Ganduri, scrieri, amintiri din viata lui contraste veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!
In viata mea ceva mai lunga decat a unora, dar mai scurta decat a altora, mult mai scurta fata de cea a lui Matusalem, infinit de scurta fata de cea a omenirii, am intalnit oameni care m-au marcat. Altii care au avut de spus ceva doar prin tacerea lor. Am intalnit copaci vorbitori, ganduri pierdute si trecatoare pe strada.
Incet, pe rand, dupa cum imi voi aminti, am sa scriu despre fiecare, fulguratii...
Printre povestiri, cate un crochiu va defini o personalitate. Sau persoana?
Poate chiar si eu voi fi pe aici, printre cele scrise....
UN GAND DE IARNA
Am fost un picut la mare in vara care a trecut, sa o vad doar.
Si marea n-a avut nimic impotriva. S-a uitat la mine cu multiplele-i fatete valurite, speculativa si filozofica...
- Ehehei ! Pleci tu pleci, dar eu raman !
- Da, mare, dar pleaca si timpul si nu ma lasa cu tine... As vrea eu sa mai stau, dar....
- EU sunt MAREA, EU raman pe loc !
Timpul a trecut, vara este o amintire, iar toamna a aruncat cu cocori de plecare si a plecat apoi si ea...
Marea a ramas acolo.
A venit iarna, aici in tara mea cu patru anotimpuri, si, fulg cu fulg, se asterne la malul marii.
Curioasa, sa vada cine-i pe nisip, intinde un val, spala nisipul si gusta marea.
- Ce dulce e !
- EU sunt sarata, mare, si ramasa peste patru anotimpuri, brazdata pe fata de valuri, si, atunci cand nu sunt prea manioasa, ma adie primavara de promisiuni...
- Stii ceva ? EU am sa vin la tine iara...
La vara !
Sa fie intr-un ceas bun! Era si timpul... Stiu ca acest coltisor de Han va fi unul special.
Si ca sa nu vin in casa omului cu mana goala:
Multumesc, si pe cat de intinsa este marea, cat si aprecierea ta, tot atat si... multumirea mea !
AUTOPORTRET
La tample gandurile
se aduna in umbrare de credinta.
Fruntea irizeaza nostalgia,
Ochii sclipesc ironia
Iar buzele
sunt o invitatie
la jazz .
Pentru versuri , pentru azi si pentru ca imi place si... jazz-ul
IN CASA MEA
Scaunele stau in genunchi
cand masa mananca-n picioare.
Dulapul inchide-amintiri
Vitrina etaleaza victorii
Tablourile pastreaza momentul
Robinetii deschisi spala gandurile murdare
(cand il inchid,
nu mai curg amintirile !)
Patul este obisnuinta cu vesnicia
Podeaua-i calcata-n picioare
Usile se inchid spre deveniri
sau renuntari.
Tu, de care parte esti ?
De partea unei vesnice PRIMAVERI, draga Contraste !
Iti multumeste gandul meu de seara,
Obosit sentinde-n crang de ghiocei...
Si iti surad din nou, a cata oara ?
Cu-acea candoare imprumutata de la ei !
ZODIA CALULUI
Alerg prin viata
cu vantul de mana
cu vantul in plete
pe fuga stapana.
Pe urme de cai alerg.
Alearga campia cu mine,
caii sunt inainte, alearga,
iar ploaia carea trecut
a ramas in urme de cai.
Eu si campia
alergam de mana.
Ne este sete
si bem din urme de cai
din fuga nebuna !
ASTA NOAPTE
Asta noapte, in somn
am fugit din mine insami.
Am lasat numai trupul in asternut.
Sufletul meu a trecut prin zid
si a pornit sa se plimbe prin intuneric
de unul singur.
S-a plimbat mult si tare departe.
Mergea si nu se satura...
Era frumos, asa de frumos,
ca a uitat de apropierea zorilor.
Cand s-a ivit prima geana de lumina
a luat-o la goana inapoi
spre trupul lasat in pat.
A sosit tocmai la timp
pentru ca acel trup voia sa se trezeasca
si nu putea fara suflet.
Si s-a intors in mine asa de obosit,
ca atunci cand m-am trezit,
am exclamat :
Abia imi mai trag sufletul !
Contrasto,
Ia spune-mi te rog participi la vreun cenaclu literar ?
Tks
Ai unul bun unde sa ma inviti ?
Sau, poate ne deschide unul Mihai pe Han !
Ar fi excelent !
VORBE CU PLOAIE
Vorbeste-mi ca ploaia!
E-atata desert in sufletul meu...
Vorbeste-mi ca ploaia !
Sunt atatea dorinti ne-mplinite ...
Vorbeste-mi ca ploaia!
Calc pe samanta de patemi..
Vorbeste-mi ca ploaia !
Parcul gandului
inverzeste cuvinte,
cand imi vorbesti ca ploaia !
MATUROIUL SI PAPUSA
A trecut o umbra printre gene...
Se-ngana seara la ceas de amintiri cand alta data focul duduia in soba...
Acum sucesc cu un grad termostatul convectorului...
Anul trecut.
Pasc in amintire turmele de ganduri.
La prietena mea in curte intr-o zi de primavara plina de chemari, calda si suculenta...
Curg verzi matisorii unei salcii data-n frunze, florile aromesc a larga trezire.
Pamantul putin al brazdei dintre marginea casei si gard, respira, cheama, abureste...
Niste cocosi, prin vecini cucurigesc a partenera...
- Veroooooooooooouaaa!!!!!!!!
- Hau ! (are a-ul caciulita )
- Ce-ai fato?!? Mai sa-mi versi cafeaua !
- Stai sa vezi !
In tot acest timp, Molda isi chema stapanii ...
Veronica iese din casa, ca de pe podiumul de mode. Pasul ei de dansatoare demasca frumusetile ascunse ale taiorului. Taior ? Nu ! Feminitate aburind a primavara.
Eleganta sobra si bine evidentiata de privirile albastre.
Toculetele inalte, poseta ca un punct.
Punct !
Deschide poarta.
Privirea mea hapsana de frumos da sa se incarce de dincolo de poarta.
- Hau !
Ce mi-a fi intrat in ochi ?
O beldie slaba, neagra si cu o tigara solcaita lipita -n colt de gura mai sa cada pe papusa.
Cenusiul bluzei de trening se prelungea pana la coate in buzunarul pantalonilor, si, de-acolo disparea subit.
Pantralonii !?! - sa fi fost negrii - sa fi fost bleumarin, sa fi fost pantaloni ?!?!
Vorbea printre buze si tigara, indesand cuvintele cu mainile cu tot prin buzunare, pana in adidasii morceliti.
320 de volti ai parului maturoi ii captara atentia baiaderei...
Si-au pornit in susul strazii, mandrii de lumea din care faceau parte - fiecare - si, pe care strada si primavara i-a unit in bunatatea lor.
Cu urari de bine,
- Pierde-l ma, pe drum !
sora-sa...
Ce m-as mai vaicari si eu pe ziua de astazi in loc sa scriu !
Dar de ce sa n-o fac?
Uite ca o fac !
Fack !
De ce plingi, copila dulce,
Timpu-l pierzi si e pacat...
Dus o data, nu-l aduce
Inapoi, al sortii dat.
Uite cam asa este starea mea de azi : cea din poza ! Nesperat de bine intuita.
Cum s-ar traduce oare aceasta stare de ykebana in cuvinte uzuale ? M-ar interesa parerea unui practicant, dar cine stie oare ?
Chit ca nu-s maestra, cred ca e vorba de frumusetea sortita pieirii, mai devreme sau mai tirziu...
Dar ce dar sa ne putem bucura de ea, fie doar si pentru o singura clipita !
Eu o simt ca pe uscaciune/moarte care vine peste firea/eu ce nu se vrea vremelnica....
Si pune-ti si adresa....
M-am conformat, draga mea...
Si din uscaciune rasar flori ... Flori ale desertului...
NUMAI PENTRU TINE !
Aceast galben il ador !
STARE
Cand n-am avut, nu am sperat sa am.
Mi-am dat putinul zilelor durute
Si focul nazuintelor nestiute
Le-am facut un glob pe ram.
A venit o pasare la mine
cu aripa ranita de mult prea multul bine
N-am avut o colivie gratuita
si-am adapostit-o-n piept la mine...
Cand am dorit, mi-am necajit gandirea
si-am zis ca lupta este-n lumea mea menirea
si am luptat chiar cu nemarginirea
Si-am obosit de-atata lupta firea....
Cand am avut am dat cu totul pentru bine
Iar el n-a vrut sa stie despre mine
A fugit, s-andepartat de EU...
Am ramas durere, ardere si tina
Un pom solid infpt in radacina
Ce-ar vrea sa fie verde, cum vreau eu
Nenorocirea vine-n zi senina
Si iadul s-a pavat in drumul meu
Pe drumul meu de aer si lumina
Pasesc cu fruntea gandului in tina....
Dar nu mereu ....
QUOTE (contraste @ 7 Mar 2005, 11:31 AM) |
Ai unul bun unde sa ma inviti ? |
Mai fratilor, stiti, a venit primavara !
Eu cam asa ma simt :
Cand sunt in casa vrea sa ma sugrume
Nu ma incape spatiul iar cartea se inchide.
Si doua maini ma trag contrar si stau in loc
nu stiu ce sa fac, ce jos sa joc....
Privesc ceva ce nu il stiu prea bine,
n-are contur si nici asemanare
nu are chip, nici mana, nici picioare,
nu e prezent si totusi ma apasa
nu e absent : ma tine, nu ma lasa
cand sunt afara, ma goneste-n casa
ma sufoca, nu vrea, nu ma lasa
si trebuie sa fug din propria mea casa....
Ma constrange sa nu mai fiu eu!
Stau in cumpana sa merg tot inapoi, ori inainte
si plang de rasul meu de alta data
E primavara ! Anotimpul ...cere plata !
Multumesc, MARCH
Pentru FLORI
DORURI
Ma arde dorul de tine
ca macii in lanurile coapte
ca focuri de tabara-n noapte
ca mersul pe jaruri desarte...
Arde sufletul in mine
si timpul sa lege un leac
pe rana distantei - un veac
ar vrea... si tac...
Ma arde dorul de tine
si sufletul se rasuceste-n mine
ar vrea sa zboare-n zari senine
si vreau sa-l las sa plece de la mine...
Mie dor de tine !
BLESTEM
Imi flutur gandurile-a despartire
In curgere tainica spre fiinta ta...
Cu note singuratice si rare
Sa-ti cada-n suflet umbra vremii!
Umbra mea !
Mi-am despletit privirile pe soare
Si calendarul risipit pe podea
A ajuns la departare de o lume
Un mozaic sensibil la refrene
Ramane sa se-agate de-ncovoiate gene
De sufletul incercuit
De marea asteptare
Care poruncea !
Baga si tu ceva mai vesel, pentru ca vine,vine primavara, floricele pe campii ...
BUSON
A aprinde o lumina
cu o alta lumina;
seara de primavara.
ISSA
Ploaie de primavara:
o scrisoare rupta,
dusa de vint prin padure.
PRIMAVARA LA COMANDA
...dumisale ma scol dis de dimineata
fac putina-nviorare cu soarele-n fata.
Ma incarc cu pozitiv, devin corp radioactiv
si imprastii imprejur versuri.
DOAR DE BUN AUGUR !
lui MARCH
Multumesc CACTUS, ce frumoase sunt !
Multumesc . Dar, egschiusemoa , prea suna a epoca proletcultista ! Asa ca mai bine da-i inainte cum stii tu
Ei, vezi care este diferenta intre comanda si simtire ? Poetica...
Draga contraste multumesc pentru dedicatie si felicitari pentru nominalizare!
Multumesc muuuuuult, draga mea !
Apai, sper sa fie cu apa minerala, ca pe threadul de comentarii, m-am pilit de atata ..."sampanie" !
Dar, florile, super. Tot aranjamentul, de fapt.
Heei contraste ! Trebuie sa bei ca aia nu-i sampanie este elixir de inspiratie!!! Asa ca bea cit mai mult si scrie cit mai multe versuri frumoase...
Offfffffff, multumesc, FLORI, dar astazi nu simt in mine nimic !
Doar chef de discutii....
Dar am sa scriu pe viitor, si ce voi scrie,vi le voi dedica voua, celor de aici....
Asta inseamna ca ai b onsai-ul la tine, nu ?
Inca nu... dar a venit avizul...
Eu m-am plimbat pe faleza...
IN PORT
Cand vin in port corabii
Cu visurile-n sbaturi
Valu-n tarm se sparge
In unde.
Cand vin in port vapoare
Cu dorul pe catarge
Albatrosii din inalturi
Rad
Cand vin in port nave
Cu cei plecati departe
La mal vezi multe
Femei
Nu stiu daca ai incercat si tu, dar eu ador sa privesc Dunarea de pe mal atunci cand ploua marunt, asa cum s-a intamplat in urma cu cateva zile. Se aude clipocitul acela specific si iar apa Dunarii pare "ciupita" de ploaie.
Asa a cam fost si atunci...
Imi place sa ma plimb prin ploaie...
LA COVRIGI
Batista i-a cazut jos.
Roza, brodata. Undeva, firul s-a intrerupt de vreme si s-a desirat... Broderia a fost sparta. Timpul ...
Hainele, salcii, sorecii, scurse si planse. Poseta de lac scovergita.
Mana tremuranda cu vene albastre puternic reliefate printre petele cafenii.
Ochii aposi, tiviti cu rosu a caror culoare incerta balanseaza-n cautarea banilor din portmoneu.
A gasit si apucat portmoneul. Atunci, batista a cazut, ca o aripa de tinerete. Franta, pala si trecuta...
- Mamaie ! Ti-a cazut batista !
Nu m-am aplecat sa i-o ridic. Nu pentru ca purtam polara albastra si intregul emana a doamna bine, ci pentru aerul ei de domnisoara tarzie, eul ei de "nu ma jigni".....
Gura i s-a deschis arcuind un zambet stirb, doua buze amorfe peste un hau de amintiri.
O inclinare de cap, subtire ca si trupul ei:
- Multumesc !
Si-a luat de jos batista si s-a indreptat, aproape de mandria tineretii.
Candva, i s-a spus domnisoara...
SEMNE PE LUT
Plecam ?
Cu inserarea
sa mergem la Lefteri.
De seara pana dimineata
sa vorbim despre viata
cu mirosul si merii
spre inflorire-n fata.
Sa bem un strop de doruri
si-o cana de-amintiri !
Una dintre fulguratii...
Ce primavara frumoasa !
Adasta in mine mai mult
In astazi, cu ceea ce sunt
frunzele.
Bine !
Le operasc, le bag la pungi si prezerv primavara in frigider !
Si pentru ca are si rol de jurnal propriu acest spatiu, consemnez ca sunt taaare fericita ca s-a populat spatiul la "TU" si am cu cine...discuta ! Sper sa se mentina !
Uneopri mai faci si cate un ....
[B]DUS DE PRIMAVARA[/B
In targul meu, cuminte si bland in primavara asta, soarele naimeste roadele viitoare. Crengile cu mugurii sperantelor frunzelor plesnite, dau la iveala aromiri uitate.
Calc cu talpile incaltate in bascheti crengile ingenuncheate in fata ingheturilor din iarna. Printre ele, ierburi crude, toporasi. Ma aplec si adun cu degetele mele degetele stramosilor mei. Ca au iesit cu degetele-afara, de ghiocei, de crini, de toporasi...
Cerul inalt amplifica acordurile ample ale cautarii din mine si am impresia ca intreaga fire canta. Eu tac. Firea, vibreaza.
Niste caini latra si vin in goana catre mine.
Ii mangai. Unul, se pisicestre printre picioarele mele si scap toporasii jos. Ceilalti ii adulmeca, latra veseli, topaie, o iau la goana prin padurice.
Ma aplec din nou, adun cu palmele vioriul inmiresmat.... si tac.
Tacere de-nceput de aprilie, cu aripi moi de vata si invarstari de ganduri.
Ganduri care apar, dispar, si nu se lasa prinse.
Copacii multi se strang in hora, iar in mijlocul lor, verde, verde, verde...
Dinspre sosea razbat claxoane. Imi amintesc ca era ceva comanda de mancare...
Ma intorc. Ceilalti, terminasera si portia mea. Erau la discutii.
- Unde-ai fost ?
M-am curatat de griji ! M-am plimbat si v-am adus toporasi.
- Am crezut ca te-ai intors acasa !
- Nu ! Am vrut doar sa mananc cand voi discutati, ca sa va ascult mai bine !Asa cum am ascultat primavara printre copaci.
Si m-am spalat de iarna !
Ai un dar deosebit in a scrie ! mai ales poezii si epigrame !!!
Ceva mic pentru tine ...
Multumesc !
Si du-te la epigrame, ca, ti-am dedicat si tie una !
Pentru un suflet frumos ca al tau ....o poezie la care tin mult ..
As vrea sa pot avea aripi
si sa pot ajunge la tine
Sa iti sarut lacrima suspinului
si sa iti alung
singuratatea durerii.
Dar sunt inchisa in colivia
Neputiintei.
As vrea sa pot avea aripi
Sa iti alint pentru o clipa
Obrazul obosit de neliniste
Si sa iti daruiesc
Increderea pierduta candva.
Dar sunt condamnata
la insingurare.
Tot ce ti-as putea darui
Este un inger.
Si puterea… iubirea
Si increderea… vointa
Si norocul
Iti va aduce acest dar ceresc
Pentru ca eu
Nu sunt decat
« O clipa » in viata
Plina de incertitudine.
As vrea sa pot avea aripi
Si sa pot ajunge la tine
Sa iti ating usor visul
Si sa iti alin sufletul.
fie ca viata sa iti ofere clipe frumoase si mai ales Lumina puritatii si a Intelepciunii ...
Iti multumesc frumos, suflete...simtire...Alma !
Cine-i autorul ?
Asa, ca un film, de Pastele acesta se preumbla amintirile prin fata ochilor mei...
Si sunt atat de prezente ! Falfaie perdeaua , la etajul doi, falfaie perdeaua, si parca da sa sara, ba chiar a sarit Consuela in odaie !
A fost odata...
Mi- dor de tine primavara
Asa precum erai cand eu eram copil
Cu albinutele roind pe-afara
Cu florile ce se iveau tiptil...
Gradina mea ades neingrijita
Venea prin usi pana la patul meu
Inmiresmand a liliac si-a alta inflorita
Trezindu-ma din somn profund si greu.
Deschideam un geam si ridicam perdeaua
Consuela hop! sarea-n odaia mea
Nu mai baga in pat iarasi cateaua !
Se auzea de dincolo o voce rea...
Dar noi ne-mbratisam deja de dimineata
Si ne pupam ghiontindu-ne vartos
Ea sa ma linga iute peste fata
Eu sa o mangai pe capul ei frumos.
Am mai ramas inca aicea pe pamant
Ca sa va spun in primavara asta, intristata,
Ca sufletul catelei mele-adie-n vant
Iar eu copil, am fost odata...
Poezie de album...
Cu tristeti ameliorate de pisoii mei....
Si nu am mai scris de mult...
Putin tristuta in adancul sufletului meu pentru ca ultima postare aici ma leaga de ziua cand o colega de-a noastra a plecat ...
Si de cate ori doream sa scriu, ca si acum de altfel, mi-amintesc de Diana-Maria...
Nu pot sa scriu decat epigrame... Bune si ele....
Poate fi si "TU" considerat ded altfel ca un jurnal al meu, pana la urma, nu ?
mi-e dor de ceva anume, de ceva cu care ma impac cel mai bine : linistea din sufletul meu...
a fugit, s-a dus...
nu am chef de nimic....
Nu stiu ce se intampla cu mine...
Parca nu am ganduri, nu am amintiri, nu pot scrie, nu pot comunica...
Sunt propria mea straina....
Mi-e ploaie azi...
A inceput sa ploua iara, o vara plangacioasa si instabila, nevrozanta si prea uda...
