Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 6 Mar 2004, 12:33 AM

Povestiri, ganduri, amintiri din viata lui Ahrimann veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: Ahriman pe 6 Mar 2004, 01:24 AM

Privesc cu ochii incetosati de oboseala ecranul calculatorului si ma intreb:de ce?
De ce am stat azi atatea ore in fata calculatorului,cand,poate,aveam ceva mai bun de facut?
A,da,am vrut sa iau niste filme de pe net;si?
Si am vrut sa stau pe forumul de la Hanu' Ancutei.
E,asta parca ar fi o scuza.
Este?
Am zis:ar fi!Tot nu te-ai justificat cum trebuie!
Dar...
Ce vrei de la viata ta?Unde vrei sa ajungi?
Nu stiu...
Uita-te la tine in ce hal arati;daca te-ai mai uita si tu in oglinda,cred ca te-ai speria!
Nu as fi asa de sigur...
Zau/De ce?
Pentru ca vorbesc cu mine insumi ca un dobitoc!Cine naiba a mai vazut asa ceva?
Macar de-as avea vre-o tulburare de personalitate!...
Si?
Taci!Nu am nimic!Sunt doar obosit si-atat!Sper sa dorm si eu trei ore in noaptea asta...
....
A,nu mai zici nimic?
Nu.Astept sa te bagi in pat ,sa stingi lumina si,in intnericul ce te inconjoara,sa vin langa tine,in mintea ta,si sa te intreb:Sunt constiinta ta.Ce vrei sa faci cu viata ta?

Trimis de: Ahriman pe 6 Mar 2004, 01:49 AM

Cine vrea sa posteze,poate sa o faca.Nu-mi place sa ma citesc.

Trimis de: Ahriman pe 10 Mar 2004, 10:10 PM

Vad ca n-a postat nimeni;nu-i nimic.Macar am fost vizualizat de cateva ori.
De la ultima vizita pe acest forum am facut multe:am fost la un experiment de unde m-am intors cu efecte secundare;am trecut pe acasa si,cat de cat am recuperat ceva din somnul pierdut in zilele precedente;am revenit la Bucuresti si am constatat ca net-ul nu merge.Am fost disperat!Vroiam sa intru pe Han,sa vad ce se mai posteaza,cune mai raspunde la ce am zis eu;nu vroiam sa uit in ce topic-uri am postat!A revenit netul!In sfarsit!
A!Azi mi-am luat proiect de diploma;sper sa fac unul cat mai bun.

Trimis de: Crisse pe 10 Mar 2004, 10:27 PM

Salutare. Primele tale reflectii seamana cu viata multora de aici. Cati avem curajul sa recunoastem asta? Anul trecut la un moment dat am fost disperata de timpul petrecut pe net...si atunci m-am hotarat sa cer ajutorul barbatului din viata mea. Momentul a fost minunat. .
Suntem generatii pierdute . Sunt atat de multe informatii pe net incat ne este enorm de greu sa nu mergem mai departe si mai departe.

Mai spune. Sa vad unde incepe sa fie o diferenta

Trimis de: Ahriman pe 10 Mar 2004, 11:10 PM

Constat ca aproape tot ce se scrie in jurnale(in general) nu numai aici,tinde catre o tenta pesimista;rareori vezi vreo sclipire de veselie,vreo fraza care sa emane speranta,optimism.De ce oare suntem asa?
Am incercat in mai multe randuri sa scriu un jurnal si de fiecare data am adt gres;de-abia acum am realizat de ce:nu pot scrie doar pentru mine!Ceea ce scriu vreau sa fie citit de altii,sa fie comentat,criticat,sa nasca polemici.Din cand in cand mai scriu cate o povestire pe care le-o dau prietenilor s-o citeasca si le cer sa-mi spuna daca le-a placut sau nu;atat.Daca le-a placut,foarte bine;daca nu,rareori le cer sa-mi spuna de ce,fiindaca de cele mai multe ori cele care nu le plac nu sunt cu actiune sau dialog,sunt doar reflectii despre lume,despre Univers.Si,de cele mai multe ori,il atac pe Dumnezeu(presupunand ca exista) sau ideea de Dumnezeu.
De aceea si pseudonimul acesta(sau cel avut inainte).Asa simt...
De aceea,va rog sa scrieti;puneti-mi orice intrebare;voi incerca sa raspund la toate.Desi singuratatea ma caracterizeaza,imi place sa discut,sa raspund la intrebari;lumea mea e un mister;eu sunt un mister,chiar si pentru mine.Ajutati-ma sa ma descopar!

Trimis de: Ahriman pe 11 Mar 2004, 01:04 PM

GANDURI

Traiesc, simt, actionez... Respir, ma hranesc, comunic... De ce? Cine vrea asta?... Unde ma aflu?!
Sunt o creatie a Domnului si ma misc din vointa Sa pe Planeta pe care El a creat-o pentru noi,muritorii...
Suntem paziti de ingeri si atrasi in pacat de Diavol; ni s-a dat libera vointa, dar cand ne-o manifestam incalcam invariabil perceptele Cartii Sfinte. Se zice ca Dumnezeu i-a dat lui Moise cincisprezece porunci dar o placa s-a spart si au ramas doar zece ("Zece negri mititei...").
Ma intreb: oare ce sunt toate acestea? Biserica ma bate pe umar si acuza:"Ereticule!". Oare asta sunt?
Cine stie? "Gandesc,deci exist!; asta-i adevarat. "Ma misc,deci traiesc!"; merge...
Dar ce-i adevarat?! Cine poate spune ca acesta nu-i decat un vis al unei fiinte imperceptibile, vis care va dura cat va dura si somnul acestei entitati? Hopa! Versiunea Dumnezeu!...
Renegat! Oare sunt ateu? Simplul fapt ca mi-am pus aceasta intrebare ar putea constitui o dovada a faptului ca nu sunt... Dar poate ca sunt!
Oricum, momentele in care vreau sa fiu ateu si ca fiinta care ne viseaza sa se trezeasca sunt mult mai dese decat celelalte variante!
Uneori am impresia ca traiesc intr-un vis al meu, ca momentele visului sunt cele reale si de-abia astept sa ma trezesc; oare ce este dincolo de vis?
Am recitit randurile de mai sus; nu-i asa ca nu se intelege nimic?
Prietene, care citesti aceste randuri, in momentul in care se va intelege ceva,totul va lua sfarsit!
Am fost creati - nu conteaza de cine si nu conteaza cum - intr-o cusca fara gratii, doar inconjurata de ferestre prin care doar putem privi, niciodata nu le putem deschide.
Suntem papusi in mainile unui papusar nebun, iar sforile ce ne leaga dispar doar in momentul suprem al contopirii cu neantul. Viata de apoi? Reincarnare? Lumi pline de lumina, drumuri care duc spre un scop final, dar... inconjurate toate de ferestre...
Priveste... si nu vei vedea nimic. De ce? Asa a vrut Papusarul; labirintul sau nu poate fi inteles decat de Visatori...
Am trecut la alta idee: Visatorii... Iti voi spune altadata.
Pana atunci, lasa-ti gandurile sa zboare si poate vei vedea cupola inchisorii... Dincolo... vei afla mai tarziu cum sa treci.

Trimis de: Ahriman pe 11 Mar 2004, 04:13 PM

MOLIMA

Focul mai palpai odata in incercarea de a invinge timpul,apoi se stinse...
Ramasesem singur; molima secerase in stanga si-n dreapta timp de trei saptamani nelasand nimic viu in calea sa.Preotul spusese ca e o pedeapsa divina insa cand boala l-a atins si pe el s-a lepadat de Dumnezeu. Cum se schimba oamenii...!
Au inceput sa moara... asa... din senin.La inceput,putini,apoi din ce in ce mai multi.Ii vedeai pe starda cum se impleticesc,se poticnesc si se prabusesc ca niste carpe iar, dupa cateva minute, cadavrele intrau in descompunere. Am incercat, la inceput, sa-i ingrop,insa era prea greu; uneori se rupeau in bucati in timp ce-i taram spre mormant...Oribil!
Am gasit o solutie mai viabila: ii stropeam cu benzina si le dadeam foc; uimitor cat de repede arde un cadavru!
Cand pe strada nu mai ramasese decat cenusa, am inceput sa intru in case si, unde gaseam un cadavru, dadeam foc. In unele case duhoarea era de nesuportat insa imi faceam treaba ca un robot: intram, stropeam cu benzina si aruncam chibritul aprins. La un moment dat mi-a fost frica ca o sa raman fara chibrituri, dar oraselul nostru este foarte mic; putine case au ramas in picioare.
Ieri a murit ultimul om: mergeam pe strada fumand o ultima - poate - tigare, cand a iesit dintr-o curte rugandu-ma sa-l izbavesc. Se prinsese de mine cu putere cand, deodata, vocea i-a inghetat; murise agatat de mine... De-abia l-am desprins de pe reverul hainei. L-am tarat pana la locul in care imi tineam canistrele cu benzina si i-am dat foc acolo,stand pana noaptea tarziu sa privesc focul. Mi-am dat seama cat de nevolnici suntem in fata naturii... Niste nimicuri!...
O usa s-a deschis, scartaind sinistru. A fost ca un tipat in noapte... Ce frig s-a facut dintr-o data! O simt! Doamna cu coasa! Se apropie de mine cu un ranjet pe fata-i hada...
Nu o sa ma iei! Ti-am rezistat pana acum, n-o sa cedez in clipa victoriei! Stiloul imi alearga neobosit pe hartie; nu trebuie sa ma opresc din scris, orice-ar fi! A devenit ceva vital pentru mine... dar... ce se intampla?! Stiloul imi aluneca din mana si cade pe podea... O,nu! S-a spart,imprastiind cerneala peste tot... Parca mi-a luat cineva scaunul de sub mine... Ma prabusesc langa masa de scris; mana mea incearca sa apuce marginea mesei insa nu prinde decat aerul. Capul mi se izbeste cu un zgomot infundat de podea; totul se intuneca in jur...
Incep sa aud voci; la inceput amestecate,nedeslusite, apoi din ce in ce mai clare:"... O sa mori!" imi spune una;"Credeai ca ai scapat!" imi zice alta. O voce baritonala se aude hohotind: "Nimeni nu scapa de EA!" si chipul had imi apare inainte!... Incerc sa strig,insa nici un sunet nu-mi razbate din gatul amortit. "O sa mor!" gandesc, iar vocile din jurul meu confirma: "Da!Da! O sa mori!Da!Da!". Coasa se apropie si...
O voce se aude cu putere:" Liniste!", iar celelalte voci amutesc; coasa dispare. In locul ei se iveste o lumina alba, ce emana caldura. In lumina... zaresc un chip... un inger! Chipul feminin al ingerului ce-mi zambeste inseamna viata pentru mine! Izbavire! O mana mi se intinde iar o voce calda, intima, imi spune: " Nu trebuie sa mori! Avem nevoie de tine pe Pamant! Stii asta!".
Brusc, deschid ochii; focul arde vesel in semineu. Langa mine, stiloul... este intreg! Ma ridic cu greu si ma asez la masa. Foaia alba a caietului parca ma cheama; mana mea zvacni iar stiloul scrise pe primul rand: " Imn inchinat vietii".
Afara a inceput sa ninga. In linistea noptii aud cum lumea renaste. Nu mai sunt singur!...

Trimis de: Ahriman pe 11 Mar 2004, 04:20 PM

Astept pareri si comentarii,ori aici,pe topic,ori prin PM sau,de ce nu,vreunul din messengere.

Trimis de: Crisse pe 11 Mar 2004, 05:37 PM

Diferenta a venit deja. Eu cred ca exista Dumnezeu, tu presupui . Totusi, nu pui prea mult in balanta asta.

Trimis de: Ahriman pe 11 Mar 2004, 05:52 PM

Uite un posibil raspuns la afirmatia ta:

Întâlnire cu Dumnezeu

Bună! Numele meu este Alex, am 93 de ani şi tocmai am murit.
Nu ştiu dacă este bine spunând că am murit; adevărul este că acum un minut eram la masa de lucru, cu pumnii strânşi de furie şi strigând provocator spre cer: „Dumnezeule, Te urăsc!”, iar în momentul următor am simţit o durere ascuţită în piept şi m-am trezit privindu-mi de undeva de sus propriul corp prăbuşit peste masă. Iar eu nu mai eram eu…
M-am privit uimit; nu mai aveam corp şi eram alcătuit dintr-un fel de energie solidă care pulsa uşor, schimbându-şi culoarea de la alb la roşu închis, aproape sângeriu. Ciudat! Nu mă aşteptam să fie aşa!
Deodată, totul în jurul meu a început să se întunece; ce …?! Eram înconjurat de întuneric total şi parcă pluteam uşor, suspendat în spaţiu şi timp. Ceva urma să se întâmple; ceva interesant, în mod sigur!…
Începeam să mă întreb dacă asta-i tot când, undeva în faţa mea, o uşă apăru; din direcţia pe care eu o consideram jos începu să urce un abur dens şi, fără să-mi dau seama, m-am trezit păşind pe ceva – pe ce oare? – îndreptându-mă spre uşă. Era o uşă imensă, sculptată parcă în lemn şi – ce interesant! – având doua culori:jumătate era albă iar jumătate era roşie. Hm! Parcă am mai văzut asta undeva! Ajuns în faţa uşii, am avut un moment de ezitare după care, cu hotărâre, am apucat mânerul rotund situat la limita dintre zona albă şi zona roşie şi am
împins. Uşa s-a deschis fără zgomot; dincolo de ea… acelaşi întuneric. Am ridicat din umeri şi am trecut pragul. Şi am căzut…
Nu ştiu cât a durat căderea; zile, luni, ani… Aici, timpul nu mai avea importanţă.Cădeam drept, ca o statuie. Cădeam şi mă întrebam când aveam să mă opresc; şi, ca şi când nici n-ar fi început, căderea a încetat. Iar eu eram Universul, priveam Universul; eram înger şi eram demon, eram Dumnezeu şi eram Satan, eram tot şi eram nimic!… Într-o străfulgerare cât o eternitate am înţeles toate acestea apoi…
conştiinţa mi-a murit. M-am privit din nou: jumătatea mea stângă aparţinea Raiului, iar jumătatea dreaptă Iadului. Jumătatea stângă era albă, jumătatea dreaptă era roşie; din spatele jumătăţii stângi îmi creştea o imensă aripă albă,strălucitoare, de înger; aripa jumătăţii drepte era întunecată, ca a unui liliac, brăzdată de vine sângerii şi terminată cu gheare. Mâna stângă era lumină, mâna dreaptă era sânge. Nu eram Dumnezeu, nici Satan; eram altceva…
- De ce mă urăşti?
Vocea apăru brusc în mintea mea, se răsfrânse în mine apoi ieşi din mine şi întreg Universul se cutremură. Dumnezeu vorbise! Eram înmărmurit! Ceva ce contestasem o mare parte a vieţii mele, se dovedise a fi adevărat! ŞI îmi vorbea! Şi avea îndrăzneala de a avea vocea cuiva foarte drag! Jumătatea mea dreaptă începu să se închidă la culoare şi să pulseze din ce în ce mai puternic, în timp ce jumătatea stângă părea să emită o lumină albă din ce în ce mai intensă. Ceva nu era în regulă. Iar eu eram cauza!
- De ce mă urăşti? Întrebarea părea să vină de peste tot din jurul meu, ca şi cum cineva s-ar fi rotit pe lângă mine cu o viteză superluminică. Dar, hei! Dumnezeu e un tip amuzant. Asta nu însemna că o să şi râd!…
Ştiam că trebuie să răspund, însă ceva părea să mă oprească; iar asta nu-mi convenea! Aşa că, într-un efort suprem de a învinge şi ultima barieră care separa omul de Dumnezeu, mi-am apropiat cele două mâini, am lăsat lumina şi întunericul să se contopească şi, în timp ce Universul se clătina din temelii, am erupt:
- De ce?! De ce?! Chiar nu ştii?! Tu, Cel care pretinzi că le ştii pe toate? Tu, Cel fără început şi fără sfârşit?! Chiar vrei să ştii de ce? PENTRU CĂ AM CREZUT ÎN TINE, TICĂLOS FĂRĂ INIMĂ CE EŞTI!! D’-aia! Fiindcă am crezut în poveştile copilăriei, poveşti despre un Dumnezeu bun şi iubitor la care poţi să apelezi cu încredere, ştiind că într-un fel sau altul te va ajuta! Poveşti de care Tu Ţi-ai bătut joc! Fără milă! Ai ucis copilul din mine şi, pentru asta, n-o să Te iert în veci! Mi-ai luat visele, fir’-ai Tu să fii!… Te dispreţuiesc! O, şi de-ar fi doar atât! E mult mai mult! Într-un moment de umor sadic, ai decis că cel mai bine este ca în familia mea fericirea să se cuprindă într-o lacrimă! Până şi asta Ţi s-a părut prea mult şi i-ai trimis pe ai mei în Valea Plângerii atunci când aveau mai multă nevoie de Tine! Dar Marele Şef era prea preocupat ca să audă plângerile unor bieţi muritori! Ah! Mi-e silă de Tine! Eşti un nimic în comparaţie cu oamenii!! Ai creat ceva, ceva cu conştiinţă şi cu suflet!… Şi apoi ai lăsat creaţia de izbelişte. Frumos, n-am ce zice! Însă vei plăti! Scump! Se zice că fiecare fiinţă eternă îşi caută sfârşitul; eu voi încerca să Ţi-l aduc pe al Tău. Ţi-o promit!
Începusem să mă încing, iar palmele mi se strângeau spasmodic, parcă ar fi vrut să-L apuce pe acel Dumnezeu invizibil de gâtul Lui nevăzut şi să-L strângă până ar fi auzit oasele trosnindu-I ( în ipoteza că ar fi avut aşa ceva). În jurul meu, Universul continua să se mişte, să se clatine, iar energiile cosmice începuseră să se adune, să se condenseze, culminând către un punct final pe care, destul de ciudat ( şi nu prea…), îl simţeam aproape. Poate chiar prea aproape…
Furia ce o simţeam în mine mi se părea perfect îndreptăţită; rostisem numai adevărul, iar de adevăr nu mi-a fost niciodată ruşine. Aşteptam replica lui Dumnezeu… Însă răspunsul se lăsa aşteptat. Iar aşteptarea se prelungea cam mult; şi uram să fiu lăsat să aştept… Poate Dumnezeu plecase şi mă lăsase singur, să urlu de nebun, zguduind Universul din temelii.
- Să nu crezi că a plecat!
Vocea venise de undeva din spatele meu şi, mirat, m-am răsucit să văd cine este. Însă n-am văzut pe nimeni.
- Nu pot fi văzut, la fel ca şi El. Dacă m-aş arăta, s-ar petrece unele lucruri mai puţin plăcute; înţelegi tu…
Era o voce interesantă: plăcută, caldă, apropiată întocmai ca vocea unui bun prieten; în acelaşi timp, era o voce puternică, cu o rezonanţă impresionantă, vocea unui comandant suprem de oşti obişnuit să i se dea ascultare. Şi mai era ceva… Ceva care-mi făcea jumătatea întunecată să pâlpâie din ce in ce mai tare, iradiind o energie uriaşă, ce încerca parcă să înlăture partea mea luminoasă. Eram
contrariat dar, în acelaşi timp, simţeam cum o bucurie nefirească se strecura încet, încet în mine.
- N-a plecat; stă doar şi se gândeşte la ce-ai spus. Cam ai dreptate si Lui nu-I place să piardă disputele cu nou-veniţii.
- Lucifer, Lucifer!... Vocea lui Dumnezeu se făcu din nou auzită, cu o nuanţă de dojeneală în ea. De ce minţi din nou?
- Dar cum adică mint, Doamne? Din câte ştiu eu, am spus întotdeauna adevărul, numai că ceea ce spun eu nu corespunde mereu cu ceea ce ai afirmat Tu; ori asta ne poate duce cu gândul la: oare cine dintre noi are dreptate?
- Eu am întotdeauna dreptate! tună vocea celui ce, se spune, a făcut totul. Eu sunt Dumnezeu! Eu am creat totul şi nimic nu mi se poate împotrivi! Eu reprezint Adevărul în tot ceea ce există!
Un uşor tremur al energiilor îşi făcu simţită prezenţa în jurul meu, iar componentele mele începură să vibreze într-o frecvenţă indefinită. Devenisem parcă un observator, însă un observator care lua parte cu însufleţire la evenimentele observate. Începeam deja să fac alegeri...Şi simţeam că ceva nu era în regulă cu Dumnezeu...
- Bine, bine! Nu trebuie să Te enervezi! Vocea împăciuitoare a lui Lucifer mă făcea să mă simt bine; un tremor plăcut îmi străbătea fiinţa şi mă făcea să mă întreb dacă nu cumva era un semn al celor ce aveau să urmeze. Deocamdată aşteptam. Speram să nu aştept prea mult.
- Ştii… n-am fost întotdeauna aşa; odată, înainte de facerea lumii cunoscute de voi Îl adoram şi eram recunoscător pentru că mă aflam în preajma Lui. Eram cel mai de seamă dintre slujitorii Lui şi cel mai înţelept; eu decideam ce-i bine şi ce-i rău. Acum însă…răul mi-este bine iar binele duşman!
Ura ce-o resimţeam în vocea lui Satan mă îngrozea; era o ură crudă şi sinceră, ura celui ce pierduse ceva pe vecie, ceva ce cândva fusese dreptul lui înnăscut iar acum îi fusese luat şi dat altcuiva.
- Pentru mine şi cei ce mi se alătură nu mai există milă şi iertare; altă cale decât lupta nu avem. Ştiu că nu prea avem cum să învingem…
- Dar cine spune că nu puteţi învinge?!
Mirarea şi încrederea mea părură să liniştească totul în jur; deodată, ca şi cum ochii mi s-ar fi deschis brusc, o uşoară vălurire a spaţiului de lângă mine îmi indică poziţia lui Lucifer. Oare ce se întâmpla?
- Oricâte speranţe am avea, Atotputernicul ne-a învins data trecută doar prin puterea vocii Sale cea de tunet; nu ştiu ce vrei să spui, dar cred că te înşeli.
- Şi Eu cred la fel; vocea de neconfundat a celui ce-L renegasem toată viaţa se auzi din nou, puternică şi încrezătoare. Iar asta m-a enervat!…Eram mai hotărât ca niciodată să pun capăt acestei mascarade şi să ştiu cu certitudine pe ce poziţie stau.
- În fond şi la urma urmei, care-i rostul acestei discuţii fără sens? M-am cam săturat să ghicesc ce va urma!
Învolburarea de lângă mine se accentuă şi mai mult iar nu departe de ea, o alta, strălucind uşor, îşi făcu apariţia.
- Trebuie să alegi!…Vocea lui Dumnezeu tună peste întinderile Universului şi acesta încremeni. Dacă treci de partea Mea vei avea slavă şi mărire; dacă alegi partea lui Satan… va fi război!
- Aşa să fie! strigă din partea-i de Univers cel Întunecat.
- Am timp de gândire?
- Cât este necesar să ajungi la o concluzie.
Am început să mă gândesc; perspectiva slavei şi măririi părea atrăgătoare, însă plictiseala ce o implica în compensaţie nu mă gâdila prea plăcut; pe de altă parte, varianta Satan suna mai interesant însă viziunea înfrângerii şi a dispariţiei în neant mă speria un pic. Dar… oamenii aveau tot dreptul să cunoască
adevărul, în toate formele lui, iar prima variantă nu cred că le oferă prea multe speranţe. Aşa că…
- Satan…ştii ce-i aia o sferă? Şi mi-am deschis mintea spre învolburarea de lângă mine.
Un hohot de râs plin de răutate începu să răsune în nemărginirile spaţiului; era un râs al cuiva satisfăcut şi încrezător în reuşita planului lui. Concomitent cu râsul noului meu stăpân, jumătatea mea întunecată se aprinse tot mai tare iar cea luminoasă păli şi, uşor şi pe nesimţite, începu să se întunece, să se metamorfozeze până când deveni identică cu cealaltă parte a mea. Eram acum un demon deplin şi, plin de satisfacţie, îmi întinsei aripile pregătit de zbor, când…
un sunet prelung şi sfâşietor umplu timpul şi spaţiul iar Eternitatea se cutremură: sunase trâmbiţa de pe urmă! Urma războiul!
Planetele şi stelele îşi opriră mişcarea; totul în jur încremeni, în aşteptarea momentului eliberator, cel care va descătuşa energiile universale şi va consemna începutul sfârşitului. Şi acel moment veni…
- A sosit clipa Apocalipsei! urlă Satan şi, într-o învolburare de forţe şi puteri, armata demonilor îşi făcu apariţia într-o maiestuoasă înaintare. O bucurie fără margini îmi umplu fiinţa când, ca o mângâiere, ca un tunet, vocea lui Satan se făcu auzită în mine şi zise:
- Ţi-ai câştigat dreptul de a conduce una din armatele mele şi de a hotărâ momentul începerii luptei. Ţine!
O sabie uriaşă îmi apăru atunci în mâna dreaptă în timp ce mâna stângă mi se încleştă pe un scut negru, cu încrustaţii de aur şi diamante.
Am ridicat sabia deasupra capului şi am aşteptat; în faţa mea, ca într-un vis, stelele începură să cadă una câte una şi transformându-se în cădere în câte un luptător din armata Domnului. Raze de lumină începură să brăzdeze timpul şi spaţiul, energiile începură să clocotească, arme fură scoase la iveală, îngerii strângeau rândurile în timp ce avansau spre noi, cântece de luptă umplură fiinţa universală. Nicicând nu mai văzuse Universul asemenea bătălie şi nicicând nu avea să mai vadă!
Am strâns scutul mai bine în pumn; aşteptam. Sfera demonică se concentra tot mai mult când, în fruntea armatei îngereşti i-am văzut pe Mihail şi Gavril, cu spadele lor de energie şi flăcări arzându-le ameninţător în pumni. Am ştiut că sosise clipa! Mi-am întins aripile şi…
- La ataaaac!
Sfera demonilor explodă într-o infinitate de bucăţi care pătrunseră ca nişte ghiulele în armata îngerească făcând largi cărări în puritatea blestemată! Cu o ură neîmpăcată m-am repezit drept în faţa lui Gabriel şi nici o urmă de remuşcare nu mi-a traversat fiinţa în timp ce-mi înfigeam sabia în chipul acela mândru şi strălucitor, trimiţându-i energia în neantul întunecat. Un urlet de groază se
ridică din armata celestă şi valuri de îngeri cu feţe lucitoare se porniră să curgă spre mine; am rânjit fericit şi strângând la piept scutul începui să tai cu sabia în stânga şi dreapta, făcând prăpăd.
Nici Satan şi ceilalţi demoni nu stătuseră degeaba; într-un efort suprem de forţe reuşiseră să spargă blocada îngerească ce păzea porţile Raiului iar acum Belzebut, urlând de fericire, zdrobea cu un buzdugan uriaş şi ultimele rămăşiţe ale mândrelor porţi, în timp ce hoarde de îngeri decăzuţi năvăleau în grădina miraculoasă, pârjolind totul în cale.
Am început să râd în hohote; nimic nu ne mai putea opri din marşul triumfal!
Simţeam victoria tot mai aproape iar mirosul ambroziei începuse deja să-mi încânte fiinţa. M-am întors să înfrunt un nou asalt îngeresc când… Ce-i asta? Nu se poa… Nuu!
Venind spre mine, cu braţele deschise şi cu tristeţea întipărită pe chip, erau… soţia mea, copii mei, toate fiinţele dragi mie din timpul existenţei mele terestre; nu! Înapoi!
Ezitam; sabia îmi scăpă din mână iar scutul îmi tremura. Nu mă simţeam în stare să fac nimic şi ştiam că pierdusem; crezusem că voi fi în stare să uit totul şi să îmi îndeplinesc destinul cu seninătate dar se vedea că mă înşelam…
Spectrele luminoase ce veneau sa-mi aducă sfârşitul (O! Cat de bine o ştiam!) ajunseră lângă mine si mă înconjurară. Apoi, ca intr-un vis hipnotic, incepura sa se rotească in jurul meu, din ce in ce mai repede, ca un carusel al destinului scăpat de sub control.
Eram derutat; nu ştiam ce va urma, când… Ca la o comanda invizibilă, rotaţia se opri iar eu mă trezii prins într-o menghină celestă, cu aripile, mâinile si picioarele imobilizate, fiecare ţinute de cate 2-3 îngeri. Eram pierdut!
Din zgomotul infernal al luptei, un vuiet se auzi, cu o intensitate tot mai mare, tot mai aproape; mi-am ridicat privirile şi… am zâmbit! Într-o mişcare maiestuoasa a celui ce ştia ca victoria e a lui, Arhanghelul Mihail venea încet spre mine, pregătit cu sabia-i de foc să-mi pună capăt existenţei eterne.
Am avut timp să privesc in jur si, pentru ultima dată, să-mi pot deschide conştiinţa către totul universal, sa o las invadată de Bine şi Rău, de Aici şi Acum; am privit chipurile uimite ale demonilor, satisfacţia victoriei de pe feţele îngerilor şi, ca într-un vis al nefiinţei, într-o străfulgerare ce parcă nici n-a existat a conştiinţei, l-am văzut pe Satan şi am ştiut ce va urma…
Sabia lui Mihail îmi străpunse pieptul iar urletul meu umplu fiinţa universală; într-o fracţiune a clipei, esenţa mea energetică se eliberă şi ţâşni spre noua gazda, care nu înţelese ce se petrecea decât când era prea târziu.
Un hohot macabru răsună peste întinderile spaţiului şi timpului; ce simplu era totul acum!
Mi-am înfăşurat mantia în jurul corpului, am privit încruntat spre Pământul recreat şi m-am adresat Celui Preaînalt:
- Cândva Te-am iubit; poate Te voi iubi din nou. Dar acum, între noi nu poate fi dacat razboi!
De departe,dintr-o lume demult pierduta,sosi si replica mult asteptata:
- Aşa să fie… Lucifer!

