Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 16 Nov 2005, 12:31 PM

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Fantasee veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: Fantasee pe 18 Nov 2005, 12:30 PM

Cu plecaciune va cer umil iertare, asteptarea m-a tintuit pe ganduri in bucataria regatului: dar iaca si neasemuita veste.

Purcedem:

Povesti vesele si triste, adevarate si nascocite va astern aici, intru alinarea si bucurarea sufletelor cititoare. Povestea din ziua maiastra de inceput se incheie astfel:

"Din lungi cautari a aflat Tristetea ca neajunsurile la care crosetase cu atata truda si incrancenare devenisera de carton. Cate ceasuri sa mai zaboveasca? Cate suflete sa cearna? Incotro e regatul Oamenilor Tristi? De-ar sti, dor adanc ni s-ar face de ea, s-o indrumam intr-acolo: du-te, du-te, duce-te-ai!"

Asa e Magicianul: ca toti neoamenii, el incepe toate alandala, cu sfarsitul. "Fantasee", mi-a spus, "curiozitatea va va pierde pe toti: ce aveti cu firea lucrurilor? Celui ce nu-si mai doreste nimic, toate i se intampla dupa dorinta..." M-am uitat in ceaunul dat jos din carlig si la stacana lui: oare ce-o fi band acolo, sigur nu ceaiul de radacini pe care i l-am oferit....poate si-a vrajit propria bautura....mare pisicher mosuletele asta cu ochi de taciune.
Nebunul da buzna si-mi zburataceste gastele legate dupa usa ametite gata pentru cina piticilor. "Hirhirhir", rade ca un zanatec ce e, "lasa-mi lumea, Fantasee. Mosule, pe ce-am mai interes, am incheiat porunca. Alta ai?"
M-as ridica sa-i scap un polonic in tichie, dar mi-e ca-mi stic imaginea de doamna fina. Sa-l invrednicesc cu un zambet, sa-i arat molarii...?
Magicianul ii intoarce spatele Nebunului....zanatecul o ia pe usa inapoi, spre disperarea gastelor mele.
"E rostul tau sa nascocesti povesti, nu sa stii sorocurile - regatul nu sta sa se uite in obrazul tau. Dupa taierea orataniilor sa ai povestea gata, la ospat e nevoie de ea..."
Si-a plecat mosuletele...Unde o fi aflat taina de a pasi asa, cand se duce parca vine! Gastele dau semne de viata lunga: s-or fi trezit din tzuica de dimineata?! Unde-i securea sa le scurtez gaturile, repede apa oparita si cosul de nuiele: voi face piticilor nu doar ospat, chiar perne din maretele gaste ale Zmeului...numai de nu ar lua seama ca i le-am luat in stapanire .

Trimis de: Felina pe 18 Nov 2005, 02:00 PM

Nu vreau sa iti tulbur povestile, trec doar sa-ti spun ca scrii delicios! Felina bulina

Trimis de: Fantasee pe 18 Nov 2005, 10:21 PM

Si au adormit piticii in iatac, dupa ce s-au ciondanit bine de tot ca ei nu nu nuuuuuu spala blidele, care mai de care mai obosit si mai lipit cu ochii de carafele cu vin negru...
S-au dus gastele, cu tot cu gutuile coapte din ele, cu tot cu supa de creson si cu tarta de rubarba....s-a dus si Zmeoaica-mare la casoaia ei dupa ce m-a suduit zdravan ca am atentat la minunatie de gaste indopate cu papadie. Papadia ei de mahalagioaica, mi-a stricat minunatie de poveste pe gatate cand a dat buzna in sala cea mare. Numai ochii Magicianului i-au ferecat gura, fiti fara grija, desi Nebunul deja se tavalea de ras pe sub masa printre opincile piticilor, atatat de viziunea paruirii mele de catre mahalagioaica regatului.
Na, ca am scapat si de data asta!
Maine e alta vreme de cumpana: cum se fereca fraiele Calului Nazdravan cu ceara neinceputa, rogu-va care cunoaste taina asta?
Mi-s grele genele, iar isi da pasiente Mos Somnoros pe socoteala mea - ma strecor sub baldachin printre piticii sforaitori - grozava adunatura de neostoiti .

"Hai la somn, unicorn,
La tacere pe nevrute;
Vis aluneca prin horn
Purecii sa va sarute."

Trimis de: Fantasee pe 19 Nov 2005, 08:47 AM

Vantul de vest este de vina!!! Imbatat de miresmele gastelor coapte a dat buzna in bucatarie, dupa ce adormiseram cu totii gadilati de Mosul Somnoros. Aluat pe sus fulgii gastelor, s-a impletit cu ei, mi-a mirosit ceaunul si blidele, vatra si stergarele - si dus a fost.
A umplut de fulgi regatul vostru - cu plecaciune imi cer iertare, ar fi trebuit sa ferec usa .

La micul dejun avem azi: omleta din oua de prepelita, lapte de capra indulcit cu miere de salcam, mere domnesti si branza de bivolita - toate pe saturate. Puneti-va burtile la cale ca imediat soseste si cafeaua, am ceaunul la fiert deja...iar pe polita de sus , nu-nu pe cea de sus de tot, in cutia cu dragon, asaaaaaa....iata si tigarile: de foi, din campurile Ielelor. Tutun de cel bun, nici nu ganditi altminteri, cules frunza cu frunza de piticii cei neastamparati.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 19 Nov 2005, 08:51 AM

Sincera sa fiu nici nu ma straduiesc mereu sa inteleg ce scrii, imi citesc asa de una singura si parca imi zumzaie la ureche glasul bunicii si eu adorm , adorm , mereu adormeam la povesti , cu ele in minte, in suflet .

Scuze ca deranjez piticii

Trimis de: Fantasee pe 19 Nov 2005, 10:09 AM

Ssshhhht, pitici! A adormit Oiski, draga de ea .

Cetluirea cu ceara neinceputa este o taina adanca, ravas ce zace in cufarul Magicianului, legat cu funda aramie si parfumat cu esenta de cimbru. Regina albinelor imi lasa adesea in camara un calup auriu de ceara neinceputa - fiindca nu stii niciodata cand va avea nevoie Calul Nazdravan de fraie ferecate .
In vreme ce pun calupul de ceara la topit in vasul de arama, sub care 2 lemne puse in cruce ard incet, adaug untura de foca violet din Taramul Inghetat si o frunza de laur, un praf de aur si o incantatie "Irhe ilixino pretunido scavriti lumitrem xerhana..."
S-a umplut bucataria de un fum albicios, amar. Acum apare Magicianul - sa adauge el un nu-stiu-ce, numai de el avut.
Au fugit piticii, zgomotosi, spre lanurile grele de spice de aur. E vremea treiaratului in regat, se aduna toate grauncioarele de aur din spice. Apoi piticii topesc grauncioarele si le trag in fire subtiri ca panza de paianjen - si le aduc spre a impleti frau bogat Calului Nazdravan. Insa Fat-Frumos nu se incumeta pe Cararea Dreapta dintre regate pana nu are cal cu frau ferecat ...ce stiu eu, asa e vrerea.
Sa va mai torn un ceai de ghimbir, sa va mai tai o felie de placinta de dovleac. Ce trista e ziua asta, ce mult intarzie Magicianul...

Trimis de: Data'q pe 19 Nov 2005, 11:09 AM

...cam putini fulgi aveau gastele tale...Sau penele cele mari vin mai greu?...Tre sa treca de sita norilor...Sau poate de asta intarzie Magicianu'...
Sigur nu avaeau penele alea ceva mai special??? Si acum mosuletele le strange pe toate....Mai stii?! Poate chiar el a trimis vantu' de vest...

Trimis de: N.V. pe 19 Nov 2005, 12:27 PM

Intru si eu tiptil, ca un copil cu canita cu ceai si farfurioara cu biscuiti si ma asez pe lavita din colt, cu picioarele stranse la piept si-astept cu urechile ciulite si ochii larg deschisi sa se depene povestea mai departe, iar povestea e tesuta din caldura de la gura sobei din serile de iarna.

Trimis de: Fantasee pe 19 Nov 2005, 01:30 PM

E loc, caldura destula, lavita incapatoare, pisici de scarmanat dupa pofta inimii .

Scarmanat va primi Magicianul: polonicul joaca in cui cu coada gata sa-i indrepte cocoasa cand l-a incovoia mai tare!!
Face ce face, face ce cunoaste mai bine si-mi trimite pe cap grabnica si amarnica napasta: a intrat Fat-Frumos in bucataria conacului. Face plecaciune cu o sprinceana ridicata, imi da binete si adulmeca aburii ceaunului. A venit dupa frau si Magicianul ma tine in loc - mare mare pisicher mosuletele! Imi umple camara de oaspeti grabiti, s-or lua la harta intre ei si nu-i chip sa-i ogoiesc fara sa le istorisesc o poveste . Povesti, mereu povesti, asta imi cere Magicianul.
"Exista un regat in alta vreme" a soptit odata "unde merg toate povestile. Oamenii de acolo nu traiesc fara ele, pe crucea lor ar scrie - Acesta a murit din timpul vietii - fara de povesti in sufletele lor. Sa nu parasesti, e menire!" "Cate povesti, pentru cate suflete de la un singur suflet ?" l-am ispitit. "O poveste cat sufletele lor, sa urzesti mahrama noua pentru sufletele lor, sa urzesti...." si imi trimite ispite, mosuletele, dar nu ia niciuna inapoi .

Trimis de: Fantasee pe 19 Nov 2005, 04:13 PM

Se stinge caldura Maretului Soare azi: piticii vor sosi curand infometati si insetati, mai este vreme doar pentru povestea scarii.

Numa` coliba de paie nu are trebuinta de scara, Soarele a randuit suis celorlalte asezari. Nebunul leaga scari din fire de papura si stuf, innoada incheieturile cu par din coada Calului Nazdravan : oare de-aia pecetea in forma de potcoava nu-i piere deloc din frunte ?!
Magicianul i-a aruncat odata ca n-o sa-i suie niciodata mintea la cap si de atunci incoace Nebunul urzeste scari, care mai de care mai nastrusnica, mai zadarnica si mai starnitoare de rasete. "Nu scara iti lipseste, saracie" i-a spus Fat-Frumos " mintea s-o dibuiesti, de-amu ti-om urca-o noi la tartacuta, numa` s-o ai la traista !"
Nebunul a jelit necontenit, luni si luni, ani si ani, a legat scari pana cand Magicianul, ajuns la capatul rabdarii, le-a scor cu furca din iurta lui si a chemat toata suflarea "Luati impletiturile zanatecului astuia spre invatatura de minte, " a cerut el "spre tinerea obiceiului cugetarii intai si a lucrarii mai apoi. " A mers repede vestea lucrarii Nebunului, merge zvonul ca in taramul celalalt i s-a gasit trebuinta impletiturii zanatecului.

Trimis de: Fantasee pe 20 Nov 2005, 08:56 AM

Am adormit in Poiana, cu un maracine in brate: mai hodinitor ca sforaiala piticilor in bietele-mi urechi. Nici un vis, doar o parere.....dar Poiana era goala.
Grabesc la conac sa incropesc micul dejun - apoi va astept la povesti .
`Neata buna!

Trimis de: Fantasee pe 20 Nov 2005, 05:36 PM

Fat-Frumos: "Aproape ca erai fericita, aproape iti venea sa plangi, te faceam fericita, nu, nu?"
"Aproape" nu importa - oare fermecatorul nu cunoaste taina asta?! Cosanzeana nu cunoaste chipul amorezului ei, fugarita de Zmeu Zmeilor, a uitat sa cantareasca grijuliu drumurile lui Fat-Frumos.
Ograda e plina de paie aurii si de zumzetele gazelor - sprijinita de trunchiului nucului verde, Cosanzeana impleteste cosite. Murmura oftand din greu, privire pierduta, obraz trist:
"Fuge vantul cu pamantul
Si cararea de mirarea
Mandrului, strainului..."

Mi-au spus piticii: grozava tristete in spiritul ei - zor la Magician, necazul brazdeaza obrazul, Muma Padurii va cunoaste urmasa daca nu se iteste zambetul Cosanzenei.
Mi-e grea inima de greul ei - o fiertura de buruieni ii va face numai bine. O mana de clopotei de padure, o sanziana, trei flori de mierea-ursului, 2 fire de coada calului si o pastaie de vanilie - toate numai bune la inima stransa .

Trimis de: Fantasee pe 21 Nov 2005, 10:25 AM

Umbla vorba in regat ca un viteaz zace ferecat in inima cetatii mele.
Mana stransa pastreaza robia fierului: amara pecete de sclavie, purtata milenii in sange si o eternitate in suflet.
Pivnitele Magicianului sunt adanci, intunericite si intortocheate, cu budane pantecoase, colonii de paianjeni si rozatoare constiincioase - ispitite adanc, nu se indupleca sa roada lantul greu al celui cetluit in stanca. Nu se putea vietui cu atata venin in suflet si in venele de sub pielea rece, speranta ucisa zacea disperata cu parul ravasit, ochi stinsi si buze mute – nu….nu…nu….
I-am auzit ruga in noapte – cere un vis, cat de mic, sfanta sfarseala pentru a-si odihni sufletul sub pleoapele inchise. I-am trims visul meu : pe un cer senin, ochii umezi si calzi ai sufletului pereche, parfumul mainilor care il grijesc, atingere molatica peste ranile lui adanci. I-am vazut sufletul secatuit de vise, m-a ingrozit golul si am urlat…
Piticii sarira in tavan. “Fanta” ma zgaltaiau ”deschide ochii, deschide!”. Mi-au preparat un ceai de amaruita, dar i-am auzit bombanind in bucatarie… "Magicianul......cosmar......Fantasee......nu, nu".
Voi intra in istoria ravaselor de leac: am trei capatzani si in fiecare tobele bat in alt ritm. Pun ceaunul de cafea si astept orice dezlegare a visului meu. Ajutati-ma sa continui sa va spun povesti.....

Trimis de: Fantasee pe 22 Nov 2005, 09:39 AM

Ceata asta groasa vine din ceaunul greu umblut cu lapte de la caprele vecinilor - fierbe cu rautate, se invarteste ametit, da pe afara si umple bucataria de aburi. Pe plita, in tigaia larga, sfaraie costita cu ardeiul iute rosu, pudrata cu flori de cimbru. Mamaliga hodineste molatic pe talerul de lemn: priveste tematoare la firul de matase atarnat in cui, cu treaba jurata de a scoate felii din carnea ei.
Branza sta in haina de scoarta de tei, mandra nevoie mare, langa ouale fierte si dezbracate deja.
O raza de soare ajunge pana sub lavita destul cat sa gadile boticul unui motan tarcat - si stranuta de mama focului, stranuta, se intinde, toarce satisfacut: ii trezeste si pe ceilalti...

Trimis de: N.V. pe 22 Nov 2005, 09:38 PM

Ce de miresme imbietoarea navaleau din bucatarie azi dimineata... si ma ademeneau cu bratele lor nevazute sa poposesc si sa-mi odihnesc picioarele cu spinarea rezemata de cuptorul caldut. Insa lumea asta dezordonata ma obliga sa alerg de nebuna dintr-un loc in altul, sa vin inapoi, sa ma invart in loc si sa nu ispravesc decat mult dupa apus de soare.
Dar am revenit iar pe taramul povestilor, ceva mai vorbareata de data asta, cerand cu mila povestea motanului tarcat.

Trimis de: Fantasee pe 23 Nov 2005, 08:51 AM

Colti ascutiti, gheare incovoiate, uitatura amarnica, mers unduit in slujba pandei de orice fel: iaca motanul tarcat. Locuieste sub lavita cea lata a bucatariei, cu strai din blana de oaie alba si molatica. Sac de lapte gras si de lene, nu sta in toate cele patru labe prea multa vreme intr-o singura zi, nu cunoaste ce este acela un soricutz si nici ca vrea sa cunoasca.
Cand va creste va deveni povestitor: de-aia nu paraseste bucataria, atipeste numai, dar de dormit niciodata iar de zmotoceala nici nu poate fi vorba: o laba mai in joaca peste spinarile fratiorilor si urechile ciulite la povestile bucatariei.
Cam dulcege pentru gustul unui motan care se respecta, dar preferatul lui este Zmeul Zmeilor.
Daduse buzna mai zilele din urma, scotand flacari pe nari si parjolind stergarul de pe masa mare, cautand pe bucatareasa cu ochi turbati: pare-se nebuna ii furase niste oratanii si trebuia data socoteala. Navalitura zmeului l-a tinuit in mijlocul bucatariei, un` sa te mai duci cand urgia urgiilor intra cu opinca in strachina ta cu lapte... .
Cand s-a invrednicit sa deschida ochii dupa hurducaiala care il zgaltaiese zdravan, s-a oglindit in ochii adanci, portocalii, ai zmeului "Mananca-ma, manaca-ma, Zmeulache, daca poti!!!" Asa e: nu il mai prinsesera de mult sa-l spele, iar zmeul s-a inverzit brusc si a dat fuga afara, dand drumul motanului - fleosc! placinta pe podeaua de piatra.
Ametit, mai voinic decat voinicii cei tari (doar Zmeul nu fugise de niciunul pana atunci ) isi undui coada pana sub lavita unde era indreptatit sa se refaca dupa asa o batalie glorioasa.
Modest, nu a grait nimic despre victoria nenadajduita, nici macar la cina din sala cea mare cand Fantasee isi deapana povestile si mesenii vad aievea, continuand povestea de unde o sfarseste bucatareasa.
"Miaoleu! Daca se inturna Zmeul? "

Trimis de: zmeul pe 23 Nov 2005, 01:36 PM

Deodata, imi ajunge la ureche un zvon ca pe Taramul Oamenilor, in sala mare din Hanul Ancutei, s-ar afla o povestitoare iscusita care ar depana si aventuri de-ale mele. Ia sa vad si eu ce si cum, imi zic, si pornesc intr-acolo ca vantul si ca gandul. Dau eu buzna pe prima usa pe care am vazut-o, dar vad ca nimerisem bucataria de fapt... Iau motanul tarcat de sub lavita sa vad daca poate sa-mi spuna ceva, dar el doar se uita in ochii mei (in care se reflecta focul din soba si de aceea par portocalii) si ma provoaca sa-l mananc. Auzi idee! De parca eu as manca motani! I-am dat drumul si m-am strecurat si eu in sala mare a hanului, am luat o cana de vin fiert si astept sa ascult si eu in continuare povestile ce vor urma.

Trimis de: Fantasee pe 24 Nov 2005, 09:26 AM

Zmeule... .

Acul de brad ii frunza aleasa, elixir inchis in coaja aromata, vis de omat. Bradul cel mai brad locuieste in curtea cea mai curte, cum altfel? In mijlocul bataturii Zmeului celui mai Zmeu sta de veghe, le stie, le vede toate dar nu poate nimica.
Fug in puterea noptii dintre pitici si ma cuibaresc la radacina bradului . E rece vazduhul, dar spatele se naduseste de scoarta rasinoasa si narile se bucura de tamaia conurilor cazute in iarba. Cainii curtilor zmeiesti vin spasiti si adorm cu spinarile incovrigate, tresarind ades. Nu, lor nu le spun povesti, ei le stiu pe toate si ma ingaduie in casa lor, fara teama.
Ma intorn in iatac si piticii sforaie cu spor si amarnica graba, duc porcii la jiiiiiiir in toiul diminetii .
Fuguta in bucatarie: a cerut cineva cartofi prajiti iar eu, in nemernicia mea nica cafeaua n-am gatat-o.

Trimis de: denise pe 24 Nov 2005, 09:39 AM

...in bucatarie, pe soba incinsa, sfaraie deja ibricul cel vechi, imprastiind aroma binecunoscuta a cafelei, adusa de corabiile navigatorilor de pe meleaguri indepartate . In cuptor, cozonacul se infurie si se infoaie - tocmai a auzit susotelile spiridusilor de sub scandura de la piciorul mesei de lemn, cioplita de bunul acum multi ani. Vuieste zvon printre prichindeii barbosi ca stapana casei va avea oaspeti nemaivazuti: Imparatul Verde cu cele trei fiice ale sale, Zmeul Paraleu, proaspat cununat cu Ileana Cosanzeana, Craiasa Zapazii cu tot alaiul si Mos Craciun de la drum lung. Cum o sa impace un biet cozonac atat amar de omenire? Zoreste, gospodina, gateste placinte si bucate alese pentru ei, de tine depinde ca si acest Craciun sa fie o reusita!

________________

Trimis de: Oiski-Poiski pe 24 Nov 2005, 09:48 AM

Pentru ca tocmai mananc am indraznit sa intru iara pe taramul tau fara sa lesin de pofta.Poate doar un pic .
Astazi , pana deseara, au liber piticii de la mine .Numa seara trebe sa se ascunda in casuta lor din padure ca vine Balaurul Oiski in cautare de hrana .

Trimis de: Fantasee pe 24 Nov 2005, 03:35 PM

Balaurul are ochi verzi, gene lungi si limba roz . Aduna pitici pe degete: dooooi, paaatru, saaase, oooopt....in vreme ce zurbagii alearga care incotro, chiraind, inghiontindu-se, facand plecaciuni adanci in fata usii bucatariei, inchipuind un balaur acolo: "Iete, neicule balaure, mi-s lipit pe oase: n-am mancat nica de trei zile, iaca ci ospat" si inghionteste din alergatura un dolofan "negresit in suflet te multameste." Dolofanul, ofuscat, bombane si zgaltaie din cap si manutze "Nu, nu, ca ti-a pica greu la burdihan si nici cu vin de cel negru nu scapi daca ti se apleaca. Ia de imbuca o trufanda, sa apuci viata lunga" si-i plateste ghiontul inapoi slabanogului ca sa il ajuga din urma in roata de fugareala, de chiraiala si de jocuri piticesti.

Trimis de: Data'q pe 24 Nov 2005, 05:16 PM

Acelasi pustnic clopotar, paznic al acestui Taram, isi trimite motanul cu un ravash legat de coada-i zburlita...Stie ca animalul va fi atras de mirosul bucatariei si astfel mesajul va ajunge negresit in mainile zanei sale...

"Zana buna,
Nu uita acel viteaz ferecat in pivnitele Magicianului...caruia i-ai daruit visul tau...Mai povesteste-ne de el...daca l-ai mai visat...

Al tau clopotar,
Data'q"

Trimis de: Fantasee pe 24 Nov 2005, 08:11 PM

Abia amurgise cand Piticul Talamb, cu Ariciul in tolba, vara nasul printre gratiile cele mai inalte ale pivnitelor Magicianului. "Grabeste si curata, indreapta si zideste, s-a gatat: nu vei mai cunoaste sudalma" a fagaduit Fantasee, dand porunca amarnica piticutzului.
Bombani, intepat, rasturna tolba cu josul in sus si lasa Ariciul sa caute ferecatura viteazului si s-o biruie cu Iarba Fiarelor. Piciul roase dezinteresat degetul cel mare, dadu cu galosul in tarana, scarpina tichia malaiata....se inturna Ariciul. Mut, cu lacrima in gene: ia-l de unde nu-i pe incatusat, lanturi grele, ruginite, sobolani dispretuitori....temnita goala...


"Preacinstite Clopotar,
Cartea mea gaseasca-te ferice. Pierduta zace urma viteazului, curmate visele mele. Nadajduiesc veste in puterea noptii.
Cu plecaciune,
Fantasee"

Trimis de: Fantasee pe 25 Nov 2005, 01:32 PM

Ce taram minunat, ce creaturi pitoresti, ce vise adanci!
Piruete printre motani si pitici, gata: am ajuns lanaga ceaunul de arama in care fierbe supa de clapon. Ma aplec si miros aburul subtire: motanul tarcat lungeste gatul de sub lavita si se holbeaza la mine, sagalnic. Varful cozii tine hangul pendulei din perete. Cu un deget trag in laturi valul greu de catifea si arunch un ochi in sala cea mare: musterii feluriti, nici un Zmeu, nici un Blaur... E o lume mica, pana la urma...
Potiunea viselor: vin rosu savuros, piper alb, coriandru proaspat si ghimbir faramitat. Berbecul se invarte in protap si piticii isi dau ghionturi cu ochii la potiunea mea. Ma ia rasul: "Hai la zor, dumicatilor, acus` vine vremea umplerii burdihanelor!" Talambul desfoaie usturoi, cu buza de jos atingand masa: e necajit ca l-am mustrat. Ma tine din aproape cu coada ochiului cel albastru, iar cel verde pe usturoi. Am o pofta sa-l tuc pe varful nasului borcanat .
Mai bine astept sa gateasca usturoiul ca sa mearga treaba franghie...

Trimis de: Fantasee pe 26 Nov 2005, 09:13 AM

Maretul ospat e in noaptea asta. Gata, s-a sfarsit vremea pregatirii si iaca vremea pentru hodina. Piticii au iesit la camp de mult, iar in bucatarie, Fantasee incropeste iara fiertura de buruieni cu lapte de bivolita si miere bruna. Toarna amestecul in covata de arama, leapada straiele si se aseaza incetisor in baia pregatita.
Pielea cea albastruie de pe spate ajunge trandafirie iar parul se desface in valuri: cu ochii deschisi, Fantasee viseaza.
Intr-un regat indepartat un viteaz, sfarsit de drum ucigator, cade in poarta conacelor Sartene. Un vraci iscusit face fiertura de buruieni cu lapte de iac si miere aurie. Toarna amestecul pe ranile viteazului, care leapada durerea si se aseaza incetisor in bratele somnului. Pielea cea verzuie de pe spate ajunge trandafirie iar ranile se inchid: cu ochii inchisi, viteazul viseaza.
Pe un cer senin: ochii umezi ai sufletului pereche. Si mainile astea calde, mainile, acum le cunoaste....
Fantasee atipeste cu gandul la un cer senin. Viteazul doarme visand sabia Ihtis la capataiul sau. Se crapa de ziua si toti ceilalti sarira din culcusuri: urat mai intra Soarele asta pe usa, trebuia mustruluit nitel.

Trimis de: ducoro pe 26 Nov 2005, 12:43 PM

APLAUD pe cei care reusesc sa evadeze din cotidian intr-o lume a lor,dar impartasita si altora.

Trimis de: eyes_wide_shut pe 26 Nov 2005, 12:50 PM

M-am asezat la masa ta, asteptand cuminte sa treci si prin fata mea cu bunatatile promise. Mi-am sprijinit capul in maini si las doar ochii sa rataceasca prin visele tale, sperand la un vin fiert si cateva nuci. Pe cojile lor am sa-mi sprijin coatele sa nu adorm la povestile tale.

Trimis de: Fantasee pe 26 Nov 2005, 01:16 PM

"Poti avea toate povestile, daca o gasesti pe aceea una care le are in ea pe toate" a spus Magicianul. O fi crezand ca povestile cresc in pom ori ca le ud in fiecare zi in ghiveci?! Halal Magician: nici macar o durere de spate nu mantuie si mai este un musteriu care ar avea trebuinta de leacurile lui.
Povestea povestilor cerea Magicianul in fiecare ceas, are credinta ca as cunoaste-o sau ca as gasi-o pe unde o fi ascunsa.

Pana s-a implini vrerea lui, iata povestea visului.
Creste ca un fum din adancuri: nu, nu vine de departe, nu-l trimite nimeni si nu-l alungi decat tu, visatorule. Mocneste in tine din prima ta clipa de viata si va sta acolo pana la ultima. Cosmarul are ochi albastri si zambet dulce, te amageste, te cheama, te chinuie. Visul bun te leagana cu maini indepartate, te aduna in genele lui, te respira si iti sporeste clipele.
Cosmarul da buzna, cere, bate din picior, arcuieste sprancene, striga...
Visul bun te asteapta, zambeste, daruieste, te alinta mut...

Fantasee are un cosmar: isi tot asteapta visul ce bun, iar el intarzie...intarzie....

Trimis de: Nicoleta pe 26 Nov 2005, 02:00 PM

Zambesc cald si ma infior dulce. Fantasee, esti mai mult decat o bucatareasa. Esti artistaa imaginilor pictate din cuvinte viu colorate si expresive.
A, cred ca motanul tarcat e pisoiul meu... acum ma priveste cu ochii senini si asteapta sa-l scarpin pe burtica pufoasa.

Trimis de: Fantasee pe 26 Nov 2005, 05:32 PM

Dusa este vremea viselor: in trei ceasuri sala cea mare a conacului va fi plina ochi de musterii, bucatele asteapta, budanele pantecoase vor cunoaste cep. Numai povestea asteapta sa fie tesuta. Iute, vestmantul caramiziu si condurii aurii, pletele legate cu mahrama de borangic...Simt mirosul de rasina de brad, semn ca Zmeul este aproape. Usa se da de perete si ramane crunt in prag, cu unghiile infipte in tocul usii. Motanul se trage mai adanc sub lavita, parca si bustenii au tacut inghetati de spaima si ard molcom.
"Pofteste, indrazneste" spune Fantasee fara sa-l priveasca in ochi: sa sfidezi un Zmeu e moarte curata. Paseste cu pasi egali, arde genele bucataresei cu dogoarea suflarii incinse. "Uita-te la mine" mormaie Zmeul. Fantasee ridica ochii incet, nu se teme, dar Zmeul ii este cunoscut din tot amarul de povesti...cum sa intre aici, asa?!
Ochii galbeni ai Zmeului sunt oceanele grele in care diamantele negre s-ar putea pierde cu prea mare usurinta...Fantasee nu poate clipi. Nu acum. Zmeul isi tine rasuflarea: iaca cine se furisa noaptea sub bradul lui, ademenindu-i cainii cu povesti .
"Sa coci claponi si batal si pita rotunda unsa cu usturoi", sasaie printre colti, "sa stai la masa mea si sa-mi spui povesti!"
Fantasee simte condurii alunecand din picioare: "Povestile sunt pentru toate urechile", sopteste, "nu trebuie...."
Zmeului i-ai dat lacrimile: in spate, Magicianul il descanta cu vorba masurata.
"Sminteala va fi rostul tau", pufneste Magicianul "aici zace rostul povestilor. Un solz de sade impotriva rostului, pierdut e neamul tau si ispravile voastre..."
"Voi spune povesti pentru Zmeu", promite Fantasee ingrijorata, "maine noapte la radacina bradului" si se invarte bucataria, motanul, focul...
Ce-am facut, am promis Zmeului povesti?! Dar ochii aia... am vazut in ei cerul senin cu maini impaciuitoare - Zmeul cunoaste taina viteazului ferecat in temnitele Magicianului. Doar pentru atata si tot se cuvine sa-mi tin vorba.
Motanul iese de sub lavita si se leagana cu ghiarutele infipte in poalele dantelate ale vestmantului caramiziu.
"Miaoleu!"

Trimis de: Serenity pe 26 Nov 2005, 06:03 PM

Of, ce atmosfera aici! Eu nu adormeam niciodata la povesti si mereu, dupa ce se termina povestea, vroiam inca una.. si inca una. Prea multe nu am timp sa scriu acum.. vreau doar sa spun ca jurnalul tau e genul de poveste pe care, citindu-o, te desprinzi de toate problemele si te simti, inca o data, copil. Multumim, Fantasee!

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 07:03 PM

Fantasee m-ai fascinat cu povestile tale...de unde le scoti? Esti grozava intr-adevar iti meriti numele!

Trimis de: Fantasee pe 26 Nov 2005, 07:45 PM

Mda, nu ma pot abtine: arunc, din vreme in vreme, cate o uitatura in sala cea mare. Au inceput sa vina musterii, mai degraba insetati decat infometati. Le duc o tuica de cea cu galbenele ca sa le asmut pofta de mancare si sa scap de bogatia de claponi copti, supa de tarhon, jeleu de rubarba, placinta cu fragi - ca de udatura nu scap nicicand: vinul licoros nu are inceput si nici sfarsit in pivnitele conacului, licoarea de migdale nici atat, iar hidromelul are faima lui cale de multe regate in jur.
Magicianul sta cu ochii la foc, dupa cum ii este obiceiul. De n-ar fi venit mai devreme, aracan de mine: innebunise Zmeul!
Ori poate o fi aflat ce i-am soptit Bradului?

Trimis de: eyes_wide_shut pe 26 Nov 2005, 07:51 PM

Un somn adanc, nemiscat in lumina lunii care-si arunca spre tine toate sagetile ei neputincioase, legate de lumina care-i este straina, naste un vis usor care se asterne peste tine ca o patura in mii de carouri, sa te incalzeasca, iar la focul bland care trosneste placut sta umbra abia ghicita, dizolvata in intunericul care sade si el in genunchi langa tine, frumoasa adormita, asteptand cuminte, in marginea padurii de sticla turnata in forme de pahare rasturnate, cu un vin sangeriu siroind la picioarele tale, soptind versuri ale poetilor nenascuti, si pasari care zboara fara noima in noaptea in care lumea doarme fara vise, doar tu, straina, astepti si nimeni nu-ti poate rezista, visul acela bun, care se roteste mereu deasupra ta neindraznind sa te atinga de frica sa nu-ti destrame povestea, care ii pare cunoscuta. Parca tu ai fi visul visului bun care e langa tine.

Trimis de: Fantasee pe 26 Nov 2005, 08:09 PM

Inchisi doar sau stransi, ochii nu uita chipul visului cel bun. Traind sau visand, vrand-nevrand, il vad peste tot, acum ca are chip...

Magicianul spune ca in taramul unde merg povestile oamenii cred in profeti. Fiindca ei spun povestile cele mai frumoase si mai adanci, au cei mai multi urmasi. Urma li s-a pierdut de atata amar de vreme, alti profeti n-au mai rasarit, regatul e sec de povesti. Nu e lucru bun sa fii profet, cred, nadajduiesc doar ca este o pozna de-a Magicianului.

Am plecat sa-mi bucur musterii: vin fiert cu piper alb si scortisoara si o strachina de nuci sparte in coaja pentru eyes_, o galeata cu apa rece pentru Zmeu sa-si mai ostoiasca focul , cartofi prajiti pentru Tikky, licoare groasa incasa pentru Sere, lapte gras de capra pentru motanul Nicoletei; un ravas si toc cu cerneala de sepie pentru scrijelirea dorintelor celorlalti.
Bine ati venit!
Ce poftiti sa mancati, sa beti ca sa pot ispravi povestea .

Trimis de: eyes_wide_shut pe 26 Nov 2005, 08:30 PM

Esti draguta Fantasee, iar strachina de nuci si vinul fiert ma indeamna sa sed, chiar langa Zmeul neostoit, fiindca eu sufar de frig mereu, mi-e frig de mor si caut caldura chiar si in cea mai discreta privire. O blana neagra de urs imi asez pe spate si asa am sa mormai pe aici, sperand sa nu sperii musterii care-ti dau binete. Te ajut si sa torni in pahare.

Trimis de: Fantasee pe 26 Nov 2005, 09:03 PM

Ma asez la masa Magicianului, in celalalt colt al salii, cat mai departe de ochii cei galbeni ai Zmeului.

"A fost odata ca niciodata un munte urias de gheata care plutea plictisit pe o mare turcoaz. Nu se lasase niciodata venerat de steluta argintie care, la capatul rabdarilor, ii marturisise taina tainelor. Dar, nenorocire!, iceberg-ul este scarbit de astfel de stelute. Indepartata, dar nu rece, mica dar nu neinsemnata, steluta il invaluie cu drag in fiecare noapte. El, de gheata, priveste la ea din cand in cand, pentru a da binete...si atata.
Vremurile au trecut, sorocurile s-au perindat, muntele de gheata s-a topit, iar din ultimul cristal de gheata, Soarele a facut repejor o...steluta."

Zmeul mesteca hulpav claponul copt si rastoarna peste cap o bardaca ametita de vin negru, aromat. Motanul meu tarcat se trage indarat dupa catifeaua grea.

"Toate marile turcoaz sunt munti uriasi de gheata topita: toate stelutele de deasupra lor iubesc in taina o alta viitoare steluta. Navigatorii cred ca distantele de la mare la vazduh sunt uriase, ca ei iubesc marile si stelele deopotriva. Dar taina marilor si a cerurilor instelate este alta, alaturata unui adevar crud: nimeni nu iubeste pe nimeni. Cu juramant de sange se pastreaza cheia lacatului care le leaga impreuna... "

Larg deschideti poarta sufletelor voastre,
N-am venit sa cerem ci-am venit sa dam...

Trimis de: Fantasee pe 27 Nov 2005, 10:24 AM

Piticii bombane in bucatarie, zdranganing vase de arama, spargand lemne si umpland conacul cu miros de placinta de gutui. Motanul cel tarcat si-a luat seama si-a zbughit-o printre picioarele lor ... langa Fantasee, pe pernele brodate. Cu grija, lungeste gatul ca sa-i adulmece respiratia: doarme sau se preface ca sa nu se joace cu el?
Deschide ochii brusc, mari, si clipeste de cateva ori cu subinteles catre motanul tarcat, care o zbugheste inapoi spre lavita din bucatarie, incepand sa duca dorul Zmeului.
Doua povesti si un descantec trebuie nascocite azi: o poveste pentru pitici, o poveste pentru musterii de seara ai conacului si un descantec pentru floarea vesela care nu inflorise niciodata in atata amar de vreme de cand era in gradinile conacului. Magicianul fagaduise ajutor numai sa nascoceasca un descantec.
Dar ce se aude? Cosanzeana in bucataria conacului?!

