Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 4 Nov 2003, 01:40 PM

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui ady_hell vor putea fi citite in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Trimis de: ady_hell pe 4 Nov 2003, 09:02 PM

Nu stui ce sa fac mai intai.
Vreau sa-i multumesc lui Mihai pentru ca sa oferit cu atata amabilitate sa ma ajute. MULTUMESC.
Astazi nu pot scrie nimic dar promit ca maine voi incepe sa imi scriu viata me de rahat, va rog sa-mi scuzati expresia dar asa este.

Trimis de: fiica_lunii pe 30 Sep 2009, 10:49 AM

OARE S-AR SUPARA CINEVA DACA MI-AS INSUSI ACEST JURNAL?
Vad ca nu a fost utilizat de persoana care l-a cerut. Si avand in vedere ca l-a cerut in 2003 pot presupune ca aceasta persoana nici nu o sa-l utilizeze. Oricum in 6 ani cred ca s-a amortizat jurnalul. Deci se supara cineva daca il preiau prin "donatie" (numai ca nu stiu daca mai e pe forum si donatorul sa-si dea acordul)?

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Oct 2009, 09:00 AM

Daca nu a zis nimeni ca nu am voie sa ma ating de acest jurnal prafuit, cred ca azi voi lua laveta si voi sterge praful de pe el.

Sunt destul de entuziasmata, avand in vedere ca nu am tinut niciodata in viata reala un jurnal.
Poate din cauza ca nu am simtit nevoia, poate din cauza ca mereu am considerat ca scrisul nu e modul meu de exprimare cel mai bun.... in fine, nu stiu de ce acum imi doresc atat de mult un jurnal. Cred ca m-am molipsit de la voi, cei care aveti aici jurnale si pe care le citesc, atunci cand am timp.

Ca si moment al vietii, pot spune ca ma gasesc intr-un punct cu bune si rele deopotriva. Cele rele vin din contextul economic si social prin care trecem toti, cele bune sunt pe planul familiei. Sunt intr-un punct de echilibru relativ al frustrarilor cu bucuriile.

Ieri am incercat sa fac ceva in privinta frustrarilor .... am fost sa pichetez prefectura si mare mi-a fost dezamagirea sa vad ca eram o mana de oameni. Totul a avut un aer de banalitate crasa. Sindicatul in care suntem noi inscrisi nu prea a fost organizat. Celelalte doua sindicate: Primus si Alfa aveau megafoane, banere, elemente distinctive sub forma unor cartoane agatate de gat, fluiere. Noi nimic. Dar dincolo de elementele de organizare domnea banalitatea. Niste jandarmi "pazeau" prefectura, zambind plictisiti, reprezentantul de la Primus a soptit in megafon revendicarile. Da, le-a soptit, ca nici noi care eram la 3m langa el nu auzeam ce spunea in megafonul ala, cred ca cei din interiorul prefecturii nici macar un murmur nu au auzit. In fine, dupa ce cameramanii au luat imagini din toate unghiurile, organizatorii din partea celor 3 grupari sindicale au dat interviuri apoi au venit la noi si ne-au spus: "nu plecam nicaieri stam aici pana la ora 13!" (picehtarea era de la 11 la 13). Iar dupa ce au zis asta, au plecat! Am ramas ca prostii: pai cum vine asta? Nu plecam dar noi plecam? Adica pichetam impreuna dar ramaneti numai voi? Asta era intre 11 jumate si 12. Dupa plecarea lor au inceput treptat sa plece si restul demonstrantilor... asa ca pe la 12 jumate se sparsese rau de tot gasca.
Si atunci iar m-am gandit la pasivitatea romanului si m-am gandit si la discutia de pe forum cu "banalizarea".
Pai ce insemna greva pe vremea lui Roaita si ce insemna acum? Acum e nik toata.... o banalitate. Pentru colegele mele a fost un prilej de a chiuli de la munca... pt mine o dezamagire. Sper ca maine la Bucuresti sa fie altfel.
Si cu speranta asta.... stiu pe cineva care spunea: "traindo esperando, murindo cacando"

Trimis de: fiica_lunii pe 8 Oct 2009, 02:50 PM

Mi-e greu sa scriu ce am pe suflet. Am incercat. Am scris cam 10 randuri si apoi le-am sters. Sunt lucruri care ma apasa, atat de greu incat atunci cand le-am vazut scrise m-au durut de zeci de ori mai tare decat atunci cand le port doar in suflet si in gand.

Mai bine ma limitez la banalitatile de zi cu zi deocamdata. Simt ca trec zilele ca un vartej si ma simt prinsa intr-un cerc vicios din care nu reusesc sa ies, sa evoluez, nu din cauza ca cineva nu mi-ar da voie, ci din cauza ca ma simt lipsita de imaginatie, ma simt incapabila sa gasesc directia in care sa evoluez, modalitatea, iar cand imi vine cate o idee vaga, ma paralizeaza frica. Am ajuns intr-un punct in care am atins unele din reperele majore ale vietii mele, dar nu reusesc pe mai departe sa-mi stabilesc noi repere. Ma bucur de prezent, dar stiu ca daca raman la stadiul asta de evolutie ma voi plafona amarnic. Trebuie sa-mi trezesc imaginatia cumva.

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Oct 2009, 11:59 AM

Imaginatia mea e tot amortita si nu vrea sa se gandeasca la evolutie. Se simte comod in situatia actuala.... ii prieste Cred ca are nevoie de mai mult timp....


Biroul meu este o camera mica, in care ca piese de mobilier sunt: doua fisete metalice, un birou, un cuier pom si o soba. Toate sunt dispuse in lungul peretilor si se vad din usa ca in palma. Intre ele nu sunt spatii mari, practic din usa cuprinzi tot biroul dintr-o privire (mai putin un mic patrat dupa usa. ok. Vine ieri o tanti, baga capul pe usa, se uita in tot biroul, se uita si dupa usa iar apoi intreaba "seful e aici?". I-am raspuns nu, dar imi venea sa-i raspund "Da, vezi deschide fisetul ala ca e inauntru". De fiecare data (adica tanti de ieri nu e prima, s-a intamplat de multe ori) imi vine sa rad si ma si oftic in acelasi timp cand vad ca dupa ce se uita in toate cotloanele posibile te ma si intreaba "nu e aici X-ulescu?" Poate cred ca il bag eu in buzunar sau in fiset pe X-ulescu? Si asteapta sa le raspunzi cu "da" sau "nu", de parca ar spera ca totusi este.
Belea mare cu oamenii astia

Trimis de: fiica_lunii pe 14 Oct 2009, 02:33 PM

In ultimele zile abia am timp sa mai respir, la munca... dar o sa treaca si perioada asta dupa ce dau darea de seama.... si vin alte perioade. Cea mai nasoala va fi sfarsitul de an. Da' nu ma sperie... o sa inving eu situatiile dificile si inamicii ce ma pandesc.
Azi sunt happy ca inamica a intrat in concediu. Prietena mea A (care mi-a demonstrat de multe ori ca nu trebuie sa am incredere in ea... ) zicea azi ca daca a intrat inamica in concediu, acum o sa avem zile mai bune la munca In ultimul timp inamica a facut multe scandaluri si ne-a shuntat serios dar i-am tras-o si noi de cateva ori. E o lupta inutila dar nu am starnit-o noi si nici nu avem puterea s-o oprim.
De cate ori ma gandesc la inamica (o s-o numesc SC) ma intreb cat de multa invidie se poate ascunde intr-un om? Uneori mi se pare ca o cantitate infinita.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Oct 2009, 01:56 PM

EXEMPLU DE EV MEDIU IN PLIN SECOL XXI
Am fost sambata la o inmormantare la tara. Barbatul decedat era trecut de 60 de ani si era bautor destul de impatimit. Sotia lui, tot trecuta de 60 de ani era genul de femeie care pleca cu alti barbati si nu mai dadea pe acasa cateva zile. Si din cate am auzit ii placeau cei tineri (nu stiu ce vedeau ei la una de 60 si ceva). In ziua cand sotul i-a murit, lui ii fusese rau dimineata si vomase sange(asa zice ea), iar ea a plecat de acasa si n-a venit pana seara. Un tanar din sat l-a gasit mort. Cand se baga mortul in sicriu i se leaga picioarele cu o sfoara. Faza care m-a socat e ca cica cu aceasta sfoara se fac bolmoaje (vraji) de catre femeile care vor sa tina langa ele un barbat. Da, in secolul XXI se fac vraji. Iar sotia mortului a vorbit cu unul din gropari ca dupa ce coboara mortul in groapa sa-i dea ei sfoara respectiva.
Sora mortului pe de alta parte a vazut-o pe sotia mortului ca urmareste legatoarea si a vorbit cu groparul sa nu-i dea nimic sotiei mortului. Sfoara trebuie dezlegata de la picioarele mortului, pusa dedesubt si ingropata cu mortul. Asa ca dupa ce s-a asigurat ca groparul a lasat sfoara unde trebuie, sora mortului l-a lasat pe sotul ei sa pazeasca groparul pana astupa groapa, pentru a se asigura ca nu mai vine cumnata-sa (sotia mortului) ca sa ia legatoarea. In tot timpul asta sotia mortului a stat numai cu ochii pe legatoare ca sa o obtina.... dar n-a fost sa fie.
Am ramas masca la fazele astea .... adica eu credeam ca in zilele noastre nu mai crede nimeni in vraji si bolmoaje, dar am descoperit ca se si pun in practica. Si satul respectiv e la numai 10 km de oras.... practic e in zona metropolitana. Nu poti sa zici ca-s izolati de civilizatie, ca avea "tanti sotia mortului", aparat electric de taiat mezelurile ca in alimentara si alte aparate de care nu avem noi "orasenii" pe acasa si avea un limbaj... ca vorbea cu mine numai cu "ok", "super", "mishto". La priveghi era data cu oja rosie pe ungii si sclipici deasupra si era machiata la ochi. Pai eu, care nu cunoscusem mortul inainte, nu mi-am permis sa merg la priveghi sau mormantare machiata, din respect pentru doliul rudelor lui, iar nevasta lui era pictata cat incapea.

Toate povestile cu vraji si bolmoaje, cu cine stie cate alte prostii din astea le asociam unor vremuri din trecutul indepartat. Dar am constatat ca ele sunt cat se poate de vii si actuale.

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Oct 2009, 11:53 AM

Doamna SC (inamica) a lasat in urma ei un scandal-bomba si presiunile cele mai puternice se afla asupra mea, dar nu am de gand sa cedez ca ar insemna sa fac o ilegalitate. Ea a plecat bine-mersi in concediu si a imbrobodit bine pe seful iar el acum face presiuni asupra mea. Si eu care credeam ca o sa am liniste cat e ea in concediu. Asta este. Ca sa citez pe cineva: "Noi sa fim sanatosi!.... ca belelele curg"

Azi mi-am amintit de un sufletel mic si drag ce m-a parasit pentru totdeauna. M-a parasit acum o luna si mi-a murit in palme. Da, parca ma asteptase. Se simtea rau de dimineata cand a vazut-o mama ca abia mai respira si m-a sunat imediat sa-mi zica. Eu am ajuns la mama abia pe la ora 17 ca nu am putut pleca mai devreme de la munca. Mi-a povestit mama cum se zbatuse de cateva ori in timpul zilei si apoi ramasese nemiscata ca si cum si-ar fi dat sufletul, saracuta. A stat la pieptul meu linistita cam jumatate de ora ca apoi sa inceapa iar sa se zbata si de data asta chiar s-a stins in palmele mele. Desi am vazut-o cum isi pierde suflarea, gherutele i s-au chircit, capusorul i s-a lasat spre spate iert, ochisorii i s-au inchis pe veci, totusi nu puteam crede ca am pierdut-o. Am tinut-o mult timp in palme sperand sa o vad iar miscanduse, sperand sa-si revina. Dar ea nu mai era alaturi de mine.... plecase pentru totdeauna.
Am plans mult, chiar si a doua zi plangeam pe ascuns dupa ea si nu mi-o puteam scoate din minte. M-am chinuit foarte mult sa o uit dar acum nu stiu de ce, dupa o luna in care credeam ca am uitat-o, mi-a revenit iar in minte la fel de puternic ca atunci si iar ma doare sufletul cand stiu cat a suferit micuta si mi-e dor de ea. Sper sa nu intre nimeni in birou sa ma vada plangand. Hai ca daca m-ar vedea cu ochii inrositi pot spune ca e de la raceala (ca sunt racita de sambata ca am tras frig la mormantarea despre care am scris ieri), dar daca ma vede cineva plangand nu o pot da cotita.
Nu-mi dau seama cum de reusisem sa o uit si sa-mi vad linistita de viata si dupa o luna, asa deodata sa-mi revina brusc in minte si sa ma napadeasca toate amintirile deodata. Poate ca voi reusi sa scriu despre clipele de bucurie pe care ea le-a adus in viata mea si a altora, dar nu azi ca nu ma simt in stare. Azi ajunge.

Trimis de: fiica_lunii pe 22 Oct 2009, 01:44 PM

Acum 4 ani, cand m-am angajat aici (la o primarie comunala de langa Bacau) aveam impresia ca un colectiv mai bun nici ca as fi putut gasi. Seful (primarul) era un om deosebit, rational, destept, rezonabil, rabdatotor si intelegator cu toti cei din subordine, un om de la care am invatat multe (desi el nu are prea multa carte): sa fiu mai rabdatoare cu oamenii, sa fiu mai diplomata, sa imi dau silinta mai mult sa rezolv problemele, sa nu spun din start "nu se poate" etc. Secretara de comuna (inamica, doamna SC) care are si rol de jurista era pana sa vine eu si amica mea A, singura cu studii superioare din acest colectiv. Colegii pareau atunci destul de uniti si eram fericita ca lucrez in acest colectiv. In timp insa mi-am dat seama ca secretara nu era ceea ce pretindea ca este: adica un stalp al corectitudinii in aceasta primarie. Amicei mele A, care era in subordinea directa a secretarei (eu nu sunt subordonata ei ci doar primarului) i-au trebuit ani de zile sa realizeze ca doamna SC se folosea de faptul ca nimeni altcineva de pe aici nu stia legea si nici nu se obosea sa verifice; daca SC zicea ca e neagra toti credeau ca ce spune SC e sfant. Eu mi-am dat seama cat de mincinoasa este chiar in anul urmator angajarii mele, cand a mintit in fata Curtii de Conturi si era sa intru eu la apa din cauza ei, noroc ca eu pastrez orice hartiuta (contabila care au avut-o inaintea mea pierdea tot si cred ca pe asta s-a bazat secretara) si le-am aratat celor de la Curtea de Conturi hartiuta cu avizul ei de legalitate (aviz pe care ea negase ca l-ar fi dat vre-odata). De atunci am stiut cu cine am de a face si m-am ferit de ea.
In mod normal un primar nu are studii de specialitate, asa ca atunci cand vrea sa demareze un proiect trebuie sa se consulte cu secretarul comunei pentru legalitate, cu contabilul pentru a sti daca dispune de fonduri, cu cetatenii reprezentati de consilierii locali pentru accept. In timp am descoperit ca doama secretara, il sfatuieste dupa cum are ea personal interesul si nu doar pe el. Din cauza ca ea este reprezentantul legii in primarie, tot colectivul se consulta cu ea in treburile pe care le fac. de exempu eu, in afara de legea 82 a contabilitatii si alte legi care reglementeaza munca specifica biroului pe care il conduc, trebuie sa respect multe elte legi administrative, specifice ramurii in care lucrez acum, legi pe care doar ea le stia si ma putea lamuri. In momentul in care nu am mai avut incredere in ea, am facut demersurile necesare pentru a avea si la mine in birou programul LegisStudio, pe care doar ea il avea. Si astfel am putut sa descopar ca multe aberatii debiteaza aceasta femeie spunanad ca asa scrie in lege, cand de fapt nu scrie nicaieri. Sau chiar daca legea iti da anumite drepturi, daca ea spune "nu se poate", el o crede. Bunaoara legea prevede ca dupa doi ani avem dreptul sa fim trecuti pe o treapta superioara de salarizare (eu si A avem deja 4 ani pe aceeasi treapta). Cand am cerut asta primarului, doamna SC i-a zis "nu se poate" fiindca scrie in lege ca trebuie sa mai existe un post in organigrama cu treapta pe care trebuie sa fim trecute. Dar organigrama o poate modifica oricand cu aprobarea consilierilor, ceea ce e o procedura simpla si normala. Desi stie aceasta, primarul ne tot arunca in fata ceea ce a zis doamna SC "nu se poate" si uite asa stam ca fraierele tot pe aceeasi treapta.
Partea care ma uimeste cel mai mult este ca desi i-am demonstrat primarului cu legea in mana ca doamna SC abereaza, el rastalmaceste faptele in asa fel incat ii da tot ei dreptate. Iar in ultima disputa (despre care am mai scris) e vorba de un drept castigat de secretara prin hotarare judecatoreasca (e vorba sa ia nebuna cam 100 milioane pe 3 ani in urma). Inainte de a-i putea deconta aceasta hotarare, a aparut o lege (prin iunie anul acesta) care prevede ca orice hotarare judecatoreasca obtinuta in anul 2009 sa fie decontata incepand din 2010 in 3 transe asa ca nu i-am dat nik secretarei ca ar fi insemnat sa incalc legea.
Conflictul s-a starnit cand ea l-a imbrobodit pe domnul primar sa-i dea banii astia acum. Asa ca m-am certat de nu stiu cate ori cu primarul pana acum pe subiectul asta. El, omul rezonabil si rational (cum a fost pana acum) incearca sa ma oblige sa fac asta. Au incercat chiar sa treaca peste mine si sa mearga direct la trezorerie si sa-si ia banii, dar nimeni nu ii deconteaza nimic fara semnatura contabilului. Asa ca acum ma cert zilnic cu primarul care face presiuni asupra mea sa semnez ordinul de plata. Iar eu ii pun in fiecare zi legea sub nas si el imi spune (urland desigur) ceea ce i-a bagat in cap secretara: ba ca legea e neconstitutionala (de parca secretara ar avea dreptul sa hotarasca asta... se credea ea mai presus de Curtea Constitutionala care nu a contestat legea respectiva) ba ca o hotarare judecatoreasca e mai presus decat legea, ca judecatorii sunt mai presus de parlament etc. Desi eu am sunat la Curtea de Conturi si am intrebat si eu ca "nestiutoarea" si mi-au zis ca sub nici o forma ca nu am voie sa decontez banii aia, desi primarul a primit adresa de la Prefectura din care rezulta clar ca nici o hotarare judecatoreasca nu e mai presus de lege, el ii da dreptate tot secretarei.
In consecinta exercita presiuni asupra mea sa semnez ordinul de plata ca sa-i virez banii pe card.
Secretara a plecat in concediu bine-mersi dupa ce l-a indoctrinat pe primar si eu stau si ma cert cu el zilnic, iar la sfarsitul certurilor, dupa ce ii aduc toate argumentele legale, el imi spune "bine, te mai gandesti".
Ma dispera. Vorbesc in van. El pare ca nu aude nimic, sau prefera sa creada minciunile ei, decat adevarul. Nu mai inteleg nimic.

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Oct 2009, 01:35 PM

Am ajuns la o solutie de compromis in problema secretarei: daca ea sustine sus si tare ca nu e nimic nelegal in decontarea respectiva sa-si semneze ea decontarea si sa faca ea actele. Si a fost de acord. Asa ca o sa-si asume raspunderea doar ea si primarul. Eu nu am de gand sa semnez nimic dubios si nelegal. Primarul o sa-i dea drept de semnatura in banca si ei si sa faca bors din partea mea. In felul asta o sa dorm si eu linistita.
Cu ocazia asta mi s-a luat un bolovan de pe inima si parca s-a mai facut ceva lumina in jurul meu

M-am apucat de ceva timp sa citesc o carte si nu am reusit sa ajung nici la jumate. Adevarul e ca nu stiu cum sa ma impart acasa: cand am timp liber imi place sa citesc/sa-l petrec cu sotul meu/sa-mi vad parintii.... si toate trei sunt pe acelasi loc. Pe sotul meu abia astept sa-l vad dupa o zi de munca si sa petrecem timpul impreuna doar noi doi; in acelasi timp as vrea sa-mi vad si parintii ca ma topesc de dorul lor zilnic; tot in acelasi timp simt nevoia sa stau undeva singura, in liniste sa citesc. Greu e sa alegi.... Nici nu mai spun ca mi-e dor tare de tot sa pictez. Trebuie sa imi aduc intr-o zi de la parinti sevaletul uleiurile, tempera si suporturile de pictura (panze, lemne, pietre, oua de strut etc), dar parca vad ca nici de astea nu o sa am timp prea mult.
As vrea sa fac o mie de chestii intr-o zi, as vrea sa pot sa fiu non stop alaturi de persoanele dragi, as vrea... as vrea multe. Sper sa nu ajung o frustrata, pentru ca sunt partial constienta (o parte din mine nu vrea totusi sa accepte ideea) ca nu o sa reusesc sa fac tot ce simt nevoia sa fac. Nu spun ca nu as avea anumite frustrari in sensul asta, dar sper sa nu depaseasca cota de suportabilitate.
Concluzia: e timpul sa nu mai stau si sa visez la ce vreau sa fac azi sau maine ci pur si simplu sa fac. Sa iau masuri concrete pt a reusi sa fac din ce in ce mai mult din ceea ce imi propun.

Trimis de: fiica_lunii pe 3 Nov 2009, 12:53 PM

Ti se incranceneaza pielea pe tine cand vezi un om puternic, un om plin de viata, prabusit de durere, cand vezi o viata tanara curmata brusc. Nu ai cuvinte sa descrii, nu ai cuvinte sa explici cum a putut muri o femeie de 40 de ani, mama a doi copii (baiatul in clasa a 7a si fata la liceu). Nu puteam sa cred ieri cand am aflat; am fost a doua persoana care a aflat dar nu imi venea sa cred: sotia domnului primar a murit ieri in spital de icter mecanic. Un om puternic si plin de viata care primeste doua lovituri una dupa alta.... abia s-a implinit o luna de cand a murit mama lui. Cand a murit mama lui nu s-a mirat nimeni, ca era batrana si de la o varsta te astepti, dar acum cand i-a murit sotia, tot colectivul e socat. Stiam ca se simtea uneori rau, se interna, facea tratament dar de fiecare data isi revenea. Chiar in ultimul timp arata mult mai bine decat in vara. Nu e mult timp de cand m-am intalnit cu ea.... inca mi-e greu sa cred ca e moarta.
Imi aminteam ca in anii trecuti, mai ales in 2006 cand m-am angajat aici si totul era nou pentru mine, ma izbeam de probleme dificile pe care nu stiam sa le rezolv si intram in panica. Ma duceam la primar speriata si panicata sii ii spuneam ce probleme au aparut. Nici el nu stia sa le rezolve, dar nu intra niciodata in panica: in prima faza imi spunea "Lasa ca o rezolvam noi si pe asta!" si incepea sa sune pe la directoare si directori de institutii publice si sa ceara o parere pana cand reuseam sa gasim o solutie. El dadea startul mereu la glume si la bancuri cand ne nimeream mai multi la el in birou. In ultimul timp glumeste mai rar (nu de cand i-a murit mama, chiar mai inainte). Dar cred ca de acum se va schimba si mai mult. Mi-e groaza cand ma gandesc ce poate fi in sufletul unui om cand ii mor doua din cele mai dragi fiinte: mama si sotia. Nici nu imi pot imagina ce este in sufletele copiilor lui.
Si ma mai gandeam la un lucru: ea si cu domnul primar au fost prima pereche carora le-am cerut sa-mi fie nasi de cununie mie si sotului meu si au acceptat amandoi. .... Dar nu au putut fi pana la urma, caci ei sunt catolici si noi ortodocsi, pentru ei nu era nici o problema, dar preotul nostru nu accepta.

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Nov 2009, 10:16 AM

Ninge continuu, ninge frumos cu fulgi mari si desi. In oras e multa mizerie de la nisipul cu antiderapant, dar aici unde lucrez e o feerie. Oare de ce a venit atat de devreme ninsoarea anul acesta. Poate ca a venit sa acopere tristetea din sufletele unor oameni, sa astearna un strat alb si pur peste doliul lor, iar sub acest strat, la calura sa incolteasca speranta? Sau poate a venit sa ingreuneze povara ce le apasa umerii, sa sporeasca frigul si senzatia de pustiu dintr-o casa unde au ramas doi copii fara mama? Nu am avut puterea sa-l sun pe domnul primar caci nu as fi stiut ce sa spun, nici eu nici colegii nu am avut inca taria sa mergem sa o vedem pe sotia lui, dar maine vom fi acolo toti. Am fost si la mormantarea mamei lui, dar pe ea nu o cunoscusem inainte.... in cazul sotiei lui ne e mult mai greu. Toti o cunosteam, caci venea uneori pe la primarie, venea mereu cand ne adunam la sfarsit de an, a fost la nuntile si botezurile din cadrul colectivului. Era mereu alaturi de sotul ei si la fel de vesela ca el. Acum a lasat mult loc gol.

Am inceput sa ascult colinde. Nu doar ca se potrivesc de minune cu ninsoarea de afara dar se lipesc de minune si de sufletul meu. Mi-era dor de ele. Anul trecut tot din noiembrie am inceput sa le ascult si pana in februarie nu le-am scos din play-list. Anul trecut l-am invatat si pe sot (atunci era logodnic) sa cante si am colindat pe parinti, pe bunica mea, pe nasii lui de botez. A fost un Craciun minunat, luminos si cald. Anul acesta de Craciun nu vom fi acasa. Verisoara mea din Constanta isi boteaza baietelul pe 26 decembrie. Am mai fost iarna la mare, dar nu are acelasi farmec.... dar marea e ra minunata. Numai ca atunci am petrecut revelionul la Constanta si a mers. Dar de Craciun am nevoie de zapada cu albul ei pur care parca incearca sa spuna ca asa trebuie sa fie si sufletele noastre acum cand sarbatorim Nasterea Domnului, am nevoie de padurile incarcate de nameti, cu brazii lor inalti care iti amintesc de maretia evenimentului, am nevoie de frigul aspru de munte care te indeamna sa cauti caldura familiei, a casei. O sa-mi lipseasca toate astea, la Constanta dar cred ca Spiritul Craciunului va fi si acolo la fel de viu. Pentru ca in esenta, Craciunul inseamna sa daruiesti iubire, grija, ajutor, alinare, sa incerci sa nu te mai gandesti la ce-ti doresti tu ci la ceea ce isi doresc cei dragi in acele Sfinte zile, insemna sa aduci bucurie in sufletele celor dragi si poate nu numai lor. Asa ca esenta Miracolului Craciunului nu se pierde oriunde ai fi. Mos Craciun nu este un om ci o magie, o stare sufleteasca primita in dar si daruita mai departe.

Trimis de: Titus Herbert pe 4 Nov 2009, 03:29 PM

Hello, fiica_lunii (ce de i ). Vad ca ti-ai luat jurnal, spor la scris!
Cand vedem si noi niste tablouri facute de tine?

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Nov 2009, 09:01 AM

Multumesc Titus Herbert !
Tablouri... nu am mai pictat de mult timp, iar din cele vechi nu mai am decat unul sau doua.... nu stiu cand voi reusi sa incep iar sa pictez. Imi doresc mult de tot, chiar mi-e dor de vremurile cand puneam pe panza, lemn, sticla, oua de strut, cate o parte din sufletul meu.

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Nov 2009, 09:39 AM

In general, in glume se afla un sambure de adevar, iar mie mi se intampla sa am revelatii din glume.
O tanti nebunatica, verisoara cu soacra-mea, tot tragea in gluma de sotul meu. Eu il aparam ca o leoaica (tot in gluma). Se face tanti ca s-a suparat si pleaca, dar un nene striga dupa ea "Daca ii puneai fetei o mie de euro in mana, sa vezi cum iti dadea voie sa-l iei " si se intoarce spre mine si ma intreaba "nu-i asa?". Atunci eu, ma uit la el ganditoare si dupa jumate de minut de gandire ii spun "Neeeee! Banii vin si pleaca, dar el ramane langa mine!". Nenea a cascat gura mare si a stat asa pret de un minut si ceva. Simteam si privirile celorlalte rude ale sotului, atintite spre mine si ma cam stanjenea tacerea aia... el ma strangea in brate cald si ocrotitor, ca pe un copil.
Oricum atunci am realizat de ce in viata am respins baietii cu bani care m-au "curtat": nu era nici unul fidel si stabil in relatie. Si eu mi-am dorit mereu stabilitate si echilibru in casnicie. Banii sunt instabili: azi ii ai, maine nu, iar tipii cu bani pe care i-am cunoscut eu erau la fel ca si banii. Ceva din fiinta mea respingea acei baieti, dar nu constientizam de ce anume. Mama imi era cea mai buna prietena (si imi este si acum) dar nu puteam sa-i raspund de ce tot respingeam atati baieti care ei ii pareau perfecti. Nu as fi stiut sa exprim in cuvinte ce anume cautam eu si nu gaseam la ei. Acum cand am gasit acel ceva stiu sa-l si numesc.

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Nov 2009, 11:32 AM

Nimic din ceea ce simtim nu e real totul e iluzie? Si ce daca? Cine crede in iluzii le traieste si le simte mai puternic decat realitatea insasi.
O dovada ca iluzia e mai puternica decat realitatea (povestita de cineva care a facut scoala de asistente medicale si practica in spital):
Un om se simtea rau si si-a facut o serie de investigatii. Dupa multe teste a fost banuit ca are cancer. I s-au mai facut o serie de teste la Bucuresti, dar trebuia sa astepte ceva timp ca sa pimeasca rezultatul. In acest timp omul a fost atat de puternic afectat de vestea ca ar putea avea cancer, incat s-a topit pe picioare din zi in zi. Cand a sosit rezultatul analizelor omul era deja decedat. Ghici care a fost rezultatul analizelor: nu avea cancer. Ceea ce avea el nu era grav (nici letal) si putea fi tratat usor.


Cand eram mica aveam o imaginatie foarte bogata si vedeam un strop de magie in tot ce ma inconjura, ma bucuram de tot ce ma inconjura. Atunci nu stiam ca totul e o iluzie. Era ca si cum as fi trait intr-o lume minunata in care orice piedici si greutati putaeu fi depasite si orice strop de lumina imi aducea o bucurie imensa care ma coplesea si acoperea tot ce era rau. Era ca un rai.
Cu trecerea anilor am aflat ca totul e o iluzie si am inceput sa intrevad realitatea. Atunci am cazut din rai, atunci cand am obtinut cunoasterea.
Cum as putea sa ignor acum tot ce cunosc legat de realitate si sa ma intorc in lumea de iluzii a raiului? Am momente in care intrevad raiul, cand sunt alaturi de cei dragi, dar imediat vine realitatea si imi sopteste:"uita-te la ei cum imbatranesc si mai au putin de trait" si in clipa aia cad de pe scara ce ducea spre rai si ma pomenesc iar in realitatea cruda, cuprinsa de o angoasa puternica determinata de gandul ca o sa-i pierd intr-o zi. Am momente minunate in care intrevad raiul, cand sunt alaturi de sotul meu, dar imediat vine realitatea si-mi sopteste "uite cum trece vremea si tu stai in bratele lui in loc sa faci treaba, sa rezolvati problema x, y, z" si ma pomenesc iar cazand de pe scara aia .... si tot asa .... nu mai reusesc sa ma bucur cu tot sufletul de clipele minunate si frumoase ca imediat ma gandesc ca nu am rezolvat nu stiu ce problema, imediat ma gandesc ca poate fi ultima clipa in care mai sunt alaturi ce cei dragi si tot alte ganduri. Cunoasterea realitatii ma fixeaza de pamant ca un lant greu de fier, asumarea resposabilitatilor ma fixeaza in cuie de lumea aceasta materiala.
Mi-e dor de iluzia raiului in care am trait atunci cand nu cunosteam lumea materiala. Dar ca sa pot sa ma intorc din rai trebuie sa ma desprind de lumea materiala, ceea ce nu reusesc. Nu am atata tarie sa renunt la ea, sa ma dezic de ea, cand ma simt responsabila pentru multe lucruri si nici nu pot sa uit ca mai sunt unele lucruri ce nu le poti opri, se vor petrece cu sau fara voia noastra.

Trimis de: leirn pe 9 Nov 2009, 12:53 PM

Raiul e aici, cu noi, numa' ca nu-l vedem. Lumea materiala, maya, iluzia, e atat de reala, atat de iluzorie...nu coteaza. Noi nu am venit aici ca sa constatam ca e nasol si sa plecam. Cand erai mica intrezareai divinul, magicul din tot ce exista, vedeai esenta care nu tine cont de schimbarile formelor.
Vedem ca oamenii se nasc, mor, ca sunt probleme....Aceste lucruri sunt prezente in realitatea noastra. Am putea sa acceptam ceea ce deja este si sa ne bucuram de fiecare clipa, asa cum este ea. Ce va fi, vom trai la momentul respectiv.
Grijile despre viitor si problemele trecutului nu ne lasa sa vedem Viata, care nu exista nici in trecut, nici in viitor, ci ACUM.
Cand erai mica nu aveai grija unui trecut si vreun viitor pe care sa-l tot fabrici. Te bucurai de ceea ce este. Oamenii imbatraneau si atunci, si atunci erau probleme. Nu constientizarea acestor lucuri te impiedica sa vezi magia, ci atentia pe care o acorzi unor evenimente care nu exista in prezent.
Nu trebuie sa renunti la lumea materiala pentru a fi fericita...Fii prezenta in tot ce faci. Cand mananci, mananca. Cand esti la serviciu, fa ce ai de facut acolo. Cand speli vasele, fii acolo, dedica-te actiunii respective. Cand esti cu cei dragi, fii cu adevarat langa ei, nu langa imaginile din viitor pe care le ai despre ei.
Nu conteaza ce faci, ci CUM faci acel ceva.

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Nov 2009, 01:11 PM

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Nov 2009, 12:42 PM

Toate au un rost pe pamant dar nu ne este dat noua sa-l aflam chiar mereu.
Lucrurile care nu ni le putem explica pastreaza in ele un soi de magie. Deja cand afli mai multe despre ceva anume dispare magia. Da, cunoasterea distruge magia. In fiecare zi, prin experientele zilnice ajung la aceeasi concluzie: cunoasterea te departeaza de magie. Adica acea cunoastere cu ajutorul simturilor fizice: vaz, miros, auz, gust, atingere. Lucrurile care au o explicatie bazata doar pe aceste simturi nu mai au magie. Cei care cred doar in ceea ce e tangibil si 100% demonstrat stiintific nu mai au nici un strop de magie in viata lor. In cazul acesta sufletul saraceste. Sufletul are nevoie de magie ca de o hrana. Cum corpul are nevoie de mancare pentru energia necesara vietii, asa si sufletul are nevoie sa creada in magie pentru a avea energia sa spere, pentru a avea puterea sa ne inflacareze.
Am intalnit oameni care au depasit granitele fizice, numai datorita credintei. Credinta nezdruncinata intr-un scop, credinta in magie, credinta in lucruri intangibile si nedetectabile cu simturile fizice. Ei au crezut in ceea ce nimeni nu credea si acel ceva in care credeau ei s-a dovedit a fi acolo pentru ei.
Asa cum ai zis leirn, nu constientizarea ma impiedica sa vad magia, dar constientizarea prea puternica a lucrurilor tangibile (atentia care le-o acord, asa cum ai zis) imi slabeste credinta in magie. Slabirea credintei in magie, in bine, ma impiedica sa o vad. Credendo vides (crede si vei vedea). Inainte nu mi-era greu sa cred in lucruri bune, in momentele magice si ele apareau. Acum le astept sa apara ca sa pot crede in ele. Abia cand reusesc sa cred in ele fara a le vedea, abia atunci apar (dar nu ma bucur din plin de ele ca ma gandesc la momentul cand vor disparea).
Prostuta ce sunt! Fericirea e a celui ce gusta, nu a celui care se satura.

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Nov 2009, 03:57 PM

O melodie care imi merge la suflet, o melodie de care nu ma satur oricat o ascult:

http://www.youtube.com/watch?v=bZrBaSXUJyQ

Trimis de: leirn pe 10 Nov 2009, 08:31 PM

http://www.youtube.com/watch?v=rvxUL5vE2Y0&feature=PlayList&p=F6FE0C5C4C7D7AE4

Trimis de: SORIN pe 10 Nov 2009, 09:42 PM

Draga mea....multi ani am "pierdut" in Peru si jungla sa..fantastica melodie de fluier si ghitara de armadilois!!!

Cel mai aproape de rai.....

Sorin.

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Nov 2009, 11:11 AM

Intr-adevar minunata melodia. Multumesc leirn! E ca o pulbere aurie si inmiresmata pe care o presari in paginile jurnalului meu.

@Sorin: Cel mai aproape de rai... doar muzica peruana, sau si locurile, cultura si civilizatia inaintasilor lor din care au ramas doar franturi?

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Nov 2009, 12:47 PM

Catelusii si pisoii de la mama-soacra din curte. Cu tot cu cainii si matele mature are 6pisici si 7caini. O adevarata turma )
Pisoiul tarcat mi-e cel mai drag ca-i cel mai alintat, ceilalti doi sunt mai speriosi.

Trimis de: fiica_lunii pe 12 Nov 2009, 11:22 AM

Printre randuri....

As dori sa scriu despre lucrurile frumoase din viata mea, despre persoanele care imi aduc bucurie si alinare, dar am o teama: am senzatia ca daca as asterne in cuvinte ceea ce e frumos in viata mea, ar disparea aceasta frumusete. Nu stiu de ce. Poate din cauza ca scriind despre frumusete simt ca as banaliza-o si mi-e teama ca asta sa nu ucida perceptia din sufletul meu. Cat timp e doar insufletul meu e o fumusete magica, intima, tainica, dar daca o astern in scris pierde toate aceste atribute care ii sporesc frumusetea. Pe de alta parte imi doresc sa o impartasesc ca sa aduc si altora bucurie, dar ma tem ca nu s-ar bucura nimeni de bucuria mea. Ba poate s-ar intrista cei care nu impartasesc aceleasi bucurii, intrebandu-se de ce nu au si ei in viata lor parte de aceasta frumusete.
.....

Sunt o norocoasa ca am in jur persoane care ma iubesc, dar mi-e teama sa le spun cat ma simt de norocoasa datorita prezentei lor in viata mea. Nici nu sunt eu prea buna la spus anumite chestii. Prefer sa-mi arat afectiunea. Cred ca un gest face mai mult decat o mie de cuvinte. Dar constat ca uneori e nevoie si de cuvinte care sa insoteasca gesturile, caci de multe ori un gest poate fi interpretat total gresit.... daca nu il "traduci".
.....

Trimis de: fiica_lunii pe 13 Nov 2009, 01:07 PM

DE RETINUT: incepand de astazi, in fiecare postare din acest jurnal voi scrie minim o fraza: pozitiva/ frumoasa/ menita sa ma incurajeze/ ceva amuzant/ceva frumos din viata mea/ceva ce-mi face placere e.t.c.

Am stabilit, cu sotul meu, ca in week-end sa mergem sa fotografiem padurea. Cred ca e minunata. Cam acum o luna cand am vazut-o ultima data era verde galbui presarata cu cativa copaci de un rosu-grena superb. Acum cred ca e aurie, amestecata cu maroniu si rosu intr-o multitudine de nuante, ca o vapaie imensa, fosnind tainic in bataia vantului de noiembrie. Trebuie sa fie o minunatie. Daca reusim sa ajungem, voi incarca din poze in jurnal. Abia astept! Sunt entuziasmata ca un copil.

Trimis de: fiica_lunii pe 16 Nov 2009, 10:55 AM

Am ajuns cam tarziu: frunzele aurii si rugini se asternusera deja la odihna, intr-un covor fosnitor. Doar cativa copaci mai pastrau frunzisul auriu, ruginiu sau chiar verzui, restul fiind deja golasi si cenusii, jucandu-se de-a v-ati ascunsa prin valuri de ceata. Cam asa s-a prezentat ziua de duminica:





In schimb, sambata a fost o zi mult mai luminoasa si am reusit sa imortalizez putin din auriul ei, acasa la mama-soacra:




Si pisoii toropiti de razele soarelui de noiembrie:

Trimis de: fiica_lunii pe 17 Nov 2009, 09:22 AM

Mircea Dinescu zicea intr-o emisiune mai veche, iar spotul asta se difuzeaza si azi la tv si e al naibii de real: "In Romania oricine poate avea dosar penal, chiar peste 5 minute dupa ce termin eu de vorbit"..... Mereu cand vad spotul asta imi aduc aminte cum era sa am si eu dosar penal... E o poveste lunga dar o sa-mi fac timp sa o astern ca e ceva ce nu vreau sa uit caci am invatat multe din povestea asta.

Aveam un amic, pe numa DT, ce se lauda ca are mult firme si ca face de toate. Bravo lui!
Era un individ, pe nume AC care mai facea pentru primaria la care lucrez, studii de fezabilitate si caiete de sarcini. La studii de fezabilitate nu ma pricep (sunt doar economista, nu si inginer) asa ca nu ma pronunt, dar la caiete de sarcini, partea legala (am la activ 6 sau 7 cursuri de achizitii publice si diploma de expert in achizitii publice, recunoscuta de Ministerul Muncii) pot sa spun ca am niste baze solide de discutie. Din pacate, pentru lucrarile de constructii nu puteam intocmi eu caietele de sarcini, deoarece o mare parte sunt detalii ingineresti, antemasuratori e.t.c. asa ca d-l primar apela la AC. Partea proasta e ca la partea legala, AC era varza si am avut probleme mari in prima licitatie ca fraiera de mine nu a verificat caietul de sarcini intocmit de firma lui AC. Dar in afara de faptul ca era varza, din a doua licitatie la cae el a facut caietul de sarcini, am observat ca era si sarlatan. Adica anumite greseli le facea intentionat caci participa si el la licitatie (cand de fapt nu are voie, daca a intocmit caietul de sarcini) si il facea in asa fel incat sa castige el. Dar i-am cam zadarnicit planurile, pentru ca am modificat eu conditiile, facandu-le conforme cu legea. M-am certat de multe ori cu AC care nu accepta nici un repros din partea mea legat de caietele de sarcini si chiar daca ii aratam cu legea in mana ca le-a intocmit cu "picioarele" zicea ca "nu e adevarat" ca am eu "ceva cu el". Am lasat balta reprosurile cand am vazut ca nu am cu cine colabora si l-am convins si pe domnul primar sa nu mai apelam la el pe viitor.
La urmatoarea licitatie, ne venise o suma de bani care trebuia cheltuita pana la sfarsitul anului, altfel o pierdeam (si oricum era deja eptembrie asa ca trebuia sa ne miscam repede ca sa ne incadram in termenele legale ale unei licitatii). Am discutat de principui cu amicul DT care spunea ca face de toate, daca face si caiete de sarcini si a zis ca da. A ramas sa discute el cu primarul sa-i dea unda verde sa se apuce. Primarul i-a dat unda verde si el s-a apucat. Dar cum s-a apucat? A vorbit cu AC (ce mica e lumea!) sa faca caietul de sarcini.
A durat o gramada pana cand l-a facut si dupa zeci de telefoane catre DT, ma pomenesc ca vine AC cu caietul de sarcini. Am ramas masca. Nu am mai facut scandal de data asta. Am tacut si am luat caietul de sarcini si am lucrat de una singura doua saptamani (imi luam si acasa hartogaraia si stateam pana seara) si pana la urma am facut in asa fel incat sa nu mai fie avantajata firma lui AC, caci eram sigura ca va participa si din cauza asta pusese sume atat de mari la garantie (ca sa poata licita un pret destul de mare fara sa-i fie teama ca altii vin cu unul mai mic decat el). Asa ca am mers cu garantia pe minim legal, am modificat radical documentele cerute pentru calificare si selectie, criteriile de atribuire care incalcau legea in forma pusa de el si il avantajau pe el.
Ca sa explic: el imi pusese ca si criteriu de selectie cifra de afaceri. Adica cei cu o cifra de afaceri mai mica decat un anumit prag erau descalificati din faza de selectare a documentelor. Asta incalca doua puncte din ordonanta 34: in primul rand incalca un articol in care spune ca nu ai voie sa pui ca si criterii de selectie, elemente de ordin economic; in aldoilea rand incalca principiul nediscriminarii (principiile de baza ale ordonantei) care spune ca toti ofertantii trebuie primiti in licitatie, nu ai voie sa le limitezi accesul pe criterii ecomomice, deci trebuie sa primesti si intreprinderi mici si mijlocii ... e.t.c. Criteriul acesta il folosise AC si la celelalte caiete de sarcini sustinand sus si tare ca nu am dreptate, desi eu ii aratam articolele din lege, care erau foarte clare.
In fine... am mai modificat eu multe la caietul ala de sarcini, pe care nu le mai enumer aici. Dar doua saptamani cat mi-a luat sa fac calculele si sa il pun in varianta optima, a fost cam mult. Cert este ca am lansat licitatia destul de tarziu si era timpul scurt sa facem si lucrarea pana la sfarsitul anului, dar totusi aveam sanse de reusita, daca nu contesta nimeni.

Trimis de: fiica_lunii pe 17 Nov 2009, 10:30 AM

Cand am pus caietul pe net (pe SEAP, site-ul Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Achizitiilor Publice,unde se desfasoara licitatiile on-line) acesta era total diferit de ceea ce primisem de la AC. Practic era alt caiet, caci nu pastrasem din el decat elementele de specialitate tehnica (dar si din alea a trebuit sa scot tot ce se repeta ca erau puse alandala si chiar de mai multe ori aceleasi date, a trebuit sa le fac un opis, sa le rearanjez si sa elimin niste prostii pe care le-ar fi observat si un copil si care erau in defavoarea primariei). AC a scos fum pe nari. L-a sunat pe domnul pprimar si din proasta si alte calomnii nu m-a scos. Domnul primar stia deja de la mine ce facusem si de ce asa ca nu i-a dat atentie.
Pe de alta parte ma trezesc cu DT care vine sa ceara bani pt caietul de sarcini. Asa brusc. Stiam ca de la domnul primar avusese unda verde sa faca el caietul de sarcini, dar pe la mine el nu mai venise sa incheie un contract ceva pentru asta. De cate ori il sunasem ma dusese cu vorba (si i-am dat telefoane cu zecile). Asa ca deja nu mai intelegeam nik: cum adica muncesc ca sclava in timpul meu liber pana tarziu in noapte ca sa impiedic potlogariile lui AC, fac eu caietul in final aproape cap-coada si dupa doua luni de minciuni ma trezesc ca totusi DT pretinde ca a facut caietul (desi eu il primisem de la AC care are firma separat si tot tacamul) fara sa aiba nici un contract cu noi, nik. A vazut ca nu prea ii merge tertipul cu mine, s-a dus la primar (doar el ii daduse unda verde). Primarul era suparat foc pentru ca ii spusesem ce au incercat cei doi sa faca si era suparat si pentru ca, din cauza lor pierdusem aproape doua luni si riscam sa pierdem acei bani, nemaiputand plati lucrarea, asa ca a iesit cum a intrat.
Dupa ce a avut loc licitatia (licitatie pe care firma lui AC nu a castigat-o, caci el lucreaza cu preturi foarte mairi si eu am cerut un raport pret-calitate) ma trezesc cu factura de la firma lui DT si cu o somatie sa ii intocmesc nota de comanda (invoca el un articol din lege care spune ca o lucrare se presteaza pe baza de contract sau nota de comanda din partea beneficiarului). Pai bine bai, nea caisa, imi zic eu in gand, pai nu trebuia sa ai deja de la noi o nota de comanda sau ceva inainte sa te apuci sa faci lucrarea? Adica ma somezi pe mine sa corectez greseala ta? Si dupa ce stai cu mana in c*r si pui pe altul sa "munceasca" pt tine, care ala "altul" incearca sa ne fure pe fata si ne mai face si prosti daca vrem sa-l oprim, dupa toate astea vrei plata? Pentru ce? Pentru munca facuta in cea mai mare parte de mine, in final? Pe mine nu ma plateste in plus pentru asta, tot salarul de economista il iau, ca pe achizitii publice muncesc suplimentar "ca suntem putini in primarie si fiecare trebuie sa faca mai multe treburi". Asa ca eu muncesc pe degeaba iar DT sa stea cu mana in c*r, pe bani?
Desigur ca i-am refuzat factura la plata pe motiv ca noi nu am solicitat lucrarea respectiva.
A facut contestatie la Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, dar i-a fost respinsa pentru ca nu avea nici o baza solida si oricum nu facea obiectul lor de studiu deoarece el nu participase la licitatie si ei doar asta controleaza: legalitatea licitatiilor desfasurate prin SEAP. Asa ca numai un participant la o licitatie poate sa o conteste, iar el de fapt contesta ceva anterior licitatiei, ceva ce nu se desfasurase prin intermediul SEAP.
Alte contestatii nu am avut, iar dupa ce a trecut timpul legal, am semnat contractul cu firma castigatoare si au inceput lucrarea.
Si intr-o zi, cand ma linistisem dupa zbuciumul zilelor acelea de cosmar, ma trezesc cu doi tineri domni la mine in birou. Se recomanda ca fiind politisti de la sectia de politie "X" si ca s-a inregistrat la sectia lor o plangere penala impotriva mea (da, a mea, nu a primariei!) semnata de DT. M-au intrebat daca imi spune ceva numele DT. Eu le-am zis ca "da" si m-am apucat sa le povestesc tot, aabsolut tot ce se intamplase. Noroc ca am bunul obicei sa pastrez orice hartiuta chiar si ciornele (cred ca o sa ma ingrop in hartii intr-o zi). Le-am aratat toate dovezile, le-am facut copii xerox la toate si le-am si aratat tentativele de fraudare a licitatiei. La sfarsitul anchetei cei doi politisti au zis ca nu se incadreaza la penal, nici macar la civil, adica nu mi-au gasit nici o vina (el scrisese in plangere "abuz in serviciu"). Dupa ce am dat declaratie in scris, mi-au explicat ca voi primi niste termene la care va trebui sa ma prezint la tribunal, iar in final probabil mi se va da un NUP (ne-inceperea urmaririi penale).
Numai ca aici era altcineva care ar fi pierdut: iesea la iveala tentativa de frauda a lui AC. Asa ca, am aflat ca dupa cateva zile DT si-a retras plangerea penala (cred ca la presiunea lui AC).
Si uite cum, in Romania, poti avea oricand dosar penal.

