Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 5 Dec 2004, 11:34 PM

Ganduri, scrieri, amintiri din viata lui flori veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: flori pe 6 Dec 2004, 05:41 AM

Iacata m-am pricopsit cu un jurnal Mihai. Ultimul pe care l-am avut pe la 18 ani a fost aruncat in foc de taica-meu, ca era impotriva lui si a regimului instaurat de el da si eu pe vremea aia .Dar despre asta ceva mai tirziu ca acuma mi-e somn si am asa de multe de spus . Trebuie sa ma hotarasc cu ce sa incep, desigur cu inceputul o sa spuneti dar au fost atitea inceputuri in viata mea ca nu stiu cu care. Oricum pina data viitoare ma hotarasc eu! Acuma si buna dimineata celor care abia se trezesc

Trimis de: flori pe 6 Dec 2004, 06:08 AM

Nu n-am plecat inca uff ce nehotarita sint si ce greu mi-e sa ma despart de han, sint o fire independenta si faptul ca m-am atasat asa tare de han ma innebuneste dar gasesc eu antidotul odata si odata!
Haideti sa va spun de ce am ales titlul asta ... pentru ca mi-e dor de mine aia de la 3 ani de cind dateaza primele mele amintiri si pina la mine aia de ieri care dansam in draci Ciuleandra cintata de Maria Dragomiroiu la spectacolul romanesc si si de tot ce a fost bine si rau pentru ca totul este trecerea mea efemera pe aici prin lume, adica viata asta de care o sa-mi fie intodeauna dor chiar daca uneori ... Nu! gata, am plecat de data asta hotarit

Trimis de: flori pe 7 Dec 2004, 07:50 PM

Mie dor de parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. De mamaliga de odinioara, de sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. De colidele de Craciun. De bunici, de copilarie, De Romania pe care mi-o amintesc, De Romania pe care o port in suflet.
O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna.
Pentru mine trasatura caracteristica e cea referitoare la dorul de casa. Un dor care doare pentru ca stiu ca nu voi mai regasi acele bucati de acasa de care mi-e dor. Romania pe care o iubesc eu e disparuta.

Trimis de: contraste pe 8 Dec 2004, 02:14 PM

Asa este flori, un cuvant taaaaare mic, doar de trei litere, insa cu o incarcatura atat de maaaaaaaare !

Trimis de: flori pe 9 Dec 2004, 08:15 PM

Cred ca am venit pe lume fara voia mea , mama spune ca tipam atit de tare si eram asa de agitata ca au trebuit sa ma tina 4 asistente ca sa nu le scap din maiini. Si-apoi dupa citeva luni am vrut sa evadez , ce mai cred ca stiam eu ceva . Unde mai pui ca am fost un copil introvertit, pe de-o parte, dar faceam atitea pozne pe de alta. numai cu intentia de a-i necaji pe ceilalti ca si cum as fi vrut tot timpul sa ma razbun pe cineva sau pe ceva. Nu degeaba eram eu gazda batailor si toti spuneau ca "pielea rea si rapanoasa ori o´bate ori o lasa" Poate chiar asta-i si motivul, ca astazi am ajuns sa am o piele atit de fina . Primele batai pe care le-am primit cred ca dateaza mai dinainte de a.mi aduce aminte, asta mi-a povestit draga mea bunica ( singura fiinta care cred ca m-a iubit cu adevarat si pe care o pastrez in inima mea ca pe o icoana ).
Eram primul copil mai bine zis prima dintr-un sir de 4 fete venite in familia noastra din 2 in 2 ani, adusa cu multa greutate dupa 4 ani de rugaminti pe la biserici ,tratamente pe la medici si leacuri pe la babe fapt pentru care mama-mi spunea de multe ori "copil nebun facut din buruieni". Eram un copil "pretios" cum s-ar spune, si mama afirma si azi ca spalind scutecele mele avea impresia ca spala aur si nu rahat. Dar se vede ca indeletnicirea asta a inceput la scurt timp sa o enerveze atit de tare incit cred ca a trecut la educatia mea prin aplicarea constitutiei chiar mai inainte de virsta la care as fi putut sa ma asez singura pe olita. Bunica a descoperit asta prima data caind avind cam un an si ceva , am fost adusa pentru prima data la tara. Era in timpul sapatului si bunica a fost nevoita sa ma ia cu ea la vie. Ca prin minune devenisem un copil asa de calm, ca toti erau surprinsi. Si cum sapa bunica in vie si eu ma jucam linistita la umbra unui pom ,deodata ma aude urlind ca din gura de sarpe " nu bate bunicaaaa!, nu bate bunicaaaa!" . Lasind sapa fuge intr-un suflet la mine care ma uitam infricosata in ochii ei si continuam sa tip . Abia cind m-a luat in brate si-a dat ea seama care era motivul groazei mele. Nu te bate bunica iubire ,si atit m-a sarutat si m-a mingiiat pina a reusit sa ma calmeze ca de atunci am ramas copilul ei drag iar pentru mine ea a fost intodeauna prietena si aparatoarea mea. Pe mama degeaba a certat-o ,ca ea a continuat cu aceleasi metode de educatie, culmea numai in ce ma privea ,cine stie poate intr-adevar m-a iubit, dar in mintea ei trebuia sa procedeze asa, ca sa devin copilul perfect!

Trimis de: flori pe 10 Dec 2004, 12:19 AM

Cind m-au adus inapoi acasa ,surpriza! mama purta in brate alt bebe atunci am aflat prima data ce inseamna gelozia. O trageam cu putere de tivul rochiei si tipam in gura mare sa arunce bebelusul si sa ma ia pe mine ca acolo-i locul meu . Mai tirziu faptul ca nu urlam ii ingrijora pe parintii mei cel mai tare , asta insemna ca faceam o pozna! Intr-una din zile stateam linistita ca pe un scaunel pe capul surorii mele care dormea , noroc ca mama a intrat imediat alarmata de tacerea mea ca altfel cine stie daca mai aveam sora in ziua de azi!
Cind s-a nascut a treia sora , mama se chinuia singura cu trei copii ca tata hotarise sa-si termine facultatea de unde fusese dat afara din cauza ca provenea din familie de chiaburi, dar cum intre timp se dovedesise a se fi dat pe brazda ( intase in partidul comunist) a fost reprimit si a devenit un tata de dumineca caci venea acasa numai in vacante. Biata mea mama a ramas sa se descurce singura cu trei copii mici si mai ales eu care o stresam cit inca trei . Ca sa poata face fata s-a mutat la noi mama ei adica cealalta bunica , pe care eu o numeam bunica rea, desi ea sarmana era cea care ducea tot greul gospodariei ,caci mama se ducea la lucru si muncea din greu in doua schimburi. Eu nu incetam sa urlu , mai ales ca toti nervii se descarcau pe fundul meu cind bunica cea rea nu gasea suzeta pentru sora mea care urla si mai tare si cind incepeam si eu era un adevarat concert din care nu se mai intelegea nimic. De aceea s-a hotarit sa fiu data la gradinita cu program prelungit . Era intr-un vechi conac cu doua sali mari la parter unde mincam si ne jucam iar la etaj dormitoarele. Uram faptul ca trebuia sa ma scol dimineata la 5 odata cu mama in timp ce surorile mele isi continuau somnul linistite dar mai ales faptul ca eram obligata sa dorm la prinz. Parca vad si acum geamul ingust si inalt cu arcada din dormitorul cu multe patuturi mici , si pe mine culcata fortat intr-unul din ele uitindu-ma cu ochii inlacrimati la plopul inalt de afara. Doar jocul pufuletilor albi care se scuturau din plop, devenise pentru mine o alinare si ma uitam cu ochii larg deschisi , gindindu.ma cu invidie ca in timpul asta celelalte surori se joaca in libertate cu copii pe afara . Asta nu inseamna ca aici nu m-as fi jucat si eu dar asa un chef nu tin minte sa fi avut , caci nu erau prietenii mei de la bloc unde eram eu intodeauna seful. Faptul ca plingeam mai tot timpul si stateam retrasa si trista a facut sa devin pentru ceilalti copii "moaca" cum incepusera sa ma strige. Atunci cind mi-au smuls papusa de care nu ma desparteam niciodata si mi-au aruncat-o in beci unde se spunea ca erau raci cu clesti mari care mincau chiar copii, m-am hotarit sa fug la bunica la tara pentru a scapa de scatoalcele bunicii rele, de varga mamei si de copii cei rai de la gradinita. Nu stiu daca implinisem cinci ani dar incepusem deja sa-mi fac un plan . Era iarna si intunericul se lasa mai devreme . In fata gradinitii era statia de auobuz iar eu stiam ca se ajunge la gara de acolo iar de la gara trebuia sa ma urc in tren. Cind am iesit de la gradinta in loc sa ma duc acasa m-am dus in statie uitindu-ma atent sa nu observe cineva.Am intrebat taxatoarea cit am putut de tare daca autobuzul merge la gara si mi-a raspuns da, fara sa observe ca eram singura. M-am urcat in autobuz si pentru prima data in viata mea m-am simtit importanta. Abia cind am ajuns in gara m-a cuprins teama si nu mai stiam ce sa fac era asa de multa lume si eu eram asa mica si nimeni nu ma baga in seama. I-mi era frig si frica am intrat intr-o alimentara. aici era cald si am uitat definitiv de frica si de frig ba chiar si de planul meu. Ma uitam pofticios la borcanele mari cu zahar candel .Una din vinzatoare m-a intrebat unde e mama si i-am spus ca-i pe aici, atunci m-a mingiiat pe cap ,mi-a spus ca sint o fetia tare frumusica si mi-a dat o bucata de zahar candel. Dar fericirea asta n-a durat mult ca a venit ora inchiderii si ramasesem singurul client. Vinzatoarea aceea simpatica m-a luat de minuta si m-a dus la militie unde a lasat adresa ei pentru ca pe-a mea nu o stiam si nici nu voiam sa spun nimic ca nu doream deloc sa ma intorc, apoi am plecat cu ea acasa. Toata lumea se purtase asa de frumos cu mine , fetita si baietelul vinzatoarei care erau ceva mai mari decit mine m-au adoptat imediat ,si nu stiau ce sa-mi mai ofere sa.mi faca pe plac si ce multe jucarii aveau! M-am adaptat imediat ca si cum ar fi fost familia mea de cind lumea. Ne-am jucat pina tirziu si am dormit busteam fara sa ma mai gindesc nici o clipa la cei de acasa. In timpul asta mama ajungind la 12 noptea de la schimbul 2 a gasit-o pe bunica plingind disperata ca eu nu ajunsesem acasa si cum telefon nu aveam biata mama a plecat la militie prin nameti la ora aceea din noapte sa ma caute. A doua zi de dimineata pe cind stateam linistita la masa sorbind din ciocolata cu lapte apare mama in pragul usii . ma intreba ce fac si eu ii raspund linistita- Nu vezi beau cafea cu lapte! Abia atunci am zarit varga din mana ei si mai ales ce usturator am simtit-o pe spinarea mea care a ramas mult timp vargata cu dungi albastre , pe care apoi mama nu mai stia cu ce sa le unga ca sa dispara, ca se apropia venirea tatii de craciun si cred ca el n-ar fi fost de acord cu asta.
Venirea tatii era o adevarata sarbatoare ,insemna ciocolata si rochitele de catifea si dantela. Mai ales craciunul acela n-am sa-l uit niciodata! trezindu-ma dimineata am vazut in casa noastra cel mai mare si mai frumos brad impodobit din viata mea. n-am sa uit niciodata cu cita nerabdare am asteptat seara, sa vina "mos gerila" prin nameti, care pe atunci erau chiar adevarati. Iar mosul nici nu mai vorbesc , l-am vazut printr geamul incarcat cu flori de gheata care se topeau sub caldura nasucurilor noastre lipte in stradania de a vedea ceva prin paienjenisul acela ,si apoi ce emotii! cind l-am vazut chiar intrind pe usa noastra , nici nu mai stiam ce poezii sa.i mai insir si devenisem asa de vorbareata de parca l-as fi cunoscut pe mos dintodeauna. Ce sa mai vorbesc de cizmulitele rosii de lac ,fustita scurta tricotata verde ca iarba cu dungi rosii si galbene la la poale si mai ales noua papusa mai mare si mai frumoasa dar care nu a reusit sa ocupe golul ramas de cea veche aruncata de copii cei rai in beci la raci.

Trimis de: Mrs. Rogers pe 11 Dec 2004, 04:59 AM

Soptesc in gandul meu, ca sa nu deranjez pe nimeni:"sper ca Flori sa mai scrie, mult..."

Trimis de: flori pe 19 Dec 2004, 02:37 PM

Desigur mai am asa multe de povestit! am sa va spun acum cum a ajuns pe lume sora mea cea mica adica a patra fata in familie. Tata care tot la studii se afla isi dorea mult un baiat dar avea deja trei fete si isi cam pierduse speranta asa ca s-a hotarit impreuna cu mama sa renunte si sa se opreasca la trei. Dar Dumnezeu a vrut sa le mai trimita si pe sora mea cea mica asa ca o incercare si cind spun asta stiu eu ce spun. Aveam pe atunci cred cam 5 ani, cind am observat ca mama plinge disperata si se discuta lucruri despre care noi nu prea intelegeam mare lucru. Abia dupa ce s-a nascut sora mea am inteles ca mama plingea din cauza ca tata o amenintase ca da divort si pleaca in lumea larga ca el nu vrea sa se trezeasca cu casa plina de copiii cind va termina facultatea si ca mama trebuie sa avorteze neaparat copilul care accidental s-a cuibarit in corpul ei. Dar cum sa faci asa ceva cind principiile religioase ale mamei ii interziceau cu desavirsire asta. Totusi dragostea pentru tatal meu si pentru familie au facut-o sa se decida desi stia ca face cel mai grav lucru pe care ar fi putut sa-l faca. A fost programata si a doua zi trebuia sa aiba loc interventia dar visul pe care l-a visat in acea noapte a determinat-o sa renunte si sa nu se mai duca sa avorteze si sa infrunte orice risc chiar pe acela de a-si creste singura patru copii. Tin minte cum povestea mama, bunicii, visul pe care l-a visat in noaptea aceea si eu ascultam cu ochii larg deschisi desi era tirziu si nu intelegeam mare lucru. Se facea ca este purtata de miini printr-o padure deasa de niste pitici negri si uriti si ii era tare frica de aceea a inceput sa se roage in gind la Dumnezeu sa o scoata din miinile piticilor. Astfel a ajuns intr-un luminis in mijlocul caruia se deschidea o prapastie plina cu foc iar deasupra o femeie foarte frumoasa imbracata in alb tinea un prunc in brate . La vederea ei mama a inceput sa se roage de ea sa o salveze pentru ca piticii voiau sa o arunce in prapastie. Atunci femeia ia spus ca o va salva numai daca vrea sa tina ea pruncul .Mama a raspuns ca doreste sa-l tina cu draga inima si astfel cu pruncul in brate a fost purtata in zbor de catre acea femeie pe malul celalalt al prapastiei si cind a fost lasata pe pamint femeia ia spus ca trebuie sa aiba mare grija de acel prunc caci el a salvat-o de la foc si sa nu fie ingrijorata ca nimic rau nu i se va intimpla ,ba ciar dimpotriva cind pruncul va implini un an va primi un dar care o va ajuta sa-si creasca copii mai usor. Si intr-adevar tata s-a intors si fiind pus in fata faptului implinit si-a dat seama ca nu mai are ce sa faca. A inceput sa lucreze ca inginer intr-o interprindere din oras si exact in ziua cind a implinit sora mea un an a cistigat la loto masina la care visa de mult timp si pe care nu si-ar fi putut permite sa o cumpere niciodata din doua salarii si cu patru copii de crescut. Desi mama ii povestise si lui visul ei, el a preferat sa creada ca totul a fost o intimplatre si faptul ca a cistigat la loto acea masina a fost pur si simplu norocul lui. Acesta a fost rezultatul ideologiei ateiste pe care o invatase in facultate.

Trimis de: flori pe 20 Dec 2004, 09:57 PM

Si astfel s-a completat familia noastra, formata din 7 femei (noi 4, mama si cele 2 bunici) si bietul tata ,care trebue sa fi fost un erou daca a rezistat. Abia acum inteleg eu de ce era mai tot timpul prin delegatii!
Mama era tot timpul nervoasa cind venea de la servici si gasea casa intoarsa pe dos , ce sa mai vorbesc de larma si incaierarile permanente! Cred ca parintii mei sint intr-adevar niste eroi! Desi multi ne invidiau ca eram o familie frumoasa si chiar toti cu ochii albastri, de unde ni se trasese si numele de clanul albastrelelor, la noi in casa era permanent ori veselie ori cearta, tipete si plinsete dar niciodata liniste. Daca o sa credeti ca asta mi-a placut va inselati . Intodeauna m-am simtit atit de neinsemnata si lipsita de dragoste ca nimeni nu avea timp de mine si eu trebuia sa renunt intodeauna in favoarea celorlalte surori, ba chiar sa o si incasez in locul lor pentru ca eram cea mai mare si asta a facut din mine o fiinta rea si egoista. Dar ce-mi placea mie , era vara sa plec la tara la bunica mea iubita care ma facea sa ma simt ca o mica printesa, sa...tra-la-la-la si hai-hai-hai ... ca dor mi-e de maidanul cu cele trei fintini din fata casei ,gradina imensa cu porumb si cei doi zarzari ,ripa din fundul gradinii cu paraiasul care curgea tumultos dupa ploile repezi de vara cu fintina de apa buna si jungla de salcimi, tei ,puieti si tot felul de buruieni erau regatul meu, ce sa mai vorbesc despre copii din vecini care i-mi dadeau asa un sentiment de superioritate prin felul lor de a fi, mai ales ca toti erau buurosi sa devina supusii mei
Nu pot sa uit nici acum, cit de disperata era biata mea bunica sa ma impace cind urlam cit ma tinea gura, trantindu-ma la pamint si rascolind pamintul cu picioarele, pentru ca facuse imprudenta de a oferi farfuriuta cu dulceata unei fetite din vecini inaintea mea. I-mi aduc aminte ce fericita am fost, cind am primit mingea aceea mare rosie cu buline albe pentru ca am sapat gradinita cu zarzavaturi din fata casei ,pe care de fapt o sapasera supusii mei dar sub comanda mea, si in fond de jocul cu mingea am beneficiat toti pina la urma. Dar cea mai mare placere era sa trag pe geam cu cirligul de la fintina,plapuma si pernele, din odaia pe care bunica o incuia inainte sa plece la prasit la vie, si sa-mi construiesc punctul de observatie in virful zarzarului , care incepuse sa dea in copt si-ii atragea pe copii vecinului. Si sa fi vazut spaima din ochii lor cind le saream in spate in timp ce furau zarzare. Si ce pedepse le mai dadeam!
Si draga mea bunica cum putea sa fie atit de buna si blinda si sa rabde toate ticalosiile mele? Mi-o aduc aminte: slaba si inalta cu parul nins si ochii ei albastri si blinzi, de unde atita putere, ea care parea atit de firava sa sape toata ziua in vie ? parca o vad cu mersul ei lin cum se indeparta purtind pe umar sapa sau cobilita cu doua cofe pline cu apa buna de la fintina din ripa. De unde mai avea putere sa ne spuna povesti si sa ne cinte atitea cintece seara inainte de culcare cind ne uscam picioarele pe cerdacul de lemn sub corcodusul din fata casei in care gainile se suiau tacticos pe scara pentru a-si gasi un culcus . Asa le invatase bunica pentru ca in ripa din spatele casei era temuta vulpe care dadea iama prin cotet.Dar din pacate vacanta se mai si termina si eu trebuia sa plec inapoi in infernul de la oras era nedrept, era un cosmar si plingeam cite o saptamina pina ma acomodam. Singurul lucru care ma scotea din starea asta era mirosul proaspat de rechizite scolare si uniforma cea noua . Dar bucuria asta nu dura prea mult pentru ca in ciuda faptului ca eram trimisa la scoala ca scoasa din cutie ma intorceam cu caietele si uniforma pline de cerneala , fara fundite in parul zburlit si cu genunchii juliti de la incaierarile cu ceilalti copii care continuau sa fie rivalii mei. Iar acasa ma astepta alta chelfaneala si uite asa m-am invatat cu bataia si chiar nu-mi mai pasa deloc ,cu cit incasam mai mult cu atit deveneam mai indaratnica

Trimis de: flori pe 24 Dec 2004, 04:50 PM

Mama plingea mai tot timpul , eu nu prea intelegeam ce se intimpla dar nu-mi placea acasa si nu-mi placea nici la scoala , nu-mi placea nimic si nu ma interesa nimic, cind m-am nascut a fost un sfirsit... intodeana am avut senzatia asta dar am uitat total ce s-a sfirsit atunci , a fost sfirsitul a ceva dupa care sufletul meu tinjeste necontenit am senzatia uneori ca am venit dintr-o lume de DRAGOSTE minunata care imi ierta orice nebunie pe care as fi facut-o dar cred ca ceva s-a intimplat ca am fost alungata pe neasteptate din acea lume minunata pe care nu am gasit-o pina acum aici in lumea in care am ajuns, fara voia mea . Doar de citeva ori, stind culcata in iarba proaspata de sub zarzarii mei infloriti si privind norii albi si pufosi printre crengile incarcate cu flori parfumate, am avut impresia ca-mi amintesc de acel loc. Cred ca sufletul meu stia ca nu va gasi niciodata acel loc minunat si nici acea Dragoste si de asta a protestat asa inca de la acel prim sfirsit-inceput al vietii mele. Mama plingea ,tipa si blestema dar ne-a iubit,si l-a iubit si pe tata, in felul ei. Parintii fusesera copii unici si s-au trezit deodata cu o casa plina de copii pe care si-o dorisera tot timpul dintr-un capriciu copilaresc si egoist, ,fara sa se gindeasca la consecinte , si fara sa-si faca nici un fel de calcule! Nu numai din punct de vedere material cit sufletesc am simtit ca nu am primit niciodata cit as fi vrut. Oh Doamne iarta-ma! m-am apucat iar sa-i judec pe bietii mei parinti , cred ca am fost un monstru care le-a facut viata si mai grea. I-mi amintesc si acum privirile otelite ale tatii in timp ce-si scotea cureaua sa-mi aplice pedeapsa pentru notele proaste ,absentele de la scoala sau alte ticalosii ale mele sau ale surorilor mele pentru care tot eu eram vinovata , tot asa de bine i-mi amintesc zimbetele sarcastice de satisfactie insotite de sic-sic de pe fetele surorilor mele dupa ce incasam cite o chelfaneala. N-am sa stiu niciodata cine a aruncat intre noi marul discordiei ,si cum am ajuns eu cea de atunci care eram doar un copil sa fiu asa de ticaloasa , sa-i urasc pe toti si sa-i reprosez mamei ca ea e vinovata ca a facut asa multi copii si de asta ii este greu si ei si noua si tatii care profita de orice imprejurare sa chiuleasca de pe acasa.
Da!... Eram ratusca neagra ,urita si rea din poveste , dar ce DOR imi este de a ea , cit de mult as vrea sa ma strecor linga ea care plingea incetisor, in fundul subpatului unde fugea de fiecare data dupa ce primea cite o chelfaneala , trecind prin fata celorlalte si scotind limba de un cot ,stapinindu-si lacrimile de indignare.

Trimis de: flori pe 25 Dec 2004, 12:28 AM

VIS DE CRACIUN

Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:
Una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri
Reprezentau o zi din viata mea...
M-am oprit ca sa privesc in urma
Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele...
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
Zile de neliniste si de rea-vointa,
Zile de egoism sau de proasta dispozitie,
Zile de incercari si de indoiala,
Zile de nesuportat,
Zile in care eu fusesem de nesuportat...
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singura in cele mai grele momente din viata,
In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
Iar Domnul mi-a raspuns:
"Draga mea, zilele pentru care n-ai vazut
Decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."

Trimis de: Roxana pe 26 Dec 2004, 11:13 PM

Ce frumos ti-ai intitulat jurnalul.........de asta cred ca ne e dor la cei ce ne e dor..de fapt ne e dor de noi , cei care am fost o data .....de timpurile ce au trecut.........

Trimis de: flori pe 27 Dec 2004, 05:36 PM

Da Roxana ai dreptate titlul jurnalului meu vrea sa fie tipatul disperat al inimii mele pentru fiecare zi care trece , indiferent daca e rea sau buna inapoi nu o mai primim ea ramine doar in inima noastra ... un dor care doare!

Trimis de: flori pe 27 Dec 2004, 06:25 PM

Asa ne-am impartit in doua tabere eu aia mare „Floaca“ din cauza parului meu vraiste care nu statea niciodata impletit in codite porecla care ma scotea din sarite drept pentru care le-am daruit si eu celorlalte (spre disperarea mamii) in ordine descrescatoare 1.„Poarca“ desi nu i se potrivea fiind slaba si desirata ca un tir dar pentru ca ea imi inventase numele am gasit de cuviinta ca i se potrivea mai ales ca -si iesea din sarite in ciuda firii sale blinde. 2.„Babet`“ ei asta a fost ceva mai potrivita ca semana cu bunica cea rea si in plus chiar atunci rula la cinema filmul „Babet pleaca la razboi“ care m-a inspirat in gasirea poreclei , desi nu-l vazusem, dar sora mea era o fire intr.adevar razboinica si era prima care punea mina pe bolovanul cel mai mare daca cineva indraznea sa atenteze la integritatea uneia din clanul nostru, asa ca desi la inceput nu prea i-a convenit dupa ce avazut filmul, a fost singura care era chiar mindra de porecla.
3. Despre cea mica ce sa spun nu aveam chiar nimic impotriva ei ca in fond era cea mai nevinovata ,dar era prea dragalasa era chiar ca o papusa de portelan cu parul lung castaniu si buclat ,cu fata alb rozie ca florile de cais si despre ochi ce sa mai vorbesc erau asa de mari si albastri si ne priveau atit de nevinovat ca muream de dragul ei ,asa ca i-am spus „Mugurel“, doar cind se alia cu celelalte impotriva mea ce-i drept o numeam „Mucea“ drept pentru care incepea sa plinga si se ducea cu para la mama care avea grija sa o razbune cu virf si indesat, dar si eu bietul copil cite a mai indurat din cauza mea!

Trimis de: flori pe 27 Dec 2004, 07:18 PM

Cel mai mare chin pe capul meu erau coditele ,care nu stateau niciodata impletite datorita incaierarilor cu baietii care daca indrazneau sa-mi rasuceasca miinile la spate din cine stie ce instincte care banuiesc ca se trezesc ín aceasta specie mult mai devreme decit la noi, primeau in schimb cite un picior „ foarte usor“ in fluierele picioarelor si atunci sa vezi incaierare .
Totusi satisfactia cea mai mare era ca "o sa le sucesc giturile" cind o sa cresc mare dupa cum spuneau unii cind discutau cu mama. Desi nu intelegeam prea bine de ce mama raspundea de fiecare data cu „offf! cine stie ce rusine oi mai avea de tras cu ele , numai de-or fi destepte!“

A trebuit să mă fac mai mare ca să pricep că toată sfada din casa noastră era, de fapt, un fel de supapă de evacuare pentru niste frustrări din exterior.

Datorita prieteniei mele cu bunica Anica am reusit sa inteleg sensul cuvintelor mamii.
Cind bunica Anica si-a vindut casa si s-a mutat la noi a devenit nu numai aparatoarea mea dar si prietena mea cea mai buna.Ea era de acord cu toate ispravile mele ba de multe ori chiar ma ajuta sa le pun in practica de exemplu tinea de scaun cind ma urcam pe cel mai inalt raft din camara ca sa fur borcanele cu dulceata ascunse de mama "de raul meu". Si a fost singura care m-a aparat de furia mamii , cind ascunsa in baie mi-am taiat coditele ca sa nu mai fiu „dihania flocoasa“ si sa nu mai fiu supusa la chinul impletitului.
Cit de mult isi dorea ea sa apuce ziua sa ma vada mireasa si sa nu moara inainte. In zadar ii spuneam eu , ca ea n-o sa moara niciodata iar eu n-o sa ma marit niciodata , ea tot ii tragea inainte cu , ce mireasa frumoasa voi fi si ce pacat ca n-o sa apuce ziua aia!
Eram tare inversunata impotriva baietilor, nu atit din cauza povestilor de groaza despre toate violurile despre care auzea mama , care a avut mare grija sa ne bage bine in cap ca barbatii sint dusmanii nostri cei mai mari si au un singur scop in ce priveste femeile , si anume acela de a-si bate joc, cit din experientele mele care se lasau mai todeauna cu incaierari, si pentru faptul ca intodeauna voiau sa le recunosc superioritatea. Asa ca „nici daca o sa-i vedeti tirindu-se ca rima in fata voastra sa nu cedati sau mai bine muriti decit sa-mi faceti vreo rusine“ erau cuvinte pe care mama le intrebuinta foarte des in educatia noastra.

Pe de alta parte bunica desi taranca , avea ceva singe albastru “de chiabur” si ceva mai multa scoala , asa ca am avut parte de sfaturi mai academice , pe care le-am folosit tot impotriva “dusmanilor mei”

„Vei trăi mult si bine dacă vei învăta să râzi de vremurile prin care treci. Nimic nu ucide mai sigur decât ridicolul. Dacă te temi de cineva, închipuie-ti-l într-o postură ridicolă si n-o să-ti mai fie frică de el. Ne întepăm, ne luăm peste picior între noi, dar sa nu uităm o clipă că afară este inamicul nostru comun. Greutătile, timpurile grele îi doboară pe cei mai multi dintre oameni. Tu vei supravietui daca le vei râde în nas. Când nu vei mai avea ce ridiculiza, înseamnă că trăiesti bine si poti să devii serios, Dar nu te sfătuiesc.

Trimis de: flori pe 29 Dec 2004, 04:39 PM

Maine plec in Brazilia! Ce sa spun cred ca mai bine , il las pe marele nostru geniu sa vorbeasca. Ce bine a redat ce simt eu acum!!!

Din străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă,
Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amortit,
E inima mea tristă ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,
Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
Să văd ce ei atâta iubeam odinioară :
A codrului tenebră, poetic labirint ;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice soptiri.

As vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală ce undula de flori,
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică,
Pierzându-si a sa frunte în negură si nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme,
Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată
În patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce către nori

Eminescu

Trimis de: contraste pe 30 Dec 2004, 10:38 AM

Bine, danseaza o samba in Brazilia, gandeste-te ca si eu as vrea, iar la anul, vino aici, in Ropmania, cu samba bine invatata, si-om mai povesti...

Trimis de: flori pe 30 Dec 2004, 04:34 PM

Contraste samba am invatat-o deja , am fost chiar la scoala la rio . da nu mi-a intrat asa bine in singe am sa mai exersez si cind vin poate o sa va pot arata ceva... pina atunci... ma gindesc cu groaza la cele 11 ore de levitatie din noaptea asta

 scoala_de_samba_la_Rio.jpg ( 25.64K ) : 77

Trimis de: contraste pe 3 Jan 2005, 02:11 PM

Blonda aceea senina esti tu ? Esti si mai blonda si mai senina prin... contraste cu negrii sambisti !

Trimis de: flori pe 5 Jan 2005, 02:18 AM

Trimis de: flori pe 2 Feb 2005, 05:21 PM

Maine vin acasa neagra ca o mulatra acum in mijlocul iernii trebuie sa fie sic in Ro. Numai ca din pacate nu o sa ajung chiar acum pe acolo. Pina una alta am invatat bine sa dansez samba si o sa am ce va invata si pe voi cind oi ajunge pe acolo! Mie dor de copilu care ma asteapta la Dusseldorf...