Trimis de: Fantasee pe 27 Nov 2005, 02:51 PM

Imparatul Rosu bea vin rubiniu si clefaie o placinta cu fragi, asezat la o masa din coltul de miazanoapte al salii celei mari.
E morocanos si arunca sageti otravite din ochii tulburi, le indreapta spre oricine ii tulbura pranzul.
Imparatul Verde bea absint si mesteca o placinta cu marar, asezat la o masa din coltul de miazazi al salii celei mari.
E bucuros: oferta bucataresei ii aminteste de Imparateasa lui care plecase demult departe. In regatul de unde venea ea, sotii necredinciosi se osandeau la durere crunta: trei zile de supa de marar imbucata cu furculita, spre a pricepe rosturile credintei conjugale . Cercetase multe regate de dorul ei, dar pana la asta nu intalnise nimic asa de vartos in a-i aduce aminte de Imparateasa inimii sale.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 27 Nov 2005, 02:53 PM

Trimis de: Fantasee pe 27 Nov 2005, 06:02 PM

Bunatati acoperite cu stergare din bumbac brodate delicat se gasesc intotdeauna in bucataria conacului, mai ales pentru drumetii pofticiosi ca draga de Oiski .

Iaca povestea de cu seara:

Musterii rad si spun snoave in sala cea mare, indemnati de bucatele aburinde si de vinul cel negru impartit generos, in valuri galgaitoare, din carafa de cristal. Zmeul nu si-a aratat ochii cei galbeni: nu i-o fi placut povestea de noaptea trecuta - pace lui, dar in noaptea asta parfumata e randul povestii de sub Bradul din ograda lui.... Amarnica incercare ma paste, de nu i-o placea isoria pe care gandesc sa i-o depan.
Hrisovul descantecelor e ravas mostenit in cufar de mesteacan intarit cu ferecatura de bronz aurit batuta cu nestemate din Pestera Serpilor. E ars in coltul de jos, semn ca i se anuntase un sfarsit grabnic. Druidul povestise taina prefacerii viteazului in Zmeu fioros, iar cheia de inturnare arsese odata cu bucata din hrisov...Ce am vazut in ochii ceia galbeni ar cam fi adevaratul chip al Zmeului nostru? Magicianul a ars trei randuri de carbuni in ochii-i cei aprinsi incercand zadarnic sa-mi mute gandul. Se vede treaba ca se ingrijeste de clipele mele cu gandul la povestile nespuse daca mi-ar grabi Zmeul sfarsitul. Tematoare nu ma stiu sa fi fost vreodata, de aceea pe buna dreptate voi spune Zmeului in noaptea asta propria-i poveste...
Hrisovul aminteste legende vechi, mai adanci si mai infricosatoare decat toate povestile pe care le port in suflet :
"Intr-o piele de brotac albastru aurat
infasoara praf de corn de unicorn,
strop de ploaie din amurg
pai din copita de murg
sudoare de soparla
coapta la soare...." si din toate astea fac pipa mestesugita s-o dau Zmeului contra caznei de a-mi asculta istorisile sub brad. Dar cand
"a fuma si a-ncepe a tuna
a sari si-a tresari
cand a cere
sa iesi la vedere
sa-i spui:
crapi pamant
fa mormant
cerului, dorului,
rupe cazna Zmeului
da-i putere la vedere
alunga-i spaima, intoarna-i....." e rupt hrisovul .....Cum dezleg taina Zmeului si a ochilor lui cei galbeni?

Trimis de: Fantasee pe 27 Nov 2005, 07:00 PM

In crama intunecata a conacului, umplu carafa iara cu vinul cel negru. Aerul tamaios al noptii intra prin fereastra zebraluita si aduce cu el glas nou dinspre bucatarie:
"Si-am zis verde fir mohoooooor
Nici la vara nu ma-nsooooor, nici la vara nu ma-nsor!
Nici la vara, nici la toamna,
Sa fac mandrele sa moara,
Neeeevestele sa dea-n boala, nevesteeeele sa dea-n boaaala!"
Mai sa fie, innebuni Fat-Frumuos sau o iau razna urechile mele?!
Dau sa intru in bucatarie si brate negre si puternice ma iau pe sus si ma invart strasnic: "Fantezie-Nebunie, aici imi erai?" rade cu dintii albi, leonini si imi tufleste pe frunte o barba intepatoare in semn de binete... Fierarul! Fierarul meu cel poznas, topitorul fierului si al lacatelor sufletelor .
"Fii binevenit" ii urez si-i intorc binetea in obrazul rumen de para focului.
"Povestile tale m-au leganat cale de doua poste in diligenta Schiopului" rade el clocotitor, "trebuie ca este tare bucuros Magicianul de urzelile tale..." Imi bucura ochii tristi mandretea asta de voinic. Cand il invalui cu drag aud cantecul robilor eliberati, parca alunga din mine toate tristetile: mare pacat ca trece asa rar pe la conac...
Ii povestesc despre Clopotar si i se aduna sprancenele, legand gura stransa punga de cuta din barbie. La masa acestuia va sade sa depene istorii vitejesti...

Trimis de: Fantasee pe 27 Nov 2005, 07:18 PM

Am legat pe incheieturile mainilor bratari late cu banuti aurii si merg sa cand musteriilor povestea din seara asta:
"Aprindeti soarele, aprindeti soarele,
Luminati lumea intreaga, haideti toti.
Incatusati vantul, tunetul si ploaia,
Aprindeti apoi soarele ca sa radem iarasi. "
Fierarul rade cu dintii lui lungi si albi, bate cu pumnii in masa de brad, zanganind carafele de arama, in ritmul cadrilului.
"Grabeste, croitor, taie vestmant de bucurie
Vraci, fierar, judecator - ajungeti din urma pe inventator:
Aprindeti soarele, deschideti portile si spuneti tuturor:
Vremurile rele sa iasa, vremurile bune sa se aseze
Stingeti acum soarele: sa stralucim in locul sau."
Imparatul Rosu da sa rada: grijuliu, priveste atent nu care cumva sa-l vada cineva.
"Padurari, marinari duceti vestea peste tari:
Am aprins soarele, s-a luminat lumea!
Stangeti toata bunatatea din voi
Sa dam putere Soarelui, sa pornim o lume noua..."
Scufita Rosie se invarteste in mijlocul salii cu Piticul Talamb de-o toarta si cu cosul de cealalta, in vreme ce Lupului ii curg balele la ferestrele conacului, necutezand sa intre...

Trimis de: Fantasee pe 27 Nov 2005, 08:21 PM

Orbul are maini tematoare, cu degete lungi, albe, brazdate de vene albastrui. Asculta freamatul salii celei mari si leagana capul in ritmul cadrilului: de atata amar de vreme vine sa asculte povestile conacului. Aduna din cotloanele lor toate insemnatatile dosite acolo. Lipeste intr-un mozaic, in adancul sufletului, chipul nevazut al salii...ochii lui tulburi ar orbi a doua oara de fericirea de a zari o clipa macar grozava adunatura de petrecareti.
Vocea bucataresei i-a leganat dorurile si durerile, parca vine din alta vreme de intuneric, din pantecul inceputurilor...
Orbul aduna in urechi picaturi de fericire: ferice de el ca nu poate zari musterimea pestrita, care strange punga sufletul bucataresei. A lasat bratarile langa carafa de cristal si aduna blidele mesenilor veseli.

Intristata, se sileste sa sufoce dorul care o inneaca, care i s-a infipt in ceafa, chiar langa privirea cercetatoare a Fierarului.
Stie el preabine unde este locul bucataresei: undeva anume deasupra curcubeului peste o ploaie din zori. Ii adulmeca tristetea si strange pumnul care stie indoi fierul amarnic: "Musai de cunoscut numele, scopul si durata existentei naparstocului care tulbura Fantezia-Nebunia! Pe jaratecul topitoriilor din adancuri, ii voi infiera vocea ei in suflet, ii voi pecetui visele cu ochii ei, ii voi aduna clipele in palmele ei...sau il voi topi in gheena...."

Orbul intinde mana tematoare dupa carafa de arama si dibuieste degete reci, lungi, mangaietoare. Stergar cu aroma de busuioc ii sterge fruntea asudata si mana cea rece ii aseaza in palma alta carafa, grea cu vin. Spre urechi se grabesc colturile gurii iar ochii tulburi cauta in intunericul viselor chipul ascuns. "Adanca multumire cu plecaciune indatoritoare."
"Sa-ti mearga la sufletul cel cald" sopteste Fantasee si-l petrece cu privirea, indepartandu-se de taina ochilor cei goi.
Sprijina spatele de cedrul cel inalt si gros din mijlocul salii celei mari. Ce-o vedea Orbul sub pleoapele lui cele grele?
"Ce-o ascunde in ochii aia negri" gandeste Fierarul, nemultumit de goliciunea carafei sale.

Trimis de: Fantasee pe 28 Nov 2005, 08:08 PM

Si dupa ce am ospatat, baut, jucat....am si dereticat. Cu mare greutate fiindca piticii nu se dau dedulciti la trebi casnice si nici la casnele trebuincioase.

Se aseaza linistea peste povesti: aici este un capat al lor.

Pana aflu celalalt inceput...

Cu plecaciune,
Fantasee

Trimis de: eyes_wide_shut pe 1 Dec 2005, 10:47 AM

Nu se poate, Fantasee, ti-ai propus sa ma intristezi? Ce inseamna asta? Ratacind, cateva zile doar, pe aici, imi gasisem si eu un refugiu, un loc unde sa pot sa stau la cativa pasi de lumea adevarata. Daca vei parasi povestea, ea va plange dupa tine. N-ai tu inima asta...

Trimis de: Fantasee pe 1 Dec 2005, 10:55 AM

Fantasee are povesti in loc de inima. Negurile au torturat povestile: a mai ramas de istorisit una singura, amara ca vinul de cucuta.
Povestile nu plang dupa nimeni: ele cunosc lacrimile tuturor... Vor veni altele si altele, inlantuite ca bucuriile unui om trist: rare si grave.
Inchideti ochii: acolo sunt povestile .


Sunt aici ca intotdeauna si va astept cu bunatati: dar voi imi veti spune povesti si eu voi asculta, cuminte.

Trimis de: N.V. pe 1 Dec 2005, 11:19 AM

Trimis de: eyes_wide_shut pe 1 Dec 2005, 11:27 AM

Ajut si eu la curatenie. Si daca mai vad aici asemenea tristete ca in postul tau Fantasee, promit sa plec definitiv, impreuna cu zmeul, orbul, piticii si toti ceilalti, nu inainte de a rascoli totul cu vantul care-mi suiera-n jur. Nu te porti asa cu o poveste. Nu ma supara Fantasee, nu glumesc... sunt in stare, pentru o poveste, sa-ti ravasesc locul acesta minunat. Vantul mi-e prieten.

Trimis de: Fantasee pe 1 Dec 2005, 11:44 AM

Hm, m-au parat piticii, vad, si au adunat potera sa-mi aduca mintile acasa de unde sunt duse cu sorcova...

Vreti poveste? Poveste sa fie:

Cucuta are rod greu de boabe negre si verzi, amare de dulceata otravii. Zmeul toarna peste cap cupa dupa cupa cu vin verde de cucuta. Ce ramane pe adancul cupei? Graunte de argint viu, jucand in aerul parfumat cu rasina Bradului din curtile zmeiesti.
Ochii cei portocalii ai Zmeului pocnesc de necaz cu fulgere ingemanate: povestile l-au speriat. Cine a mai vazut iepure tragand la plug?! Povestea bucataresei istorisita sub Brad in crucea noptii a ravasit apucaturile Zmeiesti. Va merge zmeul sa dibuiasca vipera in pamant, s-o traga afara si sa-i smulga coltii cu vestmantul cel stacojiu al bucataresei? Sau va zace cu vinul de cucuta curgand pe mustatile-i fioroase, inchizand geana uitarii peste flacara cea plapanda care i se aprinde molcom dar incapatanat in suflet?
Nu se mai pomenise pana atunci lup mancat de oaie, Zmeul nu vrea sa se lase leganat de ochii bucataresei - piticii pun la cale planuri amarnice de snopire in batai. Motanul tarcat isi ascute ghearele de lavita jurand rani adanci lui Zmeulache...musterii din sala cea mare bat in mesele de brad cu pumnii: unde sunt povestile lor?!

Fantasee intra in sala cu carafa plina de vinul cel negru, toarna in stacane. Orbul zambeste cu talc: s-au intors povestile...

Trimis de: N.V. pe 1 Dec 2005, 11:47 AM

Trimis de: Fantasee pe 1 Dec 2005, 12:04 PM

In cuiul de argint, batut in perete dupa usa bucatariei, sta un sal lung, pufos si negru. Nu se cunoaste nimic despre el, atata doar ca incalzeste orice suflet care se incumeta sa il aseze peste umeri. Piticii au facut scarita, grozava incercare - cat pe ce sa se faca si ei placinta alaturi de motanul tarcat pe podeaua de piatra a bucatariei, dar au luat frumusel salul si au infasurat bucatareasa cu el.
Piticii vor fi asezati pe genunchi si tratati cu aplauze peste pernutele de stat pe lavita. Pana ii prind pe toti ca sa le dau ceea ce le datorez cu prisosinta, iata prima poveste:

Feriga se scalda in soarele zglobiu al dupa-amiezii. Pasi amarnici zguduie pamantul, mestecenii isi innoada crengile cu stejarii, papura a ramas vaduva de puf: cin` sa fie grozavia asta de urias? Feriga nu vrea sa cunoasca, ii ajunge cartita care ii roade radacinile de atata amar de vreme . Vazduhul tremura laolalta cu fluturii, pasarelele si arsita lui, izvorul s-a evaporat de teama, pietrele urla de jale, cu toata mutenia lor, pana si cartita ferigii a itit nasul afara sa adulmece grozavia: clipeste des si ametit, Soarele o coace pe bot.
Un bustean scrijelit si ros la capete zboara nedumerit in mijlocul ferigii, ametind-o si oprind bataia inimii cartitei curioase: dintre dealuri apare Zmeul cu o falca in cer si cu o laba pe burdihan. Valeeeeeeeeu! Iarasi a mancat ciuperci din cele rosii, iarasi are crampe: "Adio padure, eu ma mut!" hotaraste feriga si ar lua-o chiar si pe nemernica de cartita la drum, numai sa scape de jelaniile Zmeului otravit de propriile-i pofte.

Trimis de: Fantasee pe 1 Dec 2005, 03:40 PM

Amarnica pedeapsa si otravirea asta! Doar tot i-am spus Zmeului sa nu mai imbuce ciuperci otravite, rosii cu buline albe. Palaria Sarpelui le cheama - na, musai sa fii Zmeu ca sa nu pricepi atata lucru!

Pun ceaunul la foc mic si sa incropim licoarea magica . Vinul cel negru si tamaios, adus in carafa de cristal, trebuie lasat la hodina pe masa din bucatarie, sa se adanceasca putin in povesti.
Il invart ca acele pendulei din perete, de cinci ori, ca sa prinda forta timpului si il torn in fir rubiniu, unduios, in ceaunul care sfaraie in carligul lui. Cand incepe sa abureasca, leg repejor deasupra ceaunului, de carlig, o legatura de busuioc - aroma amara se imprastie in toata bucataria.
Spuma dantelata rozalie se aduna spre gura ceaunului: iute, jos cu el din carlig si pun opt cuisoare parfumate si un praf de piper alb. Torn vinul fierbinte in stacane, o lingurita argintata plina cu miere in fiecare stacana si cate o frunza de indrusaim legata de fiecare toarta. Din cuptor sar vesele merele coapte: le scufund in lapte o clipita si le tavalesc in praf bogat de scortisoara si zahar mic. Cand nu s-au dezmeticit inca si se minuneaza de noul vestmant, infig repejor cate o tepusa de argint ca sa le puteti apuca mai cu folos .

Gata licorile si leacurile impotriva durerilor, otravirilor si tristetilor de orice fel. Hai la viataaa, neamuleeee!

Trimis de: Fantasee pe 2 Dec 2005, 06:19 PM

S-a auzit vantul suierand pe langa ferestrele bucatariei, a intrat pe horn si vestea a cazut sec in ceaunul pus in cui: Zmeoaica cea Mare leaga vraja adanca in noaptea asta…Frica nu am cunoscut si nu vom cunoaste nicicand. Vom merge sa zarim vraja afurisitei – poate scoatem vreun folos din ea .
Am adunat din poiana ierburi noi, le-am dus Dragonului de le-a uscat, piticii le-au faramitat intre degetutele lor harnice – chiar de n-a merge vraja, bucatele mele vor fi si mai parfumate :rofl :.
Floare de fan, rozmarin, scortisoara, verbina, radacina de ghimbir, frunze de piper, rostopasca si crucoz – sunt toate pisate, gata de trimis in cele opt vanturi spre a ne implini cea mai adanca dorinta... Magicianul m-a incredintat ca nu avem trup, nici suflare, numai ochi.
Poiana e aramie de focul cel napraznic intins de Zmeoaica : limbile aurii inhata cerul hulpave. Sade incolacita de coada-i solzoasa si sufla incetisor aer fierbinte peste prafurile din palma : “Vant din Nord, tu, rege Bora, din seva pamantului, du-mi dorinta in salasul de sus – din biruinta gnomilor, adu-mi indarat izbanda !“
Fericit e Orbul ca nu zareste cum singure se impart pulberile in palma Zmeoaicei si, la suflarea-i subtire, o patrime se duce cu vantul. Simte amarul buruienilor arse si se infioara cu mana inclestata pe toiagul de alun.
Cautam cu ochi incetosati la Zmeoaica : nu ne-a dibuit…
“ Vant de Miazazi, tu, rege Ures, din taria aerului, du-mi dorinta in salasul luminii – din biruinta zburatorilor, adu-mi indarat izbanda!“ Ierburile unduiesc alene spre rasarit, alungate din palma farmazoanei.
Cosanzeana strange la piept naframa ibovnicului ei si lasa lacrimi in iarba grasa.
“ Vant din Sud, tu, rege Not, din valtoarea focului, du-mi dorinta in salasul de jos – din puterea serpilor, adu-mi indarat izbanda ! “ Pulberile iau calea noptii, manate de suflarea subtire.
Focul umfla poiana cu dogoare amarnica.
“Vant de Miazanoapte, tu, rege Zefir, din adancurile apelor, du-mi dorinta in salasul intunericului – din puterea sirenelor, adu-mi indarat izbanda !” Se duce vantului si ultima pulbere aromata.
Zmeoaica Mare pleaca incredintata ca tot vazduhul tese la poruncile ei, neuitandu-se indarat, dupa randuiala vrajitoreasca.
Amarnic rotocol de ape reci duduie din vazduh, culca valvataia poienii si ne amesteca pe toti, pitici cu pisici, iarba cu cer, mai ceva ca pe castravetii din pivnitele conacului.

Trimis de: N.V. pe 2 Dec 2005, 06:42 PM

Bine-ar fi fost sa fiu fata studioasa si sa stau la locul meu in loc sa incerc sa insel prin minciuna si vrajitorie. Napraznic vant s-a randuit la porunca Zmeoaicei celei Mari si tot colbul potecii l-a ridicat in aer in timp ce se 'ndeparta cu pas grabit. Vedeam de dupa copacul langa care m-am pitit pe curajoasa Fantasee care statea cu Orbul de-a drapta ei si cu Cosanzeana de-a staga, iar piticii ii stateau ghemuiti la picioare. Si multe nazdravanii sufla zmeoaica in palma ei de ti se ridica parul maciuca. Noroc cu o bucata de pled adus de vant din cine stie ce colt al lumii... l-am insfacat si m-am pitit sub el tremurand de spaima si cu ochii inchisi incercand sa uit ce-am vazut.

Trimis de: Data'q pe 2 Dec 2005, 10:12 PM

Iarta-ma zana mea!...Stiu ca m-am pus paznic de buna voie in acest lacas...si ai fost atat de buna cu un amarat de clopotar...Iarta-ma caci fara clopotele mele sunt pierdut...Si tocmai saracele...
Sa-ti spun sau nu? Iti spun ca oricum vei afla...Zmeoaica, bat-o amaru' si mancao-ar puricii din Nord, la mine a venit mai intai...Aflandu-ma lustruindu-mi cel mai vechi clopot (adica vreau sa spun ca eram foarte concentrat in ce faceam) n-am apucat sa vad decat coada-i spre mine indreptandu-se...Apoi mi-a incleiat toate clopotele ca sa nu anunt primejdia cea mare si-a fugit...Ce lasha!!! Nu am apucat decat sa-mi trimit motanu sa te-anunte degraba...L-am privit in ochii verzi si citindu-mi gandu' il vad facandu-se in vant si se rapede catre bucataria ta...Drumul il stia prea bine...
Restul n-a mai contat...Acu inca ma munceasc sa-mi curat sufletul...(adica clopotele...)

Trimis de: Fantasee pe 2 Dec 2005, 10:23 PM

Nu se cuvine iertare, preacinstite Clopotar, daca nu salasluieste pricina. Om da de rost Zmeoaicei cu alta grija, acum sa ingrijim de clopotele tale. Voi asmuti piticii sa lustruiasca minunile sufletului tau si ale regatului cu stergare inflorate, din borangic de pe Campurile Dorului.
Sezi la foc, pofteste o cana de vin aromat, gusta o placinta cu pastarnac - sa mai povestim o clipa, inainte de hodina. o doina ti-as ingana, numai sa nu te intristez si mai tare...

Trimis de: Fantasee pe 3 Dec 2005, 08:56 AM

Vai mie - grozava ameteala am pe cap azi! Piticii s-au fatzait toata noaptea si n-am izbutit a aseza geana peste geana de raul lor. Talambul a tot vaslit din manutze, pasamite inca mai lustruia la clopotele regatului...ai acum se tine de fustele mele prin bucatarie, scancind ca el vrea laaaaaaaaaapte de pasareeeee . Ce sa-i fac, n-am deprins mulsul cocostarcilor si negresit voi stalci bucatele azi, barem sarea in cafea si mierea in ciorba tot le dovedesc - grozava ameteala imi da fuga pe sub mahrama...

Trimis de: Fantasee pe 3 Dec 2005, 03:27 PM

S-a innegrit si mai abitir, Fierarul , cand a aflat vestea ca va fi mare nunta mare la conac - carbuni incinsi i-au stralucit in ochi...oare ce-o fi cugetat? Ca a innebunit bucatareasa si se da dusa dupa vreun voinic?!
Dar nunta campeneasca asteapta inca si nadajduim intru hotararea grabnica a domnitorului de a ne aduce mireasa la conac.

Cuptorul rumeneste cartofi albi de-i innecam apoi cu unsoare de masline si cu iarba proaspata si aromata: oregano. Talambul va desfoia grabnic usturoiul, fara sa mai mature masa cu buza de jos: l-am tucat pe nasul borcanat aseara, dupa ce a terminat de lustruit clopotele regatului. Rachiul de eucalipt va curge in paharute brumate si afumate cu maghiran - sala cea mare se va umple iarasi cu drumeti veseli si petrecareti nevoie mare.
Se vor asterne istorisirile iara peste sufletele triste si vor grabi surasul in obrajii rumeni ai mesenilor. Nu vietuim vesnic, dar cat ne incurcam unii pe altii pe aici, sa vietuim cu adevarat - cu sau fara dorinte implinite .

Trimis de: Fantasee pe 4 Dec 2005, 10:59 AM

Zmeul zace cu capul intre limbile ferigii, latit in toata minunatia sa, si doarme dus cu gura deschisa. De sub palma stanga, cartita cea chioara se opinteste din greu sa-si draga si dindaratul afara. N-a sti nimeni ce bombane - dar zice maruntel din dintisori. Feriga e amarata nevoie mare, asa de mare, ca isi roaga dintii cartitei pe radacini sau coasa voinicilor pe frunze numai sa scape de nedorita onoare de a-i fi iara pat Zmeului chinuit. Unde-o fi Fat-Frumos cand ai trebuinta de el, sa scurteze Zmeul de-un cap, orisicum nu-i sade de prea mult ajutor!
Cand s-a ridica soarele de trei suliti pe cer, s-a inturna Fierarul din creierii muntilor. Feriga nadajduieste sa aiba la betelie vreun palos ascutit din fierul cel nou si sa-i curme somnul Zmeului, luandu-i capatana chezasie. Se naduseste aerul de se lipesc intre ele aripile fluturilor - dar nu-i rost de hodina.
In sala cea mare, piticii freaca podelele de lespede si mesele lungi cu perii mari din ace de arici. Cofele cu apa au guler alb de petale de sapunarita. Scufita Rosie burgheleste gutui aurii si le petrece cu panglica albastrie spre a le da Clopotarului sa le atarne de grinzile de sus ale salii - si vreo doua-trei pentru turnul lui. Bucatareasa a fagaduit sa impleteasca Scufitei spice aurii din cosita daca gata treaba repejor. Pe o lavita lata langa peretele dinspre bucatarie isi asteapta cuviincios randul stergarele de borangic, pledurile de in negru si cele din lana calduroasa pentru mangaierea mesenilor. Batrana tesatoare a regatului, dimpreuna cu ucenicele ei, au daruit conacul cu perdele grele si inflorate, cusute la poale cu bobite de aur si cu panglica cu solzi de peste.
Peretii salii au dimprejur ulcici si ulcele, stacane si ulcioare din lut ros din Grotele Racsene, piei de bivoli zugravite cu uleiuri colorate: harti ale regatului vechi, mercurialul pietei vanatoresti, un velier infruntand o furtuna amarnica pe cine stie ce mare indepartata si o codanita cu vestmant albastru, cu medalion de os la gat. Din grinzi atarna smocuri parfumate de lamaita, iarba amara, cimbru, funii groase de usturoi, siraguri de ardei iuti rosiori, cucuruz galben ca ceara, tartacute verzulii si struguri stafiditi.
Talambul scapara amnarul si porneste foc plapand in vatra salii celei mari: cu greu aduce in brate reteveie de lemn de brad - fumul lor vor tamaia tot conacul, ca sa stie musterii ca e gata ospatul.

Trimis de: Fantasee pe 4 Dec 2005, 04:11 PM

Piticii s-au cuibarit in patul bucataresei si isi rod degetutele ingroziti: balaurul care le facea recensamantul mai zilele trecute vine la conac in curand pentru cina. Nu s-a mai pomenit Balaur la conac pana acum; cu toate ca li s-a istorisit ca acest balaur nu-i un fistecare, ci reptiluta draguta, educata, si cu limba roz , piticii tot tremura din toate oscioarele. Au facut plecaciuni bucataresei, au juruit spalarea blidelor vesnic, numai sa incropeasca o cina demna de un balaur. Ghiftuit, apoi, nu s-a apleca asupra fragezimii piticesti...
Balaurul clipeste rar si isi zdrangane coada lenes, culcat in firida de dupa cuptor. Bucatareasa l-a invelit cu pledul parfumat cu levantica si pune la ceaun tocana balaureasca: mancare de linte galbena, cu carnati si felii de mar rosu. Pai, da, ce credeau piticutii: Balaurul nu este carnivor, dar mestecarea unui piticot sacaitor ar fi un fel de orbit fara zahar .
Balaurul viseaza legende nepictate in scripte: pe o pajiste verzuie si inflorata, se intinde la soare sa-si incalzeasca solzii turcoaz de pe sale. Adulmeca aerul sarat care pluteste dinspre oceanul stralucitor si zgaraie cu o gheruta o scoica sidefata, dantelata la margini...

Trimis de: Oiski-Poiski pe 4 Dec 2005, 04:34 PM

Trimis de: Fantasee pe 4 Dec 2005, 05:30 PM

Si printre sforaiturile delicate ale balaurului, piticii incaleca greoi coada solzoasa ca sa apuce din mainile bucataresei florile de camp pentru inveselirea si parfumarea meselor din sala cea mare a conacului.
Motanul tarcat e taaare nedumerit: ce fel de motan e si asta, cu table albastre peste coada?! Hm...ori o fi vreun cal napraznic de-a lui Zmeulache? Fleosc, o dantela stacojie peste mustati - si motanul se trezeste din infricosatoarea-i viziune: bucatareasa in aduna de pe podele si-l lasa usor pe blana moale a lavitei.
Piricii tarasc cu greutate de tava cu batalul cel rascopt la foc aprig, Sucitul se incurca in greutatea draperiei de catifea si se face sarma peste prag. Piticotii rad pe infundate si bat cu meschii in podea: de nu s-ar trezi balaurul!
Motanul se incovoaie tot si scoate gherutele la aerisit: Balaurul toarce linistit, aratandu-si limba cea roz catre cuptorul calduros.
Si aroma placintei cu sofran se impiedica de narile frematande ale somnorosului...

Trimis de: Fantasee pe 5 Dec 2005, 09:50 PM

Si Zmeul viseaza: are cosmaruri... Nimeni si nimic nu-l poate intoarce acum din calea sfasierii, din menghina durerilor nu-l smulge, nu-i curma caznele sau barem clipele. La povestea de sub Brad, istorisita rece de bucatareasa, a vazut in gheena dinlauntrul sau urma palida a unui cer senin, a unor ochi... Zmeul scutura din cap nervos: si in vis alunga linistea de la portile sufletului. Parca cine ii mai intelege si pe zmeii astia?! Cine fuge de povestile frumoase? Limpede ca e musai sa fii zmeu ca sa-ti iei calcaiele la spinare .

Forfota mare in sala conacului: petrecaretii ciocnesc carafe, lalaie balade cu fapte de arme, istorisesc amintiri indepartate, mai imbrancesc in saga un piticut si striga dupa carafa cea plina. Motanul cel tarcat adulmeca adanc aroma care se scoboara molatec din ceaunul fumegand. Balaurul e plecat de mult, dar tot nu se incumeta sa iscodeasca firida de dupa soba, toooot sta cu frica: daca se piteste Balaurul acolo si cum isi vara mustatile, il ia la clefait?!

Trimis de: Fantasee pe 5 Dec 2005, 10:51 PM

S-a pornit menuetul: perechi mai neasemuite nici ca se putea. Se privesc, se inconjoara, isi ating mainile, se invarte toata sala cea mare. Se despart, se privesc, se apropie, se adulmeca...
Orbul nu vede nimic, dar le aude toate. Duduca aromata cu iarba de micsunele are conduri stransi tare pe talpa, cuconasul care bea rachiu de struguri tamaiosi are ciubote date cu risipa de vacs.
Menuetul se opreste: musterii grabiti invaluie nasul Orbului in arome felurite. Daca ar sti acestia cum ii vede el, sub pleoapele grele, ar ispravi cu toate oglinzile: el ii vede chiar dupa cum sunt.
Adevarat ca nu exista orb mai mare decat cel ce nu voieste sa vada...

Trimis de: Felina pe 6 Dec 2005, 03:04 PM

M-as cuibari si eu langa soba, langa motanul cel lenes, iar o cana ceai cu aroma de tei n-as putea refuza. Acolo langa soba cusiguranta mi-as regasi sentimentul de siguranta pierdut din slabiciune. Mai e loc?

Trimis de: Fantasee pe 6 Dec 2005, 05:16 PM

Gata licoarea de tei, iaca si mierea de-ndulcit: pofteste de te hodineste - soba are brate largi si cate firide vrei nu are bucataria destui motani sa la umple pe toate.

Scaunele inalte din lemn de nuc cunosc straie noi: perne moi in sac de matase brodan cu petale de flori. Pe ele vor sade in seara asta cutreieratorii sezatorilor din toate regatele si de prin toate taramurile. Nu cunoaste nimenica sezatoare mai aleasa decat cea din sala cea mare a conacului de oaspeti.
Fierarul poarta in spate un bustean gros, imbracat in ferecatura aurita si brodat cu diamante negre: in lasa binisor pe podeaua salii celei mari si ofteaza scurt. Orbul amesteca intr-un vas de ceramica alba uleiuri parfumate si le cerceteaza aroma indelung, oftand din toti rarunchii.
Scufita Rosie impleteste ghirlande de brad verde-amarui si incoroneaza scaunele de nuc. Veseli si neastamparati, piticii insira pe mese stacane de lut ars, galcevindu-se care din ei sa duca apoi carafa de cristal plina cu vinul cel tamaios.
Magicianul a dat bucataresei o bucata noua de pergament: in ea va pune povestea cea mai nestiuta si mai tainuita. Nebunul a pus ramasag ca bucatareasa va pierde sirul povestilor "Na, belea! Sa scap de raul vostru, pocitanii balitoare la matraprazlicurile fierbatoarei de buruieni!" Nu-i vorba, luase nebunul o bleanda la asa vorbe: dintr-o data a simtit elefantul mare lesin si s-a hodinit o tzarica pe salele Nebunului.
Balaurul nu-si vanturase genele cele lungi pe la conac si motanul tarcat tragea nadejde sa-l tina altcareva departe de bucatarie. Ce soarta mai buna decat sa sezi covrig sub mainile aromate cu flori de tei? Felina se hodineste zambitoare, cu maini harnice impletind coada motaniciului tarcat .

Trimis de: Felina pe 6 Dec 2005, 05:33 PM

Uau, ce atmosfera! Multam Magicianule!

Cel mai mult imi place sa mangai picicile invers, adica nu in sensul cresterii parului. Ele, pisicile, de drag sa se simta alintate, suporta aceasta mica cazna fara sa cracneasca.

Trimis de: Fantasee pe 6 Dec 2005, 07:04 PM

Orbul spune prima poveste:

"Voi credeti ca in lumea mea e intuneric vesnic dar eu nu cuprind intristarea voastra: nici lumina, nici intuneric nu am inauntru - nici frumusete, nici uratenie. Va aud pe toti ca pe menestrel, va adulmec si va stiu acolo inainte sa va vada ochii altuia. Cel mai mult imi place sa va ascult." Si Orbul isi pleaca fruntea, cautand in sine firul povestilor.
"Un singur cantec, o singura poveste ne innoada pe toti, ne aduna aproape si ne leagana visele. Rautate vremurilor ne-a rapit miezul cel dulce si cald: fiindca ne vrem sufletele inapoi plecam urechea la povesti. In toate regatele si in toate taramurile este asezat un conac, un povestitor, un soare cald...dar aici avem loc toti. Si cand ma tem ca in curand nu va mai fi loc, sala asta se largeste si eu nu cuprind cu mintea cum. Asta este povestea voastra - cu iertare sa imi fie, cel mai bine stiu sa va ascult."

