Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 27 Feb 2005, 01:07 AM

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui N.V. veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: N.V. pe 27 Feb 2005, 01:59 AM

Simt ca ma sufoc. Vreau sa plang si nu pot, vreau sa uit si tin minte fiecare detaliu, vreau sa nu mai gandesc, deloc, absolut deloc. O 'noapte' lunga si neagra a inceput in urma cu doua luni(... de fapt peste 7 ore si 50 de minute se implinesc doua luni de noapte, but who's counting???). In mod normal, 'noaptea' ar trebui sa se termine in 2 saptamani, dar nimic nu merge cum ar trebui si am uneori adevarate atacuri de panica atunci cand imi dau seama ca 'noaptea' s-ar putea prelungi la nesfarsit. Sau stau uneori si ma gandesc ca am uitat cum e sa traiesti in 'lumina', ca am uitat sa vad, sau ca 'lumina' m-a uitat pe mine.

Am scotocit in jurnalul 'clasic' si am gasit unica dovada a starii de anxietate pe care o am de mai bine de 6 luni:

28.12.2004 20h52
Stau si astept sa treaca timpul ca sa ies in oras. Nu mai am stare. Simt ca ma sufoc si ca se prabusesc peretii pe mine. Nu e nimeni deosebit cu care sa ma intalnesc in oras, nimeni cu care sa-mi faca intr-adevar placere sa ies, nimeni pe care sa nu pot inlocui cu un alt oarecare. Si cu toate acestea ma uit des la ceas, respir din ce in ce mai precipitat si vreau sa ies odata pe usa, sa-mi aprind o tigara si sa ma plimb o vreme prin noapte, sa pot gandi, sa pot sa ma consum pana devin prea obosita ca sa gandesc. Mai bine m-as consuma invatand, dar nu am rabdare. Am incercat si m-am trezit la jumatatea cursului fara sa fi constientizat ca am citit mai mult de primele doua cuvinte. Acum plec sa ma pierd in mine si in noaptea care a inceput la rasaritul zorilor, NeVazuta de nimeni.

Mi-ar prinde bine o tigara acum. Nu am mai fumat de ieri, dar mai astept. Urmatoarea tigara vreau sa o savurez cu fiecare acin pulmonar, desi in ultimul timp mi se intampla sa doresc sa prelungesc perioada de asteptare pentru a obtine o doza mai mare de placere... sunt dependenta de asemenea doze...dar nu fac decat sa simt un oarecare disconfort, o oarecare dezamagire. Imi dau seama ca satisfactia nu e pe masura indelungatei perioade de asteptare, si atunci ma incearca gustul inutilitatii. De fapt, daca stau sa ma gandesc lucid la tot ce fac si tot ce am facut pana acum, reusesc cu greu sa gasesc o activitate care sa se dovedeasca utila.

Tocmai am fost intrebata daca mi-e somn. Desi e 1h35, fac tot ce pot sa evit patul, vreau sa fiu ocupata si sa trec direct de la o stare de activitate la o stare de somn. Fac tot ce pot sa-mi suspend puterea de a mai rationa cand ma bag in pat, altfel risc sa am insomnii lungi si chinuitoare. Vreau sa ma epuizez, vreau sa uit, vreau sa am si eu somnul linistit. Vreau sa pot sa-mi vars tot pelinul cumulat in ultimele 6 luni, vreau sa iert, dar sa fiu in acelasi timp intransigenta, vreau sa impartasesc tuturor ceea ce simt, dar in acelasi timp vreau sa ma ascund intr-un colt NeVazuta si neremarcata de nimeni, vreau si de fapt Nu Vreau. Concluzia: Habar nu am ce vreau! Vreau sa treaca 'noaptea' cu bine!

P.S. Ii multumesc inca o data lui Mihai pentru acest jurnal, si de fapt, pentru buna gazduiere pe care mi-o ofera la Han!

Trimis de: N.V. pe 27 Feb 2005, 12:15 PM

Ma doare capul… am dormit prea mult. Ma trezisem relativ vesela, dar asta a durat putin, cateva secunde pana am vazut... nici un semn de viata... m-a uitat. Voi uita si eu pana isi va aduce aminte, iar daca nu-si va mai aminti ma voi uita pe mine in ‚noapte’.
Aproape am terminat o cafea. As mai vrea una dar mi-e lene si m-am saturat de intrebarea mamei (aceeasi intotdeauna) : Inca o cafea? Tu bei cam multa cafea...
Vreau o tigara! Vreau 0.25 la un examen ca sa-l trec. Trebuie sa vorbesc neaparat cu seminaristul sa vad daca se poate face ceva. E ciudat cum stai si te impiedici de 25 amarate de sutimi, si fara ele... adio bursa, adio posibilitatea de a merge la mariri, adio. Si te gandesti la fiecare raspuns pe care l-ai dat, la fiecare moment din examen cand trebuia sa iei o decizie si ai luat-o pe cea gresita si te intrebi cu o voce patetica: „De ce? De ce tocmai eu? De nu am facut altfel?” Mi se pare penibila atitudinea asta de autocompatimire si evident ca am exagerat-o voit aici in jurnal, dar nu am de ce sa ma mint. Da, eu ma autocompatimesc nu pentru ca nu am invatat suficient ca sa-mi iau examenul ci pentru ca desi nu stiam aproape nimic la examen nu am avut capacitatea sa prevad care ar fi raspunsul corect, si sa incoronez raspunsul respectiv ca fiind raspunsul salvator. Rezumand: imi pare rau ca nu sunt inzestrata cu ‚ochiul interior’, cu ghicitul in palma si datul in carti.
Ma-ncumet sa merg sa mai incerc sa fur o ceasca de cafea. Si tigara aia....

Trimis de: N.V. pe 27 Feb 2005, 10:42 PM

A venit si semnul de viata sub forma unei intrebari mai mult decat stupide. Afara a inceput sa viscoleasca si eu ma simt incomoda si incoerenta (in miscari si in gandire).
Tigara cea mult aseptata a fost fumata, alaturi de multe altele. Acum mi-e rau, de la tigari si asteptare, de la frig si de la nesomn. Mi-e dor de mine, mi-e dor de alta lume... Mi-e dor si totusi as vrea sa fug si sa ma ascund. Dar nu pot si nici nu am unde. Pot sa incerc doar sa ma ascund intr-o mare de fum de tutun, dar mi se pare ca si asta e un semn de disperare, perfect vizibil pentru ceilalti. Vreau sa merg sa ma ascund in somn si in vise, dar nu pot de insomnii.

Poemă finală
(George Bacovia)

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...

Pe stradă urle viata, si moartea
Si plângă poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis --
Plumb, si furtună, si pustiu,
Finis...

Istoria contemporană...
E timpul... toti nervii te vor...
O, vino odată, măret viitor.

Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
Singur să mă pierd în lume nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...

Trimis de: N.V. pe 28 Feb 2005, 09:55 PM

Tot timpul iau decizii gresite… Ma incapatanez si pana la urma ma pedepsesc pe mine. Sunt obosita si fara chef, si cel mai obositor e ca trebuie sa nu ma arat a fi obosita. Merg sa ma inec pentru doua ore in cada de baie si sa incerc sa ma iert, sa incerc sa ma conving sa nu mai fiu rea.
De fapt... nici nu e de mirare... Mie mi se pare insuportabil sa traiesc cu mine...

Trimis de: N.V. pe 1 Mar 2005, 09:18 PM

„Iki kiklik bir tepende otiyor;
Otme de, kiklik, benim dertim yetiyor, aman! aman!”

„Muierea e-un izvor proaspat: te apleci, ii vezi chipul, si bei, si bei pana-ti paraie oasele. Dupa aia vine un altul, care moare si el de sete: se apleaca, ii vede chipul si bea. Si dupa aia altul... Muierea e-n izvor, te-asigur”

„Cine oare a creat acest labirint al nesigurantei, acest templu al trufiei, acest ulcior cu pacate, acest ogor semanat cu mii de viclesuguri, aceasta poarta a iadului, acest cos plin pana la refuz de siretlicuri, aceasta otrava care aduce cu muierea, acest lant care-i tine pe muritori inlantuiti de pamant: femeia?”

„E-o taina muierea, jupane! Poate sa pice de-o mie de ori, de-o mie de ori se va ridica de jos fecioara. Si de ce, o sa ma intrebi? Ei bine, pentru ca nu-si aminteste.”

Fascinant personaj Zorba!!!

Trimis de: N.V. pe 1 Mar 2005, 11:00 PM

Poate ar trebui sa-mi pun placute si biletele pe mine: „NU ma atingeti!!! ", „NU vreau sa imi vorbiti! ", „ ATENTIE! Persoana antisociala! ". Ma innebunesc toti acei ipocriti care cred ca o prietenie se castiga in pauza de tigara si cafea, ma enerveaza toti acei care simt nevoia de a te imbratisa, de a te atinge pentru a le creste stima de sine, detest intrebarile stupide si aerele de ‚superioritate’... sau mai bine spus de falsa superioritate. Dar dupa cum spunea Polonius: „De-ar fi sa-ncep acum sa postulez[..]/ De ce e ziua zi, si noapea noapte-/ Si timpul, timp- atunci ar insemna/ Sa pierd si zi si timp si noapte./ Concizia fiind sufletul gandirii,/ Voi fi concis.”: IMI DETEST COLEGII!!! Mi-e sila cand ma gandesc ca maine imi voi petrece jumatate din zi cu ei in aceeasi sala. Mai ales pentru ca prostia se ia: 50% ereditate si 50% datorita influentelor mediului. Tinand cont ca 22 de ore pe saptamana sunt expusa influentelor mediului ‚academic’(de remarcat ghilimele, deci ironia pe care acestea o exprima) , dupa niste calcule matematice facute in graba, ar rezulta ca aproximativ 13% din 50% sunt afectata de imbecilitatea ‚dragilor’ (din nou! a se remarca ghilimelele) mei colegi, adica 6.5% . S-ar putea sa recurg pana la urma la biletelele si placutele amintite anterior (protectie si igiena mintala).

Trimis de: N.V. pe 5 Mar 2005, 12:12 AM

E tot ‚noapte’, si mai mult decat atat nu stiu nici macar momentul in care se va intrerupe, daramite cand se va termina. Nu stiu daca dupa ‚noapte’ va urma o ‚zi’ luminoasa si insorita, calduta, cu vant proaspat de primavara sau cu o racoritoare ploaie de vara. Sau va fi o zi mohorata cu cer innorat si cu vant puternic si rece. Sper la ‚ziua’ luminoasa dar stiu ca ea nu va veni.... nu are cum sa vina. Si totusi astept ‚ziua’ , desi odata cu terminarea ‚noptii’ nu va mai putea fi loc de speranta, ci doar de dezamagire. Si totusi... astept ‚ziua’... si la fel cum m-am obisnuit cu ‚noaptea’ ma voi obisnui si cu ‚ziua’, ma voi obisnui cu gandul ca ‚ziua’ mea va fi mohorata si rece, o zi sinistra... nu are rost sa ma mint... ma voi complace in ea, pentru ca nu sunt in stare sa iau o decizie.

Saptamana asta am incercat sa-mi ocup tot timpul, sa nu mai fiu nevoita sa stau singura cu mine, si in mare parte am reusit. Desi sunt epuizata, sunt fericita ca am reusit sa ma distantez (pacat ca totul e relativ) de mine, de noi... Dar noaptea... imperiul insomniilor si certurilor infernale cu mine, perioada nevrozelor mele tarzii... revin la gandul meu invariabil, si vreau sa dorm si nu pot, si vreau sa uit, dar nu pot, si vreau sa stiu ce vreau, dar nu stiu, si uneori cand cred ca stiu ce vreau imi dau seama ca nu vreau sa stiu ce vreau, ca nu vreau sa vreau.


"Boulevard Of Broken Dreams"

I walk a lonely road
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone

I walk this empty street
On the Boulevard of Broken Dreams
Where the city sleeps
and I'm the only one and I walk alone

My shadow's the only one that walks beside me
My shallow heart's the only thing that's beating
Sometimes I wish someone out there will find me
'Til then I walk alone

I'm walking down the line
That divides me somewhere in my mind
On the border line
Of the edge and where I walk alone

Read between the lines
What's fucked up and everything's alright
Check my vital signs
To know I'm still alive and I walk alone

My shadow's the only one that walks beside me
My shallow heart's the only thing that's beating
Sometimes I wish someone out there will find me
'Til then I walk alone

I walk this empty street
On the Boulevard of Broken Dreams
Where the city sleeps
And I'm the only one and I walk a...

My shadow's the only one that walks beside me
My shallow heart's the only thing that's beating
Sometimes I wish someone out there will find me
'Til then I walk alone...

Trimis de: N.V. pe 6 Mar 2005, 12:48 AM

Sa presupunem ca astazi sunt bine-dispusa. Si de ce n-as fi? Am dormit toata ziua. M-am trezit tarziu, am pierdut vremea, am mancat, am facut nani-nani de ora 3 pana la ora 6 si ceva , si in rest am stat in fata monitorului.
Nu mai suport pe nimeni si nimic. Nimic nu ma mai multumeste. Vreau miros de primavara, vant caldut si soare dar tot degeaba. Tocmai mi-am scos nasul pe geam... mai am de asteptat pana la primavara. Acum e frig si lapovita. Maine tot orasul va fi o balta mare de mocirla. Am inceput sa urasc iarna, si frigul. In ultima saptamana m-au durut oasele din cauza umezelii, a fost o durere rece, ascutita si insuportabila. Dar astazi oasele mele au fost cuminti si au lasat doar sufletul sa urle de durere...

Trimis de: N.V. pe 6 Mar 2005, 02:38 AM

Dupo o vizita in Poienita mi-am dat seama ca am un an si o zi de Han! Wow... M-am uitat peste prima postare si am realizat ca s-au schimbat multe de atunci. Dar nu am dispozitia necesara sa fac bilantul anului care a trecut. Frustrarile au ramas si totusi...
Acum imi fac curaj cu 'Muguri de fluier' sa inchid calculatorul pentru ca maine ar trebui sa fie zi de invatat. Dar 'nu mi-e somn, pe nicaieri ma poarta pasii mei', asa ca voi certa cu mine si pe mine pana voi adormi.
Pentru venirea primaverii....

Mugur de fluier

Îmi simt sufletul mugur de fluier,
Cea doinit cântec cu şuier,
Pentru zilele ce-au fost trecute,
Pentru nopţile negre şi slute.

Am pornit cu roua-n picioare,
Ca să cânt un cântec de soare,
Pentru zilele ce au să vie,
Pentru nopţile cu iasomie.

Freamătul apelor
Şi foşnetul codrilor
În el se întâlnesc
Şi sufletu-mi încălzesc.

Hei, hei, verde e iarba,
Soarele-i sus pe cer.
Hei, hei dusă e iarna
Cu dinţii ei de fier.

Trimis de: N.V. pe 7 Mar 2005, 01:07 AM

Nu pot sa cred ca am ajuns sa incerc sa-i invadez intimitatea. Asta nu inseamna curiozitate ci lipsa de inceredere. Ma urasc si ma detest. Orice ar fi, indiferent ce ar fi nu am nici un drept asupra lui. Si pedeapsa e pe masura... Stiu ca zilnic voi incerca... Am devenit paranoica, am devenit ce NU trebuia sa devin.

Mi-am schimbat parerea. Tocmai am fost deconectata de pe Y messenger cu anuntul ca „m-am” logat pe un alt calculator cu userul meu. Si unii colegi mi-au spus ca primesc mesaje ciudate de la mine, pe care NU le-am trimis eu. Asa ca daca vrea sa ne jucam... I’m up for it. Oricum inceputul sfarsitului a inceput, si tot ce era „+” se transforma de 3 saptamani in „-”.

Unii ar putea spune ca am semanat vant, iar acum culeg furtuna. Dar totul a fost o furtuna pentru mine, si vantul l-am semanat ca sa alung furtuna. Nici eu nu mai stiu ce vreau sa spun si ce vreau sa fac. Am la dispozitie 6 ore pana trebuie sa ma trezesc, timp suficient de cearta cu mine, de mustrari si autocompasiune, de regrete si decizii. Incep cu o promisiune fata de mine: daca pana duminica viitoare la 23h59 nu se remediaza situatia ii pun punct. Mai ramane numai sa gasesc ce forma ii voi da punctului respectiv. Realizez ca ma voi adanci singura in ‚noaptea’ mea, unde voi ramane multa vreme, dar macar voi avea certitudinea ca ‚noaptea’ depinde numai de mine, la fel ca si transforarea ei in lumina.

Lumina zorilor

In noaptea ce dureaza spre zi o vesnicie,
Se naste o lumina- a soarelui solie.
De ramuri sugrumata, apoi ea intra-n casa
Si pe-al oglinzii luciu, privelisti ea imi lasa.

Ca panza sangerie, se inroseste zarea
De-a zorilor lumina ce spulbera visarea.
In lupta disperata cu noaptea, ea invinge
Si-a noptii intuneric zdrente negre strange.

Luceafarul de ziua, mai supravietuieste
In timp ce lunga pala in zare se topeste.
Si dupa ce si-acesta cu-albastru se comporta
Lumina orbitoare, imensul cer inunda. ©

Trimis de: N.V. pe 8 Mar 2005, 12:14 AM

Nu are rost sa mai imi fac promisiuni. Stiu ca nu le pot respecta. Starile mele de constiinta se schimba radical. Cand sunt cu el sau cu gandul la el uit tot si nimic nu mai conteaza, ajung sa ma anulez inclusiv pe mine. Imi plang amarul ca nu e aici, ca nu e langa mine sau mai bine scris ca nu e la mine in brate. Si totul e o tortura chinuitoare... Incerc sa gasesc solutii, incerc sa fac totul suportabil, dar imi dau seama ca nu fac altceva decat sa visez cu ochii deschisi. Singura modalitate prin care as putea sa pun capat „noptii” este sa-i spun adio, dar risc sa ma pierd de tot in „noapte”. As vrea sa fie aici, ochii lui sa-mi spuna ca pot sa am in continuare incerdere in el, bratele lui sa-mi alunge frigul „noptii” adunat in corp si in suflet, iar buzele lui sa-mi sopteasca „cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart fluviul rece in delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt” si astfel sa ma linisteasca, sa-mi alunge temerile, sa-mi purifice gandurile.

Orice zi începe prost
(Alexandru Andries)
Orice zi începe prost
Dacă n-ai un adăpost,
Orice zi e-un singur pas către noapte...

Orice noapte trece greu
Dacă singur eşti mereu,
Orice noapte-i un popas de o noapte...

Când soarele-apune
Toate sunt bune,
Când el răsare
Nimic nu pare schimbat!

Orice zi începe-aşa,
La sfârşit e noapte grea,
Orice zi e-un singur pas către tine...

Trimis de: N.V. pe 9 Mar 2005, 12:29 AM

Il simt departe... este departe, dar de cateva saptamani simt ca nu mai am nici o legatura cu el. Ma intrinsteaza faptul ca nu-i pot reconstitui fata, decat in conditii de perfecta liniste, si niciodata integral. Uneori pot sa-i vad numai fruntea, alteori numai ochii sau buzele, nu pot sa imi reamintesc vocea lui si tonul pe care il foloseste de obicei, decat la unele cuvinte, nu pot sa reconstitui o fraza intreaga. Si totusi sunt momente in care stiu ca ceva il nemultumeste si prin deductie... sau inductie pot intui in linii mari care e problema. Dar nu pot avea niciodata certitudinea.

Mi-am promis ca ii acord aceasta a doua sansa, cu rezerva ca voi verifica masura in care s-a schimbat, dar totul sta sub semnul echivocului si intotdeauna prevaeaza explicatia pe care el o ofera si niciodata suspiciunea mea. Si au ramas mari nedumeriri... si stiu ca nu ar trebui sa fi continuat pana nu eram sigura de el. De asemenea mi-am promis ca voi reveni asupra nelamuririrlor, dar niciodata nu pare momentul potrivit sa le aduc in discutie si deja m-am implicat mult prea mult, incat sunt aporape sigura ca daca revin asupra problemelor si se vor adeveri suspiciunile mele, le voi trece cu vederea.

Nu mai pot renunta la el. Si el stie asta. Am facut gresala sa-l las sa-si dea seama de asta, iar acum mi-e frica. Mi-e frica pentru ca poate de acuma sa-mi faca orice, mi-e frica pentru ca daca nu s-a schimbat atunci va profita de tot ce-i ofer. Am facut deja nenumarate compromisuri cu mine... Si cu fiecare nou compromis imi promit ca e ultimul compromis pe care il fac din cauza lui. Si cu fiecare compromis consider ca imi scade valoarea, ca ma mint pe mine insumi, ca nu sunt demna de respectul meu si nici de al celorlalti (respectul celorlalti il mai am numai din cauza ca sunt considerata o persoana intransigenta, echilibrata).

Si-mi revine obsedant in minte intrebarile: de ce il iubesc? Ce reprezinta el pentru mine? Ce imi ofera el? De ce sunt dependanta de el? Si acelasi raspuns enervant: nu stiu... Refuz sa cred in explicatia psihologica a iubirii (creste stima de sine, in functie de valoarea partenerului). In cazul meu nu se aplica. Ficare element care constituie relatia noastra, fiecare echivoc suspendat, neexplicat e dgradant pentru mine. Nu e nici deosebit de frumos, nici deosebit de inteligent(cunosc baieti mult mai inteligenti, fata de care nu simt nici un interes)... e pur si simplu deosebit. Nu pot explica in ce mod. Dar acest deosebit inseamna orice de la enervant la fascinant. Are mai multe minusuri decat plusuri. Si totusi... sunt dependenta de el. Si plang de una singura in coltul meu din Han....

Rar
(George Bacovia)

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe -
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur...

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie -
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Vă rămâne vouă -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme -
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie -
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...

Trimis de: N.V. pe 12 Mar 2005, 03:05 PM

Astazi vreau sa-mi aranjez putin coltisorul meu din Han.
E o odaie mica, dar luminoasa, din cauza uriasei ferestre cu priveliste inspre padurea patata inca pe ici pe colo cu zapada. In departare se vad muntii invaluiti usor in ceata si daca intredeschizi doar putin geamul simti mirosul primaverii. M-am hotarat ca in fata geamului sa-mi pun un divan comfortabil cu multe pete de puf si o masuta de cafea. In stanga divanului voi insira o mica biblioteca , iar in dreapta un corp cu un picap vechi si cu discuri cu muzica. Aici voi sta in scartait de discuri vechi si in miros de cafea si tutun si ma voi gandi la mine, la ce vreau eu. Aici voi invata sa fiu egoista si sa nu mai mai gandesc la cum ar fi mai bine pentru el, ci la cum va fi mai bine pentru mine. Noptile mi le vor lumina stelele si o lampa fumeganda cu petrol. Pe masuta de cafea voi mai pune o balanta, sa ma ajute sa cumpanesc bine vorbele, gandurile si deciziile. Asta e tot ce vreau in coltisorul meu din Han. Apoi voi canta ca si Alifantis:
E destul de mica, camera mea
Da'ncap toti prietenii mei in ea
Stau in picioare, se-aseaza pe jos
In rest sunt cuminti si vorbesc frumos.

Trimis de: Kitty pe 12 Mar 2005, 06:49 PM

Ma primesti si pe mine in camera ta? poate ar trebui si eu sa fiu egoista, tot timpul m-am gandit la altii mai putin la mine

Trimis de: N.V. pe 12 Mar 2005, 11:46 PM

Kitty, esti oricand binevenita in coltul meu de Han... si tu si ceilalti forumisti. Pana vii pun de-o cafea si caut sa vad daca mai am tigari. In drum spre usa mea gandeste-te te rog care ar putea fi primul pas spre egoism... eu nu l-am gasit. De la ultima postare am cedat de doua ori... deci mai adaug alte doua compromisuri la C.V.-ul meu si nu ma pot hotari care e mai injositor pentru mine. Cert este ca prin ambele am regresat. Ma simt umilita si manipulata. Totul este calculat ca un joc de sah, pe cand totul ar trebui sa fie spontan, limpede si proaspat. Si ce e mai rau... accept situatia. M-am invatat deja sa traiesc cu esecurile mele in fata lui. Si 'noaptea' va mai dura... inca doua luni si ceva, iar eu... eu nu pot sa fac nimic decat sa astept resemnata si chinuita, fara sa am certitudinea ca nu astept sfarsitul. Care va fi cel care va spune 'sah mat'?

Sah
(Marin sorescu)

Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.

Trimis de: Serenity pe 13 Mar 2005, 01:06 AM

Daca ai spus ca suntem bineveniti o sa-mi fac si eu curaj sa-ti invadez coltisorul.. Pana acum am stat in umbra si am citit doar, simteam nevoia sa dau un semn de viata. Si ma incumet sa aduc cu mine o timida raza de soare primavaratec, un strop din primavara care inca se lasa asteptata.. Poate va pieri, poate nu..



O camera micuta dar de prieteni plina
Ce-aveau si foc în suflet si-n ochi aveau lumina
Idei musteau în aer sa stai si sa tot stai
Si asta a fost totul în acea zi de mai..

Stiam ce-i rau si bine în lumea de afara
Vorbeam de poluare, ce bine e la tara
Ca banii nu conteaza, dar e grozav sa-i ai
Si toate-au fost grozave în acea zi de mai..

Aveam muzica buna fumam dintr-o tigara
În camera doar zâmbet afara cer si soare
Si de erai acolo pierdut si tu erai
Uitat de tot si toate în acea zi de mai..

S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa
Mai zboara fiecare batând dintr-o aripa
Traiesc, mai râd, fac glume, sunt sanatosi dar vai,
Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai..

Si cum doresc acuma sa fim iar împreuna
Pierdut între prieteni ce visul si-l aduna
Si as da totul, totul, si locul meu din rai
Ca viata mea întreaga sa fie-o zi de mai..

Vis de primavara
(Pasarea Colibri)

Trimis de: N.V. pe 14 Mar 2005, 12:42 AM

Multumesc Serenity... and btw... esti oricand binevenita. Mi-era dor de primavara, de mireasma si de vantul ei caldut. Mi-era atat de dor incat am estimat gresit venirea primaverii... si m-am racit . Dar asta trece. La fel cum va trece si primavara. Acum primavara mai inseamna doar trecerea spre vara, iesirea din 'noapte'.

A trecut termenul pe care mi l-am dat saptamana trecuta... nu s-a schimbat nimic... dar piesele de pe tabla mea de sah s-au razvratit si refuza sa dea 'sah mat'. E inutil sa fixez un nou termen... va trece si acela ... fara nic un efect. Nu mi-e greu sa astept... mi-e greu sa nu stiu ce astept.... Mi-e greu cu el departe...

Nervi de primăvară
(George Bacovia)

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri ...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! ...

Trimis de: N.V. pe 19 Mar 2005, 01:22 AM

In exteriorul ferestrei locusorului meu din Han imi voi agata un hamac in care ma va legana incetisor vantul... Si tot el, vant caldut de primavara, imi va usca lacrimile. Voi sta in hamac de vorba cu vantul. Imi va sopti cat mai este pana la vara, pana la rasaritul soarelui. Vantul imi va umple sufletul cu miresmele primaverii...

Chem vantul
(Viorica Salajeanu)

Chem vantul
Sa mi se joace-n par,
Inchipuindu-mi
Ca sint degetele tale...
Ca esti mangaiere
Intr-adevar...

Trimis de: N.V. pe 23 Mar 2005, 10:39 PM

M-am mentinut ocupata in ultimul timp... poate un pic prea ocupata. Dar imi prinde bine. Tot mai am insomnii, dar cel putin dupa ce reusesc sa adorm, dorm ca un bebelus pana dimineata. Acum simt cum somnul si oboseala, incet-incet, imi fac ochii din ce in ce mai mici si mai grei. Presimt ca in curand voi adormi, si voi adormi cu speranta ca ziua de maine imi va aduce mirosul si caldura primaverii. Astazi am vazut primul ghiocel de anul acesta... si nu ma refer la ghiocei vanduti la colt de strada ci la un ghiocel proaspat iesit din pamant, care statea cu petalele-i albe la caldura soarelui. Asa voi sta si eu in hamacul meu, proaspat iesita din ganduri contradictorii... nu pentru ca le-as fi solutionat, ci pur si simplu pentru ca am renuntat la ele. Astept sa vad ce va fi sa fie, pregatita de ce-i mai rau, cu speranta la ce-i mai bun.

Am obosit
(Ana Blandiana)

Am obosit să mă nasc din idee,
Am obosit să nu mor -
Mi-am ales o frunză,
Iată din ea mă voi naşte,
După chipul şi asemănarea ei, uşor
Seva răcoroasă o să mă pătrunză
Şi nervurile îmi vor fi fragede moaşte;
De la ea o să învăţ să tremur, să cresc,
Şi de durere să mă fac strălucitoare;
Apoi să mă desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilăresc
În care
Se moare
La frunze.

Trimis de: N.V. pe 30 Mar 2005, 09:51 PM

M-am obisnuit sa am totul in jurul meu perfect, bine organizat, dupa propriile idei si idealuri , fara sa-mi dau seama ca uneori nu vad padurea de copaci. M-am saturat de perfectiune, o detest tocmai pentru ca nu o pot atinge. Si compromisul e necesar uneori (evident, nu utilizat in mod exagerat). Incep sa am indoieli asupra deciziei mele de a ma invata sa fiu egoista. Poate exista posibilitatea sa fi dat cu piciorul nu la ceva perfect, dar la ceva care se apropia de perfectiune intr-o masura mai mare decat ceea ce am acum: nesiguranta permanenta, suspiciunea si sentimentul de vinovatie. Simt ca poate am refuzat o parte din mine, o parte din viata mea. Am refuzat ceva in care am pus suflet, vointa si speranta, ceva la care am muncit lung, chinuit si chinuitor. Intr-adevar... ce 'ceva' perfect ar fi fost, daca nu avea coltul meu sfaramat!

Lecţia despre cub
(Nichita Stanescu)

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Trimis de: N.V. pe 3 Apr 2005, 01:06 AM

Nu ma mai pot dezlipi de casti... de aproape trei ore stau cu ele pe urechi, cu volumul dat la maxim si trec succesiv de la depresie la euforie in functie de melodie. Am ascultat de la Nirvana, la Placebo, la R.E.M. , Vama Veche, Pasarea Colibri si Phoenix. Am avut sentimentul de rebeliune, de neadaptare, de nostalgie si melancolie. Ma simt obosita dar inca nu epuizata. Mi-e dor de mare, mi-e dor de sare si de nisip, de vant si de stele. Si inca mi-e mai dor... Un sentiment monoton si apasator care persista si care ma deranjeaza, pe care nu-l pot inlatura. Si vreau sa ma scutur de amintiri si de dor. Vreau sa uit tot. Si nu pot. Nu pot sa uit de una singura. As vrea sa beau pana-mi uit inclusiv numele, sa fumez pana imi explodeaza bronhiolele. Si totusi nu o fac. Ma abtin. De ce? Intr-adevar, nu stau prea bine cu banii, dar o betie cu vodka Stalinskaya tot mi-as putea permite. Si totusi ma abtin. Si nu inteleg de ce? Am elaborat mai multe raspunsuri posibile dar pana sa incep sa le scriu mi-am dat seama ca sunt invalide.

In ultimul timp ma obsedeaza un cuvatnt. "Repros". Vad repros in ochii lui (paradoxul e ca nu i-am mai azut ochisorii de mult) in orice fac: cand traversez strada prin locuri nemarcate, sau pe rosu, cand imi aprind o tigara, cand beau prea multa cafea. Stiu ca daca ar fi langa mine nu mi-ar reprosa. Dimpotriva chiar, mi-ar spune ca fac ce vreau si ca nu vrea sa ma influenteze. Dar tonul, gestica, mimica imi comunica exact inversul spuselor sale. Si asta ma scoate din sarite.

Imi dau seama ca sunt foarte nemultumita. Poate ar trebui sa schimb numele jurnalului astuia in "Jurnalul unei fiinte greu de multumit", sa devin o a doua Jeni Acterian si sa spun pe un ton boem ca "undeva departe in noapte se aude un jazz"...

De ce?
(Vama Veche)

De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun...

De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?

De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?

Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi, de noi, noi amandoi.

De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?

De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?

De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?

Asa ca... nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt.