Trimis de: Crisse pe 11 Mar 2004, 05:56 PM

Cand papuci ai avut timp sa gandesti sa scii asta, ca eu abia am tastat mesajul

Trimis de: Ahriman pe 11 Mar 2004, 05:58 PM

Imi pare rau sa te dezamagesc,dar povestirea asta este scrisa mai demult;a foost o provocare la care am raspuns cu placere si de atunci a ramas mereu in mintea mea.Acum insa am dat doar copy si paste.Lectura placuta!

Trimis de: Crisse pe 11 Mar 2004, 06:01 PM

Merci ptr urare, insa provocarea mea nu a fost atat de mare pe cat de lung este textul tau . In afara de asta am sa-ti spun sincer ceva si sper sa nu se simta ca o ofensa. Prefer discutiile libere in astfel de situatie, nu imaginatie, creativitate. Am citit inceputul cu barbatul de 93 ani si m-am oprit la ura ptr Dumnezeu. Sorry

Trimis de: Ahriman pe 11 Mar 2004, 06:07 PM

Discutiile libere se bazeaza pe imaginatie, creativitate;altfel nu ar fi decat o insiruire de cuvinte fara sens,ce nu ar duce nicaieri.Imi pare rau ca simti astfel!O viata buna in continuare!

Trimis de: Ahriman pe 15 Mar 2004, 09:00 PM

In sfarsit,m-am intors!Cateva zile nu a mers net-ul si am suportat cam greu acest lucru,mai ales ca nu puteam sa intru pe han si nici sa-mi rezolv treburile legate de scoala.
Azi am venit in Bucuresti,afectat a doua oara de greva CFR-istilor!(si lunea trecuta am patit-o!).
Mi se apropie un examen destul de greu si trebuie sa ma apuc de invatat insa nu am chef!Oare ce metode ar fii bune sa ma determine sa invat?Stie cineva?

Trimis de: E.B.E. pe 15 Mar 2004, 09:20 PM

Da. Astepti sa treaca zilele. K, K - 1, K - 2, ..., 4, 3... dupa care te cuprinde disperarea. Si atunci te apuci de invatat. Si inveti cu spor.

Trimis de: Ahriman pe 15 Mar 2004, 09:45 PM

O sa incerc...Oricum,deja m-am apucat de niste mici conspecte;oare inveti mai bine daca ai febra?Am luat deja o aspirina,insa vad ca tot imi frige capul.Mai astept inainte de a mai lua ceva...Poate un ceai...

Trimis de: Ahriman pe 16 Mar 2004, 12:37 AM

Sunt un pic deprimat...Oare chiar asa de neinteresante sa fie scrierile mele,incat sa nu determine pe nimeni sa scrie parerea lor despre ele?
Hmm...inseamna ca mai am de lucru...La ce?La stil?La idee?La suflet?
Da...cred ca ar trebui sa-mi deschid sufletul...Sa iau cheia de unde am ascuns-o si sa incerc sa descui lacatul ruginit ce inchide starvechea poarta ce duce in inima sufletului meu...
Oare mai arde flacara straveche acolo?Sau suflul Visatorilor s-a prefacut demult in scrum?
Oare lumea mea mai exista?
Tata...

Trimis de: Crisse pe 16 Mar 2004, 09:18 AM

Esti citit

Trimis de: Ahriman pe 16 Mar 2004, 09:19 AM

Multumesc!

Trimis de: Ares pe 16 Mar 2004, 09:20 AM

Inca o pereche de ochi aici... Si sa stii ca asta ma intrebam si eu - daca citeste cineva ce tot insir pe la Jurnal... dar mi-a trecut perioada "curiozitate"....

Trimis de: Ahriman pe 16 Mar 2004, 04:59 PM

Tara Viselor...mi-am redenumit jurnalul...De ce am facut-o?Ca sa ma simt mai mult ca acasa...
Acasa?Da,in Tara Viselor e casa mea;de acolo imi vine sufletul si toata energia creatoare;candva,in curand,o sa va povestesc cum e acasa la mine.E frumos,atata timp cat sufletul ti-o permite sa o vezi,caci nu oricine poate patrunde acolo...
E o taina adanca,dar tare frumoasa!
Stai pe aproape...si poate o vei patrunde...

Trimis de: Ahriman pe 16 Mar 2004, 09:57 PM

Greu ti-e si cu dragostea asta!De vre-o ora ma chinui sa-l dadacesc pe varul meu cum sa recastige inima unei fete!Parca si mie mi-a fost mai usor!
Incet-incet,incercand sa-l ajut pe el si cautand fraze si expresii care sa mearga drept la inima,descopar cu surprindere(sau poate nu),un izvor de sentimente si idei de mult uitat,pe care credeam ca n-o sa-l mai redescopar vreodata!
Oare am fost chiar atat de romantic?Oare mai sunt?Eu am fost cel care am spus si scris toate acele cuvinte venite parca din alta lume?
Ceva inlauntrul meu se zvarcoleste;da, uitasem pe moment ca sunt Visator.Ce oroare era sa comit!
Dar nu se va mai repeta;trebuie sa ma concentrez si sa ma redescopar cat mai repede,altfel lumea reala ma va inghiti cu totul si-mi va fura sufletul.
La treaba,ce mai astepti?

Trimis de: Crisse pe 17 Mar 2004, 10:02 AM

E inundata de lumina si culori casa aia?

Trimis de: gypsyhart pe 17 Mar 2004, 03:44 PM

Pentru AUtor...
Am citit o parte din gandurile tale...
Nu vreau sa iti rapesc spatiul tau de aici, dar o sa spun ceva din experienta proprie in ideea ca poate te ajuta sa intelegi ce traiesti tu...
A fost o vreme in care si eu am crezut intr'o forta exterioara pe care unii oameni o denumesc dumnezeu. A fost o vreme in care ma rugam si in care credeam ca sunt ascultat de "dzeu". A fost o vreme in care ma temeam sa gresesc, in care ma condamnam singur ca nu sunt la inaltimea unor porunci mai mult sau mai putin divine.
Nu as putea sa dau o data exacta (sa zicem acum vreo 4 ani) , insa la un moment dat mi'am dat seama ca de fapt eu centrez si eu dau cu capul:D.
Apoi ca din ntamplare am luat contact cu un mistic indian, Osho, care m'a ajutat sa inteleg atatea lucruri din jurul meu si din mine ca nu le pot enumera...

Faptul ca tii acest jurnal si ce am citit aici imi sugereaza ca ceva nu merge...Poate se apropie o furtuna...poate un cutremur...o schimbare oricum...
Fii teapan!

Trimis de: Ahriman pe 17 Mar 2004, 03:51 PM

Schimbarea pe care o astept eu nu cred sa aiba loc in timpul vietii mele;poate "dincolo".... Cat despre cutremur... Deja am ajuns intr-o etapa a vietii in care nu ma mai regasesc,nu ma mai recunosc si in care incerc cu disperare sa-mi aduc aminte ce-am fost,cine am fost si ce vroiam de la viata.Ceea ce sunt acum nu ma multumeste deloc!Am ajuns sa simt dispret fata de propria-mi fiinta!
Iar asta,din pacate,cred ca-i doar inceputul...

Trimis de: gypsyhart pe 17 Mar 2004, 04:04 PM

Am mai zis si in alt context...Pana "dincolo" ne omoara "aci-ul"...
Daca nu mai este nimic de facut inseamna ca poti privi spectacolul!
Vei avea o surpriza:D

Trimis de: Ahriman pe 17 Mar 2004, 04:06 PM

De la cine?
Nu cred ca "de sus";iar soarta imi ofera mereu surprize,care de care mai neplacute...

Trimis de: Crisse pe 17 Mar 2004, 04:29 PM

Hai mai baieti, ce e cu voi, de unde atata mohoreala? Capul sus. priviti in jurul vostru si descoperiti ceva frumos, placut. Ganditi pozitiv. Totul vine din gandirea noastra. Absolut totul.

Trecutul trebuie sa-l lasati ptr atunci cand o sa tremurati intr-un sezlong si n-o sa aveti la ce gandi. Viitorul planificati-l azi . Doar azi, clipa asta de acum e importanta. Din trecut putem doar invata si trece mai departe.

Hei, ceva optimism trebuie aici.

Trimis de: Ahriman pe 17 Mar 2004, 05:09 PM

"Zambeste! Maine va fi mai rau!" Merge la categoria optimism?
Nu stiu daca in lumea de azi mai este rentabil sa fii optimist(doar daca ai o situatie materiala tare buna si iti poti permite orice).Eu am constatat ca de cate ori am fost optimist am cam luat-o in freza;pesimismul il am din nastere,cred.Vazand ca treaba cu optimismul nu merge,m-am intors la pesimism si imi merge tot mai bine.In plus,am fost un pic fortat sa ma intorc la asta,vazand ca singura forma de literatura ce se scrie si citeste in Romania este cu tenta pesimista,filosofica si mistica cu accente de dark-age si,vrand sa fiu si eu publicat cat de cat,a trebuit sa ma adaptez situatiei.
Oricum... Pesimistul zice:mai rau de-atata nu se poate! Iar optimistul zice: ba se poate!
Ce-i optimismul pana la urma?

Trimis de: Crisse pe 17 Mar 2004, 06:17 PM

"The optimist sees the doughnut, the pessimist sees the hole."

Cam de aici pleaca optimismul. E mai usor insa sa fii pesimist, sa gandesti ca ceva rau se v-a intampla. La ce ajuta asta insa...nu stiu.
La editura Curtea veche exista Colectia cartii cheie, care este plina de carti ptr dezvoltare personala. Sunt minunate si extrem de simplu de citit. Ne-au lipsit noua romanilor insa, daca ne gandim ca unele din ele au fost publicate prin anii 50 in America.

Gypsyhart
Invatatura lui Osho e interesanta simpla, usor de aplicat. Mi se pare insa deseori ..dur, rece. Nu strica totusi sa fie citit

Trimis de: Ahriman pe 17 Mar 2004, 07:13 PM

Unde pot gasi scrieri de-ale lui Osho?Multumesc!

Trimis de: Ahriman pe 17 Mar 2004, 09:03 PM

Scrie si tu ce vrei...

Autobuzul se apropia vijelios de penultima statie de pe traseu; Nicoleta se pregatea sa coboare, asa ca o intrebai din nou:
- Si tot nu te-ai gandit la un titlu?
- Ma,nu stiu... Scrie si tu ce vrei si iti spun eu dupa aia...
Autobuzul frana puternic si usile se deschisera; Nicoleta cobora, apoi imi arunca o ultima privire:
- Pa!Mai vorbim.
- Salut!
Usile se inchisera; ma asezai pe un scaun si imi lipii nasul de geam.Incepea sa se intunece."Scrie si tu ce vrei...";grozav titlu!
Coborai la ultima statie si pornii pe jos, parcurgand agale cei cativa zeci de metri pana acasa. Un vant se isca din senin sufland usor,obligandu-ma sa imi ridic gulerul la jacheta. Mi se parea mie sau se intunecase si mai rau?
Deodata, in jurul meu se produse o mare agitatie; din toate partile curgeau oameni, alergand, strigand. Un iz acru amestecat cu miros de fum imi izbi puternic simtul olfactiv. Imi ridicai privirile si ma oprii in loc,uimit;unde naiba eram?!
Orasul disparuse! In locul lui aparuse o zona deluroasa, acoperita cu iarba arsa pe alocuri, bolovani si maracini, dominata de o ridicatura mai proeminenta, in varful careia, pe un plan indepartat al unui cer sangeriu, se distingeau trei cruci...Trei cruci?!!! Ce...?
Mirat peste culme,am privit in jur; oamenii pareau desprinsi din alta lume, dintr-un timp biblic prea bine cunoscut, al nasterii crestinismului si al noii ordini mondiale. Oamenii stateau stransi in grupuri destul de mari si discutau cu insufletire, privind mereu spre cruci; o parte din ei,in special femei, plangeau.
Deodata, dinspre cruci se auzi un vaiet, o tanguire parca neumana, o expresie a unei dureri de neinchipuit. Am avansat spre sursa acelui sunet.
In fata mea aparura brusc niste oameni imbracati in niste costume care aduceau vag cu ceva ce vazusem in cartile de istorie. Soldati romani! Nu era nici o greseala: coiful cu pene, mantia rosie, scutul dreptunghiular, fusta de zale, sabia scurta... da,toate erau acolo!
Tremuram; ceva incepuse sa se agite in mine, sa se contorsioneze. Ma durea! Era ca si cum o constiinta ancestrala adormita, un ceva latent de milenii se destepta in mine si vroia sa erupa la suprafata!
Observai mirat ca nimeni nu parea sa ma bage in seama;m-am apropiat temator de soldati insa trecui de ei ca si cum nici n-ar fi fost.
Deodata, un strigat de durere si furie ma incremeni:
- Doamne, Dumnezeul Meu! De ce m-ai parasit?!
Era ceva in strigatul acela ce n-am reusit nici pana acum sa identific! Fara sa vreau, m-am trezit urland...
Concomitent,fara nici un avertisment, un traznet paru sa despice cerul iar un cutremur ma azvarli la pamant. Parea ca intreaga lume se zguduie si ma intrebam daca aveam sa scap de acolo cand, ca la un semn, cutremurul se opri.
Ma ridicai cu greutate de la sol si privii in jur:ceilalti oameni nu se ridicasera inca de pe pamant, iar unii dintre ei pareau incremeniti intr-o atemporalitate ciudata desprinsa de pe panza unui pictor nebun.
Cu pasi tematori, m-am apropiat de cruci; pe cea din centru, cu coroana de spini insangerandu-i fruntea si cu sangele curgand dintr-o rana de sulita din piept,era rastignit EL. Era sfarsit!
Nu semana deloc cu picturile bisericesti; destul de mic de statura, cu barba ravasita,pe alocuri smulsa, cu paru-i castaniu atarnandu-i neregulat in suvite ude de sange si sudoare, Fiul Omului nu parea deloc forta care inspaimantase imparati si preoti! Mi se facu mila. Fusese... iar acum nu mai era.
O adiere de vant ii misca pletele usor, iar capul i se inclina si mai mult si... Pe Jupiter! Ochii i se deschisera fixandu-ma, tintuindu-ma pe loc. Inima-mi inceta sa mai bata...
Priveam pierdut ochii aceia de un negru fara sfarsit, care parca ma inghiteau,ma absorbeau intr-o alta lume...
- Tu! Ce cauti aici?!
Vocea imi bubui in auz iar sufletul mi se cutremura. Deschisei gura sa zic ceva, insa nici un sunet nu-mi iesi din gatleju-mi amortit.
- Nici acum n-ai suportat sa stai deoparte? N-ai ce cauta aici! Pleaca!
Un foc mi se aprinse in suflet; parca tot trupul imi ardea! Teama disparu, iar un ranjet macabru mi se intipari pe fata. Ridicai mana dreapta si, ca intr-un vis, atinsei rana din piept apoi, cu degetele pline de sange, imi atinsei fruntea apoi buzele.
Sangele ma arse ca un fier inrosit iar un urlet animalic mi se inalta din piept.Fara nici o pauza, izbucnii apoi in ras.
Timpul disparu; in jurul meu secolele zburara, universuri se nascura si murira si... ma trezii in fata casei, cu o mana pe poarta de la intrare.Era intuneric si eram singur; ridicand din umeri, am impins poarta si am intrat in curte.
Niciodata nu am mai pus piciorul intr-o biserica.Poate intr-o zi indepartata o voi face din nou... Sau poate nu. Iar de cate ori privesc o cruce, vad acei ochi fara fund, mana dreapta mi se strange in pumn iar undeva in adancul sufletului meu, o voce macabra hohoteste mereu.