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Nov 2009, 10:11 AM

La rubrica "Smecheri de Romania":

In anii trecuti, la sfarsitul anului se redistribuiau catre primarii sume de bani pentru investitii la scoli, sume pe care aveai un timp scurt sa le cheltui, caci la sfarsitul anului ele pleaca inapoi la bugetul de stat. Daca nu ai reusit sa le cheltui, anul viitor nu mai "pupi" asemenea subventii, asa ca ramai cu scolile ca pe vremea bunicii. Cu un an inainte de episodul relatat mai sus (unde au fost implicati tot bani pentru scoli), venisera la fel niste bani pe "ultima suta de metri". Problema este ca intr-un timp scurt trebuie sa faci: studiu de fezabilitate, proiect (sau poti sa scoti la licitatie proiectare+executie), caiet de sarcini, procedura de achizitie (licitatia in speta) si lucrarea in sine, ca pe baza procesului verbal de receptie la terminarea lucrarii si a facturii sa poti achita lucrarea. Altfel ai pierdut toti banii si daca lucrarile sunt demarate ai pus'o. Anul viitor nu o sa mai ai bani sa paltesti ceea ce s-a facut, daca esti o comuna mica, cu putine societati comerciale pe raza comunei. O primarie de comuna nu traieste din ceea ce incaseaza de la populatie (taxe si impzite) caci asta e un procent foarte mic din care nu poti asigura nici macar salariile angajatilor. Partea cea mai consistenta vine de la societatile comerciale de pe raza comunei si se numesc "sume defalcate din impozitul pe venit". Daca nu ai pe raza comunei decat magazine mici (cum e cazul majoritatii comunelor), depinzi de stat (de sumele defalcate din tva si de subventii de la bugetul de stat), care distribuie sumele. Si de multe ori statul iti da bani la sfarsit de ani cand nu mai ai timp sa-i cheltui, ca sa zica "ti-am dat, dar tu esti vinovat ca nu i-ai cheltuit".
In anul despre care vorbesc astazi, am avut norocul sa avem deja efectuate studiul de fezabilitate si proiectul (ca primarii mai isteti fac teancuri de studii de fezabilitate doar-doar vor primi ceva bani macar pentru unul din ele). Asa ca am demarat destul de repede licitatia prin SEAP.
Era vorba de o centrala termica pentru una din scoli. Incalzirea scolilor din comuna se facea cu ajutorul unor sobe vechi de cand bunica. De mult se dorea schimbarea lor cu o centrala termica si se facuse studiul de fezabilitate. Acum, in sfarsit se primisera si banii.
Trebuie sa mentionez ca pe raza comunei nu exista retea de gaze naturale. Asa ca centrala nu putea fi decat pe lemne si asa a fost mentionat si in caietul de sarcini. La licitatie s-au prezentat mai multe firme. Una din ele, care avea pretul cel mai bun, imi oferise o centrala pe gaze naturale. A trebuit sa declar oferta neconforma. Deci a castigat urmatorul.
Dupa licitatie, suna un nene (cel care avea firma a carei oferta o declarasem neconforma) care se numea DS si incepe sa ma jignesca la telefon si cu o voce tunatoare sa ma ameninte ca ma da in judecata ca l-am descalificat pe motiv de oferta neconforma. Eu foarte sigura pe mine, cu legea in fata, incep sa ma iau in gura cu el. Dau sa-i citez articole din lege, el mi-o taie scurt "Ia mai lasa-ma cu legea, trebuia sa ma suni sa schimb oferta!". Am ramas cu gura cascata ca proasta. Adica imi cerea fara nici o jena pe fata, pardon imi ordona, sa fraudez licitatia. I-am zis "Nu se poate. Asa ceva este ilegal". A inceput sa spumege in telefon, sa isi urle amenintarile. Cand am scapat de el, am aflat ca era de fapt un tip foarte influent in partid si in oras si ca el "trebuia" sa castige licitatia. I-am explicat domnului primar ca nici daca ar vrea sa dea cuiva licitatia nu ar putea, de cand cu SEAP-ul (ciuperci, se poate dar nu atata timp cat semnez eu si mai ales ca in comisie aveam si expert tehnic din afara ca noi in primarie nu avem personal de specialitate). Pana la urma a dat-o primarul la pace cu DS. Eu eram destul de bazata stiind ca am procedat perfect legal.
In anul urmator, intr-o conjunctura, stateam de vorba cu domnul DS (care intre timp chiar a gasit in domnul primar un sustinator bun pe linie de partid, care i-a adus voturi multe in comuna cand a candidat la deputati - problema e ca a fost singura comuna care l-a vota si tot n-a ajuns deputat). Si printre altele imi zice "Sa stii ca daca eu te dadeam in judecata atunci, erai desfiintata". Am ramas cu gura cascata. I-am zis "Cum asa? Doar am mers pe litera legii". La care el incepe sa rada si-mi spune "Si ce daca! Tot eu castigam, ca directorul Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor imi e prieten bun"..........
Mi-a picat fata si am realizat ca in Romania mori cu dreptatea in mana, iar cei care calca pe cadavrul tau nu au nici o remuscare, e ceva perfect natural pentru ei.

Deci oricum ai da-o noi astia mici tot iesim sifonati.

Imi doresc foarte mult sa ies din cercul asta periculos (intamplarea de mai sus e doar o mica parte din tot ce mi-a fost dat sa traiesc aici si sa inghit din cauza amestecului politicului in administrativ). In Romania, politicienii sunt mai adanc bagati in administratie decat in orice alt domeniu. Din administratie sug cel mai mult si aici e interesul lor cel mai mare. Iar daca un "mucea" ca mine le apare in cale il desfiinteaza cu prima ocazie. Eu multumesc de mii de ori lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ma feresc din calea lor, de multe ori la limita limitelor. Cand esti neutru si te incapatanezi sa nu te amesteci in politica, o iei din toate partile. Singurul care m-a aparat mereu a fost primarul, care era constient ca nu ar fi gasit usor alta contabila (cand am venit eu aici era a treia oara cand scoteau postul la concurs si nu se prezentase nimeni) ca in comuna nu prea sunt cu studii superioare iar din oras nu venea nimeni aici (in afara de mine). Acum cred ca ar veni multi din oras sa faca naveta, la cati someri sunt, dar acum sunt blocate posturile.
Pe mine ma ingretoseaza politica si cat voi putea rezista aici, voi rezista, cand nu, mai bine voi pleca decat sa intru in politica. Partea proasta este ca acum nu am unde sa plec ca toti dau afara salariati, de cand cu criza asta, asa ca nu poate fi vorba sa angajeze. Partea buna este ca anul asta nu au fost bani, nu s-au facut investitii, asa ca nu au avut pe ce sa se lupte sacalii, deci am stat mai linistita. Uite ca este si o parte buna legat de lipsa banilor

Trimis de: Felina pe 18 Nov 2009, 12:08 PM

Doamne prin ce mai treci si tu! E grav si trist in acelasi timp. Ai tot respectul meu pentru verticalitatea de care dai dovada.

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Nov 2009, 01:17 PM

Iti multumesc Felina, pentru apreciere!
Nici nu iti dai seama cate "magarii" se pot face intr-o primarie. Daca eu nu am "colaborat" si am incercat sa merg pe litera legii, nu a fost chiar intotdeauna o problema pentru ei, caci s-au facut pe la spatele meu. Nici nu stii cat ma strange in spate cand ma gandesc ca multe hartii pe care si eu am semnat pot ascunde lucruri ilegale (si sigur ascund, la unele am realizat mai tarziu si unde s-au dus, dar a trebuit sa ma fac ca nu stiu), sume mari scurse in buzunarele "cui trebuie". Caci in 2006, cand am venit in administratie, nu stiam cu ce se mananca, nu eram familiarizata cu legile administratiei, cu legile achizitiilor publice, imi stiam doar meseria mea de economista si eram usor de prostit. Pe parcurs am invatat cum se lucreaza cu legea si am constientizat ca asa cum semnez alaturi de primar pe orice hartie, la fel si raspund pentru ce am semnat. Iar diferenta intre mine si el este ca pe el il scoate partidul, pe mine nu. Si acum imi dau seama ca in trecut multe a "papat lupul" dar sunt bun papate.

Trimis de: N.V. pe 18 Nov 2009, 09:27 PM

Poate sunt eu naivă, dar cu legea în mână, nu pot să-mi dau seama cum putea DS să te desfiinţeze. A pierdut licitaţia, bun... ce poate face? Contestaţie la bunul lui prieten de la CNSC? Cu asta tot nu te rezolva. Cel mult reuşea să obţină constatarea nelegalităţii desfăşurării licitaţiei (el ştie pe ce motiv). Dar puterile pre'tenului de la CNCS nu puteau ajunge până la tine, pentru că tu nu eşti titulară de drepturi precare, să te schimbe ăştia cum vor, ci eşti funcţionar de carieră care are dobândite drepturi intangibile. Din nou, poate sunt eu naivă, dar e bine că mai stau unii cu legea în mână.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Nov 2009, 11:51 AM

De fapt nu sunt pe functie publica, sunt contractual, nu am chiar aceleasi drepturi ca un functionar public.
Daca depunea contestatie la CNSC nu mai puteam incheia contractul cu castigatorul, pana nu se solutiona contestatia respectiva. Asta insemna pierderea banilor respectivi si nerealizarea lucrarii ata de necesare. Si eu m-am gandit, ca tine, ca dincolo de asta ce mi-ar putea face? Dar sa stii ca oamenii care au multi bani pot cumpara si justitia si chiar o fac.
Iar el are mare influenta nu doar pe plan local. Are si el si sotia afaceri mari, este foarte puternic in partid, are ziar local, plus ca are o functie mare in Consiliul Judetean, atat de mare incat hotaraste la ce primarii se duc fondurile care vin de a bugetul de stat, asa ca puteam sa ne consideram dependenti de el.
Si apoi, la telefon, el ma amenintase ca ma da si pe mine in judecata. Ideea e ca ma putea desfiinta ca om. Daca depune plangere pe numele meu (nu pe al institutiei) in primul rand nu mai beneficiam de sprijin juridic din partea institutiei. Eram pe cont propriu in fata unui om foarte influent, nu doar pe plan local.
Sa nu crezi ca m-am putut opune lui si in continuare, tot ce am putut face a fost sa ma feresc de el. Am zis ca domnul primar a cazut la pace cu el, dar nu am spus si ce a insemnat asta. A insemnat ca in anul urmator sa mearga la firma lui multe lucrari care erau de valori destul de mici pentru a nu fi nevoie sa la dam pe SEAP (asa ca se incadrau in lege), dar in total, nu iti imaginezi la ce sume s-a ajuns. Singura mea consolare e ca, pe acele contracte nu mi-am lasat semnatura.
Si daca tot vorbim de influenta pe care el o avea, el a tras sforile la ANRMAP si prin Guvern ca sa se mareasca pragul sub care poti face achizitii directe. Cand mi-a zis ca va face asta (si a mentionat si la cat va cere sa se ridice pragul) am zis ca pur si simplu se lauda. Am ramas socata, cand dupa cateva luni a aparut in Monitorul Oficial ordonanta de modificare.... exact cu pragul respectiv.

Nu vreau sa-ti distrug increderea in modul cum se aplica legea in Romania, dar o sa-ti mai dau un exemplu concret:
Cu ceva ani in urma (la cativa ani dupa revolutie), bunicul meu si inca un batran (preieten de al lui) au fost calcati pe trecerea de pietoni nesemaforizata, de o masina. Bunicul meu a avut numeroase traumatisme (si interne, care au necesitat operare) caci el a fost luat pe capota, apoi pe cupola si de acolo a aterizat la cativa metri pe asfalt. Celuilalt batran i-a trecut cu roata peste picior si nu a ami putut niciodata merge bine cu piciorul ala, desi a facut peste 20 de operatii. Dupa un proces destul de lung, omul care i-a accidentat a fost scos basma curata. Avea destui bani si a cumparat judecatorul. Nici noi nu ne-am permis financiar, nici celalalt batran, sa mergem mai departe la o instanta superioara (nici macar daune nu a fost pus sa plateasca, vinovatul... si bani avea destui.... macar sa fi avut bunul simt sa plateasca el din proprie initiativa, ca un gest de moralitate). Bunicul meu e mort, celalat batran nu stiu daca mai traieste, dar vinovatul e bine-mersi si azi. Cum a putut fi gasit nevinovat cand a calcat doi oameni pe o trecere de pietoni? Pe ce motiv l-a scos judecatorul ala? Nu imi explic nici in ziua de azi.
Si fa tu acum analogie cu cazul tanarului acela ucis (anul trecut?) de un bolid pe trotuar (parca in Constanta). Stii foarte bine ca a fost dat la stiri faptul ca vinovatul a fost gasit "nevinovat" si nici mediatizarea nu a schimbat situatia. Explica-mi asta.
De la revolutie pana azi, in justitia Romana nu s-a schimbat nimic in bine.

Poate ma intelegi acum de ce ma tem. Daca esti in calea cui nu trebuie, nu te apara legea pentru ca, cei care o aplica nu sunt de partea celor mici.

Trimis de: CharonOfNyx pe 19 Nov 2009, 12:40 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 13 Nov 2009, 01:07 PM)

Trimis de: Felina pe 19 Nov 2009, 12:43 PM

Presiunea pentru a le face jocurile e atat de mare! Ma gandesc cat timp o sa rezisti in felul asta. Vor veni momente in care vei fi momita cu bani sau alte avantaje materiale. Cred ca asta e hopul cel mare, caci se spune ca fiecare om are un pret.
Te admir, eu nu cred ca as fi rezistat cat ai rezistat tu.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Nov 2009, 01:11 PM

Ai dreptate, Charon! Nu prea m-am tinut de cuvant. Trebuie sa recuperez Multumesc pentru ca mi-ai amintit!

Sa ma gandesc la ceva dulce? Un medicament dulce este pentru mine familia.

In trecut nu ma gandeam ca ar avea vre-o importanta in viata de cuplu locul de munca al sotilor. Adica in majoritatea cuplurilor pe care le cunosc eu, cei doi soti au meserii total diferite si se inteleg foarte bine.
Dar am descoperit ca atunci cand sotii au aceeasi meserie, se inteleg si mai bine.

Cat eram la parinti acasa, cand aveam probleme la munca, ei incercau sa ma consoleze si sa ma sfatuiasca, atat cat puteau. Dar faptul ca aveau meserii total diferite de mine (e=economista, mama=invatatoare, tata=inginer) nu intelegeau intotdeauna miezul problemelor, asa ca sfaturile nu erau mereu aplicabile. Dar sprijinul parintilor conta foarte mult in tot ceea ce faceam.
Cu sotul meu, insa, e total diferit. Ne-am cunoscut in 2006 la sedintele lunare cu toti contabilii din judet care sunt organizate de Directia Finantelor Publice. Pe atunci discutam doar in cadrul acelei sedinte si numai despre probleme de servici. Sotul meu este ecomomist in cadrul altei primarii, tot de comuna.I-au trebuit doi ani (ianuarie 2008) pana sa indrazneasca sa ma sune si sa ma invite in oras
Desigur ca inainte de 2008 nu atingeam in discutiile noastre aceste probleme "delicate" care sunt in cadrul unei primarii. Acum discutam orice si este cel mai bun sfatuitor al meu si datorita faptului ca el e mult mai echilibrat si mai intelept decat mine (desi e mai mic cu o luna decat mine ). Pe mine ma apuca teama imediat, el ma linisteste si e mai calm in situatiile dificile; eu puneam la suflet si luam personal unele conflicte de la munca (in ultimul timp nu mai e chiar asa), el nu se lasa afectat emotional de problemele de la servici si cel mai important lucru este ca ma intelege perfect.
El este medicamentul meu cel mai dulce.

Conteaza mult in situatiile dificile sa ai pe cineva care sa iti dea un sfat potrivit situatiei. Adica sunt importante sfaturile tuturor persoanelor care te iubesc, dar ele te ajuta doar sa stii ca ai pe cineva langa tine. Dar sfaturile unei persoane, care pe langa faptul ca te iubeste, iti si intelege situatia, sunt nepretuite.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Nov 2009, 01:45 PM

QUOTE(Felina @ 19 Nov 2009, 12:43 PM)

Presiunea pentru a le face jocurile e atat de mare! Ma gandesc cat timp o sa rezisti in felul asta. Vor veni momente in care vei fi momita cu bani sau alte avantaje materiale. Cred ca asta e hopul cel mare, caci se spune ca fiecare om are un pret.
Te admir, eu nu cred ca as fi rezistat cat ai rezistat tu.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Nov 2009, 02:09 PM

Daca tot vorbeam de castigul nemuncit, sa stiti ca se poate invata foarte bine si din experienta altora:

O contabila de la o alta comuna din judet, a fost "calcata" anul trecut de Curtea de Conturi si a fost gasita cu un gol de casa de aproape 4 miliarde. A fost gasita intamplator la un control de rutina, nu trimis prin reclamatie.
Cum proceda?
Cand scoti statul de plata al salariilor din programul de salarii, in afara de restul de plata scris in dreptul fiecarui salariat, ai la final rubrica "total general", unde este suma tuturor resturilor de plata. Aceasta suma se trece pe carnetul de cec atunci cand scoti bani din Trezorerie pentru plata salariilor. Ea modifica acest total (il majora). Si astfel, acea contabila, cand aduna unu cu unu obtinea trei
Desigur ca nu statea nimeni sa o verifice daca sunt adunate sumele bine, mai ales ca adunarea o face programul automat. Ea insa, "manarea" programul. Asa ca, in intelegere cu casiera, care isi primea si ea partea, timp de doi ani au sustras aproape 4 miliarde de lei (in lei vechi). Ea si-a cumparat masina, si-a ridicat casuta .... din micul salar de bugetar (acelasi salar din care eu nu am reusit nici credit sa-mi fac pt un apartament).
Cel de la Curtea de Conturi, printr-o pura intamplare a facut adunarea tuturor sumelor, de fapt i s-a parut ca ar fi putin cam mare totalul intr-o luna si a verificat. Dupa surpriza care a avut-o, a verificat fiecare luna.... si in fiecare luna era cate o suma sustrasa.

Oricum sumele pe care le-a sustras timp de doi ani nu au fost de ajuns sa-i cumpere si libertatea. Poate constiinta ei sa fi fost mai ieftina? Nu stiu. Dar eu cred ca atunci cand te gandesti sa furi ceva si te uiti in jur daca te vede cineva, ar trebui sa te uiti si in sus.

Trimis de: Data'q pe 19 Nov 2009, 03:10 PM

Să nu uităm şi altfel de presiuni, precum ameninţările. Cine mai ştie? Dacă aşteaptă careva să treci pe trecerea de pietoni precum bunicul tău? Ce faci atunci?

Să te ferească Dumnezeu de astfel de ... situaţii.

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Nov 2009, 08:56 AM

Data'q, pana la acea situatie eu sper ca ori sa nu mai fiu aici in primarie (sa-mi gasesc un loc de munca sau sa fiu in "crestere copil") ori sa se ocupe altcineva de achizitiile publice. Faptul ca eu ma ocup de contabilitate (de la A la Z) si de achizitii publice este extrem de greu, e foarte multa munca. Am facut zile lumina (si erau zile de vara) aici la primarie si am carat acasa sacosele cu dosare pentru week-end nici nu mai stiu de cate ori. La primaria unde este sotul meu, sunt doi contabili si un om separat pe achizitii publice, in timp ce eu sunt singura aici (adica fac munca a trei oameni). Trebuia sa-mi vina anul asta un coleg prin transfer de la alta primarie, care sa se ocupe de achizitii dar nu a mai putut veni.
Intr-un fel sau altul o sa scap eu de aici. Acum problema este ca am nevoie de mult ajutor din partea lui Dumnezeu, dar am credinta ca ma va ajuta. Asa cum a vegheat asupra mea pana acum, ma rog sa ma vegheze si in continuare si sa-mi ajute.
Cand m-am casatorit (adica anul acesta in mai) am hotarat impreuna cu sotul sa mai "copilarim" un an si abia pe urma sa ne apucam de facut copii. Dupa un timp ne-am gandit ca totusi, avand in vedere varsta noastra (mai avem 4-5 luni si implinim 31) ar fi mai intelept sa ne apucam de munca (pentru ca nu ne dorim doar un singur copil). Problema este ca trebuie sa muncim ceva mai mult ca vad ca nu s-a prins din prima... asa ca avem nevoie si de ajutor de la Dumnezeu. Control ginecologic am facut si mi-a dat doctorita, doua luni de tratament (mi-a gasit o inflamatie si in analize iese ceva infectie usoara). Sper ca dupa astea doua luni sa nu mai fie nici o problema. Adica sper ca anul viitor sa fiu si eu mamica. Si apoi doi ani de zile nu mai am treaba cu primaria. Iar in doi ani se schimba multe.
Daca intarzie sa apara un copil oricum o sa ma dau peste cap sa rezolv altfel problemele de la munca. Am o viata inainte si nu vreau sa las pe nimeni sa-mi ameninte siguranta mea si a familiei. Nu sunt genul care adora viata pe muchie de cutit, de aceea ma simt ca naiba aici, in mediul asta. Mie imi place siguranta, simplitatea si echilibrul.

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Nov 2009, 09:32 AM

Si ca sa scriu si despre lucruri mai vesele, o sa deschid cutiuta cu amintiri si o sa depan un firisor:

Mama mea are o verisoara la Oradea, casatorita cu un ungur (nenea Gyuri - sper ca i-am scris bine numele). El traieste de mult timp in Romania si intelege bine limba si o vorbeste (chiar daca mai putin bine )
Pe vremea lui Ceausescu, vin ei doi in vizita la noi. Pe atunci locuiam cu bunicii intr-un apartament cu doua camere ca o cutiuta de chibrituri. Dar oricat de mica era, tin minte ca totdeauna era o bucurie cand ne veneau rude in vizita si mereu se gasea loc pentru ei, ca te mirai cate suflete pot dormi intr-un pat. Iar ei sunt niste oameni extrem de placuti.
Si pleaca nenea Gyuri sa se plimbe singur prin Bacaul nostru minunat. Si se intoarce acasa dupa cam multe ore, timp in care lumea era cam ingrijorata deja pentru el. Se intoarce cam obosit si cam nedumerit. Se duce la bunica mea si o intreaba: "Tanti, unde este aici la voi, magazinul "BRE" ca de cateva ore il caut prin tot Bacaul? Am intrebat oamenii pe strada dar toti se uitau ciudat la mine si ridicau din umeri". Bunica nedumerita "Dar cine ti-a zis tie de magazinul asta?". El "Am vazut un om pe strada cu niste pungi in mana cu pui mari si frumosi (pe timpul lui Ceausescu asa ceva rar vedeai) si l-am intrebat de unde i-a luat. Iar el mi-a raspuns Di la magazin, bre!"
Desigur ca toata lumea s-a indoit de ras si i-au explicat ca la noi, in moldova, "bre" este sinonim cu "mai", cu "bai" e.t.c.

Pe vremea cand se intampla asta eu aveam 7 ani si nu prea stateam "in gura" celor mari. Eu abia anul acesta am aflat de patania asta, cand nenea Gyuri si sotia, au fost la nunta mea. Dupa nunta mi-am adunat o parte din rude la socrii mei in curte, ca e loc mai mult decat la parintii mei la bloc, si sub cortina de vie am depanat amintiri. "Cum am cautat eu ore intregi magazinul "BRE" ......" zicea nenea Ghyuri razand.

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Nov 2009, 12:13 PM

In gradinutele din jurul blocurilor din Bacau, isi mai pun locatarii de la parter (care nu au balcoane) bare metalice cu sarme de intins rufe, intre ele. Ieri cand ma intorceam spre casa, din microbuzul cu care fac naveta, am vazut in gradina unui bloc aflat la strada principala, pe o astfel de sarma de rufe un banner mare electoral agatat acolo cu carlige de rufe Presupun ca au ales varianta asta ca sa nu mai plateasca taxe de afisaj sau chirii .... saracii.

Trimis de: fiica_lunii pe 23 Nov 2009, 10:57 AM

Anul trecut de Craciun, am fost sa o colind pe bunica mea, singura bunica pe care o mai am in viata. Fusesem in fiecare an cu cate o rpietena, sa o colindam pe bunica si de fiecare data se bucura enorm. Imi spunea cat de mult asteapta in fiecare an sa vin sa o colind. Anul trecut insa a fost mai special pentru ca am mers sa o colind impreuna cu logodnicul meu. A fost de doua ori mai fericita si mi-a zis ca abia asteapta sa ne vada miri, ca isi doreste enorm de mult sa vina la nunta noastra. Si eu imi doream enorm sa fie bunicuta la nunta noastra. Insa, in luna februarie bunicuta mea a cazut in casa (a alunecat pe parchet) si si-a rupt soldul. Nu a putut fi operata din cauza varstei inaintate (peste 80 de ani), din cauza problemelor cu inima si a problemelor de tensiune. I s-a recomandat sa stea in pat pana i se va prinde soldul.... asa cum se va prinde. Cand mergeam la ea ne spunea "Tare imi pare rau ca nu pot sa vin la nunta voastra! Nici nu-ti dai seama cat de mult imi doream sa va vad imbracti in miri! Atat de mult mi-am dorit....". I-am raspuns "O sa ne vezi, bunica".
Dupa cununia civila ne-am dus la ea sa ne vada .... I-am pus in piept floare mare ca cele puse parintilor. Nu mai contenea sa ne spuna cat este de fericita..... Ea nu stia cat eram eu de fericita ca am reusit sa o fac fericita.








Sunt deja noua luni de cand sta imobilizata la pat. Soldul s-a prins dar muschii i s-au atrofiat si nu mai are putere sa se ridice din pat. In ultimul timp nu mai are putere nici sa se ridice in sezut. Se topeste pe zi ce trece, iar de cateva zile nici nu mai mananca. Am plans mult in acest week-end caci ma gandeam numai la ea. M-au lovit crizele de plans in cele mai neasteptate momente (noroc ca eram acasa in acele momente). El a fost acolo, m-a strans in brate, mi-a oferit umarul lui si mi-a zis "Sunt aici, sunt langa tine". Apoi, ieri am fost amandoi la ea si s-a bucurat mult sa ne vada. Am reusit sa ma stapanesc fata de ea sa nu plang....
Imi doresc enorm de mult sa pot sa o colind si anul acesta de Craciun, sa pot sa ii mai aduc o farama de bucurie. Te rog, Doamne! Nu vreau sa plec la Constanta pana nu o colind pe bunica. Doamne ajuta sa mai am pe cine!

Trimis de: fiica_lunii pe 23 Nov 2009, 02:09 PM

Ca sa ma tin de cuvant.... si ca sa-mi mai revin... niste versuri dragi mie (pentru colinde nu e niciodata prea devreme)

Pe podele de nuiele,
Duc copii-n palme stele,
Sa le lase pe la case
Unde-s gazdele miloase.

Si cu dragoste crestina
Duc copii-n pumni lumina.
Drumu-I greu, zapada-I mare
Vin copiii pe carare,

Sa tot taie neaua-n doua,
Duc copii-n gene roua.
Si tot canta din colinde
Pana gerul nu i-o prinde,

Pana vremea nu le-o trece,
Pe poteci sub luna rece,
Prin fuioare de ninsoare,
Duc copii-n suflet soare.

Sa-l imparta cu iubire,
Ca un leac de mantuire
De tot raul care-ngheata,
Duc copii-n cantec viata.

Si-n cuvinte daruri Sfinte
De la Dumnezeu Parinte.
Toti le poarta sa le-mparta
De Craciun din poarta-n poarta.

Si din poarta pana-n casa
Dare de lumina lasa.
Sa ramana-n casa toate,
La multi ani cu sanatate!

(Ducu Bertzi)

Trimis de: fiica_lunii pe 23 Nov 2009, 02:16 PM

Si melodia aferenta versurilor de mai sus:

http://www.youtube.com/watch?v=vEf2bKuiHQ0&feature=related

Trimis de: fiica_lunii pe 2 Dec 2009, 11:54 AM

.....
Imi era dor de el. De fruntea lui inalta si ganditoare, de tacerea lui linistitoare, de atingerea lui curata, de frumusetea lui magica. Da, e frumos, e superb! Dar pe langa magie, frumusetea lui are ceva salbatic si dur in ea. Ma atrage spre el, ca un magnet, iar si iar, desi imi provoaca si suferinte fizice. Si observ ca si sotul meu e atras de el. Nu stiu daca la fel de mult ca mine. Eu sunt pur si simplu vrajita de el, imbatata de magia lui, dependenta oarecum de farmecul sau. Oricum il iubim si il respectam. Ii respectam maretia. Eu l-am vazut de cel putin 20 de ori (din care vara doar de 2 ori), sotul meu l-a vazut cam de 7 sau 8 ori, dar il iubesc mai mult acum decat prima data. Il iubesc din ce in ce mai mult cu fiecare vizita ce i-o facem. E muntele meu de suflet: Ceahlaul. Si cred ca si pentru sotul meu devine muntele de suflet.
Miercuri am urcat numai pana la cabana Fantanele. Traseu scurt de 45-50 de minute. Noi l-am facut incet, ca o plimbare, intr-o ora, contempland soarele cu dinti care ne mangaia rar printre crengile brazilor ... dar nu prea incet caci ne musca vantul rece.
Am auzit brazii gemand, tanguindu-se sub vantul rece si taios de sfarsit de noiembrie. Incercau sa se planga catre noi, sa ne spuna durerile lor, dar noi nu ii intelegeam, doar le ascultam vrajiti de glasurile. Soarele mangaia bland tulpinile batrane si scortoase si le scalda intr-o aura de lumina tainica. Mergeam incet prin padurea fermecata, ca sa nu deranjam magia ei, sa nu tulburam linistea intima de acolo.

.....prin padurea fermecata:


Joi am hotarat sa urcam pana la Dochia, dar nu pe traseul obisnuit pe care il stim pe din-afara: Durau- cabana Fantanele- La morminte- Cusma Dorobantului- ocol pe la poalele varfului Panaghia- Statia meteorologica de poalele varfului Toaca- apoi pe platou pana la Dochia.
Nu, de aceasta data am ales un traseu mai putin cunoscut: Durau- Cascada Duruitoarea (pana aici mai fusesem de cateva ori) - si tot in sus, in necunoscut, pana la Dochia. O alegere.... hmm.... curajoasa sa zicem (mai bine nebuneasca, avand in vedere ca nu mai avem conditie fizica si ne-am ingrasat in ultimul timp).
E sectaculos traseul, superb, dar mult mai abrupt decat celalalt (mai potrivit era pentru coborare). E si mult mai lung (traseu de 4-5 ore) decat celalalt (care e de 2,30 - 3 ore). Deci am tot urcat ca Sisif, suflam ca locomotivele cu aburi si aveam impresia ca nu se mai termina niciodata urcusul acela pieptis.... au fost 3 ore numai de urcus pieptis (de la cascada in sus).
Cerul era senin ca lacrima si soarele se lafaia pe cer, dar noi nu il vedeam, caci versantul pe care urcam era ascuns soarelui. Pana pe la ora 14 cand am iesit pe platou nu am vazut soarele, ci doar Varful Toaca scaldat in lumina, ca un far calauzitor.

Varful Toaca scaldat in lumina:


Am trecut cateva paraie inghetate, dar in rest nici urma de zapada: pamantul era uscat si foarte bun pentru mers, fara gheta fara noroi (am urcat muntele Cehlau si pe zapada adanca si pe noroi si pe gheata). A fost o zi cum rar prinzi pe Ceahlau (in perioada rece a anului). Oricum, cand am ajuns pe platou am rasuflat usurati ca s-a sfarsit urcusul abrupt si ne-am oprit sa facem poze.... dar bucuria si tihna ne-au fost umbrite de un .... nu stiu cum sa-l numesc... urlet, raget, nu stiu.... era asemanator mugetului unei vite in agonie, dar mult mai gros, mai gutural. Venea dinspre padure... de undeva din dreapta noastra (noi iesisem din padure, dar din stanga). Prima data am ciulit urechile. A doua oara cand s-a auzit, mult mai puternic, l-am intrebat pe sotul meu: "Ai auzit si tu? Ce crezi ca a fost?". El a zis doar atat "Hai!! Sa ne miscam!!" Si asta am si facut.

Statiunea Durau vazuta de pe platou:


Doar cerul e mai sus:


Varful Toaca cu statia meteorologica, iar in plan mai apropiat se vede acoperisul schitului de calugari care se afla pe platou in apropiere de cabana Dochia:


Unde duce cararea? Ce e dincolo?.... eu am aflat

Am ajuns la cabana Dochia la ora 14,30 cu sangele inghetat in noi si uitandu-ne mereu in urma. Nu l-am vazut, dar nici nu ne doream. In 2007 am fotografiat urme de urs in zapada proaspata (tot in noiembrie era) si stiam ca misuna prin Ceahlau ursii pana tarziu in anotimpul rece. Dar anul asta a fost chiar cald si inca nu s-au dus la hibernare.
In fine, am mancat o ciorba de perisoare la cabana si pe la 15,15 am inceput coborarea pe traseul nostru obisnuit (pe la cabana Fantanele). Sigur ca de la Fantanele am coborat muntele pe bezna totala, dar nu e prima data (pentru mine e a treia oara, pentru sotul meu e a doua oara). Nu ne-am mai temut de urs pentru ca incepand de la statia meteo de la Toaca ne-a insotit o catelusa neagra (care ne-a insotit si alta data la coborare, dar atunci avea si doi pui frumosi) si mai tarziu pe traseu s-au mai alaturat doi caini (care nu i-am mai vazut in randurile trecute.... unul cred ca e din puii ei).

Stanca numita "Cusma Dorobantului" in apus (mie imi pare ca seamana mai mult cu un chip de om din profil, decat cu o cusma):


Ultimele raze de soare ne paraseau si noi mai aveam de mers pana sa ajungem la cabana Fantanele.... si de acolo inca 45 minute...


Inutil sa mai spun ca ma dureau muschii de parca as fi fost batuta cu portia, dar eram fericiti amandoi. Muschii m-au durut inca trei zile.
Dar lasa ca asta e floare la ureche pe langa ce am patit in 2007, cand mi-au cazut unghiile de la degetele mari de la picioare din cauza degeraturilor (in acel noiembrie a nins abundent pe Ceahlau chiar in ziua cand am ajuns acolo iar eu venisem echipata cu niste cizme de sanius scurte in care a intrat zapada ca la ea acasa si mi-au inghetat picioarele de nu mai simteam nimic... putea sa mi le si manance ursul ca tot nu simteam).
In alte randuri ma intorceam de pe Ceahlau cu genunchiul drept dublu. Mi se umfla de la frig si efort si ma durea de mergeam schioapa cateva zile. Acum port jambiere de lana pe genunchi si nu mai am problema asta.
Ce sa faci ... isi cere si muntele tributul lui, dar merita platit pentru clipele de beatitudine pe care le traiesti acolo sus in tariile muntilor.

Trimis de: fiica_lunii pe 2 Dec 2009, 01:28 PM

Bunicuta mea se simte mai bine. Dupa o saptamana in care a fost vegheata in fiecare noapte sa nu moara fara lumanare, caci nu mai manca, nu mai era coerenta, nici preotul nu a reusit sa o spovedeasca si foarte greu a impartasit-o, dupa o saptamana si-a revenit. A inceput sa manance, sa vorbeasca
E mai bine.
Multumim lui Dumnezeu!

Trimis de: fiica_lunii pe 3 Dec 2009, 12:14 PM

Acum privesc perdeaua de la geamul din birou impodobita cu o instalatie cu 100 de beculete, pe care am prins-o cu bolduri sub forma unui bradut. A iesit dragut. Si am si un bradut mic pe birou impodobit cu globulete mici, fundite si cadouase minuscule.
Ce bine ar fi daca mi-as putea impodobi sufletul cu bunatate, cu iertare, cu frumusete, la fel de usor cum am impodobit bradutul......
Am observat ca eu iert cu adevarat doar persoanele pe care le stiu eu ca ma iubesc (si le iubesc si eu). Fata de ele sunt destul de indulgenta, le tolerez greselile, trec peste natura lor umana si le iubesc in continuare.
Fata de celelalte persoane care imi gresesc sau care imi fac rau, ma comport diferit. Nu caut razbunare, in schimb nu mai am incredere in ele, am impresia ca sunt rau intentionate in orice cuvant sau actiune, ma comport foarte distant cu persoanele care imi gresesc si nu le mai dau nici o sansa sa-mi demonstreze ca au intentii bune. Le dau semnale prin tot ce fac sa stea departe de mine..... cu alte cuvinte sunt cam "acra" fata de ele.
Astfel am "reusit" sa departez de mine toate prietenele mele care mi-au gresit (greseli mai mari nu maruntisuri). Desi am senzatia ca am facut bine, totusi am un gust amar.... De ce oare?
Am mai observat ceva la mine:
Cand un prieten imi cere ajutorul la modul "ma ajuti si pe mine cu asta?" fac tot ce pot sa il ajut.
Cand un prieten imi cere ajutorul la modul "ca o prietena buna ce imi esti, ar trebui sa ma ajuti cu asta!" ma simt abuzata, calcata pe coada, luata de fraiera, ma zburlesc si nu vede nik ajutor de la mine.
Dar oare e prieten adevarat ala care are impresia ca esti obligata sa il ajuti? Ajutorul e ceva ce oferi din suflet nu din obligatie si numai daca poti. Ca sunt momente cand nu te poti ajuta nici pe tine dar pe altul.
Nu consider prieteni persoanele care incearca sa profite de mine. Dar de ce am ramas singura? Trebuia sa las de la mine cand vad ca cineva incearca sa profite de mine in numele prieteniei?
Se zice ca atunci cand cineva iti face rau o data, e vina lui, cand iti face rau a doua oara e vina ta.
Dar pe de alta parte, daca incerci sa ii tii la distanta pe toti cei care iti fac rau sau gresesc fata de tine, te izolezi, ramai singur.

Nu pot sa spun ca sunt total singura. Mai am prietene adevarate, dar ele sunt departe si ne vedem rar, tinem legatura mai mult pe net.... mi-e dor de ele.

Trimis de: fiica_lunii pe 3 Dec 2009, 12:20 PM

Ce-mi doresc anul acesta de Craciun?
1. Pentru mine:
Magie multa
Sa vina acasa prietenele mele si sa petrecem impreuna sarbatorile...
2. Pentru persoanele pe care le iubesc:
Sa le aduc multa bucurie si magie si sa le pot arata cat de mult le iubesc

Trimis de: fiica_lunii pe 8 Dec 2009, 01:55 PM

A venit fina mea din San Marino. Doar pentru cateva zile ca sa o vada pe bunica. Fina mea imi e si verisoara.
Suntem de aceeasi varsta dar ea e casatorita civil de 7 ani. Eu m-am casatorit anul acesta pe 30 mai si am cununat-o pe 17 iulie.... deci eu si sotul meu nu aveam nici doua luni implinite de la casatorie, ca ne-am si trezit nasi Cred ca in ceea ce priveste sfaturile despre viata in doi, invata finii pe nasi, in cazul nostru
Oricum duminica seara am stat la taclale pana tarziu. Poate ne vedem si azi, ca maine dimineata ea pleaca.

La munca e o perioada din aia in care nu am timp nici sa respir si mi-e dor de o gura de oxigen. Dar nu trece ea, perioada asta?

Deja simt in jur aerul de sarbatoare, deja se intampla lucruri faine neasteptate, specifice sarbatorilor. Deja incepe sa pluteasca in aer praful magic, incep sa se aprinda luminile de sarbatoare in interior. Asta imi da un soi de freamat, de nerabdare.... o neliniste placuta. Mosul Neculai a fost plin de surprize placute, anul acesta. Iubesc stralucirea calda a sarbatorilor de iarna.

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Dec 2009, 08:52 AM

Mi-am cumparat ieri din Selgros, trei cd-uri cu colinde. Colinde din alea care nu le gasesti pe net, ca astia de pe retea au mai mult manele si colindele lui Hrusca (iar colindele lui Hrusca le cam stiu deja pe din-afara). Ma bucur ca un copil pentru aceste cd-uri si le-am luat sa le ascult la munca, aseara era tarziu cand ne-am intors acasa.
Duminica am fost la bunica. A fost ziua ei. Implineste 90 de ani. I-am dus un buchet mare de trandafiri pe care ii privea si-mi spunea: "Cat de frumosi sunt!"....
Si stateam impreuna cu vara-mea (finuta mea de cununie) la capataiul ei, iar ea nu contenea sa ne spuna cat se bucura ca ne vede pe amandoua si cat de mult ne iubeste. Cat de mult ma durea inima cand o vedeam cat de greu respira si cum se chinuia sa vorbeasca cu pauze mari, aproape dupa fiecare cuvant, in care isi tragea suflarea. Cat ma durea cand tineam in mana, mana ei care a ajuns numai pielea si osul iar la coltul ochilor ei apareau lacrimi. Ne-a zis ca asta e sfarsitul, aici ajungem toti. Am facut mari eforturi sa nu izbucnesc in plans de fata cu ea. Inainte sa plec i-am zis ca mi-as dori sa vin sa o colind de Craciun. Mi-a zis "Tu in fiecare an m-ai colindat. Tu intotdeauna ai fost o draguta!".
Doar bucuria ei m-a ajutat sa nu izbucnesc in plans... eram multumita ca e bucuroasa si asta imi mai alina din tristete si durere.
Ma intorc acum la treaba, in sunetul cristalin al colindelor. Ele imi sunt alaturi si imi alina sufletul si ma ajuta caci si azi va fi o zi din aia aglomerata.

Trimis de: fiica_lunii pe 14 Dec 2009, 09:14 AM

Nu voi mai putea sa o colind pe bunica mea de Craciun.... a murit sambata seara. A murit ultima mea bunicuta. Sper ca sufletelul ei mult incercat sa-si gasesca linistea si pacea, acolo langa cei drepti. Dumnezeu sa o ierte si sa o primeasca in Imparatia Lui!
Maine o vom conduce pe ultimul drum...

Trimis de: fiica_lunii pe 14 Dec 2009, 09:19 AM

Si ceva frumos, care am incercat sa postez si vineri dar atunci nu mergea netul:

DIN LEGENDELE CRACIUNULUI....

Mos Craciun
Craciun era un boier nemilos care-si tortura sotia si fetele. Legenda spune ca, pe cand acesta era plecat, sotia lui, o femeie miloasa, a gazduit-o pe Fecioara Maria in staul, unde aceasta a nascut. In acel moment s-a aratat pentru prima data pe cer Luceafarul, pentru a vesti sosirea lui Iisus.
Vazand steaua, Craciun crezu ca femeile au dat foc la casa si se grabi sa vada ce s-a intamplat.
Intre timp, Craciuneasa avusese grija sa faca totul dupa datini, si drept rasplata Maica Domnului le vindeca pe cele trei fiice ale lui Craciun, fiecare fiind suferinda de ceva: una era schioapa, alta oloaga si ultima oarba.
Cand Craciun ajunse acasa, fiindca sotia nu i-a iesit in intampinare, i-a taiat mainile.
Vazand aceasta, Fecioara i le puse la loc si, prin aceasta minune il facu si pe barbat sa-si dezghete inima si sa creada in Dumnezeu. Din acest motiv, ziua in care s-a nascut Mantuitorul, s-a numit Craciun.
De bucurie ca nevasta sa a scapat nevatamata de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din trunchiuri de brad in curtea lui si joaca o hora cu toate slugile lui. Dupa joc, Craciun imparte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smantana. De aici transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi in staul noului Mesia. Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat in colinde.

.......
Poate ca acolo unde a plecat bunica mea va asculta colinde mai frumoase, colinde cantate chiar de vocile ingerilor.

Trimis de: Data'q pe 14 Dec 2009, 11:39 AM

Trimis de: fiica_lunii pe 16 Dec 2009, 10:52 AM

Multumesc Data'q
Am condus-o pe ultimul drum ieri. De data asta am reusit sa ma abtin si sa nu mai plang. Am inchis toate lacrimile in inima mea. Dumnezeu s-o odihneasca!


Toata viata noastra e o cautare. Toti cautam ceva si poate nu ne dam seama ce. Si poate nu ne dam seama ca nu se afla aici.
Cautam vesnicia si mantuirea. Dar aici nimic nu e vesnic si nimeni nu e deplin iertat de el sau de ceilalti. Si nici un suflet nu isi afla linistea si mantuirea aici, pe pamant. De aceea toata nadejdea noastra este la El.

Trimis de: fiica_lunii pe 16 Dec 2009, 02:36 PM

Maine este micro-revelionul si primarul insista sa vin. I-am zis ca nu pot, doar am fost in fiecare an, dar acum chiar nu pot .... "nici nu s-a racit bunica mea". El zice "Doar nu o sa dansezi, ciocnesti un pahar de sampanie si mai glumim".... Dar chiar si asa nu am nici un chef: ieri a fost mormantarea si maine e micro-revelionul.... nu ma trage inima deloc, inca ma gandesc la bunicuta mea si sunt trista, nu m-as simti in largul meu deloc la petrecere. Sotul meu ma intelege si ne-am hotarat sa nu mergem. Sper sa nu se supere primarul.
Luni seara, cand am ajuns la priveghi, era depusa langa catafalcul bunicii o coroana mare deosebit de frumoasa, din brad cu trandafiri naturali (grena si galbeni cu margine grena) din partea colectivului primariei.... O adusese chiar cu putin timp inainte, domnul primar. M-a impresionat gestul lui si nu-mi place sa-l supar, dar sper ca o sa ma inteleaga.
Pe 26 decembrie nu mai merg la Constanta la botezul baiatului verisoarei mele, in schimb o sa merg aici in Bacau la un botez: fratele sotului meu boteaza fetita. Oricum nu o sa dansam.... doar o sa facem act de prezenta. Unii pleaca dincolo in timp ce altii vin pe lume.... asta e viata. La noi in Bacau cladirea maternitatii e situata alaturi de morga..... viata si moartea una langa cealalta..

Ma bucur mult ca voi fi acasa de Craciun.
In anii trecuti am colindat parintii, bunica si alte rude si prieteni. Anul acesta am pregatit un colind foarte frumos... dar in ultimele zile, de fiecare data cand il repet imi amintesc de bunica si mi se pune un nod in gat cand stiu ca ei nu ii mai pot aduce aceasta bucurie. Nu stiu cum sa scap de nod, ca asa, cu el nu pot canta.

http://www.youtube.com/watch?v=e6DB6Q6FkUg

Trimis de: dascalita pe 16 Dec 2009, 09:31 PM

Draga mea,
e normal ceea ce simti acum, dar fii impacata cu gandul ca bunicuta ta a ajuns acolo unde era firesc sa ajunga. Dupa anii binecuvantati de Dumnezeu , urmeaza aceia de chin si suferinta.Acum nu mai are nicio durere si va fi ingerul tau pazitor, prin dragostea ce te leaga de ea.
In legatura cu petrecerile...sa faci ceea ce simti tu.Nu cred ca bunicuta s-ar supara ca te distrezi.
Dumnezeu sa o odihneasca !

Trimis de: fiica_lunii pe 17 Dec 2009, 10:56 AM

Ai dreptate, dasca, nu s-ar supara..... dar nu prea am iesit eu din starea aia .... cand nu-ti arde de petrecut.
Poate o sa razi de mine, dar singura distractie care m-ar mai scoate din starea asta ar fi un sanius. Da, la varsta noastra (aproape 31 de ani) eu si sotul meu suntem innebuniti dupa sanius. Anul trecut ne-am cumparat doua placi pentru zapada, in forma de scoica si am fost la derdelusuri pana cand s-a muiat zapada si nu mai alunecau. Abia astept sa le utilizam din nou si asta stiu ca m-ar scoate din orice alta stare. Iubesc zapada.

Trimis de: fiica_lunii pe 17 Dec 2009, 11:53 AM

In oras zapada e maronie, murdara si flescaita de la antiderapant, dar aici in satul unde lucrez e o feerie. La fel si in satul unde locuiesc parintii sotului meu. Marti, dupa inmormantare i-am dus acasa (au fost si socrii mei alaturi de mine la moartea bunicii) si ningea ca-n povesti, iar pe ulitele satului zapada era imaculata. Un copil legase sania de masina parintilor si imi aminteam ca si tatal meu ma plimba asa prin parcul Gheraiesti: cu sania trasa de masina. E o senzatie superba pe care o poti incerca numai acolo unde nu se da cu antiderapant si nu e prea mare circulatie. Mi-e dor... i-am zis sotului... si a zamit, dar nu se da in laturi de la o incercare.... asa ca poate leg si eu intr-o zi placa de masina... (multa minte imi mai trebuie!).