Trimis de: N.V. pe 5 Apr 2005, 11:39 PM

I'm a looser baby, so why don't you kill me? Astazi mi-a mers prost toata ziua... si maine imi va merge si mai prost. Mai am numai 5000 de lei... nu mai am tigari... Nu cred ca reusesc sa cumpar mai mult de doua tigari (Monte Carlo) sau ceva de genul asta, care probabil se gasesc intr-o bomba paduchioasa unde se aduna toti alcoolicii orasului. Nici de mancare nu-mi ajung. Eventual de o lama Orbit dar nu cred ca o lama Orbit tine de foame toata ziua. Sau eventual pot sa practic "cumparatul" tigarilor. Sa ma plimb pe strazi si pe fiecare om pe care-l vad fumand sa-l intreb daca nu-mi vinde o tigara. Ideea e ca nimeni nu ia bani pentru tigari, dar daca nu vad ca ai banii in mana si ca esti dispus sa ii dai n cazul unei eventuale tranzitii, nu dau tigari. Astfel ca daca sunt ambitioasa, cu 5000 de lei pot sa cumpar intr-o ora 20 de tigari, (adica un pachet) si sa-mi ramana in buzunar 5000 de lei. Asta imi aminteste de "Filantropica". Ce curios cum suntem in mai mare masura sa-i ajutam (gratuit) pe cei care cer ajutorul numai intr-o situatie exceptionala, si nu ii ajutam pe cei care care au nevoie de un real ajutor pentru a-si reface viata. Mai degraba dam o tigara unuia bine imbracat, care se ofera sa o plateasca (pierzand astfel aproximativ 1500 de lei) decat sa dam 1500 lei unui cersetor. Si totusi, inainte sa incep sa elaborez un maret si grandios plan de salvare a tuturor cersetorilor, imi aduc aminte ca am numai 5000 de lei si nu am tigari. Plamanii mei, desi inca nu stiu ce chin ii asteapta maine, se pregatesc din cauza aferentelor primite de la cortex, pentru ce e mai rau. Pe maine dimineata, cand nu voi avea cu ce sa-i "platesc" imi vor declara ca... intra in greva.

Intrarea în grevă a plămânilor
(Lucian Avramescu)

respiram pana cand ne ia dracu
si atunci se cheama ca am murit
primul lucru care-ti sare in ochi este intr-adevar
greva plamanilor
ei stau de parca ar pandi ceva, de parca ar ciuli urechea,
nu mai forteaza gaicile vestei
apoi inima si celelalte inceteaza lucrul
ca la o cariera de piatra
nici-un ciocan, nici-o bubuitura,
nici-un ecou;

ce se petrece in acest timp cu sufletul?
greu de spus
dar zau, daca n-as da oricat sa aflu

Trimis de: N.V. pe 10 Apr 2005, 06:00 PM

Astazi am fost rea... foarte rea. Si mi-a facut o placere curioasa sa fiu rea, exploatam cu sete fiecare reactie, ma bucuram de fiecare mic amanunt. Aveam un sentiment ciudat ca ne jucam de-a pisica si soarecele, dar spre deosebire de celelalte situatii, de data asta eu eram pisica. O pisica rea, care se juca cu prada, care il ametea ca sa-i fie mai usor pe urma sa-i dea lovitura de gratie si ca sa aiba timp sa secrete suficient suc gastric pentru a putea savura fiecare bucatica din bietul soricel. Sa fie oare bine, sa fie oare rau?

MATRAGUNA
Mircea Bodolan
[...]
Si sfarsit, pe ton sobru, a-politic:

Pisica si soarecii,
Ca-ntre ei, tovarasii,
Toate-s asa cum le-am zis,
Nu intrebati de ce-s asa de negru de suparare....

Trimis de: N.V. pe 14 Apr 2005, 09:53 PM

Imi amintesc de cearta noastra la telefon. El striga… eu zambeam pe sub mustata si strigam la randul meu. Eram fericita ca-l aud, eram fericita ca era suparat, era tot ce puteam spera ca remediere: sa vad ca inca nu am ajuns sa-i fiu indiferenta, chiar daca, sau poate tocmai pentru ca am fost rea. Si e bine ca am fost rea din cauza ca si el a fost rau, pentru ca am ajuns amandoi sa fim rai … iar acum suntem bine… si eu … si el… si noi.

Autoportret
(Nichita Stanescu)

Întunecând întunericul,
iată
porţile luminii.

Trimis de: N.V. pe 17 Apr 2005, 11:42 PM

Ma simt ca . M-am racit. Nu pot nici macar sa fumez si tot timpul am frisoane. Si mor de ciuda cand ma uit pe geam si vad cer senin, copaci infloriti, soare, caldura si vant bun si drag de primavara. Si eu... abia pot sa ma tin pe picioare. Si cum ma plimb tot cu insomniile mele de manuta, nu mai pot sa stau nici in pat. Concluzie: nu pot!!!

Dealul cu dor
[...]
Ziua, dorul ma omoara,
Greu ca pietrele de moara,
Iara moartea ma invie
Cu flori mari de insomnie.
[...]

Trimis de: N.V. pe 19 Apr 2005, 11:24 PM

Revin la o intrebare pe care mi-am pus-o mai demult: "sa fie oare bine, sa fie oare rau?" si la raspunsul pe care mi l-am dat "e bine ca..." Ma mint singura, ma ascund in cuvinte si explicatii. Adevarul e ca nu mi-a fost de foarte mult timp "bine", atata doar ca uneori mi-e mai bine, insa acest "mai bine" e infim pe langa cat de bine ar putea sa-mi fie daca... si aici urmeaza o lunga insiruire pe care o inlocuiesc cu "daca ar trece odata noaptea". Insa de asa mult timp e noapte incat ea a ajuns sa fie singura realitate posibila pentru mine, singura certituine, singura cunoscuta. Uneori, printr-un efort de imaginatie vad franturi dintr-o posibila "zi" si ma ingrozesc. Scenariile care mi se deruleaza prin minte sunt false, ireale, imposibile si totusi ele sunt proiectate pornind de la ceea ce s-a intamplat deja... ceea ce mi se pare la fel de fals, ireal, imposibil si mai ales insuportabil.
Nu am ajuns inca sa fiu complet sincera cu mine... nu pot suporta atata sinceritate; imi refulez cu constiinciozitate temerile si gandurile de pana acum. De fapt ceea ce formeaza gandurile pe care eu mi le numesc contradictorii e aruncat de la constient la subconstient si lovitura e atat de puternica incat ma face sa ma ghemuiesc de durere, de dor si mai ales de frica. Nu pot sa ma lupt cu ele. Imi vestesc un pericol iminent, care, daca ajung sa-l constientizez, sa-l transpun in cuvinte, ma va obliga sa renunt la el. Pana acum am renuntal la mine, si m-am lasat cu totul la voia intamplarii, pe ratiunea ca acum tot nu am ce face, si ca va veni momentul potrivit si pentru confruntare
Si ma intorc in bezna cu care m-am obisnuit si la care imi va fi greu sa renunt. De undeva din subconstient se aude un strigat care ma anunta ca imi e bine acum... ca imi va fi rau dupa. Ce sa-i faci?... puterea obisnuintei.

Puterea Obisnuintei
(Ion Dogar Marinescu)

Într-o zi, la o stâna, a venit un lup si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.

A doua zi, alt lup a venit si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.

A treia zi, alt lup a venit si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.

A patra zi, alt lup a venit si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.

A cincea zi, alt lup a venit si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.

A sasea zi, o oaie a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.

Trimis de: N.V. pe 10 May 2005, 08:07 PM

Am fost intrebata de unde pana unde resemnare… Nu voi masura resemnarea cu cotul, dar eu zic sa tot fie cam 10 luni in care mi-am dat seama ca e inutil tot acest chin, ca desi as vrea nu pot sa tin cu dintii de el si nu pot sa-l schimb oricat as incerca. De fapt eu nu ii cer sa fie ceva ce nu e, ii cer sa fie sincer cu mine si cu el si asta i-am cerut intotdeauna, si am pretentia ca in momentul in care nu este recunoscut un fapt ca fiind fals, prin cele mai banale reguli ale logicii sa fie non fals, adica adevarat. Or in momentul in care el a avut un oarecare comportament la inceput, comportament care s-a schimbat radical pe parcurs si nu isi recunoaste actualul comportament, ci il priveste ca o reactie intamplatoare intr-o situatie nefericita, continuand sa se raporteze la comportamentul initial ca si comportament de referinta, eu am pretentia sa ‘beneficiez’ (oricat de pragmatic ar suna) de respectivul comportament. Dar imi dau seama ca numai din ipocrizie isi impune sie-si acel comportament ‘ideal’, ca e incapabil sa fie sincer cu el insusi(si cu atat mai putin sa fie sincer cu mine), si nu-mi ramane decat sa ma resemnez si sa accept ca el e de fapt un altul necunscut mie, care se ascunde dupa un paravan si ca singurul care imi mai aduce aminte de el e ‘ambalajul’ : trupul si vocea, dar e un ambalaj deformat, pentru ca trupul nu mai e capabil sa faca acele gesturi pe care eu le caut iar vocea mi-e imposibil sa o constientizez, doarece o percep ca pe un mesager mincinos.
Prin resemnare nu inteleg ca ‘totul’ s-a sfarsit, ca viata nu mai are nici un sens, ca mancarea nu mai are nici un gust si alte cele…. Ceea ce s-a sfarsit (de fapt inca nu s-a terminat dar se apropie vertiginos de final) e ‘drumul’ nostru, acea ‘tranzactie sentimentala’ in care el mi-a aratat ce are de oferit, mult exagerat la inceput si din ce in ce mai diminuat pe parcurs, iar eu mi-am asumat riscul sa il cred, desi aveam rezervele mele, iar acum ma resemnez pentru ca imi dau seama ca nu e ceea ce caut si nu va putea fi transformat niciodata in ceea ce caut oricat ne-am chinui… eu, el, noi. De aici incep sa simt resemnarea care va persista deoarece sunt fascinata tot ceea ce el inseamna (adevarat sau fals, cunoscut sau necunoscut) dar sunt constienta ca nu poate fi pentru mine, oricat se chinuie sa pretinda ca e altcineva.... pentru mine a fost in aceste 10 luni absent, si pentru inca o perioada lunga de timp nu poate "semna condica".

Absent
(Adrian Berinde)

Si-n timpul ce-a trecut doar ca sa fie,
am spart oglinda-n care ne vedeam
jumatea mea din cioburi de manie
jumatea ta zambind lipita-n geam..

si-am sa prind un loc pe jos la trenul de noapte,
ca sa fiu sigur ca maine voi fi departe
ca sa uit c-am fost batran si voi renaste,
intr-o lume-n care nimeni,nu ma va recunoaste..

si-n geamu-n care noaptea da cu stele
mi-am revazut toti anii intreband
pamantul care sta la coada vietii mele ,
cu poza ta ,in maini si tremurand..

Trimis de: N.V. pe 12 May 2005, 12:48 AM

... imbufnare, suparare, frustrare, deprimare, negare, refulare, resemnare...
... nervi, lacrimi, suspine...
... singuratate-sinceritate...
... fosnet...
Oftez si incerc sa ma detasez ca sa pot sa imi dau seama ce se intampla , ce s-a intamplat si ce trebuie sa fac in continuare. Reiau jocul de sah sau trantesc tabla si uit strategia si toate mutarile efectuate?
Momentan sunt doar eu si noaptea. Noapte buna, noapte! Ne vedem si maine seara!

Palind
(George Bacovia)

Sunt solitarul pustiilor piete
Cu triste becuri cu pala lumina -
Cand suna alarma in noaptea deplina,
Sunt solitarul pustiilor piete.

Tovaras mi-i rasul hidos, si cu umbra
Ce sperie cainii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovaras mi-i rasul hidos, si cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor piete
Cu jocuri de umbra ce dau nebunie;
Palind in tacere si-n paralizie, -
Sunt solitarul pustiilor piete ...

Trimis de: N.V. pe 14 May 2005, 11:09 PM

Stau si plang, lacrimi de dor si de furie, lacrimi amare de remuscare si revolta, lacrimi de dezamagire, lacrimi uscate de resemnare.
Stau si plang si ascult "Iubi".
Plang, ascult "Iubi" si ma gandesc la el.
Nu stiu ce face, nu stiu ce s-a intamplat, nu stiu cat de grav e, nu stiu daca a trecut, nu stiu cand si daca va trece.
Nu stiu nimic. Nu am decat supozitii... supozitii si dor de el, de vocea lui , de ochii lui si de cel mai frumos zambet.
Mi-e dor de spranceana lui ridicata ironic, de coltul stang al buzelor lui usor ridicat... tot ironic si de jocul nervos al degetelor lui. Mi-e dor de iubi....

Iubi
(Florin Chilian)

iubi
ne-a topit pe toti orasul
a fugit chiar si arcasul
nimeni nu mai vrea nimic
iubi
hai la mare sa fugim
sa-i fentam pe toti poetii
sa ne facem ca vislim
iubi
i-a timpit pe toti caldura
sta primaru casca gura
fara balta nu-i la fel
iubi
ia cu tine numai slipul
hai sa numaram nisipul
restul totul e topit
iubi
ai instinct de gospodina
simt ca vine luna plina
daca nu plec ma transform
iubi
nu cred ca ai vrea sa stii
ce se-ntimpla cind e noapte
cind trotuarele ie vii
iubi
se mira toti arhitectii
ca se prabusesc peretii
adu berea ca lesin
iubi
taica-tu te vrea mireasa
zice ca sa-ti faca casa
fug la mare ma salvez

Trimis de: N.V. pe 20 May 2005, 01:26 PM

Am dat sah mat...

Trimis de: N.V. pe 20 May 2005, 03:58 PM

Simt ca ma asfixiez. Respir sacadat si-mi explodeaza capul de durere. Acum, cand ar fi trebuit sa rasuflu usurata nu pot sa adun suficient aer in plamani nici macar ca sa oftez...

Trimis de: N.V. pe 22 May 2005, 12:08 AM

Incerc sa ma conving acum ca am luat decizia corecta. Am recitit tot ce am scris in jurnal, crezand ca e o dovada suficienta sa-mi demonstrez ca la un moment dat tot aici se ajungea si ca m-am scutit de un chin inutil, chin care s-a prelungit oricum mult mai mult decat trebuia.
Nu am reusit decat sa –mi amintesc ca pe langa multele lui parti rele erau si parti cuminti si duioase la care ma gandesc aproape obsesiv de 30 de ore.
Incerc sa ma conving ca el asta si-a dorit, si am la indemana toate argumentele necesare, dar nu i-am dat posibilitatea nici unui feed-back... ma ingrozeste gandul ca si el trece prin ceea ce trec eu acum... ca a fost o neintelegere... si ca va fi o nintelegere pentru ca eu mai pot reveni asupra a ceea ce i-am spus, iar orgoliul lui nu-l va lasa niciodata sa ma caute... cu atat mai mult cu cat i-am cerut sa uite tot ce stie despre mine.
Si mai incerc sa nu mai gandesc... de aceea evit sa dorm... poate sesiunea asta va fi benefica... ma va tine cu mintea ocupata si sufletul cenzurat.

Trimis de: N.V. pe 22 May 2005, 06:08 PM

Am obosit sa zambesc, am obosit sa ma prefac ca nu sunt suparata. Am obosit sa gandesc. Am obosit. Sunt epuizata din toate puctele de vedere si mi-a reinceput perioada insomniilor. Totul in jurul meu pare fals. Nu pot decat sa privesc cum totul se misca sacadat in jurul meu, strain de mine si nu ma pot mobiliza sa ies din starea in care ma aflu. Incerc sa ma apuc de invatat, deschid cu hotarare cursurile, dar nu ma pot concentra, nu pot retine, citesc cuvinte golite de sens si gandul mi-e la el. Vreau sa uit, vreau sa ma iert pentru ceea ce am facut, vreau sa il iert pentru ceea ce n-a facut, vreau sa pot respira...

Trimis de: N.V. pe 23 May 2005, 11:55 PM

Incerc sa-mi epurez casutele de mail de mailurile primite de la el insa merge greu netul si nu mai am stare. Le vreau sterse. Si parca nu e suficient de greu sa le sterg, mai trebuie sa stau si sa astept pana se sterg. Dar le vreau sterse si le voi sterge chiar de-ar fi sa stau pana la rasarit.

Trimis de: N.V. pe 28 May 2005, 12:15 PM

Ma uit in jur si nu-mi vine sa cred ca totul s-a schimbat, fara ca eu sa observ pana acum. Mi-a fost dor de verdele copacilor, de prospetimea furtunilor de vara, de vantul cald cu miros de salcam. Si mi-e dor de mare… cu nisipul fierbinte ziua si racoros noaptea, cu monotonia valurilor, rupta din cand in cand de tipat de pescarus. Si mai ales mi-e dor de mine, de cea care eram acum opt luni, lipsita de ingrijorari inutile si ganduri contradictorii.
Dupa sesiune voi incerca sa plec cu cortul pe un petec de plaja sa ma regasesc pe mine si sa uit restul. Partea cea mai grea a trecut : ruptura s-a produs si urmeaza recuperarea. Am certitudinea ca odata cicatricea formata, durerea va disparea cu totul si tot ce va ramane va fi amintirea naivitatii mele, inchistata si incarcerata in rana inchisa, pentru a nu mai iesi niciodata la suprafata.

Trimis de: N.V. pe 30 May 2005, 12:16 AM

Maine am primul examen, si ca de obicei, sunt complet nepregatita… vad eu pe lumina ce se mai poate salva. Acum nu mai am chef de invatat, nu am chef de nimic. Azi a fost prea cald, prea mult soare, prea putini nori, prea putin vant, iar acum sunt prea putine stele si prea putini greieri… si am prea mult de invatat.In 28 de zile voi fi fata in fata cu vacanta si cu perspectiva unui refugiu la mare (si probabil cu muuuuuuulte restante pe toamna ). Acum merg sa incerc sa dorm o noapte neagra fara insomnii, fara sa visez, fara sa gandesc.

Trimis de: N.V. pe 2 Jun 2005, 11:41 AM

Am luat o pauza de la invatat. Oricum nu am spor. Citesc in gol fara sa inteleg ce citesc, fara sa retin. Imi va lua ceva vreme sa imi revin. Marti seara am fost la concert la Phoenix si inca mai aud ecoul melodiilor si scurte scenarii din timpul concertului se deruleaza pe cursurile mazgalite cu notiuni ininteligibile. Poate ca unele guri rele care sustin ca nu mai sunt ce au fost in vremurile tineretii lor au dreptate (nu am de unde sa stiu) insa sunt perfect capabili sa sustina un concert si sa controleze publicul : pot sa-l ridice in picioare de la primele acorduri, la fel cum pot sa-l domoleasca cu Balada lui Ciprian Porumbescu sau pomenind de moartea lui Teo Peter pentru care s-a pastrat un moment de reculegere si in amintirea caruia au cantat The Measure of a Man. Surpriza serii a fost Mani Neumann a carui nume nu aparea initial pe afis. Un ropot de aplauze s-a auzit in sala inainte de inceperea concertului cand Mani inainta grabit prin public spre scena cu vioara in mana. La sfarsitul concertului le-am vazut fetele luminate de bucurie si m-am intors din curiozitate spre public si mi-am dat seamade motivul bucuriei lor: intreaga sala era in picioare aplaudand frenetic.
Si din nou simtul responsabilitatii, mult diminuat ma face sa imi amintesc ca sambata am doua examene pentru care nu am invatat deloc si ca de acum pana la sfarsitul sesiunii trebuie sa-mi anihilez orice intentie de relaxare, orice gand care nu are legatura cu examenele, orice inclinatie inspre leneveala (asta chiar ca e dureros). Voi intra intr-un maraton al examenelor care nu permite pauza ci doar efort sustinut.
Bafta draga N.V. .... Mi-e mila de tine, dar n-am ce-ti face daca ai fost o lenesa fara pereche si nu ai invatat pana acum.

Trimis de: N.V. pe 5 Jun 2005, 12:56 PM

…claustrare… un fum de tigara… o gura de cafea… miros de tutun… nori de plumb si ploaie grea… lacrimi uscate… 16 zile…

16 zile si atat. Mi se pare ca a trecut o vesnicie, nu ma mai recunosc, nu mai recunosc nimic din ce eram, nu ma mai recunosc pe mine… eu este altul. Privesc exteriorul prin ramele ochelarilor, ii privesc pe ceilalti si ma intreb cine sunt, ce gandesc si ce legatura au cu mine. Afara furtuna… aici liniste, doar gandurile urla eliptic. Ma intreb ce s-a intamplat cu cel care credeam ca ma tine in brate, nu-mi pasa ce s-a intampalt cu cel care ma tinea in brate.

Stare de astenie, dezorientare acuta. Si tigara s-a transformat in scrum si chistoc. Ploaia cade monoton, timpul trece monoton, cursurile tocite si examenele se succed monoton iar mie nu-mi mai pasa . Nu-mi mai pasa de nimic si nu-mi pasa ca nu-mi pasa. Sunt intr-o pasa… proasta… sunt proasta ca-mi pierd timpul. Asa ca plec…

Trimis de: N.V. pe 5 Jun 2005, 03:08 PM

Dor de neant
(Charles Baudelaire)

Trist suflet, cald odata in lupta inceputa,
Speranta, ce c-un pinten avantul ti-a-ntetit,
Ne-ncalecat te uita! Poti adormi trudit,
Cal garbov, azi de cioturi copita ti-e duruta.

Taci inima-mpacata; dormi somnul tau de bruta.

Invins si searbad suflet, candva nestavilit,
Iubirea-ti pare astazi ca si galceava sluta;
Adio, cant de trambiti si plans de alauta!
Placeri, ursuzu-mi suflet la voi n-a mai ravnit!

Mireasma primaverii slavite a pierit!

Si Timpul ma inghite minuta cu minuta,
Cum troieneste neaua un trup intepenit;
Privesc de sus pamantul de zare rotunjit,
Si nu mai vad coliba in calea mea pierduta!

Nametilor, ma duceti in prabusirea muta?

Trimis de: N.V. pe 8 Jun 2005, 08:11 PM

Am stat toata ziua in casa, am uitat de timp si timpul a uitat de mine. Am uitat ce zi a saptamanii e azi, am incercat sa invat, am dormit putin, dar am uitat de timp… nimic nu ma mai preseaza, nimic nu ma face sa intru in panica… pana sambata mai este… doua zile si trei nopti… e timp berechet. Acum as vrea sa ies sa ma plimb, sa simt miros de iarba praspat taiata, sa simt prospetimea ploii de vara, sa astept atingerea rece a ploii, sa simt siroaie de apa curgandu-mi din par si din haine, sa simt cum se ingreuneaza usor hainele si cum se lipesc de piele, sa simt apa in pantofi plimbandu-se printre degetele de la picioare. Dar nu pot… tocmai de astea ar trebui sa ma feresc. Au inceut iar sa ma doara oasele. Stau zgribulita la birou si incerc sa-mi incalzesc mainile. Poate m-am racit… Nu conteaza… poate voi da totusi o raita prin ploaie doar ca sa o mai intreb de sanatate.

PLOAIA CARE VA VENI
(Florian Pitis)

Sunt un frate tanar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mainile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfant cu ce-i efemer.

Peste tot atarna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am suras cu intristare,
Cand sperantele pareau inselatoare.
Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de cate ori, prieteni, le-am prins jocul.

Ne-am saturat de palavre, de carţi si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieţii ne-a impus salturi mortale.

Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totuşi nu-i prea tarziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un pamant fara pacate.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Trimis de: N.V. pe 11 Jun 2005, 05:51 PM

Maine pot sa trag o betie buna in cinstea a 10 luni de chin, 10 luni de prostie si naivitate, 10 luni pe care as vrea sa le pot sterge cu buretele ca sa-mi las amintirile curate.

Trimis de: N.V. pe 13 Jun 2005, 12:48 AM

Sunt anesteziata de oboseala si nu pot sa dorm... Cu multa hotarare m-am bagat in pat la 10h45, am citit pana la 11h15, am apasat butonul veiozei si.... nimic... nicmic... nimic. Nu am facut decat sa ma intorc de pe o parte pe alta. Edificiul neuronilor mei serotoninergici este distrus, iar pe ruinele lui se plimba fluierand si cu mainile in buzunar insomnia. Si fluiera atat de tare incat pe la 12 am fost nevoita sa deschid calculatorul, sa-mi pun castile pe urechi... si am dat play la Chilian si Andries:

Lenea de dupã amiazã
(Alexandru Andrieş)

Cafeaua s-a răcit,
Ceasul a-nţepenit,
Muzica doar te mai ţine treaz,
Ţi-e necaz...

Trimis de: N.V. pe 13 Jun 2005, 10:30 AM

In sfarsit o dimineata in care sunt bine-dispusa. Imi fac curaj cu o a treia cafea si cu Povestea lui Apolodor sa ma apuc de invatat: "La ora cinci si cinci precis/ Prin telegraf ni s-a transmis/ Ca in orasul Saint-Luis/ Un martian s-a sinucis,/ Apoi cu mintea lui bolnava,/ Cuprins de-o furie nebuna/ El, mortul, a pornit spre Luna/ Pe o straveche astronava." Cum sa fii deprimat cand intr-o dimineata care incepe cu cafeluta si Ada Milea??? Pe la 5 trebuie sa ies sa ma intalnesc cu o colega sa-i dau niste cursuri si ies cu rolele
Dar pana atunci... hai leneso!!! La invatat! Sau nu ti-au ajuns examenele pe care le-ai ratat pana acum? Atunci spor la treaba

Edit: E clar de tot: sinucigasul a fugit!

Trimis de: N.V. pe 14 Jun 2005, 09:25 AM

Aseara am visat marea. Stateam intinsa pe plaja in apropierea apei, fata in fata cu un cer plin de stele si simteam valurile catarandu-se pe mine, si apoi retragandu-se usor doar pentru a reveni in ritm monoton. Apa era calduta, in aer se simtea miros de alge si era liniste... nu se auzea decat fosnetul vantului si murmurul marii. Sper ca intr-o luna sa fiu la mare, sa stau pe plaja cu o cafeluta rece, ramasa din seara precedenta, cu o tigara si sa vad rasaritul, iar apoi sa dorm 2-3 ore pana cand caldura din cort devine insuportabila,ca pe urma sa ma refugiez pe terasa la o cafea cu bere. Mi-e dor...

iubi
hai la mare sa fugim
sa-i fentam pe toti poetii
sa ne facem ca vislim[...]
iubi
ia cu tine numai slipul
hai sa numaram nisipul
restul totul e topit

Trimis de: N.V. pe 14 Jun 2005, 01:15 PM

Simt o apasare si nu stiu de ce. Sunt epuizata iar cafeaua nu mai are nici un efect... poate unul: dupa a sasea cescuta cauzeaza aciditate. Nu mai suport linistea. Le multumesc cutilor care latra afara, pasarelelor care ciripesc... le multumesc si vecinilor care chinuie peretele cu burghiul.
Si gandul mi-e departe, a plecat tiptil inspre Laucul Rosu... si mai departe inspre el Il poftesc frumos sa se intoarca acasa, ca altfel Tradatorul... face front comun cu inamicul!

Trimis de: N.V. pe 15 Jun 2005, 01:15 PM

Ma recunosc pe deplin in starea asta de suparare. Tot ce am incercat sa uit s-a intors acum din cauza unei singure propozitii. Nici nu ma surprinde... gasesc ca totul e perfect normal, exact asa acum trebuie sa fie. Nu are rost sa ma mint, nu are rost sa incerc sa-mi schimb starea de spirit. Zilele trecute au fost doar o minciuna a carei responsabilitate mi-o asum. Ma las asadar in voia amintirilor...

OBSESIE
(Charles Baudelaire)

Paduri, ca niste domuri ma coplesiti de groaza;
Cu tunete de orga in glas urlati profund
Si-n inimi, hrube-n care vechi gemete vibreaza,
Ecourile voastre ca un prohod raspund.

Crunt Ocean salbatic, eu te urasc! In mine
Gasesc intregu-ti vuiet si zbucium! Rasul crud
Al omului ce-ndura ocara si rusine
In hohotul napraznic al marii il aud.

Ce draga mi-ai fi, Noapte, cand stelele s-ar stinge:
Lumina lor ingana un cantec cunoscut;
Iar eu vreau tot ce-i negru si gol si sters si mut!

Dar chiar intunecimea e-o panza ce rasfrange
Fiinte-apuse care rasar din amintiri
Si ma tintesc statornic cu galese priviri!

Trimis de: N.V. pe 15 Jun 2005, 11:39 PM

In seara asta am fost sa ma plimb pe malul Somesului, sa uit de examene si sa dau frau liber gandului pentru a ajunge la o concluzie. M-am asezat pe malul apei, mi-am aprins o tigara, ma uitam cum apune soarele si gandul mi-a fugit din nou departe.

Am vazut doi ochisori de ciocolata si un botic umed langa umarul meu drept. Pareau sa spuna « gandeste mai departe, eu ascult si incerc sa inteleg « . Si asa am inceput sa vorbesc cu un cutu rosovan si foarte pufos. Nu vedeam nici repros, nici mirare si nici mila in ochii lui. Si la indemnul lui, gandul mi-a plecat din nou in timp… de data asta in momentul cand mi-a spus prima oara ca ma iubeste. Stii tu cutulache ce fericita am fost eu atunci ? Tot parcul a inceput sa se roteasca in jurul nostru, inima s-a oprit o vreme in loc iar sangele blocat in vene si artere presa fiecare centimetru patrat, impiedicandu-ma sa respir si trezindu-ma din starea de moleseala. A disparut si frigul de afara, si zgomotul masinilor si am ramas doar eu, fata in fata cu el si in ciuda a tot ceea ce stiam, l-am crezut, pentru ca am vrut sa-l cred si nu acceptam nimic inafara de ceea ce-mi doream. Eram atat de sigura pe mine ca pot sa-l schimb, ca pot sa-l transform dupa bunul plac, incat i-am ignorat neajunsurile si defectele, i-am exagerat calitatile si uneori i-am inventat trasaturi de caracter. Iar el niciodata nu mi-a spus ca gresesc, nu mi-a spus cat ma indepartez de realitate.

Ai dreptate roscovanule, data viitoare nu mai fac, sau cel putin aleg pe cineva pentru care sa nu fiu nevoita sa mint eu, cineva care sa stie macar sa minta frumos. Dar mai este pana « data viitoare », acum nu vreau decat sa ma regasesc pe mine.

Mai ramane concluzia… pe care tot nu am gasit-o. Poate cu alta ocazie.

Trimis de: N.V. pe 16 Jun 2005, 11:18 PM

Am ajuns la o concluzie cu mai putin de 14 ore inainte de examen: sunt inconstienta. Si concluzia asta are si o consecinta: e si maine o zi, asa ca acum merg sa trag un pui de somn.
In cazul meu ar trebui sa se redefineasca ce inseamna "ultima suta de metri". Cred ca iau ad literam acest concept pentru ca nu mai am mult si voi ajunge sa-mi rasfoiesc cursurile cu 100 de metri inainte de a intra pe poarta facultatii.
Dar acum mi-e somn, asa ca ... noapte buna

Trimis de: N.V. pe 19 Jun 2005, 06:19 PM

Astept si nu stiu ce astept, sper si habar nu am ce sper, vreau sin nu am idee ce vreau. Sau cu alte cuvinte "vaca paste si nu stie ce paste". Sunt scufundata in ceata. Ma intreb pentru cat timp.

Trimis de: N.V. pe 20 Jun 2005, 03:20 PM

Azi sunt fericita
Am primit rezultatul la un examen pe care scria clar "restanta" si spre marea mea surprindere si bucurie in loc de "restanta" scrie "6". Asadar, din doua, una: fie am norocul prostului, fie ma situez la polul opus prostiei, pentru ca am genialitatea de a redescoperi roata. Ma hotarasc in functie de rezultatele celorlalte examene daca merg la marire in toamna.
Dar acum mi-e lene... pana imi termin cafeluta mai pierd vremea pe net, dupa care ma duc sa ma apuc de buchisit ca mai am inca o saptamana de sesiune.

Trimis de: Serenity pe 20 Jun 2005, 04:00 PM

Bravo, fata draga! Nu stiu pentru tine cum e dar in cazul meu sesiunea asta, a doua, e mult mai putin stresanta decat prima.. Ne-om descurca noi intr-un fel sau altul, o sa treaca si saptamana asta cu bine si-atunci sa vezi.. Trei luni de vacanta, relaxare si nebunii se profileaza la orizont..

Poate vin si Phoenix in Timisoara, ca de cand ii tot astept(am)!

Bafta in continuare!!

Trimis de: N.V. pe 20 Jun 2005, 04:14 PM

Sar'na!
Sa stii ca nici eu nu m-am stresat sesiunea asta... mai putin panica uriasa care se instala cu 5 minute inaintea examenului cand imi dadeam seama ca nu am nici o sansa sa-mi termin de parcurs materia Daca stau sa ma gandesc bine, toata sesiunea am stat pe Han si pe messenger... In cazul meu lipsa asta de stres se datoreaza rezultatelor pe care le-am avut semestrul trecut: pe de o parte mi-am facut numarul de credite la ambele facultati, si pe de alta parte am vazut ca poti scoate note cel putin acceptabile si fara sa te omori cu invatatul. Acum astept rezultatele si de la celelalte examene sa vad daca am dat-o-n bara perpendicular sau tangential.
Bafta mare si tie in continuare... si sa speram ca vara asta ne vedem la un Phoenix in Timisoara

Trimis de: N.V. pe 20 Jun 2005, 10:52 PM

A iesit luna… o luna rotunda, plina si luminoasa, numai buna de melancolie. Si luna mi-a amintit de o luna din alta seara, o luna pe care o vedeam printre lacrimi de durere… a trecut o luna. Ciudat… pe de o parte imi pare ca a trecut repede. Ce e o luna ? 30 de zile… ceva mai multe ore… multe ganduri si lacrimi, putine zambete si clipe de fericire… si am ajuns la "pe de alta parte". Nu a trecut repede. Imi amintesc primele ore dupa ce l-am rugat sa nu ma mai caute niciodata… s-au scurs incet, abia au trecut. Cand m-am bagat in pat dupa nici 10 ore, imi parea incredibil ca din acelasi pat m-am ridicat dimineata, fara nici o umbra de suparare. Decizia am luat-o spontan. Nici acum nu stiu ce m-a determinat sa il disociez de ceea ce credeam eu ca este. Brusc mi-am dat seama ca toate calitatile pe care i le-am inventat nu coreleaza cu ceea ce e el in realitate. Am fost (si sunt in continuare) dezgustata de el… si de mine pentru ca am putut sa-l suport, ca am putut sa iubesc acel monument de egoism, nepasare si ipocrizie.