Trimis de: flori pe 16 Feb 2005, 10:51 PM

as vrea sa mai scriu ceva pe aici chiar mi-e dor sa maiscriu dar am atitea de facut ca nu stiu de ce sa ma apuc mai intii .e groaznic ce repede mai trece timpul de cind m-am intors nici macar n-am avut timp sa telefonez pe la prieteni... si acum trebuie sa ma duc la culcare ca aabia m-am adunat de pe drumuri si sint inghetata bocna. Nu e simplu sa conduci 8 ore intr-o zi dar macar bine ca nu a condus E. ca era si mai stresant. acuma el e si mai obosit ca mine...si ma tot intreaba ce-as zice sa mergem la culcare...pai ce sa zic ideea nu e rea deloc asa ca... Noapte buna!!!

Trimis de: flori pe 27 Feb 2005, 07:51 PM

Daca... Am vazut pe aici un topic cu numele asta si citeva intrebari mi-au adus ceva inspiratie...mai bine zis mi-au mai trezit ceva amintiri, multe din ele foarte neplacute ,traite in adolescenta, nu stiu daca o sa am putere sa le povestesc totusi ma mai gindesc... Ma intreb DACA, nu ar fi fost cum ar fi fost astazi viata mea ...si-mi vine in minte "efectul fluture". Teoria Haosului spune că mişcarea aripilor unui fluture într-o parte a lumii poate provoca un taifun în alt punct al planetei. Adus la cazul omului, "efectul fluture" înseamnă că schimbarea unui mic episod din viaţă ne poate schimba cursul întregii existenţe
De câte ori nu ne-am întrebat:"Ce s-ar fi întâmplat dacă....?". În psihologie acest tip de raţionament se numeşte gândire contrafactuală. Este evident că a-ţi parcurge propria existenţă în sens invers comportă riscuri enorme, întrucât datorită "efectului zborului de fluture" , orice modificare a trecutului se repercutează în mod fatal asupra viitorului. In ciuda trecutului atit de zbuciumat si patetic pot spune ca sint satisfacuta de prezent ,ma refer la ce am realizat pina acum in plan material si spiritual...Totusi ce-ar fi fost DACA....?!!!
Una din marile mele realizari, de fapt cel mai frumos dar al vietii mele zbuciumate!:

 acasa2.jpg ( 24.73K ) : 69

Trimis de: flori pe 9 Mar 2005, 11:15 PM

De copilarie m-am despartit destul de greu , Mi-aduc aminte cu tristete cit ma enervau cuvintele “de-acum esti mare ar trebui sa faci asta sau sa porti asta". Nu... hotarit lucru! eu voiam cu orice pret sa ramin copil ii uram pe toti cei care-mi spuneau ca sint mare si faceam tot felul de boacane numai sa le arat ca sint tot un copil, ma cataram prin copaci chiar si la 16 ani iar despre relatiile cu baietii nici macar nu voiam sa aud. Incercarile mamii de a discuta cu mine despre schimbarile care vor interveni in viata mea se terminau cu iesiri violente din partea mea ,si n-o sa-mi iert niciodata ca-i strigam dispretuitor ca n-am sa ajung niciodata ca ea ...adica o femeie. Nu stiu daca va fi vreodata o adolescenta mai proasta si mai ignoranta decit mine. Desi invatasem deja la anatomie despre schimbarile fiziologige care se petrec cu orice fata eu eram convinsa ca mie nu mi se va intimpla. De fapt nici macar nu ma gindeam la asta iar prietene de virsta mea nu prea aveam caci ele aveau cu totul alte subiecte de discutie decit ce aveam eu in cap si asta nu ma interesa deloc asa ca pur si simplu le ignoram . Cred ca asta a fost si motivul ca primul firisor de singe pe picior mi-a aparut destul de tirziu cred ca aveam 16 ani . Ma aflam catarata in zarzarul meu drag din gradina cu porumb a bunicii ,cintind in gura mare:
“Sint o fetita mica ,care
Iubesc pe cine-mi iese-n cale,
Cu ochii mei eu ii vrajeeesc
Si cu privirea-i ametesc...
Cind deodata simt ceva caldut ca mi se prelinge pe picior, Ridic fustita sa vad unde m-am zgiriat dar ioc zgirietura... Nu stiu cum am sarit din pom si urlind cit ma tinea gura am alergat la bunica “.Bunii! Eu mor!! Uite ! “ in zadar mi-a explicat bunica ce si cum , nu am vrut in nici un chip sa accept ca e ceva normal si trebuia sa mi se intimple si mie odata...Asta a fost pentru mine o lovitura grea si intr-adevar atunci a murit fetita aceea vesela si nepasatoare care se catara prin copaci se juca cu bobocii de rata si punea la cale fel de fel de ispravi ca sa-i necajeasca pe cei care nu-i erau simpatici...
Cind m-am intors din vacanta de la buni eram deja complet schimbata. Abia acum au inceput adevaratele conflicte dintre mine si mama care a observat schimbarea si a inceput sa ma iscodeasca si sa incerce sa-mi dea sfaturi penibile si lipsite de tact (sau poate ca doar mie mi se pareau atunci asa) , pina si profesorul de chimie un pervers care-mi mai era si vecin a observat ca m-am schimbat mai ales ca raspundeam cu dispret la privirile lui iscoditoare, i-a spus mamei ca ma port de parca am imbatrinit deodata, se vede ca-l deranja faptul ca nu mai avea cu cine conversa pe balcon, care din pacate era comun. Devenisem un om trist si recalcitrant ,nu mai aveam chef de nimic si aveam impresia ca toti cei din jurul meu ma urasc si vor sa-mi intre-n suflet cu cizmele pline de noroi. Asa ca m-am inchis in mine si la propriu si la figurat . Cam pe aici incepe cea de a doua eu “ eu adolescenta”. Cit am regretat-o pe "eu copila" si cit am mai plins dupa ea dar... asta e... acum mi-e dor de copila Eu... Mi-e dor de mine si de tot ce a fost in acea perioada ... si de biata mea mama... pe care o detestam si acum regret ca am necajit-o atit de mult.

Trimis de: punctt pe 10 Mar 2005, 03:13 AM

(sper, ca nu deranjez)


Numai bine. Sa ai parte de tot ce-ti doresti in viata.

Trimis de: flori pe 10 Mar 2005, 09:09 PM

Mami cum sa ma deranjezi chiar te rog sa intri pe aici oricind doresti. Si eu citesc cu drag prin jurnalul tau... Multumesc mult pentru pisica e splendida dar mie-mi plac mai mult cainii... nu stiu de ce ...in poze pisicile sint minunate dar in realitate ma tin departe de ele desi le admir ghimbuslucurile ...Totusi nu intodeauna am avut aceasta aversiune fata de pisici . Cind aveam vreo 14 ani am gasit un pisic mic si gri pe strada si mi-a fost asa mila de el ca l-am luat in casa ,l-am botezat Philip si am indurat multe scandaluri cu ai mei din cauza lui. S-a dovedit a fi o pisicuta cind a nascut o gramada de pisici pe care-i tineam in curte. Philp insa era singura care avea acces in casa asa ca intr-o zi a ramas incuiata in baie la etaj. Biata Philip nu a putut rezista sa-si lase puii flaminzi. Cind i-a auzit plingind a sarit pe geamul care era deschis ,Pina jos si-a zgiriat labutele de peretele zgruntzuros si a facut sepicemie , n-am mai put sa o salvam...

Trimis de: flori pe 11 Mar 2005, 06:36 PM

Anul 2 de liceu a inceput ca de obicei , numai eu eram alta... retrasa si tacuta stateam in coltul meu si nu prea avem chef sa discut cu nimeni... Invatam mai mult in sila ca sa evit bataile pe care le primeam sigur daca veneam cu vreo nota proasta...Diriginta care era si profa de filozofie a observat schimbarea mea dar nu a spus nimic. Stiam inca din primul an ca sint febletea ei,nu stiu de ce, poate ca au impresionat-o raspunsurile mele originale sau numele meu poetic dupa cum spunea ea, ca de altfel nu eram o eleva prea stralucita la invatatura. Pe 1 decembrie ne-a anuntat la sfirsitul orelor sa venim la ora 5 ca avem adunare U.T.C. speciala cu tema “cea mai...cel mai...”, uniforma nu este obligatorie chiar ne-a recomandat sa imbracam ce avem mai frumos...sa ne facem frumosi...Nici nu ma gindeam sa vin. Mi se parea o idee ridicola iar eu ma simteam destul de urita si nici nu aveam ce imbraca pentru ca ai mei erau total impotriva luxului. Nu aveam decit uniforma, ciorapi grosi si pantofi negri cu sireturi. Era chiar ziua mea dar eu uitasem definitiv pentru ca nimeni nu avuse grija sa-mi aminteasca...Doar colega de banca mi-a spus in drum spre casa ca diriginta impreuna cu toata clasa a pus la cale in mod special o surpriza, sa-mi sarbatoreasca ziua de nastere . Fatala surpriza pentru mine... Cind am ajuns acasa n-am spus nimic. Hotarit lucru nu voiam sa ma duc. Dar se vede treaba ca diriginta deja discutase cu tata care cumparase 5 cutii cu bomboane de ciocolata “Vinga” ( pentru a-i servi pe colegi) si a venit cu ele la mine spunindu-mi “la multi ani” si intrebindu-ma de ce nu ma pregatesc sa ma duc la scoala la petrecere . Am ramas uimita... tata era un adevarat dur in aceasta privinta si acum ma trimetea chiar el la petrecere ! I-am raspuns ca nu ma duc.. “ De ce” i-am spus ce gindeam si ca nici nu am cu ce ma imbraca... “ --Da ce uniforma ce are? O scolarita trebue sa mearga numai in uniforma! “ i-am raspuns ca diriginta a spus sa venim imbracati cu ce avem noi mai frumos. Desigur ca i-a sarit mustarul si a mai sarit si mama cu gura “aha uite le baga luxul in cap ,ce mai? Or incepe sa-si faca de cap, asta ii invata pe la scoala in ziua de azi!” Doar bunica s-a dus la sfonier si a deschis usa ca sa-i arate mamei cite rochii luxoase are ea si nu-si face de cap... De aici a iesit un adevarat scandal intre parintii mei si biata bunica. Ea spunea ca le-a dat lor totul ca sa-i vada realizati , ca dupa ce si-a vindut casa le mai dadea si ultimul ban din pensie , si nu sint in stare sa-mi cumpere si mie ceva de imbracat... Ea ar fi vrut saraca sa mearga cu mine chiar atunci in oras sa-mi cumpere ceva dar deja ii daduse banii tatii ... Atit i-a trebuit bietei bunici ca amindoi au sarit cu gura sa nu se implice in educatia noastra ca stiu ei de ce nu vor sa ne bage luxul in cap , bla bla...Eu ce sa mai spun ?M-a apucat plinsul , dar am luat cutiile cu bomboane si le-am spus ca ma duc la scoala si ca nu are rost sa se mai certe degeaba...
Cind am ajuns la scoala petrecerea era in toi. Aproape ca nici nu-mi mai recunosteam colegele erau imbracate atit de elegant ( intimplator aveam in clasa doar copii de “stabi” ). Am ramas uimita si stinghera in cadrul usii, parca nu aveam ce cauta acolo, diriginta nu era, se vede treaba ca a lasat copii sa se distreze cred ca era prin cancelarie. S-a facut un moment tacere dar imediat cineva a strigat "Aaaa! Sarbatorita ! Cea mai frumoasa si cea mai eleganta ! sau ceva de genul asta... Si au inceput sa cinte “ Multi ani traiasca” Nu stiu daca mi s-a parut mie sau chiar asa era dar parca toti rideau ironic si-si dadeau coate... M-am simtit groaznic i-mi venea sa intru in pamint de rusine am lasat bomboanele pe banca de linga usa si am fugit ... nu stiu cit am fugit pe strazi plingind dar m-am trezit inghetata bocna, ghemuita linga un copac nu departe de casa... Aveam chef sa mor nici nu-mi pasa ca sint inghetata, dar nu mult dupa aceea au aparut buni si mama si m-au luat in casa...Tata le-a spus sa ma lase-n pace ca-mi ies mie prostiile astea din cap iar pe mine m-a certat si mi-a spus ca sint o proasta si sa-mi fie rusine ca m-am comportat asa si l-am facut de rusine si pe el. Atunci am simtit ca nu mai vreau sa traiesc. Ca toata lumea ma uraste in afara de buni care era de partea mea si mi-a promis ca din pensia urmatoare o sa-mi cumpere cea mai frumoasa rochie din oras. Dar eu nu mai voiam nimic, hotarisem sa nu mai traiesc , asa ca dupa ce s-au culcat toti am inghitit toate pastilele care le-am gasit prin casa... m-am trezit la spital .

Trimis de: flori pe 11 Mar 2005, 08:24 PM

Eram la spitalul de copii, dar se vede ca cei de acolo nu discutasera inca cu ai mei si nu stiau motivul incercarii mele de sinucidere asa ca imbecilul medic m-a trimis la control ginecologic banuind ca as fi insarcinata... eu nu stiam unde voi fi dusa cu salvarea dar m-am trezit in fata acelei mese oribile si mi s-a spus sa ma dezbrac si sa ma urc pe masa... Nu intelegeam nimic si am intrebat de ce ? Idiotul de medic mi-a spus ca banuieste ca as fi insarcinata , am spus si ce daca? Mi-a spus ca n-are rost sa fiu impertinenta, ca ei nu-mi vor decit binele si daca e cazul ma vor ajuta... Am spus ca nu e cazul si ca n-am cum sa fiu insarcinata ... Atunci m-a intrebat de ce am luat pastile? Am spus ca am vrut sa mor... asa ca l-am scos pe idiotul de medic din rabdari si s-a rastit la mine “Asculta fetito ! Ai fost trimisa aici pt. control asa ca ia si te urca imediat pe masa, nu se discuta si a chemat asistenta ...” Hai mai fato ce te sclifosesti atita ...lumea asteapta afara ...ce crezi ca avem timp pentru mofturile tale? Asa ca s-a calcat inca odata pe sufletul meu cu bocancii plini de noroi... Am inceput sa urasc lumea in care traiesc!
In ciuda batailor tatii n-am vrut sa ma mai duc la scoala, m-am inchis in camera mea si n-am mai iesit de acolo mult timp, au vrut sa ma duca la psihiatrie dar i-am amenintat ca daca indraznesc sa ma mai duca la vre-.un spital sau doctor chiar ma omor asa ca m-au lasat in pace.
Singura persoana pe care-o acceptam in preajma mea a fost buni , doar cu ea ieseam si ma plimbam prin parc si discutam mult despre viata, de la ea am invatat multe in acel an zbuciumat, dar tot ea ma si alinta si-mi spunea ca sint o printesa, trebue sa fiu mindra pentru asta si sa nu iau in seama pe cei din jurul meu caci ceea ce fac , fac numai din invidie... Ea m-a invatat sa nu bag in seama pe cei rai si daca mi.e teama de cineva sa- l imaginez intr-o postura ridicola si sa-i rid in nas. M-a invatat ca eu sint importanta si daca vreau sa supravietuesc trebuie sa le rid in nas si sa-i tratez cu indiferenta pe cei care merita asta...
Asa am devenit o mica pritesa, buni nu-i mai dadea tatii pensia si-mi cumpara mie tot ce doream ...
La scoala nu ma mai duceam. Mergeam intepata cu capul sus si cu nasul in vint, si nu bagam in seama pe nimeni. E drept ca ma cam enervau suieraturile impertinente ale baietilor si privirile rautacioase ale fetelor dar nu-i mai bagam in seama. Rideam dispretuitor si ridicam nasul si mai sus de cite ori treceam pe linga gasca aia de baieti parsivi care strigau decite ori ma vedeau “ooo printesa!!!“ si suierau chipurile admirativ . Dar intr-o buna zi , au pus la cale o magarie:Tot vazindu-ma trecind asa cu zimbetul meu dispretuitor si cu nasul pe sus , au intins o ata subtire dintr-o parte in alta a trotuarului si m-am trezit intinsa pe asfalt cit eram de lunga...I-mi venea sa urlu si sa-i omor pe toti de indignare, dar n-am mai avut timp caci am auzit un urlet si mai puternic, un marait amenintator si strigatul “fugiti ba ca ala a asmutit lupu pe noi...” Din pozitia in care ma aflam nu puteam decit sa aud gafaiturile lupului care ma cerceta si ma mirosea ...Indignarea mea s-a transformat incet in frica dar cainele s-a linistit si s-a asezat pe coada asa ca am indraznit sa ridic privirea si nu mi-a venit sa-mi cred ochilor , era un caine lup cit un vitel dar avea o privire albastra atit de blinda si buna cum nu vazusem pina atunci la nici un om poate doar la bunica... m-am ridicat si m-am asezat pe bordura fara sa-mi mai pese de frumoasa mea rochie albastra de voal pe care bunica o cumparase cu atitea sacrificii si acum era rupta si plina de noroi , ma uitam plingind in ochii cainelui care s-a apropiat de mine atit de usor ca aproape nici nu am sesizat ca-mi lingea genunchii juliti , am inceput sa-l mingai incet pe blana sura plingind din ce in ce mai tare ca si cum m-as fi aflat in bratele cuiva care ma intelegea si-mi mingaia sufletul ranit. Atunci a aparut stapanul cainelui “- Ma scuzati domnisoara , v-a suparat Lupu cu ceva?” Era un lungan cu blugi si camasa rosie cu patratele albe , cu parul lung si cret plin de cosuri si cu ochelari pe nasul care mi se parea enorm... “ “Nu dimpotriva ,dar ma-.ntreb cum poate fi un caine mai bun decit oamenii, si cum ma intelege el asa de bine?”, “Mda e un caine special , de fapt am observat totul si l-am asmutit pe ei, dar n-are rost sa-i bagati in seama sint doar niste copii si asa cred ei ca se distreaza...” “ Eu sint Vali si Lupu e prietenul meu, mai am unu pe ala il cheama Hotu , nu e caine e un baiat dar seamana cu Lupu, daca vreti puteti sa intrati in gasca noastra... de altfel cred ca Lupu nu va mai putea trai fara dumneavoastra” “Pe mine ma chiama Flori si hai sa nu ne mai spunem dumneavoastra ca nu se potriveste in gasca.” Asa m-am trezit eu facind parte din gasca cu Lupu, Vali si Hotu. Vali si Hotu erau cu vro citiva ani mai mari decit mine dar cu ei ma simteam bine si cutreeram toate dealurile si padurile fara sa-mi mai fie teama de nimic , Doar imi pare rau ca am scrijelat o gramada de copaci desenind inimioare in care incrustam F+V+L .

 17_ani.jpg ( 44.7K ) : 50

Trimis de: flori pe 11 Mar 2005, 08:26 PM

Gasca a avut un efect pozitiv asupra mea...

 18ani.jpg ( 64.57K ) : 62

Trimis de: flori pe 11 Mar 2005, 11:30 PM

N-a fost iubire! Sau poate da... nu stiu , oricum sint sigura ca a fost prietenie, o prietenie frumoasa si unica. Pe Vali si pe Lupu nu pot sa-i uit niciodata... Nu pot sa inteleg cum acel baiat a avut atita rabdare cu mine. De unde stia el ca pe dinauntru sint doar un copil desi aratam ca o domnisoara in adevaratul sens al cuvintului. Ne jucam ca doi copii dar in adevaratul sens al cuvintului , despre a ma atinge cu scopuri erotice nici vorba... abia in toamna cind ne-am dus impreuna la film pentru prima data mi-a luat mina mi-a mingiiat-o intr-un mod aparte si apoi m-a sarutat pe gura. A fost primul sarut , inima-mi batea sa-mi iasa din piept si apoi am continuat sa ne sarutam si pe strada pina am ajuns la poarta casei mele unde am mai stat vre-o jumatate de ora sarutindu-ne. Nu ne-am mai spus nimic m-am smuls din bratele lui si am fugit in casa direct in camera mea , infricosata sa nu ma vada cineva, ca mi se parea ca am buzele uriase si toti isi vor da seama... In noaptea aceea am avut primul vis erotic... dar culmea nu era Vali... Era un barbat puternic ...nu-i vedeam decit ochii erau ochii lui Lupu. Era peste mine si-mi lingea corpul gol ...Asa cum imi lingea Lupu genunchii insingerati prima data cind ne-am intilnit. Eram o flacara, mi-era frica si-l rugam sa ma lase ...nu-mi vorbea dar parca-mi transmite telepatic, sa nu ma tem sa am incredere in el ...ca nu vrea decit sa ma faca fericita ...sa zbor... am inceput sa pling , atunci m-a privit cu acei ochi pe care-i vazusem prima data, albastri umezi si blinzi dar totusi fermi si mi-a spus ca nu ma poate lasa, sint a lui si trebuie sa ma faca fericita... Si a inceput sa ma sarute marunt si sa-mi linga corpul gol soptindu-mi dulce fetita mea iubita nu-ti fie teama o sa-ti fie bine, relaxeaza-te. Ma zbateam voiam sa scap dar am simtit deodata o durere dulce ca o explozie si cred ca am lesinat , a doua zi dimineata cind m-am trezit eram uda si rece ca gheata iar cearceafurile erau vraiste . Eram speriata si parca ma simteam vinovata de ceva. Nu stiam prea bine de ce dar stiu ca senzatia din vis fusese foarte placuta si poate de asta. Am inceput sa-l evit pe Vali si pe Lupu, cind il vedeam o luam pe alta cale. Desigur ca i s-a parut ciudat comportamentul meu si a facut tot posibilul sa discute cu mine. Pina la urma am acceptat sa discutam si el si-a cerut scuze pentru sarut , m-a rugat sa ramanem prieteni chiar daca nu mai vreau sa iesim impreuna si de-atunci nu ne-am mai intilnit asa des, dar cind era ziua lui de nastere venea si ma invita la petrecere sau la anul nou venea intodeauna la noi cu uratul...Apoi m-a invitat la nunta lui si m-am dus fara nici un regret am dansat mult cu Hotu si de citeva ori cu el care mi s-a parut cam trist pentru un mire...dar nu l-am intrebat de ce.

Trimis de: flori pe 12 Mar 2005, 04:53 PM

Cred ca eu am iubit mai mult ideea in sine si am incercat sa o pun intr-o lumina aparte..Iubirea pura... iubirea pura insa nu exista! Am fost o idealista si imi doream sa traiasc o iubire numai a mea,o iubire ideala, o iubire deosebita si daca s-ar putea sa fie pentru totdeauna..dar gandindu-ma la cat de mult visam si cat de altfel a fost realitatea..imi dau seama ca adevaratele iubiri sunt rare daca nu chiar imposibil..de atins. .Iubirea e un sentiment trait diferit de la un om la altul...este o stare sublima dar precum un foc...se stinge sau isi diminueaza din intensitate..cu vremea. Iubirea e un sentiment aparte, trait mereu,in alte forme si cu alti oameni....Daca intr-adevar ar exista o iubire pura..nu ar fi specifica oamenilor....oamenii nu pot iubi pur,atata timp cat ei nu sunt demni de aceasta puritate..
Prin urmare prima mea dragoste a fost iubire pura dar a fost doar o iluzie...
Un Zburator cu ochi de caine credincios, ochii lui Lupu, A fost cel care m-a alintat si mi-a daruit atite clipe de fericire, dar el nu a existat decit in imaginatia mea.
Din cauza lui devenisem un sloi de ghiata, Baietii imi timeteau, flori si biletele, sau le ruga pe colege sa-mi transmit ca ma plac, caci nu indrazneau sa ma abordeze direct din cauza sagetilor de gheata si a privirilor ironice de care toti erau speriati. Pina la urma au renuntat mi s-a dus vestea ca nu sint prea normala si nu-mi curge singe prin vene...
Eram la scoala profesionala intr-o clasa numai de fete... Nu-mi placea lumea asta nu aveam cu cine discuta majoritatea erau prea vulgare si galagioase, iar altele prostute si umile...M-am trezit iar singura dar cel putin devenisem independenta din punct de vedere financiar si o scutisem pe biata mea bunica de certuri cu parintii mei si de reprosurile surorilor mele care erau invidioase ca numai mie imi da tot ce doresc. Iar la scoala ma simteam ca o adevarata printesa, Aici eram intr-adevar cea mai cea ,desi eram invidiata si multe colege incercau sa ma imite lucru ce ma distra dar ma si cam deranja.

Trimis de: flori pe 12 Mar 2005, 10:29 PM

Patima si dor,ura si pacat

Parca asa goala cum eram,
Privind in ochi-ti tristi speram
Sa vezi ca parca imi vine bine
Cu capu` asa pe piept la tine.
Tu te insurai a doua zi
Si nu indrazneai a-mi spune,
Dar eu simteam....ceva va fi...
Cineva imi soptea dintr-o alta lume.
Tu m-ai iubit din prima clipa
A intilnirii noaste de destin
Si parca iti purtai pica
Si parca erai tot,un chin.
Prea tirziu sa fugi,
Prea tirziu sa stai,
Tirziu sa m-alungi,
Tirziu sa ma ai...
Ma stringeai la piept
Ca pe viata ta...
Neputindu-mi spune sa nu mai astept
Mirele, dupa nunta sa.
Noaptea aceea in mine a adunat
Patima si dor,ura si pacat.
Toate strinse au fost intr-un sarutat.
Ultima ta noapte de... ,,neinsurat``.

Trimis de: flori pe 12 Mar 2005, 10:32 PM

Sa lasi iubirea pura sa plece si sa vina,
Sa plingi cind te simti trista, jignita sau straina,
Sa zbieri cind simti Minia si sa o lasi sa iasa,
Ia-te de brat cu Frica si spune-i ca-i frumoasa.

De vrei sa dai la Altul, umple-ti Tu-ntii paharul,
De vrei s-aduci un zimbet, alunga-ti Tu amarul,
Sa poti iubi pe Altul, iubeste-te pe Tine.
Vei putea face bine, doar cind Iti va fi bine.

Trimis de: contraste pe 13 Mar 2005, 10:33 AM

Si uite-asa, te-ai scufundat intr-o prietenie, care ti-a intins protectie, si flori ale iubirii de care aveai atat de multa nevoie...
Scufundare pana la confundare, nu?
In practica reincarnarii se spune ca atunci cand veti ramane impreuna, se va incheia ciclul reincarnarilor.
Probabil, nu in aceasta viata....


Cea din urma poezie are metrica si cuvintele uneia scrise de mine....
Cand ti-asm spus ca avem puncte comune....

Trimis de: flori pe 13 Mar 2005, 04:18 PM

Da contraste cred ca ai dreptate m-am cufundat intr-adevar in acea iubire iluzorie si eram atit de sigura si straina, credeam ca sint unica, o printesa alungata dintr-un palat de cristal, mi-a trebuit mult timp sa inteleg ca toti sintem la fel... ardem ca lumanarile de la inviere care sint aprinse de la flacara Domnului, ardem cu intensitate mai mare sau mai mica si ne stingem ca apoi sa ne aprindem din nou .

Trimis de: flori pe 13 Mar 2005, 09:16 PM

Conform Bibliei, Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa, l-a creat de sexe diferite: barbat si femeie. Dar Dumnezeu l-a creat mai intai pe Adam si apoi a creat-o pe Eva. De ce a creat doua fiinte daca El este doar Unul? Dupa chipul si asemanarea cui a creat-o El pe Eva? De ce a ajustat-o atit de perfect la constitutia lui Adam? De ce nu a vrut sa le descopere deosebirile dintre ei si s-a suparat atit de tare cind le-au descoperit singuri sau mai bine zis cu ajutorul sarpelui? De ce se temea atit de mult ca ei sa nu-i devina egali si care este marele Adevar pe care l-au descoperit mancand fructul interzis? Si totusi prin ce i-ar fi devenit ei egali? Se temea probabil ca paradisul va fi suprapopulat si impotriva maniei le-a oferit totusi o planeta unde sa-si intemeeze un camin. Spiritul religiei crestine, dispretuieste si condamna iubirea carnala, oare explicatia sa fie teama Lui Dumnezeu de a nu-i deveni egali? Dar totusi eu cred ca Dumnezeu a creat primii oameni dintr-o nemarginita dragoste. Oare sa fi existat un mariaj celest din care Dumnezeul barbat a alungat-o sau anihilat-o pe consoarta Lui? Ce o fi trezit oare mania Lui incit a facut asta? Oare sa fi fost Dumnezeu intr-adevar gelos? Oare actul creatiei, infaptuit de unul singur, a fost expresia unui sentiment de nostalgie - mai ales in ceea ce priveste crearea Evei intruchiparea frumusetii si a gingasiei. Dumnezeu este dubla esenta a perfectiunii. Ipoteza ne-ar putea oferi si explicatia faptului pentru ce Dumnezeul gelos a creat omul de sexe diferite. Separand esenta masculina de cea feminina, El a rupt pefectiunea in doua, evitand sa-si creeze un rival intru totul egal Sie-si. O mama nu cred ca ar fi fost in stare de asa ceva... de aceea cred ca Dumnezeu este mai mult esenta masculina- un Tata .
Este o lupta continua ale celor doua esente divine care genereaza efecte secundare, Doar cand aceste doua forte vor veni in echilibru, Dumnezeul orgolios si razbunator va deveni tolerant si binevoitor. Si cred ca asta depinde in primul rind de noi, fii Lui. Cred ca daca am fi mai toleranti, mai buni si mai intelegatori cu semenii nostri. Daca am renunta la ipocrizia si egoismul nostru, daca vom crea un echilibru armonios intre noi si in casa pe care ne-a daruit-o poate atunci se vor trezi in El si sentimentele de mama si ne va iubi ca atare.

Trimis de: contraste pe 14 Mar 2005, 10:54 AM

FLORI, nu inteleg de ce pedalezi atata pe ideea crucii.
Stiu ca pe undeva ai radacini mozaice.
Vrei sa le smulgi de tot?
Imi poti raspunde pe PM daca consideri, sau deloc, daca este prea direct.
Copilaria doare, religia inteapa....

Trimis de: flori pe 16 Mar 2005, 03:32 PM

Trimis de: contraste pe 16 Mar 2005, 07:08 PM

Trimis de: flori pe 17 Mar 2005, 06:46 PM

Contraste aici te inseli sint o fiinta foarte puternica si crucea mea nu ma rapune ba chiar imi place...E drept ca am luptat mult ca sa ajung la performanta dar nu-mi pare rau!