Cand a inceput sa tune m-am "impachetat" repede in pelerina ampla si am plecat peste asfalturi. Erau gri deschis si, cu cat inaintam se facea asfaltul cu picatele gri inchis, a fost tot un gri inchis, apoi a devenit oglinda.
Am mers in sus, am mers in jos, cativa trecatori fugeau printre stropi, prea putin indemanateci fara umbrele. Unii, inarmati cu ceva umbrele cu toate spitele sau vreuna lipsa, inaintau spre rostul lor nevoind prin ploaie.
Numai eu, tacticoasa, cumpaneam picaturile pe ganduri, scurgandu-le pe pelerina...
Si le-am lasat sa se spele in ploaie.
Acum ca am obosit, am intrat intr-un internet sa ma odihnesc un pic, si, cand voi pleca ma voi plimba iar.
Va mai fi ploaie ?
Ca daca a stat, si nu a plouat destul ma tem ca voi calca pe gandurile mele rele si iar se vor lipi de talpi...
Si nu le mai vreau cu mine....
MODA VIATA, SCENA...
Cu gandurile ascunse in causul creierului meu (cuibusor de nebunii !), mergeam pe strada asfaltata gri, atat de pigmentata de rozul acestui sezon...
Moda !
Mergeam si nu ma mai opream pe la vitrine sau alte alea. De placerea mersului.
Depanam franturi de "a fost o data"sau "asa va fi sa fie",in ritmul pasilor cadenta.
Mergeam gospodareste fara sa observ nimic anume, nimic nu se evidentia, automat opream la stopuri, automat zambeam si salutam cand auzeam ceva ca "buna ziua". Abstract...
Ba am intrat in cateva locuri publice pe unde nu am mai trecut de mult, pe la cunostinte ca sa le salut. Asa am aflat ca o fosta colega munceste de 5 ani in Israel...
Viata !...Ne poarta pe valurile ei... Concret !
Ca un vis de noapte scurs in ziua ma prelingeam molcom pe langa gardurile vii, pe sub cerul innorat. Caldura era suportabila. O zi care este inca a noastra, dar eu deja vorbesc despre ea la trecut...
6 iulie 2005.. Minutele ei pasesc spre inserare,pasii mei le insotesc.
Este/ a fost. Este/a fost. Acum este, dar scriu despre ce a fost mai inainte.
Despre ce a declansat acest mecanism al scrisului asa, dintr-o data, dupa ceva timp...
Imi depanam pasii aproape de casa, cand, pe mijlocul strazii, ea,balerina,cu picioarele-n copmas, o miscare scurta, isi reia miscarea de om care paseste, inaintand gratios in poantele negre?
Da negre. Nu poante. pantofi negri cu nojite ce se incrucisau pana sub genunchi. Picioarele lungi, fine, expresive erau tivite de o fustita alba cu dantele pe marginea celor doua randuri de volane involte, albe. Bluza neagra. Maini de liana agita una o poseta, alta se incolaceste de bratul unui tir. Adica al uneia al carui kilogramaj crapa asfaltul.
Ea, balerina, are fata fina. Ma uit la celalat chip : buhait. Dar tanar. Cred ca au aceeasi varsta.
Trec de mine. Ma uit la balerina din spate :are tocurile cui de 12 cm. Ma uit in jurul meu: trecatorii ii urmaresc evolutia pe scena gri a asfaltului trotuarului: femei de varste diferite. Barbatii o sorb din priviri.
Ma opresc si adulmec cu mintea o replica : Baiatul trece pe langa balerina. Cred ca are in jur de 18 ni. Brunet, bronzat.
- Parca e pe scena, tanti !- mi se adreseaza.
Zambesc complice.
- Scena vietii, dragul meu !
- Deh ! Moda !
Si trece mai departe, purtandu-si clipa de balet in minte.
Iar eu nu-mi scot clipa din minte, decat ca s-o postez aici, pentru voi.
M-am jucat putin cu mouse-ul
Foarte bine ai facut.
Dar fusta era tare scurta... Involta nu mulata.
Pe viitor joaca-te cu mouse-ul si ilustreaza-le si pe celelalte ! Nu ma supar .
Grozave timpuri mai traim !
Ce, parca voi nu mergeti cu tramvaiul?
Merg si eu ! Ca doar distantele sunt mari, si acolo unde trebuie sa strabat orasul de la un capat la altul este greu, obositor sa merg pe jos... Macar intors, ca mie imi place sa ma plimb vorba vine, ca din distanta in distanta am unde intra la cate o cunostinta...
Si har Domnului, nu este mic orasul. Si nici lumea, numai ca eu vin in contact cu enorm de multa lume, de varste diferite...
Si uite-asa se face ca am croit-o eu asa spre satisfactia celulitei per pedes apostollorum din zi de vara de pe la 10,oo dimineata in preumblari de sfarsit de saptamana...
Toate bune si frumoase, din prietena-n prietena, din cafea in cafea, din prajitura-n inghetata, numai ca la intoarcere a fost mai greu.
Consumasem energia usurintei stomacului, iar acuma acesta plin pana la regurgitare dadea vadite semne de siesta, ingreunandu-mi picioarele.
Asa ca am luat tramvaiul. Si, nici una, nici alta mi-am proptit dosul de un scaun.
Se urca si o cucoana in varsta cu un pufinez scumpici in brate, da sa caute biletul.
I-l iau eu in pastrare, odor nepretuit si lingaret, bagaret cu limba dupa ureche.
- Ia uite si la aia ! Pute a parfum de la o posta da o spala cainele !
Ma, drept sa spun, el ma mirosea , i-o fi placut parfumul !
Javra, simtitoare :
- Ham !
Vocea 1:
-Da ce, este voie cu animalele in tramvai ?
Vocea 2 :
- Ce ca il pupa si in fund stapana-sa !
Cucoana da sa-si recupereze pufinezul .
Eu :
- Lasati doamna, ca il tin eu si stati dumneavoastra in picioare !
Ca de, locuri nu prea erau iar eu stateam ingreunata de placinti, inghetate si cafele, prea bine asezata ca sa ii dau altuia locul !
Vocea 1 :
- Ca in loc sa creasca copii, cresc animale !
Vocea 2 :
- Da, sa aiba sa le linga !
Cucoana binevoitoare :
- Da ce va facut doamna, ca este cainele meu !
Vocile :
- A, deci va place sa va linga !
Cucoana:
- Sa va fie rusine !
Vocea 2 :
-Unii nau ce manca, iar altii cresc caini ! Si se urca cu ei in tramvai !
- Unde este controlorul ?
Vocea 1 :
- Da dumneata cucoana, de ce-i tii javra-n brate ?
- Fiindca-mi place sa stau jos !
- Ia uite obraznica ! Fata tanara si cu javra-n brate sta pe scaun, iar femeia batrana in picioare !
Alta voce :
- In picioare da' e javra ei, sa aiba cinn' s-o linga !
Coboara vorbaretii, depasesc cartierul cu palavrageli si intru inspre centrul vechi.
Dau sa cedez pufinezul.
Cucoana:
Asa-i ca va place catelul?
Eu :
- Nu, nu chiar !
- Atunci de ce l-ai mai luat in brate ?!?
- Asa...
- Grozave timpuri mai traim !!!!!!!!!!
Subscriu !
Casta brahmana
Numai ea are dreptul sa poarte sariul pe umarul drept.
Restul, poarta drapajul sariului pe umarul stang.
Siamezele mele sun cu blanita bruna si point-ul brun inchis, spre negru.
Cu ochii de cer mediteraneean, profund si datator de vise.
Ani in urma, am plecat de acasa, rupandu-mi privirea mea din privirea lor, si am plecat prin torentele verii de foc care inmuia asfaltul de facea ca tocurile sa vrea sa ramana in gaurelele facute...
Tocmai dadusem de titularizare si asteptam rezultatele, care, se lasau greu primite...
Ca au trecut si zile, si nopti, primisera toti, obiectul meu ramasese ultimul....
Si batuta de neliniste, si de soarele torid in cap, inaintam prin zaduf, calcand pe aburul ce se ridica din asfaltul udat al unui bulevard plin de verdeata.
La capat, spre o gura de canal, am inceput sa cred ca :
1. Este cutremur si salta noroiul
2. O faza dintr-un film de Alphred Hitschook sta sa se deruleze sub ochii trecatorilor
3. M-am scrantizat de atata invatat si asteptat rezultate.
Ma apropii, ma aplec, focalizez si realizez ca noroiul intr-adevar se misca, nu este cutremur, decat poate in micul noroi miorlaitor...
O bucatica de blanita tavalita in noroi si stoarsa de sange, incerca sa se taraie.
L-am luat in palme, si m-am oprit direct la Claudia, medic veterinar.
Avea rectul dat afara, o labuta intoarsa pe dos, una rupta ! Iar in interior, nu se stia daca si cate leziuni are.
I-am spus sa il faca pisic din nou, sa-l coasa, sa-i face ce stie !
Ea s-a straduit, numai ca, odata terminata misiunea medicului veterinar, trebuia sa il ingrijesc eu, dar aici printre maraiturile si rautatile pisicesti ale celor doi stapani reali ai casei mele : siamezele.
Au vazut ele ca avem un mic ranit, nu l-au luat in seama, cantitate neglijabila !
Zilele au trecut, labutele s-au vindecat rand pe rand, funduletul s-a facut si el bine incat totul era aparent normal.
Bucatica alba cu negru si rosu a crescut, a devenit o blanita jucausa si rotofeie care insa se juca cu jucarelele de pisici: un soarec, un mosorel cu pene, singura sau cu mine.
Siamezele o ignorau, iar cand venea la ele, o scuipau si fugeau de ea....
Ba si eu eram ignorata cand le strigam, daca ma jucam si ii dadeam ei prea multa atentie...
Si ea era un ghemulet de puf jucaus, cu o privire nevinovata si tare iubitoare.
Nici la mancare nu o primeau !
Ea manca separat, siamezele separat.
Daca ea lua din apa si mancarea lor, ele nu mai voiau si ma miorlaiau pana le schimbam lor.
Ea se multumea cu putin, stia ca este tolerata, nu voia decat sa o alint si s-o iubesc si pe ea.
Numai ca leziunile din interior s-au materializat intr-un cancer pulmonar care l-a inceput ii lua din respiratie, din suflu.
Nu se mai juca cu atata patima, apoi de loc.
Am crezut ca s-a domnisorit...
Nici nu mai manca, am crezut ca o supara prea tare siamezele, si o luam in poala si ii dadeam ei cei mai bun, dar, inghitea cu greutate.
Medicul a consultat-o si la palpare mi-a aratat ditamai tumora care se prindea la palpare.
Vitamine, si putin, inca putin din viata....
Bucatica de blanita a crescut putin mai mare, dar, n-a vrut sa moara in pamantul mocirlos al verii...
A vrut ea sa doarma undeva, langa o banca, cand iarna ingheta apele, iar pamantul se spargea....
Am infasurat-o, nu stiu cum, cu un capat alb pe partea stanga....
Ochii ei de culoarea mierii, dulci ca ea, n-au mai avut aerul necesar....
A plecat repede , si chinuita....
Nu era din casta brahmana....
imi pare rau pentru pisicul tau!
Poate te mai consoleaza o poza cu un pisic cu ochi de miere!
Ce frumosi sunt !
Dar fiecare pisicel are acel ceva al lui ca si omul, si, cand disparem, lasam cu totii in urma o amintire cat dureaza viata celor care ne-au fost in preajma....
Daca veniti acasa la noi
Ma privesc de dimineata
-cer albastru mediteraneean-
Si chiar de nu e totul roz in viata
Ochii lor sunt ca lumina dinspre geam.
E prea putin sa spun doar intr-o poezie
Ce mult inseamna doua trupuri mici
Cu ochi albastri si mustati de veselie !
Voi ati ghicit, sunt doi pisici !
Cum am miscat, cu coada inaltata
Sar in pat si-ntind boticul catre mana
Cu vocea lor precisa, alintata
Imi spun ca dimineata asta-i buna !
Ii gasesc spalati si incaltati
Cu ciorapeii lor de point inchis
Miros frumos, a doi copii curati
Eu m-am trezit ? Sau este inca vis ?
Cum ei imi cer ca vor mancare, imperios
Cobor din pat sa umplu iute farfuria
Ei ma urmeaza cu mersul unduios
Si fiinta lor exprima armonia.
Coditele descriu un ritm oriental
Mustatile tasnesc a marile-arteziene
In In timp ce cu labutele framanta semne
Ca ghearele-au ascuns ceva barbar !
Va salutam toti trei cu drag
Ca dam si "Buna ziua", va dati seama ?
Cum ne-ai intrat in casa peste prag,
Michita, Cipisor si Mariana !
Mie pisicile tale imi amintesc de cele doua siameze din Doamna si Vagabondul: "we are siameeseee, if youuuu pleeeeaseeee".
Sa-ti traiasaca, sa fie sanatoase si sa te bucuri de ele.
Cat despre celalalt ghemotoc: datorie tie a aflat ce inseamna sa fii iubit, ingrijit ... nu a plecat doar cu amintiri urate dincolo.
Impresionantă povestea cu pisoiul. Īmi aduce aminte de Orange, găsită īntīmplător īn boxă, un petec de blană portocalie, plin de purici, cu ochii scursi, aflat īn pragul extincţiei. L-am luat acasă, l-am "dres" şi după un timp norocul i-a surīs fiind luat de o cunoştinţă...
Cīt despre exprimările "mai bine ai creşte un copil decīt un animal" sau "unii n-au ce mīnca şi alţii dau la cīini", ele arată un anumit nivel de gīndire despre care nu am nimic de comentat...
Va multumesc frumos la toti, si va poftesc in continuare, aici la noi, printre sufletei....
Tehnici de abordaj
Dupa o noapte de somn, ochii mi se deschid, cauta spre lumina, iar daca a fost o noapte foarte calda, caut prin alta camera pisoiii, ca vrem fiecare de caldura, sa dormim separat.
De prea mare caldura, stau lungiti pe pervazul geamului, intr-un curent datator de aer racoros.
Spre ziua, somnul este profund, labutele tresalta, vaneaza.
Cand ma scol devreme in astfel de zile, imi place sa ma furisez pisiceste, sa-i surprind.
Inainte ma simteau amandoi, acum, mama pisica, mai batrana, doarme profund, cu codita atarnata in lungul peretelui, iar labutele salta periodic in ritmul actiunii din vis.
Copilul ei imi simte talpile goale infundandu-se-n covoare, salta din capusor cu ochii carpiti, deschide gurita a "miau", dar iese un cascat contagios, timp in care profit si ma aproii cascand la randul meu.
Pup capusorul, doua labute - cele din fata - se intind lenos, serpeste, se agata tacticos, intai una, apoi alta, in dreapta si in stanga, de o parte si de alta a bretelelor mele.
Asa imi place mie vara sa port lucrurile de casa: atarnate in bretele subtiri ca firul.
Trupusorul i se prelinge serpeste dinspre pervaz spre trupul meu.
Din pieptul lui ies mici scancete alintate.
Capusorul se inalta cu nasucul umed si cu point spre fata mea.
Ne pupam de dimineata, timp in care trupusorul lui isi definitiveaza prelingerea.
Pe pieptul meu se strecoara intre sani un pieptut pufos si carnos, cu o inimioara pulsand rapid si precis.
Din spate, un piciorus paraseste pervazul si se propteste pe un sold, urmat tacticos de urmatorul.
Gata! Piciorusele din spate se sprijina bine de bazinul meu, trupuletul lui este lipit de pieptul meu, toarce cu mici noduri de multumire.
Respiram impreuna, si, pe picioarele mele traversam bucataria si incepem sa facem treaba.
Ritmul torsului imi spune ca sa nu ma misc prea repede, nici prea brusc.
Cu o mana alunec pe spinarica pufoasa, cu alta aprind aragazul, pun de cafea.
Se trezeste si mama pisica.
Casca, intinde evantaiul de gherute si-si cere dreptul la iubire.
Vine, mama, vine !
Mai greu este ca am bratele ocupate de trupusorul agatato-atarnat...
Nu pot sa-i tin pe amandoi in brate cand sunt in picioare. Sunt lunguti si grei.
Unul cere imperios ca vrea si el la rand la mangaiat, cel din brate isi inteteste torsul si priza la bretele.
Ma aplec spre scaun, labutele lui din spate poposesc pe blat. Gherutele sunt strasnic tinatoare de bretele, dumica mici mieunaturi de "mai vreau"!
Pe dedesubt se strecoara si ea, calina si unduioasa.
Ma ingrijesc sa o sprijin cumsecade, ca de, batranetea i-a mai luat din abilitate.
Cu bratele pline de a doua pisica, trebuie sa stau atarnata si aplecata, ca micile labute strang inca bretelele.
Pe mine ma doare mijlocul din cauza aplecatului, pe el labutele din cauza incordatului.
Se desfac cangile pe rand, se retrage o labuta, pe fond miorlaitor a protest.
Din brate, un tors de multumire. Se retrage si al doilea set de abordaj.
Ma indrept de spate, imi fac loc tacticos pe scaun, ii cuprind pe amandoi, le vorbesc, ei imi raspund torcand de zor.
Iar cafeaua da in foc.
Buna dimineata !
HAMBARLAI
Copila fiind, la poarta casei mele batea nea Aliosa cu pestele.
Cand batea, batea si aducea ceva bun si proaspat.
Alta data, trosnea cu pumnul, putin ciupit, si aducea un monstru mare, iar cand Mau iesea si-l intreba de ce bate asa tare, el spunea ca a dat pestele cu coada-n poarta. Ca de, atat era de mare si de proaspat...
Si venea el din Pisc, iesind din mahalaua "Intre craci" - doua brate de apa - purtand de-a umere sacul miscator si puticios.
Deserta pe la clienti, mai se oprea prin colt de strazi, la fiecare, cate un toi de vodca...
Ca de, om muncit de cu noapte cu lotca pe unde... De la curul diminetii cu navoadele-n curmezis, lat, lung...
Cu mainile batucite si noduroase, ca salciile carora le lua coaja de-o fierbea si mesteca cand il dureau oasele de umezeala apei.
- Nenea Aliosa, ma iei cu matale? Vreau sa merg la pescuit si eu !
- Hihim !?!
Si-mi facea cu ochiul, care se aprindea beculet scanteietor si albastru la dorinta mea...
- Data viitoare, ca maine ploua si nu merg nici eu !
- Dar matale, de unde stii dumneata?!? - il incoltea Mau.
- Apa spune...
Apa are semnele ei tainice..., este adevarat....
Numai ea stie cum sa te inhate si sa te subjuge, sa-ti spuna tainele, sa-ti spele visele negre, se ti le poarte pe cele albe...
Ea iti da sa mananci, ea te poarta, ea te-ngroapa....
Dar te leaga de ea, cu nevazute legaturi de spume....
Ultima data, nea Aliosa ne-a adus un monstru mare si negru, un somn. Eram destul de mare crescuta (nu bine !), si am decretat eu vazandu-l cu pestele :
- Iau cutitele si le ascut sa vina pisicile sa manance si ele !
- Vai, vai, vai! Hac! Domnisoara !
Zi-i lu ma-ta mare sa-mi dea o vodca, si, daca n-are, spirt !
- Asa de dimineata ? se stropseste Mau.
- Asa... Ti-oi spune...
- Ia du-te si cheama pisicile !
Eu, tusti ! in gradina dupa miorlaite.
Ei, si-au continuat spusa.
De taina.
Cred ca apele i-au destainuit ca va muri curand...
Cum? Cand? Nu stiu...
El stia...
Nu am mai vorbit niciodata in casa despre aceasta zi...
Cu un cortegiu mieunator dupa mine, ma intorc triumfatoare: mi-am indeplinit misiunea !
Nea Aliosa bea un pahar mare de visinata.
- Da-mi un spirt acuma, cucoana !
- Dar cum, spirt?!?
- Da !
Si scoate din buzunar tacticos o bucata de carpa morcelita, cu pretentii de batista. Ceva galbui intr-ansa. Lut. Ca filtru...