Dar astazi mi-am demonstrat ca mi-am revenit pentru ca am fost cea mai mare parte a zilei bine-dispusa. Chiar daca va ramane o cicatrice urata, rana se inchide si nu exista riscul sa se infecteze. Sper sa nu treaca mult pana sa imi revin complet… spun complet din cauza ca stiu ca acum nu as suporta sa il vad… nu stiu cum as reactiona… cel mai probabil m-as apuca de plans, nu as fi in stare sa-i mai spun sa plece, sa-l rog sa nu-mi vorbeasca. Si dupa ce termin cu sesiunea ma voi gandi si mai putin la el… acum, la fiecare set de cursuri vad semne, recitesc propozitii, rememorez diverse momente care au legatura direct sau indirect cu el… inca ii simt prezenta in jurul meu cand invat.

Dar luna imi face prietenos cu ochiul prin fereastra… stie si ea ca sunt pe drumul cel bun.

Trimis de: N.V. pe 21 Jun 2005, 09:15 PM

Simt ca explodez... trebuie sa zic "Offf", sau cel putin sa-l scriu. Doar atat ... poate alta data mai mult...

Trimis de: N.V. pe 23 Jun 2005, 10:52 AM

Ganduri deloc utile in prag de examen…

Prea multe s-au intamplat, prea joc pare totul, pentru mine prea serios pare jocul, iar eu nu sunt decat un copil prostovan cu un sever handicap emotional. Am hotarat ca nu ma mai joc… cel putin o vreme. Si totusi… imi place jocul… intr-un fel sunt dependenta de el si asta se observa la fiecare colt de propozitie, in fiecare frantura de gand. Dar stiu ca jocul e numai joc, un joc plin de aluzii, care vor duce insa doar la iluzii si deziluzii.

Acum nu vreau sa ma joc, asa ca imi strang putinele jucarii si ma retrag intr-un coltisor, cuminte si tacuta, ma uit la altii cum se joaca. Cine stie? Din coltul meu poate vad un alt colt, ocupat tot de un copil cumite si tacut…

Trimis de: N.V. pe 3 Jul 2005, 02:50 PM

Saptamana trecuta am terminat sesiunea si am intrat in vacanta. Din moment ce nu mai am nimic de facut mi-am dat seama ca am ramas blocata…. cu mine, ca desi am reusit in ultimul timp sa ma ignor, nu ma pot ignora la nesfarsit. Am ajuns la concluzia ca un argument pentru "statul la colt" este faptul ca ai doi pereti in apropiere de care poti sa te dai cu capul. Saptamana care urmeaza va trebui sa am o lunga discutie cu mine, sa imi dau seama ce vreau, ce am vrut, ce nu mai vreau. Va trebui sa-mi raspund daca sunt mai fericita acum sau daca eram mai fericita inainte. Mi-e frica de raspuns… daca voi ajunge la concluzia ca era mai bine inainte ???

Trimis de: N.V. pe 11 Jul 2005, 10:24 AM

Nu stiu… nu stiu nimic. Nu pot sa aleg dintre doua rele pe cea mai rea. Sunt la fel ca inainte… doar ca am ajuns sa nu mai imi pese de nimic. Inainte mai aveam macar o farama de speranta, si chiar daca imi dadeam seama cat de falsa era realitatea alternativa pe care o creasem, macar era o lume accesibila numai mie, in care ma refugiam de cate ori simteam nevoia (adica aproape tot timpul). Dar acum, dupa ce tot castelul de iluzii s-a prabusit, am ajuns ca pisica lui Charington… cu un soc spinal care nu poate fi controlat si care ma obliga sa accept orice, sa–mi fie indiferent totul. Nimic nu ma mai face multumita, nimic nu ma mai nemultumeste. Cuvintele si gandurile au ajuns sa fie doar niste bile cu care jonglez, carora le schimb intelesul din plictiseala si asa ajung sa nu mai imi comunice nimic. Nu ma mai afecteaza nici un cuvant, nu ma mai schimba nici un gand… cu o singura exceptie… gandul la sesiunea de toamna… speranta salvarii mele. E singurul domeniu in care ma simt rationala si sigura pe mine. Ingloband acest domeniu in ideea de facultate, imi dau seama ca reprezinta singurul element din realitatea mea, singurul pe care il pot accepta ca atare, fara modificari. In rest… stau cuminte in coltisorul meu, si astept o schimbare care se lasa prea mult asteptata.

Trimis de: N.V. pe 11 Jul 2005, 11:24 PM

Stau singura de vorba cu ploaia... o ploaie vesela si jucausa care are chef de-a v-ati ascunselea. Se piteste printre nori si cand observa ca plec de langa geam revine mai puternic si mai rugator, cu stropi curati din ce in ce mai mari. Desi mi-e somn nu ma pot hotari sa merg la culcare... ma plimb intre fereastra si tastatura, privesc fascinata la darele de apa pe care ploaia mi le-a desenat pe geam si privesc departe intr-o noapte de vara usor racoroasa... si sunt multumita, cu un singur regret insa: ca nu am cu cine sa ma bucur de noapte si de ploaie.

Trimis de: Serenity pe 13 Jul 2005, 02:02 AM

O picatura de ploaie stie mereu pentru ce isi desprinde manutele si sare din norul ancorat langa soare. Iar pana cand zorii calzi isi vor trimite razele asupra ta, bucura-te de stropii reci, binefacatori, bucura-te de tine..

Trimis de: N.V. pe 16 Jul 2005, 11:13 PM

Serenity .... mereu in preajma cu o vorba buna

In noaptea asta cum nu mai ploua, s-a milogit de mine un greieras care-mi povesteste cri-criu-ul lui. Am oprit Jukebox-ul ca sa-l ascult si am lasat fereastra deschisa in speranta ca va poposi in vizita pe pervaz. Imi aduce aminte de noptile de vara petrecute in in timpul liceului pe la bunici, imi aduce aminte de o clopotnita veche si prafuita, imi aduce aminte de mine. M-am schimbat mult in ultimul an, iar in ultimele luni incerc sa ma conving... dar nu are importanta. Nu am reusit si de asta mi-am dat seama ieri. In Neamt s-a declarat stare de urgenta si eu ma abtin sa nu il sun

Trimis de: N.V. pe 18 Jul 2005, 01:08 AM

Am un sentiment ciudat de spaima. In mai putin de 5 ore trebuie sa ma trezesc si mi-e frica sa inchid calculatorul. Si nu din cauza ca va fi intuneric ci pentru ca nu imi va mai distrage nimic atentia de la spaima care m-a cuprins acum un sfert de ora. Nici macar greierasul meu nu mai este treaz la ora asta. Voi ramane doar eu si sentimentul asta mohorat. Parca un nor negricios s-a format intre inima si plamani, si acum incearca sa-si mareasca dimensiunile, modificandu-mi anatomia si ajungand in gat, de unde ma sufoca periodic.
Poate e din cauza ca am fumat prea mult, am dormit prea putin si am "uitat" sa mananc. Macar una din cele trei directii o pot ajusta acum, si anume somnul. Si daca in loc de somn dau de-o insomnie, atunci incerc cu mancarea. Si daca nici asta nu merge... revin.

Trimis de: N.V. pe 24 Jul 2005, 01:01 AM

Trag linie si ma declar multumita de saptamana asta. A fost o saptamana destul de incarcata, dar am reluat legatura cu unele subiecte care prezentau un mare interes pentru mine inainte, am redescoperit sursele mele de motivatie, am gasit altele noi. Penru prima data intr-o perioada lunga de timp m-am simtit bine, fara sa mai am acea parte care sa colecteze tot torentul de griji si lacrimi, am reusit sa rad si sa ma bucur sincer, fara sa mai fie nevoie de o masca, am reusit sa-mi redescopar echilibrul. Ma bucur acum cu un zambet larg de aceste cuvinte... "echilibrul meu". Aproape ca uitasem ca poate exista. Chiar daca tangentele mele cu unele persoane au fost intamplatoare, simt recunostinta atat fata de cei cu care am interactionat cat si... de fapt mai ales fata de cei carora le datorez aceasta ultima saptamana, desi nu au facut nimic special, au fost doar in zona, in aceeasi zona in care am fost si eu si m-am molipsit de la ei.
Planuri frumoase au inceput sa se construiasca in timp ce ma uitam pe geam la noapte, si spre surpinderea mea sunt planuri usor realizabile, care o data realizate vor aduce satisfactii mari. Oboseala si nesomnul ultimelor 7 zile amestecate cu rasetele si placerea conversatiilor la care am participat sau la care pur si simplu am luat parte, se invart in jurul meu si imi determina un dulce delir.
Zambesc si astept cu nerabdare si curiozitate ziua de maine, saptamana ce urmeaza, luna viitoare, anul ce va fi sa vina...

Trimis de: Kitty pe 24 Jul 2005, 08:56 AM

Keep up the good work

Trimis de: Kitty pe 24 Jul 2005, 08:59 AM

Edit: Scuza-mi dublura

Trimis de: N.V. pe 25 Jul 2005, 11:36 PM

Pisoias drag I'm keeping the good work

In curand ma asteapta Vama, desi nu stiu ce ma va astepta in Vama. S-au schimbat multe de cand nu am mai fost pe-acolo si din ceea ce mi-au spus altii cred ca voi avea o mare dezamagire cand voi vedea "micul satuc de pescari". Dar imi voi intoarce fata spre mare si voi uita de tot. Dimineata voi merge spre plaja din 2 Mai, acolo unde culegeam scoici cand eram eu mititica, acolo unde nu aveam voie sa merg singura , si voi vedea rasaritul. Din cate imi amintesc, plaja acolo nu are mai mult de 3 metri latime, asa ca exista sansa sa nu fi fost concesionata
Imi amintesc de cand mergeam in Vama cu ai mei... dupa o noapte chinuita in masina vedeam in stanga lanurile de porumb, drumuletul prafuit care o ia din sat inspre plaja, marea albastra si stralucitoare si simteam cum lumina si linistea intrerupta pe atunci doar de pescarusi ma calma si ma linistea. Imi mai amintesc ca pe atunci aveai loc berechet sa-ti intinzi cortul asa ca toata lumea era fata in fata doar cu marea, cu rasaritul si cu pescarii care se intorceau acasa odata cu rasaritul soarelui. Si-mi amintesc cerul, cel mai frumos cer, cu multe-multe stele.... si licuricii din apa... si epava... si "delusorul" nostru sub care obisnuiam in fiecare an sa ne punem cortul... si lanul de porumb care era folosit pe post de toaleta publica... si zgomotul valurilor si cel al vantului pe cort... si mirosul de alge cu care te trezeai dimineata... si zgomotul fermoarului de la cort... si-mi amintesc ca acum sper (si parca am senzatia ca si asta e prea mult) sa gasesc un coltisor numai al meu inspre 2 Mai

Trimis de: N.V. pe 2 Aug 2005, 11:52 PM

Maine plec… de fapt astazi plec. Voi avea o saptamana de amnezie la dispozitie, voi putea sta la marginea infinitului, voi putea vedea un rasarit de mult asteptat, voi putea culege stelele in palma. Voi fi prinsa intre nisip, mare si stele, voi fi intangibila, voi fi departe. Ma voi pierde in departare doar pentru a ma regasi.

Trimis de: N.V. pe 20 Aug 2005, 02:33 AM

Si din nou e luna plina... bine ati revenit amintiri hidoase!

Ce are lumea impotriva singuratatii? Cum poate sa deranjeze pe cineva linistea mea? De ce toti simt nevoia de a se dovedi generosi cand ti-e linistea si pustiul mai drag?

Am reusit sa ma indragostesc de o mana... alba, fina, cu degetele lungi dar bine proportionate. M-am indragostit de o mana care mangaia o chitara, o mana care manuia o chitara. Si putin mai sus de mana si chitara era o pereche de ochi albastri, ochi care tineau inchisi in ei tot seninul cerului si tot zbuciumul marii. Si asta e tot ce mai retin despre proprietarul mainii si al ochilor... si se pare ca e suficient ca sa-mi ramana in amintire.

"A mai trecut o luna" imi sopteste acum luna, si eu gandesc inapoi catre ea... "A trecut chiar anul". Acea parte din mine rasfatata si meschina care nu stie niciodata ce vrea si care indiferent ce decizie trebuie sa ia, tot timpul o alege pe cea gresita, poate sa mai primeasca un trofeu al gafelor. Fara prea mult succes, am incercat sa o inchid intr-o scoica si sa o arunc in mare. Acum atarnam (si eu si ea) de un fir de speranta subtire ca umbra unui fir de iarba... sa fi gresit numarul de telefon.

Trimis de: N.V. pe 23 Aug 2005, 11:55 AM

Mi-au murit pescarusii… putini au mai ramas speriati de galgaielile betivilor si de icnetele desfraului. Mi-a murit si linistea… bubuituri in noapte. Vantul rece ma inconjoara, ma atinge ; vreau sa-l gonesc dar nu pleaca… imi patrunde prin haine, ajunge la piele si musca pofticios pana la os. Noapte rece, noapte neagra, noapte alba, ce rece noapte alba si neagra ca taciunele!
Du-ma fericire in sus, izbeste-mi tampla de stele, pana un firicel inrosit de viata se va prelinge pe obraz in jos si tot mai in jos pe gat pana la o inima incremenita. Vreau tipete ascutite in noapte, vreau sa ma imbat cu mireasma frunzelor uscate, vreau sa ma stranga la trunchi un stejar. Acopera-mi inima cu umbra unui copac! Somnul sa mi-l regasesc pe degetele ramurilor iar bocetul padurii sa-mi mangaie pleoapele in timp ce obrazul meu plange dupa atingerea unei scoarte noduroase. Si toti ceilalti sa se duca (straight to hell as far as I care), numai sa ma lase sa-mi scutur mirosul de cripta din suflet, iar dorul sa mi-l tangui pe o piatra rece de mormant.

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac, sa mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-o sa te mai vad uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si-o rasar si o prefac
… in tristetea mea mare.

Ma tem degeaba… toate s-au intamplat deja.

Trimis de: N.V. pe 26 Aug 2005, 11:44 PM

Cu ochi inrositi de fum
plang lacrimi de sange si scrum.

Trimis de: N.V. pe 2 Sep 2005, 11:37 PM

"Nu vreau sa te fur, vreau numai sa te intalnesc"

Trimis de: N.V. pe 3 Sep 2005, 01:38 PM

Astazi e o zi in care nu merita sa faci nimic, decat sa asculti Vali Sterian si sa privesti cum se plimba vantul pe frunzele copacilor.

Trimis de: N.V. pe 7 Sep 2005, 10:57 PM

Fara noima, gadesc ganduri negandite in loc sa invat. Dar ce sa fac daca mi-e dor??? De cine? Habar n-am
Norii plang
lacrimi strang
lumina frang
peste crang.
Cred ca mai bine ar fi sa trec la invatat. Oricum nu sunt buna de nimic... la nimic. Adio, plec eu din poporul meu... nu e niciodatata prea tarziu.

Trimis de: N.V. pe 19 Sep 2005, 01:23 AM

A venit toamna cu frunze moarte si miros uscat, inversunandu-si ploile peste gandurile mele. Toamna-mi spala ochii cu culori, urechile cu fosnete, sufletul cu ploi. Totul va redeveni curat si inmiresmat.


Bumburel de-argint,
Varsa-l pre pamant.
Ploita curata,
Ce-i din cer lasata,

Trimis de: N.V. pe 20 Sep 2005, 02:37 AM

Prin perdeaua de lacrimi vad ceata cum inghite padurile de pe dealuri in timp ce ploaia aduce miros de toamna. Am ajuns paranoica. Nu pot dormi, sau mi-e frica sa incerc sa adorm. Noaptea asta seamana cu noptile din noiembrie de anul trecut. Pana si miroase a el in camera. Ma simt prinsa intr-un ciclu diform care se repeta sporadic si din care nu mai pot iesi orice as face. Nici nu mai stiu ce s-a intamplat, ce nu a mers, cine si ce a gresit, nici nu mai stiu daca am stiut. Sunt obosita si-mi simt ochii grei de nesomn si raceala. Si ploaia si raceala ma tin inchisa intre astia patru pereti pe care nu-i mai suport, la care mi-e frica sa ma mai uit ca sa nu improaste iar cu amitiri. M-am saturat si de pervazul pe care cad monoton si sonor picaturile de ploaie, m-am saturat si de ploaia care mi-a gonit greierele.

ploua discret daca nu chiar anost
nici nu mai stii daca are vreun rost
sa te framanti sau sa stai linistit
pana ce totul se va fi sfarsit

ploua marunt parca si dinadins
n-ai nici un gand ratacit sau pretins
care sa-ti vina chiar si efemer
ca picatura ce cade din cer

ploua meschin parca rautacios
totul iti pare intors pe dos
si intr-un fel parca asa si e
daca nimic nu-ti mai trebuie

ploua in prezent ploua si in lipsa
ca-ntr-o finala Apocalipsa
in care totusi te simti mult prea mic
si n-ai putere sa faci mai nimic

Trimis de: N.V. pe 26 Sep 2005, 02:08 AM

Si-am stat pe-o banca si m-am uitat la locul pe care il feresc cu pasii si privirea de mult timp si m-am simtit iesita inafara mea, privind cu mirare lacrimile abia retinute si in tot acest timp ascultam fantana si-mi ziceam ca e frumos si e placut...si asta pana cand am simtit ca ma sufoc si ca trebuie sa ajung neaparat acasa... in camera mea, cu castile pe urechi si sonorul la maximum ca sa gonesc orice gand "rau"... si orice gand rau a tacut.

Ca un paienjenis tacerea se-ntinde prin unghere
Cateva raze mai clipesc stinghere prin unghere
Si iata: visul vine pe furis
Si intra in odaia mea tiptil
Pe la fereastra, ca un batran cantand la flaut
Trece... vantul rece
Cu-atatea vise intraista lui albastra....
Tacere.
Ochiul zilei s-a inchis
In seara asta ce-mi mai spui tu, ... vis?
Vorbeste-mi, dar incet...
Si vorba ta sa semene tacerii.

Trimis de: N.V. pe 29 Sep 2005, 11:48 PM

Astazi ma plimbam pe o carare cu fosnet de frunze uscate sub picioare si cu mintea aiurea si am vrut sa uit sa merg, sa invat sa plutesc lin catre frunzele castanilor, sa las in urma mea... totul. Mi-am desfacut palmele si le-am indreptat spre pamant dorind sa indepartez gravitatia, sa-i spun sa ma ignore si sa ma lase sa plutesc leganat spre nicaieri. Si-atunci am simtit o adiere de vant trecandu-mi prin causul palmei, printre degetele rasfirate, prinzand-mi mainele si suierandu-mi ceva numai de el stiut in ureche.
M-am uitat pofticioasa la frunzele care mai erau prinse in crengile lor si care vor avea momentul lor de libertate chiar inainte sa cada in nisipul cararii si m-am intrebat daca si cand voi avea si eu momentul meu de libertate, daca e justificata invidia mea pentru frunze.
Ma incearca din nou gustul amar al inutilitatii. Am 20 de ani... si atat. In rest nu am nimic... nimic realizat, nimic care sa justifice cei 20 de ani, nimic care sa ma convinga de faptul ca a meritat sa traiesc anii astia.

Trimis de: N.V. pe 21 Oct 2005, 10:16 PM

Mi-e sufletul impovarat… poate am facut o gresala, poate e o reactie fireasca, poate voi ajunge sa ma obisnuiesc, poate…

Asa cum foaia suporta orice, asa si ochiul suporta foaia cu ce e scris pe ea, dar in momentul in care foaia dispare, dispare si filtrul care face totul suportabil. Si-atunci ochiul intalneste realitatea, si desi a fost pregatit de foaia protectoare, ramane dezarmat si licareste in deznadejde, se umezeste usor si incearca inutil sa-si scuture lacrimile.

Probabil sunt doar un soarece de biblioteca, fara sa am vreun contact cu realitatea, si poate ca dupa ziua de azi nici nu voi vrea sa mai am vreun contact cu o astfel de realitate.

Trimis de: alfa pe 22 Oct 2005, 02:33 AM

Realitatea se rostogoleste peste noi fara sa vrem si spulbera adierea placuta a visului care se poate naste pe o foaie. Scriitura e doar o realitate secunda uneori paralela cu existenta reala si nu ne pregateste cu nimic pentru ea. O foaie de hartie nu poate pregati in nici un fel ochiul iar lacrima e primul semn firesc al intalnirii cu o realitate de care ne-am fi lipsit cu bucurie- mai cu seama lacrima ramasa lipita de ochi care a uitat parca si sa mai planga. Tacerea e ultimul cuvant care mai poate fi rostit, iar neputinta ne blocheaza intr-o incremenire a deznadejdi nemanifestate.
Daca iesim din universul pe care ni l-am construit trebuie sa intelegem regulile injuste ale lumii in care candva oricum am fi fost obligati sa intram. Niciodata nu vom fi liberi, libertatea e o iluzie iar parasirea locului in care suntem singuri cu gandurile si cu foaia noastra de hartie nu inseamna deloc o eliberare. Important poate e sa nu murim de tot o data ce ne vom fi parasit pentru o lume resimtita ca un mediu ostil. Orice vei fi facut azi, care acum nu pare a avea explicatie, spune-l in limba singuratatii tale, in limba pe care o vorbesti cel mai bine si fi sigura ca aceea e cea mai buna intelegere. Nu exista nici adevar si nici experienta ci doar fatete si nimeni nu va pricepe mai bine decat tine. Daca vei incepe sa intelegi realitatea in limba ta va inceta sa mai fie acea departare stranie metamorfozata in angoasa, desi va ramane sursa nefericiri. Nu poti fugi de ea, nu-i poti intoarce spatele dar te poti inarma cu modul tau de a o percepe care te va invata sa-i rezisti chiar daca n-o vei putea accepta vreodata. Orice s-ar fi intamplat marturiseste-l cu atentie pe o foaie ferita de ochii lumii acolo unde doar ochii tai sunt acasa asta te va ajuta ca data viitoare sa fi pregatita sa poti plange cu adevarat ca descatusare.

Trimis de: N.V. pe 30 Oct 2005, 03:58 PM

Trimis de: N.V. pe 21 Nov 2005, 12:53 AM

A mai trecut un 20 a lunii... al 6-lea de cand am inceput socoteala... si eu sunt tot la fel de natanga, poate un pic mai obosita, poate resemnata si-n acelasi timp revoltata pe mine. A venit si iarna, s-a instalat in suflet si oase, iar acum ambele urla de durere la unison. Aseara i-am visat vocea si toata ziua m-am simtit neajutorata... mult efort si tot in zadar, iar acum evit patul. Ce pot sa fac? Oftez, dau un alt tab si imi gasesc ceva... orice de lucru, ca nu duc si nici nu am sperante ca in viitorul apropiat voi duce lipsa.

Trimis de: valeria pe 22 Nov 2005, 02:13 AM

Te-am descoperit! O sa te citesc tot si o sa-ti fac concurenta in curand, astept doar consimtamantul lui Mihai. Promit sa nu te plagiez...
Iarta-ma daca aberez, inca nu te-am citit, dar titlul ales de tine e aproape la fel cu titlul meu. Ca intentie de mesaj...
Si nu m-am putut abtine sa nu ma bag si eu in seama si azi...

Trimis de: N.V. pe 22 Nov 2005, 09:26 PM

Bine ai venit la Han... si bine ai venit in cotlonul meu, Valeria!
Ma tem ca nu ai facut cine stie ce mare descoperire cu jurnalul meu... multe incoerente, multe nimicuri pe care nici eu nu suport sa le recitesc. Dar daca iti face placere, te mai astept pe-aici la un schimb de idei in jurul unui vin fiert cu scortisoara (virtual bineinteles)

Trimis de: valeria pe 22 Nov 2005, 11:33 PM

O sa revin, negresit...

Trimis de: N.V. pe 26 Nov 2005, 04:24 PM

Ma simt foarte obosita, am obosit sa port aceeasi masca grea, din ce in ce mai grea. As vrea sa o pot agata intr-un cui si sa o uit acolo pentru un timp, as vrea sa fiu apoi o vreme singura, ferita de orice ochi iscoditori pentru a ma putea obisnui … cu mine, pana la urma.
Si totusi masca mea ma ajuta, ma apara de tot ce e inafara mea, ma scuteste de explicatii lungi si inutile si in acelasi timp ma striveste sub povara ei.
Am incetat de mult sa mai invinovatesc pe cineva (inclusiv pe mine) pentru ca m-am pierdut intr-un lung sir de efecte care sunt cauzate de un lung sir de alte efecte ale caror cauze nu mi le mai amintesc. Nu stiu cum de s-a ingustat intr-atat sfera optiunilor mele, cum dintr-un orizont luminos a ajuns un culoar stramt, atat de stramt incat nu-mi permite nici macar sa ma intorc din drum. Asa ca nu-mi ramane decat sa merg inainte, incovoiata si claustrata de pereti si tavan pana cand ma voi bloca. Cu fiecare pas respir din ce in ce mai greu, libertatea de miscare e din ce in ce mai mica, iar tacerea e insuportabila.

Trimis de: N.V. pe 22 Dec 2005, 02:38 AM

Timpul trece sacadat intre un examen si altul, intre o tema si alta, de la o saptamana la alta, schiopatand spasmodic fara ragaz. Suferind de goana isi scoate dintii si si-i infige in mine, muscand infometat, si reuseste sa-mi strice plimbarea si sa o transforme intr-o alergatura aritmica. Am obosit. Si nu imi este permis sa ma plang... nici eu nu imi permit sa ma plang. Imi spun cu o jumatate de gand, nu prea convins ca asa trebuie sa fie, ca cele doua dungi intunecate de sub ochi nu se vad daca se tencuiesc cu fond de ten, ca nici stomacul nu ma doare prea tare, ca din moment ce mananc o data la 12 ore am cel mai sanatos stomac, si alte ca-ca-uri importante. Iar la intrebarea fireasca „Si ce daca?” nici macar eu nu pot raspunde altcumva, decat cu „nimic.... absolut nimic”.
Ma las leganata de notele unui Iubi si de o oboseala ametitoare, infofolita in pijama+halat baie+sac de dormit. , evitand ca de obicei somnul.
A venit iarna... fulguie de zor de vreo doua zile, iar eu incerc sa ma ascund cu capul in perna sau cu gandul intr-o cana de vin fiert. Mi-e mila de iarna si de zapada. Nu merita ura mea, dar sunt atat de deprimante, atat de asemanatoare cu alte ierni si alte zapezi incat conditioneaza amintirea unor detalii de mult uitate, si care mai bine ar fi daca nu ar fi fost.
Maine vreau sa lenevesc pana tarziu, sa stau trantita in pat si sa ma uit la filme mediocre, sa-mi savurez in liniste painea cu unt si cu dulceata servita la ora 12h00 si nu la 7h25 ca de obicei, sa dorm, sa citesc si iar sa dorm. Simt cum mai invadeaza lenea pe fondului unei oboseli acumulate in 6 saptamani.
Am impresia ca ma invart in cerc, ca am inceput de cateva fraze sa ma repet... Cred ca e mai bine s atrag oblonul de la odaie, sa-mi termin vinul fiert si sa 'cerc perna si sa astept vremea sa fug la mare... ma salvez.

Trimis de: Serenity pe 27 Dec 2005, 12:47 AM

Of, nebastuica albastra, ma regasesc dureros de mult in ce ai scris tu aici... Ce pot sa spun? Sa strangem din dinti, sa ne amagim inca o data cu eternul "in curand, totul se va sfarsi" si sa speram ca la final ne vom spune "A fost greu dar a meritat!". Eu una sunt alaturi de tine (cu gandul) o suta de procente!

P.S: Si pana una, alta sa ne bucuram de linistea Sarbatorilor. Macar cateva zile, acolo.. Pentru ca meritam

Trimis de: N.V. pe 31 Dec 2005, 05:01 PM

Timpul galopeaza in continuare si ma lasa suspendata intre un trecut pe care nu-l cunosc si un viitor care ma ingrozeste. Si-n aceste momente devin nostalgica, ajungand sa prefer trecutul viitorului.

Pentru un trecut pe care-l regret, desi nu l-am cunoscut:

Celelalte cuvinte-> “www”

"N-ai sa simti cum te aprinzi
Nici cum tremuri cand deschizi
O scrisoare semnata
Indelung asteptata
Paginile fara plic
Trec la fiecare click
Megaocteti de date
Spre adrese ciudate.

Cu trei W...

Imi lipseste uneori
Vremea cand schimbam scrisori
Si le lipeam pe spate
Timbre adevarate
Urmaresti, citesti, asculti
Vesti de la necunoscuti
Fara strop de cerneala
Fara nici o greseala.

Cu trei W…

Rataciti ca si tine
La adrese straïne..."

Trimis de: N.V. pe 5 Jan 2006, 02:13 PM

E pustiu si trist la mine in suflet. Bate vantul ca intr-o casa paraginita, imprastiind frig si umezeala. Un nor de fum inecacios iese din soba cu hornul spart, iar eu stau… tot la colt. Un stingher, alt stingher… nu pot face doi.

Trimis de: N.V. pe 12 Jan 2006, 03:35 AM

Am stat pana acum la o dezbatere pe messenger care se intinde pe 15 pagini, sunt obosita, am plamanii obositi si mainile inghetate. Ce ma mai tine langa calculator? Un Child in time. Daca stau sa ma gandesc mai bine imi place starea in care ma aflu… aduce putin cu unele efecte ale alcoolului… si e mai ieftina. Si in acelasi timp imi adoarme frustrarile… duc lipsa cronica de vointa, imi aman in permanenta punerea in aplicare a deciziilor, fara sa am macar remuscari… asta probabil datorita unei stari de astenie… acumulate pe parcursul mai multor saptamani. Nu prea am avut parte nici de vacanta… desi au fost 2 saptamani si 4 zile de vacanta, nu m-am odihnit, nu am invatat, nici nu m-am simtit prea bine. Discomfortul m-a urmarit pas cu pas … simt tensiunea in muschi si in oase. Cel putin aparent se mai consuma din ea acum in minutele finale ale…
Sweet child in time, you'll see the line;
The line that's drawn between good and bad.
See the blind man shooting at the world.
Bullets flying; taking toll.

If you've been bad, (oh) Lord, I bet you have
And you've not been hit, oh, by flying lead
You'd better close your eyes.
O-oh, bow your head.
Wait for the ricochet.

Trimis de: N.V. pe 5 Feb 2006, 02:46 AM

Daca ai pierdut startul, e greu sa incerci sa tii pasul. Ramai in urma, iti dai seama ca ai ramas in urma, stii ca orice ai face tot in urma ramai, si ar trebui sa te hotarasti daca mai are rost sa te chinui.
Sunt curioasa cum poti sa pierzi startul in viata, cum poti sa ramai in urma ei. Cu multa ironie constat ca eu m-am pornit sa alerg de una singura si ca acum, desi “cursa” nu s-a terminat, sunt pe locul doi pentru ca nu pot tine pasul cu viata. Ma uit in fata dupa ea si as vrea sa o prind un colt al hainei si sa ma las tarata pentru ca mi-e frica sa nu ma pierd de ea. Simt cum totul a luat-o intr-o directie complet gresita si nu pot/nu vreau/ nu stiu ce sa fac, si nu imi dau seama de ce e gresit drumul pe care l-am ales, si asta cu atat mai mult cu cat nimeni nu pare sa intuiasca macar ca ceva nu e bine. Mi-e frica sa nu ma pierd de tot daca ma opresc acum sa cuget prea mult la ce e rau, asa ca am mainile legate si lacrimi de furie in ochi in timp ce schiopatez in urma vietii mele.

Trimis de: N.V. pe 14 Feb 2006, 01:22 AM

A fost cea mai groaznica zi din sesiune: m-am trezit zgribulita la 5 dimineata dupa nici 3 ore de somn ca sa salvez ce mai puteam la cea mai scarboasa materie posibila. 12 ore mai tarziu am ajuns la facultate sperand sa pot intra in examen. Evident, trebuia sa stau la coada si sa intru cu grupa mea. Dupa inca doua ore de asteptat pe coridoarele unei facultati intunecate care-si astepta si ea vacanta, nu-mi mai doream nimic decat sa termin o data.. rau... bine ... nu mai conta. Bineinteles ca in timpul examenului mi se inchideau ochii de somn si vedeam dublu de oboseala, dar am scapat, am predat resemnata lucrarea si m-am uitat pe barem: clar... ne vedem in toamna materie scarboasa ce esti! Dupa o bere si multe vorbe grele am ajuns acasa, m-am prabusit in pat si mi-a dat seama ca a fost o zi tipica de 12...

