Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Olaf veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!
Multumesc, Mihai.
Cumva, ma simt acum de parca tocmai am plonjat in piscina . Momentul ala in care te inclini, incepi sa nu mai ai un punct de echilibru, singurul lucru ramas este sa impingi cu picioarele, un moment de zbor si apoi esti in apa, rece, calda cum o fi ea, si singura solutie este sa inoti. Cam asa si eu cu jurnalul asta.
Recunosc, la inceput nu mi-am dorit un jurnal, dar apoi au inceput sa se intample diverse lucruri, m-am atasat si eu de han si in ultima vreme m-am trezit foarte des gandindu-ma ce as scrie daca as avea unul. Intr-un fel, un jurnal particular este fara rost, decat in masura in care te ajuta sa-ti aduci aminte de diverse motivatii pe care le-ai avut la un moment dat, de diverse lucruri pe care le-ai vazut si simtit.
Motivatiile, dupa o vreme, nu mai conteaza, iar ceea ce vezi si simti sunt pentru a fi impartasite, asa ca luati, cititi, scrieti, faceti ce va place (in limita regulilor, bineinteles ). Sper numai sa ma pot tine de jurnalul asta.
Iar trebuie sa fac ceea ce nu imi place (adica sa programez ). Mi se pare o activitate pur si simplu stupida (in momentul asta), mai ales ca nu am cine stie ce chestii complicate de facut (dar care iau timp). Este adevarat ca asta este doar un instrument, un detaliu, dar cumva, in momentul asta, nu reusesc sa vad finalitatea, lucrul caruia sa-i foloseasca. Si este exact genul de chestie de care te poti impiedica atunci cand ti-e lumea mai draga. Poate tocmai de asta nu mi-e foarte draga acum. Si trebuie facut.
In ultima vreme ma trezesc visand tot mai des la momentul cand ma voi urca in avion si voi pleca spre casa. Mai e o luna si o saptamana. Nu stiu de ce mi se par toate foarte reci aici, parca nu pot sa comunic cu oamenii. Sau poate nu vreau. Nu mai inteleg nimic. Ce este ciudat ca, atunci cand mi-am vazut visul cu ochii, tocmai atunci, a trebuit sa ma opresc sa ma intreb "oare chiar asta vreau?" si, culmea, raspunsul sa incline spre nu. Oricum, am de gand sa las alegerea deschisa pana in ultimul moment posibil.
Am o vaga senzatie ca nu este foarte coerent ce am scris...
Stiu ca este abia sfarsitul verii, dar asta ascult acum, si mi se cam potriveste...
Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
R: Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lânga mine nu esti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.
Si ninge pâna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.
Ciudat este ca mie imi place iarna...
Bine ai venit printre noi (cei care avem coltisorul nostru pe HA).
QUOTE |
Ciudat este ca mie imi place iarna... |
Multumesc, ^mami^.
Era ciudat faptul ca mi se potrivea melodia, care este mai degraba trista si asocia iarna cu tristetea
ok, oricum am reusit sa-ti aduc un zambet pe buze si asta-i cel mai important.
Acum stau si ascult Colibri si imi amintesc de un inceput de toamna, acum cativa ani, fusese ziua mea si o facusem la un prieten, in Predeal. Era si prima mea iesire cu masina, singur, in afara orasului. Eram toti morti de oboseala, si ne intorceam spre casa (deh, dupa trei zile de petrecere ).
Tipul avea de predat un film pt scoala, si nu mai avea timp sa-l faca, asa ca a filmat cateva scene pe drumul de intoarcere, in ideea ca ramane fara soundtrack si fara montaj .
Culmea e ca a iesit destul de bine figura (nu extraordinar).
Totusi, avem un film care ne-a ramas despre acele vremuri. Si incepusem sa povestesc, filmul avea pe fundal un album de la Pasarea Colibri, pentru ca era una din putinele casete pe care le aveam la noi, si asta a cantat mai tot drumul.
Mi-e dor de casa. Ma intreb ce as face daca ar trebui sa stau mai mult timp aici...
Uneori imi vine sa-i ciocanesc pe unii in cap si sa le strig tare in ureche: "HEELOOOO, TRAIESTE SI UN OM ACOLO INAUNTRU?"
Si daca nu primesc un raspuns tind sa ma indepartez de persoana respectiva, iar daca am apucat sa ma apropii foarte mult, ma apuca depresia. Totusi, un semn cat de mic ma face sa-mi revin aproape instantaneu. Si dup-aia iar cad, pentru ca este doar un semn, un sambure de omenie, si de multe ori nu sunt eu ala care sa-i schimbe, pentru ca nu am puterea sau autoritatea, si nici nu sunt sigur ca as face bine.
Norocul meu este ca mai exista si oameni care sa fie oameni tot timpul.
Mi-am amintit ca, atunci cand am ajuns in Franta, la poarta la care am debarcat astepta o multime de oameni de parca ar fi vrut sa urce in avion. Ma intreb daca o sa ajunga vreodata sa circule precum autobuzele sau trenurile . "Avionul nr. 5431 in directia Paris, Londra, New York, Cincinati pleca de la poarta 3 in 5 minute! Calatorii sunt rugati sa lase bombele pe peron!"
Canta Visotsky asta cu un patos, de-mi vine sa cant si eu cu el! Pacat ca nu stiu rusa. Si nici la cantat nu prea ma pricep.
Azinoapte m-am trezit in timp ce rupeam un afis de pe perete. Adica m-am dat jos din pat si m-am dus sa rup afisu' ala... De ce? Nu stiu. Cred ca m-a trezit zgomotul de hartie rupta. Am mai avut putere sa ma duc inapoi in pat. Cred ca o iau razna...
Olaf, mie imi pari un om echilibrat. Toti avem momente in care nu ne recunoastem si poate tocmai asta ne aduce cu picioarele pe pamant si ne obliga se ne aducem aminte si de omul din noi.
Multumesc, Mara. Din pacate, am avut sentimentul ca sunt lucruri asupra carora nu am un control. Adica, poate data viitoare ma trezesc pe pervaz... sau capat "sindromul mainii stangi". Este groaznic sa iti dai seama ca ai facut ceva fara sa stii.
Ok, ai dreptate sa fii ingrijorat, dar cred ca este vorba de oboseala acumulata. E prima oara cand ti se intampla sa faci ceva in somn? Ia intreaba-i pe ai tai, pentru ca accesele de somnanbulism au loc mai din pruncie.
P.S. mai bine inchizi geamul inainte de culcare.
Mi s-a mai intamplat, dar de fiecare data imi aminteam exact ce am facut. Oricum, o data sau de doua ori, in douazecisi de ani, nu cred ca e grav... Dar oricum...
Si tocmai asta nu vroiam sa fac, sa inchid geamul!!! O fi nasoala rau, o cadere de la etajul 2?
Mai nasol daca ma "plimb" pana la un etaj mai sus.
Nu-mi vine sa cred, in sfarsit termin si eu ceva cu o zi inainte de termen! (asta daca nu tinem cont de extensia acestuia din urma ) Dar, probabil (sigur) ca am lasat un mic amanunt, si in loc sa-l rezolv acum, pe moment, o sa frec menta si o sa ma trezesc iar ca nu sunt gata la timp... Ce sa fac sa ma dezvat de boala asta? Cred ca as putea sa pun mana sa gasesc si sa rezolv si prostia aia mica.
Greseala de care ziceam ieri, evident, a aprut. De fapt au fost mai multe si pe cele pe care le-am gasit le-am rezolvat. Partea proasta este ca totul pare bine, acum, dar tot nu merge sandramaua! E groaznic de frustrant, sa stii ca gresesti ceva si sa nu stii ce.
In alta ordine de idei, ieri am decis sa ascult sfatul Marei si am inchis geamul . Dar nu de frica, ci de zgomot. Se simte ca vine luna septembrie si incep sa se intoarca studentii la scoala. Mi-e groaza, ca dupa "deschiderea oficiala" a anului universitar incep petrecerile (cel putin asa a fost anul trecut), si ideea astora despre petrecere este sa vina gata beti, sa bea in continuare si sa faca zgomot. Anul trecut am prins o petrecere unde tipii s-au apucat pur si simplu sa bata cu scaunele in mese. Si eu care credeam ca romanii se distreaza aiurea... cred ca prefer manelele .
Si este din ce in ce mai toamna (nu zic de frunzele pomilor, ca aici cadeau de la inceputul verii - o fi poluarea de vina), este din ce in ce mai putin soare si se simte ca deja incalzeste altfel...
Edit: Yay, acum merge!!!
Cu cat ma apropii mai mult de final, las din ce in ce mai mult lenea la o parte. VREAU SA VAD CE IESE!!! Cred ca o sa stau si toata noaptea, numai sa termin prostia asta de program. Cred ca acum ma duce cu zaharelul: "mai e putin, numai putin, hai, inca un pas..."
Si este soare afar, si cer senin prima data dupa doua saptamani. Cred ca o sa fie un weekend superb. O sa ies la plimbare, sa vad lumea, sa fac poze, sa...
Citeam acum subiectul despre dieta si mi-am amintit ca acum doua zile, fiind o zi ploioasa, m-am gandit sa ies sa alerg incaltat cu bocancii mei cei noi. Ca oricum trebuie sa-i "formez" pe piciorul meu inainte sa-i iau la o "plimbarica" mai dura. Si am alergat, dar dupa un kilometru faceam ca locomotiva (aia cu aburi) si simteam ca ma arde in piept, iar pulsul cred ca sarise de 200. Cu adidasii, la 1 km jumate nu am probleme, fac pauza cateva minute si dup-aia mai alerg inca odata pe atat. Trebuie sa fac ceva sa ma pun in forma.
Pustiu pe Han, stau in birou si ma intreb cand o sa plece colegii mei astia maniaci. De fapt, cred ca mi-e frica sa ma intorc in camera, mi-e frica de plictiseala. Si aici ma plictisesc (acum), dar macar pot sa scriu toate aberatiile care imi trec prin cap in jurnal .
Si vine weekendul, ca o asteptare a zilei de luni. Si zilele saptamanii sunt asteptarea weekendului... Si uite asa trece timpul. Si cand o sa vina vremea sa plec ACASA, oare se va incheia asteptarea asta, sau atunci voi astepta altceva?
Cred ca oboseala ma face asa pesimist. Sau poate plictiseala. Si ma enerveaza la culme ca trebuie sa-mi dramuiesc banii, dar asta este, excesele se platesc. Exces de bautura inseamna mahmureala. Exces de... inseamna oboseala si somnolenta. Exces de cumparaturi inseamna sa strangi cureaua in continuare.
In the Cult of the Damned we all worked the land
Too afraid to look up we all feared his hand
Hurry my children there isn't much time
But we'll meet again on the other side
Be good to the children and old people first
Hand them a drink they're dying of thirst
(Manowar - Guyana (cult of the damned))
Asta canta acum... si cumva se potriveste cu ce am citit in ultima vreme.
Si iarasi vine weekendul (de fapt, nu se opreste niciodata din venit).
Cred ca o sa caut sa vad ce mai pot sa vizitez (si sa nu ma fi saturat deja).
Hmmm, weekendul nu a fost nici pe departe asa rau cum ma asteptam. Sambata am fost la o plimbare prin ploaie prin Paris, am terminat si al treilea film (anul asta sunt cuminte, anul trecut am facut SAPTE filme!!!) - ma intreb cand o sa le developez - si mi-am probat bocancii la o plimbarica... In afara de faptul ca s-au dovedit a nu fi asa cuminti pe cat se aratau in magazin, a fost bine. Am vazut un Citroen C2 pe are scria ceva de genul "4 roti sub o umbrela" - cat de adevarat!!! Si totusi imi plac masinutele alea... au ceva...
Duminica am dormit ca porcul, ore intregi, nu am facut decat sa dorm si sa citesc toata ziua. Si m-am simtit extraordinar. Desi aveam planuita o iesire cu niste amici, m-am bucurat foarte tare (spre surprinderea mea) cand m-au sunat sa-mi spuna ca nu mai iesim ca e urat afara (desi nu era chiar asa urat ).
Am vrut sa fac si cumparaturi, sa iau cadouri pentru cei de acasa, dar n-am mai ajuns. Oricum, nu e timpul pierdut.
Una peste alta, azi ma simt reintremat. Si gata sa suport o noua saptamana. S-ar putea maine sa nu mai fiu, dar macar pe moment ma bucur.
Uff, ceva miroase aici... de-ar deschide astia geamul! (nu eu )
Pese: mi-am dat seama ca nu m-am prezentat la rubrica "sa ne prezentam", dar cred ca deja nu mai conteaza. Oricum, daca se cere, o sa fac si asta .
Ar trebui sa le pun la bancuri, dar mi-e lene sa fac topic de bancuri in franceza, si mi-e lene si sa le traduc...
Une souris et un éléphant courent dans la savane...
La souris se retourne et dit: « T'as vu la poussière qu'on fait ! »
Si vous n'avez rien à faire, prière de ne pas le faire ici.
Qu'est-ce qu'un canif ?
- Un p'tit Fien !
Et
Un chou au fond d'une baignoire ?
- Un choumarin !
Faire répéter 10 fois, très vite "BOURCHETTE!"
et sans attendre demander avec quoi on mange la soupe !
Que demande un douanier à un cochon qui passe la frontière ??
- Son passe-porc.
L'erreur est humaine. Mais un véritable désastre nécessite un ordinateur.
C'est un gars qui se promène au bord d'un lac, tout à coup il voit quelqu'un qui se débat dans l'eau en criant HELP HELP ...
Alors il lui crie: "eh idiot t'aurais mieux fait d'apprendre à nager au lieu d'apprendre l'anglais ..."
Qu'est-ce qui est vert, rectangulaire et qui saute de liane en liane ?
- Un chewing-gum à la chlorophylle dans la poche de Tarzan.
La pratique, c'est quand ça marche mais que l'on ne comprend pas.
La théorie, c'est quand on comprend mais que ça ne marche pas.
Souvent théorie et pratique se rejoignent: rien ne marche et on n'y comprend rien.
Si la tour de Pise penche vers la gauche, c'est qu'il va pleuvoir. Si elle penche vers la droite, c'est que vous arrivez par l'autre côté de la rue!
Un mec rentre dans un bar :
- Je voudrais une chwirzderkilmaskichtmeurk à la menthe.
Et le barman :
- Un chwirzderkilmaskichtmeurk à la quoi ?
Awake
Shake dreams from your hair
My pretty child, my sweet one.
Choose the day and choose the sign of your day
The day's divinity
First thing you see.
A vast radiant beach in a cool jeweled moon
Couples naked race down by it's quiet side
And we laugh like soft, mad children
Smug in the wooly cotton brains of infancy
The music and voices are all around us.
Choose they croon the Ancient Ones
The time has come again
Choose now, they croon
Beneath the moon
Beside an ancient lake
Enter again the sweet forest,
Enter the hot dream,
Come with us.
Everything is broken up and dances.
Cata liniste... Imi vine sa urlu. Si parca nimic nu se misca. Nici muzica nu-mi mai place. Ma doare capul, vreau sa plec, sa fug, dar nu am unde. Ce ciudata senzatie, sa fii legat, cu legaturi invizibile, de un loc, de o persoana, de un scaun, de un birou, de un computer. Stii ca ele nu exista, de fapt, dar efortul sa te smulgi ar fi prea mare si poate chiar dezastruos. Si mai stiu ca se vor rupe de la sine pana la urma, dar nu mai am rabdare. Si atunci nu imi ramane decat sa vreau sa urlu, dar nici asta nu pot.
Mai ramane o sticla de vin... dar si pentru aia trebuie sa mai astept. Asteptarea asta ma omoara. Vreau jucaria, ACUM!
La naiba. Nimic nu se intampla. Pot sa vreau, asta nu schimba cu nimic lucrurile.
Vreau sa ma tund
Vreau sa cumpar o cartela de telefon
Vreau sa mananc o masa copioasa
Vreau sa mananc o masa copioasa impreuna cu niste oameni cu care sa ma simt bine
Vreau sa cunosc oameni noi
Vreau sa joc un joc pe computer
Vreau sa ma ridic in momentul asta si sa ma duc sa ma plimb
Vreau sa citesc un roman
Vreau sa...
Vreau degeaba. Sunt atat de departe de toate lucrurile astea, acum...
Ma intreb daca poti fi off topic in propriul jurnal...
Later edit: si iar va fi o noapte lunga.... Ma intreb pana la ce ora o sa stau aici... Cred ca maine nu o sa mai pot sa stau pe han cat as vrea.
Si inca unu' (edit adica): aaa... am uitat ce vroiam sa scriu...
Edit 3, cam la zece minute dupa al doilea edit. Tot nu mi-am amintit ce vroiam sa spun... Doamne, ce comportament aberant am!
Nu-mi vine sa cred! Azi m-am inhamat la ceva ce ar putea sa fie prea greu de inghitit, si totusi sunt foarte linistit, nu ma stresez deloc, ba chiar ma simt bine. Sunt multumit ca mi-am luat angajamentul asta si sunt hotarat sa fac tot ce este nevoie ca sa-l duc pana la capat (even if it kills me, and it just might do that ).
Ar fi bine sa ma pun pe treaba...
Si lucrurile se complica din ce in ce mai mult. Si lu' prostu' de mine ii pare din ce in ce mai bine. Cred ca m-am imbolnavit la cap...
Si am vazut o tipa in liiift... Si este studenta aici... Pacat ca eu plec in mai putin de o luna...
Edit: Am descopreit o "mica" problema...
Ora 20:07, momentul adevarului, part one...
Edit2: Ora 20:12 Yay! Merge!
Peste 5 minute, momentul adevarului part two...
Edit3: yay! Si partea a doua merge! Bine ca le-am descoperit eu acum si nu altcineva, ca ma ardeam rau de tot... mai bine mai tarziu decat deloc...
Edit4: Gata, functioneaza si a treia modificare in program. Inapoi la scris. Sa nu uit sa spun maine cui trebuie...
Edit5: ce misto e sa stai seara in birou, cand toata lumea a plecat. Primele dati cand am facut chestia asta am descoperit ca imi este frica de cladirile mari si pustii. Am vazut prea multe filme horror. Azi descopar daca mi-a trecut.
Edit6: Ascult Tudor Gheorghe si, desi imi este foarte aproape muzica lui, simt ca nu ma mai atinge. Acum doua luni, ascultand aceleasi melodii imi venea sa ma dau cu capul de pereti. Cum ma schimba imprejurarile. Pur si simplu nu imi mai pasa de unele lucruri, si nu pentru ca vreau... Si de fapt nici nu pot sa zic ca nu-mi pasa, dar poate mi-am consumat portia de consumare...
Tocmai ma uitam la top10 autori de mesaje de azi, si sunt pe primul loc u 105 mesaje Cum naiba, ca nu aveam cand sa scriu atatea... Cred ca a "uitat" contorul sa se reseteze Am atasat si o dovada.
Nu stiu de ce ma simt atat de departe de LUMEA MEA. Parca aici se schimba totul, nu mai am voie sa simt cum simteam, nu mai am voie sa vad cum vedeam... Cred ca si muntele de aici, daca l-as urca, mi s-ar parea altfel decat cel de acasa. Pur si simplu, parca traiesc invelit intr-o folie de plastic si toate senzatiile, atat din exterior cat si cele din interior, trebuie sa treaca prin polasticul asta inainte sa ajunga la mine.
Cred ca sufar de suceala cronica. Atunci cand am ceva de facut, as face orice sa ma sustrag si "odihna" imi prinde bine. Cand n-am nimic de facut ma plictisesc si imi doresc sa am ceva de facut... Ma rog, acum este scuzabil pentru ca sunt din nou "legat" in fata calculatorului si nu-mi ramane decat sa astept, sa-mi umplu timpul cu prostioare...
Si mi-e un pic groaza, ca la sfarsitul asteptarii vine critica, si sunt aproape sigur ca nu o sa fie de bine. Ca asta nu trebuia facut asa, ca merge prea incet, ca ar fi mai bine sa...
Mi-e somn. M-as duce sa ma culc. As da telefon acasa si sa stau cu orele de vorba cu ei. De fapt, ce vorbesc eu aici? M-as duce acasa. Inca trei saptamani in afara de asta... Ultima saptamana cred ca o sa fie imposibila... Cu cat esti mai aproape de un punct final cu atat devine mai greu. Ori in sus (nu mai ai rabdare) ori in jos (ti-e frica de momentul acela). La mine, de data asta, cred ca o sa fie prima varianta.
La un moment dat am crezut ca a venit toamna. Acum, se pare ca s-a razgandit. Iar este senin si cald. 25 de grade... Cumva, parca preferam vremea ploioasa. Las' ca o sa fie vreme si de asta.
Azi dimineata iar am vazut-o pe tipa de ieri din lift. Si m-a recunoscut... Dar tot n-am vorbit, decat un "bonjour".
Am descoperit ca, atunci cand sunt "prins" intr-o lume virtuala 3D mai mult timp, cand "scot nasul" de acolo imi este greata si sunt un pic dezorientat. Cred ca este o problema cu modul de redare al lumilor astora...
Si mi-am dat seama si ce: Un punct care poate aparea mai departat, se afla de fapt la aceeasi distanta fata de ochi. Tendinta naturala este sa se schimbe unghiul sub care priveste un ochi in raport cu directia celuilalt ochi, dar descopera ca nu are de ce. SI asta poate provoca greata. Nu cred ca ar aparea efectul asta la un sistem stereoscopic bine reglat, de exemplu, sau daca distantele reprezentate pe ecran ar fi mici in raport cu distanta de la care e privit ecranul... Cred ca nu se intelege mai nimic din ce aberez eu aici... si cred ca nici eu nu o sa mai inteleg daca ma apuc sa recitesc
Edit: ba io tot inteleg, na!
Si am terminat ce aveam de facut LA TIMP. Si acum o sa ma duc sa fac somnic (sau sa vanez o anumita tipa... ).
O persoana foarte draga mie, mi-a spus odata ca, probabil, sunt singura persoana pe care a intalnit-o care sa nu aiba probleme psihice serioase. Ma intreb daca asa o fi. Adica, chiar toata lumea e bolnava? Si daca sunt un om sanatos intr-o lume de bolnavi, poate este exact invers. Dar aberez.
Leaving On A Jetplane
Janis Joplin
Ah-ah-ah-ahhh
Ah-ah-ah-ahhh
All my bags are packed, I'm ready to go.
