Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 28 Oct 2003, 11:19 AM

Amintiri, scrieri, ganduri din viata lui Peter Pan veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!

Trimis de: Peter Pan pe 28 Oct 2003, 11:55 AM

Uff! Sa iau aer in piept si sa incep...
M-am oprit putin....gandurile se inghesuiesc, nu se inteleg..Cine sa iasa primul...
De obicei mi-este mult mai usor sa scriu, dar constat ca de data aceasta sunt de-adreptul emotionata.... poate ca-mi vor mai trece emotiile daca ma voi gandi ca acesta este un coltisor al meu de unde "lansez" mesaje in sticla...Mi-a placut filmul, desi se termina atat de trist...Si imi place sa cred despre mine ca sunt o fire vesela...dar...se intampla ceva in viata mea care ma debusoleaza,ma intristeaza chiar...M-as scutura de toate astea acum,pe loc, daca as putea...
Ce se intampla!?...Oooooo, nimic iesit din comun pentru oricine altcineva...
Am sa revin..."Coltisorul" acesta e o bucatica de bucurie....

Trimis de: dificilaold pe 28 Oct 2003, 12:03 PM

Bine ai venit.Vezi ca da dependenta jurnalul

Trimis de: Peter Pan pe 28 Oct 2003, 12:14 PM

Ooooooo da!!!!! Am observat lucrul acesta, dar crede-ma ca nu de aceasta dependenta mi-e frica!!!!!
Si multumesc, Dificila! (Chiar asa? dificila? Nu cred.....)

Trimis de: Zed pe 28 Oct 2003, 12:21 PM

Bine ai venit !
Dependenta de calculator e mai grava!

Trimis de: dificilaold pe 28 Oct 2003, 12:23 PM

Ei na...sint ca diamantul,asta e una dintre fete...

Trimis de: Peter Pan pe 28 Oct 2003, 02:01 PM

Da, Mihai! In primul rand ar fi trebuit sa-ti multumesc tie...Scuze, sunt tare imprastiata.Multumesc pentru "Jurnal.."
Ar trebui sa-ti raspund intr-un fel si la intrebarea legata de cel sau cea care m-a "adus" aici...Este obligatoriu?Iarta-ma ca nu-ti spun decat ca este printre noi( ma pot pune si eu in sfarsit!) cei de la Han...

Trimis de: Mihai pe 28 Oct 2003, 02:25 PM

Cu placere.
Nu, nu este obligatoriu, stai linistita.

Trimis de: Peter Pan pe 28 Oct 2003, 02:29 PM

Am observat in oglinda ca mi-au aparut cearcane...Asta-i de rau..Mai am putin si clachez..N-am ajuns insa niciodata pana aici, doar am simtit ca se poate intampla acest lucru,daca nu devin vigilenta..
Azi am facut o mare,mare greseala la servici...ceea ce ridica semne de alarma!! Lansez mesajul meu in sticla si-mi pare ca am lasat acolo si grijile..Ce bine ar fi!
Peter Pan,capul sus! Fi "barbata"! Viata nu este, nu a fost..si nu va fi dreapta!!!
Nu m-am uitat sa vad daca nu cumva este luna plina afara(la ora asta??!!). De ce ma simt atat de ciudat?Ca si cum as avea o presimtire...Ce lugubru suna!! Dar eu nu sunt asa!!! Unde-mi este rasul cu gura pana la urechi?Soareeeeeee, am nevoie de tine pe strada mea!!
Problema mea?Iubesc pe cine nu are nevoie de asa ceva. Nu de la mine...
Gata! Nu vreau sa-mi mai plang de mila! Sunt barbata!;)

Trimis de: Peter Pan pe 29 Oct 2003, 09:27 AM

Este o dimineata rece,dar plina de soare si as avea chef de o plimbare in parc.Imi place fosnetul frunzelor de toamna...m-as aseza pe o banca si as citi o carte sau pur si simplu as privi copacii.In astfel de clipe (din pacate rare) mi se pare ca timpul s-a oprit in loc iar senzatia imi place.

Trimis de: bufnitza pe 29 Oct 2003, 08:06 PM

Mda,si eu imi doresc atit de mult sa am timp, sau sa evadez cit de putin...
Iti urez "bine-ai venit ! "
Si-abia astept sa continui...

Trimis de: Peter Pan pe 30 Oct 2003, 10:50 AM

Doamne, cat de bine imi fac toate aceste"maini" intinse din partea voastra.!...Voi , necunoscuti mie..inca...Toate aceste urari de "Bine ai venit" .....Va multumesc...Stiam eu de ce iubesc oamenii...Si stiu de ce mi-am dorit atat sa intru in Han..
Fug dimineata dupa troleu..uff, (oricum face bine la silueta), agitatia strazii ma trezeste, daca este si un pic de soare totul pare ok. Primul lucru pe care il fac, dupa ce am intrat pe usa, la servici, este sa deschid calculatorul...Cineva spunea, la un moment dat de o oarecare dependenta...da! Iata un prim simptom....iar urmatorul va fi, mai mult decat probabil, ca-mi voi "baga" net si acasa..Sa vezi atunci! Si eu care ma bateam cu pumnii in piept ca nu sunt dependenta de nimic in afara de aer si de faptul ca locuiesc inca la parinti- asta da, cumplita dependenta!!-.

Trimis de: cameron pe 30 Oct 2003, 10:59 AM

Viata noastra este alcatuita din dependente.
Voite sau nevoite..
Acceptate tacit...sau ignorate..
Dependente mai mari sau mai mici..
Pana la urma plasa fina ca de paianjen tesuta in jurul nostru,..plasa realitatilor si a dependentelor nu este chiar atat de rea cum pare..

Trimis de: Peter Pan pe 4 Nov 2003, 02:17 PM

E una din acele zile in care simt ca plutesc..de fericire:rolleyes:
Nu mi s-a mai intamplat demult si n-as vrea sa-mi stric starea gandindu-ma ca tot ce-i frumos nu dureaza mai mult de trei zile...
Imi simt inima cum bate cu putere..Doamne, de cand nu ni s-a mai intamplat sa fiu atat de fericita!!!!!!! Nici n-are rost sa ma gandesc...
Simt ca traiesc..Toate cate s-au intamplat..toate cate se vor intampla.....Simt ca revin la viata! Ce senzatie minunata!
E minunat ce traiesc, dar cat este de real oare?Of, iar incep sa ma indoiesc de ceea ce traiesc si simt...Ce natura ciudata..omul..Isi doreste fericirea toata viata, iar cand aceasta i s-a asezat in palma, se indoieste de ea sau, nevenindu-i sa creada, o umbreste cu indoielile sale si nu stie sa se bucure....

Trimis de: Peter Pan pe 10 Nov 2003, 10:21 AM

Orice noapte nedormita ma ravaseste pentru cel putin doua zile dupa...Sunt tare nauca,debusolata, ametita...si nici n-am baut prea mult..Dar a meritat....Am fost la o nunta superba care a avut in decor o zi cu soare si, mai tarziu o eclipsa de luna..Mirii au fost ( si sunt ) atat de frumosi..Iar eu am primit o cerere in casatorie..Doamne ce noapte!!!!M-am simtit de-dreptul fericita,desi am stiut ca cererea a fost facuta sub anumite influiente bahice. Si ce?! M-am simtit super, dar este adevarat ca mi-as dori ca respectiva cerere sa fi fost reala...pentru ca cel care mi-a facut-o este unul dintre cele mai importante persoane din viata mea...
Langa el ma simt puternica si pot lua decizii fara sovaieli,asa cum fac de obicei. Stiu ce vreau si cred ca orice problema ar aparea, o vom putea rezolva impreuna....Nu vreau sa rostesc inca cuvinte mari, desi simt ca imi vor scapa de pe buze..
Din pacate, de cate ori sunt atat de fericita, se intampla ca el sa dea inapoi.....Of Doamne....

Trimis de: Peter Pan pe 12 Nov 2003, 02:28 PM

Aproape uitasem de cursuri si ca de obicei, cand incepe un nou an, ma descopar fara absolut nici un chef!!!! Stau gata gata sa plang.., dar nu din cauza scolii....asta a fost picatura....Ce stare de om fara busola am!!Si asta din cauza ca "s-au spart cateva baloane de sapun"....Ceea ce credeam si ceea ce este cu adevarat...Intelege cine poate........Momentul cu spartul baloanelor ma ravaseste intotdeauna, ca si cum mi-as pierde echilibru,iar dupa aceea, totul e o lupta surda de restabilire a acestuia....Si nu-mi place cand simt durerea aceea in piept...O urasc!!!! In momentul asta as face un singur lucru..As inchide bine ferestrele, ca sa nu aud nici un zgomot, m-as cuibari langa pieptul lui,as inchide ochii si as asculta cum ii bate inima...As sta asa pana as pierde notiunea timpului....As vrea sa ma ia in bratele lui calde..Ma simt asa de mica cand ma imbratiseaza.....ma simt in siguranta....Cat de real este tot ce mi se intampla legat de el? Ne jucam cu butoanele backward si forward, folosindu-le in egala masura, astfel incat la un moment dat vom uita in ce stadiu suntem...Un du-te vino ametitor, derutant.....Unde suntem, de fapt?
Sunt trista, trista, trista...si ma enerveaza ca n-am reusit sa aflu cum se folosesc zambaretii!!!Sa nu cumva sa razi!!Aici as fi scos limba..

Trimis de: Peter Pan pe 13 Nov 2003, 01:42 PM

Bulversanta intamplare......Am plecat sa duc un plic cu bani si pe drum mi-a cazut din folia in care-l pusesem impreuna cu alte hartii...Mi-am dat seama ca l-am pierdut upa vreo 50 de m, verificand la intamplare daca mai este acolo...Nu mai era..Am avut o reactie vizibila de vreme ce o tipa, care trecea pelanga mine mi-a spus ca plicul ilridicase un om cu un carucior, pe care abia il remarcasem, fiindca nu sunt atenta la persoanele pe langa care trec pe strada.Am facut cale intoarsa innebunita...L-am prins din urma pe omul cu caruciorul, dar acesta a negat ca ar fi luat el plicul.Mi-a spus, in schimb, ca a vazut cand mi-a cazut si ca a strigat dupa mine, ca , de fapt, doi oameni l-au luat.M-am uitat in jur dezorientata.Unde erau acei doi oameni? Dupa cine sa fug? Simteam cum imi bate inima in urechi.Am luat-o la fuga dupa cei despre care credeam ca ar fi cei doi....Abia mai suflam cand i-am ajuns din urma.Abia mai puteam vorbi...Mi-au spus insa ca au vazut cum omul cu caruciorul a ridicat plicul....M-am intors. In fuga. Simteam ca nu mai pot respira.Ma durea cumplit cosul pieptului, intreg trupul, nu mai puteam fugi, simteam ca ma prabusesc, voiam sa plang si nu puteam...A fost cumplit...Omul cu caruciorul nu mai era...Ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute....M-am oprit la o poarta unde o femeie stivuia niste lemne.Am intrebat-o daca a vazut un om cu carucior trecand.Mi-a raspuns ca da, chiar aici locuieste.Am rugat-o sa-l cheme si sa-mi inapoieze plicul.Omul a iesit din casa cu plicul in mana. L-am intrebat de ce nu mi l-a dat de prima oara..Ce a baiguit maiapoi mi-asunat sigur a minciuna, doar stiam foarte bine ce-mi spusese prima oara cand l-am oprit. Ce este culmea, au inceput ei sa ma certe pe mine, sa ma intrebe ce suma era acolo, cumtin eu banii.....Am multumit acru,desi eram sigura ca nu prea am de ce, i-am lasat vorbind, eram scarbita...Voisera sa ma fure, dar nu avusesera destul tupeu....Si altfel pareau oameni cinstiti.....Apoi le-am acordat circumstante atenuante...Erau saraci, probabil s-au bucurat de norocul neasteptat ce le picase din senin....
Probabil ca suntem atat de saraci incat nu ne mai putem permite sa fim cinstiti....

Trimis de: Peter Pan pe 17 Nov 2003, 10:40 AM

Iata-ma stand in troleu brat la brat cu o persoana necunoscuta, o batranica care nu avea de ce sa se tina.M-am simtit bine oferindu-i bratul meu.Imi place nespus sa stiu ca oamenii se pot baza pe mine...E prima senzatie placuta a acestei saptamani care incepe azi. Brr, o zi de luni..de fapt,ce atata tevatura? O zi ca oricare alta, pentru mine, o zi in care ma straduiesc sa gasesc motiv de fericire in fiecare lucru marunt, asta ca sa-mi mearga bine toata saptamana.Nu stiu daca pana la urma se intampla chiar asa,dar eu nu renunt...
Senzatiile neplacute? Aaaaaaa,exista si de-astea....Am o febra musculara cumplita, parca ma misc in reluare, fiecare miscare pe care o fac imi aminteste de muschii pe care ii am la picioare...O, nu, n-am alergat....s-a intamplat o chestie mult mai.....placuta, dar iata ce urmari!!
Cutia mea cu intamplari minunate s-a innoit!!! Dar, undeva "in the shadow" pandeste teama .... ca voi pierde ceea ce am acum... Am un talent enervant de a-mi umbri singura fericirea....sau sunt doar cumplit de realista, reusind sa vad dincolo de vise.....fiindca nu-mi place sa ma amagesc singura, destul o fac altii....

Trimis de: Peter Pan pe 18 Nov 2003, 02:01 PM

Reinventand sotronul.....Asa traiesc de un timp incoace....Tot imi vine sa ma ciupesc din cand in cand, ca sa fiu sigura ca nu ma insel....
Cu putina imaginatie, ziua de dincolo de geam poate fi confundata cu una de primavara....Dar mie deja mi s-a facut dor de zapada..Mi s-a promis o bataie cu bulgari...si fara zapada in nas.....Doamne, ce-mi place cum straluceste zapada in lumina RENEL-ului...si toate beculetele, forfota...asteptarea...pomul.....anul asta il astept si eu pe Mos....cu putina fericire..nu sunt pretentioasa...ba sunt!! sunt!! Vreau casuta mea...vreau...si mai vreau.....
Sotronul....da....amieze ce par dimineti, noi inceputuri....cantand in gura mare pe strazi....Cand vezi un rasarit, iti dai seama daca este real?? Strada mea se lumineaza oare?
Dar am invatat ca starea de bine vine din interior....de regula...Ziua poate fi plina de soare, dar sufletul negru, nu?sau ziua urata,dar sufletul fericit....Ceea ce as vrea sa invat este sa ma bucur de ceea ce sunt ....Am inceput deja....putin ajutata, ce-i drept....Simt ca reinventez zborul....si as vrea ca aceasta descoperire sa-mi tina de "cald" si in zilele mai putin fericite...

Trimis de: Peter Pan pe 19 Nov 2003, 10:27 AM

Vorbeam de zile mai putin fericite...Hm, deja?
Am avut o cearta cumplita la servici si culmea, pentru ca eu nu prea ma cert...Nu-mi place deloc.....
Ma lupt ca acest lucru sa nu ma marcheze prea mult...cat mai putin, daca se poate....Am baut putin, da'putin, vin rosu ca sa capat curaj sa infrunt atmosfera apasatoare care pluteste aici.....Cat urasc fazele astea!!!
Si sunt intrebata la un moment dat "de dimineata cu vin?cum poti?" parca as face asta in fiecare dimineata....Nu sunt betiva, mai!!!!!!!!Nici dependenta....sunt doar putin suparata....
De ce, dintr-o data, nu mi se mai pare totul frumos? Of, sufar de contorsionism cerebral, cu siguranta....
Nu prea pot scrie..Oftez intr-una....Ma las, deocamdata....Am sa revin ...nu stiu cand..

Trimis de: Peter Pan pe 20 Nov 2003, 12:15 PM

Mda....o durere de cap surda si sacaitoare..Cu ea m-am trezit si, se pare, cu ea imi voi continua ziua....Am o teama ascunsa de ceea ce ar putea insemna aceasta durere de cap...dar hai sa nu ma gandesc atat de departe.Oricum e prea repede....
Constat inciudata ca incidentul de acum doua zile, de la servici, inca ma "apasa".Duca-se odata!!!!
In momentul asta lumea imi pare un pic ostila, dar incerc din rasputeri sa fac fata....si iata cum imi apar iar cearcanele....framantari, dorinte, asteptari, dezamagiri...Incerc sa-mi gasesc puterea de a trece peste, consum resursele stranse in zilele fericite.....O sa fie bine..Trebuie...

Trimis de: Peter Pan pe 24 Nov 2003, 11:56 AM

nu ma pot suferi cateodata...mi-e tot timpul frica sa nu pierd....poate tocmai pentru ca am pierdut anumite lucruri in viata pe care mi le doream cel mai mult..
ce dreq, chiar mi-am pierdut de tot hazul?? Hmm! enervanta chestie!
Imi vine sa plang in hohote si cred ca am sa ma duc la baie, ca sa nu ma vada colegii....
ce tenebre ascunde cu atata maiestrie inconstientul meu, de am atatea tare?? dar ma gandesc, daca eu nu ma plac, cum ma pot astepta ca altii s-o faca? Nu tot eu sunt aia care le "sugereaza" asta?Iac! E cazul sa stau serios fata in fata cu mine...Pe bune...Nu, oricat m-as stradui, nu "iese" nimic azi, asa ca renunt..