Si astazi m-am trezit tarziu cu o durere de cap care nu m-a lasat toata ziua (nici macar pana acum) si mi-am amintit visele chinuite pe care le-am avut, si tot chinul zilei de ieri. Si de-odata ma ingrozesc, nu-mi vine sa cred, nu stiu daca am visat, sper sa fi visat... pun mana pe telefon si ma uit la mesajele trimise: "18 luni... enorm. Si ziua de 12 e inca una cu ghinion. Te invinovatesc? Inca da. Te-am uitat? Inca nu. Te mai iubesc? M-ai iubit vreodata? Iti mai stiu nr? Poate".

Nu... nu a fost un vis

Trimis de: Kitty pe 14 Feb 2006, 01:30 AM

Inca o zi grea de examen a trecut...mai urmeaza cateva si scapi... Incearca sa-ti iei macar o ora pe zi si s-o numesti A TA...sa uiti sa scrii, sa uiti sa citesti, sa uiti sa vorbesti, sa uiti sa gandesti....ajuta

Trimis de: N.V. pe 20 Feb 2006, 01:16 AM

M-am tot dat de trei ori peste cap, si de fiecare data mi-am schimbat dispozitia. Fiecare zi incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o halucinatie, un dulce sau chinuitor delir, iar noapte totul ramane sec intr-o insomnie far gust si sens.
Joi mi-am dorit sa opresc timpul in loc, sa insist pe o clipa in care sa-mi pierd cugetul intr-o nota prelungita. Acea frantura de voce chinuita inca o aud cum se zbate regretand un trecut din care lasa sa se stie doar ca e regretabil. Insa nu trecutul mi-a venit in minte in acel moment, ci dorinta de a uita de mine si de a ma pierde intr-un sunet de moliciunea pufului.
Si ieri am vazut cum arata un suflet trist, un suflet atat de trist incat s-a pierdut de sine si bantuie un corp devenit rigid in care numai stralucirea ochilor albastri te mai poate dezmierda. Si poate ma insel, poate nimic nu e trist in el, si toate reactiile pe care le are, atat de nepotrvit, sunt dovezi ale nepasarii, iar stralucirea din ochi nu este altceva decat meschinarie imposibil de ascuns. Dar totusi voi sta cu mana intansa, atat de subtil cat poate un Gaston Lagaffe sa fie, pentru ca nu am nimic de pierdut, chiar daca nici el nu are ceva de castigat.
Si ziua de vineri... a disparut, a fost doar halucinatie anosta, iar memoria mea refuza sa-i dea un caracter real, asa ca se va topi si ea la fel ca si multele alte zile care au trecut fara sa merite sa fie remarcate.

Trimis de: N.V. pe 2 Mar 2006, 12:38 AM

Inca un an a trecut… un an de jurnal. E trist ca mi-am format prostul obicei de a masura timpul trecut...e deprimant. Oricum sufar de batranete prematura. Pe de alta parte, poate imi face bine pentru ca ma face sa constientizez ca timpul curge ritmic si irecuperabil. Ca si in anul trecut, astept primavara; s-au schimbat doar motivele. Desi astazi au fost ghiocei la fiecare colt de strada, viscolul de afara ne anunta "Despre suferintele de iarna"… primavara e departe, peste mari si peste tari. Pentru mine, pentru coltisorul meu, pentru voi si pentru Han, pentru venirea primaverii:

Trimis de: Felina pe 2 Mar 2006, 12:13 PM

Superbi mugurasii!

Trimis de: N.V. pe 19 Mar 2006, 11:32 PM

Felina, si mie imi plac matisorii, mai mult chiar decat ghioceii. Pentru mine ei sunt simbolul primaverii, chiar daca ei apar si primavara se mai lasa inca mult asteptata.
Si ca sa fiu in ton cu primavara si cu astenia de primavara, trebuie sa constat ca mi s-au cam inecat corabiile. Desi sesiunea s-a terminat de aproape o luna am ramas blocata pe intrebarea “ce sa fac?” si pana nu deslusesc un raspuns multumitor nu pot sa fac nimic. Stau si numar zilele cum trec goale si impietrite pe langa mine. E clar ca asa cum stau lucrurile acum nu e bine, dar daca nu "asa", cum altfel? Si daca nu “asa”, atunci trebuie sa-mi fac un plan foarte bine gandit pe urmatorii 3-4 ani, or eu nu sunt in stare (sau cel putin nu ma cred in stare) sa fac un rationament corect cu atatea variabile implicate, asa ca evident nu pot lua nici o decizie.

Trimis de: N.V. pe 1 Apr 2006, 03:07 AM

Decor de inceput de primavara cu muguri proaspeti si ploi dese si lungi.
Urcam scarile, mai povestim pret de cativa pasi, el o ia la stanga iar eu la dreapta ocolind baltoacele formate deja. La scurt timp picaturi mari de apa se pravalesc peste mine si gandurile mele. Insa cum imi desfac umbrela sentimentul de regret se transforma intr-unul de usurare: daca venea cu mine ar fi trebuit sa impartim umbrela si ar fi fost incomod. Si-atunci, mie ce-mi ramane: regretul sau usurarea? Sau regretul pentru zilele senine si usurarea pentru zilele ploiase? Poate fi si asa?
Dar pana atunci m-a muscat leoaica azi de fata si nu pot sa spun ca-mi displace.

Leoaica tinara, iubirea
(Nichita Stanescu)

Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit in fata.
Ma pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt in fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
cand mai larg, cand mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai langa ciorcarlii.

Mi-am dus mana la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mana nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme...

Trimis de: N.V. pe 24 Apr 2006, 02:22 PM

In ultimele doua saptamani mi-am rasturnat scala de valori, adica am inlaturat doua sau trei principii. Nu mai stiu exact cum sa functionez acum… ma las dusa de vant spre un viitor oarecare. Nu stiu inca daca regret decizia luata. E bine acuma asa simplu, comod si fara complicatii cum e. Numai ca eu sunt o fire hrapareata care niciodata nu se multumeste cu ce are si nu voi fi in stare sa ma limitez la ce e, voi vrea mai mult… tot mai mult si mi-e groaza sa nu ma trezesc iar pedepsita la colt.
Inca nu trebuie sa iau o decizie. Ma bucur de soare si de vacanta, incerc sa ma apuc de invatat pentru ca simt cum se apropie sesiunea cu pasi mari si apasati si mai gandesc la ce voi face pe ritmurile unui Noros Cecer... Numai tu aveai stiinta sa ma mangai pe la tample/ Si sa imi prevezi tot raul ce avea sa mi se-ntample

Trimis de: N.V. pe 30 Apr 2006, 12:15 AM

Astazi a fost o zi petrecuta cu mine, o zi pentru mine, o zi in care m-am rasfatat cu cele trebuincioase mie. Am avut un amestec de sentimente, combinate cu ingredientele de baza: melancolia si nostalgia, si toate astea sub razele caldute ale soarelui. Si m-am simtit din nou micuta si lipsita de griji, ignorand faptul ca vacanta se apropie de sfarsit, ca sesiunea se apropie cu nopti albe si cafele negre.
Si asa copil cum am fost astazi, am vazut in Matei Corvin un domn care dadea mancare la porumbei, si care le vorbea cu bunatate si caldura, in timp ce acestia se imbulzeau roata pe langa dansul, iar unii mai curajosi i se asezau pe brate. Mi-am dorit sa fiu si mai copil, sa fiu atat de copil cat eram atunci cand tata imi cumpara pufarini de la cofetaria Carpati si ma aducea pe o bancuta in Matei si ma lasa sa-mi impart pufarinii cu porumbeii

I have often told you stories
About the way
I lived the life of a drifter
Waiting for the day
When I’d take your hand
And sing you songs
Then maybe you would say
Come lay with me love me
And I would surely stay

But I feel I’m growing older
And the songs that I have sung
Echo in the distance
Like the sound
Of a windmill goin’ ’round
I guess I’ll always be
A soldier of fortune

Many times I’ve been a traveller
I looked for something new
In days of old
When nights were cold
I wandered without you
But those days I thougt my eyes
Had seen you standing near
Though blindness is confusing
It shows that you’re not here

Now I feel I’m growing older
And the songs that I have sung
Echo in the distance
Like the sound
Of a windmill goin’ ’round
I guess I’ll always be
A soldier of fortune
Yes, I can hear the sound
Of a windmill goin’ ’round
I guess I’ll always be
A soldier of fortune

Trimis de: N.V. pe 5 May 2006, 12:01 AM

Devine ciudat si atipic si cred ca nu numai eu simt asta. Ar trebui lamurite unele aspecte dar nu stiu daca e mai bine sa aleg ratiunea in detrimentul uitarii de sine. Nu credeam ca poate fi o problema sa gandesti prea mult Adevarul e ca oricum ar fi, imi face bine... cel putin momentan.

Rasariturile vazute in ultimele zile m-au facut sa ma gandesc la mare si la pescarusi, la soare si la scoici... la vacanta. Mi-am format o lume numai a mea, cand strazile sunt pustii si mute, lumina obscura si soarele rosiatic. In alte ocazii gandeam in asemenea clipe la mine si la el, dar acum profit de liniste si o admir in tot farmecul ei. Doar taxa pe viciu imi mai umbreste din cand in cand pasii

Trimis de: N.V. pe 14 May 2006, 02:44 AM

Am ales sa vin pe jos acasa, iar pe drum am simtit nevoia sa ascult Mr Tabourine Man in varianta Pasarea Colibri. De la primele acorduri am simtit cum pasii mi-au incetinit si am mai simtit o nevoie... acuta... de a ma intoarce din drum spre celalalt capat al Clujului pentru a ajunge la el, un el care imi pare ca devine din ce in ce mai mult al meu la modul destructiv si fatal mie. Il stiam dormind si as fi vrut sa ma intind langa el si sa ii privesc somnul, sa ii ghicesc visele... doar atat.

Trimis de: N.V. pe 21 May 2006, 07:59 PM

Venitul pe jos acasa a devenit mai nou o necesitate nu din lipsa de bani, ci din nevoia de a ma consuma inainte de a intra pe usa. Trebuie dat un ultim retus mastii inainte de a da ochii cu parintii, gandurile puse in ordine si fruntea descretita de griji, in timp ce pasii imi macina intristarile.

Aseara am descoperit cu groaza ca e prea multa superficialitate in jurul meu si ca ar trebui sa ma distantez de ea, numai ca... evident... habar nu am de unde sa incep, asa ca probabil treaba asta va fi amanata pana dupa sesiune, sub rezerva ca ma va sacai de fiecare data cand nu am chef de invatat (adica de fiecare data cand nu dorm).

Si ca sa am la ce ma gandi in orelele scurte si grele care ma asteapta, in care timpul trece mult prea repede pe cand paginile aproape ca nu-si micsoreaza numarul, lucrurile trebuie lamurite cat mai repede. Dar ca sa le lamuresc cu el trebuie mai intai sa le lamurec cu mine... si paginile anterioare demonstreaza cat de eficenta e lamurirea mea cu mine.

Si in final.... ieri a mai trecut un an

Trimis de: N.V. pe 28 May 2006, 01:16 PM

Trimis de: Fantasee pe 28 May 2006, 01:52 PM

Se spune ca nu vrei niciodata un astfel de lucru pana ce nu l-ai negat din toate puterile. Si ca te trezesti intr-o zi ca nu mai poti trai fara omul pe care nu ti-l imaginai al tau.
Curaj - nu este rusine sa vrei, insa este pacat de sufletele voastre sa nu lupti pentru ceea ce vrei.

Trimis de: N.V. pe 28 May 2006, 02:58 PM

Fanta Mi-ai calcat si tu pragul jurnalului cu o vorba... Saru' mana

Nu-i rusine nici sa vrei, nici sa nu vrei. Da' eu, copil natang, nu stiu ce vreau, asa ca nu stiu incotro s-o apuc... de aia o tot lungesc eu. Stiu ca par acum a contrazice ce am scris acum doua ore, desi nu e chiar asa... sper

Trimis de: N.V. pe 29 May 2006, 03:34 PM

Am dormit ca un porc nesimtit si inconstient 4 ore... ore care acum incep a deveni extrem de pretioase. Ma chinui acuma sa ma dezmeticesc cu o cafea si sa ma apuc de treaba, dar sufar de o lipsa cronica de chef.
Astazi am inceput sesiunea cu stangul si daca nu apare un miracol peste noapte, maine o voi continua tot asa cum am inceput-o. Sunt obosita, posomorata si irascibila, si nu reusesc sa invat eficient. Tot citesc si recitesc aceleasi randuri, inteleg cuvintele dar e prea obositor sa ma chinui sa inteleg si legatura dintre ele.

Merg la o tigara si sper sa-mi mai revin.

Trimis de: Fantasee pe 29 May 2006, 05:48 PM

Draga mea draga, dar eu te citesc de mult ... Numai ca pana acum nu am considerat potrivit sa intervin in vreun fel.
Cred ca ti-ar prinde bie sa asculti Mozart - "Eine kleine Nachtmusik" in vreme ce inveti. Spor la treaba .

Trimis de: N.V. pe 29 May 2006, 06:48 PM

Am tot incercat diverse fundaluri sonore pentru invatat. In ultimele zile mi-a priit tare bine jazz-ul, desi trebuie recunoscut ca nu poti fii atent in doua locuri in acelasi timp, da' decat sa ascult fiecare miscare a vecinilor mai bine imi ascult de-ale mele. Chiar asa... m-a catadicsit norocu' cu niste vecini care tot timpul isi gasesc ceva cu care sa faca zgomot numai cand ma aflu eu sub corvoada sesiunii. Da' in rest sunt oameni cumsecade si generosi. Unde mai gaseste omu' asa vecini simtitori care se gandesc ca poate n-am televizor si tare mi-ar place la doua noapte sa ascult si eu stirile... de la televizorul lor

Nu am chef de invatat. Ochii alearga inutil pe cursuri in timp ce mintea mi-a luat-o razna spre alte meleaguri, care prind un contur balcanic pentru ca a inceput sa-mi lase gura apa dupa o narghilea



Edit: Gata! Acum ma apuc de invatat. Promit!

Trimis de: N.V. pe 8 Jun 2006, 09:31 PM

Timpul mi-a luat-o inainte, alearga intr-un ticait mut deasupra mormanelor de cursuri, seminarii, carti si articole, prea repede sare peste somnul meu din ce in ce mai chinuit. Prea putine ore de somn si liniste, prea multe cafele, prea multe tigari.De vineri stau de dimineata pana seara cu fundul pe-un scaun in sala de lectura si trag de mine sa mai citesc pana la sfarsitul capitolului… pana la sfarsitul paginii… sau macar pana la sfarsitul paragrafului, promitandu-mi o cafea calda si tutun. Dar ma enervez, inchid cartea, las propozitia neterminata si pornesc spre singurele satisfactii din ultimele zile: cafeaua si tigarile.
Astazi cand ne-a rugat sa ne ridicam permisele si sa returnam cartile, toti paream niste umbre care in liniste isi adunau lucrurile si ieseau cu un teanc de carti in brate, prea obositi sa se grabeasca inspre o bere, prea apasati sa zambeasca.
Ieri m-a enervat cumplit un exces de megalomanie… sau de infantilism. Nici nu merita sa ma chinui sa-l calific. Mi-e egal…fie ce-o fi, pentru ca daca oricum nu e ce vreau eu, nu conteaza.

Trimis de: N.V. pe 10 Jun 2006, 09:23 PM

Ascult Led Zeppelin, beau o bere si ma uit la o luna mare, galbena si rotunda prin geamul stropit de ploaie. Ar trebui sa ma reapuc de invatat, dar berea combinata cu oboseala ma face sa ma simt bine, usor indiferenta, putin bine-dispusa. Am ajuns sa operez asupra imposibilului, si ce frumos e rezultatul operatiilor, si in acelasi timp, cat de departe de realitate, cat de putin probabil.
Mai lenevesc un pic pana imi termin berea, fac un dus si sper sa ma mai dezmeticesc sa pot sa ma apuc de treaba.

Trimis de: N.V. pe 20 Jun 2006, 10:59 PM

Desi nu e deloc momentul potrivit cu cateva ore inainte de examen, realizez din nou ce edificiu de prostie si naivitate reprezint. Chiar nu-mi era dor de sentimentul acesta de singuratate combinat cu incertitudine si dor. O durere dureros de dulce, gelozie cu obiect nedefinit, nedumeriri chinuitoare... si dor. Dor de o atingere,de un zambet, de o privire uffff dor de simpla prezenta. Dar cat de tare doare simpla prezenta prin indiferenta care o poarta!!!!

Complicatii inutile ale unei vieti golite de sens si scopuri... si usturatoarea intrebare "Ce s-a intamplat?". Si tot ce ramane e amintirea inceputului dintr-o zi ploioasa... tot zi de 12 si concluziile unei zile calduroase... tot zi de 20.

Trimis de: Hashaspire pe 21 Jun 2006, 09:31 AM

N.V., "scuze ca dau buzna":
Ieri mi-a povestit un prieten o intamplare de la el din oras:
Un barbat avea o aventura cu o femeie din blocul de vis-a-vis. Intr-o zi, cand atractia devenise prea mare, s-a gandit sa o minta pe nevasta-sa ca pleaca in "delegatie". Femeia i-a facut pachet - i-a pus oua fierte, servetele, haine calcate... si i-a zis "Bafta!". Individul a plecat in delegatie la 50 de metri mai incolo, la amanta. Au petrecut si-au petrecut pana cand s-au obisnuit unul cu altul. El se simtea ca acasa. Amanta l-a rugat intr-o zi sa duca el gunoiul. El a acceptat, si-a tras pe el niste pantaloni scurti si-un maiou alb larg si a purces.
Ghici ce s-a intamplat?
....
Nope, nu l-a ginit nevasta-sa...
....
Din instinct, s-a intors in pantaloni scurti si in maiou, cu galeata amantei , la nevasta-sa.

Altfel spus, gandeste-te ca n-ai avea un picior si ai fi chioara.
Invata din greseli (cat mai rar din ale tale) . O gand urat/trist aduce un fir alb si un rid. Un zambet te face cu o zi mai tanara. Viziteaza pagina http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=6727&st=45&# si uita-te de la poza aia in jos.

Cand termini, te gandesti repede si dai raspunsul la intrebarea: "De ce nu m-as simti asa tot timpul?"

Scuze ca am intervenit.

Trimis de: N.V. pe 2 Jul 2006, 12:39 AM

@Hashaspire... esti oricand binevenit... mai ales daca imi mai aduci un zambet pe botic.

Dorul abia incepe... refuzul meu de astazi sunt sigura ca l-a deranjat, si asta pentru ca m-a deranjat si pe mine. Daca spuneam ce trebuia spus la respectva clipa... si din nou regretul. Oricum, ieri am acumulat un punct in plus... sper ca din ambele parti. Si astazi... atat de dragut, atat de oportun, atat de aproape, chiar si dupa blestematul refuz. Dar nu are rost sa ma gandesc, nu aveam o alta optiune. Sper in ziua de maine, si daca nu va fi sa fie, sper in septembrie. Oricum imi doream un ragaz. Numai ca asta e problema la mine. Cand obtin ce vreau, acel ceva devine insuficient si nemultumitor. Imi va fi dor de el, la modul evident... pentru toata lumea.

Deja mi-e dor de el... tot la modul evident... si tot pentru toata lumea.

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii

Trimis de: N.V. pe 17 Jul 2006, 11:15 AM

Am avut dreptate sa sper in acel "maine" si initial speranta s-a propagat pana in septembrie, insa undeva pe parcurs tot setul de ganduri a fost blocat... lasat pe undeva in spatele "aici si acum" -ului. La inceput dorul de el a fost acut, apoi, intre doua scoici, stele si valuri l-am inlocuit cu dorul de mare. Si mi-e tot dor de mare. Daca lucrurile merg bine in doua saptamani voi putea sa-mi lecuiesc pentru o vreme acest dor.
Pana atunci, imi trec timpul dintr-o cafea in alta in incercarea disperata de a ma lasa de fumat.

Trimis de: N.V. pe 20 Jul 2006, 11:23 PM

Astazi merg sa ma pierd in cerul instelat, in luna si in linistea mirosului de iarba proaspata si a aerului curat. Dar pana atunci... somn.

Trimis de: N.V. pe 27 Jul 2006, 02:56 PM

Dulce vacanta, dulce leneveala... nu am nici o grija. Din cand in cand mai imi apuc cortu, sacu' de dormit si izoprenu', arunc ceva toale in ruxac si imi iau lumea in cap, iar cand ma-ntorc cad lata de oboseala la pat. In concluzie... totul e cum nu se poate mai bine... eh... aproape totul, dar daca ar fi bine si punctul ala mic si negru din inconstientul meu, prea ar fi suspect. Purced acum spre aspirator ca sa-mi pot face apoi planuri in tihna pentru sfarsitul asta de saptamana

Trimis de: N.V. pe 21 Aug 2006, 11:59 PM

Gata... a trebuit sa pun cortul, izoprenul si sacul de dormit in cui si sa scot cateva carti de la naftalina, carti carora le-am promis ca maine le iau la plimbare in sala de lectura de la BCU. Greu de crezut, dar ceea ce ma motiveaza sunt tocmai iesirile cu cortul la munte si la mare din vara aceasta. Am nevoie de bani, iar banii comozi vin din bursa. Nu trebuie decat sa trag tare 2 saptamani si dupa asta voi avea un trai fericit un semestru intreg. Ma gandesc cu drag si cu dor la noptile senine, la rasariturile din Vama si apusurile din Apuseni, imi lipsesc focurile acompaniate de un om cu o chitara, de trenul care ma aducea inapoi acasa "dimineata devreme, ceata-i lipita de drum"...

Dimineaţa devreme, ceaţa-i lipită de drum,
Dimineaţa devreme, ceaţa-i lipită de drum,
Trenul intră-n gară împachetat în fum...

Peronu-i pustiu, vîntul se joacă-n hîrtii,
Peronu-i pustiu, vîntul se joacă-n hîrtii,
Lumini colorate se-aprind ca nişte făclii !

Şeful de gară mă priveşte ciudat:
\"De ce nu eşti la ora asta în pat,
Spune-mi, de ce umbli cînd toţi oamenii dorm ?
Eu în locul tău, zău, aş fi mort de somn !\"

Ma gandesc la toate astea si visez naiv raspunsul venind de la un alt el, un el cu care ne-am privit doar, usor timid, usor indraznet timp de cateva zile, un el pe care probabil nu il voi mai revedea, dar la care imi pare ca mi-am lasat o parte din suflet Si iata si raspunsul...

\"Aici în oraş stă o fată frumoasă,
Aici în oraş stă o fată frumoasă,
Am venit special aşa,
S-ajung la ea acasă:
Vreau să-i fac o surpriză, ştii,
Cînd se va trezi !\"

Trimis de: N.V. pe 22 Aug 2006, 02:56 AM

Urechea mi s-a dezobisnuit. Nu pot sa adorm din cauza ploii... dureaza deja de vreo 7 ore si a devenit de ceva vreme apasatoare. E prima ploaie care sparge tiparul ploilor de vara... e ploaia care marcheaza inceputul toamnei, e ploaia care mi-a alungat greierasul noptilor trecute, ploaia care-mi reda insomniile vindecate de linistea vacantei.

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Dar cine esti tu oare?

Trimis de: N.V. pe 26 Aug 2006, 06:28 PM

Nu stiu cine vei fi tu, dar...
Sa nu spui nimic
nu-i nevoie de cuvinte
mai adormi un pic
sa-mi ramai asa in minte.
S-a facut prea tarziu ca sa mai
pleci si trenul tau a trecut.
Neimplinit ramana astazi rostul sau.

Trimis de: Fantasee pe 1 Sep 2006, 09:17 AM

Neveea lu' mama , vin' sa te pup!

Trimis de: N.V. pe 2 Sep 2006, 02:04 PM

Nu stiu daca merit... mai bine stau la colt ca astazi nu am fost cuminte si am scris numai prostii la examen

Trimis de: Fantasee pe 4 Sep 2006, 10:23 AM

Lasa, draga de tine ... ca nu se moare din atata lucru! Si meriti ... in fiecare zi .

Trimis de: N.V. pe 12 Sep 2006, 12:16 AM

Tot mica si naiva a ramas sentimentala asta care salasluieste in acelasi trup cu mine. Acum sta si se smiorcaie. E drept ca nici eu, fiinta rationala si sceptica, nu m-as fi asteptat la vestile pe care tocmai mi le-a spus. Nici nu stiu cum... la ce reactie se astepta... cum a putut sa spuna fara sa se gandeasca ca exista posibilitatea sa raneasca. Speram inainte la mai mult, acum insa nu mai este nimic... si nici nu mai poate fi. Cred ca s-a terminat inainte chiar de a incepe.
Macar am vazut ca sunt capabila sa ma controlez, si asta din cauza ca abia acum incepe sa ma loveasca vestea.
Mi-e sufletul doborat de tristete si cugetul obosit. Am inceput sa ma ghemuiesc de durere. Vreau sa scap, vreau sa plec undeva cu cortul. N-am decat sa raman fara bani de tigari pe o luna de-acum incolo, vreau sa plec sa ma ascund in fosnetul frunzelor.

Trimis de: freeman pe 12 Sep 2006, 02:55 AM

Pune si tu o muzica adevarata!

Trimis de: N.V. pe 12 Sep 2006, 07:17 AM

Aseara... sau azi dimineata foarte devreme, pe cand scriam cele de mai sus, ascultam Tanta de la Timpuri Noi in draci. Acum insa, poate pentru ca este zi, poate pentru ca e ceva mai multa liniste undeva in interior, poate pentru ca vecinii daca nu s-au trezit, ar face bine sa se trezeasca, poate, poate, poate... merge un Child in time, fara sa ma zgarcesc la volum, si poate mai tarziu un Kashmir.

Tu ce mai faci prietene?

Edit:... trebuia sa-mi dau seama... aceeasi data de 12. Si desi nu sunt superstitioasa, ador coincidentele. Cred ca mai mult are de-a face cu depersonalizarea problemei, de indepartarea ei de mine si proiectarea pe un eveniment exterior mie.

Trimis de: freeman pe 24 Sep 2006, 12:10 AM

dulce child in time
apoi o sa ascult Violeta/SR

Ai avut parte de coincidente?!

Trimis de: N.V. pe 14 Oct 2006, 10:38 PM

Nu mai stiu daca am avut parte de coincidente... poate am avut, dar poate m-am chinuit eu prea tare sa gasesc elementele, sa le deformez ca sa le pot suprapune si sa pot constata coicidenta.

I have my books
And my poetry to protect me;
I am shielded in my armor,
Hiding in my room, safe within my womb.
I touch no one and no one touches me.
I am a rock,
I am an island.

And a rock feels no pain;
And an island never cries.

Trimis de: N.V. pe 15 Oct 2006, 11:53 PM

M-am tot gandit si intr-un moment meditativ de-o tigara mi-am dat seama ca alaturi de el as putea suporta iarna care urmeaza. M-as ghemui langa el, i-as simti respiratia pe crestet si ne-am uita amandoi pe fereastra cum ninge alb si curat. Chiar s-ar putea sa-mi placa iarna langa el. Si diminetile mi-ar fi calde iarna si racoroase vara daca m-as trezi in bratele lui.

... in rest, nehotarata ca de obicei, si cu un zambet tamp al amintirii pe botic

Trimis de: N.V. pe 21 Oct 2006, 11:37 PM

Ma arde tristetea in suflet
si-n insigurare-mi astept leac,
nu mai stiu ce-i dorul, nu mai stiu ce-i visul
de toate uitat-am intr-o amnezie de-un veac.
Ascult linistea vietii
ce netulburata trece-n zbor asupra-mi.
Prieten mi-este lantul
ce ma tine strans.
Lacrima uscata urla furia muta,
sufletul se zbate in tunelul stramt.
Cale-ntoarsa nu e.
Am avut eu grija sa ascund poteca
si sa uit scaparea din a vietii drum,
schiopatand in taina calatoriei mele,
uitand de scaparea din al vietii drum.
Si oftand spasmodic lantul vreau sa-l rup
ca sa cad in haos.
Gandul vreau sa-l curm
cugetul sa-l sfarm
visul sa-l alung
viata-mi sa o bat
linistea s-o cert
Iar eu sa raman
pe-un morman de scrum
piatra de mormant,
miros de caverna.
Si tipat de corb sa se-auda-n zare.
Si-n al zilei inceput, cand e cerul rosu,
norii-mbujorati,
frigul sa dispara,
vantul sa se-opreasca,
furtuna sa treaca.
Iar din noaptea neagra ce a fost sa fie
sa ramana sufletul tamaduit
ca sa isi adune cioburi si franturi,
sa se recladeasca, cum a fost de mult.

Trimis de: N.V. pe 2 Nov 2006, 12:27 AM

M-am saturat de frigul de afara, de golul din portmoneu, de lipsa de tigari, de liniste, de lipsa linistii, de stat acasa, de stat la facultate... si astazi mai ales s-a gasit sa-mi iasa-n cale si sa nu se poata abtine sa nu-si tina gura. SUnt anumite bariere care nu ar trebui trecute si astazi le-a neglijat pentru a doua oara intr-un mod respingator.
Si visul de azi-dimineata... de fapt altfel sa incep. M-am (re)apucat de citit Freud si am inceput cu interpretarea viselor. M-am trezit partial din vis (cred ca ceasul cu radio si-a facut datoria de desteptator) si pana la urmatorul ceas cu alarma (le am imprastiate peste tot in camera) am hotarat ca mai motai in pat. In timp ce motaiam eu linistita, mi-am amintit ce-am visat si avand visul proaspat in memorie am hotarat sa-l analizez. Si l-am analizat, cu toate ca sunt sigura ca la un moment dat, in timp ce analizam, am reusit sa adorm.

Vorba lui Freud, de dragul decentei voi trece cu privrea unele detalii si unele inerpretari, dar in linii mari, M. a fost intotdeauna un fel de pansament al sufletului, care a fost langa mine de fiecare data cand am avut nevoie, iar A. a fost o fiinta placuta, dar servea in principiu la sex... si cea mai frapanta chestie de care mi-am dat abia cum seama, ca mi-e egal un el sau un altul. E drept ca ea mi-a aparut in vis oarecum slutita cu un semn de nastere rosu plasat de-a curmezisul pe fata, ca orgoliul "m-a presat" sa o visez asa, sa o visez pe ea stinghera si pe mine calma, sa il visez pe el vulnerabil si pe mine intransigenta... pe astea oricum le stiam. Dar acum mi-e atat de clara situatia, recenta dilema A-M in sfarsit solutionata, cu atat mai mult cu cat e solutionata intr-un mod cat se poate de firesc.

Asta nu inseamna ca plasez visul pe un piedestal... poate l-am nimerit doar, desi il vad constituit din elemente care se leaga, cu multe din care mi-am omorat la greu neuronii in ultimele zile. Conceptia mea desore vis era oricum una probabila, legata fiind de faptul ca visul reprezinta o cale de satisfacere a unelor nevoi perimate intr-o perioada de timp, este de fapt o transpunere a dorintelor insotita de satisfacerea lor. Probabil de aceea dorm oamenii atat de mult cand sunt suparati (eu cel putin).. prefera calea mai putin acida, a visului.

Trimis de: N.V. pe 17 Nov 2006, 11:24 PM

Iar imi miroase a el... si ma chinuie atat de tare mirosul asta, si ma duce cu gandul la o perioada pe care o credeam trecuta, si apar atatea amintiri... bune, numai ca daca insist cu gandul asupra lor, se contextualizeaza si oarecum imi dau seama ca fiecare "bun" e incadrat intr-o serie intreaga de "rele". Si totusi simt mirosul, si asa cum gurmandei de mine i se face foame la cel mai vag miros apetisant, tot asa acuma i se face dor. Sunt o gurmanda a dorului si a amintirii, niciodata a prezentului.
In rest, viata mea e tot asa ca acum o luna: fara bani, fara tigari, dar de prieteni plina, si asta ma incurajeaza. De fapt e un compromis deja: ne incurajam reciproc, desi fiecare stie ca si ce spune si ce aude e o usoara exagerare, care nici macar nu are efect. Ne chinuim sa ne indepartam incet-incet de realitate si sa ne apropiem macar un pic de optimism.
Ahhhhh si mirosul asta. E foarte real, sunt sigura ca nu mi-l imaginez. Da' nu-mi dau seama de la ce vine, atata doar ca-l asociez cu "el", cu o seara de sfarsit de octombrie de acum.... wow, 6 ani si cu o plimbare printr-o noapte de sfarsit de decembrie de acum 2 ani.
Mnoh... mi-s melancolica acuma

Father of the Night
(Bob Dylan)

Father of night, Father of day,
Father, who taketh the darkness away,
Father, who teacheth the bird to fly,
Builder of rainbows up in the sky,
Father of loneliness and pain,
Father of love and Father of rain.

Father of day, Father of night,
Father of black, Father of white,
Father, who build the mountain so high,
Who shapeth the cloud up in the sky,
Father of time, Father of dreams,
Father, who turneth the rivers and streams.

Father of grain, Father of wheat,
Father of cold and Father of heat,
Father of air and Father of trees,
Who dwells in our hearts and our memories,
Father of minutes, Father of days,
Father of whom we most solemnly praise.