- Ia toarna coana-mare spirtul, sa vezi matale domnisoara, hambarlai !
M-a bufnit rasul la auzul acestui cuvant ...
Am ras cu pofta, am plecat topaind si razand:
- Hambarlai! Hambarlai !
Ce ecran protector acest cuvant !
Ce-as mai fi jelit si-as fi bocit, copil simtitor si atasat ce eram daca as fi inteles, la acea varsta ca nea Aliosa asa intelegea el sa isi ia ramas bun de la viata si lume ...
Nici pana azi nu stiu ce boala a avut, cand a murit, cum, unde, daca s-a mai gandit la mine...
Astazi imi amintesc de matale, nea Aliosa, acum sunt mare si stiu ce inseamna acest cuvant.
Il inteleg.
Hambarlai, nea Aliosa, hambarlai...
Ca ti-a spus apa...
Si trec, sunt o lotca pe unde de vise...
Ati fost vreodata la un concert cu muzica preferata ?
Indiferent ce gen preferati, dar acea muzica sa te faca sa asculti in surdina... Pentru mine asta inseamna o interiorizare totala - fara electrizare, o liniste in membre - case nu se misca, dar nici amortite nu sunt.
Un glas interior tine ritmul, cu inima bat tactul. Asa ii ascult eu pe cei ce mi se destainuie.
La ceas de taina.
In clipa bolta.
De copila, cu ochii incapatori primeam de la altii cuvintele presarate cu zambete si lacrimi din destainuirile lor, sufletul meu
batea pulsul altor oameni, altor simtiri.
Acest dar al ascultarii a facut ca sa inmagazinez experientele multor vieti.
Pe moment, unele nu par interesante.
Pe altele nu le pot pricepe.
Altele ma uimesc.
Altele le-as vrea intelese mai bine.
Uneori ma simt rezonand...
Si, pentru toti, simt eu o datorie ca trebuie sa-i amintesc pe unii, sau sa-i pomenesc pe altii.
da... la concertul vietii...
Minunata poveste contraste da lamureste-ma si pe mine ce-nseamna - Hambarlai! Hambarlai !, N-am auzit niciodata sa fie o urare lipoveneasca?
Cipi bey
-Ibraila, selam aleikun!
-Aleikun selami, raspunde orasul si-si netezeste cochet asfalturile .
Ca cine-s mai aminteste de granitele cu evantaiele lor scaparatoare sub copitele cailor . acum in secolul XXI pecetluit de inoxurile lui Lucaci ?
Descinsa parca din seraiuri, cadana blonda, ma prefir din camera-n camera, dupa Cipisor.
Ca l-a durut burtica si nu mai cadadicseste dumnealui sa deschida gurita la mancare de vreo zi...
Si, m-aplec mangaios catre capsor de Cipisor:
- Ia si papa !
Nas intors.
Pletele blonde unduiesc si curg spre trupusorul brun cu point brun inchis.
Cipisor se-ntinde lenos, cam cu goluri inspre pantec. Aduce a felina infometata...
Torn laptele in talerele farfuriei duble: portii egale la iubiri egale.
- Michi, Cipi ! Hai la masa !
Michi lipaie si musca parca hulpav laptele gras si dulce.
Celalat taler, plin si aromitor nu trezeste ispitele celuilalt pisoi...
- Hai Cipisor, hai si papa !
Un scancet este tot raspunsul...
Ce sa fie? Ce sa fie ?
Sa ma duc cu el la doctor ?
Intre timp el se aseaza sus pe masa...
Ma uit la castron, un taler plin, altul gol...
Michi se linge pe labute si pe mustati de stropii sariti...
Talerul plin ochi, imi da o idee : iau farfuria dubla si o duc lui Cipisor, care, tolanit pe masa ,mare, ridica capul, miroase si... linge !
In gandul meu :
- Servit pe masa vrei !
Dar pe fata nu scot decat vorbe dulci insotite de mangaieri pe blanita...
Vorbe dulci de bucurie ca nu este rostul de vreo boala si de doctor !
Aferim, Cipisor bey !
flori
hambarlai este spirtul trecut prin lutul din mal si astfel filtrat...
Contraste, ai har de povestitor!!!
Ce inseamna 'Ibraila, selam aleikun!' ?
Buna ziua Braila, nefertiti !
Si raspunsul. In limba turca...
Hi ! Dar ce v-as povesti eu ce am patit in noaptea de Sf. Ilie !!!
Dar am asa o jena !!!!!
PIATA DE DUMINICA
Tarabe ordonate marginesc alei precise, maturate.
Gramezi piramidale impung aerul.
Vanzatori cu sorturi.
Cumparatori diversi, furnicar cautator de preturi mici.
Dar si preturile sunt aliniate precum tarabele.
Fara mercurial.
Pe principiul telefonului fara fir.
Ochesc o taraba pe care se lafaie un soi de rosii de culoare orange. Sunt mari, inegale, cu denivelari. Se vede treaba ca au purtat lupte grele sa razbeasca la taraba: aspectul lor prezinta denivelari, forme curioase.
Suratele lor, perfect globulare, de marimi diferite ca si preturile, dar rosii la culoare, isi schimba urgent locul de pe taraba in sacosa, poposind intermediar pe cantar.
De-asupra, copertina verde, vede tot si pe toti.
Printre picioarele cumparatorilor cate un catel in lesa insotitor de stapan, incaseaza cate-o calcatura sau un sut. Confratii comunitari, cu teritoriu marcat, maraie de sub tarabe.
Cate un taran adevarat, producator autentic, venit intamplator sa-si vanda plus-produsul sau, isi striga marfa.
Ii face o cantare-n toata regula:
- Ia fasoleaaaaaaaaaaaaa! Ia fasolea-agatatoare !
Proaspata si de vanzareeeeeeeeeeeeeeeee!
Are pretul mai scazut si textura evident proaspata !
Schimb urgant meniul si inhat sacosa plina de pastai galbene si grase peste care poposeste trufas o ditamai capatana de usturoi, careia i se pravale peste un morman de verdeturi tepene si aromitoare.
Mai ciupesc o frunza de patrunjel, una de marar si imi continui periplul.
Imi place la gramada, ca vad fete, gesturi, ba si-o hora...
Ce sa fie, ce sa fie ??
Ma apropii, ma strecor printre niste barbati, care, galanti, imi fac loc.
La mijloc, evolueaza cainele cel mare al pietii in spinarea unei catele, amandoi cu limba scoasa de atat efort. Bat pasi maruntei, uite-asa, cu dansa-ntr-ansa, spre deliciul privitorilor.
Ma bufneste ras-plansu, ca de, hilar ca oamenii se uita sa invete de la caini, dar nu invata tot: nu vor sa invete si viitorul in care se voi ivi cateii care si ei au nevoie de adapost. Se distreaza cu prezentul ...
Si trec...
Mai cumpar una, alta si ma scurg spre iesirea din piata.
Brusc, ma intorc, cu mainile lungite de sacosi, si tumultuoasa intru iar in gura pietei !
N-am trecut pe la tarabele de produse ! Ca acolo se face moda !
Pantaloni lungi, scurti, singuri sau la set, fuste spintecate, destramate, inadite, indoite, suprapuse, strigatoare, sterse, miloage, trufase ca o varza, curcubee, carpe de sters, stau alaturi de rochii cat un dumicat sau largi de ar putea imbraca taraba cu totul.
Incaltari adecvate cu toc, fara, dar predominant papuci, care sunt la mare cautare! Si nu din cei de casa, sau plajosii slapi, ci aceia coafati cu multe pietre sclipicioase din care tasnesc arteziene de tepi pufosi sau nu prea, haotice culori invartejite de forme !
HIIIII1 Ce frumuseata !
Da si ce de farduri !
Maaaaa! Si ce de muzici !
Or sa dea faliment aia de la Manele TV !
Alunec, corabie-n tangaj cu lestul sacosilor drept cumpanire si ma scurg la tarabele cu accesorii...
Aici, deliciu !
Fac popas zorit, las sacosile jos si mainile framanta nerabdatoare in aer. Ca n-am hartie si creion !
Frumoase de coloratura, trei tatarce salvaragite, gogosari umblatori oprinte-n cumparare.
V-am ochit de la brau in jos !
Inhat iute un produs si ma caut, cica, de parale.
Vanzatoarea imi face complice cu ochiul si se-ocupa-n continuare de tatarcele din satele Macinului trecatoare peste Dunare ca sa cumpere imense flori - clame de par perfect verde electrizant si rosu -purpura.
Si cum erau ele trei, iar florile cele rosii numai doua, au discutat ele pe limba lor cea cu interes ascultata de mine, dar neinteleasa, care sa ia florile rosii.
Cea mai tanara ramane doar cu floarea verde, celelalte cu doua trofee: unul rosu, altul verde.
Vanzatoarea ambaleaza florile in pungute transparente de plastic, ele se scormonesc in pliurile salvarilor dupa bani.
Da dece ? Ca au si la gat si la basma !
Sa ia de-acolo !
De la talie in jos, o fi dansul mare, sau multi metri de material?
Ca cica ar fi fusta dupa cate se vede-n brau, dar maiastru petrecuta de jos de la poale printre cele picioare, de formeaza salvari spre cele gleze, si se-aduce-n brau in fata lasand si punga pentru banet.
Inflorate marunt, materialele se agita, corpurile nu vor sa-mi spuna cat de grase sunt stapanele.
Ridic ochii inspre busturi pe care le constat bine reprezentate.
Capetele le sunt acoperite de basmale albe, inodate la spate si bordate cu banuti aurii si sclipiciosi.
Fetele au pometii inaltati, ochii sclipitori si buzele maruntind cuvinte.
Restitui produsul vanzatoarei, ca zic eu, s-au terminat banii, si-mi retrag ambasada .
Ca azi am cumparat destule !
25 iulie 2005
Ei sunt miorlaitii mei dragi despre care scriu atat de des!
sa-ti traiasca, scumpele de ele.
Uite cum mi le imaginam eu, din povestirile tale (mai vrem povesti!):
Stiu ca ghemotoacele tale sunt birmaneze, nu siameze - dar asemanari exista.
Da Denise, am sa ma incumet sa va scriu ce am patit noi, siameze aristocrate, in noaptea de Sfantul Ilie !
LAUTUL
Ca tuna si trasneste in noaptea dinspre Sfantul Ilie sa se-alunge relele !
Peste zi nu am facut nimic.
Am citit ziare si reviste si am alergat sa rezolv ceva probleme.
Seara, intre televizor si ceva scris, hop un dor de alintat pisici.
Eu ii iau, ii mangai cu bucata, si, ce sa vezi !
Amandoi se scarpinau, dar nu oricum !
Cu scancete.
Mai, ce sa fie, ce sa fie !
Frontline am dat pe ei jumatate spray.
Il iau pe motan in brate, il caut si gasesc ceva scamute cu labute.
O iau pe ea, o intorc cu burta in sus, si, s-antepenesc !
Furnicar pe burta ei ! Au profitat de o biata pisica fara dinti - de batrana ce este - si s-au incuibat in blana ei si stateau straturi-straturi, pe etaje printre firele de blana !
Maiculita, cand am vazut parazitii pe pisicile mele, iarta-ma Sfinte Ilie ! si, in prag de noapte, hop ! cu bucata in chiuveta !
Haldabac ! cu purecii in apa !
Schimb o apa de-nmuiat..Trupusorul lui Michisor a mea este rotunjor, cu pulpite armonioase, burtica rotunjoara, chiar daca sunt muiata-n apa si pisica de 18 ani !
La a doua apa dau sa o samponez, cand, pe suprafata apei pluteau cohortele de pureci inecate, negre si umflate.
Si de jos ;
- Mioauuuuuuuuuuuuuuuu!
Din chiuveta vine prompt raspunsul :
- Miuuuuuuuuuuu!
Ceva mai gatuit printre inmuieli si clabuce. Se vaicarea Michi a mea de pisica uda ce era.
Din spatele meu, o respiratie intretaiata si doua labute cu gherute pe gambele mele.
- Mioauoauoauuuuuuuu!
La un moment dat, ambii mieunau si tipau, mai tare decat isi poate imagina cineva !
Ma dureau urechile in baie.
Dau drumul la usa, sa circule sunetul, o stapanesc pe Michi, o umplu de sampon si o sapunesc de s-a umflat spuma ca la cazi cu spuma !
Schimb apa, o clatesc printre miorlaielile de sus si de jos, o pun cu burta-n sus, iar sampon, iar clabuceala.
Michi torcea cu surdina, Cipi urla. Neomeneste.
O limpezesc. O storc, o sterg, o infasor, o pun in pat, hop il umflu-n brate pe Cipi, care miauna cu disperare.
Ho ma ! ca pe purici vreau sa-i inec, nu pe tine !
Cu ochii lui bombati si expresivi in mod normal, te cucereste.
Acum. disperat, oftalmic, cu miorlaitul ca un urlet, ii disparuse albastrul, devenise rosu. Tipa dupa Michi. Aia, se desfasoara, se da jos din pat, si uda, ii tine isonul miorlaitor copilului, ca de, baie nemiorlaita nu se poate !
Purecii fiind in minoritate printre dintii vigurosi ai frumosului meu, scapam cu un samponat.
La limpezit ii scap un jet de apa in cap.
Ma procopsesc cu disperare de injuraturi pisicesti, basca un scuipat, cadou de deparazitare.
Bun! Cu asta la prosop !
Ii impachetez pe amandoi, ii pun unul de-a dreapta, altul de-a stanga mea, imi indrept si eu cocoasa la orizontala.
Ei se tot frecau si se lingeau cu scart.
Trecut de miezul noptii!
Trecut de Sfantul Ilie.
Trecuti purecii !
De dimineata i-am cadorisit cu o doza de Frontline pe spinare. Dubla.
Ca si ei atarna la cantar dublu fata de o mata oarecare !
Mai , si cea mai tunat si a trasnit !
Tare scumpi miorlaitii, Michisor si Cipi.
Sa-ti traiasca.
Contraste, imi plac nespus de mult povestile tale. Le citesc pe nerasuflate. Intr-adevar ai har de povestitor.
cred ca nu trece zi fara peripetii. Tare sunteti draguti, toti trei.
Contraste, desi sunt mai scumpe, tot zgarzile anti-purici sunt cele mai eficiente. Poti spala si dezinfecta bietele pisici oricat, ca pardalnicii de pureci se lipesc de ele cu prima ocazie. Dar zgarzile actioneaza non-stop.
Felicitari ,Contraste!Minunate povestiri...frumoase clipe petreci alaturi de pisicutele tale...Multumesc pentru bucuria pe care mi-ai facut-o,citindu-te!Te inteleg perfect,am si eu o pisica de 5 ani si stiu ca alaturi de ea e cald si moale si bine... Stii,si eu sunt un pic braileanca...cunosc orasul si mi-l amintesc si pe acela de demult,oglindit asa de frumos in amintirile tale...
Va multumesc muuuuuult de tot pentru faptul ca imi spuneti ca va simtiti bine aici, la noi.
Ma gandesc sa mirimitesc de-o cafea pentru cuconet...
denise vrem sa-ti spunem ca nu ne plac zgarzile de pureci la gat...
Folosim spray Frontline cu palnie si dozator....
Numai ca purecii ii mai aduc eu cand vin de afara pe talpile de la incaltaminte.
Iar uneori, fac si ei schimbul de rigoare cand ii mai scot pe maidan !
Sa stiti ca primim si vizite pisicesti, iar purecimea abia asteapta !
CUCHI
Picura secundele stropii de tarziu, si ma gandesc in noapte la cum au fost niste oameni, care, unii dintre ei salasluiesc acum doar in amintirea mea.
Intre amintirea lor si mine nu este nici o poarta.
Flutura crampeie de imagini, fulguratii ale altor clipe traite de mine si de altii...
Oamenii cu omenia si neomenia lor.
Imi amintesec de ziua-aceea-n care, copila de 5 ani imi intindea un ceva inform cu rochita...
Ma uit mai bine si vad ca din rochita frez cu picatele grupate cate doua-trei, colorate alb/grena, se iteau doua manute si doua picioruse din nanchin roz deschis, modelate destul de grosier.
In locul capului, o terciuiala de carton presat si smalt. Un ochi ramasese sa priveasca caprui si expresiv...
Fetita tremura ca scuturata de curenti electrici. In ritmul frisoanelor cadeau bucatele din capul papusii - cand si cand.
Privea cu ochii disperati la mine si am constatat o asemanare intre ochiul papusii si ochii fetitei.
O fi fost fetita ei? Sau o considera sora ?
Iau trupusorul mic in brate si involuntar il strang la piept.
Atunci, apare ea, o femeie trupesa cu turban pe cap.
-Asa o sa-ti fac si tie, obraznicatura !
Sa te duci la tac'tu, sa scap de tine !Si catre mine :
- Ce? Ti-a impuiat si tie capul?
- Vezi-ti de treaba ta ! - si imi smulge papusa.
- Nu vezi ca se juca cu vechitura aia?
- Trebuia s-o pedepsesc si sa scap de ea !
- Mama, ce-am facut ?!?
- Uite, vezi, nu stii sa vorbesti frumos !
- Mamico, nu mama! Las'ca te invat eu minte !
Fetita urmarea cu disperare chipul desfigurat al papusii !
- Dami-o te rog, sa o duc la doctor ! O s-o rog pe mamaia sa mearga cu mine !
- Proasto ! Duci papusile la doctor !
- Tampito !
Si arunca papusa catre recipientul metalic plin de gunoi care, la marginea trotuaruluii astepta masina de gunoi...
Cazatura papusii mi-a spart mie capul.
- Cuchi ! Cuchi a mea ! - tipa copila !
- Treci dracului in curte ! Altfel te dau si pe tine la gunoi !
- Misca din loc !
Fetita isi smulse sufletul si, cu manutele batand aerul, framantandu-l, se impiedica de pragul portii. Il trecu apoi.
- Nu esti in stare nici sa mergi, si mai vrei papusi !
Prin poarta mica, deschisa, am vazut cum bunica fetitei intrigata, a intins mainile catre copila.
- Las-o dracului de nebuna !
- Ma pun eu cu prostiile ei ? Ce, aia era papusa ?
Se intoarce si imi tranteste poarta in nas.
Am ramas interzisa pe trotuarul cu dale mari de piatra.
Din curte, vocea stridenta, rapaia insulte la adresa copilei.
Am clipit, dar pleoapele mele nu voiau sa-mi alunge chipul armonios construit al copilei, incadrat de un par castaniu clair minunat, cu corespondenta in culoare ochilor, si, care se suprapunea involuntar peste cel mutilat al papusii, scurgandu-se parca in el...
Din cei patru ochi curgea disperarea....
Mamica lui Cuchi...
Se vede treaba ca nici Cuchi si nici copila nu au un tata care sa le apere...
Iar "mama" avea nevoie urgenta de un R.K. ( revizie capitala la masini...).
Dragii mei, va invit la o racoritoare !
Cu apa minerala, felii de lamaie, de portocala, de grapefruits, miere de albine, si un deget de vodka, cuburi de gheata.
Cu pai si umbreluta.
Buuuuuuuuuuun, heliotropul, bun tare !
Ma simt excelent dupa ce l-am baut ! Dar voi?
Eu simt cum ma topesc cate putin, pana o sa ramana din mine urma unui strop de apa .
nefertiti, ia incearca sa bei mixtura de mai sus, heliotropul repectiv, si discutam apoi !
Ma uit in jur, si vad ca nu e nimeni. Nici pisicile... De caldura zacem cu totii toropiti...Nici pe alei nu vrea nimenea sa mai treaca pe asfaltul fumegand...
Pe furis, urma gandurilor se incheaga, prinde contur, capata materie.
Crampeie de silabe, bucatele de imagini, le aud, le vad... Prin aburul caldurii, al timpului trecut...
-Buna ziua ! Ce mai faci ?
Lacrimile mari curgeau pe obrazul fetei.