Trimis de: fiica_lunii pe 21 Dec 2009, 10:18 AM

In spatele pietei, o strada lunga plina de brazi infipti in gramajoare de zapada. A crescut o padure de brazi in centrul orasului. Unii inalti si desi, superbi, altii scurt si desi, minunati si acestia dar la niste preturi de nu te poti atinge; unii inalti si rari ca niste schelete de brazi, iar altii mici piperniciti si cu cateva crengi. Cei din urma sunt cei mai cautati ca sunt cei mai ieftini. Esuperba padurea aceea de brazi in mijlocul orasului.... o vad zilnic de la ferestrele apartamentului, dar pe langa sentimentul placut pe care il am cand ii privesc, ma inunda mila. Mila pentru acesti brazi superbi dar muribunzi. Multi din ei nu vor fi cumparati de oameni, caci au preturi mari si romanul e din ce in ce mai sarac, asa ca vor muri in van.
Tot pe strada aceea este o florarie. In fata ei stau cativa braduti superbi (dintre care unul argintiu) dar acestia nu sunt infipti cu trunchiurile ciopartite, in zapada. Acestia sunt plantati cu tot cu radacini in ghivece. Au cam 170-180 cm inaltime si costa 60 lei. Mai sunt si unii mai micuti la 40 lei. Am adoptat si eu unul cam de 180 cm inaltime. Am considerat ca daca ar face asa fiecare, poate nu s-ar mai sacrifica atatia brazi in fiecare an de Craciun. Ce bine ar fi daca fiecare ar cumpara brazi vii, plantati in ghivece! Avantajul e ca il voi avea si anul viitor, poate si celalalt an, caci brazii cresc foarte incet. Daca devine prea inalt i se poate taia mugurul din varf si el nu va mai creste. Daca ii tai si mugurii laterali, nu se extinde nici in lateral prea tare (il poti ajusta, intocmai ca pe un bonsai - am fazut bonsai nu mai inalti de 25-30cm realizati din pini). Eu m-am gandit totusi sa nu ii tai varful ci sa-l plantez la soacra mea in curte, cand va fi prea mare pentru a-l mai tine in casa. Oricum, doar de sarbatori va sta in casa, in rest are locul lui rezervat pe balcon.
Singurul regret(micut ) e ca nu am cumparat bradutul argintiu (inca nu-l primisera cand am cumparat eu bradul).

Trimis de: Data'q pe 22 Dec 2009, 03:00 PM

Sărbători călduroase, voioase să vă fie! Familiei tale...

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Jan 2010, 10:46 AM

Superb.... minunat.... Multumesc Data'q
2010 sa iti aduca tot ceea ce iti doresti si sa crezi cu tarie in realizarea dorintelor tale! Sa ai sanatate, putere de a crede si de a implini ceea ce ti-ai propus!
Domnul sa ne dea tuturor ajutor si multa intelepciune ca sa putem razbate prin furtunile ce vor veni!

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Jan 2010, 11:51 AM

Am colindat si anul acesta... impreuna... doar pe parinti si pe nasii de cununie. A fost frumos. Un Craciun cald, in familie. Pe data de 26 decembrie am fost la cumetrie, la fetita fratelui sotului. S-a nascut la inceputul lui noiembrie... asa ca avea la cumetrie o luna si ceva . Tot sambata, pe 26 facea si vara-mea de la Constanta cumetrie pentru baiat (el e nascut in august) si ca sa ne revansam ca nu am putut ajunge, am plecat marti spre Constanta. Am plecat cu emotii, pentru ca duminica ninsese des tare si viscolit, iar noi am fost sa-i colindam pe nasi si drumul pana la ei se face in 30 minute maxim, dar din cauza viscolului si a ninsorii abundente, a accidenteleor care blocau soseaua, a utilajelor de dezapezire, am ajuns la nasi dupa o ora si jumate. Ninsoarea a continuat si luni, dar nu toata ziua si nu atat de abundenta. Totusi ne-am hotarat sa plecam (desi mama s-a zbatut din rasputeri sa ne convinga sa nu plecam). Si iata ca marti s-a incalzit, cerul a fost senin si soarele chiar cald. Atat de cald incat soseaua s-a uscat si am mers intins spre Constanta fara nici o problema. A doua zi miercuri, cand ne-am intors a fost o zi la fel de superba si am avut "vant din pupa". A fost foarte placut sa o revad pe vara mea, sa mai stam de vorba cu ea si sotul ei, sa-l vedem pe micutul David, un zambaret care te cucereste imediat.
Cand ne-am intors acasa ne-am chinuit sa mergem la "Avatar". Inutil. Toate locurile erau rezervate, la toate orele de rulare, inainte cu cateva zile. Am incercat de mai multe ori.... acelasi rezultat. Pana la urma a trebuit sa facem si noi rezervare din timp, asa ca abia ieri l-am vazut, de la ora 22,10 (a tinut pana la 1 noaptea, asa ca acum sunt cam chioara de somn). Oricum a meritat. Mi-a placut la nebunie filmul. Am fost fascinata de efectele speciale si de peisaje, mai ales ca l-am vazut 3D. De cand s-a deschis "Cinema City" in Mall, nu am ratat decat un singur 3D care nu era pe gustul nostru. Dar din toate filmele 3D vazute, numai trei pot sa spun ca au fost superbe si le-as recomanda oricui:
- "Ice Age 3" - e mult mai amuzant decat primele doua (dar cred ca e la fel de fain si daca nu il vezi 3D caci nu abunda de efecte specifice 3D)
- "A Christmas Carol" - e deopotriva amuzant, emotionant, dramatic (adica amuzant e mai mult decat celelalte doua) si il recomand a fi vazut neaparat 3D - pentru ca are efecte specifice 3D extraordinar de bine realizate. Am simtit un mare gol in stomac cand zburam deasupra Londrei... desi era doar un efect 3D..... dar e atat de bine realizat.... Cand s-a deschis podeaua m-am tinut bine de fotoliu caci aveam impresia ca ma voi prabusi in gol.
- "Avatar" - e o feerie de efecte speciale: padure tropicala, vegetatie luxurianta cu plante bioluminiscente, zbor printre munti plutitori, astea fiind doar cateva si povestea ....

Trecerea dintre ani am petrecut-o in oras sub cerul plin de artificii. Cam putina lume anul acesta.... slaba miscarea... slaba de tot. Dar grupul nostru s-a simtit bine

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Jan 2010, 11:56 AM

QUOTE(fiica_lunii @ 3 Dec 2009, 12:20 PM)

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Jan 2010, 12:29 PM

Ah, si ieri .... ne-am dat in Ranger sau Kamikaze sau popular "ciocane". Este un carusel ca doua ciocane uriase care la capatul de jos au cate o carcasa metalica (asemeni unui microbuz) cu scaune, bare metalice si grilaje de siguranta unde se aseaza nebunii care vor senzatii tari. Apoi cele doua ciocane incep sa se balanseze in directii opuse, pe o traiectorie circulara, pana cand nebunii din cele doua "microbuze" ajung sa stea agatati cu capul in jos la inaltime.... iar apoi urmeaza cadrerea.... pe urma inca o data pana sus.... iar cu capul in jos cateva secunde bune...
Seamana ca principiu cu "Super-loops"... adica executa tot looping-uri pe o traiectorie circulara. Oricum eu le-am incercat pe amandoua si e aceeasi senzatie, aceeasi adrenalina. Sotul meu nu a incercat nici una din ele.... asa ca era timpul L-am batut la cap de o saptamana si ceva si ieri am reusit sa il duc la Kamikaze. Ma uitam la el in timp ce eram suspendati, sau in cadere si ce fata crispata avea. Eu tot strigam "Wiiii... Yeeeee.... Uuuuu"... el nimic, tacere totala si crispare.
Dar la sfarsit a spus ca i-a placut

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Jan 2010, 02:04 PM

Am senzatia ca el se declara multumit si in momentele cand nu e ... si asta ma face sa ma intreb daca il fac fericit? Dar daca nu imi spune ce nu-i place, cum pot sa schimb?
Eu spun ce imi doresc si el ma ajuta sa implinesc. Dar cand il intreb pe el ce isi doreste.... pauza.... nu are dorinte. Hmmm atunci imi storc mintea si incerc sa fac lucruri care cred eu ca i-ar putea placea. El se declara mereu multumit... dar daca il studiez mai atenta am senzatia ca uneori nu e.... dar poate e doar o impresie de a mea... E obositor sa ma intreb mereu si sa ma chinui mereu sa ghicesc. Cand incerc sa intru mai profund in discutii de genul asta el rade... parca ia in gluma intrebarile mele... nu stie sa-mi dea un raspuns. Cand il intreb daca e fericit cu mine spune mereu "da". Atunci de ce am eu uneori impresia ca isi ascunde nemultumirile? Pentru ca uneori e absent si botos; il intreb "esti suparat?" zice "nu" si schiteaza un zambet; il intreb "esti obosit?" el raspunde "nu, doar ganditor".... hmmm eu stiu ca si gandurile pot fi din alea frumoase si din alea "negre". Si daca ai o fata suparata, atunci e clar ca nu prea ai ganduri aducatoare de multumire. Si intrebarea era ce oare il nemultumeste? Tot ce ii pot zice este "Lasa ca o sa fie bine" dar habar nu am ce anume, ca daca el nu zice nik....
Ofi doar in mintea mea problema? Nu stiu, mai trebuie studiat....

Trimis de: Felina pe 6 Jan 2010, 03:20 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 6 Jan 2010, 12:04 PM)

Trimis de: Data'q pe 6 Jan 2010, 06:17 PM

Sau faci un pact cu el.
"Soţule, dacă nu-mi spui ce te nemulţumeşte, oricât m-aş strofoca eu, n-am de unde să ştiu. Altfel fă bine şi spune-mi ce doreşte inimioara ta, unde se gândeşte...
Dacă nu împarţi aceste gânduri cu soţia ta, apoi cu cine? De nu, la duhovnic, taică. "

Ultimul rând poţi să-l omiţi, e mai mult în glumă. Dar înţelegi ce vreau eu să spun. Comunicare!!!

Trimis de: fiica_lunii pe 7 Jan 2010, 09:33 AM

Am senzatia ca e o limita foarte firava intre nevoia de comunicare si nevoia de intimitate.

Trimis de: fiica_lunii pe 12 Jan 2010, 11:49 AM

Starea aia i-a trecut. L-a tinut cam doua zile si apoi si-a revenit. E ok.... cred ca el e altfel decat mine:eu, daca am o problema si nu o discut, mocnesc in mine, ma macin si cu timpul devin din ce in ce mai ofticata, frustrata si morocanoasa; lui ii trece de la sine. Oricum ma bucur mult ca i-a trecut oricare ar fi fost motivul.

Trimis de: fiica_lunii pe 12 Jan 2010, 01:51 PM

Citesc o carte si ma regasesc atat de mult in ceea ce simte personajul principal... dar nu am puterea lui de a renunta la sine si la viata materiala pentru a crea ceva desavarsit. M-am obisnuit cu un anumit stil de viata la care nu mai am cum sa renunt, pentru ca depind de asta si alte persoane pe care eu le iubesc. Imi dau seama ca m-am lasat calauzita spre un stil de viata pe care nu mi-l doream, dar acum ca il am, depind atat de mult de el. Si totusi cat de bine il inteleg pe personajul principal, cat de bine rezonez cu ceea ce simtea el.... Dar el, spre a-si desavarsi creatia a ales agonia singuratatii. Eu nu as putea face asta. Nu as putea indeparta din preajma mea pe cei care ii iubesc si sa sacrific totul telului care se afla in inima mea de cand eram copil. Nu din cauza ca ma sperie singuratatea (niciodata nu m-a speriat) ci din cauza ca ar trebui sa ranesc persoanele pe care le iubesc, pentru a le putea indeparta.
.... totusi e posibil ca intr-o zi sa devin asa cum acea voce din strafundul fiintei mele imi cere. E ceva ce trebuie sa iasa la suprafata pana la urma caci altfel nu simt ca traiesc decat pe jumate.... sper doar ca timpul sa fie ingaduitor cu mine si sa ma ajute sa ajung clipa aia cand voi fi in sfarsit vie pe deplin...
.... coexistenta intre viata mea de acum si viata care ar trebui sa o am pentru a ajunge la indeplinirea acelui tel, pare imposibila....
dar speranta moare ultima

Trimis de: fiica_lunii pe 13 Jan 2010, 01:00 PM

"Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca" un citat din cartea pe care o citesc.

Atatea lucruri dureroase, triste se intampla....
Mama mea are o prietena buna care se numeste M. Parintii ei locuiesc la tara (prin judetul Vaslui) iar mama ei este diabetica. Au avut un caine mare si batran care le-a murit. In vara trecuta matusa mea care are o catelusa metis de ciobanesc caucazian se plangea ca nu are ce sa faca cu puii catelusei, 5 la numar. Mama mea i-a zis prietenei sale M daca vrea un pui pentru parintii ei. Desigur ca a fost incantata si a luat pe cel mai frumos pui: un baietel alb care la doua luni de la fatare era mare si grasut ca un ursulet si avea labutele mari si groase si blana dubla inspicata ca la ciobanestii caucazieni (au un rand de puf scurt si des pe care nu il vezi decat daca dai blana lunga deoparte; si un rand de blana lunga care se vede deasupra). Era un catelus superb si parintii ei s-au bucurat enorm, asa ca in scurt timp a devenit printisorul casei. M. a umblat cu el sa-i faca vaccinurile. Mama ei a facut o infectie la un ochi pe care a ignorat-o. Dupa un timp vazand ca nu trece a fost la medic..... de la jumatatea lui decembrie a trebuit sa fie internata la bucuresti si abia ieri s-a intors acasa fara insa sa fie vindecata. Are un microb luat de la catel si pentru ca este diabetica a facut complicatii, inca nu si-a recapatat vederea, a facut un preinfarct, nivelul glicemiei este in jur de 400 (ceea ce e aproape de coma diabetica)din cauza ca face tratament cu hidrocortizon care nu e voie de dat diabeticilor. Sunt toti daramati.... Acum o vor interna in spitalul din Barlad.
Iar mama mea e bulversata; se simte vinovata ca le-a dat catelul .... am incercat sa o linistesc .... e ceva ce nici mama mea nici prietena ei M. nu aveau cum sa site. Nu e vina lor... asa a fost sa fie....
Si colac peste pupaza mama mea vrea sa mearga sa o vada pe mama lui M. Mama mea e diabetica si ea si mai e si racita (deci cu imunitatea scazuta) asa ca am sarit ca arsa cand am auzit ce are de gand. Mi-e frica pentru ea. Ma chinui sa o conving sa nu mearga. E prea periculos pentru ea. I-am zis sa se intalneasca cu M. daca vrea dar sa nu mearga la mama ei, mai ales acum cand poate lua usor orice microb si ea.
E greu sa-i ocrotesti pe cei dragi, cand ei singuri se arunca cu capul inainte si nu vor sa te asculte, cand nu tin cont de pericol.

Trimis de: fiica_lunii pe 15 Jan 2010, 12:31 PM

Inca un week-end prin munti. Abia astept. Sper sa nu ma intorc racita, asa cum se intampla aproape de fiecare data cand merg pe munte.
Oricum de data asta nu va fi vorba de trasee montane cu piciorul, vom folosi telecabina, ca pe vremea asta nu ma incumet sa iau muntii Fagaras la picior.

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Jan 2010, 04:04 PM

Dupa un week-end minunat, luni a fost o zi furtunoasa. Meci puternic. Nu stiu cat mai rezist la meciurile de la munca. Cu siguranta nu mult. Sigur voi schimba ceva in viata mea, anul acesta.
Se aglomereaza in fiecare zi atat de multe lucruri si bune si rele, de multe ori deschid jurnalul sa scriu, dar nu stiu cu ce sa incep, as scrie despre toate, dar cand incep sa le recapitulez in minte, brusc imi par toate atat de neinsemnate, incat imi piere cheful de scris imediat si renunt. Serios ca e neinsemnata viata omului.... noi, fiecare in parte, ii dam insemnatate, mai mult sau mai putin dupa felul fiecaruia. Si lucrurile rele care nise intampla, ne afecteaza doar in masura in care le lasam noi sa ne afecteze. Si eu las prea mult unele lucruri sa ma afecteze, constientizez asta dar abia dupa ce m-am consumat deja destul de mult. Sunt lucruri bune peste care trec prea usor si le uit, iar dupa un timp cand mi le amintesc imi dau seama ca fraiera am fost ca am lasat acele lucruri sa dispara pur si simplu.
Nu pot face o schimbare brusca, dar trebuie sa fac schimbari sistematice, incetul cu incetul. Am zis!

Trimis de: fiica_lunii pe 26 Jan 2010, 11:03 AM

Filmul "The secret" e realizat in genul unui documentar. Desigur ca are exagerari si prezinta ideea de maza intr-un mod cam comercial.... parca ar vinde un produs miraculos de slabire. Dar totusi ideea de la care pleaca e interesanta, ma intriga.... ma face sa ma intreb "si daca are un sambure de adevar? ce m-ar costa sa incerc?"
Adevarul e ca nu m-ar costa nimic sa incerc... si chiar am in ceput sa incerc.
Filmul pleaca de la urmatoarea idee "Exista o lege a atractiei universale. In sensul ca: daca ai ganduri insistent negative atragi in viata ta si intamplari negative. Si ei spun in film chestii de genul "Chiar daca te gandesti la o intamplare negativa si iti doresti sa nu ti se intample, simplul fapt ca te gandesti insistent la ea (chiar daca nu o doresti) atrage intamplari negative in viata ta. Daca ai ganduri pozitive si te gandesti cu insistenta la ele, atunci incepi sa atragi intamplari pozitive in viata ta."
Cam asta ar fi ideea de baza a filmului.... si de aici incep exagerarile: prezinta pe x, y, z ... care aveau o viata mizerabila si brusc au inceput sa se gandeasca numai la lucruri pozitive si deodata li s-a schimbat viata ca prin farmec. Si din ce spun aia in film, parca tot universul lucreaza sa-ti netezeasca tie calea, daca ai numai ganduri pozitive. Si mai zice in film ca marii afaceristi din topul celor mai bogati oameni din lume, sunt acolo din cauza faptului ca stiu acest "secret". Mdea...
In fine ... ideea de baza a filmului imi place, chiar ma atrage si de cand am prins-o incerc sa-mi alung gandurile negative care ma chinuiau de multe ori. Cum vad ca incearca sa ma napadeasca unul (un gand negativ) il alung repede si incerc sa-l inlocuiesc cu ceva frumos. Si insist pana reusesc. Nu e usor, pentru ca eu am o inclinatie spre gandurile negative (de ex: cand vad ca mama sau tata nu raspund la telefon deja mi se strange sufletul parca cuprins de carcei si tot asa legat de toate persoanele dragi mie). In fine.... sunt abia la inceput, dar si legat de problemele de la munca tot asa incerc sa procedez: incerc sa pun in mintea mea numai ganduri frumoase, fie ca sunt amintiri, fie ca sunt imagini care imi plac, activitati pe care as dori sa le fac, persoane la care ma gandesc mereu cu drag etc.
Ba chiar am extrapolat putin exercitiul: sunt persoane care mi-au fac rau, care m-au suparat si cand ma gandeam la ele ma enervam iar, chiar daca trecuse mult timp de la intamplarile respective; acum incerc sa-mi alung acele amintiri si caut amintirile frumoase legate de persoanele respective.... si am gasit destule.
Caut zilnic in jur lucruri frumoase si incerc sa mi le intiparesc in minte ca sa mi le pot aminti atunci cand incearca sa ma napadeasca cele ganduri negre.
Oricum stiu sigur ca exercitiul acesta va atrage ceva: o minte mai relaxata si poate o schimbare de atitudine in general zi de zi. Asa ca nu am nimic de pierdut, ci numai de castigat.

Trimis de: fiica_lunii pe 26 Jan 2010, 02:06 PM

Mi-am amintit de o poezie pe care mi-a scris-o de mult (cam cu 10 ani in urma) o prietena draga, intr-o agenda. Imi placea mult de tot acea poezie.... si inca imi mai place....

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării,
Săgeţile perechilor de ochi, ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...

(Ion Minulescu)

Trimis de: leirn pe 26 Jan 2010, 04:19 PM

Uneori gandurile negative persista, orica ai incerca sa le inlocuiesti... E misto ideea din "The secret", dar mi se pare ca tinde sa ascunda rahatu' sub pres. Adica...mi se pare mult mai constructiv sa accepti gandurile negative, sa le observi insa fara a le alimenta, decat sa incerci sa la inlocuiesti. Cand apare un gand negativ si inlocuiesti cu o imagine pozitiva, gandul negativ e in spatele ei..De aia pe fundal e si senzatia ca ceva nu e tocmai in regula. Mie imi place sa las gandurile de orice fel sa vina si sa plece...le vad, le simt, dar nu alimentez nimic, nu resping si nu incerc sa atrag.
La un anumit nivel functioneaza treaba cu "the secret"...e o etapa constructiva, da' vine o vreme cand rahatu' de sub pres trebe scos pentru a fi cu adevarat liber.
Pozitiv e polul opus al lui negativ. Cat timp cauti pozitiv, negativ ramane la locul lui si invers. Cand le accepti pe amandoua, le transcezi. Cand spun sa observi fara sa alimentezi ar putea fi ceva de genul: pui mana pe tel, nu raspunde nimeni. Apare scenariul mental...Il sesizezi, percepi senzatiile din corp, ingrijorarea, fricile...Percepi tot ce se intampla in momentul ala, dar lasi scenariul in pace. Nu ii dai apa la moara, nici nu incerci sa in inlocuiesti. Il lasi sa existe...si miracolul se intampla. Treaba asta pare dubioasa si ilogica pentru minte, dar functioneaza. Dispare de la sine crearea de ganduri negative, fara sa faci ceva anume in privinta asta.

Asa percep eu lucrurile vis-a-vis de ideea din film. Nu e nimci gresit sau corect in ce zic ei sau in ce zic eu...sunt doar variante de a percepe o chestie. Ti-am zis si tie pen' ca ma gandii ca ti-ar placea sa vezi si alte moduri de abordare.

Trimis de: fiica_lunii pe 27 Jan 2010, 09:36 AM

Desigur ca imi place sa vad si alte moduri de abordare si iti multumesc pentru interventie. De altfel citisem despre modul asta de abordare si in jurnalul tau, dar acum cand mi-ai explicat exact pe "cazul meu" inteleg ceva mai bine procedeul. Voi incerca ambele metode si voi vedea care rezoneaza mai bine cu mine, cu personalitatea mea....
.... ma gandesc ca poate in anumite cazuri, cand senzatiile negative nu sunt foarte puternice, cand stimulul negativ nu e foarte importanta, sa folosesc metoda "the secret", cu inlocuirea.... ca daca n-a fost ceva important nu mai revinemai tarziu ci dispare, se uita (nu mai iese rahatu' de sub pres ca e prea mic, ci se usuca acolo si nu mai ramane nik de el).
... dar in alte cazuri poate ca e mai buna abordarea ta... vedem, incercam ....

Trimis de: fiica_lunii pe 27 Jan 2010, 02:58 PM

Situatie: in decembrie facut plata partiala furnizor X care ne executa o lucrare. Tanti y de a firma x mi-a promis ca imi aduce ulterior si situatia de lucrari (ca lucrarile erau efectuate dar nu imi adusese hartiile) si i-am facut plata ca daca nu o faceam atunci pierdeam banii aia si asta insemna oprirea unei lucrari foarte importante pentru o scoala. Buuun
Azi suna de la Curtea de Conturi ca fac o verificare la platile mai mari de 50.000 lei. Si vor sa vina sa vada si situatiile de lucrari.
Cred ca am sunat-o cel putin de 15 ori, de pe numere de tel diferite, pe tanti y si nu raspunde. Acum ma urc pe pereti si imi studiez reactiile si le observ dar nu ajuta cu nimic. Curtea de Conturi imi sufla in ceafa si de tanti aia nu am cum sa dau... asa ca rahatu' da p'afara rau si emotiile si scenariile se aglomereaza oricat le-as studia eu. Nu le dau apa la moara dar imi sufla in ceafa aia de la Curte si inevitabil ma inunda presimtirile negre.
Metodele alea nu functioneaza in orice situatie.

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Jan 2010, 08:54 AM

Desi am sunat pana seara in continuu la tanti y (de pe 6 numere de telefon diferite), abia a doua zi a raspuns. Abia azi imi ajung hartiile.
Am avut noroc cu cei de la Curtea de Conturi ca nu au mai venit ei aici, ci m-au rugat sa merg eu la ei sa le duc copiile dupa situatiile de plata (nu numai de la firma x, mai trebuie sa duc si altele, dar numai pe alea nu le aveam). I-am amanat din diverse motive (sedinte, dare de seama etc). Dar azi musai trebuie sa le duc. Oricum sunt perspective sa se rezolve cu bine, asa ca nu mai sunt asa disperata, cum eram miercuri.
Dar, abia dupa ce le vad predate o sa ma linistesc in totalitate.

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Jan 2010, 11:49 AM

Gata! M-am linistit: au venit hartiile, am facut copiile si am trimis pe cineva cu ele.

Ce nu a mers bine azi? Masina. De la zilele geroase saraca baterie a cedat treptat, iar azi ne-a lasat de tot, asa ca a trebuit sa ne descurcam cum am putut fiecare sa ajungem la munca din locul unde ne lasase masina, ca dimineata a pornit, dar era fara servodirectie (de ieri dupa-amiaza mergea pe directie mecanica) iar pe drum au inceput sa se aprinda becurile in bord si sa mearga masina numai turata tare, a inceput sa zdranganeasca, sa se inece si pana la urma nu a mai vrut deloc sa mearga. Si ca sa fie toate mai frumoase ne-a lasat intr-un loc departe de traseele de maxi-taxi care merg spre locurile noastre de munca (si eu si sotul meu muncim in comune din afara Bacaului si cursele respective au intervale de frecventa de 30-60 minute si trasee care strabat numai o zona restransa din oras) asa ca singura optiune era taxiul care ne-a rupt la buzunare. Dar am ajuns amandoi cu bine.
Dupa servici, trebuie sa ne ocupam de masina sa o luam de acolo si sa-i luam o baterie noua (daca nu cumva si alternatorul are vre-o buba).
Eh, noi sa fim sanatosi ca belelele curg

Trimis de: fiica_lunii pe 1 Feb 2010, 10:11 AM

Pana la urma bateria a necesitat doar reincarcare. Alternatorul era problema, asa ca sotul meu a trebuit sa-i schimbe diodele si releul de incarcare. Dar acum merge masinuta fara nazuri

Parintii mei au ramas fara caldura in week-end ca s-a defectat centrala si fiindca sunt incapatanati nu au vrut sa vina sa doarma la noi unde am caldurica destula si o camera libera cu canapea extensibila. Au preferat sa se chinuie cu un calorifer electric cu ulei, dar sa stea acasa la ei. Pe de o parte ii inteleg, ca stiu si eu ce tabieturi au
Asa ca azi de dimineata tata a plecat la firma care se ocupa cu repararea centralelor de tipul acela, iar pe drum, din cauza poleiului a intrat un individ in el cu masina (a derapat si a taiat curba). Asa ca la ora asta tata e inca la Asirom si completeaza hartii.... Slava Domnului ca nu a patit nimic! Doar masina e destul de botita.
Of of of ce inceput de saptamana.....
Dar poate ca ce incepe prost se termina cu bine!

Trimis de: fiica_lunii pe 2 Feb 2010, 11:52 AM

Imi cer scuze ca preiau idei din jurnalele altora, dar e o intrebare buna la care eu am cautat raspunsul fara insa sa constientizez intrebarea in cuvinte, iar acum cand am gasit-o exprimata m-au mancat degetele sa o preiau:
Unde e granita dintre indiferenta si destasare?

Cat am cautat si eu granita asta.... a fost o cautare mai putin constienta, mai mult intuitiva si sincer, nu am gasit granita aia. Daca exista, granita e atat de subtire incat si respiratia mea o poate spulbera intr-o secunda.
De fiecare data cand am incercat sa privesc detasat evenimente care imi provocau suferinta, de fiecare data cand mi s-a zis sa nu mai pun la suflet vorbe rautacioase care imi aduceau suferinta, de fiecare data cand am incercat sa fiu mai detasata fata de persoane rau intentionate, asta a atras dupa sine si indiferenta fata de acele evenimente, persoane si fata de tot ceea ce era legat de ele. Am ajuns indiferenta la suferintele celor care m-au facut sa sufar. E un sistem de aparare care te pune la adapost izolandu-te.
De fapt implicarea, in orice, iti aduce si suferinta iar fara implicare, fara sa pui suflet in ceea ce faci nu iese nimic desavarsit, nu iese nimic extraordinar, ci numai lucruri mediocre sau sub-mediocre.
De fapt cand te implici in ceea ce faci, pui o bucatica din sufletul tau in rezultatul final si acea bucatica sufera daca rezultatul final e inutil, se frange daca rezultatul final e distrus, acea bucatica de suflet este multumita daca rezultatul final are utilitate si devine nemuritoare daca rezultatul final dainuie peste timp. Asta ar insemna ca noi suntem in ceea ce facem, in ceea ce lasam in urma.

Am invatat sa fugim, sa ne ferim de tot ceea ce ne-ar putea face rau si nu mai suntem dispusi sa riscam, nu mai vrem sa suferim, asa ca fugim sa ne inchidem in carapace, ne detasam de tot ce ne-ar putea rani, ridicam un zid al indiferentei. Si de dupa zid ne intrebam de ce nu putem crea lucruri extraordinare, de ce nu mai avem parte de bucurii mari ci numai unele mediocre, de ce nu traim asa cum ne-am dori sa traim, de ce nu mai simtim bucuriile asa intens? Pai n-avem cum sa traim intens doar bucuriile, doar placerile, doar satisfactiile si sa ne ascundem de durere, caci ele vin la pachet impreuna. Daca refuzi pachetul le refuzi pe toate.

Trimis de: Data'q pe 8 Feb 2010, 11:48 AM

O zi plină pentru mine, trăită cu adevărat, are şi lacrimi şi plăcere. Chiar sâmbătă am trăit din plin.
Săptămână cumpătată să-ţi fie!

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Feb 2010, 09:58 AM

Venisem si eu sa mai picur cativa stropi de medicament amar in aceste pagini, cand l-am vazut acolo asteptandu-ma. Am amutit si mintea mi s-a golit de ganduri amare, si totul s-a umplut de admiratie.... Ce minunatie, cata puritate in ochii sai, in albul pelii lui, cata libertate in falfaitul coamei lui, cata finete.... Nu-mi mai pot lua ochii de la el....
Multumesc, inteleptule clopotar! Si iti doresc si tie o saptamana minunata, ca sufletul tau!

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Feb 2010, 10:46 AM

QUOTE(fiica_lunii @ 13 Jan 2010, 01:00 PM)

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Feb 2010, 11:27 AM

Din categoria "neputinta in fata puterii si a mizeriei caracterului"

O pietena de a mea lucreaza la o farmacie. Vineri am trecut pe la ea pe la munca sa vorbim (sefa ei era in camera din spatele farmaciei) si cum discutam noi am zis ceva amuzant si am inceput sa radem amandoua zgomotos. Apoi ea s-a oprit deodata si a zis "Sa radem mai incet ca sefa e foarte suparata ca a fost azi Garda si i-a dat amenda" Mi-a mai spus prietena mea ca nu gasisera nimic in neregula, dar pentru faptul ca nu mai fusese nimeni in control de mult timp, au zis ca ar fi cazul sa ia o amenda. Am ramas cu gura cascata. Cum e posibil sa abuzezi in halul asta de putere si sa nu poti fi pedepsit?
Mai cunosc niste patroni de magazinas care se judeca de anul trecut fara rezultat. Le-au venit cinci femei in control, la doua luni dupa ce au deschis magazinul. Si dupa ce au scormonit o gramada, una din ele a zis "Nu se poate, trebuie sa gasim ceva!" Si nu au plecat de acolo pana nu au gasit o chestie cat de mica in neregula: la niste acadele ambalajul nu era tradus. In mod normal de asta se face vinovata firma producatoare, nu comerciantul. Dar pentru ele era un motiv suficient ca sa administreze o amenda.
Nu pleaca pana nu gasesc ceva cat de mic, iar daca nu gasesc, inventeaza un motiv.

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Feb 2010, 12:03 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 1 Feb 2010, 10:11 AM)

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Feb 2010, 12:39 PM

Totusi nu ma put plange de saptamana trecuta, caci au fost si lucruri care au mers bine, cum ar fi darea de seama anuala la care am lucrat saptamana trecuta si a iesit foarte bine, vineri am fost sa fac inchiderea balantei in program, iar luni si marti am completat tot dosarul de formulare care se realizeaza pe baza balantei, azi dimineata am trimi-si la Directia Finentelor Publice si acum 5 minute am fost sunata ca e buna si pot sa merg sa-mi iau exemplarul meu cu numar de inregistrare.
Un alt lucru bun pe care l-am facut saptamana trecuta este ca am reusit sa ma intorc la marea mea iubire. Imi doream de foarte mult timp, dar au durat foarte mult pregatirile. Acum am inceput sa ma ocup iar de ceea ce dorea sufletul meu cu ardoare, m-am intors la ceea ce tanjeam sa ma intorc, petru ca doar acolo sunt eu cu adevarat. Vreau sa nu-mi mai parasesc menirea, caci a fost ca si cum as fi pierdut o mare bucata din sufletul meu, lucru de care imi dau cel mai bine seama, abia acum dupa ce am regasit partea pierduta. Acum ma simt mai completa sufleteste ca niciodata. Ii sunt recunoscatoare sotului meu ca ma sprijina in ceea ce fac.

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Feb 2010, 09:03 AM

http://www.youtube.com/watch?v=jfaCOjnotp0&feature=related
azi, ma obsedeaza melodia asta, in mod placut

Trimis de: fiica_lunii pe 15 Feb 2010, 09:30 AM

Exista o vorba: "Ai grija ce-ti doresti caci ti s-ar putea intampla!"
Imi amintesc ca de multe ori in viata mi-am dorit cu ardoare ceva si in momentul in care l-am avut, am descoperit ca nu imi aducea bucurie, am descoperit ca imi aducea mai mult lucruri negative in viata. De multe ori mi-am dorit ceva foarte mult si daca nu l-am obtinut am suferit, dar mai tarziu, cand m-am mai copt la minte, mi-am dat seama ca daca l-as fi obtinut mi-ar fi schimbat viata intr-un sens negativ. Si am fost recunoscatoare pentru faptul ca Dumnezeu nu mi-a dat ceva ce nu mi s-ar fi potrivit. Se spune ca Dumnezeu stie varsta fiecarui copac, stie largimea umerilor fiecarui om si niciodata nu ne da mai mult decat am putea duce. Dar noi ne dorim mai mult decat am putea duce, fara sa stim ca daca am obtine ceea ce ne dorim, asta ne-ar culca la pamant, ne-ar zdrobi. Nu cred ca e gresit sa ne dorim, ci cred ca e gresit sa lasam dorintele sa ne obsedeze, e gresit sa lasam regretele legate de neimpliniri sa ne consume. Asta inseamna sa realizam ca e spre binele nostru ca unele dorinte sa nu ni se implineasca.

Trimis de: Data'q pe 15 Feb 2010, 12:07 PM

Foaaarte bine zis.
Mai merge o conştientizare din aceasta din când în când.
Să te mai întorci la acest post.

Trimis de: fiica_lunii pe 17 Feb 2010, 08:40 AM

Esti cu adevarat magic. Multumesc!

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Feb 2010, 12:28 PM

Azi: meci cu doamna incuiata, pardon cu doamna secretar. I-am trantit niste adevaruri direct in fata ca facea mofturi de mironosita si am potolit-o. Nu a mai scos nici un cuvant, dar era oparita rau. Ma astept la consecinte, desigur lucrate pe la spate ca asa are obiceiul.
Maine: Transfagarasan reloaded Abia astept.

Trimis de: Felina pe 18 Feb 2010, 01:29 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 18 Feb 2010, 10:28 AM)

Maine: Transfagarasan reloaded Abia astept.

Trimis de: fiica_lunii pe 23 Feb 2010, 08:35 AM

QUOTE(Felina @ 18 Feb 2010, 01:29 PM)

Sa inteleg ca o sa treci pe langa casa mea?

Trimis de: fiica_lunii pe 23 Feb 2010, 10:12 AM

Cum a fost pe Transfagarasan:
Am ajuns vineri, ne-am cazat la o pensiune (intre Cartisoara si Balea Cascada), am mancat si apoi ne-am grabit sa mergem la Balea Cascada ca era inca ziua. Cand am ajuns acolo batea atat de tare vantul, incat daca ne desfaceam hainele si intindeam bratele in lateral ne faceam planoristi. Am facut cateva poze zburlite si ne-am ofticat ca a doua zi vroiam sa mergem sus cu telecabina, dar pe o vreme ca asta....
Sambata dimineata ploua si era urat de tot. Prima intrebare "ce facem, mai mergem sus?" .... Totusi, dupa ce am mancat, am decis sa mergem. Pana am ajuns la Balea Cascada se oprise ploaia. Super, ne-am zis. Cat am stat la coada la telecabina (cam 45 de minute) a inceput sa iasa si soarele din nori. Deja se anunta o zi frumoasa. Am urcat in telecabina si am pornit spre Balea Lac. Nici nu plecasem bine ca insotitorul de telecabina primeste prin statie de la Balea Lac urmatoarea rugaminte: "Uita-te daca a fost vre-o avalansa ca am primit telefon ca e cineva prins si daca vezi, spune locul exact unde e". Cum s-a auzit in toata telecabina ce zicea omul ala in statie, acum toti ne uitam dupa avalanse. Am vazut o avalansa in dreapta dar era curata valea, nici tipenie de om. Eu eram pe partea stanga a telecabinei (dar e mica asa ca vezi cam in toate partile daca te chinui putin) si dupa ce a mai urcat putin telecabina, am vazut sub noi spre partea stanga, o alta avalansa, iar deasupra pe bulgarii mari de zapada rasturnati din munte, patru insi sapau cu mainile disperati in zapada. L-am facut repede atent pe insotitorul de telecabina, care era pe partea opusa. A dat imediat prin statie locatia exacta: erau imediat sub cascada Balea intr-un scoc. Cand am ajuns sus la Balea, telecabina nu a mai luat turisti la intoarcere, ci a luat 6 salvamonti echipati pana in dinti cu echipamente pe care le vezi doar prin filme. I-au zis insotitorului sa-i coboare prin trapa cand ajung deasupra locului.....
Noi am coborat pe lacul Balea, am vizitat hotelul si biserica de gheata, ne-am plimbat, ne-am bulgarit prin zapada, am facut poze. Vremea se indreptase, era cald, soarele iesea din nori din cand in cand dand stralucire muntilor Fagaras. Ne-am simtit minunat toti patru. Dupa doua ore de facut de cap pe acolo ne-am intors la telecabina. Primul lucru pe care l-am intrebat a fost: "L-au gasit?" Nu il gasisera si ne-au explicat ca dupa doua ore, nu mai erau sanse sa fie in viata. Zapada era foarte apoasa, deci foarte grea si avalansa nu venise numai cu zapada ci si cu bolovani desprinsi din munte.... asta insemna ca din start nu fusesera mari sanse sa fi scapat cu viata. Coborasera 5 tineri cu schiurile: patru din ei trecusera, al cincilea fusese prins sub avalansa. Eram tristi. Ne-a afectat destul de tare intamplarea. In timp ce coboram am privit locu cu pricina: era plin de oameni care cautau, sa fi fost in jur de 20 de oameni sau chiar mai multi, intinsi pe toata valea aia in care se oprise avalansa. La Balea Cascada se adunasera o gramada de masini: politie, televiziuni si altele.
In seara aia, am urmarit stirile in camera: nu il gasisera si la caderea noptii oprisera cautarile. Urmau ca a doua zi sa mai vina si alte echipe sa participe la cautare. Deasemeni au spus ca erau 5 salvamonti aflati in timpul liber, cei care coborasera cu schiurile, iar cel prins de avalansa avea 30-31 de ani, era medicul echipei si era singurul care nu avea GPS. Erau din Rasnov. Abia duminica am vazut tot la stiri ca l-au gasit cam la 2 metri adancime sub zapada, dar nu mai era in viata.
Desi sambata a fost o zi minunata in care vremea a tinut cu noi si ne-am simtit foarte bine, ne-am bucurat de companie placuta, totusi ne-a ramas la toti un gust amar. Si cum sa nu iti ramana cand ai vazut cum natura a luat o viata tanara si a zdrobit-o in cateva secunde? Muntele isi cere din cand in cand tributul.
Duminica ploua in dusmanie, asa ca nu am mai putut sa vedem nimic (vroiam sa ii ducem si pe prietena mea si sotul ei sa vada cetatea Fagarasului). Ulterior ploaia s-a transformat intr-o ninsoare apoasa.... oricum a fost o zi tare mohorata in care nu am facut decat sa ne intoarcem acasa.

Si o poza cu Transfagarasanul:

Trimis de: Felina pe 23 Feb 2010, 12:34 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 23 Feb 2010, 06:35 AM)

Unde? Unde?
... daca stiam macar faceam cu mana cand treceam pe langa...

Trimis de: fiica_lunii pe 23 Feb 2010, 03:49 PM

Nu am trecut de partea cealalta a muntelui, caci iarna este inchis. Numai pana la Balea Lac se poate urca si asta numai cu telecabina. Tunelul este inchis. Mai coboara unii cu schiurile de partea cealalta, dar eu sunt incepatoare la schiat si chiar de as fi experta, nu m-as incumeta, dupa ce am vazut sambata.
PS: sa inteleg ca esti de prin Curtea de Arges?

Trimis de: Felina pe 23 Feb 2010, 04:35 PM

cam asa

Trimis de: fiica_lunii pe 25 Feb 2010, 12:46 PM

Cum inteleg unii sa faca vanzare? Simplu: fortat.
Pentru cei cativa angajati ai aparatului central al primariei (cativa 12 pers) a hotarat primarul, prin 2007 sa facem abonament la vodafone - 9 numere de telefon si nu mai stiu cate minute. Ne facuse o fetiscana abonamentul, de la o firma reprezentanta vodafone. In 2008 vine un tip si facem contract pe un nou plan tarifar mai bun One4All cu 15 cartele (ne-a mai dat 4 cartele pe langa cele initiale). Domnul primar oricum vorbea mult pe tel si se depaseau minutele asa ca se platea cam 1000 lei pe luna. Cu noul plan tarifar plateam doar 800 lei pe luna. Nu aveam cui da toate cartelele ca suntem numai 12 pers si cartele erau 15, dar asta nu era o problema (si acum stau in dulap nedesigilate alea 3 cartele). Anul trecut vine o fetisoara zicand ca ne ofera un plan tarifar mai bun la acelasi pret. Dupa ce verifica toate optiunile ne spune ca nu are cum, ca doar la un pret mai mare ne poate da un plan mai bun (eu stiam ca il avem pe cel mai bun dar am lasat-o sa verifice, sa se convinga). I-am zis ca la pret mai mare nu putem ca nu ne permitem ca a fost foarte subtire bugetul pe anul trecut si anul asta e la fel (primarul de aici nu face parte din partidele de la putere.... asa ca nu vin bani). Toate bune si frumoase pana aici.
Dupa o lune ne pomenim cu doi tipi de la o alta firma reprezentanta vodafone care vroiau sa ne dea "un plan tarifar mai bun la acelasi pret". Le-am explicat ca abia a fost cineva cere a zis la fel si nu a gasit unul mai bun. Au insistat bagand texte ca s-au schimbat planurile si alte prostii. Cand i-am vazut asa insistenti si pusi pe abureala am mirosit ca sunt sarlatani si le-am zis "Multumesc, dar nu avem nevoie. La revedere". Au iesit de la mine din birou si s-au dus sa-l caute pe primar. Primarul era la o sedinta in oras, la primarie era doar vicele. L-au imbrobodit tare pe vice, de a intrat voios la mine in birou si mi-a cerut codul fiscal al primariei. Eu l-am sfatuit sa nu semneze nimic cu ei. El imi zice: "Stai fara grija ca ne dau ceva mai bun la acelasi pret" M-am ofticat cand am vazut cat e de credul fara macar sa verifice, dar nu am avut ce vorbi cu el ca nu m-a ascultat.
In decembrie 2009 expira vechiul contract asa ca indivizii respectivi ne-au schimbat planul tarifar si au trimis un pachet mare la primarie pe numele vicelui. Asa ca acum avem urmatoarele:
- 39 de numere de telefon cu care nu avem ce face ( ca noi suntem numai 12 persoane)
- din alea 39 de numere, 6 numere sunt de telefon fix - dar noi aveam telefonie fixa, asa ca nu ne folosesc
- doua modemuri, care la fel, nu ne folosesc deoarece noi avem retea de internet prin cablu
- pe langa astea mai erau in pachet doua telefoane mobile si doua fixe
- si per total avem o factura de 2100 lei noi lunar - ceea ce nu ne permitem sa platim
Asa ca avem abonamentul suspendat pentru neplata si amenintari de la Vodafone Bucuresti ca vom fi dati in judecata. Drept raspuns am fost ieri la Vodafone si am depus o adresa prin care ceream un exemplar din contractul conform caruia ne-au facut schimbarea planului tarifar pentru ca noi nu avem nici un act la primarie in privinta asta(vicele zice ca nu a semnat nimic cu ei - oricum nici stampila nu avea ca era la domnul primar). Cel care a inregistrat adresa si a verificat cine ne-a schimbat planul tarifar (ca aia nu au lasat la primarie nici un nume, nici adresa, nici o urma) ne-a spus ca sunt depuse la ei mai multe reclamatii la adresa firmei respective.
Acum astept sa vad ce raspuns dau ei.
Oricum e groasa treaba ca deja a venit a treia factura cu tot cu soldurile anterioare si penalitati si au vazut-o consilierii si cred ca s-a mai aflat si prin sat, numai ca prin sat si printre consilieri circula astfel "bai uite ce facturi platesc astia de la primarie la telefon, de zeci de milioane. Astia vorbesc la telefon pe banii nostri etc...." pe scurt: samanta de scandal mare in sat.
Ma tenteaza sa spun ca vicele si-a facut-o cu mana lui, desi l-am avertizat, dar ma abtin. Nu ma bag, ii las, pe el, pe primar si pe sat cu treaba lor si eu imi vad de treaba mea ca oricum nu ma asculta nimeni. Numai ca acum eu trebuie sa urmaresc rezolvarea problemei, adica sa incerc sa scot castanele din foc.
Aviz amatorilor: e plin de sarlatani din astia care fac vanzare fortata. Incearca sa-ti bage pe gat un produs de care nu ai nevoie, desii le spui frumos ca nu ai nevoie. Atunci ei mint si iti spun ca e altceva (i-au spus efectiv vicelui ca e la acelasi pret dar nelimitat in retea), dar cand iti vine pachetul si factura, descoperi ca ai de platit sume uriase pentru ceva ce nu iti foloseste la nimic.

Este o vorba pentru cei care au firme de servicii:
"Daca un client este multumit de serviciile tale, va spune la 3, 4 persoane, poate la 5 persoane, dar daca este nemultumit de serviciile tale, va spune asta la 10 persoane."

Trimis de: fiica_lunii pe 2 Mar 2010, 09:19 AM

In postul asta nu m-am invrednicit sa tin decat o singura zi de post, pana acum. Tot spun ca de maine, de maine.... Rusine! Nu stiu ce e cu mine. La Craciun am tinut tot postul aproape, iar acum nu ma invrednicesc sa ma apuc.
Imi amintesc un refren ce se canta in perioada asta in biserici, un refren dintr-un colind de Pasti:
"Nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Caci noi suntem fiii lacrimelor Tale."

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Mar 2010, 11:17 AM

Cu mult timp in urma(2001-2002) cand am petrecut doi ani intr-o relatie care trbuia sa se termine cu o casatorie, daca eu nu rupeam logodna, in vremea aceea nu mai eram eu. Ma schimbasem atat de mult incat ma uram. Si in perioada aia nu mai puteam sa ma manifest artistic. Nu ca el nu m-ar fi incurajat (ca ma incuraja) dar el incerca mereu sa ma schimbe si eu cedam si faceam cum dorea el, pana cand nu m-am mai recunoscut. Si am suferit mult, am suferit enorm ca nu-mi placea cum devenisem (devenisem trista, inchisa in mine, imi indepartasem toate prietenele pentru ca el nu le suporta, nu mai ieseam decat cu prieteni de ai lui caci numai in ei avea "incredere", incepusem sa judec pe toti oamenii care imi grsisera, incepusem sa imi judec aspru parintii, incepusem sa adun multa ranchiuna in sufletul meu pe care el o alimenta) si am suferit inca si mai mult ca a trebuit sa pun punct relatiei. Desi nu constientizam suficient de clar motivul, eram sigura ca nu mai pot continua. Mi-au trebuit trei ani pentru a ma lasa atinsa din nou de un baiat si mult mai multi ani pentru a descoperi ca pot iubi din nou cu aceeasi intensitate.
El nu s-a casatorit nici acum. Mi-a trimis si anul acesta mesaj de ziua mea (ca in fiecare an). Stiu sigur ca m-a iubit si sper ca stie si el cat de mult l-am iubit, dar singurul lucru pe care il regret este faptul ca atunci cand am pus punct nu i-am explicat de ce. Nu i-am explicat pentru ca nici eu nu stiam sa exprim in cuvinte motivul. Doar simteam ca imi moare sufletul incet, ca nervii imi cedeaza, ca o iau razna, simteam ca trebuie sa pun punct, desi asta mi-a sfasiat sufletul. Simteam ca sufletul meu murea si alaturi de el si departe de el.
Acum ar fi prea tarziu sa ii explic si presupun ca daca ar fi dorit explicatii mi le-ar fi cerut, caci in decursul anilor m-a vizitat de cateva ori la servici si am mai stat de vorba, dar nu a intrebat niciodata "de ce?". De fiecare data ma intreba "ce mai faci? cum iti mai merge? ce mai fac parintii tai?"