Trimis de: N.V. pe 18 Nov 2006, 11:36 PM

Astazi a fost una din acele zile pierdute, iar numarul lor creste ingrijorator pe cand ar trebui sa se reduca. Dar acum ma simt binisor. Poate din cauza vinului pe care-l tot sorb de vreo doua ore. Dar la mine in camera nu mai miroase a nimic suspect, stau in bezna, ascult Simon & Garfunkel, si beau vin. Ma gandeam pe la 9 sa ies undeva, chiar mi-am luat si toalele pe mine, dar apoi m-am razgandit, m-am bagat la dus si am preferat linistea camerei mele. Nu aveam chef de palavragit si stau si foarte rau cu banii. Dar m-am resemnat deja ca sunt leftera. Mi-am facut-o cu mana mea. Stiu ca A mi-a mancat mult din timp in ultimul semestru si si in sesiunea de restante. E vorba de timpul fizic in care am stat cu el, si celalat timp in care m-am gandit la el si la posibilitatea faptului "noi" care sa depaseasca momentele petrecute in camera lui. Hmm.. poate am fost eu prea incapatanata. In fond el ma tragea inapoi in pat si ma mai retinea la o tigara si eu eram cea care-l lua peste picior cand incerca sa ma imbratiseze sau sa ma sarute (sau in termeni freudieni, sa efectueze un contact al mucoaselor bucale ). Cu siguranta nu regret perioada petrecuta alaturi de el, desi am mecanicizat totul in incercarea de a nu ma lasa invinsa de un sentiment pe care s-ar fi putut sa-l regret.
Mi-e dor sa merg la teatru. De cand a inceput stagiunea nu am vazut decat o piesa. Mi-e dor de vremea in care mergeam singura. Primul an de cand am descoperit realitatea alternativa oferita de actori. Mi se parea ca orice prezenta cunoscuta asezata alaturi de mine ma impiedica sa savurez piesa, si ma forta oarecum sa-mi controlez mimica. Dar m-am obisnuit repede si cu prezenta prietenilor si mai ales cu cafeaua de dupa in care stateam in baruletul actorilor si comentam pisa, comparand-o cu altele, laudam sau criticam actorii, ne aminteam de alte momente din alte piese, si atmosfera astfel creata era una intima si calda. De cand ne-am imprastiat pe la facultati, ne intalnim mai greu, ne mobilizam mai greu sa vedem ce se mai joaca, sa luam bilete, sa facem rost de bani. Ufffff!!! Urasc sa nu am bani. Nu-mi place sa cer de la parinti, m-as angaja da' ai mei stramba din nas spunandu-mi ca mai bine invat. SI au dreptate. Nu de aia am renuntat la o facultate ca sa ma angajez si sa nu-mi mai ramana timp si pentru drept. Oricum mi-a fost greu sa decid sa-mi inghet o facultate, si si acum mi-e greu sa accept ce am facut. Desi nimic nu s-a schimbat, citesc in continuare literatura de specialitate pentru ambele facultati, atata doar ca in sesiune imi va fi mult mai usor. Nu voi avea decat 5 examene, si nu 16 cate am avut sesiunea trecuta.
Cum spuneam, e bine, e bezna, e Simon & Garfunkel, e vin....

Hello, darkness, my old friend
I've come to talk with you again
Because a vision softly creeping
Left its seeds while I was sleeping
And the vision
That was planted in my brain
Still remains
Within the sound of silence

In restless dreams I walked alone
Narrow streets of cobblestone
Beneath the halo of a street lamp
I turned my collar to the cold and damp
When my eyes were stabbed
By the flash of a neon light
That split the night
And touched the sound of silence

And in the naked light I saw
Ten thousand people, maybe more
People talking without speaking
People hearing without listening
People writing songs that voices never share...
And no one dare
Disturb the sound of silence.

"Fools," said I, "you do not know
Silence like a cancer grows."
"Hear my words that I might teach you,
Take my arms that I might reach you."
But my words like silent raindrops fell,
And echoed in the wells of silence.

And the people bowed and prayed
To the neon god they made.
And the sign flashed out its warning
In the words that it was forming.
And the signs said: "The words of the prophets
Are written on the subway walls
And tenement halls,
And whisper'd in the sound of silence."

Trimis de: N.V. pe 29 Nov 2006, 12:08 AM

A fost vin si bere.. putea fi mai mult, dar din nou m-am incapatanat. Mi se pare ca exista o infinitate de posibilitati cu care nu stiu sa operez si ajung sa-mi doresc ca si 1900 un pian ale carui clape sa aiba doua capete, fiind astfel limitate ca numar si cu ele sa pot sa generez un numar nelimitat de solutii. Dar pentru ca nu se poate, nici eu nu pot, asa ca renunt. Greu de acceptat, dar am devenit obtuza.

Trimis de: Serenity pe 24 Dec 2006, 11:14 PM

Craciun fericit, ex-soon-to-be-again-colega!

Trimis de: N.V. pe 29 Dec 2006, 09:41 AM

Sarn'na, co-regina a cafelei
Ma uit la poza si imi dau seama ca eu cam asta am facut la Craciun: am tot tinut un pahar de vin in mana si si dupa Craciun m-am tot plimbat cu el prin casa. Dar acum nu, acum imi trebuie cafea... multaaaa. Si langa cafea, ascult un Bolero si ma uit la o poza c-un rasarit din Vama... si mi se face dor. Daca ma mut cu privirea catre geam, vad fulgii si zapada de pe dealul cu cimitirul, si iar mi se face dor(de munte, nu de cimitir ). Dar daca ma mut cu privirea mai la dreapta pe birou si vad mormanul de carti, mi se face dor de duca
Asa ca pentru noul an imi doresc (eu mie ) sa am bafta mare in sesiune, subiecte usoare, profi indulgenti, supravehghetori si mai indulgenti, note mari si chefuri monstruoase inainte/dupa/intre examene SI pentru ca azi ma simt generoasa, le doresc si colegilor de suferinta acelasi lucru

Trimis de: calfa pe 29 Dec 2006, 07:38 PM

La Multi Ani, N.V. ! Ce sa-ti doresc eu tie in noul an ? Sa ai bafta maaaare in sesiuni, subiecte usoaaaare, profi indulgeeeenti, supravehghetori ( ) siiiii mai indulgenti, note maaaaari si chefuri monstruoaaaaase ( ) inainte/dupa/intre examene.

Parca am mai citit undeva toate astea.

Uite ca pe asta nu am citit-o: cafele cat mai pe gustul tau !

Trimis de: Fantasee pe 29 Dec 2006, 08:34 PM

Anul care vine să fie cel mai frumos dintre cei care au trecut şi cel mai netexturat dintre cei care te aşteaptă.

Trimis de: N.V. pe 4 Jan 2007, 11:25 PM

Va multumesc de urari, oameni dragi!!!
Anul a inceput cu prea multa lene... inadmisibil de multa, acum la sfarsit de vacanta cand imi dau seama ca am pierdut timpul in mod absolut regretabil. Aceasi intrebare de sfarsit de vacanta si de apropiere de sesiune: "Cum oare am putut sa fiu atat de inconstienta?" si aceesi promisiune, neserioasa prin insasi extremismul ei "Las' ca in semestru viitor voi invatat zilnic... saptamanal voi fi cu materia la zi"
Sunt curioasa ce se va alege si de sesiunea asta... acum nu mai de gluma. Profii prea a dracu' sunt ca sa ne ierte asa usor, mi-am demonstrat ca norocul nu e pentru mine (de fapt cred ca am vreo 10 mate negre in jurul blocului si e inevitabil sa nu vad macar 2-3 de-de-acasa pana-n statie si invers )
Si acum eu am o singura problema... mai am 10 pagini de citit... dintr-o chestie oribila care trebuia sa fie terminata joia trecuta (cine mi-a furat oare o saptamana din viata? ) si mi-e lene, parca mi-e somn si cu siguranta n-am chef. Incerc sa ma inviorez cumva, sa gasesc prin cyber-spatiu resurse motivationale, sa descopar surse de energie, sa orice ca sa pot rezista inca 10 pagini (nu e de gluma... chiar am atipit cu capul sprijinit intr-un cot ) Si veciniiiiiiiii,.. cum de-am putut sa-i dau uitarii? Dragii de ei! Ce le mai place sa dea si in sesiunea asta cu ciocanul in podeaua lor si implicit in tavanul meu. Si ei ca studentii... muncesc la casa numai in sesiune, iar eu ma chinui cu castile in urechi si cu muzica la maxim si incercand sa ignor faptul ca mi se zgaltaie tot biroul sa citesc, sa retin, sa inteleg multe chestii bagate prin carti doar ca sa iasa ele mai groase. Gata... 10 pagini, numai 10 pagini. Curaj!

Trimis de: Serenity pe 5 Jan 2007, 12:24 AM

Hai mai colega... pai ce-am vorbit noi? De ce sa inveti acasa cand exista sala de lectura a Politehnicii?

Multa bafta! Eu sunt convinsa ca pana la sfarsitul anului o sa ai bursa in strainatate

Trimis de: N.V. pe 5 Jan 2007, 06:40 PM

Tu colega... eu stiu ce-am vorbit, dar nu pot sa merg acuma la politehnica. Aia se pastreaza pentru zile albe, in care ai timp sa te mai dichisesti nitel ca sa nu arati ca un cadavru in devenire. Pai in perioada asta am cearcanele pana la barbie, parul ravasit, ochii inrositi, sunt palida de la nesomn, supradoza de cafea si nicotina (si daca nu sunt voi deveni in cel mai scurt timp, ca nu dureaza prea mult efectul vacantei). Si mai e ceva, dat fiind ca e vacanta, e un frig la biblioteca incat ieri cred ca am facut turturi la coada... coada mea de nebastuica albastra, evident.
Bafta si tie, si altora... de fapt tuturor!

Trimis de: N.V. pe 15 Jan 2007, 11:59 PM

Uf ce se apropie sesiunea... de fapt nu se mai apropie... e aici deja, dar n-am chef sa vorbesc despre asta... n-am chef nici macar sa ma gandesc la ea, sa-mi planific materia... pur si simplu n-am chef. Azi vreau sa ma lamentez, doar atat. Sa ma gandesc din nou la ce a fost, la ce incerc sa ma conving ca n-a fost sau ca nu vreau sa fie.
E frumos... ca a fost frumos. E frumos ca pe-atunci gandeam in termeni de "ploua infernal, si noi ne iubeam prin mansarde", e trist ca acum s-a schimbat in "iubite cata lume intre noi, numarator de ploi din doi in doi".

Trimis de: N.V. pe 23 Jan 2007, 10:50 PM

Sedeam pe scarile de la BCU dupa o zi intreaga de tocit, intretinuta de multe cafele si de pachetul zilnic de tigari, cu o foame care-mi zgaria stomacul, si evident... stateam la tigara, pe scarile de la BCU, ...cu steagul UE falfaind deasupra mea, injurand de toti dumezeii aderarea (eu, nu steagul... desi probabil nici lui nu-i convenea sa falfaie in fumul meu de tigara)... de aia mi-e foame, de aia is mai scumpe tigarile, de aia o sa-mi pic examenele ca toti profii vor sa se arate progresisti si sa verifice cat am inteles noi din normele si standardele europene aplicabile in lumina tratatelor si conventiilor la care Romania e parte.
Merg sa dorm, ca maine e o noua zi, in care ma asteapta cursurile 5 6 si 7, plus inca un capitol, plus ce n-am facut astazi... cursul 4 si capitolul dinaintea urmatorului capitol.

Trimis de: N.V. pe 12 Feb 2007, 01:20 AM

E nasol... iar 12, iar februarie, iar ghinion. Il miros deja... "vad" deja afisata lista cu rezultatele ultimului examen, ma "vad" deja picata, si ca totul sa fie perfect presimt ca voi mai si da nas in nas cu profu' si eu nu voi putea sa-mi ridic ochii din podea de jena... cum am reusit oare sa o dau chiar atat de tare in bara? Doar am invatat si nu numai in sesiune, ci un semestru intreg.
Stiu ca pare nimic... eh, un examen picat acolo, ce mare branza? Dar era atat de important, si m-ar fi ajutat atat de mult. Nu neaparat bursa, dar increderea pe care am reusit treptat sa o pierd in ultimul an. Pare o prostie sa depind de o chestie formala, cum e un examen... si asta cu atat mai mult cu cat stiu materia... si stiu ca o stapanesc bine, dar de cand am dat examenul ma simt suspendata deasupra haului si ma candesc cu groaza cat de tare va durea izbitura cu... realitatea.
Si mai e ceva... am reusit cu succes sa ne certam, ca de doua luni o tot intindem si o-ntoarcem convenabil pe gluma. Si la inceput nu a inteles ce-i reprosam, i se parea perfect normala reactia lui. De fapt mi-e foarte clar ca nici acum nu intelege prea bine care e problema, intuindu-mi o problema pe la mansarda.

http://www.youtube.com/watch?v=2PqT4mUcfwM&mode=related&search=

Trimis de: N.V. pe 26 Feb 2007, 11:26 PM

In ultimul timp priviri de soare imi rasar in cale, iar eu le zambesc sincer. Atat de frumos, si atatea amintiri. Si culmea ca ma impiedic de el in locurile in care-mi place cel mai mult sa ma plimb, sa ies la cafea sau sa beau o bere. Si de fiecare data el arata de parca tocmai ar fi iesit de la Epava si eu tot timpul ma simt ca si cum as muri daca nu as ajunge la Ovidiu sa beau o cafea. Hmmmmmm ce dor mi-e!

Atazi am avut un puternic moment de rebeliune impotriva "sistemului". Si m-am revoltat, cu toata inocenta mea naiva. Dar mi-a prins bine....
Pt rebeliune http://www.youtube.com/watch?v=s5btZWbViPA

Trimis de: N.V. pe 9 Apr 2007, 10:34 PM

Am lipsit o vreme de pe Han... ba nu aveam timp, ba nu reuseam sa intru, ba imi era inecata tastatura... si acum intru si vad schimbari. Asa ca in loc sa inchid calculatorul, dau drumul la Janis Joplin si astept cu nerabdare sa redescopar Hanul.
Am citit si mesajul de mai sus... si mi-e tare dor de Vama. Mai pastrez o farama de speranta ca o sa ajung inainte de 1 Mai acolo.

Trimis de: N.V. pe 3 May 2007, 08:45 PM

De vreo saptamana m-a pleznit o stare generala de indispozitie si incerc sa nu ma dau cu fundul de pamant si sa incep sa bocesc.
In rest... chiar nimic, si e ucigator de inutil, pentru ca, nu-i asa? Ce caut eu in viata mea, de ce-am venit sa-mi tulbur linistea?

Trimis de: N.V. pe 7 May 2007, 09:06 AM

De ce e luni, de ce e dimineata, de ce ploua, de ce trebuie sa ies din casa si sa merg la facultate?

Trimis de: N.V. pe 20 May 2007, 01:46 PM

Stau si numar timpul. Acum doi ani era vineri, anul trecut era sambata, anul asta e duminica. Ma incapatanez sa-mi aduc aminte de ziua asta, si sa o consemnez constiincios. Si tot cheful pe ziua de azi s-a dus. Gandul ma duce la pat... sa-mi torn un pahar de vin si sa citesc aiurea. Dar am de invatat, iar sesiune, iar stres, iar chin. SI tot degeaba. Mult stres, mult chin si tot nimic. Inertia ma tine comod infipta in rutina cu senzatia vaga a utilului, si de aici rezulta clar un optimism accentuat. Incerc sa deformez realitatea, incerc sa ma amagesc, dar in momente de pauza imi dau seama ca tot degeaba astept vreo imbunatatire.

Trimis de: Fantasee pe 21 May 2007, 09:14 AM

Aºtept ºi eu cu tine, ca sã nu fie degeaba.

Trimis de: N.V. pe 3 Jun 2007, 05:00 PM

A venit. Si debuteaza maine, 4 iunie, ora 13 cu una bucata examen. De o saptamana alerg din stanga in dreapta vorbind aiurea la telefon sa fac rost de cursuri, de seminarii, de carti, de informatii soptite pe sub mustata de profesori, matinalilor care au reusit sa se trezeasca si pentru ultimul curs, pe cand eu dormeam sa sorbeam tacticos din cafea. Dar vremurile bune s-au dus. Nu mai e timp de sorbit tacticos din cafea. O dai pe gat sperand sa contracareze orele de nesomn care se acumuleaza, si repeti periodic operitiunea cu vadita disperare.
Intre un concert Timpuri Noi si un chef de debut al sesiunii, am facut un plan de bataie (deja am ramas in urma ) si am inceput sa fiu din ce in ce mai convinsa ca imi voi pica un exame. Ma indreb daca mai are rost sa ma zbat si pt examenul ala, sau mai bine-l las direct pe toamna.
Oricum, situatia nu e atat de stresanta ca in iarna, acum stii ca este toamna, stii ca vine vacanta.
Mdeah
Ma intorc la plan, macar sa pot zice ca am ramas in urma cu planul in loc sa zic ca nu ma tin de plan.

Trimis de: fis_tic pe 3 Jun 2007, 09:24 PM

Concertul cu Timpuri Noi spui, au avut si cantecul acela Tata?
Oricum, nu-i semn bun.
Si... a plans cineva pe acolo, pe scena? A... n-ai fost atenta, mai bine.
Am auzit ca piesa asta ar fi mortala, pentru unii

Trimis de: N.V. pe 10 Jun 2007, 12:30 AM

M-am plans in ultimul timp de faptul ca nu mai pot? Ei bine, ma plang acuma. Sunt treaza de peste 18 ore jumate, interval in care am dat pe gat 7 cafele, am pleoapele grele si mainile amortite. Nu mai vreau Ce mi-a trebuit mie facultate? Nu mai bine imi cumparam de banii astia un caine si doua oi si acum stateam fericita pe-un varf de deal la foc


http://www.youtube.com/watch?v=ij4w6_S_3Ls

Trimis de: dascalita pe 10 Jun 2007, 06:43 AM

Buna faza cu oile...
Bafta, draga mea! Stiu ca poti!


...eu visam la o partida de prasit, dar pe racoare!

Trimis de: Serenity pe 10 Jun 2007, 12:41 PM

Colega, tin-te tare! Gandeste-te la betiile, chefurile si excursiile de dupa

Trimis de: N.V. pe 10 Jun 2007, 01:02 PM

Tu, dragelor... saru'mana de incurajari.
Gata.. a trecut un rau, sa speram ca a trecut cat de cat bine. Inca 4 si-am scapat. Si conform obiceiului, pornim la drum cu o cafea.

Trimis de: N.V. pe 14 Jun 2007, 11:56 PM

"Ce plumb ma leaga de pamant,
Ce greu mi-e trupul si ce frant,
Ce liniste e-n jur acum.
Mi-e viata numai ca un fum.

Imi cad pe fata fulgi de nea
Ca pe un bulgar de mormant,
Si nu-i nici ploaie si nici vant,
Ce rece e pe fata mea.

De unde-n gura atat cobalt?
Ce mult as vrea sa-mi fie cald,
Sa nu se auda nici un tun.
Ce inalt e cerul si ce bun.

Toate-s aproape si departe,
Si parca-s leganat de ape,
Cu ochii in eternitate.
Ce stranie singuratate.

Iar ninge tare si mi-e frig.
As vrea sa ma ridic sa strig.
Cine i-alaturi si ma cheama?
Mama mama."

Omu' e genial.. tare spiritual, voce superba, versuri faine. Numai ca acum tare ar trebui sa invat. Nici nu stiu daca mai am 9 ore pana la examen, si nu stiu nimic. Cred ca am ajuns in sfarsit sa nu mai imi pese. Imi dau seama ca oricat de alba e noaptea asta nu pot sa-mi iau examenul. Nu am cum... e imposibil sa tocesc mormanul ala de pagini. Dar accept cu seninatate ca se mai adauga inca unul pe toamna E ca si clipa aceea care ramane oarecum suspendata, in care iti dai seama ca urmeaza sa pici, iti dai seama ca te va durea foarte tare, dar nu ai timp sa reactionezi, si de la un moment dat nici nu mai incerci sa reactionezi... ai invatat deja ca nu are rost. Bineinteles... asta nu inlatura injuraturile de dupa... dar de alea o sa-mi descarc sufletul maine. Bineinteles ca profu' va fi de vina... cel mai probabil ca ne va da niste subiecte din alea incat nici daca ar fi fost sa invat nu le-as fi invatat... de-a dreptu' aberante dom'le.

Trimis de: Serenity pe 15 Jun 2007, 01:01 AM

Normal ca proful e de vina! Si dupa ce ca materia e inuman de multa, dupa ce ca (fara virgula) cartea a aparut cu doua zile inainte de examen, dupa ce ca primesti subiecte din fiecare capitol care cer sa-ti amintesti detalii... dupa toate astea, mai vine si proful tampit si incepe sa faca pe nebunu' in fata amfiteatrului si iti mai tin si parintii teorii de parca n-ai fi satul de-atatea. Ei, dracia dracului!

Mie mi se pare toata chestia asta asemanatoare cu ziua dinaintea unei calatorii mult-asteptate cand esti total panicat la gandul ca trebuie sa te epilezi, sa te speli in toate directiile, sa faci bagajele, sa-ti cosi io stiu ce bluza care s-a rupt dar o vrei neaparat in bagaj, sa faci cumparaturile si multe altele. Si-atunci, intr-un moment in care panica a ajuns la apogeu, te izbeste o revelatie: "da' de ce sa fac eu toate astea?"... si te hotarasti sa iti bagi picioru si sa-ti arunci doar periuta de dinti in buzunar. Si te simti de o mie de ori mai bine, mai calm si mai fericit la gandul excursiei. Or is it just me?

La cat mai multe excursii dupa sesiune, colega! Ca de-aia exista atatea sesiuni.. sa impartim materia si sa nu o luam razna

Trimis de: N.V. pe 25 Jun 2007, 02:17 AM

Gata si ultimul examen, gata inca un an... mai sunt de calculat examenele ramase pe toamna si in rest am in fata vacanta. Visez bai de soare, galoane de bere, rasarituri si festivaluri. Vad rucsacul gata pregatit, cortul testat si cerul instelat de pe langa un foc, aud acorduri de ghitara si simt aer salin si aer curat de munte. Mi-e dor de zgomotul monoton al trenului.
Un motiv in plus sa-i multumesc... azi am constatat ca fara el nu as fi reusit sa chiar inteleg refularea, sa simt cum opereaza , sa vad cum pot trece sentimente si stari de la un nivel de activare ridicat la unul minim pana la insesizabil, sa simt cum tasneste apoi acut in constient. Astazi cred ca "pa"-ul a echivalat cu "adio". Gata... ramane doar gustul amar al eternei mele naivitati.
Acum merg sa dorm somn linistit. Voi dezactiva alarmele, voi trage perdeaua ca sa ma pot zgai la stele si voi refuza orice vis.

Trimis de: Serenity pe 28 Jun 2007, 03:53 PM

Felicitari colega! .. spun asta cu invidie in suflet Eu mai am inca 2 examene, si sunt cam la capatul puterilor. Dar a venii ea vacanta si pe strada me

Ce planuri mari de vacanta ai? Mie practica din 9-15 iulie mi le strica

Trimis de: N.V. pe 29 Jun 2007, 03:45 PM

Las' colega ca o sa fie bine... mai inveti, mai faci o fituica, mai ti se pleaca ochii pe alte lucrari si gata sesiunea Oricum, bafta mare!!!

Tre sa fac si eu ceva practica da' inca nu stiu unde si nu stiu nici in ce perioada tre' facuta si cu atat mai mult nu stiu in ce perioada am eu chef sa o fac. Pe vara nu mi-am facut planuri. Un drum pan' la mare, unu' la munte daca se poate, dar nimic batut in cuie. Si chiar ieri am aflat ca mi s-au incurcat itele cu Garana... s-ar putea sa nu pot ajunge nici anul asta si oricum tre' sa ma zbat pentru niste bani ca e taaaaaaaaaaare scump. Asa ca, planuri n-am. De fapt, singura chestie certa de acum pana in octombrie e sesiunea de restante (ptiu drace).
Dar sa nu ne amaram zilele, sa continuam terapia de somn si sa lenevim cu nerusinare.

Trimis de: N.V. pe 12 Jul 2007, 12:51 PM

Si mare poate fi nerusinarea cand e vorba de leneveala... la ora asta inca sunt in pijamalele mele albastre cu ursuleti rosii, sorbind pe o cafea. Ador vacanta.

......................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Intre timp am mai baut o cafea, am facut un dus. Ranjesc larg la gandul ca acu' 2 zile am fost la 5 metri de Robert Plant si mi se cam ineaca zambetul cand ma gandesc la cat de gol mi-e portmoneul. Planuiesc o Vama pe la inceputul lui august (cu refugiul in 2 mai daca mi se pare ca Vama a ajuns sa fie insuportabil de diferita de Vama ce o stiam candva) si pana atunci fie o iesire la catarat in Chei fie un drum la Peninsula si poate unul si pana la Sighisoara in completare. Eh, am tot fost atentionata ca asta e ultima vacanta de vara pe care o am, macar sa fie una memorabila

Lene maxima si la cat mai multe rasarituri

Imi pare numai tare rau pentru ce s-a mai intamplat pe-aici. Ma bucur numai ca bucata asta din Han e ferita de "razboi".

Trimis de: N.V. pe 15 Jul 2007, 11:48 PM

Acum sunt cu dintii infipti intr-un copan de pui furat din frigider, cu gandul la bani, restante si drumetii, ascultand Adrian Berinde. Practica am impins-o in septembrie, dupa restante... adica atat cat am putut mai departe. Nu mai am stare acasa. Mi-ar mai trebui o zi de somn de recuperare si dupa aia iar as vrea sa o zbughesc de-acasa. Numai ca nu cred sa-mi ajunga banii mai mult de un pachet de tigari si un bilet de troleu Si tocmai am numarat al treilea an in care n-am reusit sa ajung la Garana.

Trimis de: N.V. pe 19 Aug 2007, 11:05 PM

Stau cu castile in urechi, ma uit in gol undeva departe si zambesc cat de larg pot. A iesit neasteptat de frumos... Mi-e dor de el, de stele, de valuri. Despre el, doar atat, e om bun. In rest, zambesc si visez frumos si ziua si noaptea.

Nespus de frumos dormeai o noapte blanda,
Zambeai prin somn iar eu stateam la panda,
Sa nu te trezesc sa tulbur visele tale...

Trimis de: N.V. pe 22 Aug 2007, 08:25 PM

Am citit acum prin Poienita, sa vad ce se mai petrece pe aici. Aproape ca-mi pare rau. Daca s-a ajuns la cearta pe litera regulamentului nu mai e mult pana la o cearta ca intre zarzavageoaice. Totdeauna am fost de parere ca reguamentul incepe acolo unde se termina/ nu exista bunul simt si din acest punct de vedere dezbaterile din ce in ce mai dese pe tema regulamentului creioneaza comunitatii Hanului o imagine...

Trimis de: N.V. pe 29 Aug 2007, 11:26 PM

Astazi mi-s tare fericita. Am targuit doua ii negre la reducere dupa care m-am oprit la anticariatul de pe colt (unul din multele colturi ale Clujului ) unde am lasat mai multi bani decat am lasat pentru iile alea, dar mi-am luat 5 carti numai una si una, printre care si "raport catre el greco" de Kazantzakis. Si maine o pornesc catre Sibiu sa ma plimb cam 6 ore pe-acolo pana la Jethro Tull.

Trimis de: N.V. pe 31 Aug 2007, 09:58 PM

Mda, din nou ma plang de sesiune. Cum de ce? Pentru ca a inceput, pentru ca exista, pentru ca imi mananca o luna din ultima vacanta.
Noapte buna vara, adio vacanta!

Trimis de: Serenity pe 31 Aug 2007, 10:30 PM

Vai, ce post pe cat de scurt pe-atat de deprimant Nu cred ca puteai pune problema mai dureros de-atat, Neveeo Eu nici nu-mi dadusem seama ca e ultima vacanta P

Trimis de: N.V. pe 1 Sep 2007, 09:12 AM

Trebuie sa fie si o parte plina a paharului.... Exista sanse ca sesiunea asta sa fie ultima sesiune de toamna

Trimis de: N.V. pe 2 Sep 2007, 11:25 PM

"Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ş' ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da;
Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În braţe n-am nimica şi parcă am ceva;

Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng,
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrămi, şi plâng, măicuţă, plâng.

Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde şi altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit. ...

Trimis de: Afrodita pe 3 Sep 2007, 05:26 AM

Autoru', autoru', ca ma lasara memoriile, pardalnicele (adica vorba clasicului "am memorie, numa nu stiu unde-o tin" )

Frumoase versuri

Se termina stressiunea sau inca nu? Si ce-ai facut pana acum?

Trimis de: N.V. pe 3 Sep 2007, 03:12 PM

Las' ca nici eu nu stau prea bine cu memoria, uit mai rau ca o baba . Versurile sunt din "Zburatorul" lui Ion Heliade Radulescu.

Intrai si eu ca omu' pe Han sa mai uit din necazuri si ce-mi vad ochii? Iar sesiune Eh, sesiunea abia incepe si dupa cat am invatat... sau si mai bine spus, dupa cat n-am invatat, ca toata vara m-am plimbat hai-hui, va fi plina de stress si cafele negre asortate cu nopti albe (cafelele in sine nu aduc nimic neplacut, dar contextul trebuie schimbat)

Da' fii fara grija, nu uit sa trec pe la Han sa injur subiectele evident aberante pe care le voi primi.

Domnu' sa ne aibe in paza... fituicile!!!

Trimis de: Afrodita pe 3 Sep 2007, 03:47 PM

Bafta multa si tie si tuturor restantiosilor

Trimis de: N.V. pe 9 Sep 2007, 09:46 PM

Multam fain.... sa fie

http://www.youtube.com/watch?v=0MHN2l6CN_M

O vara-ntreaga m-a tinut padurea
Cu fata-n iarba si gandul aiurea
Iar acum in toamna la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant, pe potecile tale

In fiecare noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarului pradat de frunzis

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant, pe potecile tale

In fiecare dimineata
Uneori ca o umbra, alteori ca o ceata
Ca o negura sau ca o bruma
Voi, veni, voi veni, nu te mai tangui padure nebuna

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant, pe potecile tale

Trimis de: N.V. pe 15 Sep 2007, 09:30 AM

Intrai io ca omu' curios pe situl facultatii noastre ca sa-mi vad izpravile din sesiune. Cand intrai intaia oara, imi lipsea cu desavarsire anul III. Inchid fereastra , imi spun in sine ca probabil acuma trece notele si de aia nu-i disponibila bucata aia din tabel, imi rod nitel unghiile o fi 9, o fi 10 , ma mai invart pe Han si intru iar pe situl facultatii. Numai ca acuma imi mai lipsea inca juma' de semestru si pe anu' II . Si dupa ce m-am scarpinat eu adanc in creier s-am cugetat profund, am decis ca suntem in anul de gratie 2007 (elementul hotarator a fost data de la Han ), am numarat eu 2004-2005, 1 an, 2005-2006 2 ani, 2006-2007 3 ani. Ergo, am terminat anul III. Afara e vara si nu iarna, deci n-am cum sa am numar impar de semestre.
Concluzia e una.... baaaaaaaaai, astia vor sa-mi starga existenta

Trimis de: Afrodita pe 16 Sep 2007, 12:57 PM

A ta si-a restului de studenti de-s in aceeasi grupa cu tine

Sau o fii voodoo ?

Sau poate Zona Crepusculara?

Mai incearca maine, parca vad ca maine ai si anul IV trecut in tabel

Trimis de: Serenity pe 16 Sep 2007, 04:33 PM

Eu cred ca e o conspiratie! (Afro, mai stii faza cu conspiratia? )

Trimis de: Afrodita pe 16 Sep 2007, 06:56 PM

Logic Ca doara iar citii altceva

Trimis de: N.V. pe 30 Sep 2007, 10:33 PM

Mi-s obosita rau. Am inceput si eu practica (de fapt aproape am terminat-o ) si imi place tare mult. Profu' care m-a acceptat e genial (si tocmai imi dau seama ca am uitat sa fac o chestie pe maine ). Macar mi-a tinut zilele ocupate... si se pare ca si asa, nu suficient de ocupate.

Acum cateva seri sedeam intr-un balcon la tigara si asteptam niste acte (cu care nu am intarziat decat vreo 10 minute a doua zi dimineata ). Si cum fumam eu asa asteptand, ce-mi tuna mie prin cap? Hai sa-l sun sa vedem ce mai face. Spre surprinderea mea si-a amintit cine sunt, insa a fost ceva din toata conversatia care m-a dezamagit. A fost extrem de seaca si superficiala, plina de pauze nefiresti care ar fi putut fi inlaturate printr-un simplu "pa", insa nici unul nu parea ca vrea sa inchida telefonul. Intr-un final, aproape ingrozita de cat de greu ne este sa vorbim, si cat de usor parea atunci totul, am strecurat o minciunica si i-am spus ca tre' sa inchid.
Si nu stiu de ce, in drum spre casa tot rumegam eu ce a zis el, ce-am zis eu, si mi-am dat seama ca am acelsi gust amar de acum 3(/7) ani.