-De ce taci si nu-mi raspunzi? Daca ti-am facut ceva, te rog sa ma ierti !
Murmura ceva, ce nu am inteles prea bine.
- Am venit sa ne jucam !
Ce sa fac ? Sa fug pe strada? Ca sa-mi vars naduful?
Dau sa o apuc de mana , dar se fereste. Ii urmaresc mainile in miscare si constat ca are basici pe degete.
Vreau sa o mangai pe fata, ridica mana si o ating pe durere.
Tipa !
Tipatul ei din trecut, m-a readus in prezent !
FETITA FOLOSITA
Arareori ii placea maica-sii sa faca treaba. Citea romane, se plimba.
Fetita trecea din zi in zi, adunand astfel vreo cinci anisori.
O zi ca oricare alta se rotunjea in dimineata unei duminici de toamna.
- Sa te duci la doamna .... sa-i duci cartea !
Vocile se incing, aerul vibreaza. Tensiunea se acumula in blana cainelui care a fugit cu spinarea zbarlita.
-Florinuta, vin'la mamicuta !
Docila, cu bucuria in ochi ca a fost si ea luata in seama, ca in sfarsit cererea muta din ochi ii este4 indeplinita, topaie spre mijlocul camerei :
- Da mamico !
- Haide sa calcam rufe. Vrei ?
- Da!
- Ce sa fac ?
- Uite, tu apuci si tii cu mainile rufele !
- Mamico, de ce v-ati certat ?
- Pentru ca nebuna de ma-ta mare si nebunul de tac'-tu mare vor sa ma duc eu acuma sa-i duc cartea lui aia !
- Haide, mamico sa ne plimbam amandoua !
Fetita nu primi nici un raspuns !
Maica-sa trebalui pe langa fierul de calcat, puse o carpa pe masa si intinse ceva acolo.
- Mamico, dar nu ai pus tu patura cum punei de obicei !
- Taci din gura-ascolo !
- Uite, ia tine !
Copila tinea apasat cu palmele, presand tesatura ca sa fie intinsa, asa cum i s-a explicat.
CONTINUARE - alta data !
Ma bulverseaza prea tare....
QUOTE |
Acum cand citesc toate fazele astea, imi dau seama ca prin ce am trecut eu cu bunicii si familia alor mei...este similar cu alte cazuri. Ma gandeam ca numai eu fac parte dintr-o familie de oligofreni, inadaptati social!!! Dar se pare ca este un fenomen social! raspunde editeaza |
De ieri, la noi acasa mai locuieste un sufletel.
O siameza mica si nazdravana de 1 luna si jumatate.
Nu are nume.
Dar, o studiem cu atentie si vedem noi ce i se potriveste !
QUOTE (contraste @ 30 Jul 2005, 04:01 PM) |
Dragii mei, va invit la o racoritoare ! Cu apa minerala, felii de lamaie, de portocala, de grapefruits, miere de albine, si un deget de vodka, cuburi de gheata. Cu pai si umbreluta. Buuuuuuuuuuun, heliotropul, bun tare ! Ma simt excelent dupa ce l-am baut ! Dar voi? |
Fetelor, primim si pe acest barbat printre cuconet ?
... hai sa-l primim
O.K.Fetele !
"Sunteti gata ?"
Stiti reclama, nu ?
Buna dimineataa!
Eu am facut febra musculara la pleoape ca sa ma trezezc astazi !
Si-am constatat ca la aceasta ora sunt singurul vizitator de pe han !
Traitor al unor generatii
In prea pustii si diferite spatii
Ne adunam aici sa mai vorbim
-la han - si, uite-asa ne stim !
Ne povestim momentele tristetii,
Sau experientele pe care le-am avut,
Ori fericirea intalnita-n calea vietii
Ce s-a sfarsit sau tocmai a-nceput.
Venim, plecam, citim si scriem - blogging
Lasam un semn ca inca existam
Soptim in gand ca amintiri se strang
Si, usurati de fapta, respiram !
Plecam apoi pe drumurile noastre
Ne sfatuim prin case, pe la porti:
Asa o fi si printre alte astre ?
Sau pamantenii astia - suntem prosti ?
Se scurge ziua-n apa vietii iara...
Si-atunci cand dorul ma cuprinde pe-nserat
Ma-ntorc din nou de unde am plecat!
Se coace vorba-n versuri peste vara !
PAPUSA
Mica, pricajita, cu un "miau" sfios si capusorul aplecat spre stanga, am intrat si eu in casa unde doua siameze sunt stapane.
Si eu sunt tot o siameza, mica, cu blanita de un crem deschis, cu point-ul fume.
Se uita in ochii mei cu niste priviri senine, ochisori de albastru deschis, care in prima zi aveau ciorchini de urdori negre.
Ceva mai lunga decat palma mea, cu colosala greutate de 325 gr., labutele cat niste ate prevazute cu carlige de agatat tot ce se poate. (Mai! Si cand te gandesti ca in Canada li se opereaza si se scot ghearele pisicilor !)
Cand s-a cuibarit pe o pernuta avea marimea si culoarea unui ghemulet de lana pe care l-am gasit prin casa acum vreo cateva zile. L-am asezat la locul lui, langa celalate gheme. Amintindu-mi acest lucru, m-am intrebat firesc daca si mica bucatica cu aspect de jucarica va fi acceptata de stapane, sau tratata ca toate celelalte trecatoare...
Dupa o zi de acomodare, s-a ghemuit langa proprietarii casei, care, MINUNE!, au lasat-o !.
Doua gheme maro, unul bej, doua mari si unul mic, doua gheme si o ghemuleata, am dat sa le mangai.
Dar n-a durat nici cat sa-mi incarc sufletul de frumos ca a sunat cineva la usa si a trebuit sa raspunda prompt cei doi mai mari. Eu, dupa ei. In urma noastra, Papusa se uita cu doua albastrele inocente, sa vada cum sunt treburile.
Astazi de dimineata am primit certitudinea ca este perfect adoptata.
Pisicile mele cele mari stau pe un scaun mare in bucatarie cat fac eu treburile.
Intrand, am ramas interzisa : Cei doi, culcati pe o parte, relaxati aveau la mijloc pe Papusica, care, impartea cu generozitate cate o labuta cand in stanga, cand in dreapta, Se intorcea cu trupusorul cand in stanga, cand in dreapta, pana cand privirile ei s-au oprit in ochii mei. Atunci a ramas nemiscata.
Cei doi i-au urmarit privirea si cu un miau satisfacut s-au uitat si ei la mine. Ma priveau acum toti trei .
Eu m-am aplecat si am mangaiat toate cele trei trupusoare.
Am fost tare emotionata si bucuroasa ca se inteleg.
Este pentru prima data cand Michi si Cipi dau dovada de sentimente de iubire, nu de toleranta, fata de o alta fiintisoara....
Cred ca Papusica va ramane definitiv la noi...
Desi este locul stramt, si greu de ingrijit trei mate....
De obicei cand gasesc un animalut in nevoie, il iau, duc tratative cu stapanii, si il plasez mai repede sau mai greu.
Dar Papusica va ramane in casa.
Mama pisica, Michi, era astazi de dimineata cu burta in sus, si, torcand mamos ii dadea sa suga Papusii.
Cand am cautat-o la burtica am vazut ca are lactatie falsa, ea pisica batrana de peste 18 ani...
Cipi, le supraveghea de la inaltimea sa imperiala !
Mai si nu am avut cum sa le imortalizez !
Si ce mai torceau toti trei !
(Cred ca am inceput sa torc si eu, prin simpatie !)
O fi sezonul ca si eu am un nou sufletel pe aproape. Un pui de labrador.
Acasa am doua siameze, si la tara 3 caini: un lup-Lord, o vagaboanta Lady si o mica catea labrador, si 3 pisici. E crescatorie ce mai.
Sa ai grija de ele. Cica animalele trag la suflet bun.
P.S. Imi cer scuze ca am intrat fara sa bat la usa.
Fii bine-venit !
Sa-ti traiasca crescatoria ! Ai si spatiu, dom'le, ce mai !
Eu in bucatica mea de locuinta de la bloc, daca calc o mata pe codita, gata! , m-a cadorisit cu un stuchit !
Dar la tarla, e loc !
Cum sa nu am grija de pis-pisoii mei !
Am fost azi la medic veterinar cu Papusa mea, si am inregistrat-o ! Le-am luat la toti cate o doza anti-viermisori care se da periodic.
Acum le-am dat la cei mari pentru ca nu stiu ce are in burtica aia mica si sa nu ia unul de la altul.
Ce ma mira este faptul ca asa o papusica nu era a nimanui, mai ales ca doctorul a spus ca este sanatoasa !
STARE
Si ploaie azi pe strazi...
Prelinga-se pe geamuri
asa, de dimineata !
Pe langa tampla mea,
ca vara asta suie
- torente si napasta
a inecat si vise
fapte si cuvinte...
Curg raurile ranilor de floare...
Mai usor cu pisicile si da-i mai mult cu versuri ca astea ( sau cele de mai sus)
.......
Se scurge ziua-n apa vietii iara...
Si-atunci cand dorul ma cuprinde pe-nserat
Ma-ntorc din nou de unde am plecat!
Se coace vorba-n versuri peste vara !
Despre pisici poti scrie o carte de povesti. Exemplu e Madonna !
Bine, March, multumesc de aprecierea din prima parte...
Dar viata este facuta si din lucruri mici, dintr-un climat anume, pe care daca nu il ai nu le poti face pe cele mari.
La temelia celor mari stau cele mici.
Dispozitia sufleteasca este rezultatul unui climat de liniste si multumire, care nu vine oricum, ci... cat ai zice miau !
CLIMAT
Ma scol cu versu-n gene, din somn rasar c-o rima
(Pe care ma grabesc sa o postez cu stima).
Biet contribuabil nefericit
Constat afara un cer nedefinit !
Necajita sunt de norii adunati compact
Si-astept un soare mai statornic
Dar ploua pe aici, si, spornic
Cad picaturile pe asfalt cu tact.
Imi beau cafeaua, citesc corespondenta
M-anfrupt din stirile la zi
Mangai pisicile ce-si torc prezenta
Si vine-o stare... Asta ce-o mai fi?
Ma scol si trec cascada peste scari
Sa ies in ploaia mare, asa cam dezbracata!
Ce ploua peste trup si peste stari !
Ma simt copil curat, ca altadata !
STARE DE FAPT
Putini purtam in noi trairile astrale.
Nu ne deosebim de omul cel de rand
Obnubilati de carcere mentale
Salariati mizeri ai unui mare-nvatamant.
Stigmati ai unei societati ce-ti da un minim
Cat sa supravietuiesti prea multelor nevoi.
Unde mai e ca sa cantam sublimul
Principiului sensibil traitor in noi?
Promovam mizerii si restrictii
Iar mama prostilor gravida-i iara
Nu are nici un fel de interdictii
Si-om recolta ce coptus-a pe vara !
Astazi, m-am sculat devreme, tare devreme in tors de pisici.
Nu le-am deranjat, le-am lasat sa toarca, visand printre gene ceva, acolo, de-un ciorap.
As !
M-au scutit de tricotat !
Am fost iar la veterinar cu Papusica ca asa ne-azis.
A cantarit-o si are fix un kilogram ! De la 325 g, este ceva ! In nici doua saptamani de cand este la noi...
Ne-a dat niste vitamine pentru pisici, i-a apreciat cresterea si i-am luat buletinul.
Este foarte sociabila si placuta ! Toti au placut-o si toti ma intrebau daca este curata.
La superlativ ! - este raspunsul meu. Si este si foarte desteapta. Daca o certi, am impresia ca pricepe, ca se ghemuieste la voce strigata, si ton agresiv. Nu mai misca, zici ca a paralizat !
Asta ma bucura, ca nu este nevoie s-o ciufulesc, ca se cam suie pe geam cand fac treaba (am spalat geamurile) si este suficient sa strig, ca gata, dispare !
Doamne ! Se vede treaba ca am uitat de aproape 10 ani in urma cand a fost Cipi mic....
Papusica mea rotaie si crontane tot ce prinde !
Zici ca e data cu terebentina sub coada !
Sare pe toate labutele, se suceste in aer, si din zbor, hat! si tusti!
Am doua solutii: o dau la circ, sau pun bilete la usa !
Nastrusnica tare!
Fa-i poze sa vedem si noi
Eu sunt inebunita de pisicii mici si jucausi, sunt in stare sa ma joc cu ei ore in sir
I-am facut si Papusii poze, si la toti !
(Numai mie nu !)
Dar sunt facute traditional, adica cu aparat clasic nu digital si trebuie sa scanez pozele si le postez, eu !
AMINTIRE
Atat de schimbatoare
si de ploioasa,
vara asta
se anina-n clipa care sta sa cada...
Atuncea m-am grabit eu
sa gasesc o scoica cu doua valve,
si,
intre doua ploi
am alegat sa inchid marea in ea,
cu cerul ei senin,
cu aerul de dimineata...
Un pescarus mi-a smuls agoniseala .
A plecat in slavi sa o arate cerului.
Pagubasa,
am adunat doar scoici
cu o singura valva....
PRIETENUL
Este acel ceva care vine din senin si lumineaza...
Este vocea care nu ma zgaraie pe creieri cand ma doare capul...
Este mana care da mancare la pisoii mei cand eu nu sunt...
Este mana sufletului ars de brumele prea multor toamne...
Este tacerea de argint datatoare de puteri atunci cand ma intelege...
Este clopotul de arama cand am gresit...
Este pasarea care ma atinge cu aripa si imi spune sa incerc sa zbor din nou...
Este foamea care ma face sa mai mananc si pentru maine...
Este setea care ma impinge sa m-adap ca sa stiu mai multe despre oameni...
Este faleza pe care ma plimb de mana cu lumea rea...
Este ecoul unor vorbe repetate de frumos...
Este corul armonic despre toate bunele...
Este dopul pe care il scot cand vreau sa curga bunatate...
Este paharul in care adun lacrimile departarii...
Este desaga de amintiri uitate de mine...
Este clipa bolta...
Este apa vie a sufletului insetat de cate si mai cate...
Este fotografia care nu te lasa sa uiti ce ai promis....
Este armata fatetelor mele....
Este dalta care modeleaza crivatul bolii...
Este caisa verde si plina de tentatii a lui "vreau sa fiu ca tine"...
Este rotundul cercului dainuit in impliniri de realizari...
Este coama valului luat pe creasta...
Este anemona pictata cu pensula legata de mana , legata la ochi, ghidata doar ...
Este clinchetul intelegerii ...
Este candoarea minciunii nevinovate impusa de ziua ta...
Este acum! rostit cand aveti nevoie unul de altul...
Este motorul turat la maximum ca sa duci cat doi...
Este bicisnicul pitic de cocoasa caruia ma sprijin la nevoie...
Este anatema aruncata impotriva necredintei ... in prietenie !
Zile ploioase cu iz de miez de toamna, imi voaleaza starea de spirit...
Tristeti de geam patat de ploaie, de blanuri unde de catei, de rigole ajunse de apele canalizarilor infundate...
De vara inecata-n ape...
Pas, pas, pas, ma strecor de dimineata in jurnalul meu, si nu stiu unde sa ma regasesc....
M-am sculat asa de dimineata si am deschis fereastra sa primesc ultimii pasi ai noptii in odaie, sa dea o raita, si sa ia visele cu ea.
Copacii de la geam bat cu degete de frunze fosnitoare, ma cheama sa intind mana si sa-i mangai...
Umezi de roua imi spun ca s-au trezit inaintea mea . Trag perdeaua de-o parte, casc bine geamurile si ma intind in pat.
Printre frunze, primele falfairi de lumina creeaza chipuri .
Un magician imi spune ca astazi va fi soare, o cununa de raze pe fruntea vietii mele inspre toamna. Are ochii imensi, hauri de vise. Alaturi, un batran zbarcit bate din buza frunzei de jos, un divan de coconari, unul mai verde decat altul, se zbuciuma la adierea vantului. Si-au asezat coafurile.
Ma intorc la magician, care tacteaza cu crenguta baghetei sale, si, in acel moment a aprut si soarele.
Da contururi aurii existentei...
Ce frumos scrii!E grozav ca vezi si te bucuri de atatea minunatii...Cati traiesc si n-au vazut niciodata ceva asa de frumos?
Eu ma bucur ca pot sa scriu, ca altii sa citeasca, sa priveasca cu ochii sufletului lor...
Si astazi A FOST O ZI CU SOARE !
Mai scrie...noi citim!
Biiiiine ! Tu sa ai timp de citit, iar eu de scris, asta sa ne dea Dumnezeu !
Se strange timpul spre a se cuprinde in clepsidra unui an ...
- pentru mine anii se masoara putin altfel -
si ma indemn de dimineata sa nu ma gandesc ca se scad...
Sau se aduna ?
Anii...
PARADIS
Pierdut
la cumpana dintre milenii
nu ai mai stat pe seaua vremii...
Ai trecut spre alte ganduri
scriind istorii pe pamanturi
cu fin fluid de intemperii.....
ALTERNATIV
Viaţa
este fāntāna
din care
scoţi
īn fiecare noapte
cāte o nouă zi.
MUSTUIALA
In urbea mea natala, leat 1920, in pragul toamnei, adica cam pe la 1 septembrie si pana in fine de octombrie, imi spuneau bunicii mei ca intrau in gradinile de vara - terasele de azi - si nu erau putine...
Aveai de unde alege la fiecare colt de strada. Da' te duceai dupa nea Florea, garoiu de matase ce le zice de alean.
Si intrau bunicii mei...
Mancau pastrama de oaie din blide de lut cu mujdei si mamaliga luata de pe fundul de lemn cu liguroiul tot de lemn, si impingeau dumicatii pe gat cu must, luat in graba de la intrarea gradinii, de la mama teascului, mai cu un samburel, mai cu o codita ramase in plutire...
Alteori mesele ajungeau pana in largul trotuarului pavat cu dale mari de piatra, patrate, gri inchis. Printre ele corcodeii dansau cu buricul itit de sub camasa ca sa prinda vreun banut...Cotarlele printre picioare hamaiau a os...
Porumbii rastigniti pe garduri, radeau cu dinti de aur...
...treceai frumoasa Zaraaza....
Si ce frumos se numara toamnele cand pleci in crucea noptii intr-o trasura trasa de doi cai negrii, taciuni cu motoloace rosii pe la hamuri, de deochi...Cand aleargau ei cu copite potcovite de sareau scantei din drumul pavat cu piatra cubica de granite, pusa in evantai !
Nici razboiul nu a putut alunga obiceiul mustariilor. Numai ca mesele s-au strans in curti, curtile si-au acoperit ochii luminosi, iar lautarii ziceau cu surdina, printre soldati veniti in permisie.
Si-am zis verde salcioaraaaaa...
Si-ai mei printre ei.
Si porumbul rar in dinti...
Si-au aurit toamnele alte fructe, si-au sfarait gratarele pastrama altei generatii, aceea a copiilor bunicilor mei.
Si-a curs mustul din an in an, dar....tot bunicii mi-au aratat porumbul lafaindu-se ranjit in cantul portii...
- Uite mamaie, a venit toamna, te-am adus sa bei must !
Pe fata de masa in carouri alb/rosii, radeau galben tivit cu rosu craite-ntr-un pahar.
Am mancat pastrama de oaie, pe care am apucat-o cu mana, ca asa mi-au povestit ei ca se facea la crasma lu' Arion Ciuplea. Da' mi-au zis sa iau cu furculita, ca asa se mananca la restaurant acuma, ca asa m-au educat ei. Am mancat pastrama cu noduri, da'le-am inghitit cu must si le-am uitat cu zisa de lautari batrani tocmiti de buni sa-mi cante mie la ureche... Am dat si monezi la puradei si oase la zavozi...
Si-am mai baut inca o cana de must, da' nu mi-a adus-o chelnerul la masa, ci mi-am luat-o singura de la un tesculet mic, din spatele grilajului...
- Saru'mana pentru masa !