Trimis de: flori pe 18 Mar 2005, 04:23 PM

Bunicii mele

Mama,o sa vin in august acasa!!!
Va pot ajuta la fin
Daca ati termint de coasa.
As putea sa merg din nou
Cu vitele in padure
Si sa culeg pentru dulceata
Zmeura si mure.
Si-o sa te ajut sa framinti pita
Si sa lipesti cuptorul,
Sa facem scoverzi pe plita
Ca tare le duc dorul.
M-oi duce si cu porcii la scaldat
In mocirla, linga vale
Ca-s grasi de laudat,
Unul ca altul de mare.
Si o sa am grija mama si de boi
Sa coboare seara de ,,La Piatra``
Si-o sa duc sarea in tarc la oi
Si fin in ieslea din poiata.
Si-o sa te ajut sa faci mincare
Si la ce traba in gospodarie
O rugaminte am insa, mare:
Cersesc.....copilarie.
Cersesc strajac din paie
Si tolul din lina,
A focului vapaie
Si sfinta ta mina.
Cersesc sa ma tii in poala
Si sa imi spui povesti,
Sa-mi mingii fruntea la boala
Cu vorbe crestinesti.
Cersesc sa te vad torcind
La lina linga soba
Sau la razboi tesind
Cu lina cea mova.
Si pentru ca am uitat de mine la scaldat,
As vrea chiar sa ma atingi
Cu o nuia din salcia pletoasa,
Sau sa te vad cum stingi
Lampa cu petrol din casa.
Sa te vad mama, sa te simt
Caci tu imi lipsesti intr-una
Si-a mele cereri nu ma mint
Si m-or urma intotdeauna.
Cersesc lui Dumnezeu copilarie


E scrisa de o poeta din Germania...pentru bunica ei Maria, Dar ce bine i se potriveste si bunicii mele Ana!!!si mai ales sufletului meu

Trimis de: contraste pe 18 Mar 2005, 05:49 PM

Si mai tii si garda sus, nu ?

Trimis de: Ovidius pe 18 Mar 2005, 06:08 PM

Flori, intervin pentru prima data in frumosul si nostalgicul tau jurnal...sper ca imi permiti.
Imi place foarte mult poezia. I se potriveste foarte bine bunicii mele Maria, si chiar si mie...huuh ce vremuri crunte mai erau cand trebuia sa ud in gradina

Trimis de: flori pe 18 Mar 2005, 09:04 PM

Pai cum nu contraste ce crezi ca s-ar alege de mine cu atita dor daca n-as tine garda sus?

Zorro oricind esti binevenit la o ceasca de melancolie si o felie de dor!

Trimis de: iniya pe 1 Apr 2005, 04:58 AM

superba poezia
imi cer scuze ca dau buzna asa ...si ca sa nu te superi..un pt baietelul tau..ala dragalas rau ..si un cadou pt tine.. ..pentru mamicutza de tine...

 336249529.jpg ( 1.65K ) : 39

Trimis de: flori pe 2 Apr 2005, 11:08 PM

Iniya multumesc, e minunat cadoul tau!

Trimis de: flori pe 2 Apr 2005, 11:10 PM

M-ati intrebat azi intre patru ochi de ce sunt proasta...
De n-as fi fost, mai ajungeam la Dumneavoastra????
Degeaba nu-i nimic pe lumea asta,
Asa a trebuit, sa va-ntilnesc si basta!!!!!
Mie n-are decit sa-mi para bine,
Si chiar ma bucur findc-asa imi vine!

Si sper cu ajutor sa scot iar la iveala
Pe-aceea care-am fost, sau ce-a ramas din tavaleala,
Caci m-am luptat cu mine pe viata si pe moarte,
M-am rupt bucati, m-am alungat in noapte,
Mi-am reprosat, am plins si m-am jignit...
Veniti cu ceva nou, m-am plictisit!


Spuneati ceva odata de-un punct in Univers
Pe care cine-l are, cu-n dram de interes,
Contrindu-se intr-insul cu degetul cel mic
Bici din rahat va face, sau chiar si din NIMIC
Gustoasa-i teoria...intocmai precum untul
Dar zicetzi-mi mai bine unde sa-mi caut punctul....

Se poate ca avut-am un PUNCT si l-am pierdut,
L-am ratacit, s-a risipit sau n-a-ncaput
Vreodata in bagaje, caci de-o eternitate pot sa zic,
Ma mut aproape-n fiecare an macar un pic
Ce de noroc avut-am, dar schimbind intr-una locul
Se pare ca mi-am risipit pe drum norocul.

Nu va lasati uimit de-a mea infatisare,
Ma intrebati ce simt? Simt disperare!!!!
Si nu de ce a fost, sau ce va fi sa fie, vreau sa zic,
Ma infricosez cind vad ce mult Nimic
M-asteapta-n fiecare zi de dimineata...
Ajutati-ma macar sa-l leg cu ata,
Sa crosetez ceva din el cit mai curind;
Un bici, un plover sau macar un gind....

Trimis de: contraste pe 5 Apr 2005, 03:13 PM

Tu, ai crosetat mai mult de-un rand ....

Trimis de: flori pe 6 Apr 2005, 03:47 PM

Ce minunat !!! Nici nu m-am gindit ca si anul asta o sa prind pastele in Israel. Pe 15 zburam la Tel-Aviv, si desigur ca o sa fac tot posibilul sa vad sfanta lumina la inviere, sper ca de data asta sa reusesc sa intru in biserica...

Trimis de: contraste pe 6 Apr 2005, 05:54 PM

Vezi, si esti atat de plina de doruri !
Daca ramaneai legata de priciul casei, unde mai calatoreai atat ?

Trimis de: flori pe 7 Apr 2005, 08:29 PM

Da contraste ai dreptate, dar acest lucru nu ma descarca de doruri ba chiar le intensifica, uite acum as fi dat orice sa merg in Ro. dar sint nevoita sa plec in Israel. Pe de alta parte ma bucur ca o sa am parte, inca o data sa merg la Sfintul Mormant mai ales in ziua Invierii. E o experienta unica. O sa povestesc mai mult cind ma intorc.

Trimis de: flori pe 10 Apr 2005, 01:42 PM

O primavara in Olanda

 Olanda__Keukenhof.jpg ( 20.28K ) : 53

Trimis de: flori pe 10 Apr 2005, 10:48 PM

Sint lucruri in viata noastra pe care nu e usor sa le marturisim celor apropiati noua dar care au asa de mare importanta pentru cei ce ne urmeaza incit ar trebui sa nu moara odata cu noi. De mica am aflat din povestile bunicii despre existenta frumoasei Tari Sfinte. Despre faptul ca mama a fost nascuta la 7 luni si avea doar 1.700g si printr-o minune a supravietuit imedat ce a fost botezata in apa sfinta a Iordanului. Bunica insarcinata fiind a fost cuprinsa de durerile nasterii chiar in momentul cind vaporul care-i aducea in Tara Sfinta dupa un lung pelerinaj la sfintul munte Atos unde bunicul, care fiind dat la minastire de la o varsta frageda, din dragostea mare pentru Dumnezeu a dorit sa-si ispaseasca pedeapsa ca intr-o noapte de vara dupa 25 de ani de castitate a fost atras in mrejele dulci ale dragostei trupesti de copila pe care o conducea spre minastire . Dar regretul ca nu a reust sa reziste ispitei acestei lumi asa cum a jurat in momentul cind a hotarit sa devina calugar si sa-si dedice viata intu totul Domnului l-a urmarit toata viata si si-a impus o penitenta pe care nu stiu daca multi muritori ar fi reusit sa o duca pina la capat. Este o poveste trista si mult mi-as fi dorit sa fi discutat cu bunicul care a murit la putin timp dupa nasterea mea. Din povestile bunicii pe care le ascultam toate patru numai ochi si urechi in serile de iarna am aflat ca undeva departe exista o tara minunata unde s-a nascut chiar Fiul Domnului Isus Hristos, si acolo sint pomi infloriti tot timpul anului, care inmiresmeaza aerul cu arome ametitoare si pe cimp cresc flori mari ca cele din gradini si asa de frumos colorate cum niciodata nu se pot vedea pe meleagurile noastre, iar pe strazi arabii te imbie cu fructe atit de gustoase si variate cum nu se vad niciodata pe la noi. Adormeam intr-un tirziu visind la minunata Tara Sfinta dar niciodata nu am visat ca o sa ajung si eu acolo. Ne placeau asa de mult aceste povesti si ne facusem un obicei si o santajam pe biata bunica in fiecare seara amenintind-o ca nu ne culcam pina nu ne spune iar despre tara sfinta, de multe ori adormea biata bunica frinta de corvoada treburilor zilnice chiar inaintea noastra abia murmurind cuvintele cu ochii inchizindu-i-se iar noi ca niste mici calai ce eram nu-i dadeam voie sa adoarma si continuam cu intrebarile. Povestea era cam aceeasi si se repeta in fiecare seara dar crescind am inceput sa-mi pun mai multe intrebari asa ca de pe la 13 ani am inceput investigatiile pe cont propriu si astfel am descoperit in podul casei, intr-un cufar vechi pe care mama avea grija sa-l stearga tot timpul de praf si ale carui chei stateau ascunse, intr-un loc pe care nu mi-a fost greu sa-l descopar, un teanc de caiete vechi scrise de bunicul meu calugarul Visarion...
va urma

Trimis de: iniya pe 11 Apr 2005, 12:33 PM

..asteptam.. ..superbe cuvinte

Trimis de: flori pe 11 Apr 2005, 08:48 PM

Cufarul din pod a fost intodeauna pentru mine o mare enigma, mama il deschidea uneori ca sa ia cite o carte religioasa dar noi nu aveam voie sa cotrobaim prin el, intodeauna era ferecat cu grija si cheile ascunse bine, intr-un loc numai de ea stiut. Dar cu putin efort am reusit sa dau de cheie si cu riscul sa o iau bine pe cocoasa in cazul ca voi fi descoperita am urcat in pod. Am deschis cufarul cu teama, ca pe cutia Pandorei, ca ma asteptam chiar sa iasa la iveala cine stie ce dihanii, din moment ce mama avea atita grija sa nu deschida nimeni cufarul in afara de ea...Stiam in principiu ca sint doar cartile sfinte ale bunicului acolo, dar cum de carti sfinte si icoane era casa plina, spre disperarea tatii, intuitia imi spunea ca mai trebuie sa fie ceva! Intr-adevar am gasit acolo o gramada de caiete ingalbenite, ca prgamentele vechi, printre carti religioasa cu coperti innegrite si roase de atita rasfoit, pe marginea multor foi erau insemnari scrise cu o calgrafie impecabila si m-a uimit forma frumoasa a literelor putin inclinata si cu contururi ingrosate ca si cum ar fi fost scrise cu tocul, abia cind am dat de notita " mina putrezeste/ pana se toceste/ dar scrierea mea/ in veci va raminea" mi-am dat seama ca erau scrise cu pana...Acelasi scris frumos l-am gasit si in numeroasele caiete si am fost uimita cita rabdare a avut bunicul meu sa scrie atita cu o pana din pacate erau multe insenari intr-o limba straina care am banuit ca ar fi chirilica. Tot rasfoind prin cufar am dat si de doua pasapoarte. Erau pasapoartele bunicilor mei cu care calatorisera in Palestina cum se numea in acel timp Tara Sfinta despre care ne povestea bunica...Surpriza cea mai mare a fost sa vad pentru prima data o poza a bunicului. Nu mi-am imaginat niciodata ca ar fi fost un barbat atit de frumos. Din poza ma privea un barbat cu ochi albastri, dupa nuanta dar atit de mari si bine conturati de sprincenele lungi si arcuite sub fruntea inalta si neteda incit pareau negri, probabil impresia asta o dadea tristetea si intensitatea din privirea lui. Nasul drept si gura senzuala dar totodata de o virilitate bine conturata probabil datorita barbii si mustatii care nu prea cunoscusera briciul si a parului lung castaniu si putin ondulat dadea impresia unui barbat impozant si puternic...de altfel tot acolo erau trecute, inaltimea 1.85, si culoarea ochilor, albastri. Parerea de rau ca nu l-am cunoscut pe bunicu a luat o proportie si mai mare...Din pasaportul bunicii ma privea o fata rotunda de copila, bine imbrobodita pina peste sprincene cu o broboada neagra, doar ochii mari si umezi parca de caprioara speriata tradau ca ar fi vorba de o copila, caci altfel semana cu bunica asa cum o stiam eu...

Va urma

Trimis de: flori pe 22 May 2005, 06:11 PM

M-am intors aproape de o luna din Israel unde am petrecut cu familia lui E. pesah-uö intr-un satuc de linga Ierusalem amenajat in mijlocul desertului. Apoi am trait emotii de neuitat in intimpinarea Luminii Sfinte de paste la Biserica mormantului sfint din Ierusalem. M-am intilnit cu Lucia sora mea la Natania si am descoperit poze din copilarie pe care ea le-a copiat de la mama cind a fost in vizita la ea. Nici nu mai credeam ca exista aceste poze. E uimitor cum ne schimba trecerea timpului...Dar si mai uimitor si mai bine zis tragic este faptul ca daca mi-am regasit chipul de copil in aceasta poza imi este imposibil sa regasesc sufletul de copil...Unde as putea sa-l mai gasesc oare mai exista pe undeva? Oricum daca exista e foarte departe si foarte bine ascuns de mine si ce dor imi e de el...Cred ca sufletele de copii sint cele mai crude desi sint atit de inocente!!!

 eu_si_lucia.jpg ( 18.63K ) : 47

Trimis de: flori pe 4 Jun 2005, 06:19 PM

Ah ! N-am mai dat pe aici de mult...desi am promis sa scriu in continuare povestea bunicilor mei ! Dar nu cred ca are rost si nici nu intereseaza pe nimeni. Poate mai tarziu. acum ma preocupa lucruri mult mai prozaice...
Mi-a casunat, sa cumpar apartament in Bucuresti pentru fiul meu, oare merita? Caut in disperare pe internet pe toate seit-urile cu imobiliare si-mi dau seama ca e o treaba foarte complicata, si ce preturi . Voi reusi oare?

Trimis de: flori pe 4 Jun 2005, 06:39 PM

Ne înconjurăm mereu cu tot mai multe lucruri doar pentru a deveni sclavii lor. Ne irosim timpul şi energia pentru menţinerea lor. Ne umplem viaţa cu activităţi din ce în ce mai variate, astfel încît să nu ne mai rămînă timp pentru înfruntarea problemelor reale care ne-ar putea conduce la o mai bună cunoaştere de sine. În loc să ne trăim viaţa, ne trăieşte ea pe noi, ne poartă singură dupa propriul ei impuls straniu, convingîndu-ne că nu avem nici un control asupra ei.
Gindurile astea or sa complice si mai mult treburile...Oare chiar merita?

Trimis de: Ovidius pe 6 Jun 2005, 10:00 AM

Trimis de: Mara pe 6 Jun 2005, 11:30 AM

Abia acum mi-am bagat nasul in jurnalul tau si am ramas fermecata, abia astept sa-l citesc pe tot! Si nu te opri sa spui povestea bunicilor tai, macar pentru Zorro si mine.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 6 Jun 2005, 11:35 AM

Si pentru mine

Trimis de: flori pe 6 Jun 2005, 10:39 PM

Ma bucur ca va place si va intereseaza povestea bunicilor mei, dar pe de alta parte poate va intrebati ce legatura are cu povestea mea? De cind am inceput sa ma intreb cine sint, adica de pe la virsta cind am descoperit insemnarile bunicului meu, am constatat ca nu putem sa ne cunoastem pe noi insine, daca nu ne cunoastem radacinile cele mai indepartate, pentru mine a fost o surpriza foarte mare sa aflu povestea lui, mai ales ca la noi in casa nu se vorbea aproape deloc despre bunicu. Stiam doar ca fusese calugar, i se spunea parintele Visarion, dupa ce s-au intors din tara sfinta s-au asezat intr-un sat de munte si lucra ca cizmar, si toti satenii veneau la el cind aveau probleme grave penru ca putea sa scoata pe "cel rau" din oameni si animale, iar cind plecau la targ cu noaptea-n cap, intodeauna il rugau pe bunicu sa-i insoteasca mergind in frunte cu o cruce mare adusa de la Ierusalem, deoarece prin padurea pe care trebuiau sa o traverseze, aparea intr-un anumit loc necuratul si citiva oameni din sat chiar isi pierdusera mintile din cauza vedeniilor.
Dar cind am aflat ca un calugar nu are voie sa se insoare am inceput sa intreb, cum se poate sa fi fost bunicul meu calugar daca se insurase cu bunica si au avut-o pe mama?
Atunci bunica mi-a povestit pe scurt ca ea a fost vinovata pentru tot ce s-a intimplat, dar pe de alta parte crede ca Dumnezeu le-a iertat pacatul, pentru care se considera singura vinovata si din care a rezultat mama, pentru ca au trait toata viata in castitate, rugaciune si au facut din casa lor o adevarata manastire, asa cum i s-a cerut bunicului in canonul primit dupa ce si-a marturisit cel mai mare pacat al vietii lui. Pe de alta parte aceast lucru i-a fost confirmat chiar de bunicu inainte de a muri, cind dupa o coma de 3 saptamani timp in care nu a vorbit si nu a mancat, s-a ridicat din pat, a cerut tocul si cerneala si dupa ce a scris aproape jumatate de ora o scrisoare unui frate din Sf. Munte Atos, i-a spus bunicii ca acum stie ca Dumnezeu l-a iertat si acum pleaca linistit. A binecuvintat-o pe bunica, i-a cerut sa aiba grija de mama si de mine care avem deja 6 luni, dupa care s-a asezat in pat a inchis ochii si a adormit cu zimbetul pe buze ca un copil. Bunicii nici nu-i venea sa creada ca a murit, desi nu mai respira si nu mai avea nici puls, ea tot mai spera sa se trezeasca pentru ca nu si-a inchipuit ca un om poate sa moara asa usor. Asta a fost tot ce-am reusit sa scot de la bunica dar eu nu eram multumita si voiam amanunte, degeba tot o sacaiam eu pe bunica sa-mi povesteasca mai mult, nu voia in ruptul capului, spunea doar ca nu a fost decit erezie, ispita si pacat, dar in ciuda tuturor se bucura ca l-a cunoscut pe Dumnezeu datorita bunicului.
Totusi insemnarile bunicului si putina imaginatie m-au ajutat sa reconstitui cit de cit fascinanta (sau poate exagerez) poveste a bunicilor mei.

Trimis de: flori pe 10 Jun 2005, 09:32 PM

Nu există o înrobire mai amară ca speranţa de a fi fericiţi. Dumnezeu ne oferă pe pămînt o vale a plîngerii. Dar suferinţa asta, este, pînă la urmă, trecătoare. Fericirea veşnică vine în viaţa de apoi. In acest minunat timp, Dumnezeu, care este stăpân peste tot Universul, s-a coboarit cu pacea Lui sfântă şi în simpla mea mănăstire, unde eu mi-am aplecat pentru prima dată genunchii fragezi ai copilăriei mele şi viaţa I-am dat-o lui Iisus pe care-L iubesc atât de mult.
Dar citeodata îl întreb pe Dumnezeu, răzvrătit, nemulţumit: Oare nu merităm o parcelă de veşnicie şi în trecerea noastră vremelnică pe pămînt?
Dacă iubim pe pămînt mai putem să ajungem apoi în rai? Nu trăind ca nişte penitenţi, flagelaţi, pustnici sau famelici ai vieţii, ci bucurîndu-ne de ea din plin, dobîndind şi binemeritând roadele sale pămînteşti, fără a anula astfel viata veşnică; fără a cere iertare pentru că am iubit „not wisely but too well"?
Se pare ca asa gindea bunicul meu vazind faptura aceea frumoasa dormind, cind ingerul negru cu aripi de cenusa ii flutura pe la urechi. depunind , semintele care i-au incoltit dorinta in inima si in viscere . Ce trista va fi viata daca nu va simti niciodata gustul femeii, din convingerea si teama de a face ceva care ii este interzis...

Trimis de: flori pe 11 Jun 2005, 12:11 AM

Iisuse care Te-am iubit
Şi atâta vreme Ţi-am slujit
Mă rog Stăpâne, nu lăsa
Să-mi piardă lumea viaţa mea.

Cu pofte-amare să mă-nşele
Şi să mă-nece întru ele
Nici osteneala tinereţii
S-o pierd în vremea bătrâneţii

Tu, Doamne, care ştii să ierţi
Şi care cu măsură cerţi
O! nu uita că întru mine
Te port de-atâţia ani pe Tine.

Şi dacă-acuma mă iubeşti
Şi vrei ca să mă mântuieşti
Prin scârbe lacrimi şi necaz
Să-mi întăreşti al meu grumaz

Şa nu-mi pleca genunchii mei
In lume întru pofta ei.
Că tot ce-am strâns la tinereţe
Să pierd, prin ea la bătrâneţe.




Dragostea faţă de Mântuitorul constituie raţiunea de a fi a călugărului... Viaţa călugărească, prin ea însăşi este o forţă duhovnicească care determină îndreptarea gândurilor către Dumnezeu. Acest mod de vieţuire, puţin obişnuită în lume, nu se poate duce fară ajutorul lui Dumnezeu...

Trimis de: flori pe 11 Jun 2005, 01:17 PM

Dar cine era fatuca aceea cu chip de inger care dormea la picoarele lui aici in padure, asa departe de lume? Oare era realitate ori inchipuire? Nu vazuse nici macar in vis un inger atit de frumos. Citeva raze de soare se jucau fericite prin parul rosu si buclat, imprastiat in iarba verde...si pielea atit de alba si catifelata punctata cu pistrui i se parea facuta din petalele florilor de cais inrourate...Era aproape convins ca sub camasa alba de in subtire se ascundeau aripile diafane de inger...Totusi de unde senzatia asta ca este in pericol? Si de ce simtea nevoia sa fuga cit mai repede? Si ce cauta acolo ingerul negru cu aripi cenusii pe care il alungase de atitea ori cu un simplu "piei satano". Simtea ca acum a venit timpul razbunarii si lupta va fi foarte grea caci se simtea deja legat de picioare iar mintea ii era asa de tulburata ca nici macar rugaciunile cele mai puternice nu-l ajutau sa fuga de acolo...Dar copila aceea ce cauta acolo? Era un inger a lui Dumnezeu sau o plasmuire a satanei? In timp ce chinuit de aceste ginduri ridica Domnului rugaciuni fiebinti, pleoapele fetei se zbatura ca un falfiit de aripi si pe fata din petale de cais se aprinse lumina a doi ochi mari de caprioara speriata.Ramasera un timp privindu-se si cercetindu-se reciproc...simteau ca timpul sta in loc, si toata esenta lui este concentrata in aceasta clipa...Deodata fata se ridica brusc in picioare si se arunca la pieptul monahului inginind printre lacrimi si hohote de plins ca Domnul l-a trimis si el este salvarea...I-a trebuit ceva timp ca sa inteleaga prin hohote si sughituri ca a fugit de la propria-i logodna care-i era sortita inca din copilarie caci era evreica...iar batrinul ei tata fusese de nainduplecat la lacrimile si rugamintile de a nu o marita impotriva vointei ei, mai ales ca era in pragul falimentului si asta era singura sansa de a-i salva averea...Mersese mult prin padure si dormise o noaptea pe pamintul gol in speranta ca va fi gasita de fiarele padurii si asta va salva situatia ei disperata, dar el era singurul suflet intilnit in acest rastimp...

Trimis de: flori pe 12 Jun 2005, 08:14 PM

Dat fiind faptul că pe bunicul îl cunosc mai mult din scrierile sale, eu nu pot şi fără nici o îndoială, nici nu ştiu să vorbesc despre trăirile sale, si nici nu stiu daca mi se cuvine...dar cred ca a fost pus in aceeasi situatie ca si Adam cind i s-a oferit fructul interzis. Incercarea de a mangaia copila aceea disperata le-a aprins la amindoi dorintele, si ce a urmat a fost inevitabil, cind s-a trezit la realitate era pus in fata faptului implinit si nu-i mai raminea decit sa ia decizia de a-si marturisi pacatul si ispita...Stia ca de acum soarta lui va fi legata de aceasta copila pentru care, simtea o enorma raspundere in ciuda faptului ca era motivul alungarii lui din raiul pacii impreuna cu Hristos...A dus-o la minastirea de maicute si a dat-o in grija lor, pina cind Domnul ii va arata calea de urmat. Tulburat peste masura a mers direct la duhovnicul lui si a marturisit tot ce se intimplase ...
"Nimic pe faţa pământului nu poate împiedica sufletul să trăiască în Hristos
Ti-ai petracut copilaria si adolescenta aici printre noi, dar acum ai fost pus in situatia sa alegi si singur ti-ai ales calea...vei putea deveni desavirsit, asa cum tinde sufletul tau, dar va fi mult mai greu caci ai ales tumultul lumii...Poti ramine aici dar niciodata nu vei primi iertare...”
Asa ca a fost lasat sa ia singur decizia. Cu multa parere de rau s-a hotarit sa paraseasca manastirea si sa mearga in cautarea iertarii pcatului care-i apasa constiinta atit de greu.

Trimis de: flori pe 30 Jul 2005, 04:11 PM

In sfirsit plec in Romania marti...Ah ce greu trec zilele si cit de mult astept clipa cind o sa ajung acasa...Mi-e atit de dor!

Trimis de: contraste pe 1 Aug 2005, 01:13 PM

Si te mai tii de promisiune sa ne vedem ?

Trimis de: flori pe 14 Aug 2005, 10:02 AM

Sint de doua saptamini in Romania, Ah ce bine e acasa! Acum chiar sa nu-mi mai e dor de nimic...doar de fiul meu care a plecat aseara la Vama Veche si azi m-a apucat deja dorul de el iar!
Vreau sa va spun ca ma simt minunat acasa adica aici la noi. N-m mai fost de un an...intr-adevar nu e confortul de afara dar e acasa unde poate fi mai bine decit acasa, si daca nu exagerez as putea spune ca se simt si ceva schimbari in bine in atitudinea oamenilor parca au mai inceput putin sa inteleaga ce e respectul pentru celalat sau daca nu macar parca ar fi putin mai deschisi si mai receptivi ,ma refer in special la autoritati! Am ramas uimita cind un politist vazind ca am stationat intr/un loc unde nu era permis, a venit si vorbind pe un ton politicos ne-a rugat sa parcam in alt loc si chiar ni l-a aratat, ok. mi-am zis poate avem noi figuri mai aerisite dar uimirea cea mai mare a fost cind s/a adresat pe acelasi ton si unui amarit cu o dacie jerpelita , va spun sincer imi venea sa ma duc sa-ll sarut parca era un extraterestru oare e adevarat
Fratilor nu pot sa scriu de pe leptopu lu fii/meu ca are o tastatura tare aiurea si nu stiu pe unde sa apas safac semnele de punctuatie sper sa ma intelegeti, de altfel cred ca nici n/o sa am prea mult timp sa scriu cit sint pe aici!
P.S.
Contraste n/am uitat de promisiune, m/as bucura f. multsa ne vedem dar unde!

Trimis de: contraste pe 14 Aug 2005, 10:08 AM

In ce oras esti acum ?

Trimis de: flori pe 14 Aug 2005, 11:08 PM

in Barlad!

Trimis de: Ovidius pe 15 Aug 2005, 09:35 AM

Trimis de: flori pe 7 Sep 2005, 08:03 PM

Trimis de: flori pe 14 Oct 2005, 12:48 PM

Imi vine sa plang .. vreau sa plang ! Vreau iar acasa .. macar un pic , sa vad ce mai e pe acolo .. sa-l vad pe Stef, sa o mai vad pe mama , sa vorbesc cinci minute cu ea si sa il asigur pe tata ca sunt bine .. ca nu plang acum ! Ca nu mi-e dor de ei ! Ca ma pot uita la pozele facute acolo si fara sa plang , fara sa strang din dinti ca i-am lasat pe ei acolo .. cu toate amintirile placute si cu toate cosmarurile !

Trimis de: contraste pe 14 Oct 2005, 02:09 PM

Bine, flori, nu-i nimic ! Ne-om vedea vreodata, daca va fi sa fie...
De-abia acum am citit raspunsul tau.....
Oricum, traversez o perioada foarte incarcata!

Trimis de: flori pe 5 Nov 2005, 08:13 PM

M-am hotarit sa reiau povestea amintirilor mele din tinerete desi nu stiu daca o sa am puterea sa o termin vre-odata pentru ca tineretea mea desi frumoasa ca orice tinerete prin trairile interioare a fost foarte trista, grea si plina de lipsuri...Am fost o visatoare si asteptam sa cresc si sa cunosc lumea in care traiesc dar contactul cu societatea in care traiam a fost foarte dur pentru mine. Aveam 15 ani eram in primul an la liceul la care invatase si tata. Era cel mai bun liceu din oras intrasem fara prea mari probleme desi nu ma prea omoram cu invatatura! Nu ca nu mi-ar fi placut dar nu aveam nici o motivatie si totusi retineam totul din clasa si mi se parea destul de simplu sa raspund la intrebari. Nici eu nu stiu cum m-am trezit numita sefa clasei dar nu mi s-a parut deloc potrivita functia asta ca eu eram mai degraba o persoana inchisa in mine care nu dorea decit sa observe lumea din jur pentru a invata tot ce se poate...nicidecum nu eram capabila sa organizez ceva si habar nu aveam ce ar trebui sa vorbesc la sedintele de U.T.C. La scoala eram obligata sa merg cu uniforma aceea cu sarafan bleumarim din stofa, bluza din pinza de culoare bleu sau alba. ciorapii din bumbac albi sau bej si pantofii negri inchisi cu sireturi...A sa nu uit bentita alba care era cea mai enervanta deoarece aluneca todeauna de pe cap si asta aducea reprosuri dure din partea multor profesori, Totusi aceasta uniforma era pentru mine un adevarat lux pentru ca altceva de imbracat nici nu aveam si nici nu credeam ca ar exista pentru copii de seama mea ceva mai atragator...

Trimis de: flori pe 14 Nov 2005, 12:00 AM

Astazi n-am nici un chef sa continui povestea vietii mele desi am foarte multe de spus...
Am intrat aici doar sa incerc sa ma descarc de energia negativa, mai bine zis tristetea si revolta acumulata in urma unui telefon surprinzator primit in seara asta. Am aflat ca o fetita a murit. O cunoscusem in avionul care ma aducea in Germania in urma cu 3 ani. Era in scutece in bratele mamii ei care era fericita ca reusise sa stringa banii necesari pentru operatia complicata la ochi. La citeva luni dupa nastere, desi parea normala a facut complicatii si i s-a descoperit o boala crincena care ducea la orbirea inevitabila. A reusit biata mama nu stiu prin ce mijloace sa stringa banii pentru operatie. Am aflat o parte din trista poveste in timpul zborului. Era pe de o parte fericita ca reusise sa stringa acei bani, dar era atit de speriata si neajutorata, mai ales ca zborul nu era pina in orasul in care trebuia facuta operatia si nu vorbea limba. Abia cind am ajuns in aeroport unde aproape fiecare era asteptat de cineva, mi-am dat seama in ce situatie se afla. Asa ca l-am rugat pe sotul care venise sa ma astepte cu masina sa nu mergem direct acasa si sa facem un ocol prin acel oras care se afla cam la o ora distanta de Düsseldorf. Ploua si era forte frig, am gasit cu greu spitalul la care fusese trimisa si am reusit sa gasim si sectia unde trebuia internata fetita...nu stiu cum s-ar fi descurcat biata femeie...multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos-o in cale si am reusit sa o ajut. Cind am ajuns acasa am aprins candela si m-am rugat pentru reusita operatiei. Dupa citeva zile am aflat ca operatia reusise si fetita e in afara oricarui pericol. De atunci nu am mai primit nici o veste de la ea pina in seara asta cind a sunat mobilul sotului si cineva ma cauta pe mine. Femeia aceea m-a anuntat plingind ca i-a murit fetita...acum imi vine sa pling si am asa un sentiment de neputinta. Am fost atit de surprinsa ca mi-a dat telefon tocmai mie si tocmai aici in Germania din Romania...nici macar nu stiam cine e la telefon pina cind nu mi-a adus aminte. Cred ca e foarte singura si a vrut sa-si imparta durerea cu cineva. Ma doare inima si-mi pare tare rau pentru ea, dar oare asta ar putea sa o ajute cu ceva? Macar sa-i aline cit de cit durerea?