Trimis de: mogaldeatza pe 24 Nov 2003, 02:57 PM

Uneori e greu sa recunoastem multe in fata noastra.Le ascundem
bine, cat mai departe si ele se razbuna asa, ca in cazul tau.Dar, nu-i
bai, dupa ploaie iese soarele( chiar daca vorba asta e atat de des
uzitata, are un sambure de adevar in ea).

Trimis de: Peter Pan pe 24 Nov 2003, 03:21 PM

Dar,Mogaldeatza, imi recunosc tarele. Problema este ca vreau sa scap de ele, dar simt ca nu ma tin puterile..sau poate am intrat in panica.Si stiu ca nu trebuie sa asteptam rezolvarea din afara, dar, ce-i drept, o vorba buna, gen "dupa ploaie iese soarele", e buna oricand. Imi pun mana pe umarul tau si-ti multumesc...Profesoara mea preferata ne spunea ca marele neajuns al internetului este lipsa atingerii ,o mana calda mangaind o alta, o privire plina de intelegere si compasiune...Uneori, de cele mai multe ori, zambaretii nu sunt suficienti....
A sta fata in fata cu tine este unul dintre cele mai grele lucruri, iar daca ai reusit sa te privesti in ochi si sa te multumesti cu tine asa cum esti, dar dorindu-ti mai mult, te poti considera un om fericit... Starea interioara da alura corpului, un om trist va merge garbovit, cu capul in jos, cu colturile gurii lasate in jos....M-am surprins intr-o astfel de ipostaza, in oglinda, si mi-am zis NO WAY!! Nu-mi plac oamenii tristi sau care nu renunta la aceasta atitudine niciodata. Evident, nu poti fi cu gura pana la urechi tot timpul, dar totusi.....
Cred ca-mi este si tare frica..Acum mi-am dat seama, in timp ce scriam....Da, asa e....IMI ESTE FRICA!!!! Imi este frica sa iubesc, imi este frica ca nu voi face fata examenului de licenta..toti colegii in jurul meu, nu intreaba decat asta :"Ti-ai luat tema?" Doamne, pe ce lume traiesc?? Tot zic : e timpul! si continui sa nu fac nimic...Bai, gata! Ce dreq ma lamentez atat???
Ma infurii de-dreptul pe mine insami....ma duc sa mai caut stalpi in Bucuresti...si sa incerc sa fac ceva cu adevarat constructiv pentru mine!!

Trimis de: Peter Pan pe 25 Nov 2003, 11:48 AM

M-am trezit dimineata cu "In the Shadow" a lui The Rasmus....Fredonam in baie,apoi fredonam in camera in timp ce ma imbracam....bai, ce se intampla? dar imi placea.....In autobuz dadeam din picior fredonand usor. As fi fost in stare sa sfidez pe oricine s-ar fi uitat ciudat....In spatele masinii, de pe scaun, de unde cuprindeam cu privirea tot autobuzul, priveam dand din cap usor....Pe strada, in timp ce mergeam, am ridicat usor barbia in aer, am inchis ochii pentru cateva clipe, respirand aerul rece cu nesat.Cateodata intind si bratele ca intr-un zbor inchipuit....Sunt clipe in care ma simt o invingatoare..... culmea, fara un anume motiv...Ce feste ne joaca adancurile nebanuite ale fiintei noastre...Ne inalta si ne coboara.....Cat depinde oare de noi?.....
Incep din ce in ce mai mult sa cred ca ceea ce suntem ca "oameni mari" este masura a ceea ce am trait in copilarie....
Copilaria mea a fost plina de frustrari, de interdictii, de reguli, uneori absurde....aripile mi-au fost legate...iar acum sunt amortite...trebuie sa invat sa reinventez zborul....
Am inceput cu reinventarea sotronului....
Nu-mi amintesc ca vreodata, tatal meu sa ma fi corectat altfel decat cu batul....Aveam vreo 14 ani cand i-am spus (ce curaj am avut!!) ca am o personalitate......Mi-a ras in nas "Tu?" M-am simtit ca un....Si cate altele care imi marcheaza acum viata de adult....

Trimis de: Afrodita pe 25 Nov 2003, 02:52 PM

Iubita, stiu despre ce zici...Al meu "tata" vitreg intotdeauna mi-a taiat aripile si m-a facut sa ma simt ca un nimic...Vorba lui preferata era:"Ai sa ajungi o tarfa, toti ar sa-si bata joc de tine, nu esti buna de nimic"...Si totusi am curajul sa o iau de la capat cu mai nimic...Trebuie sa trecem peste copilarie...Suntem mature, trebuie sa ne facem singure viata frumoasa, ca, la urma urmei, nu el o traieste , ci noi, ca e viata noastra!!

Trimis de: Rose pe 25 Nov 2003, 03:24 PM

Poate nu e tocmai potrivit sa scriu asta aici...dar o fac oricum...parintii mei, in special tata, au reusit de cand ma stiu sa ma demoralizeze si sa ma faca sa ma simt mica si nesemnificativa...se purtau cu mine ca un copil prost atunci cand aveam nevoie mai multa sa fiu incurajata si ascultata si ma tratau ca un adult atunci cand greseam...tata era cel care aparent nu-mi dadea nici o sansa si mama cea care ma incuraja, in felul ei....incercand sa ma ambitioneze sa vreau mai mult...oarecum ironic, situatia s-a mai schimbat, acum a ajuns aproape invers... mama imi zice la orice fac ca e prost si imi sugereaza tot mai 'discret' ca sunt o persoana ingrozitoare si ca m-am schimbat dintr-un 'copil extraordinar' in ceva... de care ei 'ii este scarba'...si m-a durut, m-a durut...pana cand am ajuns sa nu-mi mai pese si sa tai zilele din calendar pana voi termina liceul si voi pleca de-acasa Stau si ma uit si ma intreb de multe ori care dintre noi e mai nebun: eu ca nu inteleg ce vrea de la mine sau ea ca a pierdut complet legatura cu mine Si stau si astept ziua cand mi se va 'lua valul de pe ochi' si poate voi intelege si eu ce se intampla si de ce Si stau...
Asta toate ar trebui sa ne faca mai puternice si probabil ca asa si va fi pana la urma...Peter Pan, spune-mi ca nu e greu sa-ti aduci aminte cum sa zbori pentru ca asa poate-mi pastrez si eu speranta ca maine toate o sa treaca...

Trimis de: Nana Floare pe 25 Nov 2003, 03:29 PM

Trimis de: Peter Pan pe 25 Nov 2003, 03:50 PM

Din toata inima iti pot spune, Rose, ca zborul se poate invata oricand...numai sa vrei asta!!E greu sa nu te afecteze ceea ce iti spun cei de la care astepti cu totul altceva..sa te sustina,sa fie langa tine tot timpul...Vezi, de asta mi-e groaza cateodata...sa nu repet greselile parintilor.....
Nu accepta situatia , daca ea iti provoaca suferinta.....Parintii care nu-si amintesc cum erau ei la varsta copiilor pe care ii au sunt neinduplecati..Indupleca-i tu! Nu pleca capul, asa cum am facut eu, fiindca astfel ucizi ceea ce esti tu, in fiecare zi....De multe ori, pentru parinti, copil extraordinar inseamna un copil pe care unde-l pui acolo sta, nu zice nimic care sa-i contrazica, danseaza si spune poezii cand vin invitati..cand se mareste si incepe sa-si faca propriile idei despre viata, in loc sa il indrume, il denigreaza.Marea greseala a parintilor este aceea ca vor ca odraslele lor sa faca tot ceea ce ei n-au facut...
Deci.....draga Rose, nu te lasa, dar fa-o cu delicatete, poate chiar un pic siret, sa nu se bage de seama. De ce sa astepti sa uiti zborul, pentru a ti-l aminti mai tarziu....Zboara cate un pic in fiecare zi....

Trimis de: Rose pe 25 Nov 2003, 04:28 PM

Pana acum cateva zile, nu stiam sa lupt...cica vroiam, dar nu stiam cum...ca si cum ai incerca sa-ti rezolvi tema la algebra fara sa stii vreo formula(iar scoala )Nu plec capul, pentru ca incapatanata am fost dintotdeauna...incerc sa cresc si eu, si sa-i cresc si pe parintii mei odata cu mine...sa zbor si eu si sa-i invat si pe ei... cumva, trebuie sa deschida ochii...sau, cumva, trebuie sa le deschid eu ochii

Trimis de: Peter Pan pe 2 Dec 2003, 01:59 PM

Aripile mele au inceput sa creasca din nou....dar parca tot nu ma pot abtine cateodata in a lega cate o piatra de ele si a-mi frana astfel inceputul de zbor...Si acele pietre au si nume...una se cheama Gelozia, alta Indoiala, alta Neincrederea......si iata cum isi zadarniceste omul singur calea spre fericire.....Simt ca este calea buna si ma imbarbatez singura sa-i pot face fata....sa nu o iau pe drumuri care se pierd in intuneric...
Ce-mi doresc este atat de simplu si totusi...atat de complicat...Simplu, fiindca se cheama Iubire, Camin, Fericire, Copil...complicat fiindca iubirea nu vine cand pocnesti din degete, caminul ...uf... cat de greu se obtine asa ceva...., fericire....hm..., copil...cata intelepciune si rabdare cere...cata bucurie si cat de plin iti simti sufletul....
De ceva timp, sfarsiturile mele de saptamana......amestec savant de treburi casnice, dragoste si copil fericit...Intelege cine poate....Ha ha! Mi-a venit in minte titlul ala de emisiune "De 3x femeie"! Ha ha ha!!!!!!!!!!
Si incep sa-mi fac planuri de Craciun....Hmmmmm, ce-mi place.....Beculetele in oras au fost instalate, magazinele clipesc de beculete, se asteapta primii fulgi...Mi-e dor de o plimbare prin zapada, de-o cana de vin fiert in parc...bataie cu zapada....sunt ani de cand n-am mai "executat" asa ceva.....Si nu sunt suparata pe Mos ca "m-a sarit" de cativa ani, stiu ca anul asta va veni....si-l astept ca un copil.....

Trimis de: Afrodita pe 2 Dec 2003, 02:36 PM

Iubita, iti doresc multa fericire!!

Trimis de: Peter Pan pe 2 Dec 2003, 03:51 PM

Odata ce usa s-a inchis, lumea a ramas dincolo de ea....Lumea, grijile, obligatiile....Ramanea aici doar sufletul asteptand sa infloreasca sub mangaierile lui.....Rupti de lume..singuratate in doi....Ore intregi ce trec asemeni clipelor....senzatia ca traiesti ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna...fara rusine sau prejudecati..Si acestea au ramas dincolo de usa..... Ce-am luat cu mine insa?...trupul care se daruie si vibreaza la fiecare atingere, sufletul insetat de implinire...
Cuvintele nu-si au rostul....Nu au putere aici......
Si totusi, de ce putin trista?.......De frica.....oare?

Trimis de: Afrodita pe 2 Dec 2003, 04:05 PM

Frica? De ce iubita? De viitoru' asta incert al relatiei,nu? Uhhm, nu stiu cum sa-ti zic sa nu sune a cliseu ieftin dar incearca sa te gandesti mai mult la prezent si mai putin la viitor...Cand vine frica incearca s-o alungi cu ganduri frumoase...Uhmm, tot cliseu ieftin

Trimis de: Peter Pan pe 4 Dec 2003, 11:11 AM

Este poate pentru prima oara in viata cand intalnesc un om atat de bun ....si-mi vine sa plang fiindca am avut revelatia propriei mele rautati de care vreau sa scap neeaparat.Cu el totul pare atat de simplu...atat de simplu sa razi, atat de simplu sa fi fericit...atat de simplu sa traiesti.....Cateodata ma gandesc ca nu-l merit.....Sunt atat de incordata, de nelinistita, de agitata, de speriata....iar el ma tempereaza, ma linisteste, imi arata calea simpla care era, de altfel, sub nasul meu.....Eu complic lucrurile, el...le simplifica. Cateodata sunt atat de incordata incat nu-mi dau seama ca el face o gluma si ma supar ca vacaru' pe sat. Apoi rad de propria-mi prostie.....mi-e ciuda pe mine, fiindca nu vreau sa-mi pierd simtul umorului...Mi-aduc aminte de perioada de liceu cand, neatinsa de greutatile vietii, radeam cu gura pana la urechi, in hohote, de orice si oricand, inventam tot felul de chestii, numai pentru a rade....Era probabil si un mod de a compensa faptul ca acasa abia indrazneam sa vorbesc...Personalitatea tatalui mi-a strivit propria-mi personalitate...Abia acum, in timp, realizez ca, pe cat eram de "stearsa" acasa, la scoala am fost, aproape intotdeauna, un fel de lider informal....
Traiesc si simt asa cum nu s-a mai intamplat si asa cum nu cred ca se va mai intampla..........Voi vedea, cand va veni sfarsitul, daca acest lucru se va confirma....De fapt, nu mai conteaza...Ceea ce am trait ,si poate voi mai trai alaturi de el, nu-mi va lua nimeni niciodata!! Nimeni!
I lust for you.......

Trimis de: Peter Pan pe 8 Dec 2003, 03:54 PM

Viata se formeaza din clipe traite din plin, viata nu e numai supravietuire.....
Si iata ca viata mea nu mai este doar supravietuire......Continui sa spun ca am cunoscut un om minunat si ma simt bine sa o spun iar si iar....Totul e minunat...asteptarea dinaintea intalnirilor noastre, drumul catre el, timpul petrecut cu el, vorbaria de pe Messenger din zilele can nu ne vedem si, mai ales,.......el, "drag(on)ul meu..... Ma amuza un pic faptul ca incep sa-l tradeze gesturile, privirile....in ciuda a ceea ce sustine...... dar nu? ne descoperim incet, unul pe altul, fara definitii sau graba....Macar o data in viata sa nu ma grabesc.....
Citeam undeva o chestie amuzanta ca exprimare, dar care e un sfat despre cum sa-ti traiesti viata...Iata :" Foloseste paharele de cristal. Nu pastra cel mai bun parfum pentru ocazii, ci foloseste-l de fiecare data cand asa simti..."
Draguldeel are o vorba :" Prima regula: fara reguli" si iata cum eu, o fire conservatoare prin educatie, ajung sa-mi doresc sa incalc reguli , fiindca am constat ca bine ma mai simt cand mai uit de incrancenarea care ma caracterizeaza.......simt, pe zi ce trece, ca mi se descreteste fruntea tot mai mult, redevin ceea ce am fost in liceu, o ranjita, cu gura pana la urechi tot timpul.....Nu numai ca voi folosi paharele de cristal, dar cred ca voi si sparge macar unul....fara pareri de rau.....atata timp cat cred in valoarea mea, de ce? Ba, dimpotriva, chiar am mai multa incredere in mine......I feel good, tanananananana....
Mai, cum se folosesc zambaretii astia???????????

Trimis de: Peter Pan pe 9 Dec 2003, 03:21 PM

Inca ma mai ciupesc....Iata ca si mie mi se pot intampla lucruri minunate!! Mi-e teama ca acum cuvintele ar risipi farmecul...asa ca voi vorbi soptit...inchipuieste-ti ca soptesc.....iat-o! fericirea este aici, am intins mana si am atins-o...ma gandesc cum sa o tin cat mai mult langa mine....hm? cum?
"Iubire, bibelou de portelan/ Obiect cu existenta efemera..." te voi gasi pe aceeasi etajera, cand te voi cauta peste un an???
Stii, ultima petala a iesit "ma iubeste".....dar sincera sa fiu, dincolo de cuvinte,gesturile si privirile lui au spus-o inainte ca acestea sa fie rostite......Draguldeel este frumos si destept, un amestec savant de copil si barbat, un tandru, un om bun, putin aerian cateodata, genul care-si cumpara o carte dorita cu ultimii bani (adica o "specie" pe cale de disparitie..ha ha!!) si e al meu acum, pana o vrea Dumnezeu sau eu sau el........

Trimis de: Peter Pan pe 12 Dec 2003, 05:01 PM

Sunt trista..de ce, nici eu nu-mi dau seama prea bine...Nu....poate mai degraba speriata...nu stiu. Poate e unul din acele momente cand "ies" din drum si ma privesc din "afara"....si nu-mi plac anumite chestii pe care le observ....ce nu-mi place? inconsecventa de care dau dovada cateodata.....sau poate e bine sa nu-ti trasezi niste linii fixe intotdeauna?! Intr-o zi, imi promit, voi deschide o lista cu doua coloane :bun si rau.Nu se poate sa fiu perfecta, dar pot indrepta un pic "raul", atunci cand acesta depaseste niste limite dincolo de care incepe sa ma deranjeze....Vreau sa fac asta in primul rand pentru mine,in al doilea rand pentru drumul pe care am inceput sa pasesc incet, atenta,asemeni unui explorator ce se afla in fata necunoscutului...Nu vreau sa zbor in graba, vreau sa pasesc traind fiecare moment, nu vreau sa ajung la capatul lui si sa constat ca iar n-am invatat nimic, ca timpul a zburat, doar pentru ca asta face el de obicei....
Oare nu-i cer totusi prea mult Draguluideel?Cat poate suporta? Intentiile mele sunt bune,dar cine are atata rabdare cu mine?