Trimis de: E.B.E. pe 17 Mar 2004, 09:06 PM

Mah tu te-ai uitat la Passion of the Christ!

Trimis de: Ahriman pe 17 Mar 2004, 09:08 PM

Ai citit povestirea?
Din pacate pentru istorie,nu m-am uitat la film.Povestirea a fost scrisa cu vreo trei ani in urma(am si dovezi,martori).
Eram sigur ca o sa se zica asta!

Trimis de: gypsyhart pe 18 Mar 2004, 09:44 AM

@Ahriman
Va fi o surpriza placuta. E tot ce pot sa zic.
Eu am cumparat cele mai multe carti ale lui Osho de la libaria NOi de la Dalles. Undeva in spate la religie. In principiu poti alege orice carte pe care ti'o permite buzunarul. Cele de la editura RAM mi se par insa cele mai potrivite pentru ca pastreaza ideea de discurs rostit.
Mai poti gasi carti de ale lui la tarabele acelea cu carti despre paranormal, medicina naturista etc. Este una la Romana, mai este una pe la UNirii...VEzi si tu.

@Crisse
OSho este dur intradevar....UNeori:)
Eu l'am simtit ca pe un prieten.
Sa stii ca nu totul vine din gandire. Dansul nu vine din gandire, te asigur.

Trimis de: Ahriman pe 18 Mar 2004, 10:09 AM

Intr-o zi, pe cand dormeam...

Am visat cum Dumnezeu a coborat pe Pamant, chiar in fata mea. Arata ca un batranel simpatic, micut, cu o barba alba ca neaua, lunga pana la piept si cu ochii albastri ca marea.
Sprijinit intr-un toiag in forma unui sarpe incolacit pe un bat, a facut cativa pasi inspre mine, apoi s-a oprit. Parea ca ceva Il nedumereste. M-am apropiat de El si, cu teama, L-am intrebat:
- Ce s-a intamplat, Doamne?
M-a privit curios, ca si cum n-ar mai fi vazut un om nciodata.
- Ce este aici?
Avea o voce surprinzator de blanda si calda. I-am raspuns mirat:
- Pai... aici este Pamantul!
S-a incruntat iar privirea Lui m-a fixat patrunzator.
- Nu, nu! Ce este AICI?!!!
Eram derutat. Nu stiam ce vrea. Raspunsul mi L-a oferit tot El:
- Aici nu este Pamantul!
- Dar...
- Pamantul pe care L-am creat Eu nu arata asa. Era un Pamant pur, plin de bunatate si fericire. Asta nu e Pamantul! Sarmani nebuni, ce ati facut?
Cuvintele parca refuzau sa-mi iasa din gura. Stateam, privindu-L nelinistit si asteptand urmarea. S-a uitat in jur si a oftat. Doua lacrimi ii aparusera in colturile ochilor.
- Ati reusit sa transformati Raiul in Purgatoriu; iar a castigat Celalalt. Si cand te gandesti ca v-am dat o a doua sansa... Saracul Noe! Daca ar fi stiut...!
S-a intors si parea ca vrea sa plece. Cu un efort extraordinar am reusit sa articulez:
- Si acum...? Ce se va intampla?
A oftat din nou, apoi a zis:
- Iar trebuie sa o iau de la capat! Si a disparut.
M-am trezit brusc din somn si mi-am dat seama ca adormisem pe gazonul din fata casei. Am dat sa ma ridic de pe iarba si... am incremenit! In fata mea, sprijinit intr-un toiag avand forma unui sarpe incolacit pe un bat, cu barba alba lunga pana la piept si cu ochii albastri ca marea, un batranel simpatic ma cerceta curios...

Trimis de: Crisse pe 18 Mar 2004, 10:26 AM

Trimis de: Ahriman pe 18 Mar 2004, 10:41 AM

Din cand in cand mai aruncati cate o privire si peste povestioarele mele,daca aveti timp;o parere despre ele sau despre mine nu strica...

Trimis de: Ahriman pe 18 Mar 2004, 10:45 AM

Imi permit sa adaug aici o poza care imi place tare mult si in care sunt eu cu doi prieteni la mare,acum 5 ani(oricum,de atunci nici unul nu ne-am schimbat prea mult).
Eu sunt cel din mijloc.

 scan00021.jpg ( 54.7K ) : 45

Trimis de: Crisse pe 18 Mar 2004, 12:36 PM

Te-ai blindat atat de bine incat te recunoastem toti

Trimis de: gypsyhart pe 18 Mar 2004, 01:14 PM

@Ahriman
Stiu ca suntem in "Tara viselor", dar...daca vrei sa atingi vreo coarda a celui care citeste trebui sa vorbesti si de lucruri reale. Sau oricum cel care citeste nu trebuie sa sesizeze cand treci granita dintre real si imaginar. In asta consta arta de fapt. (cel putin in opinia mea). Am ramas cu impresia ca tie iti place fantezia..de asta zic si eu
Artistul e ca un granicer. A vazut ceva din lumea obisnuita, comuna, dar a vazut ceva si din "imparatia cerurilor".....
Mi'a placut perspectiva la fotografie....

@Crisse
Inteleg ce vrei sa zici. In general este asa cum spui.
Insa in privinta dansului te inseli. Cel putin in cazul meu. Eu cand simt cu adevarat nevoia sa dansez nu mai gandesc. Se intampla pus si simplu. Nu e legat de ceva care a fost odata sau de ceva care urmeaza sa fie.

Trimis de: Crisse pe 18 Mar 2004, 01:21 PM

Ahhhhhhhhhhhh, ma intereseaza subiectul referitor la dans. Spune mai mult...sau deschide alt topic ca sa nu fim off aici

Citeam despre arta de a scrie. Un scriitor spunea ca scria tot ce-i trecea prin minte cu lux de amanunte si apoi stergea din text putin cate putin pana ce ramanea esentialul incat putea sa lase cititorul sa se scufunda in povestirile lui. Scrisul e o arta. Putem fi hazosi cand vorbim, dar putem in acelasi timp sa nu avem acelasi farmec in scris.
Cred ca in primul rand trebuie sa transmiti ceva fin, senzual pe care sa-l impletesti cu ceva surpriizator, periculos incat sa dai farmec povestii tale.

Aici la han cineva isi in jurnal isi povesteste durerile din dragoste. Stim cu totii cat de greu este sa citesti texte lungi aici (ups, scriu mult acum ), insa am citit toate textele din acel jurnal si asteptam mereu sa vad ce se mai intampla.

Scrisul trebuie exersat Incercarea de a o face e buna

Trimis de: Ahriman pe 18 Mar 2004, 01:44 PM

Eu scriu ce simt si scriu mai ales despre cum vad eu lumea ,asat sau cealalta.Mai ales,imi place sa scriu despre "intalnirile" mele cu forta suprema sau cum o vad eu.A,in special imi place sa scriu despre prietenii mei si despre cum vad eu relatia de prietenie.Nu ma intereseaza critica literara; ea e buna in alta parte; mai intereseaza daca o povestire ii place cititorului sau nu.Pana acum,au placut la multi.Sper sa fie asa si de acum incolo.

Trimis de: niky pe 18 Mar 2004, 02:44 PM

Intra-i si io aci...vazu-i ...citi-i ....
Ahriman draga, privesti cam mult in jurul tau si-n mintea ta. Unde ti-e sufletul? E pe aici, pe-aproape, dar....se pierde printre randuri.
Ai spus ca povestirile sunt scrise mai demult. Si io am scris ceva la viata mea, dar, recitind, imi dau seama ca acum - evident - gandesc altfel si , mai ales, simt altfel.
M-ar interesa ce simti acum. Coincide cu ceea ce simteai acum trei ani? Nu te-ai schimbat deloc? Asa crezi tu.
Am observat ca ai nevoie de confirmari. Esti altfel si o strigi in gura mare. Ai nevoie ca ceilalti sa-ti spuna: "ne place" sau "nu ne place". Asa vei sti cu siguranta ca macar ti-am ofeit din timpul nostru.
Si eu ti-am oferit din timpul meu, citindu-ti povestioarele.
Ai trecut prin experiente neplacute sau asa ai fost tu dintotdeauna sau asa iti place sa crezi?
Ai crezut vreo clipa-n viata ta ....in D-zeu?

Trimis de: Crisse pe 18 Mar 2004, 05:59 PM

Ahriman, daca vorbim despre scris asta nu inseamna ca te judecam cumva ptr talentul tau. Ar fi nedrept. Cred ca ceea ce a deranjat pe unii este necredinta in Dumnezeu. Multi ne ferim de alte puteri..straine, reci. Intelege-ma corect te rog.
Si ca un apropo la ce a spus si Nicky mai devreme, atasez cateva ganduri bune care ar trebui sa ne dea de gandit...chiar daca Dumnezeu nu ezista. (Dumnezeu exista...e aici )

Dumnezeu nu-ti va cere sã spui ce suprafatã are casa ta, dar îti va cere numãrul celor pe care i-ai primit în casa ta.

Dumnezeu nu-ti va cere numãrul hainelor din dulapul tãu, dar îti va cere numãrul celor pe care i-ai îmbrãcat.

Dumnezeu nu-ti va cere sã-i spui cel mai mare venit pe care l-ai realizat,dar te va întreba dacã ti-ai îndeplinit slujba dupã maxima ta capacitate.

Dumnezeu nu te va întreba câti prieteni ai avut, dar te va întreba câtor oameni le-ai fost prieten.

Dumnezeu nu te va întreba despre vecinãtatea în care ai trãit, dar te va întreba cum ti-ai tratat vecinii.

Dumnezeu nu te va întreba despre culoarea pielii tale, dar te va întreba despre culoarea caracterului tãu.

Dumnezeu nu te va întreba de ce ti-a luat asa de mult ca sã gãsesti Salvarea, dar te va duce, plin de iubire în ceruri si nu la portile Iadului.

Dumnezeu nu te va întreba câtor oameni le-ai transmis acest mesaj, dar te va întreba dacã ti-a fost rusine sã-l transmiti prietenilor tãi.

Deci transmite acest mesaj mai departe si fii mândru de credinta ta.

Dumnezeu sã te binecuvânteze."

Trimis de: Ahriman pe 18 Mar 2004, 07:32 PM

Poate ca intr-un vis nebun am crezut in Dumnezeu,sau in ideea de Dumnezeu; insa acum asa simt,asa scriu.Dumnezeu este un tip tare glumet(presupunand ca exista);ne-a creat si ne-a lasat de izbeliste,ca sa se joace alte forte cu noi si el doar sa priveasca.
What can I say:I'm drawn to the dark side!AND I LIKE IT!

Trimis de: Crisse pe 19 Mar 2004, 08:25 AM

Fiecare isi alege calea pe care si-o doreste. Deci chiar esti de partea cealalta. Pacat...nu mai pot spune nimic. Ma retrag. Toate cele bune tie.

Trimis de: Ahriman pe 19 Mar 2004, 08:35 AM

Asta e!Se mai intampla si de-astea! Asta nu inseaman ca in lumea de zi cu zi nu sunt sociabil sau comunicativ. Doar in ceea ce priveste "credinta" stam diferit...In rest,suntem oameni...

Trimis de: Crisse pe 19 Mar 2004, 09:02 AM

Suntem oameni:).

Am observat ceva totusi la tine. Sunt convinsa ca mesajele astea nu-ti fac tocmai bine. Tu totusi te mentii pe aceeasi linie. E mult bun in tine

Trimis de: Ahriman pe 19 Mar 2004, 09:57 AM

In fiecere din noi e bine si rau;depinde insa care din forte o lasam sa predomine.Nu sunt rau prin definitie,insa cand sunt starnit...Pazea!Parca memorii ancestrale se desteapta in mine,forte care nu mai cunosc zagazuri si totul se intuneca;am viziuni cu lumea de "dincolo' si nu de multe ori mi s-a intamplat sa am senzatia unor prezente stranii,sa primesc mesaje...La inceput ma speriau,ca pe oriceine,insa pe masura trecerii timpului am invatat sa le accept si,inconstient,poate, sa le acumulez,sa le inglobez in propria-mi fiinta.Mi s-a intamplat sa supravietuiesc impotriva naturii de mai multe ori(de vreo 2 ori pot spune ca am vazut moartea cu ochii si,culmea,nu eram deloc speriat!) si de aceea am convingerea ca sunt un tip deosebit si ca impotriva incercarii "unor anumite forte" am reusit (si sper sa reusesc in continuare) sa supravietuiesc. Am insa un sentiment tot mai pregnant ca Raiul(daca exista) nu va fii casa mea;nu-mi pare rau decat dintr-un singur motiv:persoana pe care o iubesc va ajunge sigur acolo si nu stiu daca voi suporta despartirea de ea;de aceea mi-am propus ca "dincolo" sa fac tot posibilul sa distrug ceea ce ne-a creat (in Rai nu voi fi primit decat daca il voi cuceri) si,daca va fii sa pier in neant,macar in clipa suprema a contopirii cu eternitatea sa fiu cu jumatatea mea,ca unul.Pot spune doar ca,intr-un fel,dragostea m-a facut rau... Dar nu-mi pare rau;macar voi avea o ocupatie "dincolo...

Trimis de: gypsyhart pe 19 Mar 2004, 09:58 AM

[off topic]
@Crisse
Exista un topic "Terapia prin dans" la forumul "Exploratorium" daca nu ma insel.
Am scris acolo ceva. DAca vrei contiunam discutia acolo.


[on topic]
@Ahriman
Am gasit de curand un alt autor care mie personal mi'a placut ff mult prin simplitatea lui.
E vorba de don Miguel Ruiz. Are 3 carti aparute la editura MIx din Brasov. Sunt in format mic si scurte.
"CEle 4 legaminte. CArtea intelepciunii toltece"
"Arta de a iubi"
"Cele 4 legaminte, ghid practic"

Trimis de: Ahriman pe 19 Mar 2004, 10:02 AM

Multumesc pentru informatii!
@crisse:ti-am dat un raspuns,cred,in postarea de mai sus.Keep hopeing!

Trimis de: N.V. pe 20 Mar 2004, 12:58 AM

@Ahriman
Daca tu ai scris ceea ce sta pus sub numele tau, scrie in continuare, pentru ca scri bine ce scri. Ti-am "devorat" povestioarele, mai ales ca nu am citit mai nimic inafara de cartile necesare pentru bac de aproximativ sase lui. Nu stiu exact cine spunea (cam cu zece mesaje inaintea mea) ca faci prea brusc trecerea de la real la ficitune. Socant mi s-a parut la miniistorisirile tale tocmai lejeritatea, lipsa de constrangeri, naturaletea prin care ai ajuns de pe Pamant fata in fata cu Belzebut sau Lucifer (nu mai stiu cum l-ai numit). Nu am sesizat nici o schimbare de cadru, nici o schimbare de registru, nimic evident care sa anticipeze schimbarea pana in momentul in care m-am trezit cu Diavolul sub nas. Eu "aprob pozitiv" calitatea scrierilor tale si cred ca n-ar fi rau daca ai incerca sa iei legatura cu un editotor.
Mai am si unele pareri in legatura cu incertitudinea existentei divine si mai multe in legatura cu incertitudinea existentei divine prezentate de biserica, dar le pastrez pentru o alta data. Pana atunci astept noi mesaje de la tine, care sper sa fie cel putin de bune ca si cele prezente momentan la Han.
Si daca esti interesat, poti accesa pagina de web http://www.poezie.ro , unde sunt mai multe texte trimise de membri si din cate stiu eu are intentia de a descoperi "noile talente".
"Sa ajungi cat Cosbuc de mare!"

Trimis de: Ahriman pe 20 Mar 2004, 05:45 PM

MULTUMESC PENTRU APRECIERI! MA SIMT CHIAR INTIMIDAT DE FAPTUL CA CINEVA PE CARE NU-L CUNOSC IMI APRECIAZA POVESTIRILE!Cat despre partea cu editorul, nu am gasit pe cineva care sa publice povestiri de genul celor scrise de mine.
Te mai astept pe aici, cu orice parere sau subiect despre care vrei sa discutam.

Trimis de: Ahriman pe 20 Mar 2004, 07:43 PM

Pe cand eram copil...

Pe cand eram copil, lumea era alcatuita din vise frumoase, viise de joaca, vise de bucurie. Totul era perfect iar lumea era fara fisuri!
Visam! O, ce inchipuire mareata, ce speranta de viata! Visam, iar visele erau dorinte si dorintele se transformau in pesti ce umpleau oceanul existentei mele, se inmulteau si-mi colorau lumea! Visam, iar visele deveneau realitate si realitatea devenea vis, un vis in care totul se pastra la fel, incremenit intr-o atemporalitate fermecatoare!
Visam, iar visele erau fericire, o fericire a copilului din mine, o fericire a copilului de oriunde, o fericire a lumii intregi in comuniune cu Raiul si ingerii luminosi!
Visam iar visele curgeau fara incetare, intr-o succesiune ametitoare si nu realizam ca visez si ca - odata si-odata - va trebui sa ma trezesc!
Visam, dar visele mi-au fost oprite brusc de o mana neinduratoare: mana timpului!
Visam, dar in vis nu realizam ca ma dezvolt, ca inaintez in varsta; visam, insa Timpul a spus:"Stop!". Si visele s-au oprit!
M-am trezit si am privit in jur: ce oroare! Lumea era altfel, iluziile si sperantele mele nu puteau sa existe in lumea reala si cruda, in lumea lacrimilor si tristetii.
Mi-am pierdut visele; nu mai pot sa visez iar lumea se prabuseste in jurul meu. Pacat! M-am lasat purtat de vise si nu am reusit sa ma adaptez iesirii din vis.
Nu-mi place! Imi vreau visele inapoi! Vreau sa-mi regasesc copilaria!
Pe cand eram copil, visam...

Trimis de: Ahriman pe 20 Mar 2004, 08:20 PM

Intuneric; peste tot, in jurul meu, in mine, este intuneric. Tine de cativa ani buni( sau decenii?) si n-am idee cand se va termina. Nici nu-mi pasa; aici n-am nevoie de lumina, nici de surogatele acesteia. E intuneric, o noapte adnca si grea dar, in acelasi timp, cu binecuvantarile aderente noptii: liniste, pace, uneori discutii calme si soptite cu vecinii(doar nu vrem sa-i trezim pe cei care vor sa se odihneasca!).
E bine. Nu-i chiar ca inainte, dar e bine; imi vine sa rad. Mi-am adus aminte de ceea ce mi-a zis mai demult o buna prietena: zicea ca e util sa inveti si alte lucruri dinafara sferei tale de preocupari si ca e bine sa te mai risti din cand in cand, sa accepti si alte idei, alte pareri, chiar contrare credintelor tale; nu se stie niciodata cand iti vor folosi. I=am replicat sarcastic: " Chiar si cand esti mort?"; raspunsul a venit prompt: "Da!".
Spre rusinea mea trebuie sa recunosc: a avut dreptate! O sa-i comunic lucrul asta cand mi se va alatura. Nu mai am mult de asteptat; a venit un tip negru pe aici, parca Azazel ii zicea, si mi-a spus ca se pregateste si ea de drum. De-abia astept s-o vad!
Hm, un vierme! In ultima vreme apar ceva mai rar; nu m-ar deranja daca s-ar hrani si cu altceva, nu de alta, dar mi-au mai ramas putine celule si nu vreau sa apar in fata cunoscutilor numai oase! Si apoi, daca raman osos, intru in ultima etapa de evolutie( cat timp esti in putrefactie nu se atinge nimeni de tine; ai vreo 7 ani de liniste. Dupa aceea treci intr-o tabara sau alta, in functie de de ce a facut sufletul tau in acesti 7 ani: e judecat, cantarit si analizat apoi... valea!... in Rai sau in Iad. Se mai intampla uneori sa nu se hotarasca si atunci te trimit inapoi - o noua viata - sa vada ce faci, dupa care te judeca din nou), asa ca nu as vrea sa plec inainte de a-mi revedea prieteni dragi.
Eh, asta e! Uite, a aparut si un sobolan! Ce haios e! Am vaga impresie ca judecata mea se apropie de sfarsit; a inceput o forfota ciudata in jur si se face cam cald. A, da! Uite-l pe Azazel! E clar! Am fost trimis unde banuiam: in armiile negre! Sa vezi distractie la Apocalipsa!
Ultima celula a disparut; din gura-mi larg deschisa si cu cativa dinti lipsa, o flacara mica se inalta usor. Apoi doua coarne, doua aripi membranoase si noul meu suflet se porneste pe culoarul rosu. Sa vezi distractie...!