Trimis de: Fantasee pe 6 Dec 2005, 07:33 PM

Un musteriu spune a doua poveste:
"Muma padurilor pe urma cararilor: iaca cine avea sa ma culeaga daca ma apuca noaptea in padurile de pin. Oaza de pini e alt taram in mijlocul padurii de foioase, nimenea si nimica nu trece de acolo in afara ori dinafara inauntru. Nu ca ar sta vreo pravila, dara nimenea nu gandeste parasire. Poienita e in mijlocul oazei de pini si aduna in ea doar vanturi si fluturi inafara de Calul cel alb al Nimanui ori poate e unicorn, dar cine poate sti, cine l-a zarit indeaproape?! Cu gandurile astea dimprejur arunc o privire poienitei si vad acolo, ca in sanul linistii, pe unicornul nestiut, ori calul nimanui. Si-mi roiesc in cuget toate povestile stramosesti - parca unicornul asta avea pereche... Caaaasc ochii cat pot de tare, dar nu zaresc nici macar cornul, cal sau unicorn, n-as prea vrea sa-l sperii...."
O pana alba cade din grinzile salii si ochii musteriului se maresc de uimire: Clopotarul zambeste gales din bagdadie.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 6 Dec 2005, 08:49 PM

Un musteriu spune a treia poveste :

Traiau o data demult in curtea unui taran sarac o vaca, un porc,o gaina, un caine aproape orb si un magar batran.
Cu totii erau cei mai buni prieteni si se stiau de cand lumea .Taranul era asa de bun la suflet ca cu toate ca adeseori nu avea ce sa puna pe masa nu l-a lasat sufletul sa sacrifice nici unul din animalele sale.
Intr-un an insa a venit o seceta groaznica peste tara si taranul s-a vazut nevoit cu parere de rau sa-si vanda animalele.
In seara de Mos Nicolae afara viscolea vantul rece si in grajd s-au strans animalele la sfat.
- Ce ne facem ? Maine dimineata stapanul nostru ne duce la targ sa ne vanda, zise vaca cu voce trista.
- E vremea sa-i spunem secretul , cotcodaci gaina.
- Grunz, grunz, ce secret ? intreba porcul curios tare.
Dintre toate animalele din curte el era cel mai tanar si taranul il primise anul trecut de Craciun de la fratele lui bogat ca sa faca din el carnat si sunca.Insa taranul ca de obicei i-a fost mila de animal.
- Secretul despre comoara, zise cu voce soptita magarul.
Acum cativa ani, tot intr-o seara de Niculae dormitam cu totii aicea la caldura cand un zgomot neobisnuit ne-a facut sa tresarim de spaima.In coltul grajdului cel de sub fereastra cea mica statea un pitic cu barba lunga aplecat peste un sipet plin de galbeni .Ii ridica printre degete si apoi le dadea drumul iara in lada.
S-a intors spre noi si cu voce pitigaiata a zis:- sunt nevoit sa-mi ingrop comoara sub fereastra asta dar daca unul dintre voi ii povesteste taranului ceva acela va trebui pe loc sa moara.
Si-a ingropat banii si dus a fost.
In grajd s-a lasat o liniste deosebita , doar vantul se auzea de afara cum vuieste printre coapci.
- Unul dintre noi trebuie sa se sacrifice , spuse cu voce trista magarul.Insa eu nu voi fi acela pentru ca eu i-am slujit cel mai mult si mai greu stapanului.Acuma a venit vremea sa ma odihnesc si eu.
- Eu i-am dat lapte si branza , spuse vaca, nici eu nu voi fi aceea.
- Iar eu i-am facut oua, cotcodaci gaina revoltata.Tu porcule trebuie sa te sacrifici , tu esti cel mai nou aicea.
Porcul ingrozit a facut doi pasi inapoi si s-a lipit de perete.
- Eeeeuu, sunt doar asa de tanar.In viata mea porceasca de pana acuma nu am vazut de prea multe ori lumina soarelui.
Si, prinzand putin curaj, eu nici nu am fost aici cand a venit piticul .
Si asa au inceput sa strige unul la celalalt si sa se certe care mai de care.
Doar cainele nu zicea nimica din coltul lui de langa usa.S-a ridicat si a latrat deodata tare asa cum numai prin tineretile lui o facea.
- Ham, ham Liniste ! Sa va fie rusine animale nerecunoscatoare.Stapanul nostru a fost bun cu noi si acuma cand a venit randul sa-l ajutam si noi dam inapoi plini de lasitate.Eu voi fi acela sacrificat si cu asta cearta s-a terminat.
De-abia a rostit aceste cuvinte si usa s-a deschis si plin de zapada a intrat in grajd un batran cu plete albe si o mantie rosie si lunga.
_ Seara buna, la toata lumea.
- Cine esti tu straine ? prinse curaj magarul.
- Cine sunt nu cred ca are o mare insemnatate.Insa cred ca pot sa va ajut .
Si s-a intors spre caine si cu o voce blanda spuse:- tu caine esti un animal credincios si pentru credinta vei fi raspltatit.De azi inainte vei vedea si vei alerga ca si in tineretea ta.Iar banii am sa-i duc eu stapanului tau.
A dezgropat comoara a luat-o sub brat si de la usa s-a intors inca o data spre animalele uimite :
- In seara de Nicolae e totul posibil.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 6 Dec 2005, 09:19 PM

Ultimul musteriu isi cere iertare ca si-a bagat nasul in blidele piticilor si spera ca zmeul nu a fost trezit de animale

Trimis de: Fantasee pe 6 Dec 2005, 09:29 PM

Musteriul care a spus a treia poveste este de petrecaretii din sala cea mare, iar Fantasee ii umple stacana cu vin tamaios si ii mai da o portie de placinta picanta. Ar putea dobandi chiar acest musteriu ravasul cu povestea fericirii, cine stie ?
Au prins curaj si ceilalti musterii - dar parca se tem sa nu-l sacaie pe Balaurul cu limba roz: sta in coltul de miazazi al salii si rontaie linistit cina pregatita de bucatareasa, in vreme ce isi unduieste coada pe deasupra musteriilor.
Cine este urmatorul povestitor?

Trimis de: Data'q pe 6 Dec 2005, 10:45 PM

Poveste nu voi spune...ci descantec...

“Nu-mi privi fata,
Tanara fata, inima priveste-mi,
Adesea, inima flacaului frumos e sluta,
Exista inimi care nu pastreaza dragostea.

Tanara fata, bradul nu-i frumos,
El nu-i frumos ca plopul,
Dar isi pastreaza frunzele si iarna.

Vai! La ce bun s-o spun?
Ce nu-i frumos greseste ca exista,
Caci frumusetea cere frumusete.
April cu spatele sta la ianuarie.

Desavarsita e frumusetea,
Desavarsita si atotputernica,
Ea e unicul lucru care nu poate exista
decat intreg."

Toti corbii zboara numai ziua,
Iar bufnitele zboara numai noaptea,
Dar lebedele zboara zi si noapte.

Astfel mi-a fost racita lava din vene...Ca sa pot pleca fara sa intorc capul...Sa-mi iau pritenii transformati in clopote si sa evadez in acest taram...Slava Vrajitorului...

Iertare zana buna daca ti-am intristat mesenii...Nu ma indoiesc ca al tau vin ii va inveseli din nou...

Si acum ma sui iar pe grinda si cu voia ta voi sufla din nou in pana...

Trimis de: Fantasee pe 6 Dec 2005, 11:15 PM

Incantator descantecul Clopotarului - nicicand meseni mai vrajiti in sala cea mare a conacului, nicicand vin mai gustos si inimi mai vesele...

Trimis de: Fantasee pe 7 Dec 2005, 07:52 PM

In a doua noapte de sezatoare, Scufita Rosie spune prima poveste:

"Bunicutza ale o casa flumoasa si maleee" isi ridica manutele intr-o imbratisare rotunda deasupra capului, cat pe ce sa tranteasca de pe spatarul scaunului coronita de brad "si inauntru sta ea. Mami mi-a dat un cotzonac flumos si galben ca sa-i dau, daaaaaal" i se maresc ochisorii si clipeste des "upul cel lau mi l-a halit . La bunicutza nu ma duc asa, fala cotzonac, nici la mami nu ma duc ca ma cearta. Uite upul" "cum se hlitzeste la mine pe geam" si intinde un degetel grasun si trandafiriu spre una dintre ferestre. "Fantaseeeee...vleau acatza ".

Toata lumea inghite in sec: nu din pricina bucatelor felurite de pe mese...

Trimis de: Fantasee pe 8 Dec 2005, 09:13 PM

In ultima noapte de sezatoare, Talambul spune prima poveste:

"Omul de Zapada este vesel si lucitor. Mandru nevoie mare, el isi potriveste bumbii de carbune, tichia de margaritar si nasul morcovos. Iarna este o vreme intepatoare si infrigurita, frigurina....frigaroasa in celalalt taram. camaradele sale, ciorile, ii jinduiesc nasul cu patima, dar zapadosul nu se lasa si pace. Cu maturile le husuie si le fluiera odata cu vantul...Un prunc ros in obrajori da roata zapadosului in fiecare ceas si nadajduieste sa creasca mai repejor, sa zareasca palaria de pe deasupra nu de dedesubt . Face gardut dantelat cu turturi si aduce felioare de cozonac facute de mamica lui: sa nu-i fie foame zapadosului si ... sa nu fie singur. "

Trimis de: Kitty pe 8 Dec 2005, 10:37 PM

Am vrut sa scriu aici o poveste, dar nu stiu cat de interesanta ar fi fost si nu s-ar fi potrivit decorului din lumea ta....asa ca mi-am trimis povestea in jurnalul meu. Nu-i la fel de colorata ca povestile tale, poate nici nu se poate numi poveste...

Trimis de: Fantasee pe 9 Dec 2005, 03:00 PM

Kitty pentru poveste meriti . Puteti spune povesti aici oricand doriti, sezatoarea este deschisa mereu de azi inainte: fiindca am scris ravasul-premiu si ii asteptam castigatorul .

Trimis de: Fantasee pe 11 Dec 2005, 11:38 AM

Si povestile curg, vesele si triste...vin si pleaca musterii, se sfarsesc bucatele, sa gatesc altele, se umplu bardacile spre golirea carafei.
In bucatarie - nimeni. Nici macar motaniciul cel tarcat. Sunt toti, cu mic, cu mare in sala cea mare - pregatesc cuibul dorurilor pentru povestea de seara. Se va spune cea mai ascunsa poveste din lume, ori poate cea mai trista - dar cu siguranta cea mai frumoasa.
Lumina aurie, strecurata prin perdelele de in insolzate, trece zglobiu spre a picta figurine aurii pe peretii salii celei mari. Imprejurul conacului, gaze colorate, fluturi dantelati si pasari gurese impart acelasi aer parfumat de bradetul muntilor. Curtea e plina de zarva si de alergatura, protapul e incarcat de treaba - invarteste cina deasupra focului .
Fantasee aduna, de pe unde le pusese la uscat, valuri de panza colorata cu ierburi : tapsanul proaspat cosit miroase a veste buna, a floare cruda si a pamant. Piticii pietruiesc cu grija aleea de la poarta catre conac. Motaniciul pandeste libelula asezata la incalzit pe nasul unui dragon de piatra de langa iaz.
Nori valuriti grabesc pe cerul binedispus: cu pasi molatici, se intoarce vremea povestilor.

Trimis de: Fantasee pe 11 Dec 2005, 11:24 PM

Somnul isi desface aripile cu fosnet mocnit: se intinde umbra noptii peste regat. Hurezii isi cheama alene perechile in cuiburi, florile isi aduna petalele la sine, iarba apleaca mladios peste pamant, salcia suspina adanc.
Iurtele au lumini plapande, ici colo mai arde un licurici, greierii pornesc serenadele leganatoare de vise. Rasare Luna: dantelata de nori valatuciti, arginteaza varfurile bradetului. Noaptea e parfumata cu tamaie de brad si crini maestri aromati.

Conacul se adanceste in intuneric: in fereastra cea mica a bucatariei, Fantasee aduna povesti in pergamente. Toti ochii tristi s-au ascuns sub gene bogate de istoveala zilei insorite, undeva in alt regat un viteaz asteapta visul cerului senin. Aduna povara tristetilor si o arunca vantului, inchide bucuria in suflet si tace. Tace.
Regatele dorm, vietuitoarele viseaza, pamantul aduna rod bogat.
Numai povestile nu prididesc, nestingherite, sa inveleasca sufletele cu pled moale de speranta.
Maine e o alta zi mareata: dormi...

Trimis de: Fantasee pe 13 Dec 2005, 10:07 PM

Lacul de smarald gazduieste barcile Pescarului. Din lacustra lui, surade apusului de soare si intinde navoadele la uscat. O cicatrice vinetie ii coboara de pe grumaz pe spate, pana spre linia creata a itarilor. Cu maine batatorite si uscate, alunga de pe frunte pletele aramii: e vremea sa mearga la conac pentru o poveste noua.

Potecile regatului duc toate la conac. Cea mai batatorita dintre ele se leaga brusc in tufa de pelin din usa bucatariei. Pedeaua de in ivoriu se zbate vesel prin fereastra cu rama acaju - la ceaun, Fantasee fierbe buruieni de leac. Balaurul are dureri la burtica, la fel o avea si Zmeul de s-o lacomi la zacusca de ciuperci - de cele bune, de asta data.
In sala cea mare, ucenicul Fierarului spune o poveste:

"Ielele jucau ades deasupra lacului de smarald. Sirenele cele artagoase ieseau cu pletele valvoi si le apucau sa le traga in apa cea calduta. Dara, dupa cum ii legea, se multumeau cu calatorii cei netrebnici care, cu ochii la Iele, umpleau burtile de apa amara. Barcile Pescarului sunt facute din oasele netrebnicilor, ruginite de mazga rubinie de pe fundul lacului. De aici norocul Pescuitorului la navoade grele de prada, la codanite cu ochi negri si la rani adanci. Spuneti calatorilor din regate indepartate si vizitiilor sa nu mane radvanele pe cararea pietruita pe langa lacul de smarald ca e primejdie grea acolo."

Trimis de: Fantasee pe 13 Dec 2005, 11:30 PM

La cererea unui musteriu drag conacului , povestea clipei zburatoare:

"Aduna, dar nu culege - macina si nu alege - Timpul poznas joaca feste Sufletelor. Valatucit, egoist si mofturos, alearga necontenit si alunga Fericirea, apropie Speranta stergand Lacrimile. Fiecare prunc al sau, Ceasurile, Clipele croseteaza si innoada si mai abitir firul vietii. Ce Parce, ce foarfeca - Timpul ghiduseste istorii si soroace, mai abitir ca oricare altul.
A ramas intr-un ungher, stinghera, cliba zburand. Fiindca e ca o pandora, ca o madlena ratacita pe tejghea, nu zace decat in bucataria conacului. Numai aci mai sade Timpul din cand in cand, cautand-o pe sub lavite, prin firidele sobei, prin cotloane, ametind motani si pitici laolalta. Si clipa, repejor printre pergamentele cu povesti, in corsajul bucataresei, scoate limba la mosneagul curios: ea apartine povestilor si viselor cu ceruri senine brodate cu ochii sufletului pereche. Asta-i pricina de nu se trec povestile, de nu le mor soroacele, de ne bucura sufletele: ele au esenta clipei zburande - asemeni iubirii fara de pricina, fara de margini si de noima."

Trimis de: mariusc2 pe 14 Dec 2005, 11:45 PM

Deodata, in linistea pauzelor dintre povesti, se deschid usile hanului, lasand sa patrunda, urmarit de suierul viforului, un strain misterios. Avea mersul garbovit, si isi tarsea incet picioarele. "il apasa anii", sopteau mesenii. Dar o raza de lumina ii strabatu fata, lasand sa se vada tineretea fetei. "cine este", "il cunoaste cineva?", "de unde a venit?" erau murmurele ce l-au urmarit pe strain pana la masa din colt, umbrita, ascunsa vederilor tot mai curioase. Hangita se ridica si se duse la masa strainului: "Ce-ti pofteste inima, preacinstite calator?". "O bucata de pita tavalita prin untura de gasca si o carafa cu vin", spuse strainul cu glas harait. "pita", "vin" zburau vorbele din gura in gura. Hangita ii aduse bucatele si licoarea si pleca, nereusind sa afle, cu ochii ei iscoditori, cine este si ce cauta strainul. Atunci, mesenii, parca uitand de strain, s-au intors la povestile lor. Din cand in cand femeile mai aruncau ochiade catre masa din colt, iar barbatii priviri pe sub sprancenele stufoase catre strainul ce le starnea imaginatia.

Trimis de: Fantasee pe 14 Dec 2005, 11:49 PM

Piticul Talamb il trase pe strain de maneca:
"Imi spui o poveste?"

Trimis de: mariusc2 pe 14 Dec 2005, 11:54 PM

"Nu stiu povesti eu!". Si piticul zari o lacrima stralucind in coltul ochiului strainului. Sau poate i se paru. niciodata nu va sti, caci strainul isi trase fata in umbra.

Trimis de: exergy33 pe 15 Dec 2005, 07:38 AM

Dar nu era asa. Strainul stia a povesti ...si o putea face bine , numai ca povestile lui erau povesti triste.
Nici macar parfumul vinului vechi de culoarea rubinului , nici macar muzica saltareata pe care dansau piticii si nici zimbetul de pe fata frumoasei hangite nu il puteau face sa uite povara anilor.

Ar fi vrut sa fi fost la fel ca ceilalti meseni , gilgiind de voiosie ...sau intristati de grija zilei de miine ...dar nu putea fi.

Privirile iscoditoare ale celor din jur il faceau sa zimbeasca...

De unde venea el ? , se intrebau in gind toti mesenii..

El era un simplu muritor venit de pe Tarimul Oamenilor si care se ratacise in acest Tarim al Povestilor !

exergy33

Trimis de: Fantasee pe 15 Dec 2005, 04:41 PM

Si cum nici un musteriu nu pleaca necajit de la conac, Fantasee a adunat piticutii si saltimbancii de au tinut serbarile pana in zori. Nimic nu aduce strainului un zambet mai batran de o clipita...
Se aduna luna intre nori argintati, greierii au amutit de mult, padurea tese parfum domnesc. In sala cea mare mesenii sprijina in carafe, beau vin si vinul ii bea pe ei: piticii dorm de mult.
Banutii de la glezne se incurca in poala rochiei rosii: cu jiletca neagra incheiata la un singur bunghi, tiganca se aseaza la masa strainului si rastoarna din sacul verde pietricele slefuite si insemnate curios. Plictisit, strainul asteapta sa ceara ceva ca sa o poata trimite de la masa lui.
Dar chipul tigancii e fara de gura: ochi negri, frematatori, nas mic si par valvoi. Piticii se uita de dupa perdeaua groasa de catifea: de n-ar speria Piranda pe strain!
Fantasee aduce pe masa un clapon copt si o carafa plina cu vin tamaios: "E obiceiul meu sa cinstesc un oaspete nou cu o taina adanca. Rogu-te gandeste la cele ce te framanta si adu-ti clara in minte o singura intrebare. Piranda va arunca pietrele pentru raspuns, iara eu, cu plecaciune, ti-l voi rosti."
Orbul adulmeca raspunsul strainului. Piranda il indeamna muta sa intre in joc. Cand va fi gata si va sti intrebarea, strainul va lasa ca pietrele Pirandei sa aduca raspuns tainei .

Trimis de: mariusc2 pe 15 Dec 2005, 05:05 PM

Strainul se trase pe spate si spuse, cu glas incet: "Sa-mi spuna pietrele tale, Pirando, cati pasi trebuie sa mai merg inapoi pana la acel loc!". Mesenii inaltasera capetele, ascutindu-si auzul.

Trimis de: Fantasee pe 15 Dec 2005, 05:10 PM

"Strainule," sopti Fantasee "noi nu putem cunoaste intrebarea sufletului tau. Intreaba fara vorbe si pietrele iti vor raspunde. Cand esti gata, fa un semn sa arunce pietrele..." Tiganca incuviinta din cap. Sala amuti brusc. Toti asteptau semnul strainului.

Trimis de: mariusc2 pe 15 Dec 2005, 05:17 PM

Strainul facu semnul cu mana tremuranda, apoi scoase un oftat.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 15 Dec 2005, 05:19 PM

scoase un oftat si ? si ?
daca imi mai tin mult rasuflarea nu mai apuc masa de diseara

Trimis de: Fantasee pe 15 Dec 2005, 05:21 PM

Piranda arunca pietrele: se imprastie pe stergarul brodat al mesei. Fantasee le priveste, le atinge cu degete reci si pregateste raspunsul pentru strain: "In limba regatului din care vii, cel al oamenilor, iata raspunsul la intrebarea ta -

Simbol: UN OM STUDIIND O MANDALA AFLATA IN FATA LUI, CU AJUTORUL UNEI CARTI ANTICE.
Explicatie: Poti fi derutat de semnificatiile mai profunde ale situatiei. Cheia ei se gaseste in vechea cunoastere si intelepciune. Trebuie sa cauti ceea ce deja este cunoscut, ca sa intelegi. Studiul 'misterelor' poate dezvalui raspunsuri la intrebarile vietii.
Esenta: Depasirea obstacolelor prin dobindirea controlului asupra propriei vieti interioare si exterioare.
Negativ: Ignorarea intelepciunii stravechi pentru a recurge la sisteme rationale moderne. Lipsa de imaginatie."

Istovita, bucatareasa se lasa pe lavita de langa strain, asteptand sa afle daca raspunsul lamurise taina ce il macina. Piranda aduna pietrele, le inchide in saculetul de catifea verde si se indeparteaza, cu pasi zornaitori de banuti aurii...

Trimis de: mariusc2 pe 15 Dec 2005, 05:47 PM

Strainul zambi. La zambetul strainului, muzicile incepura iara sa se auda, acompaniate de clinchet de pahare si chicotitul vesel al mesenilor.

Trimis de: Fantasee pe 15 Dec 2005, 11:19 PM

Infricosati de balaurul Oiski, care dadea tarcoale bucatariei in cautarea tortului aniversar pregatit de bucatareasa, piticii au dat fuguta in iatac si s-au varat sub pledul de puf.
Tortul sade in pivnita, troneaza gratios pe un ghetar desprins din muntele la ale carui poale este ridicat conacul povestilor. Roata mare de cozonac pufos cu migdale, unsa cu gem de cel gros din afine si tot asa, roata peste roata, pana suuus de tot la pastaia de vanilie infipta in ghetuiala de lapte si pulpa de piersici aurii.
Motaniciul are opt noduri in coada de la atata ploconeala pe langa dantelele bucataresei: nici vorba sa se apropie de pivnita. Prajitura e a Balaurului cu limba roz: Fantasee il asteapta cu drag si cu o carafa cu cironada din lamai fermecate, culese din gradinile de clestar.
La multi ani, balaure Oiski!

Trimis de: Oiski-Poiski pe 16 Dec 2005, 08:10 AM

Balaurul insa se simte prins ca intre ciocan si nicovala.A avut el si zile mai bune in lumea asta.Isi aminteste cu drag de zilele de pe celalalt taram cand nu trebuia sa-si bata capul daca e ortdox sau nu sa aiba la cina pitici.Vremurile s-au schimbat , a primit concurenta , bucatareasa sta de paza la usa camarei si piticii au un lider sindical.
Da tarcoale pivnitei , trage adanc in piept mirosul de vanilie , priveste cu disperare la kilogramele ce s-au depus pe solzii stralucitori si nu stie ce sa faca.Insa bucatareasa a muncit zi si noapte ca tortul sa fie gata .
Balaurul cugeta adanc si-si spuse :este ultima bucatica dulce si apoi trebuie sa ma retrag in pestera fermecata.Schimbari mari se anunta peste tara .Sa o apuc spre miazazi sau spre miazanoapte ?


Multumesc

Trimis de: eyes_wide_shut pe 16 Dec 2005, 11:36 AM

Frumoasa 'clipa zburand' ai vazut Fantasee. Chiar daca e printre putinele fragmente cu iz de tristete, am simtit cum se inalta in gand secunda ta. Se vede cerul si daca gatul imi va ramane intepenit o sa te acuz de iluzii aruncate curcubeu deasupra mea.

Trimis de: exergy33 pe 16 Dec 2005, 02:09 PM

Fantasee

Trimis de: Fantasee pe 16 Dec 2005, 05:44 PM

Taramul Povestilor e cea mai ravnita destinatie de vacanta: umbla zvonul ca odata ajuns aici, calatorul pierde in timp toate sechelele si se intoarce in lumea lui vindecat si stralucitor. Daca alege sa se mai intoarca.

Conacul gazduieste calatori si localnici, Fantasee le hraneste trupurile si sufletele, Piranda le aude intrebarile si bucatareasa rosteste raspunsurile, motaniciul se unduieste in sufletele lor, piticii le macina tristetile, Balaurul le doboara miturile, Clopotarul le tine mintea treaza....toti au un rost, chiar mai multe rosturi. Toti servesc si fac povestile fara de care ar fi mai tristi.

Chema-voi Piranda la dorinta voastra in orice ceas, vom aduna toate necazurile si le vom arde in focul sfant al camaraderiei: nimeni si nimic nu poate ucide speranta. Sa purcedem la povesti...

Trimis de: tikky pe 16 Dec 2005, 05:48 PM

Fantasee, m-am gandit ca poate te intereseaza stirea asta

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=newsletter&magazine_id=1287§ion_id=37&article_id=167769

Trimis de: Fantasee pe 16 Dec 2005, 06:06 PM

Tikky Habarnam a fost unul dintre preferatii mei, multumesc frumos .

La conac se gateste sala pentru marea cina mare din seara asta: vor sosi multi musterii la sezatoare, vor ospata si vor petrece cu povesti si cu menestrei. In bucatarie, Fantasee inneaca in sos de lamaie si portocala insetata rata rumena abia iesita din cuptor si o lasa la fragezit. Pe masa asteapta vesele ravasele pentru placinta care va face deliciul musteriilor: toti vor primi cate o minune gustoasa si plina de veselie.
Cu manute harnice, piticii indeasa ravasele in placintele, le aduna frumusel in tavile rotunde si le dau bucataresei pe paleta din lemn de stejar spre a le aseza la caldurica in cuptorul pantecos.
Priveste asfintitul si surade alene: Pescarul isi va parasi lacustra in noaptea asta, spre a se alatura petrecaretilor de la conac.

Trimis de: Data'q pe 16 Dec 2005, 07:52 PM

Un pui de gaina cu puf aurit ii voi da celui care imi va raspunde si-mi va alunga rozatoarea ce traieste in turnul meu...Acel pui se va face gaina cu pene de aur daca stapanul ei va avea rabdare si grija...
Voi trimite ravas hangitei (poate sa raspunda si ea...) sa-l dea tuturor odata cu vinul si bucatele ei:

"Rabdare am avut, am si voi avea, dar totusi voi intreba: Cine stie cand voi avea al meu clopot faurit din gresie? Se spune ca sunetul sau se aude doar in vise...Si ca vibratiile sale ating inimile tuturor, iar pe a clopotarului o intinereste...
Comanda i-am facut de mult...poate s-a ratacit pe drum...poate s-a spart...poate a fost furat...prea multi poate...

Al meu pui de gaina aurita il voi da celui ce-mi raspunde...celui ce-mi va linisti rozatoarea...Ca de alungat nu veti putea...

Trimis de: Fantasee pe 16 Dec 2005, 09:25 PM

Piranda nu arunca pietrele pentru intrebari clare, insa staruinta bucataresei, de dragul Clopotarului, a induplecat mana hotarata a tigancii. Fantasee a privit runele - iaca mesajul lor pentru preacinstitul paznic al Taramului Povestilor:

"Simbol: ASCULTINDU-SI CONSTIINTA, UN SOLDAT NU SE SUPUNE ORDINELOR.
Explicatie: Te poti gasi intr-o situatie in care ceea ce este de asteptat sa faci este impotriva propriilor tale valori. Trebuie sa faci dificila alegere intre a te supune si adevarul launtric. Adevarata libertate poate fi gasita doar inlauntru atunci cind intimpini aceste situatii cu un simt al integritatii si esti pregatit sa infrunti consecintele.
Esenta: Moralitate personala. Ceea ce te imobilizeaza este, oare, nazuinta revenirii la o stare plina de iubire?
Negativ: Lasitate sau lipsa curajului de a actiona. A nu face ceea ce este de asteptat sa faci. 'A depasi limitele' intr-un mod salbatic si nebunesc. "

Fantasee nadajduieste luminare pentru taina Clopotarului si cugeta la puiul cel auriu...

Trimis de: Fantasee pe 16 Dec 2005, 09:34 PM

Invelit in mantie verde-frunza, cu ciubote usurele din piele din leu de mare, barba rara si scurta, Pescarul se intra in sala conacului, cu o adiere marina. Da peste cap o bardaca cu vin portocaliu si desface o placinta intre dintii mari, leonini. Aroma de coriandru imbinat cu branza de capra neagra ii inunda gura. Ravasul ii arcuieste sprancenele stufoase "Soarta ii calauzeste pe cei doritori, dar ii impinge mai mult pe ceilalti."
Rade gros, speriind piticii care nu-l zarisera intrand. Orbul zambeste: hohotul asta vine din negura vremurilor...

Trimis de: Fantasee pe 17 Dec 2005, 05:56 PM

Nedumerita de povestile bucataresei, Piranda rupe o placinta si-i scormoneste maruntaiele in cautarea ravasului: nu poate sti ce gust are, cum nu are gura .
Cu sacul cazut in poala si ochi cercetatori, desface ravasul: "Cand te mistuie setea, e prea tarziu a incepe sa sapi o fantana."

Calatorii ce abia au coborat din diligenta marturiseau cu mana pe inima ca Balaurul Oiski le atinuse calea cum veneau dinspre Miazanoapte. Infricosati, crezusera ca le sosise sfarsitul, dar balaurul cu limba roz si cu gene luuuungi voia doar sa ii pofteasca sa innopteze la conac intru desfatarea trupului si a sufletului. Orbul zambi, cu gandul la balaurul straveziu, care bagase spaima in pitici...

La o masa, Clopotarul, Orbul si Pescarul inchina carafa dupa carafa in cinstea oricui se avanta intre ei - Fierarul sta proptit de stalpul cel mare al salii, scoate ceata albastra de tutun aromat si roteste ochii pe sub sprancenele stufoase. Pare a cauta cu staruinta, dar indemnul Clopotarului ii muta gandul si il aduna la masa petrecaretilor.

Trimis de: Fantasee pe 18 Dec 2005, 12:44 AM

Nebuna e sala cea mare a conacului: strachini si carafe, tavi si flori parfumate, tresalta la bataia Orbului in masa, in ritmul cadrilului. Praful valatuceste pana in bagdadie, petrecaretii se invart si pare ca stau in loc: peretii se invart doar, sugubeti .
Fierarul pufaie pipa si izbeste podeaua cu cizma din piele de iac; piticii, cu guritele pana la urechile varzoase si cu barbile pe umar, tzopaie de mama focului, urland un cantecel piticesc. Scufita Rosie se inneaca de ras, si scoate limba la lupul care si-a lipit nasul de fereastra si inghite in seeeeec .
Piranda a ametit fustele de tot si sacul verde cu pietricelele magice tresalta atarnat la gatul masliniu. Clopotarul cu ochii la Cosanzeana care s-a impiedicat de ochii Pescarului, tintuindu-si corsajul cu mana inmanusata. Balaurul vantura des din genele-i dese si respira sacadat, plimbandu-si limba roz prin placintele cu ravase. Zmeul isi leagana capul in toate partile, cu ochii-i portocalii adanciti la bucatareasa...care tine ritmul cadrilului zanganind bratarile cu banuti aurii, sprijinita de scaunul Orbului.
"Innoada firul,
Bate cadrilul:
Opt, sase,
Patru, doi,
Zboara vantul printre noi..."
Menestrelul canta voios, isi sterge fruntea cu maneca larga a camasii si isi sburleste mustata spre strofa urmatoare:
"Taie drumul
Spre catunul
Zarilor nebune:
Uita vrajba,
Asta-i drumul,
Cararea la zane..."
Pescarul pufneste in ras si inneaca tichia Talambului de vinul alb licoros: Magicianul rade nestavilit, a uitat de vraji si pergamente. Cum ar rupe Ielele zagazurile lacului, de-ar cunoaste unde pierde noaptea paznicul lor .

Trimis de: Data'q pe 18 Dec 2005, 02:04 AM

...
-Totu-i aranjat!...Acum trebuie sa asteptam ca Fantasee sa iasa din bucatarie...Pana ce se va intoarce Piticule vei avea timp destul sa pui pachetul asta pe raftul de sus, printre borcane...
-Unde?
-In bucatarie...
-Da!...Asa-i!...Sigur!...Printre borcane...Raftul de sus...Am inteles!... Dar maine dimineata........
-Da Piticule...Te las sa tragi clopotele...
-De-abia astept!...Uite ca iese!....Ce de-a vin duce!!!
-Piticule!!!Nu uita biletul: Sa-l pui sub pachet...Iar maine dimineata, cand va vrea sa pregateasca dejunul pt oaspeti va vedea si pachetul si biletul...
-Auzi Clopotarule, dar de ce are pachetul asta gauri?
-Ssst!...Hai du-te!!!
...

Biletul:
"Acum doarme, dar se va trezi si va incepe sa se zbantzuie...Puiul aurit...Cine altcineva?...E in cutie...Grija si rabdare...De atata are nevoie...Multumesc inca odata pentru raspuns...Sper sa vezi biletul asta dimineata, cand toata lumea doarme...Ca sa te bucuri de el pe indelete inainte sa se minuneze toti piticii la el...Minus unu...Care e la mine in turn...

Al tau Clopotar,
Data'q"

Trimis de: Fantasee pe 18 Dec 2005, 04:38 PM

Preacinstite Clopotar, multumesc si plecaciune adanca pentru darul pretios pe care l-ai adus conacului.
Cu grane aurii si tandrete netarmurita va fi hranit puiul cel auriu. Motaniciul cel tarcat l-a luat in grija: nici gand sa-l pape - sta de veghe, pendulandu-si coada si rotindu-si ochisorii pentru a zari iute orice curios care ar pune labuta pe puiut.

In sala cea mare, la ora pranzului, mesenii inca mai rontaie placintele cu ravase, inaintea bucatelor alese, ca sa se adune mai cu spor si sa bucure sufletele infometate.
Magicianul isi incearca norocul, mestecand de zor o placintica gustoasa, desface ravasul: "Visele se adeveresc doar cand te trezesti si pui umarul la treaba".
Scufita Rosie desface, imbujorata, ravasul ei: "Nu e vreme sa plangi de frica vantului cand zbori peste munti."

Trimis de: Fantasee pe 20 Dec 2005, 10:23 PM

Radvanul Magicianului e gata incarcat cu cele trebuincioase calatoriei spre Celalalt Taram. Nebunul bodogane nemultumit: asa sunt nebunii, nu e vreme fara sa caute raca. Vizitiul trage de hamuri sa priponeasca armasarii nerabdatori, care pocnesc din copitele argintii in tarana rosie a potecii.
Zana Zorilor priveste cu lacrimi in ochi apusul sangeriu care ii duce tatal in lumea nepovestilor. Cata vreme a zabovi acolo, parca cine poate sti?

La conac - liniste si pace. Piticii au cazut franti, istoviti de frica si de oboseala: nebunatica de bucatareasa i-a trimis azi-ziua in ajutorarea Balaurului cu limba roz. Vai de sufletelele lor: mai bine sedeau sa coasa perna pe care o mestesugeste Fantasee pentru Clopotar. Istovit, bietul de el, are trebuinta de culcus magic, spre alinarea grijilor.
Puisorul cel auriu creste voios, pazit cu grija de motaniciul tarcat. Un sobolan curios si foarte intelept, a venit decuseara sa schimbe vreo cateva vorbe cu ghemul piuitor. Cu toata sila si din toata mila, motaniciul s-a strambat la el si l-a maturat cu coada-i stufoasa: "Pleaca de-aci ca te rrrrontai acusicaaaa!"

Trimis de: Fantasee pe 21 Dec 2005, 08:16 PM

Perna Clopotarului e gata: umpluta cu puful gastelor din ograda Zmeului, leganata de povesti, parfumata cu miscunele si busuioc, asteapta in iatac noul stapan.
Cu voce litanica, va legana la randu-i tristetile Clopotarului, le va strange intre pliuri si le va alunga la aerisisea de dimineata.

Trimis de: Fantasee pe 21 Dec 2005, 08:17 PM

Conacul e in mare forfota, ca toate iurtele regatului, de altfel. Se apropie vremea povestilor tainuite un an intreg spre a fi aduse la ureche in ceas de sarbatoare. Cusatoresele nu mai prididesc impodobind vestminte pentru duducile care vor dantui cu foc in sala conacului. Brutarii aleg cea mai alba faina, cea mai cristalina sare si maiaua cea mai dibace spre a da avant pitei rumene in cuptoarele incapatoare. Macelarii ascut cu zgomot infiorator cutitele late si bricegele, sterg lama de sorturile crem din piele de hot si privesc fioros pe sub sprancene. Podgorenii degusta indelung zestrea budanelor si ridica una cate una carafele in soare. Cofetarii scot la iveala mirodenii si fructe zemoase, alune amarui si nuci uleioase. Brazii se incarca de licurici zglobii, ograda se umple de pitici harnici, bucataria e adancita in aroma cozonacilor impletiti, Fantasee viseaza cu capul in palmele obosite. Sub masa de stejar odihneste cufarul din piele albastra de dragon: plin de pergamente galbui legate cu panglici colorate.
Magicianul lasase porunca sa adune cate trei povesti pe zi pana in clipa intoarcerii sale in Regat.
Inmoaie pana de cocor in calimara cu cerneala purpurie si porneste povestea:

"Pe cand Soarele numara clipe putine, in tinuturi inghetate, vietuiau in buna intelegere o soparla azurie si un inorog roz. De lipsa arsitei, soparla locuia ades in coama molateca a inorogului si impreuna strabateau tinutul in toate zarile sale. Inorogul cantarea cu grija fiece bucata de poteca, soparla cauta in zare lumina soarelui. Rozaliu si nepereche, inorogul ducea o viata aurie, departe de soare, indragind din toata inima fiece pietricica a potecii. Rece si hapsana, soparla indragea locul cald de sub coama inorogului si cauta sa-i abata privirea de la poteca inspre zarile lipsite de soare."

Motanul tarcat sare in bratele buataresei si miauna milog: ii este fomica.

Trimis de: Fantasee pe 21 Dec 2005, 08:41 PM

Se aprinde felinarul singuratic: se risipesc norii, stelutele timide tremura in vazduhul amortit.
Ochii tristi ai Orbului aduna amintiri indepartate sub genele paduroase: in ultima batalie a sufletului cu trupul, oasele pierdusera lingoarea tristetilor nerostite. Dintre toate relele, numai dorul de lumina mai ramasese infipt in sulfet, ca un piron rugint in lemnul secatuit de seva sa.
Ielele asteptau rautacios urmatorul pas al Orbului trist: apa sa-i ude opincile si va fi jucaria lor de tot si toate. Pescarul era dus de-acasa, ca toate visele frumoase ale intunericitului. De peste varful parfumat al bradetului, se deschide ochiul amarnic si insangerat al lunii: e vremea blestemelor din batrani, a incercarilor grave - pietre dure ale vietii tainuite.
Din alt taram, in singuratatea binecuvantata a inaltimilor, un suflet secatuit de speranta aduna inlauntrul sau ultimul vis: pe un cer senin, ochii sufletului pereche plang lacrima perlata, oxidata grotesc - durerea neputintei.