Trimis de: Peter Pan pe 15 Dec 2003, 11:15 AM

Poate ca nu totul depinde de mine...Iar neputinta de a face ceva fiindca pur si simplu , de la un punct, nu mai depinde de mine , ma face sa urlu de indignare.Nu-mi place sa ma simt neputincioasa si de aceea de multe ori, fortez, in mod gresit, lucrurile.Chestia "traieste dupa cum simti" nu e intotdeauna benefica fiindca poate strica lucrurile..... Dar nici o viata de reguli nu mai vreau.... am fost crescuta dupa reguli si slogane, urasc regulile acum, tocmai fiindca am constatat ca au facut din mine un obedient. Constientizand asta, acum, incerc sa repar ceea ce mai poate fi reparat si nu in ideea de a deveni o antisociala, fiindca nu este vorba de reguli pe care le impune societatea in care traiesc, ci de regulile propriei mele vieti...
Ce ar trebui sa schimb mai intai? Sa incep sa-mi cladesc increderea in mine, sa indraznesc mai mult, sa am credinta ca si eu pot face ceea ce admir la altii, hainele mele trebuie sa aiba mai multa culoare..da....
Doamne, n-as fi vrut sa sune atat de arid ce am scris astazi...hai zambeste Peter Pan, fa-o pentru tine in primul rand....

Trimis de: Peter Pan pe 16 Dec 2003, 04:36 PM

Plimbare printre fulgii mari de nea......Simt din ce in ce mai mult cum cuvintele isi pierd rostul......
N-am nimic clar in minte, dar exista totusi, in ceata, o senzatie un pic neplacuta......ca si cum as fi fost nevoita sa "aterizez" fortat....Sentimentul s-a pastrat, dar parca si-a pierdut ceva din romantism...si n-as fi vrut asta...
Cateva petale din florile pe care copilasul ce intruchipeaza iubirea mea le tine in brate, au cazut.....Copilasul sta sa planga, e nemultumit de ceva....Cum sa-l imbunez? Uite fulgii de nea! Sa nu plangi, te vreau fericit! Uite cum ninge! Mosul mi te-a daruit, copil drag, ramai la mine si dupa sarbatori, sa cresti alaturi de mine!
Cu toate "suturile" primite, simt ca am devenit mai puternica...Asta sunt cu bune si rele, unica in felul meu! Mi se umple sufletul de bucurie si dragoste cand ma gandesc la copilul meu, fata de care ma simt un pic vinovata,dar pe care-l iubesc si am grija sa ii spun in fiecare zi asta!
Cealalta dragoste, altfel de dragoste.......imaginea inchipuita a acelui copil cu flori in brate de care spuneam....Plange si rade....apoi ridica privirea nedumerit.....i se da sau nu jucaria?? Va creste vreodata? Sau florile isi vor pierde petalele si mirosul, in cele din urma?
Cine nu si-ar dori ca totul in viata sa devina simplu....Sunt pusa in fiecare moment al vietii sa aleg..Hm,ma gandeam ca viata te impinge in valtoare ei ametitoare si parca-ti spune :" Na! Descurcate!" Ce faci atunci? Pe ce sa te bazezi? Pe propriul tau fler, pe ce ai invatat pana atunci, pe ce iti spun altii? Cum stii ca trebuie sa schimbi ceva la tine? atunci cand acel ceva iti provoaca un disconfort? Cand celalti te "trag de maneca"? Uf! Si daca te simti neputincios in a o face? Schimbarea....N-am crezut niciodata sa fie asa de greu. Insa ceea ce mi se pare mai important este faptul o fac pentru mine! Uf! Greu! Am tot evitat "cornele taurului", dar am s-o fac! Am sa-l iau de coarne! Pentru a schimba nu tot, ci numai aceea parte care ma face nefericita....

Trimis de: Peter Pan pe 18 Dec 2003, 01:56 PM

Am vazut aseara o piesa de teatru "Omul din noroi"....Actiunea se petrecea in timpurile noastre,un grup de prieteni se reunesc la ziua unuia dintre ei....trei perechi, fiecare cu povestea ei....se dezvaluie, pe nesimtite aproape, secretele, situatiile reale din spatele zambetelor de complezenta, vechi iubiri, sperante pierdute odata cu tineretea, conflicte......E imposibil, urmarind toate scenele, sa nu te simti la un moment dat ca fiind,macar printr-o replica, unul din cei de pe scena si sa simti ca ei te joaca pe tine de fapt....
Una din replicile care mi-au placut a fost aceea care suna cam asa :"Atata timp cat va exista noroi, vor fi si oameni care vor fi stropiti cu noroi...".Actiunea se petrecea in Romania de azi.........Mm?Tot imi zic : pacat, mare pacat!
Copilul meu m-a intrebat ieri de ce ne-am nascut romani.Inca nu stiu ce imagine de ansamblu are el despre ceea ce-l inconjoara, dar intrebarea lui m-a mirat. De aproape doi ani,de cand unul din amicii lui a plecat , repeta ca vrea si el la Serban, in Canada...M-a intrebat daca va ajunge acolo vreodata, iar eu i-am spus ca de el depinde. A avut grija insa sa ma asigure ca ma va lua cu el......

Trimis de: Nana Floare pe 18 Dec 2003, 02:00 PM

...daca vrea sa plece, lasa-l...sunt oameni care au pofta de duca in sange...daca stau intr-un loc sunt nefericiti...

Trimis de: Peter Pan pe 18 Dec 2003, 02:09 PM

Nu numai ca am sa-l las, dar am sa-l si incurajez sa faca asta. Una din marile mele griji, este aceea de a nu-i frange aripile.....
Multumesc, Nicodim. Tu stii foarte bine ce inseamna sa zbori liber si ce fericire iti da acest lucru.Cum i-as putea refuza puiului meu tocmai fericirea??

Trimis de: Peter Pan pe 23 Dec 2003, 01:16 PM

Imi doresc ca Noul An sa fie intr-adevar un inceput pentru mine....
Imi doresc sa scap cu bine de licenta si examene.....
Imi doresc sa fiu fericita si sa scap de gandurile negre.....
Imi doresc ca eu si copilul meu sa fim sanatosi....
Imi doresc ca Draguldeel sa fie un pic mai matur, fara as pierde din farmecul de copil pe care il are.......
....si imi doresc sa COMUNIC mai mult......

Trimis de: Nana Floare pe 23 Dec 2003, 08:19 PM

Trimis de: Afrodita pe 24 Dec 2003, 04:32 PM

Sa dea Domnu' sa ti se implineasca toate dorintele iubita!! Meriti sa fii fericita!!

Trimis de: Peter Pan pe 5 Jan 2004, 11:56 AM

Trag adanc aer in piept. Un nou an a inceput....Un an bisect, despre care banuiesc ca-mi va aduce multe lucruri si sper ca bune...Am un feeling.. Stiu ca trebuie sa muncesc mult pentru ele...Asta sa fie baiul!
Am baut o cafea, lucru pe care nu-l obisnuiesc si de aceea simt ca o pornesc la plimbare pe pereti! E ca si cum ai pune intr-o Dacie kerosen.Ha ha, ca eu nici acum nu stiu cum ..... se folosesc zambaretii...
Am avut un Craciun dublu: unul cu copilul meu si altul cu Draguldeel...suuuuuuuuupeeeeeeeer!!!!!!!!!
Gata, s-a pornit caruta din nou...La treaba, oameni buni.Unii dintre noi mai au si examene, nu?
BAFTA!

Trimis de: Peter Pan pe 6 Jan 2004, 03:32 PM

Azi ma simt ciudat, trista, fara busola....e o stare cu care ma lupt si de care incerc sa scap..... Sunt tare trista...Mai mult de atat nici nu reusesc sa scriu...Ma invart in cerc, ma simt parasita, neputincioasa si adineauri era sa-mi trag singura o palma....dar nu e timpul pierdut....
Citesc, dar nu reusesc sa retin mare lucru....incerc cu greu sa-mi gasesc echilibru..La urma urmei, daca altora le este usor sa-si inchida telefonul si sa se izoleze de toti, eu de ce n-as face-o?

Trimis de: Peter Pan pe 7 Jan 2004, 01:03 PM

Iata cum as vrea sa fiu la 60 de ani....
Azi, in spatele meu, s-a asezat o doamna.Pana aici nimic iesit din comun.Langa ea, in picioare, sotul. Toate astea le-am banuit doar, dar m-am convins ca asa si era. De ce mi-au atras atentia? Pentru felul in care vorbeau unul cu celalalt.Ea avea o voce domoala,putin de rasfat, iar el ii raspundea in acelasi fel.Nu le vedeam fetele (ar fi fost nepoliticos sa ma intorc de-adreptul si sa-i privesc), dar banuiam ca sunt trecuti de 50 de ani. N-am ascultat discutia lor pana ce nu i-a atras atentia ceea ce a spus ea, la un moment dat :"Stii ce-as vrea sa mananc?" "Ce?", o intreaba el. "As vrea sa-mi cumperi bomboane.Imi cumperi?Mi-e pofta de bomboane." "Da, sigur ca iti cumpar.", ii raspunde el. Inainte de a cobora, ea i s-a adresat :" Coboram, TZUTZULE?" Au coborat prin fata mea si i-am privit curioasa.Nu aveau 50 de ani, aveau in jur de 60, iar avea niste ochi verzi superbi. El a coborat inaintea ei si i-a intins mana.I-am privit cum traversau strada si mi-au dat lacrimile.
Iata cum as vrea sa fiu la 60 de ani....

Trimis de: Afrodita pe 7 Jan 2004, 01:13 PM

Ce ciudat...Exact la asta ma gandeam si eu astazi..Nu stiu de ce ma gandeam, caci astazi chiar nu am vazut 2 batranei ca cei de mai sus..Dar s-a intamplat zilele trecute sa vad 2..Erau ori in metrou , ori in tramvai..Nu mai tin minte..Se tineau de mana si-si vorbeau cu drag, uitandu-se unul la altul cu imensa dragoste in ochi..Se sorbeau din priviri..Blanzi, dragastosi, intelegandu-se mereu, zambind mereu ...Si azi mi-am amintit de ei si m-am gandit: oare eu voi avea parte de dragostea asta? Acea dragoste ce dainuie peste ani, peste greutati si necazuri, acea dragoste ce trece peste orice si nu numai ca ramane, dar creste in timp...Din pacate nu mai sper ca mi se va intampla asta, dar imi place sa visez pe tema asta...E frumos sa "te vezi" la fel cu cei 2...
Da iubita si mie imi dau lacrimile...Eram pe plaja la Modern in Constanta...Si acolo sunt cam multe scari de urcat.In fata mea un el si o ea..Trecuti bine de 65 ani..Urcau scarile tinandu-se de mana...Cand oboseau se opreau si se imbratisau..La un moment dat el a cules o floare de camp si i-a oferit-o..Ei i s-a luminat fata si i-au dat lacrimile de fericire...O fericire imensa, absoluta se citea pe fata ei...In momentul ala am plans si eu...La fel cum plang acum amintindu-mi...
Sublime clipe!

Trimis de: Peter Pan pe 7 Jan 2004, 04:22 PM

Ma simt ca si cum nimic in viata mea nu mai este sigur.Am senzatia aceea pe care o ai atunci cand are loc un cutremur si cand,pana si pamantul pe care calci pare sa nu mai fie chiar asa de sigur...

Trimis de: Nana Floare pe 16 Feb 2004, 05:06 PM

Peter Pan, hai inapoi la han, ca nu mai e la fel fara tine...

Trimis de: Peter Pan pe 24 Feb 2004, 11:47 AM

Ma gandeam.......daca prinzi un fluture aripioarele lui se vor scutura de praful acela care il ajuta sa zboare........Ce faci atunci cand ai impresia ca asta se poate intampla cu cineva pe care-l iubesti?....... Cum iti dovedesti tie insuti , nu altcuiva, ca intr-adevar il iubesti? Lasandu-l sa zboare.......Dar daca el vrea intr-adevar sa stea in palma ta?..... Ce faci cand nu esti sigur de ceea ce simte fluturasul? Cand intr-o zi e vesel si-l simti ca-n palma ta este fericit, iar in alta zi se poarta de parca n-ai exista? Pentru acele alte zile am indoiala si grija .....
Nu m-as ierta daca as realiza intr-o zi ca din egoism, i-am oprit zborul...... dar mai stiu ca, in momentul in care aripioarele sale vor zbura spre alte zari, sufletul meu se va frange.......

Trimis de: Peter Pan pe 26 Feb 2004, 11:04 AM

Hm...dimineata asta nu parea sa promita o zi deosebita...de fapt, nici n-a promis, dar o chestie mica,neinsemnata, mi-a schimbat un pic tonusul..In aglomeratia din troleu a sunat un mobil...dar cum a sunat? A? Pai ...era un cantec a celor de la Queen.....Am zambit si-am inceput sa cant in gand.Si acum cant acelasi cantec...... "Love of my life you hurt me/ Breaking my heart/And now you leave me/Love of my life can't you see/ Bringing back, bringing back/Don't take it away from me/Because you don't know/What it mean to meeeeeeeeeee............"

Trimis de: Afrodita pe 27 Feb 2004, 04:39 AM

Trimis de: Peter Pan pe 27 Feb 2004, 10:15 AM

E adevarat....nu-mi e prea bine, dar nici nu-mi doresc sa ma gandesc prea mult la asta.....Cred c-ar trebui sa incep prin a fi un pic superficiala, fiindca nu-mi pot permite sa sufar la nesfarsit.....
Mi se intampla un lucru pe care l-as numi ciudat daca n-as stii in acelasi timp, ca de fapt e normal...De ceva timp lumea tot moare in jurul meu.......Aflu intai de o prietena pe care n-o mai vazusem de ceva timp, pe urma de inca cineva, apoi altcineva si apoi altcineva.....e adevarat ca am fost afectata in mai mare masura de moartea prietenei mele.....si, in mod ciudat, de moartea unui animalut de casa.......
Iar zilele astea am avut o durere prea insistenta de cap, ceea ce mie nu prea mi se intampla..Acum incerc sa nu fac legaturi sinistre si sa cad in "groapa" depresiei....E ultimul lucru pe care l-as face..Noroc ca, prin gena, am mostenit de la mama,ardeleanca rosie in obraji de cand o stiu, optimismul......
Nu-mi pot permite, nici daca as vrea sa mi se intample un lucru ca asta.....

Trimis de: Peter Pan pe 2 Mar 2004, 04:42 PM

Azi internetul merge taaaaaaaaaareeeeeeee ciudat......
Caut cu disperare teste pentru lucrare....ma lovesc de sume pe care nu le pot plati...la la la la..sunt ca o floare.....

Dar s-a intamplat ceva important.....adica.......mi-a propus sa ne mutam impreuna....hotararea trebuie sa o iau eu acum....hmm.....si ma gandesc, si ma gandesc.....as face pasul in momentul asta, dar trebuie sa tin cont si de alte lucruri care nu tin de mine...si. in alta ordine de idei, mi-e o mare, mare frica....nu vreau sa ma arunc la intamplare cu capu' inainte...cu toate astea am sentimentul ca poate fi de-adreptul minunat........

Trimis de: Afrodita pe 2 Mar 2004, 09:52 PM

Hmm...Poate nu ar trebui sa ma bag, dar am sentimentul ca ai avea nevoie sa afli si parerea altcuiva, asa ca uite-o pe-a mea: stiu ca tu ai si un copil (cel putin asa am inteles eu) si asta e oarecum altfel decat la mine:eu sunt doar eu,fara nimeni altcineva si mi-e mai usor sa iau asemenea decizii...In primul rand cred ca ar trebui sa vorbesti si cu copilul de pasul asta, sa vezi ce parere are...Cel putin mama asa a facut: s-a consultat si cu noi...Apoi, daca cel mic nu are nimic impotriva, eu zic ca nu strica macar sa incerci...Chiar daca ti-e frica...Stiu ca e un pas mare, dar, din cate am inteles din cele zise de tine, eu zic ca merita facut...Macar sa vezi cum va impacati, cum va este sa traiti in aceeasi casa.Oricum, e minunat sa adormi si sa te trezesti langa omul iubit E minunat sa faceti cumparaturile impreuna, sa va asteptati unul pe altul seara, cand veniti de la munca, sa faceti papica impreuna si tot asa...Cel putin mie mi se pare superb!!