Trimis de: Ahriman pe 22 Mar 2004, 11:56 AM

Sunt tare nevos! Si totul din cauza colegului de camera care este de o indolenta extrema!
Cateva exemple? Sigur! Sa vad cate imi aduc aminte:
La inceputul sederii noastre in comun, mi-am adus calculatorul la Bucuresti,legandu-l la internet.Sigur, i-am cedat ceva timp si colegului,ca asa-i frumos,ba chiar mi-a platit si un sfert(aproape, de conectare). L-am rugat o singura chestie: nu instala nimic de pe net! Mai ales ca este total afon in ceea ce priveste informatica! Am pecat acasa in week-end: cand m-am intors, am dat drumul la calc si...surpriza! Am gasit un program care nu era acolo cand am plecat,care, pe deasupra,nici macar nu mergea cum trebuie,afectand tot sistemul.L-am chestionat pe coleg si mi-a raspuns ca el l-a instalat, dar - aici vine partea si mai buna - ca a crezut ca l-a sters! Deci,pe langa faptul ca nu imi respectase rugamintea, mai incercase si sa-mi ascunda lucrul asta1Macar de-ar fi facut-o bine! Am dezinstalat programul respectiv si mi-am repetat rugamintea.
Peste o luna,cred, vin la Buc si-mi zice colegu' ca nu stiu ce a facut el pe net ca au aparut niste iconite in plus pe ecran si ca nu mai merge calc(asta dupa ce in prealabil ii spusesem ca daca nu merge ceva la calculator, sa ma anunte). Am deschis computerul si, bineinteles, nici macar in My Computer nu am putut sa intru!Era terminat!Tiot felul de programe ce accesau site-uri porno si de-alea publicitare tronau pe desktop-ul meu.
Nu stiu cum de mi-am stapanit nervii!Imi venea sa-l arunc pe geam!
Am reparat computerul si,ca o preacutie, i-am stabilit o limita de acces prin parola la Internet. atat! Dar sunt convins ca daca e, tot va gasi el o cale sa-l strice din nou!
Tine-ma Doamne! Mai am de zis, dar acum trebuie sa plec!
Fiti cuminti!

Trimis de: Vornicum pe 22 Mar 2004, 12:00 PM

Ahriman nu te auto-transforma intr-o victima. Ai multe de zis. Fii putin mai serios si o sa vezi ca lumea e mult mai frumoasa.

Trimis de: Ahriman pe 22 Mar 2004, 12:02 PM

Nu te inteleg; si nu ma transform, ci sunt transformat! Noroc ca am prieteni.
Si oricum,mai e de spus;de-ar fi doar atat!

Trimis de: gypsyhart pe 22 Mar 2004, 03:38 PM

@Ahriman
Stii ce spun medicii ca "e mai bine sa previi decat sa tratezi"...
Daca stiai cu cine ai de face sau daca nu stiai cu cine ai de face (si la ce te poti astepta) trebuia sa faci treaba cu parola din start.... Din moment ce este calcul tau tu dictezi termenii.
Parerea mea:D

Trimis de: Ahriman pe 25 Mar 2004, 05:16 PM

A GRESI ESTE UMAN, DAR TE FACE SA TE SIMTI DIVIN! Am avut prea mare incredere in oameni.se pare. Oricum nu se va mai repeta!

Trimis de: Ahriman pe 25 Mar 2004, 10:08 PM

Asa imi doresc uneori sa fiu si eu moderator... Dar nu se poate... Insa mai e mult pana departe...

Trimis de: axel pe 25 Mar 2004, 11:07 PM

Vorbeste cu Minerval... si el a avut problema asta mai demult (cand se numea altfel) si a stiut sa se descurce. Era ceva cu ochiul atotputernic sau atotceva acolo.

Trimis de: Ahriman pe 25 Mar 2004, 11:10 PM

Despre ce problema? Treaba cu moderatorul? Sau alta?

Trimis de: axel pe 25 Mar 2004, 11:11 PM

Da, cu moderatorul.

Trimis de: bdl pe 25 Mar 2004, 11:15 PM

Ahri,
pe bune acuma, de ce vrei asa de mult sa ai functia de moderator?

Trimis de: Ahriman pe 25 Mar 2004, 11:22 PM

Sincer, nu pot spune exact; nu o luati ca pe ceva ofensator. Simt o dorinta launtrica( nu o pot defini) de a fi moderator; e mai mult o curiozitate de genul:"Sunt in stare?Oare ma voi simti mai bine?" E o dorinta, intr-un fel, de a avea mai mult control asupra unor topic-uri deschise de mine; iar despre celelalte, in unele se cam da lumea pe la off-topic( nu neg,si eu am calcat stramb de cateva ori). Oricum, nu e o chestie vitala...

Trimis de: bdl pe 25 Mar 2004, 11:28 PM

"E o dorinta, intr-un fel, de a avea mai mult control asupra unor topic-uri deschise de mine;...."
Ahri, nu te supara, dar un moderator exact asa ceva NU trebuie sa faca.

Trimis de: Ahriman pe 25 Mar 2004, 11:42 PM

Nu ma supar; nici nu-mi faceam sperante; fiind jurnalul meu, pot spune si de ce: sunt prea belicos si ceea ce spun eu da nastere la multe polemici,cand, asa cum ai spus, un moderator ar trebui sa aplaneze conflictele, sa medieze... Cat des[re control... Suntem si noi oameni; nu intentionam sa-mi exercit controlul intr-o maniera absolutista;in plus, daca lipseam o perioada si reveneam, poate aveam o mai buna privire de ansamblu asupra a ceea ce se discuta pe acele topic-uri si-mi puteam exprima o opinie cat mai clara si corecta; eh,raman cu dorinta... Si,intr-un ungher ascuns, cu speranta...
Keep walking!

Trimis de: Ahriman pe 26 Mar 2004, 12:07 AM

O mica adaugire: am considerat, poate, titlul de moderator ca o rasplata a "eforturilor" de a fii activ in unele topic-uri si pe forum, in general;mai ales pe anumite topic-uri am considerat, intr-un moment de grandoare, ca mi-ar placea sa fiu moderator acolo; doar atat (deocamdata): in loc de membri, sa scrie moderator. Oricum, multumesc pentru acest forum;de cand postez aici, parca am renascut!

Trimis de: Mihai pe 26 Mar 2004, 12:25 AM

Trimis de: Ahriman pe 26 Mar 2004, 08:09 AM

Eh, you can't blame a man for trying! Si,cum adica sa promovezi 'arta de a conversa'? E cu chitibus treaba asta?

Trimis de: Ahriman pe 26 Mar 2004, 02:26 PM

Ma apropii vertiginos(sau nu?) de al o sutalea mesaj postat in acest jurnal! O fi bine, o fi rau... cine stie? Oricum, ma bucur sa vad ca nu trec neobservat si ca sunt persoane care fie ma aproba, fie doar imi citesc povestirile, fie - cat de multi! - ma dezaproba! Dar asta-i bine! Daca toti am fi de acord, de unde sa rezulte progresul?

Trimis de: Ahriman pe 26 Mar 2004, 10:50 PM

Dintr-un orgoliu copilaresc, voi posta acest mesaj aici,sa-l am cat mai aproape de mine, de sufletul meu: am atins cota 600. Oare cate din mesajele pe care le-am postat au fost bune, cate rele, cate au facut bine, cate rau... Intrebari la care doar cei care m-au citit si mi-au raspuns cunosc rezolvarea... Ce ziceti? Imi spuneti si mie?

Trimis de: Ahriman pe 27 Mar 2004, 04:34 PM

Sunt terminat! Pentru prima data in viata mea, ma vad nevoit sa admit ca unele din eforturile facute de mine s-ar putea sa fi fost inutile; nu-mi pare rau de mine, ci de cei carora le-am dat sperante si care au crezut ca pot face ceva cu viata mea. Se pare ca atat ei, cat si eu, ne-am inselat; cum bine zicea cineva, pentru orice inceput, exista si un sfarsit! Al meu se apropie cu pasi mari...
Dear Lucifer... here I come! Soon we'll be together! Hei! Chestia asta suna chiar frumos! Dar ce folos...

Trimis de: anonim pe 29 Mar 2004, 10:54 AM

Trimis de: gypsyhart pe 29 Mar 2004, 11:05 AM

Subscriu la cele scrise de anonim...

@Ahriman
Despre ce sfarsit vorbesti?

Trimis de: Ahriman pe 29 Mar 2004, 07:15 PM

Vorbesc despre "Doamna cu coasa"; o viziune care ma bantuie tot mai des in ultima vreme... Tentativa de... "intalnire" cu acesta "Doamna"; depresie tot mai accentuata, sentiment de inutilitate...

Trimis de: gypsyhart pe 30 Mar 2004, 08:43 AM

Hey, dar ce rost are sa te grabesti?
CAci ea o sa vina oricum. DAca intr'adevar exista:D
Am mai zis odata..daca nu mai poti face nimic daca simti asta intr'adevar, inseamna ca te poti relaxa in sfarsit si poti privi spectacolul!

Trimis de: calfa pe 30 Mar 2004, 09:09 AM

Ahriman, nici un efort nu e inutil ! Poate fi constructiv, destructiv sau neutru, dar nu inutil. Poate fi pozitiv, negativ sau neutru, dar nu inutil. Asta daca admiti ca orice serveste la ceva ...
Poti insa sa vezi lucrurile si oarecum inversat. Nimic nu are "utilitate", totul e sau nu e, se desfasoara sau nu se desfasoara ...

E mare lucru, dupa parerea mea, sa intelegem cat conteaza perspectiva in cunoasterea noastra ... in special in felul in care deformam realitatea ... si transmitem o viziune deformata a realitatii celor din jur ... in primul rand copiilor ... tinerilor ...
______________

Sa intelegem ca sfarsitul apropiat iti e inevitabil, din cauze medicale, sau de genul asta ? Daca e asa, nu am cuvinte ...
______________

Daca totusi e o metafora, pentru ca posibilitatea unei farse o elimin din start ( ), inseamna ca esti intr-o faza de indoieli, tipica unui "cautator". Iti urez, in cazul asta, sa gasesti ceea ce trebuie.

Cauta "acolo", in tine, si vei gasi iubire pura. Toti o avem, dar o ascundem. Lumea ne invata sa o facem. Bine e sau nu, nu stiu, dar stiu ca asta e ... realitatea. Incepi cu tine, neuitand de ceilalti, si poti avea ... totul.

Desigur, metaforic vorbind.
______________

Sper ca nu te-am deranjat. Bafta !

Trimis de: anonim pe 30 Mar 2004, 10:09 AM

"Incepi cu tine, neuitand de ceilalti si vei avea totul" - ai pus punctul pe i. Asta spuneam si eu ieri, din pacate e un drum lung si greu pt cei care au inceput mereu cu ceilalti (aici vb experienta din mine ), dar orice drum cu cat e mai greu ca atat e mai interesant, asta nu inseamna insa ca e neparat cel bun (cu toate ca viata ne invata ca drumul bun e in general si cel mai greu). Dar, cum a spus cineva mai destept ca mine: " Sa te lupti e mai frumos decat sa invingi, sa calatoresti e mai frumos decat sa ajungi: cand ai ajuns sau ai invins simti in tine un mare gol" (asta intr-o traducere necizelata facuta pe loc, important e sa se inteleaga). Eu nu pot decat sa fiu de acord cu toate ca uneori e frumos si sa poti sa te odihnesti putin. Sa nu mergi nicaieri si sa nu te lupti cu nimeni si cu nimic, doar ca eu n-am reusit asta pana acum.

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 12:33 PM

Ati avut vreodata sentimentul ca ati ajuns intr-un punct in care totul este inutil, nimic bun nu se vede inaintea ta si, cu atat mai mult, ca sunteti singuri?
Ma uit in jur si nu vad pe nimeni;prietenii, atatia care-i am (ii numeri pe degetele de la o mana), nu sunt aici, si, chiar daca ar fii, nu ar sti cum sa ma ajute(ceea ce este un pic ironic, avand in vedere ca eu i-am ajutat cat de cat cand au avut nevoie- se pare ca ma pricep mai bine la problemele altora decat la ale mele).
Am ajuns intr-un punct in care nu credeam ca voi ajunge nici in cele mai negre vise ale mele! Si ceea ce este si mai interesant este ca fundul gropii inca nu se zareste...
Nu sufar de nici o boala care sa-mi apropie sfarsitul...Am suferit candva de doua, fatale as zice:optimismul si credinta in Dumnezeu. Dar m-am vindecat de amandoua. Ciudat, de cand am incetat sa mai sper in El si nici nu i-am mai adresat vreo rugaminte nici pentru mine nici pentru altii,de cand am ales total calea cealalta, lucrurile rele au venit ca o avalansa peste mine! Razbunare divina! This means WAR!
Nu mai am nici o speranta,nu-mi mai fac iluzii... Lupta s-a dovedit a fii pierduta de la inceput... Ce amagire!

Trimis de: anonim pe 30 Mar 2004, 12:59 PM

am avut si eu sentimentul asta, de fapt daca ma gandesc mai bine, inca il mai am, dar am invatat un lucru: sa nu ma mai bazez pe ceilalti pt a-mi rezolva problemele, este cea mai mare greseala. Prietenii, chiar cei adevarati (care sunt extrem de rari), cei care vor sa te ajute si sunt langa tine trup si suflet, nu pot sa te salveze de intunericul din tine. Tu esti singurul care o poate face, dar, sincer, uneori e mai bine sa te lasi inghitit o perioada de intunericul asta. Sa te lasi sa cazi si sa atingi "fundul gropii" - asta daca poti, eu nu am cum, nu-mi permit ceilalti, desi imi doresc sa o fac - odata ajuns acolo o sa te confrunti cu tine, cu tot ce e in tine si o sa poti sa hotarasti singur daca trebuie sa urci inapoi sau nu. Oricum nimeni nu poate face asta pt tine.

Trimis de: Crisse pe 30 Mar 2004, 01:06 PM

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 01:11 PM

Rasul...O amintire atat de indepartata... O iluzie a celui ce am fost si nu voi mai fii vreodata!
Multumesc inca odata pentru incurajari! Pot sa spun ca Hanul si cei de aici imi mai dau,inca, un motiv sa traiesc... Dar ce ma voi face cand se vor epuiza ideile? A,stiu...

Trimis de: anonim pe 30 Mar 2004, 01:14 PM

daca razi nu inseamna ca totul va fi bine, nu inseamna ca nu traiesti in intuneric. Exista oameni care pot rade si zambi frumos in prezenta celorlalti chiar daca inauntrul lor totul se prbuseste. Rasul nu rezolva toate problemele, e adevarat ca uneori poti sa uiti de ele pret de cateva secunde pt ca razi, dar nu le-ai si rezolvat.

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 01:26 PM

In starea in care sunt, nici de ras nu mai am chef; poate sa rad daca ma gadila cineva, dar n-as face pariu!... Nu mai am motive sa rad... A, poate sa rad de mine, un ras sarcastic, care sa-mi confirme realitatea simtita...Asta poate... Dar nu va fi rasul meu... Nu, va fii al altcuiva...

Trimis de: anonim pe 30 Mar 2004, 01:34 PM

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 01:40 PM

Intunericul din mine este o a doua natura a mea; lumina vietii si a sperantei ma orbeste, ma raneste... Intunericul este calm, bland, ma afund in el si imi intalnesc demonii, ma alatur lor... Este o magie pe care nu o pot descrie... Este acasa!...

Trimis de: gypsyhart pe 30 Mar 2004, 02:49 PM

@Ahriman
AM trecut si eu printr'o perioada in care ma gandeam sa ma sinucid. Adica simteam ca nu mai pot sa traiesc de fapt. Era undeva intre 13-15 ani. MA mutasem cu casa, si imi pierdusem prietenii de strada..la scoala devenisem un outsider, si pe deasupra mai eram si indragostit:D. A fost perioada cea mai nasoala din viata mea. PAna acum cel putin.
CUm am trecut peste? De fapt nu am trecut. Am supravietuit pur si simplu. Mi'am dat seama cu adevarat de asta cand am fost in armata. Credeam ca sunt pregatit dar vai ma amageam din nou.
Acum inca mai cad. Insa opun tot mai putina rezistenta. CE rost are? ce e menit sa piara o sa piara oricum, indiferent daca ii dau voturile mele sau nu....

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 07:43 PM

Poate ca m-am exprimat si eu gresit in mesajele anterioare; nu am renuntat la lupta, cel putin la o anumita parte din ea, insa o consider inutila, stiind ca, intr-un fel sau altul, tot voi pierde.
Mi-e frica sa nu fiu uitat; de aceea poate si scriu, de aceea incerc sa fiu publicat, de aceea ma implic... Vreau sa fiu tinut minte... Bun, rau, vreau sa-mi las amprenta asupra lumii asteia... Dar nu stiu daca am reusit ceva pana acum... Si mi-e frica...

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 11:20 PM

Nici in visele mele cele mai indraznete nu speram sa-mi fie vizitat jurnalul de 610 ori si,mai ales, sa fie 92 de mesaje in el. Chiar sunt interesati unii oameni de ce spun eu pe aici?

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 11:32 PM

Vreau sa ma sinucid...na, ca am spus-o!
De ce? Fiindca am mai picat un examen... Culmea e ca ma asteptam sa nu-l iau,dar...
Stupizenie? Probabil...
De ce nu am facut-o pana acum?Poate ca mi-e frica, poate ca nu vreau sa-mi parasesc logodnica, familia...
Poate mai am o speranta de indreptare... Ce gluma buna!
Nici o sansa!
Dar, mai intai sa mai pun cateva fragmente din povestiri in jurnal si dupa aceea mai vedem noi...
Asa ca mai am o zi, cel putin...

Trimis de: gothic witch pe 31 Mar 2004, 12:26 AM

Rătăcind prin Han la ore târzii în noapte am ajuns la jurnalul tău.Deşi de-abia mai văd bine şi simt o durere ciudată în partea dreaptă a capului mă încăpăţânez să citesc şi să scriu.Am sentimente contradictorii despre ce ai scris tu pe aici.În primul rând îmi place,scrii fain,e interesant,ai imaginaţie.În acelaşi timp mă şi amuză.Nu ştiu exact de ce.Poate de vină e stilul tău,poate sadismul meu înnăscut care mă face să mă bucur când văd un suflet chinuit.HeHeHe!Another one goes DOWN!Glumeam...Sper...Ceva îmi spune că situaţia nu e chiar aşa gravă şi că nu vor da mâine la ştiri un caz de sinucidere.Dacă într-adevăr ai avea gânduri de-astea nu le-ai analiza cu atâta luciditate.Totuşi este evident că te frământă unele lucruri.Despre partea cu credinţa părerea me este că nu are rost să-ţi faci probleme.Că nu crezi în Dumnezeu nu e ceva rău,e chiar bine pot spune,atâta timp cât nu începi să crezi în demoni,în proprii tăi demoni.Nu e o tragedie că ai tu o parte întunecată,toţi avem aşa ceva,toţi suntem păcătoşi,numai că unii sunt atât de ipocriţi şi spun că după ce le-a bolborosit popa ceva au scăpat de păcate şi sunt curaţi ca lacrima.Draci!Ca să zic aşa.Toată şmecheria este să ai încredere în primul rând în tine şi în propriile tale forţe şi să ai grijă să nu te dezamăgeşti pe tine însuţi,nu să-ţi faci probleme cu privire la părerile celorlalţi.Nu ştiu exact ce problemă ai(deşi ai scris foarte mult,ai dat prea puţine fapte concrete),dar cred că un examen picat,sau incă unul,nu este o tragedie.Te-aş ruga să mai scrii deoarece pesimismul tău mă înveseleşte,în sensul că în comparaţie cu tine eu mai am şanse.Numai bine!Cheer up!

Trimis de: anonim pe 31 Mar 2004, 08:52 AM

gothic witch ai perfecta dreptate, ma bucur ca suntem mai multi care gandim asa aici. Ai spus ca important este sa nu ajungi sa crezi in demonii din tine, asa este, cand incepi sa vezi numai demonii si sa crezi in ei ca si cum ar fi singura ta salvare este grav. Nu pot sa spun ca nu cred in Dumnezeu (sau cum vrei sa-i spui), dar am un mod personal de a crede, dupa cum a spus cineva: Cred in Dumnezeul din mine, nu in cel pe care voi l-ati creat. Oricum nu cred in Biserica, mi se pare cea mai mare dictatura de pana acum.
Cat despre intuneric uneori e chiar placut, important este sa nu te obisnuiesti cu el intr-atat incat sa uiti ca exista si lumina.

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 09:01 AM

Ma bucur sa vad ca cineva citeste ce am scris; de asemenea este destul de interesant sa aflu ca nu mai am nici o sansa! Cat despre increderea in fortele proprii pot spune ca s-a dus demult; nu am mai avut nici un succes cat de mic in nici un aspect al vietii, asa ca m-am lamurit cam pe unde am ajuns...
Iar despre partea cu sinuciderea... inca... mai traiesc...
Demonii? Eu insumi ma consider asa ceva; mi-ar placea sa fiu asa ceva, sa fac parte din armiile negre; daca dincolo-i asa cum cred eu, va fii chiar distractiv...
Povestiri depresive care sa te inveseleasca nu prea mai am si alea care le am nu le mai gasesc(mai erau vreo 2). Am altele, de alta factura, dar nu stiu cat de mult vor fi gustate de cei din jur... NU nu sunt erotice sau in genul acesta!

Trimis de: anonim pe 31 Mar 2004, 09:12 AM

eu nu-ti zic nici sa ai incredere in fortele tale, nici sa lupti, uneori e mai bine sa stai putin (ti-o spune un om care lupta de cand s-a nascut si inca n-a avut parte de odihna mult dorita). Spui ca vrei sa devii demon, ehe... crezi ca esti singurul? Din pacate nu se poate, eu am incercat si n-am reusit, tot de parte asta a baricadei am ramas. Eu zic sa tragi aer in piept si sa stai putin, cat ai tu nevoie, sa lasi balta tot ce este in jurul tau si sa stai putin de vorba cu demoniidin tine. Bafta multa! Astept povestiri

Trimis de: Crisse pe 31 Mar 2004, 09:23 AM

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 09:35 AM

Din pacate, momentul actual nu-mi permite sa stau; ma apropiam de sfarsitul unei facultati ( ce interesant, vorbesc la trecut deja de aspectul asta) si timpul era tot mai scurt...
Demonii din mine se misca in permanenta se contopesc si se despart, iar cand sunt contopiti nu-i decat unul :eu!
Iar in lupta cu mine, intotdeauna am pierdut!

Trimis de: Crisse pe 31 Mar 2004, 09:36 AM

Cu ceva timp in urma mi-am spus ca nu mai postez nimic aici. E prea multa tristete, e prea mult intuneric si nu prea simteam pe nimeni sa faca vreun pas spre lumina. ANONIMULE, mi-a placut ultimul tau mesaj. Mai sunt si alte mesaje aici care aduc ceva pozitivism. Eu as avea cateva intrebari ptr cei atrasi de lumea asta fara zambet, credinta..obscura, neagra. La o varsta frageda, am avut anumite naluciri. Eram atat de copil, incat nici eu nu intelegeam ce mi se intampla. Ptiu, bine ca au trecut.