Trimis de: Thelma pe 14 Nov 2005, 12:08 AM

Draga Flori, cred ca si compasiunea are o forta a ei, doar are ca fundament iubirea.
Cred ca i-a facut bine sa vorbeasca cu tine...

O noapte frumoasa.

Trimis de: flori pe 14 Nov 2005, 01:05 AM

Da Telma asa este...Viata e mai mult trista, dar e frumoasa! Mai ales cind ai fericirea si poti ajuta pe cineva!
Multumesc pentru urare si tie noapte buna!

Trimis de: contraste pe 14 Nov 2005, 06:43 AM

Acum, de dimineata am citit postarea asta trista...
Cred ca acea femeie te considera ca facand deja parte din familie...
Tie iti datora partial reusita acelei operatii, asta cred ca era proiectia fiintei tale in sufletul ei...
Incearca sa o suni tu peste un timp....
Cred ca i-ar aduce mangaiere...

Trimis de: flori pe 25 Nov 2005, 03:58 PM

Ce tristi sint pomii fara frunze! Si cit de disperate se rotesc bietele frunze in bataia nemilosului vint de iarna...De-ar cadea odata zapada sa nu mai vad atita tristete!

Trimis de: flori pe 25 Nov 2005, 07:24 PM

Ce repede-ai venit anul asta surioara... Imi vad umbra lungindu-se pe pamint prea devreme si stiu ca esti deja aici si trebuie sa plec... si-mi ramasesera atitea lucruri de facut... Te-as ruga sa ma mai lasi sa ramin putin, dar stiu ca nu poti pleca inapoi si nici nu putem exista amindoua deodata... Desigur ca eu voi fi cea care pleaca... dar te rog promite-mi ca vei duce la bun sfirsit pentru mine ce mi-a ramas de facut...
Stolurile de pasari calatoare imi vor purta ca-ntotdeauna trena de nori luminosi si subtiri pina in tarile calde de la marginile lumii, unde voi astepta inca un an sa ma intorc pe pamint... si mi-e mila de copacul acela care ramine singur, despuiat de cintec... Abia l-am convins sa inverzeasca din nou dupa ce se uscase de singuratate... Daca ramine pustiu tocmai acum, va muri de tristete... Te rog dezmiarda-l tu cu soarele tau blind si spune-i ca-mi va fi dor de el si ca la anul voi veni din nou sa-l invii cintindu-i din frunza... Mai trebuie sa mingii si nisipul nedumerit de umbra lunga a amurgurilor ce coboara asupra-i... Si mi-au mai ramas si citeva iubiri de incununat pe care te rog, Toamna, sa le pecetluiesti intru eternitate cu aurul tau.

Trimis de: dojo pe 25 Nov 2005, 08:44 PM

Flori, imi cer scuze ca intru si eu cu bocancii in inima ta, pentru ca mi se pare stupida si neavenita interventia in jurnalul tau atat de frumos si de trist

L-am citit pe nerasuflate .. te voi ruga sa il completezi frecvent cu si mai multe povesti, pentru ca da dependenta deja

Povestea ta este fascinanta si aproape incredibila. Se pare ca avem oricum multe puncte in comun si poate de aceea mi-a placut atat de mult ce am citit.

Imi cer scuze inca o data pentru interventie .. ma asez din nou cuminte in coltisor si ascult povestea ta

Un sarut din Timisoara

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 11:12 AM

Ninnge, ninge...a nins toata noaptea. Cineva acolo sus ma iubeste. Cind ma gindesc ca abia ieri imi simteam sufletul trist din cauza copacilor goi si a frunzelor triste si-mi doream atit de mult zapada care sa acopere aceasta tristete...iar acum a venit peste noapte parcul este alb din cer coboara lin fulgi mari de nea care impodobesc pomii cu ghirlande albe! Ma duc sa fac poze!

Dojo bine ai venit in jurnalul meu! Multumesc mult pentru aprecieri...Si nu-ti face complexe, inima mea e invatata cu bocancii, dar nu e cazul tau! Tu deocamdata ai intrat numai in jurnalul meu si ai facut-o destul de delicat, as putea spune chiar cu pantofiori de balerina! Esti binevenit si ma bucur mult ca-ti place, de altfel de aceea il si scriu ca sa va placa. E ca si viata: frumos dar trist...
Promit sa revin in curind acum ma duc sa pozez iarna si sa-i spun bine-ai venit!

Trimis de: contraste pe 26 Nov 2005, 01:32 PM

Pune-aicea ceva poze cu iarna !
Cine stie, poate ma inspira si pe mine !

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 03:50 PM

Am venit! Am fost harnicuta azi! Am salutat iarna si am pozat-o ca ea e vedeta zilei nu!

 eze_cu_schae11eze_cu_schae.JPG ( 55.96K ) : 51

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 04:02 PM

si honda se bucura de iarna!

 iarna5.JPG ( 55.4K ) : 41

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 04:05 PM

Ghirlande!

 iarna13.JPG ( 40.48K ) : 43

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 04:07 PM

Fara el nu se putea!

 om_de_zapada.JPG ( 41.88K ) : 35

Trimis de: Oiski-Poiski pe 26 Nov 2005, 04:11 PM

Foarte frumoase pozele Flori, mai ales cea cu inimioara

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 04:12 PM

Si voinicii care l-au creat!

 si_constructorii_lui.JPG ( 54.73K ) : 38

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 04:19 PM

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 04:25 PM

Ah doamna Iarna... cum stie ea sa-i consoleze, pentru tristetea suferita de a fi parasiti de frunze...

 pom.JPG ( 73.89K ) : 37

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 04:27 PM

In toata splendoarea ei vazuta de la fereastra!

 iarna_de_la_fereastra_mea.JPG ( 60.25K ) : 41

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 09:05 PM

Ascult melodia lui Adamo "Tombe la neige" si-mi dau lacrimile pentru ca-mi aduce aminte de dragostea vietii mele care a fost si prima dar n-am stiut! El mi-a dedicat atunci aceasta melodie! Dar cit am putut sa fiu de rea si nesimtitoare sa nu raspund la dragostea lui! Si cit am avut de suferit apoi din cauza asta!
Eu parasisem liceul dupa doi ani trecuti cu brio, in favoarea scolii profesionale unde aveam avantajul de a cistiga bani, credeam eu, suficienti pentru toalete care, dupa intimplarea de la nefasta aniversare, pareau ca vor fi izvorul fericirii mele!
Mi-aduc aminte de prima bursa, cistigata, cu pretul bataturilor din palme facute la confectionarea unui ciocan si a unui fierastrau, din doua bucati de fier ruginit pe care a trebuit sa le tai, sa le gauresc si sa le pilesc pina au capatat, oarecum forma obiectelor mai sus amintite, cind am fost strigata de diriginta si am primit cei 300 lei mi-au dat lacrimile. Era o suma enorma pentru mine si nu-mi venea a crede ca sint ai mei, mi-au dat lacrimile de emotie...si am dat fuguta in oras de unde mi-am cumparat cei mai frumosi pantofi adica pantofi de 320 care erau cei mai scumpi pe atunci, a mai completat si bunica ceva! Ah ce mindra ma simteam cu ei, ma uitam la ei ca la niste bibelouri de portelan, dar spre nenorocirea mea am trezit invidia celorlalte surori si discordia s-a nascut rapid in casa noastra! Desigur tata a gasit solutia si anume: Programare la pantofi. Deci pantofii mei au devenit bun comun si trebuia sa-i incaltam dupa program...Nici nu va dati seama ce scandal am facut, am tipat, am plins, am mincat bataie dar n-am fost de acord sa impart cu nimeni pantofii! Apoi am primit paltoane nu unul ci doua, deci unul era in plus asa ca m-am hotarit sa-l duc inapoi la magazin si sa iau banii pe el, desigur tata iar s-a impotrivit pentru ca sora mea avea nevoie de palton. Desigur n-am vrut sa i-l dau si iar am mincat bataie, dar tot ce-am vrut eu am facut...Au mai fost citeva incercari ale tatii de a stoarce bani de la mine, mi-a impus, ca atita timp cit stau in casa lui si cistig bani, as fi datoare sa-i platesc chirie! De aici a iesit intr-adevar scandal mare, noroc de bunica mea iubita, care-mi era aliata la toate. Atunci ea a iesit in fata si i-a spus tatii sa-i fie rusine, ca el a fost singurul copil acasa si a primit tot ce si-a dorit, ba chiar si acum, si-a vindut casa si tot ce a avut, ca sa-i dea lui banii si sa ne ajute, dar a venit sa locuiasca la noi ca sa aiba parte de asemenea scene...Si astfel m-am trezit proprietara in casa tatii, pentru ca bunica, i-a impus tatii sa-mi faca acte pe una din camere pentru a inceta cu sicanele! Intr-adevar am fost rea si egoista cu surorile mele si s-a produs o mare ruptura intre noi! Nu-i vorba ca nici pina atunci nu fusesem noi chiar bune prietene, eu fiind oaia neagra a familiei...si incasind intodeauna pedepse chiar si atunci cind ele erau vinovate...drept pentru care imi rideau rautacios pe sub musteata batind din pumni nesuferitul sic-sic...plinsul imi statea in git, dar aproape intodeauna ma abtineam cit puteam si le aratam o limba de un cot, fugind repede in ascunzatoare ca sa dau drumul lacrimilor mingiietoare...
Incet, incet incepeam sa-mi capat putina independenta...cel putin aveam teritoriul meu dar in casa noastra tot dictatura militara era!

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 10:04 PM

In schimb bunica ma trata ca pe o printesa...ma alinta si chiar ma facuse sa cred ca sint o adevarata printesa. Ea mi-a spus prima data cit sint de frumoasa si m-a facut chiar sa cred asta...m-a invatat sa merg prin casa cu carti pe cap pentru a-mi corecta tendinta de a merge aplecata, pentru a-mi ascunde sanii, care incepeau a creste obraznici si a atrage priviri indiscrete, spre marea mea disperare! Asa mi-am format mersul meu celebru de scolarita cu nasul in vint, care era de unii admirat si de altii criticat!
Asa l-am cunoscut pe Lupu prima mea iubire si pe stapinul lui, Vali, cu care cutreieram padurile, iubindu-ne platonic, scrijelind "inimi sagetate" pe copaci si sarutindu-ne infocat, tocmai cind treceam pe linga oameni seriosi, spre consternarea lor si hazul nostru! Ei... asta numai cind nu era si Hotu intendentul lui Vali, un baiat foarte nostim, dar urit si plin de cosuri pe fata, care mai participa uneori la peregrinarile noastre! Prietenia noastra a tinut cam doi ani, Vali venea intodeauna la usa noastra si cerea permisiunea tatii, pentru a ne plimba prin parc...de asta le placea parintilor mei de el, ca ma aducea intodeauna inapoi la ora stabilita...Doar o singura data la o aniversare, s-a intimplat ca am intirziat vre-o ora si m-am trezit cu mama si bunica la poarta casei unde era petrecerea, inarmate amindoua cu vergi sanatoase, nu stiu pentru ce...poate de teama cainilor Oricum mie-mi venea sa intru-n pamint de rusine si tot drumul spre casa am tremurat de nervi mai ales ca mama, incepuse critica la adresa dezordinii din camera, mea in prezenta lui Vali, pe care desigur nu-l interesa asta absolut deloc...dar nu pot uita nici pina azi, replica inteleapta pe care ia dat-o mamii: Ce sa-i faci, doamna! Curatenia nu e greu de facut, dar e greu de intretinut!
Nu stiu nici pina azi ce o fi simtit bietul baiat pentru mine, dar stiu ca eu nu-l pot uita pentru ca a fost primul meu prieten adevarat. Nici nu va imaginati ce importanta ma simteam, cind auzeam in noaptea de anul nou, pe sub ferestre cel mai frumos plugusor si stiam ca e Vali, pentru ca numai el putea organiza ceva de asemenea proportii. Si ce emotionata eram cind mama ii invita pe toti in casa si eu ii serveam cu vin si prajituri! In primavara, am fost cu un grup mai mare la un picnic...a fost frumos dar a fost prima data cind Vali a indraznit, in afara de sarutari sa ma si pipaie in locuri mai putin decente, desigur m-am retras revoltata si intre noi s-a produs o ruptura...am simtit in el o raceala care nu-i era caracteristica si la petrecerea de seara, la care trebuia sa mergem cu totii la intoarcerea de la picnic, nu m-a mai luat. Mi-a spus simplu ca nu e pentru copii si m-a dus frumusel acasa. Am simtit doar ciuda si revolta, dar numai din cauza ca el ma considera un copil, am plins toata noaptea, dar mi-a trecut repede. Cam la o luna dupa aceasta intimplare, desi am mai iesit de citeva ori impreuna, m-a invitat la nunta lui. Nu mai stiu ce-am simtit atunci dar desigur nu gelozie, mai degraba tristete pentru ca nu voi mai avea cu cine cutreiera padurile in siguranta M-am imbracat in rochie lunga de catifea bleumaren si eram frumoasa ca un trandafir...am dansat toata noaptea cu Hotu si nu am simtit nici un resentiment...doar putina ciuda, ca mireasa lui era uritica si cam matura, iar el m-a sorbit toata noaptea din ochi desi nu m-a invitat deloc la dans. Nu cred ca l-am iubit, dar a fost cel mai bun prieten al meu si amintirea lui o voi pastra mereu, l-am mai vazut apoi doar citiva ani la rind, caci a continuat sa vina la anul nou cu uratul impreuna cu nevasta.

Trimis de: flori pe 26 Nov 2005, 11:22 PM

Pe Adrian l-am cunoscut imediat ce am terminat profesionala. Am fost repartizata intr-o hala zgomotoasa si intunecata, unde mi s-a dat in primire o freza, care habar nu aveam cum functiona si mi s-au pus in brate un morman de bare ruginite pe care trebuia sa le pun intr-o menghina sa le string bine si sa dau drumul masinii, care facea ca toti spre marea mea diperare si groaza ca daca nu am stringeam suficient de bine o bara, poatea sa-mi sara direct in cap...Desigur ca rezultatul muncii mele au fost numai rebuturi si trebuia sa mai aduc bani de acasa sa le platesc...Ma trezea tata dimineata la 5 si ma impingea pe usa afara "la munca" pentru ca altfel nu m-as fi dus acolo nici in ruptul capului...viata mea era cenusie si pustie. Ma simteam singura si eram disperata...cind ajungeam linga freza, instrumentul meu de tortura ma apuca plinsul...si atunci mi-a venit o idee... sa ma imbrac cit de elegant posibil, sa-mi lacuiesc unghiile si sa-mi pun pantofi cu toc, asa ma duceam la freza pe care o uram din toata inima, ca si pe cei care se incapatinau sa ma tina linga ea, desi vazusera ca nu sint in stare sa fac nimic acolo. Erau alte locuri unde era munca mai fina si as fi dat randament, dar erau si interese perverse ale sefilor comunisti pe care eu in inocenta mea nici macar nu le banuiam pe atunci. Deci m-am imbracam elegant si m-am asezat pe un scaunel, linga freza care-mi fusese data in primire, impreuna cu nesuferitele bare de otel, in timp ce toate celelate masini vuiau de zor in jurul meu...nu stiu cit timp a continuat greva mea, dar se vede ca eram vizata pe undeva si nu era de bine...veneau multi sefi la mine cu amenintari, dar stiam ca nu au ce sa-mi faca.Intr-una din zile, a venit chiar seful cel mare de la proiectari si m-a invitat in biroul lui, spunindu-mi cu vorbe mieroase ca-l cunoaste pe tata, ca au fost colegi si de asta vrea sa-mi faca o favoare si sa ma ia la proiectare...Am intrezarit o raza de soare si speranta a incoltit in sufletul meu, mai ales ca asta era si meseria pentru care ma pregatisem si pe care-mi doream sa o practic, dar visul s-a transformat in curind in cosmar deoarece, seful in loc sa-mi ceara o proba de desen tehnic la care ma pricepeam foarte bine...mi-a cerut sa-l insotesc intr-o delegatie. Am priceput imediat aluzia si m-am dus plingind acasa. I-am povestit mamii, ca tatii nu as fi indraznit. Cind a aflat tata, dupa ce mama i-a spus revoltata intimplarea, singura lui reactie a fost sa ne spuna ca amindoua sintem niste proaste si sa ne descurcam singure...de altfel nici nu ma asteptam la mai mult de la el...am continuat sa merg la freza aceea nesuferita linga care nu faceam decit sa stau ca o statuie, macar daca as fi putut sa citesc, dar era interzis, asa ca ma duceam la munca si stateam pur si simplu...Salariu desigur ca nu primeam, nici macar nu ma duceam sa stau la rind cind se imparteau banii, chiar daca aveam si eu de luat ceva maruntis (bani de sare cum spunea sefu, cind ma ameninta ca luna asta n-o sa primesc nici banii de sare!) venea casierul si mi-i aducea...Dintre colegi nu cunosteam pe nimeni de altfel in zgomotul si intunericul de acolo nici nu prea se zareau...pina intr-o zi cind m-am trezit linga masina mea cu un baiat inalt cu o claie de par blond si doi ochi albastri care parea un inger in iadul acela...si m-a intrebat ce cauta o printesa ca mine acolo...desigur mi s-a parut ca ma ia peste picior si l-am trimis sa-si vada de treaba lui...dar atunci el mi-a spus ca tocmai si-a terminat treaba si se cam plictiseste asa ca a luat containerul cu bare a reglat freza si s-a apucat de lucru...a terminat intr-o ora ce eu n-as fi facut intr-o zi intreaga si a predat piesele la magatie in contul meu...si a continuat asa in fiecare zi...Mult timp nu l-am intrebat de ce face asta dar am constatat ca in ziua de salar am primit si eu bani spre surprinderea mea si astfel am inteles ca el muncea si pentru mine...

Trimis de: flori pe 27 Nov 2005, 12:01 PM

Incet, incent am inceput sa ma duc mai cu drag la fabrica...dar asta nu pentru ca as fi pris drag de munca aceea nesuferita ci pentru ca incepusem sa-l indragesc pe Adrian., desi nu intelegeam deloc, de ce se straduia el sa-mi faca viata mai usora in acel infern, muncind si pentru mine, in timp ce eu doar stateam si-i ascultam bancurile si povestile hazlii pe care nu stiu de unde le scotea, dar reusea sa ma faca sa uit de atmosfera ostila, care ne inconjura si chiar sa ma binedispuna!
Intr-o zi stind linga freza si ascultind povestile lui, o roata de la masina aceea infernala, mi-a pris o suvita din parul meu bogat si era cit pe ce sa fiu scalpata, daca Adrian nu ar fi fost destul de vigilent si n-ar fi oprit masina destul de rapid. Spre norocul meu am ramas doar cu o spaima teribila si o suvita lipsa...Abia dupa aceasta intimplare si la insistentele lui Adrian m-am convins ca e mai bine sa imbrac acel monstruos costum de protectie pe care refuzasem categoric sa-l imbrac pina atunci! Asa ca mi-am acoperit bine parul cu sapca si chiar mi-am pus si ochelari de protectie impotriva shpanului, care ma faceau sa seman cu o broasca. Echipata asa si cu manusi butucanoase in maini am prins putin curaj si am inceput si eu sa lucrez la freza, sub indrumarea si observatia stricta a lui Adrian. Ajunsesem chiar sa dau randament si sa ma familiarizez putin cu cei din jur, dar desigur ca locul nostru nu era acolo, si impreuna cu A. am hotarit sa terminam liceul, asa ca in timpul liber mergeam impreuna la seral. Pentru mine erau floare la ureche cursurile la liceul seral si chiar aveam satisfactia ca puteam sa-l ajut si eu in schimb pe Adrian invatind impreuna...Pentru distractii nu prea aveam timp...doar din cind in cind ne mai duceam la teatru, unde aveam aproape toti cei din fabrica abonamente, dar eram aproape singuri in sala, desi piesele care se jucau si actorii erau destul de bune...
Citeam enorm, aproape tot ce-mi cadea in mana...si eram o visatoare, desi visul meu nu avea o forma si culoare concreta, era, ceva difuz si alb..."mugur alb si roz si pur, vis de-albastru si azur" era o tinjeala spre o alta lume pe care nu o cunosteam, o dorinta de a evada din lumea meschina si murdara care ma inconjura. Citind carti de filozofie marxista m-am convins ca traim intr-o mare minciuna si ca nimic nu e adevarat din ideologia lor de fatada...Nu puteam sa-mi explic cum se sustinea sus si tare ca toti avem drepturi egale, cind niste nemernici inculti si perversi, stateau in birouri caldute, latrind mereu aceleasi cuvinte de lauda partidului, laudindu-l pe "marele sef" care ne-a creat "minunatele conditii de trai", in sedinte, si pe de alta parte, avind "painea si cutitul", dupa cum avea grija sa ne avertizeze intodeauna "stimabilul" tovaras sef de sectie, se manifesta, ca si cum ar fi fost stapin de sclavi...Ma apuca o repulsie instinctiva de cite ori aparea cu moaca lui aroganta prin sectie, si se oprea linga masina la care lucram, laudindu-ma ca, in sfirsit m-am dat pe brazda si am devenit o buna muncitoare, dar in acelasi timp sugerindu-mi ca de fapt mi s-ar cuveni un loc de munca mai curat si mai usor, si promitind ca se straduieste din rasputeri sa-mi gaseasca locul potrivit...Nu-mi faceam nici un fel de iluzii si era evident din privirile lui de sarpe pervers ca nu renuntase la intentiile lui murdare, dar ma straduiam cu greu sa-mi stapinesc impulsul primar de a-l scuipa direct in ochi...
Astfel m-am trezit intr-o buna zi avansata din sectia intunecata si murdara, in laboratorul de prototipuri, peste care stapinea insusi perversul sarpe...Era curatenie farmacie, liniste si multa lumina...Se lucra cu aparate fine si de mare precizie cu care m-am familiarizat destul de repede, dar dupa cum ma asteptam, aceasta "fericire" urma sa-si ceara pretul...asa a inceput crunta hartuire. La inceput discret si sub forma de complimente scirboase, apoi din ce in ce mai insistent si mai suparator, pina intr-o zi cind "stimabilul" mi-a dat sa masor nu stiu ce, cu un aparat foarte costisitor, nu inainte de a ma avertiza sa am foarte mare grija cum umblu cu el, ca daca se strica sint raspunzatoare! Evident ca aparatul era deja stricat, dar in felul asta putea sa-si gaseasca tapul ispasitor si de ce nu, poate chiar sa-si atinga scopul lui murdar...Am incercat sa-l pun in functiune dar bineinteles ca nu era posibil...atunci mi-a spus clar ca de data asta am patit-o si ca va trebui sa platesc aparatul care valora cam cit salariul meu pe jumatate de an...Asa m-am trezit fara sa vreau proprietara acelui aparat stricat si inutil cu care am plecat plingind acasa, gindidu-ma cu groaza la datoria pe care trebuia sa o platesc. Atunci a fost pentru prima data cind am simtit ca am si eu un tata...A luat aparatul si impreuna, am pornit spre fabrica...unde intilnindu-l pe fostul lui coleg de facultate, i-a adresat rosu de furie si trintindu-i aparatul pe birou, urmatoarele cuvinte: " Asculta musiu, eu stiam ca esti un mare porc, dar cred ca de data asta ai ajuns prea departe!" L-am vazut pe sarpe cum se fisticeste si incepe sa se bilbaie cerindu-si scuze... si astfel s-a incheiat cariera mea in laboratorul de prototipuri.
Atunci mi-am dat seama ca daca tata ar fi vrut, ar fi putut sa ma ajute sa nu trec prin aceste experiente, dar presupun ca de fapt, asta era pedeapsa pentru faptul ca parasisem liceul impotriva vointei lui...si pentru incapatinarea mea de a face intodeauna numai ce vreau...chiar cu pretul pedepselor corporale la care nu mai reactionam in nici un fel...ba chiar ajunsesem sa-l fac a intelege ca nu-mi pasa, si ca oricum era in zadar stradania lui de face din mine, o fiica docila si supusa dupa cum ar fi dorit!

Trimis de: flori pe 27 Nov 2005, 02:48 PM

Se spune ca ne nastem singuri si murim singuri, dar eu as mai adauga ca si traim singuri, deoarece chiar daca traim in mijlocul oamenilor foarte rar se intimpla sa traim aceleasi sentimente...
Cutremurul din `77 m-a gasit chiar in fabrica, linga teribila mea masina...dar cum totul huruia si se zguduia pe acolo nu mi-am dat seama la inceput ce se intimpla...vazind ca masina se zguduie mai urit ca de obicei am dat drumul la un fel de injuratura, pe care o invatasem de la eruditii mei colegi, in asemenea vorbe de duh...Abia cind am vazut lumea fugind ingrozita spre iesirea din hala am luat-o si eu usurel intr-acolo fara sa inteleg ce se intimpla, dar simtind cum pamantul imi fugea de sub picioare...Cind am ajuns cu chiu cu vai afara, am vazut lumea tipind ingrozita si cerul rosu ca focul, se auzea un vuiet sinistru si pamintul o pornise zdravan...Paradoxal...cred ca eram singura fiinta care se bucura si admira aceasta revolta a naturii...Speram sa fie sfirsitul si sa se termine odata totul, sa se prabuseasca, sa sara in aer, sa dispara toata acea lume care mi se parea atit de urita si nedreapta...In timp ce asteptam fascinata sfirsitul, a aparut si Adrian care in tot acest timp ma cauta disperat prin hala...I-am vazut fata ingrozita dar si multumita ca m-a gasit si sint teafara...M-a strins protector in brate si mi-a spus ca i-a fost atit de teama ca mi s-a intimplat ceva...Reactia mea l-a surprins...m-am uitat dezamagita la el si i-am spus: Pacat! Speram ca asta e sfirsitul! Si am izbucnit intr-un plins isteric...

Trimis de: flori pe 27 Nov 2005, 03:31 PM

Cred ca el a inteles atunci cit de mult sufeream, traind in aceasta lume ostila si cit de neagra si urita o vedeam cu ochii sufletului meu, care visau o lume ca un “mugur alb si roz si pur” dar care exista numai in imaginatia mea...A fost prima data cind am simtit ca cineva (in afara de bunica) ma intelege si ma mangaie sincer si cu compasiune. Si prima data cind am simtit acel fior atit de straniu si placut care nu stiam ca de fapt este dragoste pura...Atunci, in timp ce mergeam spre casa, el mi-a promis stringindu-ma tandru in brate ca-mi va arata ca aceasta lume exista totusi si mi-o va darui intr-o zi...
Curind a venit si primavara...cred ca a fost prima data cind am simtit cit de frumos este un pom inflorit...Adrian era cel care ma facea sa vad mugurii fragezi care se zbateau sa se nasca, din crengile uscate ale pomilor si din pamintul reavan aburind sub soarele primaverii...Apoi imi scutura pomii infloriti in plete si-mi spunea ca sint tot atit de frumoasa ca si primavara cu serpentinele de flori in par...ma simteam iubita si eram fericita, incepeam sa vad cu alti ochi, lumea din jurul meu si chiar sa fiu ceva mai buna si mai sociabila...ne-am planuit ca in vara sa mergem impreuna in concediu la mare...mai vazusem o singura data marea dar eram prea mica, fusesem cu parintii si cu una din surori dar nu-mi mai aminteam decit de oribilul furuncul de care am suferit tot timpul sederii noastre la mare. Mi-a promis ca de data asta va avea grija el, sa nu mai sufar de nimic si sa ma bucur de mare in toata splendoarea ei...

Trimis de: flori pe 27 Nov 2005, 04:33 PM

Acum, amintindu-mi aceste lucruri si asternind aceste amintiri aici, imi dau seama cit de mult ma dor si izvorul lacrimilor nu se mai opreste din cauza suferintei pe care am produs-o omului drag care ma iubea atit de mult..
In acea vara dupa cum ne planuisem am plecat la mare dar numai dupa ce am cazut amindoi de acord ,cu conditia impusa de mine de a locui separat...De fapt aceasta conditie nu era impusa numai de mine ci chiar de parinti care, aflind ca vreau sa plec singura la mare si stiind ca nu au ce face, daca eu luasem aceasta hotarire, s-au grabit sa-mi aranjeze cazarea la o cunostinta a tatii, la care statusem si cu ani in urma si unde se cazau ei de fiecare data cind mergeau la mare...desigur ca de asta data cunostinta, in afara de cazare mai avea si sarcina de a ma urmari dupa cum si banuiam...Cu toate astea femeia s-a dovedit destul de intelegatoare si chiar mi-a spus ca are sarcina de a ma pazi asa ca a inceput cu cieva sfaturi despre cum sa ma feresc de zonele periculoase si tipi dubiosi, dar dupa ce s-a lamurit cine sint, nici nu a mai insistat si chiar aproape l-a adoptat si pe Adrian care desi era cazat in alta parte statea mai mult pe la mine...Ne indragise atit de mult pe amindoi incit ne si astepta cu garatare si bunatati de fiecare data cind ne intorceam de la plaja..Prima saptamina a trecut fara sa ne dam seama totul era minunat eram fericita si Adrian ma iubea. Singele ne clocotea, si hormonii ne biciuiau cu ciuda, ne sarutam, ne mangaim dar exista o granita pe care eu am stabilit-o si bietul Adrian se straduia din rasputeri sa o respecte... Dar a venit si seara fatala cind ramasi singuri pe o plaja retrasa si sarutindu-ne infierbintati, m-am trezit, fara sa-mi dau sema cum, absolut goala culcata pe nisipul fierbinte iar Adrian ma framinta salbatec intr-o inclestare strinsa...Nu mai erau mingaierile tandre pe care le cunostean si-mi placeau atit de mult...era un fel de lupta crincena si inegala, eu ma zbateam disperata sa ies din inclestarea imbratisarii salbatice iar el parca in transa se straduia sa ma stapineasca, dar fara sa ma raneasca...Imediat mi s-a aprins beculetul rosu de alarma de gradul unu, montat de mama undeva in subconstientul meu inca din frageda pruncie...Eram pe cale sa pierd lucrul cel mai de pret: VIRGINITATEA...Mi-am adunat toate fortele de care dispuneam si mi-am indoit genunchiul lovindu-l pe Adrian cu brutalitate in burta...S-a trezit din transa ca si cum i-as fi turnat o galeata de apa rece in cap...Tremuram de nervi si de indignare...am urlat la el plingind ca nu e cu nimic mai bun decit toti ceilalti si ca urmareste acelasi scop murdar, dar e atit de pervers si versat incit a stiut sa se foloseasca de cele mai perfecte mijloace ca sa-si atinga scopul murdar...an plecat tremurind acasa mi-am facut rapid bagajele, Am intins-o la gara fara ca macar sa dau vro explicatie gazdei care dormea deja de mult...

Trimis de: skrningrid pe 27 Nov 2005, 05:55 PM

Marturisesc ca nu am citit in intregime povestea , dar cel putin prima si ultima pagina mi-au placut enorm. In prima parte mi-am amintit de familia mea, eram tot patru fete cu diferente de 2 apoi 6 , 6 ani si tata care a rezistat si el cu stoicism.
Sa continui tot asa,...