Am fost atat de fericiti, ca ne-am prelungit fericirea pana in octombrie de sfantul Dumitru cand mustuletu-i tulburel deja, dulce-ametitor, pregatitor de iarna....
Si porumbu' rade ferches, zicand :
Am strans toamna dupa toamna....
Asa-i ! S-au strans anii...
M-am dus intr-un alt an ca sa dau de pomana pastrama si must.
- Nu dam decat 100 g de pastrama !
- Si must ?
- Pai cat vrei tovarasa ?
- Atata cat sa fac baie-n amintiri....
Sa se inalte gandul stiulete de porumb !
Magnetofonul canta :
"Copacul drept se-nalta in gradina ta ..."
Prin 2000 eram la malul apei intr-un soare tranzitoriu-n asfintit, strecurat printre dintii porumbului.
Sub o umbrela de coca-cola rosie, asezata la o masa din plastic rosu, pe un scaun de plastic tot rosu, am primit in fata un tap dar nu cu bere ci cu must...rosu, dulce si bun, dar fara nici un samburel ramas deasupra in plutire libera.
Chelnerul m-a poftit sa imi aleg bucata de pastrama de oaie din galantarul-refrigerator. Daca oaia nu-mi cade bine, pot opta pentru muschi de porc, ori de vita, pui.
Eu am mancat pastrama de oaie intr-o farfurie de unica folosinta cu tacamuri de inox, dreapta in scaunul meu de plastic rosu si cu coatele lipite de corp.
Doi catei si un pisoi pe langa mine isi primira portia.
Copilandrii de etnie incerta, cereau nediscriminatoriu.
Si mega-boxele urlau, de se-auzea peste mal :
"As da zile de la mineeeeeeeeeeeeeee"...
Inca nu am amintiri din aceasta toamna ....
Ce frumos, Contraste!
Tare mi-ar placea sa mai scriu un capitol in aceasta toamna...
Mi-ar placea sa ne strangem mai multi, sa vorbim si ....eh ! Felina !
Sunt cam visatoare !
Cu puhoaiele acestei veri, au venit puhoaiele aducerilor aminte...
Incerc eu sa le zagazuiesc, sa prind doar o idee, dar nu prind decat o amintire peste care s-au sprapus mai multe.
Asa revad precum am fost, precum sunt, suprapunand crampeie din existenta...
Eu....
Ia, acolo o zvarluga zvanturateca, pripasita-n cumpana de secoli.
Intr-un sfarsit de unul si inceput de altul, in cumpana, la cumpana cumpanind...
Cu par de salcie, trup de trestie si ciuta trecatoare din mal in mal...
Am inotat cu pestii si am alunecat cu ratele pe Dunare in sus si in jos....
Mi-am adapat sufletul si trupul in Dunare...
Dulce apa, tare dulce....
Si-am pasit cu talpile goale mai intai pe caldaram, mai apoi mi-am infipt tocurile in asfaltul incins, sau am alunecat pe lama patinelor in iernile tepoase, palmuita pe fata de crivatul turbat.
Am calcat apele verilor, am devenit val valurit, de par, de trup, de minte....
Si curg mereu, cand in aval, cand in amonte, un curs ciudat, fara odihna, fara multumire, fara sat...
Doar cu nesat de cunoastere si durere de recunoastre.
Spune si tu ceva despre ceea ce a fost candva faimoasa Balta a Brailei. A lui Terente, Panait Istrati, Theodor Constantin, Fanus Neagu, si nu numai .
Nu le-am fost contemporana....
Dar, am sa intreb apele, si, cine stie ?
CITADINA
Traiesc intr-un oras mai mic
Betoanele nu-s inca-n stare sa ne gatuie
Sa puna atmosfera veche-n plic
Sa o trimita-n secolii trecuti
drept calatoare.
Seara iese lumea la plimbare
Sa se mai agrementeze-un pic.
Da ocol la arteziana,
la statuie
Gonesec motoarele turate
Cu rockerii tintati pe sa
Iar eu va spun povestea mea
Dintr-un oras, de la campie
Din toamna asta, visatoare,
echidistanta
intre istorii si motoare !
In dimineata aceasta, m-am trezit, am deschis computerul sa verific niste lucrari, si, asa, intr-o doara, am intrat si pe adresa de e-mail.
Acolo am primit o invitatie in calitate de prim postant pe un site.
A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit in acest an de "Ruga".
Asa se mai numeste Sfanta Maria Mica, adica 8 septembrie.
Ma bucur ca exista persoane care mai stiu sa faca un cadou, altfel decat material.
Clipa aceasta acum nu poate fi mai mare...
BUNICULUI
Ma arde dorul de tine
Maci in lanuri coapte
Focuri de tabara-n noapte
Mersul pe jaruri desarte...
Arde sufletul in mine
Timpul sa lege un leac
Pe rana distantei - un veac
Ar vrea... Si tac...
Ma arde dorul de tine
Sufletul se rasuceste-n mine
Vrea sa zboare-n zari senine
Mie dor de tine...
STATUIE DE CUVINTE
Boier al cartilor scrise in gand
Ti-au ramas cuvintele rasad in pamant !
M-aplec si rup atata cat pot sa adun...
Mozart nu canta Requiem la drept comun.
Mai are tacerea batista la buzunarul zeghei
Ea bate-acuma tare, precum gongu'
Anuntand deopotriva nobilimii, plebei
De moartea ta, Alexandru Paleologu !
11 Septembrie 2005
Cred ca i-ar fi placut lui conu' Alecu Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Asa-i, March, este vina mea ca nu m-am gandit sa-i fac o mica dedicatie din viata.
Numai ca, pe mine ma petrece un sentiment comun oamenilor, si anume acela ca "mai este timp".
Dar timpul trece si ia cu el uneori ceea ce pretuim in strafundul sufletului nostru fara sa mai avem puterea decat sa ne amintim.
Ce sa mai spun?...
CLOPOTELUL
In colectia mea de clopotei
Cel mai nou isi ia azi zborul.
Vine sa-ntregeasca corul
Glasuri mici de prichindei.
Momentan, in maini cu flori
Prelungim un pic vacanta
Mai speram, strangand fiori
Ca nu trece vama-n Franta !
Cei mai mari, cunosc clar ritmul
Scolii care sta sa-nceapa
Si au hotarat ca-i timpul
Sa se-adune iute - n graba.
Povestim din cele care
Sacul plin ni l-au facut
Veseli toti, suntem pe cale
Sa o luam de la-nceput.
Sa-nvatam, cu devenirea facem pact,
Iar parintii sterg o lacrima discret,
Ca asa au fost odata, este fapt...
Numai ca puiutul lor, e mai destept !
12 Septembrie 2005
STIGMATUL TOAMNEI
Comod, asezate pe patul lor de rime,
Cuvintele se-nsira in mod automat
Cadentand nebanuirile sublime
In flux divers si-adesea avantat.
Teme diverse gasesc si trec cararea
La ceasuri sidefii de lumi stelare
Ce se-oglindesc de sus de tot in marea
Cu scormoniri adanci prin cele de uitare.
La timp autumnal de varsta plina
E firea lumii in acest moment
Cantarea vine, da in noi hodina
Ii multumesc cu fiecare vers.
Ne cerceteaza lung pe toti, atent
Si lasa pe obraz o urma de nesters.
EURITMII CU HARURI DE URCIOARE
Mi-s mainile modele din lutul modelat
Candva de-un vechi olar din fagure de floare
Cizelat de vreme in crez si in pacat...
Euritmii din luturi de urcioare.
Dorintele-arzatoare, hranitoare seve
Ce se doinesc cu moartea scursa-n lut
Sunt ostoire calma si arcuita vrere
Din neodihna ce naste inceput.
Se adunara-n lutul remodelat de mana
Atatea idealuri! Atatea dimineti!
Doar roata-aceea pe care-o stim, batrana
Invie iar urcioare, din ostoite vieti.
Tavalita-n lutul din trupul nu stiu cui
Dar viu, si-n stare sa-nfioare
Mi-asez mainile pe umeri de statui.
Euritmii cu haruri de urcioare.
17 Septembrie 2005
EURITMII DIN ZORII DIMINETII
(pentru nea Aliosa)
De unde zborul pasarii incepe
Cu avantarea,-invaluirea cetii
Se disperseaza urcand trepte.
Euritmii in zorii diminetii.
Hoinara, amagirea vantului pe clape
Involbureaza gandul pur din crisalida
Invaluie cu mladieri prelungi de ape
Dimineata care mana sta sa-ntinda.
Unui micut cu chipul lui senin
Asa, ca o duminica de-april
Altuia ce-n viata a coborat putin
Pescar frumos, cu ochii de copil !
Eu sunt aici, doar cu trupul vietii
Sufletul, cel mai aprig hoinar
E trecator prin orisice hotar.
Euritmii din zorii diminetii !
Ce bine ma reprezinta !
Cand ai facut lucrarea?
Acum, in intervalul dintre discutii, sau este mai de mult?
Am inceput-o in timp ce povesteam si am terminat-o in aproximativ 10 minute. E facuta in adobe photoshop si desenata integral cu mouse-ul. So, e nou-nouta. Ma bucur daca iti place cum am redat ceea ce ai scris
Bun, daca esti on-line, asculta-ma :
Pentru echilibru cromatic si netransferarea centrului de greutate in exterior, echilibreaza cromatic.
Paiata are mult rosu. Scapa rosu in echilibru diagonal stanga - dreapta, ca rosul sa vina de sus in jos.
Gama rece, accent la dominanta cald. Descentrare, dezechilibru paginar. Reabiliteaza, altfel se rastoarna compozitia.
Cu pretuire,
M.
Am modificat putin, dar alta modificare nu mai fac
P.S. Nu e paiata, erau aripi rosii stilizate
Parea cu brate si picioare dezarticulate ca paiate ce suntem uneori !
Si un cap plapand, de potarniche. Ca mine cand imi pierd capul si ma agit cantr-o miscare Brown-iaana datatoare de nevroze...
Acum e clar, prea aripi chiar.
Dar arunca un pic de rosu dreapta jos.
Nimic mai mult.
O stersatura.
Nu se regaseste.
Este super. Posteaz-o pe prima la locul ei, pe a doua, si daca mai vrei,......
Te rog !
Multumesc !
Nu mai este nevoie !
Uitasem ! Am avut presentimentul ca vei sterge minunea, asa ca am salvat-o eu !
Pentru tine, Fargy, un gand te toamna !
Dunarea toamna
Imi depan pasii cadentati pe ritm de valuri,
-Dunarea se oglindeste pe-o frunza de arama-
Sunt o printesa-ncoronata de salcii si coclauri
Si adulata de-un popor inotator de seama.
E ultima plimbare prin crang de peste mal
Ca vrea sa vina timpul cand frigul ne supune...
Ochii mei cuprind cat pot - amonte si aval
Din apa-nvartejita, tulbure, ce-mi spune
Ca valurite-s toate-n lumea asta-in sus,in jos
Precum descreste ziua scursa inspre noapte
Si noaptea infloreste-n fapt de zori laptos...
Iarna strange randul, mai inspre aproape...
Ma tem de-nfrigurarea Crivatului rece
Ce lamele le va infige in aerul taios
In vadurile tale putine ape-or trece
Iar suprafata fi-va metalul argintos...
Ma oglindesc in raul scurgator de ape mari
Zaresc prin valuri onduland mai multe stime
Ce vor s-atraga afund pe alti pescari !
Dar eu le-am prins, si le inchid in rime !
Poleite de arama soarelui spre asfintit
Ramele se-afunda ritmic spre adancuri,
Ca anotimpul verii pleaca, este ostenit...
Ma ridic si strig in cele patru vanturi
Ganduri reci plecati ! M-ati auzit ?
DUALITY
My alter ego
is allways present as you,
reflected mountain !
MARTI, MANCARE CU GUST DE MAMA
A vrut sa se mute in alt oras.
Ca nu o mai incapeau rautatile cladite munte intre ea si lume.
Hotia mareata si fatisa, nerusinat aruncata-n fata targului neobisnuit astfel de predecesorii ei.
Sub umbrela functiei puternice a unchiului iubit, mare gradat, mare, undeva, bastan...
A plecat impreuna cu prechea sa -ideala- sa faca prospectari de teren, acrobatie intr-un oras unde nuggetii prostiei sclipeau la paralele de minti inegale.
Cu promisiunea ca se va schimba totul, copilului promitandu-i chiar iubire...
Doi ochi mari, arsi ca de febra, privira scrutator in viitor sa intrezareasca iubirea... Temerara, naiva, fiinta aceea mica s-a multumit cu putin. A tecut de la o zi la alta, singura in odaia rece.
Simtea un frig pe care nu-l putea intelege. Este adevarat, ca nu se prea mai facea focul cu primavara, dar sufletul ii era cam inghetat de soaptele venite din vecini: parnaie...
Primavara cu chemari de liliac a trecut nebagata-n seama. De frica sa nu fie certat si sa i se faca reprosuri care niciodata nu stia de unde-i vin, copilul a stat in casa cu invatatul.
- Sa fiu in frunte !
- Sa ma iubeasca !
O voce ii era un indemn....
A citit carti multe la literatura, a facut multe exercitii la limbi straine, s-a caznit la matematica. Caldura verii ii mangaia sufletul, dincolo de zidurile camerei de unde nu iesea, ca i s-a zis ca nu are voie.
Un aviz telefonic aduce copilul la posta. Destul de mare, palid, respirand nesiguranta.
- Sa vii aici !
- Da, mamico !
- Am trimis bani lu' ma-ta mare pentru drum !
- Da... ma_mi_co...
- Ai fost cuminte ?
- ...da...
Se intrerupe tonul
-...eu te... iu_besc....
Mesajul s-a dus in eter, l-a preluat universul si l-a plimabt printre ceruri...
Cu iubirea pusa la stindard, copilul pleca. Ajunse in micul orasel dintre munti.
Mamica si taticul locuiau in gazda, pe undeva, dincolo de trepte. Muntele isi oferea panta pasilor . Sau parca erau si niste dealuri?
- Vei locui la o familie !
- Ma...mico, vreau sa stau cu tine !
Suflarea s-a sfarsit !
- Dupa ce ca te-am chemat, mai ai pretentii?
- ...
- O iei asa de luni?
Veni seara. Se duse sa se culce la straini.
Somnul datator de liniste ii anula tremurul din capul pantecelui.
Marti dimineata, fugi intr-un suflet sa o vada pe mamica. Nu era nimeni la apartament. Pe scari se intalni cu o femeie care ii spuse unde sa-i gaseasca.
Fericirea se impleti cu nerabdarea si picioarele zburara peste pietrele strazilor in panta.
Un magazin, o pravalioara trecuta de timp, te poftea prin usa deschisa.
- Ce cauti aici?!!? Ti-am spus sa stai acolo !
- Am venit ca mi-ai promis sa mancam impreuna la pranz ....
- Te duci dracului si mananci acolo! Ca am cheltuit destui bani pentru tine !
Cu vina pecetluindu-i firea, copilul pleca capul si porni la adresa.
Acolo, oamenii erau la masa.
Doi parinti, doi copii....
Ce frumos !
- Hai la masa !
Nodul din gat aluneca de frica sa nu uite politetea .
- Va multumesc, nnnnu...
- Hai puiule, esti galben ! - zise femeia.
- Hai si mananca ! - barbatul.
De frica sa nu fie parat si poi certat de mamica, copilul se aseza cu picioarele tremurande la masa.
Ultima data a dus mancarea la gura la bunici, luni de dimineata, inainte de tren. Ceva ceai, paine, si cele di-mprejur.
In farfuria din fata sa, era o ciorba fierbinte, aburind promitator. Erau pe-acolo bucatele albe, lungi ca niste fidea.
- Ah, da, fideaua e buna! - ii spuse gandul
Manca o lingura, manca doua.
- Ce-or fi astea ?
Manca tot. Farfuria se schimba si primi in ea o mancare de cartofi maruntiti egal, cu o bucata de pasare, rosii feliate picatite cu verdeata.
- Doamna, dar rosiile astea nu au pielita! - ii scapa .
- Le-a scos mama ! - raspunse fata.
- Mama?!? Pardon ! Mamica ta? Cum ?
-.......
- Si alea lungi din ciorba albe, ca fideaua, erau bune..., erau altfel....
- Taitei de casa ?
- Cum adica de casa?
-I-a facut mama mea, cu mana ei !
- Dar se fac cu mana, nu cu masina ?
Priviri fulgerate curmara discutia .
- Vrei sa te invat maine sa faci taitei ?
- Da, si mai vreau sa scot pielita de pe rosii asa, ca tine !
- Cand...o ... sa....
Asa se facu ca in acea toamna, liliacul inflori inmiresmat a doua oara.
__________________________________________________
CERERE
Da-mi o culoare-n plete un adaos
Acord de liniste si desfatare
Corola luminoasa dintr-un haos
Inchege-se din nefiinta-n stare !
Metempsihoza poate sau colinda,
Tu denumeste acestea cum vei vrea
Octavele la deget sa cuprinda
Imensitatea, si marunta lume a mea....
Coboara tot mai jos cu tonuri calde
Inalta-te cu-avant prin cele sidefii
Incearca atunci cand fi-va de plecare
Sa re- re-revii si iar sa vii !
Contraste, ultima poveste... de unde ai scos-o? E doar imaginatie? E realitate? Ce e? plang...
Si pe mine m-au infiorat povestile tale cu copii traumatizati de lipsa sentimentelor materne...Fetita cu papusa si aceasta ultima poveste...nu cred ca sunt rodul imaginatiei...
Draga Felina, nu este imaginatie.
Este realitatea asa cum a fost traita ea la un moment dat. Aceasta fiintisoara mica, acest copil, traieste, dar a trecut prin acest episod.
Are continuare.
Imaginatie?
Poate da, pe ici pe colo, cand scriu poezii.
Dar proza mea spune adevarul, asa cum m-am intalnit eu personal cu el sau dupa cum mi-a fost povestit ori vazut/observat de mine.
Poate, cand voi scrie o proza cu caracter mai lung, voi face in asa fel incat segmentele de legatura sa mi le imaginez, ca sa fac trecerea de la vre-un capitol la altul.
Felina, lacrima ta, este nu mila, este intelegerea pentru acel copil care din pacate nu a avut-o.
Sunt convinsa ca o data si o data va afla de screrea aceasta, va citi si postarea ta, si va fi un om fericit, ca cineva l-a inteles.
dascalita - ai intuit bine.....
Este realitatea, asa cum a fost ea pentru un pui de om ...
V-ar place o astfel de familie?
Un astfel de inceput de viata?
Credeti ca cineva a ajutat acest copil?
Cum vedeti voi viitorul pentru acest copil?
QUOTE (contraste @ 22 Sep 2005, 05:57 PM) |
Credeti ca cineva a ajutat acest copil? Cum vedeti voi viitorul pentru acest copil? |
am crezut ca am vazut si auzit destule povesti triste....nu stiu de ce...insa mereu ma inlacrimeaza astfel de intamplari....cum spunea si felina, cred ca va deveni un om bun....
Parerea ta conteaza realmente !
Pentru ca ponind de la aceste mici scrieri, voi face una mai mare.
Ei, si atunci sa te vad Felino !
"Uite-o si pe Sandra Brown asta, a fost colega cu mine pe han !"
Asa ai sa exclami !
Pornind de aici, foi contura caracterul, voi defini personajul.
Vreau sa relationeze cu mai multe personaje.
Eh! carrad, cat timp ii raspundeam Felinei, ai postat tu. Te-am vazut abia acum !
Dar dincolo de om bun? ce ar putea face in viata un astfel de copil?
Dar fetita cu papusa? Prostitutie? Cariera de geniu? vanzatoare la boutick-ul doi kebab?
Se pare ca n-am citit povestea fetitei cu papusa. O caut acum.
nu stiu cum e cu fetita cu papusa...o sa citesc si despre ea.
ce-ar putea face? orice! numai sa aiba ceva sansa si sa creada in ei....desigur, e cam greu, dar eu am vazut asa ceva! am vazut oameni "de succes" care au fost doar niste copii speriati si lipsiti de iubire....