1.Ce v-a adus in starea asta?Unde este in timp inceputul asta.Adica cam pe la ce varsta?
2.Simtiti ca nu se poate iesi din lumea asta?
3.Aveti parinti, frati care simt asta? Sunt, exista ptr voi uneori?

Trimis de: gypsyhart pe 31 Mar 2004, 09:37 AM

@Ahriman
Daca vrei din tot sufletul sa te sinucizi, fa'o!

@Crisse
Pe mine ma atrage atat zambetul cat si lacrimile, imi place noaptea si intunericul (ai observat ca pe intuneric se reduc distantele?) dar si ziua si lumina.
Am sa raspund pe scurt la intrebarile tale totusi...

1. Faptul ca am amanat luarea unor decizii mi'a creat probleme in general. Ca varsta au inceput pe la 12/13 ani.
2.In prezent stiu ca exista o iesire din starea de negativism. Primul pas il constituie acceptarea lui.
3. Am motive intemeiate sa cred ca parintii, fratele meu habar nu au avut de starea mea sufleteasca.
Si da exista pt mine uneori:

Trimis de: anonim pe 31 Mar 2004, 09:52 AM

sa o luam pe rand: @Ahriman "Iar in lupta cu mine; intotdeauna am pierdut" pe cat de trist pe atat de adevarat, te inteleg, desi asta nu prea te ajuta. In fond eu am parerea mea: nu cred ca trebuie sau ca vrei macar sa fii ajutat: "Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere si de care nu vrei sa fii nici compatimit, nici mangaiat" G. Sand
@Crisse : nu stiu sa-ti zic la ce varsta au inceput toate astea, oricum asta a fost acum foarte, foarte mult timp. Daca nu cred ca se poate iesi din starea asta? Sincer am incetat sa mai sper, merg inainte, uneori merg, alteori alerg, alteori ma tarasc, dar intotdeauna ma lupt cu mine si aproape de fiecare data am pierdut. Cu toate ca stiu asta lupt in continuare. Tot ce am castigat din lupta asta a fost ca am incetat sa ma mai lupt si cu altii (asta abia de cateva luni), mi-am spus ca nu are rost si ca nu poat sa duc atatea lupte. Dar am si eu o intrebare pt tine: tu chiar traiesti in lumina? Chiar vezi in fata ta un viitor plin de speranta si realizari? Sincer? Daca da, cum asa?

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 09:58 AM

Trimis de: anonim pe 31 Mar 2004, 10:07 AM

mi-am dat seama ca nu am raspuns la intrebarea nr 3. sincer ai mei nu stiu, nici macar nu intuiesc prin ce trec, dar asta din vina mea, probleme au fost mereu, iar eu am fost inca din frageda pruncie alinarea lor, copilul cel bun, cuminte, intelept, sprijinul lor. Asta sunt si acum, e un rol la care nu pot renunta de dragul lor, si tot de dragul lor nu pot sa ma cufund in intunericul din mine. In rest am prieteni (foaaaaarte putini da' buni) care stiu ce se intampla cu mine pt ca le-am zis (ca altfel nu se vede nimic in exterior), din pacate n-au inteles pe deplin. A existat o sg persoana care chiar a inteles cu adevarat ce e in mine si asta cu toate ca i-am zis mai putine lucruri decat celorlalti, a inteles pt ca este o persoana care traieste intr-o bezna asemenatoare, dar tot din cauza asta (sau poate din lasitate) a dat inapoi urgent. S-a speriat, iar eu nu pot sa condamn pe nimeni daca face asta: daca pe mine ma sperie uneori atat de tare intunericul din mine, nu pot cere nimanui sa-l accepte, chiar daca nu am cerut ajutor! Asta vreau sa fie clar tuturor, nu am cerut ajutor, dar cand cineva descopera cu uimire ca, desi va cunoasteti de multi ani si sunteti prieteni tu in realitate, inauntrul tau, aproape ca nici nu semeni cu ceea ce se vede in ext nu poate sa nu se sperie.

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 10:19 AM

Chestia asta cu speriatul am constatat-o si eu la multi... Iar in rest, teatru, my friend! Am atatea masti ca nici eu nu mai stiu care-mi este chipul real; se schimba automat, in functie de situatie, de persoana...

Trimis de: anonim pe 31 Mar 2004, 10:34 AM

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 10:42 AM

De obicei incerc sa fiu sincer cu cei care merita; singura persoana care ma cunoaste fara masti este prietenul meu cel mai bun,Johnny. In rest, exista o masca,chiar si partiala, dar exista acolo, stapana, independenta de vointa mea.

Trimis de: naturalbornfighter pe 31 Mar 2004, 10:45 AM

Salut!
Hop si eu ca-i fara bani!

Ahrimane te impusc daca te sinucizi!
Si dupa aia te portionez si te dau la melci!
Tocmai am citit ce s-a scris p'aici si era sa cad de pe scaun de atata depresie!
WAKE UP man!
Stii ca eu am o vorba: "Te-a suparat careva? Arata-mi-l"
Bine bine, acum sa nu zici "jesus" ca nu avem arme de categorii egale. El poa' sa dea cu traznete si eu nu prea le preiau cu tan sau....
Anyway, the point is....what the hell is wrong with you? Crezi ca neurologia poate sa constituie un motiv?(pentru orice)?
Eu intelg ca ti-ai fixat o intalnire cu domnu' cu coada si iubitor de smoala, dar orishicat.


keep training, & living & eating & sleeping & (specially) fucking

kooks

Trimis de: anonim pe 31 Mar 2004, 10:48 AM

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 10:53 AM

@naturalbornfighter: Bine ai venit la Han!

Si ca sa mai glumim un pic: stii care-i senzatia si mai faina decat fucking-ul? Cand iti golesti vezica dupa o peroada tare lunga de timp, in care simteai ca explodezi! Sa nu ziceti ca nu-i asa!

Trimis de: anonim pe 31 Mar 2004, 11:03 AM

@Ahriman, imi pare rau dar nu pot fi de acord! te inseli amarnic! Sper doar ca intr-o zi sa-ti dai si tu seama

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 11:54 AM

Ehe, mai vedem noi cand vei dori sa te eliberezi si nu vei avea unde...

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 05:05 PM

Am ajuns sa-mi fie rusine sa ma duc la scoala... Ma tot gandesc la ceea ce citesc in privirile colegilor:"Uite-l si p'asta...A mai picat un examen...Iar e singurul fraier..." si dupa aia:Salut,ba! Ce mai faci? Ce naiba ai facut la examen?!
-Tu ce-ai facut?
-A,am trecut(asta insemnand de la 8 in sus).
-Eh,vara-i lunga...Mai sunt examene,mai am timp sa mai pic unele...Ce frumosa-i viata!
Ma adancesc tot mai mult in depresie; merg cu capul tot mai aplecat... Sanse de indreptare?Nici una!
Acum ar trebui sa ma duc la antrenament...Am dubii...Mi-e si frica,mi-e si rusine...
Doua motive destul de puternice pentru a nu iesi din casa...

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 10:20 PM

In urma unor discutii destul de furtunoase cu 2 persoane foarte apropiate(logodnica si instructorul meu de Wing Chun), am ajuns la concluzia ca sinucuderea nu-i o solutie prea buna si nici macar nu are vreo aplicabilitate in cazul de fata.N-as rezolva nimic...
Mai ramane de vazut chestia cu renuntatul la scoala...

Trimis de: MOONWHISPER pe 1 Apr 2004, 06:29 AM

Ahriman, trebuie sa fi tare supaat sa ajungi la concluzia ca nu ai pentru ce sa mai traiesti. Sunt sigura ca prietnilor si familiei tale le pasa mai mult de tine, decat de note nenorocite care oricum nu reliefeaza nivelul cunostintelor tale.
poate ca cei din jur nu stiu ce simti in realitate, pentru ca nu vrei sa le arati. Esti tare norocos ca ai un prieten asa de bun si dupa cate vad eu aici, chiar mai multi.
Nu te mai raporta la cei din jur, principala trasatura a oamenilor este individualismul. Ce merge pt tine nu va tine la altii si viceversa.
Stiu ca sunt persoane care te iubesc si care ar suferii foarte mult daca ai face o asemenea prostie...ma bucur ca te-ai razgandit
Ar fi pacat sa renunti la facultate, mai ai atat de putin!!
Destinul e scris poate, dar cu siguranta si chestia cu "si-l construieste omul" e adevaraa.

Stay safe!
And may i say it too:fucking crazy!!!
Peace LY

Trimis de: Crisse pe 1 Apr 2004, 03:41 PM

Trimis de: Crisse pe 1 Apr 2004, 03:51 PM

Trimis de: Crisse pe 1 Apr 2004, 04:07 PM

Trimis de: Ahriman pe 1 Apr 2004, 04:14 PM

Nu am raspuns direct si cu rautate; vorbitul la persoana a doua il folosesc ca sa generalizez o situatie.Daca aveam ceva de comentat direct catre o persoana anume, foloseam numele acelei persoane.Crisse, te rog sa nu te superi; nu am avut nici o intentie de atac direct si nelalocul lui...
Cat despre situatii critice si idei... Nu cred ca este nevoie de un alt topic...probleme,pareri, idei, aici le exprim si, cine vrea, imi poate raspunde.
Multumesc pentru interventiile tuturor!
Va mai astept pe aici!

Trimis de: Crisse pe 1 Apr 2004, 04:20 PM

Sunt Crisse sunt de genul feminin

Nu e nici un D-voastra pe aici .

O zi minunata..ca deh e 1 aprilie

Trimis de: Ahriman pe 1 Apr 2004, 08:10 PM

Trimis de: Crisse pe 1 Apr 2004, 08:12 PM

Ptiu ce bine-mi pare de greseala

Trimis de: Ahriman pe 1 Apr 2004, 08:31 PM

Hmm...o fi de vina oboseala,dar nu sunt sigur ca te inteleg...
Poti sa fii mai clara,te rog?

Trimis de: Crisse pe 1 Apr 2004, 08:44 PM

Trimis de: Ahriman pe 1 Apr 2004, 09:05 PM

Stiu ca ai postat mai demult spunand-uti apartenenta genului.Pe moment nu am realizat asta.
Pentru cine este interesat, povestirile mele le gasiti in cadrul topic-ului "Povestiri" din "Teatru, Film si Carte".Keep reading!

Trimis de: Nico pe 2 Apr 2004, 12:20 AM

Ce succes ai, si cand ma gandesc ce parere ai tu despre tine... Nu cred ca am ajuns (eu) aici din intamplare. Ma jucam si incercam sa aflu mai multe despre tine (si despre ceilalti) prin intrebari (mi-a placut in special aia cu Imhotep). Chiar esti interesant si am fost curioasa sa aflu mai multe; stii sa te faci remarcat, o calitate care mie imi lipseste. Si eu mi-am pus de multe ori problema inutilitatii propriei vieti, ma bantuie intrebarile legate de existenta Lui si cred ca ma inscriu in categoria pesimistilor, dar am si momentele mele de exuberanta care ma fac sa cred ca nu e totul pierdut. M-am hotarat sa ma lupt pentru ca am renuntat de prea multe ori si m-am plictisit de atitudinea asta, nu e costructiva. Povestirile mi-au placut mult si sper sa le pot citi pe toate.
Uite acum am realizat ca semnatura mea mea contine un anume mesaj, dar NU e un indemn sa stii...

Trimis de: Ahriman pe 2 Apr 2004, 09:04 AM

Multumesc mult pentru aprecieri! Sunt tare curios de unde ai dedus tu ca am succes, sa-mi spui si mie! Poate repet performanta! Ma bucur ca imi citesti povestirile si sper ca ritmul lor de postare sa fie destul de ridicat, astfel incat sa nu existe mari pauze intre partile nuvelei.
Keep walking!

Trimis de: Nico pe 2 Apr 2004, 09:40 AM

Ma refeream la succesul de pe forum ( excluzi din start orice alta posibilitate?!). Hai nu fii char asa modest si mai ales nu te subaprecia. Iti mai scriu dupa ce te mai citesc, ca nu am apucat sa vad tot ce ai postat aici. Atatea pagini...

Trimis de: Ahriman pe 2 Apr 2004, 10:38 AM

Nu stiam ca am atata succes pe forum; putinele aprecieri le-am primit pe Jurnal;in rest m-am contrazis cu multa lume si, ca sa fiu corect, am fost atacat si la nivelul "inteligentei", ca sa zic asa. Imi place sa fiu modest si sa nu ma scald in laude, dar toti stim ca ne place sa auzim cuvinte de apreciere. In ceea ce ma priveste, imi place ca oamenii sa citeasca si sa-mi spuna ca le plac povestirile mele;iar daca nu le plac, gasesc eu o idee pe care s-o astern in scris astfel incat sa fie si pe placul lor.
Keep reading!

Trimis de: halcyon_lll pe 2 Apr 2004, 11:06 AM

Sa stii mah ca sunt mai multi ochi care te urmaresc. Si pe han si la jurnalul tau. Daca nu postam aici nu inseamna ca nu citim, si sunt si eu de accord cu Nico, baiete tu chiar stii sa te faci remarcat. ... Cam atat cu mica mea interventie. Poate mai revin, nu se stie niciodata!

Trimis de: Nico pe 2 Apr 2004, 12:08 PM

Am citit. Imi spun si eu parerea ca doar d-aia suntem aici, sa interactionam.
Nu cred ca esti ateu. Asa cum scrii si tu undeva, faptul ca iti pui problema existentei Lui, e dovada. Esti doar revoltat (asa te vad eu) pentru ce ti se intampla, pentru pierderea iuziilor.
Tu doar zici ca esti "in the dark side", ameninti, dar cred ca nu treci la actiune. Raul e oare rau in sine sau exista o manifestare a lui?
La partea cu succesul vad ca am primit intariri de la halcyon_III Faptul ca aici gasesti oameni care te citesc cu placere (chiar daca nu sunt de acord cu unele din ideile tale) si care te apreciaza (sa nu negi asta) sper sa insemne suficient pentru tine incat sa nu te mai framanti atata ca ai pierdut x examene. Multi dintre cei care le trec s-ar putea sa fie mai superficiali decat tine. Totusi, la scoala nu vad de ce sa renunti.
Cat despre aprecierile referitoare la inteligenta... nimeni nu are dreptul sa te cosidere asa. Probabil ai intrat in polemici si i-au deranjat ideile tale.

Am senzatia ca aici este doar inceputul; o sa asistam la "nasterea" unui nou tu, mai norocos, mai sigur pe el si mai util decat si-ar fi inchipuit vreodata..
Keep posting!

Trimis de: Ahriman pe 2 Apr 2004, 12:14 PM

Deja incep sa ma simt mai bine! Dovada este si faptul ca ma chinui sa postez in continuare la "Povestiri";nu-mi place sa-mi las cititorii sa astepte!
Cat despre "Dark side"...astept sa ajung "dincolo" ca sa-mi aleg partea;acum, ca om, nu am nici o putere..Insa ca demon...

Trimis de: Ahriman pe 3 Apr 2004, 09:54 AM

Uf! In cateva ore trebuie sa plec acasa si am o mare problema: nu le-am spus ca am picat si examenul asta! Si-i stiu pe ai mei cum o sa rectioneze, mai ales bunicii! Toate-s bune si frumoase cand lucrurile merg bine, insa cand vine vorba de vreun esec, adio! Sustinerea morala dispare brusc, sunt un prost, nu invat, nu vreau sa fac nimic cu viata mea... si lista continua la nesfarsit... Nu-i inteleg! Cea mai mare rusine o simt fata de bunici, insa, ca doar ei m-au crescut 20 de ani din viata... Si daca mai adaug si altele, se fac 23...
Incep sa ma deprim din nou; sunt asteptat acasa sa fac treaba, curatenia de Pasti, dar nu am nici un fel de tragere de inima.
Lucrurile nu mi-au mers prea bine in ultima vreme si, daca pentru o scurta perioada mi s-a parut ca mi-as reveni, vad ca apare o recadere. Nu-mi place, dar nici nu-mi displace... Dulce apatie...!
Oricum, ne vedem luni...
Pana atunci...aveti grija de voi!

Trimis de: Crisse pe 3 Apr 2004, 04:33 PM

Hai, capul sus. Nu esti primul care pica la un examen. Inveti ceva de care esti atras doar in parte. Trebuie sa treci totusi si peste scoala asta. Te descurci tu intr-un fel sau altul. Ajuta cu placere familia acum la curatenie....razbuna-te pe curatenie ca ai pierdut examenul/le. Treci mai departe, nu te uita in urma.

Trimis de: gypsyhart pe 5 Apr 2004, 09:15 AM

Pentru Crisse...
DEspre negativism...
Am trait de curand o chestie. AM mai spus odata, nu stiu daca pe acest subforum...
Ma simteam deprimat, fara chef de nimic, de parca murise cineva...Era intr'o duminica. Eram singur acasa, ai mei plecasera din Bucuresti. LA un moment dat am renuntat nu stiu prea bine din ce motiv sa ma incerc sa gasesc o explicatie, sau o cale de iesire din aceasta stare proasta. MI'am zis "ok, nu pot sa ies din aceasta stare atunci macar sa studiez fenomenul!" SI m'am intins pe canapea cu gandul acesta "i sa vedem cum arat cand sunt trist?". In cateva secunde imi venea sa rad pur si simplu...A fost un miracol pe care l'am trait pe propria piele.
De asta am spus ca nu ma mai tem de starile negative....

Trimis de: Crisse pe 5 Apr 2004, 09:55 AM

Gypsyhart, ai dreptate . Toti avem stari de astea. A fost o perioada cand treceam prin tot felul de examene de situatii noi incat simtea, nevoia sa am in preajma o carte de...MINUNI care sa ma faca sa-mi revin in anumite momente. Nu durau mult starile, dar totusi existau. Atunci un prieten bun e minunat. Altceva ce ajuta este respiratia, sportul. astea nu dau gres niciodata.

Apropo de ce spuneai tu, Anthony Rpbins spunea ca daca-si apleci umerii in fata, stai incruntat, deja poti sa intri in starea aia de depresie . Insa daca-ti indrepti spatele si zambesti putin, s-ar putea sa te buseasca rasul, cum s-a intamplat si cu tine

Trimis de: Crisse pe 5 Apr 2004, 09:58 AM

erata* Anthony Robbins -(in cartea Putere nemarginita)

Trimis de: Ahriman pe 5 Apr 2004, 04:30 PM

Vad ca n-am mai trecut demult pe aici; lucruri interesante se intampla...
Week-end-ul asta s-ar putea sa fii fost un fetnic bun pentru sufletul mei distrus; am reusit sa discut cateva minute cu prietenul meu cel mai bun si acele cateva minute, chiar daca mai mult eu am vorbit, m-au facut sa ma simt mai bine.Numai prezenta lui Johnny si ma face sa ma simt mai bine... Este ceva ce nu pot descrie in cuvinte; prietenia dintre noi functioneaza ca o pomada tamaduitoare pentru mine.
In rest... viata merge inainte, eu stau pe loc.
Nu am renuntat inca la ideea cu renuntatul la facultate, dar parca e mai estompata in mintea mea...
Am citit pe aici cateva titluri de carte, autori care dau sfaturi care, cred ei, chiar functioneaza...Poate, dar daca nu intervine si factorul uman, cineva care sa extraga din ceea ce scriu ei ce trebuie si, mai ales, sa se priceapa sa aplice, cartile lor nu fac doi bani si aduc mai mult rau decat bine.
Oricum, mai avem timp, asa ca, pana atunci, mai aruncati cate o privire si prin "Povestiri"; sper sa va placa ce gasiti acolo.

Trimis de: Crisse pe 5 Apr 2004, 06:19 PM

"Am citit pe aici cateva titluri de carte, autori care dau sfaturi care, cred ei, chiar functioneaza.."

Si continuarea pe care-ai pus-o la asta este adevarata dar nu pana la sfarsit. adevarat este ca ne este greu sa urmam anumite sfaturi indiferent de unde vin ele. De ce oare?? Ca sa ajungi SUS, trebuie sa ai si ambitie. Papucii ei de ambitie. Avem nevoie de ea caci de la aia ni se trag toate

Nu renunta la studii. Ce poti face astazi...nu lasa pe maine. Azi iti este greu, insa demonstreaza-ti tie ca poti. Doar asta e dificultatea.

Trimis de: halcyon_lll pe 5 Apr 2004, 06:28 PM

I like the way your brain works Crisse, daca ma intelegi ... imi place cum gandesti!

Si mai baiete, revino-ti!

Trimis de: Ahriman pe 5 Apr 2004, 08:09 PM

Trebuie sa admit ca asta am pierdut:ambitia, vointa, dorinta de lupta... Si ma supara faptul ca nu o mai gasesc! Asta incerc sa fac si ,fiindca nu reusesc, intru in panica... Si rezultatele se vad...

Trimis de: Nico pe 5 Apr 2004, 10:35 PM

Sper sa te ajute macar putin ceea ce o sa-ti zic eu acum. Ma intalnesc la serviciu cu o studenta careia ii dadusem niste materiale pentru lucrarea de licenta. Era atat de deprimata, confuza, neputincioasa incat am crezut ca nu o sa reuseasca. Ea era convinsa ca va avea mari dificultati in privinta asta. Nu prea stia ce i se intampla, cert este ca a facut o cadere nervoasa severa si parea ca nimic nu o ajuta. Sa fii vazut ce cearcane avea saracuta si ce deprimata era. Am incurajat-o, evident. Nu stiu cum a facut dar, si-a luat licenta si a venit apoi sa imi spuna asta.
Eu stiind ca ea a reusit, cred ca si tu vei putea, problema se pune daca iti doresti sau nu.
Noi toti cei care iti scriem prin jurnal vrem sa te sustinem, si personal mi-ar parea rau sa renunti tocmai acum .
Eu cand mi-am dat licenta eram intr-o perioada dificila si am crezut ca nu voi reusi. Vrei sa-ti zic ca din cauza unor pastile mi-a scazut capacitatea de a retine si ma chinuiam sa memorez. Iti sunt suficiente argumentele astea?
Inteleg ce inseamna sa fii deprimat dar nu trebuie sa renunti la lupta, indiferent cat de greu iti este.