I'm standing here outside your door
I hate to wake you up to say Goodbye
But the dawn is breaking it's early morn
The taxi's waiting he's blowin' his horn
Already I'm so lonesome I could die
CHORUS
So kiss me and smile for me
Tell me that you'll wait for me
Hold me like you'll never let me go
'cause I'm leaving on a Jet Plane
I don't know when I'll be back again
Oh babe I hate to go
Ah-ah-ah-ahhh
There's so many times I've let you down
So many times I've played around
I tell you now they don't mean a thing
Everyplace I go I'll think of you
Every song I sing I'll sing for you
When I come back I'll wear your wedding ring
CHORUS
Now the time has come to leave you
One more time let me kiss you
Then close your eyes and I'll be on my way
Dream about the days to come
When I won't have to leave you alone
About the times that I won't have to say
CHORUS
I'm leaving on a Jet Plane
Don't know when I'll be back again
Oh babe I hate to go.
(And I'm) Leaving on a jetplane (repeat)
LA MULTI ANI!!! Olaf, multa sanatate si soare.. Mult, mult soare si caldura
La multi ani ! ..fie ca tot ce ti-ai propus sa ti se implineasca , mult noroc si fericire iar soarele sa straluceasca mereu in viata ta .
Multumesc mult, Scarlett si Serenity. (nu luati in seama ordinea )
Ce misto este, mergi prin han, si cand te astepti mai putin mai gasesti un cadou . Multumesc.
Doamne, cat poate sa dureze o prelucrare de imagine... Cred ca stau de zece minute deja. Ma intreb daca mai functioneaza rasnita...
FURIA este antidot la orice. Mai putin la furie.
Nici nu stiu de ce sunt asa acum, dar imi vine sa dau cu monitorul pe geam. Si asta pentru ca este singurul lucru suficient de greu care sa si incapa...
Imi vine sa urlu.
Acum mi-a trecut furia. Nu mai am chef nici de muzica... Mi-ar place sa raman aici, pe net... Desi cred ca pana la urma mi-ar pieri cheful si de asta.
Ma simt atat de bine, ca as putea sa stau pur si simplu sa ma uit in tavan. Sau sa lucrez, sau orice. Mi-e frica sa ma ridic de aici si sa ma duc in camera, pentru ca mi-e frica sa nu-mi treaca starea asta... rotunda.
Ce ciudat, de cate ori ma gandesc la perfectiune, ma gandesc la rotund, la sfera. Poate ca Dumnezeu este rotund. Si omogen...
Cand sunt foarte obosit si inchid ochii, imi imaginez un obiect, oricare ar fi el. Si fara sa vreau, obiectul acela isi pierde culoarea, isi pierde orice textura, isi pierde si forma si devine alb si rotund... Si dup-aia, pot sa-mi imaginez orice, ca devine alb si rotund. Si adorm.
`I quite agree with you,' said the Duchess; `and the moral of that is--"Be what you would seem to be"--or if you'd like it put more simply--"Never imagine yourself not to be otherwise than what it might appear to others that what you were or might have been was not otherwise than what you had been would have appeared to them to be otherwise."'
Ce-mi place cartea asta!
Acum am senzatia ca, atunci cand treci spre abstract, este ca si cand ai intra pe o autostrada. Poti sa ajungi oriunde mult mai repede si mult mai bine, dar pierzi placerea drumului... Deci, avion sau caruta??? Partea proasta este ca nu poti sa treci oceanul cu caruta... Dar iar aberez.
In ultima vreme ma gandesc tot mai mult la R. Am impresia tot mai mult ca am fost nesimtit si porc si ca am facut o prostie acum o luna jumate, cand... Si totusi, mi s-a parut necesar... Acum ma intreb daca chiar a fost, sau daca mai este necesar. Uff, nici nu pot sa scriu.
Zboara gandul si ma cuprinde o tristete inexplicabila...
De cate ori ma intalnesc cu cele mai mari dorinte ale mele, consider ca nu pot sa fie adevarate si el dau la o parte. De ce nu pot sa accept ca poate sa-mi fie mult mai bine decat m-am obisnuit? De ce nu pot sa cred in minuni? De ce nu pot sa las minunile langa mine, cand ele ma cauta? De ce trebuie sa fie totul logic si rece?
Cand am venit aici am stiut ca toate astea o sa se intample...
Am stiut ca nu o sa o mai vad pe R, decat poate... detasat, de departe. Si am mai stiut ca o sa ma doara chestia asta. Si singurul lucru care sta impotriva ei sunt tot eu... In momentul asta mi-e frica de ambele variante... Si ma enerveaza si prietenii care zic cum zic eu... Si m-ar enerva si daca ar lua pozitie. Parca sunt prins intr-un vartej, si nu am nimic de facut decat sa ma las dus de el.
O zi care se anunta minunata de dimineata (m-a trezit telefonul si am vazut un rasarit absolut superb ) a devenit un cosmar din cauza NETULUI . Si nici n-am avut chef de lucru...
Partea buna este ca mi-am cumparat un "sidi" The Doors - Waiting for the sun (era la superoferta, da' nu le-am luat si lor )
Si... viine uichendu' . Ma intreb ce o sa fac uichendu' asta. Cred ca ma duc sa ma urc in Turnul Eiffel Ca inca n-am ajuns pana in varf. Si ma duc si la piscina... si sa continui vanatoarea de cadouri... si sa-mi iau pantaloni... si... Si nu mai stiu. Dar cred ca ajunge.
Sambata a fost o zi aproape perfecta.
Mai vroiam sa vizitez unele locuri, dar mi-am dat seama ca am uitat aparatul de fotografiat, asa ca am renuntat si m-am dus la cumparaturi.
Nici nu-mi vine sa cred cate chestii misto am putut sa gasesc. Deja ma intreb ce o sa fac cu bagajul, pentru ca aproape sigur depasesc cele 23 de kile care sunt limita (la naiba, cand am venit aveam 21 ). Imi venea sa cumpar tot, si am luat niste cadouri pentru prieteni, cadouri pe care mi le-as dori si eu... De fapt, mereu fac chestia asta, cumpar lucruri care mi-ar place si mie, si de multe ori si nimeresc bine.
Si apoi a venit ploaia, o ploaie torentiala, care a golit strazile de lume. Si parea atat de frumoasa ziua, ca ma-m hotarat sa nu-mi iau nici umbrela nici haina de ploaie. Si nici n-am avut rabdare sa stau intr-un singur loc pana trece (de fapt nu ar fi trecut asa repede). Asa ca am alergat de la pom la pom si pana la urma eram ud pana la piele ca nici nu-mi mai pasa de ploaie. Partea proasta a fost cu trenul, ca era curent, si ieri m-am trezit cu un inceput de raceala. Oricum nu aveam nimic mai bun de facut, asa ca am leneeviiiit de nu se poate. Si m-am indopat cu vitamina C. Si seara nu mai puteam sa dorm.
Este o diferenta uriasa intre oraselul asta si Orasul Cel Mare...
Mai am putin si plec acasa. Din ce in ce mai putin. E bine. E mai suportabil. E si stresant, cumva.
Era sa uit. Am fost binecuvantat cu un cer cum rareori mi-a fost dat sa vad. Munti, vai, jocuri de lumina, furtuna, apusuri, rasarituri, un ochi luminos care se uita la mine dintre nori si in felul asta puteam si eu sa ma uit la el, vazandu-i in acelasi timp stralucirea... Ieri am iesit sa alerg si in timp ce alergam ma uitam pe cer. La un moment dat am si uitat ca alerg. Nu pot decat sa multumesc din suflet lui Dumnezeu ca mi-a aratat asa ceva.
Ieri am vazut poza lui R. si m-a trecut un fior. Acum, nu reusesc sa-mi dau seama ce fel de fior a fost, dar in momentul asta imi pare bine ca i-am dat drumul. Poate maine n-o sa-mi mai para... desi ma indoiesc.
Am primit prin mail: Culmea nehotararii: sa ezit, sa nu ezit...
Nu stiu cand au devenit lucrurile asa complicate cum le simt acum, dar imi place la nebunie. Am o gramada de alegeri de facut. Ce nu-mi place este ca la un moment dat va trebui sa fac toate aceste alegeri si sa-mi las mai putine posibilitati in fata... bleah! Ma gandesc cum sa le ocolesc
Si iarasi o zi frumoasa...
Si iar am avut petrecere azinoapte, de n-am putut sa dorm... M-AM SATURAT! Nu se mai opresc si ei sa se odihneasca?
Azinoapte m-a sunat R. Nu stiu cum face ca ma nimereste cand mi-e somnul dulce si nici nu stiu pe ce lume ma aflu... Cand am inceput sa vorbesc cu ea, inca mai credeam ca e dimineata si ca m-a trezit robotul
Am stat de vorba vreo ora... (iar o sa aiba o factura monstruoasa, dar nu eu am tinut-o atata... cred) Si in ora asta m-a facut de trei ori sa-mi schimb... parerea despre ea, de la sfarsit nu mai intelegeam nimic. Ca ma uraste, ca ma iubeste, ca suporta despartirea, ca nu o suporta, ca... Offf... Sper ca este bine, totusi. Si m-a intrebat de ce imi pasa. Auzi la ea! Uite de-aia! Totusi, la sfarsit am avut impresia ca ne-am inteles, desi nu pot fi sigur... nu pot fi sigur de nimic in privinta ei...
Ce chestie, ieri ma gandisem la ea (am vazut acum in jurnal )
Buckets of rain
Buckets of tears
Got all them buckets comin' out of my ears.
Buckets of moonbeams in my hand,
I got all the love, honey baby,
You can stand.
I been meek
And hard like an oak
I seen pretty people disappear like smoke.
Friends will arrive, friends will disappear,
If you want me, honey baby,
I'll be here.
Like your smile
And your fingertips
Like the way that you move your lips.
I like the cool way you look at me,
Everything about you is bringing me
Misery.
Little red wagon
Little red bike
I ain't no monkey but I know what I like.
I like the way you love me strong and slow,
I'm takin' you with me, honey baby,
When I go.
Life is sad
Life is a bust
All ya can do is do what you must.
You do what you must do and ya do it well,
I'll do it for you, honey baby,
Can't you tell?
We have assembled inside this ancient
and insane theatre
To propagate our lust for life
and flee the swarming wisdom
of the streets
The barns are stormed
The windows kept
And only one of all the rest
To dance and save us
With the divine mockery
of words
Music inflames temperament
O great creator of being
grant us one more hour to
perform our art
and perfect our lives
We need great golden copulations
(When the true King's murderers
are allowed to roam free
a 1000 Magicians arise
in the land)
Where are the feasts
we were promised
Ciudat. A fost o zi buna si, totusi, nu ma simt bine. Mi-e somn, vreau sa dorm, dar simt ca am pierdut ceva... Am pierdut ziua... As vrea cu disperare sa mai stau treaz, sa mai prind un pic din ziua de azi, dar nu pot... mi se inchid ochii, se amesteca literele pe ecranul computerului, care a devenit pur si simplu prea luminos... Mi-e dor de un pahar de vorba si unul de vin, intr-un fotoliu comfortabil, in semiintuneric... Mi-e dor de un flirt... Mi-e dor de... Mi-e somn.
Azi, am citit un pic din jurnalul lui Peter Pan. Am fost si eu la munte, cu povestea ei, numai ca eu am luat-o la dreapta de la Caraiman, am dormit la Omu si apoi am coborat inspre Bran. Un vis cu ochii deschisi. Poate de asta mi-e somn acum, de la oboseala urcusului si a coborarii. Cred ca o sa fac chestia asta cand ma intorc...
O, demon Alcool, n-am amintiri, mi-e capul gol...
Asta-mi canta acum in casti. Amintire. Amintire despre ce a fost si despre ce o sa fie . Trebuie.
Azi, spal rufe. Ma duc la cumparaturi. Nu-mi mai iau mancare, ca este. Imi iau vin, ca nu este.
Este Foire aux vins, si vreau sa cumpar ceva de luat cu mine, dar este foarte greu sa alegi, asa ca le iau si eu pe sarite. Pana acum am incercat un Bordeaux si un vin de pe valea Ronului. Ala de pe valea ronului era mai blandut un pic... Ala de Bordeaux avea efecte nedorite dimineata (inceput de mahmureala dupa 3 pahare ). Ma intreb ce sa aleg azi... ca mai este si problema bugetului... vinurile consacrate sunt scumpe.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta, pe strazile pline cand ies n-am pereche...
Colegul din fata s-a ridicat si a plecat... Nu inteleg, el este ultimul care vine si primul care pleaca. Si tot el se plange, ca nu-i place munca, ca nu i se spun suficiente lucruri... Pai, eu sa fiu seful lui, nici eu nu i-as spune prea mult. Si seful lui este printre primii la birou si pleaca printre ultimii.
Fratioare, vant, tu frate, ce bati veacul fara moarte...
Si tot am senzatia ca am uitat ceva, si nu stiu ce... Ce am uitat, oare?
Citeam acum jurnalul lui Serenity, si prima reactie a fost aceea de "nu, de ce sa pleci?", dar ma gandesc la faptul ca, in curand, probabil ca nici eu nu o sa mai am timp de han... acele zile lungi pe drumuri, in care nu ai timp decat poate sa stai zece minute sa bei ceva la o terasa, la pranz... de unde atata han? Totusi, sunt atatia oameni pe care i-am descoperit aici si mi-ar placea sa-i intalnesc... Ma duc sa-i zic sa nu plece
Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca am folosit hanul numai ca un substitut pentru societatea care mi-a lipsit cat timp am stat aici... nu stiu daca-i asa. O sa incerc sa mai postez si dupa ce ma intorc acasa, sa vad cum merge.
Concluzia unui stagiu de trei luni:
Ce ciudat, dar ce lucrez aici nu reuseste sa-mi umple timpul in asa fel incat sa nu mai am timp si chef de altceva... ma plictisesc si as zice chiar ca este prea usor... ca sunt intotdeauna la limita cu termenele vine din faptul ca nu reusesc sa ma concentrez suficient pe chestia pe care o am de facut... Ma intreb daca asta este problema mea sau a lor... Daca as intreba seful, ar zice ca eu sunt de vina, ca nu pot sa fac numai ce imi place, si poate ca ar avea dreptate, dar nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la faptul ca exista si lucruri care sa ma absoarba cu totul, care sa ma faca sa ma simt bine nu numai prin faptul ca reusesc sa le termin, ci prin faptul ca le fac. Trebuie sa ma gandesc foarte serios daca sa mai accept o invitatie aici. Pe langa ce am scris deja, mai este si lipsa de societate, un orasel in care nu ai ce sa faci, Parisul fiind un pic prea departe pentru iesiri seara in oras.
Mai am o saptamana si plec acasa...
Mental note #1: Discutiile despre religie si yoga ma enerveaza.
Mental note #2: Niciodata sa nu folosesc un bolovan pe post de roata la masina
Ziua de ieri nu a fost asa grozava cum ma asteptam. Am vrut sa vizitez o gramada de chestii, dar m-am trezit tarziu si am plecat si mai tarziu de acasa, asa ca nu am ajuns sa vad decat Hotel de Ville si Palais Bourbon (la care am ajuns pentru ca l-am confundat cu Palais Luxembourg ).
Foarte obositor... In plus, mi s-a stricat si aparatul de fotografiat, m-au enervat unii in timp ce stateam la o coada interminabila... sa mai zic?
Puncte bune... au fost si din astea o gramada... Intai, la Hotel de Ville, a fost foarte placut pentru ca eram odihnit, era vreme frumoasa, coada a mers repede si cladirea este superba, atat pe dinafara cat si pe dinauntru...
Dup-aia, in fata la Notre Dame era un spectacol... ceva de reconstituire a atmosferei de epoca. Vreme frumoasa, atmosfera de balci, lume zambitoare... ce poti sa-ti doresti mai mult?
Si apoi... calvarul. Coada care se anunta draguta de la Asamblee Nationale (Palais Bourbon) s-a dovedit a fi mult mai lunga. Din fericire, la un moment dat a aparut fanfara militara (de fapt numai tobosarii - pentru atmosfera)... cred ca este singurul lucru care m-a oprit din scos aburi pe urechi. Palatul, foarte frumos, dar eram deja obosit si aglomeratia era destul de mare.
Si m-a enervat pierderea de vreme, pentru ca as fi vrut sa vad si casa Mariei Touchet si o gramada de alte lucruri... poate la anu', daca mai ajung pe aici.
Despre sambata... cand primesc si pozele... ca a fost o zi mult prea faina ca sa nu fie ilustrata.
[edit] recitind ce am scris imi dau seama ca nu am fost foarte coerent... ma duc sa ma culc, dorm o vreme si dup-aia rescriu [/edit]
[edit2] sper ca acum este mmai lizibil... n-am dormit, dar am editat [/edit2]
Ma gasesc in birou, plictisit, si ma trezesc visand cu ochii deschisi un vis despre ziua de sambata... despre ocean, despre maree, despre plaja cu pietre rotunde care nu te lasau sa mergi descult, despre plajele inundate la fiecare sase ore, despre stancile ce le domina, despre o partida de inot in apa rece (aproape) ca gheata (exagerez, desigur, dar totusi era rece rau )... Tot cred ca ar fi misto sa faci o petrecere, blocat fiind de maree intr-o pestera...
Am zis ceva de ziua de sambata?
Mare, soare (ma rog, partial), stanci... Etretat.
Orasul... un orasel turistic, in Normandia, ceva mai la nord de varsarea Senei in ocean.
Si o faleza ce-ti taie respiratia si, cred eu, celebra...
Cam pe cand am ajuns acolo, dupa ce am mancat de pranz, s-a hotarat si vremea sa le dea dreptate meteorologilor, asa ca a inceput sa ploua. Bineinteles, asta nu putea sa ne opreasca, asa ca am pornit pe faleza
Aici, eu, in echipament de ploaie
In spate, se vede faleza si, jos, plaja care era inundata...
Tot pe faleza, de data asta pe "trompa de elefant" care se vede in poza de mai devreme
Tocmai am primit o propunere... pentru teza de doctorat.
Inca o alegere de facut
QUOTE (Olaf @ 21 Sep 2004, 06:22 PM) |
Tocmai am primit o propunere... pentru teza de doctorat. Inca o alegere de facut |
Mersi, cactus.
Eu speram sa pot avea o gama mai larga de optiuni, dar se pare ca asta este sansa mea... Si tipii au jucat bine cartea, m-au intrebat acum, devreme, si vor un raspuns cat mai repede.
Inca mai am cateva persoane cu care trebuie sa discut inainte sa dau un raspuns, dar am o vaga senzatie ca stiu care va fi. Si nu stiu daca sa ma bucur sau nu, pentru ca sunt foarte multe minusuri, pe langa tona de plusuri care este deja.
Pese: bun venit in nori Cam cetos pe aici...
QUOTE (Olaf @ 21 Sep 2004, 07:06 PM) |
Mersi, cactus. Eu speram sa pot avea o gama mai larga de optiuni, dar se pare ca asta este sansa mea... Si tipii au jucat bine cartea, m-au intrebat acum, devreme, si vor un raspuns cat mai repede. Inca mai am cateva persoane cu care trebuie sa discut inainte sa dau un raspuns, dar am o vaga senzatie ca stiu care va fi. Si nu stiu daca sa ma bucur sau nu, pentru ca sunt foarte multe minusuri, pe langa tona de plusuri care este deja. |
Nu-i rau ce zici.
Nu mai am nici un chef sa continui cu... "relatarea" despre sambata. Si scalasem o gramada de poze, ca sa le pot pune pe han, dar m-a luat lenea si lipsa de chef.
Na bravo, taman cand ma delectam cu frumusete de privelisti te-a pocnit lenea? Fa bine si depaseste momentul.
OK, OK, da mai tarziu, ca acum nu pot...
Hai ca mai pun una...
Nu mai este in ordine cronologica. Dupa ce am coborat de pe faleza, am facut si o baie, si apoi am plecat la plimbare pe plaja (intre timp se retrasese apa, si acum se putea merge pe langa stanci - desi erau o gramada de avertismente cu "atentie, pericol, cad pietre").
Asta este o privire inspre oras.
De pe plaja principala pe una din plajele mai indepartate se putea trece, numai la reflux, printr-o pestera sapata de valuri in stanca. Asta este intrarea... nu stiu de ce, imi inspira un sentiment de izolare temporara, posibilitatea unei petreceri sau pur si simplu a unei nopti de singuratate... Daca te prinde fluxul seara, ramai blocat pana a doua zi de dimineata. Poate, odata, o sa fac chestia asta.
Numai in engleza spune sa intri in panica...
Am uitat sa multumesc persoanei de la care am pozele, in caz ca ajunge sa citeasca jurnalul meu... Multumesc.
Si iesirea din pestera...
Ce frumos, mi-ar placea tare mult acolo.
Flower, poate o sa ajungi In realitate este si mai frumos decat in poze. (asta asa, ca incdemn )
Azi, este penultima zi de stat in biroul asta. Ultima o sa fie luni, si n-o sa fie de stat. Nu ca asta ar fi... Am o gramada de treaba si eu, in loc sa ma apuc s-o fac, scriu la han. Indolenta asta...
Ultimul weekend in Franta... De luni seara, ACASA!!!
Ieri trebuia sa vorbesc cu ai mei, si n-am putut. Poate azi. De fapt, sigur azi. Si culmea este ca stiu (sau cred ca stiu) si ce vroiau sa-mi spuna ieri. Dar oricum trebuie sa vorbesc.
Tot azi, sunt pe cale sa incalc regulamentul interior al institutului in deplina cunostinta de cauza. In conditiile in care ieri a fost un schimb de mailuri tocmai despre regula pe care o sa o incalc eu.
Scurtez povestirea. Cand ne-am intors de pe plaja, se insearse de-a binelea. Asa ca am mers intr-un restaurant sa mancam ceva, si dup-aia sa plecam.
Asta este o poza din oras, seara. La capatul strazii incepea plaja (in spatele fotografului ). In stanga se vede restaurantul.
Si un bol de cidru... In cinstea voastra. Si nu numai
Nu mai stiu ce se intamplase de am ranjetul ala tampit pe fata
Sunt in cadere...
Brusc, am inceput sa respir foarte usor, dar aerul parca nu imi mai ajunge. Si ma opresc prea repede din inspiratie.
Cad, nu stiu spre ce... In momentul asta, stau in scaun si am chiar acea senzatie de cadere. Ma intreb ce este dedesubt. N-am stiut niciodata ca este atat de complicat sa cazi... Este un intreg efort. In fond, TREBUIE sa cazi, pentru ca altceva nu ai ce face.