Si totusi, tie de ce ti-e frica sa faci pasul asta? (care la mine a venit pur si simplu de la sine, nu am stat sa-l analizam si sa ne intrebam...pur si simplu s-a intamplat )

Daca interventia mea e inoportuna, te rog sa ma scuzi

Trimis de: Peter Pan pe 3 Mar 2004, 10:51 AM

Afro, esti o dulce.....Nu-mi aduc aminte sa ma fi deranjat vreodata vreuna din interventiile tale...In nici un caz...Ascult orice sfat care mi se da si apoi hotarasc ce mi se potriveste....Mai multe sfaturi, mai usor de gasit o solutie... La mine nu merg zambaretii, caci altfel ti-as fi trimis un pupacios.
Cat despre pasul acela..... Stiu ca baiatul meu ar fi foarte incantat, foarte, foarte.....ca mine, dealtfel...Si stiu ca ar fi super sa ne strangem seara cu totii acasa, sa gatim impreuna, sa radem, sa facem lectii, sa facem planuri....sa ma trezesc in fiecare dimineata privindu-l pe el.....dar viata nu inseamna numai asta...mi-e teama ca nu m-as descurca si mi-e teama sa nu piara farmecul.Mi-am intotdeauna, dupa primul esec pe care l-am avut, ca a doua oara oara trebuie sa fie perfect sau aproape perfect.....Eu una stiu ca as face totul pentru asta....
Deocamdata, am sa mai astept...Am de rezolvat niste chestii care tin de pregatirea mea, dupa care voi avea timp sa ma gandesc in liniste la acest pas.....Iar daca pana atunci, sa zicem, ii va "trece" voi stii ca pasul ar fi fost poate o greseala....
Ne testam astfel si trainicia sentimentelor......Daca ele vor trece testul (of, in ultimul timp numai la teste ma gandesc...) pasul atunci va fi sigur facut.....

Trimis de: Afrodita pe 4 Mar 2004, 12:03 AM

E bun si-asa cum zici tu
Farmecul nu dispare , iubita, ba chiar sporeste Si nu ai de ce sa-ti fie frica de faptul ca nu te descurci, pt ca veti fi 2, veti reusi sa treceti peste toate

Trimis de: Peter Pan pe 5 Mar 2004, 05:38 PM

Ce ciuda mi-a fost dimineata cand, dupa ce am scris in jurnal, iaca s-a blocat calculatorul.....
Poate mai bine, fiindca dimineata eram nashpa.....Nici acum nu's sigura, dar daca mi se blocheaza pcul inca odata chiar ma infurii.....
A trecut inca o saptamana....Incerc sa-mi "prind" gandurile si sa le asez cuminti la locul lor intr-o ordine firesca....Se vede parca o luminita...Cam stiu ce trebuie sa fac de acum incolo...Asta-i bine...nu ca pana acum n-as fi stiut , dar prea zburau de bezmetice..
Si stiu de ce sunt atat de framantata de ganduri tot timpul...sunt prea patimasa, vreau totul intr-o clipa si cel putin sper ca intelepciunea imi va veni ca sa ma mai domoleasca un pic....N-am rabdare, nu cred c-am avut vreodata, ma simt ca o vapaie vesnic aprinsa....asa iubesc, asa plang, asa ma infurii....si ma gandesc acum la anii cat am trait incatusata de educatia si asprimea tatalui meu, apoi de casnicia mea cu un om extrem de gelos......Si eu sunt geloasa,dar incerc din rasputeri sa nu sar calul, fiindca imi aduc aminte ca am plans mult din cauza geloziei ex-ului....
Ziua de ieri a fost iac, dar aseara am reusit sa rad cu gura pana la urechi impreuna cu baietelul meu.Inventam tot felul de aiureli si radeam cu gura pana la urechi.El chiar a inceput sa sughite...Puiu mic....
Draguldeel...hm.....azi nu vreau sa vorbesc de el....

Trimis de: Afrodita pe 6 Mar 2004, 12:00 AM

Off si eu care credeam ca-s singura patimasa de pe Han Se tot chinuie prietenii sa ma potoleasca, sa-mi spuna ca totul se face in timp si cu rabdare, dar ti-ai gasit cu cine sa vorbeasca? Cred ca si in jurnalul meu am zis ca eu vreau TOTUL, ACUM!! Nu maine, nu peste cateva luni, nici atat peste cativa ani...Insa stii cum ma potolesc singura? Imi zic ca ce am facut eu pana acum in 2 ani, altii nu au reusit sa faca in 10...Si ce voi face eu in 5 altii nu au reusit nici in 20...(Nu ma gandesc la aia ce au totul de-a gata ca deja ma apuca istericalele )...Stiu ca exagerez, dar macar gandurile astea ma mai potolesc...

Uff, voiam sa-ti scriu mai multe, da' se fatzaie sefu pe aici, o masina de curatat zapada imi face varza creierii si mi-a imprastiat toate gandurile Revin mai incolo cand oi fi mai linistita

P.S. ma bucur ca te-ai inveselit cu micutul tau...Sunt sigura ca daca as avea si eu unu mi-ar face viata mul tmai luminoasa...Pacat ca trebuie sa mai astept...

Trimis de: Peter Pan pe 8 Mar 2004, 02:11 PM

O zi superba.......afara...
Daca cineva important pentru tine nu-ti stie ziua de nastere, trebuie sa te superi? Dilema vine din faptul ca pe langa asta, tocmai iti propune sa te muti cu el.....Care fapt e mai important? Nu vreau sa fiu fitzoasa .....totusi ma intreb....nu retii ceea ce chiar nu te intereseaza, nu? Sper din suflet ca asta sa fie o falsa problema si refuz sa-mi incarc mintea cu ganduri negre..E cazul sa pun punct gandurilor negre si nejustificate..Vreau roz, mult roz !!

Trimis de: Peter Pan pe 12 Mar 2004, 01:53 PM

" Cineva m-a intrebat :
-Esti fericit?
- Nu stiu, intreaba-ma peste 10 ani cum m-am simtit acum...Fericirea nu este ceva de care sa-ti dai seama atunci cand o traiesti. Ii simti valoarea abia atunci cand devine amintire....."

Abia atunci cand nu o mai ai.......

Nu mai inteleg nimic !!!
Chiar daca ma simt doborata, trebuie sa ma ridic si sa merg mai departe..De ce trebuie?

E, uite..chestia asta care mi se intampla n-as vrea s-o pastrez in sertarul memoriei...Exista un delete pentru ce anume iti provoaca suferinta? Vreau sa se inveteze acel buton !!!

Si mai vreau sa devin o nesimtita, uite asa!!

Trimis de: Peter Pan pe 15 Mar 2004, 04:13 PM

Fumez o tigara si ascult "It's my life" a celor de la No Doubt.....iar daca fumez atunci e clar......cel putin pentru mine...
In momentul asta ma simt foarte singura.....sa fie de fapt un moment de luciditate?....
Ard...ard de dorinta de a trai din plin.....

Azi am vazut cosarul.....unul veritabil !!Mi-am zis ca este un semn bun, asta ca sa ma mai incurajez. Era stirb saracul, dar era cosar.M-am tot gandit, bietul cosar aduce noroc altora, iar el este vesnic cosar, cosar si sarac......acu'...abia astept sa apara si trifoiul,poate gasesc unul cu patru foi )))))))))))))))))))))))))))) ( deci clar, la mine nu merg zambaricii!!!)

Vreau sa ma mut cu chirie.Socotelile insa.......Uf! si iar uf! Mor pe viata asta de rahat...Cine-mi inchiriaza mie cu mai putin de 100 de para?? Cucu ! Asta ca sa mai am si ce manca dupa ce le platesc pe toate....Vezi, de aia joaca romanul la 6 din 49.....mama ei de viata !

Trimis de: Peter Pan pe 16 Mar 2004, 11:53 AM

Fiecare zi deschide un nou camp de lupta.......iar la sfarsitul fiecarei zile te simti invingator sau invins......
Aseara mi s-a facut rau in RATB...nimeni nu m-a bagat in seama........ce se intampla cu oamenii astia? Saracia le-a furat sentimentele.......Nu mai vreau sa traiesc aici !!!
Dimineata am facut o mica plimbare renuntand la troleu.Am simtit nevoia sa-mi limpezesc gandurile si sa iau putin aer de adevarata primavara..... si mi-a trecut prin cap sa-mi cumpar walkman....Hm, buna idee ! Mi-aduc aminte ca mi-am dorit tare mult asa ceva cand eram in liceu....Imi doream multe, dar timpul a prefacut in scrum tot ceea ce visam atunci....si cred acum ca marea mea greseala a fost aceea de a crede prea mult in oameni .....Culmea este ca nu m-am vindecat de boala asta......cand de fapt ar trebui sa-mi spun tot timpul :"Masura tuturor lucrurilor esti tu !!"
Si uite asa incepe o noua zi....

Trimis de: Peter Pan pe 24 Mar 2004, 01:26 PM

Vreo saptamana am trait plina de viata, simtindu-ma iubita...Azi e iarasi ziua in care ma indoiesc......o zi in care cred ca sunt doar o hole........
Ma simt coplesita si ma zbat sa fac fata cu bine in tot ceea ce fac...si mi-e teama ca, incercand sa fac sapte lucruri deodata, voi sfarsi prin a fi superficiala....
What the hell is going on????

Trimis de: Peter Pan pe 29 Mar 2004, 04:07 PM

Am simtit, poate pentru prima oara, ca relatia in care sunt implicata s-a "maturizat" sau ma pripesc?......sau poate ca sentimentele mele s-au "maturizat"?...Ma intreb....Ceva s-a schimbat in ce ma priveste....Sunt un pic mai linistita si nu prea stiu de unde vine aceasta senzatie....Un pic mai impacata cu mine......Nu vreau sa mai bat campii facand tot felul de scenarii aiurite, triste, fara nici o baza.....Poate ca m-au linistit cuvintele lui, atunci cand mi-a spus sa nu mai intru in panica.... Recunosc, am fost toata viata o suspicioasa, de multe ori cand nu era cazul si cred ca am si pierdut din cauza asta.... Degeaba spun ca am incredere in oameni...se pare ca nu-i adevarat....Mi-e un pic frica de ei pentru ca m-am simtit de prea multe ori inselata si de aici mi se trage...Da, asta trebuie sa fie.....
Si mai lupt cu mine, lupt pentru a-mi castiga independenta emotionala..nimeni nu mai trebuie sa fie barometrul starilor mele de bine sau rau, pentru ca asta imi face mai mult rau decat mi-as face eu insumi....
Trebuie insa sa multumesc celui care m-a redefinit ca femeie si care, de fapt, a "suflat" praful de pe ceea ce se ascundea pana acum......si am ales acesta cale fiindca evit sa i-o spun direct, iar aici nu prea intra, deci sunt "acoperita":))))))))))))....dar stiu ca, in felul meu i-am multumit....si in acest moment am realizat ( sa fie doar o parere?) ca cel care m-a "descoperit" ma si iubeste....Poti oare sa te inseli, cand faci o astfel de afirmatie? Ce daca !Am sa mi-o spun in fiecare zi !

Trimis de: Peter Pan pe 1 Apr 2004, 02:03 PM

PUMPKIN, NU CITI !

Ce ziceam de faptul ca ma simt iubita?? HA!HA!HA!HA! Dar de mersul inapoi nu s-a auzit? Am ocazia "sa-l vad" aproape zilnic de un timp......
S-au intins doua brate apoi, fara avertisment , se strang la loc si se intorc cu spatele, iar tu ai "datoria" sa zambesti in continuare ! De ce sa zambesc cand de fapt imi vine sa injur? Da! Intr-adevar, as injura de mama focului !!! Asta nu este drept ! La urma urmei , viata nu se opreste aici, iar cand ceva nu-ti place sau iti provoaca durere, sta in spiritul tau de conservare faptul de a renunta la acel ceva.....Nu spunea Freud ca omul cauta, in tot ceea ce face, placerea?
O franghie de rufe pe care o voi ura toata viata sau cel putin pana voi uita......
Reprosuri mascate de asa zise glume, paiul din ochiul altuia....
Am zis si am s-o mai zic, de cate ori este nevoie, ASTA SUNT, buna si rea, ca orice alt om, un om incercand din rasputeri sa scape de prejudecati, sa lupte cu el insusi..poate de aceea nu mai am putere sa mai lupt sa-i conving si pe ceilalti ca nu sunt un om rau, ca ard pe dinauntru, ca vreau sa fac mult mai multe, dar ca viata asta de rahat ma incolteste!! Engleza??!!! Asta se poate recupera foarte usor.Mai greu inveti sa fi bun....
Sa nu intru in panica! Sa nu intru in panica! Dar ce..........masii, pot fi de fier? "Uite, nu intra azi in panica, am niste "pitici" in vizita si azi nici nu ma uit la tine, da? hai,nu intra in panica!" ))))))))))))))))))))))
Am sa-mi pun acum in pahar putin vin, nu ca ar fi o rezolvare(nici nu cred asta!), dar asta asa ca sa capat putin curaj, sa pun mana pe pix si sa-mi continui treaba, cea mai legitima, de altfel, si sa nu-mi mai zdrobesc creierii incerc sa-i descalcesc comportamentul de rac.@$%#^&*@#$*&^%#%@ !!!!!!
Azi nu ma simt iubita, clar !:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Dar eu ?.....hm......... Nu mai stiu.......

Trimis de: Afrodita pe 1 Apr 2004, 02:32 PM

Stii? Aseara am avut o criza urata...Agitatie maxima, tremur aproape convulsiv si incontrolabil din maini si picioare, plans cu sughituri si ganduri negre cat incape...Nici nu pot explica cum m-am simtit aseara(scuze de cacofonie)..A stat langa mine si mi-a vorbit o ora jumate fara sa se opreasca ..Stii ce m-a calmat cel mai mult? Cand mi-a zis ca nu trebuie sa duc tot greul singura, ca nu trebuie sa fiu mereu tare, ca am dreptul sa ma simt slaba, sa ma enervez, sa injur, sa plang, sa urlu, sa ma descarc cum cred eu ca m-as simti mai bine...Stii ce? Avea dreptate...Nu trebuie sa zambim mereu..Avem dreptul la propriile noastre momente de slabiciune, avem voie sa injuram, chiar daca "o doamna nu face asa ceva", avem dreptul sa plangem ,sa ne suparam, sa ne revoltam cand ceva nu ne convine...Si daca el te-a suparat spune-i..Dar spunei fix cand te supara, ca dupa aia au prostul obicei de a nu recunoaste nimic E normal sa mai greseasca si ei, sa nu-si dea seama ca ne supara..Si e normal sa le atragem atentia...Caci si noi, la randul nostru, putem gresi fara sa vrem si ne-ar place sa ni se spuna,nu? Daca nu si-a dat seama ca te-a suparat, vorbeste cu el..Daca si-a dat seama, atunci...Prefer sa nu-mi dau cu parerea pt ca nu vreau sa te supar, ci vreau sa te alin Indiferent care e situatia, descarca-te...Injura, tranteste, urla, fa ce crezi ca te-ar scapa de frustrare si suparare...Si apoi, ca dupa orice furtuna, va rasari si soarele, caci stie ca il meriti din plin

Trimis de: Peter Pan pe 9 Apr 2004, 10:16 AM

Am nevoie de agrafe ca sa-mi prind gandurile pe "hartia" asta......Hop! Iar mi-a scapat ! Nu reusesc sa le fac sa se potoleasca. Hm.....e clar! I need a break........
Dupa Pasti ma voi "baga" mult mai serios in treaba de care m-am apucat si probabil ca-mi va prinde bine.De fapt, sigur ma va mai scoate din nesiguranta in care plutesc. Da' stiu ca atunci cand o voi termina, mi se va lua o mare piatra de pe inima!

Dumnezeu sa-mi lumineze mintea si sufletul........fiindca am nevoie....

Trimis de: Peter Pan pe 15 Jun 2004, 03:57 PM

In asteptarea marii iubiri, e de condamnat faptul ca accepti compromisurile? De unde stii ca marea dragoste a venit? Cum anume trebuie sa fie? Cum stii ca a venit? Oare totul trebuie sa mearga struna intr-o astfel de relatie? Si, la urma urmei, daca astepti marea iubire si accepti o relatie asa, sa mai treaca timpul, nu ai condamnat din start acea relatie? Si se mai poate sa ratezi de fapt marea dragoste astfel? Cum poti fi sigur de toate astea?
De fapt, acum am realizat ca tocmai aceste "relatii de compromis" iti vor spune mai tarziu, in viata, care anume a fost marea dragoste, nu? Dar atunci va fi prea tarziu.....
Cu totii, sunt sigura, avem o imagine a noastra despre cum ar trebui sa simti si cum sa te porti atunci cand iubesti, iar asta tine de experienta fiecaruia de viata, de cartile pe care le-am citit in adolescenta, de filmele pe care le-am vazut, de oamenii care i-am avut alaturi si care ne-au influientat viata.....
Sotronul din dimineata aceea, balta nelipsita peste care trebuia sa sari, baloane confundate cu ozn-uri, clatitele prinse de tigaie, moartea soricelului, bataia cu mamaliga, plimbari lungi la miezul noptii pe strazi intunecate, povestile cu stafii, plimbarea din zori de zi ,ploaia cu soare si puiul prea picant, prajitura prea dulce din care se scurgea siropul facandu-te sa-ti lingi degetele in mijlocul strazii, diminetile acelea cand ne trezeam unul langa altul zambindu-ne, muzica unui trib african indepartat si cearsaful pus pe cap in incercarea de a imita un dans razboinic.......toate astea si multe altele..... inseamna o relatie de compromis? Apropo, cine stie de ce se da iepurasul cu ruj?.....