Trimis de: Ahriman pe 5 Apr 2004, 10:38 PM

Vad ca toata lumea se straduieste sa ma incurajeze; inseamna ca,poate, chiar insemn ceva pentru cei din jur! Desi uneori(adica majoritatea timpului) nu mi se arata... Egoist ce sunt!
Nu-mi mai ramane de facut decat sa caut in adancurile constiintei si sufletului meu pe omul care am fost si sa-l aduc din nou la suprafata; doar asa voi reusi... Poate asa imi voi descopri din nou ambitia demult pierduta...
Va multumesc pentru incurajari!

Trimis de: Ahriman pe 5 Apr 2004, 10:52 PM

Demoni...
Sunt inconjurat de ei, sunt patruns de ei...
Doua saptamani la rand am visat demoni...Vise scurte, insa tulburatoare...Deminii ma urmaresc...
Prima data am visat cand eram la bunici; demonul era in camera mea,in dreptul oglinzii...Semana cu Spawn, insa era mai frumos, pelerina ii era mai scurta...
Am visat ca ma trezeam si ca-l vedeam...El ranjeste, ochii ii lucesc rosii si se repede spre mine...Un val de caldura, intra in mine si...ma trezesc...
Adoua oara au fost doi...Eram la logodnica acasa...Visam ca visam...In visul din vis,demonul era in dreptul ferestrei...Intre noi, o racla de sticla, goala...Demonul nu avea chip, doar contur, un contur translucid care semana cu logodnica mea...Eu ma luptam sa nu-l las sa treaca de mine,insa trece prin racla si intra in mine...Ma trezesc in vis si realizez ca in dreptul ferestrei sta un alt demon, de aceeasi inaltime cu mine, ii vad chipul(dar nu mi-l aduc aminte)..Sar din pat,incercand sa-l opresc sa treaca insa si el ranjeste sinistru si, intr-o clipa, se misca si intra in mine...Ma trezesc gemand(mai degraba ma trezste logodnica mea, pe care gemetele si miscarile mele din maini au trezit-o si au speriat-o);ea zice ca mi-a dat niste palme tari ca sa ma trezesc...Eu nu am simtit decat niste atingeri usoare pe obraz...
Oare ce inseamna toate astea?Stie cineva?

Trimis de: Nico pe 5 Apr 2004, 11:11 PM

Imi vine sa plang, zau. Chiar asa de rau iti e. Eu vreau sa cred ca e din cauza ca te gandesti prea mult la demoni si la subiectul asta. Subconstientul lucreaza in momentul somnului si e clar ca tie iti este frica de ei, chiar daca declari invers. Nu iti pot da un sfat avizat ca nu am lucrat in psihoterapie (doar consiliere) dar parerea mea este ca trebuie sa renunti la "dark side". Daca tie iti place asa, sa fii si nu te deranjeaza sa ai astfel de vise de cosmar, e in regula, dar nu prea cred. Ai mai multe posibilitati sa afli raspunsul dar nu iti spun decat daca vrei.

Trimis de: Ahriman pe 5 Apr 2004, 11:15 PM

Ce am constatat e ca nu mi-e frica de demoni pentru mine; mi-e frica sa nu treaca de mine si sa atace fiintele pe care le iubesc; ma gandesc ca,daca reusesc sa le fac fata, poate voi capata un loc in conducerea armatei negre!
La ce metode te gandesti tu?

Trimis de: Nico pe 5 Apr 2004, 11:27 PM

Daca pot ataca fiintele pe care le iubesti, nu crezi ca e logic sa-ti faca rau si tie. Ce te face sa crezi ca esti cu adevarat de partea lor, ti-au promis ceva sau ai primit confirmarea ca esti de-al lor? Spui ca esti distrus. Nu are nici o legatura cu faptul ca ai o "simpatie" pt ei? Eu nu incerc sa te conving sa fii altfel decat iti doresti, dar am impresia ca tu iti faci rau singur. Daca esti convins ca vrei sa fii de partea lor (sincera sa fiu eu nu prea cred in ei, poti sa zici ce vrei de opinia asta) nu am ce sa-ti recomand. Dar ma gandesc la faptul ca tu iubesti, ai prieteni la care tii, ca, din cat am citit eu ce ai scris, ai suflet, si asta e in contradictie cu ceea ce sustii tu despre tine. Drac cu suflet NU SE POATE....

Trimis de: Ahriman pe 5 Apr 2004, 11:36 PM

Cum sa spun...prefer sa-mi faca rau mie decat sa raneasca fiintele dragi mie! Cat despre faptul ca sunt distrus... eram asa inainte de a ma hotara sa-mi intorc complet fata de la Dumnezeu... Drac cu suflet...Dracii sunt niste grade inferioare, in conceptia mea...Ei se ocupa de sufletele damnate... Poate exista demon cu suflet,daca tot ceea ce se gaseste in sufletul lui este ura...vezi exemplul Lucifer.Am spus si mai sus...Daca treburile evolueaza asa cum cred eu, dincolo singura sansa sa ma reintalnesc cu cei pe care ii iubesc va fii daca voi distruge Raiul si voi patrunde in el... De bunavoie nu cred sa se poata...
Eh...Mai e pana acolo... De ce se intampla acum sunt mai ingrijorat...

Trimis de: Nico pe 5 Apr 2004, 11:51 PM

Nu m-ai lamurit... Deci accepti ideea ca s-ar putea sa-ti faca rau tie. Demonul are suflet daca uraste... Tu pe cine urasti? Pe Dumnezeu? Crezi ca de la el ti s-au intamplat toate relele. Esti sigur? Si ce daca el nu a intervenit atunci cand ti-a fost greu? Demonii te-au ajutat cumva? Poate nu sunt eu initiata in astfel de subiecte , dar ceea ce faci tu suna a autodistrugere, iarta-ma ca-ti spun. Logic vorbind, care sunt posibilitatile ca tu sa distrugi Raiul (nu-mi vine sa cred ca scriu asa ceva), si daca vrei sa-l distrugi atunci de ce il scrii cu majuscula ca si mine ca si numele Lui. Ti-as spune eu mai multe dar sunt un mijloc de comunicare restrictiv mesajele astea...

Trimis de: Ahriman pe 6 Apr 2004, 12:06 AM

Una din posibilitati am descris-o in povestirea "Intalnire cu Dumnezeu"; nu stiu daca ai citot-o...E si in "Povestiri" si in jurnal,mai sus...
Cat despre restul,ma poti contacta prin e-mail sau Yahoo Messenger, sau MSN Messenger...Am si microfon, daca e sa vorbim in timp real...

Trimis de: Nico pe 6 Apr 2004, 12:10 AM

Esti ciudat dar simpatic. Acum mi-e somn. Mai vorbim. Pa!

Trimis de: Crisse pe 6 Apr 2004, 08:14 AM

Trimis de: Ahriman pe 6 Apr 2004, 08:21 AM

Imi pare rau ca nu mi-am trecut povestirile in format electronic; iti puteam raspunde cu doua exemple destul de mari, la sugestia de a pune pe hartie ce gandesc si cum imi vad viitorul.M-am gandit de mult la asta si asa au rezultat doua romane(de mici dimensiuni);poate ca pe viitor le voi pune pe Han sau, intr-un vis nebun, le voi publica(tare sunt curios unde!).
Cat despre partea cu rugatul... Hmm... Cred ca pe moment ma voi abtine...
La studii nu renunt, inca. Poate se vor indrepta lucrurile...

Trimis de: Crisse pe 6 Apr 2004, 08:26 AM

Bravoooooooooooooooooooo
Felicitaaaaaaaaaaaaaaaaaari
Bine ca nu renunti

Imi pare bine ca nu renunti. Si-ti doresc ca atunci cand iti v-a fi greu, sa-ti rasune in minte cuvintele de mai sus

Trimis de: Ahriman pe 7 Apr 2004, 11:02 PM

Multumesc, Crisse! Sper ca toti sa invete cate ceva din ceea ce s-a discutat aici!
Se apropie vacanta de Pasti! Hmm... o perioada cat de cat mai lunga de odihna, care va trece insa asa de repede! Uf!
Nu e interesant cand vezi ca asa-zisii prieteni te cauta numai cand au nevoie de tine? E ca-n leile lui Murphy:" Cand ajuti pe cineva la nevoie, isi va aminti de tine cu prima ocazie cand va avea din nou nevoie de tine!";curat adevarat!
Ma uit cata ipocrizie este in jurul meu, iar cel mai bun exemplu este colegul de camera! Ce bun am fost cand mi-a folosit calculatorul, cand am zugravit si el n-a fost aici, cand am reparat ferestre, usi, yale si el n-a zis nici macar un "Multumesc!" sau "Ce bine ca le-ai reparat!", cand imi foloseste frigiderul(pe care mi l-a murdarit odata ca a trebuit sa scot tot din el si sa-l spal si, cand i-am zis, nu a spus nimic! Nici un sorry, nimic!); e interesant cum pleaca sa vada cate un meci pe la colegi, cum iese cu cei "de-o teapa" cu el(cei din clubul celor destepti, cum considera el, adica cei care au bursa!) si nu ma intreaba macar odata:ba, nu vrei sa vii si tu? E interesant!
Sunt cam obosit; mi-e somn, mi-e foame, mi-e sete... Dar, cel mai mult, mi-e dor de cei de acasa!

Trimis de: Crisse pe 8 Apr 2004, 12:55 AM

Dreptate ai. Stau uneori si ma gandesc la sfatul simpaticei mele mame, care spunea ca atunci cand ajuti, sa o faci fara sa te gandesti ca cineva trebuie sa-ti multumeasca sau sa-ti faca vreun contra serviciu. Hmm, dar cat de greu este totusi sa urmam sfatul asta

Trimis de: Ahriman pe 8 Apr 2004, 08:17 AM

Din punctul asta de vedere si eu pic uneori de fraier(adica de fiecare data): cand pot sa ajut, ajut, chiar daca exista o urma de speranta pentru un "Multumesc" sau ceva in genul asta; in general, astept acest semn de multumire de la cei care nu-i cunosc bine, cu care nu sunt "prieten"; sunt si persoane pe care, oricand si oricat m-ar ruga, le ajut fara sa ma gandesc la vreo rasplata, multumire sau ceva de genul asta.

Trimis de: Ahriman pe 8 Apr 2004, 08:25 AM

Chestie interesanta: chiar acum 5 minute, inainte sa plece la scoala, colegul meu de camera imi zicea ca ce buimac e, ca a baut aseara cam mult cu colegii mei de serie; la fel de interesant, nu s-a chinui sa ma intrebe eu de ce n-am venit. E ca si cum ar considera ca nu am dreptul la asa ceva, cam asa simt aceasta atitudine.

Trimis de: Crisse pe 8 Apr 2004, 08:40 AM

Daca nu ma insel, Dale Carnegie dadea exemplu in una din cartile sale despre un avocat care scapase de la scaunul electric peste 200 persoane. Deci le salvase viata. Apoi venea intrebarea: cati dintre ei i-au multumit??

Raspunsul il stii si tu: nimeni!

Ma gandesc daca nu cumva gresim si noi la randul nostru. Hmm, oare multumim mereu, laudam mereu, rasplatim mereu? Cred ca undeva gresim si noi. Sau poate unii dintre noi suntem mai usor de folosit. Cei care o fac se gandesc apoi ca noua ne este usor sa facem serviciul respectiv.

Tin minte ca am ajutat la curatenie o amica care are firma ei. Era ceva cam intim. La inceput a fost simplu, insa dupa ce ne-am apucat sa scoatem covoare de prin casa, carti din biblioteca etc...tipa s-a apucat sa vorbeasca la telefon...si a tot vorbit. Eu doream sa plec mai repede de acolo. Jena mare a fost sa fac curatenie singura la ea in casa. Am strans din dinti si am dus pana la capat treaba. Nu a fost deloc placuta situatia.

Peste cateva luni, o prietena de-a ei avea o lucrare la mine. I-am cerut un pret mai mic tocmai ptr ca era cunoscuta. Intr-o zi insa am primit un telefon de la amica mea si cu tupeu mi-a spus la telefon ca ar fi bine sa nu-i pun prietena ei pe drumuri.
Am ramas socata? Putin spus. Nu mai puteam respira . Tupeul ei m-a uimit. Am terminat lucrarea cu ..dezgust. Bine a fost insa ca clienta era o tipa fina care si-a cerut scuze la sfarsit. A fost insa ultima data cand am mai facut un astfel de gest chiar si ptr o prietena. O sa fac probabil alte greseli

Eu cred ca trebuie sa ne analizam clar ce putem face si ce nu fara a ne injosi, fara a astepta un multumesc, ceva ca si cum ar fi ptr noi

Trimis de: Crisse pe 8 Apr 2004, 08:42 AM

Trimis de: Ahriman pe 8 Apr 2004, 08:58 AM

Stiu ca nu s-a gandit; uneori imi trece prin cap ca se gandeste nu care cumva sa vin si eu, sa nu-i stric seara! De fiecare data trec peste asta, mai greu uneori, si ma gandesc:de-ai sti tu ca astia te tin de fraier, ca nimeni nu are o parere cu adevarat buna si ca in asa-zisul vostru grup tu esti ala privit de prost!
Uneori simt mila pentru el: nu are cum am eu prieteni adevarati! Numai gandul ca ma vad cu ei si ma face sa ma simt mai bine! Screw everybody else!(a nu se citi si cei de pe Han!).

Trimis de: Crisse pe 8 Apr 2004, 09:22 AM

Poate o fi ce zici tu sau poate o fi altceva. Poate el se simte mai bine daca tu nu esti de fata si apoi doar iti povesteste tie. poate tocmai ca nu are nici un prieten adevarat. Ceva de genul asta

Trimis de: Ahriman pe 8 Apr 2004, 09:27 AM

Adevarul e ca nu cred sa aiba vreun prieten adevarat; poate el doar crede ca are... Insa, oi fi eu ciudat, dar el e si mai si! Partea proasta e ca nu-si da seama!

Trimis de: Crisse pe 8 Apr 2004, 09:33 AM

In cazuri de genul asta stii ce e rau? Va influentati unul pe altul rau fara sa va dati seama:(

Trimis de: Nico pe 8 Apr 2004, 09:37 AM

'Neata! Devine intreresant colegul asta al tau de camera. Daca nu iti place si nu il apreciaza nimeni, cum spui tu, de ce te intereseaza parerea lui asa de mult? Te enerveaza ca nu te invita dar de fapt nu iti doresti sa iesi cu el. Asa-i? Ma gandesc daca nu cumva e si el un neinteles si se ascunde de ceilalti. Tu chiar poti sa spui ca il cunosti?

Trimis de: Ahriman pe 8 Apr 2004, 10:16 AM

Nu ma intereseaza parerea lui deloc! Ce ma enerveaza la el e ca devine ignorant si chiar nesimtit in anumite momente! Are pretentia ca numai el are dreptate si chiar cand ii demonstrezi ca nu, tot incearca sa o intoarca in favoarea lui cumva; e de-a dreptul stupid!
Ce e mai grav e ca nu-si da seama de erori, iar cand isi va da va fii prea tarziu!Mi-e mila de viitorii lui pacienti si colegi!Dar, who gives a f*** about him?
Keep living!

Trimis de: gypsyhart pe 8 Apr 2004, 10:20 AM

@Ahriman
Unul din cele 4 legaminte (cu tine insuti) propuse de Miguel Ruiz pentru a'ti face viata mai placuta este:
NU face presupuneri! (Fa'ti curajul sa intrebi atunci cand nu esti sigur de ceva).
SI mai este unul (mai dificil insa) la fel de util: Nu lua nimic la modul personal! (Fiecare traieste in propriile vise, pe care si le construieste singur).

Trimis de: Ahriman pe 8 Apr 2004, 11:43 AM

Cu primul sunt de acord; si de obicei intreb cand sunt nelamurit,desi cazul discutat mai sus este destul de clar pentru cei care-l cunosc.
Al doile e mai greu, deoarece societatea de azi nu prea-ti permite sa nu iei nimic la modul personal.

Trimis de: gypsyhart pe 8 Apr 2004, 11:51 AM

Ideea legamintelor este de a scapa de controlul societatii
Este dificila aplicarea lor pentru ca inseamna sa schimbi modul in care iti cheltui resursele de energie...
Si cu totii ne temem de schimbare.
Uf.

Trimis de: Ahriman pe 8 Apr 2004, 11:59 AM

De controlul societatii voi scapa in momentul in care voi muri(desi, poate nici atunci!) sau cand voi pleca de pe aceasta planeta si ma voi stabili pe alta!

Trimis de: Crisse pe 8 Apr 2004, 01:51 PM

Trimis de: Ahriman pe 20 Apr 2004, 06:44 PM

Crisse, frumos avatar! Is that you?

Trimis de: Nico pe 20 Apr 2004, 07:30 PM

Welcome Ahri, cum ai venit cum ai umplut topicurile pe aici Era de asteptat dupa atata vreme...

Trimis de: halcyon_lll pe 20 Apr 2004, 07:43 PM

Ciudat, dar citind intamplarile lui Ahriman cu colegul lui de camera mi-am dat seama ca asa am fost si eu. Am fost calcat de multe ori in picioare, si cu toate ca m-a durut, am suferit in tacere. Asta pana cand cineva a reusit sa-mi deschida ochii. Nu mai accept sa fiu calcat in picioare. Imi spun parerea, reactionez, dau replica, fac ceva si imi mentin respectul de sine. Asa ar trebui sa faci si tu Ahriman. De fapt de ce te consuma faptul ca el iese cu nu-stiu-cine la bere si discoteca. Gaseste-ti si tu niste prieteni adevarati care te accepta asa cum esti si distreaza-te. Nu ai nevoie de el sa te simti bine.Si daca mai face prostii, nu sta cu mainile in san, atrage-i atentia! De ex: Murdareste frigiderul? Scoate-i toata mancarea afara si zii ca nu mai vrei sa-i tii mancarea inauntru. Si tot timpul sa-i demonstrezi ca tu de fapt faci un efort coborandu-te la nivelul lui.

Uff! Ce m-am enervat!

Trimis de: Nico pe 20 Apr 2004, 07:58 PM

Auzi Ahriman, ce-ar fi sa-i tragi si o mama de bataie, ca sa iti stie de frica, dar sa ne povestesti si noua dupa
Glumesc doar, ca m-a surpins cat de tare s-a enervat halcyon.

Trimis de: Ahriman pe 20 Apr 2004, 08:00 PM

@ Nico: multumesc de urare! Inca nu am postat peste tot, dar ma stradui sa recuperez terenul!
@ Halcyon_lll: nu sunt un tip al actiunii, de obicei; mai am putin de stat(poate) cu el in camera si nu am chef de dusmanii si actiuni razbunatoare,mai ales ca el sta mai mult pe aici decat mine si are si prieteni sus-pusi care imi pot face probleme mai tarziu,cred. Zicea ca s-ar putea sa se mute la anul... Il mai rabd un pic, dar daca mai ma calca pe nervi de multe ori, i-o zic. De obicei sunt rabdator si traiesc cu speranta ca poate isi va da seama singur de prostiile lui... Sau poate ii atrag altii atentia...
Cat despre prieteni... singurul pe care il am pe aici nu bea alcool! Si sta si putin prin camin, umbland cu treburi prin oras... Iar ceilalti sunt acasa... sau... poate, pe Han? Hmm... Interesting ideea!
Care-i de prin Bucuresti?Si chiar de prin Regie, Grozavesti?... Vox clamantis in deserto!

Trimis de: Ahriman pe 25 Apr 2004, 11:12 PM

Pentru prima data dupa multa vreme, am venit de Duminica in Bucuresti; maine s-ar putea sa am o testare si nu e bine sa lipsesc, chiar daca nu fac nimic... In plus, am auzit ca profesorul a cam facut urat saptamana trecuta referitor la absente...Uf!
Am avut un motiv de bucurie azi: a castigat Schumi! Good!
In rest, numai tristete: facutul bagajelor, umblatul, plecatul din Ploiesti, drumul pana la Bucuresti cu trenul, alaturi de necunoscuti, multi dintre ei antipatici si plini de ifose... Dar, cel mai mult a durut despartirea de Laura...logodnica mea...
Mi-e asa de dor de ea! Si cand ma gandesc ca nu o s-o mai vad de-abia vineri,decat...! De fiecare dat cand sunt singur si trist si dorul ma apasa, ma gandesc la ea si ochii mi se umplu de lacrimi... O iubesc atat de mult! Nu credeam ca asa ceva este posibil, insa imi dau seama, pe zi ce trece, ca sentimentul se amplifica si devine tot mai puternic... Si nu-mi pare rau deloc!
Te iubesc,Laura!

Trimis de: halcyon_lll pe 25 Apr 2004, 11:14 PM

That was sweet ... si tu vroiai sa mergi pe lumea cealalta. Tztz!

Daca te mai aud, stii tu ce patesti ...

Trimis de: Ahriman pe 27 Apr 2004, 08:53 PM

De ce? Oare de ce nu-mi merge si mie un pic mai bine? poate pentru ca stau si ma plang mereu in loc sa fac ceva in legatura cu asta? Poate...
Dar chiar si cand incerc, mi-e greu sa ma concentrez la o treaba anume... as prefera sa scriu un roman de 1000 de pagini in loc sa stau sa invat un curs... oare de ce m-am prostit in halul asta?
Mi-e greu sa fiu singur aici, in orasul asta care ma inghite si ma seaca de viata... no offense pentru cei care locuiesc aici, dar nu-mi place Bucurestiul... e...nu pot spune in putine cuvinte ce simt despre el... si nici nu prea gasesc multe cuvinte de apreciere ( sigur, am cunoscut cativa oameni extraordinari aici...sunt ei doar doi, dar mai bine decat zero...)...
Uf! Mi-e greu... si cand mi-e greu, scriu povestiri depresive...ca cea din "Povestiri"...
Mi-e asa de dor de tine, Laura!

Trimis de: Nico pe 27 Apr 2004, 09:35 PM

Si noi uram cateodata orasul asta in care traim, cred ca aici e mai dur decat in alte parti. Sincer as vrea sa pot sa te ajut dar in afara de cateva randuri aici, nu pot face mare lucru Ahri. Ce rau imi pare ca te macini atat Poate ca asta va fi una din cele mai grele incercari din viata ta, pentru ca nu te poti concentra acum la invatat si te simti singur, dar eu am increderea ca pana la urma o scoti tu la capat cumva. Nu ai ajuns pana aici ca sa renunti, nu esti genul.
Ma repet, si eu am avut astfel de momente, cand am crezut ca nu-mi voi lua examenele, dar uneori resursele ne sunt nebaniute, crede-ma.
Eu iti tin pumnii!