Nici nu stiu unde a trecut ziua. Tot ce am facut a fost sa-mi filmez ecranul. Si dup-aia, tone de editari, conversi, erori, conversii, editari, erori, iar filmat ecranul, iar erori, conversii... M-AM SATURAT! Si acum trebuie sa mai stau odata sa ma uit la toate filmuletele, sa nu se fi strecurat vreo greseala. Si dup-aia inca niste corectii, imprimare, offf. Si e deja ora 7
Maine, zi de curatenie generala. Poimaine, bagajul!
De ce trebuie sa fie intoarcerea acasa asa stresanta? Visam la o vacanta, dar pot sa-mi iau adio. Trebuie sa fac si prezentarea intr-o saptamana. Exact saptamana mea libera. Dup-aia incepe scoala. Poate imi iau atunci vacanta
Si pentru numarul urmator, Olaf va interpreta o cunoscuta arie, intitulata "Urlu si ma dau cu capul de pereti". [aplauze]....[/aplauze]
Editez acest mesaj pentru a aduce doua precizari esentiale (fapte descoperite pe parcurs):
1. Cand am scris mesajul nu era ora 7 ci ora 8, dar eu nu prea ma mai uit si la minutar in ultima vreme.
2. La stari de astea, metalele grele fac bine
Noapte. Trecut de ora 12. Maine iar o sa fie o zi cumplita, chiar daca e sambata. Curatenie generala, mers la banca, cumparaturi aici, cumparaturi la Paris, cina la C...
Cumparaturile o sa-mi ia cel mai mult, pentru ca nu stiu ce sa cumpar. Cadouri. Ce cadouri? Eu nici nu mai am loc in bagaj. Si totusi trebuie sa iau . Ce ti-e si cu politetea asta.
Si sunt doi tipi langa mine si am uneori senzatia ca se uita la mine in ecran. Poate ca sunt paranoic. Sigur sunt paranoic. Chiar daca s-ar uita, tot n-ar intelege nimic. Si... si Oboseala.
Nu stiu de ce, de cate ori vorbesc cu cineva, ma intreba de unde sunt. Si zic "Je suis roumain" si ei zic "allemand?" Oare am eu prune in gura, sau sunt ei surzi? Azi nici nu m-am mai obosit sa-l corectez pe tipul respectiv. Si asa, probabil ca n-o sa-l mai vad niciodata, asa ca nu conteaza.
Mi-e somn, dar nu-mi vine sa ma culc. As mai bea o bere.
Inca un weekend terminat. Dar nu orice weekend, ci ULTIMUL weekend. Si nici macar nu e terminat inca. O sa se termine atunci cand o sa mai ramana imprastiate prin camera numai pijamaua si hainele pentru maine. Cand o fi asta? Nu stiu. Stiu ca am ajuns in camera si singurul meu gand de a face ceva (in afara de a zacea cu ochii in tavan) era sa deschid berea din frigider. Am deschis-o. Nu mi-a placut. Era amara. Mai amara decat orice bere pe care am baut-o. Dupa ce am terminat, cu chiu cu vai, m-am apucat si am pus oalele una in alta, si castronul in ele. Asta mi-a placut, era un progres. Era mai mult decat nimic. Dar m-am oprit. De ce? Nici eu nu stiu... O sa ma apuc din nou.
Maine... maine nu stiu ce o sa fie, la inceput. La sfarsit, stiu. Chinul cu bagajele pana la aeroport, plictiseala vreo 2 - 3 ore, apoi in avoin, plictiseala iar, pana ii vine randul sa decoleze... (de pe CDG decoleaza cate un avion la fiecare 20 de secunde... sau asa am auzit), apoi o fuga, un salt, o plutire, o aterizare si voi fi acasa. Si acolo, nu stiu ce o sa fie.
Ma intreb, cum poti sa prezinti in culori frumoase o chestie care nici tie nu-ti place si oricat te-ai gandi nu gasesti nimic interesant la ea? Nu poti. Si totusi trebuie...
Iete ca amajuns sipepagina 3 . Nu-mi vine sa cred cum sunt zilein care iti vine sa te dai cu capul de pereti de plictiseala si zile in care se aduna toate odata, de nu mai stii pe unde sa scoti camasa. Acum este oe perioada de aia. Camesa... Da' e bine.
Hehe.... acum chiar sunt cu capul in nori... Ma simt de parca s-ar intampla chestii in jurul meu si eu nu le vad. Poate imi trebuie un dispozitiv de vedere pe timp de ceata . Sau cineva sa ma ia de mana sa-mi zica: "pe aici, mosule"... Da' ma rog, slabe sanse de asa ceva. Treuie sa ies cumva din starea asta si nu stiu cum.
Mai bine ma duc sa ma culc.
Edit: fir-ar modemu' si conexiunea si (mai ales) erdeesu'... (as mai zice, da' nu e frumos )
Edit2: Stau uneori si ma intreb cum de unii au idei si pot sa faca diverse chestii interesante, iar eu ma gasesc in imposibilitatea de a face un rahat de prezentare PowerPoint... Stau si ma holbez la ecranul alb si la foaia de hartie si nu stiu ce sa pun in prezentare. Si chestia asta, de trei zile.
Si au trecut saptamani, in care abia am apucat sa ating netu' tangential, cat sa citesc mailul, sa raspund la mail, sa iau fisiere, sa trimit fisiere, si nici un pic de "navigatie". O fi bine, n-o fi bine, nu stiu.
Am revenit intr-o stare pe care o aveam mai demult, in care reusesc sa ma conving si pe mine ca nu am pic de timp liber, desi am o gramada (si ar trebui sa-l folosesc mai bine).
Ieri noapte, club A, plictiseala mare... Nu am prins masa, asa ca am sprijinit peretii toata noaptea. Bleah. Nici muzica nu a fost cine stie ce, si nici cheful meu. In scimb, azi am dormit toata ziua. Si a fost super. Cu exceptia faptului ca acum nu mai pot sa dorm.
Inca un weekend, inca o saptamana. Ar trebui sa fac pentru luni recenzia unui articol si nici nu am idee cum sa incep.
Weekendul urmator se anunta super. Un singur cuvant: FAGARAS. Un mic traseu, trei zile in care sa-l facem. Mai nasol o sa fie in ultima zi, ca am impresia ca o sa cam fugim ca sa prindem trenul. Sau poate nu... o sa vedem la fata locului, in functie de vreme, chef si stare fizica.
Cam atat, acum. Ma duc sa incerc sa dorm.
Un vis ciudat:
Un personaj, ascuns in umbra, ma mangaia pe frunte cu o mana uscata, mai mult decat imbatranita, si imi spunea, cu o voce ragusita, cavernoasa: "Nu le impuia capul cu ideile tale!" Si apoi m-am trezit.
Am fost la doctor. Aveam o tuse destul de urata, dar incepuse s-o lase mai moale. M-am dus doar ca sa-mi spuna "esti bine, ia niste vitamina C si-ti trece". In schimb, m dupa ce m-a ascultat cu stetoscopul a zis "mda" si m-a intrebat de 5 ori daca n-am facut temperatura, apoi mi-a prescris antibiotice, si sa ma duc din nou daca nu apar schimbari intr-o saptamana.
Asa ca acum n-am voie sa beu nici macar bere , si trebuie sa iau doctoria la ora fixa.
In rest, s-a anulat excursia la munte, pentru ca sor-mea filmeaza o reclama vineri. Poate saptamana viitoare.
(La reclama asta, este prima data cand face singura partea de productie - deci ma bucur pentru ea)
Se pare ca iar se amana excursia la munte! Si asta dupa ce se simplificase mult traseul, pe motive de bani si vreme. Nici sa ma enervez nu mai pot. O sa mai ajung la munte... poate in decembrie sau ianuarie, cand traseele interesante sunt inchise (sau inaccesibile pe motive de echipament)... si asta daca o sa am timp. Si visam la chestia asta de asta primavara.
Duminica am reusit sa-mi stric calculatorul. Am umblat in el si dup-aia facea multe bipuri lungi cand incercam sa-l pornesc. Doua probleme posibile: memoria sau placa video. Si abia astazi am ajuns sa ma ocup de el. O chestie stupida: am mutat memoria pe un alt slot si a mers!
Tot am senzatia aia, ca si cand as fi primit o jucarie noua, dar ma uit in jur si nu este. Si imi vine sa incep sa caut prin toate cotloanele, chiar daca stiu ca este degeaba. Cred ca imi trebuie o jucarie noua
Sambata, cand era intalnirea forumistica, eu eram la petrecere, cu profu'. Si era sa patesc boacana, adica sa ma bage sub masa. Dar am rezistat eroic, desi nu imi mai amintesc foarte clar drumul spre casa. Nu imi amintesc nici cat am dat in plus la taximetrist. Cred ca zece mii, dar nu sunt foarte sigur.
Si azi e soare.
Si atat scriu acum.
Azi am avut putin timp de stat pe net si am intrat pe han. Adica nu numai sa scriu doua cuvinte in jurnal, ci sa frunzaresc un pic paginile Hanului. Si am citit cateva epigrame, ca nu mai vizitasem subiectul de ceva vreme. Si m-a cuprins un sentiment de liniste, pe care nu l-am mai simtit de multa vreme... sa fie rima, sa fie ritmul, nu stiu... dar este. Si acum simt ca as putea face orice, senin, cu zambetul pe buze.
Iar postul tau mi-a adus mie un zambet pe buze - am cam obosit sa vad numai plangeri despre Han, sau mesaje iritate (e drept, uneori indreptatite, dar de ce trebuie sa aducem aici chiar toate nemultumirile marunte?)... Iata ca mai sunt si parti bune, mai sunt si oameni care stiu sa vada si jumatatea plina. Multumesc!
PS Felicitari epigramistului de care vorbesti! (sa fie contraste?).
Hmm, iarasi a trecut vreme de cand nu am mai intrat pe han.
Da, era vorba de Contraste Si, am mai vazut pe acolo si denise_d si Diana-Maria.
Eu ar trebui sa iti/va multumesc.
Zilele trecute, soarele era cumva nelalocul lui. Acum mai seamana a iarna. Sau a toamna. Soare si frig, innorat si cald... oricum ar fi e bine. Si a venit si niste zapada, chair daca este departe de mine acum. Cineva a vazut-o de aproape si mi-a povestit si mie. Si am visat schiuri. Si am mai visat intinderi nesfarsite albe, fara urme de pasi. In curand o sa ma duc sa le vad si eu. Problema este ca nu stiu cand.
Mi-am amintit ca iarna trecuta am stat afara in zapada sa pazesc un loc de parcare, si chestia asta s-a transformat in petrecere in aer liber, cu bere si saratele, apoi cu vin fiert si prajituri. Poate mai avem ceva de pazit si anul asta.
Iar am intarziat cu n-spe mii de proiecte... Ma rog, mai exact sase. Si n-am intarziat inca, dar am o presimtire sumbra ca asa se va intampla. Pentru ca mi-e greu sa le tin socoteala. Si nu sunt decat 6...
Blank.
Azi am reusit sa-mi calaresc modemul
Adica am descoperit motivele pentru care ma tot deconecta: lipsa confirmarilor (ARQ). Deci ori este de vina linia telefonica, ori nu mai stiu ce... Pentru moment am incercat sa-i scad debitul si vad ca a mers... desi inca mai face o gramada de pauze, dar macar nu se mai deconecteaza.
Si unul din proiecte (echipament terminal de linie) e jumatate gata, si e bine... sper si celelalte sa mearga la fel de repede. Jumatatea asta a durat doua zile, mai ales pe motive de cautat documentatie (o zi).
Si am votat. Nu credeam, sau nu speram sa fie atat de intersant turul al doilea.
Ma duc sa ma culc... poate vine ziua de maine .
[edit] Era sa uit obsesia:
Wintertime winds blow cold the season
Fallen in love, I'm hopin' to be
Wind is so cold, is that the reason?
Keeping you warm, your hands touching me
Come with me dance, my dear
Winter's so cold this year
You are so warm
My wintertime love to be
Winter time winds blue and freezin'
Comin' from northern storms in the sea
Love has been lost, is that the reason?
Trying desperately to be free
Come with me dance, my dear
Winter's so cold this year
And you are so warm
My wintertime love to be
La, la, la, la
Come with me dance, my dear
Winter's so cold this year
You are so warm
My wintertime love to be
The Doors - Wintertime Love
[/edit]
Vroiam sa mai scriu... dar am uitata ce. Pentru ca ma gandeam la altceva in momentul in care m-am gandit ce as mai vrea sa scriu. Fac prea multe lururi deodata, dar pur si simplu nu pot altfel. Chiar si literele imi ies in ordini ciudate cand scriu, pentru ca apas tastele in acelasi timp. Si pierd vremea corectand. Sau pierd vremea incercand sa-mi amintesc la ce m-am gandit.
Simt ca zbor, si simt ca ma sufoc, in acelasi timp... Deh, cand zbori prea sus apar efecte secundare... Sper numai sa nu dea vreun avion peste mine...
Imi doresc un WEEKEND!!!
Atat.
Trebuie sa scriu. E-mailuri de complezenta... Urasc asta.
Si weekendul ala se incapataneaza sa nu vina. A avut o tentativa azinoapte, dar a renuntat dimineata, cand m-am trezit.
Ma apuc sa scriu acum... Cum sa incep: Stimata doamna, stimati tovarasi...
A intrat somnul peste mine... si ma intreb acum de unde atata apa in camera...
Gata, ma opresc aici, ca prea aberez.
Aaaa, ce ziceam?
Acum mi-am amintit ca mai trebuia sa fac ceva azi... si n-am facut. Sunt pur si simplu prea multe lucruri de facut. Inainte, erau doua lumi separate: acasa si restul. Acum, nu mai sunt asa separate si chestia asta ma bulverseaza. Mi-am format un obicei: cand trec pragul, restul nu mai poate sa existe, decat intr-o prea mica masura. Si acum ma trezesc ca trebuie sa existe intr-o masura mai mare. Si nu vreau. Nu-mi place. Parca nici n-as fi acasa.
Poate ca maine o sa dorm... desi ma indoiesc...
ce coincidentza; pe mine acasa nu ma asteapta nimeni....
@cactus:
O poveste de dragoste intreaga, cu inceput si sfarsit. Si cu accent irlandez si muzica la fel:
Fairytale of New York
(shane macgowan/j. finer)
It was christmas eve babe
In the drunk tank
An old man said to me, won’t see another one
And then he sang a song
The rare old mountain dew
I turned my face away
And dreamed about you
Got on a lucky one
Came in eighteen to one
I’ve got a feeling
This year’s for me and you
So happy christmas
I love you baby
I can see a better time
When all our dreams come true
They’ve got cars big as bars
They’ve got rivers of gold
But the wind goes right through you
It’s no place for the old
When you first took my hand
On a cold christmas eve
You promised me
Broadway was waiting for me
You were handsome
You were pretty
Queen of new york city
When the band finished playing
They howled out for more
Sinatra was swinging,
All the drunks they were singing
We kissed on a corner
Then danced through the night
The boys of the nypd choir
Were singing "galway bay"
And the bells were ringing out
For christmas day
You’re a bum
You’re a punk
You’re an old slut on junk
Lying there almost dead on a drip in that bed
You scumbag, you maggot
You cheap lousy faggot
Happy christmas your arse
I pray God it’s our last
The boys of the nypd choir
Were singing "galway bay"
And the bells were ringing out
For christmas day
I could have been someone
Well so could anyone
You took my dreams from me
When I first found you
I kept them with me babe
I put them with my own
Can’t make it all alone
I’ve built my dreams around you
The boys of the nypd choir
Were singing "galway bay"
And the bells were ringing out
For christmas day
Mda, nu vazusem ca la sfarsit se impaca... (in cantec)
Imi place Craciunul, atmosfera de sarbatoare si sa caut diverse persoane cu care poate n-am mai vorbit de multa vreme si sa le urez Craciun fericit. Nu-mi place insa sa o fac pe banda rulanta. Si cam asta fac acum. De ce? Pentru ca trebuie. Pentru ca am multe persoane carora vreau sa le spun La multi ani, si nu pot decat acum. Pentru... Ah, da, si ar fi mult mai misto daca as putea s-o fac la telefon sau fata in fata, dar sa scriu scrisori chiar nu-mi place.
Doua zile absolut anormale.
Musafiri (ieri) si musafiri (azi). Foarte obositor, dar si foarte placut (azi). Aglomerat, lipsa de timp, dar cand in sfarsit am avut timp si pentru mine am descoperit ca ma plictisesc (ieri). Nici Internetul nu ma mai pasioneaza, nici Hanul, nici muzica, iar la televizor deja mi s-a facut greata de programele tematice. Canta Monica Anghel pe un program, Mos Craciun pe alte trei, documentare despre animale, programe de stiri neinteresante... bleah...
Cred ca o sa incep sa fac si eu ce spunea cineva ca face: ma apuc sa dau telefoane. Numai ca eu am stresul facturii... Deci n-o sa fac asta.
Si totusi e bine. Ieri ma plictiseam, azi astept ceva. Ce? Nici eu nu stiu, dar trebuie sa vina. Cand o sa vad ca trece timpul si acel ceva nu mai vine, o sa incep iar sa ma plictisesc...
Astept... o plecare la schi. Nesigura. Nu ca nu stiu daca o sa plec, ci nu stiu unde o sa stau. Nu stiu daca o sa ma simt bine unde o sa stau. Pe partie sigur o sa ma simt bine. Nu m-a lasat balta niciodata. Poate doar cand n-a fost zapada. Dar nici atunci.
Gata. Cozonac, ciocolata, discutii la tigari (altii) si vin (eu). Program pentru seara asta. Poate ca totusi n-o sa ma plictisesc.
PeSe: Super cadouri anul asta
De ce este atat de fascinanta ora asta? 11:59 PM. Stau si ma holbez in coltul din dreapta-jos al ecranului si im doresc... Prea tarziu... acum arata 12:00 AM. Imi doream cu ardoare sa nu se schimbe ora... Nu pot sa zic ca nu vreau sa vina ziua de maine. Ba chiar vreau. Dar pur si simplu nu vroiam sa se schimbe literele si cifrele alea. Si nu m-ar fi incantat nici sa ramana as, sa nu mai aiba nici o legatura cu ora, ar fi fost absurd. Si atunci de ce nu vroiam sa se schimbe? As zice ca ma mai gandesc, si apoi o sa scriu si aici raspunsul. Dar nu este asa, nu o sa ma mai gandesc nici o clipa. In momentul in care voi pune capul pe perna aceasta intrebare va disparea (poate) pentru totdeauna. Atat, "a fost ora 11:59 PM, v-as prezenta stirile".
In tara: vremea se incalzeste in continuare, vesti proaste vin dinspre munte cu vantul de primavara, care este el in sine o veste proasta. Cine a mai auzit de primavara la sfarsit de decembrie? O alta stire vine chiar din Bucuresti, unde o problema tehnica stupida m-a impiedicat sa stau de vorba cu un prieten cu care n-am mai vorbit de ceva (multa) vreme. Probabil (sper ca nu) va mai trece vreme pana sa avem din nou ocazia sa vorbim.
In strainatate: azi am primit un e-mail de Craciun care m-a bucurat foarte tare.
Era atat de frumoasa ora aia...
Am citit azi un jurnal, "nu spui" al cui, si am edscoperit... hmm... nici nu stu ce vreau sa zic... Am o prietena foarte buna cu care persoana cu jurnalul seamana foarte mult. Dar nu este. Pentru ca exista niste diferente pe ici pe colo, in punctele esentiale. Fondul insa este aproape identic. Sau mi se pare mie.
Lucruri pe care le mai am de rezolvat pentru stagiul de la primavara:
- viza de la Serviciul Cultural
- de asteptat scrisoarea de acceptare
- de GASIT LOC UNDE SA STAU !!!
- de mers la ambasada pentru viza
Uhh, greu... prea putin timp.
8:39 PM. Continuare la jurnal, ziua de azi.
De aproximativ... 2 ore stau si caut camere/apartamente de inchiriat, care sa nu coste 600 de euro pe luna. Si nu gasesc. Adica gasesc, dar nu acolo unde vreau. Si nu sunt sigur nici de zona, nici de locatarii din zona. Adica parca vad ca nimeresc undeva unde sa-mi fie groaza/sila sa ies din camera. Sau si mai rau, sa-mi fie sila sa stau in camera. Bleah.
Cautarea continua. (chiar, am mentionat ca mi-e somn si sunt ametit?)
Peste exact 2 ore si 5 minute voi fi in tren spre Predeal!
Si pe 1 ianuarie voi fi (daca voi avea energia necesara) pe partie!
La revedere, han! Ne vedem la anul!
Pese:
He, fu si revelionu'. Cam scurt, dupa parerea mea. Mult prea scurt. Dar sa incep cu inceputul.
Inceputul a fost joi pe la ora trei fara 5, cand m-am uract intr-o "sageata albastra" mult prea aglomerata. Locul meu era deja ocupat, dar nu mi-am facut probleme pentru ca era un loc liber chiar alaturi. Mai nasol era ca nu mai aveam unde sa-mi pun rucsacul, asa ca a trebuit sa ma inteleg cu persoana din fata mea si l-am tinut intre picioare.
La Predeal era zapada. La Sinaia nu, la Busteni nu, la Azuga putina, dar la Predeal era ZAPADA . Imi venea sa topai de fericire. Oricum, mai aveam cate ceva de facut pana sa apuc sa ma bucur de ea.
Sor-mea era plecata cu cativa prieteni la cumparaturi cand am ajuns eu acolo, asa ca am stat si am asteptat. Apoi, cand s-au intors, am fost sa "descarcam" tot ce cumparasera. A doua zi, pregatiri - ne asteptam sa fie nasol, dar totul a durat vreo 3 ore iar dupa asta toata lumea s-a dus sa se culce. Mai putin eu, care m-am dus pe partie... Si acela a fost primul contact cu ZAPADA.
Si mi s-a facut lene sa povestesc (parca trag cuvintele cu forcepsul), asa ca o sa continui mai tarziu.
Continuare:
Mi-am amintit o chestie... in tren, trecusem de... nici nu mai stiu pe unde eram, de fapt, dar stiu ca m-a apucat asa, o bucurie salbatica, pentru ca vedeam si altceva decat beton si asfalt... vedeam camp, vedeam padure, vedeam dealuri, vedeam locuintele triste si sarace ale lucratorilor de la nustiucare baraj, nu stiu, indiferent ce vedeam, imi venea sa rad singur de bucurie pentru ca erau acolo, pentru ca eram acolo. Cred ca am stat prea mult in casa!