Trimis de: eyes_wide_shut pe 21 Dec 2005, 08:56 PM

Din luna insangerata picura cu zgomot ritmic cuvintele nespuse ale sufletelor ratacite. Lumina ei speriata aluneca la picioarele trecatorilor tarzii, lipindu-le talpile de pamantul mlastinos al frazelor. Iata, in mijlocul padurii, locul in care timpul isi desfasoara magic aripile, sclav al lunii. Ne-am impiedicat cu totii in tine, urmele pasilor nostri, de acum, rosii sunt...

Trimis de: Fantasee pe 21 Dec 2005, 09:08 PM

Parasind conacul cu bucataria lui cu tot, Fantasee alearga prin noaptea bradetului. Poarta la brau, legat cu sfoara acaju, un clondir verde cu licoare magica.
In marginea capcanei unde timpul isi flutura, plictisit, aripile-i uriase, calca neatenta in mlastina insangerata: vartej infricosator se porneste, spre a o trage alaturi de prizonierii neputinciosi.
Repejor, goleste inspre clisa rosie tot clondirul: metal viu, auriu, cuprinde mlastia si desface talpile prizonierilor...Un oftat de usurare zboara in vazduh si ramane sa poleiasca varful brazilor.
Timpul zboara mahnit: iarasi i-a stricat jucaria bucatareasa asta afurisita .
De cealalta parte a padurii, licoarea aurie se evapora si creste inalta: o femeie cu straie galbui, cu chip acoperit si ochi veseli - Prietenia a scapat iarasi in Regat ...

Trimis de: eyes_wide_shut pe 21 Dec 2005, 09:44 PM

E tarziu, e noapte si intunericul ma sperie. Hai sa vorbim de ziua cu doi sori, Fantasee... Atat de multa lumina in jur si de doua ori mai multe umbre. Iata o provocare pentru orice fricos

Trimis de: exergy33 pe 21 Dec 2005, 09:57 PM

Fantasee

Trimis de: Fantasee pe 21 Dec 2005, 10:03 PM

Timpul ingana ursuz o doina veche "sunt mai bun decat sunt"...si adoarme, neatent la trebile sale.
Obosita, luna sangerie casca albastrindu-se de suparare - de ce nu o cheama Timpul la culcare?!
Zglobiu si pus pe sotii, Soarele se intinde bucuros pe tot albastrul cerului. Zambetul Lunii straluceste mai puternic decat razele magicului astru antagonic: iata soarele ei, cel indelung visat...
Nerabdator, dar adanc temator, auritul intinde raze dornice catre ea...Si Taramul Povestilor straluceste feeric: toate miturile se desfac, umbrele copacilor se contopesc in radacini si in frunze, piticii cresc intr-o clipita cat Fat-Frumos intr-un an, motaniciul devine tigru sperios.
Fantasee iese in ograda si primeste baia aurie: pletele castanii devin galbui, ochii innegurati primesc senin vesel, zambetul se adanceste in mirare frematatoare. Dafinul de langa poarta conacului are flori rosii ca sangele: unde e Magicianul cand ai nevoie de el?

Trimis de: Data'q pe 22 Dec 2005, 10:35 AM

Trimis de: Fantasee pe 22 Dec 2005, 06:44 PM

Indesand in corsaj cheia turnului, arunca un sal galbui peste umeri si porni alergand spre Turnul Soroacelor. Colbul potecii se amesteca alene cu dantelele poalelor, tolba cu ierburi tresare agatata peste umeri. Urca in graba scara de piatra, sarind treptele cate doua, cate trei. Ajunsa in fata usii camarii celei mai inalte, Fantasee isi trage sufletul.
"Deschide, preacinstite Clopotar!" striga sacadat, batand in usa cu pumnul trandafiriu. Nici un zgomot...Scoate inelul rubiniu de pe deget si il potriveste in incuietoare: claclic si usa de deschide cu un scartait trist.
Chircit intr-un colt, Clopotarul are cosmaruri - respiratia ii este grea, fruntea asudata, camasa de in negru lipita de suflet.
Lacrimi adapa ochii bucataresei: nu e vreme de speriat acum . Sterge fruntea Clopotarului cu salul galbui si scoate din tolba o radacina albastruie pe care o sfarama intre degete. Cu greutate inghite Clopotarul picaturile de apa si pulberea magica, iar bucatareasa isi aseaza causul palmelor peste tamplele frematande, inganand descantec:
"Suflare din zile amare,
Truda grea, neinceputa,
Saracie, nebunie:
Ia luati de-mi plecati,
Clopotarul de-mi lasati,
Cu putere, far` durere
In turnul dorului,
In bratele somnului."
Motanul cel sburlit al Clopotarului masoara bucatareasa, intinsa pe jos, langa stapan. "Miaoooleu, la Vraci cu mine!" si o zbugheste pe scari, spargand o ulcica de lut plina cu otrava verzuie, printre picioarele Fierarului grabit.

Trimis de: Data'q pe 22 Dec 2005, 11:56 PM

...Acum Clopotarul doarme linistit...Langa a sa mana sta tolanit motanul (toarce un vis...intr-un alt vis...)Cealalta mana o tine langa cap, pe noua perna...
Intr-un colt Piticul Talamb viseaza o placinta fierbinte...Acum el pazeste Paznicul...Si-i va spune tot ce s-a intamplat...Numai de s-ar trezi...

Trimis de: Fantasee pe 23 Dec 2005, 12:14 AM

Fierarul a ramas straja la radacina Turnului: clopotele regatului vor fi pazite cu orice pret . Adus de bucatareasa, Vraciul a mestesugit ceva incantatii, a afumat bine odaia Clopotarului si a asezat in patul tare trupul istovit al clopotarului.
Fantasee a mai privit o data, din usa, chipul palid al clopotarului si a fugit la conac. A intors pe dos cufarul cu ravase, in cautarea povestii de leac.

Motaniciul tarcat doarme in iatac, printre piticii lenesi - in firida de dupa soba se lafaie pisicuta conacului, cu burtica plina de bunatatile bucatariei. Fantasee o leagana din ochi, nu indrazneste sa o mangaie ca sa nu-i tulbure hodina.

Trimis de: Kitty pe 23 Dec 2005, 12:38 AM

Pisicuta viseaza ca zoboara alaturi de motanicul cel tarcat. In vis isi face curaj si il ia de labuta si il duce, il duce, departe, departe, intr-un loc numai de ea stiut. E o pajiste cu iarba deasa si inalta, luminata de un soare primitor si calduros. Cand au ajuns jos, il lasa in urma sperand s-o ia dupa ea. Si fuge, si fuge, prin iarba, facand salturi mai mari din cand in cand pentru a fi zarita. Se opreste doar atunci cand a ajuns la un copac scorburos, inalt, foarte inalt si stufos. Il simte in urma ei si stie ca ii va face o mare surpriza. Se urca in copacul cel batran pana ajunge la o scorbura destul de larga pentru a putea incapea in ea. Tarcatul vine dupa ea si cu ochii intrebatori se uita in jur. Paseste pe perne de puf si se duce langa pisicutza apoi o intreaba de ce l-a adus acolo. Pisicutza ii zambeste, zambeste si el, si scoate de undeva din intuneric un peste mare, fraged, cu garnitura de orez si mult sos, pe care i-l intinde. Acesta nu-ntelege, baietii niciodata nu-nteleg.
- L-am pastrat special pentru tine. Stiam ca bucataresei nu-i prea place sa te vada pe langa mancare si m-am gandit ca nu imi vei refuza invitatia de a-l imparti, frateste
Motaniciul tacu, se inrosi si el si ii multumi din priviri, apoi cresta cu gherutza pestele si-i intinse bucata mai mare pisicutei. La terminarea mesei, pisicutza ii scoase dintr-o alta ascunzatoare, o tarta cu struguri, sculuenta si frageda de ti se topea in gura. Cand toate bucatele se terminara. Pisicutza conacului iesi din scorbura, iar motaniciul o urma tacut.
Plecara iar in zbor catre conac si ajunsera cat ai clipi din ochi. In fata usii mari a conacului el ii multumi, iar ea ii spuse hoteste:
-Daca vei fi cuminte iti voi spune un secret. O sa-ti spun cum fac sa primesc toate bunatatile astea
Apoi se despartira...
...
Pisicutza se trezi dintr-o data, speriata ca e singura se ridica iute in cele 4 labutze si se uita in jur. Intr-o firida o zari pe bucutareasa adormita intr-un fotoliu mare si pufos. Se duse intr-acolo si i se aseza in brate apoi isi continua visele.

Trimis de: exergy33 pe 23 Dec 2005, 09:21 AM

FANTASEE

UN AN NOU MINUNAT PE TARIMUL POVESTILOR ! ||| ..........|||

Trimis de: Fantasee pe 23 Dec 2005, 09:26 AM

Exergy Taramul Povestilor primeste cu bratele deschise urarea de an nou minunat si doreste uratorilor sa le dea cel de sus tot ce si-au dorit si nu au avut inca .

Trimis de: Fantasee pe 23 Dec 2005, 08:31 PM

Motaniciul tarcat zace intins pe lavita imblanita: ii vine sa se jeleasca, de leneeee .
Fantasee a pregatit deja pestele cel gras, copt in cuptor cu dafin si vin alb, numai ca l-a ascuns si tarcaciunea-sa innebuneste de pofta fara a gasi ispita.

Din lada cu pergamente, bucatareasa il alege pe cel rozaliu, scris intr-o seara de sezatoare la conac, cu multa vreme in urma. Un calator din regatul nepovestilor ii istorisise taina unor bucate alese din taramul sau: "Scutecele lui Cristos". Va face turtele cu mare drag si va trimite din ele Clopotarului, spre a prinde puteri.

Trimis de: Fantasee pe 24 Dec 2005, 09:53 AM

Mai bine de jumatate din populatia regatului este in straie de sarbatoare, gata sa inceapa calatoria spre taramul oamenilor, regatul nepovestilor .
S-au adunat frumusel si se urca in carute si radvane, cu graba grozava.
Bucatareasa ramane in drum si le face cu mana, pana se pierd in pliul cararii. Asta seara nu vor fi musterii multi la conac, dar destui cat sa robotesti toata ziulica in asteptarea lor.
Curtile zmeesti sunt pline de zarva: asta noapte bucatareasa si piticii ei zurbagii iara au facut o nefacuta. Cu tolba plina de carnati de cei grasi, Fantasee a stat iara la radacina Bradului si a spus povesti cainilor, mai un cantecel, mai un carnat in vreme ce piticutii, razand pe infundate, se cocotasera in Brad si-l umplusera de mere, nuci, stelute argintii si licurici.
Zmeoaica pufnea din toate cele: iara e batatura ei batjocorita cu apucaturi pagane din regatul nepovestilor?!
Careva trebuie sa-i reteze putin bucataresei din lungul nasului acuma ca nu mai este cine sa-i tina partea .

Trimis de: Fantasee pe 24 Dec 2005, 12:41 PM

Povestile au plecat cu colindul.

Se opresc intai la casa lui Data`q, intruchiparea Clopotarului:


Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.

Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului. (Mihai Eminescu - "Colinde, colinde")

Trimis de: Fantasee pe 24 Dec 2005, 12:48 PM

Se apropie povestea tiptil de fereastra si arunca ochii inauntru: N.V. trebaluieste cu spor . Tragem adanc aer in piept si dam drumul la colinda:

"Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s'anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr'însă Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e'n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si'mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te'nchină, zi: "Doamne-ţi mulţumesc". (George Coşbuc - "Pomul Crăciunului")

Trimis de: Fantasee pe 24 Dec 2005, 12:52 PM

Acasa la Oiski, intruchiparea Balaurului cu gene lungi si limba roz , e maaare zarva. Fac si povestile ceva galagie, ca sa fie atmosfera si mai vesela:

"Dar mai daţi-ne ceva.
Daţi-ne şoldul porcului,
Din fundul podului.
Daţi-ne o bucată de slănină,
De aici până la fântână...
Daţi-ne, ce ne-ţi da,
Că de noi nu veţi scăpa.
Daţi-ne măcar parale,
Că luam uşa în spinare.
Daţi-ne un sac de prune uscate,
Să le azvârlim în aste guri căscate,
Şi vreo câteva poame,
Să le dăm la aste cucoane
Că sunt moarte de foame.
Şi vreo câţiva căţei de usturoi
Să le dăm la ai ciocoi
Fiindcă au poftit pe la noi..." (Anonim - "Daţi-ne ceva...")

Trimis de: Fantasee pe 24 Dec 2005, 12:55 PM

Acasa la Kitty e masa mare, bogata, intinsa pentru drumeti. Povestile ii ureaza si mai mult belsug:

"Primiţi cu bine aceste glume
Şi colinzi nevinovate
De la strămoşii noştri lăsate.
Vă poftim după obiceiul vechiu
Trei vase pline cu curechiu
Şi un vas cu moară acră
Care îndreaptă riga stricată.
Cămara să vă fie plină
De carne de porc, brânză şi slănină.
Cosarele cu porumb sănătos
Hambarele cu grâu frumos.
Găinile să vă facă ouă multe,
Nutreţ să aveţi pentru vite cornuţe.
Otavă multă pentru oi
Iar pentru cai ovăz, trifoi.
Hospe de mazăre pentru capre,
Să umple la vară oalele cu lapte..." (Anonim - "Colinda nevinovată")

Trimis de: Fantasee pe 24 Dec 2005, 12:59 PM

Si pentru casele tuturor celorlalti, la care povestile ajung cu greutate (deh, iarna grea, omatul mare ), o urare din suflet de basm:

"Noroc sa deie Dumnezeu
Noroc si bucurie
La toata casa de romani
Belsug si veselie."

Trimis de: Fantasee pe 26 Dec 2005, 01:22 AM

O pasare cu aripi largi si-a facut cuib moale in bradet. Cu uitatura safirata, scruteaza zarile intunecate ale regatului. Are ravas nou si nemaintalnit pentru cufarul aproape plin. A batut cale lunga, pret de cateva vazduhuri, ca sa ajunga la leaganul povestilor.
Aer tamaios inveleste iurtele regatului, pline de petrecareti bucurosi. Pana si Ielele lacului au adormit linistite, gatite nevoie mare cu coliere de scoici si cercei de perla pretioasa.
Zmeoaica a adormit istovita, leganand in vis o vraja noua. Clopotarul, acum insanatosit si linistit, viseaza clopotul sau cel neasemuit. Fierarul faureste la cuptorul incins, palos nou si argintat pentru Fat-Frumos, legat in mrejele Cosanzenei sale. Orbul citeste paginile viselor, zambeste curios si se intoarce in culcus, oftand plin de speranta.
La conac, piticii sed claie peste gramada sub baldachin, inghiontindu-se si chicotind neobositi. Fantasee pregateste cuferele ferecate cu otel aramiu pentru calatoria cea lunga in Lumea Miturilor. Se va intoarce cu multe povesti de acolo, sa bucure din nou sufletele insetate de speranta. Muntele cel inalt a dat cele mai vii povesti, va gasi in maruntaiele lui pe cele inca nescrise, neistorisite, mai vesele si mai triste decat Timpul.
Ziua cu doi sori incheindu-se, somnul aluneca in bratele bucataresei. Isi face culcus printre pitici si viseaza la o pasare cu aripi largi.

Trimis de: Fantasee pe 26 Dec 2005, 10:54 AM

In iatac, printre pitici, Fantasee citeste o poveste veche-vechiuta:

"A fost odata ca niciodata, intr-un regat indepartat, o piatra cenusie, slefuita, una aidoma altora de pe marginea drumului. Copitele cailor o sfaramau, rotile radvanelor o speriau, dar vantul ii usca lacrimile iar ploaia ii spala durerile. Cea mai frumoasa zi era aceea cand osanda venea din opincile petrecaretilor care bateau cale lunga spre a ajunge la carnaval. Ciupicii cu zurgalai la varfuri, condurii poleiti ai duducelor, tamburine si cantece vesele erau balsam peste durere. De fiece data striga dupa ei s-o adune intr-un buzunaras si s-o duca depaaarte, sa vada si ea grozavul carnaval.
Intr-o noapte, doi hoti fugariti de potera fiindca furasera bucate din targ, au rascolit tot colbul drumului cu opincile lor. Cel barbos s-a impiedicat amarnic si a dezradacinat piatra cenusie care...pleosc! din vazduh unde fusese aruncata a ajuns in tolba barbosului..."

Cu putina tragere de inima, Fantasee coboara dintre piticii somnorosi, lasand pe mai tarziu povestea pietrei cenusii.
E vremea cafelei cu cardamom: in bucatarie, motaniciul tarcat abia o asteapta, lenes si infometat peste poate.

Trimis de: Fantasee pe 26 Dec 2005, 06:46 PM

"De atata hurducaiala, piatra cenusie incepe sa nu fie chiar in apele ei, toate i se valatucesc in minte...si calatoria hotilor nu se mai sfarseste. Isi aminteste doar un cantecel litanic din tot carnavalul atat de dorit:

"...Si plec fara sa te zaresc,
Tu ma faci sa cresc, in foc sa ard...
Marea ascunde tacerea, iar eu
Fara sa stiu zbura
Vad foc ce se face lumina
Si apoi glasu-ti
Cand nu esti tu ceea ce sunt."

Vaaaai, grozava ameteala...

"Raza de lumina, fuginda,
Pamant secandu-ma,
Apa ce nu-mi zabovesti in palme,
Foc umplandu-ma,
Aer izbavitor de lume-
Aduceti-mi vocea sa..."

Fantasee ridica sprancenele: nu mai intelege nimic din povestea asta a pietrei calatoare.

"Amor, asa cum spuneai tu:
Albastru ca focul si lumina,
Pamant ce ne stie nasterea
Si caderea - cine cunoaste
Marea ce-ti ascunde tacerea..."

Vraja prinde a se invarti in mintile bucataresei: parca e bucatica rupta dintr-o taina mare, unde oare zace? Zvarle ceaslovul cat colo si navaleste in bucatarie, speriind infioarator pe motaniciul tarcat, asezat boiereste la lene, liniste si pace .
Prinde a rascoli ravase prin cufar, ameteste, se indreapta cu greu de sale si sterge o bruboana de sudoare de pe frunte. Se aseaza hotarat pe tolul tesut in razboi si porneste rascolirea si mai abitir.
Cu mainile incrucisate peste carliontii negri scapati de sub ie, Fierarul rade incetisor, amuzat de graba bucataresei. A mai vazut iuteala asta cu alta ocazie, de mult pierduta in neguri de vreme.
"Seara buna, Fantezie-Nebunie," hohoteste el, "ai trebuinta de ajutor?" Bucatareasa rotunjeste ochii si sare in picioare imbujorata, fara a uita sa se impiedice in jupoanele rochiei, nu tare - destul cat sa fie si mai caraghioasa decat era deja. "Seara buna, Fierarule," abia isi trage sufletul, "de aducere aminte am trebuinta grabnica iara nu de..." Fierarul o ia pe sus si o aseaza pe lavita langa tarcatul lenevos.
Desface pe masa o legatura din piele neagra si lasa metalele sa straluceasca sub ochii nedumeriti ai bucataresei.

Trimis de: Fantasee pe 26 Dec 2005, 08:57 PM

Poveste pentru ochii obositi ai lui Cla:

"Cerul tuciuriu al noptii are doar o luna valurita, cu lumina slaba, nori grosi ascund stelutele pe care le cauti. Lasa genele in jos, mai bine, nu e nimic de vazut.
Asculta doar: greierii indragostiti de dragoste cantand serenade, vantul treacandu-si degetele printre brazi, vocile stinse ale iurtelor, trilul cadrilului din sala cea mare a conacului.
Adulmeca doar: menta impletita cu rasina brazilor, dafinul din poarta conacului, micsunelele din ferestrele bucatariei, placinta cu carne de pe masa, vinul rubiniu din carafa.
Bucura-te doar: sunt toate pentru ochii tai cei obositi..."

Trimis de: Fantasee pe 26 Dec 2005, 10:37 PM

Amarat la cheiul brumelor, Zmeul are hachite: fugareste vantul, bate pragurile rubedeniilor, bolnav de bardaca si nu se incumeta a se apropia de conac, de unde fusese izgonit cu duhul blandetei. "Cumpara-ti alta varza, capra e mai mofturoasa!" il sfatuise muma-sa, Zmeoaica cea apriga. Cetate greu de cucerit, Cosanzeana lasa pe Fat-Frumos sa-i vaza legatura nojitelor de la opinci, iara Zmeul cu firea lui spurcata si neingaduitoare, nu suporta sa nu cunoasca si ochiul lui asa priveliste ...
Impiedicat la vorba cum era, in capul Zmeului se aude doar jalnicul latrat la luna al propriei deznadejdi.
Cu chip pedepsit de rusine, Zmeul bate in poarta Magicianului. Iese un servitor:
"Care-i pohta?" se ratoieste el, de parca n-ar vedea ce minunatie de Zmeu infuriat se holbeaza la el. "Stapanu` nu-i acas`! Si nu mai zgudui casoaia asa ca te dau cu dintii de uluci, pocitanie!"
Zmeul infige laba in gatul nesanatosului si-l zgaltaie: parca nici gustos nu se infatiseaza.... Cu lehamite, in zvarle in poarta Magicianului, mai da peste cap plosca de lut ars si pleaca lalaind in limba lui, pacatul o sti ce .
Intrat in batatura, cade closca la radacina bradului, cu pohta nebuna de a trage cuiva un perdaf: dar, nenoroc! cine sa-i sada in cale cand e asa ciomagos?! Poate vajbaba de muma-sa....

Trimis de: eyes_wide_shut pe 2 Jan 2006, 06:47 PM

Am avut destula rabdare cu tine, Fantasee... Am inteles plecarea ta, aveai nevoie de liniste, dar de ce ai luat si povestile cu tine? Mai stau cateva zile si apoi o sa-ti iau locul. Am sa scriu eu in locul tau, am sa-ti sperii piticii, zmeii, pe magician, pe clopotar, orbul si matele. Lumea cu doi sori va alunga linistea din povestea ta. Nu mai e timp...

Trimis de: Fantasee pe 2 Jan 2006, 10:20 PM

Inseamna ca m-am intors la vreme din regatul povestilor vechi, clasice si foarte bune cu toate astea regatul nu se afla in pericol: esti liber sa scrii aici orice poveste doresti, eyes_wide_shut. Regimul de sezatoare domneste aici - orice alt forumist poate sa ne istoriseasca aici un basm frumos.

Iata prima poveste din acest an:

"Cu mare greutate s-a lasat indepartat puiul de vant care necajea apele lacului de smarald. Din inaltul cerului cel nepatat de nor dantelat, straluceste Soarele, mandru, neobosit. Copoteii albastri isi scutura capsoarele inviorati, crinii galbeni arunca valatuci parfumati, iarba se inalta vesela peste tot grauntele de tarana. Radvanul grabit trece vijelios ridicand colb aramiu din carare, ducand catre conac pe Magician si pe oaspetii sai. A adus in cuferele sale porunci amarnice pentru ravasele bucataresei si pentru regatul povestilor... Dintre toate, numai de neimplinirea uneia are a se teme: porunca de dragoste. Ca nu-i durere mai amara decat sa ai asa porunca si sa nu o implinesti.
Lumea cu doi sori se apropie vijelios: fedeles este legata la portile regatului. Clopotarul nu are sa traga clopotele: nu e primejdie. Inca.
Se aduna brazii, curiosi nevoie mare sa zareasca infatisarea oaspetilor adusi de Magician: nu e cu putinta. Drumetii infasurati in borangic colorat isi ascund fetele de raza Soarelui."

Trimis de: Fantasee pe 3 Jan 2006, 05:48 PM

Opincile din piele de bivol sed mereu langa meschii din par de capra. Ele stiu dantui - meschii stiu truda campului. Fetita cea cu obrajori rumeni si rotunzi incalta zilnic meschii parosi. Taica i-a fagaduit invatatura intr-ale dantuielii si facuse opincutele de dupa usa. Talambul de la conac fagaduise Fierarului sa invete pe fetita iar bucatareasa ii daduse branci din batatura, spre a tine cararea la iurta Impletitorului. Cum scoboara colina care leaga conacul de lacul de smarald, lasa la Miazazi turnul Clopotarului, si cale de doua placinte mai la vale gaseste Impletitorul mangaind rachitele in zavoiul in buza caruia si-a incropit iurta.
Obrajorii rumeni se lumineaza si mai abitir cu sfiala si se pleaca inspre lutul meschilor.

La conac, Magicianul a sfarsit de tinut predici bucataresei. Fantasee nu are aer cat ii trebuie, nici sa vorbeasca, nici sa respire - nu are viata cata ii trebuie, nici sa traiasca, nici sa scrie dupa voia Magicianului.
"Trebuie grabire" adauga el molcom, cu stralucire de carbuni aprinsi sub sprancene, "soroacele se apropie, canonul e vrasmas iara vremea nu stie de saga. Aduna ravasele si grabeste - nu se uita regatul in obrazul tau."
"La ce bun o poveste seaca, una stiuta ori una ferecata? Musterii nu cuprind graiurile povestilor, nu cunosc masura sufletelor lor, iubesc tristetile..."
Magicianul indinde maini intelegatoare spre a mangaia necazurile Fantasiei...si ramane intors de spate, asezat pe lavita, cu ochii la foc. Soarbe din ceaiul de iasomie, in care bucatareasa a lasat sa curga mult aur topit de floare albastruie de salcam..."Imi grabeste somnul,"surade Magicianul, "ce pricina o avea?"
Doi pitici harnici navalesc in bucatarie si se urca, cu ceva greutate, in poala bucataresei: "Hai, ne spui? Spune-ne, am gatat treaba..." se lauda ei si arata lingurile din lemn de stejar, scrijelite frumos cu briceagul, impodobite cu frunze si daruite cu gaica de pus in cui. "Acum spune-ne povestea Orbului" si Fantasee surade: cine ar indura rugamintile poznasilor fara a le face pe plac?
Tzoc....aude si nu intelege, si poznasii se prapadesc de ras: cand se istovesc, trag aer adanc si arcuiesc sprancene nevinovate catre bucatareasa.
Magicianul sfarama intre degete o radacina uscata si nu ridica privirile din limba rosie a focului...

Trimis de: Fantasee pe 4 Jan 2006, 09:07 PM

Tot conacul tresalta sub trilurile cadrilului, numai bucataria e muta, strivita, fara suflare: bucatareasa, pitici, motan, Magician - toti stau pe scaunele, cu mainile pe genunchi si privesc nedumeriti imprejur.
Ravas de la turnul negurilor: regatul povestilor va fi trecut prin foc si sabie - pasnicii locuitori nu pot apara regatul, nu au stiinta cum. Ostile cui si vitejii cui vor apara regatul?

Trimis de: Fantasee pe 4 Jan 2006, 10:51 PM

S-au trimis solii in toate regatele invecinate: care maret rege, care fermecatoare regina va trimite osti in ajutorul Regatului Povestilor?!
Magicianul trimite blesteme napraznice peste oastea cu gand cotropitor, toata suflarea e in fiebere.

Grabit fierbe si ceaunul din bucataria conacului, piticutii ingroziti sufla din toate puterile in focul stejaratic de dedesubt, in vreme ce bucatareasa alege incet, cu mare chibzuiala, ierburile sugubete care vor aduce putere povestilor.

Licoarea are trebuinta de descantec si incepe incetisor:
"Oglinzi de vis, tacute, nestiute
Stralucinde sub raza Soarelui
Aratati stralucirea temerii :
Ridica-se-vor balaurii,
Veni-vor plecatii,
Cadea-vor cojile ranilor…"

Piticii sufla si mai abitir in focul ceaunului, ei nu inteleg bolboroselile bucataresei : graiul Regatului Pierdut nu suna nicicum in amintirea lor.

“Uita-vor mestesugul,
Usca-se-vor bratele lor,
Vinul va straluci
In locul armelor
In ochii lor grozavi…
Oglinzi de vis – inmultiti lumina,
Culegeti spaima,
Fara voroava,
Fara saga :
Drum bun, pedepselor !”

Trimis de: AmunRa pe 5 Jan 2006, 04:39 AM

A ajuns vestea peste mari si tari, in regatul faraonilor.
AmonRa faraonul suprem si zeu al acestiu regat afla de la solul Magicianului ca Regatul povestilor este in mare primejdie de a fi cotropit si isi da seama ca doar el si cu a lui oaste, ii poate infrange.
Fara sa mai stea pe ganduri AmonRa isi aduna oastea de razboinici , slujitori ai Sorelui inarmati pana in dinti, si decide sa il ajute pe Magician sa-si salveze regatu din fata cotropitorilor.
Armata Faraonului trece cu viteza desertul arzator si se indreapta spre regatul povestilor, tot ce spera Faraonul e ca acestia sa aiba pasul mai agale si sa nu ajunga la cetate inaintea lui.
Oricum zilele sunt numarate pentru cotropitori, odata ajunsa in cetate oastea Faraonului ii va rapune pentru totdeauna. Pacea si linistea va domnii din nou in regatul povestilor. Si toata lumea va fi din nou vesela si fericita.

Trimis de: Data'q pe 5 Jan 2006, 10:42 AM

Faraonul sa stea linistit si sa-si grabeasca doar pasul...Motanul imi voi trimite in calea ostilor ce vin asupra acestui taram...Sigur va gasi ceva vin p-acolo ...Si apoi sa vezi ce-i va imprastia pe toti...

Si apoi am gasit (in sfarsit) clopotul de gresie mult dorit...Din el voi bate cat e ziua de lunga...Vise duuulci si luuungi vor avea ostile vrasmase...Iar oastea Faraonului atrasa va fi de vibratiile acestuia...

Trimis de: Fantasee pe 5 Jan 2006, 10:01 PM

Piticii au lacrimi perlate in colturile ochisorilor: ce minunatie - sa sara in ajutorul povestilor tocmai maretul faraon din Regatul Faraonilor .

Fantasee surade impacata - chiar de ar fi cotropite toate povestile, macar un locuitor al Regatului si-a gasit implinirea in clopotul sau cel indelung asteptat, unealta si arma magica, izbavitoare de rele.
Iscoadele aduc din ceas in ceas ravase scrise in graba de maini curajoase: oastea vrajmasa a intins tabara afurisita dincolo de fluviul violaceu ce separa Regatul Povestilor de celelalte regate.

Trimis de: exergy33 pe 6 Jan 2006, 05:12 PM

Fantasee

Vad ca tarimul povestilor tale este inundat de ostile Faraonului.
Nu stii ceva vraji sau formule magice care sa-i preschimbe in stane de piatra?!

Trimis de: Fantasee pe 6 Jan 2006, 07:29 PM

Exergy Taramul Povestilor va fi aparat de catre ostile Faraonului. Regatul este amenintat cu cotropirea, ostire necunoscuta ravneste la bogatiile sale. Poate ca eyes_wide_shut s-a suparat prea tare .

Pe celalalt mal al raului violaceu, tabara vrajmasa freamata de pregatirile pentru cotropire. Pe cand toata suflarea asteapta sa se intample vreo grozavie, Fantasee intra in cortul prafuit, fara sa fie invitata.

Prezenta trufasa a capeteniei o amuza: mustaciosul asta slabanog crede ca va sfarama magia povestilor?
O cantareste si o masoara, ranjeste multamit si se intreaba de unde or fi nascocit strajile o curtezana asa degrab` ?!
Cu inima ticaind speriata, dar cu sufletul plin de povesti, Fantasee se aseaza moale in bratele ucigase: barbatul cu pielea smeada miroase a pelin si a moarte. Cu degete reci, Fantasee inlatura pletele negre, scrijelind scalpul cu unghiile vopsite
cu zeama de sepie. Ochii de acvila ai razboinicului se ingusteaza si mai abitir, Fantasee ii cuprinde grumazul cu cealalta mana. Lipiti de sprancenele razboinicului, ochii bucataresei povestesc, muti, legende pe care razboinicul nu vrea sa le cunoasca. Il cuprinde sfarseala, nu carnea femeii il amageste, ci vocea asta litanica, glumeata, plina de fagaduinte. Povestea curge lin catre inima razboinicului, oasele ii sunt moi, vede safirul din corsajul straveziu ... nu il poate ajunge cu mana. Urgia a inceput - dar curge in venele lui, ii tintuieste spatele si ii leaga buzele. Femeia asta miroase a suflet, a...indrusaim, a...camara bunicii .
Capetenia este pierduta - lupta este pierduta.

Trimis de: Fantasee pe 6 Jan 2006, 08:51 PM

Bucataria conacului duduie de alergatura, caldura si motani innebuniti: piticii au jumulit anevoios curcanul cel durduliu si acum il ung grijulii cu ulei aromat. Talambul curata cartofi dulci, cu limba iesita de un cot, aflata in pericol de scurtare din pricina cutitului . Aroma de usturoi si oregano, mere acrisoare si piper, gadila narile harnicutilor.
Borsul de prepelite e gata de mult, fierbinte si acriu, pentru petrecaretii de noaptea trecuta.
Fierarul da o mana de ajutor: umple carafele cu vin sugubat, tare si viclean, care va veseli inimile mesenilor.
Clatitele Clopotarului sed la loc de cinste, pe vasul de piatra soarelui, langa papaya umpluta cu inghetata de vanilie.
Ganditoare, Fantasee descanta cafeaua din ceaun si plasmuieste o poveste noua spre sarbatorirea Regatului.

Trimis de: Fantasee pe 6 Jan 2006, 10:15 PM

Faraonul a adus cu el razboinici petrecareti - spre bucuria Cosanzenei si a Scufitei, care nu-si pot lua ochii de la ei si grozavele lor vestminte turcoaz. A adus cantareti priceputi si dansatoare unduioase - spre bucuria Fierarului si a Pescarului, care nu-si pot dezlipi ochii de la ele si minunatele lor vestminte aurii. A adus daruri alese: mirodenii, tamaie felurit aromata si un delicat pui alb de camila - spre bucuria regatului, care nu-si poate lua sufletul de la ele.

Bucatareasa toarna vinul in bardace si povesteste Orbului despre cele ce se petrec - spre bucuria urechilor si narilor acestuia.
Somnul insusi dantuieste in sala cea mare, printre petrecareti - spre bucuria sufletelor istovite.

Trimis de: exergy33 pe 7 Jan 2006, 07:23 AM

Fantasee

Mi-am inchipuit razboiul dintre bucatareasa si cetele vrajmasilor ...
Bucatareasa , Clopotarul , piticii si musterii Hanului aruncind cu clatite fierbinti si bors acru in capul soldatilor inarmati pina in dinti.

Trimis de: eyes_wide_shut pe 7 Jan 2006, 11:45 AM

Doar n-ai crezut, Fantasee, ca m-am suparat pe tine? Cum ar putea locuitorul lumii cu doi sori, scaldat in lumina, sa fie suparat pentru asa putin? Poate cele doua umbre sfasiate de vant care ma urmeaza sa te sperie putin, din cand in cand, amenintandu-te cu furtuna, dar doar daca vei pleca... In rest, un zambet legat de cei doi sori, fugarind norii care incearca sa-l ascunda, este pentru tine...

Exergy, tu ma cunosti cel mai bine...

Trimis de: Fantasee pe 7 Jan 2006, 05:37 PM

Cand ostirea necunoscuta a zgaltait zagazurile Taramului, m-am speriat, eyes_wide_shut - ma gandeam sa nu fie pedeapsa pentru pauza de povesti. Vad acum ca nu de la tine venea amenintarea cea fara de mila, ceea ce face ca enigma sa se adanceasca si mai puternic: cine sa fi trimis urgia asupra regatului?!