Imi poti spune despre acei copii speriati cum se comportau ca oameni de succes?
"CUCHI" se numeste, Felina.
Gata, am gasit, am citit.
N-as putea insa sa-ti spun ce ar deveni la maturitate...
Iar sa decid eu, chiar si pentru un personaj de roman...
N-as avea sufletul sa o fac prostituata.
In momentul de fata, in starea in care ma aflu, n-as putea decide decat destine fericite unor personaje care au pornit in viata cu afectiune lipsa la inventar.
Nu este vorba de decizia ta nici macar pentru un personaj de roman. Este vorba de ce simti tu fata de fiinta creionata in cateva fraze.
Ce simti tu, si ce crezi ca ar putea deveni. Cum ii vezi viitorul.
Eu stiu cum va decurge povestea.
Insa, sunt curioasa ce spun oamenii...
Acesta este singurul meu jurnal on-line.
Dar de calatorit, mai calatoresc asa, aiurea pe ici, pe colo.
Drept pentru care, am hotarat sa imi "aduc acasa" ceea ce consider eu ca-mi apartine.
extrema
pentru mariana.1
Īn Brăiliţa mi-e cam teamă
că obiceiul nu se schimbă,
da" nu de şiş īmi este frică,
ci mult mai mult īmi e de... limbă.
Contraste, sincer nu stiu ce sa-ti raspund, nu stiu, nu simt ce va deveni nici una din fete.
Pai al doilea este doar un copil...
Nu i-am stabilit inca sexul in povestirea mea....
In realitate este ....doar un copil !
Am citit si eu despre Cuchi ... Unde incape atata ignoranta privind copilaria unui copil. Sa alungi visul, sa spulberi zambetul si sa vrei sa-l schimbi cu o lacrima...
Fetita va deveni o luptatoare, trebuie!
Dimineata asta, mi-a adus postari mai multe. (Si tu Fargakos).
Asa se face, ca desi ziua de azi o aveam anuntata tare grea, prin faptul ca debuteaza cu ganduri si posibilitati mentale de refulare, cred ca imi va fi suportabila.
Vad eu...
BARFA
Adeseori ma aplec
sa ma vad printre oameni.
Privesc de la statura mea
- marunta -
spre statutul unor giganti.
Bunaoara, candva,
gradatul mare din coltul strazii
imi insufla respect.
Este adevarat,
uniforma impune respect.
Dar, o intamplare marunta
mi-a scos in cale
si am vazut indeaproape
pe el si pe familia sa:
o fata distractiva,
un baiat smecher de corigent,
si, !!!!
o sotie de profesie
mahalagioaica pe scara.
Cand am vrut sa ma retrag,
intra in apartament
proprietarul insusi,
- mare gradat mare -
cu simturile atenuate
- tare - .
Asa se face ca
s-a sprijinit de covor
ca sa-mi sarute mana.
I-am aruncat din priviri
dispretul -
o treapta pe care
s-ar mai putea ridica.
24 Septembrie 2005
Dupa cum am plecat la drum de dimineata, cu reticenta fata de ce avea sa-mi aduca ziua de astazi, a fost suportabil.
Acum sunt alaturi de cele trei pisicute cu labute, codite, urechiuse si botice din cafea prajita, trupusoare de nisip si ochi de cer senin, mieunaturi de armonica, gherute de ger si mustati de veselie.
Maaaaaaaaaama ce rau poate sa-mi fie !
M.t.D.
SCRISOARE DESCHISA
Dupa scrisoarea pe cocori
eu ce as mai putea scrie?
Ea face toti argintii
pe care as vrea sa ii dau
sa imi apartina.
De aceea,
cu dalta modelez
toti dintii
porumbilor
din emisfera mea.
Mai mult iubesc
dar prea saraca-i rima...
Poate robia carnii
nu vrea s-o inchege
in stoluri de cuvinte.
Iau cu imprumut
un cocor de gand
pe care il trimit
in cercurile cerului,
care...
nu ma-ncape !
QUOTE (contraste @ 23 Sep 2005, 10:57 AM) |
Īn Brăiliţa mi-e cam teamă că obiceiul nu se schimbă, da" nu de şiş īmi este frică, ci mult mai mult īmi e de... limbă. |
Mai, conationalul din alte parti ale RO, are imaginea aceea.
El voia sa sublinieze ultima parte si sa-i iasa rima, drept pentru care a folosit-o.
Pentru tine : s-a mutat "centrul de greutate" din Brailita...
Se folosesc lacrimogene, etc., cutare, etc.,....
FEMEIA
Ceea ce a creat Dumnezeu
intruchipand perfectiunea
pe acest pamant
este jumatatea barbatului.
Tu dai albastrul cerului
Tu iradiezi caldura soarelui
Tu ai parfumul trandafirilor
Tu ai maretia muntilor
Tu ascunzi nelinistea marii
Tu esti mama vietii.
Tu, esti femeie !
TRIREGNUM
Se trage-ncet de sub pasi cararea
Taras ascunde stiutul in nefiinta
Ramane pustiul dezvaluind amploarea[
De capatai, de cautari si de cerinta.
Numai un umar ridica muntele acum
Cu intrebari incremenite-n stanca
Vor oamenii sa schimbe propriul drum?
Raspunsul vine prin tacere-adanca...
Marea se izbeste cu valurile-n tarmuri
Sa smulga un raspuns de la nisipuri
Iara pamantul roditor printre taramuri
Asterne peste stanci si ape anotimpuri.
Ele se schimba ciclic, rotitoare
Trec si vin peste pamant si fiinta
Gonesc cu ritm ternar din zare-n zare
Peste stanci si ape cu-aceeasi tri-credinta.
SA CREZI
raspuns Marilenei
Sunt fiica cerului, pamant de vise
De nevoi trupesti lasate-n lume,
Cu porti de suflet larg deschise
Calatoresc si stiu ca nu am nume.
Ca orice pleoape, ale mele bat albastru
Deschise spre trairi de ceruri planetare
Ades cu oboseli, vioiciuni contrare
Cum pe senin sau printre nori un astru.
Un inger face paza de-a dreapta peste umar
De-aceea mi-a lasat spre maini mai multe pene.
Descriu frumosul si uratul prin aceste semne
Cu sufletul garbov batran, cand foarte tanar.
Ades genunchii se apleaca rugii, ochiul plange
Caci cine-ar cere rau sa-i fie pe pamant?
Am fost mult prea ades cu sufletul in sange
Si peste toate adesea rad, cu ingerul din gand !
HOGEA DE LA MACIN
Batran, cu barba alba
Ca floarea de cires,
Purta in maini coranul
Si-un capat vechi de pres.
Traia intr-o cocioaba
Uitat de omenire.
In lumea asta oarba,
Pastra o amintire.
Batran, cu barba alba,
Ca floarea de cires
Purta in maini coranul,
Si-un capat vechi de pres....
La ceas de asfintire
Genunchii si-i pleca
La ceas de rasarire
Asemenea facea...
Privea apoi prin ceata
La patul vechi, la masa,
La scaun si la cana
La ghem batran de blana,
Care venea sa-si puna
Capu-n-cetisor
Pe mana lui afara
In galbenul pridvor.
El, cu ochii inchisi
Privea inapoi
La timpul de-altadata.
Au fost in lume doi...
Si mana lui se lasa
In jos si-ntinde paine
La ghemul cel de blana
La credinciosu-i caine,
Apoi ingenuncheaza
Pe capatul de pres,
Batran, cu barba alba
Ca floarea de cires...
Dar uita sa se scoale
Si cainele il linge.
Din zori el asa este,
iar soarele, se stinge....
Batran, cu barba alba,
Ca floarea de cires
Muri peste coran
Si peste vechiul pres.
Hogea asta de la Macin in mod sigur nu era un simpatizant Al-Qaeda ! Sau cum s-or fi numit atunci .
Nu, desigur. A trait acum doua secole in realitate, si, s-a vorbit mult despre el de o parte si de alta a Dunarii..
Ceea ce am scris eu despre el este un apus de ecou...
NOPTI LA FEREASTRA
Atata robie...
O raza de luna
mai poate s-arunce naluci de lumina.
Cerul, e umbra tarzie a unui pamant
ce-a uitat sa mai fie.
Ma reculeg din ore.
Intind o mana
Sa iau o stea din cele multe...
Dar prea inalt e cerul...
Si nici nu stiu pe care...
De-aleg, se vor cazute...
In linistea de stele
Ma doare abisul trairilor
Vina o poarta intreg neantul.
De dimineata,
imi spal cu roua pura
talpile de tina,
apoi cutreier
prin trairi rebele
REFUZ
Templul sufletului e coborat pe trepte...
Incerc sa ma culeg din departari
Fara sa las efluviile s-astepte
sa rataceasca drumuri si carari.
Ma preling cu umbra, de se face punte
intre a fost odata si oare va mai fi ...?
Insingurari de ganduri se ascund sub frunte
si prigonesc prin pleoape lacrimi sidefii.
Marea sufletului creste bariere coraliene
Opresc pe Ariel si-ntreb efemerid
Cum are-un individ sclipirile eterne
Si altul un imens pustiu, atata de arid?
Concomitent se bate-n mine decadent
Frumosul cu uratul, clipesc monosilabic
Urc intors pe trepte (cand vad ca nu-i atent)
Imping la greu de suflet in templul meu atavic.
BRAILA
B arcazuri leganate de valuri in cadenta
R ezuma-n unduire cuprinsul unui timp
A unei lumi ce-aduna-n chintesenta
I maginea albastra, stralucitoare-n nimb.
L a margine de ape cu leganari de vise
A lerg spre viitor cu bratele deschise.
VIAŢA
V iaţa este fāntāna
I n care scufunzi noaptea
A poi
T ot din ea scoţi
A ltă zi
BRAILA
B arcazuri legănate de valuri īn cadenţă
R ezumă-n unduire prin secoli, peste timp
A le unei lumi ce-adună-n chintesenţă
I maginea albastră, strălucitoare-n nimb.
L a margine de ape cu legănări de vise
A trag nemărginirea iubirii necuprinse.
CONSTATARE
M a bucur de vorbele frumoase adunate
A lese, puse-n versuri sau in proza.
G asesc insa ca treaba nu este roza
A tuncea cand, fara sa aibe restrictii
R abufnesc cu aruncat de contradictii
I ntrand pe site, racnesc pe apucate !
I cnesc si-arunca balele spurcate...
STII...?
Pamantul este tanar.
Doar eu as vrea sa rad
cu basmul !
Un fuior de luna
imprastie
cercuri de ceata pufoasa.
Valul, pelegrin
alunga tihna gandului,
contururi se topesc
in nemiscare...
Cuvantul,
- nuca prinsa-n coaje -
asteapta zorii.
Trupul il am tatuat
cu un rasarit de soare.
Balanta
O zi am fost copacul vietii
In alta, doar o frunza cazuta pe pamant...
Am inflorit zorea in zorii diminetii
Spre seara plec spre moarte cand
Se inclina talerul...
Haiku
(toamnei)
Boare de suflet,
cocorii clipei-doamne
zboara departe...
Perpetuum mobile
Lacrimile cad prin ploi
Zambetul se coace-n grane
Ce-a fost azi nu este maine
Cei de ieri sunt azi in noi.
In ploi si in grane astazi suntem
In cuvinte, doinire si peste fire
Suntem in stire si chiar in nestire
Maine trece in altul ce astazi avem.
HAIKU
Through days after nights
is a short passing of soul
between universes...
MITOLOGIE
Arca vietii tale, calator pe valuri
Urcam,...poposim,... coboram...
Uneori cadem in ape si-notam
Dar priponim un dor de maluri.
Ne doare clipa. Adeseori uitam
Ca apa vietii curge printre dealuri
Cu bine si cu rau printre coclauri.
Pasiti in ganduri hulpavi Minotauri,
Inghit ce-am vrut adesea sa pastram...
Astazi, sunt un pic tristuta....
Nu am chef nici de poezele, nici de pisicele...
Mi-e urat si am o gramada de treburi !
Pe care sa o fac prima, ca nu am chef de nici una?
Aoleouuu! Oare cum vor iesi?
Imi place sa clantanesc la tastatura, si atat....
Ca doar este duminica....
Dar eu am un volum mare de munca si sunt iar in urma........
Prietena mea a venit ieri si spunea ca se simte daramata si ea, cu timpul este la fel.
Seamana cu mine...(din mai toate punctele de vedere). Numai cu varsta nu. Ea este mult mai tanara.
Hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiisa ma apuc de vreo treaba? Sa nu ma apuc? M-as plimba dar imi este tare frig. Am iesit putin cu nasul pe geamul deschis spre aerisire si am luat temperatura: brrr!
Si azi imi este urat...
Cred ca se trage de la vreme, ce mai, sincretism...
Pomul din dreptul ferestrei mele unde locuia magicianul si coconarii, are frunzele arse...
Eu nu mai deschid ferestrele din zori. Deschid termostatul cu un grad in plus...
Nu-mi place frigul !
Mi-e urat !
Mi-e o foame organica de caldura, de lumina si de liniste, liniste, liniste....
Nu ma pot aduna din mine....
Si am atatea de facut!!!!!!!!!!!
Azi mia fost cam naspa' iar....
Acum "clantanesc"....
Insinuare
In curgere tainica
spre fiinta ta
mi-am despletit privirile
spre soare.
Calendarul risipit pe podea
ajuns la departare de o lume
ramane un mozaic
sensibil la refrene
in sufletul incercuit
de marea asteptare
care poruncea.
contraste sper ca te simti mai bine daca ai inceput iar sa compui...iti doresc din tot sufletul sa fie asa si sa compui cit mai mult!
Multumesc, flori, un pic mai bine, dar un kilogram de siktir atarna de fiecare molecula a sufletului meu!
Mey, si cand ma uit in urma si vad si ce ortografie am practicat la doua randuri ! Acolo, unde mi-a fost cam naspa'....
Brrrrrrrrrrr
Chiar ca aveam siktir cu kila ! Dar pe fiecare infimitate ....
Te astept mai des, ca vii cam rar, nu numai pe la mine, dar si la han in general.
Ce mai face baiatul tau? S-a adaptat? Dar viitoarea nora?
Contraste ba eu vin chiar foarte des pe la han mai ales in ultimul timp...dar se vede ca nu m-ai remarcat cred ca din cauza ca nu prea scriu iar pe la tine intru destul de des dar asa pis...pis, sa ma delectez si sa nu fac prea mult zgomot... mi-e teama sa nu-ti deranjez muza ca ar fi pacat!
Multumesc pentru ca ma intrebi de baiatul meu...si eu ma intreb ce face, ca e asa departe de mine...iar fetita aceea din Uzbechistan pe care o iubim amindoi e si mai departe...stim doar atit unii despre altii ca ne e dor si ne iubim, ne e greu cu doru-n suflet dar trebuie sa avem rabdare... uite o poza cu ei!
Nu, deloc, nu imi deranjezi deloc muza, fii convinsa.
Uneori am nevoie de astfel de interludii...
Pacat ca oamenii nu inteleg asta. Este adevarat, munca, creatia, impune, dar daca tot am venit la han, sa stii ca imi este draga societatea !
Sunt tare frumosi amandoi!
Sa ai parte de ei! Si se potriveeeeeeeeesc!
Papusica mea astazi mi-a spart o lucrare la care tineam mult....
Sunt tare necajita....
Ea este o pisicuta foarte buna sufleteste si deosebit de inteligenta.
Dar este extraordinar de dinamica si zapacita. Plus de asta, este foarte puternica si mai lunga decat normalul varstei spune veterinarul. In doua luni de cand este la noi a facut niste craci si o musculatura tare frumoasa.
Roade tot timpul si am gasit un prim dintisor de lapte pe jos. Acuma ii schimba. Are patru luni, dar este un ghem de muschi de otel, care sta numai cand doarme si cand vrea sa imi toarca mie dupa ceafa...
Acum sta alaturea in coada dupa cearta zdravana pe care i-am tras-o fata in fata cu ce a ramas din biata broasca, si, scanceste insistent si spasit.
Nu o iau in seama sa priceapa cat de tare m-a afectat.
Eu o iubeam pe broasca mea din ceramica, si avea si un nume: Tortuga.
Tortuga mea este prima broscuta modelata de mine cu scop Feng shui, asa ca ea este componenta familiei.
O voi reface, astfel incat sa fie impreuna cu noi si ea.
Papusa are astazi regim de neluat in seama.
A sarit in spate, ca sa se cuibareasca la ceafa, dar am imbrancit-o si i-am aratat faramele Tortugai...
Acum se uita hipnotic la bucatele si pune usor labuta pe ele.
Mie imi vine a plange !
Si pe ea imi vine s-o scutur sdravan !
Nabadaioasa mica si nebuna !
RETETA
Īn lumea asta am auzit
de semidocţi.
Dar de semianalfabeti,
ce ziceţi?
Că eu am uitat romāna
şi ţopăi cu literele.
Acum aş vrea
să zbor...
Apropos!
De ce piloţii kamikaze
purtau cască?
Pentru găsirea răspunsurilor
astăzi am pregătit
supa de litere
īntr-o cască de pilot
kamikaze.
Algoritmi
Ascult
aproape
ametita
arpegiile
argintat
avantate.
Adanca
ardere
amesteca
afluenti
atavici.
Armuri
alcatuiesc
arcuri
aruncand
albastru.
Anemone
albe
agatate
asteapta
avid,
atemporal,
acromatic...
Auriuri
autumnale
absconse
acced
adevaruri.
Singuratate
Strana
starii
sufletului
sufera...
Simple
spuse
sorocesc
suspine.
Scurgerea
secundei
susura
somnul.
Siderat
stopeaza
sunetul.
Simturile
scad...
Sudoarea
senzatiei
spaimei
surde
soseste.
Sssss
Ahhhhhhhh!
A mai trecut o zi de stress si de emotii.
Ca daca a trecut ce a fost pana acum, inseamna ca ce va fi va fi mai usor vinerea asta care a mai ramas!
La orice varsta, examenul este examen: emotii, etc., etc.
Iar eu de felul meu sunt constiincioasa, si, cu varsta treaba asta s-a cam accentuat.
Fara a fi o perfectionista, imi este rusine sa ma prezint oricum...
Incerc sa storc cat pot din mine!
Gata, l-am dat, am terminat !
Acum sunt in reclache....
Apoi imi iau catrafusele si vreau sa hoinaresc...
Si iar la munca....
Iar acasa, vineri seara, sambata, duminica...
De luni de coada iar !
Maaaaaaaaama ce program prevad eu la sfarsitul asta de saptamana !
Numai somn si odihna, ca mi-a tot fost in ultima perioada cam greu si aglomerat timpul !
QUOTE |
Fara a fi o perfectionista, imi este rusine sa ma prezint oricum... Incerc sa storc cat pot din mine! Gata, l-am dat, am terminat ! |
Multumesc, draga mea !
Contraste sa inteleg ca ai trecut cu bine examenul? Atunci felicitari si un cadou ca meriti!
QUOTE (contraste @ 4 Oct 2005, 09:26 PM) |
BRAILA B arcazuri legănate de valuri īn cadenţă R ezumă-n unduire prin secoli, peste timp A le unei lumi ce-adună-n chintesenţă I maginea albastră, strălucitoare-n nimb. L a margine de ape cu legănări de vise A trag nemărginirea iubirii necuprinse. |
Vai flori ! Ce de pisoi frumosi ! Offf! Asa era si Papusica mea cand am luat-o la noi ! Tot atat de mica !
Acum s-a lungit, si e supranumita Draculina de cate nazbatii face !
Iti multumesc muuult, tare mult !
Tare as vrea sa am continuu asa pisoi mici ! Tare imi plac !
Dar cresc, si deja am trei...
Nu stiu inca rezultatul, dar cred ca da.
Te sarut cu drag, si multumesc,
M.
March draga, ce minunatie de ilustrata !