Asaaa, deci eram pe partie. Si era aglomerat. Adica nu era multa lume care schia, dar (culmea) era multa lume la teleschi. Asa ca am urcat pe jos, pentru o prima tura. Si am descoperit ca nu (mai) am antrenament. Si am (re)descoperit cat de incomod este sa urci cu schiurile in spate si claparii in picioare. Si pana am ajuns sus aveam limba de un cot pe afara si transpirassem sa umplu o galeata... dar nu conta! Mi-am pus schiurile si am luat-o la vale. Norocul meu a fost ca intre timp mai scazuse coada la teleschi (probabil ca din ce in ce mai multi oameni se duceau sa se pregateasca pentru noaptea cea mare) si am apucat sa fac niste ture (vreo 4, asa). Prima coborare a fost cam pe intuneric (foarte interesant, dealtfel), iar la restul se aprinsese deja nocturna, asa ca a fost absolut bestial!
Apoi a urmat revelionul. Si a avut de toate: prieteni, voie buna, muzica buna, toalete de seara, dansat pe mese, petarde, artificii...
Va urma. Sau nu.
De unde mi-am luat semnatura de acum:
Ningea bogat, si trist ningea; era tarziu
Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul;
Si-am plans la geam si m-a cuprins delirul -
Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.
Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna depletita
Canta purtand o mantie cernita,
Si trist canta, gemand intre faclii.
Lugubrul mars al lui Chopin
Il repeta cu nebunie...
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vantul fluiera ca tipatul de tren.
Apoi veni si-o blonda in salon...
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca innegrita -
Si urmari, pierduta, marsul monoton.
Inalta; despletita, alba ca de var,
Mi se parea Ofelia nebuna...
Si lung gemea arcusu-acum pe struna
Ingrozitorul mars lugubru, funerar.
Cantau amar, era delir, -
Plangea clavirul trist, si violina -
Facliile isi tremurau lumina,
Clavirul catafalc parea, si nu clavir.
Tarziu, murea clavirul lung gemand;
Luptau facliile in agonie...
Si-ncet se-ntinse-o noapte de vecie,
Si-n urma, greu, un corp am auzit cazand.
Vai, de-atunci imi pare lumea si mai trista,
Viata-i melodie funerara...
Si nu mai uit nebuna lautara -
Si tarnsfigurata, trista clavirista.
G. Bacovia - Mars funebru
Sunt plictisit si mi-e somn... Ce naiba se intampla?
O sa revin...
...am revenit.
Problema este in felul urmator: nu stiu unde o sa locuiesc incepand cu 1 martie (ma da mama afara din casa ). Si caut, si caut, si caut... si nu gasesc nimic convenabil.
Si ce-ar mai fi de spus? Am fost inacceptabil de lenes zilele astea. Atat.
Ar mai fi totusi ceva. M-am transformat intr-un fel de arici, facut ghem, care priveste din coltul lui si nu s-ar misca din vizuina daca n-ar fi musai. Asta nu-i bine.
Un cuvant, doua si ma apuc de treaba...
A inceput scoala... si nu a inceput foarte bine, dar a inceput cum ma asteptam... adica brusc nu mai am timp de loc. S-a terminat timpul. Ma rugase un vecin sa-l ajut, dar eu nu am mai reusit... daca ar fi sunat cu o ora mai devreme, as fi putut, dar asa, nu.
Si tone de proiecte si teme. Un proiectel pe care l-am terminat in... 5 ore, ieri. Bine, nu este numai meritul meu, am avut ajutor, dar rar merge ceva asa de repede si bine. Si inca o tema pentru diseara, una pentru miercuri, un proiect pentru luni, niste examene (2) in saptamana asta si urmatoarea, dar despre care nu stiu exact cand sunt... vartej... Dar sa le iau pe rand si cu toata seriozitatea de care sunt capabil (si care nu este multa ) si totul va fi bine. Optimist, nu?
Si dup-aia sesiune (o luna) si apoi plecare... asta daca va fi viza gata la timp. Sper sa si gasesc unde sa stau pana atunci... de fapt TREBUIE.
Ieri am vrut sa merg la teatru cu R. La "Scaunele", la Bulandra. Isi dorea foarte multa sa vada o piesa, inainte sa plece din nou in Italia. Si s-a amanat piesa. Pe joi. Si ea pleaca... maine, cred. Oricum, inainte de joi . Totusi, am fost si am baut un vin fiert si ne-am simtit bine, aseara. Foarte bine. S-a schimbat de ultima oara cand am vazut-o. In bine, zic eu. Ma intreb cand va fi data viitoare.
Si am vorbit aseara si despre muzici. Si a venit vorba de P.J.Harvey... asa ca asta ascult acum, in momentul asta... "This Mess We're In". Ma "unge" muzica asta...
Poate gasesc versurile pe net... am gasit:
"This Mess We're In"
Can you hear them?
The helicopters?
I'm in New York
No need for words now
We sit in silence
You look me
In the eye directly
You met me
I think it's Wednesday
The evening
The mess we're in and
The city sun sets over me
Night and day
I dream of
Making-love
To you now baby
Love-making
On-screen
Impossible dream
And I have seen
The sunrise
Over the river
The freeway
Reminding
Of this mess we're in and
The city sun sets over me
What were you wanting?
I just want to say
Don't ever change now baby
And thank you
I don't think we will meet again
And you must leave now
Before the sunrise
Above skyscrapers
The sin and
This mess we're in and
The city sun sets over me
Gata. Pauza s-a terminat. Capu' la fund!
O zi absolut nasoala... si incepuse atat de bine... Cum ramasese cu "ziua buna se cunoaste de dimineata"? Nici imprejurarile nu mai tin seama de intelepciunea populara...
Azi am apucat sa ma relaxez un pic, dar mi-e teama ca nu ar fi trebuit. Urasc pre-sesiunea!
Si mi s-a stricat tasta spatiu... ma rog, acum parca si-a revenit putin, dar inainte ori nu baga spatiu, ori baga prea multe. Si este oribil sa ma intorc de fiecare data sa corectez.
Editat: off topic
Atat.
PeSe: iar nu merge spatiul...
Ma gandeam ca ar mai trebui sa mai scriu ceva in jurnal... asa, sa fie scris. Si cu ce sa incep...
Sa incep cu trezirea. Azi a fost prima zi in ultimele douasaptamani in care am putut sa dorm in voie, si m-am trezit pe la 10. Bineinteles, cand m-am trezit ma simteam de parca tocmai ma calcase un compresor, cum mi se intampla de fiecare data cand ma trezesc asa tarziu. Si m-am trezit si inloc sa ma apuc imediat de lucru am lenevit... Asa se face ca a venit ora 3 si nu sunt gata cu traducerea asta. Acum m-am impotmolit la cele cateva zeci de formule ce trebuie scrise in Word, iar eu nu stiu scurtaturi pe tastatura asa ca... dar intru in detalii fara rost.
Asaaaa, deci pre-sesiunea este pe sfarsite, avem ultimele doua zile din ea. Un proiectel (traducerea) si vreo doua referate de predat, apoi, sambata, primul examen. N-ar trebui sa fie o problema, dar nu prea am cursuri... semestrul asta am fost aproape total indiferent fata de scoala si acum incep sa resimt chestia asta. M-am trezit cu materii importante la care habar n-am despre ce este vorba. Si as face binesa aflu, si asta cat mai repede.
In rest... sunt gata aproape toate actele pentru ambasada, dar tot nu stiu unde o sa stau in martie, plus o invitatie pentru duminica la Pedeal, si nu stiu daca o sa ma duc. Poate aflu in timp util...
Si afurisita tastaspatiu tot nu merge ca lumea... cred ca maine desfac tastatura.
Va urma
Urmeaza... cred
Deci a fost si examenul de sambata... a fost... Ar fi trebuit sa fie cu cursurile pe banca, profu' spusese asta si noi ne-am pregatit in consecinta... dar n-a fost sa fie, iar raspunsurile au fost si ele... din amintiri. Ce-o fi o fi.
A mai fost o sambata, in care ne-am adunat sa concepem o compilatie pentru un prieten... a iesit si asta, desi eu as fi facut-o un pic altfel... ma rog, a fost, gata.
A fost o zi in care ar fi trebuit sa-mi fac bagajul, caci maine plec la Predeal. Nu l-am facut, dar mai sunt inca 10 minute din zi, deci am timp
Azi a mai fost ziua de dupa ziua de ieri, care a venit dupa ziua de alaltaieri, despre care nu imi mai amintesc aproape nimic, deci este ca si cand n-ar fi fost. Si cum despre ziua de ieri n-amnimic interesant de spus, este si aceea ca si cand n-ar fi fost.
Ma intreb ce o sa povestesc marti, cand ma intorc.
Deci... va urma... cred si asta.
Trei zile de vis... Ce nu inteleg eu este de ce, in loc sa-mi para bine ca au fost trei zile de vis, sunt deprimat ca s-au terminat? Ma rog...
Am fost la schi ieri si, fiind luni, am prins partia foooaaaarte libera , dar am schiat execrabil . Nus' ce am avut ca imi jucau schiurile in picioare, nu am fost in stare sa-mi strang ca lumea claparii (desi alte dati m-am simtit extraordinar in ei), drept urmare mi-am luat doua trante, din care una destul de nasoala (inca ma mai doare genunchiul), ca era sa-mi incalec schiurile si, incercand sa evit asta, le-am departat si am cazut in fata, in plina viteza, pe gheata..
Oricum, a fost mult prea frumos...
Sunt mult prea multe lucruri pentru care nu mai am rabdare. Cam devreme . Tre' sa fac exercitii... sau poatte tocmai din cauza exercitiilor de rabdare.
La examenul de azi am luat 9. Si eu ma mir. Si la cel de sambata aproape 9 (84,09). La asta pe bune. N-a inceput rau sesiunea.
Sor-mea a facut azi un omulet de zapada (are numai vreo 20 de cm... ) si a vrut sa-l bage in frigider Dar n-a incaput in congelator si in frigider era prea cald, asa ca i-au cazut ochii (piper) . Si l-a mutat inapoi afara. Sta afara, intr-o farfurioara .
N-am reusit sa invat nimic azi. Nimic pentru examen, adica.
Citi ani are surioara ta?
Bravo pentru notele mari, Olaf !
Surioara mea are (numai) 22 de anisori .
Multumesc, Diana-Maria.
Nu stiu de ce, dar nu vad niciodata cand apar raspunsuri noi in jurnalul meu, desi m-am abonat
Trece timpul prea repede cand stau acasa. Adica acum am aflat ca azi este 2 februarie... eu credeam ca eu 29-30 ianuarie Si am senzatia ca am facut blatul, ca mi-a expirat abonamentul . Oricum, mai bine asa decat sa fac acelasi lucru cu o cunostinta de-a mea, care si-a luat abonament cu vreo saptamana inainte sa-i expire cel vechi .
M-as duce sa invat da' mi-e sila. De parca o sa tin minte vreodata structura pachetului TCP. Sau a cadrului de apel pentru frame-relay. O sa le tin minte si o sa le uit imediat dup-aia (dupa examen).
Am gasit niste poze facute pe 1 si 2 ianuarie...
In asta sunt eu (gri). Cineva zicea despre poza asta: Si aici il avem pe Olaf in pozitia lui de <<sunt prea inalt pentru sportul asta>>. Uite la el: cu mana pana la genunchi... la ce dreq' ai betele alea?"
Faza este ca lausem niste viraje d'alea cu nori de zapada ca sa ma prinda in poza, si el m-a pozat tocmai dupa,cand nu mai aveam pic de viteza (si probabil tocmai ieseam din viraj) - asta explicatie ca m-a prins cu "pantalonii in vine"
Intr-o vreme faceam misto de cei care-si fac singuri poze atunci cand sunt... "activati".
Asta-s eu, la revelion . Gata, de-acum nu mai judec pe nimeni pe criterii de-astea.
Murphism: efortul depus pentru realizarea unui obiectiv este invers proportional cu timpul ramas pana la termenul limita pentru acel obiectiv. Deci, cand timpul tinde la zero, efortul tinde la infinit. Cum de imi amintesc mereu de chestiile astea in preajma examenelor?
Gata, pauza s-a terminat, capul la fund!
Am terminat de invatat pentru maine. Evident, am senzatia ca nu stiu nimic. Si mai am 4 ore si jumatate de somn si eu, in loc sa ma duc naibii odata sa ma culc, ca-mi pica ochii in gura, stau pe han...
Cea mai buna sesiune de pana acum! Si ultima, din pacate.
Oricum, inca doua note la catastif (asa, ca sa ma dau mare ) 9 la comunicatii intre calculatoare si 10 la prelucrarea semnalului vocal
Ziceam mai demult, pe la jucarii, ca as vrea sa-mi construiesc un model RC. Ei, acum mi s-a pus pata si m-am apucat sa proiectez sistemul de radiocomanda, ca la asta ma pricep cat de cat. Iata cum va fi:
- Digital (mai usor de proiectat, plus ca pot sa multiplexez canalele TDM )
- Asincron, cuvinte de 30 de biti. Semnalele start/stop vor fi non-data.
- Modulatie MF (modulatorul este super simplu)
Partea proasta este partea mecanica (m-am ingrozit cand am vazut cat costa piesele), dar o sa-i dau si aleia de cap
Un vis? Poate... sau poate ca nu.
scuze ca ma bag dar voiam sa-ti aplaud opera , felicitari pentru note si bafta la terminarea RC-ului
Iti multumesc. Din pacate, insa, nu stiu despre ce opera vorbesti...
Azi iar am facut o boacana dupa care ma simt aiurea rau de tot...
Dar am primit si o veste buna: voi avea unde sa stau, incepand cu 1 martie.
ma refeream la jurnal in sine , eu nu am destul talent ca sa fiu coerenta mai mult de 2 randuri
oricum , si i-a zii unde o sa stai ?
Eu nu l-as considera chiar "opera", dar multumesc.
De stat, o sa stau in caminul institutului unde imi fac stagiul. E super: internet gratis (vorba vine: la cat costa, atata le-ar trebui, sa nu fie internet), ma dau jos din camera direct in birou, masini de spalat si uscat rufe, colegi de camin, viata, chestii... Asta pana vine vara, ca dup-aia e pustiu...
Edit: tocmai am "implinit" 800 de mesaje
Am dat cuiva linkul catre jurnalul meu... ma intreb daca am facut bine...
Am un gol in stomac... s-ar putea sa pic examenul asta... l-am facut varza... numai greseli idioate am facut.
Edit: N-am picat, am luat 6...
Edit2: Ploua! M-am uitat in zare si se vedeau luminile incetosate de ploaie, si auzeam un usor rapait. Daca n-ar fi frig as sta afara.
Un cantec vechi, pe care eu l-am auzit prima data cantat de cei de la Zebda:
Una mattina
Mi son'svegliato
O bella ciao, bella ciao
Bella ciao, ciao, ciao
Una mattina
Mi son'svegliato
E ho trovato l'invasore.
O partigiano
Porta mi via
O bella ciao, bella ciao
Bella ciao, ciao, ciao
O partigiano
Porta mi via
Che mi sento di morire.
E se io muoio
Da partigiano
O bella ciao, bella ciao
Bella ciao, ciao, ciao
E se io muoio
Da partigiano
Tu mi devi seppellire.
Mi seppellirai
Lassù in montagna
O bella ciao, bella ciao
Bella ciao, ciao, ciao
Mi seppellirai
Lassù in montagna
Sotto l'ombra d'un bel fiore
E la gente
Che passerà
O bella ciao, bella ciao
Bella ciao, ciao, ciao
E la gente
Che passerà
E dirà : "O che bel fiore".
E questo il fiore
Del partigiano
O bella ciao, bella ciao
Bella ciao, ciao, ciao
E questo il fiore
Del partigiano
Morto per la libertà
Mi s-a facut pielea de gaina!
Trebuia sa fiu in drumul taberei la ora asta!
In ultimele zile n-am mai avut chef sa scriu in jurnal... Nici acum nu pot sa zic ca am chef, dar azi am vazut niste chestii care m-au lasat masca! Habar n-aveam (ma rog, aveam, dar e altceva sa le vezi cu ochii tai) ca se fac astfel de lucruri in Romania! Nu spun decat ca am intrat intr-un laborator, imbracat complet in hartie (halat, papuci si bonetica) si singurul motiv pentru care nu a trebuit sa port si o masca din aceea alba (botnita ) a fost faptul ca nu lucrau nimic foarte sensibil in momentul acela... Apoi am fost in alt laborator, unde am vazut niste experimente cu laser si cu plasma (nu intru in detalii, ca n-as sti cu ce sa incep...). De fapt, era plasma generata de laser...
Si am cunoscut niste oameni fantastici.
Si atat. (doar? )
Hei, esti un norocos!
Si sa faci bine si sa iti vina cheful inapoi, ca imi place sa te citesc.
@Diana-Maria:
Azi... azi m-am certat cu mama. Si m-anm enervat, si m-am intristat in acelasi timp. Si m-am enervat. Si mi-a scapat o vorba... uneori pot fi groaznic de usturator... imi mai veneau si altele, brutale, urate... nu injuraturi, n-as putea niciodata, ci pur si simplu ganduri, ca si prima vorba... isi scoteau capul had din mine, dar le-am tinut de picioare ca sa nu zboare. Chiar si asa, am facut mult rau. Dar pur si simplu nu intelege, si asta ma doare. Si ma enerveaza. Mai mult ma doare, pentru ca nervii trec... Si acum o aud prin casa, mai spunand cate ceva, ca pentru sine, si ma doare... si nu mai pot sa spun nimic, si nu gasesc in mine o rezolvare...
Si marti plec....
Asta imi doream cel mai mult de la tata...mi-a fost greu sa accept ca pur si simplu nu poate si ca nu trebuie sa-l schimb...ca asat incercam...ma certam cu el sa incerc sa-i explic si tipam unul la altul pana eu clacam si incepeam sa plang de durere si de neputinta...De curadn am aflat ca orice om are o limita si ca nu trebuie sa incercam sa punem acea limita un pic mai sus, pt ca pur si simplu nu merge asa...Trebuie sa intelegi ca nu e vina ta ca nu te intelege, ca nu e vina ei ca nu te intelege ci pur si simplu nu are cum...nu trece prin ce treci tu si nu are cum sa inteleaga daca n-a simtit niciodata pe pielea ei! E ca si cand ii zici ca ciorba ta e acra, iar ea nu te crede pentru ca nu a gustat-o, solutia ar fi sa guste, dar nu poate sa guste din ce simti tu ca sa inteleaga!Uf...stiu ca ti-e foarte greu...
Da, dar problema este ca eu merg inainte, nu pot sa ma opresc, iar ea simte ca este lasata in urma, si da vina pe mine... Si, partea ciudata este ca nicimacar nu este lasata in urma, doar i se pare.
Acum s-a linistit atmosfera
Mi-am amintit ca eu am citit niste jurnale pe aici, si unele mi-au placut... dar nu reusesc sa-mi amintesc care dintre ele. In ultima vreme am cam ignorat mare parte din han, dar acum... nu stiu... s-a intamplat ceva si l-am vazut din nou cum l-am vazut la inceput. Incep sa caut din nou prin jurnale.Incep sa caut subiecte mai vechi, uitate, incep...
Si tasta spatiu tot face figuri...
Si au mai ramas doua zile.
A venit PRIMAVARA, vere Olaf !
O fi venit, da' daca ma uit afara vad doua lucruri, si unul din ele este ca ninge in draci! Totusi, asa este, a venit primavara
Celalalt lucru pe care il vad este ca nu mai sunt acasa
Si ma mai uit la ceas si vad ca e tarziu... Mai scriu alta data.
Lasa, nu te mai lauda, ca si la mine ningeee !
Dar, cel putin calendaristic, a venit primavara !
Si inca ninge. Ninge ud. Asta o fi scosul parlelii pentru inceputul uscat de iarna.
N-am mai scris in jurnal de multisor. Lucrurile s-au precipitat, si daca ma uit inapoi nici nu stiu ce a facut saptamana asta. Adica o parte stiu, dar in rest...
Oricum, o sa povestesc din partea respectiva.
Asadar... a fost o zi de duminica, a trecut destul de repede. Seara, vorbisem cu niste prieteni sa iesim, asa ca am iesit. O ora mai tarziu decat planificasem, dar am iesit. In prima faza am vrut sa mergem undeva dragut, asa ca am baut o bere in "Opium", apoi ne-am hotarat ca tre' sa bem (deh, urma plecarea mea) si ne-am mai hotarat ca nu avem ... timp ... sa bem in Opium, asa ca ne-am infundat in clubA. Pustiu la inceput, mai aglomerat apoi, oricum s-au dus usor pe gat doo-trei techile si vreo 5 beri, suficient cat sa ma simt bine si sa-mi simt gura uscata a doua zi. Care zi n-a fost deloc de pauza, pentru ca imi lasasem prea multe lucruri de facut.
Si le-am facut. culmea! Da' a venit seara. A doua zi, avionul decola la 7, deci pe la 6 jumate, cel tarziu, trebuia sa fiu in aeroport. Preferabil la 6 si un sfert. Asa ca trebuia sa ma culc devreme. Dar am descoperit o sticla de zama de pruna dublu rafinata (palinca, pentru neinitiati ) si m-am gandit ca nu stiu cand mai pun gura pe asa ceva (astia de la mine din casa ar fi in stare s-o termine pana ma intorc ), asa ca am degustat un pic. Si am tot degustat, pana s-a facut ora trei. Consecinta? Pai a doua zi nu stiam daca este mai rau somnul din pleoape sau galgaiturile care se auzeau din burta mea. Si a fost o zi plina. Oricum, ca masura de precautie mi-am plasat punguta de hartie la indemana in avion. Slava Domnului ca n-am avut nevoie. Da' i-am falimentat la capitolul suc de portocale.
Si prima zi a fost zi administrativa. Am fugit incoace si incolo cu hartii de sesmnat. Si de atunci, nu mai stiu ce am facut. Am citit articole, n-am prea avut momente libere, dar totusi nu stiu ce am facut. Poate de maine o sa inep sa stiu ce fac.
Si in seara asta am dat o bila. Si acum mi-am luat un moment sa scriu in jurnal. Si... moor de somn!
Gata, am fugit, noapte buna, han
olaf ..am roit printre randurile tale..sper sa nu fi ...
imi face placere sa te citesc...si.....la mine..la arad..ninge neincetat de 2 zile..este superb..e adevarat...dar e martie...dar..daca tot se suparashi primavara pe mine....partia-i de mine ....
...
Iniya, nu am de ce sa ma supar pe tine. Daca nu as vrea sa citeasca nimeni, nu as scrie . Multumesc ca ma citesti.
