Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 10 Sep 2003, 08:54 PM

Opinii, ganduri, povestiri din viata Dianei - Maria veti putea citi aici.

Lectura placuta!

Trimis de: Diana-Maria pe 10 Sep 2003, 09:11 PM

Mi-au placut dintotdeauna stilourile negre cu capac auriu.Am urit si urasc pixurile, asa cum nu imi plac cei care dezleaga cuvinte incrucisate si cu pixul...mi se pare o ciudatenie.Cum sa desfaci un rebus care iti pune neuronii la incercare cu pixul?!Oare crezi ca judecata ti-e infailibila?
Ia, frate, un creion si o radiera, ca, vorba veche,"Erare humanum est" .
Ce bine ar fi daca viata ne-ar fi un careu de rebus, pe care sa-l dezlegam cu un creion si cu o radiera in mina...punctele negre ar fi doar marcaje de delimitare si prea-huiduita "mama a prostilor" ne-ar ajuta sa ne reparam erorile...hm, visuri frumoase...si atit!
Din pacate, multi incearca sa gaseasca solutiile corecte ale acestui misterios careu enigmistic numit atit de prozaic "viata" cu ...pixul!Si daca gresesc, fac mizgilituri sau folosesc lama de ras..rezultatele sint inestetice si uneori lamentabile , in ambele cazuri. Poate din cauza acestor "mizgilituri" exista atita uritenie prinre noi...prea multe pixuri, frate!
Oare expresia " a te durea in pix" are vreo legatura cu pixul mai sus mentionat? Indoi-m-as! Exista, totusi, pe undeva , o afinitate. Pe de alta parte, s-ar auzi groaznic "ma doare in stilou", nu?! Suna hilar...

Trimis de: Diana-Maria pe 10 Sep 2003, 09:39 PM

Mintea mea o ia razna..dar ce bine ar fi daca am putea lua radiera si sterge toate relele si mizeriile prin care am trecut...ar fi totul mult mai usor, poate chiar mult mai usor si prea frumos...de asta , poate, nici nu va fi vreodata posibil.
La un moment dat, un Om Bun a spus ca a fost miscat de rindurile mele si ca se simtea ca un copil care il vede pe Mos Craciun , pe plaja, la nudisti.I-am raspuns atunci, daca imi aduc bine aminte, ca Mos Craciun traieste in sufletele noastre si ca daca copilul din el a avut aceasta senzatie...e doar o impresie. Acel Om Bun mai spunea ca nu stie daca sa rida sau sa plinga.Si, in acel moment, i-am inteles dilema.E greu sa te bucuri cin inima si sufletul iti sint rapuse de atita uritenie...
Ne formam o carapace,ne ascundem in spatele unor ziduri pe care le ridicam atit de sus si le construim atit de bine, incit nici noi insine nu le mai putem trece.
Si-atunci, frumusetea din noi, dumnezeirea care ne-a fost data cind am fost zamisliti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, moare... Moare frumusetea in noi,lipsita de Lumina, de aer proaspat si de Bine...
Trista soarta mai are copilul din noi; incorsetat de legile unei lumi pe care nu o poate accepta, fortat sa se maturizeze,de fapt sa se uriteasca, sa devina meschin si egoist ca sa poate supravietui,el creste sui si zvircolit...Pe undeva, insa, oricit de anapoda ar creste, va exista in acel copil-vesnic, speranta venirii Mos Craciunului ADEVARAT. Si chiar daca copilul care salasluieste in fiecare Om Bun va crede pentru o clipa ca l-a vazut pe Mos Craciun la nudisti,ei bine, n-are decit sa-si spuna:"Si nudistii sint oameni, si ei au nevoie de Mos Craciun!".
Indiferent cit de grea si de geroasa e iarna sufletelor noastre, indiferent cita zapada neagra ne innabusa Craciunul , intotdeauna , dar INTOTDEAUNA va exista intr-un colt de inima , un brad impodobit si imaginea copilului tremurind de nerabdare si de emotie, care il va astepta pe Mos...Mos care va veni de fiecare data, negresit, in sunet de clopotei si de Colinda Sfinta...nu se poate altfel.
De ce sa impovaram aripile ingerului care poarta pe umeri toate durerile lumii cu tristetea noastra? E, si-asa, destul de obosit...
In jurul nostru e atita Frumusete si atita Bine, dar si atit Rau, ca uneori sintem bulversati de acest amestec care ne copleseste...

Trimis de: cameron pe 11 Sep 2003, 02:37 PM

Bine ai venit aici Diana!
Te asteptam..