Trimis de: flori pe 27 Nov 2005, 06:23 PM

Domnisoara iazurile fierb
Florile ce cad in serpentine
Daca azi ti-as cumpara un cerb
Fara frunze n-as veni la tine

Domnisoara pasii tai usori
Ma conduc mereu spre-o mare sumbra
Escortat in viata de doi sori
Eu sint arestatul fara umbra

Domnisoara stele ard in cer
Noaptea a cazut la tine-n plete
Daca-n inimi este prea putin
Aur e prea mult in verighete

Cind m-am intors la fabrica, am gasit pe masa mea de lucru un pachetel cu doua melodii pe care le auzeam prima data...“Domnisoara” lui Savoi si “Tombe la neige“...
Melodii atit de frumoase dar atit de triste, caci astfel Adrian a incercat sa se exprime...sa ma faca sa inteleg dragostea si tristetea lui...Le-am ascultat mult timp dar acum de cite ori le aud ma podidesc lacrimile...si-mi aduc aminte de el.
Atunci eu n-am reactionat nici intr-un fel,..intre noi s-a asternut tacerea care a durat un timp, timp in care Adrian statea la masa in pauza cu cea mai depravata femeie din fabrica...nu eram geloasa dar mi-era mila de el si de dragostea noastra care se dovedise a fi doar o iluzie (dupa cum gindeam eu atunci). Dar se vede ca “gindeam cam subtirel” exact asa cum mi-a spus chiar el cind i-am reprosat, ca macar putea sa ma inlocuiasca cu una mai buna...Si totusi, intr-o zi dupa ceva timp, tot el a fost cel care a venit la mine si mi-a spus ca-i pare rau ca nu m-a inteles, dar ca nici eu nu l-am inteles pe el, si m-a invitat da o cunosc pe mama lui, ca tata nu avea...parintii lui erau despartiti. Nu stiu de ce am acceptat sa o cunosc pe maica-sa, dar acum pot spune ca nu-mi pare rau...mai ales ca a fost o intilnire deosebita, el plecind de acasa si lasindu-ne doar pe noi doua...
Nu stiu ce tactica a folosit femeia aceiea, dar oricum cred ca a fost un foarte bun psiholog. Am stat toata noaptea la discutii si pentru prima data m-am destainuit cuiva fara ocolisuri...si ea la rindul ei mi-a povestit foarte multe lucruri despre Adrian. In ciuda faptului ca am inteles de la ea ca o casatorie facuta in graba numai pentru motivul de a ne satisface hormonii nu avea rost...si mai ales in cazul nostru, care eram destul de tineri si nici nu eram pregatiti destul de bine pentru a intemeia un camin...Tot nu am fost de acord sa-mi incep viata sexuala dupa cum imi sugerase ea, si ma asigurase ca n-ar fi un pacat asa de mare...si ca dragostea e mult mai importanta decit virginitatea si fiecare lucru are timpul lui...Am spus un NU hotarit desi in multe privinte ii dadeam dreptate si ma durea sufletul atit pentru Adrian cit si pentru mine...intelesesem ca doar sacrificarea virginitatii mai putea salva dragostea noastra. Dar eram atit de bine inoculata cu ideia ca “virginitatea e singura comoara a unei fete si ca mai bine moarta decit dezonorata” incit am hotarit ca dragostea este mai putin importanta si am renuntat la ea, in felul acesta semnindu-mi sentinta pentru toate suferinele pe care a trebuit sa le indur mai tarziu...

Trimis de: dascalita pe 28 Nov 2005, 07:50 AM

Citesc cu mult interes...ai mare talent la scris...
Povestea ta e o radiografie perfecta a anilor 80...

Trimis de: Oiski-Poiski pe 28 Nov 2005, 08:26 AM

Dascalita are dreptate , prin amintirile tale ai descris asa de bine o perioada incat imi regasesc perfect unele aspecte ale vietii.
Pacat ca nu scrii mai des pe aicea.E fascinant !

Trimis de: Thecook pe 28 Nov 2005, 11:55 AM

Citit. Placut. Astept cu nerabdare continuarea !

Trimis de: skrningrid pe 28 Nov 2005, 06:09 PM

Asteptam continuare
Ii dau dreptate dascalitei

Trimis de: flori pe 28 Nov 2005, 07:34 PM

Va multumesc pentru aprecieri...Sigur ca o sa mai scriu, mai ales ca mi-ati facut curaj, spunindu-mi ca va place!

Trimis de: flori pe 28 Nov 2005, 09:21 PM

Bunica
de Stefan Octavian Iosif

Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...
Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.
De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...

Asa mi-o amintesc pe bunica. Era o mina de om dar avea un suflet urias. A murit in `77, Anul groaznicului cutremur, care a adus schimbari nefaste in viata mea, prin pierderea bunicii si a dragostei. Avea doar 74 de ani si putea sa mai traiasca...desi se pregatea tot timpul pentru moarte ca pentru o nunta...Isi cumparase toalete speciale ba chiar si prosoape si alte acareturi pe care voia sa le dea de pomana...Eu eram uimita si ingrozita cind o vedeam facind aceste pregatiri...Ii sarutam mainile osoase si o mangaiam plingind, spunindu-i ca ea nu va muri niciodata, ca trebuie sa ramina vesnic linga mine, nu poate sa ma lase singura. In zadar incerca biata de ea sa-mi spuna ca oamenii trbuie sa moara, si pentru ea ar fi o binecuvintare ca ar scapa de chinuruile ulcerului si ale astmei. Si inevitabilul s-a intimplat .Abia se produsese ruptura dureroasa dintre mine si Adrian. Eram sigura ca se terminase definitiv pentru ca de data asta il vazusem pe strada cu o fata destul de draguta, si a trecut pe linga mine ca si cind nu m-ar fi cunoscut, am simtit ca-mi fuge pamintul de sub picioare, ca atunci la cutremur si am simtit ca asta e sfirsitul, dar nu al lumii ci al meu, imi este greu sa descriu suferinta pe care am trait-o atunci accentuata si de faptul ca de dragul bunicii nu puteam sa-i mai povestesc si de aceasta cumplita suferinta a mea, pentru ca-i erau deajuns durerile bolii si incercam sa par cit de cit senina si calma. Dar degeaba, bunica m-a citit, si-a dat seama si mi-a spus ca mult si-ar fi dorit sa nu cunosc aceste chinuri si m-a mangaiat cu duiosie “copilul meu iubit, imi pare rau ca nu ti-am spus asta mai demult, poate te-ar fi scutit de chinuri, dar cit vei trai, urmeaza-ti dorinta inimii si vei fi fericita”. Atunci n-am inteles prea bine ce-a vrut sa spuna dar nici n-am mai insistat cu intrebari pentru ca era destul de chinuita de dureri...am sperat ca-si va reveni si vom putea vorbi mai tarziu despre asta dar din nefericire astea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la bunica.
Era seara pe la 23, ma intorceam de la schimbul doi, cind deodata il vad pe tata alergind ravasit cu camasa descheiata si fara cravata, pe strada, m-am speriat, am stiut ca s-a intimplat ceva rau dar n-am crezut cind mi-a spus ca a murit bunica...mi-am scos sandalele cu tocuri si nu stiu unde le-am aruncat alergind innebunita de durere spre casa, cind am ajuns, buni a mea statea intinsa pe pat si parca dormea zimbind...mie-mi curgeau lacrimile siruri si am luat-o-n brate. Cind am simtit ca e calda, speranta a incoltit in mine si am inceput sa o zgiltai cu putere strigind: “buni te rog trezeste-te, stiu ca dormi, tu nu trebuie sa mori, eu am nevoie de tine!” Cu multa greutate au reusit sa mi-o scoata pe buni din maini parca innebunisem de tot...si chiar cred ca innebunisem pentru ca nici pina astazi nu inteleg de ce a doua zi m-am imbracat cu hainele ei pregatite pentru moarte si asa am plecat la servici...au trebuit sa o tina pe bunica in cearceaf pina m-am intors si abia au reusit sa-i scoata hainele de pe mine si sa o imabrace pe ea...Acum de cite ori ma duc la mormantul bunicii simt ca este si o parte din mine acolo...

Trimis de: flori pe 29 Nov 2005, 02:59 AM

Prietenia mea cu buni era o relatie speciala...Am iubit-o si am admirat-o atit de mult nu numai pentru ca era bunica mea si-mi facea toate mofturile, dar si pentru ca fusese o femeie deosebita. Desi firava si slaba, muncea singura pamintul care-i ramasese dupa ce fusese nevoita sa predea cea mai mare parte din avere la stat. I-si conducea gospodaria cu multa pricepere si harnicie...Toata vara cit stateam in vacante, la tara ea, muncea ca o albina. Ne culcam dupa ce se urcau gainile in corcodus si ni se uscau picioarele spalate pe cerdacul de lemn, timp in care buni povestea despre timpurile frumoase din tineretea ei sau cinta melodii minunate...povestile continuau la lumina lampii cu gaz pina cind adormeam fara sa stim, bunica frinta de munca grea si eu de alergaturile pe coclauri si poznele de care buni niciodata nu se supara ba chiar ma incuraja spunindu-ni ca eu sint ca “nazdravanul Nica” din povestea lui Creanga. Se scula la primul cintat al cocosului cind soarele inca nu se arata pe cer si-mi aranja micul dejun delicios pe stergarul alb tesut chiar de mana ei...Cind ma trezeam eu, soarele era demult sus de tot si stiam ca buni e plecata de cu sapa pe umar la vie...N-am inteles niciodata ce era asa de mult de sapat in via aia dar imi placea mult sa o vad pe buni cind sapa, avea un nu stiu ce...un fel de gratie nobila in tot ce face, desi erau munci brute, bunica parca dansa, chiar si atunci cind prasea la vie sau cind venea agale cu cobilita si cu cele doua galeti pline cu apa pe umar...sau cind spala griul si lina la fantina-n vale si le intindea cu delicatete pe rogojina la uscat, mainile ei parca mangaiau...Facea totul incet dar din mainile ei ieseau lucruri atit de fascinante si ma minunam, iar cind o intrebam, imi spunea ca atunci cind muncesti trebuie sa o faci ca pentru Dumnezeu...N-am sa uit niciodata turtele coapte pe plita facute din griul spalat cu grija de mainile ei delicate... Iarna la razboi mainile ei zburau suveicile cu atita rapiditate si precizie ca nici azi nu inteleg cum reusea sa scoata minunatele covoare in culori si modele atit de frumoase pe care le tesea din lina scarmanata si cu ajutorul nostru, dar asta ca rasplata pentru povestile pe care ni le spunea in timpul clacii...Ea muncea ca pentru Dumnezeu si noi la oras ne infruptam din roadele muncii ei fara macar sa ne gindim sa-i multumim si sa-i apreciem efortul...Nu duceam niciodata lipsa, totul ajungea la noi in beci si in camara, vinul, brinza, carnea...In fiecare toamna beciurile erau pline.

Si totusi bunica nu era o simpla taranca...muncea mult si o facea cu o deosebita placere...dar traise cindva o viata cu totul diferita. Desi tatal ei nu era un om foarte bogat era destul de instarit si avea ceva pamint iar dupa ce primele doua fete mai mari (surorile bunicii) se maritasera si se asezasera la casele lor, a ramas doar cu grija bunicii si a unei surori mai mari. Ca si noi, in familia bunicii fusesera tot patru fete si bunica era mezina. Tatal ei s-a indurat si a trimis-o sa invete la pension la oras...pentru ca invatatorul i-a spus, ca ar fi bine, acum ca a mai scapat oleaca de griji, sa o lase macar pe asta mica sa mearga mai departe ca tare-i place cartea si chiar daca-i fata, s-a marita mai bine, avind o educatie mai aleasa...
Bunica invatase franceza si germana la pension si ajunsese o mindrete de fata care rupea inima flacailor cind iesea la hora-n sat...dar dintre toti, doar doi se bucurau de atentia bunicii invatatorul satului pentru ca era si fratele celei mai bune prietene a ei, un flacau inalt si frumos ca un inger, dar cam fatalau si cam timid, sau asta poate doar i se parea ei atunci, pentru ca bietul baiat era intimidat de frumusetea bunicii si nu avea prea multa indrazneala, pierzindu-se mai mult in conteplatie si chiar inrosindu-se ca o fata cind se intilneau fata-n fata...Pe cind celalalt, fiul celui mai bogat om din sat desi era ceva mai in varsta era exact opusul lui, cu parul negru ca pana corbului mustacioara subtire si ochii de taciune aprins, avea un sarm deosebit in uniforma stralucitoare de ofiter si o apuca pe bunica cu fermitate de talie invirtind-o strasnic la hora...Desi de asta data bunica era cea care se fisticise, cind el uitindui-se direct in ochi ii spuse raspicat ca de el nu scapa...daca nu vrea sa-i fie soata... pina la urma a reusit sa-i cucereasca bunicii inima, dar cind a venit s-o ceara de la taica-sau, acesta, desi multumit de partida, i-a spus ca trebue sa astepte pin s-o marita sora mai mare dupa cum era obiceiul...
Dar nu era el omul care sa astepte, asa ca a doua zi a venit noaptea si a luat-o pe bunica pe furis, doar in camasa si-n picioarele goale...Dar nici nu-avea nevoie de mai mult ca ajunsa la conac a fost primita ca o printesa de mama lui, care demult pusese ochii pe ea si si-o dorea de nora...Au facut o nunta ca-n povesti si lui taica-sau i-a trecut supararea, desi a refuzat sa-i mai dea zestre pentru ca nu l-a ascultat...
Cu toate astea a fost iubita si tratata ca o printesa...Bunicul ii cumpara cele mai luxoase toalete si bijuterii iar cu soacra devenise cea mai buna prietena...Duceau o viata fericita. si nu lipseau niciodata de la balurile din oras si de la alte evenimente mondene...Bunicii insa, i-ar fi placut sa fie gospodina si stapina la casa ei, desi soacra o iubea si o rasfata ca pe copilul ei, mai ales ca in afara de bunicu nu mai avea alti copii si amindoua se intelegeau de minune...Si cum orice dorinta a bunicii era lege pentru bunicu i-a construit casuta cu cerdac in care mi-am petrecut si eu copilaria...
Dar anii treceau si se simtea lipsa copiilor, au fost la cei mai buni medici din tara si vestea a venit ca um trasnet - bunicul nu putea face copii- . Cu toate ca bunica l-a asigurat ca dragostea lui ii este suficienta si ca ea il va iubi in continuare la fel, pe el l-a afectat atit de mult incit, a plecat la o garnizoana intr-un oras mai indepartat si venea acasa destul de rar, devenise ursuz si se apucase de baut. Intre timp invatatorul care nu se insurase nici acum si inca mai tinjea de dragul bunicii aflase de la sora-sa, secretul . Find mai matur si mai indraznet a inceput sa-i atina calea bunicii peste tot, vazind ca bunica este mai mult singura. Speranta incepuse sa-i incolteasca-n suflet. Insistentele lui au inceput chiar sa o infricoseze pe bunica, pentru ca incepuse sa ameninte, ca daca nu va fi a lui isi va pune capat zilelor...Desi bunica i-a explicat ca ea i-si iubeste barbatul si fiind femeie credincioasa nu poate face un asemenea pacat, tot nu a renuntat si a apelat la sora-sa ca sa o convinga...
Intr-o seara prietena ei a invitat-o pe bunica sub pretextul ca a facut pacinte, si vrea sa mai stea de vorba cu ea...Desi bunica stia cam despre ce s-a dus totusi, pentru ca-i era prietena.Dupa cum se si astepta aceasta a incercat cu disperare sa o convinga sa-l paraseasca pe bunicu si a folosit mai mult pretextul ca ea o sa ramina fara copii si viata ei nu va avea nici un sens...iar mai grav decit atit il va avea si pe fratele ei pe constiinta, ca el a innebunit de tot si luind-o de mina a dus-o intr-un sopron unde el le astepta cu streangul deasupra capului...I-a spus ca el stie ca de iubit nu-l va iubi niciodata, dar singura lui dorinta in viata este de a o avea doar odata...dupa care promite ca va pleca departe si nu va mai auzi niciodata de el. Bunica vazindu-se in aceasta situatie nu stia ce sa mai faca si a plecat in gradina cazind in genunchi cu ochii la cerul instelat s-a rugat fierbinte si cu lacrimi amare sa faca Domnul voia lui...pina a cazut in nestire, asa s-a trezit in bratele celui care o dorea atit de mult...
Desigur aceasta fapta poate ar fi ramas ascunsa adinc in sufletul ei daca nu ar fi ramas pe loc insarcinata...Dar dupa un timp a inceput sa-i creasca burta, si toti si.au dat seama ca este insarcinata..in schimb nimeni in sat nu stia ca bunicul este steril. Doar el cind a aflat si-a dat seama ce s-a intimplat...s-a imbatat strasnic, a batut-o crunt pe bunica si a aruncat-o goala intr-o groapa cu urzici. Spre norocul ei a gasit-o soacra-sa mai mult moarta decit vie, a luat-o acasa la ea, i-a oblojit ranile si a ingrijit-o pina i-a venit sorocul. Pe fiu-sau nici nu voia sa-l vada pe la poarta ei. Il certa si-l facea albie de porci de cite ori il vedea si-ii spunea ca nici nu mai vrea sa auda de el, daca nu o primeste pe bunica inapoi acasa...In tot acest timp celalat o ruga in genunchi sa-l paraseasca pe bunicu si sa plece cu el in lume dar bunica l-a refuzat categoric si l-a rugat sa-si tina promisiunea si sa plece din sat inainte sa se nasca copulul. Si a plecat nici in ziua de azi nu se stie unde Dupa ce s-a nascut tata, bunicului i s-a muiat inima si a primit-o pe bunica inapoi acasa. Pe tata l-a iubit ca pe copilul lui, de altfel tatal meu desi, cred ca stie totul, nu ar recunoaste niciodata aceasta poveste ca reala...Pentru el tatal lui a fost sotul bunicii, care l-a crescut cu drag desi cind se imbata, pe bunica o mai batea si ea sarmana dupa ce i-a murit soacra, fugea si se ascundea in fundul ripii din spatele casii de frica lui...Bunicul a murit nebun si destul de tinar, cred ca avea vro 45 de ani, in spitalul de psihiatrie, tatal meu abia se casatorise si cind s-a dus mama si bunica in vizita la el era in camasa de forta. pe bunica nu a vrut sa o primeasca...Mama spune ca a strigat “ iesi afara curva!”, doar pe ea a primit-o si a mingaiato incetisor pe mina spunindu-i indurerat si rugator “Fata tatii, poti sa-i faci orice baiatului meu, sa-l omori si sa-i dai foc la casa dar sa nu-l inseli ca-i va arde sufletul in iad”... In aceeasi zi a si murit...

Trimis de: skrningrid pe 29 Nov 2005, 08:30 PM

E minunat, cred, sa ai bunici . Eu nu am avutdin nici o parte, se dusera poate prea devreme dintre cei vi, nu ca ar fi trait putin dar eu fiind mezina familiei nu i-am prins.
Citind despre bunica ta, mi-ar fi placut sau cel putin imi doream asa o bunica adevarata......
Imi place, imi place

Trimis de: flori pe 30 Nov 2005, 11:20 AM

skrningrid imi pare rau pentru tine... nu pot sa-mi imaginez copilaria fara bunici...
Cind bunica mea a plecat din lume am simtit ca nu mai sint copil...

Ai plecat din lume, cu-n zimbet de copil
Ai luat cu tine si luna lui april
Te voi pastra o viata, in inima mea, vie
Caci pentru mine tu ai fost copilarie...

Am scris versurile astea pe o placa de metal...dar tata n-a vrut sa le puna pe mormantul ei...

Trimis de: contraste pe 30 Nov 2005, 06:30 PM

flori , de ce nu pui tu acum la mormantul ei acest epitaf?
Cred ca ar fi cu totul de acord.

Trimis de: flori pe 30 Nov 2005, 06:50 PM

Eh contraste ce sa-ti spun...de fapt cred ca buni nu mai e demult acolo. Ea este vie in inima mea si epitaful asta este gravat tot acolo...ce rost are sa-l pun in acel loc, unde si asa nu se mai duce aproape nimeni in afara de mine, din cind in cind mai ajung si pe acolo, sa smulg buruienile, sa pun o floare proaspata, dar culmea acel loc nu-mi aminteste de buni, ea este mereu vie, cu mine...

Trimis de: Aragorn pe 1 Dec 2005, 02:09 AM

Uite ca am poposit si eu pe aici ca sa urez o adevarata romanca

Trimis de: Oiski-Poiski pe 1 Dec 2005, 08:05 AM

Trimis de: flori pe 3 Dec 2005, 12:04 PM

Va multumesc! N-am mai trecut pe aici!

Trimis de: skrningrid pe 4 Dec 2005, 06:13 PM

Sa sti ca in copilarie stateam la bloc, si de cite ori venea vacanta, ii auzeam pe prieteni de joc, ca merg la bunici
iar eu..... care bunici? incotro sa ma duc?..
Atunci faceamorice imi cereau ai mei, doar, doar am sa merg si eu undeva la tara la niste bunicii!!??.
Mai bine zis imi faceam prieteni, sau vecinii cu care ma intelegeam si tratam cu ei sa ma i-a si pe mine la bunici.
Uite asa am fost pe la bunicii altor, si cautam sa-mi fac bunici!

Visam la bunici, ma visam cu ei de sarbatori....

Trimis de: flori pe 5 Dec 2005, 08:42 PM

am ajuns in Ro!

Trimis de: contraste pe 5 Dec 2005, 08:48 PM

Bine ai venit draga mea !

Trimis de: skrningrid pe 6 Dec 2005, 07:32 PM

in RO!!!!!!

Cred ca esti in al noualea cer!

Trimis de: flori pe 11 Dec 2005, 08:55 PM

Sint in var pina la git! Fac renovari la casa mea cea noua din Bucuresti! Dar si cind o sa fie gata facem o intilnire forumista pe cinste! Pina atunci o sa vizitez hanul mai rar din pacate! Dar daca se ofera cineva cu munca voluntara astept pm !

Trimis de: contraste pe 11 Dec 2005, 08:57 PM

Vaai! Bine ai venit in tara, Flori, draga mea !
Bine ai venit !
Eu locuiesc departe de casa ta, undeva pe langa Dunare. Dar, daca va fi sa ne vedem, iti aduc un dar frumos de casa noua !

Trimis de: flori pe 11 Dec 2005, 09:56 PM

Mutumesc! Contraste sper sa o pun la punct pina de sarbatori! Si esti oricind binevenita!

Trimis de: skrningrid pe 12 Dec 2005, 07:02 PM

Daca e asa atunci tot ceea ce-ti doresc este "SPOR LA TREABA" si sa fie gata pina vine...

Trimis de: flori pe 12 Dec 2005, 08:31 PM

Multumesc skrningrid, Ma straduiesc si sper sa termin daca nu o sa evadez la resedinta mea de vara!

Trimis de: skrningrid pe 27 Dec 2005, 01:01 PM

E bine cind exista o alternativa, dar fa-ti tmp si mai scrie.
Sarbatori fericite, un an nou plini de impliniri atit pentru tine cit si pentru cei dragi!
La Multi ani!

Trimis de: flori pe 3 Jan 2006, 02:31 PM

Multumesc skrningrid. Din pacate nu prea am tip acum pentru scris, plec in curind inapoi in Germania si sper sa am mai mult timp. Intre timp mi-am renovat cit de cit casa din Bucuresti am mai revizuit si probemele de la vila din provincie, am ramas fara bani si abia astept sa ma intorc acasa in Gemania...Asa-mi trebuie daca m-au trebui atitea case! Una in provincie, una in Bucuresti, una in Israel, una in Gerania si una in Brazlia La fiecare cind ajung sint probleme ca daca stau nelocuite o perioada de timp se mai strica si trebuie inlocuiti robineti, curatate instalatii, facut curatenie si apoi cind sa stau si eu un pic sa ma odihnesc trebuie sa impachete iar si sa plec la alta casa...si iar...spuneti si voi asta-i viata? Asa-mi trebuie, daca plecam cu iubtul meu in Brazilia si anul asta, scapam de toate problemele pe care le-am avut de intimpinat singura aici! Singurul lucru de care sufeream era pardalnicul de Dor, dar cine stie poate era mai bine! Oricum un lucru am rezolvat sigur pentru o buna bucata de timp: M-am lecuit de Dor!

Trimis de: skrningrid pe 4 Jan 2006, 09:23 PM

Sti ce! esti super tare, sa intreti atitea imobile, e ceva!!!!!!!!!!!!!!
Deci te vei axa pe munca, munca si iar munca , munca inobileaza omul ,nu?

Faci cale intoarsa......
E O.K. scri cind poti, citesc cind pot

Trimis de: skrningrid pe 30 Jan 2006, 05:51 PM

Te salut si astept noi scrieri.....

Trimis de: flori pe 30 Jan 2006, 10:42 PM

Ingrid (da-mi voie sa-ti spun asa mi se pare mai simplu) ma bucur mult ca esti nerabdaroare sa afli continuarea nici n-am crezut ca poate sa intereseze pe cineva povestea vietii mele...Nu stiu daca o sa continui fiindca urmeaza o parte mult prea zbuciumata si trista si mi-e greu sa o astern aici. Nici nu stiu daca a mai ramas in mine ceva din fata cea frumoasa si mandra care ingeta doar cu o sageata aruncata din ochii imensi, orice tentativa de avans a multor bieti rivnitori...Ah ce ma mai distram pe seama lor. Am fost rea si necrutatoare si am facut multe suflete de bieti baieti sa sufere desi in inima mea bine ascuns, se afla un diamant de o puritate perfecta, Iubirea, dar nu consideram pe niciunul dintre infocatii mei admiratori vrednic de a-l primi...De altfel nici pina azi nu-mi pare rau ca nu l-am daruit nimanui atunci, nici nu puteam...cel pentru care era destinat nu se nascuse...Oricum imi pare rau ca am fost prea cruda cu unii si pentru faptul ca am ris de lacrimi si de suferinta care le prajea sufletul, in timp ce eu ma simteam o printesa ridicata in slava cerului pe care nimic din sentimentele lor murdare nu putea sa o atinga. Nu stiu daca pentru asta am fost atit de pedepsita sau poate pentru altceva, asta numai El- Bunul Dumnezeu stie, caci a venit si ziua cind am fost aruncata, sau poate am cazut singura de acolo, din slava cerului de unde eram, poate ma cocotasem prea sus si am cazut in prapastia cea mai adinca si m-am urit pe mine si pe toti cei din jurul meu si totusi nu am invinovatit niciodata pe nimeni din cauza suferintei mele, cred ca asa a trebuit sa fie si acum chiar ma bucur ca a fost asa pentru ca am reusit sa ies singura la liman desi am fost de multe ori chiar la un pas de moarte care se uita pofticioasa la mine dar m-a lasat in pace, poate chiar se distra si ea pe seama mea asa cum am facut si eu cindva cu cei care ma doreau fara speranta sau poate in clipele acelea nu avea nici o putere asupra mea, pentru ca Dumnezeu ma purta in brate, imi alina ranile si ma facea sa suport mai usor trecerea prin aceasta prapastie...

Trimis de: skrningrid pe 1 Mar 2006, 08:38 PM

Salut, sintem in prima zi de primavara, ....astept citeva rinduri, ca doar nu ai inghetat de tot?
Si eu ma distram pe seama lor, vrednic nu era nici unul dar am patit-o, asa dintr-o prostie si cu cine nu trebuia.... asta e, asta zic acum, atunci ....

Trimis de: flori pe 11 Mar 2006, 09:41 PM

Nu nu am ingetat inca da primavara asta se lasa mult asteptata si iarna nu se lasa deloc invinsa...
Deci sa trecem mai departe la povesti desi o sa fie trist si va trebui sa fac eforturi sa povestesc lucruri despre care mi-e destul de greu sa-mi amintesc!

Asa cum spuneam aveam 19 ani lucram intr-o interprindere comunista, mi-era foarte greu. Din fericire l-am cunoscut pe A. care a mai indulcit gri-ul metalic al vietii mele de atunci...si eu ca drept rasplata l-am lasat cu ochii in soare tocmai cind ii era lumea mai draga!
L-am parasit pentru ca am considerat un pacat faptul ca ma dorea, am crezut-o mai mult pe mama care-mi repeta la nesfirsit ca mai bine moarta, decit necinstita si parasita! Il iubeam, dar ce stiam eu atunci ce este dragostea?
19 ani - o virsta care ar fi trebuit sa fie frumoasa, dar pentru mine era un calvar! Acasa ma confruntam in fiecare zi cu panica mamii ca mi-as pierde virginitatea inainte de a o aduce in fata altarului, la servici cu avansurile nerusinate ale sefilor si a unor colegi...Prieteni nu aveam, eram o introvertita, mi se parea ca toata lumea e impotriva mea si ma simteam hartuiota din toate partile...In aceasta perioada am cunoscut-o pe C. Era maritata cu un ofiter si avea o fetita, mie mi se parea o doamna distinsa, poate fiindca era mai in virsta decit mine si nici ea nu prea se integra in acea societate, lucra in aceeasi sectie cu mine si ne-am intilnit la toaleta unde iesisem in pauza de o tigara, intr-o zi cind am ramas singure mi-a spus ca sint singura fata din sectie care are o personalitate puternica...n-am stiut ce sa-i raspund, dar m-am simtit magulita de compliment si incet, incet am devenit prietene la toarta. I-am povestit chiar despre dragostea ce i-o purtam lui A si deceptia mea in privinta lui.
Ea mi-a spus ca eu merit ceva mult mai bun decit unul ca el si drept urmare mi-a propus sa-mi prezinte un coleg al sotului ei!
Asa l-am cunoscut pe C. La prima vedere pot spune ca mi-a taiat respiratia cit de frumos era. Inalt, brunet cu tenul alb si parul ca pana corbului, ochii negri ca taciunii pareau de foc si chiar ma intimidau sclipirile lor pina la frica! Il admiram si eram mindra sa ma afisez cu el imbracat in uniforma militara impecabila, dar in sinea mea tot la A. ma gindeam. Relatia cu C era cu totul altceva... el nu stia sa-mi scuture pomii incarcati cu nea in plete nu stia sa-mi impleteasca flori de mar in cosite nu stia sa se joace cu mine...era prea serios, prea rece si batos. Ieseam ne plimbam intram la filme sau la restaurant ma conducea acasa si ne desparteam la poarta cu cite un sarut din ce in ce mai lung si de multe ori ma smulgeam din imbratisarea lui si fugeam in casa pentru ca ma infricosa cu privirea lui patimasa. Apoi de ziua mea l-am invitat la petrecere si-mi aduc aminte si in ziua de azi cadoul pe care mi l-a adus... un parfum intr-o cutie de catifea neagra si un cerb de cristal. Era un cadou scump, si el cheltuia multi bani cu iesirile la restaurant dar eu nu-mi faceam calcule si mai ales pe vremea aceea nici nu aveam notiunea banilor. Ieseam cu el mai mult de "dragul artei" adica fiindca ne statea bine, dupa cum spuneau unii...in schimb intre noi nu prea era comunicare. Mamii i-a placut si a gasit imediat si subiect de discutie, pentru ca venea de undeva dintr-un sat apropiat de satul ei natal, si-ii cunostea parintii (oameni gospodari ) . Nu mult dupa petrecerea de la ziua mea mi-a pus si intrebarea de baraj (adica daca sint virgina) M-am infuriat rau ca era aceeasi intrebare pe care mi-o punea si maica-mea cu insistenta de nenumarate ori asa ca privindu-l cu stupoare si cu o uriasa doza de scirba l-am intrebat de ce-l intereseaza...Mi-a raspuns intrucit-va intimidat de gafa pe care a facut-o ca vrea sa ma ceara in casatorie. "Atunci de ce nu m-ai intrebat daca vreau sa ma marit cu tine?" i-am raspuns eu tintindul cu privirea ca pe o musca prinsa-n ac...Am observat cum isi misca maxilarele puternice si aproape i-am auzit dintii scrisnind...n-am mai stat sa-i vad privirea sticloasa de tigru ranit ca am fugit in casa trintindu-i poarta-n nas!
Nu mi-am facut nici un proces de constiinta pentru orgoliul lui ranit si eram bucuroasa ca in felul asta am scapat de el.
Dar n-a fost sa fie chiar asa usor!
Va urma!