Trimis de: Afrodita pe 21 Jun 2004, 12:16 PM

In relatia in care sunt acum am intrat fara sa vreau, fara sa stiu..Pur si simplu s-a intamplat...La ineput amandoi am zis ca e ceva trecator, ca sa uitam anumite chestii, sa putem trece peste altele si sa ne fie mai usor intr-un oras ostil amandorura la vremea aceea...Timpul a trecut si am descoperit ca ne iubim si ca ne e greu sa stam separat, ca de fapt unul pe altul ne-am cautat atata timp...Cel putin in momentul de fata relatia noastra e foarte aproape de perfectiune...Desi nu incercam sa imitam dansul nu stiu carui razboinic indian, avem si noi micile noaste chestii si jocuri impreuna...O relatie de compromis se poate transforma intr-o dragoste mult asteptata....desi e cam greu sa recunosti daca si cand se intampla asta in timp iti vei da seama cum sta treaba...ai rabdare, lasa timpul sa decida Te pup

Trimis de: Peter Pan pe 6 Jul 2004, 01:29 PM

Inca nu-mi vine sa cred !!Marele examen a fost dat si......LUAT!!!
Iar acum caut sa ma mut....Imi tremura sufletul de emotie, e un pas important si-mi este frica, dar VREAU sa-l fac!
Sunt fericita, probabil asa cum n-am mai fost niciodata in viata mea sau poate nu-mi amintesc, nu stiu.....

Trimis de: Peter Pan pe 10 Aug 2004, 11:23 AM

L-am cunoscut pe Nicodim care-i un tip destept, iar ca sa nu fac vreo gafa, m-am hotarat sa-l intreb de la inceput daca stie de gluma. Am sporovait vrute si nevrute la o terasa in mijlocul Bucurestiului.
O fi gasit pana la urma ceea ce cauta?? I mean, cauta o papetarie, ce altceva!? ))))))))))))))))))))))
Daca Nicodim ar fi avut alta "orientare" nu cred ca m-as fi intalnit cu el:))))))))))))))))))))))) (nu-mi merg zambaretii !!!)
M-as fi simtit "amenintata". Hi hi hi hi

Trimis de: Peter Pan pe 10 Aug 2004, 01:21 PM

Sa vrei sa ti se indeplineasca toate dorintele nu este oare o forma de egoism? Si daca tuturor ni s-ar indeplini toate dorintele, nu s-ar naste un mare conflict de interese si de aici enshpe consecinte naspa?
Iata la ce ma gandeam dimineata asta in timp ce eram in troleibuz......Si ploua usor, o ploaie din aceea care nu te uda, e mai mult ca o panza usoara de apa.......Acum a iesit soarele.....
Am cateva dorinte pentru care nu mi-ar fi rusine sa fiu egoista......dar nu, nu pot face un lucru fara a tine cont de celalalt. Dumnezeule,ce ar trebui sa fac? Fiindca simt puternic ceva la care nu vreau sa renunt sau chiar daca as renunta, n-ar muri in mine decat dupa ce m-ar chinui strasnic. Mi-e frica si mai bine ce? Fluier, ma fac ca nu stiu, ce naiba?
Nu, stii ceva?(vb singura, se-ntelege) De fapt, ma iubeste, o da, am simtit asta fara indoiala, numai ca nimeni nu stie ca de fapt chiar se intampla....Bulversati si nehotarati. Poate fi socant, ce credeti !!?? Ai nava spatiala in fata ochilor, ti-ai dorit sa o vezi toata viata influientat fiind de filme, carti, etc si cand o vezi zici intr-una :"Nie, nie, e de plastic.."
Na na na .....iubesc! Iaca am zis-o......Acu fluier.....am facut-o lata..

Trimis de: Peter Pan pe 10 Aug 2004, 04:24 PM

Just my imagination........

Trimis de: Afrodita pe 10 Aug 2004, 09:30 PM

Iubita, vrei sa ne vedem la un suc? asta asa, ca sa nu mai vorbesti singura

PS da un click pe zambaretu pe care vrei sa-l pui...Si daca nu dai click, cand vrei sa faci vre-un zambaretz lasa spatiu intre cuvant si "textu" zambaretului, sa vezi ca o sa-ti iasa asa

Trimis de: Nana Floare pe 12 Aug 2004, 11:31 AM

Trimis de: Peter Pan pe 16 Aug 2004, 12:40 PM

Mi-am daruit trupul soarelui vreo patru zile, iar el , drept multumire mi-a daruit la randul lui o culoare de ciocolata.
M-am tot gandit (o kestie care n-ar trebui sa se intample in vacanta), m-am gandit la mine, la cei care-mi influienteaza viata , la ceea ce simt cu adevarat.....
De cate ori plec in vacanta, nu pot scapa de sentimentul frustrant pe care-l simt cand in jurul meu vad familii care fac impreuna vacantele, iar eu, de fiecare data, sunt doar eu si copilul meu. Ca sa ma incurajez ii spun si imi spun :"mica noastra familie" zambesc.Ciudat insa, cateodata ma consider norocoasa in privinta asta.
El arata inca bine sau mai bine decat ea si nu scapa ocazia , desi pe furis, sa mai priveasca si la alta, iar ea vede de copii, e putin cam grasa sau nu-i mai pasa de cum arata. Adevarul este ca atunci cand te dedici familiei uiti de tine. Mare greseala.....greseala sa uiti de tine. De dedicat te dedici pentru ca asa simti, e firesc., dar nu trebuie sa uiti de tine. Cum imi spunea cineva, trebuie sa fi si un pic egoista.
Fac greseli , dar ma ridic din nou.....Vorba aceea "speranta moare ultima" se aplica uimitor de bine la mine. Auirea, in momentul asta cred ca ma imbat cu apa. Da' asa sunt eu.

Trimis de: Peter Pan pe 17 Aug 2004, 10:49 AM

Simti inainte de a intelege.....
Cred ca suntem dependenti de starile naturii. Intotdeauna in perioada asta, de trecere de la vara la toamna, devin...cum sa-i spun.........mai potolita... o bucurie dulce amara care ma face sa ma gandesc la o ploaie rece prin care fug zgribulita spre casa ( casa mea!), ma schimb intr-o pijama calda si pufoasa, ma bag in varful patului, citesc o carte a uneia din surorile Bronte sau ma uit la un film care sa ma faca sa plang si mananc mere...daaaaaaaaa.
Se duce vara........

Trimis de: Peter Pan pe 19 Aug 2004, 11:54 AM

Tocmai am terminat o carte si , ca de fiecare data cand se intampla asta, raman minute bune gandindu-ma la tot ce-am citit.... Cartea e trista, o carte despre razboi. Nu mi-o doream dar am citit-o totusi.
Mi-a placut extraordinar sfarsitul:
"Intre doi munti de nori intunecati mijeste o raza linistita si acest fir de lumina, atat de subred, atat de cetrnit, atat de sarac incat pare incarcat de ganduri, ne aduce totusi dovada ca soarele exista".................

Trimis de: Peter Pan pe 24 Aug 2004, 03:59 PM

Am in minte filmul acela cu Robert Redford si Michelle Pfeifer....coloana sonora (pe care tocmai o ascult)....povestea filmului...
Stare de contemplare stupefiata apoi, amestec uimitor care te da peste cap de planuri arse, planuri noi, porti care se inchid, porti care se deschid, ce am facut, ce voi face, sfarsit de vara, inceput de toamna ( doamne, toate culorile alea de toamna.... ), o noua O'Hara...oare? Nu, mereu aceeasi, poate un pic plictisitoare pentru unii, adorata de altii pe care nu-i vede sau se face ca nu-i vede... Combinatie savanta de orgoliu si feminitate,de slab si puternic, copil si adult, jocuri pierdute si jocuri castigate, lacrimi si hohote de ras, sotron si contracte...
Un om nu este niciodata infrant, pana nu se recunoaste infrant !
Razi de greselile tale si nu le vei mai repeta....

Trimis de: Peter Pan pe 25 Aug 2004, 10:01 AM

O amintire draga mie este casa bunicilor mei. Casa mare cu multe camere, plina de miros de mere si flori de tei, aleea cu castani, curtea larga in care ma pierdeam si in care imi stabileam ca repere fie marul domnesc care dadea niste mere uriase, fie grupul de iuci in mijlocul carora ma ascundeam. Imi amintesc ca am omorat o broscuta, dar nici acum nu stiu de ce am facut-o. Poate ca m-am simtit puternica sa decid soarta acelei fiinte...
De cate ori ne simtim nesiguri, iar lumea ni se pare un balaur cu sapte capete, ne refugiem in amintiri dragi noua, acolo unde ne simtim in siguranta si unde rautatea lumii nu ne poate atinge, luam putina putere si ne intoarcem sa"taiem" toate cele sapte capete, eventual mai lasam unul pentru o confruntare viitoare, caci asa este omul: traieste din lupta, altfel s-ar plictisi de moarte.
Provocarea....da...

Trimis de: Nana Floare pe 25 Aug 2004, 03:52 PM

aoleu ce pofta mi s-a facut de mere domnesti... nu puteai sa taci...

Trimis de: Peter Pan pe 26 Aug 2004, 01:47 PM

Nu mai ca ma manca limba

Trimis de: Peter Pan pe 26 Aug 2004, 03:09 PM

Gata cu baletul.....
De data asta nu mai are cine sa ridice eroina. E confuza, asteapta mana care i se intindea de fiecare data....e obosita, are cearcane....priveste in sus, fiindca asa a invatat.....In jurul ei se face incet lumina, o lumina rece in care mana ei luceste alb, ramasa intinsa.....
Ii este frica sa se ridice singura, parca i-a pierit orice siguranta.....cu toate astea stie ca dansul trebuie sa continue, singura sau nu....nu poate ramane asa....mai are atat de invatat....pasi de dans necunoscuti......are inima grea dar inca bate. Asta e bine....."si maine e o zi" n-au fost vorbe in vant.......
Planuri isi va face de maine incolo...acum e putin obosita. A plutit ,purtata de el, deasupra pamantului, abia l-a atins, iar acum....acum....acum are nevoie sa doarma, sa doarma si sa nu viseze nimic.. Ispititoare ideea de a adormi o vesnicie....
Mica balerina...
Ssssssssst, a adormit...

Trimis de: Peter Pan pe 6 Sep 2004, 12:55 PM

Iar am atitudinea aia de strut....

Aseara am revazut "Podurile din Madison County"... E genul acela de film la care, chiar daca l-as vedea a zecea oara, tot as plange.....un film pe care ti-l amintesti cu sufletul, dovada ca , desi il revedeam, nu stiam exact ce urmeaza sa se intample, decat vag. Ceea ce retinusem, dupa ce l-am vazut prima oara, era ceea ce ma facuse sa simt... si

Vine toamna....azi dimineata, desi soare, m-a trecut un fior rece. Vreau la munteeeeee !!!!

Trimis de: Peter Pan pe 16 Sep 2004, 03:08 PM

Am avut o experienta de viata pe care n-am s-o uit, cu siguranta....
Totul a inceput duminica dimineata cand am plecat la munte....Ajunsi acolo,inca nu ne venea sa credem ca suntem inconjurati de munti.Dar iata-ne !
Am urcat din prima zi,evident,pe traseul spre cabana Diham. N-am urcat pana acolo, ne-am oprit la cabana Izvoarelor sau asa ceva, unde ne-am pozat cu vitelu' si gastele. Peisajul de acolo......Dumnezeule!! Linistea aceea, aerul....
Dar a doua zi...... e da, a doua zi aveam sa trecem printr-o serie de lucruri la care nici nu ne-am fi gandit ca ni se pot intampla.......
Aveam de gand sa ajungem la Babele, ceea ce s-a si intamplat cam dupa vreo 4 ore......am ales calea cea mai grea, deoarece telecabina era prea scumpa pentru socotelile pe care ni le facusem.Asadar, iata-ne escaladand Jepii Mici. Dumnezeuleeeeee...adrenalina la maxim. N-am sa uit cate zile voi avea ca era sa ma tot duuuuuuuuuuuuc, desi Draguldeel mi-a zis ca nu aveam sanse fiindca era acolo,in spatele meu, gata sa ma prinda.... Prima parte a traseului o am in minte ca o succesiune de imagini desprinse din povesti..doar eu cu el,glumind , facand haz de necaz, cand urcusul era mai greu, acoperiti de umbra padurii,simtindu-ne desprinsi de lume...... A doua parte, si cea mai grea, mi-a pus curajul la incercare, iar crucile pe care le-am tot intalnit pe traseu imi cam inmuiasera picioarele, dar mi-am zis ca inapoi nu dau ! Si asa a fost. Ajunsi sus, m-am intors, de data asta cu curaj, si am aratat prapastiei care se deschidea sub picioarele noastre un anumit deget. Reusisem,iar salamul pe care l-am mancat acolo, in varful lumii,mi s-a parut cel mai bun din lume. Cu toate ca era atat de bun, nu ne-a lasat sufletul sa nu-l impartim cu catelul cabanei, flocos si cu o ureche lasata care chipurile era "caine rau". Ha ! Caine rau? Aveam sa aflam mai tarziu......
Am pornit mai departe si intr-o jumatate de ora, timp in care nu ne-au mai fost solicitati muschii atat de rau si in care am strabatut o zona ce ne amintea de Yorkshire, am ajuns la Babele. Acolo am ramas intepeniti vreo cateva minute, intepeniti de frica.....Veneau spre noi, hotarati, doi clatosi carpatini, de data asta nu asa de prietenosi ca cel cu care impartisem salamul. Cautam disperata din priviri stapanul.....Asta-mi mai lipsea! Scapasem cu bine de Jepi si urma safiu muscata de c*r..Salvare! A aparut stapanul si si-a chemat cainii..Uf! La Babe, surpriza neplacuta! Telecabina circula doar pana la 15.45 !!!!!!! Cine s-ar fi gandit? Si cum e posibil asa ceva? In plin sezon, vreme super, multi alti turisti care urcasera ca si noi la Babele si care nu aveau in plan sa si ramana acolo...... Hm... Solutia care ni s-a oferit a fost sa tragem la cabana. E, uite tocmai asta nu voiam sa fac !!! ce puteam face acum? Ne puteam intoarce pe unde venisem sau trebuia sa coboram prin Sinaia, ceea ce insemna un drum pe care il banuiam a fi foarte lung. Si asa a si fost, fiindca varianta cu Jepii imi dadea fiori pe spinare. Tocmai o injurasem cu semnul acela , n-avea oare sa se razbune??
Deci, iata-ne pe coclauri spre Sinaia.......Vedeam drumul inaintea nostra si fiindca ocolea ne-am hotarat sa mai "taiem" din el,astfel ca am luat-o prin iarba. Iarba era crescuta in smocuri mari si ori puneai piciorul printe ele ori mergeai numai pe ele, iti puteai foarte usor rupe gleznele..Mai era si panta.....Din fericire nu ne-am rupt nimic. Tot "taind" si"taind" drumul ca sa ajungem mai repede, am ajuns pe o colina si am privit in jos unde era o ........stana. Va inchipuiti ca ceea ce mie mi s-a parut a fi un cal inofensiv era de fapt un caine de stana negru care, desi era la vreo 200- 300m de noi a inceput sa latre. Am facut cale intoarsa cautand o alta cale de scurtatura. Dupa cinci minute de mers rapid, am privit in urma. In locul de pe colina in care fusesem cu putin timp ajunsese si cainele acela negru. Mi s-au inmuiat picioarele mai ales ca in dreapta noastra, departe ce-i drept, se auzeau talangile unei alte turme...Am socotit ca este cazul sa scot din rucsac painea care ne mai ramasese, i-am dat si Draguluideel doua felii si astfel inarmati am pornit mai departe.Scapasem ca prin urechile acului.... Ne-a revenit umorul si chiar ne-am gandit la bere... Am ajuns pe drumul pe care il tot scurtasem si in capatul lui am vazut, in dreapta lui, o terasa de unde sse auzeau urland manele, iar in stanga un hotel, cabana, dumnezeu stie ce era si care semana, vorba Dragului, cu o fabrica. Ne-am zis ca o fi fabrica de jnepeni, ca prea erau multi pe acolo..
Ajunsi acolo, suntem indrumati sa urmam drumul cu semnul galben pentru a ajunge la Sinaia, am cumparat o bere si o apa si astea toate in urlet de manele. Clar, era urlet, deja era suparatoare pentru urechi ! Si ne mai intrebam de ce erau ofiliti jnepenii din jurul terasei..
Am plecat de acolo si ne-am baut berea pe drumul galben, la vreo 200 m de poluarea aceea fonica! Era 6.30 si aveam de mers vreo doua ore. Era posibil sa ne prinda noaptea prin munti. Au! Ne mai facea curaj grupul pe care il avusesem in fata tot timpul de la Babele, prinsi in aceeasi "capcana" ca si noi si care se indreptau spre Sinaia. Aveam sa ne alaturam lor, ceea ce , mai tarziu, s-a si intamplat. Am cantat, ne-am prostit, am facut tot felul de scenarii timp in care dadeam din picioare cat mai repede.
Grupul de care pomeneam si care avea avans fata de noi, s-a "poticnit" nemaistiind pe unde sa o ia. Am devenit "deschizatori de drumuri", eu si cu Draguldeel, care mi-a inmuiat inima cat de multa grija avea de mine....
Am vazut usurati cota 1400 si am inceput sa coboram spre ea, dar nu banuiam ca aventura nu s-a terminat... Ne si vedeam ajunsi in Sinaia, nu peste mult timp..... Dar stupoare la cota venise o ursu' si ca sa fie mai periculos, era chiar o ursoaica cu doi pui. Nu ne puteam continua drumul pe jos mai ales ca se si inserase...Si uite-ne inghetand de frig, morti de oboseala, cu picioarele terminate stand in fata hotelului (care era in renovare) privind cu oarece teama in intuneric, pe acolo pe unde ar fi trebuit sa mergem spre Sinaia si pe unde misunau ursii....
Cei de la bufet ne spusesera ca solutia ar fi sa-l asteptam pe "Sefu" care urca in fiecare seara sa aduca marfa si care avea o Dacia papuc, pe platforma careia ar fi putut sa ne ia....L-am asteptat vreo ora si juma', timp in care doi dintre noi (eram vreo opt persoane"sinistrate") au coborat in Sinaia cu un sofer binevoitor ca sa ne trimeata de acolo un taxi. Incercasem zadarnic sa apelam unul care-si afisase numarul mare pe parapetul din parcare dar care nu raspundea defel desi sustinea ca este non stop...romanisme....
Si iata-l pe "sefu" venind. Eram aproape disperati. Nu mai conta ca platforma e neacoperita si murdara, ne-am urcat repede, ne-am indesat cacilile de cap ( ce noroc ca le luasem cu noi) si pe-aici ti-e drumul ! Dincolo de lumina farurilor, in padure, intuneric bezna.. Creepy, brrrr !! Pe drum ne-am intalnit cu taxiul trimis de cei doi. Am renuntat la Dacie, omul nu a vrut sa ne ia nimic si iata-ne inghesuiti in taxi , dar fericiti ca aveam sa ajungem, in sfarsit, in Sinaia !! Cred ca acasa, in Busteni unde ne cazasem, am ajuns pe la 10.30 sau cam asa ceva. Plecati de la 11.00 dimineata !!! Muamaaaaaaaa !! Franti, teminati, nauci, nemaisimtindu-ne picioarele... Cu toate astea, dupa dusul binefacator si dupa ce-am mancat ceva, cand ne-am asezat in pat, am jucat macao..asta pana chiar ne-a toropit somnul, ceea ce s-a intamplat destul de repede.. E de inteles,nu?
A doua zi , dupa doua de urcat nebuneste, a fost zi de lene..... O meritam...
Nu regret ca am urcat Jepii ( acum cred ca as mai face-o odata), nu regret ca era sa ma "capseze" vreo trei caini, ca ma dor muschii de mers in prostie sau ca am intalnit ursul........REGRET DOAR CA A TRECUT ATAT DE REPEDE ........