Cu timpul s-au vindecat toate si am redevenit eu insami incet incet.... foarte incet. Abia acum dupa 8 ani ma simt eu cu adevarat, ma simt implinita, completa. Dar nu timpul a vindecat ranile din dragoste, ci o alta dragoste.

Alaturi de el sunt eu insami, alaturi de el sunt creativa, inspirata, el ma incurajeaza sa ma manifest iar cel mai important lucru este: ca nu incearca sa ma schimbe. Dar nu e acesta principalul motiv pentru care il iubesc. Principalul motiv pentru care il iubesc este el, felul lui de a fi in general, nu doar fata de mine.

Acum cand sufletul meu s-a vindecat in totalitate am reinceput sa ma manifest artistic. Am reusit sa-mi regasesc inspiratia si curajul de a picta. Stiu ca in perioada in care nu am mai pictat am dat vina pe lipsa de timp, dar nu asta era principalul motiv. Timp nu am nici acum prea mult dar am mult elan si caut sa-mi fac timp. Si stiu ca pentru asta trebuie sa ii multumesc sotului meu pentru linistea sufleteasca pe care mi-o daruieste zi de zi.

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Mar 2010, 11:29 AM

QUOTE(Titus Herbert @ 4 Nov 2009, 03:29 PM)

Hello, fiica_lunii (ce de i ). Vad ca ti-ai luat jurnal, spor la scris!
Cand vedem si noi niste tablouri facute de tine?

Trimis de: Titus Herbert pe 9 Mar 2010, 03:19 PM

Bun si 19sutetoamna si ce vad arata numai bine.
Ultimele doua poze nu s-au incarcat complet totusi.

Cum pictezi pe piatra de rau? o prelucrezi cumva inainte? Te-ai gandit vreodata sa pictezi o biserica? Cum ai facut aura in relief?

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Mar 2010, 03:47 PM

QUOTE(Titus Herbert @ 9 Mar 2010, 03:19 PM)

Bun si 19sutetoamna si ce vad arata numai bine.

Te-ai gandit vreodata sa pictezi o biserica?

Trimis de: Erwin pe 9 Mar 2010, 07:55 PM

interesantă ideea de a picta pe piatră, ai putea folosi culori acrilice care rezistă şi aderă mai bine decât tempera. Cred că TH s-a referit la temă când a zis să pictezi o biserică, nu la pictarea pereţilor.

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Mar 2010, 08:12 AM

QUOTE(Erwin @ 9 Mar 2010, 07:55 PM)

interesantă ideea de a picta pe piatră, ai putea folosi culori acrilice care rezistă şi aderă mai bine decât tempera. Cred că TH s-a referit la temă când a zis să pictezi o biserică, nu la pictarea pereţilor.

Trimis de: Titus Herbert pe 10 Mar 2010, 04:03 PM

Sa intelegem neintelegerea
Hello, Erwin

Era vorba de pictarea peretilor unei biserici. Si am zis biserica doar pentru ca lumea obisnuieste sa-si varuiasca peretii, nu sa-i picteze.

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Mar 2010, 10:33 AM

Deci nu mai trebuie sa imi cer scuze


Cam asa arata o icoana pe piatra finalizata:
http://img8.imageshack.us/i/dscf0011gj.jpg/
Fiind data cu lac, reflecta lumina blitzului (nu aveam lumina naturala la dispozitie in momentul ala)

Si asa arata o pictura pe ou de strut nefinalizata.... am o dilema legata de fond si din cauza asta a ramas, saraca, asa in asteptare.
http://img707.imageshack.us/i/dscf0019d.jpg/

PS: dau si link-urile directe poate se incarca mai repede:

http://img8.imageshack.us/img8/3222/dscf0011gj.jpg
http://img707.imageshack.us/img707/1953/dscf0019d.jpg

Trimis de: Titus Herbert pe 11 Mar 2010, 12:14 PM

Sa lasam toate scuzele deoparte

Sugerez un fundal fara pretentia de a fi aplicat: noapte cu stele, stiu ca suna asa simplu, dar mi se pare ca merge la icoane, sau cer cu nori de furtuna si o raza de-aia magica.

Pun pariu ca te pricepi si la peisaje.

Trimis de: fiica_lunii pe 15 Mar 2010, 09:04 AM

Sunt bune sugestiile tale si o sa le aplic, daca nu la acel ou, sigur la alte icoane.
Problema e ca in ziua de azi e la moda fundalul auriu (in toate magazinele vezi icoane numai cu fundalul dat cu bronz auriu sau cu foita de aur) si l-am icercat la icoana aia pe lemn cu pruncul Iisus in iesle. Vreau sa spun ca arata oribil si a trebuit sa aplic deasupra acel cer albastru deschis, care se potriveste mai bine. Adevarul este ca foita de aur se potriveste la icoanele lucrate in stilul bizantin sau neo-bizantin, pe cand icoana cu pruncul Iisus in iesle nu este realizata in acest stil, e mai mult in stil renascentist la care nu merge de nici o culoare fundalul auriu. Iar icoana de pe ou e tot in stil renascentist, asa ca nu merge fundalul aurit. Fundalurile propuse de tine, TH ar merge foarte bine dar dilema este daca sa fac sau nu aureola. Ca daca fac aureola, nu mai are rost sa fac fundalul in genul propus de tine, ca nu mai am unde (adica oricum nu o sa se vada ca ajunge sa fie pe partea din spate a oului de strut). Si nu prea mi-e indemana sa nu-i fac aura lui Iisus... si asa la icoana cu valul Sfintei Veronica l-am lipsit de aureola si parca nu mi-e indemana asa.

Trimis de: Titus Herbert pe 15 Mar 2010, 10:15 AM

Ma depaseste dilema aurei, dar cred ca nu se supara daca nu ii faci.
Sau faci fundal cum vrei tu si o aura in relief cu alt material aplicat. Un fel de icoana 3D.

Cand mai ai timp si chef mai pune cate un tablou si spor la treaba.

Trimis de: fiica_lunii pe 16 Mar 2010, 09:23 AM

QUOTE(Titus Herbert @ 15 Mar 2010, 10:15 AM)

Ma depaseste dilema aurei, dar cred ca nu se supara daca nu ii faci.

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Mar 2010, 09:10 AM

Am sunat o doamna care in vremurile bune (cand pictam mult) a cumparat de la mine zeci de icoane, iar dupa ce m-am oprit din pictat a continuat sa ma sune si a incercat in repetate randuri sa ma convinga sa reincep, dandu-mi comenzi de lucrari....... Deci am sunat-o si i-am zis ca am o iconita pe piatra terminata (cea cu Maica Domnului inlacrimata), daca este cumva interesata. A venit imediat la mine sa o vada si a cumparat-o pe loc. Intre timp am inceput lucrul la o icoana pe piatra cu Iisus cu coroana de spini si cand a vazut-o a zis ca o doreste si pe aceea. Ba o vrea si pe cea lucrata pe ou de strut cu Iisus pe Muntele Maslinilor (cea la care aveam dilema asupra fundalului - dar mi-a zis ea cum doreste fundalul) asa ca trebuie sa le termin pana saptamana viitoare. Mi-a mai comandat trei exemplare dintr-o icoana pe lemn pe care i-am lucrat-o eu in trecut (dar toate exemplarele de atunci a trebuit sa le dea cadou) si stiu ca ii place foarte mult si regreta ca nu si-a pastrat si ea un exemplar.
Deci mi-am "amanetat" timpul liber, dar pentru mine e ca si cum mi-as alina un dor care m-a mistuit in toata perioada in care nu am pictat. Nu cred ca o sa mai sun alti fosti clienti ca deocamdata nu vreau sa vand toate picturile. Vreau sa-mi adun 30-35 de picturi ca sa fac o expozitie (imi va organiza expozitia un amic care lucreaza la muzeul de istorie) asa ca nu am interes deocamdata sa primesc multe comenzi. Din cauza expozitiei nici nu i-am aratat cele doua icoane pe lemn cu scoarta (le-am ascuns inainte sa ajunga ea la mine ). Stiam ca daca i le-as arata, le-ar cumpara (sunt lucrate exact in stilul care ii place ei - nu ii plac cele bizantine, ii place mai mult stilul renascentist) si alea vroiam sa le pastrez pentru expozitite. Oricum trebuie sa muncesc mult ca sa imi fac 30-35 de lucrari (nu am decat doua finalizate deocamdata) pentru expozitie si sa onorez si comanda. Cu ajutorul Lui Dumnezeu sper ca voi reusi.

Trimis de: dascalita pe 18 Mar 2010, 08:25 PM

Ce mult ma bucur pentru tine ! Stii de ce ?
Pentru ca din mainile tale ies lucruri asa de frumoase, pentru ca ai sansa sa faci o expozitie , pentru ca-L ai mereu alaturi pe Domnul cand pictezi si nu numai...
Sunt minunate lucrarile tale!

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Mar 2010, 08:49 AM

Iti multumesc dasca!
Si ii multumesc si Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce aduce in viata mea zilnic! Fie ca si tu sa ai parte de cele mai frumoase daruri de la Dumnezeu!

Trimis de: fiica_lunii pe 25 Mar 2010, 12:43 PM

A fost o saptamana plina in care nu am avut timp nici sa respir la munca, iar acasa alte treburi de rezolvat, astfel incat nu am reusit sa mai pictez mare lucru... am ramas cu ceea ce pictasem sambata trecuta. Oricum am avut mult spor sambata si am lucrat o icoana pe piatra in intregime, am inceput o a doua icoana pe piatra si aproape am finalizat oul de strut asupra caruia aveam dilema cu fundalul.
Duminica am fost la gratar in parcul Gheraiesti si ne-am plimbat pe malurile Bistritei ca sa-mi mai caut pietre de rau pentru pictat. Am reusit sa gasesc unele foarte frumos finisate de apa, dar problema e ca sunt miici tare ca suprafata.... Nah, asta este.... Aceasi imgine pictata, dar mai multa migala decat atunci cand pictez pe o suprafata mai mare. In ritmul asta nu mai e mult pana ma voi specializa in miniaturi
Pe una din pietrele care le aveam deja (care erau mai marisoare) am facut (sambata) din nou pictura cu Maica Domnului inlacrimata (care o vandusem) de data asta am lucrat-o in ulei, nu in tempera. Am sa o fotografiez caci vreau sa o compar cu cea pe care am vandut-o.... niciodata nu imi ies la fel. Daca lucrez un model de 10 ori, de fiecare data imi iese altfel. Doar pe lemn pot iesi la fel ca acolo ai posibilitatea sa copiezi modelul cu ajutorul unei coli de indigo, insa pe piatra sau ou nu ai cum sa copiezi (din cauza suprafetei neregulate a pietrei sau a suprafetei rotunde a oului) asa ca trebuie sa desenezi cu mana libera.
Sper sa mai reusesc zilele astea sa mai pictez cate ceva ca nu imi plac pauzele lungi si dese
Oricum duminica nu voi putea picta nimic ca o sa am musafiri caci sotul meu are nume de floare.

Trimis de: Felina pe 26 Mar 2010, 07:29 PM

fara motiv

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Mar 2010, 08:42 AM

Multumesc Felinuta! Si iti doresc sa primesti de sapte ori sapte buchetele de flori, zambete si raze de soare in aceasta primavara, pentru fiecare buchetel sau zambet daruit de tine!

Trimis de: fiica_lunii pe 30 Mar 2010, 02:01 PM

Azi a venit colega mea A care este insarcinata in doua luni jumate si mi-a zis ca a visat ca eu am venit la ea si i-am spus ca am fost la doctor la un control si doctorul mi-a zis ca sunt insarcinata
Mi-ar placea sa fie adevarat visul ei.... Cum o vrea Dumnezeu... oricum eu si sotul meu muncim de cateva luni la asta :|

Ieri am plantat cu sotul meu sapte pomi in gradina la mama-soacra: 3 ciresi, 3 peri si un prun. Cu ceva timp in urma ii sugerasem mamei sa facem o livada acolo si dupa ce a meditat ea asupra ideii, in primavara aceasta ne-a rugat sa cumparam niste pomi. Sper sa se prinda toti si cam dupa doi ani ar trebui sa dea si roade. Mana buna la plantat as zice ca avem (sotul meu si cu mine) ca tot ce am plantat pana acum la mama, in curtea din fata, s-a prins: un bradut, trandafiri, branduse, narcise, lalele (am vazut ieri ca sunt deja crescute mari frunzele de lalele, narcise si o brandusa are deja boboc violet). Abia astept sa vad ce culori au lalelele.

Voi ce mai gatiti de Pasti in afara de mancarurile pe baza de carne de oaie?
O sa am musafiri de Pasti pe nasii de cununie si nasa nu mananca deloc carne de oaie (nu ii place) asa ca trebuie sa ma gandesc la ceva si pentru ea. Mie imi place mult carnea de oaie/miel si sotului meu la fel, asa ca o sa avem mai mult produse pe baza de carne de oaie.... dar trebuie si ceva pentru nasa (ca nasul mananca si carne de oaie).

Trimis de: Felina pe 30 Mar 2010, 02:27 PM

Nasa sa-si aduca de-acasa ! eeeeeeeee!

Glumesc

Eu o sa fac o tocanita de miel in stil mai... nu stiu cum, am o reteta (oare pe unde o fi?!) musulmana cred, o minunatie iese. Ai mei mofturosii din famile, exceptie eu, nu mananca miel draga... eeeei, tocanita asta au mancat-o de-au lins farfuriile. le-am spus anul asta ce-au mancat anul trecut de paste si au facut ochii maaaari . Dar tu sa nu faci ca mine .

Mi se pare o sarcina cam grea sa gatesti miel pentru toata lumea si ceva in plus pentru ea. vrei ceva special sau pur si simplu ceva cu carne care sa nu fie miel.

eu iti propun iepure, din care sa manance si restul lumii pofticioase, faci un iepure la tava frumos (il marinezi bine o zi doua inainte). dar te pomenesti ca ncii iepure nu manaca

doamne cand ma gandesc la friptura aia de miel la cuptor... moale si lipicioasa de se topeste in gura...

eu o sa fac chiftele pentru asa am primit comanda. poate te inspira.

Trimis de: fiica_lunii pe 31 Mar 2010, 08:30 AM

Multumesc Felinuta!

O sa ii transmit nasei sa-si aduca de acasa

Bun de tot iepurele, dar nu stiu daca ii place nasei... nu vreau sa risc. Am cativa pui in congelator si imi mai da mama soacra un cocos sau o gaina. Eu ma gandeam sa-i fac ceva cu carne de pui ca ala stiu sigur ca ii place.... cuptorul meu are rotisor dar nu l-am folosit niciodata. Are cineva o reteta de pui la rotisor cu detalii? Va rog mult! Nasa mea va va fi recunoscatoare

Felina, daca gasesti reteta aia de tocanita de miel te rog scrie si aici ca deja m-ai facut sa-mi ploua in gura.... si e ploaie din aia torentiala

Si eu visez la fripturica de miel (yummy), dar vreau sa incerc sa o pun la bait inainte, dupa o reteta pe care am descoperit-o de curand:

PASTRAMA DE OAIE/MIEL

Ingrediente pastrama de oaie:
1 kg carne dezosata de miel sau oaie
mujdei din 2 capatani de usturoi
1 lingurita de sare grunjoasa
1 lingurita piper rasnit
4-6 linguri vin alb
1/2 lingurita boia dulce
1/2 lingurita cimbru uscat
1/2 coriandru

Modul de preparare a retetei:
Carnea se taie bucati subtiri de 1-2 cm, pentru ca pastrama de oaie sa fie bine patrunsa, in timp mai scurt. Se pregateste saramura, amestecand mujdeiul de usturoi cu restul condimentelor si sarea. Cu acest sos se freaca bine bucatile de carne, care se pun apoi intr-un castron. Se toarna vinul in vasul in care am facut mujdeiul, se clateste si se varsa apoi peste pastrama de oaie. Castronul cu pastrama de oaie se leaga la gura cu folie de plastic si se da la frigider 5-7 zile. Este bine ca in fiecare zi sa rearanjam pastrama de oaie astfel incat sa stea in saramura toate bucatile.
Carnea astfel preparata se poate frige pe gratar, in tigaie, se poate gati la cuptor sau afuma. Ideea este ca va fi mult mai frageda si aromata si se va gati in timp mult mai scurt.

Nu stiu daca sa fac si o ciorbita de miel...... Nici ideea ta cu chiftelele nu-i rea deloc.... Sa vad ce doreste si sotiorul meu.

Ieri am trecut prin hala de carne din piata si am vazut limba de vitel. M-am dus la tanti aia si i-am zis: "Dati-mi va rog o limba de vitel (ca sa nu creada altceva)". Am ajuns acasa, am spalat limba si am pus-o la fiert. Cand a venit sotul se uita in oala cu presiune (ca inca nu pusesem capacul ca mai facea spuma) si nu stia ce-i aia. Tot se chinuia sa ghiceasca: zicea ca-i sunca, slanina, carne cu slanina Cand i-am zis ca e limba a facut o fata.... nu a mai mancat niciodata pana acum. Iar dupa ce a fiert si am scos-o sa-i curat pielea se uita la ea ca la ozn-uri Azi vreau sa o gatesc si sunt curioasa daca o sa ii placa.

Trimis de: fiica_lunii pe 7 Apr 2010, 08:54 AM

HRISTOS A INVIAT!

Sper ca ati avut cu totii un Paste luminat si placut alaturi de cei dragi. La noi cu siguranta asa a fost.
Am petrecut numai prin familie: ziua de duminica am petrecut-o la nana mea de botez impreuna cu parintii mei si cu alte rude de ale mele, ziua de luni am petrecut-o cu nasii de cununie (a iesit bun puiul la rotisor), iar ieri am fost pe la parintii sotului meu. Am avut timp si de odihna, am avut ceva timp si de pictat, a venit si clienta si a luat cele doua comenzi: oul de strut si icoana pe piatra cu Iisus.
Pana la urma oul de strut a primit un fundal albastru in degrade, adica in jurul chipului lui Iisus e un albastru deschis si merge pana la albastru inchis pe spatele oului unde am desenat o cruce:
http://img51.imageshack.us/i/dscf0119o.jpg/ http://img215.imageshack.us/i/dscf0122l.jpg/
Aici icoana pe piatra cu Iisus pe care a luat-o tot ea:
http://img69.imageshack.us/i/dscf0100px.jpg/
Aici icoana cu Maica Domnului Inlacrimata, pe care am pictat-o dupa ce mi-a cumparat-o pe prima:
http://img256.imageshack.us/i/dscf0103r.jpg/
... si ce am mai inceput sa lucrez... de fapt intre timp le-am si terminat:
http://img88.imageshack.us/i/dscf0124o.jpg/

Am luat hotararea ca de Pasti sa nu gatesc prea multa mancare, asa ca asta mi-a permis sa mai pictez. Am gatit doar: drob de miel, bors de miel, oua rosii si carnea de miel pusa la bait am prajit-o in tigaia-gratar, fara uleiuri. Atat. Sotul meu a mancat pentru prima data bors de miel dar i-a placut. Si limba de vitel i-a placut mult ca era in stare sa lase farfuria lustruita dar aia s-a terminat inainte de Pasti... nu a dus-o mult, saraca mancare.
Pasca si cozonac facute la tara in cuptor mi-a dat mama-soacra... mmmmm asa ca nu am mai copt si eu.

Cam asta ar fi rezumatul zilelor de Pasti. Au trecut repede, ca tot ce e frumos. De acum ne pregatim pe vineri sa plecam la Cluj ca sambata avem o cumetrie. Mai greu e cu banii, acum dupa sarbatori, dar ne vom descurca noi.

Trimis de: fiica_lunii pe 7 Apr 2010, 10:12 AM

Primita pe mess:
"Cel mai mai mare OM din istorie.. Iisus n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan.. N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator. N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de EL. N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit. A fost inmormantat, si totusi traieste si azi. Ma simt onorat sa slujesc un conducator care ne iubeste."
Adevarat!

Trimis de: Felina pe 7 Apr 2010, 10:58 AM

Foarte frumoase picturile tale, sunt mai mult decat impresionata.

Bine ai facut ca n-ai gatit mult! Nici eu nu m-am dat peste cap. reteta de care-ti vorbeam mai sus nu e de gasit, asa ca nici eu n-am facut-o...

Trimis de: fiica_lunii pe 7 Apr 2010, 11:56 AM

Multumesc Felina!
Acum ma zbat sa-mi fac rost de felii rotunde de lemn, cu scoarta de jur imprejur, ca nu mai am. Parintii sotului meu au cumparat lemne pentru iarna viitoare si inca nu sunt crapate. Asa ca m-am dus ieri (ca azi vin oamenii sa le crape) si mi-am ales un bustean frumos cilindric, cu noduri cat mai putine si am rugat-o pe mama-soacra sa il dea deoparte ca sa fac niste feliute din el.

Am cautat pe net si am gasit niste retete de tocanita de miel ca-mi facusei pofta , dar pe urma m-am hotarat sa nu ma mai chinui atata cu tocanita, am pus carnea simplu pe tigaia-gratar si atat. Daca vrei pot sa iti dau retetele pe care le-am gasit eu, nu sunt musulmane.... asa ca nu vor fi ca reteta ta, dar presupun ca ies fain si astea.

Trimis de: Felina pe 7 Apr 2010, 11:59 AM

vreau retete de tocanite daca nu-s cu cartofi (ca din alea stiu eu o multime si sunt satula de ele)

Trimis de: Boudicca pe 7 Apr 2010, 12:12 PM

Exceptionale picturile tale. Cea pe ou de strut imi place in mod deosebit.

Trimis de: fiica_lunii pe 7 Apr 2010, 12:53 PM

@Boudicca: multumesc!
@Felina: Pai una din retetele de tocanita de miel este cu cartofi asa ca nu o mai scriu, iar celelalte doua sunt de fapt papricas de miel (mie imi pare tot o tocanita si asta):
Papricas cu carne de miel

Ingrediente
800g carne de miel, 2 linguri de ulei, 1/2 ceapa, 1 lingurita de boia, 1/2 ceasca de smantana, sare.
Mod de preparare
Carnea spalata si taiata in bucati potrivite, se rumeneste in uleiul incins. Se adauga ceapa, boia, sare si apa putin cate putin.
Cand este gata carnea, se toarna si smantana si se mai lasa cateva clocote.
Se serveste cu piure de cartofi sau galuste de faina.
Timp de preparare
60 minute


Paprikas de miel

Ingrediente
Carne de miel 1kg, ceapa 2 buc, ardei iute mic 3 buc, paprika (boia) dulce, sare si piper, ulei 100ml
Mod de preparare
Intr-un vas se caleste usor ceapa, se adauga paprika si se mai caleste putin pana devine aurie. Se adauga carnea de miel bine curata si spalata si se acopera cu apa. Se adauga un praf de sare si unul de piper. Vasul se acopera si se lasa la fiert pana cand carnea se desprinde usor de pe os. Aproape de final se adauga ardeii iuti si se mai lasa la fiert inca 5-10 minute.


Nu stiu cum iti plac tie mancarurile dar mie imi place tocanita de ceapa ca are un gust dulce. Sigur, nu e cu carne de miel, ci cu carne de pui, dar o sa o scriu aici poate iti place:
Tocanita de ceapa

Ingrediente:
1kg aripioare de pui (sau ciocanele) , 2kg ceapa , 50 ml ulei , 3-4 cani apa , 1 plic zahar vanilat , 3-4 linguri bulion , sare , piper , foi de dafin
Mod de preparare:
Ceapa se toca marunt si se pune la foc cu aripioarele ,uleiul , apa ,dafinul si bulionul. Se lasa la foc pana scade apa si se adauga zaharul vanilat,piperul si sarea ( dupa gust ). POFTA BUNA
Eu de obicei nu pun atat de multa ceapa, iese buna si cu mai putina ceapa si nici zahar vanilat nu pun ca e destul de dulce ceapa.

Trimis de: Felina pe 7 Apr 2010, 01:46 PM

mersi de retete! sunt faine, ma inspira

iti dau si eu o reteta faina de citit - http://cuinabanateana.blogspot.com/2009/09/escalop-de-porc-cu-ciuperci.html. eu la reteta asta am calit si putin ardei gras si a iesit foarte bun.

Trimis de: fiica_lunii pe 8 Apr 2010, 01:19 PM

Faina reteta. Multumesc!
Ieri am vrut sa fac pui cu smantana, dar nu erau gaze la aragaz asa ca am facut o salata de oua cu cascaval, cu smantana, mustar, marar si ceapa verde, ca si asa ramasesera destule oua de la Pasti. A iesit foarte buna.

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Apr 2010, 09:56 AM

QUOTE(fiica_lunii @ 10 Feb 2010, 11:46 AM)

Trimis de: fiica_lunii pe 12 Apr 2010, 01:39 PM

In week-end am fost invitati la o cumetrie in Cluj. Varul meu si-a botezat baietelul.
Ne gandisem sa vizitam gradina botanica, dar cum a plouat aproape continuu (cu mici pauze) nu am mai avut cum. Noroc ca toate celelalte activitati au avut loc la interior: in biserica, la restaurant, acasa la o verisoara (sora proaspatului tatic). Per total a fost foarte frumos: slujba frumoasa, petrecerea superba, au avut si ursitoare intocmai ca in povestea "Frumoasa adormita"(inclusiv ursitoarea rea), iar reuniunea de familie de a doua zi foarte relaxanta si in special m-a bucurat reintalnirea cu acesti verisori pe care ii vad foarte rar. Ei au facut facultatea in Cluj si acolo au ramas, acolo si-au gasit jumatatile si acolo s-au stabilit, si-au intemeiat familii.
Imi place mult faptul ca in Cluj petrecerile au loc ziua si nu pierzi noptile. In felul acesta, a doua zi cand am plecat spre casa, eram odihniti si drumul nu ni s-a parut atat de greu si nici nu mai suntem chiauni de somn azi la munca, cum patim dupa nuntile sau cumetriile de la noi din Moldova.
Sa nu uit sa mentionez decorul special de la pensiunea unde am fost cazati. Intre intrarea din hol in camera si intrarea din camera in baie era o fasie de podea decorata cu mozaic: pe fond alb se remarcau niste spermatozoizi (ca mormoloci nu cred sa fi fost) portocalii si albastri inchis. Decor sugestiv, pe care si acum regret ca nu l-am fotografiat.
Ah, inca un element de decor ingenios am vazut la petrecere. Pe mese era cate o piramida (de fapt mai mult con era) formata din tuburi de culoare bleu, in care erau infipte lalele galbene si niste flori mici albastre, iar in varf era infipt numarul de ordine al mesei. Pana aici nimic neobisnuit. Ideea este ca tuburile erau facute din pampersi rulati (desigur nefolositi ). Cam asa aratau:
http://img17.imageshack.us/i/dscf0202z.jpg/

Trimis de: fiica_lunii pe 13 Apr 2010, 01:01 PM

Ieri am facut o salata foarte buna care se prepara foarte usor: morcovi si telina se dau pe razatoare, se adauga ton in ulei (se scurge uleiul tot in prealabil) si toate se leaga cu maioneza. Cantitatile se pun in functie de preferinte - eu am folosit jumate de telina mare, doi morcovi mari, doua conserve de ton maruntit si cam doua linguri de maioneza light. Iese delicioasa. Pe vremea cand faceam eu singura maioneza pentru aceasta salata o faceam dintr-un singur ou.
Si tot ieri am improvizat o prajitura cu mere: am facut un aluat fraged subtire fara zahar, albusurile ramase de la aluatul fraged le-am batut spuma si am adaugat in ele zahar si nuca apoi le-am intins peste aluatul fraged, deasupra am pus felii compacte de mere si peste ele am presarat scortisoara si zahar vanilat. Totul a stat la cuptor cam 30 minute la foc mic. A iesit super.
Incep sa imi placa din ce in ce mai mult improvizatiile culinare

Proprietara apartamentului in care stam vrea sa il vanda si il are dat printr-o agentie. Si ieri au venit doua randuri de vizitatori sa il vada. Nu spun cati au venit si in alte zile (de la inceputul anului s-au tot perindat destui). M-am saturat de ei: vin de multe ori cand stam la masa, cand gatesc iar faza care ma inerveaza cel mai tare e ca niciodata nu se descalta si intra asa prin fiecare camera (ca sa vada tot apartamentul, in detaliu), pe toate covoarele. Inainte de Pasti au venit unii exact a doua zi dupa ce curatasem covoarele. Si nici dupa ce le-a zis sotul meu "ieri am curatat covoarele" nu s-au simtit sa se descalte. Nesimtirea romanului e mare.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Apr 2010, 10:53 AM

De astazi am inceput, impreuna cu sotul, o dieta. Nah ca am ajuns sa o fac si pe asta. Nu sunt adepta dietelor, dar trebuia sa fac ceva, ca am luat prea mult in greutate. Am deja 86,8 kg si nu se mai poate. Nici la inceputul meu de hernie de disc nu e buna delog greutatea asta.
Asa ca am luat masuri concrete - am inceput dieta WEIGHT WATCHERS. Oricum este o dieta in care nu te infometezi, mananci cat vrei, numai sa nu depasesti un anumit punctaj pe zi. Asta e mai nasol ca trebuia sa stai sa calculezi punctele la tot ce mananci, dar mi-am facut o agenda unde calculez. Mare parte din legume au punctajul 0, asa ca poti manca din ele cat vrei. De fapt sunt recomandate 5 portii pe zi de legume si fructe. In fine ... o sa vad ce iese. Slabirea se face in timp, treptat si asta e bine. Ar trebui sa combinam si cu ceva sport, dar vedem cum avem si timp.

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Apr 2010, 01:41 PM

Problema mare: intr-o luna trebuie sa eliberam apartamentul in care stam cu chirie, caci au aparut cumparatori. Saptamana viitoare se semneaza actele.
Nu stiu inca ce o sa facem si unde o sa mergem.

Trimis de: fiica_lunii pe 21 Apr 2010, 10:24 AM

Mda.... am sunat pe la banci si la salariile noastre, nu ne da nimeni mai mult de 30.000 euro nici prin prima casa nici prin credit ipotecar.
Am vazut zilele astea o gramada de apartamente sub 30.000 euro si toate sunt la ultimul etaj sau la parter si absolut toate au probleme cu igrasia si infiltratiile de pe acoperis (cele de la ultimul etaj). Plus ca multe au bucatarii atat de mici incat nu-mi pot baga nici masa de bucatarie.
In concluzie nu stiu cum vom proceda, unde ne vom duce si ce vom face.
Cred ca singura solutie este sa stam cu parintii mei sau cu parintii lui. Multumim lui Dumnezeu ca exista si posibilitatea asta!
Nu am fost de acord sa stam cu parintii, dar nu ne permitem altceva. Trebuie sa ne intindem cat ne tine plapuma. Mai mult nu putem.

Trimis de: fiica_lunii pe 22 Apr 2010, 10:01 AM

Am vorbit ieri cu parintii sotului si au fost de acord sa ne mutam la ei. Asa ca de maine sau poimaine trebuie sa incepem sa eliberam o camera. Scoatem mobilierul lor care este cam vechi si il punem pe al nostru, care e nou si mi-e mila de el sa nu se haiasca, sa nu se juleasca la transport (inca nici nu stiu cu ce il vom transporta).
Nu stiu cum ma voi adapta la tara, avand in vedere ca am fost crescuta toata viata la bloc si nu prea cred ca rezist la dat cu sapa in gradina.
Am putea sa ne mutam si cu parintii mei la bloc ca si ei au o camera libera, ori sa ne mutam in apartamentul care a fost al bunicii mele pana va fi vandut (nu il putem cumpara ca sunt 4 frati si fiecare vrea pret care mai de care mai rotund si apartamentul ala nu merita ca are o gramada de probleme cu infiltratia ca e la ultimul etaj intr-un bloc vechi de 60 ani si cu spatiu foarte mic, cu problemem mari la toaleta) sau sa cautam in alta parte de inchiriat, dar nu vreau sa migrez dintr-un loc in altul toata viata.... diferenta ar fi ca in curte la parintii lui ne-am putea ridica un loc al nostru micut, atat cat ne va tine punga.
Ne trebuie mult ajutor de la Dumnezeu in continuare.

Trimis de: fiica_lunii pe 23 Apr 2010, 07:46 AM

Luni cand am inceput dieta eu aveam 86,8kg si sotul avea 93kg. Azi dimineata cand ne-am cantarit din nou, eu aveam 85,6kg iar sotul 90kg. Ce fain este pentru barbati ca ei pot slabi mult mai usor decat noi, femeile.... Oricum sunt foarte multumita de evolutia noastra si vom tine dieta corect in continuare. Nu mi se pare prea dificila din cauza ca ceea ce mancam intr-o zi ne confera satietate, ba chiar cantitativ e mai mult decat mancam inainte, dar e total diferit. Daca inainte de dieta mancam multa paine, carne inclusiv grasimi, branzeturi grase, multe dulciuri (adica eu gateam in permanenta prajituri, placinte sau torturi, ori papam ciocolata), acum mancam numai branzeturi si lactate degresate (o,1% pana la 1% grasime la lactate iar la branzeturi e permis pana la 21% grasime), numai carne si salamuri slabe si noutatea absoluta: muuuulte legume crude. Eu care nu eram deloc fan legume, acum mananc din greu pentru ca alea nu sunt deloc limitate. De fapt numai lactatele sunt limitate la doua portii pe zi iar nucile si alunele sunt limitate la o portie pe zi. Legumele, ouale nu sunt limitate, nici branzeturile. Adica poti sa mananci legume pana face burtica poc, dar eu fac la pranz o salata din 3 rosii, doi ardei capia si un castravete(sau jumate de castravete) si papam amandoi din ea dar nu reusim sa o terminam ca deja ne simtim satui. Desigur ca langa ea punem si o felie de salam slab, sau piept de pui la gratar, sau peste la gratar. Marea mea uimire este ca pot fi atat de satioase legumele. Faptul ca trebuie sa ne lipsim total de paine timp de doua saptamani, este mai dificil, dar ne-am obisnuit deja.
Singura regula din dieta care nu o putem respecta este: sa bem 1,5-2litri de apa pe zi Nu intra pur si simplu. Am incercat si sotul a incercat.... pur si simplu nu merge. Adevarul e ca Pepsi, Coca Cola, Ice Tea, 7up, Capy si altele, alunecau mult mai bine pe gat Acum sunt interzise cu strictete.
Si faza este ca dupa terminarea dietei trebuie sa continuam cu alimentatia asta rationala daca nu vrem sa ne ingrasam la loc. Deci adio Pepsi, Coca Cola, Ice Tea, 7up, Capy......
Daca e cineva interesat de aceasta dieta, o sa o scriu aici in jurnal mai amanuntit. Nu trebuie decat sa spuneti.

Trimis de: Felina pe 23 Apr 2010, 11:39 AM

E buna dieta pe care ati ales-o, o stiu, felicitari!

Cu apa ia-o usor, incearca sa iti amintesti sa bei apa intre mese, nu te gandi neaparat la cantitate. Un pas ajutator ar fi sa bei un pahar cu apa dimineata cand te trezesti, chiar si inainte sa te speli pe dinti. E foarte bun daca nu e apa prea rece (eu pun apa de cu seara pe noptiera si dimineata e ok), regleaza tranzitul intestinal care e f important pentru un metabolism sanatos.

Lichide se considera si supa, laptele, ceaiul; fructele si legumele contin multa apa. Deci e normal sa nu poti bea 2l de apa pe zi.

De aia zic, incearca sa nu te gandesti la cantitate ci doar sa iti faci timp si sa mai bei cate un paharel de apa cand si cand. Intre mese daca ti se face foame incearca intai cu un pahar cu apa. Daca si peste 5 minute ti-e foame, atunci e foame , dar de multe ori confundam senzatia de sete cu cea de foame.

Despre legume este ca e minunat cat de bine te poate satura o salata mare?

Va tin pumnii in continuare sa va mearga bine dieta si sa reusiti sa va faceti din mancatul mai sanatos un kod de viata. :floare:

Trimis de: nefertiti pe 23 Apr 2010, 03:14 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 23 Apr 2010, 08:46 AM)

Trimis de: fiica_lunii pe 26 Apr 2010, 02:28 PM

DIETA SOUTH BEACH


Dieta SB este o dieta pentru cei ce aleg sa manance sanatos, dar sa le si placa ceea ce mananca . Dieta este impartita in 3 faze:

Faza 1 cea mai scurta faza, este menita sa elimine pofta de dulciuri si de carbohidrati din produse rafinate, si de asemenea sa dea startul la slabire.Scopul fazei 1 este de a stabiliza zaharul din sange, ceea ce face ca dieta sa fie ideala pentru persoane prediabetice sau diabetice, dar si pentru cei ce vor sa slabeasca mult.
In aceasta faza poti manca portii normale de carne de pui, curcan, peste si fructe de mare; legume din plin, oua, branza, nuci; salate cu sos din ulei natural de masline;
Se vor lua trei mese echilibrate pe zi si doua gustari , una dimineata si una dupa-amiaza (in total cinci mese zilnic); Se va bea apa (min 8 pahare /zi), plus cafea sau ceai, daca doriti;
In primele 14 zile, nu ai voie sa mananci paine, orez, cartofi, paste fainoase, produse de patiserie sau cofetarie. Nici macar fructe. Doar 2 saptamani. Dupa care se vor reintroduce in alimentatie aceste produse.
Timp de doua saptamani nu ai voie bomboane, prajituri, biscuiti, inghetata sau zahar. Nici bere sau orice alta bautura alcoolica. Dupa aceasta faza, se poate bea vin, care din diverse motive are efecte benefice. Daca sunteti tipul de persoana dependenta de paste fainoase, paine sau cartofi, ori daca sunteti convins ca nu puteti trai nici o zi fara sa va satisfaceti pofta de dulciuri, veti fi socat cat de usor vor trece doua saptamani fara aceste alimente. Primele doua zile va fi mai greu, dar odata ce ati trecut peste asta, nu va mai fi nici o problema. Nu trebuie sa va luptati cu propriile nevoi; in cursul primei saptamani "poftele" vor disparea practic de la sine.
Faza intai reprezinta perioada cea mai stricta. Dupa primele doua saptamani veti cantari cu 4-7 kilograme mai putin decat astazi. Ceea ce nu veti vedea este faptul ca in aceste doua saptamani s-a schimbat ceva si in interiorul dumneavoastra. Schimbarea se refera la modul diferit in care reactioneaza organismul fata de alimentele care v-au facut sa va ingrasati. La un moment dat in corpul dumneavoastra s-a activat un comutator. Acum, prin simpla schimbare a alimentatiei il veti dezactiva. Poftele care va guvernau obiceiurile alimentare vor disparea, si atata vreme cat veti respecta programul , nici nu vor reveni. Scaderea in greutate nu se va produce datorita faptului ca veti incerca sa mancati mai putin, ci datorita faptului ca veti consuma mai putine alimente care au creat acele pofte nesanatoase si v-au facut sa acumulati grasime in exces.

Faza 2 :Ca urmare a acestei schimbari interioare veti continua sa pierdeti in greutate si dupa primele 14 zile, chiar daca veti introduce in alimentatie cateva dintre alimentele interzise. Veti tine in contiunare regim, dar daca va place painea, veti putea manca paine. Daca va plac pastele, va veti bucura din nou de ele. La fel cu orezul, cerealele sau cartofii. Fructele vor reveni cu siguranta pe masa dumneavoastra. Ciocolata? Daca va face sa va simtiti bine, sigur. Insa va trebui sa alegeti cu care dintre aceste produse va veti rasfata. Nu va veti putea infrupta din toate in mod permanent. Veti ramane in aceasta faza si veti continua sa slabiti pana cand va veti atinge scopul. Cat de mult va dura? Depinde de cat trebuie sa slabiti. In faza a doua se pierd in general 0,5-1 kilogram pe saptamana.

Faza 3:Odata ce v-ati atins tinta, veti trece la o versiune si mai liberala a programului, care va va ajuta sa va mentineti la greutatea ideala. Este vorba depre faza a treia, care va dura tot restul vietii. Din acel moment veti observa ca nu mai este vorba despre un regim de slabire, ci despre un mod de viata. Veti consuma mancaruri normale, in portii normale. Si puteti chiar sa uitati cu desavarsire de regimul South Beach cu o conditie: sa respectati cateva dintre regulile sale de baza. Pe masura ce pierdeti in greutate si organismul dumneavoastra incepe sa reactioneze diferit fata de mancare va avea loc si cea de-a treia schimbare. Este vorba despre o modificare substantiala a compozitiei sangelui, cu beneficii pe termen lung pentru sistemul cardiovascular. Gratie acestei schimbari, sansele dumneavoastra de a avea o viata lunga si sanatoasa vor spori simtitor si se vor mentine pe masura ce veti inainta in varsta. Unul dintre avantajele structurii in trei faze a regimului South Beach este ca puteti trece cu usurinta de la o etapa la alta. Daca in cursul fazei a doua plecati in vacanta si va rasfatati cu dulciuri, e usor sa reveniti la faza intai pentru o saptamana pentru a da jos kilogramele depuse sis a treceti apoi din nou la faza a doua.

Fara sport in regimul South Beach
Regimul va functiona indiferent daca persoana care-l tine face sau nu gimnastica. Fara indoiala, exercitiile fizice accelereaza metabolismul si sporesc eficienta regimului. De asemenea, ele reprezinta un aspect esential in orice plan de restabilire a sanatatii inimii. Insa, regimul South Beach nu depinde de exercitii. Daca faceti miscare in mod regulat, veti slabi mai mult si mai repede. Dar veti slabi si daca nu exersati. Asadar incepeti regimul South Beach cu o singura speranta - aceea de a slabi. Daca il adoptati si il respectati, speranta dumneavoastra se va transforma in realitate..

LISTA ALIMENTELOR PERMISE PENTRU FAZA 1 -ACTUALIZARE APRILIE 2008

VITA: Parti slabe, ca pulpa, muschi,muschiulet, spata
PASARE (FARA PIELE) : piept de curcan si de pui, sunca de curcan
PESTE/FRUCTE DE MARE
Orice tip de peste si preparate de peste ( a se limita cele cu continut mare in mercur sau alte substante contaminante cum ar fi rechinul si tonul alb ) ; ton in apa sau alt tip de peste la conserva.
PORC: sunca/jambon fiert ,bacon (sunca) fara gasime, muschi, muschiulet
VITEL: cotlet,antricot, pulpa
MIEL : indeparteza orice urma vizibila de grasime : cotlet, spate
MEZELURI (slab sau fara grasimi): sunca/jambon fiert ,sunca afumata, piept de curcan

INLOCUITORI DE CARNE (pe baza de soia)
Cauta produse care au grasime cca 21%
Sunca de soia
Cremvusti de soia
Tofu toate varietatile, 1/2 cana pe zi

BOABE/LEGUME
(Incepe cu 1/3 - 1/2 cana)
Linte
Naut
Fasole
Soia
Mazare uscata
s.a.

GRASIMI/ULEIURI
Sunt recomandate urmatoarele uleiuri monosaturate a fi consummate zilnic:
Ulei de canola
Ulei de masline

Sau se mai pot folosi urmatoarele uleiuri polinesaturate sau mononesaturate :
Floarea soarelui
Porumb
Susan
Soia
s.a.
Alte grasimi premise:
Avocado /1/3 intreg/ 1 lingura ulei
Maioneza – obisnuita -1 lingura
Maioneza light - 2 linguri
Masline (verzi sau negre) 15 masline echivaleaza cat ½ lingura ulei

BRANZETURI (FARA GRASIMI SAU CU PROCENT REDUS DE GRASIMI)
Cauta varietati care sa aiba mai putin de 21% grasime
Branza de vaci, 1-2 % sau fara grasimi
Feta
Parmezan
Ricotta
Cheddar

NUCI SI ALUNE/SEMINTE
Limita o portie pe zi. Se recomanda prajite.
Migdale -15 buc
Edamame (soia) prajite ¼ cutie
Alune de padure -25 buc
Nuci -15 buc
Seminte de susan -3 linguri
Seminte de dovleac -3 linguri
Seminte de floarea soarelui -3 linguri
Fistic -30 buc
Nuci pecan- 15 buc
Nuci caju -15 buc

LAPTE/LACTATE
(2 cani permise zilnic, inclusiv iaurt)
Lapte slab (fara grasimi sau 1%)
Iaurt fara grasimi
Lapte de soia cu vanilie, poate contine sucralose cam 14% grasimi




OUA
Folosirea oualor intregi nu este limitata, doar daca este altfel indicat de medic. Folositi albus de ou si inlocuitor de ou daca vreti.

CONDIMENTE
Orice condimente care nu contin zahar
Supa de zarzavaturi (broth)
Extracte de vanilie, migdale,si altele
Suc de lamaie
Piper de orice fel
Hrean
Sos de soia -1/2 lingura
Tamari
Sos Worcestershire – 1 lingura
Smantana light (procent redus de grasimi) -2 linguri

DULCIURI ADMISE (Limita 75-100 calorii pe zi)
Bomboane, fara zahar
Cacao
Gelatina fara zahar
Guma de mestecat fara zahar
Jeleuri fara zahar
Siropuri fara zahar

INLOCUITORI DE ZAHAR
Acesulfame K
Fructoza ( trebuie socotita in categoria dulciuri admise, cu limita calorica de 75 )
Fructoza Nutrsweet (Equal) aspartam
Zaharina
Sucralose (Splenda)

BAUTURI
Cafea decofeinizata sau ceai
Bauturi dietetice,decofeinizate, fara zahar
Ceaiuri de plane (musetel,etc)
Lapte (1% sau degresat) si lapte de soia (cu grasimi putine)
Suc de legume
Suc de rosii

LEGUME
(Se pot folosi proaspete,congelate sau la conserva fara zahar adaogat))
Toate legumele mai putin morcovul,mazarea, sfecla,dovleacul,napul.

LISTA ALIMENTELOR PERMISE IN FAZA 2, ACTUALIZARE APRILIE 2008

Poti manca toate alimentele permise in faza 1 ca si cele de mai jos:

FRUCTE (incepe cu o portie pe zi, apoi treptat mareste la 3 portii pe zi)
Mere – 1 mic sau 5 felii uscate
Caise -4 proaspete sau 7 uscate
Banana – medie (110 gr)
Capsuni,ameura,mure …3/4 cana
Cirese -12
Grepfrut ½
Kivi -1
Mango ½ (110 gr)
Portocale – 1 medie
Struguri -15 boabe
Pere -1 medie
Prune -2 buc
Piersici – 1 medie
Pepene garben ¼ sau 1 cana taiat in cubulete

LEGUME
Morcovi ½ cana
Mazare ½ cana

LAPTE/LACTATE
(2-3 cani premise zilnic, inclusiv iaurt)

CARBOHIDRATI
(incepe cu o portie zilnic, si treptat mareste la 3 sau 4 portii pe zi).
Paine integrala
Cereale integrale
Paste (de preferat din faina integrala; sau din soia ) ½ cana gatite
Floricele (3 cani, facute)
Fidea de orez
Orez – ½ cana facut (basmati, integral,salbatic)

OCAZIONAL
Ciocolata (cu cumpatare) – amaruie, semidulce

DULCIURI
Budinca,fara grasimi si fara zahar (1portie pe zi)

BAUTURI
Vin (1-2 pahare = 110 gr zilnic cu sau dupa mese)
Bere light la ocazii (340 gr)

Trimis de: fiica_lunii pe 26 Apr 2010, 02:32 PM

QUOTE(Felina @ 23 Apr 2010, 12:39 PM)

E buna dieta pe care ati ales-o, o stiu, felicitari!

Cu apa ia-o usor, incearca sa iti amintesti sa bei apa intre mese, nu te gandi neaparat la cantitate. Un pas ajutator ar fi sa bei un pahar cu apa dimineata cand te trezesti, chiar si inainte sa te speli pe dinti. E foarte bun daca nu e apa prea rece (eu pun apa de cu seara pe noptiera si dimineata e ok), regleaza tranzitul intestinal care e f important pentru un metabolism sanatos.

Lichide se considera si supa, laptele, ceaiul; fructele si legumele contin multa apa. Deci e normal sa nu poti bea 2l de apa pe zi.

De aia zic, incearca sa nu te gandesti la cantitate ci doar sa iti faci timp si sa mai bei cate un paharel de apa cand si cand. Intre mese daca ti se face foame incearca intai cu un pahar cu apa. Daca si peste 5 minute ti-e foame, atunci e foame , dar de multe ori confundam senzatia de sete cu cea de foame.

Despre legume este ca e minunat cat de bine te poate satura o salata mare?