Trimis de: Ahriman pe 27 Apr 2004, 10:26 PM

Nico, nici nu stiu cum sa-ti multumesc pentru incurajarile tale! Maybe a cup of coffee someday...Daca esti din Bucuresti...
E bine sa stii ca au incredere in tine oameni pe care nu i-ai vazut niciodata! Oare sa ma fii descris asa de bine prin ceea ce am scris pe aici?

Trimis de: Nico pe 28 Apr 2004, 06:32 AM

Ahriman, cred ca nici nu ne dam seama de cat de multe spunem despre noi prin ceea ce scriem aici, la Han. Mie mi se pare ca fiecare e ca un puzzle si trebuie sa fii atent la fiecare particica sa ii gasesti locul potrivit, ca sa formezi intregul.
Daca ceea ce-ti scriu eu te poate incuraja, atunci chiar imi pare bine.
Eu astept sa devii mai optimist, sa ai incredere in tine si sa depasesti cu bine situatia.
Indiferent cat de greu ti-ar fi, te rog sa nu renunti.
Mai vorbim...

Trimis de: Ahriman pe 28 Apr 2004, 10:45 PM

Optimist n-oi deveni eu, dar...Zambeste! Maine va fi mai rau!
Iar mi-am omorat timpul degeaba! Fir-ar...!
My dear room-mate mi-a stricat un lucru dar n-a schitat nici cel mai mic gest sa se ofere sa mi-l inlocuiasca...cat despre restul lucrurilor care l-am rugat...nici pomeneala! In schimb emite pretentii cand are interese! Daca vreodata ma voi face ucigas platit, pe el il voi omora primul, dar pe cheltuiala mea!
In ultima vreme ma gandesc tot mai mult la sex...e bine oare? Adica, vne examenul si tot ce-mi doresc eu e sa-mi iau femeia si sa... Hello there! Stop! CNA-ul Hanului e cu ochii pe tine! Chiar si-asa...am un chef de...!!!!

Trimis de: halcyon_lll pe 28 Apr 2004, 10:50 PM

De hâtza-hâtza?

Trimis de: Ahriman pe 28 Apr 2004, 11:02 PM

Evident! Doar nu de altceva!

Trimis de: Ahriman pe 29 Apr 2004, 10:43 PM

M-a cuprins o stare ciudata; o multime de ganduri mi se invart prin cap si incerc sa le pun in ordine, dar nu reusesc...
Maine am examen...am citit ceva ( si cand zic ceva, inseamna ca am trevut de doua ori prin materie, dar nu ma astept sa fac nimic);dar totul e ametit in capul meu, amestecat...le incurc de nici nu mai stiu cum ma cheama!
Maine, tot maine, ma duc acasa... Aici mi-a inflorit un zambet pe buze...Maybe I'm gettin' something! Halcy stie ce!
Iar m-a enervat colegul de camera...dupa ce ieri mi-a stricat galeata cu mop(mi-a rupt o margine a storcatorului),astazi,pentru a nu-stiu-cata-oara, a blocat clanta!Si i-am zis sa nu mai apese ca cu putere pe ea! Cica uita de fiecare data...Nu stiu cat il mai rabd...Sa vad cu cine vrea sa stea in camera la anul...
Ce ma mai enerveaza e ca si de cate ori o blocheaza,izbeste usa aia de cadru de parac ar ajuta la ceva,desi i-am explicat de nenumarate ori ca nu ajuta la nimic, ca totul e din clanta! Dobitocul naibii!!!
Tot asa,mai are un pic si smulge bateria din chiuveta...cand inchide robinetii,se propteste in baterie de parca ar vrea sa treaca la vecini...
Uf! M-am mai descarcat un pic...
Ca mi-am amintit...Sta careva prin Regie?Sau prin Grozavesti?Expli dupa ce primesc un raspuns de ce intreb...
Vine si ziua mea...uneori imi doresc sa beau de ziua mea de nu mai stiu de mine,poate intru in coma si mor...Dar imi aduc aminte ca am facut niste promisiuni si dau inapoi...In plus, alcoolul in exces distruge neuronii si nu-i mai recapeti niciodata!
Keep it real,world! Fiti sanatosi si iubiti! Restul... e poveste...

Trimis de: Nico pe 2 May 2004, 11:04 PM

[SIZE=7]La multi ani, Ahriman!
[SIZE=1](mai multe la topicul aferent)

Trimis de: Arlequine pe 8 May 2004, 12:57 AM

aye, ahrimane, poor tormented soul...
iaca am poposit si pe prispa dumitale, sa`ti urez "la multi ani" cu intarziere, si sa arunc un "THINK PINK" de aici pana la bucharest...
doar sa nu`mi citesti jurnalul...ca`mi pierd orice credibilitate...
fii matale pe pace, vremurile rele vin si trec, doar fii cu ochii pe wezãr forcast
sper ca n`am fost prea ironica, mi`s doar putin bulversata...tocma mi`am varsat si eu naduful pe ale mele pagini...

Trimis de: Ahriman pe 10 May 2004, 10:02 PM

Si a fost si ziua mea! The worst birthday ever!
De ce?Pai, in primul rand, a fost la Bucuresti, deci departe de casa si familie; in al doilea rand, am cheltuit aiurea o groaza de bani ca sa cumpar ceva pentru a-mi trata musafirii eventuali, care au fost destul de putini la numar si care, culmea, au discutat mai mult intre ei si de-ale lor decat cu mine! In al treilea rand, prietenul meu cel mai bun n-a fost la aniversare si pot spune ca asta m-a durut cel mai mult!
Partea buna? Am baut bere, am ascultat muzica si, cel mai important, logodnica mea a fost alaturi de mine! Daca nu era nici ea, imi faceam bagajele si plecam acasa!
De atunci o duc cam prost; singurele cadouri le-am primit de la logodnica si de la bunici. In rest, liniste.Nu ca as astepta cadouri ( pentru mine cel mai important cadou este sa-mi petrec aniversarea cu prietenii - restul nici nu ma intereseaza! Pot chiar sa nu primesc nimic! Cat timp toti prietenii imi sunt alaturi, nimic nu mai conteaza!), insa macar sa vad un gest din partea altora, de la care te-ai fii asteptat!
Acum am mai baut o bere, reminiscenta de acum 7 zile, si ma pregatesc de somnic.Maine trebuie sa ma duc la spital si, desi nu am chef, asta e! Mai sunt si alte probleme de rezolvat! Daca n-ar trebui sa ma scol asa de devreme, ar fi tare bine! Mai ales ca sunt ceva sanse ca nesuferitul meu de coleg sa stea pana mai tarziu...La naiba!!!
Eh, noapte buna populatie!
KEEP WALKING!

Trimis de: Nico pe 11 May 2004, 03:25 PM

Hm, aveam eu o presimtire ca nu a fost asa cum ti-ai dorit, dar sa fie "the worst" nu mi-am inchipuit. Nu zic ca tristetea ta nu e indreptatita si ca nu m-as fi simtit prost sa nu primesc atentia celor apropiati si invitatilor mei, dar tu le pui prea mult la suflet...
Eu sincer ma mir ca nu ai mai multi prieteni adevarati, asa o persoana altruista ca tine... Sa imi zici daca am dreptate sau nu, dar eu cred ca sunt foarte putini cei care te cunosc bine si poate si din cauza asta sunt atat de reci.
Cat despre noi cei care iti scriem in jurnal, sper ca te-ai convins ca ne pasa

Trimis de: Ahriman pe 11 May 2004, 04:43 PM

Multumesc pentru aprecieri! Cat despre altruism... sa zicem doar ca traiesc mai mult pentru altii si mai putin pentru mine, insa pot fi si egoist cand situatia o cere!

Trimis de: Ahriman pe 17 May 2004, 10:09 PM

Tot incerc, incerc...si nu reusesc.Ce incerc? Nu stiu, si ma chinui sa aflu raspunsul...
Un inceput de saptamana nu tocmai bun, cu o groaza de probleme, car nu au inca toate rezolvare... Disperare, singuratate, tristete... Sentimentele la ordinea zilei... Frustrare? Poate, insa amaraciunea ma impiedica sa mi-o manifest...
Sunt obosit... si, din pacate, batalia de-abia incepe.

Trimis de: Ahriman pe 18 May 2004, 09:38 PM

M-am cam plictisit; astept sa vina ziua de maine, sa mai scap de cate o grija;mi-e si cam somn,dar mai stau un pic, sa mai citesc ceva pentru examen.E destul de mult!
Uff!Numai belele in ultima vreme! Noroc ca mai exista prieteni si familie... Nu sunt uitat... Mai exista speranta...

Trimis de: Ahriman pe 24 May 2004, 07:06 AM

Jurnalul meu ar trebui sa se intituleze "Doza zilnica de amaraciune"(sper sa nu ma acuza Halcyon de incalcarea drepturilor de autor);imi dau seama uneori ca prea i-am tolerat pe unii oameni si nu am facut nimic pentru a ma impune definitiv in fata lor.Insa astept momentul oportun.Da,este vorba din nou de colegul meu de camera,care, intr-un final,s-a dovedit a fi un nesimtit fara pereche.Cum?
Cu ceva vreme in urma am discutat despre anul urmator,relativ la camera;el a spus ca ar vrea sa stea singur si ca daca eu vreau sa raman, el se muta.Bun;nimic de zis.Aseara insa,venind vorba despre camin, mi-a fost dat sa aud din gura lui,intr-un mod mai mult sau mai putin direct,ca ar cam trebui sa-mi fac bagajele,ca la anul n-o sa mai stau aici,ca si el o sa faca cerere cu un alt coleg de-al lui tot pe camera asta(colegul ala ii vinde locul).Am ramas un pic surprins(ca sa nu zic ca eram nervos de-a binelea).Mi-a spus ca s-a razgandit si ca nu vrea sa se mai mute,plus niste explicatii de-a dreptul cretine pentru ce n-ar vrea sa se mute.De cand s-a milogit pe la altii sa i se dea camera asta,ca nu i-a placut aia in care eram repartizati initial,se considera stapan pe ea,mai ales ca mi-a sugerat intr-un mod foarte neplacut ca el a dat cate ceva pe la aia si ca,vezi doamne,eu nu i-am dat cota parte.Pai stai ma,fir-ai al @@#^#&* sa fii,in vara cand am vrut sa depunem cererile impreuna m-ai lasta sa astept ca prostul un semn de la tine si dupa aia ai venit si te-ai milogit de mine sa stam impreuna ca nu aveai cu cine sa stai si probabil nu te-ar fii tolerat nimeni!
Astept,insa daca voi fii mutat din camera asta,ultimele mele cuvinte catre el inainte de a parasi definitiv camera vor fi:"Blondule, fereste-te sa-mi iesi in cale!".Am zis!
Keep walking!

Trimis de: Ahriman pe 25 May 2004, 02:10 PM

Noroc ca mai exista topicuri de genul acesta sa-mi vars si eu oful;altfel cred ca as exploda!
Smecherul de Blond a fost azi pe la Rectorat sa vada cand incep sa se depuna cererile pentru camin ( mi-am dat seama de asta dintr-o expresie pe care i-a zis-o prietenei lui),dar mie nu mi-a spus nimic.A aflat acelasi lucru ca si mine,insa eu intre timp am mai aflat ceva in plus.Oricum,am stat si m-am mai gandit si aproape se merita sa plec daca in felul asta pot sa-i fac viata un calvar (plus sa-i dau o bataie buna!).

Trimis de: Ahriman pe 27 May 2004, 10:03 PM

De ce,daca-mi este permis sa intreb?

Trimis de: Ahriman pe 28 May 2004, 09:32 AM

"Razbunarea este arma prostului" "Oi fi eu prost dar,cand ma uit in jur, am sperante!".Daca le citesti in ordinea asta parca au o logica,nu?
By the way:saru' mana! Iti vazui data de nastere si...you're way out of my generation!
Ce rezolv cu bataia?Ma simt mai bine si, dupa, sper sa-mi stie de frica...daca nu, macar sa fie circumspect in ceea ce ma priveste.

Trimis de: Nico pe 29 May 2004, 03:45 PM

Trimis de: Ahriman pe 29 May 2004, 10:26 PM

Da, ma gandeam si eu ca bataia nu se cade ( consum inutil de energie),insa cu unele persoane e chiar necesar! O pastrez pentru cazul ca zice ceva nelalocul lui(despre familia mea, mai ales); oricum,saga continua! Dupa ultimele actiuni ale lui, se pare ca este determinat sa stea aici. Whatever...
Si-a luat frigider ( la second-hand,daca nu chiar third),nu stiu de unde l-a luat si, pe langa faptul ca acum nu mai e loc nici sa te invarti pe loc in camera, l-a adus si cu gandaci,ce urasc mai mult! Chestia este ca nu m-a anuntat ca aduce frigiderul decat cu vreo 10 minute inainte de a-l aduce; dar mai mult m-a deranjat ca a trebuit sa stau eu sa vanez gandacii,ca el a plecat la o petrecere...
Sincer, toata lumea se bucura ca voi scapa de el la anul!
Hi-hi!Ce fata o sa faca cand mi-oi lua tot din camera, inclusiv suruburile cu care ii este prins raftul(sunt ale mele!) si becurile(eu le-am pus dupa ce s-au ars;el s-a facut ca a uitat!).
It's gonna be fun!(atata timp cat nu mai apar "prieteni cu multe picioare").

Trimis de: Ahriman pe 7 Jun 2004, 08:33 PM

Insa pana la anul mai e ceva timp(cel putin 4 saptamani de convietuit cu el si cu amenintarile lui ca va face cerere tot pe camera asta,ceea ce imi da dureri de cap si imi creeaza o stare de tensiune nedorita).
Uf!De-ar trece odata si ziua de maine!
Sper ca in saptamana asta sa imi fac abonament la Orange...sa vad ce fel de abonament...Cred ca din ala de 4 dolari...
Oricum,sper sa nu ma puna sa platesc cine stie ce abonament in avans...Am vorbit cu ei si mi-au spus ca nu-mi vor cere,dar la fata locului multe se pot schimba...
Azi a fost(inca mai este) ziua tatalui meu...LA MULTI ANI,TATA!
Imi pare rau ca a trebuit sa vin azi la Bucuresti si n-am apucat sa-l vad sa-i zic personal "La Multi Ani",nu prin intermediul telefonului.
Am inceput sa ma mai calmez... Uneori imi vine sa-i rup gatul colegului de camera, dar ma abtin gandindu-ma ca,desi as face un bine omenirii, n-are rost sa intru la inchisoare din cauza unui dobitoc!Asa ca ma abtin;ma gandisem si inca ma gandesc sa ma mut la facultate in Brasov;dar e ultimul an si nu cred ca mai are rost...Poate dupa ce termin facultatea, la Rezidentiat...

Trimis de: Ahriman pe 17 Jun 2004, 07:21 PM

Ciudat! Cand intru in jurnal, parca ma simt un pic mai linistit, ca si cum as fi acasa... Stranie senzatie dar placuta!
Am intrat aici ca sa lansez o mica provocare: Mihai a spus ca drept rasplata pentru participarea la campanie ne putem alege un nou titlu de forumist in locul celui actual, insa sunt in dilema:ce titlu sa-mi aleg?Asa ca va rog pe voi sa-mi spuneti:
CE TITLU CREDETI CA MI S-AR POTRIVI?!!!!!!!!!!!!!?
Multumesc!

Trimis de: Nico pe 17 Jun 2004, 07:51 PM

Ce fel de titlu trebuie? In loc de Domnitor? Si trebuie sa fie in romana?

Trimis de: Ahriman pe 17 Jun 2004, 08:01 PM

Da, in loc de "Domnitor"; nu-i chiar musai in Romana...

Trimis de: Nico pe 17 Jun 2004, 09:07 PM

Trimis de: Ahriman pe 17 Jun 2004, 09:30 PM

"Limba noastra-i o comoara..."...oare doar in engleza sa sune frumos si enigmatic? Voi incerca sa gasesc un titlu care sa sune frumos si enigmatic si in romana...
Multumesc pentru sfat si ajutor!

Trimis de: Ahriman pe 18 Jun 2004, 08:19 AM

@Nico: cum ti se pare titlul nou ales? Mie-mi place!

Trimis de: Nico pe 18 Jun 2004, 06:14 PM

Daaa, e frumos si avand in vedere semnificatia "serafimului"... Chiar m-ai surprins in mod placut.

Trimis de: Ahriman pe 21 Jun 2004, 07:26 PM

Ma bucur ca-ti place! Ideea mi-a venit in timp ce ma indreptam spre casa logodniceo mele... Nu stiu daca asta are vre-o legatura...
Ma gandesc tot mai serios sa dau admitere la Facultatea de Litere; insa nu stiu daca acum sau sa mai astept un an...oricum, as face-o la IDD.
Vreau sa vad daca mai am... talentul si daca ma mai pricep la asa ceva; vreau, de ce sa nu o recunosc, sa devin profesor de Limba Romana; vreau sa fac ceva ce-mi place!
In plus, ma ingrozesc cand vad ce porcarii memoreaza cei din liceu pe post de comentarii si cand vad ca modul lor personal de interpretare al unui text literar este egal cu zero!
Sora mea incepe BAC-ul maine si, sincer, mi-e frica de proba la Literatura! Si din vina ei, dar si din a profesoarei... Sper sa se termine cu bine!

Trimis de: Ahriman pe 21 Jun 2004, 09:10 PM

F@#$@*&&^ de Blond! Acum se ia si de ce vreau eu sa fac mai departe! Am zis asa intr-o doara ca vreau sa fac o a doua facultate si mi-a replicat "Da', dar a doua se plateste!..." cu o privire si cu un ton care spuneau ca n-am eu bani sa fac a doua facultate! Imi vine sa-l strang de gat! Ce,crede ca daca el are bursa, altii sun mai amarasteni...? I-am zis imediat ca nu-i mult si am eu bani, ceea ce l-a cam deceptionat...

Trimis de: Dark Angel pe 22 Jun 2004, 09:11 AM

Hei, si eu vreau anul asta la Litere: Romana Engleza...tot la IDD, ca n-am timp de la job...da' n-am invatat nimic, si cand am deschis caietelele am observat ca taaareee multe lucruri stiam inainte si acum nu...om vedea.
Mie dascal nu mi-ar placea- am incercat, da' traducator sau PR chiar ar fi interesant, eu vreau sa fac chestia asta pt. ca e singura facultate unde m-as duce de placere.

Trimis de: Ahriman pe 22 Jun 2004, 10:19 AM

E bine; cine stie, poate ne vedem pe acolo anul asta, daca nu, poate la anul... Are cineva idee cat mai costa o copie legalizata de pe diploma de BAC?

Trimis de: Dark Angel pe 22 Jun 2004, 10:30 AM

Nu cred ca ne vom intalni, eu merg la Universitatea din Ploiesti, mi-e mai la indemana...

Trimis de: Ahriman pe 22 Jun 2004, 11:59 AM

Esti din Ploiesti?! Si eu la fel! Logodnica mea studiaza la UPG. Ma rog, anul asta termina... dar chiar si asa...

Trimis de: Ahriman pe 23 Jun 2004, 07:41 PM

Cred ca pana la urma raman in Bucuresti la Litere.Oricum dau la IDD, asa ca diferenta ramane in bani si, poate, in seriozitate. Astia din Ploiesti nu sunt prea renumiti pentru asa ceva...
De-abia astept sa scap de Blondu'; uneori ma mira cat de indolent poate sa fie! Nu cred ca am mai vazut atata nesimtire la un om de cand ma stiu!
Eh...mai este o saptamana, doua examene...Sper sa-mi dea astia de la facultate diploma, ca sa-i fac copie legalizata.
Oare oi fi bun de profesor? Hmm, la asta nu m-am gandit prea mult... Dar, mai intai sa intru si sa fac rost de bani de taxa; dupa aceea, om vedea noi...

Trimis de: Ahriman pe 23 Jun 2004, 08:13 PM

Maine plec acasa si, who knows, maybe i'm gettin' something!
Adevarul e ca vazand atatea tentatii pe aici, prin capitala,imi vine sa plang ca eu sunt aici si ea este acasa, la 60 km distanta!!!!!!!
Uf!
Dar, sa nu uitam, trebuie sa ma concentrez la examene! Vorba vine...

Trimis de: Ahriman pe 24 Jun 2004, 08:43 AM

Cateva cuvinte despre deceptii si realizari...
Simt ca totul se duce de rapa, mai ales in ceea ce ma priveste; in primul rand, cheful de invatat s-a estompat de tot si stau mai mult pe net doar ca sa nu invat, ceea ce nu-i deloc bine.
Dar nu asta ma deranjeaza cel mai mult, ci faptul ca nu m-am dus la antrenament si ca la-m dezamagit pe instructor.
Daca la inceput ma considera un viitor potential elev bun, acum sigur este foarte suparat si neplacut impresionat de mine; dar nu asta-i cel mai rau! Nu, ce-i mai rau este ca imi este coleg si prieten! Iar asta ma doare in primul rand pe mine! Dezamagirea prietenilor nu este specialitatea mea!
Sigur, scuze pentru absenta s-ar gasi cu duiumul, insa intrebarea ramane: daca vreau sa ma duc si simt nevoia, de ce nu m-am dus? Nu pot spune ca am stat sa invat, deoarece nici asta n-am facut. Atunci?
Imi pare rau de treaba asta, deoarece pe instructor il respect nu numai ca prieten ci si ca om si, nu in ultimul rand, ca sifu; de la el pot spune ca am invatat multe legate de respect si de daruire.
Intre timp, legat de antrenamente, nu pot spune ca am stat degeaba; cand am avut timp liber, am mai facut cate ceva, m-am mai miscat prin casa sau afara, insa singur nu e bine si nici nu inveti lucruri noi.
Deci...unde gresesc si ce-i de facut?