Trimis de: contraste pe 12 Mar 2006, 07:05 AM

Da, vechea mentalitate a barbatului ca cinstea si onoare lui se afla in... pe sub fustele femeii!

Trimis de: flori pe 12 Mar 2006, 08:35 PM

si in cantitatea de alcool pe care o pot ingurgita...in unele cazuri!

Trimis de: flori pe 23 Mar 2006, 04:55 PM

Maine plecam la Istambul la o expozitie internationala de bijuterii si pietre pretioase "Rotaforte". Abia astept hamamul si masajele, vom fi cazati la un hotel 5 stele unde hamam si masaje sint gratis!

Trimis de: skrningrid pe 25 Mar 2006, 03:36 PM

Am fost si eu la Istambul, minunata experienta pe la 17 ani ,dar nu la hotel de 5 stele .....
Si un masaj cred ca mi-ar prinde bine!

Trimis de: flori pe 28 Mar 2006, 10:01 PM

Abia ne-am intors de la Istambul. A fost minunat dar acum sint prea obosita sa povestesc...o sa revin! Skrningrid mesajul este special pentru tine!

Trimis de: flori pe 29 Mar 2006, 10:19 PM

Buuun...Hai sa va povestesc cite ceva de la Istambul. Cred ca multi dintre voi stiti deja ca traficul in Istambul e o nebunie. Multumesc Lui Dumnezeu ca nu s-a intimplat nimic si am scapat teferi. In afara de asta hotelul a fost peste asteptarile noastre si oamenii sint foarte deschisi si primitori cel mai mult mi-a placut piscina imensa cu jacuzi si sauna dar si sala de gimnastica foarte bine dotata de care am profitat din plin, drept pentru care acum ma dor toti muschii. Desi am avut o impresie nu prea buna despre turci, pot sa spun ca sint o natie placuta si amabila ba chiar mi s-a parut mie ca au mult bun simt si sint foarte harnici. Istambulul noaptea, arata ca un oras din 1001 din de nopti, cu turnurile moscheelor luminate feeric...doar ca e cam straniu sa auzi cintecele acelea religioase care par niste vaiete, din ora-n ora. Expozitia a fost bine organizata intinsa pe citiva kilometri de am facut scurte la piciore, dar in schimb am avut chiar ocazia sa cumpar niste chilipiruri. Adica un colier de diamante negre, o brosa si trei perechi de cercei, doua cu turqoaz si diamante si una cu email transparent, niste minunatii...

Trimis de: skrningrid pe 2 Apr 2006, 11:34 AM

Mi-ar placea sa calatoresc si eu , macar in tarile din jurul RO. Chiar daca ar fi in interes de serviciu.
Iar cind ascult povestile altor, ma transpun cit pot de mult.

Vroiam sa stiu daca ai un ciine?

Trimis de: flori pe 2 Apr 2006, 02:08 PM

Ah am un caine dar e in RO, il chiama Onix desi nu e prea negru, dar asa a hotarit fiul meu sa-l boteze cind l-a gasit pe strada. Era ca un ghemusor negru si avea ochisorii negri ca onixul. Cind era micut era tare dragalas, dar asta iarna cind am fost acolo m-am cam certat cu el, pentru ca a intrat in casa cu labele murdare chiar imediat dupa ce facusem curatenie. Ah ce nervi mi-a facut mai ales ca nu voia nici in ruptul capului sa se dea plecat. Se tolanise cu blana plina de noroi pe gresia abia spalata si chiar incepuse sa mirie la mine si acum e mare cit un vitel. Ma cuprinsese frica, nu stiam ce sa fac... a trebuit sa chem un vecin sa ma ajute sa-l scot din casa. Dar deh bietul animal nu e vinovat isi mai amintea probabil si el de vremurile bune, cind era micut si fiu-meu il tinea numai in casa pe covor si-l spala cu sampon direct in cada. Numai ca acum fiu-meu e la Bucuresti si bietul caine a trebuit sa se obisnuiasca cu o viata normala de caine in curte!

 Onix.jpg ( 0bytes ) : 2

Trimis de: flori pe 2 Apr 2006, 02:33 PM

Sper sa-mi reauseasca de data asta poza lui Onix!
Nu din pacate nu reusesc sa incarc fisierul, nu stiu ce se intimpla...

Trimis de: contraste pe 2 Apr 2006, 04:47 PM

Bagă poza într-un photo editor şi fă-o mai mică şi poate aşa se încarcă.
Cu drag !

Trimis de: flori pe 2 Apr 2006, 05:29 PM

Am incercat contraste...de altfel stiu cum se ataseaza o poza dar de data asta imi da eroare si poza nu e deloc mare. Ia sa mai incerc odata!
Nu nu merge! Ajutoooor! nu mai pot atasa poze pe han!

Trimis de: flori pe 7 Apr 2006, 07:05 PM

Onix

 onix.jpg ( 4.27K ) : 57

Trimis de: dascalita pe 7 Apr 2006, 09:43 PM

Dragalas e Onixu' tau...Nu parea a deveni asa de rau...

Trimis de: skrningrid pe 9 Apr 2006, 10:13 AM

E simpatic, dragalas si tot ce vrei, se vede ca e made romania.
In alte tari nu ai caine?

Trimis de: flori pe 9 Apr 2006, 03:12 PM

Nu din pacate nu am! Dar il am pe barbatu-meu!

Trimis de: flori pe 9 Apr 2006, 08:43 PM

Ah innebunesc poimaine trebuie sa zbor in Israel si nu-mi gasesc biletul de avion! Trebuie sa ma duc la oficiu sa cer altul!

Trimis de: flori pe 10 Apr 2006, 02:37 PM

Holyday-Eve Wind
(A small prayer).


What we need here is a wind.
Wind that will blow and sweep
All bad dreams away.

What we need is some water -
Clean, pure, fresh water
That will wash out sweat and dirt.

And we also need some light.
Oh light, light that will drive away
Shadows and doubts.

…And yes, please do not forget to send
A sparrow. A small simple bird
That will remind us all of spring.

It's holyday-eve now
And we want to rejoice.
Not too much to ask for, is it ?

Trimis de: flori pe 10 Apr 2006, 02:40 PM

Maine plec in Israel pentru 3 saptamani voi fi acolo cu ajutorul Domnului si la Invierea de anul acesta! O sa va povestesc despre Lumina Sfinta!

Trimis de: flori pe 19 Apr 2006, 02:56 PM

In sfarsit am reusit sa ajung la un internet aici in Israel. Mi-era foarte dor de voi si... iata-ma! Israel e o tara minunata...inca din aeroport te primeste cu parfumul livezilor de portocali. Am intilnit vechi prieteni si pe sora mea, am petrecut pesach-ul cu familia sotului...a fost minunat pina acum in afara de explozia de la Tel-Aviv unde au murit si 2 romani...pacat ca se intimpla asemenea lucruri aici! Acum scriu de la Alona un satuc amenajat in mijlocul desertului Iehuda si Somron. este atita verdeata si ciripit de pasarele, o oaza in mijlocul desertului. Maine sau poimaine plec la Ierusalem si sper sa vad si anul acesta Lumina Sfinta! Va doresc Paste fericit!

Trimis de: contraste pe 19 Apr 2006, 03:24 PM

Ce-aş mai mânca nişte pască....
Şi...eh!!!

Trimis de: flori pe 19 Apr 2006, 03:42 PM

Hei contraste! Putintica rabdare peste citeva zile vei manca sigur pasca...Ce sa mai zic eu, ca pe aici nu se face pasca si nici cozonaci sau oua rosii...Pina acum am mancat numai pasca evreiasca macar bine ca e de post!

Trimis de: contraste pe 19 Apr 2006, 03:53 PM

Eu de pasca evreiască vorbesc.....
Îmi place tare, tare!

Trimis de: flori pe 19 Apr 2006, 03:57 PM

Matzot...n-au nici un gust da cred ca se gasesc si-n Romania pe la sinagoga! Sigur este vre-una si pe la Braila ar fi pacat sa nu-ti faci pofta!

Trimis de: contraste pe 19 Apr 2006, 03:59 PM

Ba mi-o fac!
Ma apuc de dat telefoane !

Trimis de: flori pe 19 Apr 2006, 04:07 PM

Succes contraste! Sint sigura ca vei gasi...da ce ma fac eu aici ca n-am de unde pasca romaneasca! De asta de-a lor m-am saturat toata saptamana asta numai matzot vezi peste tot si pe la restaurante ba chiar si la Mc Donald cum sa maninci hamburger cu matzot in loc de chifle?

Trimis de: contraste pe 19 Apr 2006, 04:19 PM

Păi fă-ţi pască singură!
Manum proprium!
Ce nu-i pe-acolo ce trebuie pentru un aluat?

Trimis de: flori pe 19 Apr 2006, 05:57 PM

Ba da dar e mai complicat cind esti turist...si apoi daca nu o maninci cu tot ritualul nu prea are farmec...dar sper sa faca maicutele de la Ierusalem si poate si-or face pomana si cu mine desi nu voi mai fi acolo dumineca. sper sa-mi dea si mie o bucatica de pasca la pachet! Oricum nu prea mi se cuvine ca m-am indopat cu tot felul de bunatati pina acum in loc sa tin postul!

Trimis de: flori pe 29 Apr 2006, 08:15 PM

Fratilor Hristos A Inviat!
Abia am aterizat la Dusseldorf si sint frinta de oboseala dar m-am simtit obligata sa va dau si voua putina Lumina Sfinta de la Ierusalim!

 Israel_2006Lumina_Sfinta.JPG ( 71.59K ) : 52

Trimis de: flori pe 29 Apr 2006, 08:19 PM

Si iata ca s-a aprins si anul acesta! Hristos A Inviat!

 Israel_2006162invierea.JPG ( 37.12K ) : 48

Trimis de: skrningrid pe 1 May 2006, 01:39 PM

Multumim pentru lumina!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sincer, sper sa ma luminez la minte, anul acesta , am atita nevoie!?

Trimis de: flori pe 16 May 2006, 12:10 AM

Uffff! Ce mi-e dor de tine jurnalule! Acu mi-a venit asa o pofta sa scriu da din pacate nu am timp maine trebuie sa ajung tocmai la celalat capat al Olandei 500Km. Ma scol la 5 dimineata asa ca sory! la nani!

Trimis de: skrningrid pe 23 May 2006, 05:31 PM

Si mie mie dor, draga...
Cu ce te ocupi, atita calatoresti!!!!

Trimis de: skrningrid pe 23 May 2006, 05:32 PM

Poate cind te intorci iti vei face timp pentru jurnal...

Trimis de: flori pe 23 May 2006, 08:22 PM

M-am intors de mult skrningrid, si intre timp am mai facut niste calatorii! Eh cu ce ma ocup dupa cum vezi cu calatoriile!
In interes de serviciu import- export! Mai precis cu bijuterii antice, si pietre pretioase!

Trimis de: flori pe 23 May 2006, 08:39 PM

Azi sint epuizata Am facut atit de multe dar acum ma doare spatele de mor si n-are cine-mi face macar un masaj!
De dimineata! mincare: peste prajit, orez si salata pentru azi. Friptura de pui cu cartofi pentru maine...Apoi dus in oras la spalat masina, facut masina luna, cumparaturi lada cu apa, bax cu bere, zahar, ulei, biscuiti, brinza si frisca lichida pentru prajitura, cind ajung acasa vad ca am uitat sa cumpar spargel pentru supa si gelatina pentru mai sus amintita prajitura asa ca inapoi in oras...cumparat 3 kg. sparghel, gasit si piersici coapte si gelatina. Ajuns acasa descarcat lucruri si top pe la han oleaca da cind ma duc in bucatarie toate ma asteptau de-a valma pe masa asa ca m-am apucat de facut prajitura si supa ca nu m-am indurat sa le las pe maine. Acum sint epuizata!

Trimis de: skrningrid pe 24 May 2006, 04:59 PM

NU stiu de ce-mi face asta calculatorul, prima data imi da eroare, apoi pune doua texte, aiurea

Trimis de: skrningrid pe 24 May 2006, 04:59 PM

Ai dreptate, azi mi-am pus la punct bucataria, toate rau vraiste!
Dar fetele descurcarete cum sintem , mai rar!

Trimis de: flori pe 24 May 2006, 05:36 PM

Da dar nici nu terminam bine si trebuie sa o luam de la capat! Asta-i munca de Sisif!

Trimis de: skrningrid pe 31 May 2006, 08:41 AM

Asa o fi draga flori dar tot noi o putem face sa ni se para minunata!

Trimis de: flori pe 30 Jun 2006, 08:50 PM

In sfirsit mi-am adus aminte si de tine jurnalule...Te-am cam parasit si s-au cam asezat paianjeni prin colturi.
Da ce sa fac nu pre-mi vine sa scriu...nu ca n-as avea ce, da nu stiu daca merita sa scriu toate bazaconiile care.mi trec prin cap. Uite acu chiar o sa-ti spun ce dor as avea...mi-e dor de un masaj facut de stiu eu cine. Si ce ma enerveaza E. ca vine si intreaba ce scriu, tocmai cind eram intr-o faza buna de inspiratie... el vine se uita ca mata-n calendar ca tot nu intelege o boaba si intreaba ce-mi iese mie ca tot scriu aici? Pentru el trebuie sa iasa ceva din orice activitate ufff...m-am saturat. Da las ca vin acus in Romania si sa vezi ce la subiecte o sa am. Ce bine ar fi daca s-ar mai face o intilnire forumista poate chiar as ajunge si eu pe acolo. Iar a venit i-am spus ca scriu o carte:rofl: si mi-a adus o scrisoare pe care i-am scris-o acum 10 ani ca sa-mi aduc aminte cit de mult il iubeam pe atunci...i-am spus ca erau minciuni cica sa scriu si despre el...oricum el tot un un dulce este chiar daca uneori e asa de enervant! Nici eu nu stiu cum am rezistat...10 ani cu el, 24 din 24 cu pauze de citeva saptamani pe an uneori, de necrezut cum a trecut timpul asta...

Trimis de: dascalita pe 30 Jun 2006, 09:16 PM

Bine ai revenit,Flori!Am dus dorul povestilor tale!La mai multi si frumosi ani langa omul care ti-e drag!

Trimis de: flori pe 30 Jun 2006, 10:05 PM

Dasca multumesc!
Poate am sa scriu mai mult despre el si despre ce a fost inaintea lui dar nu-i usor...totusi uneori simt nevoia sa.mi retraiesc amintirile bune sau rele...e ca si cum ai mai trai odata dar oare merita? Acum cind stau si ma uit in urma ma intreb oare asta a fost viata mea sau a fost doar o iluzie...nu stiu nici eu cind a trecut o jumatate de veac si nu-mi vine sa cred nici mie ca am ajuns la aproape 50 de ani, imi aduc aminte melodia aia din timpul scolii "Noi in anul 2000, cind nu vom mai fi copii" ma facea sa-mi calculez virsta pe care o voi avea atunci si nu puteam sa-mi imaginez ca o sa o ajung acolo vre-o data, mi se parea departe undeva in univers iar acum cind privesc inapoi distanta asta mi se pare asa de scurta...Cum e posibil? Oare dimensiunea timpului depinde de pozitia din care il privesti? Sau de fapt poate nici nu exista ci e doar o iluzie a noastra?

Trimis de: flori pe 6 Sep 2006, 10:28 PM

Iata-ma inapoi in germania dupa aproape 2 luni fierbinti si fulgeratoare petrecute in Romania...Sint atit de multe de povestit! Poate o sa-mi fac timp odata!

Trimis de: dascalita pe 7 Sep 2006, 06:59 AM

Abia astept sa ne povestesti!

Trimis de: flori pe 9 Sep 2006, 04:29 PM

Ufff...in sfarsit sper sa am timp sa rasuflu ca de cind am ajuns aici nu prea am avut! Nu inteleg unde intra timpul alearga ca nebunu...m-am saturat de ritmul asta.
Buuun era vorba sa va povestesc ce-am facut in Ro. Ha...am facut eu multe da mai grav e ca nu am facut ce voiam sa fac.
Deci ce voiam sa fac: voiam sa ma intilnesc cu o gramada de forumisti, sa ma duc la munte, sa ajung intr-o anumita statiune unde cunosc un maseur cu maini de aur si sa ma las masata zi si noapte, sa inot, sa alerg sa admir frumusetea patriei mele sa ma plimb si alte lucruri de genu asta dar mai ales sa-mi vad baiatul de dorul caruia ma topesc aici fara sfarsit.
Si acum ce am facut: Am ajuns in aeroport si m-am trezit ca nu ma asteapta nimeni...m-am speriat am crezut ca i s-a intimplat ceva copilului, multumesc Lui Dumnezeu ca nu a fost asa. Fusese mititelu la o nunta simbata si acum desi era marti seara nu reusise sa ajunga inca la Bucuresti si cit de mult mi-as fi dorit sa-l vad...totusi cind am ajuns acasa la Bucuresti am constat ca lasae un telefon mobil in priza si m-a sunat abia a doua zi ca eu nu reuseam sa dau de el de nici o culoare. Cu mare greutate am reusit sa-l conving sa vina la Bucuresti pentru ca gasisem un teanc mare de facturi care trebuiau platite si cum eu nu prea cunosc Bucurestiul nu stiu cum m-as fi descurcat singura. In afara de facturi am mai gasit si o gramada de praf, pureci si o mizerie de nedescris dar am reusit sa-i vin de hac in cateva zile. In sfarsit a venit iubitul meu copilas si m-am plimbat cu el prin tot Bucurestiul
plimbare care a costat cam 30 mil. reprezentind plata facturilor. Ok. da macar sint multumita ca l-am vazut un pic adica exact o zi si jumatate ca spre norocul meu pierduse trenul de seara, asta spre ghinionul iubitei lui care suna la fiecare jumatate de ora ca nu mai poate sta fara el. A trebuit sa ma tin dupa el prin tren ca sa mai pot discuta si eu cu el cite ceva si asa am mai cistigat 4 ore in compania lui timp in care am aflat ca in casa la Bucuresti fusese toata iarna azil de pisici si de catei parasiti cit si de studenti care nu prea aveau pe unde sta!
Buun..iata ca am ajuns si la B. de unde copilu a ushchit-o rapid dupa ce si-a primit cadourile si bineinteles ceva euroi acolo sa-si faca si el vacanta ca lumea la Vama Veche.
Bine , bine...imi zic asta e! Sint tineri si trebuie sa se distreze... Cind urc eu sus in apartament la mine nu prea aveam unde pune capul ca praful era de un cm...si in mijlocul casei galeata cu apa si detergent cu teul ma astepta pe masa se vede ca avusese cineva intentia de a face curat acolo dar s-a razgindit...asa ca desi noapte si obosita de nu mai stiam ce-i cu mine a trebuit sa ma apuc de dereticat.
A doua zi cind ma uit in punga observ ca se golise substantial in doar citeva zile e un lux sa faci un concediu in Ro. Asa ca am dereticat bine prin casa si am facut concediul cel mai placut in mansarda pe terasa leganindu-ma in hamac la umbra vitei de vie si recitind aproape toate cartile care mi-au mai ramas prin biblioteca.
In aparenta pare placut dar nu va mai spun cit am tunat si fulgerat de una singura ca daca fecioru-meu ar fi fost prin apropiere ar fi iesit scintei...bine ca s-a tinut departe si totusi ce dor imi este de el.

Trimis de: flori pe 10 Sep 2006, 05:19 PM

Continuare

Au trecut citeva luni de la acea ruptura. era fericita ca se sfarsise asa pentru ca isi simtea amenintata puritatea, singura ei libertate...
In zadar trimetea C biletele, le rupea inainte sa le citeasca, indrazneala lui de a-i atine calea i se parea de-a dreptul vulgara si obraznica si facea tot posibilul sa-l evite. Cu mare greutate si cu tipete isterice a reusit sa-l determine sa renunte la aceste insistente, iar prietena ei Coca se indepartase si ea considerind-o cam ciudata. Acum nu mai era o fata cu personalitate ci era un om fara inima, prin venele ei nu curgea singe normal asa i se reprosa...
Ce fata normala l-ar fi refuzat pe C, pe care nu-l refuzase nimeni pina atunci si el era pe cale sa innebuneasca de-a binelea.
Dar pe ea nu o interesa deloc aceste lucruri iar C. putea sa-si gaseasca oricind pe cineva din toata cohorta lui de admiratoare, Oricare ar fi dat orice pentru ochii lui arzatori...si pentru uniforma lui impecabila...
Nu! Toate astea nu erau pentru ea, nu intelegea deloc aceasta lume vulgara, in care se faceau calcule si se punea la cale soarta ei ca si cum ar fi fost un obiect ce apartinea altora.
Incet, incet se izolase complet sub un clopot de cristal impreuna cu visul ei azuriu. De citeva ori chiar se surprinsese privindu-se goala in oglinda, mangaindu-si chipul care ii placea la nebunie si care era singura ei comoara, parul bogat cu reflexe albastriii ii cadea in bucle dulci pe umerii rotunzi incadrind armonios ochii albastri ca cerul, marginiti de gene lungi si sprincene arcuite, sanii ca doi porumbei, talia inalta si subtire coapsele prelungi pielea alb roz ca din petale de mar...nu aceast chip nu va fi atins niciodata de nimeni! Asa hotarise... Era numai al ei si dorea sa-l pastreze asa pur cum era, pentru todeauna sau cine stie poate intr-o zi se va ivi un print calare pe un cal alb care o va salva din aceasta lume cenusie si vulgara. Asa invatase sa traiasca intr-un vis albastru infinit in care ploua cu petale de mar.

Trimis de: flori pe 11 Sep 2006, 09:35 PM

Dar din pacate traia intr-o lume in care nu avea dreptul la vise nici nu stia ca nu avea de fapt nici un drept si nici o libertate...cind a aflat a fost sfasietor de dureros...o durere care a golit-o de tot si a umplut-o de ura, ura pentru tot ce o inconjura ba chiar si pentru chipul ei frumos pe care credea ca este singura stapina...
Intr-o zi nefasta singura ei prietena Coca cea care i-l prezentase pe C. si care incepuse sa se indeparteze si ea din cauza racelii cu care ii tratase favoritul, a venit la ea numai miere si lapte cu propunera de a merge la o petrecere...si anume la ziua de nastere a lui C. Dupa multe insistente argumentate si de faptul ca macar atita bucurie ar trebui sa-i fac si eu, fiind ziua lui, prezenta mea acolo fiind singurul lucru care l-ar bucura si singurul dar pe care ei il puteau oferi, a acceptat. Petrecerea era la el acasa la ultimul etaj al unui bloc abia dat in folosinta, cind a intrat in apartament impreuna cu Coca si sotul ei a ramas placut surprinsa de luxul si masa imbelsugata, insa a avut si o neagra presimtire din cauza ca desi erau destule scaune in jurul mesii nici unul nu era ocupat! Ceilalti au observat ezitarea si imediat au linistit-o ca musafirii trebuie sa apara in orice moment fiind inca devreme!
Insa in loc sa apara alti musafiri...in timpul unui dans au disparut si cei care erau. A simtit ea ca C este periculos si acum venise si momentul sa-si dea seama cu cine are de-a face, dar era prea tarziu...era prinsa ca o pasare in lat si C i-a spus ca singura cale de iesire e pe geam, dar nu e indicat fiind la etajul 8,. In afara de asta acum era obligata sa-i raspunda la intrebarea pe care i-o pusese cu citeva luni inainte ba chiar sa-i si dovedeasca si in cazul in care este virgina el este de acord sa mearga sa o ceara de la parinti chiar a doua zi! Nu intelegea ce i se intimpla si nici nu-i venea sa creada ca este vorba despre ea. Nu asa ceva nu i se putea intimpla tocmai ei. Trebuia sa existe o cale de iesire de aici...s-a zbatut, a tipat, s-a rugat, a promis totul a fost in zadar, ticalosul stia ca vecini nu erau si nici nu i-a pasat de tipete si rugaminti...macar daca ar fi avut constiinta ca nu distruge doar o membrana ci o viata ba chiar si propria lui viata...insa o bruta nu putea intelege asta, era prea mult pentru el...A ramas surprins cind in loc de plins umil s-a trezit scuipat in fata si cu un pumn in nas iar durerea si ura ei era atit de puternica incit nici nu a simtit loviturile care au urmat, nici pina azi nu stie cum a scapat de acolo urmarita de urletele lui cum ca acum va trebui sa vina sa se roage sa o ia de nevasta!
Era prea tarziu sa se mai duca acasa si prea devreme sa se duca la servici asa ca s-a ghemuit intr-un colt linga gardul fabricii si abia acum si-a dat drumul lacrimilor sa curga in voie...ce bine ca nu facuse asta in fata nemernicului. Cind s-au deschis portile fabricii, a intrat tiptil s-a spalat pe ochi si pe maini cit a putut de bine dar in zadar! Se simtea foarte murdara ...stia ca toti isi vor da seama de asta si nu stia cum sa se ascunda mai bine. Nici nu a inceput bine programul si primul care a dat ochii cu ea a fost responsabilul cu premilitara, un om in virsta cu care nu discutase de prea multe ori dar si atunci numai in legatura cu problemele de premilitara, insa exista un fel de simpatie si admiratie reciproca. A simtit parca o usurare, ca tocmai el era prima persoana pe care o intilneste...Dar iata ca avusese dreptate, deci chiar se vedea din moment ce omul o si intrebase ce s-a intimplat si se uita asa de ingrijorat la ea...Dar privirea aceea a facut-o sa izbucneasca iar in lacrimi, a vazut mila in ochii lui se simtea pierduta, stia ca acum toata lumea va afla? Barbatul a luat-o cu blindete de dupa umeri si i-a spus coborind glasul "- Nu aici, nu trebuie sa te vada astia din sectie asa, de ce sa le dai satisfactie, abia asteapta, hai repede in birou la mine!"
Oare de unde stia omul acesta atit de multe despre ea? A ramas uimita cind a intrebat-o daca e vorba despre ofiterul acela frumos cu care fusese vazuta in urma cu citeva luni pe corso...Deci nu mai putea sa ascunda nimic si in afara de asta, pentru prima data in viata ei (cu exceptia bunicii care nu mai era) statea in fata unui om caruia putea, simtea nevoia sa-i spuna, simtea ca omul acesta o putea ajuta desi nu stia cum...
Dupa ce i-a povestit ce se intimplase s-a uitat adinc in ochii ei si a intrebat-o ce vrea sa faca! Abia atunci si-a pus si ea intrebarea ce vrea sa faca? Si raspunsul a venit singur ca si cum era ceva firesc si normal "-Sa mor..."
" Mda de murit e foarte usor dar nu rezolvi nimic cu asta" Si i-a explicat ca nu e cea mai mare nenorocire ce s-a intimplat, ca viata nu este asa si ca poate fi si frumoasa..." -N-ai vrea sa te mariti cu el? ...Ah nu, nu... de ce a intrebat asta, nu n-ar fi trebuit sa intrebe asta, i-a raspuns ca nu poate sa se marite cu un om pe care il uraste de moarte...poate intr-adevar viata poate fi si frumoasa dar pentru ea nu mai exista. Ce povestea acest om era destul de convingator dar nu mai era valabil pentru ea, sufletul ei era plin de ura nu credea ca va mai fi capabila vreodata sa iubeasca pe cineva si nici nu era acum timpul sa se gindeasca la asta, pentru ca mintea ei era incinsa cu cele mai crunte planuri de razbunare impotriva ticalosului care ii rapise tot ce avea si o aruncase in prapastia neagra, plina de noroi...nuuuu...ticalosul trebuia sa plateasca, si inca repede...Asa ca s-a trezit spunind ca vrea sa fie pedepsit. "-Foarte bine ai luat cea mai buna hotarire si ca sa fii sigura ca va fi pedepsit mergem chiar acum la unitatea militatra...

Trimis de: flori pe 12 Sep 2006, 01:18 PM

In biroul comandantului, desi instalata intr-un fotoliu de piele confortabil si incapator,desi cei doi barbati se purtau respectuos si pareau ca doresc sa ajute, abia atunci si-a dat seama cit de penibila si fara rost este hotarirea pe care o luase..De fapt nu asta voise. Nici ea nu stia exact ce voise dar acum ii parea rau ca se afla aici....Cind a intrat C. in birou si a dat cu ochii de ea acolo, a ramas teapan si a capatat aceiasi culoare cu uniforma lui impecabila...parea a fi o masina si nu un om. Cind a intrat pe usa si a luat pozitia de drepti cu mina la cascheta si pina a primit ordinul pe loc repaus parea intr-adevar un robot, o masina! Deci asta era...de fapt...el nu ea om nici nu putea sa fie...Chiar si atunci cind a fost intrebat "-O cunosti pe domnisoara?" a luat pozitia de drepti si a raspuns "-Permiteti sa raportez: Este prietena mea, viitoarea mea sotie"
Nu asta era prea de tot! Pina unde putea merge nebunia acestui om? De data aceasta comandantul a devenit verde de furie si i-a spus scurt: "Mars la arest! " Totul s-a intimplat rapid, dur si rece, ea nu mai dorea decit sa scape cit mai repede de acolo sa fuga si a sarit fara nici un cuvint in picioare in momentul cind a ajus la usa comandantul a gasit de cuviinta sa o mai asigure inca odata ca ticalosul va fi pedepsit asa cum se cuvine!
Ajunsa acasa s-a strecurat neobservata in intimitatea camerei ei coplesita nu numai de scirba si durerea imensa a ceea ce se intimplase ci si de un sentiment de vinovatie. Incoltea in mintea ei gindul negru ca este vinovata de tot ce s-a intimplat si este singura fiinta murdara din lume deci trbuia sa dispara. Totul devenise negru in jur o cuprinsese o frica teribila de acest negru trebuia sa fuga sa se salveze, parca un ocean imens si negru o inghitea incet, incet si nu mai avea aer, trebuia sa scape dar unde? cum? Atunci a vazut pe masa lama, lama de ascutit creioane...auzise ca se pot taia venele si se poate muri...a luat lama in mina ca pe un colac de salvare a privit-o o clipa si a privit si venele albastrui si fine si harsti cu toata ura pe care o acumulase.
Acum vedea singele rosu care se prelingea incet pe covor si nu simtea nimic, nici o durere... curios! Nu intelegea de ce nu o durea...chiar se gindise o clipa ca taietura va fi dureroasa dar pesemne ca durerea din suflet era mult mai puternica si avea efect de anestezic... nu mai putea suporta acel rosu care se intindea si se labarta pe covor ar fi vrut sa se termine odata si a inchis ochii...incet incet rosul acela suparator s-a transformat in visul ei albastru infinit in care ploua cu petale alb-roz...Ah ce bine ca a fost doar un cosmar...acum s-a trezit... era in lumea ei!