Va tin pumnii in continuare sa va mearga bine dieta si sa reusiti sa va faceti din mancatul mai sanatos un kod de viata. :floare:

Trimis de: fiica_lunii pe 27 Apr 2010, 07:46 AM

Si stii care e cea mai curioasa chestie, Felina? Daca inainte mancam ciorbe, azi cand m-am gandit sa fac dupa-amiaza o ciorba am constatat ca nu ma mai atrage deloc ideea. Adica as prefera o salata de rosii decat o ciorba M-am stricat la cap de tot Pana la urma si ciorba e lichid si ar trebui sa consum si din astea.
Duminica am fost la biserica si o pereche de tineri casatoriti au venit la slujba de dupa casatorie (cand trebuie sa dai de pomana prajituri sau cozonac...) si au trecut si prin fata mea cu platoul cu rulouri cu ciocolata. Nu puteam sa nu iau, ca nu se refuza, asa ca am luat un rulou. Doamne, ce lupta s-a dat in mine, ca arata atat de bine ruloul ala cu ciocolata! L-am pus frumos intr-un servetel si cand am iesit din biserica l-am dat unui copil care cersea. Am fost multumita ca s-a bucurat copilul cand l-a primit si apoi m-am chinuit sa-mi scot din minte ruloul respectiv ca inca aveam in gura o ploaie torentiala
Oricum, pentru noi, dieta e singura chestie care merge bine, zilele astea. Dupa ce proprietara apartamentului ne-a zis sa-l eliberam, a mai venit o belea peste noi: sambata am fost plecati pentru doua ore de acasa si cand ne-am intors era lac de acumulare in casa. Covorul din sufragerie plutea intr-o apa inalta de vre-o 5 cm, bucataria, baia si holurile erau si ele scufundate in apa, singur, dormitorul avea doar niste paraiase mici de apa si parea cel mai putin afectat. Zic parea, pentru ca de fapt sub parchet era la fel de multa apa ca si in sufragerie, asa ca a doua zi era parchetul ridicat la fel de tare in ambele camere. Noi sambata ar fi trebuit sa mergem la parintii sotului sa eliberam camera in care vom sta, ca sa putem duce mobila noastra. In schimb am stat acasa si am strans apa, iar sotul a trebuit sa cumpere piesa care se rupsese de la chiuveta din bucatarie (filetul metalic de la furtunul de apa rece se rupsese in doua pur si simplu), sa cumpere chei potrivite si sa o monteze. Si sa nu uit sa mentionez ca noi stam la etajul 4 si apa a ajuns pana la vecinul de la doi, dar nu putin, adica a umflat parchetul si la vecina de la 3 si la vecinul de la 2. Pana am ajuns noi acasa ei oprisera apa la tot blocul.
Adevarul este ca instalatia de apa este foarte veche, ca si blocul de altfel, iar proprietara nu a investit nimic in imbunatatirea ei. Intr-un an, cat am stat noi in apartamentul asta (se implineste un an pe 18 mai) a plesnit de trei ori: prima data robinetul general s-a rupt pur si simplu cand am vrut sa il inchidem ca plecam la Rasnov in week-end, a doua oara furtunul de apa calda s-a sectionat pur si simplu dar in acele randuri eram acasa si am rezolvat repede, asa ca nu au fost probleme mari (prima data a ajuns si la vecina de jos dar nu multa apa).
Oricum vecina de jos, care e o babornita afurisita ca talpa iadului, in fiecare zi ne suna la usa ca sa vedem ce "i-am facut". Vecinul de la doi a fost intelegator si a zis ca nu-i vina noastra ca se putea intampla oricui, dar dracul de baba sta ca raia pe capul nostru zilnic.
Asa ca abia asteptam sa plecam din apartamentul asta. Oricum hainele ude (aveam haine puse pe hol,in saci de rafie prin care a intrat apa ca la ea acasa) si covoarele le-am dus deja la tara la parintii sotului ca nu aveam unde le usca. Covorul din sufragerie a stat de sambata pe balcon, dar nu s-a uscat ca nu am loc sa-l intind bine si a inceput sa miroase a mucegai asa ca l-am trimis si pe el la tara.

Trimis de: Felina pe 27 Apr 2010, 10:58 AM

Cu dieta vad ca te tii bine, ma bucur pentru tine

Celelalte sunt inerente, vin si trec, nu pune la suflet. Peste doua saptamani nici n-o sa-ti mai amintesti de patzania asta, o sa povestesti de altele

Bafta sa le rezolvati pe toate cat mai repede si cu cat mai putine dureri de cap.

Trimis de: fiica_lunii pe 27 Apr 2010, 01:08 PM

Multumesc pentru incurajari Felina! Si sa stii ca pentru mine conteaza mult incurajarile tale pentru ca vin de la o persoana pe care o admir pentru puterea de a trece peste neajunsuri cu fruntea sus si mai ales pentru viata ta foarte organizata. Recunosc ca eu sunt mai imprastiata uneori si cand ma mai napadesc problemele sunt si mai imprastiata... parca nu mai reusesc sa ma concentrez cum trebuie ca sa le rezolv. De asta te admir ca tu esti foarte organizata mai ales in situatiile grele, pentru ca stiu cata putere si autocontrol imi trebuie mie ca sa ma adun in situatii neplacute.

Trimis de: dascalita pe 27 Apr 2010, 09:23 PM

Draga mea!
Inundatia la bloc vine cand nu te astepti, asa ca...vorba Felinei, nu pune la suflet! Imi amintesc cum ne-am inundat noi odata, pe vremea cand se oprea apa la ore fixe ...La fel ca la voi, am plecat in oras, baiatul care era mic a lasat un sambure de piersica in chiuveta, iar eu neatenta n-am verificat apa, daca e inchisa, era oprita si...s-a intamplat beleaua! Cand ne-am intors am vazut un covor ca al meu pe batatorul de covoare din fata blocului, dar crezut ca-i al meu! Cand am ajuns in casa...toti vecinii lucrau la scoaterea apei din casa. Apa ajunsese la ei in casa, au spart usa si au intervenit...Eram tanara si m-am speriat, mai ales ca unii ma certau de stricaciunile din casa lor. Cel mai tare tipa vecinul de sus, instalator de meserie, ca am lasat acel sambure care a opturat scurgerea...N-a trecut mult si acelasi lucru i s-a intamplat vecinului de deasupra, asa am scapat de plata reparatiilor, atunci era era inundatiilor,
Rufele se spala, la fel si covorul, voi sa fiti fericiti!

Trimis de: fiica_lunii pe 3 May 2010, 10:45 AM

A fost o saptamana teribil de grea.
Proprietara ne spusese ca va trebui sa eliberam apartamentul cam intr-o luna. Noi aveam contract cu ea pana pe data de 18 mai. Marti il suna pe sotul meu ca are nevoie de facturi in original si chitantele originale de la lumina, gaze, intretinere. El a mers la ea si i le-a dat. Toate bune si frumoase... adica nu ne-a zis nimic altceva. Sotul meu i-a povestit de inundatie si a zis ca nu-i problema. In seara aceea ea a semnat contractl de vanzare-cumparare cu noua proprietara. A doua zi de dimineata (miercuri) a sunat noua proprietara si a zis "eu maine vreau sa ma mut in apartament, ca in suceava unde stateam am reziliat contractul"..... Ne-a picat fata. Adica intr-o singura zi sa ne mutam toata mobila si toate lucrurile, asta avand in vedere ca pana la ora 16 suntem la servici. Sotul meu i-a zis ca nu se poate si ca noi avem contract cu vechea proprietara, dar ea a spus ca nu o intereseaza, caci ea este noua proprietara. Asa ca miercuri, pana la ora 1 noaptea am tot adunat lucruri in saci si le-am carat la parintii sotului, la tara. De dormit am dormit la parintii mei(care erau plecati la tratament la Eforie), ca in apartament nu mai puteam ca dezasamblasem mobila pentru a fi carata mai usor a doua zi, iar la parintii sotului carasem o parte din lucruri si deja nu prea mai aveai loc de miscat. A doua zi eu nu ma puteam invoi de la munca pentru ca aveam de predat o lucrare importanta cu termen (darea de seama la trimestru) si numai sotul meu s-a putut invoi. Asa ca s-a ocupat el de dus mobilierul si lucrurile ramase la tara, de eliberat camera de la tara de lucrurile parintilor. Desigur ca in dimineata aia de joi, noua proprietara a intrat peste sotul meu in apartament ca ea vrea sa se mute si sa-i dea cheile. Sotul meu i-a zis "Dupa ce termin eu de carat lucrurile sa te intorci si sa-ti schimbi iala". Asa ca pana la urma a scapat de ea. Scorpia de baba de la etajul de dedesubt l-a vazut cand cara mobila si a inceput iarasi "Vaaai parchetul meeeeu, vaaaaai peretele meeeu e ud.... vaaaai" Sotul i-a zis ca n-are ce-i face ca nu a fost vina noastra ca tevile alea vechi tot pocnesc cand ti-e lumea mai draga dar cotoroanta nu s-a lasat, i-a cerut numarul de telefon al proprietarei (proprietara veche, cu care aveam noi contractul de inchiriere). Si doar asa a scapat de baba.
Oricum pana joi seara a fost toata mobila mutata si toate lucrurile depuse la parintii sotului, la tara. De dormit nu puteam dormi acolo ca nu aveai loc sa arunci nici un ac. Asa ca am dormit la ai mei si dupa ce s-au intors din statiune. Si vineri a mers sotul meu si a mai scos din lucrurile parintilor lui si le-au gasit locuri de depozitare.
Sambata dimineata fiind 1 mai muncitoresc, ne-am deplasat iar la tara ca sa-l serbam prin munca. De data asta a venit si tatal meu ca era si mobilier de mutat. Asa barbatii au mutat mobila pana ce toate au fost asezate la locul lor, iar pe urma ne-am apucat sa scoatem toate lucrurile din saci si sa le asezam prin locurile destinate. Ne-a ocupat toata ziua, aceasta munca si inca mai avem saci de golit, dar mai sunt zile. Oricum incepand de aseara am dormit la tara si de acum ar trebui jurnalul meu sa se numeasca "Viata la tara".
Multa munca ne mai asteapta de acum inainte, dar sper sa facem fata (si aici ma refeream la mine, ca sotul e obisnuit).
Cred ca nu o sa uitam niciodata cum ne-am mutat in doua zile... mai ales ca salteaua noua de pat s-a ales cu niste gauri marisoare la transport, mobila noastra noua a suferit ceva zgarieturi pentru care as strange pe cineva de gat la propriu, dar nu am pe cine.

Trimis de: fiica_lunii pe 3 May 2010, 10:57 AM

Multumesc Dasca
Si la noi a cam tipat vecina de la etajul trei.... dar de acum poate sa tipe cat vrea.... la pereti.


Dieta noastra a iesit din faza 1, iar bilantul celor doua saptamani este: eu am slabit 4,1 kg iar sotul meu a slabit 7,2 kg. De astazi am introdus si fructele in alimentatie. Mama mea a fost foarte incantata de realizarea noastra in lupta cu kilogramele, mai ales ca ea a plecat acum doua saptamani in statiune si cand s-a intors schimbarea era foarte vizibila.

Trimis de: fiica_lunii pe 4 May 2010, 08:27 AM

Mi-am amenajat in casa socrilor un coltisor numai al meu unde pot picta... timp sa am. M-am inscris la o expozitie cu vanzare "Art & hand-made" care va avea loc la sfarsitul lui mai si pana atunci ar trebui sa mai lucrez cate ceva ca sa am ce expune. Sa vad ce reusesc sa fac pana atunci. Am numai 4 lucrari finalizate pana acum.

Trimis de: Felina pe 4 May 2010, 10:50 AM

Numai vesti bune

Eu cred ca tot raul e spre bine. Daca aveati timp mai mult probabil va lua o luna pana mutati tot si va stabileati cumva. Asa mai cu forta s-a terminat nebunia rapid. Mai mult timp pentru relaxat si lucrat. :floare:

Trimis de: fiica_lunii pe 5 May 2010, 09:07 AM

QUOTE(Felina @ 4 May 2010, 11:50 AM)

Numai vesti bune

Eu cred ca tot raul e spre bine. Daca aveati timp mai mult probabil va lua o luna pana mutati tot si va stabileati cumva. Asa mai cu forta s-a terminat nebunia rapid. Mai mult timp pentru relaxat si lucrat. :floare:

Trimis de: fiica_lunii pe 5 May 2010, 09:58 AM

O ceapa ii poate face pe oameni sa planga, dar inca nu s-a descoperit o leguma care sa ii faca sa rada.

Trimis de: Felina pe 5 May 2010, 10:40 AM

QUOTE(fiica_lunii @ 5 May 2010, 08:58 AM)

Trimis de: fiica_lunii pe 5 May 2010, 11:45 AM

Dar alea nu-s legume .... doar cei care le consuma devin legume....

Trimis de: Felina pe 5 May 2010, 12:07 PM

Trimis de: Data'q pe 6 May 2010, 08:08 AM

Hristos a înviat!

Zi încântătoare să-vă fie! La amândoi...

Trimis de: fiica_lunii pe 7 May 2010, 09:14 AM

Adevarat a inviat!
Multumim si tie un week-end binecuvantat!

... cat mi-ar placea sa-mi scufund mainile in coama lui moale si sa-mi lipesc obrazul de gatul lui cald .....

Trimis de: fiica_lunii pe 11 May 2010, 10:35 AM

Ce mult mi-ar placea sa stau acasa si sa pictez toata ziua.
Oricum daca ne iau 25% din salar nu mai merita sa muncesti. Zau asa! Adica ei vor munca multa pe bani cat mai putini... daca s-ar putea chiar sa nu te plateasca..... Mama lor de ticalosi! Imi este din ce in ce mai sila sa merg la munca. Mi-era si inainte sila de sistem, dar macar stiam ca mananc o paine de la locul de munca. Acum abia daca o sa mananc niste firmituri. Nu merita atatia nervi tocati si sanatatea mancata, atata bataie de joc.....

Trimis de: fiica_lunii pe 13 May 2010, 04:20 PM

Ieri ne-am pus internet si acasa, asa ca acum stau in pat si scriu..... Ciudat... ca dupa nici doua saptamani aici la tara deja ma simt ca acasa. Si in apartamentul in care am stat cu chirie ma simteam ca acasa imediat dupa ce ne-am instalat.... Oare sunt eu foarte usor adaptabila sau poate e din cauza ca, pentru mine "acasa" e echivalent acum cu "sotul meu"?

Trimis de: leirn pe 13 May 2010, 05:05 PM

Esti usor adaptabila. Si io patesc asa..unde ma duc, lasa-ma 2-3 zile si deja fac cuib. Mah, faina treaba cu dieta aia. Mi-ai dat de lucru. Sar'mana.

Trimis de: fiica_lunii pe 14 May 2010, 09:21 AM

QUOTE(leirn @ 13 May 2010, 06:05 PM)

Esti usor adaptabila. Si io patesc asa..unde ma duc, lasa-ma 2-3 zile si deja fac cuib. Mah, faina treaba cu dieta aia. Mi-ai dat de lucru. Sar'mana.

Trimis de: fiica_lunii pe 14 May 2010, 09:48 AM

De fapt varianta care vreau sa o fac eu, aia coapta in tava, se numeste souffle Compozitia se pune intr-un vas tapetat cu hartie de copt si sa da la cuptor la foc mediu.

Trimis de: Titus Herbert pe 14 May 2010, 09:55 AM

uai, ce bine suna, buseu cu legume

Trimis de: fiica_lunii pe 15 May 2010, 04:36 PM

Nu doar suna bine ci e si delicios. Am facut astazi, souffle de legume. Am pus: oua, branza (branzica de vaci degresata in amestec cu putina telemea), ciuperci, ceapa verde, marar, patrunjel, ardei gras, boia de ardei dulce, cimbru si putin piper. A iesit o minunatie

Trimis de: fiica_lunii pe 17 May 2010, 07:01 PM

Lunea trecuta aveam 82.2kg iar azi dimineata imi arata cantarul 80.6kg. E destul de mult avand in vedere ca sunt la faza doi a dietei, faza in care nu se mai slabeste asa mult. Spune acolo ca in faza doi se slabeste intre 0.5kg si 1kg pe saptamana. Eu am dat jos saptamana asta 1.6kg. A fost o saptamana buna.
In total, in cele 4 saptamani de cand tinem dieta, eu am slabit 6.2kg iar sotul meu a slabit 10kg. Dupa parerea mea el arata acum numai bine. Problema e ca tot il bat la cap sa mai inceapa sa manance paine(ca nu mai vreau sa slabeasca mai mult) si nu vrea El care inainte manca cel putin jumate de paine pe zi, acum nu se mai atinge de paine.

Trimis de: nefertiti pe 18 May 2010, 06:14 AM

Uitasem sa multumesc ca ai pus dieta aici, scuze.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 May 2010, 09:03 AM

Nu ai pentru ce, nefertiti. Sper sa-ti foloseasca.

Trimis de: fiica_lunii pe 20 May 2010, 01:53 PM

De luni pana astazi, cantarul a fost nemiscat. Este intepenit la 80.6 kg si asta cred ca mi se trage de la cereale. Saptamana asta am introdus cereale in alimentatie, care au multi carbohidrati si pe deasupra erau si cu fructe confiate (banane, stafide, curmale - care sunt foarte dulci, adica pline de carbohidrati). Rezultatul - de luni pana joi nu am slabit nici un gram. Asa ca azi nu am mai mancat cereale. Faza aiurea este ca duminica suntem invitati la un Constantin si sigur voi manca ceva dulce. In rest nu voi calca stramb ca in aperitive sigur gasesc ceva care e permis in dieta, iar friptura pot manca fara limita atata timp cat nu e grasa. Problema e cu desertul ca nu am de gand sa il refuz, de data asta (si saptamana asta am avut multe ispite din care mi-a ramas in minte un chec care arata foarte bine, iar azi mama soacra iar coace si o sa ma inebuneasca mirosul ala axtraordinar, dar am de gand sa rezist... in schimb duminica vreau sa-mi permit sa ma delectez cu o bucatica de dulce - numai daca are tort ca la altceva cred ca pot rezista). Sunt curioasa ce va arata cantarul luni. Oricum saptamana aceasta a fost cam irosita in privinta slabitului, dar cea care vine o voi face eu sa fie o saptamana buna, o saptamana de recuperare.

Trimis de: fiica_lunii pe 25 May 2010, 12:49 PM

Am intrat pe ultima suta de metri: vineri se deschide targul de arta si hand-made la care voi participa ca expozant. Toata luna asta am incercat sa lucrez cat am putut la icoane, printre mutari ba la mama, ba la soacra, in perioada de adaptare, de dieta.... de toate. Oricum intr-o luna (atat am avut timp de cand am aflat de acest targ) am reusit sa fac 10 picturi pe piatra si doua pe ou de strut (una a trebuit sa o dau cadou ca nu stiam ce sa-i iau nanului meu de ziua lui). Mai aveam o pictura pe piatra deja facuta si una pe lemn. Saptamana asta ar trebui sa mai termin trei icoane pe ou de strut pe care le am incepute si sa mai vad ce mai fac... mai am o icoana pe lemn, dar nu stiu daca o termin ca sa o expun si pe aceea...
Sa nu uit sa-mi cumpar o fata de masa ca organizatorii nu ne dau. Ne dau doar masa si scaune. Ne asigura o camera comuna unde sa incuiem seara exponatele si de unde le luam a doua zi Asta nu imi inspira siguranta avand in vedere ca vor fi multi expozanti din Bacau, Brasov, Iasi, Buhusi, Onesti si alte localitati. Mai bine le iau acasa in fiecare seara si a doua zi le aduc iar.
... nu stiu de ce am cateva emotii...

Trimis de: freeman pe 25 May 2010, 01:04 PM

Posteaza lucrarile facute pe un topic la arta.

Trimis de: fiica_lunii pe 26 May 2010, 07:58 AM

Ieri, dupa ce am cautat prin oras fara succes o fata de masa potrivita, mi-am luat de la mama un material verde foarte fain cu care voi acoperi masa pe care voi expune lucrarile. Dupa ce le finalizez si pe cele pe ou de strut la care mai lucrez, daca am timp o sa fac acasa o simulare si niste poze si le voi posta aici (parca mi-e mai la indemana aici decat la arta).
In momentul asta imi vine sa fug de la munca si sa mai lucrez pentru expozitie. Nu am stare deloc si nu ma pot concentra sa fac nik. Oricum mi-am luat doua zile libere: maine ca sa fac ultimele pregatiri in tihna si poimaine.

Trimis de: fiica_lunii pe 27 May 2010, 03:25 PM

Azi de dimineata am muncit la cele trei icoane pe ou de strut pe care le aveam de finalizat. Ideea este ca abia acum am reusit sa le termin, dar trebuie sa mai stea la uscat. Sa dea Domnul sa se usuce in seara asta ca sa le pot duce maine la expozitie! Mai nou e posibil sa ne ofere organizatorii fete de masa... dar eu totusi o sa o iau si pe a mea ca e mai sigur.
Ma gandesc sa fac niste poze cu restul lucrarilor, pana se usuca cele trei oua de strut.

Trimis de: fiica_lunii pe 27 May 2010, 06:54 PM

Cam astea ar fi lucrarile cu care merg maine la expozitie, mai putin cele trei oua de strut care nu s-au uscat inca:
http://img340.imageshack.us/i/picture096zr.jpg/ http://img10.imageshack.us/i/picture095nh.jpg/ http://img687.imageshack.us/i/picture097x.jpg/ http://img684.imageshack.us/i/picture094o.jpg/
http://img109.imageshack.us/i/picture093mu.jpg/ http://img139.imageshack.us/i/picture092yp.jpg/ http://img707.imageshack.us/i/picture091d.jpg/ http://img44.imageshack.us/i/picture090ck.jpg/
http://img139.imageshack.us/i/picture076e.jpg/ http://img168.imageshack.us/i/picture075z.jpg/ http://img690.imageshack.us/i/picture074n.jpg/
Si o icoana pe care as fi vrut sa o iau cu mine dar nu e finalizata si nici nu o pot finaliza pana nu se usuca.
http://img526.imageshack.us/i/picture099v.jpg/

In alta ordine de idei, aici a plouat cu gheata de a rupt. A rupt la propriu tot ce a prins: vie cu struguri, capsuni, ceapa, pomi (si lamaiul meu care e intr-un ghiveci in curte)... si tot ce a mai intalnit in cale. Ce mai... a fost prapad. Iar acum e soare si frumos de zici ca nu s-a intamplat nimic.

Trimis de: fiica_lunii pe 27 May 2010, 06:58 PM

Ouale de strut, cred ca abia maine dimineata se vor fi uscat complet. Dar o sa iau aparatul foto sa fac o poza la stand

Trimis de: kikki dee pe 27 May 2010, 10:22 PM

Se cheama talent, nu-i asa?

Trimis de: Felina pe 28 May 2010, 11:05 AM

talent, indubiatbil

atceva inafara de icoane ai pictat vreodata?

Trimis de: fiica_lunii pe 31 May 2010, 09:05 PM

multumesc de apreciere, fetele

Nu prea am incercat altceva... adica doua tentative: un vas cu frezii care il am pe perete(cam palid) si un tablou cu cai... care nu il mai am de mult timp (l-am dat de mult la o firma care vindea pe e-bay si am luat in schimb materiale de pictura).
Am panze cumparate, la mama ... dar nu indraznesc sa le iau sa le pictez. Nu-mi trece prin minte ce as putea picta pe ele... si chiar daca uneori am cate o idee, ea dispare imediat dintr-un fel de teama. Teama nu stiu de ce... poate de necunoscut? Pictura icoanelor se desfasoara dupa niste canoane... ce fac eu fara acele canoane? Ma pierd cand raman numai eu cu imaginatia mea pustie, goala de idei.

Trimis de: Felina pe 1 Jun 2010, 11:13 AM

ah, am inteles, neincrederea in tine
poate la un moment dat o sa te simti in largul tau in fata unei panze, cine stie.
mi-ar placea tare mult sa vad ce iese

Trimis de: tikky pe 1 Jun 2010, 12:11 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 27 May 2010, 09:54 PM)

Trimis de: fiica_lunii pe 1 Jun 2010, 07:13 PM

Multumesc tikky!

Si bine ca mi-ai amintit de "alea trei care nu se uscasera inca". Acestea sunt cele trei care erau patru (adica una din ele este si in pozele care le-am pus mai sus): http://img405.imageshack.us/i/picture052ay.jpg/

Cum a fost cu expozitia:
In primul rand, cu ceva timp inainte de expozitie organizatorii au cerut poze de la noi cu lucrarile noastre, sa-si faca o parere despre ce o sa expunem. Eu am trimi doua poze. De fapt un din icoane nu vroiam sa o iau cu mine la expozitie dar am dat-o doar ca exemplu. Nu stiam eu de ce insista una dintre organizatori sa aduc si icoana respectiva la expozitie. Pana la urma m-a "induplecat" si am expus si icoana respectiva (nu prea aveam conditii bune de expunere ca ea trebuia agatata intr-un cui pe perete nu pusa pe masa si de asta nu am vrut sa ma complic cu ea, dar i-am improvizat eu ceva de spijin pana la urma). Am fost surprinsa sa vad, in momentul cand am ajuns la expozitie, ca de fapt ea fusese selectata sa apara pe afisul expozitiei Atunci m-am dumirit....Cam asa arata afisul:
http://img17.imageshack.us/i/46425561777bac25e395.jpg/

Vizitatori au fost la expozitie, au privit, au avut numai cuvinte de admiratie dar numai atat. De cumparat nu s-a grabit nimeni sa cumpere (aici ma refer doar la standul meu, ca la standurile cu bijuterii din margele, la standul cu origami, s-a mai cumparat cate ceva - dar tot foarte putin). Pana la urma tot noi intre noi expozantele ne-am facut vanzare: eu mi-am cumparat cercei de pe la colegele mele de stand, iar colega cu origami a cumparat de la mine o iconita pe piatra. Pentru mine asta a fost singura vanzare in cele doua zile (vineri si sambata) ca a treia zi nici nu m-am mai obosit sa merg ca oricum serbam un an de la casatorie si am fost 11 persoane la masa.
Sa nu uit sa pun si o poza cu standul meu (cu fata lor de masa ca ne-au dat la toti la fel)
http://img443.imageshack.us/i/picture046og.jpg/
Ceea ce mi-a placut cel mai mult la acest targ este faptul ca mi-am facut noi cunostinte cu preocupari comune, m-am bucurat de compania lor foarte placuta si mi-am dat seama de un lucru pe care nu il realizam pana acum: cat de mult imi lipseste socializarea live.

Cat despre cum a decurs serbarea unui an de la casatori pot sa zic ca a fost o zi superba in prima parte si am intins mesele afara in curte, desigur fiind prevazatori si intinzand un fel de copertina impermeabila deasupra meselor. Musafirii au venit pe la ora doua si am inceput cu ciorba, apoi cu niste aperitive si in timpul asta eu cu sotul puneam friptura pe gratarul deja incins. Si in timp ce oamenii isi beau cafeluta iaca vine si coana ploaie si tata imi tinea umbrela de plaja (care este enorma) deasupra cand grataream ca sa nu stinga ploaia focul. Deoarece nu a plouat tare, toata lumea a dorit sa ramana pe loc. Abia ce terminasem gratarul si se mai potolise ploaia ca am zis sa aduc si tortul. Ei, acum sa te tii frate ce ploaie a venit ca ne ploua din lateral si nu mai conta ca avem copertina si mai curgea si pe mijlocul mesei ca era copertina din doua bucati. Si asa a trebuit sa ne refugiem in casa pentru a manca tortul. Dar importan e ca ne-am simtit cu totii bine.
Cu ocazi asta am constatat ca la noi (sotul meu si cu mine) totul incepe cu ploaie: nunta a fost cu ploaie. aniversarea de un an de la casatorie a fost cu ploaie, construirea casei a inceput cu ploaie. Da, saptamana trecuta a venit tatal meu sa traseze impreuna cu sotul meu si cu socrul meu, conturul casei si axele pentru sapaturi caci ne-am hotarat sa ne ridicam o casuta in gradina la socri. Si in ziua stabilita (miercuri parca) a fost soare si frumos. Dupa-amiaza cand au venit parintii mei, parca aparusera niste nori cam negri. Nici nu au intrat bine in curte parintii mei ca a inceput sa bata o ploaie cu gheata teribila.... dar despre asta am scris atunci. Ideea este ca in ziua aia nu au mai putut intra in gradina sa traseze.

Nah, multi zic ca ploaia inseamna belsug. Doamne ajuta!

Trimis de: fiica_lunii pe 3 Jun 2010, 08:46 PM

Nu stiu ce se intampla cu mine dar in ultimul timp imi scade vertiginos randamentul la servici. Trec printr-o perioada in care imi e din ce in ce mai sila sa merg la servici. Adica la serviciul asta, ca nu mi-e sila de munca, cred ca imi e sila de munca neplatita. As merge oriunde in alta parte unde as fi platita mai bine (dar desigur ca nu am unde, acum pe timp de criza adancita de tantalaii si hotii de la guvernare). As prefera sa fac alte munci care nu sunt neaparat conforme cu pregatirea mea, numai sa stiu ca imi pot asigura traiul. Nu stiu cum se simte un soarece prins in cursa, dar banuiesc. Nu reusesc sa vad o iesire......

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Jun 2010, 07:23 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 31 May 2010, 10:05 PM)

multumesc de apreciere, fetele

Nu prea am incercat altceva... adica doua tentative: un vas cu frezii care il am pe perete(cam palid) si un tablou cu cai... care nu il mai am de mult timp (l-am dat de mult la o firma care vindea pe e-bay si am luat in schimb materiale de pictura).
Am panze cumparate, la mama ... dar nu indraznesc sa le iau sa le pictez. Nu-mi trece prin minte ce as putea picta pe ele... si chiar daca uneori am cate o idee, ea dispare imediat dintr-un fel de teama. Teama nu stiu de ce... poate de necunoscut? Pictura icoanelor se desfasoara dupa niste canoane... ce fac eu fara acele canoane? Ma pierd cand raman numai eu cu imaginatia mea pustie, goala de idei.

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Jun 2010, 07:30 PM

Iata si niste minunatii de branduse ce au inflorit de cateva zile ca niste bijuterii si azi m-am grabit sa le fotografiez ca sa nu inceapa sa-si piarda din stralucire, ca orice lucru minunat dar efemer.

http://img263.imageshack.us/i/picture088q.jpg/ http://img263.imageshack.us/i/picture094k.jpg/ http://img59.imageshack.us/i/picture102rb.jpg/

http://img444.imageshack.us/i/picture099.jpg/ http://img72.imageshack.us/i/picture097n.jpg/

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Jun 2010, 07:56 PM

Cele din postul anterior sunt branduse de vara, dar am si un vas cu branduse ce au inflorit in martie, cand locuiam inca la bloc, in chirie. Sunt superbe si alea si le-am facut niste fotografii dupa ce le udasem si erau pline de picaturi de apa:

http://img63.imageshack.us/i/dscf0045w.jpg/ http://img193.imageshack.us/i/dscf0046s.jpg/ http://img193.imageshack.us/i/dscf0047xu.jpg/ http://img594.imageshack.us/i/dscf0049u.jpg/
http://img31.imageshack.us/i/dscf0056d.jpg/

Si in afara de acestea mai am o glastra cu branduse albe care vor inflori la sfarsitul verii. Anul trecut cand le-am luat de la mama, mai faceau flori si prin septembrie-octombrie.

Trimis de: fiica_lunii pe 8 Jun 2010, 07:40 AM

Crengi de busuioc sfintite pe la colturi, banuti pe la intrare si multi stropi de apa sfintita de-a lungul peretilor.... toate astea au fost puse in temelia casei noastre. A fost duminica preotul si ne-a facut slujba inainte de turnarea betonului. Daca ne ajuta Dumnezeu, zilele astea incepem sa turnam temelia. Inca nu pot descrie ce simt... inca mi-e frica pentru ca stiu ca nu ne ajung banii decat pana la acoperis... cand va trebui sa luam si tabla nu stiu cum o s-o luam. Si cate vin pe urma.... Dar pana atunci mai este, pana atunci mai incercam sa punem deoparte cate ceva lunar (banii care ii dadeam pe chirie, incercam acum sa ii punem deoparte in banca in fiecare luna). Problema e ca dupa ce vom avea amandoi cu 25% mai putin la salar nu stiu cum o sa mai punem deoparte. Dar Dumnezeu e Mare!

Trimis de: fiica_lunii pe 8 Jun 2010, 08:40 AM

Dupa o saptamana si ceva am si eu un link cu poze facute de un fotograf profesionist la expozitie

http://www.kristofer93.com/2010/06/poze-expozitie-de-pictura-fotografie-si.html

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Jun 2010, 09:01 AM

De notat una din ideile mele crete: mi s-a pus pata sa-mi mobilez atelierul de pictura (asta dupa ca va fi gata casa, adica nu cred ca anul acesta) cu mobila veche de pe la 1900. Si internetul nu duce lipsa de oferte unele mai piperate, altele mai accesibile. Problema ar fi ca unele piese necesita restaurare adica alti bani, alta distractie. Si de ce oare toti care dau anunturi ca vand mobila veche scriu acolo URGENT? Mie imi trebuie abia anul viitor ca acum nu am unde sa o depozitez.
.... in fine ideea mai trebuie rumegata ca mai are dezavantaje, cum ar fi faptul ca mobilierul vechi e si masiv si o sa-mi ia mult din spatiu, iar eu, in atelierul de pictura in primul rand de mult spatiu voi avea nevoie.

Trimis de: fiica_lunii pe 14 Jun 2010, 08:11 AM

Caldura de sambata ne-a scos la piscina (prima data anul acesta), numai ca apa din bazin era ca gheata si la intrare in bazin am crezut ca mi se opreste inima (la propriu: cand am intrat in bazin am avut probleme cu respiratia din cauza socului hipotermic, aveam impresia ca ma sufoc) pana m-am obisnuit cu senzatia. Oricum dupa ce m-am obisnuit cu apa a fost super.... parca nu mai vroiam sa ies din ea (nu degeaba sunt in zodia pestilor ). Numai ca odata iesiti din bazin, mai ales dupa ce am stat cam o ora la soare si eram incinsi, nu am mai avut curajul sa mai intram a doua oara in apa aia inghetata. Asa ca ne-am luat bagajele si am plecat. Cu ocazia asta ne-am ofticat rau si ieri am plecat sa ne cumpara o piscina ca loc in curte avem .... berechet.
Asa ca ieri pe caldura aia ucigatoare umblam chiauca prin magazine. Am ajuns acasa storsi din cauza caldurii, dar cu o piscina rotunda dupa noi, super-faina. Are 305 cm in diamentru si inaltimea de 76 cm. Desigur ca nu poti inota in ea dar poti sa sezi si sa te racoresti cand e canicula in toi. Si nu va fi apa rece ca gheata ca sa-mi stea inima in loc, caci o sa o lasam la soare de dimineata si fiind cantitatea de apa mai modesta se va incalzi. Ieri i-am facut proba dar cu o cantitate mica de apa (pana la glezna) ca oricum nu mai era soare si nu se mai incalzea apa (era deja ora 15 cand am ajuns acasa si se innorase). Abia asteptam sa o utilizam la intreaga capacitate, numai sa se intoarca soarele ca vad ca s-a suparat si nu mai iese din nori.

Sa avem cu totii o saptamana minunata cu spor in toate!

Trimis de: Titus Herbert pe 14 Jun 2010, 09:23 AM

Acum am vazut ca ai participat la expozitie. Ce frumos! Felicitari!
Ma bucur ca-ti faci timp pentru pictura, se vede ca-ti place. Mult spor in continuare si sa ne mai arati si noua ce faci.

ps. Imi plac si freziile.

Trimis de: Erwin pe 14 Jun 2010, 11:53 AM

de ce nu cauţi pe la sat mobilă veche, ţărănească, şi o recondiţionezi chiar tu, în timp? De obicei e vopsită, se poate curăţa toată vopseaua veche şi şlefui, apoi îi dai un strat de baiţ, pictezi floricele ici-colo şi apoi fixezi cu un strat de lac incolor...

P.S. Felicitări pentru expoziţie şi succes pentru construcţie!

Trimis de: fiica_lunii pe 14 Jun 2010, 12:24 PM

@Titus Herbert: iti multumesc! Timp imi fac, pentru ca imi place mult sa pictez.... problema ar fi ca nu se vinde ceea ce fac. Dar poate macar o expozitie personala reusesc sa imi fac.... intr-o zi....

@Erwin: la asta nu ma gandisem. Sa stii ca e o idee foarte interesanta. Chiar o sa vad ce reusesc sa gasesc ..... cel mai mult m-ar interesa dulapioare, scrinuri, cufere din alea mari din lemn si fier. Multumesc de idee!

Trimis de: Erwin pe 14 Jun 2010, 02:26 PM

Cu plăcere! Mai am una: poţi face un troc cu ţăranii, le dai icoane de-ale tale în schimbul mobilei şi ieşi bine, zic eu!

La ceva în genul ăsta mă gândeam:

Trimis de: fiica_lunii pe 15 Jun 2010, 11:00 AM

Am rumegat ideea ta, Erwin si este cea mai rezonabila si cea mai practica, nu implica prea multe costuri, doar ceva munca, dar de asta nu ma plang ca ma atrage ideea. Deja am inceput sa intreb in stanga si in dreapta de mobila veche. Sa vad ce gasesc... eventual vin cu poze. Multumesc mult de idei (nici aia cu trocul nu-i rea deloc, desi e posibil ca oamenii de la tara sa prefere banii in locul artei).
Si uite ce idei de reconditionare am gasit pe net:
http://www.priceput.ro/servicii/*id_35-articole_displayDetaliu.html

PS: scaunelul ala facut din tambur pentru cablu mi se pare genial.

Trimis de: Erwin pe 15 Jun 2010, 07:34 PM

da... în vremuri de restrişte, arta nu "merge"... aşa cum nu merg nici multe alte afaceri mai mici sau mai mari, pentru că oamenii sunt preocupaţi de ce pun pe masă, nu mai contează care masă, dacă e din PAL sau un tambur reciclat...

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Jun 2010, 07:50 AM

M-am documentat despre reconditionarea mobilei vechi (traiasca netul) si chiar daca presupune multa munca si rabdare, nu e ceva peste mana de facut. Problema e ca nu am gasit inca subiectul reconditionarii :| Toti batranii pe care i-am intrebat mi-au raspuns ceva de genul: "aaaaa pai am avut dar am spart-o si am folosit lemnul la altele: la foc, la cutii ...." Pe aici prin satul unde lucrez toti au copii plecati in Italia si le-au luat copiii mobila noua. Asa ca sunt sanse destul de mici sa gasesc.... dar oricum eu am dat "sfoara-n tara".

Mi-am luat slefuitor automat caci preparasem lemnul pentru icoane cu un aracet nou, foarte puternic si aveam probleme la slefuit. Partea buna este ca e mult mai rezistenta in timp preparatia.

In rest.... am chef de servici ca matza a linge sare. Am asa o neradbare, ca as fugi de la servici sa lucrez la icoane. Nu ca ar fi ceva nou asta, dar am unele zile in care parca stau pe ace la servici.

Trimis de: Data'q pe 21 Jun 2010, 11:59 AM

Săptămână cu chef să ai... Şi pensulă suavă.

Ai încercat să-ţi pictezi brânduşele? Aşa, în joacă...

Trimis de: fiica_lunii pe 22 Jun 2010, 11:47 AM

Multumesc Data'q pentru magia pe care o strecori in paginile jurnalului meu! Nu am incercat sa pictez brandusele, dar e o idee interesanta.

In week-endul acesta voi merge la Vatra Dornei. Sper sa nu avem "norocul" de ploaie non-stop cum am mai patit alta data... adica, inainte sa il cunosc pe sotul meu, daca mergeam in concediu cu parintii sau cu gasca de prieteni aveam mereu vreme buna minim 80% din perioada; de cand am inceput sa merg cu sotul meu (si inainte sa fim casatoriti) prin calatorii, de fiecare data avem parte de ploaie, in unele sejururi am avut chiar 90% ploaie (cand am fost la Predeal, la Cluj, la Sighisoara...). Sotul meu este vinovat pentru asta caci cara ploaia cu el pe unde merge si mereu ii spun sa nu mai ia ploaia cu el!. E copilul ploii.

Trimis de: fiica_lunii pe 24 Jun 2010, 01:20 PM

Am gasit o gramada de idei interesante de lucruri facute din chestii reciclate pe care vreau sa le incerc, cum ar fi aceasta interesanta canapea de exterior facuta din paleti:


Imi dau seama ca pentru constructia casei vor fi necesari destui paleti de caramida si dupa folosirea caramizii, paletii ne raman noua. Eu una nu vreau sa las sa ii foloseasca drept lemn de foc. Mi se pare minunata ideea de canapea si am vazut tot pe net pe cineva care a facut gard din acesti paleti. Eu imi storc mintea poate gasesc si alte chestii interesante pe care sa le fac din paleti.

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Jul 2010, 09:19 AM

Pffff, cat praf s-a asternut peste jurnalul meu!
Am lipsit aproape o saptamana pentru ca am fost la un curs de specializare gratuit derulat printr-un program cu fonduri europene. A avut loc la Vatra Dornei si mi-a placut mult felul cum a fost sustinut cursul de catre instructoarea noastra care are un mod foarte interactiv si original de a preda. Vremea a fost oribila, a plouat in fiecare zi, exceptie facand ziua de marti in care a fost mare parte din zi placut, abia seara a plouat. Si norocul cel mai mare a fost ca marti a fost ziua in care s-a dat numai examenul (care la ora 12 era terminat si aflate si rezultatele) asa ca restul zilei a fost timp liber. Miercuri deja am plecat spre casa . De fapt altii au plecat chiar de marti dupa examne, dar noi ne-am gandit sa profitam de ziua aceea frumoasa si sa facem un tur al imprejurimilor. Si nu l-am facut chiar oricum ci am sunat la cineva care inchiria cai si am facut acel tur calare. Ne-a costat 25 lei de persoana un tur de 45 minute prin padure, care tur si-a meritat toti banii. In afara de aceasta distractie nu am mai prins alta in timpul zilei pentru ca aveam cursuri zinic pana la 18, 19 iar la 19.30 cina. Si oricum vremea a fost urata mereu. Noroc ca era un club alaturi si ne-am distrat pe acolo, mai era o piscina cu jacuzzi la alt hotel, sauna la noi in hotel si ne mai relaxam seara sau ne faceam de cap in club. Daca tot a fost cazarea si masa gratuite macar ne-am permis sa ne distram. Asa ca per total a fost chiar fain la Vatra Dornei.
Aaaaa si sa nu uit ca in prima zi cand am ajuns acolo am dat mancare la o veverita. A luat nucile din palma mea cu niste labute mici si sovaitoare si ma privea cu ochisorii aia negri ca doua margele, pregatita oricand sa o rupa la fuga daca i se parea ceva suspect. Marele regret este ca nu luasem aparatul foto la mine cand am fost in parcul cu veverite.
Macar de la echitatie am cateva poze:
http://img715.imageshack.us/i/imgp4999k.jpg/ http://img85.imageshack.us/i/dscf0495r.jpg/ http://img14.imageshack.us/i/imgp5039.jpg/ http://img810.imageshack.us/i/dscf0501l.jpg/ http://img709.imageshack.us/i/dscf0515h.jpg/
Calutul pe care am calarit se numeste Cezar si imi pare rau ca nu am avut la mine zahar sa ii dau ca a fost un cal foarte ascultator si bun. Daca ceilalti cai pe care au calarit colegele si colegii de curs (am fost 7 persoane la echitatie) au mai facut mofturi (se opreau din mers prin padure sa manance lastari, daca vroiau sa ii opreasca nu se opreau, daca ii manau nu plecau de pe loc etc) in schimb Cezar al meu raspundea promt la orice comanda ii dadeam. Nu am avut sa ii dau la urma decat niste iarba smulsa in graba din jur, dar el a fost multumit
Si mi-a placut cum s-a descurcat in sea sotul meu, avand in vedere ca pentru el era prima data cand urca pe un cal. Trebuie sa mentionez ca eu am fost cam smechera: i-am lasat pe toti sa se mire nevoie mare cat de sigura si relaxata sunt eu in sea si abia la urma le-am spus ca eu am calarit de multe ori si chiar am luat lectii de echitatie la un club de echitatie. Faza era ca mai toti din grup sunt din mediu rural si eu eram singura crescuta la oras si cred ca ei nu s-ar fi asteptat sa stiu sa calaresc, in timp ce ei nu stiau (nici ei, ca si sotul meu, nu mai urcasera pe cai inainte). Doar sotul meu stia ca am mai calarit.
Si ceva ce imi pare rau ca nu mi-am cumparat (ca s-ar fi potrivit):
http://img686.imageshack.us/i/dscf0527m.jpg/
Iar dupa plimbarea cu calutii ne-am relaxat cu totii (numai calaretii fara cai ) la o terasa (in poza eu si sotiorul meu):
http://img708.imageshack.us/i/dscf7277.jpg/

Oricum dupa ce ne-am intors de la Vatra Dornei am gasit dezastru prin sat: apa multa si sinistrati. Noi stam in satul Holt din comuna Letea Veche, care e chiar pe Siret si e urmatorul dupa satul Schineni din comuna Saucesti, care a fost inundat. Comuna Letea Veche (unde lucreaza sotul meu si unde locuim) se afla in partea de est a Bacaului. Noroc ca noi locuim undeva sus, unde nu ajunge apa. Vineri nu am putut iesi din sat din cauza apei si a trebuit sa ocolim foarte mult pe niste drumuri prin camp ca sa mergem la munca. Sotul meu a trebuit sa faca vineri noaptea permanenta la sediul primariei. La primaria unde lucrez eu (comuna Luizi Calugara) nu au fost probleme caci e pe partea opusa fata de Bacau adica la vest si e departe de Siret sau Bistrita. E un parau (Bahna) care trece prin comuna, dar asta nu s-a umflat prea tare si oricum e regularizat: are diguri foarte inalte construite acum 4-5 ani cand eu abia ma angajasem la primarie.
Acum s-au retras apele din Holt. Singura problema pe care am avut-o noi (eu si sotul meu) in urma inundatiei este ca drumul de pamant pe care veneau masinile care aduceau materiale pentru casa pe care ne-o construim, a stat sub apa si acum e o mare mocirla inca. Asa ca toata caramida cumparata am lasat-o in custodie la magazin. Problema e ca ei nu o tin mai mult de 30 de zile, iar daca mai ploua si pamantul nu se intareste nu o putem aduce. Nici cifa de beton nu poate intra deocamdata ca sa turnam temelia (bine ca macar radierul a fost turnat cam pe 9 iunie). Vom face si noi ce putem si cat ne va lasa Dumnezeu sa facem.

Trimis de: fiica_lunii pe 8 Jul 2010, 08:24 AM

Cate urgii se abat asupra poporului asta! Ne urgiseste guvernul, ne urgiseste si Dumnezeu. Cineva spunea ca poporul care isi ucide conducatorii in ajunul Craciunului este un popor blestemat. Oare cat va continua blestemul? Poate pana se va stinge si ultimul roman care s-a bucurat de moartea conducatorilor impuscati in ziua Sfanta de Ajun de Craciun? Aproape toti ne-am bucurat in acel moment.
Si pe langa toate astea mai purtam si blestemul hotiei, lenii, delasarii, nepasarii si prostiei.

Zilele trecute am avut o stare tare ciudata imi venea sa plang fara motiv. Marti seara am avut un motiv sa ma eliberez si am plans cat am simtit nevoia. Desigur ca in alte imprejurari nu m-ar fi afectat atat de mult ceea ce s-a intamplat, incat sa reactionez asa. Dar a venit pe fondul unor zile de instabilitate emotionala. Ma apasa tot ce se intampla si mai tare ma apasa neputinta romanilor in fata unor urgii si lipsa de reactie in fata altor urgii. Oricum nu mi-a trecut inca starea aia nasoala dar am mai eliberat din presiunile interioare.

Trimis de: factura pe 8 Jul 2010, 09:30 PM

Sunt foarte frumoase pozele, calutii sunt superbi. Sa-ti treaca starea aia nasoala!

Trimis de: fiica_lunii pe 12 Jul 2010, 08:42 AM

Multumesc, factura! Ceva-ceva a mai trecut din starea aia nasoala de neputinta si frustrare.

Am pus pe blogul meu doua tutoriale: unul despre tehnica mea de pictura pe piatra si unul despre tehnica mea de a picta pe oua de strut. Poate este cineva interesat de aceste tehnici, poate vor fi de folos si altora.
http://www.madebyioanadaria.blogspot.com/

Am vazut pe alte site-uri multe obiecte decorative care se pot realiza din tot felul de vechituri de prin casa si mintea mea a inceput sa lucreze, sa imagineze.... numai de as avea si timp... Din pacate acum am alte prioritati care imi consuma mult timp, dar sper sa ma pot apuca si de acele proiectele candva. Numai sa nu le uit pana atunci... ca mai pierd din idei. Poate ar trebui sa le notez cand imi vin.

De notat faptul ca azi am mai depasit un prag psihologic in lupta cu kilogramele: am 10 kg slabite (incepind de pe 19 aprilie 2010).

Sper sa aveti cu totii o saptamana minunata, spornica si cu reusite multe!