Tre' sa-mi caut pe cineva sa dau la sfarsitul saptamanii viitoare o fuga cu cortul macar pana in Cheile Turzii ca inebunesc. Nu am echipament de iarna, nu am nici bani sa-mi cumpar, si nu stiu cat mai tin zilele calde si insorite.

Trimis de: N.V. pe 10 Oct 2007, 07:03 PM

Mneah... lene. Am decretat saptamana asta ca fiind exclusiv desinata lenevelii, somnului si cafelelor. Si totusi, asa din bun-simt am mai dat pe la facultate. Dar se pare ca bunul simt al meu e in vadita contradictie cu bunul simt al celor de la faculta. Dupa ce initial orarul era cat de cat acceptabil, dupa numai o saptamana totul s-a dat peste cap, astfel incat maine am cursuri de la 8 dimineata... cu prezenta facuta pana la 8 si 10 Pai mai oameni buni... eu n-am mai ajuns la scoli inainte de ora 8 jumate de la inceputul clasei a 12-a. Si e si musai sa merg ca examenul pare-se ca va fi oral, iar profu' e unul din cele mai anoste persoane. Da' daca placerea lui extrema e sa ma vada pe mine efectuandu-mi somnul de dimineata la domnia sa la curs, fie.
In alta ordine de idei tocmai am vorbit cu traficantul meu de castane din Baia-Mare si am aflat ca 5 kg de castane tocmai au luat calea Clujului
Consider ca am facut suficient efort (stat pe scaun si tastat) asa ca ma retrag in pat,sa-mi refac fortele si sa respect programul impus al saptamanii (tare m-as bucura sa fiu la fel de constienta si cu planificarea materiei in sesiuni ).

Trimis de: N.V. pe 12 Oct 2007, 04:25 PM

Azi e mohorat si umed cu cer gri si noroi pe trotuare. Dar macar au trecut zilele in care dardaiai de frig dimineata si seara, iar in timpul zilei mureai de cald.

Azi mi-am dat seama ca trebuie sa ajung urgent la oftalmolog, dar mi-e groaza.

Azi ma simt descurajata in fata anului 4 cu licenta care imi sufla in ceafa si glorioasa-mi rastanta la sport (blearh).

Azi am tremurat de frica unei vesti oribile.... bine ca nu s-a intamplat nimic. Ce oameni... te baga in panica si dupa aia te pun sa astepti ca sa-ti spuna ca de fapt nu e nimic.

Azi m-am gandit la doi prieteni buni si la faptul ca nu sunt in stare sa-i ajut. Mi se rupe sufletul cand incerc sa-mi dau seama de tristetea lor.

Azi sunt incoerenta.

Trimis de: N.V. pe 20 Oct 2007, 01:42 PM

Am multe de facut si nici un chef. Afara e frig si eu sunt cu gandul la un vin fiert. Ultimele doua saptamani am .... nimic. Nu stiu cum au trecut pe langa mine fara sa le observ.
Incep sa-mi numar banii si sa-i dramuiesc. Trebuie sa trag un pic de ei ca sa-mi ajunga 2 saptamani, ceea ce inseamna ca renunt a lua masa de amiazi in oras si ca reduc tigarile. Cafelele.... mai vedem noi Si dupa doua saptamani...
Mi-au revenit insomniile, mai violente decat erau asa ca mi s-au intins cearcanele pana la jumatatea obrajilor si in permanenta mi-e somn. Toti ma intreaba ce am, si tragand o ocheada in oglinda mi-am dat seama ca arat chinuita. Pe de o parte imi convine. Asist pasiv la ce se intampla in jur si lumea ma lasa in pace. Mi-e prea lene sa am initiativa in ceva.
Inca nu am facut rost de toate cartile care-mi trebuie la faculta. Sunt a dracu' de scumpe. Si sunt si editii faine. Asa ca oricum nu-mi convine ideea sa le cumpar acum si sa le mazgales. Mai bine fac xeroxuri. Dar ramane intrebarea... cand le voi cumpara? Viitorul nu arata prea bine. Acum macar, de bine de rau ma mai tin parintii, a mai picat o bursa, mai am ceva reduceri la transport si teatru, dar dupa ce termin facultatea va scrie somer pe frunea mea. Din ce bani imi voi cumpara eu atunci carti, haine si mancare? (va trebui sa ma las de tigari, mai ales la ritmul asta de scumpire ).
Viata mea va fi un deliciu.

Trimis de: N.V. pe 21 Oct 2007, 12:47 AM

M-am inveselit la o bere cu doi oameni foarte dragi mie. Stateam si ne uitam pe geamul aburit la frigul de afara si schimbam vorbe calde, ignorand cu desavarsire ce ne asteapta anul asta. Am hotarat ca refuzam sa ne ingropam cu totul in sala de lectura. Nu avem motive. Totul va fi bine si drumul fiecaruia incepe sa se contureze. Putina nebuloasa inca mai persista, dar asta inseamna ca lasam putin loc si imprevizibilului ca sa nu avem o traiectorie seaca si fara surprize
Acum am planuri marete sa ma bag in pat, cu o carte in mana, sa citesc cel mult o jumatate de ora si apoi sa adorm. Dar shhhht! Sa nu afle somnul ca e asteptat, ca dupa aia se umfla in pene si se lasa si mai mult asteptat.
Gata, imi iau ursuletul de-un picior si ma cocot catre somnic.

Trimis de: Afrodita pe 21 Oct 2007, 06:57 PM

Frumos

(pariu ca "iepurele" de sta cu spatele, e de fapt iepuroaica si are neste perechi de sani faini? altfel de ce i-ar fi desenat spatele asa de "sexy" ? - ca tot esti tu psiholoaga, vezi cum ne baga astia subliminale de mici? )

Trimis de: Serenity pe 21 Oct 2007, 07:57 PM

Nu tuh... iepurele e cat se poate de barbat, oPsedato

Trimis de: Afrodita pe 22 Oct 2007, 02:10 AM

Atunci e tare efeminat, saracul epure

Trimis de: N.V. pe 22 Oct 2007, 09:00 AM

O fi iepurele ala cat se poate de barbat, da' i-au si tras astia un spate cat se poate de apetisant. Uitati-va numai la picioare si la umeri. Si bratele subtiri si delicate.
Incep sa ma intreb daca noi suntem oPsedate, sau cei de la Walt Disney. Curat subliminal!

Trimis de: Afrodita pe 22 Oct 2007, 10:58 AM

Ai vaz't? Ai vaz't? Credeam ca io de atata lipsa vad chestii, da' cand N.V. imi da dreptate, deja e clar: nu e numa' oPsedata de mine care vede chestii

Trimis de: N.V. pe 22 Oct 2007, 04:05 PM

Sa-ntreb, sa nu-ntreb? Ba-ntreb ca doar is la mine-n jurnal si pot sa apas pe ce taste vreau si in ce ordine vreau.

Afro mama, ce-ti lipseste de vezi spate de iepuroaica secsi?

Trimis de: N.V. pe 22 Oct 2007, 04:45 PM

Veste, mare veste!
Am vorbit astazi cu un prof cu care mai vorbisem anterior sa-mi fac lucrarea de licenta cu el. Si spre marea mea fericire a fost de acord. Ei bine, astazi ma anunta ca nu-mi mai fac lucrarea de licenta cu el.... pentru ca s-a renuntat la lucrarea de licenta. Am cascat eu ochii mari-matri si din mutra mea tampa a dedus el ca nu pricep nimic. Asa ca m-a lamurit: din voia rectorului s-a trimis veste in lungul si-n latul UBB-ului ca autonoamele facultati trebuie sa se conformeze si sa renunte fie la examenul de licenta fie la lucrarea de licenta.
Nici nu stiu daca sa sar intr-un picior sau nu si asta pentru ca s-ar putea ca astia ai mei sa se razgandeasca si sa renunte la examen in favoarea lucrarii si in orice caz, lucrarea ar mai fi ridicat nitel nota finala si mi-ar fi sporit sansele sa intru la master la buget. Cine stie, poate pana la final diploma se va da pe ochii mei mari si caprui!?!

Trimis de: Serenity pe 22 Oct 2007, 04:55 PM

Oh.... eu cand ma gandesc la lucrarea de licenta intru intr-o panica sora cu disperarea... asa ca as da orice sa se renunte. Ma bucur pentru tine

Trimis de: N.V. pe 22 Oct 2007, 05:10 PM

Te cred pe chestia cu panica. La noi la psiho lucrarea de licenta consta practic intr-o cercetare propire prin care sa-ti validezi teoria propusa. Si cum am stabilit deja ca se plimba vantul in buzunarele noastre, rezulta pe cale de consecinta ca va trebui sa inventezi propriul instrument de masurare, pentru ca evident nu ai bani sa cumperi unul de la Colegiul Psihologilor din Romania. Si-n fiecare comisie este unul (prof sau asistent) de la psihologie experimentala care-ti ia la puricat cercetarea si nu de putine ori o desfiinteaza. Dar la drept sunt relativ blajini. Trebuie sa faci un studiu de doctrina (si inevitabila comparatie doctrina romana-doctrina franceza), ceea ce e fain.
Inca nu stiu la ce s-a renuntat la psiho, da' inca nu ma agit ca pana in februarie 2009 cand o sa-mi dau eu licenta acolo au timp sa se razgandeasca de nenumarate ori.
Oricum colega, o sa fie bine. Doar nu degeaba avem noi markere.

Trimis de: Afrodita pe 22 Oct 2007, 10:19 PM

Claaaaaaaar: markerele si okii tai frumosi caprui sunt tot ce e nevoie sa iei nota ce-ti trebe

Ce-mi lipseste? Noah, ghici si tu ca nu e grele Cu amaratii astia aci prinde dreq panza de paianjen Si nah, e feminin spatele ala si nush de ce m-a dus cu gandul la un spate de femeie intr-o pozitie sexy care invita la... curatul de paianjeni, ca vinerea asta ma duc cu colega in bar de gay in speranta ca femeile-s mai cu tupeu Sa vedem (din pacate la femei is de o mie de ori mai pretentioasa ca la masculi )

Nah ca ma faci sa-ti spurc jurnalul cu gandurile mele necurate

Bafta multa!

Trimis de: N.V. pe 28 Oct 2007, 11:28 AM

Ei, na! Da' p-aia cu omu' sfinteste locul n-ai auzit-o? (Acu' cand recitesc nu mai stiu exact ce am vrut sa spun da' stiu ca ma refream la tine. Poate mai spre seara redevin un pic coerenta cum imi sta mie bine )

Noh, iar am facut o isprava. Si asta e partea cea mai nevinovata ca ispravi din astea am mai facut noi si atunci cand nu erau implicate berea si vinul in ecuatie. Da am fost vita si nu mi-am putut tine gura si acum bag mana-n foc ca sireacu' are mustrari de constiinta. Oricum, ultimele 24 de ore au fost foaaaaaarte ciudate si mai ales dimineata (dupa o noapte nedormita) paream ca traiesc o alta existenta adiacenta oarecum (ca si cum as fi hotarat aseara ca am o sora geama, as fi batut din palme si as fi inceput sa-i traiesc existenta ei, in timp ce io seadeam p-un jilt si ma amuzam de ceea ce imi permit sa fac fara sa trebuiasca sa ma gandesc la consecinte.) Cel mai fain e ca tot imi cadea in mana cate un ceas diferit , si fiecare ceas pe care am pus mana cred ca trecea la ora de iarna cum il batea capu' Pe cale de consecinta mi se parea ca realitatea imi joaca feste (si nici acum nu sunt sigura cat e ceasul) si la toata debusolarea aia temporala, s-a mai lasat si ceata astfel ca eu m-am pierdut complet in spatiu, timp si amintirea bratelor lui.

Da' dupa vreo 3 ore de somn, am facut ochi (umflati ce-i drept), soarele straluceste pe un cer senin, m-am convins de faptul ca nu am o sora geamana careia sa-i fi complicat existenta , am un pui de mahmureala si ma chinui sa ma conving ca trebuie sa-mi respect promisiunea facuta aseara ca nu voi avea regrete.

Trimis de: Afrodita pe 28 Oct 2007, 02:58 PM

Esti superba

Lasa ca nici eu nu stiu cum se trece la ora de iarna, se da ceasul inainte sau inapoi? 4 devine 3 sau 5??

Cat despre faza cu sora geama Abia astept sa ma-ntalnesc si eu cu sora mea geamana

Regrete? N-are rost

Si sarumana, stiu ce-ai vrut sa spui

O zi mumoasa

Trimis de: N.V. pe 31 Oct 2007, 09:58 AM

Mai stiti voi versurile "Cine-a pus carciuma-n drum,/Ala n-a fost om nebun"? Ei bine, relativ la versuri, experienta mea vasta, imbogatita aseara cu un nou eveniment ma face sa constat ca nu prea conteaza daca e sau nu carciuma pusa-n drum, pentru ca isi face omul drum pe-acolo. Si mergand mai departe cu profunzimea spirituala ce guvernaza aceasta dimineata cetoasa, ma intreb: Ce a fost inainte: carciuma sau drumul? In ipoteza (absurda, zic eu) in care drumul a fost inaintea carciumii, exista o explicatie ce nu isi mai gaseste aplicabilitatea in era contemporana, si anume faptul ca exista o mini carciuma in fiecare ograda, cu aceleasi variatiuni de licoare ca si cea din ograda crasmarului.
Am ajuns sa nu mai imi vad capul de atatea hartii (noroc ca nu am pierdut inca tastatura printre ele) si sa ma intreb daca voi mai pune geana pe geana pana la sfarsitul saptamanii dar aseara n-am avut nici o retinere in a trece usa birtului si a ramane acolo pana s-a facut a doua zi si mi-am dat si eu seama ca ar fi cazul sa ma duc si eu acasa.
Ce mai?!? Sunt un exemplu demn de urmat.

Trimis de: Afrodita pe 31 Oct 2007, 10:57 PM

Pana acum suntem 4 care tot bem Intai Sere, apoi Jude si cu tine aseara si acuma eu in seara asta Ntz ntz, invatam copii la prostii, bre, tre' sa ne mai potolim Da' asa e de bineeee Hai noroc

Trimis de: N.V. pe 2 Nov 2007, 12:50 PM

El se face ca nu stie, iar eu ma fac ca nu imi pasa. Si e greu. Imi vine sa las totul balta si sa-mi vad/gasesc eu treaba mea. Dar e un dracusor mic-mic pitit dupa lobul urechii care nu ma lasa in pace si are grija sa nu ma lase sa ignor nimic.
Am hotarat. In seara asta ies la vin si daca maine mai imi amintesc ceva, va spun si voua.

Trimis de: Serenity pe 3 Nov 2007, 02:10 PM

No, colega... ne spui au ba? Ca eu tot astept de azi dimineata

Trimis de: N.V. pe 3 Nov 2007, 02:53 PM

Ce trebuia sa va spun? Din cate imi amintesc nu am facut nimic compromitator. Si oricum, prea mult vin fiert nu incape in mine, iar berea au schimbat astia furnizorul si nu mai este nici Ursus, nici Becks si nici Tuborg.

Si sa stii ca "dimineata" e un termen cat se poate de relatv Pentru mine, acum e dimineata.

Trimis de: N.V. pe 12 Nov 2007, 02:09 PM

Mdah. Sunt fără chef şi nu am cui să mă plâng. Am intrat în ultima vreme într-o stare de latenţă acută şi de lene cronică. Pur şi simplu nu am chef de nimic, iar dintre toate nimicurile de care nu am chef, facultatea e pe ultimul loc. Nu am făcut absolut nimic pentru licenţă (nu că s-ar fi lămurit între timp situaţia), dau pe la facultate doar două jumătăţi de zi pe săptămână, şi rest mă tot învârt de colo colo ca să am eu senzaţia că am făcut ceva şi merit şi eu un vin fiert (zilnic ).
Şi acum de o oră mă tot conving să mă apuc de treabă, să termin ce am de făcut pe aici şi să-mi iau zborul către BCU să mai pun şi eu mâna pe o carte. Nu de alta dar în curând se termină semestrul şi eu încă am impresia că nu s-a terminat vacanţa.
O altă chestie care mă sâcâie e vidul ăla de se formează în portmoneu. Am auzit că numai săptămâna următoare intră bursa şi nu ştiu ce fumez eu până atunci.

Trimis de: N.V. pe 17 Nov 2007, 12:23 AM

M-a mintit. De fapt stie dar face pe niznaiul pentru a evita o discutie incomoda, pe care, de altfel, nici nu vroiam sa o purtam. Dar acum ca m-am dumirit, voi face in asa fel incat el sa-si doreasca sa abordeze problema. Si nu sunt nici rea si nici razbunatoare. E pur si simplu un rau necesar...

Trimis de: Serenity pe 17 Nov 2007, 12:48 AM

Si de ce sa nu recunoastem... razbunarea e taaare dulce uneori

Trimis de: N.V. pe 17 Nov 2007, 10:30 AM

Trimis de: N.V. pe 18 Nov 2007, 03:26 AM

Ai spus bine: razbunarea e dulce... uneori. Dar acum are un gust oribil si ma simt ca o vita incaltata. Sunt foarte obosita, foarte fara chef, foarte trista. Si navalesc toate pe mine, cate doua trei odata si apoi in casacada de parca nu se mai termina.
Merg sa ma bag in pat, sa sting veioza ca nu am nici un chef de citit, sa gasesc cel mai siropos film posibil, sa adorm cat de repede si sa nu mai visez nimic. Sper totusi pe dimineata un raspuns care sa sparga tacerea asta absurda, mascata de palavrageala inutila.

Trimis de: Afrodita pe 18 Nov 2007, 04:10 AM

Trimis de: N.V. pe 20 Nov 2007, 04:18 PM

Aşa nu se mai poate. Mă revolt la modul oficial. Acu ceva vreme v-am spus că ne-am trezit numai cu examenul de licenţă pentru că minţile luminate de la universitate au decis să scoată lucrarea de licenţă.
Săptămâna trecută s-au convocat şi s-au reunit şi si-au scărpinat fărâma de creier şi au decis că nu numai că nu se scoate lucrarea de licenţă, ci examenul care se dă va fi grilă (i-am explicat eu la un moment dat lui Sere cum stă cu grilele pe la noi pe la facultate.) . Concluzie:
Ei bine, acum iar îşi scarpină ăştia creierul (până le rămâne tot pe sub unghii ) şi decid că de fapt rămâne numai lucrarea de diplomă şi se renunţă la examen.



Bine- bine, dar eu cu cine votez?

Edit: V-am spus eu că până la urmă se ajunge la ochii mei căprui.

Trimis de: Serenity pe 20 Nov 2007, 05:49 PM

La noi a ramas lucrarea si examenul e grila. Asa au hotarat astia.... Eu zic sa te apuci de lucrare, ca poate asa se gandesc si razgandesc incat o sa va anunte in mai ca totusi trebuie facuta lucrarea

Naiba sa-i ia!

Trimis de: N.V. pe 24 Nov 2007, 11:35 AM

Curat naiba să-i ia!

Am stabilit că astăzi și mâine stau în casă, mănânc boNboane și gândesc profund la tema de licență, domeniu, titlu, subtitlu și orice altceva ar mai fi de gândit. Norocul meu că am scăpat de o chestie și am deja coordonator, maestru sau conducător, cum s-o fi numind.
Dar până să mă apuc de boNboane, gândit și alte cele, merg să fac un duș și apoi dau o fugă până în Hașdeu să dau ceva la xerox, și poate mă mai opresc și la o cafea.

Edit: Iar nu voi avea timp de gândit la licenţă. Bineînţeles că m-am luat azi cu cafele şi lenevit în pat (dacă nu mă înşel, chiar am adormit la un moment dat ) şi nu am terminat de făcut ce mi-am propus pentru azi, aşa că mâine voi avea numai juma' de zi ca să-nvăţ pentru parţialul de miercuri.

Trimis de: N.V. pe 2 Dec 2007, 12:27 AM

M-a sunat astăzi.... adică ieri ... C.M. Mi-a picat tare bine şi mi s-a făcut dor de el. Om bun, cu suflet cald şi răbdător
Pe de altă parte mi-a dat o veste tristă, care a venit într-un asemenea context încât m-a înnegurat cu totul.

În ultimul timp am devenit obsedată de un caz.... am atâte întrebări şi prea puţine răspunsuri certe.

Dar despre toate astea, mâine. Acum mi-e somn. Iau o cărţulie şi aştept pitită în pat un nea Ene pe la gene.

Trimis de: N.V. pe 24 Dec 2007, 12:53 AM

Stau cu colţii înfipţi într-un copan de pui. Ultimele zile au trecut tot pe fugă, cu timpul calculat la sânge, întârziind peste tot vreo 5 minute. dar până la urmă le-am dat de capăt la toate. Iar acum stau cu copanu'-ntre dinţi şi mă îngrozesc de imensitatea prostiei umane şi-mi plâng totodată de milă că va trebui să îndur o prostănacă tot Crăciunul.
Pe de altă parte ţopăi de bucurie că mi-am pus ghearele pe un cd de mult timp aşteptat.
Și cel mai fain, mâine vine Moșuuuuuuuuuuu!

PieS: Nu-mi spuneţi să fiu tolerantă că aşa ceva nu se poate. După cum se observă, sunt o bestiuţă lacomă cu gheare şi colţi.

Sărbători fericite!!!

Trimis de: Afrodita pe 24 Dec 2007, 03:54 AM

Sarbatori fericite Si nu fi toleranta, ci da-le peste oki, mama lor

Trimis de: Serenity pe 25 Dec 2007, 12:29 AM

Craciun fericit, colegaaaaaaa!!! Rupe-i pe micuti, plus toate cursurile, profii, proiectele si licenta! Arata-le tu lor! In rest..... fericire cu galeata si sanatate cu cisterna! De beutura nu mai zic... La multi ani!

Trimis de: N.V. pe 3 Jan 2008, 11:51 PM

Fetili, Săr'na de urări!

Iată-mă-s acasă, cu durere în fiecare muşchi, os şi cartilaj, complet deshidratată după 4 sau 5 zile (nu ies nicicum la numărătoare ) de chef şi voie-bună. Dar nu mai contează. Am reuţit să scap de oraş pentru puţin timp, să respir aer curat de munte, să beau o bere şi-o gură de ţuică fără grija mahmurelii de a doua zi, să stau afară pe lângă un foc şi să-mi încălzesc picioarele pe o sobă cu lemne.
Acum, deşi ajunsă de mai mult de 24 de ore acasă, din care aproximativ 12 dormite neîntoarsă , încerc să-mi revin, să-mi planific fărâma de vacanţă rămasă şi de mâine să mă apuc de treabă.
Mă bucur de noul an şi de cum se aşează toate. Mai rămâne doar o bucăţică să se aşeze şi să completeze un lucuşor gol, şi aştept cuminte: poate-poate...

Trimis de: N.V. pe 5 Jan 2008, 12:16 AM

Acu' că am citit pe la alţii în jurnale despre ce şi cum a fost noaptea de revelion, mi-a venit şi mie pofta să mă laud. Ei bine cheful meu (de fapt al nostru) n-a durat o noapte ci patru, lungi, late si nedormite. Când am ajuns la aşa-zisa cabană mi-a venit să mă iau cu mâinile de cap, pentru că era de fapt o casă destul de veche, unde aveam 3 camere la parter, cu geamuri care nu se închideau bine, cu tencuiala desprinsă de pe pereţi şi doar două paturi (iar noi am fost peste 20) şi-n rest saltele ca la cazarmă (din câte am înţeles, saltele ălea chiar erau de la o cazarmă). Respir adânc, mă uit în jur şi văd cum şi alţii respiră adânc, dăm din umeri şi încercăm să ne găsim un loc de pus capul jos. Surprinzător, după ce am făcut asta, totul a mers strună. E drept că am avut şi ajutoare (aka bere, vin şi cel puţin 5 feluri de ţuici), mâncare bună şi eram noi oameni neaoşi . S-a încins un chef de pomină, de la care ţi-era greu să pleci la somn (pe de o parte ratai minunăţie de distracţie iar pe de alta nu erai foarte sigur că mai găseşti un locuşor în care să-ţi întinzi ciolanele). Dimineaţa mai adunam una alta, ziua eram pe pârtie sau bântuiam pe coclauri, seara ne-ngrijeam de ale gurii, iar noaptea ne propteam în licori nu tocmai bune pentru ficat, mai ieşeam la o bulgăreală să ne dezmeticim, mai prăjeam un gratar, mai fierbeam o oală de cafea şi ne adunam răniţii căzuţi la datorie cu capul pe masă sau lungiţi pe 2-3 scaune. În rest şedeam la taclale şi din când în când, sub anumite influenţe mai încingeam câte o discuţie cu tentă filosofică, neterminată în mod suspect de fiecare dată.
N-aş putea să vă descriu cu foarte multă acurateţe traiectoria mea în cele 5 zile (după cum precizam în postul anterior, încă nu sunt sigură câte zile au fost), dar concluzia care se impune e aceea că mi-a picat tare bine mini-sejurul.
De când am ajuns acasă mă tot chinui să mă refac cu ajutorul curelor de iaurt şi de somn ca să mă reapuc de treabă, dar eşuez lamentabil, şi în starea în care sunt nu aş putea să spun că îmi pare rău.
Oricum, încă din seara asta am început să coacem planuri de încă o evadare la munte cânva pe când e gata sesiunea, numai să mai avem zăpadă.
Şi pentru că, după cum tocmai precizam, nu am chef de nimic, mă cocoţ acuşica în pătuţul de care mi-a fost tare dor unde voi citi ultimele rânduri de beletristică până la sfârşitul sesiunii.
Ca planuri de viitor, voi da dispărută tema de licenţă, pentru că n-am reuşit să o găsesc nici în cozonacii de Crăciun, nici sub brad, nici sub nămeţii de zăpadă şi nici pe fundul sticlelor de bere.

Trimis de: Afrodita pe 5 Jan 2008, 01:05 AM

Asa, asa, rasuceste cutitul in rana, ca io nici zapada, nici tuici, nici 4 zile de petrecut n-am avut si mi-i ciuda rau. Da' las' ca fac anu' asta sarbatorile la Romanica, la "caldurica", vin peste voi, mwahahaaaaaaa

Trimis de: Serenity pe 5 Jan 2008, 01:18 AM

Offfff... colega, ce frumos scrii Eu nu mai am nervi sa scriu frumos si nici talentul sa-mi iasa frumos din prima. Oricum... te invidiez enorm. Suna bestial revelionul tau... visez si eu la o escapada de genul asta chiar daca nu de revelion, care sa fie macar pe jumatate cat de frumoasa e descrisa a ta. In rest... ce sa mai zic? La multi ani! si tie (ca deh, asa cere traditia), licenta bat-o sfantul, sa iasa bine si sa scapam odata de ea, chefuiala ca de ultimul an, excursii pe gustul tau, note mari, cardul de barbati bunoci care sa te palnga cand iti gasesti alesul si traiesti fericita pana la adanci batraneti, bani cu marfarul si sanatate sa le realizam pe toate!

Sa ciocnim si noi un pahar! (da, stiu ca o mana e de barbat )

Trimis de: N.V. pe 5 Jan 2008, 10:19 PM

Afro, să ştii că revul tău a fost mai fain decăt revul meu de anul trecut... măcar al tău a fost cu peripeţii

Şi colega, (fostă şi în vreo 9 lunii viitoare) las' că până terminăm noi şampania nu ne mai dăm noi seama dacă mâna aia e de bărbat sau de femeie.

Fetili, mă doare lenea!

Trimis de: Afrodita pe 6 Jan 2008, 12:41 AM

Nah, o fo mai fain si decat alte rev-uri de-ale mele din Ro, de pe vremea cand n-aveam habar cu cine sa-l fac , dar comparativ cu ultimele de le-am avut - asta a fost cacao

No, daca te doare, fa asa: baga-te in pat, ia-ti un pahar cu vin fiert, pune picioarele pe sus pe undeva si ia telecomanda in mana si ori ai bafta sa gasesti ceva fain, ori macar comentezi tot ce vezi Si mai incolo poti si adormi

Trimis de: N.V. pe 6 Jan 2008, 10:14 AM

Păi la ora aia asta făceam, îmbogăţindu-mi universul cultural cu un Monty Python... şi mai încolo am şi adormit. Da' săru'mâna de sfat.

Trimis de: Afrodita pe 6 Jan 2008, 03:18 PM

Asta e dovada ca telepatia functioneaza (pana sa postez aci a trecut ceva timp de lenevit si uitat la TV si tot gandit: "la urmatoarea reclama ii scriu, la urmatoarea ii scriu" )

Trimis de: N.V. pe 6 Jan 2008, 05:09 PM

Dacă funcţioneşte aşa bine telepatia, tre' să văd cum facem să ajungă la tine mormanul meu de cursuri, şi mi-am rezolvat sesiunea. Şi de plătit, facem bursa jumate-jumate.

Trimis de: Afrodita pe 6 Jan 2008, 05:33 PM

Aaaahhh, de ce a trebuit sa-mi amintesti de sesiune? Ca o incep si eu al naibii de curand, mult prea curand si desi respir usurata ca am doar 3 examene, am de invatat pentru ele mai mult decat pentru cele 7 din fiecare semestru din Ro

Daaaaarrrrr.... Putem incerca si ca plata iei bursa si faci o vizita, sa le aratam britilor ce e aia romance

Trimis de: N.V. pe 7 Jan 2008, 02:05 PM

Afro, mamă, dacă tu îţi închipui că statul român e atât de generos cu studenţii încât aceştia să îşi permită din bursă vizite în streineteţuri, te înşeli amarnic. Nici măcar nu ne mai dau bonusuri de Crăciun, şi în plus fiecare amărâtă zi liberă (ex.1 decembrie) e marcată în catastif ca să ne decimeze amărâta de bursă, încât ajungi să înjuri cele 14 zile de vacanţă că asta înseamnă juma' din banii pe o lună duşi pe apa sâmbetei.

Pe de altă parte, astăzi mi-a fost interzis în mod dureros dreptul la lene. Mi-a trebuit mie să anunţ telefonic că tre' să mai stau pe-acasă, şi mi-a şi venit mormanul de acte să le rezolv până mâine... că dacă tot stau acasă Astfel că, iată-mă-s la birou, schimbată de dragile mele pijamale şi înarmată cu cafea, în pericol de a-mi pierde tastatura între acte.

Pe cale de consecinţă, la cheful pe care-l am în mine, vă aştept pe Han (aci sau în poiană) să ciocnim o ulcică de cafea.

Trimis de: Serenity pe 7 Jan 2008, 04:15 PM

Uh, colega.... te inteleg perfect Si mie mi-a fost smuls cu multa cruzime dreptul asta de catre oamenii rai ai facultatii Asa ca mi-am luat cafeluta si am venit aici sa ma vait si sa ne mai dam cate un sut in fund, din cand in cand, pentru impulsionare...

Trimis de: N.V. pe 7 Jan 2008, 05:50 PM

Cum vrei să dau şuturi când mie mi-e lene şi să respir????
Oricum, eu am terminat o mică părticică de treabă pe care o aveam azi (aia de fierbea de urgentă ce era şi de care evident că am uitat cu desăvârşire ).
Nu ştiu acum dacă să mă deprim de astăzi sau dacă să mai aştept până mâie să văd căt am de învăţat în sesiunea asta. Încerc să tot amân inevitabilul, şi tocmai mi-am găsit nişte rufe de adunat de pe uscător ca să mai trag niţel mâţa de coadă.

Şi colega, ai primit probele ălea? Să-mi spui dacă trebuie să refac ceva. Şi nu-ţi fie teamă că scade puterea testului din cauză că-l refac: la ce legumă sunt nu-mi amintesc absolut nimic din ce am completat eu pe-acolo.

Trimis de: Serenity pe 7 Jan 2008, 08:40 PM

Le-am primit colega (si pentru asta iti musumeeeeeeesc si raman datoare big time, si de-abia te astept la tm sa dau o bere si un vin si ce-o mai fi ), dar mi-a fost prea lene sa ma uit peste ele.... Am dormit pana la 14:00 azi si de la 16:30 la 18:30 Iar in restul timpului am urlat de lene. Nu stiu ce sa mai fac

Trimis de: N.V. pe 7 Jan 2008, 09:14 PM

Da' care-i baiu'? Ce poate fi mai bun şi mai frumos decât lenea?
Las' nu-i fă nimic că aşa stă bine studenţilor, mai ales în prag de sesiune (deşi în mod suspect profii par să fie de altă părere,... de părinţi nici nu mai zic).

Trimis de: Serenity pe 7 Jan 2008, 09:33 PM

Daca n-ar fi sentimentul asta puternic de vinovatie.... ooooof, ce as mai chiui de bucurie Maine ma duc sa cumpar o cutie de lecitina, ceea ce iti sugerez si tie (antidot pentru vinovatie - faci ceva pentru examene) si acum imi fac o cafea.... dupa care ma pun iar la somn Traiasca lenea!