Trimis de: Peter Pan pe 23 Sep 2004, 08:35 AM

AJUTOOOOOOOOOOR!!

Trimis de: Peter Pan pe 28 Sep 2004, 09:58 AM

Orice s-ar zice, in fata necazurilor tot singur te gasesti...cu atat mai mult cu cat ele vin de la cei care se presupune ca ar trebui sa te sprijine...
Am avut o discutie foarte "interesanta" cu tata dimineata.....Ceva de genul :"Gaseste-ti casa si lasa-ma in pace, ca daca nu erai tu puteam inchiria o camera sa castig niste bani. Din cauza ta, ii pierd", "O sa vand casa sa vad unde te duci atunci.." "Vinde-o!" i-am raspuns. I-am inchis usa si am plecat... m-am straduit sa nu ma afecteze , dar iata acum, in timp ce scriu, imi dau lacrimile..mare proasta mai sunt....
Si culmea este ca nu prea am cui spune....El....nu....O sa-mi spuna probabil ca merit toate astea fiindca nu ma impun. Deh...nici macar nu stiu daca ..... Ma bucur ca este bine totusi, ca este cu cineva care are grija de el.....Acum nu mai are nevoie de sandvisurile pe care i le faceam cu atata drag...
Am devenit un abur, nimic, nimic dupa atata timp. Ma intorc in acelasi punct, ma invart in cerc si ma mai mir ca sunt ametita...
Masca ma ajuta sa apar ca un om normal....dar dincolo de ea?
Eu sunt luptatoarea din umbra, stii? N-am aspect de luptatoare, dar ma dovedesc in final a fi una destul de reala, zic eu. Mi-au mai spus-o si altii ca o confirmare din afara de care chiar aveam nevoie....
El nu ma iubeste, o stiu sigur ( asta ca sa "repar" o greseala facuta intr-o postare anterioara- fetelor, inima lui nu e ocupata!- asta nu inseamna ca-l cedez atat de usor !)
De simtit nu mai stiu ce simt...
Misto ar fi sa raman pe drumuri ,sa vezi atunci ce-mi trece cheful de visare

Trimis de: Peter Pan pe 12 Oct 2004, 09:33 AM

Everybody´s changing
Keane
You say you wander your own land
But when I think about it
I don't see how you can
You're aching, you're breaking
And I can see the pain in your eyes
Says everybody's changing
And I don't know why

So little time
Try to understand that I'm
Trying to make a move just to stay in the game
I try to stay awake and remember my name
But everybody's changing
And I don't feel the same

You're gone from here
Soon you will disappear
Cause everybody's changing
And I don't feel right

So little time
Try to understand that I'm
Trying to make a move to stay in the game
I try to stay awake and remember my name
But everybody's changing
And I don't feel the same

So little time
Try to understand that I'm
Trying to make a move just to stay in the game
I try to stay awake and remember my name
But everybody's changing
And I don't feel the same
Oh everybody's changing
And I don't feel the same

Trimis de: Peter Pan pe 14 Dec 2005, 11:07 AM

Ma gasesc acum in aceeasi poveste de acum doi ani....Cine ar crezut ca va dura?..Cred ca am fost foarte incapatanata sau am intuit bine.. Clipele pe care le-am trait, amintirile pe care le am mi-au dovedit ca a meritat....
Si inca merita!
Ma bucur de fiecare clipa pe care o mai am de trait alaturi de el, mi se umple sufletul cand il privesc si am impresia ca traiesc acea dragoste unica pe care fiecare din noi o viseaza...Chiar cand se va sfarsi, voi stii ca, cel putin, am avut norocul sa o traiesc...
Sper ca voi avea taria sa pot accepta si sa ma multumesc cu toate acele amintiri....
Deocamdata exploatez fiecare clipa alaturi de el ! Cateodata e minunat, altadata e o adevarata provocare, imi tine spiritul treaz, nu ma lasa sa ma plictisesc! Asta e secretul, acum am realizat! daca ar fi fost un banal, facand aceleasi lucruri in fiecare zi, sigur m-as fi plictisit repede....dar cu el aproape fiecare zi e reinventata!

Acest mesaj este cadoul meu secret de Craciun pentru el, Draguldeel !

Trimis de: Peter Pan pe 23 Aug 2006, 11:07 AM

Cand am inceput sa scriu la Han, incepea si relatia mea cu el...La inceput nedefinita, incerta, tatonari, sperante, indoieli..In timp, am adunat amintiri..Cand ma gandesc cate am trait impreuna !.... Ma pot considera norocoasa?!....Cred ca da , daca pot accepta cu usurinta ca totul are un sfarsit...Dar pot oare?...Acum nu, asta e sigur..Cu timpul poate am sa ma impac cu ideea..
Acum insa trebuie sa-mi pun lucrurile in cutie si sa pornesc in alta directie decat cea in care va merge el...si nu pot spune ca in bagajele lui nu se afla si un pic din sufletul meu....

Trimis de: Peter Pan pe 18 Oct 2006, 04:10 PM

Viata are intorsaturi ciudate...Iata-ma acum cu acelasi om pe care nu incetez sa-l iubesc, iata-l facandu-ma sa ma simt iubita in fiecare zi...... Viata e ciudata, oamenii sunt ciudati..nu stiu... Dar sunt fericita.Acum. Nu ma mai gandesc foarte departe, imi iau cel mult o marja de jumatate de an, nu mai mult, fiindca nu ma pot abtine, dar nu mai mult )))
M-am mutat cu serviciul,mult mai departe de casa, oameni noi si tineri, inceput de afacere..Un alt nou inceput. Mi-e teama de inceputuri, dar ma obisnuiesc repede...
E ora de plecat acasa....

Trimis de: Peter Pan pe 12 Apr 2007, 07:21 PM

Ca-n filme, pot zice.....
Avem un an de cand ne-am mutat impreuna, fiul meu il iubeste si il asculta mai repede decat pe mine. Sunt fericita si ,daca as avea si propria mea casa, as putea spune ca sunt o norocoasa pe deplin ! Dar cum nu putem avea totul, ma declar totusi norocoasa.

Am "rasfoit ' un pic Hanul si parca multi din cei pe care i-am cunoscut, cu care am "mers" alaturi atunci cand am intrat in Han, s-au risipit care incotro...
Pot spune ca Hanul mi-a purtat noroc intr-un fel ....sau cel putin asa am impresia...

Ar fi hazliu ca peste vreo 10 ani sa regasesc paginile Hanului si sa incep sa ma laud ca inca sunt iubita, ca fi'miu a reusit la facultate....

Salut vechile cunostinte, daca mai intra pe aici ! Ma intreb ce-o fi cu Nicodim?!...

Trimis de: Afrodita pe 15 Apr 2007, 05:38 PM

Multa bafta

De Nicodim nici io nu mai stiu nimic de taaaare mult si tare rau imi pare ca s-a pierdut legatura Daca il gasesti, trage-l de maneca si pt mine, ok?

Trimis de: Peter Pan pe 21 May 2007, 11:49 AM

Esti o draguta,Afro ...
Nici nu ma asteptam sa dau de tine aici


Lucrurile s-au schimbat brusc de azi. Am revenit pe pamant!
Ne vom desparti imediat ce voi gasi unde sa ma mut cu tot cu copil si cu acareturi..
Nu cred ca ar mai fi ceva de adaugat... Contrar asteptarilor sau printr-un efort urias inconstient nu ma doare asa tare..Sau ma doare si refuz sa simt...
Asta e...

Trimis de: Afrodita pe 21 May 2007, 07:12 PM

(ca mai multe nu stiu ce sa zic... )

Trimis de: Peter Pan pe 11 Jul 2007, 11:53 AM

I need a social lifeeeee!!!
Clar !
Nu ma simt cu nimic mai prejos de acum 5 sau 10 ani si mi-ar place sa-mi pierd macar 2-3 nopti pe luna dansand toata noaptea, stand la taclale cu amicii....
Poate asa se intampla cand persoana care era mare parte din universul tau va pleca intr-o zi....pur si simplu.
Mi s-a luat de momentele alea de catarsis cand stau si privesc tavanul cazuta in depresie.Chiar nu mai vreau!

Astept cu sufletul strans si impietrit ziua cand isi va strange lucrurile si va pleca..Fac tot felul de scenarii, maaare greseala...
Prietena mea cea mai buna cred ca a ajuns la exasperare !! O sun de cate ori simt ca innebunesc si voooorbesc, vooorbesc.... deh... asa suntem noi femeile..)))

Trimis de: Afrodita pe 11 Jul 2007, 02:44 PM

Cred ca am si io 2-3 prietene - printre care si mama - cu care vorbeeeeeeeesc evident, cand sunt depresiva Si dupa aia plaaaateeeesc la compania de telefoaneeee Da' se merita.

OPserv ca esti in starea in care eram eu acum cateva luni. Sincera sa fiu nu am iesit din ea inca Dar macar acum am neste preteni de pahar cu care ies in fiecare week end si venim pe 3 carari acasa Sper sa ti-i gasesti si tu pe-ai tai, ca uneori e nevoie mare de ei!

Trimis de: Peter Pan pe 13 Jul 2007, 01:59 PM

Afro, atat pot sa spun : multumesc !

Trimis de: Afrodita pe 26 Jul 2007, 01:02 AM

Nu pricep pt ce multumesti, da' pot sa spun "cu placere" ca doar nu ma doare gura
si multa bafta!

Ne vorbim curand, cand oi avea timp sa respir, acu' is prinsa cu multe... Cu bine

Trimis de: Peter Pan pe 17 Sep 2007, 11:26 AM

Trei saptamani si nu am inca puterea sa ma desprins forever....fiindca numai asa voi reusi sa-mi revin la normal...daca normala e starea de a fi singur...NU sunt facuta sa traiesc singura...dar de fiecare data ajung tot aici...

Am fost la munte..am lasat acolo, pe coclauri, o parte din nefericirea mea...
Stiu ca ma gresit implicandu-ma prea mult...si acum mi-e foarte greu sa las in urma totul, sa ma desprind...Am spus cuvinte grele pe care nu le-am rostit niciodata in viata mea, mi-am strigat furia dorind sa ranesc si tot eu am sfarsit in a fi mai ranita...
Macar el o fi fericit cu noua lui viata?...da, cred ca este

Trimis de: Afrodita pe 17 Sep 2007, 11:56 AM

Off, iubita
Uneori e nevoie de timp. Mult timp. Ca sa uiti, ca sa te desprinzi, ca sa incepi sa iti vezi de viata. Dar la un moment dat vei putea. Vei trece prin sentimente ca disperare, dezamagire, tristete crunta, nu vei intelege de ce s-a intamplat tocmai tie, cand totul parea sa mearga super ok, apoi te vei enerva, il vei uri, il vei iubi iara, apoi vei vrea sa-l ranesti, apoi te vei simti iarasi neputincioasa si tot asa pana intr-o zi in care vei realiza ca nimeni nu merita sa-ti versi lacrimile pentru ei, nici un mascul din lume nu merita toata suferinta de-o simtim din cauza lor! Si atunci te vei ridica si vei spune: GATA! Pana aici! Si in momentul ala te vei simti eliberata.
Recunosc ca inca nu ma simt eliberata. Inca am resentimente si furii si uneori ura. Dar stiu ca vor trece.
Nimeni nu e nascut sa fie singur. Dar crede-ma ca poti fi si fericita, chiar singura, fara nici un "el" care sa te faca sa plangi. Viata e grea si de una singura, nu avem nevoie de incapabili emotional langa noi sa ne faca viata si mai grea.

Poate suna dur, poate suna rau ce-ti spun, dar in final vei vedea ca meriti un om bun langa tine si tot ce-ai facut pana acum a fost sa te multumesti cu putin. Mult mai putin decat meriti. Asa facem marea majoritate a femeilor. Pentru ca dorim afectiune atat de mult, incat consideram ca si putin e mai bun decat deloc. Dar nu e! Caci tot noi suferim pana la urma.

Plange-ti tristetea si suferinta, apoi ridica-te si scutura-te de tot raul si mergi mai departe. Dar de data asta nu mai accepta nimic ce e sub standardele tale. Si vei vedea ca acel el pe care-l astepti va veni! Stiu ca nu e usor - la urmei urmei abia mi-am revenit dintr-o depresie ce-a durat 7 luni - dar nici imposibil nu e, pentru ca esti o femeie puternica!



(nu ma bate ca m-am bagat aici )

Trimis de: Peter Pan pe 19 Sep 2007, 03:34 PM

I know I never loved this way before
And no one else has loved me more
With you I've laughed and cried
I have lived and died
What I wouldn't do just to be with you

I know I must forget you and go on
I can't hold back my tears too long
Though life won't be the same
I've got to take the blame
And find the strenght I need to let you go

Just walk away
Just say goodbye
Don't turn around now you may see me cry
I mustn't fall apart
Or show my broken heart
Or the love I feel for you

So walk away
And close the door
And let my life be as it was before
And I'll never never know
Just how I let you go
But there's nothing left to say
Just walk away

There'll never be a moment I'll regret
I've loved you since the day we met
For all the love you gave
And all the love we made
I know I've got to find the strenght to say

Just walk away
Just say goodbye
Don't turn around now you may see me cry
I mustn't fall apart
Or show my broken heart
Or the love I feel for you

So walk away
And close the door
And let my life be as it was before
And I'll never never know
Just how I let you go
But there's nothing left to say
Just walk away

The way I feel.....