Locuitorii Taramului Povestilor fauresc daruri alese pentru cei ce au sarit in ajutor: Faraonului i se daruieste o luna verzuie, tivita cu stelute aurii si o poveste zilnica, spre amintirea binelui facut regatului.
Clopotarului i se tese camasa de borangic tras in fiertura de ierburi magice, spre protejarea sufletului sau nepretuit. Pelerina brodata cu licurici veseli va inveli clopotul de gresie, spre pretuire nemarginita.
Cu picioarele stranse dedesubt, Fantasee s-a cuibarit langa soba si coase brau inflorat - surade cu talc, visand la Balaurul cu limba roz, la calatorul misterios, la Pietrele Pirandei.
Motaniciul dormiteaza sub lavita imblanita, piticii haladuiesc pe coclauri…conacul e afundat in liniste si pace.
Povestea se tese cu sarg, din suflet :

"Inorogul albastru simte chemarea lacului de smarald, dar nu Ielele il striga - apele cele adanci ascund comori nestiute, pesteri vrajite in care salasluiesc suflete misterioase, vietati acvatice: romantice si creatoare, smerite si incantatoare. Calcand in valul spart, Inorogul isi soarbe setea neostoita in apa de smarald: pe data, picioarele dinapoi devin coada de peste, aparata de solzi stravezii, poleiti cu aur de unde inspumate. Nepamantean si neacvatic, alearga infricosat intre cele doua lumi: pe pamant nu poate respira, in apa nu poate alerga... Lacrimi perlate se preling din ochii sai catifelati, cum coada atinge ultimul val, iar copita racaie malul pietros al lacului. Pescarul il adapa si-l hraneste, Ielele ii incanta urechile, grumazul i-a intepenit pe vecie: nu are curajul sa se priveasca in oglinda lacului. Nici roib, nici peste, se teme de rasetele celor care nu inteleg ce soi este el.
O codana in vestmant stacojiu a indraznit sa se apropie intr-o zi si i-a mangaiat coama fara de teama, i-a cercetat ochii si i-a prins o creanga de indrusaim la capastru. Speriat ca i-ar vedea coada cea de peste, a scuturat grumazul, a nechezat ca ea sa stie ca este roib - si, cum ea nu se speria deloc, a lovit-o cu copita-i argintata...
Bucatareasa a facut cativa pasi inapoi, i-a simtit amaraciunea si nu i-a putut arata pielea cea ciudata de pe spate...dar de ar sti Inorogul de acvatismul ei s-ar amara de teama adevarului. De la departare, il mai petrece cu privirea necajita, ducand dorul ochilor catifelati: Fantasee a invatat taina rabdarii. Asteapta veste despre Inorog de la Pescar, de la Iele, de la vant...ii lipseste calutul sperios care credea ca ar incerca sa-l alerge prin poieni."

Trimis de: Fantasee pe 7 Jan 2006, 09:55 PM

Mare hora pestrita in sala conacului: care mai de care, petrecaretii se invart, strigand, cantand si chiuind cu foc.
Padurarul, afumat binisor, sade atarnat de gatul tambalagiului si urla din toti rarunchii un cantecel desucheat:

"Hai si-om vinde caii, mandro
I-om vinde ca sa jucam...
I-hai-la, i-lai-la
Si-om vinde bordeiul, mandro
L-om vinde si-om juca...
I-hai-la, i-lai-laaaaa"

Vinul gros bucura toate inimile, bucatele alese satura toate burdihanele. S-a pogorat veselia peste regat .

Trimis de: Fantasee pe 8 Jan 2006, 08:15 PM

Povestea zilnica a conacului catre Faraonul salvator:

"Viata decurge netulburata sub pasnicul Orion. Vantul fierbinte deseneaza harti noi in trupul desertului, caravane aduna si risipesc istorii nespuse.
Mare festival se va tine maine in piata pietruita cu mozaicuri colorate felurit. Vanatorii aduna harnici carnea si o sareaza, agricultorii misuna in fermele de grane ale regatului, rodii si smochine sunt gata pentru a umple mesele.
Berea fermenteaza in butoaie de cedru adus de departe si va curge in pahare aurii, batute cu geme din minele bogate. Zgomotul carierelor este astupat cu greu de praful dens ridicat din uneltele metalice, carele trag alene cuburile uriase spre piramida cea noua. Toata suflarea grabeste lucrul spre a participa la cinstirea maretului Ra. Ferice de ei!"

Trimis de: N.V. pe 8 Jan 2006, 09:52 PM

Si ferice de mine, ca nu m-a dibuit careva cat am stat ascunsa (vreo trei zile si trei nopti ca doar suntem pe Taramul Povestilor) printre butoaiele de bere si m-am saturat setea de Setila
Da' parca acum m-a apucat si foamea. ian sa merg eu sa incerc a intra sluga la o bucatareasa harnica si priceputa

Trimis de: AmunRa pe 9 Jan 2006, 04:59 AM

Fantasee sarutmana pentru poveste dar cheful nu e chef daca nu vin special guests: tu si piticii, magicianul, clopotarul, fierraru, si restul......ca lista e lunga.....7 zile si 7 nopti o sa tina cheful.

N.V. mancarea e gratis si pe saturate.....dai din deget si Badabim Badabo ce iti doresti aia iti apare in farfurie.

Asa ca poti sa uiti de cursurile alea 7 zile ai liber din partea faraonului.

Trimis de: Fantasee pe 9 Jan 2006, 10:32 PM

Zmeul bantuie prin regat cu ochii insangerati: cauta cu sete un naparstoc sa-i striveasca tivga cu o cremene, sa-l sfasie, sa-l rupa. Simte in nari mirosul sangelui si al fricii, tremura solzii pe el de placerea asteptarii, i se umple gura de apa gandind la lesul neputincios.
Cu coama valvoi, ameninta radacinile copacilor, le parjoleste varfurile, rastoarna buturugi, starneste lutul pana umple valea.
Animalele speriate fug din calea-i, nu-i cunosc noua apucatura. Pasarile ii zaresc de sus flacara neostoita din ochii portocalii, incinsi de furie. Duruit amenintator scoate in loc de glas, fornaie si pufneste, racaie aerul cu ghearele, uuuuurlaaaaa si se zbate turbat.

Ii infige o mana in gat, il rasuceste in aer, trosc! o tivga intre masele si fleosc! cu el de trunchiului stejarului cel mare. I s-a naclait gura de sange, ochii ii sunt incetosati - ce palosul lui a fost asta?

Cu ranjet satisfacut, Padureanca ii pune pe limba o cizma mudara si-l pocneste intre urechi cu barosul.
Noapte buna, pasarele!

Trimis de: Fantasee pe 9 Jan 2006, 10:56 PM

Pe cand Zmeul trage aghioase, ogoit vremelnic , Padureanca il leaga binisor cu franghie inghimpata si-l taraie cu sarg printre toate cataroaiele cararii.
Nu-i poate grija deloc: lasa maracini sa-i intepe pleoapele, urzici sa-l piste, serpi sa-l muste, viespi sa-l umfle. La coliba ascunsa, il propteste binisor de un tei salbatic si-l leaga fedeles de trunchiul gros.
Printre genele naclaite de sange puturos si tarana, Zmeul ghiceste pulpa vanoasa, aramie si scrijelita a Padurencei. Cu ochi salbatici, il prinde zgaindu-se la ea si-l trimite mintenas la somn cu un genunchi vanjos in burdihan.

Zmeul e amorezat .

Trimis de: N.V. pe 10 Jan 2006, 12:45 AM

Sireacu' zmeu! Sireacele extreme care se atrag.

Si-apoi... ce se-ntampla apoi cu zmeul? Oare ce va face? Mai spune-ne, mai spune-ne. Ce se intampla in contiunare?

Trimis de: Fantasee pe 10 Jan 2006, 08:33 PM

Ghemuit si obosit, Zmeul trage aghioase. Padureanca l-a lasat sa zaca ranit si nici ca-i pasa daca mai sufla au ba.

Zmeoaica a intrat val-vartej in bucatarie. Fantasee o priveste cu ochi rotunjiti a mirare. "Mancate-ar viermii", tuna afurisita, "Ce ai..." Magicianul arunca un glob luminos inspre ea si o ingheata. Fantasee ii zambeste, recunoscatoare. Calfele Magicianului tarasc cu greu stana Zmeoaicei si o duc spre curtile sale.

In sala cea mare, cina este in toi. Mancaciosii se grabesc de se bat calicii la gurile lor, setosii desarta bardaca dupa bardaca, piticii nu mai prididesc aducand claponii cei grasuti pe mesele ospatului. Motaniciul tarcat se incurca in poalele Pirandei, care cauta din ochi un loc la masa Clopotarului.

Trimis de: Fantasee pe 10 Jan 2006, 08:42 PM

Bucatareasa se aseaza la masa Orbului si incepe povestea zilnica pentru maretul Faraon:

"Festivalul a bucurat inimile locuitorilor oazei. Cu speranta in suflet, cu dantuiala in oase, se intorc cu mai multa usurinta la corvoada zilnica. Corabiile din Peloponez s-au legat in port si marfuri rare asteapta sa fie descarcate: matasuri si uleiuri bine mirositoare pentru vracii imbalsamatori, ceramica felurit colorata pentru piete, ulei de masline de cel bun si lingouri de cupru.
Artizanii fumeaza alene, aplecati asupra planurilor noului monument: o zarzavagioaica aduce pe cap un cos plin cu varza si cu rodii. Marele Dregator a trimis artizanilor si bere de hamei, pita aurie si coaste afumate.
Vantul desertului aduce graunte aramiu de nisip si-l inneaca in pocalul calfei unui artizan: in el este o intreaga poveste a muntelui ce fusese pana mai deunazi. Calfa inghite grauntele...se inroseste la piele si cade peste vasele cu vopsea albastra. "

Trimis de: Fantasee pe 10 Jan 2006, 10:27 PM

Dupa strangerea blidelor si spalarea lor in hardaul incins cu opt cercuri de otel, Fantasee leagana piticii, ca sa afle ceva liniste spre a scrie o poveste noua.
Cantecul de leagan murmurat le aduce zambetele pe fetisoare si somnul pe gene:

"Orinde mergi
Te voi gasi,
Chiar in vise,
Chiar in stele.
Legat cu liniste,
Suflet al meu,
Aluneca in vise...
O mie de vise,
O suta de raiuri-
Negre plaiuri -
Te voi gasi
In zece lacrimi."

Trimis de: Fantasee pe 10 Jan 2006, 10:46 PM

Poveste pentru alinat dorul lui Cla:

"A crescut sub cerul invelit de nori pufosi, si-a tras seva din pamantul gras, primitor, darnic.... a respirat aerul tare, invaluitor, parfumat cu rasina brazilor argintii. Roza a inflorit timid, a imbracat cu veselie dantela lemnoasa a chioscului, sfetnic de taina al indragostitilor. Perechi romantice, tomnatice sau triste se plimba agale pe aleile pietruite. Sub bolta parfumata, cea mai primitoare, este un locsor tainic si timid, care asteapta fara incetare sa fie umplut de bucuria intoarcerii. Parcul cunoaste tainitele sufletului...hai acasa..."

Trimis de: Cla pe 10 Jan 2006, 10:53 PM

Fantasee multumesc
Dar te rog nu mai face asta ; invarti doar cutitu-n rana

Trimis de: Fantasee pe 10 Jan 2006, 11:05 PM

Cla...nu mai fac, promit.

Trimis de: Data'q pe 12 Jan 2006, 11:53 PM

Un Clopotar ce-si lustruieste cam mult clopotele in ultimul timp (ca sa nu prinda rugina) vrea o poveste...si un ceai...si niste placinte fierbinti....
Povestea unor ochelari de vedere adusi aici de pe taramul oamenilor...

Trimis de: Fantasee pe 13 Jan 2006, 08:37 PM

Placintele sfarainde au incins cenacul de lut ars, ceaiul abureste de zor in ulcica in asteptarea povestii pentru preacinstitul Clopotar :

"Stau ascunsi dupa soba - pititi cu grija, de teama curiosilor mirati de soarele din priviri. Sticlele albe insirate caraghios pe sarme aurii sedeau pe nasul Magicianului, umplandu-i ochii de soare auriu. Locuitorii Regatului se zgaira indelung la minunea Magicianului - dar cine sa indrazneasca sa bombane? Magicianul este atotputernic...
Zapacita cum ii este firea cea zadarnic mustruluita, Piticul Talamb s-a ridicat in degetele intr-o seara si a sterpelit minunatia de pe nasul Magicianului, adancit in citirea pergamentelor din lada de sub masa. A ras cu pofta si a intins mana dupa sticlele aurite, dar Talambul a itit o limba din cot, a zgaltait din capsor si a zbughit-o din bucatarie
Pusi pe joaca si pe harta, ceilalti pitici s-au prins in joc si au inceput a-l fugari prin tot conacul, prin toata batatura, culcand straturile de flori parfumate si zapacind cainii de-a binelea...
N-a fost chip sa-l prinda pe hotoman. Magicianul a varat pergamentul sub nas si a purces la citirea slovelor dantelate cu maiestrie. Sfioasa, bucatareasa il privea ingrijorata - nu de rusinea piticilor, ci de minunatia aurita. Fereasca Zeita sa vada Magicianul pielea cea ascunsa de pe spatele-i infasurat cu grija in salul pufos!
Seara tarziu, cand Talambul s-a intors rusinat si a lasat sarmele sa cada in poala stacojie, i-a pitit bine dupa soba si nici ca a indraznit sa-i cerceteze mai indeaproape. Cu toate astea, Magicianul se va intoarce si va cunoaste fara vorba tainita sticlelor ."

Trimis de: Fantasee pe 14 Jan 2006, 10:31 AM

Abia au inghitit licoarea maronie, au clefait cateva placintele cu verdeata si au pornit la treaba.
Bucatareasa si piticii sunt mesteri mari azi - picteaza conacul pe dinafara, gardul si pietrele rotunde ale gradinii cu floricele din batatura.
"Acoperisul din lut ars dantelat va fi vopsit albastru - ca cerul cel fara de nori, imbufnat de lipsa soarelui. De culoarea frunzei de stejar vor fi peretii, iara ferestrele aurii. Usa caramizie...." arunca dintr-o suflare Tamalbul. Urecheatul se tavaleste pe jos de ras, in vreme ce bucatareasa il mangaie pe Talamb intelegatoare. "Nu se mai poate sa te intorci sub baldachin, micutule, hai mai bine sa iutim treaba", rade ghicind voia puturosului.

Trimis de: Fantasee pe 14 Jan 2006, 11:17 PM

Conacul in straie noi, zmeurii in cele din urma nu dupa voia cea zaluda a Talambului, gazduieste musterii noi in aceasta noapte.
Bucatareasa a desferecat iatacul cel de taina si i-a poftit acolo: sub bolta de piatra indulcita cu flori de colt, doarme linistit in patul de stejar domnita straina din regat indepartat...

Trimis de: Fantasee pe 15 Jan 2006, 12:03 PM

In iatacul ei, domnita cea straina primeste ingrijirile Vraciului - de cand a sosit la conac zace in somn adanc, iar bucatareasa ingrijorata a chemat degrab ajutoare. Licorile Vraciului au deschis ochii tristi ai domnitei, care a cerut cu un gest moale sa fie lasata in grija bucataresei. S-a ridicat in capul oaselor cu mare greutate si a grait gafait catre bucatareasa uimita: ca venise taman pentru a sta de vorba cu ea, ca sa ceara o poveste pentru pruncii regatului ei care, suparati de lipsa povestilor, nu mai cresteau sa se faca oameni mari. Regatul lor mai avea putini adulti si putea fi robit cu usurinta daca nu-i convingea cineva pe prunci sa creasca.

 domnita_straina.jpg ( 102.08K ) : 35

Trimis de: Fantasee pe 16 Jan 2006, 05:45 PM

Iaca si povestea pentru domnita straina:

"Suflete cald, aduna-ti jocurile si visele in causul palmelor, cheama-ti bucuriile inapoi si prinde de te invarteste si mai iute in hora veseliei! In departarea ceasurilor care stau sa vina, se iveste promisiunea tineretii fara de batranete si a vietii celei fara de moarte - grabeste timpul, grabeste lucrarea, grabeste visarea. Cu sarg aduna-vei sfaturile cele bune si intelepte, cu mult curaj izbandi-vei impotriva indoielilor. Hai de urca-n teleguta, hai de gusta turta dulce - peste ani si ani zambi-vei amintirii din asta ziua."

Trimis de: Fantasee pe 17 Jan 2006, 10:03 PM

O luna verzuie mangaie iarasi conacul si prin ferestrele dantelate, pe petrecaretii din sala cea mare a conacului. Mancaciosi si insetati, dantuitori si vorbareti, fiecare isi vede de ale sale...in vreme ce Orbul si Piranda stau unul langa altul: ea muta si el intunecos, fara a putea pune ganduri in comun, decat prin tinerea de mana care se petrece pe sub masa .
Talambul roade dezinteresat o coasta de batal si surade tainic, cu ochii la degetele harnice ale Pirandei...

"Am toata amiaza,
Ai toata casa,
A ramas un singur chin:
Descopera-ma, sau sa m-abtin?
O mila de loc pana la soroc,
O gura inciresata...
Ooooof, ooof, grea-i tacerea,
Trupului inmiresmat..."

Canta lautarul cu foc, bucatareasa adapa carafele, Scufita jumuleste margarete...si nime nu se-ncumeta a spune povesti .

Trimis de: Fantasee pe 18 Jan 2006, 10:22 PM

Dincolo de colbul ridicat pana in grinda de petrecareti, ochi nostalgici adulmeca trupurile inlantuite, invartitoare si nu deslusesc nimica. Calcaie rozalii bat de mama focului podelele de stejar ridicate langa lautari, colburi valurite tresalta si se aduna iara in carnea lemnului. La masa din coltul de miazanoapte, calator grabit a poposit sa-si ostoiasca cele zilnice. Cu degetul mare invelit in fruza de patlagina isi potoleste varful mustatii si strecoara printre gene privire iscoditoare.
Nu recunoaste pe nimenea, da` parca a mai trecut p-aci candva...dintre toate, cel mai tare ii fac cu ochiul bardacele de lut ars si motaniciul cel tarcat care isi vantura coada plictisit, latit pe toba lautareasca.
Priveste la Clopotar si nu isi aminteste nica, arunca o uitatura bucataresei si ... parca glasul al semana cumva cu o sopata de padure, dar nu...nu ii stie ritmul. Orbul care clatiana din cap in ritmul calcaielor ii pare cel mai fericit, iara gura muta a Pirandei cea mai vesela .
Numai Fierarul, anume prins in vorba cu Pecarul, pare a recunoaste chipul calatorului si cauta taisul sabiei la cingatoare...

Mirosul de sudoare, de colb si de stacane goale gadila narile petrecaretilor, iar lautarii se simt datori sa nu-i lase la hodina inca...Inca putintel...s-apoi om hodini oasele cele lenese .

Trimis de: Fantasee pe 19 Jan 2006, 09:58 PM

In seara asta. N.V. vrea o poveste cu cai nazdravani si cavaleri in armuri argintii veniti din tara Soarelui Rasare. Fantasee ii face pe plac .

"Sabia albastra mangaie voluptos coapsa roibului alb, cu smocuri rosiatice in coama: razboinicii au poposit cu greu, alungati de umbrele negre ale asasinilor platiti. Scanteierile argintate ale camasilor metalice mangaie apusul lenes, sake-ul caldut asteapta incheierea exercitiilor de relaxare.
Iscoadele nu au sorti de izbanda daca se apropie de tabara tacuta: arcurile inalte asteapta pregatite cu sageti rotunjite sa le mute gandul.
Langa sulitele cu lama de katana, caii adorm in picioare, visand si tresarind din cand in cand. Roibul alb zgandara frunzele de ceai, ingropate de vant sub solul semiarid. Adoarme cu greu, visand la implinirea cea de pe urma: departe de umbrele negre, galopeaza fericit alaturi de doua umbre vesele care se ilantuiesc, se cauta si se gasesc pe rand, peste iarba cruda. Doreste cu ardoare aripile din vis, fara sa stie ca sub saua incarcata de pictograme sunt pliate cazon cele mai frumoase aripi azurii din istoria omenirii."

Trimis de: Fantasee pe 22 Jan 2006, 11:30 AM

Trei zile incheiate a stat la conac calatorul grabit - halal graba! Dupa sfat indelungat cu Clopotarul, Fantasee avea sa mearga la masa strainului sa faca vorba cu el. Ochii nostalgici ai calatorului au zgandarat sufletele petrecaretilor atenti, dar mai abitir a staruit Clopotarul .
Tot de atatea zile, Fierarul ia-l de unde nu-i! Zadarnic au batut piticii toate coclaurile, zadarnic s-a umplut bucataria si apoi tot conacul de mireasma imbietoare a bucatelor alese, nici ca s-a aratat... Vadit incurcat, Magicianul a cerut bucataresei sa-i mai dea ragaz Fierarului pana la a patra cadere a serii si apoi sa incerce a lamuri singura taina nostalgicului.
Singura? Fantasee nu este singura: Clopotarul cel de nadejde va sta alaturi, iara Pescarul va sosi de indata ce hraneste Inorogul .

Pe cand musterii sosesc in palcuri pentru ospatul de amiaza, Fantasee gateste de buchisit un pergament nou, il saruta in fuga, il leaga cu funda albastra, il cetluieste cu ceara verzulie si-l da in grija palei de vant parfumat care asteapta porunca pe deasupra bradetului.

Trimis de: calfa pe 22 Jan 2006, 11:46 AM

"Vantul desertului aduce graunte aramiu de nisip si-l inneaca in pocalul calfei unui artizan: in el este o intreaga poveste a muntelui ce fusese pana mai deunazi. Calfa inghite grauntele...se inroseste la piele si cade peste vasele cu vopsea albastra."

De imi dai voie, iti voi spune cum "ceasurile au trecut, vantul s-a mai potolit, nu inainte de a ingropa cosul golit de varza si rodii, iar in zorii zilei ce a urmat, s-a ridicat si a pasit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Doar cateva pete albastre mai ramasesera, parca pentru a-i aduce aminte ca nu fusese vis."

Trimis de: Fantasee pe 22 Jan 2006, 12:20 PM

Da, da, Calfa chiar te rugam sa ne istorisesti aventurile calfei artizanului, mai ales ce a visat cat a dormit, dupa ce a inghitit grauntele de nisip .

Trimis de: calfa pe 23 Jan 2006, 11:59 AM

Prea multe nu stiu nici eu. Caci fie acea calfa de artizan nu a trecut prin aventuri memorabile, fie nu le-a impartasit nici macar prietenilor lui. Se prea poate sa fi visat intamplari neobisnuite, ca pana spre amiaza in rarele clipe in care nu cadea pe ganduri le punea intrebari celor din jurul lui despre fapturi si intamplari de care din vechime nu se mai auzise vorbind.

Sau poate strania intamplare cu firul de nisip sa-l fi schimbat asa. Pentru ca spre seara a spus o poveste de nimeni stiuta, careia ii spunea "povestea nisipului". Ce imi mai amintesc acum e ca "demult, cand tara nisipurilor fusese o adevarata oaza a lumii, s-au ratacit prin ea niste straini, cioplitori de piatra. Unul dintre ei, singurul care reusea sa ciopleasca piatra de nu stiai daca din maini ii iese o statuie sau un om, ori un animal, a indragit atat de mult locurile, incat si-a intemeiat acolo familie. Dar fara stirea celorlalti. Cand au castigat ai indeajuns cat sa se intoarca prin tarile lor bogati, au inceput pregatirile pentru plecare. Atunci au aflat ca unul dintre ei vrea sa ramana, dar asta nu le convenea. Acela va ramane acolo cu stiinta cioplitului, si-au zis. Asa ca au mers la un vrajitor din partea locului, si l-au platit sa ii ajute. Vrajitorul, scump la vorba, le-a spus ca totul se va face, sa plece linistiti. Si, ce a facut el, si cum, nu se stie. Dar a doua zi o piatra nu a mai fost de gasit in locurile acelea, ci doar nisip".

Trimis de: Fantasee pe 23 Jan 2006, 05:18 PM

Frumoasa poveste, Calfa - mai treci pe la conac din cand in cand sa ne mai incanti cu asa istorisiri maiestrite .

Trimis de: Fantasee pe 26 Jan 2006, 11:08 PM

Vantul parfumat de deasupra bradetului a dus ravasul repejor pe drumul ales si l-a lasat usurel pe varful condurului argintiu al Lunii. Fata cea cu ochi albastri, daaaa zana cea tacuta si zambitoare a felinarului noptii, l-a ridicat usurel si, dupa ce l-a citit cu bucurie, a oftat putintel si a pornit la treburile sale obisnuite.
A tras mai aproape un nor pufos deasupra bradetului, a cuibarit acolo Luna cea de culoarea condurilor, a acoperit-o cu un sal straveziu din perle de roua si a pornit a ingana usurel balada greierilor romanticosi.
Cu ochii la lumina palida a lunii, Calaretul isi indeamna roibul si mai abitir: pintenii apasa staruitor coapsa asudata, manusa tesuta cu fir de argint bate vesel gatul gonaciului, iara norul de colb creste in urma-le. Florile pitice, adunate la somnic sub frunzele late ale brusturelui, isi ridica alene capsoarele curioase si susotesc de graba necuviincioasa care le-a stricat hodina. Ciupercuta isi potriveste, morocanoasa, palaria cu buline albe si scoate limba la hribul bombanitor. O omida verde-albastruie isi admira bulinutele galbui de pe spate si se tot fataie, ca sa le faca sa para argintii, in lumina Lunii...

Trimis de: Fantasee pe 27 Jan 2006, 09:39 PM

Sare din sa, tropaie surd in iarba grasa, iar pintenii ascutiti taie iute tijele suculente ale papadiilor. In scorbura uriasului alun salbatic si-a facut holeab cititorul in frunze - Calaretul are nevoie grabnica de nepretuitele lui sfaturi. In pipa de lut rosu a cititorului fumega neputincioasa o frunza lata de tutun, pusa la racoare peste o felie groasa de morcov...Calaretul pune pe tabla de scoica neagra un fir de mirea-ursului. Pe tulpina paroasa si seaca la mijloc, micile cupe rozalii sunt prinse in hora cu cele violacee, frunza sfioasa se intinde spre a le oferi culcus intarziat.
"Incotro, crai grabit?" horcaie cititorul, alungand pipa intr-un colt al gurii fara dinti.
"Am porunca de ucidere, citeste sangele frunzei si spune-mi sortii de izbanda."
Cititorul se simte intinerit: de multa vreme nu mai fusese el intrebat asa treaba serioasa! Cu o cremene verzuie striveste frunza rasucind de trei ori inspre miazazi si de cinci ori inspre miazanoapte. "Mergi in pace, fie sangele pe mainile tale..."
Si vorbele cititorului suna amarnice in urechea paroasa a Calaretului. Sta de veghe inca de cuseara si numara pasii, apucaturile si ceasurile prazii sale. Stomacul ii chiraie a razmerita: sangele roibului baut de dimineata nu a fost cu indestulare. Simte dinspre bradet aroma staruitoare a mamligutei cu sofran si a sarmalutelor cu marar .
Chiar de i-ar tremura mana in clipa uciderii, nu poate pleca urechea la razmerita... Inchide ochii si inghite in sec - rupe si mesteca fara pofta o frunza acrisoara de codru, o boaba si mai acra de maces pitic - si toti piticii tineretii se prind in hora in juru-i.
"Casele arse arunca in vazduh duhoare de carne sfarainda si in rascopt, fug toate vietatile, sare sufletul din piept, urla toata suflarea. O caprioara speriata isi da duhul prinsa in capcana care i se afunda in carne... Ulii se invartesc infometati si lasi deasupra caselor... Are coapsa rupta in patru locuri, parca se scurge viata-i prin ele si se afunda in pamantul reavan."
Calaretul strange amarnic din masele si asteapta, frematand, clipa uciderii.

Trimis de: Fantasee pe 29 Jan 2006, 07:37 PM

Cetluit cu arama verzuie, Calaretul este tarat in pivnitele Magicianului: acolo ii va fi salasul pana ce judecata va fi fapta sa. Strajerii mladiosi, chemati degrab de Clopotarul cel atent, l-au gabuit si cetluit in lanturi grele, cand inca victimei sale nu i se inchegase inca lumina ochilor. Iara pentru nevolnicia de a fi ucis un roib asa de soi, Samsarul avea sa hotarasca singur pedeapsa.
Beciul cel adanc in care fusese aruncat avea o singura roca lipsa in partea de sus a peretelui dinspre miazanoapte: o raza firava de Luna luneca alene pe incheieturile insangerate, legate in bratara de fier, spanzurata in lant gros, din mijlocul tavanului intunecos. Spanzurat cu mainile deasupra capului, cu ochii stinsi, Calaretul plateste amarnicul pret al pedepsei juruite de Magician: pe un cer albastru, vede ochii sufletului pereche...Cum se poate una ca asta?! Cel fara de suflet nu are suflet pereche...ori poate ca neinsufletitii vor sa-i caute pereche? Vai tie, suflete lipsa, neperechea nu exista...

Trimis de: Fantasee pe 30 Jan 2006, 10:46 PM

O ceata de lingurari s-a aciuat pe celalalt mal al lacului de smarald. Un caldarar, alb ca nopatea ce far` de luna, a iscut mare ciorovaiala ca nu, ca ce, ca el se lasa de meserie, ca ba, ca da, ca el se face tambalagiu.
Tambalagiu, tambalagiu, rabufnea bulibasa, ca si lautaria e mestesug vechi, dara de ce tocma` acuma si de ce tocma` aci` - adica ce, de dor de Piranda?!

Si da-i batuceala, si praf pana in vazduh, si caini latrand, si lingurarese bocind...
Lacrimi reci curg pierdut din ochii Pirandei. Fara de gura, mereu a plans, muta, dorul de ai ei si de dragostea ce nu are dezlegare s-o marturiseasca. Poarta pe umarul stang, pecetea tradatorilor si a invrajbitilor, semnul spiralat al adulterului - gura cusuta, cetluita pe veci, spre a nu marturisi dragostea cea necurata pentru fratele juruitului ei...

Trimis de: Fantasee pe 1 Feb 2006, 11:28 PM

Caldararul are plete negre, lungi si slinoase, carliontate pana peste umerii lati. Camasa larga fusese alba candva, acum avea in ea toate vanturile si toate ploile timpului. Barba si mustata nu-i cresc, nu ca ar fi el asa tanar, dar a invatat sa astepte si sa tot astepte...si toate ale sale asteapta odata cu sufletul sau. Ochii tristi ii stralucesc fara de speranta, in vreme ce degetele pline de ghimpi incapatanati in a ramane cu el, impletesc cu maiestrie fire din coada de cal.

"Tambal din par de roib?!" a ras bulibasa. "Nu esti pe craca ta" si i-a tras o bleanda de l-a zvarlit cat colo.

Se trage mai departe de satra si impleteste mai cu sarg la tambalul cel ciudat. Asa cu drag impletea cosita Pirandei, pe cad vremurile nu le erau potrivnice. A busuioc cu frunza lata mirosea sanul ei cel cald, a mamaliga calda mainile, a viata lunga sufletul vesel cand canta cu foc...
Caldararii nu plang si pirandele nu au gura. Pentru urechile ei face tambalul, pentru ochii ei ar pierde lumea intr-o suflare.

Trimis de: Fantasee pe 2 Feb 2006, 11:22 PM

Iarasi e forfota la conac: se pregateste paranghelia juruita de Saratkar. Sarbatoarea asta curioasa vine din vremuri neguroase, ramasa chezasie a infratirii cu Regatul negurilor perlate.
Fantasee fierbe iarasi in ceaunul cel pantecos potiune amara si dulce, aurie si intunecata, tare si amagitoare. Doua picaturi licoroase din potiunea asta se ascund cu dibacie in fiecare ceasca de ceai parfumat - inghitita, pe data incepe bucuria sa alerge prin oscioare si picioarele afla iute dans neguros si perlat.
Piticii sunt cei mai bucurosi - e sarbatoarea lor traditionala. De nu le-ar tine Fantasee obiceiul, le-ar fi tare dor de acasa.

Trimis de: Fantasee pe 4 Feb 2006, 09:17 PM

Cu bucatareasa dusa in munti, conacul a luat o pauza de paranghelii.
Piticii sed in cerdac si se joaca alene cu figurinele lor vopsite cu zeama de ierburi.
"In scorbura matusii Iutha," zice Ochiosul, "aveam tot mereu cate o placintica rece cu boabe de mustar" si ofteaza din toti rarunchii. "Daaaaaaaaaaaaa," se fataie Talambul, "si ceai de piper alb...."
Asa sunt piticii: tot mereu dupa iuteli si condimente si povesti vechi .
"Si oamenii mici," incepe Razaretul, sarpinand coaja bubei din genunchi, "ii taram dupa noi mereu. Maiculitaaaa, ce-a mai bocit Sanitea cand i-am scapat de rapa". Si toti ceilalti rad de se prapadesc .
"Dupa ce isi zdrelise destele taiand scoarta si adunand cauciuc", bombane Talambul prinde sughituri, "te gasisesi tu mai dastept sa scapi tolba in valea aia adanca rrrrau".
"Lasaaaa, ametica," rade Ochiosul "ca a meritat sa sapi dupa tolba, vorba aia, atati pupici nici c-au mai vazutara falcile tale de atunci incoace."
Si rasuna toata padurea de rasetele piticilor...ce vremuri...

Trimis de: Data'q pe 4 Feb 2006, 09:30 PM

Gandurile Clopotarului nu pot trece de sticla groasa si aburita a geamului...
"Piticii-s veseli...Asta-i bine...Macar pana dimineata, caci atunci vor simti cu adevarat lipsa bucataresei...Mai bine zis stomacelele lor vor simti...N-are rost sa intru... ...Uite vezi!...Pleaca si nici nu zice unde, pana cand, cu cine...Eu pe cine mai ascult (=citesc) acum?"
...Si se intoarce in Turn...Se leagana in scaunul vechi (cadou de la Fierar...) si-si asculta motanul ce-i toarce in brate...
"In miez de noapte voi suna clopotele...Toate!...Sa ma auda...Sa ne auda...Ca nu se poate sa plece asa..."

Trimis de: Fantasee pe 4 Feb 2006, 09:40 PM

Cat pe ce sa-l fure somnul pe preacinstitul Clopotar, cand gaseste in blana motanului o panglicuta caramizie. O cauta cu degetele, curios, ajunge la capat: funda brodata aurit este infasurata la gatul motaniciului, iar in ciucurele franjurat de afla un ravas matasos.
"Dupa ierburi de leac plec o ziulica, poate doua. Negresit ma intorc cu licori noi pentru ceaiul de amiaza, preacinstite Clopotar. Ai grija piticilor putintel, ca de-a Regatului nu ma indoiesc deloc ca te ingrijesti.
Cuptorul are bunatati pentru cina ta. "

Trimis de: Fantasee pe 6 Feb 2006, 05:49 PM

Fantasee nu scapa azi fara sa spuna piticilor o poveste egipteana. Aflasera micutii ca ea trimite zi de zi cate un ravas cu poveste pentru maretul Faraon si acum vor si ei una .

"Drumurile desertului sunt inselatoare, dar caravanele gasesc tot mereu exact duna care ascunde orasul sapat in piatra rosie a muntelui ingropat sub multimea de fire de nisip. Ca o cetate incapatanata, asezarea pare pustie si de la departare si de aproape. Abia dupa o zi de mers prin tunelul larg, conducatorul caravanei vede opaitul strajerului dintai. Se spune ca cel mai vestit povestitor din lume salasluieste aici si toti calatorii caravanei au venit azi pentru concursul de povesti.
Isi fac mai intai baia rituala in bazinele rosiatice, pe al caror luciu plutesc mici vase in care arde ulei aromat...Aburul se ridica lenes si le patrunde in oase, molesindu-i. Aroma uleiului de susan, impletita cu cea a petalelor de trandafiri de Damasc, este aducatoare de fir de poveste.
Calfa artizanului aduce acum prosoape fine tesute din in si le aseaza pe umerii obositi ai calatorilor imbatati de baia parfumata. Fermecat de grauntele de nisip, a visat o cascada involburata curgand din piatra, in mijlocul desertului. O alta caravana, la fel ca cea care tocmai ajunsese la Petra, il adusese si pe el aici, departe de piramidele uriase si de butoaiele cu vopsea albastra. Cand are vreme, sculpteaza povestea lui Isis si a lui Osiris in peretele poros al apartamentelor lui Behdet, spre a fauri paravan magic - fragil obstacol in drumul spre apartamentele femeilor. Stie ca daca ar afla stapanul, l-ar scurta de capatana intr-o clipita, dar ochi misteriosi i se arata mereu din intuneric."

Piticii nu inteleg nimic. Fantasee zambeste si se ridica de pe lavita: e vremea de pregatit cina pentru cei ce vor veni in sala cea mare.

Trimis de: Fantasee pe 8 Feb 2006, 08:31 PM

Cele mai iscusite cusatorese au venit la conac pentru prima sezatoare de la luna sangerie incoace. E porunca grabnica sa faureasca 60 de camasi brodate felurit pentru sarbatoarea visului, care sta sa se petreaca in zece zile.
Bucatareasa le-a pregatit bucate alese si va avea in grija mainile lor cele harnice: nici o intepatura de ac, nici o taietura cu ata nu va ramane nedoftoricita cum se cuvine cu buruieni de leac.
Odaia albiturilor isi deschide usile pentru intaia data: o camaruta rotunda, cu pereti azurii la picioarele carora se afla divane late si ohihnitoare, lampi cu ulei vascos si cufere inalte de lemn pictat. In mijloc, o masa rotunda si maaare, pe care stau la pastrare bobine grase de matasuri, valuri de bumbac racoros si moate de ata colorata. Fiecare cusatoreasa primeste in dar un os de dragon, pentru a sparge panzele si a fauri broderia. In tavan, un felinar aurit ascunde licurici neastamparati.

Ileana Cosanzeana a cerut o camasa-frunza. Piranda una vorbareata. Fierarul vrea o camasa-de-suflet.

Cum s-or descurca bietele cusatorese?