Profita de zapada cat mai este!
Astazi mi-am dat seama ca mi-e deja, dupa o saptamana, dor de un lucru, un luru pe care nu stiu daca il voi putea avea aici.. :9
Obsesia:
Finnegan's wake
Tim Finnegan lived in Walkin' Street
A gentleman, Irish, mighty odd;
He had a brogue both rich and sweet
And to rise in the world he carried a hod.
Now Tim had a sort of the tipplin' way
With a love of the whiskey he was born
And to help him on with his work each day
He'd a "drop of the cray-thur" every morn.
Chorus:
Whack fol the darn O, dance to your partner
Whirl the floor, your trotters shake;
Wasn't it the truth I told you
Lots of fun at Finnegan's wake!
2. One mornin' Tim was feelin' full
His head was heavy which made him shake;
He fell from the ladder and broke his skull
And they carried him home his corpse to wake.
They rolled him up in a nice clean sheet
And laid him out upon the bed,
A gallon of whiskey at his feet
And a barrel of porter at his head.
Chorus:
3. His friends assembled at the wake
And Mrs. Finnegan called for lunch,
First they brought in tay and cake
Then pipes, tobacco and whiskey punch.
Biddy O'Brien began to bawl
"Such a nice clean corpse, did you ever see?
"O Tim, mavourneen, why did you die?"
"Arragh, hold your gob" said Paddy McGhee!
Chorus:
4. Then Maggie O'Connor took up the job
"O Biddy," says she, "You're wrong, I'm sure"
Biddy she gave her a belt in the gob
And left her sprawlin' on the floor.
And then the war did soon engage
'Twas woman to woman and man to man,
Shillelagh law was all the rage
And a row and a ruction soon began.
Chorus:
5. Then Mickey Maloney ducked his head
When a noggin of whiskey flew at him,
It missed, and falling on the bed
The liquor scattered over Tim!
The corpse revives! See how he raises!
Timothy rising from the bed,
Says,"Whirl your whiskey around like blazes
Thanum an Dhul! Do you thunk I'm dead?"
Chorus:
olaf..scuze scuze dar..nu ma pot abtine..e superba
..mi-ai facut ziua...arrrr..saptamana
PeSei
Ma uit in jur si vad prea multa lume nelinistita. Or fi fost acolo dintotdeauna, dar eu abia acuma ii vad.
Pentru ei toti: Un strop de veselie
Si fuse si 8 martie... sarbatorit prin munca... Azi n-am dat nici o floare si n-am spus nimanui la multi ani... aiurea...
Si tot azi am o punga de mucenici in dulap, si n-am decat apa a sa-i fac. Nu tu zahar, nu tu lamaie, nu tu nunca, nu tu timp, nu tu nimic...
Am pierdut sarbatoarea... si ttusi nu ma simt rau. Singurul lucru de care imi pare rau este ca n-am apucat sa spun "La multi ani" unor (anumite) femei. Cand am putut am uitat si cand n-am uitat n-am putut...
Incepand de azi, am bani... acum sa nu va imaginati ca am BANI, dar am bani, totusi
Da' n-am chef de scris. Imi plezneste capul si imi doresc sa vina uichendul. Si sa nu mai vad ecranul asta de comp in fata. Si o bere. Si o... mai bine ma opresc aici...
Zi neagra. Zi... cine a zis ca ziua buna se cunoaste dde dimineata, se insela amarnic. Dimineata era frumos. Apoi a venit vestea ca un tren si l-a lovit in plin pe cel de langa mine, iar suflul explloziei rezultate m-a aruncat prin aer si m-a dat cu capul de perete. Bottom line: unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, care, intamplator, este in momentul acesta si colegul meu de camera, a aflat ca, la 2000 de kmm departare, tatal lui a murit. Comentariile sunt de prisos. Motivele sunt intotdeauna stupide. Si neputinta completa.
O floare si-o lacrima pentru tatal prietenului tau ...
Sintem atit de mici si insignifianti in fata sortii...
A inceput un proces de vindecare... lung si greu, dar este bine ca este.
Am tot vrut sa scriu in jurnal dar n-am mai ajuns... de vreo doua ori am inceput, apoi m-am luat cu altele si mi-am dat seama ca stateam cu fereastra de raspuns deschisa de ore bune, dar si uitasem de ea... si evident nu mai era timp.
Si acum am luat o pauza de la ceea ce as numi "culmea frustrarii", adica ecranul calculatorului, un program care pare sa nu aiba nici o hiba, dar totusi se incapataneaza sa nu mearga. Si asta cam de vineri seara.
Si weekendul a fost ratat, o raceala tampita care nu ma lasa in pace, niste cumparaturi care s-au intins mai mult decat era cazul, si care, bineinteles, au taiat si restul zilei din program, si tot felul de alte chestii care... ce sa mai...
Si azi dimineata nu vroiam sa ma scol. De fapt, aseara nu vroiam ca azi dimineata sa ma scol. Azi dimineata vroiam sa ma scol. Pentru ca am dormit prost, nu de alta. Si m-am sculat. Cu fata la cearsaf. Si care se joaca cu mine, il omor, s-a-nteles?
Nah, "I couldn't hurt a fly"...
Si o leeeneeee... ceva de speriat!
Promit sa revin... acum sunt asa obosit, ca imi venea sa dau (ctrl+s) in fereastra asta. Am scris asa, ca sa rup tacerea.
Porcaria aia imputita se incapataneaza sa nu mearga. Ba mai rau, azi am mai scris inca trei, numai ca sa descopar ca si punctul de plecare pentru toate functiona prost. Asa ca da-i debugging juma' de zi, evident, fara nici un rezultat.
Gata, m-am calmat.
Cred ca o sa scriu o poveste... numai sa-mi dau seama cum vreau sa inceapa... sunt curios despre ce o sa fie...
Ah, si m-am hotarat sa ma apuc de facut sport. Si cred ca am gasit si sportul, dar pana nu sunt sigur nu spun nimic.
Tocmai am purtat o discutie cu colegul de camera, in urma careia am ajuns la concluzia ca o anumita branza, mancata la o petrecere (si despre care am fost intrebati daca ne-a placut) a fost foaaaarte buna... atata timp cat crezi ca sunt icre
Schimbare de atitudine: inainte era "nu merge pentru ca nu merge, afurisitu' ", acum este "exista un element care il face sa nu mearga: conceptul este bun, deci sa vedem unde este problema". Cine stie cat o sa mai dureze... putin, sper.
Mai nasol este ca zilele au devenit rutina: scularea, cafea, birou, pranz, birou, camera, dus, culcarea. De altceva nu mai este timp. Cel putin pana o merge dracovenia. I-am spus colegului meu ca o sa stam mai putin la birou dupa ce rezolvam problema si s-a uitat la mine cu o fata "da, sigur, continua sa-ti spui asta". Las' ca vine el weekendu'.
Azi am aflat cu stupoare (si placere, e drept) ca e vineri... Voi stiati asta? Pai daca era dupa mine, nu mai treceam de ziua de joi... adica ieri n-a fost miercuri?
Citeam un subiect, de la "despre forumisti", http://www.hanuancutei.com/forum/show.php/act/ST/t/2463, si mi-am amintid de o chestie din una din religiile indiene (nu mai stiu care): orice om, in fiecare moment, face un sacrificiu: respiratia este sacrificiul vorbei, caci atunci cand respiri nu poti vorbi, iar vorba este sacrificiul respiratiei, caci atunci cand vorbesti nu poti respira... Acum nu sacrific nimic, pentru ca vorbesc cu mine insumi, respir si scriu.
QUOTE (Olaf @ 25 Mar 2005, 11:43 AM) |
Acum nu sacrific nimic, pentru ca vorbesc cu mine insumi, respir si scriu. |
Ieri... ieri am jucat un biliard (si am fost magistral... cum rar mi se intampla - evident, acum sunt modest si nu spun nici macar pe jumatate cat de bine am jucat ). Asta dupa ce refuzasem o invitatie, din cauza unor sechele ramase de la ultima invitatie de genul asta... ma rog, vorbesc in dodii acum... Cert este ca dupa biliard am descoperit barul institutului, unde am baut o bere.. doua... trei... si am pierdut numarul, dar cand am plecat de acolo era trei jumatate, iar eu ma oprisem din baut de vreo jumatate de ora (simteam ca daca mai beau o gura dau pe dinafara), iar ceilalti au continuat sa joace "le poulet" (un joc cu zaruri, in care in anumite situatii, sa zicecm realizari particulare ale experimentului de a arunca cu zarul, unele persoane de la masa erau obligate sa bea N guri de bere... evident, exista si varianta cu bauturi mai tari ). Asa, deci am cunoscut o gramada de persoane noi, oameni foarte haiosi si foarte prietenosi (mai ales daca vine vorba de "hai sa bem") dar care habar n-au cand sa se opreasca, si nici cum sa procedeze cand cineva a depasit limita... (am vazut si asa ceva, un caz la limita nevoii de ambulanta ).
Ah, iar nu sunt coerent. Sau poate sunt...
Ok, este Pastele catolic. Aici inseamna un weekend prelungit, si cam atat. Pentru mine, inteleg, darr pentru ceilalti nu inteleg.
O discutie, alaltaieri, cu cineva, mi-a aratat ceva foarte interesant: desi sunt o gramada de biserici catolice pe aici, sunt destul de putini catolici. Iar cei care sunt, nu considera ca merita sa sarbatoreasca in vre-un fel. Adica, "ei nu sunt prea bisericosi" - wow, nici eu nu ma consider bisericos, dar de Paste tot omu' merge la biserica, nu? Este sarbatoarea reprezentativa, esenta crestinismului, adica fara asta, Isus ar fi fost doar un alt profet... Si alta chestie, ei nu considera ca trebuie sa fie cu familia acum... Nu mai zic nimic... poate doar ca aici s-a pierdut ceva...
Gata, ca incep sa vorbesc aiurea, dar chhiar m-a socat chestia asta. Si acum mi-am amintit.
Obsesia:
All For Me Grog
words and music Traditional
Well it's all for me grog, me jolly jolly grog
It's all for me beer and tobacco
For I spent all me tin with the lassies drinking gin
Far across the western ocean I must wander
Where are me boots, me noggin', noggin' boots?
They're all gone for beer and tobacco
For the heels they are worn out and the toes are kicked about
And the soles are looking out for better weather
Where is me shirt, my noggin', noggin' shirt?
It's all gone for beer and tobacco
For the collar is all worn, and the sleeves they are all torn
And the tail is looking out for better weather
I'm sick in the head and I haven't been to bed
Since first I came ashore with me slumber
For I spent all me dough on the lassies movin' slow
Far across the Western Ocean I must wander
Where is me bed, me noggin' noggin bed
It's all gone for beer and tobacco
Well I lent it to a whore and now the sheets are all tore
And the springs are looking out for better whether.
Where is me wench, me noggin' noggin' whence
She's all gone for beer and tobacco
Well her (clap) is all worn out and her (clap) is knocked about
And her (clap) is looking out for better whether.
Par castaniu, ochi superbi albastri si un zambet de ma baga in boala... need I say more?
Chestia asta cu debuggingul este ca si cand ai cauta in carul cu fan... nu, nu acul, ci doar un anume pai, care ori este mai gros decat celelalte, ori este indoit intr-un anumit unghi... Nu pot sa spun ca imi place in mod deosebit...
Prima seara in care am fost la intalnirea "Club Biere". Era si o formatie pe acolo, dupa o ora de incercari de instrumente au inceput in sfarsit sa cante... cica. Oribil. Fals. Nasol. Zero atmosfera. Asa ca am incercat si berea. Prima bere, Rodenbach G'Cru. Prima gura, din prima bere: "bah, asta-i tulburel!" Exact acelasi gust! Bleah! Cica bere... daca era tulburel mi-ar fi placut mai mult...A doua bere nu mai stiu cum se chema, ceva care incepea la fel ca si cuvantul "cannabis" (avea si o frunza pe eticheta ). Mult mai aproape de bere, si destul de interesanta.
Cu toate astea seara n-a inceput bine si ma simteam groaznic de stingher, stateam in mijlocul drumului si nu stiam incotro sa o iau. Asa ca am luat-o spre camera. Unde astepta o muuult mai buna bere Leffe (2 sticle de 75cl) pe care le-am impartit cu doi prieteni. Si m-a prins. Poate a fost si discutia, destul de anosta, daca ma gandesc in urma, dar pasionanta la momentul respeciv.
Ok, si acum, in loc sa ma duc naibii sa ma culc, eu stau si scriu in jurnal. Si maine este trezirea la 8 jumate. Bleah! Si tot maine este joi. Este si o perecere, la care nu stiu inca daca o sa ma duc. Organizata de clubul "gay" (care are un singur membru ), dar despre care se spune ca ar fi cea mai tare din an...
Gata.
Mi-e somn.
Aberez.
Maine am multa treaba.
M-am culcat.
Ca tot ziceam de anost: ce inregistrare anosta in jurnal. Ma duc sa dorm anost. Dorm de nevoie. Realizez necesitatea somnului, fara sa mi-l doresc. Totusi mi-e somn...
Ma intreb cand o sa mai gasesc timpul si starea de spirit necesara pentru a mai citi un jurnal... Deocamdata nu ma gasesc in stare sa citesc decat din an in pasti cate unul, si atunci doar ultimele postari... nu mai stiu nimic.
Si m-am trezit ca imi doresc sa fiu singur, sa nu ma deranjeze nimeni vreo cateva zile, sa stau, sa dorm, sa citesc - mai ales sa citesc, pentru ca n-am mai pus mana pe o carte de nustiucand. Am reusit intr-o luna sa citesc o pagina jumate (ma refer aici numai la carti... )
Canta Phoenix... "would you follow me..." se gata melodia. Would you follow me pe dracu', ca nu ma duc nicaieri, sunt intepenit aici. Si totusi...
As vrea sa dorm. Si sa nu ma trezesc maine... Poate mai pe dup-amiaza, asa, sa ma scol, sa fac ceva de mancare, si apoi sa vina ziua de sambata... si iar sa dorm... Habar n-am ce vreau, de fapt.
"..si mi-e inima-ncoltita..."
Si mi-e tartita botita
Gata, prea multa relaxare strica, pentru ca timpul trece in defavoarea mea acum, si sa visez la relaxare atunci cand nu prea am sanse de asa ceva face rau la ficat. Si asta se trataza cu diverse licori aduse de pe alte meleaguri, sau luate de aici, bune sa fie numa'.
Ma intreb ce mai vroiam sa scriu, pentru ca simt ca n-am terminat, nici macar pe departe, dar nu reusesc sa imi amintesc, assa ca o sa scriu mai tarziu.
Cumva, jurnalul asta mi-a scapat printre degete si parca nu mai este al meu...
Mi-am amintit altceva intre timp (logic, doar s-a schimat melodia...)
Acum canta James - Getting away with it
Si mi-am amintit ca odata, intr-o seara (ma rog, noapte), cand canta tocmai melodia asta, mi s-a intamplat sa simt. Ce? Nu stiu. Dar de fiecare data cand aud melodia asta, mi se aprinde un zambet in mine, si un dor, care insa este departe de a ma supara. Si am terminat de scris asta exact cand s-a terminat melodia.
Mi se intampla de la o vreme... de fapt, sa reiau: am din cand in cand cate o revelatie. Si anume, imi dau seama ce-mi lipseste. Si de fiecare data este altceva. Sa insemne asta, oare, ca imi lipsesc destul de multe lucruri? Ma intreb cum sa fac sa nu-mi mai lipseasca (sa le capat, nu sa-mi reprim nevoia )...
Intr-o zi cand voi fi mai odihnit... poate maine...
Somn usor, han
Si iar mi-am dorit sa scriu in jurnal, dar am uitat... De fapt, n-am uitat, ci pur si simplu nu am putut, iar ce vroiam sa scriu este mult prea departe acum. Asa ca o sa scurtez mult. Pe scurt, asadar: plimbare in Paris, cu prietenii, am ajuns si la Sacre Coeur, dupa care nu prea ma omor... si am intrat, si m-am asezat pe o bancuta, impreuna cu inca unul dintre ei, si in momentul urmator m-am trezit ca eram singur, ei iesiera de mult, si o maicuta imi intindea o foaie cu rugaciuni. Nici nu stiu unde a trecut timpul, din momentul in care m-am asezat acolo, pana m-am ridicat. Si nici nu mi s-a mai intamplat pana acum sa ma simt asa... impacat in vreuna din bisericile astea gigantice si reci. Cert este faptul ca m-am ridicat cu parere de rau de acolo.
Atat.
Stau si ma gandesc cum pot unii sa se ataseze de oricine si orice...
Eu? Monstru rece. I don't give a shit...
Later edit:
Am reusesc sa folosesc la maxim procesorul P4 3,2GHz. Si numai cu doua programe care ruleaza in paralel
M-am razgandit. I give a shit. Numai ca nu pe aceleasi directii ca si altii. Sau poate sunt ei ipocriti. Nu stiu. Nici nu conteaza. Oricum, nu o sa plec sa ajut saracii din Africa. Nu este in sangele meu asa ceva. Eu fac ce stiu, ce pot, ce ma indeamna inima. Am incheiat subiectul.
Maine e vineri . Poate ca poimaine o sa dorm mai mult. SIGUR poimaine o sa dorm mai mult.
In rest? Ma intreb daca devin alcoolic. Am baut doua pahare de vin si am simtit ca vreau mai mult. Ieri, am zis ca nu beau nimic, dar am baut totusi o bere. Ma rog, aici berea este la fiola (0,25), deci nu se pune. Ce conteaza, insa, este ca am simtit nevoia sa beau. Saptamana viitoare... ba nu, n-o sa mearga... oricum, intr-una din zile o sa incep, si o sa beau timp de cel putin o saptamana numai suc si apa. As incepe mai curand, dar mai sunt niste sticle care plang in frigider . Macar nu beau singur. Slava Domnului, am cu cine. Probabil ca de asta nici n-o sa planga prea mult timp sticlele alea...
Si ar fi cazul de o curatenie generala, dar mi-e atat de leneeee
Si mi-e somn...
Gata cu lamentarile, am fugit....
Uneori o vorba buna venita la timpul potrivit face mai mult decat toate pomenile impartite in vazul lumii. Si tu stii sa spui vorbe bune... Deci: don't give a shit -give your best, it's enough. ( ia uite ce-a iesit! in categoria 'din putul gandirii' - dar nu mi-am baut cafeaua , am o scuza ).
O zi buna si un sfarsit de saptamana placut... Parisul primavara ... il cunosc...
Apropos de Paris, primavara, nu stiu daca am mai povestit, dar am vazut in Jardin des Tuileries, acum vreo doua saptamani, in mijlocul unor peluze perfecte, niste magnolii (cred... ) care se scuturau si in jurul lor era plin de petale... aratau ca niste flacari albe pe fondul ala verde, dar nu flacari perfecte, ci flacari care arunca scantei si jar in jur
Timp de expunere prea mare pentru lipsa de trepied, dar ideea ramane. Apar si eu, sunt ala cu un picior suferind de dubla personalitate
Edit: tarziu, da' tarziu rau de tot, mi-am dat seama ca uuitasem sa rotesc poza! Eh, se putea vedea, daca innclinati capul...
Balustrada podului este un suport bun, nu?
In stanga se vee ca prin ceata un turn de la Notre Dame...
Edit: uitasem sa pun poza
Primavara la Versailles. Merg si fantanile.
Si mai primavara. Tot acolo.
Una din preferatele mele...
Curcubeu. Si primavara, cred... (in fantana)
Seria se incheie apoteotic cu o privire ucigatoare de la subsemnatul
Ufff, nimic nu-mi iese cum ar trebui...
QUOTE (Olaf @ 9 Apr 2005, 08:13 PM) |
Seria se incheie apoteotic cu o privire ucigatoare de la subsemnatul |
QUOTE (Olaf @ 11 Apr 2005, 06:44 PM) |
Ufff, nimic nu-mi iese cum ar trebui... |
@Nushi: Multumesc... cred...
@denise: pai daca nu trece, m-am ars! Imi pare bine ca ti-au placut pozele. Din pacate, nu erau chiar culmea evolutiei fotografice... Cat despre plimbare, promit
A trecut!
In sfarasit, finele uneia dintre cele mai imputite saptamani. A inceput binisor saptamana, era clar ca o sa fie aglomerata, dar luni zambeam optimist. Aglomerat, aglomerat, dar parca era din ce in ce mai mult de lucru, si nimic nu mergea cum trebuia atunci cand trebuia. Drept care, zilele de miercuri, joi si vineri au fost din alea cu lucru de la 9 dimineata pana la 1 noaptea, stres, nervi, ros unghii, etc. Si toate au culminat ieri, cand era cat p'aci sa fac o criza de nervi (chiar am simtit nevoia sa pocnesc pe cineva, indiferent cine) din cauza propriei mele prostii dar nu numai. Si ziua s-a terminat tot la ora 1 noaptea, desi ar fi trebuit sa se termine la 6. Trebuia sa merg si la o petrecere, dar cand am terminat ma durea capul in asa hal cac nu vedeam in fata decat un algocalmin si patul...
Oricum, saptamana s-a incheiat cu un articol trimis la o conferinta, al doilea din viata mea, al doilea de care mi-e sila si rusine. Adica, daca era dupa mine, nu l-as fi trimis. Dar ordinul nu se discuta, se executa...
Bine ca s-a terminat.
Latina Cafe Bine, ca a cam usturat la buzunar, asta este partea a doua. Da, oricum, a fost o seara superba.
Duminica seara... pai din seara asta am iesit un pic faultati . Da' a fost super, ne-am simtit extraordinar, discutiile au fost interesante, ce sa mai zic... o betie asa cum ar trebui sa fie toate Si azi este o noua zi (este adevarat, cea de ieri isi face simtita prezenta, pentru ca inca se mai invarte, un pic... ), pornim din nou, cu forte proaspete. Stergem sau reverificam totul si o luam de la capat. Incercam variante noi. Viitorul se arata zambitor, pe moment. Sper sa ramana asa.
Later edit:
Iar am facut o boacana (si asta este putin spus, de fapt - am uitat sa anunt unele modificari pe care le-am facut intr-un program, eu si colegul meu, modificari pe care nici macar nu putem sa le explicam foarte clar...).
Si viitorul iar se incrunta la mine.
Stau si ma intreb, unde a disparut poezia?
Inainte, o citeam cu placere. Ma straduiam chiar sa inteleg cate ceva. Si acum, tot cu placere citesc. Prima strofa. Ca de restul nu am timp, sau nu am rabdare. Si, mai mult decat atat, nu vad decat o insiruire frumoasa de cuvinte.