M-am uitat cu lupa instinctiv, nu stiu de ce am facut gestul, dar am avut senzatia ca pot recunoaste pe cineva !
Doamne! Am avut impresia ca am calatorit inapoi in timp !
Si vehicolul ala cu tractiune baligoasa !
Minunat ! Cladirile sunt pe propriile lor picioare ! Acum parca sunt artificiale... Pe o parte s-au pastrat la fel doar...
Si felinarele cu gaz... Eu le-as fi pastrat ca design si as fi pus electrica in interior.
Stii ce asemanare este cu zilele noastre? Acelasi cer in aceeasi perspectiva...
Uita-te bine acolo cu lupa . Poate suntem si noi pe acolo. Dar in alta viata ! Braila pe vremea aia era un oras cosmopolit . D-aia o avea Braila si pe... tanti Elvira ! Alo, braileni ! Se aude ?!
pese : mai lasa cenusiul ala spre plumbul lui Bacovia, si compune ceva mai mult spre ... rozaliu !
Unde vezi tu cenusiu, ai ?
Acum o au pe "ELVILA" - firma aia...
Contraste fiindca ti-au placut si te-a bucurat cadoul meu mai primesti un bonus dragalas!
Maaaaaaaaama! Ce pisica maaaare!
Ditamai panteruta !
Chiar ca ai ce smotoci la ea !
Ditamai pisica ! Si mare si grasa !
Sa fie chiar reala? Sau o jucarie bine redata?
Ceasuri
Constat
curgerea
clepsidrei...
Candva,
credeam
constanta
clipei...
Cosmica,
constiinta
calatoreste.
Mondo cane
A fost odată un om
care a uitat să mai vină la masă ...
A mai fost şi un copil
care juca jocuri tribale:
īnşira furnicile pe aţă
şi le punea la gāt colan...
Bătea apoi īntr-o buturugă mare
cu două cioate de lemn
ritmurile auzite in filmul
"Mondo cane".
Apoi, se aşeza pe jos, ca să ...
Ardică-te de-acolo! Răceşti !
Vreau să mă joc de-a negrii!
Dar nu pe jos, că e frig !
Ce-ai la gāt ? Eşti plină de furnici!
Treci īn casă! Curata-te !
Mondo cane...
Furişez paşii in camera alăturată.
Cu o foarfecă mare si grea
am făcut fāşii de hartie.
Le-am prins cu bolduri de chiloţi.
Tobele băteau, tare, tare, tare,
ameţitoare !
Mă roteam, dădeam din picioare,
Se deschide usa !
Ce-i cu tine ! Uite, goală! Bolduri infipte !
Iute dau să le scot.
Se infig adānc in degete.
Adu mānuşiţele la tăticu!
Te-a durut?
Nu! Eu sunt mondo cane !
Haideţi la masă !!!
..Ah!, da! la masă...
La masăăăă!!!
In l982, bunicul meu era pe masă.
Zāmbea frumos...
Eu, cu o mană pe sub braţul lui
dansam in gānd printre liane,
cu ochii duşi in zările copilăriei.
(L-a iubit mult pe bunică-su...)
Hai, ia-ţi māna, trebuie să-l īngropăm !
...Pe cine?...???
Pe urmă, mergem la masă!
Mondo cane!!!
Zilele, ca verigile unui lant...
Da ai perfecta dreptate ,, zilele sunt ca verigile unui lant", dar ce ne facem daca lantul se rupe? Felicitari ptr ,, Mondo cane "si ,, Ceasuri" mi-a placut si m-a determinat sa iti dau un mic buchet de trandafiri albi - simbolul puritatii.
Multumesc mult, tare mult draga mea !
Imi plac nespus !
Doi călători
Aprinde toamna crizanteme
Iar tărtăcuţa-i candelabru
Dansează frunza dans macabru
Cu roşul imprimānd embleme.
Asfalturile au īmpestriţări
Cromatice şi de gāndire
Şi toate-n ştire şi-n neştire
Rulează-aceleaşi vechi cărări...
Stau eu la fel ca altă dată
Cu anotimpul la taifas
De toamna asta strāns legată
Şi trecem anul pas la pas...
In cuvintele tale este purul adevar: viata trece asa cum trec si anotimpurile. Toamna isi pune amprenta si parca mai adauga un rid pe fata , dar cum covorul de frunze ruginii al toamnei este maturat , tot asa si ridurile pot fi inlaturate uneori......
Pentru cele de pe fata, ne ducem la cosmetica
Dar pentru cele din suflet.....
QUOTE (contraste @ 4 Nov 2005, 09:30 AM) |
Pentru cele de pe fata, ne ducem la cosmetica Dar pentru cele din suflet..... |
Halal doctor ! N-am ce spune.
'rar al dracu' de cioflingar !
Oameni de frunze
M-am sculat de dimineata.
Am deschis fereastra
sa primesc ultimii pasi
ai noptii in odaie,
sa dea o raita,
sa ia visele cu ea.
Copacii de la geam
bat cu degete
de frunze fosnitoare.
Ma cheama sa intind mana,
sa ii mangai...
Umezi de roua
imi spun
ca s-au trezit inaintea mea .
Trag perdeaua de-o parte,
casc bine geamurile,
ma intind in pat.
Printre frunze,
primele falfairi de lumina
creeaza chipuri .
Un magician
imi spune ca astazi va fi soare.
(O cununa de raze
pe fruntea vietii mele
inspre toamna.)
Are ochii imensi,
hauri de vise.
Alaturi,
un batran zbarcit
bate din buza frunzei de jos.
Un divan de coconari,
unul mai verde decat altul,
se zbuciuma la adierea vantului.
Si-au asezat coafurile.
Ma intorc la magician,
care tacteaza
cu crenguta baghetei sale,
si,
in acel moment a aprut si soarele.
Da contururi aurii existentei.
Ma-ncearca cutreiere ....
ganduri...
Nu stiu de unde sa le apuc...
Ba lacrimi pasagere...
Ce? Cine mi le provoaca?
Ba rad, ba suspin...
Zburatorul nu este nicidecum, dar ce sa fie, ce sa fie?
Am asa o stare ambigua...
Astazi dupa Maria Sa cafeaua de dimineata, trec la ranit in forta, nu de alta, dar ca sa am de ce ma plange de spinare mai apoi...
Plin de par de mate !
va fi bine, e probabil doar LUNI dimineata...
Da, da, chiar asa-i!
Asa aratau covorasele mele , asa aratau si gandurile !
Taaaare frumos desenutul tau.
Multumesc !
Acum ma apuc de scrise, ca am asa o staaaare....
Am plecat, si inca o data multumesc de desenut...
A trecut aproape si aceasta zi cu grijile ei...
Marunte, maruntele, mici chestioare secante...
Acum ca sa fac bilantul zilei, nu pot, ca nu a trecut chiar de tot...
A fost ceva amestecat...
Bilantul ? Ziua de ieri a fost cu mici scaparari de bucurie taaaaaaare enervanta si in final...obositoare.
Azi? Sfantul Mihail si Gavril. Multi de felicitat, multi de vizitat.
Raman doar la felicitari. Ca in plina saptamana nu am timp de vizite.
Sunt tare obosita...
Si ma visez deja
Sub brad
(colinda trista)
Mi-e parul greu de praful de mai an
Cu mainile ce-aduna apa-n ele
colinda-i obosita peste rele...
Aman s-ajung
spre pulbere de stele...
Ma-ndrept inspre
si am in gand
o rogojina de lumina
unde sa ma odihnesc
fara o urma de zgomot
cu sufletul argintat
de tainice caderi
de cant si de lumini
dezleg sub brad
legaturile firii.
Mal cu amintiri
Cand vin in port corabii
Cu dorul stindard pe catarge
Valu-n tarm se sparge
In unde.
Cand vin in port vapoare
Cu dorurile-n zbaturi
Albatrosii din inalturi
Rad.
Cand vin in port nave
Cu cei plecati pe punte
La mal vezi multe
Femei.
Cand stau la mal in ganduri
Vin amintiri din vremuri
Tu Dunare, ma tremuri
Ades.
Mi-este dor sa discut cu unii oameni despre care nu mai stiu nimic.
Le simt doar prezenta in interiorul meu.
De ce nu ma duc la ei ? Am fost, pe unii nu i-am gasit acasa si nu am mai avut timp, pe unii nu i-am mai gasit, s-au mutat, unde - nu stiu pentru unii - pentru unii cunosc adresa, dar nu pot ajunge in ceruri.
Si nici in strainatate, de unde au uitat sa imi trimita semn...
Mi-e dor de oameni intalniti intamplator.
As vrea de exemplu, sa stiu ce face cineva de pe han, dar nu stiu.
Si mai m-ar interesa de ce nu mai scrie Halcion III.
"Doza zilnica de Halcion"...
Si as mai vrea eu, dar prea multe vreau !
Hai, pa !
Fata care danseaza
Usor, pe strune de vioara,
O apa plange-n picuri dulci.
Tu, cu ondulari domoale
Intai cobori, iar apoi urci.
Se-aduna notele mai multe
Arcusul se indeamna-n cant
Le masori cu gesturi mute
Cu sarituri plutesti pe vant.
Mladiu se-nsiruie pe strune
Bemoli, becari si fa diezi
Printre piruetele nebune
Aproape nici nu o mai vezi !
Cand notele se-ngramadesc
Dezlantuite, disperate
Vartejurile m-ametesc
Insistent punctate.
Ramane-o nota suspendata
In inaltimi de intrebare
Iar ea se-opreste deodata,
In gesturi in citesc mirare.
Inmarmurita, fara glas
Astept ca sunetul sa-nvie
Ea, cu picioarele-n compas
Traieste iar pe melodie.
Vioara plange in final
Cu note grave, joase
Ea, dansand sentimental
Cu gesturi lungi, sfioase
E-un fluture de-o clipa
In zoruri de-nceput
Cu visul sub aripa
Spre-un crin necunoscut...
QUOTE (contraste @ 11 Nov 2005, 09:08 AM) |
Mal cu amintiri [/color] |
Daca vei privi prin urma, vei vedea si o varianta.
Cine stie la care ma voi opri...
Aici este atelierul meu, dar dupa cum vezi las pe fiecare sa isi spuna parerea.
Constructivism pur, nu-i asa?
Ai tu asa o pata, sa sune a Braila !
Eu scriu pentru ca suna a mine ! (Din Braila) !
Asediu
Am atacat amintirile
cu baioneta gandului.
Printre acelea pierdute
acum trecatoare pe strazi
si printre copaci vorbitori
imi amintesc de mare...
Toamna a aruncat
cu cocori de plecare
Copacii
isi impletesc crengile.
La geamul meu palpaie
lumini de lampioane
chinezesti.
Salt inainte !
Ma adie
primavara de promisiuni !
Frumos mai scrii! Povestioare nu ne mai dai?Imi placeau...
Pai oare ce ti-ar placea?
Despre ce subiect anume?
Vrei sa-ti dau si idei... Despre pisicutele tale nu ne mai spui numic?
Nuuuuuuuu, nu idei, imi umbla mie in cap destule, de nu am maini sa le scriu, uneori!
Numai ca as fi vrut sa te bucur cu ceva ce-ti place.
Oferta asta o fac numai acum, in perioada grevei, si numai pentru cadavre didactice !
ok...cadavre o sa ajungem cat de curand...
Iati-o tie, da-mi-o mie !
Am sa ma adresez institutului de criogenie !
S-o inghete pe asta mica in pozitia "dormit".
Ca, ba e sus pe corniza, ba este pe jos. Adica sub corniza si perdele. Tot vanand mustele care mai zboara, asa, solitar in deradere pe sub nasul ei de Papusa.
Datorita ei, am facut trei curatenii de toamna, am lustruit si rearanjat corniza si perdelele de trei ori in toamna asta.
I will survive !
Da, dar nu si perdelele! Nu si ce prinde corniza sub ea in cadere !
Mai si ce curatenie am in casa !
Si ce de obiecte noi! Ca daca nu era Papusica, tot cu vechituri decorative ma inconjuram.
Da, si punguta, cam goluta...
Ce, cine-o mai fi de-mi intrerupe mie astfel meditatia?
- Aaaaaa, bine ai venit, bine ai venit !
- Ce mai faci, ca nu ne-am mai vazut de-o vreme buna ?
- Pai uite pe-aici, cu....
- Ha ! Ai o pisica noua ! Dar este puiandru ! Ori au facut-o astia ai tai?
- Nuuuuuuuuuuu...
Si depan povestea Papusii, in timp ce privea prietena mea cum mica Papusica facuta ghemoroc intre cei doi "grei" doarme... la greu.
- Abia astept s-o mangai !
- Mai, las-o sa doarma!!!
- ...ca...sa creasca ! , supralicitez eu.
Stam frumos de o cafea, de un "comentariu" feminin si languros insistent asupra "calitatilor" unor persoane (mai putin politice), timpul trece, o privire se furiseaza catre ceas.
Eh ! Timpu-n fuga lui fugara !
Ghemul de puf se misca, se desface, trei spinarici se intind, se arcuiesc, gherutele se prin de cuvertura, o trag, nasurile amusina.
Pe rand, se apropie, o miros pe prietena pe care (culmea !) au scapt-o la primire !
Miauna scurt, si, se duce fiecare in treaba lui.
Noi, ne foim, ne reasezam, reinnoim nodul discutiei.
De, five o'clock tee !
Zdronc !
- Mai Papusa ! (eu)
- Nu mai, a cazut poseta mea, n-am pus-o bine.
- Da ?
Ma uit in jur, cei doi cu ochii rotunjiti urmareau poseta. Aia fac si eu.
Un hangar mare, negru, impielitat - cica poseta- incepe sa inainteze furis.
- Da parca nu a cazut asa de departe de ...
da sa zica prietena mea, si se ridica, vrand sa-si recupereze poseta.
Vazand din interior ce se petrece, Papusa, care bineinteles cotropise teritoriul intern al inamicului, scoate niste gheare si niste pufaieli, dand sa fuga.
Numai ca o bareta glumeata a posetei i se pune cumva peste pieptisor, si ea tusti! si poseta haldabac! si ea tot alergand peste obstacole (picioarele noastre care ii stateau in cale) da sa intre sub pat.
Poseta, cam burduhanoasa, si fara facilitati de strecurat feline, da sa ramana pe-afara.
Papusa, de sub pat, se repliaza, infige ghearele in pielea posetei, si trage, si dai opozitie in toata regula de sub pat.
Prietena mea imi solicita ajutorul.
Eu ii explic cum ca sa aibe rabdare, ca odata ce a apucat in gheare, nu da drumul decat cand considera ea o clipa, acolo, ca eu o pandesc, si ii recuperez eu impielitata...
Ii recomand sa adune mai bine obiectele asternute carare intre fostul loc al posetei si locul in care a fost adusa cu titlu de captura.
Fel de fel de maruntisuri aflatoare prin poseta sunt insirate pe jos. Fosnetul pasilor si adunatul obiectelor ii distrag atentia Papusii mele, care, slabeste prada (poseta) timp in care eu o inhat, si trumfatoare, strig:
- Gatra, poseta e la mine !
Prietena mea, indoita de sale, cu un pamatuf de obraz in mana imi arunca o privire, da sa imi spuna ceva, dar...
Papusa se si aruncase asupra noii prazi : pamatuful.
Elementul surpriza a blocat-o pe prietena mea, care a dat sa articuleze ceva, dar a ramas cu gura cascata.
Intre timp, Papusa se juca cu pamatuful in gheare.
Cu miros de pudra si cu mirosul persoanei imprimat in el, era un deliciu pentru Papusica mea !
Il salta in sus, il prindea cu labutele sau cu gurita, il rostogolea, il scutura.
- Vreau pamatuful !
- Iati-l daca vrei si o portie de gheare !
- Dar cand mi-l da ?
- Cand se satura de joaca.
Intre timp, imi iau in serios rolul de recuperatoare si incerc sa gasesc cateva din jucarelele Papusiciii mele, sa ii distrag atentia. Aplecata in patru labe ma uit pe sub toate dedesubturile sa vad pe unde le-a ascuns. (Cand se plictiseste de cate o jucarie, o ascunde foarte bine, si gata ! vrea alta !).
Scrofotina, rama in pamatuf spre disperarea prietenei mele. A apucat pamatuful cu dintii, si scuturandu-l zdravan, ii trage o labuta si il pune astfel drept in poala prietenei mele.
- Na ia-ti pamatuful ca m-ati deselat voi doua astazi! - ricanez eu.
- Da, dar este ciufulit ! Asa pisica rea poti sa ai !
- Daaaaa.........
Intre timp, Papusica mea, cu codita tot un dans oriental si ochisori senini si albastri, cu un miau dulce si languros, ii sare prietenei in brate.
Aceasta, o strange la piept fapt pentru care ea miauna si se alinta.
- Nu ti-o mai dau! Este asa de dulce ! Pai tu mai ai doua, nu mi-o dai mie?
- Bine, ti-o dau !
- Cand pot sa vin in vizita la tine?
- Pai de ce intrebi?
- Ca sa nu nimeresc in ziua cand o sa-ti tranteasca cornizele ! Sau ti-ai pus jaluzele pliante?
- Da... am... ja-lu-ze-le pli-ante...
- Ha! Bucuria Papusii.. tale ! Va avea o jucarie noua !
- Daaaaa?!!??!!...
- Auzi, stii, tine-o tu, ca aici este mai obisnuita...
- Da, bine, da-o-n coa' !
Minunat povestesti!
Mi-ai descretit fruntea...pisica mea e batrana si nu mai face nebunii,dar parca nici asa multe nu facea cand era mica! ...sau am uitat eu?
Dascalito, asta este !
Ai pisici, ai... posibilitatea de a face un ban gramada !
Ca uite, a venit vecina si mi-a sugerat ca daca nu imi ajung banii, sa o trimit pe Papusa la circ, la produs !
Uite-asa face omul un ban gramada !
Numai bine : iarna face repetitii si invata programul, iar de la primavara , trai nineaca !
Pana una alta, se antreneaza la domiciliul meu !
Eu am luat-o cu colindele de pe acum....
Bine, bine, - o sa ma intrebati voi - dar parca spuneai ca nu iti place iarna...
Pai nu imi prea place, ca e frig...
Numai ca, asa a fost comanda la poeziile de concurs pentru luna ...aviatoare !
Colinda, colinda !
Craciunul vine-n calendar
Ca o sarbatoare rara
Cu fulgi dansand in ritm bizar
Si Mosul pe la horn pe-afara!
Si-am venit de sarbatori,
Colinda, colinda !
C-o ceata de uratori,
Colinda, colinda !
Bradu-adus de pe la munte
Impodobit e-n seara de Ajun
Beteala-i sta frumos pe frunte
Si ce miros presara-n drum !
Fuge iarna sa ne prinda,
Colinda, colinda !
Cu miros de brad in tinda,
Colinda, colinda !
Din Pleiade cazatoare
Stele multe-am adunat
Orbitor stralucitoare
Peste crengi am presarat.
Sa uram cu bucurie,
Colinda, colinda,
Bine anul sa ne fie,
Colinda, colinda !
Se ridica dalbii zorii
Pe la usi pe la feresti
Clinchenesc colindatorii
Zvon de glasuri ingeresti!
Colindam de sarbatori,
Colinda, colinda!
Haideti toti colindatori,
Colinda, colinda !
Am scris aceste versuri dintr-o suflare, mi-era frica sa respir, ca auzeam clinchete de clopotei, glasuri argintii! Pur si simplu, auzeam colindul !
QUOTE (contraste @ 13 Nov 2005, 04:28 PM) |
Dascalito, asta este ! Ai pisici, ai... posibilitatea de a face un ban gramada ! |
Ptiu!!! Nesatulule!
Acum te-ai apucat si de trafic de carne vie pisiceasca !?!?!?
Nu-i trafic ! Totul e cu forme legale ! Comisionul meu e 10 % !
ANTICRISTULE pisicesc ce esti !
Ptiu! Fara pacate de vieti ca vine Craciunul!