Trimis de: Fantasee pe 12 Feb 2006, 08:04 PM

Pe cand piticii aseaza frumusel blidele in sala cea mare, pregatind ospatul din seara aiasta, Fantasee pregateste camara pentru somnul cusatoreselor. In spatele conacului, se intinde cabana incapatoare din lem de brad, binemirositoare, ticsita de paturi si patucuri, invelite cu bumbac moale si odihnitor.
Aquarel, finul Magicianului, a pandit binisor clipa de nebagare de seama a unui pitic si a izbutit sa se ascunda sub masa rotunda. Si atata s-a holbat la ele si la lucrul mainilor lor, ca a fost musai sa picteze pe una din ele. Din greseala, chiar pe bucatareasa cea putin priceputa intr-ale cusutului, straduindu-se sa bage firul de matase in ac...na belea, pictorasul si-a irosit panza .



Insa daca ar afla bucatareasa, i-ar coase turul pantalonilor si i-ar propti un condur stacojiu pe dos, ca sa ajunga mai degrab` la nasi-sau acas`, unde trebuie se sada el de drept .

Trimis de: Fantasee pe 13 Feb 2006, 07:16 PM

Camasa-frunza a Cosanzenei e gata, numa buna de imbracat trupsor firav de zana buna.



Cum cusatoresele nu au vreme de zabovit la maneci, va ramane asa cum se afla... Se ciorovaiesc acum de mama focului: cum sa incropeasca ele camasa cea vorbareata a Pirandei? Si nu-i vorba de cum, da` cand mai degrab`, ca asteapta musteriii la coada si bucatareasa s-a uitat mai stramb asa la ele de dimineata .

Piticutii se invartesc frumos in jurul fantanii din curte: cauta galeata pese tot si ia-o de unde nu-i! Cum, fereasca raul, sa nu scoata apa ei acuma? Pfuai! Jaleee, foc si para o sa fie in bucatarie...Motaniciul vine agale si-i masoara oblic pe piticoti: "Ati pus-o de mamaliga, pufosilor!"

Trimis de: Data'q pe 13 Feb 2006, 11:35 PM

Poveste cere Clopotarul:

Cunosti tu foamea, bucatareaso? CUm de stie ea sa se abata asupra piticiilor? Si de ce iti face motanul sa miaune? Cum poate ea? Cine i-a dat puterea asta?
Si cand se plictiseste de atata mancare, cum poate ea sa framante sufletul mesenilor cu atatea si atatea pofte? Zi-mi te rog despre ea...

Trimis de: Fantasee pe 14 Feb 2006, 08:01 PM

Poveste primeste Clopotarul:

Ca o boare nascuta din goana Zefirului, ca suflul cel tremurat al cailor chinuti sub povara radvanului, asa abur straveziu si ademenitor este Foamea.
Pe raftul cel mai de sus al blidarului, sed linistite gavane cu ravas lamuritor : "Rabdari prajite", "Flori de cinteza", "Sare de suflet", "Foame"... Inchisa strasnic in gavan, se zbate din toate puterile sa arunce-n sus capacul si sa dea iama in pitici, musterii si sa-i robeasca pe locuitorii regatului.
Nimeni nu cunoaste Foamea in regat, piticii mananca de pofta...cu precadere suflete, de obicei tot roood si rod la cel al bucataresei , motaniciul miauna de lene si de jale (auziti mariile voatre: sa manance soareci...:| ), iara puterile molimei asteia sunt de mult apuse, inca de cand s-a prapadit soru-sa, Imbuibarea.
Istovita de atata invartit, impins si bombanit, Foamea se ogoaie, atintita la cuptoarele bucatariei

Trimis de: Data'q pe 16 Feb 2006, 10:54 PM

Eu foame de liniste aveam ...Si am gasit-o in satul clopotarilor unde am fost pentru trei zile...

Acum am revenit...M-am suit in turn...Am deschis larg geamurile, am desprins clopotul de gresie si...tzandari s-a facut jos ...Am chemat piticii si le-am dat la toti cate o bucatica, cate-un ciob...

O vorba am prins-o in satul meu (a clopotarilor): "Tristetea tulbura totul." Asta nu insemna ca acum sunt trist...M-am inveselit imediat cu povestile, bucatele si vinul bucataresei...Sarut-mana si pentru poveste...

Trimis de: Fantasee pe 16 Feb 2006, 11:48 PM

Preacinstite Clopotar bine ai venit acasa!

Piticutii au intrat frumos in iatac si au pus fiecare ciobul sau in vasul de jad de sub oglinda de argint. Dimineata, spalandu-si chipul cu picaturile de roua amestecate cu cioburile clopotului de gresie, cel dintai trezit va vedea in oglinda argintata adevaratul chip al Linistii...cine se va trezi intai?

Tiptil, se intorc piticotii in bucataria conacului pe rand, pentru a nu da de banuit bucataresei. Da` de unde: ea masoara alene sala cea mare a conacului, vorbind cu vreun musteriu, umpland carafele cu vin de cel tamaios, indemnand Scufita la o placinta rumena...Din capatul mai intunecat al salii, rasare pret de o clipita, lumina plapanda a unui amnar: cea mai varstnica dintre cusatorese a pus acul in cui. O vorba, o cana de vin si un cadril vesel vor aduce indarat veselia acului . Camasa cea vorbareata a Pirandei este gata, insa nu are trebuinta de ochi curiosi, ea sta frumusel in odaia albiturilor.



Se asterne somnul peste regat...departe, o singura lumina mai palpaie: cea de la vatra Fierarului. Are porunca grabnica sa faureasca minunatie mare ...

Trimis de: Fantasee pe 17 Feb 2006, 09:16 PM

Noaptea intreaga a trebaluit Fierarul, ferice de bufnitele din marginea padurii ca nu au avut pofta de somn...amarnic a mai boncaluit omul ala la minunatia juruita. Mainile ii sunt istovite, chipul brazdat de incruntare si scaldat in sudoarea trudei, dar sufletul ii tresalta voios, plin de speranta.

La conac, ceai de rozmarin si covrigi calzi cu miere si mac poposesc in odaia albiturilor, pe masa rotunda, printre camasile gatite de cusatorese. Bucatareasa le imbie sa-si astampere oleaca foamea, inaine de cina pregatita cu sarg toata amiaza.
Au sfarsit si camasa de suflet nadajduita de fierar, alti locuitori ai regatului vor cere, neindoielnic, camasi pentru trebuintele lor la sarbatoarea visului.



Piticotii au sfarsit de asezat stergarele si strachinile pe mese, Sfiosul nu mai pridideste sa imprastie carafele...tot merge impleticit, ofteaza ades si nici ca baga de seama la ce tot face... Nu, n-a sorbit din vreo carafa grea de vin, numai ca a avut indrazneala de a se trezi intaiul dis-de dimineata si a zarit in oglinda argintata adevaratul chip al Linistii. Si de atunci i se tot ameteste in tartacuta, rotind necontenit, doina cea dulce a sufletelor luminoase.
Grabita la treburi si alergand in toate partile, Fantasee nici nu a avut vreme sa vada varful nasului Sfiosului. Noroc ca motaniciului nu-i scapa nici o pala de vant din bradet, daramite asa o isprava...insa motanicii nu vorbesc neintrebati .

Trimis de: Fantasee pe 19 Feb 2006, 10:52 AM

Cu prima raza de soare curgator s-a imprastiat somnul de pe chipurile locuitorilor regatului. In asta maiastra zi, toate florile si toate fructele cresc mai frumos si se coc mai repede daca sunt tinute in brate, mangaiate...insa mai ales daca li se spun povesti la ureche . De-aia tot ascultau ei in fiece seara povestile bucataresei - ca sa aiba azi ce istorisi.

Fierarul nu are cui istorisi oaresce azi, dar s-a strecurat in puterea noptii si a agatat pe clanta usii de la bucatarie o magareta oachesa...si minunatia pe care o faurise atatea nopti la rand. Iscoade au tot adulmecat aerul noptii in preajma casei Fierarului, dar nu fu cu putinta sa se apropie...caci fieraria sade leganata de intunericul cel mai vartos, ascunzator de carari si alungator de speranta. Numai Aquarel, cocotat intr-un brad:





Scoasa dintr-un munte de argint, alungat cu grija din jurul bratarii-floare, anume faurita spre ajutarea camasii-frunza. Fantasee va sti cui apartine bratara si o va da Cosanzenei, alaturi de camasa.




Incinsa de camasa frunza, stransa de bratara-floare, Cosanzeana ar putea avea, in noaptea sarbatorii, visul cel mult asteptat de Fierar.
Saraca inima lui...
E plina lumea de povesti de suflet .

Trimis de: Fantasee pe 20 Feb 2006, 07:09 PM

Tolanita in prag, Piranda invarte pe degetul cel mare, alene, saculetul de catifea verde. Motaniciul si-a parasit lavita si s-a cuibarit bucuros in fustele-i cele largi.
Un vant razlet, impiedicat de varfurile brazilor, face cale intoarsa in poiana, ametit, se invarteste de cateva ori, ridicand tarana si paiele si iuf! cu ele in bucatarie, prin fereastra deschisa. Motaniciul sare buimac, se zbarleste fioros la fereastra colorata care nu pricepe de vorba buna sa-l lase molcom si sa nu-i mai tulbure somnu binemeritat .
Piranda nu se misca, surda parca, tot ameteste saculetul pe deget, cu ochii pierduti in zarea prafuita, cu sufletul murmurand o doina amarnic de trista.
Cum se ivesc stelele, apar de peste deal si felinarele cu licurici ale piticilor: gata treaba! Topaie voiosi spre casa, unde Fantazica negresit a copt ceva gustos. Mirosul de paine aurie razbate pana la curtile zmeesti, pana in pivnita cea insangerata, pana la varful mustatilor Zmeului...care se tot chinuie sa-si mute gandul trecandu-si gheara peste taisul palosului naclaiat.
Ghearele motaniciului au intrat frumusel la tescherea, varful cozii s-a indreptat tafnos, ochisorii au tintit mainile bucataresei...iara limba se porneste la aer, tragand nadejde la ceva gustos. Degetele ii trec pe sub burtica pofticioasa, il aduna ghem pe mana hotarata si-l arunca, bot cu ochi, in sortul violaceu. Leganat de pasi, motaniciul se joaca nevoie mare cu canafii cordonului si cu inima batand sa sara afara din piept. "Miaoleu...unde ma duce?! "

Trimis de: Fantasee pe 24 Feb 2006, 06:14 PM

Nicicand forfota mai mare, nicicand alergatura mai multa: in noaptea asta incepe sarbatoarea visului. Camasile atent brodate de cusatorese isi asteapta, rabdatoare, randul la purtat. Piticii au primit tichii noi si ilice cu platosa din solzi de dragon, motaniciul are funda mare, verzuie, prinsa mot intre urechi - zace plictisit, oftand din toooti rarunchii, fiindca soarecele sacului cu faina a ras de el pana ce a cazut cu labutele in sus .

In iatac, bucatareasa pregateste vestmantul de sarbatoare, cu grija, intinde sub baldachin rochia de sarbatoare. Trebuie sa se gateasca mintenas, fiindca a promis Scufitei Rosii sa-i impleteasca vreo cateva codite...intru disperarea Lupului .
Dinspre bucatarie vin pe sub usa iatacului arome tari, ademenitoare, bucuratoare de suflete. Intr-un ceas, bucatele vor sade pe mese - hai la vise, lumeee!

Trimis de: Data'q pe 24 Feb 2006, 07:35 PM

In sala mare piticii sunt primii ce se aseaza la masa...Povestesc, rad, bat in masa ca vor sa treca timpul putin mai repede..."Unde e noaptea?Sa vina!...Cine-a furat-o?"
Dar toti mutzira: ferestrele deschise incepura sa se bata de toc, usa incepu sa scartie, hainutele lor incepura sa tremure de raceala ce venea de-afara..."Oare asa vine noaptea?"
"Inchideti usa!..."
"Gata!...A trecut..."
Dar dupa putin timp raceala veni din nou...Apoi se opri...Si iar...Piticii deja erau langa usa bucatariei...In caz de ceva sa fuga de "noapte" langa cuptor...paznicul caldurii...
Usa se tranti de perete si intra...Cine?Nu stiu, caci pana sa vada piticii se mai auzi vreo 3-4 pocnituri zdravene..."Ce-i?Ce-i?"il intreaba toti pe Piticul Talamb, singurul care se apropie sa vada strainul..."Nimic...Doar o cizma..."Dar cizma se ridica pana la tavan...Se raci toata camera si cobori iar pe podea avansand vreo 5-6 metrii catre piticul curajos...Dar acesta vazu si spuse celorlalti:"Iesiti fricosilor!...E motanul clopotarului...E in cizma...Si cand "merge" zboara ...Si de efort raceste tot in jur...Ca de!...Nu-i degeaba zburlita coada lui... "
Iesira toti si inconjurara incaltamintea misterioasa...Aceasta sta cat sta si cazu pe-o parte...Din ea iesi capul motanului gafaind de zor...Nu mai putea...De abia rosti un miau amarat..."Siiigur, doar nu crezi ca vin ti-om da!...Poftim!Shazi ghinishor..."Si piticul ce vorbise, unul batran si zbarcit foarte, lua motanul cu tot cu cizma si...
Usa salii se tranteste iar!!!
Cine?Clopotarul: "Unde-i?" Si inainta pana in mijlocul incaperii schiopatand: intr-un picior era incaltat, in celalalt nu. Piticii (de-abia stapanindu-si rasul ) facu luc noului venit..."Unde-i hotomanul?Da-mi-o inapoi!!!"
"Poftim Clopotare...Ia un loc...Fricosilor! Anuntati bucatareasa ca musafirii incep sa vina...Poftim Clopotare!Bea din ulcica asta...Iti vom aduce cizma imediat..."
"Aaaa....Bine!...Multumesc mult!...Auzi la el: cica vrea si el sa viseze, sa bea vin si sa danseze!...Auzi!!!..."

Trimis de: Fantasee pe 24 Feb 2006, 09:07 PM

Impleticindu-se pe alocuri, Talambul duce cu greu o stacana grea de vin rubiniu si o pune pe masa, dinaintea Clopotarului, care a adunat din cizma motaniciul buclucas si-l scarmana spre linistire.
Mesele din sala cea mare a conacului prin a se umple de petrecareti, insusi Magicianul mormaie intr-un colt o vraja numai de el stiuta, spre a ajuta petrecaretii la visarea povestilor bucataresei.
In iatac, Fantasee, cu mainile asezate peste ochii deschisi, aduna toate visele cele ascunse si le cauta nume si vorbe, spre a mangaia tristetile mesenilor.
Tamburina, izbita cu foc de Piranda, rasuna navalnic in urechile petrecaretilor, care mai de care mai ocupat cu stacana-i, cu claponul aburind ori cu pipa de jad. Valurile se infasoara unduios peste dansul focos, aducand in sala conacului pana si gandul cel mai indepartat al meseanului din coltul cel mai intunecat.
Bucatareasa, urmata de pitici, se prelinge ca nevazuta pe langa peretele acoperit cu rogojina, aducand bucatele aromate si impartind cu drag mesenilor pofticiosi. Se aseaza apoi pe marginea unei lavite si incepe prima poveste:

"Izvorat din pulberi albastre, visul sufletului amar pluteste printre grinzi...da, chiar si grinda cea mai inalta e imbatata de aroma lui. In inima muntilor se odihneste lenesa dragostea cea dintai - calma si calda, cu brate plne de dor, mirosind a fericire. Inchide ochii, suflete amar, umple-ti timpul cu aerul tamaios al inaltimilor si cauta adevarul in vazduh: iata visul tau."

Mesenii sunt orbi de bunavoie, chiar si Orbul a inchis pleoapele peste ochii lui intunecati, zambetul se asterne pe toate chipurile...cu ajutorul nepretuit al Magicianului, toti vad visul sufletului amar.



Cand se vor trezi din reverie, bucatareasa le va spune povestea visului urmator.

Trimis de: Fantasee pe 25 Feb 2006, 12:25 AM

In vreme ce vocea bucataresei rasuna egal in urechile mesenilor, ochii Fierarului cauta timizi incheietura Cosanzenei. Dintre toti, el singur nu aude cuvintele, ii ajunge in suflet doar muzica vocii de poveste - daca nu priveste ochii bucataresei poate sta linistit cu gandurile sale. Draga i-a fost intodeauna, dar in inima-i de fier a incaput doar Cosanzeana...biet Fierar!
Muzica ii aminteste de panda din miezul noptii, de rafuiala cu Zmeul, de alungarea Frumosului - in toate astea, mangaiat mereu de indemnul aliatei sale, bucatareasa din inima povestilor.
Ca prin vis, o singura data macar, de ar veni, agale...ar scoate maruntaiele tuturor muntilor pana la adanci batraneti, de ar primi o clipa, numai una...
Foc si jale i se inghesuie in vene de-i amarasc ziele si asta arzande. Si inchide ochii, inghitind in sec, simtind gustul ultimei picaturi de deznadejde.
In vreme ce bucatareasa rade si muzica se destrama, faurul vede visul sufletului de fier

Trimis de: Fantasee pe 26 Feb 2006, 01:34 PM

Cu ochii carpiti de somn, Fierarul isi intinde oasele pe lavita de lemn: cerga mitoasa ii zgaraie pielea. Cand pleoapele se trag amenintator peste vis, foc fierbinte, rosiatic, ii parjoleste sufletul - linistea cea sfanta zace in piatra apelor, stie el bine. Insa nu e vlaga acum sa mearga in cautarea ei. Mai tarziu, mult mai tarziu, cand pecetea se va fi sters si mintea nu va fi pastrat amintirea ghimpelui.

Necajita, in pragul disperarii, Piranda statuse in pragul iatacului bucataresei, cersind o poveste de suflet, o alinare de durere. Speriata, bucatareasa ii scrise repejor doua ravase: unul cu povestea de citit, altul catre Magician - cu rugaciune pentru vraja scurta, intru alinarea inimii Pirandei.
Asa se implinea la fiece soroc, sarbatoarea visului zgandara aducerea aminte si speranta neimplinita inca, musai la fiecare ultima noapte se soptea incantatia cea atotputernica "Si sa-ti aduca Sufletul tot ce ti-ai dorit si nu ai avut inca".
Sorbind cafeaua, cu Talambul pe genunchi si cu pana in aer, scrijelind dezinteresat un pergament, bucatareasa sufera in tacere pentru Piranda...insa nadajduieste la ajutorul Magicianului.
Ajunsa indarat la coliba, Piranda isi aseaza palma murdara pe frunte si sopteste in gand vraja spusa de Magician. Citeste ravasul cu povestea si se intinde pe paiele umede, inchizand ochii...




Acum stie unde este taramul oamenilor tristi.

Trimis de: dascalita pe 1 Mar 2006, 09:09 PM

Preacinstita gazda,e loc si de un martisor in imparatia povestilor?

Trimis de: Fantasee pe 2 Mar 2006, 08:54 PM

Multumesc mult, dascalita . E intotdeauna loc de un gand bun.

Pescarul asteapta, sprijinit intr-un cot de genunchiul ridicat pe un scaunel de nuiele, urmatoarea poveste a bucataresei. Nadajduieste si el, ca toti ceilalti, sa apuce ziua...ori barem noaptea, in care sa-si vaza cu ochii cel mai de pret vis.

"Pe fundul lacului de smarald a deprins singuratatea. Nu plange dupa suratele mult pierdute, nici dupa jucariile perlate ale scoicilor darnice. Asteapta in fiece zi si nu cuteaza sa ridice ochii spre a-i infige in adevar. Nu poate si nu voieste sa poata. Din toate poate ca numai muta intepenita, ce-i fusese oglinda si sora, o mai asteapta pe fundul lacului de smarald. Nefericita si muta, fericita ca are ce astepta, sirena priveste prin ciobul gemului, asteptandu-ti intoarcerea."

Pescarul inchide ochii. In navodul inimii lui se prinde pentru vecie visul aievea:





Toti mesenii vad chipul sirenei si se minuneaza. De atata amar de vreme de cand o adapostise Pescarul in casa lui, nu lasase pe nimeni s-o vada.
Numai Balaurul cu gene lungi si cu limba roz, plescaie a lehamite si ia postura Pescarului, visand, aiurea, cu ochii deschisi, la o zi de vacanta, departe de luptele cu viteji si mai aproape de cuptorul placintos al bucatariei conacului:

Trimis de: Oiski-Poiski pe 6 Mar 2006, 11:10 AM

Trimis de: Fantasee pe 7 Mar 2006, 06:15 PM

Balaurasule Oiski mi-ai lipsit...

Cu sarbatoarea visului inchisa, conacul isi petrece din prag mancaciosii, care se lasa leganati de cararile padurii, ademeniti de vazduhul parfumat. Piticii aduna veseli blidele de pe mese, motaniciul se trage alene sub lavita.
Rasufland usurata, bucatareasa se pierde sub perdeaua de catifea, cu gand hotarat sa traga aghioase - numai o clipita sa treaca prin bucatarie intai, sa incuie crama.
Se surpa linistea fagaduita si pacea lavitelor lenese - Magicianul sta intors la foc, strivind intre degete o tulpina de ienupar.
"Sa nu fugi," grai, parca focului si nu bucataresei. "E pricina adanca: grabnic sa faci ravase, vreo patru, pana la apusul celuilalt soare".
Rasare o luna necajita, brodata cu lacrimi de roua. De atata liniste si pace, Zmeoaica purcede la vrajile ei marsave, fara strop de teama si fara iscoade in urma.

Trimis de: Fantasee pe 10 Mar 2006, 10:02 PM

Afurisita vrajitoare, Zmeoaica! Umbla zaluda sa lege blestem crunt peste regat. O sa aiba Magicianul ac de cojocul ei .
Sub a patra luna, cea smintita, viteazul poposeste pe piatra albastra a varfului de munte. Vanturile aduc din departari miros mlastinos de batalie, croncanit de corbi si fiori pe sira spinarii...e inca departe de grota. Culcus va intinde aci, caci jos, in mlastinile aburinde, nu ajunge somnul niciodata. Ranile-i fierb molcom sub camasa daruita de un mosneag din ere apuse, licoarea de ierburi e gatata de cand ... pana la zori va cunoaste zborul. Ce alt sa faci cu o pereche de aripi grele?!
Stanca adoarme plictisita, neluand in seama gaza de sange cald care-i sade in carca.
Mlastina ridica gaoace de noroi puturos, bolboroseste necontenit, gadiland solzisorii din coada aligatorului, fara sa intreaca in jelanie stomacu-i infometat. Sarmina uitase iarasi sa hraneasca monstrul pofticios din bulbucii mlastinii - franta de oboseala, adormise scriind carte induiosata catre Talamb. Care viseaza cina bucataresei si tainitele sobei unde s-ar putea piti de Balaurul sosit in vizita de curand ... cu speranta in cardasia motaniciului tarcat, se rastoarna pe spate si sforaie far` de griji.

Trimis de: Fantasee pe 10 Mar 2006, 10:49 PM

Aduna panzele de paianjen din colturile intunecoase de suflet, infigand ghearele sub cruste vechi. N-a avut nicicand lumina acolo - se ridica din adancuri uratul cap al deznadejdii.
Sa astepte pana la ultima picatura de sange, sa urle mut pana la scrasnetul ultimului os. Sa arunce uitarii ultimele farame de vis. Sa-si inghita vorbele in fiece clipa, sa taca crezand ca nespuse vor ramane in veci. Sa nu mai caute acceptare, caci nu are nimic pretios de daruit. Sa ramana prizonier al razboinicului ferecat in armura, in turnul de ceturi, sa uite toata rugaciunea somnului ca in veghe sa afle mangaierea.
Sa creasca in piatra, acum e randul sa-i fie prizonier, in vreme ce ii ramane rob. Sa priveasca inauntru si sa nu cunoasca locurile, sa nu aiba fiinta fara amintirea-ti.
Sa atarne pe marginea nimicului, sa nu cunoasca drumul in sus. Sa nu cunoasca pricinile, sa nu uite, sa nu ierte, sa nu mai poata crede.
Sa fie atotputernic si neinduplecat … blestemul.

Trimis de: Fantasee pe 11 Mar 2006, 04:11 PM

Se aduna norii deasupra oazei: calfele prind sa adune repejor gavanele cu vopsele, sa infasoare pensulele in fasii de in si sa adune scaunelele de pe langa fantana. Ploaie in desert...cine a mai pomenit una ca asta?!
Faraonul va voi sa cunoasca totul despre asta, de indata cititorii in stele si-au desfacut pergamentele, cautand de zor raspunsuri la intrebarile ce vor fi puse tainei lor.
Sufletele infierbantate ale femeilor haremului tanjesc dupa biciuiala apei - insa este porunca amarnica sa nu se apropie vreuna de paravanul din lemn dantelat, faurit de calfa.



Patru care de lupta insotesc peste timpuri pergament urgent catre regatul povestilor, alaturi de darul Faraonului: un sclav eliberat, asa cum promisese bucataresei.

Trimis de: Fantasee pe 11 Mar 2006, 10:22 PM

Paznicul haremului sade sprijinit de canatul usilor de cedru, cu o mana pe manerul incins al sabiei si cu ochii la scarile intunecate care duc spre turn. Maimuta preferata a faraonului se scarpina alene dupa ureche si scoate limba la el .
Razbate pana la el hohot de odalisce racorite de apa trandafirie a bazinului imbracat in mozaic. Faraonul e dus la tabara din desert, odaliscele isi rasucesc soldurile mai abitir decat cobrele solzii...
Sub cerul fara de luna, sfetnicul de taina asteapta ravas de raspuns dinspre regatul povestilor. Si nu mai vine...

Trimis de: Fantasee pe 12 Mar 2006, 06:25 PM

Poveste ceruta de Serenity :

"Crede ca pentru fiecare strop de ploaie creste undeva o floare, ca fie si in cea mai neagra noapte palpaie undeva o lumanare, ca pentru fiecare orb vine candva cineva sa-l sprijine pe drum, toate astea le crede ... si nu asa oricum... sirena asteapta.
Iata-l ca vine, se apropie si fiecare pas i se afunda in nisip. L-a pierdut pe undeva, sufletul trist, ori poate vine acasa de tot ?
Lasa navodul sa atarne in cuiul de pe prispa, isi trage legatura de la gat si aplecandu-se, intra in casa. Pescarul. O fixeaza cu ochi goi ... si mangaie, cu maini zdrelite de franghii, sticla verde a scaldatoarei. Ea pare ca doarme, dar fierbe mocnit, chinuindu-se sa inghita nodul sufocant, blestemandu-si zilele toate la fel.
Intr-un tarziu, adormind in patul lui, cheama visul cel vechi - cel ce-i pastreaza vie amintirea solzilor din zbaterile sirenei, ghearele-i adancite in ranile vechi din spate, prima ridicare a pleoapelor. In alta zi, deprinzand calatoria pe ape, o va lasa sa se intoarca in adancuri. In alta zi ... "

Trimis de: Serenity pe 12 Mar 2006, 10:31 PM

Nu m-ai uitat

Trimis de: Fantasee pe 13 Mar 2006, 08:35 PM

"Candva, in clipele zilei de maine, poci minti zicand ca sunt toate bune, ca soarele straluceste iarasi...incantator, asa-i? Ce bine e la lumina, sa nu te necajeasca bucuria din ochii celorlalti cand ai tai sunt topiti de doruri grele, innecati in ape tulburi carora nu le este ingaduit sa fie curgatoare.
Mai straina va rasari luna, mai amar va fi vinul, nici o piatra nu le stie pe toate...."

Si uite asa ii crescu nasul Pirandei, ceva de speriat.

Trimis de: Data'q pe 14 Mar 2006, 12:16 AM

Scaaaartz…Poc!!!...Scaaartz….Poc!!!...Scaaartz…Poc!!!...
Ce?Cum?Unde?.......Blestemat esti motane!... Mancate-ar norocul!…Iar ai lasat geamurile deschise!…Si ti-am zis de atatea ori sa le-nchizi cand pleci….Da, stiu ca nici eu nu te-ascult…Dar nici eu nu pot sa-mi continui visul acum, nu?

Fir-ai sa fii de zburl…Da’ utie ce frumoasa-i luna!… Cam mare fatza de cum o stiu eu, dar….Si uite cate stele…Uite: a cazut una!...Inca una…Doua acolo!...Alta…Alta…E prea frumos…Alea-s stele?...

Clopotarul isi lua rapid mantaua cea scortoasa si dadu fuga la han, direct la camera Magicianului….Acesta nu auzi bataile in usa, asa ca paznicul indrazni sa intre in camera…Batranul urmarea spectacolul de afara, fixat pe frumusetea stelara si mai nou (ceea ce nu se vedea din turn) jocul coroanelor copacilor din padurea apropiata…De abia cand il atinse pe umar, magicianul se intoarse:
“Splendid, nu?Astept in fiecare an ziua asta…Magnific…Cred ca in toate cele 36 de lumi prin care am fost nu am vazut atata maiestrie…Stii ce inseamna toate acestea Clopotare?”
“Nu batrane…”
“Pe cat de frumos pe atat de trist…In fiecare an, in aceasta zi, timp de cateva ore fiecare poveste reinvie pentru cateva momente…Apoi se ofilesc din nou…Ramanand doar in amintirea noastra si pe buzele bucateresei noastre…”
“Dar padurea?...”
“Si padurea simte…Fiindca cunoaste atatea povesti si ea…Numai s-o asculti…Hai!...Vino!...”
Si Magicianul inchise ochii…Si Clopotarul la fel…Cand ii deschisesera se aflau deja pe o stanca, sub ploaia de stele cazatoare…Bucatareasa se afla deja acolo…

Trimis de: Fantasee pe 14 Mar 2006, 05:40 PM

"E vremea povestilor," sopti mai mult ca pentru sine.
"Sorocul povestilor e vraja taramului sulfetelor, bucatareaso," rase Magicianul si ochii carbunii ii sclipira tainic.
Clopotarul zambi in tacere, adunandu-si mantaua cea scortoasa mai aproape. Sub linistea ploii de stele infloreste visul cel nou. Din taina tandretii nerostite isi trag seva povestile regatului. Si nici nu s-au nascut inca acele cuvinte pentru rostirea tuturor povestilor. Noroc cu ravasele care au putere multa, noroc cu piticii care stiu sa aseze masa cea mare din sala conacului si sa ajute la pregatirea bucatelor.
Conacul freamata de zumzet, iarasi stau sa se adune inspre seara cetele de musterii pofticiosi, gata sa ispraveasca belsugul blidelor si sa sece seva carafelor.
Bucatareasa s-a cuibarit langa soba, cu motaniciul atarnat de poala vestmantului verzui, cu ochii la Balaurasul care cotrobaie dupa placinte prin ocnite, cu gandul la povestea din seara asta: cea a ploii de stele.

Trimis de: Fantasee pe 14 Mar 2006, 10:34 PM

Ploaia de stele aduna in panza-i firava de vise nerostite tot oftatul sufletului care invata asteptarea.
Nu, nu plange luna - suspina numai, adunand intre pleoapele-i albastre franturi de vreme.
Oameni si pitici, povesti si vise, respira toti sub aceeasi ploaie instelata. Numai Motaniciul tarcat al conacului isi roade varful cozii, sub lavita acoperita cu cerga vargata ca si ghemul lenes de blana. Habar n-are, dar duce dorul confruntarii cu vreun zmeu fioros, ori macar cu solzii cozii vreunui balaur, ori poate cu bocanceii piticutilor.
Da` de unde - toti sunt adunati la cina in sala conacului, iara canta, iara topaie pana sare praful in grinzi, iara saracesc budanele de licoare rubinie, iara stau la taclale pana la ivirea zorilor.
Motaniciul adoarme imbufnat, nadajduind la alta zi mai jucausa, mai incarcata de boroboate. Nu vede si nici n-aude bolboroseala ceanului ... oare ce-o mai pune la cale bucatareasa?

Trimis de: anushca pe 14 Mar 2006, 11:04 PM

Uff, macar de eram un balaur cat de mic! A adormit Motaniciul imbufnat si n-am cu cine schimba o vorba
Am sa adorm gandind la Fantasee. Am sa visez ca ma lasa in odaita ei cu tortuletul pregatit special si ca sufla in lumanarele. Magicianul ma face print frumos si eu ii sarut domnitei obrajorii si manutele. Ii spun "La multi ani!" si-i spun ca-mi sunt dragi povestile ei. Apoi... faca ce-o vrea magicianul ( macar o clipa am adus multumire manutelor ce scriu povesti asa frumoase)
Asa am sa visez si stiti: in seara asta o sa adorm zambind!

Trimis de: Fantasee pe 15 Mar 2006, 05:01 PM

Regatul povestilor trimite pupicei parfumati catre soricuta . Cele mai frumoase vise trebuie sa-i fi leganat noaptea, fiindca s-a tesut panza fermecata pentru toate sufletele dulci.

Grasuni impanati cu ierburi amare, vin fiert cu scortisoara, tuica piperata si fasole grasa cu salvie - iaca ospatul de la conac. Incepe sarbatoarea dansului, Piranda are de invartit fuste largi, Pescarul de pacalit scrumbii gustoase catre navod, Zmeul s-a lasat de cioace si si-a tocit ghearele pe o cremene valurita, Scufita Rosie a adus cozonacei rumeni in cosulet.
Ravasele bucataresei parca au prins a se scrie singurele, penele de gascan cracanat inghit hulpav tusul din calimari, ceara de albine lipeste repejor povestea sub piele lucioasa mirosind a miere de salcam.

Trimis de: Fantasee pe 16 Mar 2006, 06:03 PM

Nu e cu putinta sa se-ncinga sarbatoarea dansului fara de conduri fermecati si cizme saltarete. Veni-vor, dantui-vor ...
In batatura conacului, piticii infig de zor cremeni marmorate in pamantul negru, peste fire de iarba si banuti rozalii. Imprejmuita de ghirlande de flori campenesti, cu mere atarnate de tumurlugii de tei, batatura prinde parca alta suflare.
Se lasa soarele pe dupa bradet, lasand loc fustelor argintii ale lunii.

Trimis de: Fantasee pe 16 Mar 2006, 07:52 PM

Sprijinit in canatul usii bucatariei, odihnindu-si sufletul pe prag, Orbul doineste din fluier. Licuricii s-au impletit in ghirlanda campeneasca si topaie de zor straduindu-se sa fluiere si ei. Motaniciul se opinteste de zor sa hapaie o musca de-asta cu felinar, iar piticii rad de se prapadesc, cat pe ce sa rastoarne masa cu bunatati intinsa de bucatareasa in batatura. Crinii portocalii parfumeaza inserarea, in vreme ce, puternic, Pescarul rostogoleste o piatra ferecata de alge inspre poarta conacului.
Pasi marunti, pasi infundati, pasi veseli, pasi nerabdatori se aduna de pe potecile bradetului inspre conac. Fierarul pregateste frigarea, tarand un berbec spre rumenire. Talambul in jurul butoiului cu vin tare, aromat, botezat cu ierburi amare.

Trimis de: Fantasee pe 17 Mar 2006, 06:51 PM

Aliniati frumusel pe lavita din curte, piticutii stau cu degetelele si cu talpile la aer, asteptand oblojelile bucataresei. Face fiertura de pelin si tarate, pana ce se incheaga un terci mai grosut asa. Il intinde pe o frunza de patlagina si leaga cu fir de matase peste degetelul obrintit de atata dantuit. Basica umflata se sparge cu ac de arici albastru, se unge binisor cu unt gros de galbenele si se leaga cu frunza de papadie.
Bucatareasa aduce stacane cu ceai de brustur pentru bolnaviori, le mangaie buclele si ii lasa cu degetelele in aerul racoros al serii, dand fuguta inapoi in bucatarie - mai sunt bucate de pregatit pentru a doua noapte de dantuiala.

Trimis de: Fantasee pe 17 Mar 2006, 07:24 PM

Poveste antistres pentru Clopotar:

Inainte de ferecarea ravasului, pana de gascan mai are inca tus sa incropeasca carte iute catre sirena, inca una sa umple cufarul, inca una ce nu va cadea nicicand sub ochii-i umezi:

"Orice brat, strangadu-te vreodat`, stie spune fiorul ascuns. Cazand din luna, in sufletu-ti sa zabovesc, o clipita doar. Dar n-am ajuns inca vremea binelui cel mare, alergi inca in codrii negri ai uciderii sperantei - sa nu-mi uiti, suflet amar, sa visezi la lumina soarelui din cer."

Trimis de: Fantasee pe 18 Mar 2006, 11:56 AM

Trebaluiesc micutii pitici, ajuta si Scufita Rosie ... chiar si Fierarul a pus umarul la treaba. Orbul adulmeca aerul tare al diminetii, cautand in iarba, atent, fluierul de aseara, insa Talambul i l-a pitit maiestru, de teama basicilor din talpi: asa adanc doineste Orbul, ca micutii nu se pot opri din topaieli.
Pititi dupa soba stau si ochelarii cu rame aurii ai Magicianului, Nebunul, sluga nevrednica, a turbat a mia oara, cautand de zor si fara sorti de izbanda, sticlele stapane-su.
Cu un ochi la ceaun si unul pe Nebun, Fantasee strange zdravan polonicul in mana, gata sa-l capaceasca pe curios, de ar ajunge pe langa soba cumva .