Trimis de: Ahriman pe 29 Jun 2004, 07:02 AM

Hm, nimeni nu a raspuns;oricum, acum au aparut alte probleme, care pot avea o legatura directa mai mult sau mai putin cu examenele mele.
Am intrat in ultima faza a confruntarilor cu colegul de camera, cea a disputei pe fata! Ieri a venit un prieten sa stea cateva zile pe la mine(mai mult sa aiba unde dormi noaptea, ca are multa treaba in Bucuresti) si, initial, Blondu' a zis ca n-are nimic impotriva ca, in jur de ora 23:00 aseara, sa se isterizeze brusc de faptul asta si sa ma ameninte ca, in caz ca prietenul meu nu dispare din camin pana azi la ora 20:00, el se duce la administrator si-i spune ca eu aduc oameni sa doarma aici si sa ma evacueze din camera.Motivul incriminat: ca nu poate sa invete, domnule! Ca are examen si noi (de fapt, prietenul meu) nu-l lasam sa invete! El are un singur examen, pe cand eu am doua! Si pana acum a stat si a pierdut vremea si acum, dintr-o data, a intrat in criza de timp. Deja mi-a dat peste cap toate planurile si toata linistea mea s-a dus pe apa sambetii! Incerci sa ajuti un prieten si uite ce patesti!
Initial ma gandisem sa nu-i mai fac nimic(ma rog, aproape nimic) cand voi pleca, insa acum... s-a pus rau nu numai cu mine ci si cu toti prietenii mei.

Trimis de: Ahriman pe 22 Jul 2004, 10:08 AM

Eh,de la vorba la fapta e distanta lunga... Nu i-am facut nimic. deoarece in momentul cand m-am dus sa-mi iau lucrurile am avut surpriza sa-l gasesc cu un bandaj peste unul din ochi si, in plus, era si pretina lui acolo. Dar tot i-am facut ceva: am schimbat butucul si cheia mea am dus-o la administrator care a zis ca o sa-i bage pe cineva peste vara in camera, asa ca nu stiu cat de incantat o sa fie.
Oricum, acum incerc sa ma bucur si eu de cateva zile de liniste si odihna(ciudat,dar oricat as dormi, nu reusesc sa ma odihnesc). Tot incerc de cateva zile sa leg doua calculatoare intre ele si nu reusesc! S-ar putea ca una din placile de retea sa fie stricata si o duc azi la verificat, insa mai am o placa, merge, insa nu reusesc sa fac calculatoarele sa se vada intre ele. Nu stiu de ce...Uf!
Va doresc tuturor o vara cat mai placuta si cu cat mai multe realizari!

Trimis de: Ahriman pe 2 Sep 2004, 09:47 PM

In sfarsit am mai ajuns si eu pe la net,cat sa mai pun un mesaj pe aici,sa nu ma uite lumea. Sper ca vara asta le-a adus celor de pe Han macar jumatate din ceea ce si-au dorit sa obtina si, pentru cei care se apropie de inceperea scolii, multa bafta in noul an!

Trimis de: Ahriman pe 8 Feb 2005, 11:10 PM

Povestea mea este un dezastru total! Merg din rau in mai rau si nu incerc deloc sa ies din situatia asta! Poate are cineva o reteta pentru recapatarea vointei,ca eu nu am gasit inca!
Interesant: exista Moartea! Ca entitate... si m-am luptat cu ea! Vineri spre sambata, intr-un moment pe care l-as descrie vis cu ochii deschisi desi sunt absolut sigur ca eram treaz, in timpul noptii, pe la 5, am simtit cum o caldura nefireasca ma invaluie si cum corpul incepe sa-mi vibreze, ca si cum sufletul s-ar zbate sa iasa din carcasa trupului, iar toti muschii mi s-au incordat incercand sa invinga parca o forta imensa!
Cuprins de panica am incercat sa ma intorc catre persoana care dormea langa mine, insa am putut inregistra doar o schitare a intoarcerii capului si o slaba miscare a mainii catre ea; privirea incepea sa-mi joace feste, vedeam totul in dublu exemplar si simteam cum o forta incerca sa ma smulga din corp in timp ce o alta se chiunuia sa ma tina inauntru... Iar atunci l-am simtit! Caci Moartea este un spirit masculin, nicidecum Doamna cu coasa! Este cel mult Domnul cu Coasa; invaluit de o mantie de o culoare maro inchis, cu o tenta rosietica, sprijinit in coasa imensa ce-l insotea, il simteam la capul patului, la nici 10 centimetri de mine, cu privirea atintita asupra mea si concentrat pe a ma lua cu el...
Probabil ca nu-mi venise vremea inca, sau am fost mai puternic eu atunci, deoarece cu un efort pe care nu ma credeam in stare sa-l realizez, am reusit s-o ating pe cea de langa mine si s-o trezesc... iar el a disparut!
Ce a urmat a fost la fel de interesant, deoarce desi eram strigat de cea de langa mine, nu-i puteam raspunde, sufletul(?) meu fiind inca incomplet reintors in corp;de-abia dupa un minut am fost din nou stapan complet pe corpul meu si am pututu incepe sa plang, un plans de usurare si, de ce nu , de izbanda, fie ea si temporara!

Trimis de: Ahriman pe 10 Feb 2005, 09:24 PM

Incerc si eu marea cu degetul: e cineva de pe aici psihiatru sau psiholog? I really need a consultation!
Multumesc!

Trimis de: Ahriman pe 14 Feb 2005, 09:49 PM

Povestea vietii mele? Un dezastru total... sigur, am facut si cate o chestie buna, insa ce vroiam eu sa-mi iasa nu mi-a iesit niciodata... si acum ma intreb: sa o fac inainte de licenta sau dupa? Grea alegere...

Trimis de: Ahriman pe 2 Mar 2005, 11:29 PM

Day xyz... Tara Viselor nu mai exista. Cel putin pentru mine... mi-a expirat pasaportul si am fost exilat... in Tara Disperarii... taramul celor fara speranta. Parca ma potrivesc mai bine aici... si nici n-ai nevoie de pasaport.
Ma uitam cata lume a scris in Jurnale... chiar asa de multe se intampla in lumea asta? Si eu care credeam ca lumea a murit; din moment ce creatorul ei nu mai e, ea pentru ce ar exista? Lume fara sens... si fara viata... Parca totul in jur moare, ceea ce ne tinea in viata se estompeaza din ce in ce mai mult... Culorile incep sa se stearga; cenusiul predomina.
Eh, dar de ce ma plang? Si-asa nu mai am nici o scapare. Duca-se!

Trimis de: Ahriman pe 10 Mar 2005, 09:55 PM

A trecut un an, o saptamana si 2 zile de cand m-am inscris in Han;dragut! Pe de o parte vreau sa dispar, pe de alta mi-e frica de ceea ce las in urma, ma gandesc ca o sa-mi fie dor(daca asa ceva este posibil) de cei pe care i-as lasa in urma. Insa prima dorinta prevaleaza... Azi mi-am dat seama ca eu sunt genul de persoana care s-ar sinucide cu somnifere; macar stiu la ce sa ma astept in caz de supradoza,presupunand ca nu ma duc din prima. Probabil ca daca as scapa, nu as mai incerca...
Sunt un nevrotic; mi-am identificat simptomele; ce-i si mai interesant, faza finala de evolutie este exitus-ul! Clar si eficient!
Mai am un pic...

Trimis de: Nico pe 11 Mar 2005, 01:29 AM

In general, cei care isi doresc cu adevarat sa se sinucida nu spun (cred ca si tu stiai asta). Cei care o fac, in realitate vor sa ceara ajutorul cuiva. S-ar putea ca tu sa iti doresti totusi disparitia, insa decizia mi se pare absurda... Stii bine ca daca ai incerca sa rezolvi unele probleme, pe care chiar le recunosti, ai reusi sa treci peste perioada asta. Totusi, nu o faci... Poti sa ne explici de ce??? Scriind aici, sunt sigura ca te-ai gandit si la reactiile celor ce vor citi. Sper sa nu par insensibila, pentru ca nu ar fi adevarat, dar nu inteleg cum o persoana pe care eu o admir din multe puncte de vedere, poate lua o asemenea decizie neinspirata (pentru ca de o decizie este vorba nu-i asa, si nu o reactie de moment).
Eu astept sa raspunzi.

Trimis de: Ahriman pe 11 Mar 2005, 02:29 PM

Decizie? E o senzatie de oboseala, de...lene,ce mai! O lene si o sila nesfarsita in care nu ma regasesc; parca farama de constiinta pe care o aveam este prinsa in trupul altcuiva; ma simt de parca n-as fi eu! Nu pot identifica exact momentul cand am inceput sa ma simt asa ( inceputurile le regasesc undeva prin clasa a opta), insa toata starea aste depresiva s-a accentuat in ultimul an; o fi de vina frica de insucces la licenta si rezidentiat, o fi sterssul care m-a acaparat, nu stiu; ma simt ingenuncheat in fata vietii, ma simt ca cel care asteapta decizia unei forte mai mari decat el, ma simt ca cel care isi asteapta randul pentru a intra in armiile negre. Am observat ca ma indrept din ce in ce mai mult spre partea intunecata si chestia este ca imi place! Nu sunt satanist, insa "ma seduce" gandul intunericului...
Cred ca problema este ca nu am cu cine discuta, m-am inchis in mine si mi-e frica sa vorbesc cu cei din jurul meu cum vorbeam pana acum; mi-e frica sa nu-i dezamagesc, desi mi-au spus-o si aratat-o de cateva ori ca sunt dezamagiti de mine; se asteptau la multe de la mine si eu ma simt prost fiindca nu le-am indeplinit asteptarile. Poate cineva mai avizat decat mine va intelege ce am scris pana acum... Eu imi duc tristetea mai departe si ma resemnez...

Trimis de: Ahriman pe 14 Mar 2005, 10:14 PM

Momentan incerc sa scriu o povestire; insa ma incurca scrisul cu caractere romanesti. Imi ia din avant... He, he!

Trimis de: Ahriman pe 25 May 2005, 08:10 PM

Decizie:in lumina ultimelor evenimente si a faptului ca scrisul la lucrarea de diploma merge foarte greu, desi mai am o luna de scoala si ar trebui sa termin facultatea, maine am decis sa fie ultima mea zi de scoala.Va urez tuturor o viata buna decat a mea!

Trimis de: mariro pe 25 May 2005, 10:54 PM

Si ce urmeaza sa faci? Cat de greu este sa scrii o lucrare de diploma? Si fata mea a terminat medicina la Iasi in 2002. Nu a i-a fost atat de greu...

Trimis de: Ahriman pe 26 May 2005, 03:13 PM

Nu vreau sa supar pe nimeni,dar poate ca fata dumneavoastra se situeaza pe un palier superior al inteligentei fata de mine si poate are mai multa vointa...

Trimis de: Felina pe 26 May 2005, 03:40 PM

n-am apucat sa citesc decat pagina asta de jurnal, dar simt nevoia sa intervin.

te rog frumos, poti sa spui de ce anume vrei ca totul sa se termine? ce anume iti lipseste, ce probleme ai?

Sa stii ca efortul facut in facultate poate uneori sa ne depaseasca puterile, sa ne sfarseasca. trebuie doar sa constientizezi pe unde 'scapi' energie si sa iei masuri. viata e frumoasa, crede-ma!

sa-ti povestesc ceva despre mine.
pentru mine facultatea a fost una din cele mai mari dezamagiri, nu m-am adaptat la cerintele lor, mi-a scazut dramatic inceredea si respectul fata de mine, depuneam un efort incredibil sa intru in sala de examen, apoi depuneam un efort si mai mare sa nu ies din sala dupa cinci minute, pentru ca simteam ca totul este inutil samd.

la un moment dat s-a terminat si ultimul an de facultate, cu examene neluate, fara licenta, fara nici o speranta de viitor, fara un loc de munca dupa luni de cautare.

dar a rasarit soarele si pe strada mea.

in clasa a 12-a umblam cu o lama la mine (n-am spus nimanui in perioada respectiva ce intentii am), voiam sa-mi tai venele ca nu mai suportam cosmarul de acasa. Nu am facut-o pana la urma doar pentru ca o vizualizam pe mama mea plangand langa trupul meu si nu suportam ideea.

Tot in perioada aia intr-o zi am ocolit drumul spre liceu si m-am oprit pe pod. era asa simplu sa ma arunc, era frig, nu stiam sa inot. totusi n-am facut-o pentru ca erau prea multi oameni si sigur m-ar fi scapt cineva.

De fapt nu as fi facut-o niciodata, intotdeauna as fi gasit un motiv sa nu o fac. pentru ca in sinea mea iubeam viata foarte mult, dar aveam probleme si nu aveam cu cine sa le discut. Ar fi fost asa de simplu sa vorbesc cu o colega sau cu o profesoara mai de treaba. in facultate ar fi fost usor sa vorbesc cu profa de psihologie, dar n-am facut-o. sigur m-ar fi ajutat.

hai, capul sus si mergi mai departe!

P.S.1. si eu astept sa-mi raspunzi.

P.S.2. ce interesant, am intrat sa citesc jurnalul asta pentru ca are un titlu foarte frumos, nu ma asteptam sa gasesc ce am gasit. sigur nu esti tu in perioada asta, regaseste-te!

Trimis de: mariro pe 26 May 2005, 11:29 PM

[QUOTE=Ahriman,26 May 2005, 04:13 PM] Nu vreau sa supar pe nimeni,dar poate ca fata dumneavoastra se situeaza pe un palier superior al inteligentei fata de mine si poate are mai multa vointa...

Trimis de: mariro pe 26 May 2005, 11:33 PM

Trimis de: bdl pe 27 May 2005, 12:49 AM

Omule,
Zimbeste azi, miine o sa fie si mai nasol....care mai e farmecul vietii daca totul merge asa cum vrei noi?

Trimis de: mariro pe 27 May 2005, 12:36 PM

Trimis de: Ahriman pe 30 May 2005, 07:05 PM

Uau! A lot of messages... Multumesc tuturor pentru mesaje! Sper ca o decizie va fi luata in ceea ce ma priveste, dar...
@mariro:Ce roman?

Trimis de: Ahriman pe 7 Jun 2005, 11:13 PM

Dulcea relaxare... Ce bine-i cand nu te mai stresezi cu examenele, cu ce se va intampla maine...! Parca totul a devenit mai simplu, mai aproape de esenta... Ma simt mai liber...

Trimis de: Ahriman pe 25 Jun 2005, 05:06 PM

S-a terminat!In sfarsit am terminat anul 6!Mai am doar licenta si proiectul...Dar acum sunt beat si-mi pare bine!

Trimis de: dascalita pe 25 Jun 2005, 07:40 PM

Felicitari!!!!!Meriti niste clipe de relaxare Sa-ti spun drept ne-ai cam speriat...

Trimis de: mariro pe 25 Jun 2005, 07:48 PM

Trimis de: Ahriman pe 16 Jul 2005, 10:21 PM

Inocenta... cate "frumusete". Nu scriu nici un roman bazat pe ceea ce se spune aici...Ar fi un pic ciudat sa scriu un roman in care sa dezvalui detalii din jurnalul meu,nu?
Cat despre invatat...am cam intrat in vrie,dar cred ca e timpul sa ma apuc de treaba...Nu de alta,dar vreau sa intemeiez o familie si banii nu pica din cer!
Sper ca totul sa iasa bine...poate na mai vedem pe aici...
Salutare!

Trimis de: Ahriman pe 1 Nov 2005, 02:04 PM

Intoarcerea acasa...multa vreme a trecut de cand n-am mai intrat aici...Totul pare neschimbat; doar eu sunt altul...iar acesta nu-i nici pe departe sfarsitul...Jocul de-abia incepe...

Trimis de: Ahriman pe 22 Nov 2005, 01:30 PM

Si a fost si rezidentiatul... a venit, am fost, l-am dat si am plecat... Acum? O perioada de asteptare, dupa care urmeaza alte probleme... Cine naiba m-a pus sa dau la facultatea asta? Munca, alergatura, responsabilitate si bani ioc! Dar e o meserie nobila!

Trimis de: Ahriman pe 24 Nov 2005, 02:02 PM

Intrebare intrebatoare: se merita sau nu rezidentiatul pe Medicina de Familie? O intrebare la care nu am primit nici pana acum un raspuns precis. Voi ce ziceti?

Trimis de: freeman pe 24 Nov 2005, 10:43 PM

Nu prea se compara cu chirurgicalele, de exemplu.

Trimis de: Ahriman pe 29 Jan 2006, 11:36 PM

De mult n-am mai fost pe aici! Oricum, un update scurt... am inceput rezi pe Medicină de Familie şi pâna acum pot spune ca e interesant... deşi nu e ce m-am aşteptat, fiind loc şi de mai bine. Oricum, sper sa mai apuc să trec pe aici, nu de alta, dar am cam pierdut şirul evenimentelor...

Trimis de: Ahriman pe 3 Feb 2006, 03:49 PM

Sfarsit de saptamana... sunt asa de obosit ca mi-e lene si sa scriu... Stau si privesc pierdut ecranul calculatorului si ma gandesc ce frumos ar fi daca as avea si eu un sistem mai bun... dar am alte planuri anul asta asa ca mai astept... Da, pe 21 Octombrie cica ma-nsor...

Trimis de: Ahriman pe 14 Mar 2006, 09:44 PM

Dupa lungi si obositoare drumuri, ma intoarsei acasa...ma simt din ce in ce mai obosit insa, ca o ironie, sunt parca mai multumit de viata mea decat pana acum. Am descoperit locuri si oameni noi (pe internet) si in sfarsit mi-am facut si eu un plan de bataie pe o distanta mai mare in timp...
Eh, sper ca urmatoarea trecere pe aici sa fie mai apropiata decat ultima...

Trimis de: Ahriman pe 31 May 2006, 12:10 AM

O lege a lui Murphy spune asa: daca intr-o parte incepe sa mearga prost, in curand va merge prost peste tot! Ei bine, la mine a inceput sa mearga prost cam peste tot, dar stiti ceva? Nu imi mai pasa! Duca-se! Si nunta si tot! Daca asa a fost sa fie, nici ca ma voi opune... dar vai si-amar de sufletele care imi vor intra pe mana dincolo!

Trimis de: Ahriman pe 4 May 2008, 10:50 PM

The Doctor is in the house!
Uaileeeu de cand n-am mai fost pe aici! Ani! Si de atunci multe s-au schimbat... chiar foarte multe...
Cu ce sa incep: da, legat de ultimul mesaj de deasupra... m-am insurat! (ce naiba o fi fost in capul meu?) Sunt casatorit de un an si jumatate si lucrurile merg din ce in ce mai bine in sensul asta... sa vedem cand or veni si copiii.
Mai am un pic si termin rezidentiatul pe Medicina de Familie... uf! Alti bani cheltuiti, alte belele! Sa vedem ce urmeaza dupa...
M-am inscris la a doua facultate, dar de Psihologie... e mai aproape de ce fac acum... si deja se apropie a doua sesiune... din primul an, ce vreti?
Cu povestirile... eh, am mai scris eu cate ceva (widely apreciated, but small number of readers ) )... intre timp mi-am facut si un blog si cand dai cautare pe Google la Ahriman, apar in top (adresa blogului este http://trueahriman.blogspot.com )!
Ce ar mai fi? Incerc sa-mi ocup timpul cum pot, cat mai mult si, din nefericire, incerc sa ajut cat mai multi oameni... de ce din nefericire? Vedeti pe blog...
Am terminat o scoala de fotografie (NYIP) si mai am un pic si o termin si pe a doua... sper sa imi iau diploma si pentru regie de film (nu stiu ce m-a apucat cu fotografia dar imi place al naibii de mult)
Sunt practicant de Reiki, printre altele, si pot spune ca este o treaba care chiar functioneaza... si sunt si voluntar la Crucea Rosie.
Am agenda plina si incerc sa ma impart in cat mai multe parti si sa scap si cu nervii intregi...
Chestia este ca ala cu sinuciderile de mai devreme... nu mai sunt eu... cel putin nu acum... si ca planurile pentru urmatorii patru ani (acum un an erau 5... cincinalul sa traiasca!) sunt asezate si deja "the ball is rolling")...
I'm back! Biggest monstrous and twice as ugly!
PS: Unul din site-urile pe unde am fotografii este: http://thedb.com/ahriman
Bafta! Ne vedem pe aici!

Trimis de: tikky pe 4 May 2008, 11:13 PM

frumoase poze si parca mi-a devenit drag blogul afland ca esti din Ploiesti

Trimis de: Ahriman pe 5 May 2008, 11:19 AM

QUOTE(tikky @ 5 May 2008, 12:13 AM)

frumoase poze si parca mi-a devenit drag blogul afland ca esti din Ploiesti

Trimis de: N.V. pe 5 May 2008, 07:55 PM

QUOTE(Ahriman @ 4 May 2008, 11:50 PM)

Trimis de: Ahriman pe 5 May 2008, 09:57 PM

Cum te poti in scrie in "Club..."?
Saru'mana pentru urare!

Trimis de: Ahriman pe 26 May 2008, 08:19 AM

Si am reusit sa-mi fac si site... www.ahriman.ro
Deocamdata am mutat doar blogul, insa urmeaza si galerie foto, imediat ce gasesc un soft usor de configurat si de instalat...

Trimis de: Ahriman pe 21 Dec 2008, 04:27 PM

Site-ul e mutat, facui si o mica galerie foto... o gasiti la http://photo.ahriman.ro
Din proiectele de saptamana asta, tot pe la mine prin zona gasiti http://crph.ahriman.ro - Site-ul Filialei Prahova a Crucii Rosii
In rest... rezidentiatul s-o gatat, asa ca de la 1 Ianuarie 2009 nu mai am servici... adio bani, ca se pare ca pe-acilea prin Prahova locuri de munca nu prea "ieste"... si ca sa-ti faci un cabinet de la zero inseamna... aha, are cineva macar 10000 de euro pe care ii poate da de pomana?

Trimis de: Ahriman pe 28 May 2012, 06:30 PM

Man, I used to be really depressive! Now I've mastered it and moved on!
E foarte interesant că ultima mea postare în acest topic a fost cu exact 4 ani înainte de 21 Decembrie 2012
Hmm... might be a sign?
Mi-era dor de una din "casele mele departe de casă" şi văd că încă există şi există bine! Poate de data asta n-o să mai absentez atâta!

Trimis de: dascalita pe 26 Aug 2012, 10:11 AM

Uite ca nu te tii de cuvant si absentezi iar si din nou!