Trimis de: freeman pe 20 Sep 2006, 04:47 AM

Imi place cum asterni cuvintele. O sa-ti citesc tot jurnalul.

Trimis de: flori pe 20 Sep 2006, 05:27 PM

Quantum, multumesc pentru apreciere! Esti oricind binevenit. Enjoy!

Trimis de: freeman pe 24 Sep 2006, 12:06 AM

Multam fain!

Trimis de: flori pe 5 Oct 2006, 11:11 PM

Azi a fost o zi placuta. Spre seara am petrecut la un restaurant pescaresc pe malul rinului, intr-un satuc undeva la granita cu olanda.

 nass_rest.jpg ( 89.52K ) : 42

Trimis de: freeman pe 6 Oct 2006, 10:07 AM

Esti in ca in Germania?!

Trimis de: flori pe 22 Oct 2006, 05:00 PM

Adevarul si Dragostea
M-am trezit in zori soarele abia se itea la orizont si din pamintul reavan ieseu aburi fierbinti. Umblam bezmetica prin clarobscurul diminetii. In fata mea se asternea un drum, stiam ca va trebui sa pornesc pe acest drum...nu exista alternativa...nu stiam ce va fi la capatul acestui drum si nici daca exista undeva un capat. Uneori peisajul era arid dar alteori se ivea o oaza, uneori zaboveam in fata celor ce mi se revelau, alteori treceam pe linga ele grabita.
Pe drumul meu am observat ca nu eram singura, o umbra ma insotea permanent ca un prieten credincios. Era umbra mea, martora tacuta a bucuriilor si necazurilor mele.Ea imi cunostea cele mai intime secrete si-mi stergea uneori lacrimile amare, amintindu-mi intodeauna ca exist si asta-i mai presus de orice fericire. Atunci imi revenea zimbetul pe fata si vedeam iarasi in bezna ce ma inconjura stralucirea aureolara si pura a naturii. Rataceam fericita prin roua diminetii urmata de umbra mea credincioasa, cind mi-au aparut cei doi in cale...Primul era induiosator de frumos dar in frumusetea lui parea aproape ireal, era trist si tacut parea ca trage dupa el toate necazurile lumii pe cind celalat era exact contrastul, desi era urit avea ceva atragator. Avea stralucire superficiala a mascariciului si cauta cu linguseli si promisiuni sa-mi cucereasca gratiile...M-au rugat sa-i las si pe ei sa se alature calatoriei mele. Am acceptat bucuroasa, dar la putin timp am inceput a regreta hotarirea mea. Cei doi erau total diferiti si mai ales tot timpul se certau in privinta drumului..daca primul spunea la dreapta celalat intodeauna insista sa o apucam la stinga. Drumul in aceste conditii a inceput sa devina foarte anevoios mai ales ca eu eram cea care trebuia sa aplanez intodeauna icidentele dintre cei doi. Cel vesel si nepasator insista ca el cunoaste bine drumul fiind chiar stapinul teritoriului prin care treceam, pe cind celalalt ma implora in mod discret sa nu-i dau crezare si sa nu-l urmez. Nu intelegeam prea bine rivalitatea dintre cei doi, dar imi placea la nebunie sa le ascult povestile desi eram stresata de atractia pe care o simteam cind spre unul cind spre celalat...La un moment dat am inceput sa ma intreb incotro mergem, eram convinsa ca cei doi cunosc telul, dar n-am reusit sa aflu nimic de la ei. Singurul lucru sigur era faptul ca undeva exista un capat... dar unde?
Contradictiile si rivalitatea dintre cei doi devenea din ce in ce mai dura si incepea sa-mi fie clar de partea cui este adevarul. Doar umbra mea imi ramasese sfetnic si drumul devenea din ce in ce mai anevoios aproape imposibil. Soarele era la asfintit, cind deodata ne-a aparut in fata zidul.
-Am ajuns! Spuse mascariciul rinjind satisfacut...
Contemplam caramizile ruginii in lumina aurie si deodata m-am cutremurat de frica.Caramizile acestui zid erau plasmuite din ura, minciuna, deznadejde, teama si din toate pacatele lumii. Deci acesta este capatul drumului. Umbra mea si a calatorului misterios se odihneau tacute proictate pe zid. Era o tacere stranie, desi mintea mea tipa cuprinsa de teama. Intr-un colt ceva mai in spate se vedea labrtata si hidoasa umbra celuilalt calator.
Si atunci am primit sinistra revelatie, stateam in fata zidului construit de el.Voi deveni o caramida in acest zid.
-Nu! Nu-i adevarat! In spatele acestui zid este Telul! Spuse tinarul cel frumos si trist...Nu pierde speranta! Sa ne rugam! Acolo este locul minunat pentru care ai strabatut acest drum anevoios. Dar sint doar doua lucruri care vor putea strabate acest zid: Adevarul si Dragostea!

La un semn al mascariciului a aparut de nicaieri un batalion de executie cu armele incarcate gata sa traga la prima comanda. Scotind din buzunarul pelerinii o clepsidra, o aseza pe marginea zidului rinjind satisfacut.
-Acum voi deveni stapinul absolut al acestui tarim, doar doua caramizi mai lipseau din zid pentru ca sa nu mai poata iesi sau patrunde nimeni pe aici. Spuneti-va ultima rugaciune!
Priveam ingrozita nisipul care se scurgea cu repeziciune in jumatatea de jos a clepsidrei cind deodata am simtit ca ma inaltam cu o viteza imensa si treceam pe linga planete, incepind cu Venus, apoi au urmat Jupiter, Saturn, Neptun, si Uranus. Trebuie sa recunosc ca nu-mi aduc aminte sa fi vazut planeta Pluto. Aceste planete erau aproape una de alta intr-un fel de aliniere nu tocmai dreapta. Erau enorme si absolut minunate. Jupiter era cea mai colorata si stralucitoare dintre ele. Erau atit de apropiate una de alta incit de indata ce treceam de una, cealalta aparea imediat dupa ea. Treceam de ele cu repeziciune dar in acelasi timp nu mi se parea ca am viteza. Cind am trecut de Uranus, am intors capul sa ma uit la toate inca o data, erau atit de incredibil de frumoase, iar cind m-am intors sa ma uit inainte spre locul spre care inaintam, am vazut ca locul destinatiei mele se vedea foarte clar si m-a surprins total. Ma apropiam de un zid din nori. M-am oprit la intrare si am vazut cit de impresionanta era marimea acestui zid de nori ale carui dimensiuni le-am estimat imediat.
Nu vedeam prin el, nu era transparent. Era rosu inchis la baza, si cum ma uitam in sus vedeam ca era din ce in ce mai stralucitor atit in culoare cit si intensitate, din purpuriu spre mov, apoi albastru, apoi bleu si alb la virf, ca un mare talaz ce-l vezi pe timp de furtuna, ca un nor ce reflecta soarele de dupa amiaza. Nu aveam nici un control asupra miscarilor ce le faceam, am fost adusa in acel loc, nu am incercat sa ma misc singura si nici nu stiu daca as fi putut. . Deasupra acestui zid de nori am vazut multe perechi de aripi, de un alb pur cu accente de aur, si erau de jur imprejurul marginei de deasupra. Imediat mi-am dat seam ca erau Ingeri. Pareau ca se uitau la mine de acolo de sus si vedeam cum isi miscau si isi unduiau aripile. Era un spectacol de nedescris cum isi deschideau si inchideau aripile. Erau luminati de o sursa de lumina care nu stiu de unde provenea, dar cerul de deasupra lor era alb galbui si foarte stralucitor. Am scrutat virfurile norilor si le-am urmarit miscarile incercind sa disting vreun chip dar erau prea departe ca sa le vad fetele sau ceva din trup, doar aripirile lor erau surprinzator de mari si usor de observat. Eram atit de fermecata de cele ce vedeam incit am fost luata prin surprindere atunci cind mi-am coborit ochii la baza zidului. Am observat o silueta ce statea in picioare in mijlocul acestul zid, direct in fata mea. Nu-mi aduc aminte ca eu sa fi avut un corp sau sa fi stat pe ceva solid, de fapt, sub mine era la fel de intunecat ca si spatiul prin care tocmai traversasem. Insa silueta din fata mea avea un corp solid, era imbracat intr-o roba alba din cap pina in picioare. Silueta era luminata de undeva de deasupra dar gluga ii umbrea fata incit nu am putut vedea nici o trasatura. Vedeam cum bratele ii atirnau pe linga corp dar in acelasi timp erau deschise, cu palmele spre mine. Nici unul din noi nu am vorbit in mod obisnuit, si de indata ce l-am vazut am simtit o mare iubire si fericire pe care nu o pot pune in cuvinte. Apoi mintea mi s-a umplut de o mare cunoastere si intelegere in ceea ce priveste propria-mi existenta si rostul vietii mele, si-mi aduc aminte ca am spus.
-Acum inteleg, pricep totul, ce SIMPLU este de inteles!
In acel moment am stiut de ce m-am nascut si care era rostul vietii mele in marele plan al Divinitatii, si am inteles ca totul era foarte simplu si de loc complicat. De asemenea mi-am dat seama fara nici cea mai mica indoiala ca persoana din fata mea era Creatorul. Dupa citeva momente de comunicare fara cuvinte, urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am trezit iar in fata sinistrului zid construit din pacatele lumii. Si ce sentiment de groaza am trait cind am vazut ca sint inapoi si atit de departe de unde fusesem inainte. Imi aduc aminte ca am urlat ""NUUU!"" si am inchis ochii incercind sa ma reintorc acolo, dar bineinteles ca nu am mai putut. M-am uitat la clepsidra si mi-am dat seama ca timpul era pe sfirsite. Dar deodata am observat in spatele zidului aripile unduitoare ale ingerilor si mi-am dat seama ca ma simteam nemaipomenit! Atunci am auzit pentru prima data muzica aceea minunata si mi-a venit ideia salvatoare...
-Avem dreptul la indeplinirea ultimei dorinte!
-Fie! Spuse mascariciul rinjind ironic, si care este!
-Vreau sa dansez pentru ultima data cu iubitul meu Adevarul.
Muzica minunata a ingerilor se intetea incet, incet si noi ne incingeam din ce in ce mai tare in dansul ametitor, am devenit o flacara. nu stiu cit timp ne-am invirtit in dansul ametitor dar cind au incetat acordurile si in sfirsit ne-am oprit totul in jur era carbonizat. Zidul era rosu incandescent si racindu-se devenea negru de carbune. Ca la un semnal orchestra de ingeri a inceput sa cinte o melodie atit de minunata, incit zidul s-a transformat din carbune in cel mai pur si stralucitor diamant si s-a naruit peste cadavrul carbonizat al Raului, transformindu-se intr-un munte urias de o stralucire uimitoare. Cerul deasupra noastra era de topaz si iarba de smarald, din pomi se inaltau triluri de privighetori, si in izvoare de cristal zburdau pestisori de aur. Liliacul si magnoliile inflorisera si in aer se simtea un parfum ametitor, din toate colturile apareau oameni de toate culorile invesmintati in alb, cu ramuri de finic in maini. Pamintul era salvat scapase de sub stapinirea raului. In vazduh rasuna triunfator Oda Bucuriei.

Trimis de: flori pe 29 Oct 2006, 05:22 PM

Iata-ma m-am intors de la joging...ca cica tre sa fugi cit mai des ca sa nu te prinda batrinetea pai cum sa ma prinda fratilor ca ea e asa batrina abia se tiraste si eu nu ma las deloc ma antrez de zor. Ei na acu tre sa recunosc azi a fost un joging asa mai de voie incetisor la pas da si asa tot e bine...initial am vrut eu sa alerg dar cum sa faci asta cind sint atitea lucruri care te trag de atentie...catelusi care vor sa se joace cu oricine, frunze in culori uimitoare care valseaza in roiuri ametitoare intr-un cuvint si toamna asta e o splendoare!

 e_toamna_iar.jpg ( 57.46K ) : 40

Trimis de: flori pe 29 Oct 2006, 05:40 PM

Am ajuns si in Altstad, unde era o multime de lume, pentru ca s-a adus zapada si s-au facut niste partii unde se dadeau copii cu sanii...si in multime l-am pierdut pe E. care intodeauna dispare asa ca magaru-n ceata...a fost de ajuns sa ma aplec sa culeg niste frunze de artar care sint o splendoare si parca ma rugau sa le iau de acolo sa nu le calce multimea in picioare cind imi ridic privirea ia-l pe E. de unde nu-i, ce om iresponsabil! pai daca eram un copil! Tot asa mergea inainte fara sa se uite dupa mine? Bine ca stabilisem inainte sa mincam la restaurantul ala, unde-mi place mie...mama au aia o paine si ce pesti! Cind am ajuns, el era instalat frumusel la masa si mancase deja un cos cu paine si un castronas cu aioli, cica era sigur ca o sa vin. Eu am mancat Gegrilte Baby Calamar (caracatite mici la gratar) cu usturoi Mmmmm!

 bunataturi_pescaresti.jpg ( 59.71K ) : 33

Trimis de: flori pe 29 Oct 2006, 05:48 PM

Si splendoarea de toamna! La mine-n vaza cred ca se simt mai bine decit in picioarele oamenilor!

 frunze.jpg ( 31.48K ) : 37

Trimis de: flori pe 29 Oct 2006, 05:52 PM

Inca una!

 frunze_si_flori.jpg ( 28.35K ) : 35

Trimis de: flori pe 29 Oct 2006, 05:55 PM

Si aici, eu, azi.

 azi.jpg ( 45.6K ) : 42

Trimis de: flori pe 31 Oct 2006, 11:25 PM

LA FEREASTRA TA – Semnal M.

Vad, la fereastra ta, târziu,
O lumina si nu stiu, de esti treaza sau visezi.
Vad un spectacol in nocturn
Cavaleri din vechiul turn, ce te-ndeamna sa-i urmezi.

Si as dori sa pot intra, sa alung din preajma ta,
Tot ce-i trist si tot ce-i rau.
Si as dori sa fiu acum, o romanta cu parfum,
Sa pot sta in parul tau.

Vad la fereastra ta târziu,
O lumina si nu stiu, daca plângi sau daca râzi.
Trec si pe drumul nesfârsit,
Ma primesc cu bun venit, numai plopii cei natângi.

Dar, am sa ma intorc cândva, sa alung din preajma ta,
Tot ce-i trist si tot ce-i rau.
Si as dori sa pot sa-ti spun, o poveste de pe drum,
Când visam sub geamul tau.
Si as dori sa pot intra, sa alung din preajma ta,
Tot ce-i trist si tot ce-i rau.
Si as dori sa fiu acum, o romanta cu parfum,
Sa pot sta in parul tau.

Trimis de: flori pe 31 Oct 2006, 11:29 PM

PUSTOAICO

Pustoaico, tu ai sânge de vipera,
Pustoaico, iti spun adio si te las.

R: Da, da tu ,tu, mi-ai inselat simtamintele,
da, da ,da tu, tu , mi-ai ranit inima.

Pustoaico, ti-am fost suflet prea credincios,
Pustoaico, de-acum nimic nu are rost.

Trimis de: flori pe 31 Oct 2006, 11:46 PM

Era odata o chitara...un tip s-a agatat de ea si s-a apucat sa-mi cinte! Era un biet trubadur, dar era frumos!

Trimis de: John B pe 1 Nov 2006, 01:37 PM

Flori, ce faci, te duci la meciul Rapidului? Am auzit ca destul de putini romani se vor duce la aceasta partida, din cauza pretului de 25 USD...

Later edit: abia acum am vazut ca esti prin Germania... scuze!

Trimis de: Felina pe 1 Nov 2006, 01:44 PM

Flori, superbe frunze. Imense!

De cand ai inceput sa alergi?
Eu de cand alerg ma simt mult mai bine, am devenit dependenta deja.

Trimis de: flori pe 1 Nov 2006, 02:56 PM

John B, Ce meci? Nu cred ca am pomenit pe undeva pe aici ca as fi microbista!

Felina de alergat alerg de cind ma stiu... Si gimnastica mai fac dar din pacate nu in fiecare zi ci doar asa cind ma apuca! Inainte cu vreo 10 ani era alta treaba alergam cite 4-5 km pe zi fara discutii!

Trimis de: flori pe 1 Nov 2006, 10:58 PM

M-am ametit! Am mancat pizza am baut vin negru si am mancat tiramisu la restaurant italian...apoi am condus val virtej pin acasa si l-am pacalit pe E. ca nu vad culorile la semafor...acu tot ametita sint si ma duc sa ma culc...toata ziua mi-a fost somn azi dar abia acum am realizat ca trebuie sa ma duc la culcare. Noapte buna!

Trimis de: John B pe 2 Nov 2006, 11:40 AM

Rapi joaca cu Hapoel Tel Aviv, in deplasare in seara aceasta seara, de la 18.30 ora locala

Trimis de: flori pe 2 Nov 2006, 01:26 PM

Unde la Tel-Aviv?
Pai sa le fie de bine ca aia de pe acolo nu prea le au cu fotbalul si eu nici atit, ca daca mi-ar fi dat si invitatie gratis tot nu m-as fi dus!

Trimis de: John B pe 2 Nov 2006, 02:52 PM

Pe stadionul Bloomfield. (Sa nu ma intrebi pe unde vine ca nu stiu)

Trimis de: flori pe 2 Nov 2006, 09:11 PM

Am fost la cumparaturi...acum ma duc sa fac supa de gaina si prajiitura cu mac.

Trimis de: contraste pe 2 Nov 2006, 09:28 PM

După ce termini prăjitura cu mac, îmitrimiţi mie la pachet o porţie! Este preferata mea. Tot ce este cu mac.

Trimis de: flori pe 2 Nov 2006, 11:15 PM

Cu cea mai mare placere, contraste dar nu cred ca tine proaspata pina ajunge in RO. Ce-ar fi sa dai tu o fuga incoace si promit ca fac special pentru tine cea mai superbuna prajitura cu mac!

Trimis de: freeman pe 2 Nov 2006, 11:26 PM

Trimis de: flori pe 2 Nov 2006, 11:28 PM

Quantum, vrei si tu prajitura cu mac?

Trimis de: contraste pe 3 Nov 2006, 09:19 AM

flori, O.K. ! Primul drum care va fi pe meleagurile tale va avea una dintre ţinte prăjiturile tale cu mac şi invitaţia ta de care ţin cont şi pentru care îţi mulţumesc.

Trimis de: flori pe 3 Nov 2006, 06:40 PM

Iata prajitura cu mac...pentru toti cei care vor, va rog serviti-va!

 prajitura_cu_mac.jpg ( 69.78K ) : 24

Trimis de: flori pe 7 Nov 2006, 12:32 AM

Avem oaspeti din Argentina...i-am invitat ieri la ceai si au mancat toata prajitura cu mac, au fost foarte incintati. Mai grav e ca E. i-a invitat la fejoada care e facuta de o brazilianca si sta in congelator de asta vara...ce ma fac? Eu n-as vrea sa-i am pe constiinta dar nici fejoada proaspata nu ma apuc sa gatesc, mai ales ca nici nu stiu, desi e tot o fasole cu ciolane si cirnati ca pe la noi...chiar nu inteleg ce gasesc bazilienii astia asa de grozav in mincarea asta!

Trimis de: exergy33 pe 1 Dec 2006, 07:54 AM

Flori , LA MULTI ANI !



( miniatura executata de Farshchian, un mic cadou virtual pentru tine )

Trimis de: Mrs. Rogers pe 1 Dec 2006, 08:16 AM

La multi ani si multa sanatate, Flori !

N-am mai trecut de foarte mult timp prin jurnalul tau ...

Trimis de: dascalita pe 1 Dec 2006, 09:47 PM

La multi ani, draga Flori!
Sa fii fericita si sa ramai mereu tanara !

Trimis de: flori pe 1 Dec 2006, 09:54 PM

exergy e minunata miniatura, toxic flori rosii multumesc mult si va iubesc!
Azi am avut o zi minunata sper sa fie asa tot anul!
Ce frumos sa fiu tocmai in ziua asta la Ierusalem, orasul sufletului meu!
Promit sa fac si poze!

Trimis de: flori pe 1 Dec 2006, 10:03 PM

Dasca multumesc !

Trimis de: Marcus pe 1 Dec 2006, 10:10 PM

LA MULTI ANI, MULT INDRAGITA MEA FLORI!!! Un munte de sanatate iti doresc si multa, multa fericire alaturi de cei dragi!

Trimis de: flori pe 1 Dec 2006, 10:26 PM

Marcuus ce bucurie sa aud ca iti sint draga! Multumesc mult si sa stii ca dragostea e reciproca!

Trimis de: Mrs. Rogers pe 2 Dec 2006, 03:55 AM

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:18 PM

Toxic ma straduiesc si eu cit pot...dar totusi nu sint o mama chiar asa de buna cum mi-as fi dorit. Mai bine zis sint o mama buna dar care lipseste foarte mult si ii lipseste copilul tot atit de mult. Asta pentru ca el a crescut cu dorul in suflet pentru mine iar eu am muncit prin strainatati cu dorul de el. Deh... e traumatizant si trist dar asta e situatia...Important ca sintem sanatosi si el este un copil bun.

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:23 PM

Si acum pozele promise! Din Israel.

 Armaghedon.jpg ( 142.6K ) : 39

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:25 PM

Meghido...sau locul unde se spune ca ar fi Armaghedon.

 Meghido.jpg ( 73.64K ) : 32

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:28 PM

Zidurile Ierusalemului vechi cu portile de aur despre care se spune ca va inta Isus la a doua venire.

 Portile_de_aur.jpg ( 123.04K ) : 35

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:45 PM

Proprietara casei din pom! (Mica... nepotica mea)

 Casa_din_pom.jpg ( 139.9K ) : 39

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:47 PM

Si eu in vizita la Mica...Am fost invitata si n-am avut incotro a trebuit sa ma catar in pom!

 eu.jpg ( 136.5K ) : 43

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:52 PM

Biserica "Tatal nostru" Aici puteti citi "Tatal nostru" in toate limbile pamantului si in altar daca spui rugaciunea cu glas tare efectul ecoului este minunat!

 Intrare_in_biserica_Tatal_Nostru.jpg ( 144.95K ) : 34

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:55 PM

In interiorul curtii si in biserca sint expuse panouri cu "Tatal nostru" in toate limbile.

 Tatal_Nostru_in_toate_limbile_pamintului.jpg ( 102.62K ) : 35

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 05:57 PM

Biserica ruseasca

 Cupola_Bisericii_Rusesti.jpg ( 131.76K ) : 33

Trimis de: flori pe 3 Feb 2007, 06:25 PM

Feruza, fetita din Uzbekistan, fosta prietena a lui Stefan, a fost ieri in vizita la noi...Fata asta nu-l poate uita pe Stefan, sper ca destinul ii va uni pina la urma, ca cel putin despre ea sint sigura ca-l iubeste...si eu tare imi doresc o nora ca ea...mai bine zis chiar pe ea.

 feruza.JPG ( 93K ) : 64

Trimis de: flori pe 19 Feb 2007, 12:21 AM

Mi-am cumparat bilet de avion pentru Romania, asa ca de pasti sint cu voi! Yeees! Am inceput sa numar zilele, da o sa fie lungi mai ales ca sint de post!

Trimis de: contraste pe 19 Feb 2007, 07:21 AM

Poate, poate acum ne vedem!
flori, am revenit să te întreb dacă pozele din ataşamente nu sunt aceleaşi cu cele postate pentru concursul de fotografii?

Cu prietenie!

Trimis de: flori pe 19 Feb 2007, 02:22 PM

Ah contraste abia astept...dar nu-mi mai fac planuri dinainte ca sa nu se indeplineasca!

Ba da! doua dintre ele le-am trimis si la concurs este interzis cumva?

Trimis de: freeman pe 20 Feb 2007, 11:18 PM

n-ai mai pus poze cu pietricele frumoase...
pune una pentru mine maine, sa fie cu noroc

Trimis de: flori pe 21 Feb 2007, 12:06 AM

Pun Quantum cum sa nu...numai sa.mi spui ce piatra pretioasa ti-ar place sau macar in ce luna esti nascut ca sa pun piatra lunii tale!

Trimis de: flori pe 21 Feb 2007, 12:14 AM

Trimis de: freeman pe 21 Feb 2007, 05:59 AM

eu sunt in decembrie, dar poti pune si diamante

Trimis de: freeman pe 25 Feb 2007, 06:17 AM

hai cu ele!

Trimis de: flori pe 25 Feb 2007, 03:17 PM

Quantum dar ti-am indeplinit dorinta de mult timp! Nu ai cautat unde trebue! http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=8158&st=60

Trimis de: freeman pe 25 Feb 2007, 11:27 PM

astea le stiu, multam, dar voiam sa-mi pui un diamant nou...

Trimis de: flori pe 26 Feb 2007, 12:04 AM

Poze cu diamante nu pun in jurnal...si adevaratele diamante sint la pastrare in seif.

Trimis de: flori pe 8 Mar 2007, 09:08 PM

Am primit un buchet de flori de la iubitul meu nu stia ca este ziua femeii astazi dar cind i-am spus ca-n Ro se sarbatoreste s-a conformat!

 8_martie.jpg ( 57.65K ) : 42

Trimis de: flori pe 23 May 2007, 08:55 PM

in sfarsit am ajuns si pe aici sa sterg praful si panzele de paienjeni...ca am prins o experienta de numa! Cind am ajuns in ro era in saptamina mare si cum am aterizat la o prietena in Bucuresti vrind sa ma fac folositoare, m-am apucat sa-i fac curatenie ea fiind plecata la servici...e placut sa vezi oameni fericiti si placut surprinsi de faptele noastre iar ca drept rasplata cind am ajuns acasa in ajun de paste cineva imi facuse si mie casa curata bec.
Pe scurt am petrecut pastele cel mai frumos cu familia. Apoi desi visam la o vacanta undeva intr-o statiune, nu mi-am dus visul la indeplinire pentru ca m-am apucat de renovat si inca se mai renoveaza si azi cind eu am ajuns deja in De...
Stres Stres si iar Stres!!!!!
Acum fiul lui barbata-meu este aici si sint pusa intr-o situatie foarte neplacuta ....nu stiu ce sa mai fac...imi vine sa urluuuuuu!
Menaj en trois? NUUUUUUU! Niciodata....Ajutoooooor!

Trimis de: flori pe 24 May 2007, 07:25 PM

Azi s-au mai linistit spiritele. Sper ca o sa plece curind. Au fost vreo citeva zile poate cele mai dificile din toata relatia asta, numai fulgere si trasnete, pentru ca nu pot sa accept niste magarii...
Nu stiu cum sa spun... nu am nimic cu omul asta, ca la cei 38 de ani ai lui nu se mai poate numi baiat, dar de cind a intrat el in casa totul merge numai pe dos, uneori am impresia ca vrea chiar sa ne desparta...eu inteleg ca este intr-o situatie disperata, ca are datorii in banca si casa amanetata, ca nu are femeie si nici nu gaseste, pentru ca nici nu e in stare sa ofere nimic, pentru ca se iubeste doar pe el si ar vrea el o femeie... asa pe care s-o foloseasca si apoi s-o bage in dulap, cit despre bunele maniere nici nu mai vorbesc...si mai rau decit atit a reusit intr-o oarecare masura sa-i bage si lui taica-so ceva din ideile lui in cap...mai grav e ca nu stiu din ce motive, dar a incercat sa flirteze cu mine si chiar sa faca apropouri nerusinate si asta de fata cu taica-su, de atunci au inceput toate necazurile, pentru ca n-am putut sa ma abtin si am sarit ca arsa, cind desi avea destul loc pe canapea, se ingramadea in mine si incerca sa ma pipaie. Nu stiu ce sa cred ori este gelos ca taica-so ma iubeste ori...nu stiu, nu stiu dar sper sa plece cit mai repede ca nu mai am aer...situatia este disperata! Si pe E l-a adus intr-o stare de stres de nedescris, totusi e fiu-so si vrea sa-l ajute desi recunoaste ca e un handicapat...Eu i-am spus sa-i dea bani , sa-i dea ce vrea el dar numai sa plece de aici. E vrea sa-i dea de munca insa fiu-so nu are deloc chef de munca si deocamdata sta tolanit in pat fara nici o rusine...Acum i-a cumparat masina cu gps si i-a dat marfa sa se duca sa vinda si cica v-a veni numai simbata si dumineca pe aici...offf ce cosmar!

Trimis de: flori pe 28 May 2007, 08:11 PM

Mi-am zugravit casa in alb...a fost la inceput verde, tata a zugravit-o asa. Apoi eu am renovat-o si a fost un fel de violet, acum e alba...cred ca a iesit frumos abia astept sa ajung iar in RO sa o vad, intre timp renovarile aproape s-au treminat. Pe 24 iulie voi ajunge iar in Ro.

Trimis de: Fantasee pe 29 May 2007, 11:14 AM

Felicitãri, flori! Admir pe cei care conservã cuibul familiei. Încerc sã fac asta, dar mi-ar plãcea sã cred cã va fi mai uºor odatã cu trecerea timpului.

Trimis de: flori pe 24 Jun 2007, 01:18 PM

Ieri am fost la inmormantare la doamna Boom. Cu putina greutate am gasit locul unde avea loc ceremonia, adica un crematoriu...Vedeam de multe ori pe sosea o plancarda pe care scria spre crematoriu...suna sinistru si-mi imaginam ca arata ca un furnal si miroase in jurul lui a carne arsa.
Inmormantarea sau mai bine zis incinerarea avea loc la 11.30 si noi am ajuns pe la 11.35 din cauza ca am ne-am cam incurcat pe drum...imi parea rau ca nu am avut timp sa cumparam flori, dar din fericire cind am ajuns acolo am vazut o multime de oameni...cred ca erau 800-1000, stateau in tacere asezati in rind dar nimeni nu avea flori. M-am mai linistit. Pentru prima data am vazut o astfel de ceremonie. Dupa citeva minute oamenii au inceput sa intre...am intrat si noi intr-o sala mare, parca era o sala de concerte...erau chiar vestiare la intrare precum si fotolii ca intr-un foaer...in sala fiecare s-a asezat pe scaune si pentru ca era foarte multa lume o parte au ramas in picioare. In fata noastra era un fel de scena cu doua difuzoare mari in stinga si in dreapta un mic pupitru cu microfon si la mijloc trona sicriul inchis ermetic ornat cu imense si minunate decoratiuni florale si de asemenea imensa scena era incarcata cu aranjamente florale si buchete imense, fiecare cu dedicatie...abia acum mi-am dat seama de ce nu avea nimeni flori in mana, de fapt oamenii trimisesera mai dinainte florile. Din boxele imense razbatea in surdina Adagio a lui Albignoni si fiecare s-a asezat in tacere la locul lui...Nu tu preoti, nu rugaciuni nici macar o cruce sau icoana, nu tu bocete...doar oamenii erau imbracati in haine cernite si pareau tristi. la un moment dat a aparut un personaj care a vorbit ceva in olandeza si a inceput sa dea cuvintul membrilor familiei...Au urcat pe scena doua din cele trei fete ale doamnei Boom...si au citit fiecare cite un discus pregatit dinainte...ciudat mi s-a parut ca in timp ce citeau chiar au avut puterea sa zimbeasca...banuiec eu ca povesteau ceva intimplari hazlii despre mama lor...cea de-a treia fiica adica cea mai mica pe care o si cunosteam personal de la magazin era singura care mi se parea zdrobita de durere si avea ochii rosii de plins. Ea nici nu a venit pe scena. Dupa ce au vorbit mai multe persoane si am ascultat ceva muzica sinfonica, oamenii au inceput sa iasa din sala la fel de tacuti si disciplinati...unii se opreau un moment in fata sicriului si transmiteau scut condoleante familiei. Am trecut intr-o alta sala imensa cu mese si cu bufet unde se servea cafeaua si prajitura preferata a doamnei Boom si oamenii se strinsesera in grupuri si discutau destinsi ca si cum ar fi fost in pauza unui concert. Chiar asta a fost si impresia care mi-a ramas...ca am fost la un concert si nicidecum la o inmormantare. Dumnezeu s-o ierte, a fost o femeie foarte buna si simpatica si a murit prea devreme. Cred ca am fost singura care in cele citeva momente cit m-am oprit in fata sicriului am spus o rugaciune pentru sufletul ei. Pe drumul inapoi spre casa a plouat torential desi de dimineata parea sa fie o zi insorita.