Trimis de: Fantasee pe 18 Mar 2006, 07:05 PM

S-au aprins iarasi felinarele de licurici in curtea conacului: Scufita Rosie, cu bonetica-i legata cu panglici albe sub barbie, scanceste ca vrea si ea o bucata de placinta cu maaaaaaaaac .
Lautarii au bumbacit bine tobele, spre desfatarea calcaielor si urechilor topaitorilor - Pescarul si Fierarul mormaie sprijiniti de o buturuga, cu ochii la Cosanzeana si la Piranda.
Se roteste hora de petrecareti, se golesc butoaiele spre a se umple stacanele. Focuri hulpave ard pe dealurile din jur, aprinse de locuitorii regatului, inainte de a purcede la conac.
O luna vesela luceste deasupra bradetului, leganata de zefirul sugubat, care a furat aroma frigarii spre a o duce departe, pe crestetul golas al stancii care poarta in brate trupul adormit al viteazului. Dedesubt, mlastina bolboroseste in legea ei, fara s-o priceapa careva.
Se spune ca inimile vesele ajung viata lunga si ca binetea cu zambet pe buze alunga orice tristete. Se mai spune ca orice clipa poarta in sine o dragoste nerostita, un dor crud, o lege nescrisa si o picatura de venin. Dar cine pleaca urechea la asa spuse? Ascultand povestile poti crede ca nimic nu se schimba vreodata, cand, de fapt, nimic nu ramane aidoma.
Sa ne prindem si noi in hora de la conac: o viata avem si o inima in piept. Plange-vom cand ne vor plange ceilalti - acum e vremea sa petrecem si sa iubim.

Trimis de: Fantasee pe 18 Mar 2006, 07:30 PM

Cum saltaretii s-au asezat pe buturugi, care mai de care cu dor de a-si astampara foamea ori setea, bucatareasa are porunca sa le spuna povestea cheii de argint.

"In sacul de piele aramie, petala de argint asteapta sorocul desferecarii zagazurilor cerului cel inalt. Mana trudita de munca, cea care a leganat de-a lungul vremurilor toate sufletele noi, va desface cu ea baierele adevarurilor celor mute.
Dincolo de apele tacute ale lacului de smarald, pe dupa muntii impaduriti cu creste pietroase, se afla un alt taram: un castel de nisip domneste peste el. In cea mai mica incapere a sa, pe o masa de fildes, intr-o cupa de alabastru, se afla povestea. Odata spusa Fierarului, el va afla taina fauririi cheii de argint - sfaramand si topind petala din sacul de piele aramie."

Mancaciosii dau din cap, molfaind mai departe la bucatele lor - se vede treaba ca nu au inteles nimic "inca o poveste" si atat, insa ochii Fierarului s-au ingustat ... pare a da alt talc povestii abia incheiate.
Se aud tobele iarasi, fluierul Orbului prinde a doini cu si mai mult foc, saltaretii se ridica de pe buturugi si-si vad de topaiala lor. Minciuna a zis cine a zis ca nu-s pe lume doruri multe ...

Trimis de: Fantasee pe 19 Mar 2006, 11:43 AM

Si vazu in multime ochii aceia negurosi - in colbul ridicat, plutind printre licurici si raze de luna - toate si toti in jur sunt pamantii si reci, numai chipul ascuns printre petrecareti are obraji rumeni ... Si fiece clipa atarna cat un inconjur de bradet, indinzi mana si aproape ca ai reusit sa ...

Pescarul tresare in asternut, se ridica mintenas, cu spinarea asudata si ochii bulbucati: plescaie nedumerit si se repede la bazin. Stransa melc, sirena doarme pe nisip, acoperita de paru-i perlat. E inca acolo acum poate incepe inca o zi amara.
Prispa e plina de razele soarelui care, alunecand pe luciul lacului de smarald, s-a proptit in geamuri si in navodul atarnat in carlig. Trase adanc aer in piept: i-a spus bucatareasa candva ca in alta lume, in alt timp, sirena il asteapta pe fundul altui lac, in vreme ce el nu mai sfarseste de pescuit. Asa o fi, n-o fi ... macar aici o poate atinge.
Mireasma de colacei cu mac vine dispre conac - uneori cele mai frumoase povesti sunt cele pe care le cunosti deja, gustandu-le in fiecare zi.

Trimis de: Data'q pe 19 Mar 2006, 08:35 PM

Si in asta seara luna priveste dansul piticilor prin geamurile hanului …Nici unul nu se lasa mai prejos si fiecare incearca sa-si impresioneze bucatareasa si sa le faca in ciuda lautarilor…Rani aveau la degete, dar nimic in lume nu i-ar fi convins sa lase ritmul mai usor…Aveau o reputatie de aparat si placinte de castigat…

Usa hanului se deschise incet, dar “vantul” de afara o inchise printr-o smucitura puternica…Toti se oprira si se uitara la calator…De fapt calatoare, caci straina se uita speriata in jur…Cu siguranta nu ar fi vrut sa atraga atata atentie asupra ei…
Se aseza la o masa si facu lautarilor semn sa-si continue cantul…Scoase din desaga un clopotel si un clinchtet subtirel atrase atentia piticilor…

Piticul Talamb intrase acum pe usa si imediat o zbughi in bucatarie…Trase de fusta bucataresei si ii spuse ca o caleasca trasa de bufnite sta in fata conacului…Foarte frumoasa, mai ales in ceas de noapte si sub lumina lunii, dar totodata si infricosatoare din cauza pasarilor ce-o pazesc si…Bucatareasa ii baga in gura o turtita duuulce-dulce si-l potoli indata…Iar apoi il trimise sa-i duca noii venite vinul si bucatele ce-au fost cerute…
Talamb stia masa la care tebuia sa duca bunataturile, dar de abia cand se apropie putu sa vada mai bine straina…Imbracamintea ei din canepa si frunze de artar o faceau de nevazut sub protectia umbrei…

Clopotarul intra acum in han…Se uita in jur de parca ar cauta ceva si din nou auzi acel sunet aproape uitat sub praful timpului…Da!...Venea din acel colt…Se apropie si…De abia acum ii venea a crede…

In bucatarie Pescarul intra si-o intreba pe bucatareasa daca o cunoaste pe-acea femeie cu care tot discuta Clopotarul...I se pare cunoscuta…Sau…Dar muzica acum se auzea si mai tare: in sala mare piticii tocmai facusera o hora iar in mijlocul ei straina dansa, radea…Clopotarul veni langa soba si putin trist spuse:
“Pescare, cheama-l pe Fierar si va rog dansati…Dansati cu ea…Hangito, cheama-ti piticii si spunele sa n-o lase o clipa din ochi…Si daca ai o poveste aman-o rogu-te…Te rog citeste-mi sufletul…Citeste-i sufletul…Stiu de mult ca poti, si spune o poveste pentru ea…Ca sa se mai intoarca aici…”

Dimineata, inainte ca soarele sa-si dezamorteasca madularele se auzira clopotele…Aveau ritmul lor…Stiut doar de cei doi…Nu peste mult timp, in usa hanului statea doar hangita si Clopotarul uitandu-se la un stol de bufnite ce se indeparta…Tot mai mult…Mai mult…
Hangita avea in mana o pana noua, un dar de la straina pentru o seara de neuitat, iar paznicul strangea in pumn o sticluta mica…I-o arata bucataresei:
“Lacrimi…de sirena…Da, femeia asta a fost sirena candva…Am avut odata acelasi stapan…In alta lume…”
Amandoi stiau cat de rar sunt lacrimile de sirena…Si cat de folositoare ar fi in anumite situatii mai putin obisnuite…
“Daca vei acea nevoie de ele…”
“Stiu Clopotare…La tine o sa le caut…Hai de mananca…”

Trimis de: Fantasee pe 19 Mar 2006, 11:32 PM

Si-au luat ramas bun pentru ultima oara - fiindca nu are sufletul destule colturi cat sa ascunda toate grijile.
Intr-un alt taram, sub alte vanturi, o mana calda va mangaia durerile din asta zi - insa aici, nu.
Aici nu este nimeni.

Trimis de: Fantasee pe 20 Mar 2006, 07:52 PM

Toate relele lumii asteia au un capat, creste mai deasa iarba uitarii peste ranile vechi ale pamantului ridat prea de timpuriu.
Chinuit de amintirea povestii cheii de argint, Fierarul s-a ferecat iarasi in topitoria sa - va scoate la iveala ceea ce a fost cerut. Pe prispa casei sale, Cosanzeana coase molcom - cu parul inflacarat in vapaia asfintitului, cu talpile in tufa de pelin din fata scaritei, cu gandurile aiurea.
Parca fiece zumzet de ganganie plictisita ascunde vreo taina, parca, parca ... Pareri numai si nimic altceva.
Piticutii se apropie de conac, abia tinand tacute stomacelele infometate. Prin fereastra luminata a bucatariei se zareste perdeaua fluturand nedumirit si bucatareasa turnand supa de bibilica in ceanacele micutilor. Aburul mamaligii innoada nasucurile micutilor - cat pe ce sa rupa poarta napustindu-se spre jgheabul fantanii din curte. Scufita le toarna apa sa se spele si ii bombane sugubeata.
Nu-i multa vreme de zabovit - cina e gata sa inceapa si in sala cea mare.

Trimis de: Fantasee pe 21 Mar 2006, 08:03 PM

Se strecoara, pe sub bratele intepacioase ale brazilor, aburul dulceag si inselator al inserarii.
O manta groasa de nori ascunde somnul lunii - noroc cu licuricii veseli, ei stiu lumina orice intuneric. Piticii au ceva boroboata de dosit in asta seara, ori poate un ravas sosit de departe, din taramurile lor. Morocanosul a dosit in gheata stanga un petic parfumat - numai ca nasul bucataresei nu poate fi pacalit asa, cu una cu doua.
Scufita a vazut si ea ce atarna din gheata piticotului si a pus gand rrrrau petecului de ravas parfumat. Se strecoara binisor printre topaiciosi si cugeta cum sa faca sa-i afle tainele micutului .

Trimis de: Fantasee pe 21 Mar 2006, 10:34 PM

Si s-a dezlantuit vijelia: nu cea din ceruri care sta gata sa se napusteasca asupra regatului, ci grozava fugareala - Scufita cu ravasul parfumat ascuns in cosulet fuge si urla din toti rarunchii, razand ca apucata, uitandu-se in urma din cand in cand sa vaza daca mai are prapaditii pe urme ... Cu limba de-un cot, Talambul s-a protit de un tumurlug din gard si trage greu aerul pe nari, fixand hoata cu ochi neputinciosi, insa restul cetei se napusteste si mai amarnic pe urmele ei.
Cu hohot intretaiat, inconjoara conacul si se lasa lin in jos pe perete, sa-si mai traga sufletul, Scufita cea curioasa. Cauta in cosulet sa afle taina parfumata ... dar vai! un fosnet de tufis o pune iarasi pe fuga.
Cu coditele scapate de sub scufita, alearga rapusa de oboseala si iuf! nimereste in gard.
Sau nu: e Fierarul care o ridica, razand, zgaltaind-o usor: "Da-le inapoi ce le-ai luat amarilor astora" si rade din tot sufletul in vreme ce piticotii, infuriati amarnic si batand din picioruse, sar sa prinda hoata de opinci.

Trimis de: Felina pe 22 Mar 2006, 12:22 PM

Superb!

Trimis de: Fantasee pe 22 Mar 2006, 05:09 PM

Feli .

E musai sa i se traga un perdaf Scufitei - iaca pica magareata pe Orb. In vreme ce se nevoieste sa aduca hoata la vorba buna, bucatareasa doseste in sortu-i larg petecul dobandit de Scufita: n-are vreme de el inca. Si unde nu mai pui ca e musai sa-i scarmene zdravan pe piticoti, spre a afla ce au pus la cale.
Velnitele si scoartele, pernele si perdelele, toate au fost scuturate in batatura, lasate pe lavite sa se infrupte din soare, apoi puse binisor la locurile lor, presarate cu flori de levantica si cu frunze de indrusaim.
In ultima seara a sarbatorii dansului, conacul aduce cea mai gustoasa si mai bogata cina de peste an. Cu gandurile aiurea, amestecand borsul cu polonicul, bucatareasa trage cu ochiul la Scufita care, cu lacrimile inodate in barba, se uita pe sub sprancene la Orb.

Trimis de: Fantasee pe 22 Mar 2006, 09:38 PM

Placinta cu peste condimentat e gata aburinda pe mesele din sala cea mare. Petrecaretii pofticiosi se vor indestula cu bucate si vin mai intai, apoi vor purcede in batatura, la cresterea bataturilor de prin talpi. Piticutii sunt oleaca necajiti, dar le-o trece la primul tril de fluier, la prima bataie de toba.
Fierarul a lasat topitoria in plata lunii, s-a adunat la festival fiindca nu-i cu putinta sa piarza clipe dragi pe langa Cosanzeana.
Pupacios, Fat-Frumos isi asteapta randul la strans fete in brate, insa Pescarul il trage deoparte si mi-l bombane in limba vitejilor. Cu un picior tras sub fuste, Piranda invarteste pe deget ciucurii baticului albastru, batand in masa sarabanda cu cealalta mana.
Si parca toti asteapta un ceva care nu mai soseste...

Trimis de: Fantasee pe 22 Mar 2006, 10:06 PM

Si au prins a invarti ultima hora a festivalului. Topaieli ici, topaieli colea, se ridica tooot colbul pana la luna si alta nu.
Norocos, Fierarul a izbutit sa impresoare mijlocelul Cosanzenei si-i picura in urechi vorbe vrajitoresti, infiorandu-se la fiecare chicot al ei. Orbul doineste de zor, vazand cu sufletul, ca prin ceata, mainile prinse in joc, chipurile asudate, inimile vesele, pletele tresarinde, ticsite de flori si licurici.
Frumoasa e noaptea ultimei hore, parfumat aerul poienii, zglobiu murmurul conacului.
Dulce i-a mangaia mai tarzior leaganul somnului ...

Trimis de: Fantasee pe 23 Mar 2006, 09:50 PM

Lumina noua razbate din turnul Clopotarului - toata suflarea de petrecareti a conacului s-a adunat acolo sa ureze viata lunga paznicului regatului povestilor.
Necontenit a vegheat povestile - azi povestile il vegheaza. Piticutii si Cosanzeana, Fierarul, Pescarul, Orbul si Scufita il inconjoara cu drag si-l invart in hora nebunatica, bucurandu-se de rasul lui.
Asezand masa cu grija, bucatareasa se bucura de bucuria lor si ii cheama pe toti sa se indestuleze. Mai tarziu, se vor muta in sala cea mare a conacului pentru a putea dantui cum se cuvine.
Trilurile fluierului si hohotele de ras rasuna in noapte - undeva, in adancurile unui suflet, creste floarea alba a sperantei.

Trimis de: Fantasee pe 24 Mar 2006, 05:53 PM

Motaniciul conacului sade la mare sfat mare cu motaniciul Clopotarului: pana cand o viata amara si un trai searbad?
Nici o pisicuta de curtat, zmotocit, doar ghemul de lana pentru zapacit?
Si-au purces cu jalba in protap la bucatareasa: cat pe ce sa-si fure locul frigarii, atata mirare au adus pe chipul bucataresei. Auzi la ei, craii!
Ravas a scris ea degrab' catre cneazul regatului pisicesc, spre a trimite acela iute cea mai alba si mai pufoasa felinuca in gazda la regatul povestilor, sa mai aline tristetile si plictiselile motanicilor mai mult sau mai putin tarcati.
In preajma stacanei cu vin licoros, motanicii asteapta oaspetele de seama - va sosi in buza noptii cu diligenta, pe o raza de luna .

Trimis de: Felina pe 24 Mar 2006, 06:05 PM

Trimis de: Fantasee pe 27 Mar 2006, 10:05 PM

Cu toate ca i-a istovit robotirea la campul granelor de aur, piticii nu pot dormi. Grijulie, bucatareasa le-a lasat in iatac un cos cu greieri burtosi, oachesi si lalaitori, spre alungarea gandurilor.
In bucatarie, mangaie vestmantul pufos al pisicutei albe, sosita de departe cu diligenta veche, la ceas de seara. Motaniciul cel tarcat toaaarce bucuros sub lavita, nadajduind la plecarea cat mai grabnica a bucataresei catre iatacuri - de cat amar de vreme tot asteapta .
Nici vantul jucaus, care tot zdruncina obloanele, nu poate ascunde cu prea multa dibacie ropotul pasilor cei repezi ai somnului. Si parca dinspre bradet cade iarasi boare mentolata, in vreme ce trilurile greieresti adorm rabdarea motaniciului tarcat.
"Hai la somn, unicorn ..."

Trimis de: Fantasee pe 28 Mar 2006, 07:03 PM

Felina alba si pufoasa si-a aflat culcus in iatacul bucataresei, printre piticuti. Motanul tarcat al bucatariei conacului si motanul Clopotarului se gatesc de razbel: unul din doi va invinge, facandu-se astfel vrednic de a-i adulmeca ochisorii albastrui.

In crama, cu ajutorul nepretuit al Talambului, bucatareasa umple pe indesate carafa cu vin galgaitor si rade la bombanelile piticotului, nemultumit ca nu primeste inapoi ravasul parfumat.
Nu, nu, nuuu - nu voieste sa spuie ce scrie in el si cine l-a trimis - stie doar ca sleahta piticeasca ii va pune chelea-n bat daca nu se intoarce victorios din crama.
Cu limba iesita de un cot jumate, Scufita pune placintele binisor in strachini, asteptand clipa ducerii la mese. In sala cea mare, Orbul mangaie ganditor fluierul doinelor si viseaza la lumina soarelui.
Necugetat obicei mai are si noaptea asta - se lasa la sfarsitul fiecarei zile .

Trimis de: Fantasee pe 29 Mar 2006, 06:18 PM

Greierii stiu sa asculte iarba - ea cunoaste taine adanci, asemenea dorurilor ferecate adanc in inima.
Licuricii stiu sa arunce lumina calda in cele mai intunecate colturi ale dorurilor, luna le leagana, Orbul le doineste din fluier, bucatareasa le ascunde in ravase cu povesti.
Conacul are un iatac ferecat - acolo se ascunde, cum altfel, o taina. Umblatoare, rusinoasa, taina toarce cararile somnului, coase giuvaerele visului.

Trimis de: Fantasee pe 31 Mar 2006, 07:46 PM

Trooosc ... pleooosc - iaca se lasa nopticica peste regat. Sala cea mare a aconacului e de multa vreme plina cu petrecareti, fumul pipelor salta vesel pana in grinzi, sporovaiala, hamalaie, pitici care lesina de ras la snoavele Pescarului.
Magicianul sade linistit singurel la o masa si asteapta povestea din seara asta. Bucatareasa trage un scaunel langa el, aduna toate gandurile si porneste:

"Departe, in trupul desertului, vantul tese formele tainice ale vorbelor nespuse inca. Fiece camila a lasat in carnea dunei o urma smerita, moarta inainte de nastere, pierduta inainte de cunoastere. Caravana nadajduieste popas in oaza inainte de stingerea focului din cer - roibii pasesc cu capul in jos, temandu-se parca de urmatorul pas ce ar putea trezi vreun sarpe al nisipurilor.
Apa fierbe nestingherita in burduful din piele de vitel baltat, smochinele asteapta incinse vreo gura flamanda care sa le curme arsita. Ochii calatorului, ocrotiti de valuri albe din bumbac, cauta in zare altceva decat dansul tremurat al arsitei pe deasupra dunelor - se spune ca in oaza cautata salasluieste cea mai frumoasa femeie a desertului. Porunca netagaduita are s-o cumpere de soata stapanului sau, bijutierul cel burtos din Karsak. Se teme sa si rasufle, ca nu cumva taina ce-o poarta in ravasul de la piept sa ajunga pe buzele conducatorului caravanei - om uscat, cu fata smeada, mustata subtire si neagra, vanzator de scavi in tineretile sale ... "

Trimis de: Fantasee pe 2 Apr 2006, 11:10 AM

A sarit din culcus la prima raza de zi noua - a trecut palosul prin iarba cea grasa: taieee! Capra legata de picioare, trantita la pamant, a uitat sa mai tremure, istovita: ranjind, ii va bea sangele ... gustarea de dimineata e musai, na!
Cu pas lenes, se apropie de regat, fluierand a pustiu si a jale: Zmeul cel fioros.

Trimis de: Fantasee pe 3 Apr 2006, 03:59 PM

Catre regatul din care au venit pleca-vor piticii de azi intr-o saptamana. O data pe era, li se face un rabat: unul dintre ei poate ramane acolo, fara sa se mai intoarca vreodata, ori inca unul mai poate veni cu ei la intoarcerea in Regatul Povestilor.
Tot conacul e un du-te-vino far' de cap si far' de coada: topaie micutii ceva de speriat, tare mult ii bucura intoarcerea acasa.
Scufita ii pandeste din bucatarie, dupa cum Lupul o pandeste din bradet. Parca asa e toata suflarea: fiecare pandeste pe alt careva, in vreme ce ochi nestiuti il pandesc pe pandar. Mare e curtea conacului ...

Trimis de: Fantasee pe 3 Apr 2006, 10:16 PM

Doi banuti de argint, lipiti cu ceara neinceputa, strang la mijloc cinci fire din capul Zmeului - oricine ar avea asupra sa acest talisman amarnic ar pune in cui pofta Zmeului pentru faradelegi si nemernicii. Dar cum nimeni nu cuteaza a cerceta macar unde tine Zmeoaica asemenea bogatie, tot regatul zace chinuit de hachitele zmeesti .

Motaniciul cel tarcat de sub lavita a adormit botos - felinuca cea alba trimisa de cneaz si-a gasit culcus in turnul Clopotarului - dupa o bleanda pe cinste si un suierat printre coltisori, a plecat frumusel sa-l viziteze pe motaniciul turnului ... si dusa a fost.
Cum piticutii nu prea vor sa adoarma cu una, cu doua, in seara asta, bucatareasa trebuie sa le spuna repejor o povestioara:

"Toata florile pamantului cresc si infloresc noaptea, singura Luna le cunoaste frumusetea dantelelor si bogatia aromelor. Somnul e gradinar iscusit: le alina si le aduna ... mai frumoase si mai bogate in gradina aleasa dinainte."
Toata suflarea crede ca Mos Ene este vreun mosnegut ademenitor la lene, insa locuitorii regatului stiu ca nu este deloc asa: somnul este un leagan pufos, imbietor si nevazut - la primul cascat coboara din tavan si te alina in bratele sale. Daca adormi cu fata in sus, poti sti sigur ca sufletul drag tie viseaza taman visul tau.
Sa ai vise frumoase, musteriu al hanului, cititor al ravaselor cu povesti.

Trimis de: Fantasee pe 4 Apr 2006, 04:48 PM

Poveste ceruta de un suflet dulce:

"Respirand, adulmecand adierea zefirului albastru, fata isi piaptana cosita, cu ochi visatori: dintre toate sperantele, numai cea ascunsa ii cunoaste suflarea. Degetele cunosc singure cararile cositei, pieptanul de os le mangaie intr-o doara. Parca o hora dragalasa i se invarteste in amintire, parca muzicuta inca ii rasuna in urechi, parca se afla iarasi in sala plina de oglinzi, privind cu sfiala la perechile care plutesc vrajite pe mozaicul pietruit. Cu mainile impreunate, statuse asteptand cel din urma tril ... pe cand cugeta sa plece mai degraba, o mana inmanusata in catifea intunecata i-a pornit cadrilul. Nici ca ar fi putut ghici rumeneala obrazului ascuns sub masca, dar parca dansatorul acela mirosea a tandrete muta si a dor ... dor de epoci trecute, de mosc vechi si de pamant umed. Nici ca ar fi putut ghici trupul ascuns in haine negre, parca nici statura ascunsa de mantie - dar ce inaltime nefireasca, ce plutire magica, ce liniste sufocanta ... in lipsa oricarei voci.
Nici drumul de intoarcere acasa nu si-l poate aminti, nici ramasul-bun ... stie doar sperietura rubedeniilor, intrebarile fara de sfarsit. Si linistea conacului - o cuprinde adesea dorul de fosnetul rochiei de bal si parca simte in nari plutirea fantomei cu masca.
Unealta de os cade cu zgomot infundat si se topeste in covorul gros: draperiile flutura parca, asemeni mantiei catifelate. Stie sufletul puterea ochilor ascunsi, stie clipa dorul de inceput - un alt dans va umple mozaicul salilor, un alt zefir ii va mangaia chipul: toate vor pregati atingerea unei maini inmanusate."

Trimis de: Fantasee pe 5 Apr 2006, 05:16 PM

Panze lungi, albite in apele laclui de smarald, au tesut femeile regatului spre a fi duse in dar catre regatul piticesc. Bucatareasa le impatureste cu grija, presara pe ele micsunele parfumate, legandu-le apoi cu funda galbuie, impodobita cu licurici. Isi face palma streasina sub soare, cautand in zare vreo urma a piticilor. Da' de unde: harnicuti, mangaie inca granele de aur ale campului, muncind pesemne cu si mai mult spor, aseptand plecarea inspre casa.
Cu mustatile intinse in adierea amiezii, motanul cel tarcat al bucatariei se intinde lenes pe pervaz, facandu-se covrig fara mac, doar cu o coada ciufulita, atarnata peste florile movalii ale mentei de sub geam.
Trimisese Magicianul carte dis de dimineata - vrajitorii din tinuturile muntilor anuntau urgii, grabite sa se abata asupra regatului: insa dupa atata amar de vreme, nici Zmeul insusi de s-ar uni cu ele, nu ar face sa tremure inima bucataresei. "Oricat ai inchide ochii, aceeasi lume te astepta si daca o privesti rotund ... si daca o cerni printre gene," spusese candva. "Daca o privesti cu bagare de seama ii vezi crustele supurand, daca te uiti doar cu un ochi nu intelegi nimic; insa privita prin tichia lunguiata a unui pitic, orice lume e mai zglobie."

Trimis de: Fantasee pe 7 Apr 2006, 04:55 PM

Ceaiul de flori de castani e gata, aburind in canutele de lut, asteptand gurite insetate care sa-l soarba. Ultimele zile de ploi in regat au tuflit veselia piticeasca: toti micutii se tem acum pentru recolta granelor aurite. Numai o placinta de urzicute si o supa de loboda rozalie ii mai face sa chicoteasca pe sub falcute.
Bucatareasa a trimis ravas in toate colturile regatului: e sarbatoare mare azi la conac: ziua nimanui. Adica ... nimeni trebuie sa se fi nascut candva, nuuu? Azi e o zi la fel de buna ca oricare alta .

Trimis de: Fantasee pe 10 Apr 2006, 07:36 PM

Carcotind, piticutii au dat drumul motaniciul tarcat al bucatariei: prins cu mustatile in oala de lapte, a trebuit smotocit pe cinste ... Numai ca pasii grabiti au grabit scaparea motanului: piticii stiu bine ca bucatareasa trage zdravan de urechi asa varzoase ca ale lor.

Sfasiat intre maini flamande este claponul rumenit, impartita frateste este pita aurie, stoarsa pana la ultima picatura este carafa cu vin: foamea Orbului de lumina nu biruieste pofta neostoita a Pescarului. Se spune ca a pus la cale vrajirea sirenei, ca prin babe vrajitoare a umblat, ca ierburi de leac a cerut pana si Zmeoaicei ... dar conacul parca nu poate crede una ca asta. Vorba e: cine va spune sirenei ca a venit vremea sa spuna Pescarului de ce nu asteapta intoarcerea in adancul lacului de smarald. Ce ti-e si cu sirenele astea ... mute si adanci ... ca apele verzui ale sufletului strans.

Trimis de: Fantasee pe 11 Apr 2006, 08:32 PM

Si au plecat piticii - cu sanatate si bucurie sa va potopeasca bunul.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Apr 2006, 07:39 AM

Bine ca au plecat piticii ca s-a trezit balaurul din somnul cel luuung si a inceput sa adulmece miros de pitici deliciosi .
Apoi dupa ce s-a dezmeticit o tzara si-a adus aminte ca s-a lasat de obiceiurile astea urate si ca acuma este un balaur cu suflet de iepure si apoi parca, parca mai era ceva , o mai fi ramas vreo bucatica din torta aia uriasa pe care bucatareasa a copt-o acuma o mie de ani ???

Trimis de: Fantasee pe 14 Apr 2006, 11:00 PM

Pentru balauras, cotloanele sobei gazduiesc mereu o placintica gustoasa .

"Sa infrunte vantul, asta este soarta Fugarului. Sa nu intoarca nicicand capul indarat, sa adune cu fruntea toate crengile zbuciumate, sa batatoreasca toate potecile intunecate, sa risipeasca vesnic sufletele care il asteapta.
Sa nadajduiasca la nimic si la nimeni, sa stranga masea peste masea, sa infiga gheare salbatice in palma-i aspra, sa creasca in taramuri indepartate, ascuns de ochi iscoditori. Sa iubeasca vesnic neiubirea, sa nu ceara vesnicie, ci macar o clipa sa opreasca goana fara de sfasit, istovit de tot si toate ... Fugarul."

Trimis de: Fantasee pe 17 Apr 2006, 04:19 PM

Toate albiturile conacului au fost limpezite in apele reci ale raului din muntele albastru, stau intinse, spre hodina, pe gardurile inverzite ale bataturii. Intorsi de departe, piticii dau o mana de ajutor la improspatarea aerului iatacelor, la alungarea colburilor de prin crama, la scuturarea hornurilor ... si inca a ramas multa truda de invartit prin conac.
Cu cotul sterge sudoarea de pe frunte: bucatareasa pune la cale cina bogata la caderea noptii. Ultimul vis inca ii staruieste in minte: adica ... cum adica sa urce acel munte indepartat, desculta si cu desaga in bat?
Motaniciul tarcat se napusteste in bucatarie, cu scaieti infipti in coada, cu o tichie piticeasca taras, cu Talambul dupa el. Bucatreasa ramane cu polonicul in aer, stramutata de la ale ei. Piticotul da sa graiasca parca, dar se face gramezi peste scaunelul cu trei picioare si se infinge cu nasucul in lavita motanului.
Pala de vant nastrusnica tranteste usa bucatariei, spargand un geam si infasurand perdeaua peste muscata din fereastra. Motaniciul, ingrozit, o zbugheste sub fustele bucataresei care rade .... si rade, de nu se mai opreste.

Trimis de: Fantasee pe 20 Apr 2006, 08:16 PM

"Sa nu crezi ... " necontenit cere Magicianul. "Sa nu astepti, sa nu nadajduiesti putere - zace adanc, lasa-i somnul." Dintre toate relele lumii asteia, lipsa visului macina necontenit, molcom. Dintre toate durerile, a nu fi vazut lasa cele mai inguste rani. Inguste si adanci, ca semnul sarpelui.
"Necontenit a strans in brate suflete indepartate, nepieritoare, nevazatoare de ale sale. Inca un suflet fi-vei, nicicand nu vei aduna lumina in ochii-i. Puterea obiceiului este de natagaduit, sa nu nadajduiesti ... Nimic fi-vei pana la ultima farama a zilei, nimic pana la ultima pacla a noptii."
Se lasa noaptea peste bradet. O noapte fara poveste, ce minune ar fi aceea ... "Nicicand."

Trimis de: dascalita pe 20 Apr 2006, 08:46 PM

Ce frumos scrii tu povesti... le citesc sa stii,dar raman fara cuvinte...

Trimis de: Fantasee pe 21 Apr 2006, 11:13 AM

Dascalita povestile iti dau cuvinte. Daca doresti o poveste anume, ceva pentru sufletelul tau, spune numai ... povestile se scriu singure, adesea.

Trimis de: dascalita pe 21 Apr 2006, 09:58 PM

Asta e darul tau... nu multi il au iar mie-mi plac povestile!Numai pentru mine scrii tu o poveste?Atunci,scrie ce crezi tu ca mi se potriveste,eu voi citi!
Paste fericit tie si...piticilor tai!

Trimis de: Fantasee pe 22 Apr 2006, 03:01 PM

Fara sorti de izbanda, motaniciul tot nazuieste sa se dea huta pe coaja unui ou de strutocamila.
Asezati la masa lunga din lemn de brad, in curtea conacului, bucatareasa si piticii migalesc de zor la oua neimbracate inca. Vantul adie parfumat prin bradet, pe deasupra regatului, spre a se lasa binisor peste petalele margaretelor vesele. Toata valea miroase a ceapa verde si a bucurie. Curios, soarele a dat un nor la o parte si zambeste forfotei regatului.
Curand, lumina va umple sufletele toate, ochii toti, inimile toate.
Exista o zi in care nimeni nu mai stie unde este regatul oamenilor tristi. Parca, daca stai si te gandesti bine-bine, parca nici nu exista.

Sa ne bucuram: lumina este in noi.

Trimis de: Fantasee pe 25 Apr 2006, 06:50 PM

Topaiala - in toi, galagia - atotcuprinzatoare, veselia - molipsitoare ... asa e seara la conac, in preajma piticilor, petrecareti nevoie mare, vesnic insetati si infometati, dupa cum le sade bine.
Sala cea mare a conacului geme de lume, lumeee multa, adunata de prin toate ungherele regatului, toti veseli, gata de oricare isprava. Jeleste motaniciul de mila claponului rumenit, asezat la hodina pe masa mancaciosilor, lacrimeaza Lupul de dorul Scufitei, al carei cosulet zace intr-un colt, golit de timpuriu.
Piranda arunca pietrele spre lamurirea unui musteriu, Fierarul da peste cap stacana dupa stacana, in vreme ce Pescarul istoriseste baliverne de-ale sale, urechilor destul de nesabuite cat sa-l asculte.
Cu fluierul prins in brau, Orbul dibuieste prin strachina un ou si sade la panda, pregatit sa-l ciocneasca de vreun alt colorat pe care nu-l poate zari orisicum.
Fum gros iese din hornul conacului, muzica si veselie scapa prin ferestrele conacului.

Trimis de: Fantasee pe 26 Apr 2006, 11:52 PM

Necuvintele, bucati de liniste, se aduna mereu inauntru. Nerostite, cresc, adancesc linistea umbrita, seamana vraja iscusita in tainitele inimii.
Aduna-ti toate puterile, nerostirea crescanda va lumina linistea culmilor, va aduna credinta adanca a clipei.
Nu stiu oamenii vremurile, nici soroacele, povestile tesute ascund taine prea impietrite pentru a cunoaste lumina zilei. Crezand, vei vedea.

Trimis de: Data'q pe 27 Apr 2006, 08:39 AM

In bratele apusului, sub ceata rosiatica, copacii isi intind crengile, se inghesuie unii-n altii, care mai de care sa primeasca roua norilor...
Batranii stejari isi cer dreptulrile de antici, lovind de zor artarii scortosi si rasfatati...Nucul dintre ei, mult mai inalt, calm si sigur pe el, incearca zadarnic sa-i tina la distanta cu radacinile sale, dar in acelasi timp isi intinde si el crengile umbrind tot in jurul sau...
Norii...Norii tremura de placerea acelui sunet mirific, ce vibreaza in vazduhul taramului povestilor...Nu uita nici unul sa mai multumeasca din cand in cand cinstitei pasari...

Ce pasare? A Lunii si a Soarelui, zise ea ca este...Acum se rasfata zburand printre norii extaziati...
La lumina soarelui nu te poti uita la ea...De asta si ceata...Tot de ea facuta, cu ale sale aripi, doar ca sa poata fi vazuta indeaproape...Menirea inaripatei este sa dirijeze razele soarelui...Se mai pierd pe drum, saracele...
In toiul noptii pasarea asculta povestile stelelor, le mangaie cu ale sale pene, si rareori o poti vedea cum si le aranjeaza stand pe-un nor fericit de asa onoare...

Acum ea coboara in pestera, unde Clopotarul manuie sforile clopotului a carui sunet place asa mult norilor...Fericit, mangaiat, acesta ii multumeste din nou...Ia fost data spre pazire aceasta pestera...
Batranul clopot, maret, antic, greoi la vedere, usor la atingere, inscriptionat cu pierduta limba a clopotarilor, face curbe mari in aer, umbrind si dezvelind podeaua neteda pesterii...Peretii incaperii vibreaza la fiecare bataie, iar afara se aude, la fel,ritmul ploii...

La marginea padurii, piticii incearca zadarnic sa intre si ei printre copaci, dar mici arbusti nu vor si pace...
La aparitia bucataresei, se dau toate plantele se dau la o parte, cateva indraznete o intreaba daca n-au nevoie de ceva leacuri...Sau poate Magicianul..."Nimic?...A!...Deocamdata..."
Piticii merg in spatele hangitei acum, cu fetele in sus, bucurosi nevoie mare... Din cand in cand, fac pe grozavii si se zgaiesc la plantele rautacioase...Dar acum se opresc toti si raman uimiti la frumusetea nobilei pasari...