A fost, totusi, una pe care am citit-o de la cap la coada, si o voi pune aici ca... ca un fel de monument? Prea mult spus. Oricum, asta este:
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"
Blaga, of course!
"Eternal sunshine of the spotless mind"
Odata, am iubit....
De citit (pentru mine, si pentru cine mai vrea):
Eloisa to Abelard[/SIZE]
by Alexander Pope
In these deep solitudes and awful cells,
Where heav'nly-pensive contemplation dwells,
And ever-musing melancholy reigns;
What means this tumult in a vestal's veins?
Why rove my thoughts beyond this last retreat?
Why feels my heart its long-forgotten heat?
Yet, yet I love! — From Abelard it came,
And Eloisa yet must kiss the name.
Dear fatal name! rest ever unreveal'd,
Nor pass these lips in holy silence seal'd.
Hide it, my heart, within that close disguise,
Where mix'd with God's, his lov'd idea lies:
O write it not, my hand — the name appears
Already written — wash it out, my tears!
In vain lost Eloisa weeps and prays,
Her heart still dictates, and her hand obeys.
Relentless walls! whose darksome round contains
Repentant sighs, and voluntary pains:
Ye rugged rocks! which holy knees have worn;
Ye grots and caverns shagg'd with horrid thorn!
Shrines! where their vigils pale-ey'd virgins keep,
And pitying saints, whose statues learn to weep!
Though cold like you, unmov'd, and silent grown,
I have not yet forgot myself to stone.
All is not Heav'n's while Abelard has part,
Still rebel nature holds out half my heart;
Nor pray'rs nor fasts its stubborn pulse restrain,
Nor tears, for ages, taught to flow in vain.
Soon as thy letters trembling I unclose,
That well-known name awakens all my woes.
Oh name for ever sad! for ever dear!
Still breath'd in sighs, still usher'd with a tear.
I tremble too, where'er my own I find,
Some dire misfortune follows close behind.
Line after line my gushing eyes o'erflow,
Led through a sad variety of woe:
Now warm in love, now with'ring in thy bloom,
Lost in a convent's solitary gloom!
There stern religion quench'd th' unwilling flame,
There died the best of passions, love and fame.
Yet write, oh write me all, that I may join
Griefs to thy griefs, and echo sighs to thine.
Nor foes nor fortune take this pow'r away;
And is my Abelard less kind than they?
Tears still are mine, and those I need not spare,
Love but demands what else were shed in pray'r;
No happier task these faded eyes pursue;
To read and weep is all they now can do.
Then share thy pain, allow that sad relief;
Ah, more than share it! give me all thy grief.
Heav'n first taught letters for some wretch's aid,
Some banish'd lover, or some captive maid;
They live, they speak, they breathe what love inspires,
Warm from the soul, and faithful to its fires,
The virgin's wish without her fears impart,
Excuse the blush, and pour out all the heart,
Speed the soft intercourse from soul to soul,
And waft a sigh from Indus to the Pole.
Thou know'st how guiltless first I met thy flame,
When Love approach'd me under Friendship's name;
My fancy form'd thee of angelic kind,
Some emanation of th' all-beauteous Mind.
Those smiling eyes, attemp'ring ev'ry day,
Shone sweetly lambent with celestial day.
Guiltless I gaz'd; heav'n listen'd while you sung;
And truths divine came mended from that tongue.
From lips like those what precept fail'd to move?
Too soon they taught me 'twas no sin to love.
Back through the paths of pleasing sense I ran,
Nor wish'd an Angel whom I lov'd a Man.
Dim and remote the joys of saints I see;
Nor envy them, that heav'n I lose for thee.
How oft, when press'd to marriage, have I said,
Curse on all laws but those which love has made!
Love, free as air, at sight of human ties,
Spreads his light wings, and in a moment flies,
Let wealth, let honour, wait the wedded dame,
August her deed, and sacred be her fame;
Before true passion all those views remove,
Fame, wealth, and honour! what are you to Love?
The jealous God, when we profane his fires,
Those restless passions in revenge inspires;
And bids them make mistaken mortals groan,
Who seek in love for aught but love alone.
Should at my feet the world's great master fall,
Himself, his throne, his world, I'd scorn 'em all:
Not Caesar's empress would I deign to prove;
No, make me mistress to the man I love;
If there be yet another name more free,
More fond than mistress, make me that to thee!
Oh happy state! when souls each other draw,
When love is liberty, and nature, law:
All then is full, possessing, and possess'd,
No craving void left aching in the breast:
Ev'n thought meets thought, ere from the lips it part,
And each warm wish springs mutual from the heart.
This sure is bliss (if bliss on earth there be)
And once the lot of Abelard and me.
Alas, how chang'd! what sudden horrors rise!
A naked lover bound and bleeding lies!
Where, where was Eloise? her voice, her hand,
Her poniard, had oppos'd the dire command.
Barbarian, stay! that bloody stroke restrain;
The crime was common, common be the pain.
I can no more; by shame, by rage suppress'd,
Let tears, and burning blushes speak the rest.
Canst thou forget that sad, that solemn day,
When victims at yon altar's foot we lay?
Canst thou forget what tears that moment fell,
When, warm in youth, I bade the world farewell?
As with cold lips I kiss'd the sacred veil,
The shrines all trembl'd, and the lamps grew pale:
Heav'n scarce believ'd the conquest it survey'd,
And saints with wonder heard the vows I made.
Yet then, to those dread altars as I drew,
Not on the Cross my eyes were fix'd, but you:
Not grace, or zeal, love only was my call,
And if I lose thy love, I lose my all.
Come! with thy looks, thy words, relieve my woe;
Those still at least are left thee to bestow.
Still on that breast enamour'd let me lie,
Still drink delicious poison from thy eye,
Pant on thy lip, and to thy heart be press'd;
Give all thou canst — and let me dream the rest.
Ah no! instruct me other joys to prize,
With other beauties charm my partial eyes,
Full in my view set all the bright abode,
And make my soul quit Abelard for God.
Ah, think at least thy flock deserves thy care,
Plants of thy hand, and children of thy pray'r.
From the false world in early youth they fled,
By thee to mountains, wilds, and deserts led.
You rais'd these hallow'd walls; the desert smil'd,
And Paradise was open'd in the wild.
No weeping orphan saw his father's stores
Our shrines irradiate, or emblaze the floors;
No silver saints, by dying misers giv'n,
Here brib'd the rage of ill-requited heav'n:
But such plain roofs as piety could raise,
And only vocal with the Maker's praise.
In these lone walls (their days eternal bound)
These moss-grown domes with spiry turrets crown'd,
Where awful arches make a noonday night,
And the dim windows shed a solemn light;
Thy eyes diffus'd a reconciling ray,
And gleams of glory brighten'd all the day.
But now no face divine contentment wears,
'Tis all blank sadness, or continual tears.
See how the force of others' pray'rs I try,
(O pious fraud of am'rous charity!)
But why should I on others' pray'rs depend?
Come thou, my father, brother, husband, friend!
Ah let thy handmaid, sister, daughter move,
And all those tender names in one, thy love!
The darksome pines that o'er yon rocks reclin'd
Wave high, and murmur to the hollow wind,
The wand'ring streams that shine between the hills,
The grots that echo to the tinkling rills,
The dying gales that pant upon the trees,
The lakes that quiver to the curling breeze;
No more these scenes my meditation aid,
Or lull to rest the visionary maid.
But o'er the twilight groves and dusky caves,
Long-sounding aisles, and intermingled graves,
Black Melancholy sits, and round her throws
A death-like silence, and a dread repose:
Her gloomy presence saddens all the scene,
Shades ev'ry flow'r, and darkens ev'ry green,
Deepens the murmur of the falling floods,
And breathes a browner horror on the woods.
Yet here for ever, ever must I stay;
Sad proof how well a lover can obey!
Death, only death, can break the lasting chain;
And here, ev'n then, shall my cold dust remain,
Here all its frailties, all its flames resign,
And wait till 'tis no sin to mix with thine.
Ah wretch! believ'd the spouse of God in vain,
Confess'd within the slave of love and man.
Assist me, Heav'n! but whence arose that pray'r?
Sprung it from piety, or from despair?
Ev'n here, where frozen chastity retires,
Love finds an altar for forbidden fires.
I ought to grieve, but cannot what I ought;
I mourn the lover, not lament the fault;
I view my crime, but kindle at the view,
Repent old pleasures, and solicit new;
Now turn'd to Heav'n, I weep my past offence,
Now think of thee, and curse my innocence.
Of all affliction taught a lover yet,
'Tis sure the hardest science to forget!
How shall I lose the sin, yet keep the sense,
And love th' offender, yet detest th' offence?
How the dear object from the crime remove,
Or how distinguish penitence from love?
Unequal task! a passion to resign,
For hearts so touch'd, so pierc'd, so lost as mine.
Ere such a soul regains its peaceful state,
How often must it love, how often hate!
How often hope, despair, resent, regret,
Conceal, disdain — do all things but forget.
But let Heav'n seize it, all at once 'tis fir'd;
Not touch'd, but rapt; not waken'd, but inspir'd!
Oh come! oh teach me nature to subdue,
Renounce my love, my life, myself — and you.
Fill my fond heart with God alone, for he
Alone can rival, can succeed to thee.
How happy is the blameless vestal's lot!
The world forgetting, by the world forgot.
Eternal sunshine of the spotless mind!
Each pray'r accepted, and each wish resign'd;
Labour and rest, that equal periods keep;
"Obedient slumbers that can wake and weep;"
Desires compos'd, affections ever ev'n,
Tears that delight, and sighs that waft to Heav'n.
Grace shines around her with serenest beams,
And whisp'ring angels prompt her golden dreams.
For her th' unfading rose of Eden blooms,
And wings of seraphs shed divine perfumes,
For her the Spouse prepares the bridal ring,
For her white virgins hymeneals sing,
To sounds of heav'nly harps she dies away,
And melts in visions of eternal day.
Far other dreams my erring soul employ,
Far other raptures, of unholy joy:
When at the close of each sad, sorrowing day,
Fancy restores what vengeance snatch'd away,
Then conscience sleeps, and leaving nature free,
All my loose soul unbounded springs to thee.
Oh curs'd, dear horrors of all-conscious night!
How glowing guilt exalts the keen delight!
Provoking Daemons all restraint remove,
And stir within me every source of love.
I hear thee, view thee, gaze o'er all thy charms,
And round thy phantom glue my clasping arms.
I wake — no more I hear, no more I view,
The phantom flies me, as unkind as you.
I call aloud; it hears not what I say;
I stretch my empty arms; it glides away.
To dream once more I close my willing eyes;
Ye soft illusions, dear deceits, arise!
Alas, no more — methinks we wand'ring go
Through dreary wastes, and weep each other's woe,
Where round some mould'ring tower pale ivy creeps,
And low-brow'd rocks hang nodding o'er the deeps.
Sudden you mount, you beckon from the skies;
Clouds interpose, waves roar, and winds arise.
I shriek, start up, the same sad prospect find,
And wake to all the griefs I left behind.
For thee the fates, severely kind, ordain
A cool suspense from pleasure and from pain;
Thy life a long, dead calm of fix'd repose;
No pulse that riots, and no blood that glows.
Still as the sea, ere winds were taught to blow,
Or moving spirit bade the waters flow;
Soft as the slumbers of a saint forgiv'n,
And mild as opening gleams of promis'd heav'n.
Come, Abelard! for what hast thou to dread?
The torch of Venus burns not for the dead.
Nature stands check'd; Religion disapproves;
Ev'n thou art cold — yet Eloisa loves.
Ah hopeless, lasting flames! like those that burn
To light the dead, and warm th' unfruitful urn.
What scenes appear where'er I turn my view?
The dear ideas, where I fly, pursue,
Rise in the grove, before the altar rise,
Stain all my soul, and wanton in my eyes.
I waste the matin lamp in sighs for thee,
Thy image steals between my God and me,
Thy voice I seem in ev'ry hymn to hear,
With ev'ry bead I drop too soft a tear.
When from the censer clouds of fragrance roll,
And swelling organs lift the rising soul,
One thought of thee puts all the pomp to flight,
Priests, tapers, temples, swim before my sight:
In seas of flame my plunging soul is drown'd,
While altars blaze, and angels tremble round.
While prostrate here in humble grief I lie,
Kind, virtuous drops just gath'ring in my eye,
While praying, trembling, in the dust I roll,
And dawning grace is op'ning on my soul:
Come, if thou dar'st, all charming as thou art!
Oppose thyself to Heav'n; dispute my heart;
Come, with one glance of those deluding eyes
Blot out each bright idea of the skies;
Take back that grace, those sorrows, and those tears;
Take back my fruitless penitence and pray'rs;
Snatch me, just mounting, from the blest abode;
Assist the fiends, and tear me from my God!
No, fly me, fly me, far as pole from pole;
Rise Alps between us! and whole oceans roll!
Ah, come not, write not, think not once of me,
Nor share one pang of all I felt for thee.
Thy oaths I quit, thy memory resign;
Forget, renounce me, hate whate'er was mine.
Fair eyes, and tempting looks (which yet I view!)
Long lov'd, ador'd ideas, all adieu!
Oh Grace serene! oh virtue heav'nly fair!
Divine oblivion of low-thoughted care!
Fresh blooming hope, gay daughter of the sky!
And faith, our early immortality!
Enter, each mild, each amicable guest;
Receive, and wrap me in eternal rest!
See in her cell sad Eloisa spread,
Propp'd on some tomb, a neighbour of the dead.
In each low wind methinks a spirit calls,
And more than echoes talk along the walls.
Here, as I watch'd the dying lamps around,
From yonder shrine I heard a hollow sound.
"Come, sister, come!" (it said, or seem'd to say)
"Thy place is here, sad sister, come away!
Once like thyself, I trembled, wept, and pray'd,
Love's victim then, though now a sainted maid:
But all is calm in this eternal sleep;
Here grief forgets to groan, and love to weep,
Ev'n superstition loses ev'ry fear:
For God, not man, absolves our frailties here."
I come, I come! prepare your roseate bow'rs,
Celestial palms, and ever-blooming flow'rs.
Thither, where sinners may have rest, I go,
Where flames refin'd in breasts seraphic glow:
Thou, Abelard! the last sad office pay,
And smooth my passage to the realms of day;
See my lips tremble, and my eye-balls roll,
Suck my last breath, and catch my flying soul!
Ah no — in sacred vestments may'st thou stand,
The hallow'd taper trembling in thy hand,
Present the cross before my lifted eye,
Teach me at once, and learn of me to die.
Ah then, thy once-lov'd Eloisa see!
It will be then no crime to gaze on me.
See from my cheek the transient roses fly!
See the last sparkle languish in my eye!
Till ev'ry motion, pulse, and breath be o'er;
And ev'n my Abelard be lov'd no more.
O Death all-eloquent! you only prove
What dust we dote on, when 'tis man we love.
Then too, when fate shall thy fair frame destroy,
(That cause of all my guilt, and all my joy)
In trance ecstatic may thy pangs be drown'd,
Bright clouds descend, and angels watch thee round,
From op'ning skies may streaming glories shine,
And saints embrace thee with a love like mine.
May one kind grave unite each hapless name,
And graft my love immortal on thy fame!
Then, ages hence, when all my woes are o'er,
When this rebellious heart shall beat no more;
If ever chance two wand'ring lovers brings
To Paraclete's white walls and silver springs,
O'er the pale marble shall they join their heads,
And drink the falling tears each other sheds;
Then sadly say, with mutual pity mov'd,
"Oh may we never love as these have lov'd!"
From the full choir when loud Hosannas rise,
And swell the pomp of dreadful sacrifice,
Amid that scene if some relenting eye
Glance on the stone where our cold relics lie,
Devotion's self shall steal a thought from Heav'n,
One human tear shall drop and be forgiv'n.
And sure, if fate some future bard shall join
In sad similitude of griefs to mine,
Condemn'd whole years in absence to deplore,
And image charms he must behold no more;
Such if there be, who loves so long, so well;
Let him our sad, our tender story tell;
The well-sung woes will soothe my pensive ghost;
He best can paint 'em, who shall feel 'em most.
Azi am avut nevoie sa folosesc unele elemente din programul scris vara trecuta. Doaaaaamne, ce porcarie de program am putut sa scriu! Numai buguri are. Am stat o jumatate de zi sa repar functiile de care aveam nevoie.
Nu stiu de ce, azi am avut o stare excelenta toata ziua. Si acum, parca vad totul in gri. Mi-oi fi consumat toata energia si pofta de viata dintr-o data? Cel putin portia pentru azi... Ma intreb ce o sa fac diseara. Ma intreb ce o sa fac in weekend.. Ufff...
Si iar m-a luat dorul de munte... si nu pot decat sa visez.
Afara este soare, pasarelele ciripesc, este plin de flori (chiar la doi pasi de camera mea este o tufa de liliac si un damb cu iarba, care acum s-a umplut de floricele albe... Si am o dulce lene in mine, si nu-mi vine decat sa stau intins in iarba si sa visez... Si maine sau poimaine sa plec aiurea...
Se pune de o furtuna A batut vantul ca apucatul, iar acum abia daca mai adie... si se simte umezeala in aer.
Azi imi este sila...
Vroiam sa fie in jurnal asta: postarea numarul 1000
P.S. Tot mi-e sila...
La un moment dat n-am mai vrut sa scriu in jurnal. Dup-aia am vrut, da' mi-a fost tare lene. Tot mi-e lene. Si nici n-am ce povesti prea mult: birou-casa-birou-casa, intercalate ici-colo cu cate-o partida de darts sau de biliard, si, eventual, o bere la bar. Si ieri a fost zi libera, am fost in vizite, am mancat, am baut (dar putin, ca am zis c-o las mai moale), am vazut filme, am baut prea multa cafea, n-am putut dormi noaptea... Azi era pustiu pe la birou. Normal: tot omul, cand are joia libera isi ia si vinerea. Numai obsedatii ca noi vin si lucreaza. Si cred ca daca as fi avut autorizatie de intrare in institut m-as fi dus si maine. Norocul meu ca nu s-au gandit sa mi-o prelungeasca .
Si, per total, m-am pllictisit de mi-au sarit capacele. Ah, si am reusit sa reduc cumparaturile saptamanale sub 20 de euro... Un progres... Totusi, nu trebuie sa uit ca mai am (cel putin) un bilet de avion de cumparat...
Mai bine nu scriam azi in jurnal... stie lenea ce stie...
Azi mi-e frica. Mi-e frica de ce o sa urmeze maine, mi-e frica de saptamana asta, mi-e frica de diseara, mi-e frica de weekend... Poate ar trebui s-o las mai moale cu cafeaua...
Într-o zi ţi-e silă, în alta vine lenea, în alta frica. Man, man, nu te potoleşti deloc!
Pai na, ce sa fac si eu, le iau pe rand... Cum ar fi sa-mi vina toate odata?
Ia sa mai vedem... ah, da, azi mi-a fost somn. Si inca imi mai este.
Si maine, sau, daca ma uit la ceas, celalalt azi, probabil ca imi va fi iar sila... Si somn ( doua deodata...)
Oricum, e zi de articol. La fel si duminica. Al treilea articol. Watermarking pe 3D, de data asta. Sa vedem ce-o iesi. Oricum, este deja mai interesant decat primele doua. Cel putin ca rezultate experimentale, pana acum.
Chiar imi place ce a iesit... Sper sa le placa si revizorilor.
Dar acum,
Tocmai cand ai scapat de stres, vine altceva, care il readuce in prim-plan... Dstractie la maxim Ma rog, in masura in care stresul este distractie. Dar macar nu apuc sa ma plictisesc. Imi place ce fac.
Cu toate astea, incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult la momentul in care ma voi intoarce acasa. Cred ca este din cauza faptului ca este un pic mai aproape. Totusi, pana atunci mai este de scris o lucrare luuuunga, de facut o prezentare, de exersat prezentarea, si muuuulte experimente. Adica aproximativ o luna. Sper sa imi ajunga timpul...
Fuse weekend, fuse beutura, fuse noapte de sambata umblata aiurea prin oras, cu batut baruri.
Mai fuse si o intalnire (tot sambata) , care insa a iesit un pic cam naspa . Dar exista o sansa pentru "next time" cand sper ca va fi mai bine...
Si am revenit... dupa o absenta mai lunga, in care am vrut chiar sa renunt de tot la jurnal. Mi-am dat insa seama ca n-ar avea sens sa fac asta, asa ca... iata-l.
Asaaaa, si tocmai cand ma gandeam ca am mai dat o pagina, ma trezesc revenind la un proiect pe care l-am facut acum vreo 2 ani. De adus imbunatatiri (a se citi de eliminat bug-uri ). Mi-a luat vre-o doua zile sa-l reinvat. Sper sa iasa ceva azi.
Altfel? Situatie un pic neclara, nu prea stiu ce o sa fac urmatoarele 2 luni... Dar astea sunt prostii. Sa luam lucrurile pe rand, nu?
Tocmai m-a lovit: "la locul de munca" sau "la birou"... Cat de urat suna! Eu? Nu fac si nu am asa ceva. E ALTFEL Si asta pentru simplul fapt ca sunt mai cu mot decat altii! Na!
Azi am primit pozele din weekend. Si sunt singurul care arata nasol, dintr-un grup de 12 oameni. Adica nu stiu de ce, am o pozitie aiurea si par, in aproape toate pozele, stingher. Oare cum as putea corecta chestia asta? O fi generala? Sau pur si simplu nu sunt fotogenic? Nu stiu...
In alta ordine de idei, nu am reusit nici astazi sa ma inscriu la universitate... ar fi a doua saptamana de cand sunt aici. Acum, dosarul meu s-a pierdut printr-un secretariat, unde se face nustiuce dezinsectie. Sper sa nu mi-l piarda de tot. Tipu' de la inscrieri zicea ca spre sfarsitul saptamanii. Asta inseamna maine sau poimaine. Om vedea. Dar cumva am o indoiala in suflet... Si situatia nu e roz.
Astazi am primit de la tipografie proba pentru un poster... Acum, culorile nici nu ma asteptam sa apara ca pe ecran. Dar ce nu inteleg este de ce doua patrate de eceeasi culoare nu apar pe hartie cu aceeasi culoare? Din 4 umbre, numai doua semanau una cu cealalta...
A iesit bine posterul... dar i-am chinuit pe aia de la tipografie. Nu eu, sefa
Si acum stau si astept sa plec in weekend. Intr-o excursie care ma va duce... nu ma va duce nicaieri, dar nici in birou nu voi mai ajunge. Pana luni dimineata
Sa ai un weekend relaxant,Olafule!