Trimis de: dascalita pe 24 Jun 2007, 07:58 PM

Flori, regret ca ai pierdut o prietena draga...

Povestea de la crematoriu ma infioara...Noi suntem obisnuiti altfel, prin traditie ne luam altfel adio de la un om drag. Poate asa a vrut ea...

Trimis de: flori pe 24 Jun 2007, 08:33 PM

Da a fost un om minunat...mereu cu zimbetul pe buze si oricind bucuroasa sa ajute. Moartea ei a fost o surpriza pentru toti...Era perfect sanatoasa si plina de viata. Noi o vizitasem chiar cu o zi inainte de tragicul eveniment si ne-a preparat cu mana ei cafeaua.
Era vesela ca de obicei si a laudat-o pe fiica ei ca a invatat foarte bine sa conduca afacerea singura si mult asteptatii clienti intra in magazin tocmai cind ramine fiica-sa singura...Am glumit pe baza asta si i-am spus fetei ca asta inseamna ca a venit timpul sa o trimita pe mama in concediu sa se odihneasca.
A doua zi a sunat telefonul si angajata ei ne-a dat tragica veste...pare de necrezut...am crezut ca a fost un accident sau ceva dar am aflat ca spre seara nu s-a simtit bine si a fost dusa la spital...pina dimineata a murit.
Olandezii sint in general oameni foarte buni, deschisi si simpatici dar in ce priveste credinta in Dumnezeu am impresia ca le cam lipseste...Stiu ca majoritatea sint protestanti. Bisericile la ei au fost transformate in muzee si unele chiar in restaurante.

Trimis de: SORIN pe 7 Jul 2007, 01:53 PM

Pacat Coane Eu te-am simpatizat, dar se pare ca am gresit!!

Sorin.

Trimis de: flori pe 7 Jul 2007, 02:16 PM

Sorin cu cine vorbesti? Esti sigur ca n-ai gresit adresa?

Trimis de: contraste pe 7 Jul 2007, 02:48 PM

Nu cred Flori cã Sorin a greºit.
Cred doar cã a citit ceea ce am citit ºi eu înainte de a fi ºters ºi acolo a rãspuns.
A mai fost o postare la tine în paginã...

Trimis de: SORIN pe 7 Jul 2007, 02:59 PM

Trimis de: flori pe 7 Jul 2007, 03:45 PM

A cred ca a trecut pe aici Manea grosu si-artagosu si a vrut sa mai faca o cantare la masa mea...stiti voi ala care a intrat peste mine la privata si s-a dezbracat de vorbele alea murdare ca ma tinui de nas de tare ce duhneau...dar n-am avut incotro a trebuit sa-mi suflec manecile, sa-i adun mizeriile de cuvinte si sa i le indes inapoi de unde au iesit... sa-i fie tarina usoara...ca cica nu mai bintuie pe aici...l-a prins Toma Alimos si i-a facut felu

Trimis de: SORIN pe 7 Jul 2007, 03:56 PM

Nu a trecut nimeni...dar Mihai a facut ordine!!

Asa ca deja e past si gasesc ca nu e fair sa continui ........

Sorin.

Trimis de: flori pe 7 Jul 2007, 04:47 PM

Grea profesiune trebuie sa fie cea de medic psihiatru...

Trimis de: exergy33 pe 7 Jul 2007, 08:05 PM

Trimis de: flori pe 7 Jul 2007, 09:38 PM

Dragostea este asa de importanta in vietile noastre...vreau sa spun, orice fel de dragoste. Nu ma refer numai la dragostea dintre un barbat si o femeie. Toate progresele pe care le facem se datoreaza dragostei. Dragostea m-a ajutat intodeauna sa-mi mentin moralul ridicat si a dat un sens si o ratiune existentei mele. Munca este pentru mine un antidot impotriva suferintei.

Trimis de: flori pe 10 Jul 2007, 09:31 PM

Am crezut ca de vina e computerul meu de acasa de se blocheaza hanul tot timpul da uite acum sint la internet cafe si tot asa merge! Uf! abia reusesc sa scriu citeva riduri!
Sint In Harleem Dar am vazut pe aici doar un singur negru si ala pe bicicleta...ati gicit Harleem in Olanda...cica de la orasul asta se trage numele Harleemului din state.
L-am lasat pe barbatu-meu sa doarma la hotel si eu am iesit sa vad imprejurimile...frumoasa tara Olanda! Si cind te gindesti ca oamenii astia se lupta tot timpul cu apele ca sa mai cistige cite putin teritoriu...Ei macar apele sint mai bune decit oamenii!
Gata cred ca expira timpul si eu sint frinta de oboseala si mai trebuie sa conduc si pin la hotel vre-o 10m km...Am plecat, bine ca am reusit sa vorbesc cu copilu...ce scumpici e mi-e tare dor de el!

Trimis de: contraste pe 11 Jul 2007, 06:29 AM

Dar de noricicã nu mai spui nimic?
Ce mai face, a terminat facultatea?

Trimis de: flori pe 12 Jul 2007, 11:53 PM

Oh...contraste mie tare mila de fetita asta ca asa de mult il iubeste pe Stefan, da el derbedeul nu duce lipsa pe acolo prin RO...si nu prea se mai gindeste la ea. Ea tot mai spera si vine pe la mine tocmai de la Frankfurt, ca acolo invata acum si plinge tot timpul ca Stefan nu-i trimite nici macar un e-mail...Eu ce sa-i fac? Ii spun si eu ca poate nu are timp dar ca si el o iubeste si ea are oricum locusorul ei si numai al ei in inima lui! Lucru care este in mare masura adevarat...deh ce sa-i faci valurile tineretii! Acuma sincer, cred ca eu o iubesc mai mult decit el, nu stiu de ce dar parca ar fi copilu meu fata asta! Insa cine stie ce le rezerva viitorul?
Eu cred ca sint prea tineri, desi la virsta lor eu eram maritata si la casa mea! Da poate-i mai bine asa!
Sint foarte obosita si ma doare o masea de mor...Abia am ajuns acasa. Drumul de intoarcere este intodeauna mai lung...A fost frumos in Olanda dar ca intodeauna obositor...nu-i usor sa fii turist cu afaceri. Am facut multe poze, maine o sa postez citeva sa va clatiti si voi ochii cu frumusetile Olandei!

Trimis de: flori pe 13 Jul 2007, 05:37 PM

Poze din Amsterdam!

 in_trafic.jpg ( 84.43K ) : 28

Trimis de: flori pe 13 Jul 2007, 05:39 PM

Un Han in Amsterdam!

 la_hanul_piratilor.jpg ( 94.22K ) : 29

Trimis de: flori pe 13 Jul 2007, 05:42 PM

Trimis de: flori pe 13 Jul 2007, 05:43 PM

o statuie

 statuie.jpg ( 101.69K ) : 25

Trimis de: flori pe 13 Jul 2007, 05:47 PM

Aici dupa ce mi-a sarit unu cu bicicleta direct in fata masinii...ce teroare sa conduci in Amsterdam

 ce_vrei_domle.jpg ( 106.76K ) : 29

Trimis de: flori pe 13 Jul 2007, 05:49 PM

In fata unui zid acoperit cu iedera!

 my.jpg ( 117.11K ) : 28

Trimis de: flori pe 13 Jul 2007, 05:59 PM

Trasura la Amsterdam

 Mai_bine_cu_trasura.jpg ( 106.07K ) : 32

Trimis de: flori pe 16 Jul 2007, 01:42 PM

YEEESSS!!! Brazil a cistigat cu 3-0...Nu sint o mare microbista dar meciu asta ne-a dat ocazia sa sarbatorim aseara. Pentru ca nu s-a transmis la nici un post tv in Germania, barbatu meu brazilian de origine s-a facut luntre si punte sa-l vada si am colindat toate pab-urile braziliene de pe aici pina am gasit la "Bosa Nova" un loc linistit unde am putut vedea meciul pe ecran mare, maaama abia acum imi dau seama ce farmec are fotbalul asta...mai ales ca am baut si cite trei caipirinii de fiecare (ca asa ne-am propus, sa bem atitea caipirine cite goluri vor da sau vor primi brazilienii) asa incit barbatumeu cica sa luam un taxi pin acasa la care i-am zis ca las ca-l duc eu si se vede ca era destul de ametit incit nu s-a impotrivit asa ca am pus-o pe Sara in functiune ( tom-tom-ul) ca sa-mi arate drumu si am ajuns intregi...ma mir si eu cum, ca nu prea vedeam bine culorile de la semafor...norocul cred a fost ca la ora unu noaptea nu prea e trafic mare pe aici! Da a fost super chiar si drumul pina acasa...acuma inteleg eu de unde placera tipei aleia celebre (Paris) care a stat la inchisoare ca a condus sub influenta alcoolului! Oricum daca nu eram destul de ametita nu cred ca as fi avut curajul asta! Alta data nu mai fac!

Trimis de: flori pe 22 Jul 2007, 03:54 PM

http://www.trilulilu.ro/lulupui/0d6f76cb55cb9b

Trimis de: flori pe 22 Jul 2007, 07:08 PM

Poza trimisa de copilu prin messenger ca sa vad cum a aranjat salonul!
Eu lasasem plin de var si de praf!
Abia astept sa ajung acasa! Mai am maine si poimaine sint in avion cu destinatia Romania!

Trimis de: Afrodita pe 2 Aug 2007, 12:32 AM

Ce ciudat mi se pare sa vad cladirile si strazile prin care m-am plimbat acum 8 luni la altcineva in jurnal... Si ce e mai ciudat - acum am realizat - n-am nici o poza din perioada aceea fericita, nimic, nici o amintire din Amsterdam intiparita pe undeva, decat pe retina proprie si pe creierul personal... Adevarul e ca Ams e un oras superb

Ah, spune hello lu' madam Romanica si de la mine, ca mi-i dor di dansa

Calatorie placuta si have fun

Trimis de: flori pe 14 Aug 2007, 01:00 PM

In sfarsit am ajuns si eu pe la un net...Va salut din Sibiu, ce oras frumos Sintewm aici de 7 zile locuim la Sibiel, un sat frumos si plin de turisti israelieni, germani si alte natii care se opresc mirati la fiecare fintina, potcovarie sau cazan de tuica...se plimba cu carutele mulg vacile si se simt fericiti mirindu-se ca mai exista asa ceva in lume.
Eu sint cu o parte din familia lui E. care au venit prima data in vizita la noi si facind exceptie de bataia de cap pe care ne-o dau copii ne simtim minunat. Am vizitat pina acum Sighisoara, Paltinisul, bineinteles Sibiul...si oamenii sint foarte surprinsi de frumusetea naturii neatinse de mina omului. Barbatu-meu ma enerveaza pentru ca zice ca aici nu e Romania ca el are impresia ca e Elvetia sau undeva in Tirol . Ce obraznicie! M-am certat cu el pe chestia asta! Cum indrazneste sa compare el tara mea cu locurile alea artificiale!
Ok. Important e ca toti vor sa-si cumpere case pe aici prin satele astea si se interesesza de preturi! Ce tara frumoasa avem!

Afro, sigur ca o sa salut Romania si din partea ta!
O sa revin cu poze si cu mai multe detalii!

Trimis de: Afrodita pe 15 Aug 2007, 09:22 AM

Sarut mana

Dupa ce-am citit ce-ai scris m-a cam apucat dorul de casa ...

Asa e: avem o tara superba!

Trimis de: flori pe 7 Sep 2007, 02:16 PM

Am ajuns acasaaaaaa!
Chiar acum n-am timp...Da acush va povestesc prin ce-am trecut si de ce ma bucur asa tare ca am ajuns!

Trimis de: flori pe 7 Sep 2007, 03:52 PM

Scuze am scris rapid si cu multe greseli sint inca sub influenta intimplarilor de ieri!

Trimis de: dascalita pe 7 Sep 2007, 04:41 PM

Impresionanta aventura dar si curajul vostru...

Trimis de: flori pe 7 Sep 2007, 05:12 PM

Ieri 6 sept. 2007, la ora 11.30 trebuia sa decolez din aeroportul Baneasa. Alaltaieri dupa ce am iesit de la cabinetul stomatologic pentru ca am fost nevoita sa ramin la Birlad pina in ultima zi ca sa-mi finalizez lucrarea dentara, am cumparat bilet de la agentie la rapidul de la 1.30 noaptea. Era ultimul tten cu care puteam sa ajung la timp la aeroport. La ora 14.30 a inceput furtuna, oamenii inca mai lucrau in curte la pavaj. Cu mare greutate au reusit trei oameni sa acopere cu o prelata gresia proaspat pusa, ca altfel ar fi fost luata pe sus de vintul care mai tarziu am aflat ca a smuls copaci si acoperisuri prin oras si imprejurimi. Dupa ce am pus la adapost lucrarea si oamenii au plecat acasa ca incepea sa ploua si nu se mai putea lucra, am urcat in dormitor, am pus ceasul sa sune la 23.00 si m-am culcat. Ca prin vis am auzit bubuituri dar din cauza geamului termopan si a draperiilor groase de plus nu mi-am dat seama ce se intimpla afara. Abia cind m-am sculat sa plec la gara am aflat ce proportii a luat vintul si ploaia. Era intuneric bezna nu curentul cazuse. Pe bijbaite am reusit sa-mi gasesc valizele care erau deja facute si am chemat un taxi cu care am plecat la gara. Pe drum am vazut acoperisuri smulse, copaci cazuti, o portiune de strada aproape de gara era inundata si nu se putea circula. Am facut un ocol mare pe alte strazi si am ajuns...La casa de bilete nimeni! Era destul de tirziu asa ca m-am rastit la casiera care abia atunci s-a aratat venind agale de undeva de pe afara:
-Haideti doamna ca acus vine rapidu si dumneavoastra va plimbati pe afara!!!
La care ea imi raspunde la fel de tifnoasa:
-Stati linistita doamna ca nu mai vine nici un tren pe aici...au fost deviate toate pentru ca s-a rupt linia la Tutova din cauza inundatiei.
-Pai bine si eu cu ce ajung la aeroport?
-Nu stiu!
Si asa a inceput circul...
Fuga in autogara...vedem un afis cu microbuzele care circula spre Bucuresti. Primul era la ora 4.00, sunam la mobilul afisat, nu raspunde nimeni. Era singura mea sansa de a iesi din Barlad. Asteptam 2 ore in compania unui catel ud si jigarit, uitindu-ne la un televizor lasat sa functioneze si care se vedea prin fereastra paznicului care era plecat pe undeva sau sforaia pe undeva pitit prin vre-un ungher. In sfarsit pe la 3.00 raspunde dispecerul si ne spune ca sint 50 de persoane pe 20 de locuri si nu ne poate lua...si bine a facut pentru ca acel microbuz s-a intors inapoi de la Tecuci ( am aflat mai tarziu). Mi-a mai ramas doar o sansa...sa plecam cu un taxi. Vorbim cu soferul taxiului si se ofera sa ne duca pentru 200€. Am acceptat desi era destul de scump. Insa dupa ce a dat telefon la politia rutiera, a spus ca nu se poate circula si am inteles ca eram blocata in Barlad.
Cu noaptea-n cap sun la sora mea care trebuia sa plece si ea in aceiasi zi dar avea avionul spre Israel seara la ora 19.00 si dormea linistita. S-a tezit am deschis televizorul si aflam primele stiri despre calamitate...Acum macar eram trei care trebuia sa ajungem la aeroport...am inceput sa ne framintam mintile in fel si chip sa gasim o solutie... ba chiar ne-am gindit sa inchiriem un elicopter ca vazusem eu odata un anunt ca o firma inchiriaza elicoptere in Barlad. Am inrosit linia telefonului sunind pe la cunostinte si le-am innebunit pe telefonistele de la informatii dar tot nu am gasit firma aia. Ne luasem orice nadejde si asteptam ora 7.00 ca sa ne reprogramam zborul. Ca o ultima incercare mai sunam odata la autogara... la microbuzul de la ora 6.00 mai sint 6 locuri. Incarcam bagajele in taxi si la autogara...urcam la ingramadeala cu catel cu purcel si mai ales tigani cu parfumul specific... dar ce sa mai facem nazuri... sintem fericiti ca am prins o sansa ca sa ajungem la Bucuresti. In sfirsit plecam din autogara...la iesirea din oras baraj de politisti. Ni se spune ca pe soseua care trece prin Tecuci nu se poate circula si e drumul inchis...incercam sa convingem ca trebuie sa ajungem la aeroport, ne rugam incercam sa mituim in zadar. Ne intoarcem in autogara. Bietul sofer care a inteles situatia critica in care ne aflam noi si inca 3 persoane care trebuiau sa ajunga tot la aeroport. A intrebat in stinga si-n dreapta de alte rute pe care ar fi posibila iesirea din Birlad. In sfirsit am hotarit de comun acord sa pornim pe o ruta mai putin riscanta, prin niste sate cu drum de tara...am scapat de tigani pentru ca nu mai corespundea traseul cu drumul lor dar am ramas destui incit mai erau ocupate inca 3 scaunele in afara de locurile normale. Igramaditi si cu un munte de bagaje peste noi am pornit la drum...incet, incet prin baltoace si noroaie pina cind la iesirea dintr-un sat unde se rupsese barajul, am ramas inglodati in mijlocul unei mlastini intinse de mal. Am fost nevoiti sa coborim toti in namolul care ne ajungea pina la genunchi si sa impingem masina dar in zadar, rotile nici nu se vedeau din mal si masina nu s-a clintit din loc...Acum situatia era si mai neagra. In loc sa fi ramas acasa, eram intr-un cimp de noroi ingropati pina la genunchi si tremurind de frig...Dar cum in orice nenorocire exista si o cale de iesire am observat ca pe un deal la citiva kilometri se vedea un punct rosu care parea a fi un tractor. A plecat soferul cu un baiat, si noi am ramas in namol cu ochii atintiti la punctul rosu ca la o icoana, inginind rugaciuni care mai in soapta care mai cu forta. In sfirsit dupa vreo jumatate de ora vedem punctul rosu ca se misca si am sarit toti in sus de bucurie. Ajung baietii cu tractorul, il leaga cu o funie de masina ca sa-l remorcheze, dar ca-n povestile cu idioti funia se rupe ca era putreda...inapoi la casa omului cu tractorul sa caute ceva mai trainic pentru a remorca masina. Intre timp noi am hotarit sa o luam la picior prin namol pina la sosea care era la vro 2 Km pentru ca oricum masina ar fi fost prea grea cu noi. Dupa un joging in forta prin noroaie care pentru mine s-a dovedit a fi binevenit ca am scapat de citeva kg , am ajuns toti bine la sosea. Urcam noi fericiti in masina crezind ca am scapat de necazuri cind dupa citiva km. pe care i-am parcurs fara dificultate apare in fata noastra un convoi de masini si camioane oprite in sir indian. Am zis gata! Pina aici ne-a fost. Am depasit masinile oprite si in fata noastra am vazut o mare de apa presarata pe ici colo in stinga si-n dreapta cu automobile si camioane ca niste nave esuate...Soferul nostru din Vaslui insa, dupa o scurta cugetare a spus " Noi trecem pe aici" Ne-am facut cite o cruce mare si am pornit prin riul involburat care acoperea cu totul rotile masinii...Stateam toti cu inima la gura si in timp ce soferul se caznea sa ne treaca apa pe noi ne treceau toate apele. Din fericire am avut noroc de cel mai bun sofer din zona si cind am ajuns pe celalat mal am aplaudat entuziasmati si am cintat intr-un glas
"Soferul nostru din Vaslui,
Ne-a trecut prin apa
Cinste lui"
Faza asta s-a mai repetat insa inca de doua ori pina la iesirea din Tecuci...si asa am reusit sa strabatem cei 50 Km dintre Barlad si Tecuci in 5 ore.
Oricum pentru mine era prea tarziu, avionul meu decola la 11-30 asa ca am dat telefon la companie sa ma reprogramez si...surpriza!!! Zborul s-a decalat cu citeva ore la 13.30. Nu stiu nici eu...ori a fost o zi cu ghinion ori a fost o zi norocoasa in orice caz a fost o zi pe care nu o voi uita.
Am ajuns la aeroport cu un sfert de ora inainte de decolare si am fost asteptata de echipajul avionului timp de 5 min! Slava Domnului! Acum sint acasa, adica la casa din Düsseldorf. Si va salut pe toti cei care cititi aceste rinduri...Uite asta-i o forma de fericire! Sa treci cu bine prin asemenea intimplari. Mai important insa este faptul ca am nimerit un grup de oameni optimisti si nu au facut nazuri am luptat si am reusit.

Trimis de: dascalita pe 7 Sep 2007, 08:12 PM

Cum oare a ajuns mesajul meu inaintea povestirii aventurii tale, Flori? Ca eu am citit si dupa aia am postat...

Trimis de: flori pe 7 Sep 2007, 10:24 PM

Scuze dascalita! Dupa ce ai citit tu am citit si eu si m-a pufnit risul-plinsul de greselile pe care le facusem din cauza oboselii si grabei si am fost nevoita sa editez...dar se vede ca tot din aceleasi cauze am sters totul. Din fericire salvasem mesajul.... ufff am vrut sa editez rapid si...m-am zapacit. Trebuie sa dorm vreo saptamina ca sa-mi revin dupa toate peripetiile astea...si acum scriu pe jumatate adormita, as mai pune eu niste poze si as mai povesti multe din frumoasa dar stresanta mea vacanta in Ro dar acum un somn la pamint ma trage...asa ca la culcare. Pe cit se poate de curind...sper cu cei citiva neuroni ai mei mai treji!!!

Trimis de: flori pe 14 Sep 2007, 08:20 PM

Icata-ma-s din nou pe aici! Da ce credeti ca am dormit pin-acu? Nuuu! Am muncit de mi-ai iesit ochii dupa ce l-am dat afara pe malacu ala de ficior a lu barbatu-meu...ca a imputit casa de tot!
Am pus picioru-n prag si am spus "in casa asta nu putem locui toti 3 ori pleaca el ori plec eu!"
Este inadmisibil...a mai vazut cineva un om la 38 de ani care maninca si baga ambalaju gol inapoi in frigider sau in dulap? Cit am fost plecata a transformat casa intr-o lada de gunoi! Doarme ca nesimtitu pina la 11 dupa care-si face ritualu de yoga vo doua ore si apoi baga-n el ca-ntrun spital de nebuni...se mai scarpina mai rigaie si apoi iar se baga la somn? Nu...cu asa ceva in casa nu se poate! Slava Domnului ca a plecat! N-are decit sa-l stoarca pe taica-so de bani, da de la distanta! Sa ma ierte Dumnezeu da asa o sila nu am mai simtit pina acum fata de cineva!!! Mi-e mila de Eze da n-am ce-i face, e fiu-so...da eu ce vina am ca sa-l suport?
Am nevoie de rabdare!!!! Daca-l mai vad pe aici cred ca fac apoplexie! Omu asta e ca o pedeapsa!

Trimis de: flori pe 15 Sep 2007, 10:48 PM

Poze cu ce-am facut in Romania: In ordinea inversa de la plecarea mea din Ro.Peripetiile in drum spre aeroport:Asa se calatoreste prin Ro in mileniul 3 daca ploua!!!Si drumul spre tecuci nu se vede de sub ape!

 romania_aug_sept_2007005.jpg ( 77.48K ) : 20
 romania_aug_sept_2007014.jpg ( 53.29K ) : 17

Trimis de: flori pe 15 Sep 2007, 10:55 PM

Din fericire soferii stiu sa transforme microbuzu-n barca...nu degeaba se spune ca romanu-i inventiv! Ba...destepti mai sintem trebuie sa ne mandrim! Traiasca Romania si conducatorii ei ca daca nu erau ei asa cum sint romanii ar fi fost niste tantalai si n-ar fi stiut sa se descurce in situatii limita Vedeti eZista o eSplicatie! [attachment=10189:romania_..._2007009.jpg]

 romania_aug_sept_2007009.jpg ( 75.58K ) : 16

Trimis de: Cla pe 15 Sep 2007, 10:56 PM

Flori, frumos... cea cu caruta imi place

Trimis de: flori pe 15 Sep 2007, 11:32 PM

Mda! Si inainte de asta am facut iar renovari, adica am pavat curtea si mi-am facut 1001 de draci pina am gasit niste muncitori normali ca toti voiau doar bani cit mai multi si daca se poate totti inainte ca stiti aveau saracii multe nevoi...si or veni ei sa faca ceva cind si-or rezolva nevoile da sa-i impaci intai c-asa-i impamantenit obiceiu pe acolo si dupa ce le dai banii tre sa le dai si de baut ca doar am batut palma ce si apoi stai si asteapta...da-n timpu asta nu sta du-te fuguta si cumpara-le scule iti dau ei lista cu ce trebuie nu-i nevoie sa fii specialist...ciocane de cauciuc, cumpana, trafaleti si mai baga pe acolo si alte chestii ca deh trebuie multe la casa omului gospodar!
Stau eu si cuget o clipa imi fac un calcul si ii iau pe fuga uite domle ce inventivi sin romanii astia chiar se cred foarte destepti!
Tocmai cind ma gindeam ca nu am nici o sansa sa-mi pavez curtea iata ca a aparut ca din senin un tiganas amarit sa care gunoiu. L-am intrebat intr-o doara daca se pricepe sa puna pavaj si in doi timpi si trei miscari s-a apucat de treaba! Si a muncit bietul baiat din zori si pina-n noapte de nu-mi venea a crede ochilor! Cit priveste plata, singur a spus ca o sa-i dau eu la urma cit cred ca o sa merite. Si a meritat cu virf si indesat...I-am platit regeste si i-am si botezat copilu. Iata ca sint si tigani harnici si cinstiti...pina la proba contrarie mi-am mai revizuit parerea despre tigani!

 romania_aug_sept_2007212.jpg ( 86.57K ) : 16

Trimis de: flori pe 15 Sep 2007, 11:37 PM

Ei da nici copilu nu m-a parasit. Cind a auzit de necaz a venit fuguta de la Bucuresti si s-a apucat de treaba! Parol ca nici nu stiam ce baiat priceput am!!!

 romania_aug_sept_2007211.jpg ( 92.78K ) : 18
 romania_aug_sept_2007197.jpg ( 87.42K ) : 18

Trimis de: flori pe 15 Sep 2007, 11:48 PM

Si chiar daca e inca santier o mica petrecere nu strica!Si ca sa fie pomana deplina am pus si de un botez!

 botez.jpg ( 78.58K ) : 19
 romania_aug_sept_2007177.jpg ( 75.28K ) : 19

Trimis de: flori pe 15 Sep 2007, 11:56 PM

Da sa nu credeti ca asta a fost singura distractie in romania! Am inceput sejuru cu frumoasa excursie de care visam inainte de a pleca in Ro, si a fost superb daca facem exceptie de cei trei nepoti ai lui eze, copii alintanti dar simpatici si destepti foc...mica, bat si ido care a fost mascota noastra pe traseu!

 romania_aug_sept_2007272.jpg ( 48.26K ) : 18

Trimis de: flori pe 16 Sep 2007, 12:15 AM

Ele vad pentru prima data in viata o fintina!
Si tot pentru prima data vad o caruta!
Plimbare prin padure...
Si gazda noastra de la Sibiel, care ne-a servit cu cea mai buna zacusca pe care am mincat-o vreodata.
Si ce fructe gustoaseeee!


PS. Editez pentru ca pozele sint in ordinea inversa descrierii asa ca deschideti va rog de jos in sus chiar nu mai inteleg nimic pozele sint incurcate rau dar o sa va dati voi seama dupa descriere...

 romania_aug_sept_2007315.jpg ( 29.91K ) : 16
 romania_aug_sept_2007317.jpg ( 71.46K ) : 15
 romania_aug_sept_2007363.jpg ( 97.44K ) : 17
 romania_aug_sept_2007387.jpg ( 118.51K ) : 15
 romania_aug_sept_2007381.jpg ( 179.83K ) : 16

Trimis de: flori pe 16 Sep 2007, 12:29 AM

In drum spre Simbata de Sus am intilnit un targ de animale unde predominau neamurile noastre colorate dar asta a facut tot farmecul pentru israelieni...Si tot pe drum fiind am flamanzit si ce era sa facem? Sigur gratar!Si in sfarsit pe seara, era se pare de sfinta Marie am ajuns si noi la Simbata de sus unde era tirg si distractie mare

 Gratar.jpg ( 68.96K ) : 13
 romania_aug_sept_2007346.jpg ( 128.17K ) : 13
 romania_aug_sept_2007310.jpg ( 68.46K ) : 10

Trimis de: flori pe 16 Sep 2007, 12:37 AM

Manastirea Brancoveanu unde am si innoptat! Daca aveti drum pe acolo merita sa intrati...e ca-n rai!

 romania_aug_sept_2007288.jpg ( 23.74K ) : 12
 romania_aug_sept_2007303.jpg ( 82.37K ) : 14
 romania_aug_sept_2007301.jpg ( 59.58K ) : 13
 romania_aug_sept_2007294.jpg ( 49.53K ) : 13
 romania_aug_sept_2007303.jpg ( 82.37K ) : 15
 romania_aug_sept_2007218.JPG ( 774.6K ) : 10

Trimis de: flori pe 16 Sep 2007, 12:48 AM

Apoi am urcat la Lacul Balea, am privit splendidul peisaj si Transfagarasanu din telecabina, am degustat si am cumparat brinzeturile delicioase si bineinteles am mincat mure direct din mana dupa care aratam toti ca

 romania_aug_sept_2007249.jpg ( 142.91K ) : 18
 romania_aug_sept_2007379.jpg ( 46.52K ) : 16
 romania_aug_sept_2007247.jpg ( 85.87K ) : 16
 romania_aug_sept_2007238.jpg ( 92.35K ) : 18

Trimis de: exergy33 pe 1 Dec 2009, 06:11 PM

LA MULTI ANI !

Trimis de: dascalita pe 1 Dec 2009, 08:47 PM

De mult n-am mai vazut-o pe Flori pe aici...Nadajduiesc ca e bine si ne va da un semn!
La multi ani, Flori! Toate gandurile mele bune se indreapta catre tine!

Trimis de: SORIN pe 1 Dec 2009, 09:09 PM

La Multi Ani Flori...pana la 120!

Trimis de: flori pe 2 Dec 2009, 10:07 PM

Va multumesc din suflet dragii mei! Santeti adevarati prieteni!
Eu sant bine acum si sper sa fie in continuare asa...iar voua va doresc multa sanatate ca-i mai buna decat toate!