Trimis de: fiica_lunii pe 14 Jul 2010, 06:34 PM

Ma oftica faptul ca nu reusim sa turnam odata temelia casei Fierul si cofragul e pus de cand haul dar pana acum nu putea intra cifa cu beton pentru ca era moale pamantul si in fiecare zi a plouat. Azi cand in sfarsit se uscase pamantul si trebuia sa vina betonul si pompa (am stabilit de ieri si azi dimineata sotul a si achitat contra-valoarea betonului) nu au aparut indivizii respectivi. M-am invoit de la munca si am asteptat ca proasta si nimic. Iar acum nici la telefon nu raspund. Iar partea proasta e ca pare sa se pregateasca de furtuna... adica daca ploua azi, maine iar nu poate intra cifa (
Cam asa arata casuta noastra in stadiul asta din care nu reusim sa iesim:
http://img97.imageshack.us/i/picture155pt.jpg/ http://img28.imageshack.us/i/picture156q.jpg/

O vorba romaneasca spune asa: una buna, una rea. Eu am inceput cu aia rea.
Partea buna este ca azi am livrat o comanda de trei icoane pe lemn (dimensiunea 20cm/30cm) si am primit si banutii pe loc. Inainte sa merg sa dau iconitele, le-am fotografiat:
http://img28.imageshack.us/i/picture164k.jpg/


Saptamana trecuta a inflorit trandafirul violet pe care mi l-am cumparat asta primavara si pe langa faptul ca e superb si are o culoare perfecta, mai are si un miros de te face sa stai numai cu nasul in el:
http://img411.imageshack.us/i/picture147a.jpg/ http://img340.imageshack.us/i/picture154d.jpg/
Acum floarea din poza s-a ofilit si sunt deschisi ceilalti 4 boboci. E superb.

Trimis de: Felina pe 14 Jul 2010, 06:50 PM

draga mea, nerabdarea nu ajuta in problema cu casa. rabdare si o sa se faca toate la timpul lor.

Trimis de: fiica_lunii pe 16 Jul 2010, 08:07 PM

Multumesc Felinuta! Stiu ca ai dreptate dar uneori "nu imi pot stapani caii"
In ziua cand trebuia sa vina pompa si cifa de beton, nu au aparut (pe 14 iulie). Si pamantul chiar era uscat si numai bun. Peste noapte a plouat, iar a doua zi la ora 8 dimineata pompa era acolo.... nah belea ca acolo a ramas impotmolita in fundul gradinii. Nu putea nici sa urce spre locul unde trebuia turnat betonul, nici sa dea inapoi sa plece. Aluneca pe iarba uda si pe mazga formata dupa ploaie. Si de la ora 8 dimineata pana pe la ora 11 am tot dat telefoane si eu si sotul pe la cunostinte care au o vola, dar toti le aveau date pe la lucrari si nici una nu era in zona. Ne-am ofticat rau de tot mai ales ca facea scandal si cucoana de la firma care ne trimisese pompa ca vezi-doamne i s-a impotmolit masina din cauza noastra si ca nu ne mai da niciodata beton. Iaca scart!
Si oricat ne-am agitat, strofocat, chinuit, sa facem rost de vola sau un tractor care sa traga pompa (care are cam 8 sau 9 tone) nu am gasit pe nimeni. Dar Dumnezeu ne-a rezolvat El treaba. Dupa ora 11 s-a uscat pamantul si iarba, caci era soare si foarte cald. Asa ca aproape de ora 12 a reusit masina cu pompa de beton sa urce delusorul si sa ajunga la fundatia casei noastre. Cifa a urcat si ea fara probleme si au turnat rapid betonul.
Acuma era bine daca azi veneau muncitorii si scoteau cofrajele si incepeau sa le puna deasupra, ca luni sa turnam in continuare, dar ne-a zis seful lor ca trebuie sa ii trimita la alta lucrare.... si am ramas cu ochii in soare. Abia de saptamana viitoare ii mai aduce pe la noi. Si iar mai taraganam.....
Acuma, cum a zis si Felina: RABDARE!

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Jul 2010, 10:51 AM

Caldura asta de afara m-a damblagit pesemne
Ieri am facut un gratar in curte la socri si i-am invitat si pe parintii mei. A fost frumos si nu am suferit de cald ca ne-a aparat cortina de vie, plus ca am tot stropit pe jos cu furtunul cu apa. Dupa ce au plecat parintii mei si am strans tot impreuna cu socra-mea, aveam chef de o plimbare ca sa nu se depuna ce am mancat Asa ca am plecat cu sotul meu, pe jos spre malul Siretului. Acum doua saptamani, cand Siretul a inundat, apele lui au acoperit drumurile de pamant din spatele gradinilor si lanurile de porumb dintre drumuri. Pe aceste drumuri de pamant am mers noi ieri catre Siret. In urmele lasate de carute pe drum a ramas apa dupa retragerea Siretului, formand balti mari. Avand in vedere ca a tot plouat, baltile nu s-au uscat decat acum in astea trei zile de caldura (viner, sambata si duminica). Numai ca in drumul nostru am gasit un ochi micut cam de 3-4 palme, de apa clocita amestecata cu namol, in care era o zbatere continua. Am bagat un deget in cloaca aia ca sa vad ce e pe acolo. Ma gandeam ca sunt mormoloci. Asa si era numai ca pe langa mormoloci am gasit si pestisori. Am mers mai departe pana la Siretul care s-a retras inapoi in matca lui, dar la retragere a muscat destul de mult si din maluri, reconfigurandu-le. Am gasit pe malul apei un pet de 2l curatel pe care l-am spalat in apele raului, care s-au mai limpezit. Si apoi am luat in el apa calda de la mal si ne-am intors spre casa. Am cautat pe drum o bucata de piatra ascutita de care foloseau stramosii nostri din neanderthal ca unealta de taiat. Cu ea si noi am taiat, partea de sus a petului si cand am ajuns inapoi la baltuta clocita de 3-4 palme intindere, ne-am bagat mainile in apa aia maronie namoloasa ca sa le soatem pline de fiinte miscatoare. Desigur ca faceam selectie: asta e mormoloc- da-l deoparte; asta e peste- pune-l in sticla . Parca eram oamenii cavernelor. Si am golit balta de toti pestii pe care i-am gasit, lasand numai mormolocii (care nu cred ca vor trai mult avand in vedere ca azi e foarte cald si la ochiul ala de apa nu ii mai trebuie mult sa sece de tot). Oricum dupa ce ne-am umplut pe maini si unghii de namol ( ca a trebuit sa ma spal pe maini de cinci ori cu tot felul de sapunuri ca sa se duca tot de sub unghii) am plecat spre casa ca niste pescari norocosi
Acasa am taiat un pet de 5l, am pus in el apa care statuse la soare si era calda ca si aia din balta in care vietuisera pestisorii si apoi i-am transferat in noua locuinta. Sunt cam 20 de carasi micuti cam cat unghia. Le-am dat si firmituri de paine sa manance dar nu s-au atins de ele. Sa vedem cum evolueaza. Cred ca mai are mama mea pe acasa niste mancare pentru pestisori ca ei i-a murit recent pestisorul de acvariu (beta splendens) pe care i-l daruisem acum doi ani. Aparat care produce bule de aer nu este necesar deoarece carasii sunt pesti care isi iau singuri aer de la suprafata apei. Asa ca, teoretic ar trebui sa traiasca in acvariul improvizat.
Cred ca soacra-mea deja ma considera o ticnita si i-am "tras" si fiul dupa mine!
Atunci cand abia incepusera sa se retraga apele, unii sateni au gasit in lanurile de porumb pesti chiar marisori (crapi, somni). Vezi ca raul nu numai ia ci si da

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Jul 2010, 07:48 AM

Mi-au murit 6 pestisori
Paine nu mananca deloc asa ca ieri au stat flamanzi toata ziua si doi din ei au murit. Am presupus ca de foame au murit. Aseara le-am adus din real mancare speciala pentru pestisori si au mancat pe rupte. Si totusi, azi dimineata am mai gasit 4 pestisori morti.



La multi ani tuturor celor ce isi serbeaza astazi ziua numelui!

Trimis de: fiica_lunii pe 21 Jul 2010, 09:19 AM

Ma obsedeaza ideea de reciclare, pentru ca am vazut lucruri minunate facute din obiecte reciclate.
De exemplu ce se poate face dintr-un bec ars:
http://www.youtube.com/user/giannyl?blend=1&ob=4#p/u/78/80PNZ0kvRfI
din capace de la peturi:
http://img801.imageshack.us/i/florescontapitas1475017.jpg/
din reviste sau pagini aurii:
http://img337.imageshack.us/i/portalapicesguialasmanu.jpg/
din carlige de rufe:
http://img696.imageshack.us/i/lamparaconbrochesropa6a.jpg/
pernde din camasi:
http://handmade.bleu.ro/?p=1572
sau din cauciucuri de la bicicleta
http://www.youtube.com/user/giannyl?blend=1&ob=4#p/u/91/iIEpRE34EY8

Trimis de: Felina pe 21 Jul 2010, 11:18 AM

Fuarte faine ideile, mi-au descretit fruntea.
Cea mai faina mi s-a parut cea cu pagini aurii.

Despre pestisori ce sa-ti zic, nu ma pricep, ma gandesc doar ca fiind pesti 'salbatici' (nu de crescatorie) nu-s adaptati la spatii mici.

Trimis de: fiica_lunii pe 22 Jul 2010, 12:55 PM

Alaltaieri nu a murit nici un pestisor, ieri au murit doi. Nu stiu ce sa zic, mancare au, aer au.... nu stiu exact ce nu au. Ieri le-am schimbat apa ca mirosea cam urat de la painea care le-am pus-o in prima zi si nu au mancat-o. Sper sa aiba grija soacra-mea de ei in week-end
Maine dimineata plecam la Sighisoara la Festivalul Medieval. Mergem numai noi doi cu cortul la un camping cu piscina, undeva pe langa gara. In cercul nostru de prieteni nu prea avem persoane carora sa le placa "viata la cort".... nu stiu ce pierd

Sunt ca un copil mic: cand stiu ca urmeaza sa se intample ceva ce stiu ca-mi place am un soi de nerabdare nestapanita si nu ma pot concentra la servici, caci ma gandesc numai la acel lucru. De exemplu azi mi-a fost gandul numai la Sighisoara si la inca ceva care ar trebui sa se intample saptamana viitoare(desi e posibil sa mai dureze ceva timp ... off ).

Trimis de: fiica_lunii pe 2 Aug 2010, 10:14 AM

Pfuai ce praf s-a asternut.... si cate s-au intamplat de cand nu am mai scris! A, nu s-au intamplat lucruri de capatai.... dar unele au mai colorat lumea noastra mica. De joi ( o saptamana si jumate) nu am mai avut timp nici cinci minute ca sa scriu aici. Acum incerc sa iau cronologic intamplarile:

Joi cand am ajuns acasa am trait una din intamplarile care te lasa masca si care te fac sa crezi in magie, in magia aceea a apropierii de fiintele din jur. In curte la soacra-mea sunt pisici, care, ininte sa locuiesc la soacra-mea, erau salbaticute, nu stateau sa pui mana pe ele. Adica veneau la usa si miorlaiau sa le dai mancare, dar daca incercai sa le mangai fugeau de rupeau. Am observat ca una nu e chiar asa sperioasa si am imblanzit-o. Pe urma a fost foarte usor, caci celelalte vazand-o in fiecare zi pe cum toarce sub mangaierile mele, au inceput sa vina si ele tot mai aproape. Acum nici una din ele nu se mai fereste de oameni si daca vrei sa le mangai nu doar ca nu mai fug, dar torc de mama focului. Oricum, din toate, cea mai draga imi e tot cea pe care am imblanzit-o prima. Si moaca are deja un an asa ca si-a facut de cap cu un motan de prin vecini, drept urmare i-a crescut burtica mare. Pe aici pe la tara, cand fata matele isi ascund puii prin magaziile de lemne, pe sub cotele gainilor, ii muta de trei-patru ori pana mai cresc si ii aduc in curte abia dupa ce sunt marisori si foarte salbaticuti. Asa a fost mereu, de cand lumea, de cand se stiu socrii mei. Numai ca moaca mea de mata a vrut sa ne lase pe toti cu gura cascata. A fatat joi dimineata, pe cand eram noi la munca si si-a ascuns puii pe sub niste lemne. Eu si sotul meu am ajuns acasa pe la ora 17 si a venit sa ma intampine ca de obicei si sa se frece torcand de picioarele mele. Acum, ca nu mai avea burtica era slaba ca o aschie. Am alintat-o si pe urma ne-am dus ca de obicei sa ne schimbam si sa mancam in bucataria de vara. Soacra-mea era pe o banca in fata bucatariei de vara ingrijind de fata cumnata-mii (care implineste un an in noiembrie). In timp ce mancam numai ce o aud pe soacra-mea strigandu-ma cu o voce in care se citea uimirea. Cand privesc, pe presul din fata usii, moaca de mata depusese un pui mic si amarat si statea cuminte langa el si se uita la mine. Mi-l adusese sa-i vad isprava Dupa ce mi-am revenit din uimire am alintat-o, am laudat-o (nu stiu daca o fi inteles ) . Mai tarziu s-a dus si a adus si restul puilor: fatase trei din care numai doi vii. Mai tarziu, in acea zi i-am fotografiat (nu am pozele aici la munca, dar o sa le pun de acasa) apoi le-am facut un culcus dintr-o ladita de plastic si niste prosoape mai vechi. Nu spun cat de uimiti au fost socrii mei, care nu au pomenit asa ceva in viata lor. Acum au inceput sa li se deschida ochii la pisoi si incearca sa iese din ladita. Ieri pozna de mata a luat unul din pui in gura si mi l-a adus in bucatarie in timp ce stangeam cu soacra-mea vasele ramase de la masa, desi stie ca nu are voie in casa. Se obrazniceste

Dupa episodul de joi cu pisica, a doua zi vineri am plecat cu cortul la Sighisoara la festivalul medieval. A fost superb. Mult mai frumos decat in anii trecuti, asa ca am avut un week-end minunat. Cand am venit de la Sighisoara am gasit toti pestisorii din acvariu morti, desi soacra-mea a zis ca le-a dat de mancare. Asta este.... De luni insa, a fost iadul pe pamant: aveam de dat darea de seama si eram la limita cu termentul de predare, asa ca a trebuit sa lucrez in foc continuu atat la servici cat si acasa. Unde mai pui ca pentru acasa a trebuit sa car dosarele si lap-topul, doua zile pe jos ca masina nu aveam, de ma mai doare si acum umarul. De ce nu aveam masina? Uite pentru ca a plouat marti dimineata pe la ora 6 torential si in jumate de ora a inundat cateva sate si cartiere marginase ale Bacaului. Iar in drumul nostru de acasa pana la servici trebuia sa trecem printr-un loc unde se adunase pe sosea ceva apa. Nu parea periculoasa balta aia, dar dupa ce am intrat in ea ne-am dat seama ca era mult mai adanca decat parea. Si ca sa avem timp sa o contemplam mai bine, motorul masinii s-a oprit chiar in mijlocul baltii, dandu-ne ragaz sa ne gandim... la ce vrem noi. Inutil sa mai spun ca am stat doua zile fara masina (chiar in zilele in care as fi avut mai multa nevoie), inutil sa spun ca a trebuit scoasa apa din interiorul masinii si schimbate filtre, schimbat uleiul si alte piese. Asta pe fondul problemelor la darea de seama, ca am "reusit" sa depasesc termenul de predare. Oricum a fost o saptamana nasoala de tot. Noroc ca a trecut si asta si toate cu ea.

Cat am putut sa scriu! Mai oprit-ma!

Zilele astea vin cu pozele pisoilor si ale pestisorilor. Erau tare simpatici. Ii mutasem din bidonul de plastic intr-un acvariu cu pietricele albastre in acre am avut timp de un an si ceva un Betta Splendens de culoare rosie. Mi-a parut rau ca au murit.

O saptamana minunata tuturor!

Trimis de: fiica_lunii pe 2 Aug 2010, 09:00 PM

Revin cu poze

Aici raposatii pestisori de balta (socru-meu to ma intreba "Da' nu-s mormoloci?" "Nu, tata! Sunt pestisori!"... saracul, sa traiesti la tara pe malul Siretului, o viata intreaga si sa nu stii a face diferenta intre un peste si un mormoloc...):
http://img716.imageshack.us/i/picture167g.jpg/ http://img709.imageshack.us/i/picture171tf.jpg/


Si pisoii, in ziua cand abia fusesera fatati (pana sa ii pregatim ladita ii luase de pe presul din fata usii si ii dusese jumate de metru mai incolo pe pamant):
http://img191.imageshack.us/i/picture184n.jpg/ http://img130.imageshack.us/i/picture185za.jpg/

Am observat ca in zilele foarte calde cum a fost azi, duminica etc, ii scoate din ladita cu prosoape sii i duce pe pamant unde e mai racoare.

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Aug 2010, 10:29 AM

De cand cu canicula, mama-pisica nu i-a mai lasat deloc in ladita pe puisori. Ii tine pe pamant undeva la umbra, tot in fata bucatariei, ca e mai racoros (si ladita era pusa la umbra, dar probabil ca prosopelele tin cald). Acum au inceput sa deschida ochii si aseara, cand au implinit doua saptamani, le-am facut poze. Cand am timp, le pun si aici

Pe 15 august plec in concediu doua saptamani. Deja mi-e gandul numai acolo toata ziua

Trec printr-o perioada in care sunt napadita de o mare dorinta de a ma dezvolta si imi petrec mare parte din timp pe net citind mult descpre subiectele pe care vreau sa le dezvolt si care ma pasioneaza. Pe de alta parte punerea in practica e mai dificila desi am promisiuni concrete, dar dureaza mult mai mult timp decat parea la inceput. Sa renunt nici nu ma gandesc dar, faptul ca dureaza atat de mult imi da o frustrare puternica. Si cel mai tare ma oftica faptul ca acum cand am idei si inspiratie nu le pot pune in practica, iar cand voi avea posibilitatea de a pune in practica vor disparea si inspiratia si ideile (mi se intampla frecvent).
In ultima perioada sunt foarte frustrata din cauza timpului. Nu am fost niciodata atat de frustrata de ceva. Pe de o parte ma scoate din minti faptul ca nu am timp intr-o zi sa fac tot ceea ce vreau sa fac, pe de alta parte ma scoate din minti faptul ca anumite treburi se rezolva foarte greu si tardiv, iar eu nu pot accelera rezolvarea lor, oricat ma zbat (si chiar incerc din rasputeri). Ma oboseste aceasta frustrare.

Iar aseara am mai primit o dovada ca daca zbaterea mea nu ar fi fost zadarnica si cine trebuie m-ar fi ascultat, am fi avut enorm de castigat amandoi. Un motiv de frustrare in plus.

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Aug 2010, 10:44 PM

Miiiiiu! Ieri am implinit doua saptamani si acum va privim cu ochisorii nostri deschisi pe jumate Sa stiti ca va vedem!

http://img710.imageshack.us/i/picture194w.jpg/ http://img440.imageshack.us/i/picture191lw.jpg/ http://img17.imageshack.us/i/picture188wx.jpg/ http://img831.imageshack.us/i/picture186.jpg/

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Aug 2010, 11:49 AM

Azi sunt pachet de draci!
Cum se cheama cand cineva este platit sa te ajute, isi ia banii si apoi il doare in c*r de tine? Iar tu te dai de ceasul mortii si te rogi de el sa faca ce ti-a promis (ne-stiind ca el a fost si platit pentru asta) ca ai mare nevoie. Cred ca se cheama NESIMTIRE. Si cum se chiama cand persoana asta nesimtita e chiar fratele tau (fratele sotului meu de fapt)? Se chiama ca mi-e greata de fratele sotului meu.
Si mai ales cum se chiama faptul ca sotul meu, oricand are nevoie frate-su de ceva sare ca ars si il ajuta in minuntul 1? Cand are nevoie cumnata-mea de ceva, sotul meu o ajuta in minutul1. Cand are vre-un moft nepotu-meu sotul meu i-l indeplineste imediat. Cum se cheama asta? Se cheama sa fii valerica pentru altii, se cheama ca esti sclavul si prostul lor.
In familia asta tot ce face soacra-mea de mancare, jumate ii da cumnata-mii care sta doi ani acasa ca sa-si "creasca" fata. Dar ghici cine ii creste fata? Tot soacra-mea. Si atunci ce face cumnata-mea toata ziua? Toata ziua se duce in oras si dracu stie ce face ca mereu se plange ca nu mai poate de atata crescut fata, ca nu mai rezista etc. Si desi sta toata ziua prin oras(cu masina, desigur), daca noi dam o fuga la cumparaturi ne suna sa ii cumparam si ei ca saraca nu are timp din cauza fetei. Si prostul de barbata-miu ii face cumparaturile.
Soacra-mea nici acum nu ne-a facut actele pe terenul unde am inceput sa construim casa, ca nu are timp (toata ziua e la cumnata-mea sa aiba grija de fata, iar cand nu merge acolo, ii aduce cumnata-mea copchila acasa si tot nu poate pleca nicaieri).
Pana nu ne face acte pe teren nu mai fac nimic. Nu mai continuam constructia casei, fara sa fie pe numele nostru. Pai eu muncesc ca tampita si dupa ce o sa construim casa sa ma trezesc cu fratele sotului ca are pretentii la ea? Ca doar e si el fiul lu' ma-sa si o sa zica si el ca are drepturi. Si decat sa ramanem ca prostii pe urma sa impartim casa cu nesimtitul de frate-su, mai bine nu imi trebuie nimic. Si daca ma calca prea tare pe coada nu imi mai trebuie nici sa aud de familia lor in veci.

Trimis de: Felina pe 10 Aug 2010, 12:10 PM

mandra mea, vezi ca esti pe teren minat! ai mare grija te rog...
eu am avut asa o strangere de inima cand am auzit ca va duceti acolo si mai ales ca va faceti casa...
tu esti tanara si nu ai trecut prin multe, esti si proaspat casatorita...
fara acte pe pamant e o aiureala sa te apuci de casa ca se ajunge la asa neintelegeri... din pacate.

NU vrei sa strici relatiile cu socrii si cumnatii pentru simplul fapt ca ei sunt prezenti in viata voastra si vor fi prezenti pana la moarte. E foarte usor sa strici relatiile, dar parintii sunt parinti si foarte rar cineva isi lasa parintii definitiv. E ceva foarte greu si in definitiv ne-necesar. Am intors si eu problema asta pe toate partile.

Cel mai mare bine pe care il poti face casniciei si vietii tale este sa nu mai locuiti impreuna cu socrii, sau cumnatii, nici macar in aceeasi curte. Fiecare la casa lui e cel mai bine. Cand locuiesti impreuna intervin preobleme de genul celor povestite de tine si e normal si firesc, e asa de cand lumea. Ca sa le eviti si sa ramai in relatii bune, mai bine locuiesti separat si te vezi mai rar si mai ales imparti cat mai putine.

Eu si sotul meu nu avem nici unul pretentii la casele, terenurile, posesiile parintilor nostri. Pur si simplu am observat ca viata noastra ar putea fi mai linistita daca ne-am da la o parte. Asa ne-am cumparat terenul nostru, desi pamant au familiile noastre suficient. Dar atata timp cat nici una nu s-a oferit sa ne dea, noi nu am cerut si ma felicit pentru asta pentru ca nu stii cata bataie de cap e la impartirea pamantului... cate neintelegeri se ivesc, cate scandaluri se isca si cate probleme se scot la iveala. Se ajunge sa nu se mai inteleaga frate cu sora, cumpata cu cumnata samd. Si e pacat. Pentru ca in definitiv familia e cel mai de pret si constant lucru in viata noastra, nu merita sa il punem in pericol pentru ceva avantaje materiale, fie ele si indreptatite pana la Dumnezeu.

Probabil o sa ti se para ca m-am bagat unde nu-mi fierbe oala - caz in care imi cer scuze.

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Aug 2010, 01:41 PM

Nu te-ai "bagat" deloc si ai mare dreptate in ceea ce spui , dar din pacate alta sansa nu avem decat sa locuim momentan cu socrii si sa ne facem casa pe acel pamant pe care de fapt ei au insistat sa ni-l dea (pentru ca si fratele sotului meu a primit cu 10 ani in urma pamantul pe care are casa, tot de la soacra-mea, cu acte pe numele lui). Nu mai zic ca fratelui sotului soacra-mea si socru-meu i-au construit casa (socru-meu i-a pus tabla pe casa ca se pricepe, soacra-mea ii facea mancare la muncitori si cumnata-mii, ii crestea si copilul si supraveghea si lucrarile), dar acum cand am avea si noi nevoie de cineva pe care sa ne bazam nu prea avem ca is ocupati sa ii creasca al doile copil cumnata-mii desi ea sta acasa de data asta in "doi ani crestere copil". Adica tot ajutorul lor se duce catre fratele cel mare care are deja tot ce ii trebuie, e "asezat", iar catre noi care ne zbatem din rasputeri sa ne "asezam" si noi, nu prea mai are ce. Dar pana la urma asta nu ma deranjeaza atat de tare, ca nu am nevoie de ajutorul soacra-mii pana la urma. Daca sunt sanatoasa le-oi face eu cu sotul incet, incet. Ce ma deranjeaza este faptul ca cumnata-mea face special anumite chestii sa ne incurce pe noi si asta abia acum am realizat, ca pana acum ii gaseam scuze.
De fapt fratele sotului are masina de transport materiale de constructii (Raba). Cineva care avea aobligatie catre mine trebuia sa-mi dea doua masini de balast si nu stia unde sa le aduca. Eu am incercat sa ii explic dar e mai complicat si atunci l-a sunat pe fratele sotului sa ne aduca el masinile de balast. Sunt cateva saptamani de atunci si in saptamanile astea m-am rugat eu de el, s-a rugat sotul de el si am rugat-o si pe soacra-mea sa vb cu el (nu stiu daca a vorbit). A adus intr-o zi una ca sa ne inchida gura si atat. Acum avem nevoie neaparat si de cea de a doua. Si l-am rugat de saptamana trecuta. Ne-a zis ca o sa ne aduca dar de ieri nu mai raspunde la telefon cand il sunam noi sau cel care avea obligatia catre noi (care are balastiera). Si azi am aflat ca cel cu balastiera i-a dat si fratelui sotului meu o masina de balast gratis, pentru ca sa ne aduca noua alea doua masini (adica l-a platit ca sa il rezolve cu obligatia asta ce o avea fata de noi). Ce sa mai zic la faza asta?

Crede-ma ca eu nu am fost de acord sa stau la tara si am ajuns aici pentru ca nu am avut alta solutie.

Trimis de: Felina pe 10 Aug 2010, 01:50 PM

mndro, necazurile de care vorbesti sunt doar inceputul. Eu iti urez tot binele din lume si sper ca in cazul tau sa sa intample exceptia aia care confirma regula. Totusi sfatul meu e sa NU te certi, sa nu intri in conflict cu nimeni de acolo. Fa orice numai sa nu intri in conflict. Nu uita, vorba dulce mult aduce. E clar ca socrii sunt f atasati de ceilalti copii si nepoti ai lor pentru ca au trait mult timp impreuna si e normal asa. Daca nu ai de ales si trebuie sa stai acolo, nu itnra in conflict cu nimeni, pastreaza o anumita distanta daca altfel nu se poate, mai bine sa fii perceputa ca rece decat sa ajungi in alte discutii.

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Aug 2010, 01:58 PM

Cred ca de data asta o sa-mi fie foarte greu sa ma abtin. Stiu ca ai dreptate si ca e mai bine sa procedez cum spui dar astazi fierb "in suc propriu". Nu stiu cum sa ma calmez si mi-e teama ca o sa rabufnesc. Deja am rabufnit la telefon cand am vorbit cu sotul meu si i-am zis tot ce aveam pe suflet inclusiv faptul ca eu nu mai vreau sa construim nimic la casa pana nu avem acte, ca decat sa facem casa si pe urma sa aiba frate-su pretentie la ea, mai bine divortam si ma mut cu parintii mei.

PS: i-am mai zis la telefon ca daca divortez nu-mi trebuie nimic de la ei nici macar sa le mai aud de nume.

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Aug 2010, 08:14 AM

Ieri sotul meu a reusit pana la urma sa dea de frate-su la telefon si l-a intrebat si de masina aia primita gratis ca sa ne aduca noua balastul. Frate-su a inceput cu sf-uri... a zis ceva de genul ca a luat el doua masini gratis dar alea o sa le plateasca el ca erau pentru obligatiile lui. Adica, nesimtitul a dus si balastul care trebuia sa ni-l aduca noua unde a avut el nevoie sa-si rezolve afacerile. Si acum o dadea in sf-uri ca ala nu are legatura cu noi "ca o sa-l plateasca el" .... mda la anul si la multi ani. Desigur ca cel care imi daduse balastul nu stia asta (ca o sa i le plateasca) el ii daduse masinile alea gratis pentru noi si nu fusese vorba sa i le plateasca.
Si dupa faza asta, mai pe seara, a adus chipurile si masina de balast care mai trebuia sa ne-o aduca, dar a zis ca nu stiu ce defectiune are la masina si tot felul de faze de astea care, desigur ca sotul meu le-a inghitit. Nu pot sa cred cat de prost e sotul meu! El imi explica toate aburelile pe care i le spusese frate-su intr-un fel ca si cum ceea ce facuse frate-su era foarte corect si eu il acuzam pe nedrept. Adica daca a zis frate-su ca alea o sa i le plateasca el, e clar ca nu era vorba de masina de balast care trebuia sa ne-o aduca noua... adica era vorba de cu totul alta. Nu pot sa cred ca e asa prost barbatul cu care m-am casatorit. Adica sa nu vada un lucru evident, care iti sare in ochi.

Trimis de: leirn pe 11 Aug 2010, 10:17 AM

Easy, girl...
Nu e vorba de prostie, ci de orbire. Chiar si geniile sunt oarbe cand trebuie sa vada cu adevarat o persoana de la care nu se asteapta sa tradeze, sa minta sau alte astea nasoale.
Chestia e ca nu vrei sa te certi cu sotul tau din prostii dástea, nu? Pan'la urma, faci casa aia ca sa stai cu sotul tau in ea, stai acolo ca sa fii cu el...Deci fa in asa fel incat sa nu te certi cu el, dar sa obtii ce vrei de la ceilalti.
Ah, si asigura-te ca frate-su nu face intentionat ce face. Unii ranesc frecvent pe cei din jur fara sa isi dea seama ca aia fac. Uita-te la fratele lui: e om bun, e om rau, e manipulativ din fire sau genul care face pe victima...chestii d-astea. Si in functie de ce vezi, lucreaza cu el in asa fel incat sa fie bine pentru toti. Pan'la urma, nu merita sa strici o prietenie indiferent de motiv si persoana.
E nasol sa vezi ca ti se fac nedreptati si nu e usor de acceptat asta, dar tu poti trece peste. Numa' ca io recomand sa fie strategic, ca sa nu fii tu perceputa ca "bad guy". Io uneori apelez la "scorpia manipulativa" din mine , dar daca faci asta ai grija sa nu ranesti pe absolut nimeni. Scorpia din noi, femeile, e foarte utila daca stii sa lucrezi cu ea.
Solutiile se vad mai bine daca privesti obiectiv. Nu lasa supararea si antipatia pentru fratele sotului sau pentru cumnata sa te duca si pe tine la orbire. Chiar daca ai dreptate, asta nu inseamna ca ai dreptul sa judeci un om sau sa-i faci si tu nedreptati. Cand vezi obiectiv, nu mai actionezi din suparare. Faci ce trebuie facut si atat.
Inca o chestie:de obicei ne enervam pe cineva pentru ca deep inside ne e frica....Tie de ce ti-e frica? Ce te supara de fapt, dincolo de chestiile practice? Nu-mi raspunde mie, icearca sa vezi tu... Foloseste situatia nasoala ca sa te descoperi pe tine si sa sa faci inca un pas inainte. E mai consructiv decat sa te intrebi "de ce eu?".
Oricum, relax...toate trec.

Trimis de: Felina pe 11 Aug 2010, 10:50 AM

Si pe langa ce-a zis Lerina, tin sa te asigur ca nimeni nu se gandeste ca propriul lui frate ii face rau intentionat. Nu stiu daca tu ai frati, dar eu am si la randul meu am fost acuzata ca unul din fratii mei se foloseste de mine, dar nu am putut sa accept. Si nici acum nu accept, dupa ani si ani, decat poate ca m-a manipulat in anumite momente. Si tot nu ma pot supara pentru ca e fratele meu si il iubesc fuarte mult si ma gandesc ca nivelul deficitar de comunicare dintre noi nu l-a ajutat sa ceara cu gura mare ce-i trebuie si a apelat la tertipuri. Si apoi poate nici n-a facut-o constient. Pur si simplu sangele apa nu se face, asta ca regula generala ca or fi si exceptii.

Sotul tau e si el un om, din cate am inteles de la tine bun ca painea calda, nu-l mai acuza de prostie .

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Aug 2010, 12:06 PM

Multumesc mult fetele!

Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg si probabil nu o sa le pot intelege, printre care si ceea ce ai zis tu Felina legat de sentimentele intre frati. Eu nu am avut frati dar mama mea care are doi frati a patit la fel ca tine: unul din ei a incercat toata viata sa se foloseasca de parinti si de ceilalti doi frati (mama si celalalt frate). Un timp a reusit, dar cand mama a realizat ceea ce se intampla pur si simplu a racit relatia cu fratele ei total. Ceva la modul: nu te deranjez, nu ma deranjezi. Acum se intalnesc rar doar cat sa vada ce mai fac si atat, fara sa mai aiba treaba unul cu altul, fara sa se mai calce pe bataturi. Si ceea ce nu inteleg eu este de ce mama mea a putut sa priveasca obiectiv la fratele ei si sa vada ca isi bate joc de ea, pe cand sotul meu nu poate. Aveti dreptate, nu e prostie, dar e ceva ce eu nu reusesc sa inteleg si asta ma face sa ma simt eu intr-ul fel tradata de sotul meu caci simt ca are mai multa incredere in fratele lui care isi cam bate joc de el in unele situatii si ii arata clar ca nu ii pasa de el, decat in mine care ma zbat pentru el si pentru tot ceea ce inseamna "noi" ca disperata.
Leirn, sa stii ca m-am intrebat de multe ori cand ma enervez, "de ce imi este frica" (tot influentata de ceea ce scrii tu in jurnalul tau ), m-am intrebat "oare nu fac si eu lucrurile astea?" dar raspunsurile pe care le-am gasit m-au enervat si mai mult. Pentru ca eu nu i-as fi facut niciodata asa ceva fratelui sotului. Copilul lor a stat pe capul meu ieri cand eram extrem de nervoasa si m-am purtat normal cu el ca sa nu-mi revars nervii pe cineva nevinovat. Am incercat sa fiu obiectiva pana la sange ca sa nu fac sa sufere persoane nevinovate. Dar ceea ce descopar, este ca atunci cand raspunzi cu bine la rau, ti se face face si mai mult rau, deoarece esti considerat slab si o victima buna de profitat de pe urma ei in continuare. Asta e lucrul principal de care mi-e frica atunci cand cineva imi face rau: ca o sa ma considere o tinta buna de exploatat in continuare.
Asta este si motivul pentru care as vrea totusi sa discut intr-un fel sau altul cu cumnata mea sau cu fratele sotului, sa le spun ce am pe suflet, ca sa imi dea pace. Nu imi doresc altceva decat sa ma lase in pace. Eu fiind crescuta singura stiu sa ma descurc singura si nu am nevoie de ajutorul lor. I-am aratat sotului meu ca pot rezolva multe lucruri de una singura. Tot ce vreau e sa nu deranjez pe nimeni si nici pe mine sa nu ma deranjeze altii.

Trimis de: Felina pe 11 Aug 2010, 01:25 PM

daca tii sa discuti, fa in asa fel incat sa fie de fata la discutie si sotul tau, si cumnatul si cumnata. Altfel situatia va deveni telefonul fara fir si la sfarsit se va ajunge ca cineva sa-ti reproseze ca ai spus ceva ce de fapt nu ai spus. Sa fie toata lumea de fata ca sa nuse ajunga la interpretari, caci chestiunile astea se discuta si rediscuta in familie, fiecare spune ce ai zis tu cum a inteles el si se ajunge la circ. Bafta oricum!

Trimis de: leirn pe 11 Aug 2010, 01:51 PM

Cu alte cuvinte, e frica de a nu fi exploatata. "Daca permit azi asta, o sa patesc asa mereu!". Cam asta pricepui io. Frica asta probabil se manifesta si la serviciu si devine cauza a neintelegerilor...
In general, daca faci bine doar ca sa eviti raul, tot cu rau se poate sa ti se raspunda pentru ca binele facut e de fapt o incercare de aparare. Iar cand te aperi, apare si careva care sa te atace, ca sa-ti faci jocul.
Fiecare om considera ca ceea ce face e corect, fie el sfant sau criminal in serie. Daca cineva actioneaza intr-un fel anume este pentru ca in viziunea lui se crede indreptatit sa faca asta. Nu conteaza ca cei din jur cred ca e gresit. Individul actioneaza pe baza propriilor credinte.
Cand eram mica furam jucariile lu' vara-mea. Mama zicea ca e urat, ca sa furi e pacat...Nimeni nu era de acord. Da'io stiam mai bine: furam pentru ca vara-mea era rea cu mine, pentru ca mintea si pentru ca mi se parea ca si ea imi fura din jucarii....In viziunea mea era cel mai corect lucru sa fur, dom'le.
Nu cauta vinovati...Si nu-l stresa nici pe sotul tau cu asta. Discuta cu el obiectiv, fara sa incerci sa-l convingi de ceva. Expune-i cum vezi tu lucrurile si ce simti. Da' 100% sincer. Si dupáia as face cum zise Felina: i-as aduna pe sot si cumnati si as discuta cu ei cu cartile pe fata. Fara acuzatii, doar expunere de idei.
Ai incredere ca se vor aseza toate asa cum trebuie. Pana atunci, fa doar ce-ti zice inima, nu ce zice frica. Iar cand frica vorbeste, incearca sa o intelegi...gaseste-i radacinile si intelege-le si pe ele. Nu te lupta, doar incearca sa pricepi ce si cum.

Acu'ma gandii ca nu-mi ceru nimeni sfatu' si ca poate nu vrei sa ti se tot spuna ce ar trebui si ce n-ar trebui...Apai, io am avut un feeling sa-ti scriu, deci scriu. Tu asculta ce-ti zice inima ta sa faci, ca ea stie cel mai bine.

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Aug 2010, 07:35 PM

La capitolul sfaturi, imi place sa primesc pentru ca ma ajuta sa imi pun in ordine gandurile si sa realizez lucruri despre mine si despre cei din jur, pe care singura nu le-as putea realiza, sau le-as realiza cand ar fi prea tarziu. Deci nu am decat cuvinte de multumire pentru sfaturile voastre!
Sa stiti ca si eu m-am gandit la varianta asta cu adunatul si discutatul in 4 (fratele sotului, cumnata, sotul meu si eu), problema e ca-i mai greu de pus in practica, dar deja i-am cerut sotului sa facem asta. Eu nu vreau sa acuz pe nimeni. Vreau sa ascult in primul rand varianta lor, sa ii fac sa inteleaga si efectele comportarii lor asupra noastra si sa ii rog ca pe viitor sa nu mai faca asa. Adica vreau sa incerc sa le dau un feed-back.
Sotului i-am zis deja cum vad lucrurile si ce simt si oricum intotdeuna discut 100% sincer. Oricum nu cred ca as putea sa mint sau sa-mi ascund sentimentele ca nu ma pricep.
In ceea ce priveste frica, eu intotdeauna am crezut ca singurul mod pentru a scapa de ce iti e frica este sa il infrunti. Leirn, tu ai o experienta mai vasta si un fel de a privi lucrurile, dobandit, care te ajuta sa te autoanalizezi si sa te intelegi mult mai bine. Eu sunt mai directa si intuitiva in situatiile pe care nu le inteleg. Mi-ar placea sa fiu ca tine, dar in punctul in care ai ajuns tu se ajunge in timp indelungat.

Trimis de: fiica_lunii pe 12 Aug 2010, 09:42 PM

Pana una-alta problema a ramas in plop si plopul in aer.... adica nu am putut sa ma intalnesc cu fratele sotului si cumnata ca au fost plecati.... iar duminica plec eu cu sotul doua saptamani. Iar dupa doua saptamani ra**tul va fi uscat de mult timp si nu cred ca voi mai avea chef sa-l scormonesc. Nu imi plac lucrurile ramse in aer, imi place sa rezolv neintelegerile intr-un fel sau altul, caci daca raman asa se acumuleaza niste chestii nasoale care mai tarziu vor rabufni. In fine... timpul va trece si vom vedea ce va fi.

Pana una-alta mi-am luat de lucru ceva la care visam de ceva timp. Am achizitionat de la o batranica o lada de zeste veche de 44 de ani. Imi place mult cum e lucrata, dar e intr-o stare jalnica. Insa nu e nimic care sa nu poata fi rezolvat cu multa munca, atentie si multa rabdare. Singura chestie care ma ingrijoreaza e faptul ca are ceva santuri si gauri de acarieni, dar am auzit ca exista o solutie si pentru acarieni care se introduce in acele gauri.
Cam asa arata spatele lazii: http://img189.imageshack.us/i/picture210e.jpg/

Asa arata din lateral: http://img641.imageshack.us/i/picture218a.jpg/

Nici deasupra nu arata prea incurajator: http://img706.imageshack.us/i/picture217v.jpg/

Din fata:http://img713.imageshack.us/i/picture213.jpg/ http://img230.imageshack.us/i/picture216i.jpg/ http://img5.imageshack.us/i/picture215w.jpg/

Trimis de: fiica_lunii pe 12 Aug 2010, 09:47 PM

Si cufarul pentru bijuterii pe care l-am decorat cu foita de imitatie de aur, saptamana asta:

http://img840.imageshack.us/i/picture200.jpg/ (poza facuta cu blitz)

http://img819.imageshack.us/i/picture197m.jpg/ http://img838.imageshack.us/i/picture201k.jpg/ (poze facute fara blitz)

Cufarul l-am achizitionat de pe net si era din lemn brut, natur. I-am dat fundalul albastru, am lipit bucati de foita pe el pe care le-am conturat cu culoare in relief si apoi am dat cu lac deasupra.
La interior am o dilema: sa il las asa lemnul natur sau sa colorez ori sa lipesc un material?....

Trimis de: Serenity pe 12 Aug 2010, 10:06 PM

Pfff... super toate!

Trimis de: dascalita pe 13 Aug 2010, 03:25 PM

Lada de zestre poate fi reconditionata cu succes, smirghel, lac, bait, rabdare si...mult studiu inainte!

Cufarasul de bijuu-ri are nevoie sa fie captusit cu un material moale, gen catifea, pentru binele bijuu-rilor!

Relatia cu fratele sotului va fi o piatra de incercare pentru tine ,dar nu trebuie sa subrezeasca relatia ta cu sotul. Ai nevoie de rabdare si diplomatie...Asa cum a mai zis cineva, sangele apa nu se face, el isi iubeste fratele si tu va trebui sa intelegi asta, sa intelegi ca vei trai alaturi de cumnati toata viata, o stare conflictuala nu e de bun augur... Sotului tau ii produci cea mai mare suferinta, el va iubeste pe toti si tu il pui sa aleaga intre voi...Pentru fiecare are sentimente:pe tine te iubeste ca sotie, fratele e sange din sangele lui, e greu sa intelegi daca nu ai frati!Poarta o discutie cu cumnatul tau, calma, clara, sa vada ca esti cap limpede si mai ales sa primeasca un fel de avertisment: nu esti omul care poate fi tras pe sfoara! Cel mai bine e sa nu produci o ruptura, sunteti intr-un proces de acomodare acum, unele lucruri nu-ti plac la ei, normal! Poate nici lor nu le plac unele lucruri la tine, noi oamenii suntem diferiti...accepta-i asa cum sunt, lasa-i sa te cunoasca...Vor vedea ce om bun esti, vor intelege corectitudinea ta.

Inca o data, mor de dragul tau cu frumosul pe care il creezi si-l descoperi in jur!

Trimis de: fiica_lunii pe 13 Aug 2010, 07:29 PM

Multumesc Serenity!
Dasca, bine ai revenit din tabara! Cred asa voi face in privinta cufarasului: o sa pun o catifea pe interior.

In privinta fratelui sotului, asa intentionam sa fac: sa port o discutie cu el, calma dar care sa fie un avertisment subtil/o rugaminte sa nu se mai poarte in felul acesta pe viitor. Numai ca ei nu au fost acasa ieri, eu si sotul azi si maine avem de facut multe pregatiri pentru plecarea in concediu.... si peste doua saptamani va fi deja prea tarziu sa stau de vorba cu ei. Fierul trebuie batut cat e cald... Stari conflictuale nu imi doresc, iar faptul sa sufera sotul meu ma face si pe mine sa sufar si e ca un cerc vicios. El sufera ca eu sufar ca el sufera ca eu sufar....... si nu mai vreau sa suferim. O sa trecem noi si peste astea si daca nu se va subrezi relatia inseamna ca se va intari, caci ce nu te omoara te caleste. Daca lor nu le plac unele lucruri la mine, sau mie la ei, asta nu ar fi o problema atata timp cat nu dam unii peste altii. Eu incerc sa am cat mai putin de a face cu ei, ca sa nu ii deranjez, dar imi doresc sa faca si ei la fel. Oricum l-am rugat pe cel care avea obligatia catre mine (masinile de balast) ca pe viitor, daca va mai fi cazul, sa nu il mai implice sub nici o forma pe fratele sotului.

Oricum, chiar daca nu am reusit sa rezol situatia, eu ma simt mai linistita dupa ce am discutat cu voi, dupa ce m-ati ajutat sa analizez mai obiectiv problema si chiar daca inca nu inteleg pe deplin cum e chestia asta cu fratii, o sa incerc sa fac cum mi-ati zis voi: sa fiu mai intelegatoare fata de sotul meu in problema asta. Va multumesc pentru sprijin!

Dasca, merci pentru apreciere!

Trimis de: fiica_lunii pe 30 Aug 2010, 02:01 PM

Pana la urma, chiar in seara din-nainte de a pleca in concediu au fost cumnata mea si fratele sotului pe la soacra-mea si daca tot erau acolo am deschis discutia. Desigur ca fratele sotului a sustinut ba ca el nu intelese ca trebuiau aduse doua masini, ci numai una, ca nu a stiut nimic de a doua (dar si eu si sotul i-am zis de mai multe ori de doua masini), ba ca ala care avea obigatia catre mine m-ar fi pacalit, ca mi-a promis masinile alea de balast dar sa nu cheltuie el cu transportul si el si-ar fi dat seama de la inceput de asta, si din cauza asta nu s-a "bagat". Dar totusi daca am intrat in amanunte nu a mai stiut sa raspunda la niste intrebari gen: de ce nu ne-a zis daca nu a vrut sa se "bage", de ce ne-a incurcat, de ce nu a discutat cu noi sa ne spuna ca ala ne pacaleste, cum de nu a inteles ca e vorba de doua masini daca si noi i-am zis de cateva ori ca e vb de doua masini etc. Si daca nu a avut raspuns la aceste intrebari, ca sa ne distraga atentia, a inceput cumnata-mea sa se vaicareasca ce marcata a fost ea in ziua aceea ca ala a insinuat ca ei ne-ar fi sustras masinile de balast, si l-a intrebat pe sotul ei daca pana la urma le-a platit. El a zis ca s-a dus (dupa tot scanadulu) si l-a cautat pe ala si i e-a platit. Cumnata-mea s-a intors spre mine si mi-a zis apasat "Ai auzit, da?". De parca avea vre-o valoare acum, dupa ce au generat tot scandalul asta ca brusc s-a trezit mandria in ei si au achitat masinile alea de balast. Le-am zis ca era mai corect sa refuze de la inceput orice implicare si sa fie corecti cu noi si sa ne spuna, i-am rugat ca pe viitor sa vorbeasca cu noi si mi-am cerut scuze ca au avut si ei de suferit din faza asta (ca s-a lamentat tare cumnata-mea de jignirile care i le-a adus respectivul acuzandu-i).
Deci cam asa s-a terminat totul: eu mi-am cerut scuze ca au fost implicati in toata faza asta (si chiar nu as fi vrut niciodata sa ajung la ei, pentru ca banuiam ca asa voi pati).
Si una din problemele care s-a rezolvat prin aceasta discutie, dar pentru mine este lucrul cel mai important, este faptul ca sotul meu a recunoscut (cand am vorbit ulterior intre 4 ochi) ca varianta oferita de fratele sau e "cusuta cu ata alba". A recunoscut ca nu crede intru totul aceasta varianta si ca adevarul e pe undeva la mijloc.
Asa ca am plecat multumita in concediu, chiar daca mi-am cerut scuze de la ei pentru o chestie in care nu am avut nici o vina, dar la cat s-a victimizat cumnata-mea, m-am gandit ca asta e singurul mod sa inchei treaba asta fara a genera conflicte viitoare nsi totusi sa trag un semnal ca trebuie sa discutam mai mult intre noi (chiar am insistat pe chestia asta). Sper ca a inteles cumnata-mea si mesajul de dincolo de cuvinte: nu doar sa discutam ci sa discutam sincer.

