictisitor, in orice caz indiferent. Nici vorba de dragoste.
Noaptea - trista si ametita de zgomotele indepartate, avea vreme sa-si ia de la capat Romanul Vietii. Se gandea ca viata ei seamana grozav cu una din scoicele acelea frumoase pe care le vezi in nisip. Daca te apleci si o intorci, pe partea cealalta e goala. Avea tot ce-i trebuia ca sa poata fi invidiata, dar... NU ERA FERICITA.
In fiecare AMURG rostogolea prin minte aceleasi ganduri...
UN STRAIN - ma are, in sensul fizic al cuvantului.
Dar ce poseda?
Un trup inert. Un drept de proprietate asupra lui... Atata tot.
Alteori, se intreba in gand:
Se intampla la fel si cu perechile fericite, ce se impreuna intr-o armonie pe care o cred totala?
Sau...

Ma opresc...
Tot ce ti-am povestit pana acum e numai prologul ~ E Surasul Inaintea Lacrimilor ~

"Tot ce-i mai frumos intr-un barbat este icoana pe care si-o face, despre el, femeia care-l iubeste".
Intelepciunea acestor vorbe, tanara noastra, a inteles-o mult mai tarziu.

Trimis de: Romelia pe 7 Dec 2007, 03:10 PM

Tinta calatoriei mele...

Urcam o strada lunga, intortocheata, care ducea la niste coline indepartate. Orasul se intindea in urma mea cu monumentele lui. Aici, sus, domnea pacea, tacerea; Arsita Soarelui care scaldase toata ziua orasul din inaltul cerului stralucitor, scazuse deodata, se potolise. Dogoreala luminii lui orbitoare nu mai exista. Casele se scaldau in nuante spalacite, scaldate intr-o stralucire mai discreta, acum ca Lumina Soarelui scazuse... Case galbene, ziduri galbene, chiar si praful brun parea galben... Pomii neclintiti deveneau de un verde ca cerneala.
M-am oprit in fata unei porti inchise, incastrata in mijlocul unui zid mare... am tras de clopotelul atarnat de zid. L-am auzit sunand in partea cealalta... Dincolo de poarta, din interior, nu se auzea niciun zgomot... am sunat din nou. De data asta, am auzit un latrat inabusit care deveni puternic cand se deschise o usa; un caine latra, dar o voce de femeie, blanda si plictisita, il facu sa taca numaidecat... un pas se apropie de poarta zabrelita. Se auzi un zgomot greoi de zavor tras, apoi scartaitul pe care il facea poarta pe pietre, deschizandu-se. O alee se deschidea inaintea mea, la capatul careia zaream o casuta cu obloanele trase, parea fara viata...
O Batranica ma privea. Ma apropiai de ea si-i spusei:
- L. ~ Ucenicul Vrajitor?! ~
Cainele, legat in casuta in care locuia Batranica, incepu sa latre mai furios decat inainte. Ea schita un gest pentru a inchide poarta zabrelita in fata mea... cainele latra mereu...
Brusc, un Batranel, sotul ei, probabil, aparu in prag, deschise poarta si imi facu semn sa intru... apoi, porunci cainelui sa taca si, in timp ce ma privea tinta, isi intreba nevasta:
- Cine-i tanara?... seamana atat de mult cu A.
De data asta, Batranica tresari usor, ca si cand abia atunci imi observase fata si incepu sa vorbeasca cu un fel de volubilitate nervoasa, agitand mainile in directia drumului pe care venisem...
Batranelul, sopti cateva cuvinte sotiei sale care se retrase in pragul casutei, unde ramase in picioare privindu-ne...
Intr-un tarziu... mi se adresa mie, in timp ce, o expresie de adanca mahnire i se asternu pe fata...
- Ce pot face pentru dumneavoastra?
- Am venit sa-l vad pe L.
- Ce pot sa va spun? L., a plecat acum patru ore in urma... cu totul pe neasteptate. Nu stiu daca se va reintoarce curand...
Rex incepu sa latre, iar EL se intoarse ca sa-l linisteasca. Am simtit ca ma lasa puterile, ca imi pierise orice culoare din obraji. Bunicul ma cerceta cu mila si spuse ceva sotiei sale, care inainta tarand un scaunel, pe care-l aseza langa mine...
E Scaunelul Lui... spuse Batranica. Apoi, tacu si atinse scaunul cu mana.
Da, zise Bunicul, ca si cand ar fi vorbit lui insusi: "E Scaunelul Lui"
Totul in jur primise aspectul realitatii. Curtea, oarecum ferita de soare, in mijloc, o fantana cu o statuie de bronz, infatisand un adolescent care tinea in palmele lui O Scoica. Un salcam galben crestea dintre pavaje, formand o bolta de verdeata deasupra fantanii. Florile de culoarea aurului erau de multa vreme vestede si semintele acopereau acum pamantul, cenusii si prafuite. Bunicul soptii ceva femeii, iar ea se duse intr-un colt al curtii si deschise un robinet. Incet, usor, apa incepu sa curga intre palmele de bronz ale adolescentului.
- L., Ucenicul Vrajitor, spuse Batranul, venea foarte des, se aseza aici ca sa priveasca fantana. Ii placea sa priveasca apa. Se aseza acolo, sub salcam... e foarte frumos Primavara.
Apa continua sa se scurga fara graba in scoica si sa improaste usor micul bazin.
Vara, continua Batranul, L. si Mama Lui, stateau totdeauna aici...
Ma intrebam, in timp ce glasul Batranului isi continua zumzetul, ce putuse sa simta L, copil fiind, inconjurat de atata blandete...
Acum vin tot mai rar...
Aceste cuvinte si... sunetul strident al unui ceasornic, ma readusera, brusc, la realitate. Vraja visului nu m-a inlantuit decat o clipa in Parfumul Copilariei Tale.
E Dimineata!
Ora 7:30.
Visul s-a risipit. Deschid fereastra, in fata mea, Lumea sta Invaluita in Lumina Trandafirie a Diminetii; asezata aici, in picioare, ca o ciudata, cu mana sprijinita de pervaz, ma gandesc la Tine...
Mi-e dor.

Azi... E Cel Mai Frumos Rasarit dupa multe, multe zile si nopti de mohorata, apasatoare vreme.

Trimis de: Romelia pe 27 Feb 2008, 12:03 AM

"Alea Jacta Est"
Jocurile sunt facute, zarurile aruncate...
Intotdeauna e inutil, tardiv si absolut fara rost zbaterea dupa aruncarea din mana a cuburilor albe cu sortii pe ele...

Trimis de: costelino1967 pe 18 Apr 2008, 07:12 AM

QUOTE(Mihai @ 30 Jun 2006, 11:15 AM)

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Romeliei veti ptuea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: One_Last_Dance pe 15 Sep 2010, 08:52 PM

http://img291.imageshack.us/img291/2732/alexam.jpg