Trimis de: Afrodita pe 7 Jan 2008, 09:58 PM

Bey, io ma gandeam ca din bursele pe cateva luni poti strange si tu vreo 200 euro pentru un zbor dus intors, da' daca nu poti, atunci $%&^(**££%%^^&& sistemului de invatamant romanesc

Maaaaah, aseara - adica azi noapte pe la 2 - m-am uitat la TV la o emisiune "Cei mai batrani oameni din lume" - majoritatea dintre ei peste 100 ani, cea mai batrana o americanca de 112 morocanoasa si ofticata de i-ar fi batut pe toti daca avea putere
Dar! Ce voiam sa zic e asta: o baba la 102 ani ridica greutati din alea de 10 kile intr-o mana (stiti de care, nu? din alea de genul asta : ]---[ , dadea la bicicleta cate 30 minute in fiecare dimineata, apoi se plimba de nebuna prin caminul de batrani pana se plictisea.
Toti aia batranii beau cel putin 100 g cherry - ba una de 105 ani bea dimineata pe la 10, cica sa-i faca pofta de mancare , toti au spus ca iubesc cartofii prajiti, fripturile, grasimile, desi au mancat destul de sanatos - organic ziceau ei, adik papa noastra a romanilor, aia de ne creste in curte, fara chimicale in ea si toti faceau sport de ani de zile, intr-un fel sau altul.

Dar cine mi-a placut mie a fost un mosulica, Buster, de 100 ani de undeva din Anglia. E cel mai batran om care munceste in UK: are un job la o curatatorie si service de masini si acolo munceste zilnic, pana i se acreste si ghici ce face dupa aia? Se duce la pub si bea bere si mananca friptura si fumeaza 20 de tigari pe zi cel putin Ca daca bea atunci cica fumeaza mai mult de 20. Era superb mosul, nu-i dadeai mai mult de 50 de ani la cum arata la fata si vorbea si fuma Singura chestie care il dadea de gol ca e mai in varsta era mersul mai greu si era putin aplecat de spate, dar chiar si asa ii dadeai 80 ani, nu 100! Si nenea a spus ca secretul lui e sa nu se bazeze pe nimeni niciodata, decat pe el insusi, munca - fizica si psihica - in fiecare zi, mancatul sanatos - adica fripturile si alte alea, nu salate - si bautura buna

Si de fapt nush de ce v-am zis toate astea Cred ca si io ma simt vinovata ca-s asa de lenesa si probabil valul asta de lene mi-o amintit ca toti batranii laudau exercitiul si miscarea si munca - ei spuneau ca astea i-au tinut in viata si functionali atata timp (majoritatea aratau ca la 60-70 si se miscau ca la 50, putini erau surzi si pierduti in lumea lor).

Dar, pe de alta parte, voi chiar vreti sa traiti 100 ani? Ca mie una parca nu prea-mi surade

Ah, PeSe: un mosulica la 101 ani curta muierile din jurul lui si vorba umbla cum ca si la 100 ani putea sa duca, ma-ntelegi?

Trimis de: N.V. pe 7 Jan 2008, 10:06 PM

Prefer să nu înţeleg. O fi arătat el ca la 50-80 da'............

Şi va veni ea şi vremea aia de sport, şi chestie din aia, cum îi zice... A da: efort fizic şi intelectual, că în rest toate de pe listă le cam pot bifa: ţigări, alcool, pub, friptură şi alte cele.

Prin urmare nu pot decât să o citez pe Sere că mi-e prea lene să scriu:

Trimis de: Afrodita pe 7 Jan 2008, 10:34 PM

Pai si io le pot bifa pe toate in afara de exercitiile alea, cum le zice

Buey, sa vezi faza: mama lu Britney i-o bagat pe gat un tip de 17 ani cand ea avea 14 - ca ai ei aveau probleme cu banii si deh, ala o putea intretine putin, numai ca dupa ce a inceput sa faca bani tot ma-sa l-o imprastiat pe ala din viata ei, dupa vreo 3 ani jumate de relatie, timp in care aia doi chiar se iubeau si alte alea. Concluzia? Britney nu era virgina cand a aparut cu Hit me baby one more time, scolarita de 17 ani care cica nu stia ca atrage masculii Pana la urma cica ma-sa a nenorocit-o pe asta mica...

Nu ca te-ar fi interesat, da' am chef de barfe

Trimis de: N.V. pe 7 Jan 2008, 11:51 PM

Şi asta cine o zice? Ea?
Şi în plus, de unde ştii mătăluţă că cei doi nu mergeau împreună la Sunday School în fiecare săptămână, timp de 52 de săptămâni pe ani, trei ani jumate de-a rându' şi că numai uneori, cuprinşi de marele val al dragostii îndrăzneau să se ţină timid de mânuţe? Ce crezi, că toată lumea e oPsedată ca aci pe Han?

Hai puiut, fă un efort şi întinde-te până la celălalt colţ al canapelei să pui mâna pe telecomandă şi schimbă minunăţia de viaţă a d-şoarei Britney. Hai cu mama că eu te susţin de la distanţă.

Trimis de: Afrodita pe 8 Jan 2008, 12:05 AM

Sarumana Ca m-ai sustinut asa de bine de la distanta s-a intamplat de-a venit Lukas si-a schimbat si acu ma uit la un film cu Mel Gibson (e din 1987 , deci Mel e cat se poate de tanar si delicios ) si are neste replici ca:

"I was driving before you were an itch in your daddy's pants"

"have you ever met anybody you DIDN'T kill?" si raspunsul lu Mel: "I didn't kill you YET"

"Daaaaad, why can't I have a beer and smoke pot? is not coke, you know?"

Si altele de genu', de ma cracanez de ras singura p'acilea

Trimis de: N.V. pe 8 Jan 2008, 12:32 AM

Hani, te susţin şi la asta. Da' de undeva de pe tărâmul somnului. Îmi iau telecomanda de o aripă găsesc ceva care să mă adoarmă, eu mă cuşculesc în pat, pe ea o cazez frumos lângă pat (nu de alta da' dacă nu, iar o trântesc la noapte pe jos ).
Noapte bună!

Trimis de: Afrodita pe 8 Jan 2008, 01:56 AM

Noapte buna

Trimis de: dascalita pe 8 Jan 2008, 03:30 PM

Ce mi-am zis eu mai inainte...Ia sa trec eu prin jurnalul unei studente ca poate ma impulsioneaza si pe mine sa ma apuc de citit...Ce lene m-a apucaaat!
Pup lenoasele de pe aici...Voi cum treceti examenele?

Trimis de: N.V. pe 8 Jan 2008, 09:54 PM

Dăscăăăăăăă

Aşa-aşa, lene pentru toată lumea... că doar avem resurse inepuizabile.

Trimis de: N.V. pe 10 Jan 2008, 12:11 AM

Astăzi sunt tare bine dispusă.

N-am realizat ce mi-am propus şi tocmai mi-am mai aglomerat programul din zilele ăstea cu încă 2 chestii, m-a trecut un fior de spaimă când am văzut planificarea examenelor din sesiunea asta, dar le rezolv eu cumva pe toate.

Astăzi am vorbit un pic cu CM, nu mare lucru, nu mult, dar a fost foarte drag , ca de obicei.

De văzut, nu ne puteam vedea, prea avem multe pe cap amândoi, prea departe e de Cluj, prea fantezistă întreaga discuţie, dar mi-a picat bine.

Acum merg la culcare şi de mâine intru pe program de sesiune.

Trimis de: Serenity pe 10 Jan 2008, 02:57 AM

Ai heiciu!

Trimis de: N.V. pe 10 Jan 2008, 03:07 AM

Nu mă heiciui, că nu ai de ce.
De trei ore încerc să dorm şi nu pot (fir-ar insomnia să fie). Pe cât de tare m-am amuzat când am citit... o chestie, pe atât de tare m-au deranjat două ...chestii Şi nu încape îndoială: nu vreau aşa ceva, nu încă. Am tot restul vieţii în faţă, dar vreau să mai şed un pic aşa ardeleneşte cum îmi place mie până îmi termin facultăţile. Mai rămâne numai să găsesc o fomulă prin care să-i şi spun ce nu-mi convine.

Trimis de: N.V. pe 12 Jan 2008, 12:26 AM

Până la urmă m-au chinuit degeaba grijile în noaptea aia în care n-am putut să dorm (iar acum mai am un pic şi mă prăbuşesc în pat ). E în regulă. Şi eu mă simt bine... de fapt euforică, dar asta din motive inerente unei seri de vineri petrecută în cârciumă.

Şi de mâine, la treabă. Săptămâna care vine conţine deja un examen, multe alte chestii care trebuiesc făcute şi predate, unele prezentate. dar pe de altă parte, am şi făcut aprovizionarea cu cafea.

Baftă dragilor!

Trimis de: N.V. pe 13 Jan 2008, 06:38 PM

Încep să fierb de nervi! Iar e duminică seara şi eu iar sunt în urmă cu învăţatul, cu redactatul. Mă apucă groaza când mă gândesc la următoarele două săptămâni, nu văd cum aş putea să le termin pe toate.

Şi acum stau împotmolită din cauză că legea e extrem de proastă, singura carte pe care o am, copiază legea, cartea care ne trebuie pentru examen (şi mie încă pentru o chestie care trebuie să fie gata în principiu mâine) încă nu a apărut, articolele din reviste pe care le am, nu mă ajută la absolut nimic. Aşa că eu trebuie să mă chinui să fiu genială şi să descâlcesc tot acest ghem de prostie, pentru că mai ales de data asta nu-mi permit să greşesc.

Deşi neindicat, eu învăţ, lucrez şamd cu căştile în urechi. Prefer asta decât zgomotele vecinilor (mult m-am mai plâns... şi m-aş mai plânge şi de ei). Ei bine, chiar dacă am un playlist de peste 3000 de melodii, m-am săturat de el. Nu ştiu ce mai am eu pe cd-uri, dar trebuie să reîmprospătez ceva, că altfel rămân fără tasta b.

Trimis de: N.V. pe 14 Jan 2008, 11:02 PM

De peste două ore de când am ajuns acasă, îmi tot promit că în 10 minute mă apuc de treabă, dar îmi tot găsesc altceva de făcut. Ultima promisiunea fost că trec câte ceva în condica jurnalului şi deschid word-ul că altfel iar nu dorm la noapte şi nopţile pe jumătate albe ar trebui lăsate pe sesiune.

Astăzi nu am fost foarte productivă cantitativ, însă am stors vreo 4-5 paragafe geniale cu idei sucuente şi ironii fine de care sunt foarte mândră. Tot astăzi m-a sunat unul din acei ei şi mi-a dat o veste tare bună... primul meu succes profesional. Un uşor moment de ezitare când am pomenit de bere, deşi scopul meu era altul şi numai după ce am auzit propozţia termnată mi-am dat seama că se înţelege altceva. Atât a spus doar că o lăsăm după sesiune. Rămânde de văzut dacă voi avea atunci dispoziţia necesară.

Tot astăzi m-am întălnit cu un fost coleg... pe care nu l-am văzut de foarte mult timp. Nici nu l-am recunoscut, deşi am mers câteva staţii unul lângă altul. În schimb i-am remarcat/admirat mâinile, fine şi delicate cu degete lungi şi subţiri, şi chiar m-am gândit în sine că e tare drăguţel tipul. Şi când am văzut că imi spune pe nume am rămas cu gura căscată. Păcat numai că nu am apucat să vorbim foarte mult că a trebuit să cobor.
Ce drac de copil gen elevu' Nelu era!

Şi tot astăzi mi-am reintrat în program, mai rămâne de văzut cum integrez sesiunea în program, pentru că trebuie să iau note de premiantă.

Am mai făcut ceva astăzi, A da: mi s-a confirmat (într-un mod nesemnificativ, dar nu trebuie ignorat cum lucrează subconştientul ) o teorie cam răutăcioasă de a mea. Încă nu am apucat să-mi împărtăşesc satisfacţia cu nimeni, dar va urma în seria lungă de cafele scurte în sesiune.

Uff Tocmai am citit că şi-a anuţat CTP demisia de la Gândul.

Şi acum, la treabă!

Trimis de: Serenity pe 15 Jan 2008, 04:48 AM

Colega, nu mai pot sa citesc prea bine ce scrie acolo... dar BAFTA si SPOR si INSPIRATIE si STROP DE GENIU iti urez! (oboseala are efect de capslock la mine, vad)....

Trimis de: N.V. pe 20 Jan 2008, 11:54 PM

Daaaaaaa, spor şi inspiraţie... şi baftă, neapărat baftă... multă-multă... multă. Mulţam! Să fie la toată lumea, că avem nevoie!!!

Nu ştiu ce-mi veni mie zilele ăstea (de fapt mult_prea_plictisită de cursuri stăteam cu ochii în gol şi gândul aiurea) că mi-am amintit de privirea lui M.D. Ei bine, omul ăsta... fascinant de-a dreptul, are câteodată un mod de a privi, care trece de lentilele ochelarilor, trece şi de ochi de parcă nici nu i-ar vedea, îţi străbate găndurile şi trece şi de ele, astfel că dintr-o dată te simţi cu sufletul descoperit în faţa lui. Niciodată nu am reuşit să-i susţin o astfel de privire mai mult de câteva secunde pentru că simţeam cum forează în căutarea a ceva. Şi nu puteam să definesc acel ceva, dar simţeam că dacă nu-mi feresc privirea, ceva-ul va căpăta un nume şi un conţinut pe care nu vroiam să-l ştiu... de frică, din laşitate. Nu ştiu dacă acum aş putea să-l las să-mi citească în suflet, dar parcă mi-e dor de lucirile vii care-i animau ochii.

Trimis de: N.V. pe 27 Jan 2008, 01:10 AM

Şi tot cu gândul aiurea şi cu insomnia prezentă la datorie... Acuma gândul meu mă duce la băiatul cu şireturi roşi şi ochi albaştri.

http://www.youtube.com/watch?v=15a9YIt6aJs&feature=related

Trimis de: N.V. pe 31 Jan 2008, 11:21 PM

Mi-e dor de http://www.youtube.com/watch?v=arGYsCXF9e8.

Trimis de: N.V. pe 3 Feb 2008, 11:21 PM

În Cluj miroase a primăvară. Stau cu geamul deschis şi simt vântul uşor primăvăratec şi răcoarea(de fapt e frig da' fac puţin exces de imaginaţie ). Oricum, simt primăvara cum intră pe fereastră, şi-mi vine să plec şi să las mormanele ăstea de foi în bătaia vântului. Iar eu să plec, oriunde, dar să fie înafara Clujului, departe de Cluj, departe de examene, departe de licenţă. Să plec să aştept primăvara pe un deal, asta vreau să fac. Ca şi http://www.youtube.com/watch?v=IEL5RoD_xZc&feature=related.

Trimis de: Serenity pe 4 Feb 2008, 12:31 AM

Da, colega.... si prin partile 'cestea (care, ce-i drept, nu sunt asa indepartate ) se simte primavara in aer. Si odata cu ea peste mine a dat si astenia (tradusa ca lene si somn, mult somn... somn toata ziua invatat deloc), sper ca tu ai scapat de ea

P.S. Astazi am vazut mieluti...

Trimis de: N.V. pe 4 Feb 2008, 12:54 AM

Asteniaaaaaaaaaaaa! Am şi uitat că există! Pe la mine încă u a dat, da' când vine îşi face răgaz să stea o lună: Bănuiesc că vine imediat ce se termină sesiunea (asta ar însemna că într-o săptămână voi refuza să şi mănânc de lene )

Şi mieluţi! Asta vreau să fac: astenie pe un deal cu mieluţi.

Trimis de: N.V. pe 6 Feb 2008, 12:37 AM

Am avut dispoziţia necesară, aşa că am fost la bere. A sunat taman în timp ce eu înjuram subiectele de examen chinuindu-mă să-mi amintesc ce să scriu. A fost mai bine decât mă aşteptam, parcă mai copţi amândoi la minte (sau numai el, sau poate numai eu, cine ştie). Mă bucur că după mult timp, am reuşit să vorbim şi nu doar să spunem cuvinte. Am spus şi eu oarecum voalat ce am avut pe suflet, a spus şi el ceva, fie sincer, fie doar de complezenţă, nu stau să mai despic firul în patru. Acea problemă nu mai este nici virtuală, nici reală, ci în ipoteza în care ar fi fost vreodată, este rezolvată.
La examen a fost.... dezamăgitor. Aveam speranţe mari la cât am învăţat pentru el, şi am pornit din start de la premisa că iau 10. Acum mă învărt la nota 8, graţie unui subiect bine plasat şi pe cât de absurd, pe atât de inutil. Păcat.
Mi-am promis înainte de bere că ajunsă acasă voi citi şi restul de carte, dar am o durere groaznică de cap (trăiască ţigara, cafeaua şi nemâncatul, toate la superlativ ), am şi frisoane şi cred că am şi febră. Cu un somn bun, sper să treacă toate. Încă puţin şi am mai scăpat de o sesiune, deşi obosită cum sunt îmi pare tot mai rău că e gata... ultima mea sesiune de iarnă.

Trimis de: N.V. pe 17 Feb 2008, 12:43 PM

Gata sesiunea... de o săptămână. Ieri şi azi am savurat din plin lenea pe care mi-au permis-o cele doar două zile de vacanţă, iar acum ar cam trebui să mă apuc de treabă. Am o prezentare de pus la punct pe care am tot amânat-o din decembrie, iar vineri e ultimul dead-line.
Încă mai tremur pentru un examen. Cred că îl iau, ruşinos, dar mai mult nici nu îmi trebuie. Am calculat că minim 5.50 ar trebui să-mi dea, şi asta nepunctând deloc răspunsurile parţiale. În schimb sunt foarte dezamăgită de examenul de care am mai pomenit aici şi la care am luat într-adevăr 8. Modul în care a fost corectat mi s-a părut absolut aberant. Eh, se mai întâmpla. Noroc că în viaţa reală există instanţa ierarhic superioară.
Pe de altă parte marchez în grindă şi încing chef de şapte zile şi şapte nopţi că mi-am găsit temă de licenţă! Dar euforia îmi scade simţitor când mă uit peste orar (făcut astfel încât să pierzi mai mult timp în drum spre facultate decât la facultate, cu ferestre de 3 ore plasate fix în mijlocul zilei ) şi constat în contemplarea mea că semestrul acesta voi avea 7 examene. Super treabă!

Trimis de: Serenity pe 17 Feb 2008, 01:17 PM

Felicitari colega! Pentru noi de-abia de maine incepe vacanta oficiala de o saptamana dintre semestre Eu am inceput-o de vineri (adica de vineri dorm non-stop) si cred ca o voi continua si dupa inceputul oficial al scolii... La naiba cu scoala lor cand nu ne-au scos nici examenul de licenta (nici macar grila nu e, e examen in toata regula), nici lucrarea de diploma

Trimis de: N.V. pe 17 Feb 2008, 03:45 PM

Curat la naiba cu şcoala lor! Deşi eu m-aş urca pe pereţi de frică dacă ar fi examen grilă Şi nici nu ştiu dacă să mă bucur sau nu că am numai lucrarea de licenţă. Tare am eu senzaţia că prin această manevră s-a transformat examenul scris într-un examen oral. Da' hai să nu mai vorbim de trebi din ăstea hîde
Şi eu o ţin tot într-un somn şi o lene. Şi bine fac, deşi bag mâna-n foc că încă de mâine voi începe să regret că a pierdut două zile numai cu huzur. Da' dacă nu fac aşa ar însemna să-mi schimb filosofia ultima sută de metri acuma pe când e gata facultatea, şi ar fi păcat, măcar de dragul consecvenţei.
Şi-ntr-un final băsescian, înainte de somnul de după-masa, Să lenevim bine!

Trimis de: N.V. pe 27 Feb 2008, 12:13 AM

De două zile a venit primăvara şi în oraşul meu. Mi-e dor să bântui aiurea pe străzi, să simt vântul călduţ de primăvară şi să lâncezesc căte un pic în Matei Corvin şi să arunc bucăţele de covrig la porumbei, dar nu mai am timp. Anul acesta(universitar) ziua de 24 de ore a devenit brusc insuficientă pentru câte am de făcut. Şi am un talent de a pierde vremea, de a mai ieşi la câte o cafea, de a sta şi a admira pereţii.
Zilele trecute m-am intersectat cu un individ extrem de interesant (ca să nu spun ciudat), cu o privire de un albastru strălucitor şi rânjet bine conturat într-un colţ de faţă...ce mai? o bunăciune de bărbat. Am stat la 5 minute de poveste presărată cu glume deocheate bine mascate şi ironii fine (nu la adresa noastră, evident ). Dacă nu mă înşel, în ultimele secunde printre salutări de bine şi urături de spor, s-a oferit pe de o parte să mă ajute cu materialele de licenţă (vive la france!) la o cafea (după cum spuneam, viva ).
Sunt tare dezorganizată, mai ales cu mâncarea. Toată ziua nu am mâncat mare lucru înafară de cafea (muuuuuultă cafea) aşa că spre seară îmi urla stomacul a pustiu, şi cum stabilisem cu o prietenă că ne vedem la o poveste pe la 8, mi-am cumpărat un hamburger pe care l-am înfulecat pe o bancă în mijlocul târgului, apoi pe lângă poveste am asortat (încă) o cafea şi după ce am ajuns acasă am ciugulit câteva pătrăţele de Milka să mă revigorez puţin înainte de a mă aşeza iar în faţa calculatorului. Ei bine nu ştiu ce combinaţie fatală este cea de cafea+ cafea+...+ cafea+ hamburger+ cafea+ ciocolată cu topping de mult tutun, dar simt acum acidul la baza gâtului.
Astfel că nu mă simt foarte capabilă în momentul de faţă, astfel că nu cred că mai prind multe rădăcini în faţa calculatorului şi merg să mă cuşculesc. Voi fixa probabil alarma să sune la 6, ca să mai cârpesc una alta la ce mai am de făcut, numai să am norocul să o aud.
Pare cald afară, voi încerca să deschid geamul la noapte ca să alung insomniile, iar somnul să-mi fie proaspăt ca nişte http://www.youtube.com/watch?v=lCGOsaGN1fE.

Trimis de: N.V. pe 29 Feb 2008, 10:26 PM

Am intrat pe Han fără intenţia de a scrie ceva, însă mi-am aminitit că azi e 29 februarie şi mi-am spus că nu trebuie să las să treacă ziua asta fără să scriu undeva data. Am eu micile mele manii cu datele mai speciale, cum a fost şi cea de 20.02.2002 şi cum va fi şi cea de 20.08.2008. Fără vreun motiv, le vreau notate. Până acum nu am considerat data de 29 februarie atât de specială. Era ea ciudăţică de felul ei cum se arăta numai din patru în patru ani. Dar anul ăsta e altfel, anul ăsta m-a luat cu nostalgie când mi-am dat seama că e 29.02 şi m-am apucat de aberat pe aici.
Eram eu o dată mai mică şi ceva mai proastă decât acum (mă rog, lucrurile nu s-au schimbat prea mult din clasa a IV-a ) şi mă gândeam eu că ce chestie e şi cu 29-le ăsta februarie. Păi cum de ce... că va mai fi încă unul numai peste patru ani, şi încă unul peste alţi patru şi încă unul peste alţii, şi m-apucam eu să-mi imaginez cum oare va fi peste patru, peste alţi patru şi încă peste alţi patru ani. Da' nu prea aveam eu imaginaţie bogată şi imi trebuiau elemente concrete de la care să pornesc, aşa că îmi puneam degetele la socoteală şi gândeam aşa: păi peste patru ani voi fi în clasa a 5-a, 6-a, 7-a, 8-a, aşa în clasa a opta, asta înseamnă că deja voi purta ghiozdanul pe un umăr cum am văzut eu că fac fetele mai mari, şi vom merge noi (fete şi băieţi că deja suntem mari şi am învăţat să ne suportăm) la cofetărie. Buuuuuuuuuuun. Peste alţi patru ani voi fi în clasa 9-a, 10-a, 11-a, 12-a, 13.... ba nu: a doişpea, da! Păi atunci nu voi mai purta ghizdan ci geantă, şi voi merge atunci numai cu prietenul meu la cofetărie şi după aia la plimbare în grădina botanică şi apoi la film. Şi iar mă apucam de socotit mai adunând patru ani: a 13-a... Ba nu! Facultatea: 1, 2, 3, 4 (aici merge uşor socoteala ). Păi la facultate nici numai trebuie să-mi iau geantă.... o foaie acolo, îndoită-n patru şi pusă în buzunar, când voi avea eu chef de mers pe-acolo. Şi cred că mă vedeam deja cu verigheta pe deget şi cu leagănul pregătit (am spus eu că eram proastă, acum cred că am convins şi pe cei care iniţial nu m-au crezut ). Şi aici mi-am oprit istovitoarea socoteală, deja nu mai găseam repere. După aia într-a 8-a şi a 12-a am uitat cum visam eu cu ochii deschişi în multu-mi timp liber, şi uite că acum nu mai ştiu ce făceam la vremeurile ălea în data de 29 februarie. Şi iată-mă-s acum la sfârşitul repelor, în anul IV. Soţ n-am, viitor soţ n-am, copil n-am, tot cu o urieşenie de rucsac merg pe la facultate... şi merg la facultate în funcţie de dispoziţie (excepţie fac seminariile). Iar ziua de azi mi-am petrecut-o pe la bibliotecă (cu pauze lungi şi dese de cafea şi tutun) căutând disperată bibliografie pentru licenţă şi dând o căruţă de bani pe xeroxuri (ca să pot lua bibliografia la pachet).
Ce va fi peste 4 ani? Habar nu am. Şi nici preferinţe nu mai am... atâta doar: să fiu orice da' nu şomeră.

Trimis de: Afrodita pe 29 Feb 2008, 10:42 PM

Superb

M-ai convins sa scriu si io ceva la mine in jurnal mai incolo, ca nu prea gaseam inspiratie

Si stai linistita ca si eu - in clasa a 4-a - credeam ca la 20 ani ma marit, la 22 am primul copil, la 25 al doilea si intre timp un job bine platit, un sot minunat si un apartament super fain (la vremea aia nu voiam casa nici sa ma omori ) Ah da si o pisicuta, membra a familiei Nu visam io la facultati si alte alea, erau doar asa, o idee, in caz de nu gaseam sot intre timp (am recitit si suna a dracului de tamp si patetic )

Sper sa mai fii aci si peste 4 ani si om vedea atunci ce si cum, da' un lucru stiu sigur: CLAAAAAR NU vei fi somera

Trimis de: N.V. pe 2 Mar 2008, 12:26 AM

Eu cred că atâta timp cât Mihai ne va mai găzdui pe Han, atâta timp va prinde şi Nevea pureci pe-aici. Nu înţeleg însă ce spui tu că e tâmp şi patetic.... ai şters ceva din post sau nu avem avem noi aceleaşi definiţii pentru cele două cuvinte?

În seara asta am ieşit cu două prietene să ciocnim şi noi o bere că în ultimul timp ne-am văzut tot pe fugă şi eram oricum atât de ocupate încât ne permiteam numai câte o cafea. Dar a' dracu' Clujul ăsta: peste tot plin ochi sau rezervat, nicăieri un locşor pentru cei care nici nu ies înainte de apusul soarelui să prindă rădăcini în birturi şi nici nu sunt sătui de spontaneitate încât să pună mâna pe telefon să-şi rezerve locuri. În concluzie, ne-am plimbat o oră până am găsit o masă pe care să ne sprijinim coatele şi berile. Numai că în plimbarea noastră am trecut pe lângă institutul de oncologie. La fete nici nu le-am spus; nu era nevoie să le indispun şi pe ele. Am auzit muzică ce venea dintr-o maşină parcată şi primul meu gând a fost: ce pămpălău, a uitat radioul pornit. Dar apoi am văzut că scaunul din dreapta era dat pe spate, şi cineva dormea în maşină înfofolit într-o pătură. M-a cuprins un imens val de tristeţe. Pe lângă faptul că o persoană apropiată e internată la oncologie, omul trăieşte într-un discomfort complet, care nu face decât să-i accentueze şi mai mult supărarea, în timp ce alţii (adică noi) trec chicotind pe lângă, cu grija unei beri. Şi pur şi simplu nu ai ce face.

Trimis de: N.V. pe 3 Mar 2008, 11:07 PM

De notat în catastif unul din marile dezavantaje de a sta cu părinţii: tocmai am băgat în mine o cutie de îngheţată deşi încă nu mi-a trecut tusea (pe care o am de la începutul sesiunii... aia de s-a terminat de 2-3 săptămâni ) şi mi-a zis mie mami să n-o înfulec pe toată că iar mă răcesc. Acum stau cu cutia de îngheţată (goală) în faţa mea şi mă scaprin în creier cum să fac să nu-şi dea seama. Şi simetric: unul din avantajele de a sta cu părinţii: dacă nu ar fi ochii iscoditori ai mamei probabil aş merge şi mi-aş mai cumpăra o cutie de înghe, şi cu ocazia asta mi-aş da mâine banii de ţigări pe următoarea săptămână pe Decasept.

De când am ajuns acasă tot trag mâţa de coadă şi amân să mă apuc de treabă, dar acum trebuie că în unşpe ore jumate tre' să termin+ să dau la verificat ce-am făcut şi eventual să refac şi tare aş vrea să dorm la noapte.

Am fost totuşi până în bucătărie să arunc cutia de îngheţată şi după deliberări au ajuns ăştia la concluzia că merit coroniţă pentru că am păpat tot-tot. Ce dor mi-e să fiu copil, naiv şi uşor de dus de nas, mereu uimit de ce se întâmpla în jur. Acum parcă şi curiozitatea mi-a obosit. Nu mai am timp să fiu curioasă de toate... am trecut de la a fi Alice la a fi http://www.youtube.com/watch?v=6xhYk9PEmXA&feature=related.

... deşi.... şi iepurii trebuie să doarmă ... şi dacă tot sunt iepuri, dorm iepureşte, aşa că aud dacă îşi fixează alarma pe la 5 jumate- 6.

Aşa că am lămurit şi asta. Noapte bună!

Trimis de: N.V. pe 9 Mar 2008, 11:25 AM

Sunt obosită. Aseară am ieşit la o bere şi m-am întins la poveşti. A fost ok, dar acum sunt obosită şi n-am chef de nimic. Dar săptămâna asta am o groază de făcut, aşa că nu-mi permit să-mi stric şi ziua de azi. Nici nu îndrăznesc să-mi fac un plan de bătaie pentru că astfel mă demoralizez şi-mi dau seama că n are rost. Sper numai să nu fac câte un pic din fiecare, şi la toate să eşuez lamentabil.
Şi ca de obicei... licenţa e pe ultimul loc pentru că are termenul limită cel mai îndepărtat. Numai să nu ajung să îmi fac toată lucrarea de licenţă în ultima noapte albă.

Trimis de: N.V. pe 9 Mar 2008, 02:33 PM

Degeaba. Nu-mi stă capul la ce mă chinui să citesc. Am început să ascult Lacrimosa şi simt cum atenţia se frânge şi gândul se îndepărtează legănat de sunetul viorii, sunet a cărui vibraţie o simt până în stomac. Aseară l-am întălnit (de fapt reîntâlnit, iar pentru el e mai corect spus că m-a re-cunoscut) pe M.O. Despre el doar atât... are nişte ochi formidabili, mari, albaştri şi senini, şi un simţ al umorului grozav. Poate altă dată voi putea scrie mai mult despre el. Mă chinui acum să dau uitării limpezimea ochilor lui, şi să reuşesc să citesc ceva şi eu. Oricum m-am lăsat convinsă să ies şi în seara asta, în ideea că poate ne împiedicăm din nou unul pe altul*. Singura problemă e că nu am timp de el, şi să-mi planific partea asta a vieţii în agendă mi se pare insuportabil.
Înapoi la treabă!

Edit: * Da, se vede că mă lucrează subconştientul bine de tot: vroiam să scriu unul de altul. Dar tre' să recunosc că nu mi-ar displace ca d-ul să fie de fapt p. Nţ, nţ, nţ, subconştientul ăsta!

Trimis de: N.V. pe 11 Mar 2008, 12:11 AM

...http://www.youtube.com/watch?v=BVOlW9XYHYY&feature=related...

Trimis de: N.V. pe 20 Mar 2008, 09:43 PM

Mi-am descoperit de curând o problemă: nu cred că îmi propun niciodată să reuşesc, ci doar să încerc. Şi de cele mai multe ori îmi dau seama că dacă îmi dădeam străduinţa numai un pic mai mult, chiar reuşeam. Mare păcat

Trimis de: N.V. pe 2 Apr 2008, 11:37 PM

Tocmai am descoperit că mai am o chestie urgentă de făcut. Nu că nu aş avea şi alte chestii urgente, da' asta-i mai urgentă de felu' ei. Sper numai să nu fie într-atât de urgentă încât să trebuiască să sar şi peste seminariile de mâine. Nu de alta da' ar fi a treia săptămână consecutiv.
Acum mă chinuie foamea. Am mâncat o shaorma pe la 7 şi ceva, dar mă roade stomcaul îngrozitor. Şi deja presimt că mâine nu voi avea timp dimineaţa nici măcar de cafea ca să prind prima oră de curs.
Licenţa săraca tot pe ultimul plan. Nici nu ştiu când tre' să intru în sesiune, când e festivitatea de absolvire, când e păcătoasa aia de licenţă. Cruntă oboseală.
Eh... gata şi bateria. Plec şi dorm.
Noapte...