Trimis de: Peter Pan pe 20 Oct 2007, 11:06 AM

Don't know why I still slept on my side of the bed
The emptiness when you were gone kept ringing in my head
Told myself I really had to move along now
Stop regretting all the things I left unsaid, yeah yeah

So I tore up your letters
Took your picture off my wall
I deleted your number, it was too hard not to call
Felt a little better, told myself I'd be fine
Got to live for the good times up ahead, yeah yeah

[chorus]
'Cos everywhere I go
There's a love song that reminds me of you
And even though I knew I had to be strong
I was still not over you
'Cos I still believe and I could see how there's nothing left of you and me
That time is over
'Cos I'm so not over you

All my friends try to tell me better find somebody new
Why waste time being lonely when there's nothing left to lose'

Anything to get you out of my mind
I'm a fool if I thought I could forget
And I could not forget

'Cos everywhere I go
There's a love song that reminds me of you
And even though I knew I had to be strong
I was still not over you
'Cos I still believe and I could see how there's nothing left of you and me
That time is over
'Cos I'm so not over you

Now I found a way to keep you there beside me
To where my love won't be denied
I can only hope to keep you there and guide me
There's no more need to hide from all this pain inside
Chorus

So not over you
That time is over
'Cos I'm so not over you Not

Trimis de: Peter Pan pe 20 Dec 2007, 02:48 PM

S-a cam prafuit pe aici...de cand n-am mai intrat.
Sa scutur un pic pe aici...
Am avut un an nu prea stralucit...am insa sentimentul ca totul se va indrepta.
Am ajuns la inteleapta idee ca nu in ceilalti trebuie sa caut solutia problemelor mele ci chiar in mine...
Peter Pan a mai imbatranit un pic , dar nu va renunta niciodata la a pastra in suflet, ascuns, spiritul copilariei...
Persoane au iesit pentru totdeauna din viata mea si nu ma gandesc decat ca voi cunoaste alte persoane ceea ce inseamna noi provocari...
..si poate imi trece si increderea oarba pe care o acord necunoscutilor si nu numai..

Ma uit la copilul meu si imi vine sa-l pup intr-una... E destept si frumos (deh..nu asa vede orice cioara?...)), trebuie sa ma umblam la tupeu... si poate reusim sa intram in viata cu fruntea sus !

asa.....am sters praful pe aici....mai intram mai tarziu

Trimis de: Afrodita pe 24 Dec 2007, 04:04 AM

Sa intrii, sa intrii, ca unii te asteapta cu cafea calda si prajiturele

Craciun linistit si fericit, plin de bucurii si dorinte implinite

Trimis de: Peter Pan pe 25 Dec 2007, 10:49 PM

Iubita tu esti mereu "umarul" care intra aici...Intr-o zi sigur o sa ne cunoastem!
Iti multumesc tare de urari si ti le intorc inzecit! Sa fii fericita si sa ai parte de bucurii multe in noul an !!


..este 10.39....mi-am petrecut Craciunul singura cu copilul meu...nu stiu daca neeaparat imi doream zarva in jurul meu...anul care a trecut m-a epuizat si cred ca zilele de craciun le asteptam pentru odihna si liniste...eu cu copilul meu...
Mi-am pus intrebarea la un moment dat, daca faptul ca sunt singura de Craciun inseamna ca sunt un om rau...soarta ma pedepseste sau mai stiu eu ce....dar n-am facut rau nimanui in viata mea....cel mult poate, fara intentie.
Am insa sentimentul ca Noul An va fi mult mai mult, fiindca snt hotarata sa incerc mai mult, sa fac lucruri la care n-am indraznit...sa indraznesc!..si nu sunt vorbe in vant!


Vreau ca de aici, din coltul de han ce se numeste "Jurnalul lui Peter Pan" sa urez celor pe care ii cunosc deja si nu numai, LA MULTI ANI ! SARBATORI FERICITE ! si sa fiti iubiti !

Trimis de: Afrodita pe 26 Dec 2007, 07:27 PM

Oooo, asta da veste buna de Craciun Abia astept sa ne cunoastem

Si nu, nu cred ca ai fost "pedepsita", nu ai avea de ce. Poate ca intr-adevar aveai nevoie de liniste de Craciun, nu de agitatie. Si, la urma urmei, l-ai petrecut cu copilul tau - asa ca sunt sigura ca nu ai fost chiar singura (desi stiu la ce te referi cand spui "singura"...)

Vor veni zile mai bune, sunt convinsa! Si vei vedea ca singuratatea de acum iti va prinde tare bine Si, sufleteste, nu esti singura, gandul mi-e la tine

Bucura-te de vacanta!

Trimis de: Peter Pan pe 1 Jan 2008, 01:15 AM

Daca in seara asta dintre ani n-am plans, doua motive pot fi : unul ca inima mea a impietrit sau doi : m-am vindecat !
Oricum ar fi , trebuie sa fie un nou inceput !!
La multi ani ,Afro ,tie in primul rand!

La multi ani,Mihai!

La multi ani, din suflet, tuturor!!

Trimis de: coconut pe 1 Jan 2008, 01:46 AM

Trimis de: Peter Pan pe 3 Jan 2008, 05:52 PM

Pentru Coconut....
Am vazut ca ai fost cu colindul.... Fain! Numai bine si fericire!


Ne-am inundat peste noapte ..de zapada..N-am mai intrat pana la genunchi in zapada de haaaa haaaaa.....
De ajuns am ajuns la job..sa vad cum ies

Cam pustiu pe strazi...lumea e inca in vacanta de Craciun...amortita, cu chef de vin fiert, alte alea,nu job..
Am stat mai mult pe net azi, am frecat menta cu alte cuvinte si abia astept sa ajung acasa..am niste vin rosu de fiert...

Despre mine.....ce sa spun? Mi-am restructurat asteptarile..
Astept calul alb...Fat Frumos a cazut demult ( sau a fugit, nu exista,sau altceva s-a intamplat cu el), macar vand calul si ma aleg cu ceva..
Daca vand un cal alb,pot sa plec in vacanta in lume, departe?

Trimis de: Afrodita pe 3 Jan 2008, 10:46 PM

La Multi Ani si tie "micut" Peter Pan Scuze ca nu am avut access la net de Anul Nou ca sa apuc sa-ti spun la timp

Sincer? Eu cred ca esti in curs de vindecare Cat despre calul alb... Pastreaza-l si ai grija de el pana ajung eu bogata si ti-l cumpar cat pe-o herghelie

Aaaa si pastreaza ceva vin fiert si pentru mine, ca planuiesc sa vin acasa de sarbatorile de anul asta

Trimis de: Peter Pan pe 7 Jan 2008, 12:33 PM

Am pofta de mere coapte...deocamdata tremur rau...pe undeva a inghetat teava prin care trecea apa si avem caloriferele reeeci !! Degetelele mele sunt inghetate ..In curand si mintea...

Zapada e frumoasa cand esti in vacanta.Cand ai inceput job-ul si te lupti cu nametii ca sa prinzi tramvaiul care tocmai a sosit in statie sau cand din tramvai cobori in juma de metru de zapada,constati ca nu mai e asa fun.
Deci..nici n-am inceput bine si ..VREEEEAAAUUU ACAAAAASAAAA !! ..la mere coapteeee!...muuaamaaa ce pofta am !

Trimis de: Peter Pan pe 8 Jan 2008, 09:53 PM

Am nevoie disperata de sfaturi !!!

Am ramas, incepand de azi, fara job.
Motivele au fost inventate ,cica s-au scurs informatii din firma, adica eu am facut asta...Nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ca mi se fabricau motive, ca pur si simplu,"patroana" nu ma inghite..

Si mi s-a intamplat un lucru foarte urat, un lucru care nu mi s-a mai intamplat vreodata... am fost jignita si imbrancita de "patroana" intr-un acces de isterie pe care l-a avut. Si asta pentru ca imi ceream pasnic dreptul de a pleca de acolo cu banii care mi se cuveneau, de a pleca printr-o decizie scrisa, cum era normal...

Nu mi-au placut niciodata tribunalele, dar nici sa fiu calcata in picioare nu pot lasa sa se intample. Am vorbit cu prieteni si cunostinte, am intrebat in stanga si in dreapta, fiindca urmatorul pas este important si trebuie sa stiu cum sa-l fac.

Am nevoie de ajutorul tuturor care stiu cum se procedeaza in astfel de cazuri!
Oare de aici din coltul meu, ma aude cineva??

Trimis de: nefertiti pe 8 Jan 2008, 10:14 PM

Depinde ce scrie in contractul de munca pe care l-ai semnat cu ei...

Pt sfaturi concrete iti recomand sa pui problema http://www.avocatnet.ro/content/forum. Sunt seriosi si profesionisti...

Trimis de: SORIN pe 8 Jan 2008, 10:52 PM

In nici un caz sa nu semnezi ca-ti dai demisia......indiferent de ce-ti spun aia de la firma!! Sper ca nu ai facut asa ceva.....

Patroana e obligata sa-ti dea in scris condecierea, chiar daca nu e obligata sa sa mentioneze cauza....poate nu-i plac ochii tai??? Si asta poate fi o cauza, nu trebuiesa explice la nimeni, dar trebuie sa-ti dea in scris!

Daca refuza, inregistreaza pe ascuns o dicutie cu ea in aceasta privinta.....e cel mai bun document in caz de judecata!

Succes....

Sorin.

Trimis de: Afrodita pe 9 Jan 2008, 01:32 AM

Eu nu te pot ajuta, dar iti tin pumnii sa ti se faca dreptate. Nu stiu unde te-a trimis Nefe - da' ea cam stie cum sa trimita lumea unde trebuie, asa ca banuiesc ca e bun - insa ma avant si eu sa spun ca ai putea discuta cu un avocat specializat pe problemele de munca si contracte si vezi el ce zice.

Muta bafta!

Trimis de: Peter Pan pe 9 Jan 2008, 08:45 PM

Nefertiti & Sorin..multumesc mult !
De asemenea, Afro !

N-am semnat nimic.Am vorbit cu toti prietenii,cunostintele, deja am un avocat pe care urmeaza sa-l contactez.
Decisiva e ziua de maine, cand ma voi duce, asa cum am stabilit ,sa-mi iau banii care mi se cuvin si daca asta nu se intampla.... ma gandesc serios la a-i da in judecata.

Asa ca... am mari emotii si pumnii stransi ... iar daca femeia aia se mai apropie de mine si ma ameninta ca ma bate, ma infig in parul ei..cu tot pacifismul meu.

Trimis de: SORIN pe 9 Jan 2008, 09:14 PM

Nu ar strica sa rogi un prieten cu mutra si "costum de amenintari" sa vina cu tine ca insotitor! Te vor trata altfel.....

Sorin.

Trimis de: Felina pe 10 Jan 2008, 11:44 AM

QUOTE(Peter Pan @ 9 Jan 2008, 06:45 PM)

Trimis de: Peter Pan pe 10 Jan 2008, 08:00 PM

Multumesc tuturor celor care au intrat aici cu sfaturi si intentii bune!
O imbratisare cu drag pentru Nefe, Sorin, Afro si Felina!

Acum sunt bine si imi caut alt job. Am ragaz doua saptamani
Se stiau cu o mare musca pe caciula si stiau ca pierd un eventual proces, asa mi-au dat banii care mi se cuveneau.
Aahhh.. asa as fi organizat un catfighting...

Trimis de: SORIN pe 10 Jan 2008, 08:06 PM

Succes in continuare

Sorin.

Trimis de: Peter Pan pe 12 Jan 2008, 12:18 AM

La multi ani,scumpa Iedera!

Am primit ceea ce mi se cuvenea, si-au dat seama cu tot scandalul de piata pe care l-au facut, ca nu aveau nici o sansa!
Si daca am primit ceea ce trebuia, am semnat o demisie cu 55 b .

Multumesc mult pentru grija !
Acum imi incarc bateriile pentru un nou inceput!

Multumesc inca odata !
Peter Pan

Trimis de: coconut pe 12 Jan 2008, 01:47 AM

Draga mea, îmi pare nespus de rău că eşti într-o situaţie atât de neplăcută! Bine că eşti optimistă!
Îţi doresc ca următorul loc de muncă să-ţi fie pe plac şi să nu ai parte de patroane mofturoase!
La o cafteală aş fi venit şi eu... poate că aşa-mi răzbunam toate cele... Dacă ai nevoie de forţe, sunt aici!

Trimis de: Afrodita pe 12 Jan 2008, 05:56 PM

N-am priceput exact ce-ai spus ca ai rezolvat, dar bine ca ai rezolvat fara alte batai de cap. Io zic s-o pleznesti pe madam in ultima zi, da' s-o prinzi fara martori si intr-un loc fara camere de vedere

Multa bafta in continuare Sper ca noul job sa fie de 10 ori mai bun!

Trimis de: Peter Pan pe 21 Jan 2008, 07:24 PM

Dupa ce m-am dus la un interviu unde am avut senzatia clara ca-mi pierd timpul, am decis ca u mai am nervii necesari pentru a mai avea un sefa..sau sefa..

Am un prieten bun cu care voi colabora, am asteptari mari vis a vis de asta si libertate de miscare (muream sa am asa ceva! ).

Deci..calul alb s-ar ptea sa apara...
Il vand apoi si plec o runda sa vad cum e prin alte parti.... Doamne ajuta!

Coconut, esti o scumpa...
Afro..

Trimis de: freeman pe 21 Jan 2008, 10:54 PM

Fa o firma si colaboreaza cu diversi. Bafta!

Trimis de: Afrodita pe 22 Jan 2008, 03:04 AM

Bafta multa cu calul alb Si daca pleci prin plimbari si ajungi aproape de mine, anunta-ma, poate ne vedem la cafele si povesti

Trimis de: Peter Pan pe 22 Jan 2008, 12:36 PM

Mltumesc, Freeman !
Bafta deasemenea!

Afro, pe unde te afli? Ca locatie?

Trimis de: coconut pe 22 Jan 2008, 02:13 PM

QUOTE(Peter Pan @ 21 Jan 2008, 07:24 PM)

Dupa ce m-am dus la un interviu unde am avut senzatia clara ca-mi pierd timpul, am decis ca u mai am nervii necesari pentru a mai avea un sefa..sau sefa..

Am un prieten bun cu care voi colabora, am asteptari mari vis a vis de asta si libertate de miscare (muream sa am asa ceva! ).

Deci..calul alb s-ar ptea sa apara...
Il vand apoi si plec o runda sa vad cum e prin alte parti.... Doamne ajuta!

Coconut, esti o scumpa...
Afro..

Trimis de: andra_v pe 22 Jan 2008, 02:37 PM

Succes! Drum lin si senin pe calul alb!

Trimis de: Afrodita pe 22 Jan 2008, 05:15 PM

Io mi aflu in sud-vestul Marii Britanii, regiune cunoscuta si sub numele de Tara Galilor sau Wales (sa nu spui ca nu am dat date eGzacte )

Ai grija ca libertatea asta sa nu te subjuge, ca nici nu-ti dai seama cand se intampla

Trimis de: freeman pe 22 Jan 2008, 06:44 PM

Bafta deasemenea!
Sa fie!


PS. Stiu mai multi care, trecand prin situatia ta, acum au bani de o ciunga, un BMW...asa ca actioneza!

Trimis de: Peter Pan pe 22 Jan 2008, 10:26 PM

Coconut-ule, cand o sa trec la productia in serie, promit sa nu-i uit pe toti cei care au nevoie de cai albi !
Primul este promis tie!

Andra_v iti tare multumesc de urare! Sper sa ma pot tine pe cal!

Afro ibita, esti inca tare departe de mine..Visez demult sa ajung prin locurile pe care le vezi tu acum..Nu va fi anul asta..dar cine stie...cand va fi te voi anunta, daca nu ajngi tu mai degraba prin tara...vedem noi cum facem...

Freeman..pupici

Trimis de: Afrodita pe 22 Jan 2008, 10:57 PM

Din cate stiu eu - n-au intrat zilele in sac. Catinel, catinel si-o punem noi si de cafeaua aia si barfa mica Spor la noul drum si nu uita: al doilea cal alb e al meu

Trimis de: Peter Pan pe 30 Jan 2008, 10:07 PM

A fi linistit si impacat se poate confunda cu fericirea sau poate fi un fel de fericire?...
Am devenit o persoana comoda..nu mai caut fericirea, fiindca daca nu o pot avea mereu prefer fara...prefer o liniste , eu cu mine insumi..nu mai caut...e prea greu ... nu mai vreau sa o iau de la capat cu scenarii, asteptari, suna sau nu suna, am ras prea mult, am fost prea serioasa, bla bla...pierdere de timp.Pentru mine. Ajung mereu in acelasi loc de unde am plecat si atunci la ce bun... Ok, e ceva in neregula cu mine,dar nici cu asta nu vreau sa-mi mai bat capul. Ma revolt si ma revolt degeaba, asa ca.... am destule lucruri mult mai constructive la care sa ma gandesc, pentru care sa lupt....copilul, cariera..Restul.... e amagire. Rolul de iubita sau sotie nu ma prinde si cu asta basta..