N-ai destule ???
Fii ingaduitoare,Contraste!March vrea doar sa te/ne necajeasca...Sunt convinsa ca daca ar vedea minunile noastre mieunatoare si cu gherutze...nu le-ar da la vietnamezi!
In alta ordine de idei...frumoasa e Colinda ta!
Pai am inteles eu, unde bate musiul, numai ca m-am prins si eu in joc, ca ce?
Chiar ca sunt minuni! Astazi, dupa ce m-am sculat, eram asa, putin tristuta, de-mi picase si fundul pe ganduri!
Stateam cu ochii dusi intr-o stare de prostatie, si cu greu m-au readus la realitate, toate trei: una (Papusa) ma tragea de par si mieuna, Cipi statea atarnat de ganunchii mei, mi se uita in ochi hipnotic si ma mieuna mai mult decat sonor, iar Michisor sta atarnata de gatul meu si ma pupa pe obraz....
Chiar ca am niste minuni. Si toate animalutele care isi iubesc stapanii sunt la fel. Am vazut pe la prietenii mei cum se manifesta cateii si pisiceii lor.
Multumesc de aprecierea colindei mele.
Mie mi-ar place niste muzica pentru ea, este o colinda de cantat...cel putin asa o simt eu...
Haiku
Definitie:
poezie precisa;
exista? Haiku...
iarasi de colinde ....
Lerui ler
Cantec drag si de credinta
Curge-n tainice chemari
Inveleste orice fiinta
Se prelinge peste zari.
A venit asa, cu ingeri
Iarna-n prag de sarbatori
Pe la geamuri pune flori
Lerui Ler, si Lerui Ler !
Usa o deschid in larg
Ici pe scara ca n-am tinda
Si-s cu zambetul in prag
Haide, canta de colinda !
Am venit cu o urare
Plata pentru ea va cer
Un colac si un mar mare
Lerui Ler, si Lerui Ler !
Mantuieste-ne cantare
Sufletul ce ne suspina
Raspandeste-te pe zare
Cu iubire te anina !
Iese aburul in ger,
Colindam in gura mare
Pentru anul din carare
Lerui Ler si Lerui Ler !
Sa nu uiti...
Deschide-ti sufletul straine,
Ca e decembrie si-s sarbatori
Cerne albul neaua in destine
Ne pune pe la geamuri flori.
Invaluiti cu alb in suflet daruieste
Iubirea ta acolo unde sunt uitari
Pe la caminul de batrani te-opreste
La oamenii uitati in intristari...
Trimite cu posta cantului colind
Pe o adresa inecata acum in apa
Fuiorul gandului de-argint
In bucuria de Craciun se-adapa !
Hai, aminteste-ti cine-i singur
Treci de-i bate-n usa cu urarea
Un strop de bucurie poti sa picuri
Brau de sarbatori incinge zarea !
AUTOR NECUNOSCUT
IUBIRE IT
As vrea sa fiu un hacker sa-ti definesc structura
In functii recursive cu call-ul permanent,
Dar pointerii cu care te-a inzestrat natura
Nu vor incape vesnic intre begin si end.
For i egal cu 1 la infinit, iubito
Sa-mi fii un goto tandru as indrazni sa-ti cer,
M-ai inselat cu Mao, m-ai inselat cu Tito
Dar nu imi vine inca sa te declar ca share.
While inca mi-esti aproape in candida-ti rutina
Si doar un comentariu imi mai permit sa rup,
Iti caut procedura in orisice vecina,
Si-ti vad asemuirea in orisicare loop.
Te-as fi iubit in bucla si fara vreun contor,
Te-as fi iubit prin modem, legat la Internet,
Te-as fi iubit cu while-uri, te-as fi iubit cu for
Dar tu, necredincioaso, ai apasat reset.
Te-ai dus in alt registru si ai schimbat projectul,
Ai returnat un "unu" c-un alt operator,
Credeam ca-s prototipul, n-ai vrut decat obiectul,
Si doar din intersectii nu pot sa ma inXor.
Mi-am directat amorul direct la imprimanta
(dar fraier, la consola nu i-am mai dat ecou)
Caci te-am crezut integer si tu erai flotanta
Mi-ai dat un flush pe input si m-ai lasat tablou.
Mai do din nou apelul si scoate-ma din stiva
Ca bietul parametru mi-a ruginit candriu,
Invoca-mi inc-odata structura aditiva,
Ca daca dai eroare, sa stii ca te rescriu
Mai, tu vrei sa te iei de par cu Pruteanu !
contraste
Mi-au placut ultimele versuri.
De unde le-ai scos ?
De ce nu le postezi si la "Poiana lui Iocan" - Zi-ne Ce Ai In Cap ?!
Din cind in cind vin in miez de noapte si mai citesc citeva paragrafe din jurnalul tau , insa e prima oara cind intervin.
Continua...cred ca ai o serie de cititori fideli.
exergy33
Lasa March, ca se rezolva !
Ii amintesc ca si-a tras un site personal super !
energy33, te primesc cu drag printre paginile mele.
In ceea ce priveste cititorii, sunt destui. Mai multi decat lasa semnele trecerii lor.
Uite de-aia n-am avut eu somn in noaptea asta ! Trebuia sa va raspund....
Sti bine ca am eu ce am cu portocalele si ce mai deriva din asta...Deci nu se putea sa nu ai niste trandafiri p o r t o c a l i i de ziua ta. La Multi Ani inca o data!
Multumesc drag prieten, multumesc, sunt superbi, mai ales ca au culoarea solara.
Iar eu iubesc mult caldura, asa ca sa fii convins ca mi-ai incalzit sufletul, acum cand fulgii cad.
Contraste iti urez sa ai parte de multa fericire si sanatate! Ce mi-as dori sa fiu si eu acolo sa ma bucur de primii fulgi de zapada! Da las ca nu mai e mult am deja biletul de avion Si poate de data asta ne-om si intilni si-om avea timp sa ne bucuram de multa zapada!
[COLOR=red][SIZE=7]La multi ani![SIZE=7][COLOR=red]
Multumesc frumos de urari inca odata!
Si sa stii ca de-abia astept sa ne cunoastem.
Pentru placerea ta sper ca atunci cand vei fi in tara, sa ai parte de foarte multa zapada !
Asa..............
Am revenit putintel pe la mine, cu gandurile inca vesele.
Vesele si bucuroase, ca inca mai capat telefoane, primesc scrisori, e-mailuri, care toate imi spun sa mai traiesc.
Pai ce-o sa fac?
Eu eram mai demult hotarata sa mai las umbra pe pamant cand este soare-afara.
Aseara a venit si o prietena, si noroc ca a adus ea si prajituri, ca ale mele se terminasera. Normal, nu?
Erau cu frisca, asa ca a fost agitatie mare in randurile pisicilor care isi cereau dreptul la festin.
Adevarul este ca frisca a fost buna. Costatarea vine din degustarea usoarelor urme ramase mie pe blat.
Si mai buna clipa de relaxare si bucuria revederii.
Pentru mine fiecare prieten este special. Are ceva anume al lui si numai al lui, cand vine, vine cu acel ceva anume, chiar daca uneori fetele lor nu sunt intotdeauna vesele. Eu vad si primesc in sufletul meu acel ceva, specialul din fiecare.
Mi-e dor de soare...
Astazi este o vreme inchisa si pisacioasa.
Toamna tarzie si mocirloasa. Aducatoare de nevroze. Si de blesteme: Ducete-ai !
,, Contraste" - chiar daca vremea este urata si ploioasa , veselia, caldura si raza de soare vine din sufletul tau si a celor care se afla langa tine.Tot ce te inconjoara este sursa de inspiratie . Eu cred ca frigul te face sa fii trist, iar caldura sa devii melancolic....nu-i asa?
edittha, draga mea, multumesc de venirea in micul meu spatiu.
Ce sa-ti spun? Te pot eu contrazice? Daca tu spui ca sufletul meu este cald, asa o fi!
Numai ca acum ma simt cam "inghetata de om", desi nu sunt geruri atat de mari...
Cred ca dincolo de frigul anotimpului este si un altfel de frig...
Am ceva pentru tine:
Atat !
Indiferent de frigul care te inconjoara , sufletul degaja caldura care poate topi chiar si sloiul de ghiata. Caldura o gasesti in sufletul tau , in sufletul de langa tine , chiar si in sufletul florii . Pe mine uneori ma incalzeste chiar si lumina arzatoare a soarelui sau a becului din camera sau petala galbena a unei flori.Multumesc pentru pupici !
O parte din caldura sufletului meu o trimit catre tine .
Am primit-o intens, aceasta caldura a ta venita intuitiv prin culoarea cea mai iubita de mine !
Ma tavalesc pe galben, curge lumina de flori galbene prin tristetile mele !
Mi-a galben de soare prin vene
si nu-i pustiu in care sa nu-ncapa
se-arunc' celulele, se-adapa
din galbenul acestor flori perene !
Cu drag!
contraste
Scuze , scuze....o mie de scuze !!!
Nu am stiut ca a fost ziua ta , deci te rog primeste acum urarile mele de :
LA MULTI ANI !
Sa porti mereu in suflet energia anilor tineretii indiferent de ce te va astepta in poarta viitorului !
Draga mea exergy33, nu este nici o suparare !
Eu la topicul deschis pentru felicitari am primit pana mai acum fel de fel de felicitari cu pisicute, flori si torturi.
Aici, in spatiul meu pot primi pe o perioada mai indelungata !
Esti bine venita si iti multumec din tot sufletul pentru atentie !
Pai urarea este cea mai de pret, si sa stii ca mesajul ei l-am receptionat pana in cele mai ascunse fibre ale mele.
Cu drag,
Mi-e gandul plecat la pus etichete......
Mai!!!Maaaaai,dragelor!!!Ce cu atatia pupici pe aici?
@@@"edittha, draga mea, multumesc de venirea in micul meu spatiu.
Ce sa-ti spun? Te pot eu contrazice? Daca tu spui ca sufletul meu este cald, asa o fi!
Numai ca acum ma simt cam "inghetata de om", desi nu sunt geruri atat de mari...
Cred ca dincolo de frigul anotimpului este si un altfel de frig...
Am ceva pentru tine: "Am citat cuvintele lui "contraste" dar edittha e prietena mea!
edittha,de luni nu ma mai astepti ...m-am si gata
Pai, dascalita draga, daca acuma este si prietena mea, nu este bine?
Ne intalnim toate trei, la o vorba, la o trecere de timp, nu?
Pai tu asteapt-o si luni, si cand mai stiti voi.
Eu va astept aici ori de cate ori puteti si aveti putin timp liber.
Buna dimineataaaaaaaaaaaaaa!
Nu a venit nimeni?
Afara nu mai canta ploaia.
E soare, prefirat printre crengi golase.
E un altfel de cantec....
Nu ascultati cu urechile!
Deschideti larg inima si sufletul !
Buna dimineataaaa!
E soare,am baut cafeua cu ochii in ziare,mi-am facut ...monetarul si am ajuns la concluzia ca se anunta vremuri grele! Nu pot sa depasesc psihologic greva asta...ma deprima bataia de joc
Tu ai suflet de artist si...te bucuri de soare!E bine !
Sunt bucuroasa ca prietenii mei sunt si prietenii tai!
Da, ma bucur cu sufletul meu ca astazi mai mult ca oricand trebuie sa am un suflet de artist !
Trebuie sa fac trei sfesnice care sa fie sfesnic de sfesnic fiecare in parte...
Monetarul?
Ce e aia?
Ca eu am dat un pumn de bani la gaze ieri....
Ca am pornit caldura si a trebuit sa o platesc !
Tu cumperi ziare?
De ce nu citesti on-line?
Eu sunt abonata si imi trimite in e-mail.
Pai daca ar fi sa ma las calcata in picioare acum de toti uratii, de unde sa mai scot frumos din mine ?
Stai ca imi vine sa scriu ceva !
Acesta este un raspuns la ce spunei tu, razboiul psihologic...
Ziarele le citesc on-line,cafeaua o beau in fata calculatorului,monetarul l-am facut la bucatarie,cat a fiert apa pentru cafea... Promit sa nu-l mai fac...ca ma amarasc
Succes la crearea sfesnicelor de sfesnice! Sunt sigura ca vor iesi nemaipomenite!~
Atunci cand ...
Atunci cand armele vorbesc
muzele tac...
Care sunt armele?
Au nume pe care
nu le pot articula...
Alege tu
care arma ti se pare
mai putin taioasa.
Care sunt muzele?
Le-am uitat numele!
Am fugit sa ma ascund
in mine...
Ma intorc
in cat mai strafund
sa caut tihna regeneratoare
a zigotului.
Pasare Phoenix,
tu ai muzele tale?
Vin, iata vin pasari rapitoare !
Armele, armele !!!
Cu un fir de zambet
ma intorc spre lume
si o intreb:
Imi puteti aminti numele muzelor?
Acum ma apuc de sfesnice !
Gata ! Sunt superbe ! Unul cel putin, il trec la serie scurta !
Astept livrarea si banii !
contraste te rog nu le vinde! Mai tine-le putin sa le pui pe masa festiva cind voi veni eu
Superba si poezia. Ce telepatie! Chiar aseara inainte de culcare, mi-a venit asa in minte, ca sufletul nostru e o pasare Pheonix inchisa-n colivie! Si uneori cinta atit de maestru, ca ne izvorasc ochii apa vie!
In lumea asta plina de ciudatenii si uratenii...e placut sa mai vezi/auzi/citesti ceva frumos...
flori, au venit si le-au luat deja, ca duminica sunt la aeroport, vor sa le duca de cadou !
Lasa ca fac altele, si deja am niste idei noi si marete ! Adica niste sfesnicute ceva mai lungi.
Sa dea Domnu' sa ne intalnim, ca numai asa cu vorba ...
dascalita, uite-asa de dimineata, ce mai faci ?
Asta asa de duminica (desi nu este prea clara), poti sa iti formezi totusi o impresie.
Uite-asa de dimineata m-am bucurat sa vad ce ai lucrat...imi place si te admir!
Beau o cafea cu pisica pe genunchi si ochii in monitor...e soare si-mi place cum se anunta ziua...
Crucea asta nu mai este de mult... Doar amintirea ei cam neclara.
Acum lucrez la alta, mai frumoasa.
Multumesc mult pentru cuvintele de apreciere.
Numai ca nu am nici skaner nici aparat digital, asa ca nu ma complic sa mai fac poze cetoase.
Si la mine rade soarele-n fereastara !
Papusica sta pe genunchii mei, si cum pleaca mana de pe spinarica, cum face un "mieut" micut, ca mai vrea scarpinata !
Si are o blanita, catifea de matase !
Cipi si Michi stau si isi fac siesta in mijlocul patului.
Eu nu beau cafeaua langa calculator, ca acolo de obicei stau pisicile mari sa vada ce mai misca.
Si nu vreau sa am surprize cu calcatul in cafea sau rasturnatul.
Daca ne respectam unii pe altii este bine.
Contraste , la tine nu e concert? La mine incepand de pa la ora 4 incepe ,,Mau"( birmanezul meu) sa vine cu ,, colindul " pisicesc , e in calduri.Si apropo de scris : tu ai publicat ce ai scris pana acum?Sincera sa fiu mi-ar place sa am si eu un volum de al tau
Uneori mai public prin diverse tiparituri, alteori pe internet.
Sunt diverse site-uri de poezii, proza.
Despre miaunici, ce sa spun? Si ai mei ca si oricare, numai ca le mai dau si pastile anti miau, sau tip la ele. Am in permanenta pastilele in casa, iar cum aud ceva cu tendinta, procedez in consecinta !
Na, ca a iesit cu versuri !
Lasa, ca acum pun mana si scriu eu cateva !
Asa, de exercitiu !
Accident
Incercand sa omor
musca singuratatii,
am intrat cu masina
intr-un stalp de telegraf.
Conduceam masina de 30 de ani
si acum am intrat in acel stalp !
Doamne, iar se stinge toamna!
Painea si vinul de duminica,
un alt Christ langa vatra...
@ dascalita
In culoarea propusa de stilisti pentru aceasta toamna...
Minunat,interesant si... ce rabdare si migala ai!!!!
Care este culoarea ta preferata ?
N-am o culoare anume.Imi plac tonurile de maro,bej,oranj...culorile toamnei!
poftim, culorile toamnei, reunite...
Oau! Tare frumoase,imi plac...Candva era in Galati un magazin al Fondului Plastic unde se gaseau chestii de astea dragutze,unicate!
Dar ce, s-a desfiintat?
Oricum, nu ma mira !
Eu oricum nu am timp de Fondul Plastic !
Nu s-a desfiintat si mai au aparut si in alte cartiere tot soiul de astfel de magazine numai ca preturile sunt foarte mari. Munca artistului oricum nu este platita dupa merit . Piesele tale sunt placute si cred ca au cautare . Pe mine m-ar incanta niste aplice , sfesnice , o cruce ptr tatal meu la manastire . Eu de obicei nu port la gat aceste accesorii decat vara . Sunt placute dar trebuie sa ai si tinuna vestimentara adecvata.
Minciuna
Ce soare curge-n toamnă pe final !
Frunzele-au căzut şi nu mai are cine
Dansa īn spotul luminii ca de bal...
Copacii-s goi, cu crengile străine .
Scorţoşi şi aspri se īntind spre iarna
Străini de razele-preludii de minciună,
Privesc in jos spre poale unde blana
Coroanei lor e gata sa se descompună.
Aburi reci se urcă dinspre drumuri
Iuţeste gāndul vārtejuri spre tării rebele...
Cu sufletul m-amestec azi īn fumuri
Că nu īmi plac geroase ierni cu stele
Introinenite-n gheţuri mari de domuri.
Cu gandu-n primăveri m-ascund de ele !
edittha , draga mea, indica-mi pe privat o adresa de e-mail si iti trimit mai multe imagini. Aici nu vreau sa postez prea multe ca sa nu incarc serverul hanului.
Ceata pune voaluri stravezii.
Un gugustiuc zboara diagonal descendent spre rostul lui.
Este mai gri decat griul cetii...
Ramurile copacilor parca sunt imprimate pe suport decolorat.
O mlastina isi exala miasmele si aburii vascosi drept in fereastra mea !
Sus, sus de tot, dincolo de marginea blocului de vis-a-vis, un colt de cer aproape gri inchis, se tiveste cu o dunga mai albastrie.
Urmaresc dunga-lumina albastrie cum se difuzeaza printre ceturi. Degetele scriu impresiile, ochii impung cu sagetile dorintei de albastru.
Vad lumini palide, printre faldurile cetii. Sus, din inalturi, se cerne de pur.
Printre blocuri este o rezervatie speciala de ceata...
Si-o fi pierdut careva magarul, magariile?
Oare?...???
Aici, noi, Brancusi
tuturor, de 1 decembrie
Nu sunt aici doar fire de mătase
Nici peste masă nu-i faţă de Damasc
Pe Masa noastră veche a Tăcerii
Doar lemul inelează vīrstele puterii.
Nu curge-n cupe vinul de Malaga
N-avem nici cupe-n fildes īncrustate
Noi bem din lutul viu al neuitării
Un vin de ţară, bun, in Poarta sărutarii.
Nu ne dansează fete din seraiuri
Nu sunt nici gladiatori să ne salute
Noi, ascultăm o zicere din naiuri
Din fluiere, din inimă doinită -
Aici, la poale de Coloană infinită !
Ziua de astazi m-a obosit in ganduri.
Nimic nu imi da stare, nimic nu imi da placere. Doar un framant launtric, mocnit.
Ochi pe geam si maini apatice in poala.
Mocneste ceva in mine....Oare ce ? De bine, ori de rau....?
Ce scris si pentru....
Mda!
Am adormit cu ploaia-n geam, m-am trezit cu ploaia-n geam !
Imi ploua-n suflet deja !
Sper sa nu inghete....
Iti trimit ingerasul fericirii sa-ti aduca putin soare in suflet!
Mi-e plin sufletul de el!
Si de tine !
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)