Mersi, Felina! A fost! Cu exceptia faptului ca am descoperit de ce nu trebuie sa bei cu sefu'
Discutie cu un... sa zicem fost amic... Legat de ceva ce i-am spus acum cateva zile (o gluma poate un pic mai grosolana, dupa care a avut o reactie exagerata). Mi-a explicat motivul supararii: cica nu era gluma, ci tonul cu care am spus-o... Chestie de la care el a tras o gramada de concluzii... Concluzii care m-au deranjat. Nu am reactionat, insa, pentru ca nu avea rost: 1. ar fi sunat ca si cum ma lamentez, si oricum nu cred ca mai pot sa-i scimb parerea; 2. nu sunt sigur ca aceste "concluzii" nu sunt inventate pentru a explica reactia lui din acel moment. Oricum, chiar daca au fost concluzii, chiar daca a fost o reactie aiurea "acoperita" apoi de aceasta discutie, mi se pare o dovada de meschinarie. Si o racire a relatiilor nu poate fi decat buna.
Vesti proaste. Scurt: s-ar putea sa nu fiu platit pana la inceputul lui ianuarie, iar atunci sa-mi dea trei salarii odata. Nu-mi convine.
LA UN CEAI
V.Socaciu
1.Mi-e dor sa mai merg la un ceai
Sa fiu liceanul balai
Sa n-am decât bani de tramvai
Mi-e dor sa mai merg la un ceai.
2.Sa fiu iarasi pustiul rebel
Fumând un chistoc de camel
Sa învat dar mai mult fara zel
Sa fiu iarasi pustiul rebel.
R:Mi-e dor sa mai merg la un ceai, la un ceai
Sa fiu liceanul balai
Sa n-am decât bani de tramvai, de tramvai
Mi-e dor sa mai merg la un ceai.
3.Mi-e dor de începutul de an
Mi-e dor sa mai fiu licean
Sa bati mingea iar pe maidan
Mi-e dor de începutul de an.
R:
4.Mi-e dor de-un "je t'aime, moi non plus"
Sa fim pe pamânt eu si tu
Nicicând sa nu ne spunem vreun "Nu"
Dar sunt un "je t'aime, moi non plus".
R:
Este deja o saptamana de cand ruleaza programul meu. Si a ajuns deja la un numar de 13 601 799 caractere procesate. Ce prostie! Si asta doar pentru ca la momentul respectiv nu am avut voie sa folosesc niste clase deja existente, asa ca a trebuit sa ma descurc cum stiam. Si era prima data cand dadeam cu nasul de limitele calculatorului. Pana atunci, toate programele mele fusesera simple, nu lucrau cu cantitati mari de date... Eram micut din punctul asta de vedere. Nu zic ca nu mi-a prins bine, dar nu am mai avut si nu stiu daca voi avea vreodata timp sa repar greseala de atunci. Intotdeauna este altceva de facut. Asa ca astept de o saptamana dupa un amarat de fisier.
Si ce e mai frustrant este ca acum lucrez cu ceea ce ar fi trebuit sa lucrez atunci!!!
Am descoperit o noua forma a formulei "mai lasa-ma 10 minute!". Adica, dupa ce a sunat ceasul, am zis "mai dorm 15 minute", fara sa potrivesc alarma din nou. Si m-am trezit fix 15 minute mai tarziu. Apoi inca 5 minute. Si inca 10. Si tot asa, pana am intarziat. Oricum, important este ca am reusit sa ma trezesc atunci cand mi-am propus, fara ceas...
ai adus reteta de la Paris ?
Cred ca este ramasita de cand am fost thunder...
Apropos, nici acum nu sunt foarte departe de Paris... doar 40 de minute...
Azi am mancat la centrul comercial... S-ar chema ca ma dau in spectacol, pe moment. Oricum, a fost foarte bun. Carne de vita cu Sate (ce-o mai fi si asta) si orez cantonez...
QUOTE (Olaf @ 17 Nov 2005, 03:26 PM) |
Sate (ce-o mai fi si asta) |
Nu stiam care parte din farfuria mea e sate. Multumesc
tu Olaf, vezi ca poti sa te crucesti daca afli ce prajesc asiaticii astia la protap
Oameni?
Acolo scria ca-i vita...
QUOTE (Olaf @ 17 Nov 2005, 08:22 PM) |
Oameni? Acolo scria ca-i vita... |
Cine sa se inteleaga?
bucatarul desigur
Ah!
Mai stii, poate de asta mi-a ajuns in farfurie...
A inceput sa fie frig. Dar inca e soare.
Am o colega. Care e blonda. Iar masina ei este un Kangoo galben, de posta. "Blonda cu masina de posta"
Radem, glumim, dar tipa e de treaba. Si ieri am mers cu masina ei si mi-am dat seama ca un kangoo este o masina foarte practica, mai ales daca vrei sa calatoresti. Sau sa muti mobila. Oricum, ea isi amenajase in spate un soi de dulap orizontal, care putea, la nevoie, deveni pat. Bestial.
Tocmai am vazut niste poze si mi-am amintit de o toamna (sau era primavara? Nu mai stiu.) si de o stanca... nu foarte inalta, doar vreo 5 metri, dar o cadere de la 5 metri pe grohotis nu poate fi prea placuta... Oricum, eram sigur pe mine si ma simteam "infipt" bine in asperitati, si nu-mi faceam probleme. Dar, fara sa-mi dau seama, frigul mi s-a imprimat in maini si am ajuns sa ma uit la degetele mele de parca ar fi fost ale altcuiva... le vedeam cum se albesc strangand priza, dar nu simteam nimic. Si ma intrebam daca mai sunt degete, sau un soi de cauciuc moale care va ceda sub greutatea mea... Si atunci siguranta s-a transformat in nesiguranta, linistea in frica, si m-am trezit ca nu mai stiu ce sa fac la urmatorul pas... Eh, pana la urma am aflat, si n-am patit nimic.
Ca sa ajungi din N7 in Etiolles trebuie sa treci Sena pe D93. O panta, destul de abrupta, un stop, apoi doua poduri. Primul te trece peste liniile de RER si de tren. Pe aici trece TGV-ul catre Lyon, cand trece. Dar nu numai. Al doilea pod te trece peste Sena. Daca faci stanga intre cele doua poduri, ajungi intr-un parculet, pe marginea Senei, langa un baraj si o ecluza. Tot aici este si clubul nautic, si niste terenuri sportive. Vara, este plin de lume care se plimba, sau care vine sa joace un tenis, un fotbal... Iarna... eu n-am vazut decat pescari. Pescari si pasari salbatice. Si, ocazional, cate un vapor care trece prin ecluza. Stau ore intregi, urmarindu-i, urmarindu-le.
Uhhh, ce enervant pot sa fiu! Da-mi un scop care sa-mi placa, o idee, si intru in "overdrive" Dar in mod ineficient: imaginatia mi-o ia razna, vreau sa fac o mie de lucruri in acelasi timp, si in timp ce fac oricare dintre ele imi vin alte idei, si ma apuc de ele... Si uite asa nu ajung sa fac nimic!
Trebuie sa-mi pun ordine in ganduri....
Unu... Dooooi.... Treeei... Paaaaatru.... Respiraaaa...
Lay lady lay
Lay, lady, lay, lay across my big brass bed
Lay, lady, lay, lay across my big brass bed
Whatever colors you have in your mind
I'll show them to you and you'll see them shine
Lay, lady, lay, lay across my big brass bed
Stay, lady, stay, stay with your man awhile
Until the break of day, let me see you make him smile
His clothes are dirty but his hands are clean
And you're the best thing that he's ever seen
Stay, lady, stay, stay with your man awhile
Why wait any longer for the world to begin
You can have your cake and eat it too
Why wait any longer for the one you love
When he's standing in front of you
Lay, lady, lay, lay across my big brass bed
Stay, lady, stay, stay while the night is still ahead
I long to see you in the morning light
I long to reach for you in the night
Stay, lady, stay, stay while the night is still ahead
Bob Dylan, of course
Nu stiu sa scriu cum as vrea... sau nu stiu ce vreau.
Ma ingrop in versurile altora...
Pink Floyd
Hey you
Hey you, out there in the cold
Getting lonely, getting old
Can you feel me?
Hey you, standing in the aisles
With itchy feet and fading smiles
Can you feel me?
Hey you, don’t help them to bury the light
Don’t give in without a fight.
Hey you, out there on your own
Sitting naked by the phone
Would you touch me?
Hey you, with you ear against the wall
Waiting for someone to call out
Would you touch me?
Hey you, would you help me to carry the stone?
Open your heart, I’m coming home.
But it was only fantasy.
The wall was too high,
As you can see.
No matter how he tried,
He could not break free.
And the worms ate into his brain.
Hey you, standing in the road
Always doing what you’re told,
Can you help me?
Hey you, out there beyond the wall,
Breaking bottles in the hall,
Can you help me?
Hey you, don’t tell me there’s no hope at all
Together we stand, divided we fall.
[click of tv being turned on]
Well, only got an hour of daylight left. better get started
Isnt it unsafe to travel at night?
It’ll be a lot less safe to stay here. you’re father’s gunna pick up our trail before long
Can loca ride?
Yeah, I can ride... magaret, time to go! maigret, thank you for everything
Goodbye chenga
Goodbye miss ...
I’ll be back
Visez... atat pot face acum.
QUOTE (dexonline.ro) |
NEVRÓZĂ, nevroze, s.f. Nume generic dat afecţiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose. |
Olaf
QUOTE |
Visez... atat pot face acum. |
Chiar nu-mi dau seama.. Poate pentru ca visez tot timpul?
Atunci as putea spune ca esti un fericit al sortii.
Poate
Am fost la sustinerea tezei unei colege... Prezentarea a fost superb facuta, a impresionat pe toata lumea, si a raspuns extraordinar de bine la intrebari... In final, a avut mentiunea "très honorable, avec les félicitations du jury".
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=3143&view=findpost&p=388890
QUOTE (tikky @ 28 Nov 2005, 04:40 PM) |
Dragostea este, dragostea nu este. Dragostea este prea complicata, prea dureroasa, prea dulce, prea indepartata, prea apropiata, o vreau, o vrei, m-am saturat de ea, niciodata nu te saturi de ea. Dragostea este dor, lacrimi, apus, rasarit, zile care trec una dupa alta fara a-ti da macar seama ca trec. |
http://tinyurl.com/7kjw7
http://www.radio3net.ro/artisti.php?cx=details&id=9#664
La curtea lui Vodă e şedinţă mare,
Stau boieri pe scaun, stau şi în picioare,
Se discută probleme, se analizează
Ce nu merge bine, ce incomodează;
În cap de masă, pe scaun, însuşi Vodă Ţepeş stă,
Boierul Velea face prezenţa şi numără.
Se ridică Vasile, zice: "Ţepeş Doamne,
Stăm bine cu producţia de cereale şi carne,
Am depăşit planul în industria de zgură
Şi-am fost informat că nici nu se mai fură;
În producţia de ţepe sîntem, Doamne, pe primul loc în lume,
I-am depăşit pe-americani, fără ruşine, putem spune!"
"Dar există probleme şi in îndustria de ţepe !"
Se ridică în picioare boierul Şulea Trepe.
"Nu mai avem lemn de paltin, producţia stagnează de ieri,
Iar stejarul, Ţepeş Doamne, îl ţinem doar pentru boieri,
De aceea propun să facem ţepele din lemn de prun !
Vor fi beţivi mai puţini, iar lemnul e destul de bun..."
"E o propunere bună", zice Ţepeş, "Propun
Chiar de mîine să-nceapă producţia cu lemn de prun !
Totul să meargă bine, ţeapa să iasă fain,
Să nu se neglijeze problema de design,
Ţeapa să fie suplă, să satisfacă clientul,
Să se potrivească perfect cu clima şi ambientul,
Să se trimită cadre să se specializeze,
Economia de lemn să nu se neglijeze,
Printr-o reproiectare justă să se elimine orice sofism,
Astfel încît ţepele să reziste şi la seism
Maaama cat mi-a lipsit albumul asta...
poate nu ar fi rau se le traduc si la astia pe aicea dar nu ca si gluma ci ":cum procedeaza romanii ca sa combata somajul" - se produc tepe pentru Dracula
Unde mai pui ca reduc viciile in felul asta...
Mi-am mai amintit ceva... Duminica m-am plimbat prin Paris. Nu am vazut niciodata iarna aici. Dar nu stiu de ce, de cate ori ma gandesc la Craciun in Paris nu pot sa-mi imaginez decat zona Operei Garnier... ma rog, nu conteaza. Dar cert este ca duminica, era seara fara sa fie tarziu, friga afara dar activitate totusi, si o fanfara canta in fata operei. Cantau frumos. Erau tineri, 18-25 de ani (eu vorbesc ). Si mi-a mirosit a Craciun. Lipseau numai decoratiile. Frumos.
Si uitasem ca astazi este sfantul Andrei..
Si tot astazi trebuie sa am spor la lucru...
M-am gandit ca mi-ar placea sa fiu instalator
Azi m-am trezit mai tarziu.
Si am citit, am dat telefoane, apoi am venit la birou. Intotdeauna, daca vin in weekend, este o atmosfera speciala. Relaxata. Nu este nimeni. Sunt doar eu. Pot sa ascult linistea sau sa dau muzica tare. Pot sa ma descalt, sa stau cu picioarele pe birou (err... asta oricum pot mai ales ca sunt singur in birou...)
Oricum, e altfel in weekend.
Olaf
QUOTE |
M-am gandit ca mi-ar placea sa fiu instalator |
Dar de ce nu?
Pare destul de simplu. Este o munca la fel ca oricare alta, nefiind insa munca necalificata... Ajungi sa vezi partile mai putin cunoscute/vizibile ale constructiilor. La o adica, poate fi si banoasa.
O zi ca oricare alta.
Ba nu! Incepand de azi, o sa fiu cuminte...
Si doua Nicolete carora sa le spun La Multi Ani.
Intr-un an, am fost la Paraul Rece pentru o zi... si atunci, pentru prima data dupa mult timp, am putut sa schiez pana am simtit ca ma lasa picioarele.
Am vazut cana pe birou. Mi-am amintit ca nu am spalat-o. M-am uitat inauntru. Mai era o picatura de Cola de la pranz. Am baut picatura. Era altfel. Nu era lichida, ci vascoasa. Sau mi s-a parut? Si avea gust de caramel.
Haaai măi Olaf, chiar aşa? Caramel zici? hOPTIMISTULE!
Chiar ma gandeam zilele astea ca sufar de un oBtimism tembel si nefondat. Pur si simplu aveam un zambet urias pe fata si nu puteam sa-l alung, orice as fi facut. Mi-e frica de caderea de dupa...
Ieri m-am plimbat un pic. Si am ajuns, din greseala, pe strada Saint-Denis. Eram pe un bulevard, si al facut dreapta. Si am intrat in alta lume. De unde pana atunci era lume iesita la plimbare si cumparaturi de craciun, in continuare vedeam fetze dubioase si tanti mult prea decoltate si usor trecute care sprijineau peretii. Si, din cand in cand, cate una din fetzele dubioase se ducea sa-i spuna o vorba unei tanti. Nu am urmarit mai departe, dar cred ca dupa aceea dispareau in vreo hruba... Si am strabatut toata strada... Mare mi-a fost usurarea cand am dat peste lumea vesela si pestrita din zona fantanii Inocentilor.
De ce oare am ajuns sa mi se acreasca de formularile pompoase? Au unii un stil de a spune ceva... Simplu, cu cat mai simplu cu atat mai bine. Altfel, risca sa treaca din frumos in neinteligibil. Sau, mai rau, in penibil.
Am ametit de atata uitat in ecran.
Azi am alergat dupa hartii, si am reusit sa rezolv ceva. Adica am obtinut un formular, pe care trebuia sa-l iau de la un functionar care era in vacanta, si doua semnaturi. Bine ca n-am trecut prin secretara pentru semnaturi, ca mai asteptam o luna. Deci, mi s-a dezvaluit principiul: trebuie sa stii ce si de la cine vrei, apoi e ceva mai usor
Edit: Am ametit (parca am mai spus asta...). Nu numai din cauza ecranului. Totul este foarte neclar, si nu reusesc sa imi pun ordine in ganduri. Poate de asta eram vesel zilele trecute. Vorba aia: fericiti cei saraci cu duhul. Oare la asta se referea? Imi mai raman muzica pe care o ascult acum si o carte. Macar acolo este ordine. Fortata, dar ordine. Poate ca nu trebuie decat sa dorm vreo trei zile, apoi sa plec in vacanta. Sau poate ca trebuie mai mult de atat. Oricum, in momentul asta orice efort de gandire pe care-l fac nu face decat sa-mi dezvaluiasca o lume vazuta ca pe ecranul unui televizor. O lume care nu are legatura cu mine. Ori o astfel de lume nu poate avea claritate...
Edit2: De catava vreme, cand ies afara, imi suna in cap "Padure Nebuna":
1. O vara-ntreaga m-a tinut padurea
Cu fata-n iarba si gandul aiurea
Iar acum in toamna la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare
R: Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant, pe potecile tale
2. In fiecare noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarului pradat de frunzis
3. In fiecare dimineata
Uneori ca o umbra, alteori ca o ceata
Ca o negura sau ca o bruma
Voi, veni, voi veni, nu te mai tangui padure nebuna.
Nu prea se potriveste, dar te pui cu subconstientul?
A fost o vreme cand tocmai ma lovisem, si ma durea rau. Si stiam, in fiecare secunda, ca la un moment dat va trece, cum trec toate. Si savuram durerea, picatura cu picatura. Iar din cand in cand imi doream pur si simplu sa nu mai exist. Dar nuuuu... Nu se poate asa ceva, nu? Asa ca... am degustat si degustat... si nici nu mi-am dat seama cand n-am mai avut ce degusta. Doar ca la un moment dat mi-am dat seama ca nu mai este acolo.
Weekendul asta se intampla doua lucruri:
1. RER-ul D este gratuit, ca sa isi ceara scuze de la calatori pentru greva
2. Vine o prietena in vizita, din state. In drum spre casa. Si sta 3 zile. Si imi aduce o jucarie
Si, dupa cum zicea sor-mea, este ultimul weekend in care nu stau cu familia, anul asta.
Sa scriu, sa nu scriu...
Azi am iesit in oras si am cumparat cate ceva de dus acasa. Inca sunt pe minus, dar se intrevad zile mai bune (alaltaieri am semnat contractul pentru alocatie, iar de ieri am toate indreptarile de acces in campus, si contul informatic - cel putin cel pe UNIX), asa ca am zis de ce nu? Si asa ajung pe acasa din An in Pasti (chiar, nu stiu daca ajung de Pasti...) asa ca de ce sa ma duc cu mana in f*nd?
A inceput sa mai treaca ameteala de care vorbeam zilele trecute. Dar tot am nevoie sa dorm...
Au fost niste http://i24.photobucket.com/albums/c12/sduta/Paris_dec2005/PICT0016.jpg weekendul asta.
Acum sunt urati...
Si tot weekendul asta am mai vazut si un apus superb http://i24.photobucket.com/albums/c12/sduta/Paris_dec2005/PICT0020.jpg http://i24.photobucket.com/albums/c12/sduta/Paris_dec2005/PICT0026.jpg
Am (re)gasit o persoana draga mie... Au trecut ani de ultima data cand am vorbit mai mult fata in fata. Si s-a schimbat de atunci. Mult. In bine. Si descopar acum persoana despre care am simtit atunci ca turbez de nervi daca o mai vad in fata ochilor ca fiind pe aceeasi lungime de unda cu mine. In doua zile nici nu apuci sa povestesti tot ce ai de povestit. Asta e ceva, nu? Si aseara, in tren, am simtit ca ma dor pometii obrajilor de cat am zambit.
Edit: aseara am trecut pe strada St Denis, ca sa admiram "damele" si am fumat trabuc... am terminat strada cam in acelasi timp cu trabucele
Olaf
Un an nou asa cum iti doresti ! ............
Mulumesc exergy. La fel si tie.
Sau cautand drumul...
In ultima vreme intalnesc oameni. Si, ori am ghinion sa-i intalnesc pe cei mai cei, ori nu mai am eu rabdare, dar la mare parte dintre ei nu-mi vine sa le spun decat un singur lucru: "Prietene, esti idiot!".
In alta ordine de idei, maine plec acasa.
Si mi-am facut planul: avionul decoleaza la 12 (aprox.). Fiind teminalul 2F si fiind sarbatori, adica aglomeratie mare, ar trebui sa fiu acolo cu 2 ore jumate inainte. Deci 9 jumate. Sa zicem ca pun 2 ore drumul pana la aeroport (na, poate intarzie RER-ul), eu la 7 jumate trebuie sa ies pe usa . Ma intreb ce se intampla daca imi luam bilet la zborul de la ora 9 dimineata. Nu mai dormeam noaptea?
Data viitoare o sa scriu de acasa
Noapte buna, Han, si Craciun fericit
Un an nou. Un inceput frumos. Am realizat ceva: pentru mine, Acasa nu insemna neaparat un loc, adica nu inseamna NUMAI un loc, ci un loc cu oameni. Ei sunt cei importanti. Din cauza lor exista Acasa.
Si acum inima-mi suspina de dor de Acasa...
Gastrita, cred...
M-am calmat cu doua antiacide...
Am un chef de nu se poate. Ma trezesc dimineata pe la 7 - 7 jumate, si tot la 9 ies din casa... Si fara sa mananc, fara sa fac mare lucru. Pur si simplu nu-mi vine sa ma misc. Ajung la birou si ma gandesc la pauza de pranz, apoi la terminarea programului. Si intr-un coltisor al mintii, ca o luminita indepartata, luceste sfarsitul de saptamana. Asa nu se mai poate! Si ce naiba, ca abia am venit din vacanta!
. . . . . . ...:::::::. . . . . . . . ......:::::::
Cam asa ceva se intampla in perioada asta...
Se poate si mai rau: _____________________.
Da, la asta nu ma gandisem
Ieri s-a intamplat Global Village, organizat de AIESEC la institut. Distractie, antren, buna dispozitie. Concert de tobe, cantece, dansuri, mancare din toate colturile lumii. India a castigat la bucatarie, Marocanii au luat premiul pentru stand, iar algerienii au luat premiul cel mare.