Trimis de: N.V. pe 5 Apr 2008, 04:00 PM

Acum am nervii ascutiti, iar afară pluă mărunt şi vremea e gri.

http://www.youtube.com/watch?v=wQVwW6hjLo8&feature=related

Trimis de: Afrodita pe 8 Apr 2008, 12:54 PM

M-ai pus pe ganduri cu asta, inca din ziua in care ai postat-o, da' tot n-am apucat sa aflu un raspuns

Ai rezolvat treaba urgenta?

Si mai lasa-i incolo de nervi ascutiti, ca doar nu vrei riduri

Multa bafta si spune-ne cum a fost cu festivitatile, licenta si alte alea

Trimis de: N.V. pe 8 Apr 2008, 09:34 PM

Eh, n-am terminat toată treaba ci doar partea urgentă din ea. va veni şi vremea celelilate părţi... când devine şi ea urgentă . Acum ar fi urgent să învăţ. Am spre seară parţial da' nu sunt în stare de nimic. Voi încerca să mă trezesc mâine pe la 4 ca să îmi termin de citit şi cealaltă jumătate de materie. Apoi să vă mâine cum şi când voi reuşi să repet.

Şi dă-le-ncolo de riduri. Dacă încep să-mi fac griji şi de la ele, ajung să mă urc pe pereţi. Şi că tot mi-ai adus aminte de licenţe şi festivităţi, tre' să-mi caut chestii de îmbrăcat şi programări la coafor şi alte alea. Şi nu am timp, şi nici chef. Da' promit să vă ţin la curent cu licenţa (care tre' să se nască pe luni când va trebui să fie gata planul ) şi cu festivităţile şi cu alte chestii care-mi trec prin cap. Plus, am senzaţia că fumez prea mult. mă gândesc să încep să ţin o evidenţă. Da' nu de azi, că nu mai ştiu cât am fumat.

Trimis de: N.V. pe 9 Apr 2008, 09:27 PM

Evident că nu am reuşit să mă trezesc azi la 4 . M-am târât aseară către pat, mi-am luat telefonul în braţe şi m-am pornit să setez alarma la 4h15. Şi cu această sublimă ocazie am constatat că "a nu vedea bine de somn" nu e doar o expresie. Bineînţeles că această constatare nu a avut loc decât 7 ore mai târziu când am observat cu stupoare că e ora 7:15. Concluzia? Eram atât de obosită încât nu mi-am at seama că înloc să apăs pe butonul pe care era desenat frumos 4, mi-a alunecat cu delicateţe degeţelul spre butonul de jos pe care era desenat 7.
Dar a fost ok la parţial. Precis am greşit ceva, deja îmi zboară gândul că poate acolo nu am explicat suficient de bine şi nu va înţelege prea bine. Aşa că prefer să nu mă mai gândesc. Fie ce va fi.
Şi din nou: nu ştiu cât am fumat.
Noapte bună copii! Eu una merg să văd un film.

Trimis de: andra_v pe 12 Apr 2008, 12:17 PM

Succes la examene si lasa mai moale fumatul! Acusi incepi munca, mai lasa nervii ca nu se merita pentru niste exemene! O sambata minunata si spune-ne si noua cum te-ai distrat, cum au fost festivitatile de sfarsit!

Trimis de: N.V. pe 12 Apr 2008, 02:11 PM

Tocmai am pierdut ălea multe rânduri pe care m-am chinuit să le scriu. Şi doar le-am salvat Aşa că nu veţi afla câte ţigări am fumat şi cum am privit eu ieri de pe balcon la primăvară. Şi nici ce m-a enervat la culme. Şi nici cum mă simt ca un pisoi molatec sau cum voi merge să spăl vasele pentru ca să mi se organizeze niţel ideile.

Trimis de: N.V. pe 12 Apr 2008, 11:04 PM

Bat acum darabana pe birou pe un http://www.youtube.com/watch?v=JqeBVESrUls&feature=related şi nu ştiu cum să mă apuc de ce am de făcut. De două zile trag mâţa de coadă aşa că în noaptea asta voi sta printre foi şi voi încerca să termin. Şi mi-e ciudă rău pentru că afară un vânt călduţ care te îndeamnă la plimbare. Şi oraşul e atât de frumos şi liniştit noaptea! Şi încă mi-e dor de el!
Vineri 21, ieri 28, astăzi 13.

Trimis de: N.V. pe 19 Apr 2008, 11:45 PM

Îmi place la nebunie vremea: nici prea cald, nici prea frig, când plouă, când e senin, şi vântul bate câteodată puternic şi atât de frumos, încât simt că îmi fac plinul de energie când îmi ciufuleşte părul. Astăzi m-am jucat toată ziua în apă. Am fost la bunici să facem curăţenie generală şi mi-am alocat sarcina de a spăla jaluzelele, paharele, bibelouri, vesela plus orice altă chestie ce o mai găseam. Aşa că am scos afară ligheanele, am pus apă multă-multă şi m-am pus pe trebăluit. Între timp, printre picoare mi se tot învârtea cuţu, pe care nu-l mai văzusem de mult. Suflam clăbucii către el, şi se uita atât de uimit şi contrariat la spuma albicioasă, se retrăgea puţin şi apoi sărea la atac. . Tare dor mi-a fost de el şi de joaca lui curioasă.
Şi apoi, dintr-o dată a început ploaia, care a durat cam o oră, după care s-a înseninat brusc. Iar acum pe seară am văzut cerul luminat de un fulger, cu nuanţe diferite de albastru şi negru. Mi-e tare dragă ploaia, deşi cred că după ziua de astăzi mă paşte o răceală serioasă (deja m-au apucat frisoanele).
Ca să fiu sigură că adorm repede voi deschide geamul. Mâine tre' să înceapă tare de dimineaţă, pentru că mâine e zi de lucrat la licenţă (prima zi de lucrat la licenţă).

Trimis de: N.V. pe 2 May 2008, 01:10 PM

Iar m-am luat cu Hanul. Am trecut pe la Gavro şi mi-am adus aminte cu drag de vacanţele petrecute pe la bunici. Mi s-a tăiat tot cheful de licenţă. Vreau să ies să mă plimb prin ploaie, şi apoi să dorm leneş, şi bineînţeles, să-mi împuşc vecinii care iar s-au găsit să mai găurească niscaiva pereţi. Mi-e dor de alte primăveri, în care visam cu ochii deschişi ce-o să fac când mă fac mare. Şi visam multe, de la astronaut la veterinar, medic, pictor (deşi n-am fărâmă de talent la desen), jucător profesionist de tenis, bucătar, balerină, actriţă. De toate vroiam să fiu. Dar pe cât creşteam, pe atât s-au redus opţiunile, până la momentul în care mi-am ales facultatea, unde opţiunile s-au redus la un domeniu. Însă acum, laţul s-a strâns de tot, şi am ales. Asta e, o meserie pentru viaţă: mă fac tată, avocat! Tot mai bine asta decât Tata, facultatea-i gata, ce să facă fata, ratata şi stricata.

Trimis de: N.V. pe 9 May 2008, 11:15 PM

Depresii adânci, iar eu intru în stand-by, refuzând să mai gândesc, să mă mai implic, asfel că tot ce fac e din inerţie, propulsată dintr-o parte în alta fără pic de iniţiativă. S-a terminat, a trecut de parcă nici nu a fost. Câteva amintiri pe ici pe colo. De acum începe viaţa, cea reală, plină de probleme şi griji. Iar eu mă simt mică-mică. Şi dezorientată. Astfel, ca o măsură de apărare asist pasivă la derularea vieţii mele. În ultimul timp îmi vin în minte doar greşelile pe care le-am făcut, salba de gafe pe care mă chinui, uneori cu disperare, să o ascund.
Mi-am propus să iau mâine un calmant. Ştiu că nu reacţionez bine la schimbări, nu-mi place agitaţia detest formalismul şi politeţurile de complezenţă. Iar acum mă simt mai instabilă ca oricând. Mâine va trebui să zâmbesc, să mulţumesc, să strâng din dinţi, când tot ce vreau e să mă chircesc în pat, să-mi închid ochii şi să refuz să gândesc.

Trimis de: Afrodita pe 10 May 2008, 12:53 AM

Iubita, viata, cea reala, nu e neaparat plina de griji si probleme. Are si parti frumoase, minunate, ce te fac fericita. Insa depinde cum o privesti.

Nu te mai chinui singura, lasa viata sa-si urmeze cursul si bucura-te de ea. Poate va fi mai greu la inceput, dar asta nu inseamna ca va fi sfarsitul lumii tale, ci doar inceputul. La urma urmei, asta faci acum: iti construiesti viata.

Greseli? Gafe? Cine NU le face? Doar esti om, zau asa! Fii mai intelegatoare cu tine insuti si nu mai cere imposibilul de la tine.

Stiu ca necunoscutul e ingrozitor si infricosator, dar o data ce pornesti pe drum ai sa vezi ca dracul nu e chiar asa de negru

Curaj, capul sus, privirea inainte si fa primii pasi. O sa-ti placa, iti promit

Trimis de: Serenity pe 12 May 2008, 11:02 AM

colegutza....

Batranii spun ca apa trece
Si spun ca pietrele raman,
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob batran.
Ca piatra, orisicat de tare,
Se macina si trece stand,
Iar peste trista-i macinare
Doar apele raman curgand. (Mihai Codreanu)

Trimis de: N.V. pe 13 May 2008, 10:06 PM

Fetele!

Trimis de: N.V. pe 1 Jun 2008, 06:32 AM

Mă simt ciudăţel astăzi. Nu am reuşit să mă trezesc la 4 să învăţ, vedem ce se mai poate face acum. Dar, mă simt ciudăţel. Cu examenul ăsta îmi închei facultatea...

Trimis de: N.V. pe 4 Jun 2008, 10:50 PM

Am ajuns la punctul în care nu mai pot amâna lucrarea de licenţă. Îmi continui cura de BCU, că am ajuns să ne trimitem unii pe alţii în sală şi parcă treaba mai merge. Îmi va fi tare dor de clădirea bibliotecii. Nici eu nu ştiu cât am năpârlit pe-acolo de stres, câte cafele băute şi ţigări fumate. Iar acum panică, să scriu, să termin să verific, să nu mă blochez la un limbaj prea tehnic sau prea sec. Să scriu ca cei ale căror cărţi le citesc cu plăcere şi admiraţie, felxibil, expresiv şi concis. Să nu exagerez cu notele de subsol.

Cum mă blochez, cum la ţigară. Şi în timp ce pufăi la umbra nucului (am eu un nuc acolo) rumeg ideile şi totul merge strună. Revin în sală, şi încep să mă fâstâcesc. Scriu, şterg, reformulez, încep să scotocesc după surse (şi înafară de cele conspectate pe calculator, mai am vreo 2-3 kile de xeroxuri), nu le găsesc, mă enervez, scriu în doctrină bag o notă de subsol, o înroşesc să ştiu că există acolo incompletă. Şi ia mult timp şi mult chin până stotrci o foaie amărâtă, până termini în mare un subcapitolaş.

Şi fiecare muşchi din mine se crispează la sfârşit de zi când vede puţinul făcut şi şi mai puţinul timp rămas.

Trimis de: dascalita pe 4 Jun 2008, 11:15 PM

Ce repede trece timpul fata draga!
Licenta o vei lua cu brio, stiu eu asta! Munca ta de acum iti va aduce satisfactii, numai sa stii tu sa le gusti! Stiu ca nu e usor, traiesti o stare de frenezie amestecata cu stres si speranta! E si asta o etapa din viata ta, are o frumusete aparte...Vezi cum ai nostalgii legate de biblioteca in care ti-ai tocit neuronii?
Eu iti doresc bafta si putere sa finalizezi ce lucrurile incepute! Iti tin pumnii!

Trimis de: Serenity pe 4 Jun 2008, 11:38 PM

Mi-e rau, colega. Ma crezi ca iti inteleg fiecare emotie si cuvintel.... Si eu sunt la cote alarmante de panica

Trimis de: N.V. pe 5 Jun 2008, 08:39 PM

Dăscă! Săru' mâna pentru gândul bun şi pentru încredere!

Curaj colega! Cuvânt cu cuvânt lucrarea noastră creşte şi cu cât ne chinuim acum mai mult pentru fiecare propoziţie, cu atât vor curge mai uşor după aia. Respiră, ia-ţi jumătate de zi să te reorganizezi, şi apoi la atac! Nu se poate să cedăm acum! Dacă se poate învăţa într-o noapte pentru un examen, atunci 2-3 săptămâni pentru licenţă sunt parfum.

Trimis de: N.V. pe 8 Jun 2008, 12:55 PM

M-am întâlnit ieri cu doi prieteni buni şi vechi de când ştiu eu lumea. Şi contextul întâlnirii a fost nunta unui al treilea prieten comun, de asemenea bun şi vechi de când ştiu eu lumea (de fapt de mire mă leagă o amintire tare dragă şi haioasă, de pe vremea când eu aveam 3 ani, el 5-6 ani şi eram pe uliţă la bunica, iar el a fost primul meu iubit ; nici acum nu ştiu dacă sentimentul a fost reciproc ).

După cum iniţial am spus, stresată de licenţă, că merg la nuntă numai cât să-i felicit pe cei doi însurăţei, de cum m-am văzut aşezată la masă lângă flăcăii mei, lucrurile s-au schimbat radical. Iniţial am povestit despre cine ce a mai făcut, cu ce se ocupă, care le e stresul, ce mai face familionul şi aşa mai departe. Apoi ne-am pus pe depănat amintiri, am povestit toate trăznăile şi poznele de care am fost în stare, până am ajuns (eu cel puţin povesteam la un moment dat cu lacrimi în ochi) să ne tot minunam de cum şi mai ales când a trecut timpul. Şi cum eu eram oricum uşor deprimată pe fondul terminării facultăţii, m-am simţit destabilizată din nou.

În fine, acesta e contextul. Ceea ce s-a schimbat nu se prea observă. Ideea e că pe unul din cei doi l-am mai văzut, am mai sorbit împreună câte o bere. Însă pe celălalt nu l-am mai văzut cam de 5-6 ani. A rămas acelaşi om liniştit şi inteligent, de un bun-simţ încriptat efectiv în codul lui genetic, cu trăsături frumoase şi delicate. Sigura modificare survenită sunt pletele lui lungi şi uşor cârlionţate. Dintotdeauna l-am considerat un băiat de zahăr şi mi-a fost drag pentru umanitatea de care a dat dovadă. Însă de când l-am văzut mă obsedează imaginea lui. Este dovada acelei perfecţiuni în care eu am încetat să mai sper. Şi mă surprindeam cu uimire că nu pot să-mi dezlipesc privirea de el.

În concluzie: asta mai îmi lipsea Şed acum îngropată în mormanul de xeroxuri şi cărţi pentru licenţă, le tot răsfoiesc, dar parcă nu înţeleg nimic din ele, nimic nu mai recunosc, mă apuc să caut ceva şi uit ce caut, iar gândul mi-e tot la el şi la ochii lui căprui, mari şi liniştiţi.

Edit: http://www.youtube.com/watch?v=-JpJjsHgYHA

Trimis de: Afrodita pe 9 Jun 2008, 02:37 AM

Bah, a venit vara si-a dat strechea-n noi Si io-s tot la fel si tot ochi caprui are

Ce sa zic? Bafta multa cu licenta s-o iei cu ce nota vrei tu, dar bafta si mai multa pe partea ailalta, aia cu ochii caprui

Trimis de: Serenity pe 9 Jun 2008, 03:00 AM

Bai... ma bag si eu! Si poa sa fie de orice culoare

Trimis de: N.V. pe 11 Jun 2008, 11:10 PM

Păi stai aşa Sere, că eu propun să facem club, aşa că musai trebuie să scoţi şi tu o pereche de căprui.

Afro, hani, mersi de urări, dar momentan nici nu îndrăznesc să mă gândesc la nota de licenţă. Am o perioadă atât de încărcată, încât ultimul mesaj îmi pare că l-am scris de cel puţin o lună. Sunt deja în a doua săptămână cu doar 3-4 ore dormite pe noapte, 11 ore de bibliotecă plus încă vreo 2-3 de cârpit acasă. Iar cafelele, fără număr. Şi ajung nătângă să mă chinui de pe la 12-1 până pe la 2-3 ca să adorm, fără să fiu în stare să leg un gând coerent.

Plus că s-a mai întâmplat o fază care m-a scos din pepeni (o chestie mică şi fără creier care nu numai că îmi chinuie existenţa, dar o mai şi complică ) aşa că la modul cel mai serios încep să mă întrebdacă nu cumva mi-ar fi mai bine în februarie la licenţă.

Trimis de: Serenity pe 12 Jun 2008, 01:32 AM

Da, şi mie începe să mi se contureze din ce în ce mai clar "planul februarie"...

Da, şi ăsta-cu-care-pierd-eu-vremea-acum tot căprui îi are. Am I in??? Se bea bere la club?

Trimis de: N.V. pe 12 Jun 2008, 12:06 PM

Se bea şi bere şi cafea. Şi se fumează mult-mult... mult. Şi da, you're in! Mai ales că te ştim mare amatoare de bere şi cafea

Deci.... sunt pissed off. Tare! Şed amu' în BCU (şi tocmai ce s-a oprit şi ventilatorul, că doar nu-i aşa, toată studenţimea intră în categoria intelectualilor şi folosesc în mod regulat combinaţia aia cu efecte benefice numită apă şi săpun) şi am două specimene lângă mine care de dimineaţă vorbesc. M-am uitat deja de vreo 3 ori urât la ele şi încă nu s-au prins care mi-e baiu' (parcă ziceam ceva de intelectuali). Nemaivorbind de faptul că o dată la cinci minute mai vibrează violent de birou câte un telefon, iar o dată la juma' de oră ţârâie câte un altul. Evident, cam o dată la o oră există un intelectual care să răspundă în sală la telefon în timp ce aleargă cu trântitură de uşă să nu deranjeze celelalte suflete muncitoare de aici. Geniile, evident, se întâlnesc mai rar, aşa cam o dată la 3 ore, când depăşeşte omu' faza meditativă şi decide că e momentul să comunice la telefon, din sală, cu exteriorul.

Iar eu, om limitat şi cu probleme de concentrare, de o oră jumate' mă chinui să aleg la ce capitol să mai scriu la licenţă...

Trimis de: Serenity pe 12 Jun 2008, 03:08 PM

Colega, da' acasa, in liniste, nu se poate?

Trimis de: N.V. pe 12 Jun 2008, 03:23 PM

Vai colega, se vede că sunt atât de îngropată la BCU încât nu mai am şansa să mă plâng de ce se întâmplă acasă. Acasă am vecini. Da', îţi aminteşti bine: ăia care în fiecare sesiune mai doboară un perete, ca să aibă ce construi sesiunea următoare, ăia care mă cred om sărac şi fără televizor, şi plini de milă, dau televizorul mai tare la 2 noaptea ca să aud şi eu ştirile, ăia care nu cunosc noţiunea de covoare astfel că fiecare pas se aude (uneori jur că aud şi ecoul pasului) în podeaua lor (care din păcate e podeaua mea).

Dar tot e bine. Aici mă pot uita măcar urât la.... cum le-am zis? intelectuali, şi uneori le fac şi scandal, iar uneori (ce-i drept, destul de rar) le fac plângere la bibliotecară şi le suspendă permisul în plină sesiune . Şi apoi aici sunt cărţi pe care fie nu le găsesc la împrumut, fie mi-ar rupe spatele să le car acasă, aici sunt mari băutori de cafea ziua, şi de bere seara, (nu-nu, ăştia care bagă cafea, bere şi tutun nu sunt intelectuali de soi rău) astfel că parcă prind mai mult spor. Şi nu în ultimul rând, aici nu este pat.
Şi acum îmi amintesc că aveam noi la un moment dat o poveste, despre biblioteca de la Poli (nu, nu sunt la Poli), da' există suficiente perechi de ochi căprui şi aici.

Acum am zburat, că mi-au făcut semn băutorii de cafea.

Trimis de: N.V. pe 18 Jun 2008, 10:43 PM

Gata, nu mai sunt panicată. De-acum sunt de-a dreptul îngrozită: peste o săptămână trebuie să-mi depun lucrarea de licenţă, legată şi copertată la secretariat împreună cu alte mii de chestii care compun dosarul de licenţă. Şi mai am de scris cam o treime din ea, dacă nu şi mai mult.

În altă ordine de idei tot stau şi mă minunez de cât de uşor pot fi dusă de nas. Speram ca după atâta timp să ştiu mai bine, dar se pare că tot aşa am rămas.

Trimis de: Serenity pe 18 Jun 2008, 11:10 PM

Asa am fost si eu, colega... stai linistita. O saptamana e arhisuficient. Si nici nu trebuie sa renunti la somn, doar la viata sociala si cam pe orice plan. 12 ore dormi, 12 stai cu nasu in monitor...

Am uitat sa-ti spun, dupa ce am citit penultimul post... vreau si eu sa merg la biblioteca unde sa nu fie doar tocilari La noi nu e moda "biblio", noi stam si putrezim in casa

Trimis de: N.V. pe 21 Jun 2008, 11:34 PM

Păi draga mea, te invit la un master în Cluj!

Şi la BCU nu sunt prea mulţi colegi de-ai mei (de fapt, la câtă prostie e în capul unora, sunt mai mult decât sunt suficienţi). Dar în patru ani de zile am ajuns să cunosc lume de pe la alte facultăţi din vedere, şi apoi să încingem o poveste pe lângă o cafea, urmând ca acuma să nu-mi mai petrec nici o pauză singură, mereu întâlnind pe cineva. Cred că din toată perioada facultăţii cel mai mult voi regreta sesiunile de la BCU şi apoi prima plecare cu cortu-n spate de după sesiune. Mă rog... astea sau timpul pierdut în care nu am lucrat la licenţă

Astăzi mi-a venit în oraş o pereche de ochi căprui pe care o ştiu din vara trecută. S-au cam supărat pe mine că nu am stat decât la o cafea, deşi şi eu şi proprietarul lor de drept am fi vrut şi altceva, dar măcar acum să trag tare să pot termina naibii păcătoasa asta de licenţă. Deja mi-e lehamite. M-am chinuit până acum cumplit cu o bucată grea din ea, iar când am ajuns la partea mai uşoară în care trebuie numai să povestesc ce şi cum sunt sătulă. Dar trebuie să o termin: până luni cândva tre' să o termin. Marţi seara să o pot duce la legat şi pe joi să o depun naibii, iar apoi să dorm şi să beau bere .

Trimis de: N.V. pe 23 Jun 2008, 11:23 PM

Vreau pe munteeeeeeeeeeeee! Nu stau acum să număr câte ore am dormit în ultimele zile că-s aşa de obosită încât sigur greşesc la calcule, deşi cred că se pot număra pe degetele de la o mână. În noaptea asta trebuie să dau gata licenţa. Am reuşit totuşi să dorm puţin de la 9 şi ceva până la 10 şi m-am trezit cu dinţii încleştaţi şi cu senzaţia că mi se fărâmiţează o măsea. Şi pentru că nu ştiam pe ce lume mă aflu, am ieşit să beau un Red Bull, iar în drum spre casă am văzut cerul: senin şi plin de stele. Dor nebun de munte şi de linişte. dar până una alta, făcut un playlist de 30 de melodii, căscat încă de două ori şi apucat de licenţă.

Trimis de: N.V. pe 16 Jul 2008, 12:20 AM

Şi după mult-mult timp am vorbit. E uimitor cât de bine ne cunoaştem unul pe celălat, şi cum ne anticipăm reacţiile. În tot acest timp, ştiam exact ce gândeşte celălalt şi de ce reacţionează într-un anumit mod. Şi ea are dreptate într-un fel, e într-o atât de mare măsură al meu, format odată cu mine şi eu odată cu el, influenţându-ne de atâta timp în gândire şi opţiuni. Iar ea, abia l-a cunoscut (eh, cam de un an aşa).
De stabilit nu am stabilit nimic. Atâta doar că am vorbit. Mi-e dor de nopţile în care stăteam înconjuraţi de tutun şi vorbeam. Nu era propriu-zis o conversaţie, ci unul vorbea iar celălalt îl urmărea înţelegând totul de la început şi aproba uneori mut concluziile celuilalt. În momentele acelea masca mea se odihnea departe de mine, iar eu... eram doar eu.

Din noaptea cu pricina (nici blestemată şi nici memorabilă, ci doar intrată într-un mod straniu în firescul lucrurilor) masca îmi era încă mai fixă când era şi el de faţă. Însă acum am un dor nebun de a fi doar noi, sprijiniţi fiecare într-o sticlă de bere şi cu o ţigară în colţul gurii.

Acum, cu Pink Floyd în căşti. Nu mi-am mai aplecat urechea la ei demultişor M-am cocoţat între timp în pat şi încerc să-mi dau seama nu de ce nu sunt fericită, ci de ce încep să mă plafonez. Cum de chestiile grozave, care altă dată mă făceau să ţopăi şi să râd cu toţi dinţii, abia îmi schiţează acum un colţ de zâmbet. Mi-e dor să plec... să plec singură dar să nu fiu singră.

Mă simt de parcă am băut... mult. Mi-e dor de munte, de cort şi de stele. Aş vrea să spună că vine.

Trimis de: Serenity pe 16 Jul 2008, 09:02 AM

Colega, colega..... asa nu-si are locul intervenia mea acum... dar trebuie sa intreb: gata cu nenorocita de licenta?

Trimis de: N.V. pe 17 Jul 2008, 12:15 AM

Eh colega, cum să nu-şi aibe locul intervenţia ta? Poate am eu tendinţa de a dramatiza uneori, dar la scurt timp după fac haz de necaz. A trecut şi chestia aia numită licenţă la care m-am gândit cu groază un an jumate (tu te-ai mai chinuit încă două săptămâni după ce eu m-am dat pe chefuri ). Şi încă am şi luat notă de premiantă cu coroniţă. Însă satisfacţia nu a fost foarte mare. Dat fiind că s-a scos examenul şi a rămas numai lucrarea, au fost o căruţă de note de 10, aşa încât nu pot să spun că eu am fost nemaipomeit de grozavă. Oricum, nici nu a trecut săptămâna de la susţinerea lucrării că m-am distanţat atât de tare de temutul eveniment, încât mi se părea că a trecut de mult.

Astăzi stăteam în balcon la ţigară şi priveam ploaia. Aveam senzaţia de toamnă şi un sentiment pe care nu l-am avut demult. Un soi de entuziasm latent însoţit de bănuiala că te aşeaptă ceva, deşi nu ai nimic planificat. Iar posibilitatea ca ceva să se întâmple, în loc să te catalizeze, te face să vrei să te tolăneşti şi să moţăi până când ceva-ul se va întâmpla. dar de întâmplat nu s-a întâmplat nimic, şi nici nu se va întâmpla.

Da, mă lamentez, că nu m-am lamentat de mult cu privire la chestia asta (sau cel puţin asta e senzaţia mea). M-am săturat să nu am ceva cu privire la care să fiu entuziasmată că mă întorc seara acasă, după o zi de stat la birou. Mi-e dor de gândul că va fi cu siguranţă un gând, o atingere, o privire sau un zâmbet, chiar simpla prezenţă pe când ajung acasă. Şi da, m-am săturat ca toate relaţiile mele să aibă doar un fundament sexual (declarat), golite de orice substanţă, nefiind implicată încrederea sau orice altă expectanţă de ordin afectiv. Până acum mă chinuiam să nu permit nici o intruziune în activitatea mea cotidiană, să fie separat de facultate, familie, restul prietenilor. Pote am greşit eu când mă chinuiam să-i izolez acel compartiment al vieţii, însă acum simt nevoia ca tot ce fac să fie pătruns de gândul celuilalt, de existenţa lui certă.

În noapta asta am schimbat Pink Floyd pe Simon and Garfunkel.

Trimis de: N.V. pe 20 Jul 2008, 11:50 PM

Pe drum spre casă m-am decis că scriu pe Han. Ba mai mult, m-am decis şi ce să scriu pe Han, inclusiv faptul că a venit timpul să răspund la întrebarea firească de ce scriu eu un jurnal pe Han?. Şi cum eu mai nou gândesc numai prin excludere, mi-am răspuns la întrebarea de ce nu scriu pe hârtie?. Ei bine, hârtia nu răspunde. Zace acolo inertă, iar eu confortabilă cu gândul ăsta, nu mă mai cenzurez deloc, alunecând destul de repede în penibil. Mă rog, nu reuşesc să ocolesc penibilul nici pe Han, dar cel puţin încerc să-l evit pe cât posibil. Şi acum, să excludem şi extrema cealaltă: de ce nu scriu pe blog?. Eh, mai scriu şi pe blog, dar acolo auto-cenzura e mult amplificată. Aici plăpiumoara moale a anonimatului îmi permite defularea (uneori penibilă, după cum spuneam). Am nevoie, astfel de perechi de ochi care să-mi urmărească ideile, şi care să se încrunte cu un ridicat de sprânceană când o iau prea tare pe ulei, să primesc eventual o scatoalcă prin care să fiu atenţionată că există o altă relitate decât cea despre care mă lamentez eu.

Eh bine dragii moşului (câţi veţi fi fost), nu vă înghesuiţi cu scatoalcele pentru mesajul ăsta, pentru că nu aş dori scatoalce provocate. Trebuia însă să-mi lămuresc problema asta.

Şi acum, să spun, metaforic, că pe drum spre casă era umed la Cluj, şi evident eu cu gândul la M.D.-ul meu. Prin toamnă mă gândeam cu reproş că nu ne-a dat nici o şansă. Dar ştiam dintotdeauna că nu aş fi ştiut ce să fac cu şansa aia. Aş fi clacat teatral, ca de obicei, şi aş fi trasformat-o într-o greşală a trecutului. Până în toamnă, orice şansă am fi avut, era sortită eşecului, cel puţin datorită imaturităţii mele. Toate relaţiile mele au fost private într-o bună măsură de inteligenţă emoţională, până la evoluţia din ultimii doi ani înspre retard emoţional.

Dar, revelaţie: premisa de la care porneam era invariabil eronată. Iubirea, că despre ea e vorba, nu răsare de după colţ, nu apare în poleială de lumină, ci se construieşte, se consolidează treptat prin trecerea timpului. Apariţia ei nu e altceva decât o constatare. Constat acum că poate îl iubesc, că sâmburele acestei posibilităţi a apărut în urmă cu mulţi ani, nouă sau zece la număr (şi mă simt incredibil de bătrână când imi folosesc toate degetele de membrele superioare pentru a marca trecerea timpului).

Şi acum expectanţe (răutăcioase ) pentru viitor. Se vor certa, trebuie să o facă. E prima oară când formulez gândul ăsta (cu precizarea că a fost formulat de fapt în drum spre casă, iar acum e doar reiterat). Deşi, trebuie să recunosc că, în ciuda faptului că până acum mi se părea extrem de răutăcioasă această expectanţă, mi-a mai dat târcoale până acum. Aşteptam cu ochi parşivi de mâţă un semn de exasperare reciprocă între ei, dar de fiecare dată stingeam nervos ţigara, pretextam oboseala, plăteam şi plecam cu paşi mari.

Pe ea nu o prea cunosc. Am întâlnit-o pe timp de furtună, când M.D. mi-a cerut să ieşim la o bere de pre-sesiune. Ulterior a recunoscut că vroia să o cunosc şi eu, ca să-i spun ce părere am. La vremea aia mi-a plăcut. Ulterior mi s-a părut absurdă în gândire şi comportament. Iar el, supus enormităţilor exprimate de ea, a devenit perfect...pentru mine. Îl vedeam pentru ea prea tolerant, incredibil de răbdător, plăcut, de o masculinitate reţinută, dar pregnantă. Cu ajutorul ei am început să-l percep altfel, mai nuanţat. Însă craterele de nervi nervoşi pe care le-am descoperit nu m-au lăsat să observ dacă nuanţele acelea există şi faţă de mine.

Fir-ar. Cu incertitudinea acestor gânduri (recunosc, sunt incerte, chiar dacă sunt declarate ferm) mi-e frică să nu fiu un ţânc răsfăţat (ţânc e cuvântul cheie aici, că răsfăţată am fost o viaţă întreagă) care să vrea doar să vadă dacă-i convine ipostaza de iubită a lui M.D. Sunt conştientă că aş fi de o crâncenă nesimţire, dar dacă voi avea ocazia ştiu că nu o voi rata.

Ce să fac? Acum nimic. Doar să aştept ca ei să se despartă.... trebuie să o facă.

Trimis de: N.V. pe 12 Aug 2008, 10:54 PM

Săptămâna asta am realizat că vremurile în care mă decideam pe ultima sută de metri să plec pentru o săptămân pe vârfuri de munte s-au dus. Legănată de tren, am stabilit cu un alt suflet dependent de înălţimi, trei ture de munte, (doar trei). După ce mi-a trecut beţia înălţimii şi a drumului, în timp ce-mi fumam ţigara de dimineaţă în drum spre birou, tocmai am realiza că poate nu voi reuşi să fac cele trei ture (şi nu sunt decât trei) anul acesta.

Zi de 12... şi nu orice zi de 12, zi de 12 august. Astăzi nu numai că m-au bântuit fantomele trecutului, dar mi-au răsărit şi în cale. Ce chestie? Am ajuns să fiu mândră de mine că nu schimb brusc direcţia când îl/îi văd.

4 ani, mică şi tâmpită, facultatea trecută între timp, da' tot mică şi tâmpită.

Incoerentă.

12...