Bucatareasa se opreste in fata pesterii, pune mana pe peretele pesterii, apoi intra hotarat si priveste cu uimire truda si fericirea Clopotarului...

Trimis de: Fantasee pe 28 Apr 2006, 02:48 PM

Ar spune ceva, bucatareasa, piticii sunt departe, nu pot asculta: cu ochisorii pironiti in copaci, cauta ei stiu ce - nu ar putea auzi nimic. Dar atat de bucuros este Clopotarul, cum sa-i curmi bucuria?
O zana mica a trifoiului trage de poalele bucataresei. "Poftim," zambeste, "a zis Broscoiul ca iti trebuie asta".

Si ii intinde un trifoi inflorit. Mirata, bucatareasa ridica plantuta, multumind zanei cum se cuvine. Intalnise candva un broscoi raios caruia ii spusese o poveste ca sa-i curme lacrimile. Nu ca ar fi uitat, doar clipa aducerii aminte era taaare bine aleasa.
Mirosi floarea, tragand cu ochiul la bucuria Clopotarului. Si isi dadu seama ca nu se mai aud bombanelile piticilor ... unde s-or fi varat?!

Trimis de: Fantasee pe 29 Apr 2006, 09:33 AM

Lumina strecurata printre gene - nu, nu este cea a soarelui, incercand sa intre.
Este cea a sufletului, incercand sa iasa.

Piticii trebaluiesc in bucatarie, cu stradanie sa nu faca vreun zgomot: bucatareasa a visat de-alea nemaivisate si acum trebuie sa doarma.
Cu sort din frunza de lipan, Morocanosul lustruieste de zor o lingura argintie. O intinde pe-o parte, da sotul jos si se scalambaie in luciul bombat al argintatei. Pe sub masa, Motanul inghesuie pergamentele in cufar, apoi sare pe capac si se frichineste, doar-doar o reusi sa-l inchida de data asta.
Sfiosul sterge de praf binisor fiecare petala a florilor in fereastra si stranuta de zor, de se zdruncina tot puful tulpinilor verzulii. Nu ajunge sa lustruiasca si trifoiul pus la pastrare intr-un pahar gros, straveziu...

Trimis de: Fantasee pe 1 May 2006, 08:20 AM

In vreme ce piticii molfaie de zor la placintele cu zmeura, bucatareasa toarna ceaiul in canute de lut ars si le spune povestea de dimineata:

"A fost odata ca niciodata o femeie harnica si vesela, ea bucura in fiece zi aerul casei sale. Atata doar ca trebaluia cat era ziulica de lunga si parca nu mai gasea vreme sa stranga in brate pruncii, nici sa mangaie omul cu o vorba buna. Zilele au trecut frumusel pe rand, una dupa cealalta, anii asemenea - pana cand, imbolnavindu-se amarnic, a cunoscut moliciunea patului de suferinta. In fiece zi tanjea sa stranga in brate pruncii, sa mangaie omul cu vorba buna - i se strangea sufletul vazand colburile adunate prin fiece ungher al casei sale.
Zilele au trecut frumusel pe rand, una dupa cealalta, anii asemenea - locuieste astazi in lada comorii, de pe fundul lacului de smarald, intinzand brate lungi de caracatita ... numai de ar avea puterea sa stranga in brate pruncii, sa mangaie omul cu vorba buna."

Talambul clipeste des - nici gand sa fie semn ca nu-i place ori ca nu pricepe povestea - doar ca s-a sfarsit bucata de placinta cu zmeura si zau ca ar trebui inca una ...

Trimis de: dascalita pe 1 May 2006, 09:12 AM

Povestea asta e a mea...numai ca eu m-am trezit mai din timp ca trebuie sa am vreme si de mangaierea copiilor si a barbatului... Pacat ca nu-si fac si ei timp pentru asta!

Trimis de: Fantasee pe 2 May 2006, 03:29 PM

Spune-le povesti, dascalita si poate isi vor face vreme .

Trimis de: Fantasee pe 4 May 2006, 09:47 PM

Dincolo de lumina lunii, se ascunde intotdeauna o nedumerire, ca si cum n-ar indura-o Soarele sa vietuiasca sub lumina lui. In fiece frantura de intuneric odihneste samanta unui vis - sa nu crezi ca orice samanta creste sa fie vis. Nu ... insa numai credinta inmugureste vlastar de credinta, afara de asta, orice samanta creste altfel.
Sa-ti fie sila de timp si de metehnele lui ... asta da labirint. La fiece cotitura e o floare noua: de mucegai, de nerostire, de liniste.
Farmecul labirintului sta in aceea ca are o singura iesire, o singura intrare; cand vei fi obosit de invarteala in jurul propriei cozi, vei fi inteles un adevar simplu: esti.
Atat.

Trimis de: Data'q pe 4 May 2006, 11:09 PM

Sala mare a hanului astepta inca mancarea mult dorita...Carafele se goaleau si se umpleau iara, poate-poate a tine de foame mesenilor...Piticii alergau de colo-colo sa multumeasca pe oricine, promitand in numele bucataresei o cina grozava...

In fuga sa, aproape impiedicandu-se, Talambul a fost oprit de catre Orb..."Lasa totul...Du-te in bucatarie" zise acesta zambind amar...
Putin speriat, piticul fugi-n bucatarie: mirosul bucatelor aproape ca-l dadu pe spate, erau gata de servire si ii aduse aminte de foamea care o are...Dar toate ii disparu de pe fata cand o vazu pe hangita dormind cu capul pe masa...
Degeaba incerca s-o zgaltie...Nimic!

Chema ceilalti pitici, chema pe Fierar, pe Clopotar...Nimeni n-o poate trezi...
"Haaaai!..Da-ti-va la o parte puturosilor!..."Cine altcineva decat Piranda?... "Voi, guralivi mici!...Luati de impartiti mancarea asta mesenilor si nu scoateti o vorbulita!!! 'nteles?...Fierare, ma ajuti s-o ducem la culcare?"
Dusa fu, iar tiganca lua mana bucataresei, ii asculta respiratia, se uita in urechea dreapta a adormitei, stramba putin din nas si zise:
"E clar ca doarme!...Asta vedeti si voi!... Dar e si mai clar ca viseaza...Un labirint as zice, dar ne va spune ea mai multe maine dimineata...Acum plecati...Voi sta eu cu ea...Ii voi citi...Din ale sale carti, nu dintr-ale mele, fiti fara grija!... "

Dinspre turm incepu sa se auda marele clopot...Acelasi ritm...Aceasi chemare...

"Ma bucur...Stie Clopotarul ce stie...Acum va sti si ea cum sa iasa din labirint..." zise tot Piranda incepand sa cauta o carte anume a bucataresei...

Trimis de: Data'q pe 6 May 2006, 10:37 AM

Mare mirare in dimineata asta...Mai ales pentru saracutii pitici care se uitau la noul fel de mancare ca la... Ei bine, fiecare se uita fiecare in modul sau diferit...

Semana ca "doua coarne de balaur lipite la capatul cel mai gros in asa fel incat curba sa fie una cotinua"...Asa zise Talambul, cu un aer superior, dar in loc sa-i linisteasca, baga si mai mare spaima in ei...Si ce frumos luceau aceste coarne... Si ce miros... Dar nu indraznea nimeni...
Sfiosul, cand auzi ca terbuie sa manance coarne de balaur in dimineata asta o zbughi imediat in bucatarie...Se opri in fusta lunga a bucataresei... Aceasta lua un corn cald, il rupse la mijloc si-l purta putin prin fata mititelului care ramasese cu gura cascata Apoi hangita rupse o bucatica din miezul fraged si-o puse in gurita ce se intindea s-o capete cat mai repede...
"Acum ia cosul asta si du-l Clopotarului...Ca vad ca n-a aparut in dimineata asta..."

Asa facu Sfiosul, dar cand ajunse la turn nimic...Liniste si pace...Intra incet, temandu-se sa nu trezeasca paznicul..."Auzi!...Paznic care sa doarma!..." Dar nu-si termina gandul, caci intrand, il vazu pe Clopotar...Si ramasese iar cu gura cascata...

Paznicul, tinandu-se de franghia celui mai inalt clopot, cand se ridica, cand cobora pana la podea...Tragea cu cea mai mare putere de acel clopot, dar nici un sunet nu se auzea...Nici unul...Doar zambetul Clopotarului convinse Sfiosul ca stie paznicul ce face...Lasa cosul la usa si fugi repede sa spuna bucataresei ce-a vazut...

Trimis de: Fantasee pe 6 May 2006, 12:18 PM

... Si nu se opri decat sub lavita Motaniciului tarcat, care mintenas s-a sbarlit la el, gata sa-l inhate. Bucatareasa ia-o de unde nu-i! Ceaunul bolboroseste in pirostrii ultimul cantec al tocanei de legume cu pulpa de mistret, inainte de a se odihni in strachinele mancaciosilor. O ceapa tocata marunt-marunt tamaiaza aerul bucatariei, dand lacrimile chiar si ardeiului iute verde, crescut in ghiveciul din fereastra. Parca si albina care tooot bazaie printre blide a cam ametit si a poposit, flamanda poate, pe felia de mar ramasa langa stacana cu ceai de menta.
In vreme ce ochisorii Sfiosului cerceteaza bucataria, albiturile parfumate sunt intinse la uscat in curtea conacului, alaturi de hainutele piticesti care fusesera harnice zilele din urma.
Miroase a pamant si a verdeata ... inseamna ca e primavara, cel de al doilea anotimp al Regatului Povestilor - pana la sosirea verii e cale lunga. Adunand margarete pentru mesele musteriilor, bucatareasa cugeta la povestea serii acesteia, iarasi a cerut Magicianul una anume ...
Pe cand Sfiosul ii povesteste bob cu bob isprava Clopotarului, nori spumosi se aduna deasupra conacului.
Mare nunta mare fi-va azi in inima Regatului, numaidecat sa pregateasca gatelile pentru piticuti si ... la drum .

Trimis de: Fantasee pe 7 May 2006, 08:41 AM

Fiece tichie cu piticul ei, fiece pitic cu sabotii sai, fiece carare cu drumetii ei - asa se insira pe drum petrecaretii conacului, mergand agale spre Casa de Piatra a Regatului.
Fiece mare nunta mare incepe si se termina in castelul de piatra albastruie, unde se tin si toate balurile ... barlogul stafiei mascate pare-se. Nu stie nimenica daca este asa cum spun povestile, dar unul dintre pitici prinsese de veste deunazi ca o codanita anume plutise in bratele gazdei la ultimul bal.
Nici piticilor si nici bucataresei nu le e teama sa petreaca la castel: Fierarul, Pescarul, Clopotarul si Piranda nu se tem nici atat. Sunt hotarati sa topaie si sa petreaca nevoie mare, ba chiar sa ameteasca gazda la cadril daca ar fi cu putinta, cugeta Talambul .

Trimis de: mariusc2 pe 9 May 2006, 09:24 AM

Buon giorno, Principesa. M-am gandit ca ti se va fi facut dor de iarba verde de acasa si ti-am adus un dar de pe frumoase meleaguri vrancene. Rogu-te, primeste acest dar de la umilul tau servitor.

Trimis de: Fantasee pe 9 May 2006, 04:28 PM

Chiar ca imi este tare dor, mariusc2. Darul tau a sosit la vreme, nici ca se putea mai bine.
Multumeeeesc frumos .

Trimis de: Fantasee pe 10 May 2006, 08:21 PM

Zgandarand intr-o doara mandolina, Orbul bucura urechile petrecaretilor fara voie. N-are pofta de voroave de atata amar de vreme, numai parca sa asculte zumzetul celorlalti, de mai aproape ori de mai departe. Inchis in clepsidra lui, timpul paseste alene, rasfatandu-se in fiecare graunte de nisip ivoriu.
Intr-un colt al salii celei mari, bucatareasa taifasuieste pe indelete cu ochii Pirandei. Cate taine stiu ochii astia negurosi, numai vazhudul furtunii mai poate cuprinde curand. Din tavan, un paianjen plictisit tese ceva acolo, parca se alege o plasa, parca ba ...
La multe poste departare, praful starnit de copitele roibului adoarme margaretele de pe marginea potecii - carte de departe vine iute catre conac.

Trimis de: Fantasee pe 15 May 2006, 07:33 PM

"Degeaba te nasti floare, daca nu cresti" - asta ii invatase pe piticuti sa spuna in fiece dimineata, la deschiderea ochisorilor, numaidecat dupa urcarea Soarelui in cer.

Balaurasul cu limba roz sade tolanit dupa soba din bucatarie: cu ochi lacrimosi, asteapta cuminte ceaiul de trandafir cu pelin :| si stranuta de mama focului. Zburase necontenit, in inaltul azurului, printre nori si peste ei, cautase vesti despre mesagerul care disparuse, parca inghitit de pamant ... ori de padure, oare?
Talambul are pohta de zvapaiala, pasamite i-a trecut frica de balaur, insa asa-i de istovit, saracul, ca parca nici nu-i vine piticotului sa-l calce pe coada.
La caderea noptii, bucatareasa ii va aduna pe toti la leaganul cu vise, sa le indruge verzi si uscate despre tinuturi indepartate, in care locuieste te miri cine, te miri cum ...

Trimis de: Fantasee pe 17 May 2006, 06:30 PM

Poveste pentru Nimeni

"Fiece zi care trece ascunde in cutele clipelor un ochi trist, cercetator, iubitor.
Adesea ii poti simti privirea in ceafa - nu indrazneste sa se apropie; venereaza tot ce faci si cum faci, dar pleoapa, inchizandu-se peste el, alunga imaginea ta.
Fiecare noapte care trece ascunde in umbra orelor o amanare, o cicatrice, o pornire.
Adesea ii poti auzi scartaitul in suflet - nu indrazneste sa plece; vietuieste in tot ceea ce faci si cum faci, dar visul, navalind peste ea, alunga amarul zilei.

S-a terminat, nu mai astepti nimic! Astazi esti om liber."

Trimis de: alfa pe 17 May 2006, 08:10 PM

Rugasem pe Mihai sa-mi ofere un coltisor in care sa ma destrabalez cu scrieri. N-a venit asa ca voi pribegi prin jurnalele altora cat vor fi gazde primitoare si nu-mi vor inchide usa-n nas.
Un Nimeni cu litera mare. Putin contrast, desi simt mai multa ironie. Imagini usor obsesive, un ochi obnubilat scruteaza, umbre, cute acopera atenta privire care sfarseste in tarziul unei asteptari prea lungi. Nimeni e liber. Frumos. A fost vreodata altfel?
O sa mai trec daca nu ma alungi.

Trimis de: Fantasee pe 17 May 2006, 08:59 PM

Ai oricand un loc aici, alfa. Vad ca Mihai ti-a deschis deja un jurnal, iti voi intoarce vizita.

Trimis de: Tinkerbell pe 18 May 2006, 10:06 AM

Am trecut sa iau o strop de speranta si un pic de balsam pentru suflet, tu ai intotdeauna pentru toti, Fantasee...

Trimis de: Fantasee pe 19 May 2006, 01:51 PM

Tinkerbell .

Culcat in iarba inalta, Talambul a pus o ureche varzoasa pe pamant: i-a spus dumisale careva candva ca daca asculti cum trebuie, auzi cum creste firul ierbii vinerea la amiaza. Niciodata lunea, fiindca iarba face nani atunci . O furnica satula de munculita cat e ziulica de lunga, urca agale pe un fir de marar, hotarata sa se prajeasca la soare putintel. Clopoteii parfumati violet se scutura in zefir, surazand Talambului care a ramas cu gura cascata: nadajduia ca iarba creste incetisor si pe muteste, cand colo - o huruiala greu de crezut clocotea din maruntaiele pamantului. Incruntat, Talambul afunda urechea in iarba si mai abitir - o zdrucinatura si hopaaa, da nas in nas cu jupan Cartita.

"Sa-mi fie cu iertare," zice morocanos, "gresii drumu' spre feriga ..." Si se vara la loc de unde a iesit.

Stranutand, gadilat de praf si miros amar de iarba strivita, Talambul o rupe la fuga chiraind de mama focului. "Maicaaaaa!!!"

Trimis de: Fantasee pe 21 May 2006, 06:35 PM

Se roaga inaltului in fiece zi: nu te duce, nu te duce ... Vesnic, mai inalta creste buruiana amara a sufletului plapand - pizma cea fara de inceput si fara de capat.
In scrasnetul maselelor, Zmeul taraste dupa sine, prin maracini, lesul soliei trimise deunazi la conac. "Duca-se pe pustii afurisita de mezelareasa cu vinurile ei cu tot si cu balivernele otravite!" si scuipa scarbit, spre groaza papadiei proaspat imbaiata in roua diminetii. Scarpinand o nara paroasa, cerceteaza departarea prafoasa cu ochi tulburi ... "Zise muma sa nu-mi las prada" si horcaie, scuturand toate oasele.
"Nu se mai poate asa," bombane o panseluta, "aratarea asta o sa ne otraveasca padurea! "
"Fffacem carte la moseag," bate din aripi un fluture albicios.
"Ba ... punem de-o fiertura " chicoteste o cipercuta, lasandu-si palaria pe ceafa, spre scarpinarea fruntii late.
Noroc cu ploaia, care i-a trimis pe toti la ale lor ... Printr-o frantura de nor, Soarele surade, cu sufletul vesel.
Fiindca orice soare are suflet.

Trimis de: Fantasee pe 22 May 2006, 06:29 PM

S-au adunat piticutii, unul cate unul, la masa din bucatarie. Cu motaniciul tarcat in poala, bucatareasa ii indeamna sa guste bucatele.
Si se bat calicii la gura lor - ca in isprava Vanatorului de Vise, care cazuse lat dupa o alergatura zdravana, la capatul careia se alesese cu o glezna sucita, patru cucuie si un suflu greoi. Si vor poveste. Po-ves-teeee!

"A fost candva, in tinutul de sub pietre, o soparla ofuscata pe lumina Soarelui si pizmasa pe luciul apei. Nici ca se bucura de solzii ei stravezii, nici ca se minuna de stralucirea pietrelor. Nici ca s-a sinchisit cand ditamai cataroiul i s-a odihnit iarasi pe coada, crestea la loc de fiece data.
Dar n-a mai crescut. Pizmasa pe stralucirea pietrei care ii osandeste coada, nici ca se sinchiseste de lumina Soarelui, nici de luciul apei.
Asa sunt toate soparlele, chiar si cele care au parasit de multisor tinutul de sub pietre: nici ca se sinchisesc de raceala pietrelor, nici de lumina Soarelui."

Trimis de: Fantasee pe 25 May 2006, 03:59 PM

Arsita zilei a topit si ultima farama de pofta de topaiala din calcaiele piticesti ... inca vreo cateva ore de impletit grane aurii pe campurile regatului si iute se vor da dusi catre casuta cu arome ispititoare.
Trei claponi cracanati, rumeniti numai bine peste tot locul, doua vedre de vin licoros, rubiniu ca gura Cosanzenei, basca o placinta calduta cu zmeura parfumata - toate sed frumusel cu ochisorii in tavan, asteptand mancaciosii.
Ochisorii sunt ai motaniciului tarcat, cum altfel! - cu mustatile murate de pooofta, leagana varful cozii incoace si incolo, ciulind urechile la pasii dispre gradina.

Adica ... cum adica s-a imbatat Fierarul? Asa, ziua in amiaza mare ...

Trimis de: Fantasee pe 26 May 2006, 05:45 PM

Fiica Fierarului are ochi verzi veeerzi si clari ca apele lacului de smarald. Gangureste din cand in cand, pana ce adoarme far' de grija in gogoasa alba a asternutului din dud.
Lenjereasa ii va coase camasuta brodata, Magicianul ii va citi in stele, Orbul ii va canta la fluier, Pescarul o va plimba cu barca.
Piticii n-au voie aproape, chit ca si-au lipit ei nasucurile de geam si scancesc mai ceva ca pruncii - numai sa fie lasati inauntru. Deh, altcareva e praslea de azi inainte .

Trimis de: Data'q pe 26 May 2006, 06:21 PM

...iar Clopotarul ii va vesti sosirea mult-asteptatului cavaler. Pazeasca-l norocul sa nu apara la vremea asteptata...
Da...Se uita si paznicul la frumoasa Fierarului...Da...Are ce pazi in acest taram...

Dar se roti rapid pe calcaie si, sprijinit intr-o preafrumoasa carja, de el sculptata, se intoarse la han...Ii era foame, si numai bine bucatareasca tocmai linistise focul: cina era gata...Magicianul era si el in bucatarie: foame trebuie sa-i fie de tot o intreaba ce-a pus si de ce nu vrea si din prafurile lui! Ca poate iese mai multa mancare...Nici vorba hangita sa lase pe careva sa-si bage nasucul in oalele sale aburinde...
"Ia Clopotare de-aici...Acoperati piciorul cu frunza asta si zi: Trecto naris felo..."
"Da' ce-are piciorul meu cu frunza ta, batrane?"
"Pai uite cum mergi!"
"Lasa...Vezi-ti tu de foame ca eu imi vad de clopote...Asa-i cand n-are omul ce face: isi face o carja, ca n-a avut nevoie niciodata...Sa vada cum e...Si o sa las aici...Poate o sa trebuiasca...Cand o veni praslea si s-o intalni cu Fierarul "
"Haaai!...Lasati vorba...Mancati de-aici, c-acusi vin piticii si nimic nu mai gasiti..."

Trimis de: Fantasee pe 28 May 2006, 08:04 AM

Cu tichia lasata pe ceafa, cu canaful albastrui leganandu-se vesel, Talambul taraste cu sarg de cosul plin cu bunatati. S-ar invrednici el, nu-i vorba, da' cum sa-l care pe scarile intortocheate ale turnului, asta mai greu de infaptuit ...
Bucatareasa a trimis, dis de dimineaata, merinde alese Clopotarului - fagaduise ajutor si-l dadea in fiece ziulica .

Departe, in regat strain si neprimitor, viteazul urmeaza poteca visurilor: fara graba, chibzuit, nu fara amaraciune - dar parca ce mai e amaraciunea in zilele astea? I se strange sufletul fiindca vede cum in fiece noapte si in fiece zi mai pierde un pas, parca sade acum si mai departe de lumina lui. Cum de este cu putinta sa alergi catre capat, indepartandu-te de el astfel?
Viteazul nu poate cuprinde taina asta, el stie a taia balauri, a nimici armate cotropitoare, a curta domnite sfioase ... dar daca-i vorba de fuga, iaca numai roibul are stiinta de ea.
Traverseaza padurea cu pasi repezi si nu are vreme sa asculte murmurul trimis lui pe aripi de nor:

"Desfa-mi cicatricele
Desfa-mi pleoapele,
Din mormant negru
Pana la leagan
Vesic ispitesti balaurul,
Istoveste-l in carari nesfarsite."

Trimis de: Fantasee pe 28 May 2006, 05:15 PM

Inchide-te, suflete, inchide-te ... De teama sa nu te piarda, te va vinde de o mie de ori ... Inchide-te: praf sunt toate, praf fi-vei cu sau fara de voie.
Inchide-te, o data pentru totdeauna!

Trimis de: Fantasee pe 30 May 2006, 07:44 AM

Vantul vede primul bucataria, gadiland florile din fereastra, jucandu-se cu perdelele largi. Boarea-i parfumata trage binisor de mustatile motaniciului tarcat, zburlindu-i coada si ciulindu-i urechile, gata de sarit in ceanacul cu lapte caldut de capra.
Tolanit dupa soba, Balaurul cu limba roz ridica alene o pleoapa si masoara podelele de-a lungul si de-a latul, in vreme ce in urechi ii lalaie inca zumzaiala ultimului vis.
Scarpinand ceafa de zor, Talambul paseste impiedicat peste prag. Se intiiinde, casca de mama focului, fara soti de izbanda insa - oricum se aud trosniturile oaselor. Cu lenea intinsa numai bine pe sub piele, piticutii merg frumusel la fatana si dau cu apa rece si cam multa.
Se ridica si soarele de sub geana noptii, parca mai vioi decat piticii, cu mult in urma gazelor care au ispravit de mult un drum in jurul bradetului.

Trimis de: Fantasee pe 2 Jun 2006, 08:19 PM

Crescand, se aduna toate puterile Regatului pentru inaltarea puiului.
Singur, Nebunul cuteza sa nu duca vreun dar - dreptul sau, din nascare, este de a sluji Magicianului pana la ultima suflare. Candva demult, o singura inima indraznise sa nadajduiasca adevarul: acela ca Nebunul este cel mai intelept locuitor al Regatului. Departe fusese alungata, fara de intoarcere este calea aleasa.
Singura, inima nu cuteza sa mai rosteasca vreun dar - blestemul sau, prin moarte, este de a sluji adevarului pana la noua suflare.

Trimis de: Data'q pe 3 Jun 2006, 04:56 AM

Truda multa ia luat Clopotarului sa aranjeze pivnita turnului ca s-arate ca taramul de-acasa...
Podeaua acoperita cu mult, mult pamant moale, in care orice urma lasata ramanea acolo sa vada toti ce si cine a avut indrazneala sa-l calce pe...El stie pe ce...
Pietre alese una si una, lucioase sau zbarcite, aranjate numai bine ca lumina sa se duca intr-un singur loc....Aceasta lumina putea intra prin trei mici ferastruici, care mai mult semanau cu niste gauri in peretii grosi ai turnului...Dar intra totusi, si astfel pentru paznic ziua era impartita totdeauna in trei...
Pe peretii incaperii, peste toti, se scurgea apa de izvor...Raceala ei invaluia toata camera, iar respiratia ti se vedea cu cat mai mult cu cat avansai spre centru...Acolo, in centru, era singura vietate pentru care erau facute toate acestea: o floare...
Timida, se inchidea de fiecare data cand lumina isi schimba directia din care venea, ca apoi sa se deschida incet, cand s-a obisnuit cu ea...Nu dura mult si trebuia sa se inchida iar...
Funzele si petalele ii erau acoperite cu stropi mici de apa, de la raceala din jur...Daca erai atent vedeai cum tremura, acea senzatie ca traieste, ca nu pierde nici o clipa fara sa simta ceva...Nici una...
Tot datorita luminii i se schimba si culorile petalelor...Cel mai frumos i se parea Clopotarului cand lumina se stingea putin ca sa treaca de la o fereastra la alta...Se facea intuneric, nu mult, iar cand lumina revenea, cu multa atentie vedeai ce culoare avusese floarea in intuneric...Si se intreba daca asta era de fapt culoarea ei...Sau era chiar a lui?...
Da, de ce nu a lui?...Il stia floarea si pe el...Caci se intorcea spre usa imediat ce-i auzea pasii mari coborand treptele...

Dar azi mai venea cineva cu el, si rapid se inchise, si atenta, foarte atenta, isi intinse frunzele sa simta cine venise cu el...
Era bucatareasa...Acum vedea de ce mirosea cateodata Clopotarul a pamant crud...Da, ea si motanul simtise, candva, demult...Dar floarea: cu fiecare pas spre centru al hangitei, o petala-n plus se deschidea...Cand ajunse langa ea, lumina diminetii a trecut prin parul ei, iar floarea...Floarea lua culoarea hangitei...
Iar Clopotarul se aseza jos, inchise ochii, incercand sa retina ce vazuse, sa nu uite, si sa auda ce-i spunea femeia in soapta florii sale...La un moment dat floarea-si scutura toti acei stropii reci, incat umezi fusta lunga si mainile hangitei, dar aceasta isi sterse palmele una de alta, si improspatata, isi continua povestea...Nici la schimbarea luminii, petalele nu se-nchisera...Uitasera de tot...Caci auzea, simtea, cum n-a simtit pan'atunci vreodata...

Trimis de: Fantasee pe 3 Jun 2006, 02:40 PM

"Lumina nazuind,
Luneca pietros
In ape reci,
In saga te-ntreci ...
Da-i culoarea,
Te cuprinde boarea
Te adulmeca, apasa ...
Lasa-ti lumea,
Esti acasa ..."
Si floarea isi deschidea petalele, in vreme ce, curios nevoie mare, Clopotarul isi lungise gatul, doar-doar o auzi si restul descantecului.
Neasemuitul vestmant al florii a bucurat intr-atat ochii obositi ai bucataresei, ca a simtit pe data izvor de povesti cerand pana si pergament. Lasand cosul cu merinde pe masa de lemn de langa scara turnului, zambi nedumeririi si porni repejor catre conac.
Flamanzi nu de merinde, ci de pricini noi de poveste, piticii dadeau fuguta prin curte, sarind dupa fluturi colorati, facand larmaaa de rasunau vaile toate. Ganditor, Talambul sade de-o parte, cocotat pe o buturuga, numarand bulinele unei gargarite. Si zau ca nu pricepe cum de iese alt si alt belsug bulinos ...
Si vocea vantului, ce minunatii ingana ... tot sa crezi si sa te bucuri.

Trimis de: calfa pe 3 Jun 2006, 08:32 PM

Suflare de vant venea, aducand din cand in cand in narile noastre praf fin dinspre desert. Uneori suiera vantul a vorbe, dar cu greu puteai pricepe ceva. Aseara mi s-a parut ca aud: "E o stanca acolo, mai e totusi o stanca". Acum parca ar fi venit raspunsul: "Da, una solitara !".

Sa fi ramas totusi ceva in picioare ? Sa mai aiba oare calatorii un loc care sa le poata hrani sufletul ?

Trimis de: Fantasee pe 4 Jun 2006, 05:30 PM

Boarea dinspre desert miroase a vopsele, aidoma camasilor zugravitorilor de piramide. Apasatoare se lasa zapuseala inauntrul piramidei, in vreme ce uleiul lampilor se iroseste in asteptarea burdufului cu apa.
Cu sudoarea naclaind praf si peruzele intre degete, precupeata de ierburi de leac strabate piata, sub soarele lenes al amiezii. Sub cortul sau, negustorul de nimicuri numara din ochi mingiile de foc tesute de soare printre genele-i albite. La caderea serii va auzi iarasi povestea fantasmei desertului, ca de fiece data, inainte de urnirea caravanei.

"Zace soarele adanc sub sclipirea nisipului - orice uitatura intoarce un oftat: nici urma de umbra, nici soapta sa fie vreo oaza, numai pleoapa stransa si gura uscata. Ducand calatorul in carca, biata camila va vedea inainte-i stanca purpurie a inimii desertului, in vreme ce burduful secatuit de licoare ii va bate coastele.
Tot sangele inghitit de cruda mare de nisip salasluieste sub pielea stancii. Candva, pe urmele mortii, un calator oarecare izbutise sa-si odihneasca fruntea pe coama-i fierbinte. Ca orice sarpe auriu, setea si moartea i-au parasit sufletul, trupul si zilele - insa poarta de atunci pe umar pecetea pietrei izvoratoare si se ascunde, fugind neincetat, urmarit de furia soarelui.
Sfaramandu-se, va adanci valul de nisip care ii creste in carne, insa multe caravane ii vor cauta umbra, multe povesti si multe piramide vor mai creste pana atunci."

Trimis de: Fantasee pe 14 Jun 2006, 03:44 PM

Cu fiece zi lalaitoare, pergamentele aduna povesti.
Magicianul sade iarasi la vatra focului, cu stacana de ceai de ierburi stransa in pumn, cu ochii la ale lui si cu sufletul plutind. Dupa usa, Nebunul se hlizeste la degetul rozaliu scapat din opinca, noroit amarnic de potecile inguste ale regatului.
"Sa nu lasi soroacele, Fantasee, asta-i porunca", bombane mosuletele, mai mult pentru sine. Bucatareasa zambeste amintirii, in vreme ce framanta coca painii de secara ce va domoli foamea petrecaretilor in faptul serii. "Si trecerea lor, infaptui-se-va cadva, ori este trebuinta de truda sufletului?"
Magicianul nu invrediceste cuvinte afara din cana cu ceai ierbos. Motaniciul tarcat se intinde in toata slava lenei sale, torcand fuior de joaca. Trage cu ochiul la ciuperca nebuna, palarioasa si imbulinata, asezata printre florile din geam; de halit: o fi buna, n-o fi bunaaa?

Trimis de: Fantasee pe 15 Jun 2006, 05:01 PM

Iesind din undele lacului de smarald, uscandu-si chipul cu stergar de borangic, se intinde pe pietre, cautand in departare.
Borangicul din Campiile Dorului are tinere de minte, tainuita anume in petala florii plapande, cusuta cu mare grija de mainile tremuratoare ale Cosanzenei. Fiece picatura va tese povestea Pescarului, iar floarea o va turna in urechi celei care o cususe.
In noaptea care sta sa se astearna vine sorocul Inorogului - iarasi se va trage aproape de apa verzuie, visand sa o soarba. Temator, dupa cum ii este firea, inca o data va face cale intoarsa fara a simti gustul apei ...
Numai ca, in noaptea asta maiastra, va bea pana si ultima picatura.

Trimis de: Fantasee pe 18 Jun 2006, 09:06 AM

Poleindu-i cararea, Luna sagalnica a fermecat inorogul cel albastru inapoi, pe malurile lacului de smarald. In vreme ce Ielele lalaie de mama focului pe fundul lacului, doar-doar l-or ademeni pe bietul calut, Pescarul isi desmierda sirena adormita. De s-ar cotropi de apa chiar acum, nici ca ar avea nevoie de nevoie: atat dor a purtat solzilor stravezii ca nici nu le simte taisul.
Pietrele murmura si ele sub copitele argintate si parca toata carnea pamantului il mana pe inorog spre apa verzuie. Temator, lasa coama in bataia zefirului noptii, si isi oglindeste tristetea in oglinda de smarald. O sorbire si toate fi-vor uitate, chiar si cele dragi ... insa mai cu seama cele crude.
Luna mai ca si-a stalcit gatul, lungindu-se sa vaza de o soarbe din lac au ba. Greierii au amutit menuetul, pasarile s-au oprit in brazii curiosi, vantul s-a cuibarit in mijlocul lacului ... si toti asteapta. Numai ademenirea dulceaga a somnului nu sade in loc si se tot plimba pe la urechea inorogului, ciufulindu-i coama.

Trimis de: Data'q pe 21 Jun 2006, 11:19 PM

Mare dilema, mare... Nu poate sa doarma Clopotarul... UIte asa vorbeau piticii, susotind unii la urechea celorlalti, nu cumva sa afle bucatareasa...Inca...
Dar de unde stiau ei ce nu stia inca bucatareasa?...Mmm...Pai uite Clopotarul ii rugase...Fiindca a crezut el ca poate il ajuta chiar piticii sa adoarma: ii chema pe toti si le spuse sa-si faca de cap...Oriunde in Turnul sau...
Va dati seama ce bucurie pe capusoarele lor!... Nici ca se mai pomenise atata ingaduinta la grijuliul Clopotar, cunoscut pentru ordinea la care tinea... Si-i puse sa faca cat mai multa galagie, ba sa-l cheme si pe Nebun, sa-i ajute...
Mare-mare dezordine au mai facut...Au tras de clopote, au dansat pe masa Clopotarului, iau incercat fiecare haina, ciubota, au ras, au dansat in jurul bietului Clopotar, care isi tinea inchisi ochii...Sa nu vada dezastrul odata, si poate Mos Ene sa se indure sa treaca si pe la el, a doua oara...Dar nu ...
Asa ca astepta...Astepta sa adoarma toti piticii prin toate colturile locuintei sale ...Apoi pe fiecare in parte ii lua si-i duse la han, in patucurile lor... Oboseala?...Deloc! Nici macar ea, daramite somnul...Asa ca apuca-te de curatat si fa ordine, poate-poate ai sa cazi din picioare si as sa te-adancesti in mult doritul somn...
Se facu miezul noptii, se ridica mareata Luna pe cer, veni si Soarele, veni si miezul zilei si dupa ce trecu si acesta termina si Clopotarul de facut curatenie...De unde somn?... Obosit da, macar atat, dar somn... Nu azi... Asa ca o lua agale spre han, mai precis spre bucatarie...Ii era foame si in sala mare nu vroia sa se duca; poate in bucatarie va gasi vreo placinta aburinda...
Si gasi... Cum sa nu?...Era sigur ca va gasi...O gasi si pe bucatareasa, care ii dadu placinta mult dorita (Nici nu trebui sa-i spuna ca vrea, era deja pregatita Il vazuse pe geam cum venea...Mers de om flamand...) si care isi continua pregatirea bucatelor fredonand pe melodia Orbului ce se auzea din sala mare...
-Mai vrei una Clopotare?...
Dar acesta adormise, sforaind usor, pe acelasi ritm ca al melodiei...Hangita zambise si-l lasa asa...Fredona mai departe stiind ca nici Orbul nu va inceta al sau cantec pana ce gura nu-i va fi ocupata cu mancatul...
A stiut ea ce fac piticii, dar cum sa nu-i lase sa se bucure?... Iar placinta...Placinta era de mult pregatita... Chiar cu ajutorul lui Mos Ene...

Trimis de: exergy33 pe 22 Jun 2006, 06:41 AM

Fantasee