Au fost si romanii prezenti, dar destul de slabut. Plus ca nici nu erau prea bine plasati: erau la cativa pasi de scena, asa ca erau inecati de o multime care statea cu spatele la ei... Oricum, se putea si mai bine. Poate la anul ma bag si eu la organizare (numai sa fie timp )
Am facut si ceva poze, dar n-au iesit prea grozav
Doaaaaamne, cat am putut sa lenevesc (a se citi zac in pat) weekendu' asta. Ma durea gatu' de atata stat pe perna. Partea proasta, insa, in situatiile astea, este ca seara te simti terminat. Deh, obositor sa stai in pat!
Deci, ca sa evit situatia neplacuta de a obosi lenevind, ieri am iesit. La patinoar. Pentru prima data in nustiucati ani. M-a intrebat mama daca o sa mai stiu sa ma descurc pe gheata, si trebuie sa recunosc faptul ca si eu ma gandisem la asta. Dar in mintea mea parea simplu: dai din picioare si mergi. I-am raspuns, deci, ca este ca mersul pe bicicleta (o bicicleta pe gheata, dar ce conteaza? ).
So, am ajuns acolo, am intrat, am inchiriat patinele (nu erau foarte ascutite ) si mi-am dat drumul pe gheata. Incepea bine: puteam sa ma intorc in orice directie, si sa merg cu spatele, incetisor. Mai trebuia verificata si teoria mersului cu fata Asa ca am dat o tura in pozitia de "tineti-ma oameni buni, ca sa nu ma intind pe burta". Apoi am prins viteza, si totul parea minunat, pana cand... Pai, normal, viteza viteza, dar mai trebuie sa iau si curba, nu? Pai si la viteza nu merge sa iei curba oricum, trebuie luata smechereste: ridici piciorul de pe exterior, il pui crucis peste celalalt, apoi il muti si pe celalalt, si tot asa... Si atunci s-a intamplat fatalitatea (prima): piciorul care ramasese pe gheata o ia un pic de capul lui si infige varful patinei in gheata. Rezultatul? Frana brusca folosind burta, palmele si coatele .
Ma rog, in rest a mers binisor. Mai putin cand am incercat o frana si am mai facut un culcat-drepti pe gheata, dar era sa-i tai... mostenitorii cuiva din apropiere
Concluzia? Nu stiu altii ce fac weekendul viitor, dar eu cred ca voi fi pe gheata
Edit: dupa ce am iesit de la patinoar am mancat un fondue. Se cerea, dupa stat in frig...
Well, my telephone rang it would not stop,
It's President Kennedy callin' me up.
He said, "My friend, Bob, what do we need to make the country grow?"
I said, "My friend, John, Brigitte Bardot,
Anita Ekberg, Sophia Loren."
Country will grow!
...
Well, ask me why I'm drunk alla time,
It levels my head and eases my mind.
I just walk along and stroll and sing,
I see better days and I do better things.
(I catch dinosaurs
I make love to Elizabeth Taylor . . .
Catch hell from Richard Burton!)
Dylan - I shall be free
Biroul meu din camera pocneste. Singur. Poc! Trosc! Pana azinoapte ma gandeam ca poate e din cauza caloriferului care il incinge intr-o parte. Dar de ce nu ajunge la un echilibru?! Asa ca mi-a dat prin cap, pe la 5 dimineata, cand m-a trezit un pocnet mai puternic, urmatoarea chestie: daca o fi poltergeist?
Ma intreb ce atrage lumea la depresie? O persoana deprimata este mai interesanta decat una vesela si optimista? Statistic vorbind...
Eu, cand sunt deprimat, ma bag intr-un colt si astept: trece sigur!
Mai am un pic si termin filmuletele...
Deci: sefa (a mare) vrea un mic spectacol/demo pentru nustiuce festivitate. Asa ca eu ma ocup de partea de demo. Si pentru asta trebuie sa filmez un site (al nostru): de fapt, trebuie sa fac sa arate frumos versiunea incompleta a unui sistem de watermarking online. Asta inseamna, din punctul meu de vedere, html, php si editare video la greu
Noroc ca nu trebuie sa si functioneze, ca imi lua doua luni sa-l fac
Adica... vreau sa spun ca metoda functioneaza, doar ca nu este integrata online
Saptamana viitoare trebuie sa vina bursaaaaaa
Era si cazul. O astept de... de prea multa vreme. Acum cred ca mai am 3 euro in buzunar, si vre-o 11 in cont
Eh, daca sunt cheltuitor, ce sa fac?
Pentru weekend am program: sambata cumparaturi (? - daca am cu ce), patinoar si petrecere. Duminica "peace and wewaxation - at wast!"
Edit: astia au pus o giro-chestie in curte. Din aia de care te invarte in toate directiile. Cred ca o sa ma dau si eu
Pai... n-am ajuns sa ma dau in chestia aia, si n-am ajuns nici la patinoar, dar uichendul a fost pe masura asteptarilor
Azi mi-au intrat in sfarsit banii.
Uff, ca mult am mai asteptat dupa ei...
Nu stiu de ce, mi-e din ce in ce mai lene sa scriu in jurnal. Sau n-am timp.
De fapt, cred ca stiu: cand am de povestit ceva, in momentul in care il povestesc imi trece tot cheful sa mai povestesc si a doua oara. Ca sa nu mai vorbesc de a treia... In ultima vreme am vorbit mai mult cu ai mei. La sfarsit de saptamana, cate o ora-doua pe telefon... Si pe messenger, in cursul saptamanii.
Si poate ca nici nu se intampla atat de multe lucruri.
Rezumat: odata ce m-am vazut cu banii, am dat in mania cumparaturilor. Mi-am cumparat un calculator. Ar trebui sa mi-l livreze saptamana asta.
Mi-am cumparat role. Pe care le-am probat azi. Si, pentru ca sunt "smecher", am stat jumatate de ora in fata raftului cu echipamente de protectie: aveam in gand genunchere si ... nu stiu cum se cheama... manusi pentru protectia incheieturilor, dar nu am luat pana la urma. Pentru genunchere am zis "mai tarziu", iar pentru manusi, am gasit niste modele care nu mi-au placut deloc. Si, evident, azi am cazut (m-a pus dracu' sa fac o intoarcere pe o chestie din aia pusa pentru orbi la trecerile de pietoni, cu semisfere) si m-am lovit la podul palmei si la genunchi. Cred ca daca m-as fi gandit la cotiere, ma loveam si la cot
Am mai avut si o prezentare (joi) care a iesit superb, si s-a soldat cu o cerere de contract
Uff, nu pot sa criu si eu in ordine cronologica...
http://www.timeanddate.com/worldclock/personalapplet.html?cities=195,49,171
Azi imi vine compu'.
Edit: am spus deja ca am uitat sa le explic cum se intra in cladire? Adica, de fapt, ca trebuie sa ma sune?
Nu mi-a venit azi compu'...
Cred ca azi trebuie sa apara... pe site-ul UPS scria "OUT FOR DELIVERY"... deci asta ar insemna ca a plecat sau o sa plece camionu', duba, sau ce au ei, catre mine...
Sper ca se gandesc si ei sa dea un tel...
Later edit:
Dap! Au dat telefon. Si l-am recuperat. L-am si instalat... in parte... Adica l-am pus in functiune. As mai avea sa cumpar un prelungitor...
Oricum, abia astept sa vina seara, sa-l pun la incercare
E ciudat cu cat de putin ma pot multumi... Sau, poate, cat de mult pot sa cer?
Ieri eram obosit, ma macina frica pe dinauntru de auzeam scrasnetele si rumegusul adunandu-se in mine. Si aveam senzatia ca nu o sa mai scap, iar cand mi-am dat seama ca trebuie sa lucrez si azi (deh, weekendul era salvarea mea) am simtit ca ma sufoc, de parca mi-ar fi pus cineva o perna pe fata.
Acum, cauza fricii a disparut, dar frica inca mai scanceste in mine. Dar numai pentru ca m-am trezit mai tarziu decat de obicei, si ca am lenevit in pat, ascultand muzica, apoi mi-am gatit un mic dejun adevarat, parca numai pentru asta simt ca este weekend, iar dracul nu mai e atat de negru. Si oricum era frig si urat afara... Si mai e si ziua de maine.
Nope. Ziua de azi a fost utilizata in aceleasi scopuri subversive ca si cea de ieri...
Oricum, sunt acri... (era urat afara...)
I wish I may, I wish...
Mi-e un dor de ma seaca... dor de prieteni, dor de munte... dor de a ma da mare Dor de a ma da pe zapada. Cu picioarele prin nameti, la deal, cu schiurile prin nameti, la vale, cu vinul prin banci de lemn la caldura... Cu prietenii la "hai s-o luam pe acolo". Cu prietenii la un simplu "salut bai, ce mai faci, hai pe la mine"
well, daca te consoleaza cumva ca nu esti singurul cu asemenea doruri... iata-ma-s! Pe mine m-a consolat oleaca citindu-te.
De consolat nu prea m-a consolat, din pacate... Din fericire, insa, starile astea sunt trecatoare
Azi diminezata batea vantul si vajaia printre cladiri, cu un aer primavaratec: umed si caldut. Auzindu-l, mi-as fi dorit o furtuna din aia, care smulge crengi din pomi, iar eu sa stau in mijlocul unui camp sa las vantul sa ma biciuiasca in nestire...
Oau Olafule ce fantezii ai!
Acum, ca ai zis, si am recitit ce am scris...
Mda, deci trebuie adaugat...
Acum trei saptamani mi-am luat role, cu gandul sa incep sa patinez si pe asfalt. In fond, experienta de pe gheata (unde am reusit sa fac chiar si frane din alea smechere, ca la hochei ) trebuia sa-mi fie folositoare, si sa invat in doi timpi si trei miscari... PE NAIBA! Odata ajuns pe roti, am descoperit ca este muuult mai diferit. Hai sa zicem, dai din picioare, si iei viteza, dar ce te faci cand sa te opresti? Pe gheata, ma obisnuisem intrucatva cu rezistenta ghetii, si oricum, faceam cateva curbe rapide si incetineam fara probleme. Aici... sa zicem ca derapajul nu este (inca) o optiune iar termenul de "curba stransa" imi este cu totul necunoscut (cand am incercat prima data tehnica de pe gheata, era cat p'aci sa cad in cap). Asa ca deocamdata ma multumesc cu multpreaineficienta frana atasata, si o iau catinel, catinel. Ah, si bineinteles, doua tehnici mult mai eficiente, "franarea-cu-zidul" si "franarea-cu-iarba" . Ambele, plus cateva tehnici mai avansate sunt descrise http://web.skatefaq.com:81/skate.2.1.1.html#tstop.
Un citat, despre tehnicile folosite de mine pana acum:
QUOTE (http://web.skatefaq.com:81/skate.2.1.1.html#tstop) |
BEGINNER LEVEL Most beginner skaters should be able to handle the following set of stopping methods. These techniques keep both feet on the ground throughout the stop, and don't require fully independent leg action. RUNOUTS: If the path you're skating on has grass or packed dirt you can just skate off the path onto the grass/dirt. This will reduce your speed somewhat but watch out for the sudden change in speed! (hop-hop-hop-hop-hop). If you are truly out of control, at least you'll tumble in the grass and not on the road. WALL STOP: To do this stop, simply skate towards a wall (or any reasonably stationary object, really) and use your arms to absorb the impact. At low speeds, this should be quite safe (make sure you turn your head to the side so as not to smash your face). You may or may not bang your skates, depending on your speed and how you hit. The key is to use your arms as cushioning springs (like doing a standing push-up.) One way to practice this is to stand a few feet from a wall (with your skates on). Now fall forward on your hands against the wall. You should be able to bounce slightly, while still avoiding banging your head. The faster your approach, the less bounce you can expect. A variation on the wall stop is the billiard ball stop. Instead of stopping against an object, use a fellow skater to push off and transfer your momentum to them. To be safe, warn the receiving person about your approach. It works well on flat surfaces and at low to moderate speeds. It's not recommended at high speeds and especially on people you don't know 8-) See the collision section for more extreme cases. THE BRAKE-PAD: The brake-pad is subject to much debate amongst skaters. Many people with ice skating and rollerskating backgrounds find the brake in the way, in the wrong place, or simply ineffective. However, for those of you who actually take the time to learn it properly, the brake-pad becomes a very versatile piece of equipment. Here are some of the benefits: 1. you can use it to stop, even at very high speeds 2. it allows you to keep both skates on the ground while stopping (good for keeping your balance) 3. you can maintain a narrow profile (good for high traffic areas where cars or bicycles might be passing you) 4. you can still steer 5. the sound of braking can often alert others to your presence 6. the brake-pad is the most cost-effective technique there is so far for in-lines To learn how to use the brake-pad, first coast with both skates shoulder-width apart. As you coast, scissor your feet back and forth a few times to get used to the weight shift. To apply the brake, scissor your skate so that your braking skate is out in front. Lift the toe of your brake skate and press with the heel too. Your body weight is centered and even slightly on your back skate when you're just learning it. The key is a straight back and bent knees. If you have trouble balancing or find your braking ankle a little weak, you can try the following trick: form a triangle with your legs (from the knee down to your skates) and the ground. This means putting your back knee either right behind or next to, the brake-foot knee to form that triangle. Eventually you'll want to be able to stop at high speeds. Basically, the more pressure you use on the brake pad the faster you stop. Maximum stopping power is achieved by putting your entire body weight onto the brake by lifting your back foot, and leaning onto the brake. Note that you will still need to have one wheel on the ground (the rear wheel of your brake skate). When you lean back on the brake, you'll need that single wheel to be your pivot. This takes some practice but is very effective. It is possible to stop within 15-20 ft even when going over 20 mph. You may still want to keep the other skate on the ground for balance, however. Note that the amount of leverage (the amount of stopping power you have), is partially dependent on how worn your brake is. A half-worn brake will provide better leverage than either a new brake or a worn-out brake. Some people saw off part of the bottom of new brakes to avoid the annoying breaking-in period. One important point to keep in mind when using the brake-pad: You can still steer while braking. Just keep the brake-pad on the ground and pivot on your heel wheel slightly to go the direction you want. This is very useful while going down a very narrow and curvy path or while trying to avoid curbs, pedestrians, parked cars, trees, and the like. A brake-pad generally runs from $3 to $6 depending on what type you buy. Compare this with wheels which are $5.50 or more each and the freebie stops: runouts, wind-braking, billiard ball stop (freebies since you're not wearing anything down). Wheels are expensive, and the freebie stops are infrequently available, if at all, for the large majority of skating situations. The brake should be your standard stop, provided that you learn it well. (see "Wile E. Coyote" stops for a rather interesting variation) |
M-am prostit: de cand mi-am luat computer, uit ca mai trebuie sa ma mai si culc... inainte tineam cont ca trebuie sa ma trezesc devreme, dar acum... Si uite asa, incep dimineata cu "inca 5 minuteeee" +5+5+5+5+5+5+5+5+5+5+.....
Evident, cred ca mi-au ajuns cearcanele la piept...
Edit: in legatura cu problema mea cu rolele, scria undeva ca se coteste ca la schi... ia sa incerc eu sa ma imaginez pe schiuri... Numai sa nu ma aplec prea tare in fata
Vorbeam zilele trecute cu cineva despre... despre persoane de varsta noastra. Care au crescut, acum sunt oameni mari, cu serviciu, care se aseaza pe la casele lor. Persoane mai... tinere care vorbesc despre "parteneri de viata"... Acum, ori sunt eu intarziat, ori sunt ei precoci Eu habar n-am ce e aia "viata", d-apai sa vorbesc despre "partener de ~". Inca ma mai distrez, inca ma mai joc. Si sper sa nu fiu fortat sa ma opresc vreodata...
Dracu' m-a pus sa ma uit pe niste poze mai vechi... unele din 2003, altele din 1998. 98 a fost un an turbat... deh, nebunii de liceu... Singurele noastre griji erau sa mergem pe munte si sa avem tigari si bautura (nu in acelasi timp, cel putin nu bautura, d'uh)... Odata am plecat (pe o caldura imposibila) din Predeal sa dam o fuga in Cheile Rasnoavei, si am uitat sticla cu apa acasa Dar ce conta? (aveam la noi niste creveti ULTRA SARATI, sa ne tina de sete). In 2003 deja eram mult mai bine organizati, desi eu continuam sa-mi uit periuta de dinti acasa cand plecam la munte... (dupa cum se vede in poza)
Doamne, ce dor imi este de vremurile alea...
Later edit: la naiba, nici nu mai folosesc bocancii aia!...
O parte din gasca din '98 (de fapt, cea mai mare parte...)
Dupa ce ne-a prins ploaia pe drum (evident, grija era sa nu se ude chitara... noi nu contam )
Prima si singura (pana acum) data cand am ajuns in Retezat... Ghici care sunt eu? (stanga, plan indepartat)
Acum ma gandesc... 98 a fost un an super... o vara interminabila, in care am ajuns si in Budapesta, si in Herculane. Din Herculane am plecat sa gasim Retezatul, cu masina. Am traversat Godeanu, masina aproape ca s-a distrus pe drum... (nu s-a distrus complet... dupa cum zicea cineva: Daciile nu sunt masini, sunt tancuri, dom'le! )
Tot atunci am ajuns si la Sfanta Ana, in pofida sfaturilor parintesti (NU va duceti la Sfanta Ana, si cu asta basta! - doar ca discutia se intampla prin telefon, noi fiind la Predeal De altfel, noi nici nu beam (excesiv) si nici nu fumam atunci - asta apropos de sfaturi parintesti). Muuuulte tampenii am facut atunci, si pe cuvantul meu daca imi pare rau...
Inca o data: mi-e dor. Rau...
Ieri am facut zi sportiva: am mers pe role cateva ore si m-am oprit cand a inceput sa ninga
Azi am o usoara febra musculara...
Si pentru maine seara, cei de la institut au inchiriat un patinoar
Ma intreb: de ce ma intereseaza lucrurile numai atunci cand am nervii pisati?
Mi se intampla uneori sa ma cuprinda o stare de bine... Nu am descoperit inca ce o provoaca, nu pare sa aiba legatura cu nimic. Dar brusc, ma simt mult mai bine in pielea mea, scaunul devine brusc foarte comod, indiferent cat de incomoda ar fi fost la origine pozitia. In plus, simt ca nimic nu ma poate supara in momentele astea.
In plus, canta si ABBA la radio acum.
Azi am primit o invitatie... o invitatie de a-mi trimite datele la "who's who in science and engineering"
Tot stau si ma intreb "da' eu ce-am facut?" O sa raspund, dar o sa fie aproape gol formularul ala.
QUOTE (Olaf @ 13 Dec 2004, 12:14 AM) |
Wintertime winds blow cold the season Fallen in love, I'm hopin' to be Wind is so cold, is that the reason? Keeping you warm, your hands touching me Come with me dance, my dear Winter's so cold this year You are so warm My wintertime love to be Winter time winds blue and freezin' Comin' from northern storms in the sea Love has been lost, is that the reason? Trying desperately to be free Come with me dance, my dear Winter's so cold this year And you are so warm My wintertime love to be La, la, la, la Come with me dance, my dear Winter's so cold this year You are so warm My wintertime love to be The Doors - Wintertime Love |
Am ajuns iarasi la partea cu modificarea unor proiecte mai vechi... Spre deosebire de ultima data cand am facut asta, insa, acum ma minunez de cat de destept puteam fi pe vremea aia. Adica o rezolvare eleganta a unei probleme, si foarte foarte compacta (asta-i partea in care ma laud ). Acum stau si ma gandesc la cum am putut sa ma prostesc intr-un an.
Interesant: inainte (demult, era o vreme) nu stiam ce sa fac in weekend si ma plictiseam de moarte. Acum... ma gandesc in mod serios sa-mi iau un planificator.
O seara de vineri care se prelungeste pe perioada nedefinita...
In alta ordine de idei: bine ca mi-am luat role si ca m-am inscris intr-un glub de activitati... extrascolare Ploua intruna! Ce naiba sa fac afara pe ploaie? Sa cant?
Si o poza: Champ de Mars, pe inserat.
In stanga se vede Domul Invalizilor, iar in dreapta turnul Montparnasse.
Ufff, care sunt cerintele pentru o poza ca sa nu-mi mai dea mesajul "Nu puteti incarca acest tip de fisier"?
superba poza
Tarziu intru sa mai scriu ceva... Multumesc, nefertiti.
Deci da...
Azi incepe sa se termine saptamana. Era si timpul, ca mi se acrise. Am nevoie de o pauza si nu stiu de unde sa o iau. Raman cu weekendurile, deocamdata.
Azi am petrecut ultima parte a zilei luptandu-ma cu o durere tampita de cap. Si tocmai cand eram gata sa ma declar invins si sa ma duc sa ma tratez, am descoperit o nenorocita de GRESEALA intr-un proiect de care eram foarte sigur. Stupid me. Cum am putut fi sigur de ceva ce am facut eu? Si culmea era ca functiona. Ma intreb daca o sa mai functioneze dupa ce il repar. Pentru binele meu, sper ca da.
In alta ordine de idei, in weekend vreau sa ma duc la o tura de rando-escalada. Sper sa nu ploua. Si sper sa ajung la timp la intalnire
Am avut un vis tampit azinoapte... Se facea ca ai mei trebuiau sa ma taie in doua... Nu mai stiu de ce... Si cu chiu cu vai au reusit, dar n-am murit imediat... si trebuia sa ajung in alta parte, si le spuneam : "pai hai sa mergem acum, ca dup-aia o sa trebuiasca sa ma carati, si e nasol" Si la un moment dat m-am vazut in oglinda si eram pamantiu la fata...
Vine primavara si mi s-a facut dor de duca... Mi-e pofta de o bere bauta la Bruxelles.
Recitindu-mi ultima pagina din jurnal, m-am plictisit de moarte
Ma ard mainile si picioarele sa conduc... Nu m-am mai urcat la volan din... nu sunt sigur ca in Decembrie, dar parca am dat o tura scurta atunci. Cred ca o sa inchiriez o masina intr-o zi, doar ca sa "inghit" niste kilometri.
Azinoapte m-am culcat pe la 5 jumate...
M-am trezit la 11, asa ca m-am culcat la loc.
M-am trezit la 1 jumate, si am bagat un mic ColinMcRae
Duuulce leeeneee.
Acum plec la cumparaturi... sau fac ordine in camera... sau ma culc la loc... sau...
Maine este iesirea, dar e foarte devreme. Sper sa ajung. O sa ploua, cel putin dimineata. Trebuie sa-mi iau pantaloni mai lejeri...
Edit: Acum, daca ma gandesc mai bine, am ajuns ca si cucoanele alea, care pleaca la cumparaturi ca sa nu se plictiseasca acasa
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)