Trimis de: fiica_lunii pe 1 Sep 2010, 12:54 PM

.... Si a doua zi dimineata, la 0ra 6.15 am plecat in concediu... Am plecat devreme ca aveam drum lung de parcurs pana la Herculane, drum care a durat 13 ore. Partea frumoasa e ca drumul a fost mai mult prin munti, dealuri si cum eu sunt topita dupa peisajele montane, dupa paduri si dealuri cu livezi, macar am avut ce admira. Odata cazati la Herculane, in prima seara am preferat sa ne odihnim.
A doua zi am inceput prin a soca pe cei de la pensiune, de ne-au tinut toti minte:turistii cazati, chelnerii, doctorul Pensiunea era asezata pe malul Cernei (rau de munte cu apele limpezi si reci, dar si adanci in unele locuri de nu ajungeai cu varful picioarelor fundul apei) intr-un peisaj superb. Si iaca in raul asta ne-am gasit noi sa inotam ca era foarte cald in ziua aia si la o ora la care terasa era plina de oameni ce luau masa. Desigur ca nu am inotat acolo in fata lor ci ne-am dus mai in susul apei unde era un loc mai retras si apa era mai adanca.... dar tot ne-au vazut. Si in aceeasi zi, dupa-amiaza cand am vorbit cu doctorul terapeut si am inceput tratamentul, ne-a sfatuit ca odata ce am inceput terapia sa nu ne mai bagam in apa rece a raului . Si "ne-a taiat macaroana"... asa ca in zilele urmatoare nu am putut decat sa mai privim la copiii nebuni care se scaldau din cand in cand in Cerna, ca adultii nu indrazneau sa intre in apa aia rece. Oricum intotdeauna am zis ca am minte de copil asa ca sotul meu e obisnuit cu mine si se ia si el dupa mine
Ce am facut in restul zilelor:
- ne-am dus si am inotat la strandul cu apa termala(calduta), ca sa nu punem in pericol tratamentul. Ne asezam mereu la umbra, asa ca plaja am facut foarte putina. Ne era frica sa ne expunem pentru ca mergeam la plaja intre orele 10 si 16, deoarece statiunea este inconjurata de munti, ca intr-o galeata si nu iese soarele de dupa munti mai devreme de 10 dimineata, iar seara dispare dupa munti pe la 17-18. Dar tot m-am bronzat, desi nu am facut mult plaja (cam 3 sau 4 ore in tot sejurul de 10 zile). Oricum soarele ne prindea si cand inotam si chiar in excursiile pe Dunare, asa ca cel mai mult s-au bronzat braterle si fata... restul corpului mai putin.
- seara, pe la orele 22-23, ne luam portia de baie in bazinul cu apa fierbinte, sarata si sulfuroasa, de la pensiune in care eu nu rezistam prea mult(dar trebuia sa intru ca facea parte din tratament)
- in fiecare zi la ora 17 eram programati la tratament: masaj si electroterapie
- in fiecare zi luam pranzul pe terasa de pe malul apei si dadeam mancare la pestisori (care erau cu sutele pe la mal) si la ratuste (veneau noua rate si macaiau sa le dai mancare)
- am facut doua excursii pe Dunare: prima excursie am facut-o cu o barcuta cam de 10-12 locuri care ne-a plimbat pe Dunare de la cazanele mici si pana la cazanele mari; a doua excursie am facut-o cu o salupa rapida si am plecat din Orsova am trecut de cazanele mici si am incheiat turul tot la cazanele mari. De ce am facut de doua ori excursia pe Dunare la cazane? In primul rand pentru ca ne-a placut foarte mult si in al doilea rand pentru ca prima data am ramas fara baterii la aparatul foto si nu am putut sa fac decat doua-trei poze cand ne-am urcat pe ambarcatiune.
- sa nu uit ca am inotat si in Dunare La Orsova am asteptat o ora salupa cu care am facut a doua excursie... asa ca
- in restul timpului - plimbari prin statiune
Cam asta ar fi in mare prima parte a concediului. Si in completare cateva poze:
ratustele si sotul meu la terasa de pe malul Cernei http://img225.imageshack.us/i/dscf0777y.jpg/ http://img819.imageshack.us/i/dscf0779s.jpg/
barcuta din mijloc este cea cu care am facut prima excursie pe Dunare; eu imbarcata pe barcuta
http://img820.imageshack.us/i/dscf0819.jpg/ http://img137.imageshack.us/i/dscf0825b.jpg/
sotul meu cu "pletele in vant" pe salupa cu care am facut a doua excursie pe Dunare: http://img827.imageshack.us/i/dscf0878f.jpg/
Dunarea la cazanele mici: chipul lui Decebal si Manastirea Mraconia:
http://img695.imageshack.us/i/dscf0828v.jpg/ http://img715.imageshack.us/i/dscf0840w.jpg/ http://img832.imageshack.us/i/dscf0843.jpg/ http://img827.imageshack.us/i/dscf0844n.jpg/
Dunarea la cazanele mari:
1. intrarea in pestera Ponikova, pe care nu am vizitat-o deoarece, de pe apa se intra doar cu barcute mici.
http://img225.imageshack.us/i/dscf0928.jpg/
2. pestera Veterani - care a fost prima data folosita de oameni acum 4000 de ani si in ea se faceau diverse ritualuri religioase. Cu 2000 ani in urma romanii au facut in aceasta pestera un fort, iar mai tarziu pe vremea austro-ungarilor, un austriac de origine italiana pe nume Frederico Veterani a infiintat aici cel mai insemnat fort. Ulterior pestera a ramas loc de ascunzatoare pentru hoti si haiduci. Pestera se desfasoara pe 3 nivele, dar numai unul singur poate fi vizitat caci celelalte doua se afla sub apele Dunarii, in urma construirii in anii 70 a barajului Portile de Fier cand a crescut nivelul ei.
camera unde locuia Veterani: http://img148.imageshack.us/i/dscf0936.jpg/
"fantana turcului" aflata in interiorul pesterii http://img638.imageshack.us/i/dscf0944p.jpg/
punctul de observare si de aparare care este o deschidere naturala in peretele pesterii si la care se ajungea pe un culoar ingust de piatra situat la inaltime pe peretele pesterii http://img29.imageshack.us/i/dscf0953t.jpg/
tunele in care temperatura este constanta si foarte scazuta, de aceea erau pastrate alimentele in aceste tunele http://img547.imageshack.us/i/dscf0956.jpg/

va urma.....

Trimis de: Titus Herbert pe 1 Sep 2010, 05:40 PM

Frumos

Trimis de: fiica_lunii pe 3 Sep 2010, 09:07 AM

da, frumoasa tara avem...

Au trecut 10 zile ca gandul si nu ne venea sa credem ca trebuie sa facem bagajele. Numai ca nu ne era de dus acasa asa ca am plecat spre mare J . "Si-am plecat cu roua-n picioaaare"…. pe malul Dunarii catre Drobeta Turnu Severin:

http://img638.imageshack.us/i/dscf1006u.jpg/



Barajul de la Portile de Fier: http://img225.imageshack.us/i/dscf1009.jpg/





Am stat putin de vorba peste gard si cu nenea dorobantu' de la Cernavoda:http://img26.imageshack.us/i/dscf1016e.jpg/



Si dupa o zi intreaga de drum, ca am trecut si prin Bucuresti pe la o prietena si am stat cam doua ore si ceva, intr-un final (dar nu dramatic) am ajuns in Costinesti.

Am ramas socata sa constat ca plaja din Costinesti e mai mica cu 2 sau 3 metri decat anul trecut, ca in anumite locuri, nisipul nu mai intra lin si pierdut in mare ci malul se intrerupe brusc de parca ar fi muscat cineva din el. Epava "Evangelia" care e o emblema a Costinestiului, alaturi de obelisc, acum e vandalizata: au scris pe ea cu vopsea fiecare ce i-a trecut prin minte, iar cel mai proaspat si cel mai mare inscris e cel cu "L'Ozana" …. Romanii nostri ca bradul…. prosti ca gardul!

De facut plaja… am facut ceva, dar nu mult ca nu am rabdare sa lancezesc la soare. Mai mult m-am balacit in apa marii dar fara sa inot ca a fost vant puternic in fiecare zi si valuri foarte mari, am cautat scoici (doar am mai zis ca am minte de copil!), am fost in vizita la vara-mea din Constanta sa-mi vad si nepotelul care are deja un an si o luna J. Dar cel mai fain a fost rasaritul de soare pe care l-am admirat trezindu-ne la ora 5 (desigur! cu moftureli din partea sotului care nu se dadea urnit la ora aia). Oricum in privinta rasaritului las pozele sa vorbeasca:

http://img251.imageshack.us/i/dscf1030y.jpg/ http://img34.imageshack.us/i/dscf1047b.jpg/
... vorbeam si eu cu marea: http://img138.imageshack.us/i/dscf1060.jpg/ http://img195.imageshack.us/i/dscf1081f.jpg/
http://img412.imageshack.us/i/dscf1083wc.jpg/
Duminica dimineata cand am plecat spre Bacau (dupa o zi de sambata caniculara) era un frig si batea vantul atat de tare ca nu-ti venea sa lasi nici un caine afara. Cand am ajuns in Bacau, unde era mai frig cu vre-o 8 grade si ploua, ii tot ziceam sotului: vreau inapoi! du-ma inapoi!.... dar nu m-a dus si astfel s-a sfarsit concediul nostru. Eram obositi, dar mort-cpot, a doua zi am plecat la munca. Saptamana asta a trecut atat de greu de parca ar fi fost o luna.

PS: am o slabiciune pentru pozele contre-jour

Trimis de: fiica_lunii pe 5 Sep 2010, 08:21 PM

Inca nu am mentionat de ceea ce am gasit cand am ajuns acasa... sau mai bine zis de ceea ce nu am mai gasit.... Cei doi pisoi micuti ce aveau doua saptamani cand am plecat si care abia deschideau ochisorii, au fost ucisi de cainele din curte care a scapat din tarc intr-o noapte. Nu i-a mancat, doar i-a ucis. M-a intors pe dos vestea.


Sa trec totusi la ceva mai putin trist: daca isi mai aminteste cineva cufarul pentru bijuterii pe care l-am decorat cu bucati de foita de aur si pe care nu stiam cum sa il decorez la interior.... La sugestia dascalitei l-am captusit cu catifea neagra. Cam asa arata acum:

http://img688.imageshack.us/i/dscf1141p.jpg/ http://img822.imageshack.us/i/dscf1140v.jpg/ http://img72.imageshack.us/i/dscf1139s.jpg/

http://img251.imageshack.us/i/dscf1138h.jpg/ http://img294.imageshack.us/i/dscf1137l.jpg/ http://img153.imageshack.us/i/dscf1136z.jpg/

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Sep 2010, 08:39 PM

Ce-mi place melodia asta, nu ma mai satur sa o ascult http://www.youtube.com/watch?v=a5JTUMwSbZk

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Sep 2010, 06:50 PM

Week-endul trecut ne-am plimbat prin Tinutul Manastirilor, adica sambata si duminica, iar luni si marti ne-au prins la Vatra Dornei. Am fost cu inca o pereche si le-am aratat locuri pe care noi le mai vazusem si pe care mi-e drag sa le revad de fiecare data: Manastirile Putna, Sucevita, Moldovita, Voronet si Manastirea Humorului. Desi eu le-am vazut de multe ori, parca de fiecare data le vad pentru prima oara, intr-atat de mult ma uimeste frumusetea lor (aici ma refer la Voronet, Moldovita, Sucevita si Humor). Manastirea Putna nu e un loc uimitor prin frumusetea picturii ca celelalte, caci nu e pictata pe exterior, imprejurimile ei nu te uimesc prin naturalete, liniste si simplitate. Ba chiar curtea manastirii Putna e foarte artificiala, cu brazi columnari decorativi care ii sterg tot aerul vechi si natural care i-ar mai fi putut ramane. Dar mi-a facut placere sa vizitez muzeul in care se gasesc evenghelii foarte vechi, cruci vechi sculptate in lemn si ferecate, obiecte bisericesti foarte vechi sculptate deosebit si ornate cu pietre pretioase, acoperaminte lucrate manual de domnitele voievozilor romani. Si ceea ce face ca manastirea Putna sa fie un loc de pelerinaj mai vizitat decat alte manastiri este mormantul lui Stefan Cel Mare. Dar dincolo de aspectele legate de pictura, dincolo de faptul ca fiecare din aceste manastiri e un monument istoric, dincolo de toate acestea fiecare manastire e un loc de reculegere unic si fiecare din ele mi-a transmis o vibratie diferita, fiecare manastire vizitata s-a simtit altfel acolo in interior.
Cat despre Vatra Dornei pot sa spun ca a fost portia de relaxare, calarie si gratare Calutul pe care l-am calarit data trecuta pe care il chema Cezar si era foarte bun si ascultator, nu mai era. Fusese vandut. Asa ca a trebuit sa imi aleg altul cu care nu m-am inteles deloc, nu asculta nici o comanda, nu se opre cand il opream, oricat trageam eu de haturi, nu pornea cnd il indemnam orice as fi facut, se oprea cand vroia el si mergea pe unde vroia el si asta chiar era periculos, caci la un moment dat drumul prin padure trece printr-o zona cu prapastie in partea dreapta iar calul mergea prea aproape de prapastie asa ca am tras de haturi spre stanga ca sa mearga pe carare. Calul a intors numai capul spre stang si picoarele din spate le-a dat si ma spre dreapta si a alunecat pe marginea prapastiei. Din fericire nu a cazut si s-a redresat repede dar eu aveam inima cat un purice. Desigur ca asta nu l-a determinat sa fie mai ascultator in continuare. Noroc ca baiatul care ne insotea si era stapanul cailor, a trecut in spatele meu si il mai indemna caci de el asculta. Dar per total a fost bine, perechea cu care am fost au fost super-incantati si ne-am simtit foarte bine impreuna.
Cam asta a fost in linii mari ultima "escapada" si cred ca nu va mai fi alta prea curand ca nu ne mai tine punga. Pana la Revelion cred ca stam cumintei acasa.
Cand reusesc sa-mi fac timp, pun si ceva poze.

Trimis de: dascalita pe 19 Sep 2010, 07:17 AM

Plimbareato! Te invidiez pentru excursie si-mi place cum ai descris si mai ales ai punctat ornamentarea curtii de la Putna! Spiritul tau estetic si-a spus cuvantul...
Mi-a stat inima in loc cand ai povesti de calarie...

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Sep 2010, 01:19 PM

Ma bucur ca ti-a placut descrierea si multumesc pentru apreciere, Dasca! Sa stii ca merita vizitata fiecare manastire in parte, dar nu ca mine pe fuga, ci sa ai timp de meditat, sa ai timp de reculegere si de dialog cu Dumnezeu. Sper sa reusesc sa vin si cu poze curand.
Despre calut ce sa zic.... sigur data viitoare nu il voi mai alege pe acesta ca mi-a dat mari emotii. Au baietii aia cu caii o "oferta" interesanta: iti lasa caii si pentru o zi, doua. Nu stiu cat costa asta, dar ne gandeam ca vara viitoare sa venim cu corturile, sa luam caii pentru doua-trei zile si sa plecam prin munti cu caii. Doamne ajuta sa ajungem cu bine pana la anul si mai vedem!

Trimis de: fiica_lunii pe 27 Sep 2010, 09:04 AM

De cand nu am mai dat pe aici .... Nici pozele promise nu le-am pus. Da' tot le pun intr-o zi.... faza e ca intai trebuie incarcate pe imageshack si asta ia ceva timp si nu prea am avut din asta.... Nu mai era si pentru mine la magazinul vremii.
Ce am facut de cand nu am mai dat pe aici? Pai o gramada de treburi zilnice banale dar care iti mananca mult timp. A, si mai nou sunt iar soferita... dupa multa vreme in care nu am condus (un an si jumate). Permis am din 2003 si din ziua cand am intrat in posesia lui, tata mi-a pus volanul masinii in mana si mama a zis "hai sa mergem" Eu:
Si pana in 2009 cand m-am maritat, tot am condus masina parintilor zilnic aproape. Dupa nunta am pus cruce soferiei, caci sotul meu nu imi dadea masina sa o conduc. Cand mergeam la petreceri eu nu beam alcool caci nu ma omoram cu alcoolul si ii spuneam sa ma lasa pe mine sa conduc la intoarcere. Nah' ti-ai gasit. El chiar daca servea un pahar sau doua (mai mult nu bea nici el) tot se urca la volan. Si tot asa pana m-am ofticat si am zis: servesti tu, servesc si eu si pe urma chiar daca ma rogi nu ma urc eu la volan. Lui parea sa ii convina. OK am zis. Toata lumea (prieteni, cunostinte, rude) ne intrebau de ce nu conduc deloc si le spuneam ca sotului ii e frica sa-mi dea masina (el nu zicea nimic, nici nu nega asta nici nu confirma) si oricum ma simt bine si fara griji pe scaunul din dreapta (deja incepuse sa-mi placa). Dar n-a fost sa ma simt bine si in continuare. Duminica 19 septembrie a fost ziua de nastere a tatalui meu si am fost la parintii mei la masa. Desigur ca am servit si un pahar de vin si niste sampanie, nah, ca la ziua de nastere. Si seara la ora 20 cand ne indreptam spre casa, la iesire din Bacau ne-a oprit politia si i-a pus sotului meu alcooltestul. Si indica aparatul o alcolemie de 0,11%, ceea ce nu e mult dar de ajuns ca sa-i ridice permisul pe trei luni si sa ne dea o amenda de 270 lei noi (asta in 48 de ore, ca daca nu, platesti dublu). Si de luni am redevenit soferita. Am descoperit ca dupa un an si jumate de ne-soferie nu am uitat totusi ce trebuie facut si mi-am intrat in mana repede. Singura problema e ca masinuta sotului e mai vechisoara si intra foarte greu in viteza intai. Asa ca in prima dimineata am oprit motorul in cateva intersectii caci intra in viteza a treia in loc sa intre in viteza intai. Nici el nu era langa mine sa mai bage in viteza, ca il lasasem la munca deja. Asa ca am gasit eu o alta solutie ca sa rezolv problema: plec de pe loc cu viteza a doua si merge chestia asta chiar si in rampa. E drept ca solicit mai tare motorul dar avand in vedere ca viteza intai o nimeresc rar (trebuie sa ai ceva mai multa forta in brat ca sa intre in a-ntaia) merge si asa. Avand in vedere ca am condus numai masini pe benzina inainte si asta este pe motorina, a trebuit sa ma adaptez la specificul ei in mers. Dar per total eu zic ca ma inteleg bine cu masinuta asta
Iar sotiorul meu are acum de invatat pentru examen, pe care il poate da mai devreme si sa-si ridice permisul intr-o luna, sau il poate da dupa trei luni... depinde de el. Deocamdata vad ca nu da semne ca ar vrea sa se apuce de invatat. Bag seama ca incepe sa-i placa sa stea in dreapta..... Hmmm si mie incepuse sa-mi placa in dreapta...

Trimis de: fiica_lunii pe 27 Sep 2010, 08:10 PM

Azi am reusit si eu sa incarc pozele alea pe care vi le-am promis de nu stiu cand Dar nu le pot pune pe forum fara sa va spun si cateva impresii, detalii, comentarii....

Despre manastirea Putna care a ramas nepictata pe exterior dupa reconstriure, spun cronicarii ca prima data cand a fost cladita era imbracata numai in aur. Dar vremurile alea au apus si acum ne putem doar imagina ceea ce a fost in trecut. Cert este ca azi, desi este impunatoare eu am simtit-o rece, mai ales in decorul artificial al acelor brazi columna:
http://img178.imageshack.us/i/dscf1222f.jpg/ http://img831.imageshack.us/i/dscf1273b.jpg/ http://img337.imageshack.us/i/dscf1271p.jpg/
Si in interiorul ei isi doarme somnul de veci Voievodul Stefan Cel Mare si Sfant: http://img201.imageshack.us/i/dscf1241.jpg/


Mai departe sa va arat cateva imagini de la manastirea Sucevita cu un spatiu vast in jurul manastirii ca si la Putna, imprejmuita de ziduri foarte inalte ca si Manastirea Putna, dar mult mai calda si cu peretii exteriori acoperiti de picturi extraordinare, intr-o culoare dominanta de verde spre albastrui:
http://img839.imageshack.us/i/dscf1279j.jpg/ http://img685.imageshack.us/i/dscf1280x.jpg/
zidurile exterioare: http://img827.imageshack.us/i/dscf1274f.jpg/
si intrarea in manastire, iar in fata prietena mea cu sotul ei: http://img713.imageshack.us/i/dscf1275t.jpg/


Manastirea Moldovita e mult mai mica, avand in jurul ei un spatiu mic intim si cald imprejmuit de ziduri groase dar mai putin inalte decat la Sucevita si Putna si scufundate intr-o mare de iedera verde cu frunze unduitoare asemeni valurilor. In pictura care invaluie peretii manastirii culoarea predominanta este rosu. In pozele noastre nu se vede foarte fidel caci am ajuns seara si lumina pleca sa lase loc amurgului.
zidul imprejmuitor cu turn in colt http://img706.imageshack.us/i/dscf1309z.jpg/
intrarea in manastire, deasemeni strajuita de un turn http://img72.imageshack.us/i/dscf1310l.jpg/
alt colt interior cu turn si cladirea ce are la parter muzeu iar la etaj chilii: http://img825.imageshack.us/i/dscf1308u.jpg/
manastirea: http://img830.imageshack.us/i/dsc04998y.jpg/ http://img180.imageshack.us/i/dsc04996q.jpg/

Despre Voronet pot sa spun ca pe cat este de celebra pe atat este de frumoasa. Culoarea predominanta a picturii, "albastrul de Voronet" care a facut-o celebra ramane si in ziua de azi controversata deoarece sunt impartite parerile privind provenienta ei: unii spun ca pigmentul e obtinut dintr-o planta ce creste in acea zona, altii spun ca provine dintr-o roca. Misterul cel mai mare este faptul ca acest albastru capata nuante foarte diferite in functie de anotimp si luminozitate. Iar scena Judecatii de Apoi zugravita pe peretele de vest e o poveste vorbitoare care mereu ma impresioneaza dar nu voi pune poze cu peretele de vest caci i-ar stirbi din farmec. Pictura vorbeste celui care e acolo in fata ei, mai putin in poze.
http://img530.imageshack.us/i/dscf1183j.jpg/ http://img163.imageshack.us/i/dscf1182qi.jpg/ http://img266.imageshack.us/i/dscf1159.jpg/

Dupa ce am iesit din curtea imprejmuita de ziduri inalte si groase a Manastirii Voronet, in fata ei era un minunat gard din lemn cu poarta sculptata frumos, cu care noi fetele am dort sa ne pozam pentru a imortaliza maiestria sculptorilor romani de la sate. In timp ce fotograful nostru (sotul prietenei mele) se pregatea sa apese butonul declansator, noi tocmai realizam ce e dincolo de gard! Era un cimitir iar noi ne pozam cu gardul cimitirului cu crucile in spate.... cam cum a iesit oza respectiva puteti vedea in continuare:
http://img687.imageshack.us/i/dscf1184s.jpg/

Despre Manastirea Humorului nu voi povesti azi, caci nu am facut poze, dar am multe poze de anul trecut si poate intr-o zi voi reveni si cu impresiile de acolo. Doar atat va spun ca are in curte cei mai multi trandafiri si cea mai frumosa fantana cu niste sculpturi in lemn minunate. La fiecare din cele patru manastiri pictate pe exterior: Moldovita, Sucevita, Voronet si Humor veti gasi in curte trandafiri si o fantana veche.

Si la urma eu si calutul incapatanat si nescultator cu care era sa cad in prapastie:
http://img707.imageshack.us/i/dscf1377j.jpg/

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Sep 2010, 07:02 PM

Am vorbit mai sus despre rasaritul de soare pe care l-am privit si trait intr-o dimineata pe malul marii, in Costinesti. Am pus si cateva poze in postul respectiv, insa nu am mentionat ca acolo departe pe malul marii, in dreptul epavei pe unde nu mai e mal de nisip si apa ajunge acum la stancile de pe mal, era o barcuta. O barcuta ridicata pe mal, singura sub izbiturile valurilor, plangandu-si singuratatea doar stancilor vecine si pescarusilor ce falfaiau din aripi deasupra ei. Am dat un zoom cu aparatul foto dar era prea departe si poza a iesit neclara. Insa era de ajuns pentru ceea ce mi-am dorit eu din acea clipa. Barcuta aceea a fost inspiratia mea si luandu-ma dupa poza aceea neclara am reusit sa o transpun in ulei pe panza. Am folosit tehnica picturii in cutit (prima data cand incerc asa ceva). Mai jos sunt doua poze, una cu blitz si una fara blitz. Adevarul e undeva la mijloc pentru ca in poza cu blitz a iesit prea alba pictura (in realitate culorile sunt mai intense) iar in cea fara blitz a iesit spre galben de zici ca e veche de pe vremea bunicii.
http://img841.imageshack.us/i/dscf1403t.jpg/ http://img832.imageshack.us/i/dscf1404e.jpg/

Sper sa va placa ce a iesit.
PS: nu-mi vine sa cred cand recitesc posturile de sus, cate litere am putut manca. Am inceput sa fac multe greseli de redactare ca-s pe fuga in ultimul timp. Dar asta nu-i o scuza!

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Oct 2010, 07:43 PM

Muult praf s-a asternut iar... dar nu stiu ce as putea povesti cand viata mea desi nu e la fel in fiecare zi, totusi nu se remarca nimic din sirul acestor zile. De fapt se remarca multe dar nu sunt lucruri despre care sa vorbesc aici. Sunt lucruri pe care vreau sa uit ca le stiu, ca le-am auzit: ca x e la cutite cu y, ca dupa ce au avut afaceri impreuna acum s-au suparat si fiecare il mananca pe celalalt pe la spate. Si unul si altul vin pe la mine si se plang de celalalt, ca uite ce mi-a facut, ca ma saboteaza. Si mai nou, x care se plange ca mai are de luat bani de la y, spune ca a angajat un recuperator ucrainean si daca y nu ii da banii, ala nu sta la discutie si il omoara. Dumnezeule! Ce lume! Nu am stiut cum sa reactionez la asta. Pur si simplu am tacut stupefiata. Incerc sa uit ce am auzit. Acum poate fi si o vorba aruncata de x la plesneala ca sa vada daca ii spun lui y (caci stie x ca y vine mereu si mi se plange). Ar trebui sa stie amandoi dupa atatia ani ca nu port vorba si ce mi-a zis x nu a iesit din birou catre y, si ce a zis y nu a iesit din birou catre x. Ei cu borsul lor si eu cu munca mea. Cel mai bine e ca ceea ce aud la munca sa ramana acolo incuiat in birou. O sa ma prefac si eu ca am memoria scurta si ca am si uitat imediat dupa ce am auzit. Daca te bagi in laturi te mananca porcii, asa ca e mai bine sa tac, sa uit tot si sa-mi vad mai departe de munca mea. Serviciul e servici si doar atat.
Mai multe nu mai spun ca le-am si "uitat".

Trimis de: Data'q pe 3 Nov 2010, 09:32 PM

Capu' sus!

Trimis de: fiica_lunii pe 10 Nov 2010, 11:12 AM

Multumesc! Magic!.... ca de obicei.

Iar a trecut mult timp de cand nu am mai sters jurnalul de praf... dar multe noutati nu ar fi...
Viata mea se imparte intre munca si familie, ca de altele nu mai e timp, nu mai e loc, nu mai sunt bani. Nu am mai iesit la un suc in oras de luni de zile (e o vorba "n-am bani nici sa trec strada"), am intrerupt dieta ca nu ne mai permitea buzunarul sa o tinem (laptele si iaurtul degresat e mai scump, carnea macra fara grasimi e mai scumpa, branzeturile degresate sunt mai scumpe, iar fasolea si cartofii s-au facut anul asta in gradina la soacra-mea si sunt gratis), iar la sfarsit de luna abia ne ajung banii de motorina necesara sa mergem la munca. La casuta am lucrat doar parterul, am turnat peste el placa si atat. Mansarda cred ca o facem anul viitor, din doua motive: constructorul nu ne mai trimite oameni ca ii are pe la alte lucrari (mai banoase) si am cautat alti muncitori si sunt mult mai scumpi, asa ca am decis sa ne oprim aici; al doilea motiv- banii de la nunta s-au terminat. Acuma, la faza cu banii puteam sa o mai lungim ca mai aveam niste bani pusi deoparte anul trecut, luna de luna si oricum materialele le avem deja cumparate si pentru mansarda (ar mai fi acoperisul de cumparat). Dar daca nu ne mai trimite oameni tot degeaba avem materialele. O sa pregatim constructia de iarna si gata.
De dieta nu stiu cand o sa ma mai apuc... cand vor veni vremuri mai bune si o sa-mi permit luxul asta. Deocamdata ma bucur ca atat cat am tinut-o am slabit 13 kg si ca de cand am intrerupt-o (cam doua luni) nu am pus nici un kilogram la loc. Desigur ca mananc cumpatat in continuare, dar am reintrodus in alimentatie carbohidratii si grasimile.
Iar de ciuda ca nu am mai iesit din casa de foarte mult timp, luna asta o s-o fac lata si ca distractii si in buget, ca o sa cam consumam banii aia care ii mai avem deoparte: week-endul asta ii ia din mot nepoatei mele si suntem invitati la petrecerea ce va avea loc la restaurant, week-endul viitor am de mers la o cumetrie, iar in ultimul week-end din luna plecam in Anglia. Faza cu Anglia e cea mai costisitoare si cred ca o sa renuntam anul asta la revelion (adica stam cuminti acasa la vila Plapumioara). De fapt prietena mea, care e plecata de multi ani in Anglia, anul asta a fost naturalizata acolo si a reusit sa-si cumpere casa in Londra. Iar din vara tot ne invita sa mergem la ea, asa ca am decis sa mergem de revelion la ea impreuna cu alta prietena si cu sotul ei. Dar de revelion o sa vina mama ei la ea si nu mai are unde sa ne primeasca si pe noi 4, asa ca ne-a rugat sa venim in noiembrie la ea. Asa ca am schimbat data, dar nu cred ca ne mai permitem sa mai petrecem si revelionul in deplasare anul asta. Si oricum cred ca la ora asta s-au rezervat deja toate locurile ieftine si bune. E adevarat ca nu o sa platim cazare, ca stam la prietena mea, dar ceva de mancare tot o sa luam ca doar nu om sta numai pe mancarea ei, iar biletele de avion au fost aproape 1200lei (la WizzAir). Acuma sa vedem ce putem vizita in trei zile (ca mai multe nu am avut cum sa luam).
Cand mai prind si eu putin timp liber cam renunt la net in favoarea desenului. Incerc sa desenez cat mai mult ca sa imi exersez mana, incerc sa citesc cat mai mult despre tehnici de pictura (mi-am cumparat o carte foarte interesanta despre pictura in ulei). Iata cateva din mazgalelile mele din ultima vreme:

http://img824.imageshack.us/i/roseh.jpg/ http://img180.imageshack.us/i/fiulomului.jpg/ http://img839.imageshack.us/i/zambet1.jpg/

Cam atat de aici de pe frontul de est al tarii ca mai multe nu avem de unde - deh, e criza.

Trimis de: leirn pe 10 Nov 2010, 02:51 PM

---

Trimis de: leirn pe 10 Nov 2010, 02:53 PM

Io cre ca poti sa ai in continuare grija de corpul tau si fara dieta aia. Ok, mananci lacatate nedegresate. Asta inseamna ca in loc sa prajesti ceva, ai putea sa fierbi. Ai bagat carbohidrati. Well, baga-i doar in cantitati strict necesare. Redu consumul de carne si creste-l pe cel de legume. Telina e ieftina si se gaseste iarna, ridichea neagra la fel...si multe altele. Trebe doar sa fii deschisa si la alte moduri de abordare ale alimentatiei si sa gasesti ce ti se potriveste.
Iar zaharul, dulceturile si bauturile dulci...recomand sa le elimini.Mananca 1 lingurita/zi miere(cu scortisoara, daca vrei). E o alternativa ieftina si sanatoasa la dulciuri. Aia e portia de dulce. Sau poti manca mai multe fructe. Stafidele sunt dulci...Nah, sunt o gramada de variante ieftine si sanatoase.
Ai mai putea de asemenea sa faci miscare 10 min/zi(daca deja faci, atunci cu 5 min in +). Ma refer aici la alte activitati decat mersul sau sexul.
Spor la pictat.

Trimis de: dascalita pe 10 Nov 2010, 10:51 PM

Mi-a fost dor sa te mai vad pe aici. Imi place ce ai desenat! Ma bucur ca ai ridicat deja un cat la casa voastra.
Leirn are dreptate cu dieta, nu trebuie sa disperi ! Tu esti creativa, poti scoate ceva fain si dintr-un buget restrans.La tara laptele e ieftin (cel putin asa e la mine in sat, 1 leu litrul).Pune la prins, dai smantana soacrei si tu papa iaurt degresat! Poti face branza proaspata din laptele prins si degresat,salate de telina , cartofi copti...Bine ca snteti sanatosi!
Astept impresii din Anglia!

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Nov 2010, 11:30 AM

Multumesc fetele, pentru sfaturi! Si trebuie sa recunosc ca si mie mi-a fost dor de voi si de han.
Uau ce bine suna miere cu scortisoara! Amandoua imi plac si cred ca o sa le introduc in alimentatie mai ales ca de luni intram in post. Oricum va trebui sa elimin carnea, lactatele si branzeturile, ouale, total din alimentatie pentru cateva saptamani. Problema mea este ca multe din legume nu imi plac, de exemplu: varza, ridichea neagra, fasolea verde, dovleceii (nu dovleacul pentru placinta, ca ala imi place la nebunie!).... Eu in posturi ma bazam pe paine, cartofi, orez, fasole uscata, soia, ciuperci, spanac, telina si morcov dar cu exceptia ciupercilor si a telinei toate au carbohidrati multi si mereu ma ingrasam in posturi. O sa vad eu cum fac in acest post. Rosiile si ardeii grasi imi plac dar sunt scumpi, vinetele la fel.... Ma gandeam sa incerc sa le disociez, pe grupe de alimente.... dar o sa vad ce fac. Cu fructele nu am probleme ca imi plac toate si in stare cruda si preparate. Nuci si mere s-au facut destule anul asta pe la soacra-mea prin gradina. Ne descurcam noi pana la urma. Vorba dascalitei: bine ca suntem sanatosi!
Zaharul si sucurile le-am eliminat de mult din alimentatie, dar tot mai pap din cand in cand cate o bucatica de ciocolata, o jumate de plcinta poale-n brau facuta de soacra-mea, o jumate de felie de cozonac, sau un paharut de coliva de hram (ca a fost hram in sat luni de Mihail si Gavril)...
Anul trecut in postul Craciunului am facut clatite de post cu ciuperci. Adevarul e ca au carbohidrati clatitele, iar ciupercile se calesc... si nu-s asa bune la fiere, dar te lingi pe degete daca papi. Mi-e pofta numai cand ma gandesc! Abia astept sa fac intr-o zi. Promit ca voi manca cumpatat!
Miscare fac muuulta in fiecare zi, kilometri intregi, dar numai cu masina. Stiu ca nu se pune, dar momentan nu imi ramane timp si pentru ceva sport. Sunt o sedentara: imi petrec timpul pe scaun la birou, pe scaun in masina si pe scaun acasa cand pictez sau desenez. Doar cand trebaluiesc prin curte mai fac ceva miscare si cand facem cumparaturile din hipermarketuri (si asta este fix zero la capitolul sport).
Dasca, la capitolul casa si eu sunt multumita in conditiile actuale. La inceputul anului ne propusesem mai mult, dar acum zic mersi si de atat. Ma bucur ca iti plac desenele mele, doua din ele le-am inscris intr-un concurs pe un forum de arta (cel cu Iisus si fata cu rochie galbena). Mi-as dori mult sa gastig premiul (consta intr-o carte de anatomie artistica) dar nu cred ca ma ridic la nivelul altor artisti de pe forumul respectiv. Oricum pentru mine e o noutate chiar faptul in sine ca particip la un concurs de arta.
Am mai incercat sa va mai citesc pe aici pe la han, dar mult s-a mai scris de cand nu am mai trecut pe aici! Nu reusesc sa recuperez asa ca am mai sarit ceva posturi din urma.... am incercat macar ultima pagina la fiecare sa o citesc, dar mai am.
Va imbratisez cu drag!

Trimis de: fiica_lunii pe 16 Nov 2010, 10:16 AM

Suferinta este o parte importanta din viata, o parte necesara in slefuirea noastra ca indivizi. Poate ar trebui sa nu ne mai fie frica de suferinta, in masura in care acceptarea acelei suferinte iti va aduce ceva mult mai bun pe termen lung, ceva ce altfel nu poti obtine. Dar cred ca exista si suferinta inutila. Insa de orice fel ar fi suferinta (utila sau inutila) daca te impotrivesti ei se amplifica, daca incerci sa te lupti cu suferinta creste. Cu cat mai mult te razvratesti impotriva ei, cu atat mai mult suferi si prin mult ma refer si la intensitate si la perioada in care se manifesta suferinta, cu cat te zbati mai mult cu atat iti faci tie mai mult rau. Atunci ce ar trebui sa facem? Sa acceptam pur si simplu faptul ca trebuie sa suferim, ca nu avem de ales (de ex: atunci cand cineva drag pleaca dincolo) caci acesta este mersul natural al lucrurilor si nu avem cum sa-l schimbam si e inutil sa ne revoltam impotriva suferintei si sa ne intrebam "de ce?". Putini oameni pot trece prin suferinta cu inima impacata, pot vedea clar ca dincolo de suferinta e liniste si impacare, serenitate, lucruri la care poti ajunge doar prin acceptarea suferintei.
In trecut am suferit si eu din dragoste, dar numai acceptarea mi-a adus liniste. Numai acceptarea m-a facut sa pot iubi din nou. De iubit cu adevarat am iubit doar trei barbati, iar ultimul din ei imi e alaturi, imi e partener de viata, dar daca nu as fi acceptat suferinta intr-un anumit moment al vietii nu as fi ajuns la maturitate emotionala, nu as fi fost pregatita pentru el. Daca atunci nu as fi avut puterea sa ma resemnez si sa aleg calea cea mai buna pe termen lung, acum viata mea ar fi fost cu totul alta, mult mai intunecata. De multe ori imi amintesc acea perioada neagra cand pentru mine parea a fi sfarsitul lumii si imi ma bucur ca am trecut prin acea suferinta si ca am invatat tot ce era de invatat. A meritat suferinta si asteptarea.

Trimis de: Felina pe 16 Nov 2010, 12:57 PM

Trimis de: punctt pe 16 Nov 2010, 08:32 PM

Fiica_lunii, felicitari pentru cele 13 kg topite. De asemenea, felicitari pentru mentinere.

Trimis de: fiica_lunii pe 17 Nov 2010, 02:15 PM

QUOTE(punctt @ 16 Nov 2010, 08:32 PM)

Fiica_lunii, felicitari pentru cele 13 kg topite. De asemenea, felicitari pentru mentinere.

Trimis de: punctt pe 17 Nov 2010, 05:08 PM

... stiu cum e... timp de patru ani de zile am avut obezitate gr.I, adica aveam peste 20 de kg in plus fata de greutatea mea normala (aveam peste 71 kg la 1,50 m inaltime). Deci, te inteleg perfect cum te simti. Eu abia anul acesta am reusit sa slabesc. Am ajuns la limita maxima a greutatii normale si mi s-a luat o piatra de pe inima.

Trimis de: fiica_lunii pe 18 Nov 2010, 01:05 PM

QUOTE(punctt @ 17 Nov 2010, 05:08 PM)

... stiu cum e... timp de patru ani de zile am avut obezitate gr.I, adica aveam peste 20 de kg in plus fata de greutatea mea normala (aveam peste 71 kg la 1,50 m inaltime). Deci, te inteleg perfect cum te simti. Eu abia anul acesta am reusit sa slabesc. Am ajuns la limita maxima a greutatii normale si mi s-a luat o piatra de pe inima.

Trimis de: punctt pe 18 Nov 2010, 08:43 PM

Multumesc!

Nici eu nu vreau sa raman la limita maxima a greutatii normale. Eu tot timpul am fost slabuta, de ma lua vantul ... mai mult de 43 - 45 de kg nu am avut, chiar si dupa doua nasteri.

Sa fii sanatoasa si fericita. Spor la slabit si apoi la mentinere.

Trimis de: fiica_lunii pe 23 Nov 2010, 12:23 PM

Multumesc! Si tie spor la slabit si la mentinere!

Ma oftica rau vremea asta si ceata, tot mereu ma gandesc "daca nu o sa poata decola avionul din cauza cetii?" de parca daca m-as gandi atata nu s-ar mai intampla. Daca e sa se intample tot o sa se intample, asa ca nu are rost sa ma stresez atata. Mai bine ma pregatesc sufleteste de orice varianta si atat.
Cred ca o sa se ca*e pe ei de ras englezii daca deschid eu gura sa zic ceva in engleza mea de balta. In Grecia ma intelegeam perfect in engleza ca nici grecii nu stiau bine engleza si prindeau ideea chiar daca nu vorbeam corect. Dar in Londra cred ca va trebui sa-mi tin gura pe principiul "Un prost care tace nu se deosebeste cu nimic de un intelept care mediteaza"
Si sunt racita bocna, ieri mi-a fost rau tare si l-am rugat pe d-l primar sa-mi dea voie sa plec, iar sotiorul meu care era in oras cu niste acte la trezorerie m-a sunat sa ma intrebe daca nu vreau sa ma ia el de la munca. Normal ca m-am bucurat, ca imi plesnea capul de durere, in gat parca aveam sarma ghimpata nu numai cand inghiteam ci mereu, iar nasul era infundat si nu puteam sa-l folosesc, asa ca respiram pe gura si imi iritam gatul si mai tare. Asta desigur ca genera o tuse din aia urata magareasca, ceea ce irita gatul si mai tare. Pe scurt eram la pamant. A venit ubi meu pe la 12 si m-a luat si m-a dus la parintii mei acasa unde am luat un coldrexmaxgrip, un strepsils si m-am bagat in patutul cald si mami mi-a pus un fular cald pe cap si am dormit cam doua ore. Cand m-am trezit nu ma mai durea capul. Mama mea are darul de a-mi lua durerea cu mana, asa a fost intotdeauna cand eram bolnava: daca punea ea mana si ma ingrijea imi trecea mai repede.
Am continuat ieri tratamentul cu coldrex si strepsils, am pus aseara si picaturi in nas, iar azi ma simt deja mai bine: nu mai am nasul infundat si nici durerile alea de cap. A ramas gatul cu sarma ghimpata in el si tusea aia magareasca, dar sper sa scap si de astea pana plecam la Londra.

Trimis de: Afrodita pe 23 Nov 2010, 02:53 PM

Nu-ti fa tu probleme de engleza ta la Londra La cate natii traiesc acolo si cat de varza le e engleza multora, inclusiv a nativilor, crede-ma ca tu vei fi ok si vei primi complimente pentru engleza ta buna La urma urmei ce mai conteaza ce crede o vanzatoare sau barmanita, atata timp cat te faci inteleasa cu ce vrei? Ai destule griji pe cap si cu cat esti mai relaxata in privinta vorbirii englezei, cu atat va iesi mai bunape gura ta, ai sa vezi

Sanatate multa

Trimis de: fiica_lunii pe 24 Nov 2010, 09:39 AM

Multumesc Afro! Si tie sanatate si liniste iti doresc!
Sper sa ma descurc cu engleza, mai ales daca zici ca nu-s chiar asa de "profesori" nici aia pe acolo

Cu raceala ce sa zic... ieri ma simteam mai bine pana cand deodata aseara am ramas fara voce A fugit al meu in oras la singura farmacie care e deschisa si noaptea si mi-a luat un sirop ca nu aveam in casa asa ceva si chipurile, azi-dimineata imi revenise vocea... cam din butoi ce-i drept, dar macar pot vorbi. Umblu cu doftoriile dupa mine, iar am o stare nasoala si tocmai am primit si o veste mai aiurea... dar o sa trecem si peste asta cu ajutorul Celui de Sus.

Trimis de: fiica_lunii pe 3 Dec 2010, 11:26 AM

Ca sa vezi ce inseamna sa fii ocrotit de Cineva de Sus. Am plecat vineri pe la ora 14.00 catre Bucuresti caci avionul spre Londra era sambata dimineata la ora 10.00. Cum trebuie sa fii in aeroport cam cu doua ore mai devreme pentru a avea timp sa treci prin toate procedurile de control vamal, ar fi fost mult mai dificil sa plecam sambata dimineata (trebuia sa plecam pe la 3 dimineata calculand drumul bacau-bucuresti la 5 ore - drum pe care noi l-am facut vineri in 4 ore). Asa ca am hotarat sa dormim o noapte la prietenii nostri din Bucuresti cu care urma sa plecam a doua zi la Londra. Desigur ca prietena mea a insistat ca la intoarcere (adica marti dupa-amiaza) sa mai ramanem o noapte la ei caci a doua zi fiind 1 decembrie nu lucram. Initial am fost de acord, dar dupa noaptea de vineri dormita la ei (de fapt ne-dormita ca ei au facut bagajele pana dimineata si eu nu pot dormi in zgomot) m-am hotarat sa nu mai raman la intoarcere inca o noapte la ei ca eu daca nu ma odihnesc cum trebuie mai multe zile, am stari de lesin de la oboseala si cum stiam ca joi si vineri merg la munca, nu vroiam sa lesin pe acolo (si asa ieri inca nu eram odihnita cum trebuie si nu ma puteam concentra). Si cand eram prin Londra ma mai suna si tatal meu sa-mi zica: "sa nu ramaneti in Bucuresti pana miercuri ca marti noapte spre miercuri e cod galben de ploi, ninsori si viscol, asa ca riscati sa nu va puteti intoarce." Oricum noi ne hotarasem sa nu ramanem, asa ca l-am linistit. Si nu pot sa cred ce la limita am fost, caci zborul nostru a fost fara probleme, drumul de la Bucuresti spre Bacau a fost ok (l-am facut in 3 ore desi pana dincolo de Buzau ploua) si uite-asa am ajuns acasa pe la 23.30 marti noapte spre miercuri. A doua zi nu-mi venea sa cred ce vedeam la stiri: accidente din cauza poleiului, drumuri blocate (pe la Buzau), zboruri anulate si toate astea la distanta doar de cateva ore in urma noastra.

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Dec 2010, 11:06 AM

Inainte de a pleca la Londra:

In primul rand voi mentiona ca, inainte cu doua saptamani de a pleca, pe mine ma incerca raceala. In prima saptamana am dus-o cu coldrex-max-grip si strepsils. A doua saptamana, luni imi era rau la servici de nu ma puteam tine pe picioare. M-am invoit si am plecat acasa. Am mai lalaito eu cu coldrex si strepsils dar era din ce in ce mai rau: nu mai dormeam noaptea ca nu puteam respira si tuseam aproape continuu. Joi eram deja terminata si vineri trebuia sa plecam. Imi doream sa stau acasa sa-mi revin, nu mai vroiam sa plec dar nu ne dadea compania banii pe bilete inapoi (le cumparasem la inceputul lunii) si in decembrie nu am mai fi avut cum sa mergem.
Joi m-am dus la doctorita de familie (cu programare desigur) si mi-a dat un pumn de pastile: antibiotic puternic (augmentin), pastile impotriva candidozei generate de antibiotice, pastile de tuse, pastile de respirat (aerius). Si cu pumnul de pastile dupa mine am plecat la drum. Tratamentul a inceput de joi seara.
Nu mai spun ce stari aveam... in afara de faptul ca tuseam din piept caci infectia coborase din gat catre plamani si ma durea rau pieptul, in afara de faptul ca mereu imi curgea nasul, mai aveam si senzatii de frig ca apoi sa-mi fie foarte cald iar vocea abia mi se auzea cand vorbeam. Si ma enerva ca ma vedeau cei din jur ca fac eforturi sa vorbesc si ma mai intrebau "poftim?" (ca nu auzeu din prima ce spuneam). Mama preietenei mele pe drum mi-a pus o mie de intrebari chiar daca vedea ca nu pot vorbi. Eram vai de capu' meu si ma manca in c*r sa merg la Londra!
Si vineri pe la 14, dupa servici, am plecat spre Bucuresti. Ajunsi la prietenii nostri am stat la masa si apoi ne-au dus intr-un mall foarte frumos ornat pentru Craciun, unde noi fetele (nebunele) ne-am dat in caruselul pentru copii. Sotul prietenei mele era cam jenat si nici nu a vrut sa ne faca poze, dar sotiorul meu care ma stie ca's mai copil la minte si nu se jeneaza cu mine, ne-a facut o gramada de poze cat s-a invartit caruselul. Mostra de poza cu copil supradimensionat, in carusel
http://img255.imageshack.us/i/dscf1578z.jpg/
Din cauza ca eram in miscare nu au iesit foarte clare pozele.

Trimis de: fiica_lunii pe 8 Dec 2010, 02:27 PM

Calatoria la Londra:

Dupa ce am plutit timp de trei ore pe o mare de nori albi pufosi scaldati in lumina, unii laptosi, altii firavi si transparenti ca niste voaluri de sub care se zarea pamantul abastrui, pe alocuri maroniu-roscat, brazdat de rauri albastru inchis, de munti cu varfurile albe de zapada, de gramajoare albe de asezari omenesti, dupa ce ne-am umplut ochii de albastrul frumos al cerului, am ajuns pe aeroportul Luthon de langa Londra.
Gramajoare albe de asezari omenesti http://img213.imageshack.us/i/dscf1595l.jpg/

Fasii de pamant maroniu-roscat pe trupul albastrui al Terrei http://img716.imageshack.us/i/dscf1593.jpg/

Munti inzapeziti, paduri batrane si albite.... iar peste toate, nori diafani din lumea vrajita a viselor copilariei http://img574.imageshack.us/i/dscf1590.jpg/ http://img577.imageshack.us/i/dscf1596.jpg/

Albastrul nemarginit al orizontului ce ne-a purificat ochii timp de trei ore http://img823.imageshack.us/i/dscf1591.jpg/

Prietena mea nu avea cum sa ne astepte la aeroport asa ca ne-am orientat (desigur la indicatiile ei prin telefon) spre un autocar care ne-a lasat in centrul Londrei (statia Victoria) dupa o calatorie de 80 minute. De cand am inceput sa trecem pe langa primele localitati am simtit gustul traditionalismului englez. Un gust interesant, placut, care s-a accentuat odata intrati in Londra. Am fost fascinata de cladirile lor de caramida netencuita, in forme arhitecturale traditionale, de strazile lor inguste, dar totusi cu o circuatie mult mai fluida si mai cu bun-simt decat in Bucuresti. Tot timpul calatoriilor cu mijloacele de transport la suprafata l-am petrecut observand strazile, cladirile, pietele, parcurile etc. Mii de ganduri si impresii m-au napadit in momentele alea, dar cum nu-mi sta in obicei sa notez, caci as spulbera magia momentului, ci pur si simplu le savurez, acum nu-mi mai amintesc decat o parte din trairile si impresiile respective. In timp s-au cernut.
Nu mai spun ca ne-au rupt la buzunare costurile transporturilor in comun, dar macar a meritat. Cu prietena mea L, care ne chemase in Londra ne-am intalnit seara si a fost o revedere foarte fericita, caci a trecut un an si jumate de cand ne vazusem ultima oara (de la nunta mea).
Va URMA, caci azi nu mai am cand

Trimis de: fiica_lunii pe 15 Dec 2010, 11:52 AM

Zile pline la munca, abia am timp sa respir. Asa a fost mereu luna decembrie. Si inca nu s-a terminat.