P.S. Pasa proasta...

Trimis de: Peter Pan pe 27 Feb 2008, 01:02 PM

If you need a friend,
don't look to a stranger,
You know in the end,
I'll always be there.

And when you're in doubt,
and when you're in danger,
Take a look all around,
and I'll be there.

I'm sorry, but I'm just thinking of the right words to say. (I promise)
I know they don't sound the way I planned them to be. (I promise)
But if you wait around a while, I'll make you fall for me,
I promise, I promise you I will.

When your day is through,
and so is your temper,
You know what to do,
I'm gonna always be there.

Sometimes if I shout,
it's not what's intended.
These words just come out,
with no gripe to bear.

I'm sorry, but I'm just thinking of the right words to say. (I promise)
I know they don't sound the way I planned them to be. (I promise)
But if you wait around a while, I'll make you fall for me,
I promise, I promise you...

I'm sorry, but I'm just thinking of the right words to say. (I promise)
I know they don't sound the way I planned them to be. (I promise)
And if I had to walk the world, that make you fall for me,
I promise you, I promise you I will.

I gotta tell ya, I need to tell ya, I gotta tell ya, I gotta tell yaaaa ...

I'm sorry, but I'm just thinking of the right words to say. (I promise)
I know they don't sound the way I planned them to be. (I promise)
But if you wait around a while, I'll make you fall for me,
I promise you, I promise you...

I'm sorry, but I'm just thinking of the right words to say. (I promise)
I know they don't sound the way I planned them to be. (I promise)
And if I have to walk the world to make you fall for me,
I promise you, I promise you I will ...
I will...
I will...
I will

....azi am o obsesie ... melodia celor de la Whem in Rome - The Promise
si..cum fac de obicei, ascult pana la epuizare sau pana o invat..

Versurile sunt despre prieteni, pentru prieteni. Desi n-am multi, sunt adevarati si datorita lor ma "ridic" de cate ori "cad"..
Mi-e dor de Tinker, Nicodim, my virtual friends..
..si de cei de aici, pe care ii vad destul de rar...

Mi-e dor de o seara in club..n-am mai fost de haaaaa haaaa...
Mi-e dor de discutii aprinse , haioase, stimulative....
Mi-e dor....

Mi-e dor de gara..de munte...de pajistea de langa manastire....

Am iertat? De aceea ma simt atat de "usoara"? Sau soarele de afara e de vina?

Trimis de: SORIN pe 27 Feb 2008, 07:57 PM

Ai gasit loc de munca???

Regards...

Sorin!

Trimis de: Peter Pan pe 28 Feb 2008, 02:24 AM

Yeap

Trimis de: Afrodita pe 28 Feb 2008, 08:42 AM

Nu mai conteaza de ce te simti usoara, bucura-te de moment

Spor la noul loc de munca si sper sa nu mai fie cazul de nesimtire crasa pe acolo

Trimis de: Peter Pan pe 28 Feb 2008, 04:03 PM

Fata frumoasa, cum sa uit tocmai de tine !! Ptiiiii !

Multumesc tare !

Ma simt super la noul loc de munca..S fie oare pentru sunt singura femeie intre 5 barbati?

Palarie cu cirese....astept varaaaaa

Trimis de: Peter Pan pe 29 Mar 2008, 11:25 PM

mi-e ciuda..de ce? pentru ca in Bucuresti nu se face curat decat cand apare vreun summit, singura mea speranta fiind organizarea de cat mai multe...
de ce asa? se demonstreaza ca se poate, da' numa' cand vrem noi, iaca na! sau cand se organizeaza vizite in ograda noastra, musafiri importanti...dar daca acesti musafiri doresc sa revina neoficial, in vacanta si raman stupefiati de faptul ca ceea ce au vazut prima oara zace sub gunoi? ca parca nu era....si-si dau seama ca totul e ca in faza aia in care puti a transpiratie si te dai cu spray peste... Urasc fazele astea...
Se poate , dar numai in campanii electorale si cand apare vreun summit..

Mi-e teama ca asa nu ne vom misca prea repede si vom ramane vesnic in coada Europei..
..si de aceea imi doresc ca pustiul meu sa plece de aici cand va fi mare...

Trimis de: Peter Pan pe 21 Apr 2008, 01:15 PM

In viata mea parca nimic n-a decurs conform.."normalului"...
Parca totul a fost in contratimp, prea devreme sau prea tarziu...Poate ca nu degeaba cel mai terifiant vis al meu este cel in care visez ca pierd trenul...Si am pierdut cvea trenuri pana acum...
Acum sunt pe un peron undeva..asteptand alt tren...sunt intre trenuri....mai greu e sa alegi cand sunt doua trenuri trase la peron..

Secretul sta in a indrazni...sigur asta e..si cum toata viata am ezitat de frica ca nu voi lua cea mai buna decizie...fie am pierdut trenul..fie l-am luat in directie gresita..sau poate nu..se spune ca tot ce ti se intampla are un scop..

Trimis de: Peter Pan pe 23 Apr 2008, 01:22 PM

Visez la o vacanta fuga din orasul asta sufocant...2 zile de rasarit si apus de soare
cu pasi desculti pe nisipul de la malul marii...

Nu-mi mai este sufletul sec si pustiu..m-am facut bine si vreau ..nu neeaparat sa o iau
de la capat..nu cred ca as mai putea..ci doar sa incep cu pasi marunti...sa simt fiecare clipa
...sa o traiesc incet,cu nesat...constienta doar de faptul ca totul are un sfarsit...

Mi-a mai ramas atat de putin timp..si atata timp irosit..

Ma duc langa mare, azi ma cheama intr-adevar...cum nu m-a chemat niciodata pana acum...
Si chiar daca marea va sterge pasii in urma mea...voi trai cu amintirea a doua zile de fuga,undeva,candva..
Suflet nebun pereche...pe unde umbli???....

.....ascult Sonique -Alive...

Trimis de: Peter Pan pe 6 May 2008, 02:50 PM

M-am indragoooostiiiit !!
Haaaaaaaaaaaaaaaa!

Trimis de: SORIN pe 6 May 2008, 03:16 PM

Felicitari

Sorin.

Trimis de: Peter Pan pe 8 Jul 2008, 10:26 PM

Story of my Life ! Again and again....
Marea?...undeva departe si taaareee urataaaaaa... pasi desculti pe nisip stersi inainte de a-i face....vacanta refuzata..cirese vestede la palaria verii...promisiuni desarte....neadevar... suflet zdrobit fara remuscare...
Ramai cu bine vis ramas vis.....suflet inselator si nestatornic...tie nu-ti trebuia iubire ci hranirea propriului orgoliu...bine te-ai autointitulat "mirage"....

DAR!....Pasarea Phoenix este o "inventie" de-a dreptul COLOSALA!!!!!

Trimis de: Peter Pan pe 25 Dec 2008, 11:44 PM

Am intrat aici...hm..dupa cat timp oare?....pentru a saluta in mod special, de fapt,mai ales, pe cei singuri de sarbatori...
Lor vreau sa le urez sa invete sa-si gaseasca puterea de a razbi mai departe,chiar si singuri, le urez sa invete sa se bucure sincer de fiecare dimineata, atunci cand deschid ochii in sunetul (cateodata enervant ) al soneriei ceasului desteptator...chiar daca locul de langa ei este gol... O noua zi data de Dumnezeu, ca un dar, incepe!.....
..Le doresc ... rabdare... incredere...se spune ca exista un Mos pentru fiecare...Fie ca la Anul...sa fie langa voi!!


..Toate astea mi le doresc si mie !
Si-mi mai doresc ca fiul meu sa simta ca-l iubesc, chiar daca sunt plina de reguli si mai in gluma, mai in serios, imi spune "Mami face legea.."

Numai bine tuturor!
La multi ani !

Trimis de: Afrodita pe 26 Dec 2008, 03:27 PM

La multi ani

Chiar daca nu sunt singura de sarbatori, am vazut c-ai mai scris aici si am venit si eu sa-ti urez ce-ti doresti tu cel mai mult - sa ai, nu de alta, dar chiar n-am avut cum ura pana acum

Sarbatori minunate sa ai, alaturi de fiul tau (care-s convinsa ca stie ca-l iubesti) si sper ca noul an sa-ti fie de-o mie de ori mai bun decat oricare an ce l-ai avut pana acum!

Trimis de: Peter Pan pe 10 Jun 2009, 09:30 PM

nu mai pomenesc de timpul in care n-am fost aici..de cat de lung este el....de fapt..n-am facut-o chiar acum?

Am de ceva timp, senzatia trecerii unui prag de viata..inca nu-mi dau seama daca e de bine sau de rau...n-am mai fost demult la biserica,parca Dumnezeu m-a uitat sau mai degraba eu l-am uitat..nu,nu l-am uitat..ma simt doar prea vinovata ca ma simt in stare sa-i mai cer ajutorul...
..mi se pare ca am devenit superficiala in relatiile mele cu oamenii...ca si cum m-ar fi dezamagit atat de cumplit incat nu mai am rabdarea sa-i ascult si parca o fac de complezenta...uh...nu suna bine...am fost atat de empatica pana acum..incat parca am obosit...

..dintr-o data ma simt atat de batrana... ...asemeni unui boboc de floare care s-a ofilit inainte de a mai inflori....n-a mai apucat..
etichete, etichete..nici macar n-am chef sa scriu cu litera mare la inceput de propozitie..dar aici..eu fac regulile !

cred ca eu caut cu tot dinadinsul relatiile imposibile..si asta..da, mi-am dat seama...ca sa pot fugi cand am kef, ca sa pot da inapoi cand simt ca nu mai fac fata...sunt lasa, stiu si ?..stiu dar nu fac nimic..tot astept un resort din afara.Poate aici gresesc.

ma framant intre putine clipe de ...bine..vroiam sa scriu fericire..dar nu cred ca sunt in stare sa recunosc aceasta stare...si zile de monotonie..sau obisnuinta.. de a face acelasi lucru iar si iar...ma seaca faptul ca in tot ce fac trebuie sa pun limite si de cele mai multe ori sa renunt a mai face ceva fiindca posibilitatile sunt limitate..
nimeni in lumea asta nu se va obosi vreodata sa citeasca aceste randuri de neinteles..decat pentru mine...poate ca unele suflete apar pe lume fara pereche...ce ma sperie este ca nu ma mai sperie acest lucru..l-am constat si l-am acceptat..oare? ..oare ma mint singura?
atata freamat si agitatie, atata viata in jur, atatea lucruri de facut si de descoperit, oameni de cunoscut...si eu..inerta...
poate ca trebuie sa "ma asez", gata ..a trecut "timpul" meu..acum singurul lucru catre care trebuie sa ma focusez este copilul meu. Viata mea, eu, sufletul meu pe care l-am gandit candva langa cineva..a murit...
atat in seara asta..nu mai pot..

Trimis de: leirn pe 10 Jun 2009, 10:23 PM

Mi-am scris mie, iti scriu si tie :

Daca ai curajul sa fii singur, atunci si numai atunci vei putea fi cu adevarat liber.(...) A iubi libertatea, a incerca sa fii liber, inseamna sa ajungi la o profunda intelegere fata de tine insuti. Acum stii ca iti esti indeajuns. Atunci poti darui ceva cuiva, dar nu vei fi dependent. Doar inteleptul poate darui cu adevarat. Poate impartasi iubirea, fericirea, beatitudinea, tacerea, dar aceasta este o daruire si nu o dependenta. Daca acolo nu este nimeni, atunci el va fi la fel de fericit ca si inainte. Daca acolo este cineva, atunci este la fel de bine si va impartasi ceea ce are.
Cand iti realizezi centrul, constiinta interioara, doar atunci iubirea nu va mai deveni un atasament.
"Buddha trecea printr-un sat si un tanar l-a intrebat: "Invata-ma cum pot sa ii servesc pe altii?
Buddha a ras si i-a raspuns: "Mai intai, exista. Uita de ceilalti. Mai intai fii tu insuti si apoi va urma totul de la sine" ""

OSHO

Trimis de: Peter Pan pe 16 Jun 2009, 04:17 PM

..Si atunci?...ce-i care nu sunt singuri?...cei care au alaturi pe cineva..ma refer la acel cineva de suflet...nu sunt ei insisi?..sau doar..invata mai repede independenta?...din "mers"?...au o inteligenta emotionala dezvoltata?....asa vad lucrurile..citind ce mi-ai scris....

CORECT..."fi tu insuti intai"...
prin educatie....mi s-a sters acest lucru...si e tare greu de regasit....nu imposibil ce-i drept...

Oricum..ce mi-ai scris..m-a luminat un pic...abia dupa ce am "construit" bine relatia eu-mine...abia atunci pot deveni de neranit..ramanand senina si neatinsa...reusind abia dupa asta, sa daruiesc fara a fi ranita de o respingere sau refuz...dar Dumnezeuleee....nu-i cam taziu?...am o varsta...in fine nu ma lamentez,dar ma pot ingrijora totusi un pic....daca nu pana acum, de acum incolo ce sanse mai sunt ?..intrebarea e retorica,crede-ma.....imi vine sa rad de mine ... dulce-acrisor...eh...

Peste toate astea.....multumesc Leirn....wherever you are....chiar daca nu vei citi aceste randuri (desi randul trecut nu credeam in ruptul capului ca va citi cineva aici ..nu caut asta,dara daca se intampla..iata,mai invat ceva...

Trimis de: leirn pe 16 Jun 2009, 04:46 PM

"Prea tarziu" e atunci cand tu decizi sa fie asa.

Trimis de: Afrodita pe 18 Jun 2009, 01:54 PM

Eu te citesc da' nu mai apuc sa scriu

Trimis de: Peter Pan pe 28 Oct 2009, 10:04 PM

Parca am cautat in viata, mereu, iubirile cu "piedici"...A naibii treaba , dar parca numai d'astea dau...
Vi s-a intamplat vreodata sa va aflati intr-o situatie pe care, cu ceva timp, inainte o detestati..spuneati ca "eu?? niciodata!..." etc, etc? Mda...viata ne joaca feste si ne arunca cateodata in partea opusa....
Deci iata-ma, de ceva timp intr-o relatie ....cu un barbat insurat.... Culmea este ca am fost candva de partea cealalta, eu fiind cea inselata....Cum se poate?...N-am calculat nimic, nu m-as fi inchipuit in aceasta situatie, oarecum detestabila, ever!...
Si cu toate astea....se intampla..o razbunare inconstienta ramasa ca un carlig in adancul mintii?....
Acum o sa-mi caut scuze si o sa spun ca ne cunosteam de mici, in adolescenta a fost ceva intre noi, prea tineri, prea naivi, viata ne-a despartit, ne-am reintalnit dupa ani...si iata..ne-am revendicat nelegitim, muteste, dreptul pe care atunci l-am fi avut...legitim..de a fi impreuna...
Ma descopar in aceasta relatie altfel..mai potolita, mai matura...si..poate pentru prima oara..primind mai mult decat daruiesc...sau sunt precauta..mda....
Am crezut ca ma pot obisnui...dar am momente cand nu ma suport...dar , what a hell?..n-am inventat eu rolul de amanta...sunt doar un alt actor in acest rol...nesuferit...la margine de societate...in afara normalului....
In vine sa rad..asta cu normalul....ce inseamna normal?...cred ca normalul inseamna ceea ce face de obicei majoritatea..si cum majoritatea are relatii extraconjugale..ha! se pare ca ma incadrez in "normal"
Se spune ca odata cu varsta devii mai pretentios...la mine e invers ..fiind initial o exclusivista in relatii....doar eu si atat...azi inghit in sec si accept compromisul ...
Sa vad pana unde pot indura...

Trimis de: Peter Pan pe 10 Oct 2011, 11:34 PM

Haaa....dupa doi ani..in aceeasi relatie...culmea ..imi spune mai mult ca ma iubeste decat o facea la inceput..iar lucruri s-au mai intamplat multe..multe...si frumoase dar si urate...cel mai negru scenariu,legat de aceasta situatie, s-a intamplat.... a aflat cine nu trebuia...de la cine nu ma asteptam...de la sora mea ( asta nu intra in scenariu)...Acum ce sa zic?...isi rade tare viata asta de mine.. ..asta acum un an..ptiii..cand a trecut?

Sunt momente in care imi vine sa urlu pentru ca il vreau mai mult langa mine, sunt momente, la polul opus, in care mi-e ciuda si nu vreau sa-l vad...ca sa-l fac sa sufere..in masura in care si eu sufar...hm..joaca de-a viata..sau stiu si eu??!..
Nu-mi mai fac planuri in ce-l priveste..o fi bine? o fi rau?..nu conteaza..las lucrurile sa curga...cand sunt furioasa pe situatie, incerc sa ma ascund..cand mi-e dor de el, abia astept sa-l vad..