Calatoria la Londra:
In prima seara cand am ajuns, am mers la un party, la o romanca de-a noastra (prietena cu L) care isi sera ziua. A fost frumos la party, mai putin manelele care au fost din abundenta. Noroc ca avea si ceva muzica populara printre manele (ceva hore). Am stat pana tarziu, m-am imprietenit cu o negresa cu care am tot vorbit in engleza mea de balta.http://img809.imageshack.us/i/dscf1614u.jpg/

A doua zi, duminica ne-a plimbat prietena mea L prin Green Park, pe la Palatul Buckingham, prin parcul St James, am vazut Ochiul Londrei, am facut cunostinta cu Big Ben , ne-a dus prin Trafalgar Square, ne-a dus sa vedem garda calare. Am facut tone de poze, mai ales prin parcul St James care era plin (dar chiar plin) de gaste, veverite, rate, pescarusi si porumbei si chiar o lebada neagra am vazut pe lacusorul din parc. Oricum a fost o zi superba insorita, chiar daca soarele era cu dinti si batea un vant patrunzator numai "bun" pentru raceala mea. Oricum degeaba luam antibiotice, daca nu stateam la caldura. Nu prea aveau efect pastilele si eu ma simteam rau de tot, dar incercam sa-mi ignor starea. Aveam prea multe de vazut ca sa mai conteze.
Portile palatului Buckingham http://img691.imageshack.us/i/dscf1648f.jpg/
Parcul St James: http://img843.imageshack.us/i/dscf1699l.jpg/ http://img403.imageshack.us/i/dscf1702iy.jpg/ http://img35.imageshack.us/i/dscf1719d.jpg/ http://img255.imageshack.us/i/dscf1721s.jpg/ http://img821.imageshack.us/i/dscf1726b.jpg/
Aproape de Big Ben http://img560.imageshack.us/i/dscf1745.jpg/
Au insistat aia sa ne angajam in politia londoneza.... dar la valoarea noastra... i-am refuzat
http://img41.imageshack.us/i/dscf1794t.jpg/
Desigur ca nu puteam sa ma apropii de cai fara sa pun mana pe ei (si ce cai superbi erau!):
http://img42.imageshack.us/i/dscf1792i.jpg/

Luni prietena mea a mers la munca, iar noi ne-am trezit de la prima ora sa plecam impreuna cu ea, ca sa avem timp sa vedem cat mai mult din ce ne propusesem. Doar doua obiective ne propusesem sa vedem: London Bridge si British Museum, dar eram pe cont propriu in Londra intr-o zi in care era greva la metrou. Dap, dupa ce ca am stat numai trei zile, am prins si greva la metrou asa ca ne-am inceput ziua de luni calatorind pana la London Bridge cu unul din autobuzele lor celebre rosii cu etaj. Cu o zi inainte fotografiasem acele autobuze cu etaj si imi dorisem sa calatoresc cu ele. Acum eram extraordinar de incantata ca voi calatori cu unul din ele, dar dupa doua ore de inghetat bocna in ele eram rupta, nu-mi mai trebuia autobuz in veci, dar stiam ca va mai trebui sa mai calatoresc in ziua aia cu autobuzul. Cand am coborat in statia London Bridge tremuram ca o piftie si imi patrunsese frigul si in maduva oaselor, abia mai puteam vorbi de ragusita ce eram si tuseam urat de tot. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut o cafenea sa beau ceva cald. Abia dupa ce ne-am dezghetat cat de cat ne-am dus catre pod. Am mers printre cladiri de birouri, inalte si moderne iar cand am iesit dintre ele, pe malul Tamisei, ne-a izbit un vant taios care parca ne spunea "nu va apropiati mai mult". Desi mai aveam de mers pe malul apei pana la pod, nu mai rezistam. Era atat de frig incat ne-am multumit sa privim podul de la departare, sa facem cateva poze si apoi am plecat. Am zis ca o sa-l vedem mai de aproape alta data .
http://img256.imageshack.us/i/dscf1825.jpg/ http://img839.imageshack.us/i/dscf1828d.jpg/

De acolo am reusit sa calatorim cu metroul pana la British Museum, caci in Londra cand e greva la metrou se inchid doar o parte din statii, mai tarziu se deschid o parte din ele si se inchid altele si tot asa. O nebunie totala. In fine, la British Museum, desi am stat multe ore nu am reusit sa vedem decat o parte din salile imensului muzeu. Am vazut Egiptul, Japonia, cate ceva din cultura Maya, aztecii, indienii americani si eschimosii, sala ceasurilor si putin din Grecia. M-am minunat cate artefacte, statui uriase de piatra, bucati de perete din piramide (picturi in fresca) etc au putut cara englezii. Privin la toate, a cuceri, a descoperi a devenit echivalent cu a-si insusi, a fura, a prada.
Egipt:
http://img529.imageshack.us/i/dscf1905y.jpg/ http://img121.imageshack.us/i/dscf1913e.jpg/ http://img251.imageshack.us/i/dscf1920kq.jpg/
http://img510.imageshack.us/i/dscf1924n.jpg/ http://img697.imageshack.us/i/dscf1932t.jpg/ http://img638.imageshack.us/i/dscf1933g.jpg/
http://img707.imageshack.us/i/dscf1934e.jpg/ http://img257.imageshack.us/i/dscf1935k.jpg/
Japonia:
http://img526.imageshack.us/i/dscf1942p.jpg/ http://img697.imageshack.us/i/dscf1969y.jpg/
Statui egiptene si grecesti:
http://img153.imageshack.us/i/dscf1982a.jpg/ http://img834.imageshack.us/i/dscf2001v.jpg/ http://img227.imageshack.us/i/dscf2008s.jpg/
Oricum ne-ar fi trebuit cateva zile sa vedem tot muzeul in tihna dar ne-a doborat foamea. Dupa ce am mancat am mai facut doua ore de frig cumplit in autobuzul rosu cu etaj, caci intre timp se inchisesera toate staiile de metrou din zona. Am ajuns acasa la L seara si ne-am asezat la taclale. Am tot povestit pana tarziu noaptea, cand ne-am apucat sa ne facem bagajele caci a doua zi (marti) aveam avionul de intoarcere la 10 dimineata. Ne-a comandat L un taxi cu care era sa pierdem avionul. In aeroport trebuia sa fim cu doua ore mai devreme, iar pentru drum ne-am rezervat doua ore (la dus facusem 80 minute cu autobuzul). Deci am plecat cu 4 ore mai devreme si tantalaul de taximetrist s-a ratacit, a mers aiurea, a intrat pe alta autostrada, a trebuit sa se intoarca si a ramas fara carburant, asa ca a trebuit sa iasa de pa autostrada intr-o localitate sa alimenteze si am ajuns la aeroport cam la limita. Am cam alergat la ceck-in si spre norocul nostru avea intarziere avionul (cam 20 minute) asa ca am reusit sa facem toate formalitatile la timp.
Cam asta a fost, in linii mari calatoria la Londra. Desigur ca peripetii au fost mai multe, dar mi-ar trebui pagini multe sa le povestesc.
Sa nu uit sa mentionez mizeria din Londra. Am trecut luni dimineata pe la 7 printr-o piata (cand mergeam spre statia de autobuz). Imi aminteam de anul trecut cand am locuit in Bacau intr-un bloc deasupra pietei centrale: in fiecare noapte erau oameni care strangeau toate mizeriile in tomberoane pe roti si apoi spalau piata cu furtune cu apa. Dimineata cand plecam la servici piata era curata ca lacrima. In Londra, luni dimineata puteai vedea pe jos prin piata numai hartii, resturi de alimente care miroseau groaznic desi erau partial inghetate (ca afara erau sub 0 grade) tot felul de murdarii (zeama de la legume stricate, cred ca si voma era) de ti se intorcea stomacul pe dos. Erau niste carmangerii deschise iar in fata lor mormane de mizerii si zemuri curse pe asfalt si imputite, nici nu ass fi putut intra in magazinele respective. Imi inchipui ce putoare trebuie sa fie vara pe acolo. In autobuzele rosii erau numai ambalaje de cipsuri si sucuri pe sub scaune si resturi de sandvisuri. Bacau este un oras ce straluceste de curatenie comparativ cu Londra.
Cu toate acestea as vrea sa mai ajung in Londra, caci sunt locuri frumoase de vizitat.

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Jan 2011, 08:35 PM

La multi ani, suflete calatoare prin han! Sa va dea Domnul in noul an, tot ceea ce aveti nevoie (chiar de constientizati ori nu)!

Sper ca ati avut sarbatori frumoase si luminoase. Ale mele au fost minunate si atat de vesele, cum de multi ani nu am mai avut. Cele trei zile de Craciun le-am petrecut numai cu familia reunita: in prima zi am mers cu socrii la parintii mei, unde era si fratele mamei de la Constanta cu matusa-mea; a douazi am petrecut-o impreuna cu parintii mei si fratee mamei, la nanul meu de botez (fratele tatalui meu) si cu alte rude; a treia zi iar am fost invitati la parintii mei unde au venit si nanii mei de botez. M-am simtit foarte bine in sanul familiei, am daruit si am primit cadouri minunate. Intre Craciun si Anul nou am avut zile infernale la servici, dar stiam ca asa va fi, in fiecare an a fost asa. Oricum a trebuit facut totul la foc automat. In zilele alea au fost in Bacau prietena mea de la Bucuresti cu care am fost in Anglia, dar nu am reusit sa ne vedem caci eram ocupata pana peste cap. Si aveam un mare regret ca trebuia sa plece si nu mai aveam cand sa ne vedem. Si cand eram eu inglodata in munca si trista ca prietena mea a plecat si nu ne-am vazut ma trezesc cu ea pe la servici. Am fost in culmea fericirii, nici nu stiam ce sa mai spun, a fost cea mai frumoasa surpriza. Am fost foarte fericita. A fost o zi superba, ultima zi de munca din 2010. Vineri ambii sefi (al meu si al sotului) au dat liber la toti angajatii asa ca am plecat de joi seara la munte.
Cu ani in urma am avut un prieten S.I. (amic) la care am tinut foarte mult. Il apreciam pentru sufletul lui, pentru faptul ca nu puteam fi niciodata trista alaturi de el, pentru felul lui de a fi si cred ca ma aprecia si el caci eram persoana careia i se confesa cel mai mult. Din grupul nostru de prieteni eram singura care stia secrete din trecutul lui care el le considera mai intunecate, suferinte prin care trecuse fara sa aiba vre-o vina, cand era copil, dar pe care el cu greu le rostea in fata celorlalti. Am petrecut multe revelioane frumose impreuna si cu alte ocazii ne intalneam. Avea o casa la munte in care locuisera bunicii lui. Eram un grup frumos, vesel, pentru ca el era vesel si atragea in jurul lui numai oameni veseli, joviali. Si eram foarte apropiati si intimi pana i-am atras atentia ca fata pe care el o iubea (si care imi fusese prietena mult timp, pana am priceput eu ca ma "manca" pe la spate) isi bate joc de el. Asta pentru ca eu stiam ce urat vorbea ea despre el pe la spate si ce ii "cocea". Dar el era atat de indragostit de ea incat nu m-a crezut si s-a departat de mine. Probabil a interpretat atentionarea mea ca un gest facut din gelozie. Aici s-a rupt ceva... el s-a departat de mine si a inceput sa ma minta atunci cand iesea cu ea. Ea, impreuna cu alta "prietena" a inceput sa ii umple capul cu intrigi si atunci eu m-am retras din grupul care incepuse sa se destrame si mi-am vazut de viata mea. La scurt timp fata pe care el o iubea (si chiar vroia sa o ceara in casatorie) si care il suna numai cand avea nevoie de el sa o scoata dintr-o belea sau sa o ducacu masina undeva, i-a facut o surpriza: s-a casatorit cuun tip pe care il cunostea de o luna si a plecat din Bacau impreuna cu el. Amicul meu S.I. si-a dat seama atunci de ceea ce am vrut eu sa il atentionez, dar era prea tarziu. M-a sunat in cateva randuri sa ne intalnim, dar l-am refuzat ivocand lipsa timpului liber. Adevarul era ca ma simteam jignita ca nu avuse incredere in mine, desi stia ca nu mint, ci alesese sa creada o mincinoasa cronica (da, C. era o mincinoasa foarte abila si el stia ca ii mintise pe altii, dar cred ca a avut impresia ca el nu e intre acei "altii"). Au trecut 4 ani in care am discutat la telefon in special cu ocazia sarbatorilor. El a continuat sa ma mai sune din cand in cand sa vada ce mai fac. In 2009 l-am invitat la
nunta mea. A venit la cununia civila cu un bucht urias de trandafiri albi si si-a cerut scuze ca nu va veni seara la petrecere dar a zis ca se va "revansa". De atunci am mai vorbit la telefon cu cateva ocazii in care a zis ca doreste sa se revanseze fata de noi si sa ne invite la munte. Si iata ca inainte de revelion (cand nu aveam nici un plan pentru revelion ca nu am reusit sa rezervam nimic) ne-a sunat si ne-a invitat la munte, la cabana bunicilor lui, unde eu mai fusesem de multe ori si petrecuse clipe minunate cu prietenii nostri. Am acceptat. Am simtit ca sotul meu a fost putin sceptic la inceput, a cerut multe detalii despre amicul meu S.I. si despre genl de relatie pe care o am (am avut-o) cu el. Banuiesc ca sotul meu a fost putin gelos pe faptul ca S.I. ma suna mereu s astabilim detaliile calatoriei si a avut cteva zile in care parea trist si ingandurat. Nu mi-a zis nimic, dar stiu sigur ca nemultumirile lui si starile lui negative erau legate de S.I.
Si cum spuneam, joi seara am plecat la munte la cabana bunicilor lui S.I. Nu o sa intru in detalii. Doar voi spune ca am fost un grup de 12 persoane (6 perechi, patru din ele casatoriti) toate haioase, fara fite si super de treaba. Ne-am distrat si am ras continuu, am petrecut, ne-am plimbat pe malul lacului inghetat, ne-am dat cu placa pe partie, iar glumele au curs non-stop. Si inca doua lucruri minunate s-au intamplat:
primul: l-am simtit pe S.I. din nou apropiat cum eram cu multi ani in urma, am simtit ca timpul a stat in loc, am simtit ca nu am fos treci unul cu altul niciodata, ca totul este exact asa cum era atunci, inainte sa se destrame acel grup
al doilea lucru: sotului meu i-a disparut orice umbra de indoiala si l-a indragit enorm pe S.I. si reciproc, iar in anu 2011 au intrat amandoi ca oi prieteni vechi de un secol.
Am trait niste momente minunate acolo la munte si am cunoscut persoane minunate (caci nu cunosteam persoanele din acest grup) si cel mai mult am indragit-o pe prietena lui S.I. care este o fata deosebita si sper din tot sufletul ca relatia lor sa fie una pe termen lung.

Pot sa spun ca am intrat frumos in noul an si am avut sarbatori cu adevarat luminoase si magice, pline de iubire si prietenie.

De acum ma pregatesc pentru lunea viitoare sa iau viata din nou in piept caci vine urtea de Conturi in control si vor sta mai mult de o luna. Deja am incept sa-mi pun in ordine dosarele si sa ma pregatesc. Saptamana asta va fi grea la servici iar luna care urmeaza va fi un calvar.

Trimis de: Data'q pe 5 Jan 2011, 11:31 AM

La mulţi şi binecuvântaţi ani!

Trimis de: dascalita pe 5 Jan 2011, 09:07 PM

Sa ai un an bun si sa vedem casa ridicata, caminul solid si voi fericiti si impliniti!

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Jan 2011, 09:23 AM

Multumesc Data'q si Dasca
Sa ne dea Domnul, ceea ce altii incearca sa ne ia!

Sa poti sa crezi cand unii te inseala,
Sa te ridici cand altii te doboara,
Sa poti pastra ce unii vor s-alunge,
Sa razi chiar daca sufletul iti plange
Si cald tu sa ramai chiar daca-afara ninge!
Aceasta-i arta de-a invinge!

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Jan 2011, 01:08 PM

Iaca si o poza de la rev. in care m-am mascat in "Bianca lui Bote". Cand am coborat in sufragerie o parte din grupul cu care eram la munte nu m-au recunoscut. Prietena lui S.I. mi-a zis "Cand te-am vazut am crezut ca au mai venit persoane noi la cabana"

http://img51.imageshack.us/i/dscf001.jpg/

Trimis de: fiica_lunii pe 22 Jan 2011, 11:12 PM

In ultimul timp intru rar si numai ca sa va citesc. La servici nu mai am timp deloc sa stau pe net, nu mai am timp nici sa-mi fac treburile zilnice, situatiile lunare, trimestriale, caci trebuie sa-i dadacesc pe astia de la Curtea de Conturi ca pe prunci. Si uite-asa de doua saptamani stau toata ziua si le dau lamuriri, le aduc dosare la nas, le scot date si le centralizez ca sa le aiba mura-n gura si tot ce mai cer, iar situatiile lunare sunt nevoita sa le mai iau sa le fac seara acasa. Uneori sunt franta de oboseala si n-am nici un chef, dar trebuie sa le fac. Ma exaspereaza ca au trecut numai doua saptamani din sase. Despre ei ce sa zic.... sunt destul de duri, dar pe de alta parte ne si explica unde vad ca avem carente si asta e super ok, adica iti explica in detaliu ce si cum sa faci in viitor ca sa nu mai gresesti.
Mai am inca patru saptamani grele, epuizante, dar vor trece.
Si de valentine's day ar trebui sa particip la un targ, dar ma tem ca nu o sa am timp sa lucrez si idei as avea, materiale am destule..... am niste cutiute frumoase din lemn brut, pentru bijuterii pe care le-as putea picta frumos.... doar timp sa am si dispozitie sufleteasca. Dar in schimb am Curtea de Conturi si asta imi ocupa tot timpul.

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Jan 2011, 07:08 PM

Saptamana asta, cei de la Curte au maturat pe jos cu fiecare din noi. De fapt cel mai in varsta a facut asta. Cel tanar vorbeste mai respectos, dar cel batran parca nu ar vorbi cu oameni ci cu carpe. Eu nu am suportat sa ma trateze ca pe un pres si m-am certat cu el. Nu stiu ce urmari va avea asta, dar momentan nu prea imi pasa. Am plans de nervi in ziua cand a fost cearta si cel tanar a intrat in birou si m-a vazut plangand. Desigur ca mi-a fost si mai ciuda, ca a vazut asta. Mi-am revarsat nervii si pe sotul meu intr-o seara desi nu a facut cine stie ce, dar eu eram cu nervii intinsi la maxim. Pe scurt a fost o saptamana de ca_at.
Dar a avut si ceva bun saptamana asta: am reusit sa pictez cateva cutii din lemn si imi place la nebunie ce a iesit. Unde mai pui ca am folosit o tehnica noua pe care am invatat-o de pe net. Si ce senzatie am avut cand a inceput sa-mi iasa (nu chiar din prima)! Asta m-a mai relaxat si spre sfarsitul saptamaii i-am tolerat iesirile mosului cu mai mult calm. Poate totusi voi participa la acel targ... oricum imi doresc mult asta. O sa incerc sa fac poze la cutiute, dupa ce se usuca si dupa ce le dau cu lac.
Pe zi ce trece ma simt tot mai sufocata de sistemul de munca la stat. Imi doresc tot mai mult sa ies din el... dar daca ies unde ma duc? As vrea sa lucrez intr-un domeniu unde imi pot valorifica inclinatiile artistice: in ceva ce implica arta decorativa. Dar in vremurile astea de criza nu prea se cumpra arta, asa ca domeniile adiacente nu prospera. Ma simt blocata, sufocata, plafonata. Ma simt inchisa intr-o colivie, cu aripile legate, astfel incat sa nu ma pot dezvolta. Simt ca sistemul in care lucrez incearca sa imi ucida spiritul si oricat m-as zbate sa ma eliberez pare in zadar.
Singurul mod de a-mi dezvolta spiritul mai ramane pictura, dar pentru ea am prea putin timp. Sunt insetata de dezvoltarea spiritului si imaginatiei, dar sunt condamnata sa ma zbat pe uscat, sa insetez fara vre-o speranta de ostoire. Pana cand, oare?

Trimis de: Afrodita pe 2 Feb 2011, 02:06 AM

Incearca sa vezi mai clar partea buna a lucrurilor: aceea cum ca tot ai timp sa faci ce-ti place - chit ca nu e tot timpul ce-l vrei.

Cel putin la mine faza e asa: imi doream sa fac xyz lucruri in 3-4-5 ore libere in fiecare seara. Niciodata n-apucam sa le fac pe toate, uneori nici macar unul. Eram atat de frustrata, razvratita, nervoasa si pornita impotriva tuturor, incat mi-am facut rau mie. De cand am inceput sa imi doresc in loc de xyz, doar xy, da' sa ma multumesc si daca-l fac doar pe x sau poate un Q ce nici nu era in plan - de cand ma multumesc cu ce fac, ce am si ce pot, parca s-a dilatat timpul si pot mai mult si mai bine si sunt mai fericita Incearca sa aplici asta saptamana asta, sa vezi cum te simti

Trimis de: fiica_lunii pe 22 Feb 2011, 02:35 PM

Multumesc Afro! Sa stii ca am citit de atunci ce ai scris dar nu am avut timp sa mai raspund. Inteleg ce ai vrut sa spui dar in perioada respectiva nu puteam pune in practica pentru ca eram intr-o stare de agitatie extrema. Am avut multe nopti dormite fara odihna, cu cosmaruri tenebroase, am avut zile in care simteam ca nu mai rezist, ca explodez.... Oricum acum s-au terminat acele zile, cei de la Curte au plecat, dar au lasat in urma lor multe lucruri de indeplinit care au cazut in carca mea desi o parte nu-mi apartin. Si "vizita" lor mi-a lasat un gust amar caci mi s-a dovedit o data in plus ca daca mai raman aici intr-o zi pot ajunge sa suport consecintele unor lucruri pe care nu le-am facut. Si consecintele pot fi grave, chiar penale. Imi doresc mult sa ies din sistemul asta atat de corupt. Nu stiu daca in sectorul privat e mai putina coruptie dar vreau sa aflu. Numai ca nu prea am unde sa merg. Mi-am mai aruncat ochii pe anunturi, dar nu am gasit nimic care sa imi atraga atentia. Momentan mai stau aici sub jug si imi tarasc zilele. Imi doresc mult o schimbare, dar nu depinde numai de mine ca ea sa se intample.
In cele 6 saptamani de cosmar totusi Cineva acolo sus a avut grija sa mai echilibreze balanta. Mi-a daruit afectiunea celor dragi, sprijinul partenerului meu de viata (nu doar cu vorbe, dar si faptic), mi-a daruit si momente alaturi de prieteni in care am uitat de griji si probleme si mi-a daruit si putere de creatie. Si ceea ce am creat a uimit si bucurat ochii multor oameni, ceea ce mi-a adus si mie multumire. Astea toate m-au ajutat sa rezist si sa trec peste toate obstacolele. Am vrut sa pun aici poze cu ce am realizat pentru targul de Valentine's day, la care am participat, dar sunt multe poze si nu am reusit sa-mi fac timp sa le incarc. Acum daca am scapat de control poate reusesc sa pun aici si pe blog ceea ce am lucrat.
Atat de multe lucruri bune si rele s-au intamplat in astea 6 saptamani si as vrea sa le pot scrie pe toate aici, dar nu imi permite timpul si memoria... asa ca ma limitez la cat pot
Mi-a fost dor de voi!

Trimis de: fiica_lunii pe 22 Feb 2011, 08:38 PM

Iata ca m-am invrednicit sa incarc si eu niste poze cu ce am lucrat eu in ultimul timp. La realizarea lor am combinat tehnici de pictura decorativa (one stroke) cu pictura clasica. Patru din ele si-au gasit stapanele

http://img703.imageshack.us/i/dscf2414i.jpg/ http://img707.imageshack.us/i/dscf2415s.jpg/ http://img20.imageshack.us/i/dscf2416c.jpg/ http://img341.imageshack.us/i/dscf2418j.jpg/

http://img843.imageshack.us/i/dscf2420k.jpg/ http://img219.imageshack.us/i/dscf2423g.jpg/ http://img220.imageshack.us/i/dscf2419b.jpg/

http://img830.imageshack.us/i/dscf2426t.jpg/ http://img337.imageshack.us/i/dscf2412p.jpg/

Trimis de: Afrodita pe 23 Feb 2011, 02:10 AM

Doamne, ca frumos mai pictezi!!! Ti-as scrie mai multe, da-s pe fuga acu'. Am vrut doar sa spun: wow!

Trimis de: fiica_lunii pe 25 Feb 2011, 07:32 PM

Merci Afro!

Saptamana asta, la munca, am incercat sa ajung la zi cu situatiile cu care am ramas in urma in timpul controlului, caci pe toti ne-au dat peste cap. Asta a insemnat alte ore peste program si agitatie multa. Asa ca inca nu am reusit sa recuperez din oboseala acumulata, dar oricum dorm mai bine noaptea.

Ce m-a incantat saptamana asta a fost faptul ca am reusit sa imi achizitionez primul numar al revistei "Curs de pictura" de la DeAgostini, dupa ce am cautat trei zile pe la chioscurile de ziare. Pe deasupra mi-am mai luat si niste materiale faine pentru pictura comandate de pe net. Ma tot mananca palmele sa pictez, sa incerc diverse tehnici nu neaparat de pictura, cum e tehnica decupage, tehnica servetelului cu care am cochetat putin saptamana asta si imi place ce iese. Am un fel de nerabdare si caut ziua de 72 de ore dar inca nu o gasesc

Trimis de: fiica_lunii pe 1 Mar 2011, 09:20 AM

Un martisor pentru toti (indiferent de sex) si va doresc sa aveti o primavara frumoasa, plina de soare si armonie!

Trimis de: Don Quijote pe 2 Mar 2011, 11:09 AM

Merci, s-a primit.

Trimis de: fiica_lunii pe 3 Mar 2011, 10:02 AM

Ieri am realizat ca anul acesta se implinesc 10 ani de la terminarea facultatii. Am cautat pe la mama prin albume pliantul cu numele tutror colegilor. Si pe langa pliant am gasit si invitatia la banchet si la ora festiva, poze de la banchet .... ah ce vremuri dom'le.... si ce-am mai imbatranit.... 10 ani!
Am doar cateva colege cu care am tinut legatura peste ani, dar cred ca si ele au mai tinut legatura cu alte colege... si tot asa... poate reusim sa gasim cat mai multi colegi si sa organizam o revedere.

Trimis de: Don Quijote pe 3 Mar 2011, 11:25 AM

Da, timpul trece.

Trimis de: fiica_lunii pe 4 Mar 2011, 12:20 PM

Ieri am cazut in oala cu melancolie tot vorbind cu o fosta colega de faculta si prietena buna, tot amintindu-ne de "peripetiile" noastre de pe vremea aia Ieri am sunat alta colega de facultate care m-a intristat putin pentru ca mi-a povestit de unele probleme destul de urate pe care le are Ce lume nebuna e in jurul nostru si cadem pe rand in iuresul asta oricat ne-am tine deoparte!
Nimic nu e sigur in lumea asta in afara de moarte si impozite....

Trimis de: fiica_lunii pe 9 Mar 2011, 11:28 AM

Alaltaieri seara era sa o pierd pe mama. A facut o criza de hipo-glicemie si era sa intre in coma diabetica. Dumnezeu a facut sa fim langa ea in acel moment, caci tatal meu nu s-ar fi descurcat singur. Am chemat salvarea din primul moment, dar nu a venit decat foarte tarziu. Am aflat ca erau doar doua salvari in seara aia in Bacau si nu se elibera nici una. Ne-am chinuit sa o ajutam sa-si revina, ne-am chinuit sa o tinem constienta ca daca isi pierdea cunostinta nu mai aveam ce sa ii fac. Dumnezeu ne-a ajutat si am reusit sa o stabilizam cat de cat si asa am reusit sa o ducem pana la masina. Cand plecam din parcare a sosit si salvarea si am transferat-o in salvare. Cu o seara inainte mersese ea singura la urgenta caci se simtea rau. Am asteptat-o si atunci la iesire si am vorbit cu ea. S-a suparat si nu mi-a spus, a tinut totul in ea si eu nu am stiut nimic, desi merg zilnic pe la ea si o intreb mereu.... dar nu mi-a spus nimic. Cauza supararii ei era mai veche si de multe ori am incercat sa o linistesc, sa o conving sa nu ia masuri.... si probabil cand a vazut ca eu tot ii spun sa nu ia masuri a decis sa nu imi mai spuna (ea in mintea ei era determinata sa ia dreptatea in mana). Oricum ce a facut ea duminica seara a fost o mare greseala si o imprudenta, desi eu ii explicasem urmarile cu mult timp in urma. Cu trecerea timpului am crezut ca a abandonat ideea dar ea o mocnea in continuare si nu-mi spunea nimic. Din cauza asta nici glicemia nu era cum trebuie de cateva saptamani iar ea imi motiva ca probabil a fost insulina veche. Dar nu insulina era vinovata ci zbuciumul ei interior, zbucium care a facut-o sa se simta tot mai rau iar apoi, duminica seara dupa actiunile ei imprudente in urma carora a primit niste lovituri si la propriu si la figurat (da, un vecin cretin si cu sotia lui au batut-o si politia nu a facut nimic in privinta asta) a ajuns la urgenta cu tensiune foarte mare. Abia atunci am aflat tot ce se intamplase, iar a doua zi, luni pe fondul supararii, a fost la un pas infim de mic de coma diabetica. Era sa isi piarda cunostinta de cateva ori, a fost chestie de secunde. Tatal meu si sotul meu o tineau sa nu cada, caci nu se mai putea tine pe picoare, iar eu ii dadeam zahar diluat in apa si sunam la salvarea care nu mai ajungea. Abia dupa ce i-am dat 10 lingurite de zahar si-a revenit putin si a putut sa se tina pe picioare, dar asta s-a intamplat dupa mai mult de jumatate de ora in care era sa o pierdem de cateva ori.
Acum este internata si mi-e frica de momentul cand va iesi din spital si cand va incepe iar sa se zbuciume si sa se supere.....
Acum e sub supravegherea atenta a medicilor, face analize care i-au iesit ingrijoratoare.
Acum stiu de ce am visat-o intr-o noapte pe bunica mea trista la ea acasa, iar apartamentul era foarte intunecat. Era trista caci ea stia framantarile mamei mele si poate si urmarile lor.... eu nu le stiam atunci.
Luni cand mama a avut criza, vorbisem cu ea la telefon si imi spusese sa nu vin. Am fost destul de ocupata in ziua aia dar oricat de limitat mi-a fost timpul, ceva (Cineva) ma tragea cu putere la ea, asa ca nu am conceput sa nu trec macar sa o vad.
Ieri am fost foarte bulversata si am plans de multe ori.... asa pur si simplu.... cu o noapte inainte (luni seara), cand am ajuns acasa tremuram rau de tot, duminica noapte dupa ce am aflat ca o batusera nu am putut dormi..... Nici azi nu sunt in apele mele, dar am incredere in Dumnezeu!

Trimis de: Felina pe 9 Mar 2011, 12:14 PM

Trimis de: Afrodita pe 10 Mar 2011, 01:22 AM

In ce zona sta mama ta si ce vecin e ala de bate o femeie de 50 de ani??? Nu de alta, da' cumnata-miu abia asteapta sa-si infinga mainile in niste oameni de genul, zau asa!!! Dumnezeule mare, da' ce-o avut cu femeia atat de rau de impartit de-o trebuit s-o casapeasca??

Stii? De multe ori ma intrebam daca am facut bine c-am plecat de-acolo, daca nu cumva ar trebui sa ma intorc la un moment dat... De cate ori aflu de din astea imi dau seama ca n-as fi putut sa-mi traiesc viata in orasul ala, e mult prea zbuciumat pentru sufletul meu!! Da' sor-mea si barba-su sunt in elementul lor acolo, pe bune ca daca ai nevoie de ceva se rezolva

Sper ca mama ta isi va reveni curand si va putea sa se intoarca acasa fara sa stea de grija vecinului... Care vecin sper ca-si va rupe picioarele, sa nu mai fie in stare sa se dea cocos la femei bolnave si neajutorate!!

Edit: P.S. multumesc de martisor, mi-a prins tare bine

Trimis de: fiica_lunii pe 11 Mar 2011, 10:36 AM

Afro, ma tenteaza mult oferta ta.... nu spun ca ma tenteaza sa ma bag si eu in ei, desi nu sunt agresiva de obicei.... dar parca nu as vrea sa fiu ca ei....
O sa povestesc detaliat cand o sa am ceva timp. Oricum e destul de lunga povestea.

Va multumesc fetele Nici nu stiti cat mi-ati incalzit sufletul.

Am fost uimita si de sotul meu cat de atent, tandru si grijuliu a fost cu mama mea in seara aceea. Nu zic, mereu este atent cu ea, dar sunt barbati care cand vad un om bolnav (mai ales ca ea a si vomat in seara aceea, a transpirat foarte abundent in timpul crizei.... in fine, sarmana de ea mirosea ca un om bolnav) cam fug si cam privesc cu sila. Dar el nu a fugit, nu a facut mutre, a sustinut-o cand cadea din picioare si rea sa-si piarda cunostinta, i-a masat picioarele care intepeneau (hipoglicemia scoate glucoza din muschi si muschii devin rigizi si tepeni generand niste carcei foarte puternici si foarte durerosi) si mai presus de toate a fost foarte calm si foarte atent. Tatal meu era fixat pe niste intrebari care mi le tot repeta(desi ii raspunsesem deja de cateva ori la ele), era cam debusolat si se invartea de 10 ori in acelasi loc. Sunt sigura ca daca nu eram si noi pe acolo nu s-ar fi descurcat singur si cum ambulanta nu a sosit decat foarte tarziu.... nu s-ar mai fi putut face nimic.

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Mar 2011, 01:49 PM

Am promis ca revin cu detalii… si timpul a fugit mai iute decat am putut eu sa il urmez.

Vecinul de alaturi al parintilor mei si-a facut firma de ornat la nunti si evenimente, dar pentru asta, avea nevoie de spatiu cat mai mult sa se intinda. Si cum e un individ hapsan si obraznic de tupeist, a acaparat spatiile de utilitate comuna ale blocului (uscatoria, balconul tehnic, terasa de pe bloc) si nu numai spatiile comune ale blocului ci si boxele de la subsol ale celor care au plecat din bloc (asa ca acum are 6 boxe, in timp ce 80% din locatari nu au nimic – boxe oricum nu erau pentru toti si ideea era sa fie folosite o boxa de catre doua familii). Toate astea le-a facut cu mult tupeu: pur si simplu a spart lacatele pe la spatiile comune si si-a pus el lacate, usi, astfel ca acum nu mai are nimeni acces.

Toate ca toate, dar blocul e facut in trepte si deasupra apartamentului parintilor mei (a etajul 8) este terasa. Deasupra celorlalte apartamente, la etajul 8 sunt alte apartamente. Si deasupra terasei de pe apartamentul parintilor mei e un balcon tehnic si o terasa, ambele ocupate abuziv de vecinul respectiv (M.P.). In afara de faptul ca a ocupat acel balcon, a daramat un perete sa-si faca usa si in interior cred ca are atelier caci bocaneste toata ziua. Asta, pentru un om bolnav ca mama mea este o tortura: sa-ti bata cineva in cap toata ziua. A facut tone de reclamatii: la Politia Primariei, la Inspectoratul de Stat in Constructii, la Asociatia de locatari dar degeaba. Unii nici nu s-au deplasat la fata locului, altii au venit si au constatat dar el nu recunoaste ca a inchis el acolo. Asa ca nimeni nu i-a facut nimic. Mama mea, ca sa demonstreze ca el a inchis acolo desi nu recunoaste, a luat un ciocan si i-a spart lacatul de la usa de la terasa de deasupra apartamentului parintilor mei si i-a dat cu hipoclorit pe niste materiale ce le avea intinse acolo. Atunci el a prins-o si a batut-o si apoi a chemat politia si a reclamat-o pe mama pentru distrugere de bunuri. Pana atunci sustinea sus si tare ca nu-s ale lui, iar acuma, brusc “distrugere de bunuri”. In seara aceea mama a ajuns la urgenta ca ii era rau, dar dupa ce i-au gasit tensiunea foarte mare, i-au dat niste pastile si au trimis-o acasa. A doua zi mama si-a scos certificat medico-legal pentru urmele bataii si a vrut sa depuna si ea reclamatie la politie, dar intai s-a sfatuit cu un avocat. Insa nu a mai apucat sa depuna reclamatie la politie, caci in seara aceea era sa intre in coma diabetica pe fondul supararii. A ajuns iar la urgenta si de acolo au internat-o si a stat o saptamana internata. Cand a iesit din spital era mai linistita si in seara aceea (sambata seara) a venit la ea un politist cu chemare pentru luni dimineata la ora 8 sa dea declaratie la politie ca era reclamata pentru distrugere de bunuri. Asa ca sambata seara iar si-a dezechilibrat tensiunea, diabetul, iar s-a simtit rau, oricat am incercat noi sa o calmam. Pana la urma, luni cand a mers la politite a depus si ea reclamatie impotriva vecinului ca a batut-o. M-am invoit in dimineata aia de la munca, pentru a fi langa ea, sa-I dau putin curaj. Oricum el a cerut plata de daune materiale etc. Desi ancheta nu e finalizata inca, probabil ca mama va trebui sa plateasca amenda si daune materiale. Si uite asa mori cu dreptatea in mana la noi in tara… si mama mea chiar era sa moara, caci din coma diabetica nu toti ies in viata, iar daca iesi in viata creierul poate fi afectat iremediabil……

Iar vecinul nu recunoaste ca a batut-o si singura martora (sotia sefului de scara) e posibil sa nu spuna nimic pentru ca vecinul a mers imediat a doua zi la ea sa o intimideze.
Multi vecini de pe scara au frica de el ca e cam agresiv si cand mama mea a facut demersurile legale impotriva lui impreuna cu asociatia, multi nu au semnat ca au spus ca le este frica. Si pe alta vecina din scara era sa o bata si multor vecini le-a produs prejudicii(cand si-a luat masina a aruncat moloz in masina unui vecin ca sa obtina loc de parcare) dar nu a avut nimeni curaj sa-i faca nimic. Toti sufera din cauza unui porc, dar nu se gandeste nimeni ce puternici sunt toti daca se aliaza. E unu impotriva unui bloc intreg (ca nu se intelege bine cu nimeni din bloc) dar toti sunt niste fricosi.

Mi-e greata de institutiile care ar trebui sa apere cetateanul din Romania. Mi-e greata cand ma gandesc ca unii pot sa distruga, sa acapareze bunul comun, sa deranjeze pe cine vor, sa bata, sa ameninte, sa anjure sa faca toate nedreptatile fara sa faca nimeni nimic impotriva lor iar cei nedreptatiti si batuti sa plateasca amenzi daune materiale.

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Mar 2011, 01:57 PM

Nici acum nu se simte bine mama. Are fluctuatii ale glicemiei, are stari generale de rau, dar la spital nu au ce sa-I faca. Oricum cat a stat in spital, departe de cauzele care ii facusera rau, i-a fost mai bine, dar odata intoarsa acasa nu i-a mai fost asa bine. Si e normal atata timp cat il vede zilnic, atata timp cat il aude mereu bocanind in capul ei etc. Am vrut sa o iau la tara la socrii mei macar o saptamana sa se mai linisteasca (si soacra mea m-a incurajat sa insist) dar nu vrea sub nici o forma. Ar accepta sa se mute de acolo dar tata nici nu vrea sa auda sa se mute. E un cerc vicios din care nu reusesc sa gasesc iesire. In toate partile ma izbesc de refuzuri. Toata luna asta am stat cu frica, mereu o sun sa vad daca e ok, mereu imi fac griji sa nu cumva sa o mai agreseze nebunul ala, sa nu cumva sa se mai supere ea si sa-I fie iar rau, si cand stiu ca nu-I merge bine gicemia stau cu frica. Sunt intr-o stare continua de frica, de tensiune si asta nu-mi face deloc bine.

Trimis de: Don Quijote pe 29 Mar 2011, 02:02 PM

Din pacate asa se intampla. Chiar daca a fost extrem e laudabil gestul mamei tale. Necazul e ca acum trebuie sa traga tot dansa toate ponoasele. Nu spera ca vei gasi pe cineva care sa o sustina. Omul e o creatura lasa atunci cand e vorba de propria-i piele si nu e direct implicat in situatie.

Trimis de: wulfenia pe 29 Mar 2011, 02:04 PM

Fiica lunii imi pare sa aud prin ce treci...

Trimis de: fiica_lunii pe 31 Mar 2011, 11:29 AM

Da, DQ, asa este dar doare cand ti se confirma. Mai ales ca mama e omul care a sarit in ajutorul altora, mai ales pe vecinul asta care a batut-o l-a ajutat de multe ori cand a avut nevoie si pe sotia lui cand ii era rau si era bolnava si ei nu aveau masina, cand avea copil mic si nu se descurca singura. E foarte dureros sa vezi ca dupa ce le-ai suflat in "c*r" atatia ani, cand i-ai salvat viata femeii aleia, ei acum dau in tine cu pumnii si cu picioarele (intr-un om de 59 de ani!). Si ei stiu foarte bine cat de bolnava e mama mea. Nu aveti idee cat de amar imi e sa povestesc toate astea.

Multumesc wulfenia!

PS: au incercat sa o impinga si pe scari in jos atunci cand au dat in ea noroc ca ea s-a tinut foarte tare de balustrada.

Trimis de: fiica_lunii pe 5 Apr 2011, 08:54 AM

Ieri a avut iar o scadere puternica a glicemiei, dar a reusit sa faca singura tot ce era necesar pentru a-si reveni pentru ca nu a mai fost atat de aproape sa-si piarda cunostinta ca atunci cand, daca nu o sustineau tata si sotul meu ar fi cazut din picioare....
Ma doare ca nu pot fi mereu langa ea cand are probleme si stiu ca asa este viata si nu am alta alegere, dar asta nu ma consoleaza cu nimic.

Trimis de: fiica_lunii pe 8 Apr 2011, 09:42 AM

Am reusit si eu sa mai pictez cate ceva pe niste oua de gasca si rata si le-am incercat pe blog: http://madebyioanadaria.blogspot.com/

Mai nou am inceput sa colorez si decorez pietricele de dimensiuni mici (nu cu teme religioase) si cred ca o sa-mi cumpar magneti sa le lipesc pe spate pentru a putea fi puse pe usa frigiderului. O sa fac poze intr-o zi si pietricelelor.

Observ ca am idei cu carul dar imi lipseste timpul si mai ales dispozitia de a le pune in aplicare. De cand mama mea are problemele pe care le are, nu am mai reusit sa ma adun sa pictez.... nu am dispozitia sufleteasca necesara.

Trimis de: fiica_lunii pe 19 Apr 2011, 08:25 AM

Daca tot am promis ca fac poze la pietricelele decorate, iaca m-am invrednicit sa fotografiez trei din ele si sa le scriu pe blog povestea: http://madebyioanadaria.blogspot.com/2011_04_01_archive.html
Inca nu m-am invrednicit sa cumpar magneti sa le lipesc pe spate.... dar o s-o fac eu si pe asta.
Mi-e ciuda ca am ratat o sansa, dar poate vor mai veni si altele. M-a contactat pe mail producatoarea unei emisiuni de la 10TV, caci saptamana aceasta, in cadrul emisiunii se va vorbi 15 minute despre ouale de Pasti si probabil si alte obiceiuri legate de Pasti si dorea sa vin si eu in studio sa spun cate ceva despre pictura pe oua. Din pacate nu am cum sa ajung in Bucuresti (ca am o saptamana foarte aglomerata si la munca si acasa) si chiar imi este ciuda. La ultimul targ de han-made la care am participat, am dat interviu si am aparut pe postul local de televiziune, dar acum ar fi fost altceva, caci 10TV este un post national. Asta-i viata.....

Trimis de: Felina pe 19 Apr 2011, 01:13 PM

QUOTE(fiica_lunii @ 19 Apr 2011, 07:25 AM)

Trimis de: fiica_lunii pe 20 Apr 2011, 07:55 AM

Nu stiu ce sa zic... ma gandisem si eu la varianta asta, dar si drumul pana la Bucuresti (de la Bacau la Bucuresti sunt ceva kilometri si s-a scumpit motorina enorm) ma usuca intr-un moment in care nu dispun de prea multi bani, ca na, sunt cheltuielile de sarbatori (sotul meu e Florin si de Florii a trebuit sa fac ceva pregatire, de Pasti nu pot sta cu masa goala, iar salarul pe luna asta e acelasi).
Am sperat ca va fi iar targ de hand-made in Bacau si voi participa, dar organizatoarea de targuri a facut in Iasi. M-a chemat si pe mine, dar cand am facut socoteala cat m-ar costa cazarea si mancarea in Iasi pentru 6 zile plus taxa de participare la targ, mi-am dat seama ca nu-mi scot cheltuiala. Pietricelele alea colorate nu le vand cu mai mult de 5 lei, iar ouale de gasca ar fi cam 15 lei, cele de rata 10 lei bucata... iti dai seama ca nu scot cine stie ce bani.... mai am 4 oua de strut care sunt mai scumpe (200 lei bucata) dar pe timp de criza nu prea se vand, icoanele pe piatra si lemn foarte greu se vand si alea.... asa ca stau cuminte acasa.
Adevarul este ca acum am alta mare prioritate: casa. Trebuie sa ne apucam de acoperis si banii de la nunta se terminasera deja inainte sa facem centurile de la etaj. Noroc ca stam la socrii mei si nu platim chirie, apa, curent electric si asa mai punem cate ceva deoparte luna de luna si asa am avut bani de fier si beton pentru centuri. Ieri s-a turnat betonul si i-am multumit lui Dumnezeu ca s-a facut si asta cu ajutorul Lui. De acum vom vedea cum facem cu acoperisul ca luna asta nu punem nimic deoparte ca sa simtim si noi ca e sarbatoare.
Asa ca nu prea ne permitem drumul pana la Bucuresti momentan. Stiu, ma zgarii si eu ca nu merg, dar nu pot "si cu slanina-n pod si cu buzele unse". Niciodata nu le poti avea pe toate, mereu trebuie sa alegi.

La ultimul targ la care am fost era un tip cu icoane pe piatra extrem de ieftine si pictate prea perfect avand in vedere cat de mici erau. El spunea ca sunt pictate manual dar era ceva in neregula acolo. Se vedeau unele urme de penson doar la contururile vesmintelor si la cat de mici erau picturile nu imi inchipuiam cum poti face detaliile fetei cu pensonul. Eram sigura ca nu sunt pictate, ca este hartie lipita, conturate vesmintele putin cu pensonul su apoi lacuite. Si in ultima zi a mai trecut pe acolo un pictor iconograf care a povestit ca a vazut falsuri din astea realizate mult mai bine si a povestit cate ceva si de modul cum se fac. Ideea este ca icoanele lui pe piatra se vindeau mult mai bine decat ale mele caci erau mult mai ieftine, iar lumea il credea cand spunea ca sunt pictate, mai ales ca se vedeau contururile vesmintelor. Ma gandeam ca nici cele sfinte nu mai sunt sfinte in ziua de azi. Ma intrebam cum poate sa minta in felul asta.... Nici eu nu folosesc foita de aur veritabila la icoane caci este extraordinar de scumpa, dar nu ascund niciodata acest lucru. Si am fost intrebata de multe ori si am raspuns "este imitatie de aur (schlagmetal se numeste)". Dar vezi ca in ziua de azi minciuna vinde mai bine, asa ca eu raman cu munca. Daca nu m-ar pasiona pictura in sine nici nu m-as gandi sa mai continui.

PS: Felina, buburuza este adaugata si e prevazuta cu un buretel lipicios sa poti sa ii schimbi pozitia cum vrei.
Multumesc mult pentru apreciere

Trimis de: dascalita pe 20 Apr 2011, 07:52 PM

Draga mea, imi place ce ai pictat! Frumoase toate! Lasa ca daca nu te-ai dus la targ anul asta, facem unul pe han, dupa ce trece criza asta!
Spor la construit casa, sa va ajute Dumnezeu sa va impliniti nazuintele!