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Sep 2003, 08:57 PM

M-am saturat de cosmopoliti ieftini si de neologisme...vreau o limba romaneasca fara ``cool`` , fara mofturi si vreau ca auzul sa nu-mi mai fie torturat de mass-media cu gaselnite lingvistice , dezacorduri flagrante si pleonasme...
M-am saturat de ciocoi si de oameni cu bani noi ...m-am saturat de licentiati care isi cumpara diplomele si sint niste nulitati intelectuale...
M-am saturat de MTV si de limbajul ieftin, de "vedete " siliconate si agramate...
M-am saturat de incompetenta si prostie,de minciuna si kitsch...Oare mai sint si altii care gindesc la fel?
Oare bunul-simt e o notiune perimata???
Atita timp cit mass-media da apa la moara, nimic nu se va schimba...cumea e ca pentru un an si jumatate am facut si eu parte din tagma ziaristilor.Si, cel putin la noi in redactie, chiar daca era biroul de presa teritorial al unui cotidian central, greselile de genul acesta erau taxate aspru .Sa te fi ferit Dumnezeu sa scoti o perla!Acum insa, nimeni le nu mai baga in seama ...multi folosesc termeni al caror sens le este strain, dar care suna bine! Iar ceilalti, "privitori ca la teatru" iau de bun tot ce vad si ce aud.
Iar tinara generatie, ca un burete, absoarbe totul,pentru ca nu exista nici un filtru de limba care sa-si faca treaba bine sa le ofere un etalon de valoare. Si rezultatele se vad!
M-am saturat ne "anglicizarea" limbii romane...de parce limba romana le pute unora...nu "da bine"...
Uneori imi vine sa le trimit un dex si o gramatica...ca prea imi zgirie urechile!
...Asta e trista noastra poveste...ca nu putem face nimic...Oare?!?!?

Trimis de: Valheru pe 12 Sep 2003, 10:04 PM

de cand ma stiu stiloul , sau tocul , au fost instrumente ale claselor sociale nobile
instrumente care prin insasi forma lor inspirau gratie , delicatetze
niciodata nu am reusit sa scriu cu pixul la fel de frumos ca atunci cand scriam cu stiloul si niciodata nu am reusit sa scriu cu stiloul la fel de repede ca atunci cand scriam cu pixul
dar la cum la noi in orient , timpul nu are pret , raman la stilou ...
un stilou vechi ... poate valoros material , dar pt mine in mod sigur valoros dpdv sentimental ...
nu-l dau la nimeni
mai trist e ca nici nu cred ca mai stiu sa il tin in mana ... m-am stricat de toto cu tastatura asta
si nu-mi place
dar ne adaptam timpurilor
si iata cum solutia cea mai noua nu este si cea mai buna
sa ii invinuim oare pe conservatori ?
sa invinuim tehnologia?
ne-au rapit si placerea scrisului
ce se va mai intampla?
vom ajunge ca in povestile "fiintifico stanfastice" sa gandim si sa se intample?
si ce sa va intampla cu bucuria de a trai?
de ce sa ne mai imaginam ceea ce asternem pe hartie?
vom mai putea vedea urma unei lacrimi ce aluneca pe coala une au fost asternute cateva cuvinte de dor ?
ne vom mai aduce aminte de vremurile frumoase din copilarie privind o camasa inca ptata de cerneala?
vom mai avea amintiri ?
... verba volant ... scripta manent

Trimis de: Afrodita pe 13 Sep 2003, 01:39 PM

Te pup Diana-Maria
Din pacate nu mi-a placut sa scriu cu stiloul..Mereu ma manjeam de cerneala...Acum ma manjesc de pasta de pix
"vom ajunge ca in povestile "fiintifico stanfastice" sa gandim si sa se intample?"---Nici nu stii cat imi doresc la ora asta sa ma pot gandi la ceva si sa se intample imediat...Asteptarea ma omoara...Desi, poate e mai bine asa, totusi, mi-as dori pt o jumatate de ora sa fiu in alt loc, in alt timp....
"vom mai putea vedea urma unei lacrimi ce aluneca pe coala une au fost asternute cateva cuvinte de dor ?"--In cazul de fata lacrimile le putem ghici pe birou Deh, e mai usor de tastat
Si da, amintirile vor fi mereu, nu cred ca cineva ni le poate sterge si pe astea...Daca s-ar putea l-as omori, caci , uneori, amintirile sunt atat de frumoase, incat nu-ti mai vine sa le dai drumu'...

Trimis de: Diana-Maria pe 15 Sep 2003, 07:23 PM

...nicodata insa, cotrobaind printre " vechituri " , in epoca tehnologiei, nu vom da peste un petec de hirtie, ingalbenit de vreme, care sa ne faca sa tresarim...sa zimbim...sau sa ne intristeze...Doamne -fereste sa fie o pana de subiect cind ti-e lumea mai draga si nu ai apucat, furat fiind de sirurilor gindurilor, sa "salvezi" ...
Hirtia e cel mai bun suport pentru gindurile mele... numai cind tin stiloul in mina, mintea mea prinde aripioare si logica e sfidata...

Trimis de: Diana-Maria pe 16 Sep 2003, 10:59 PM

Azi am cumparat cerneala neagra...cred ca am inceput sa am fixatii, semn sigur de ramolire...vremea trece si , in loc sa devin mai inteleapta, devin chitibusara si tipicara...aleluia!!!
...M-a luat valul iar...Unde scriam eu asa frumos despre ce bine si placut e sa asterni vrute-si-nevrute pe hirtie, mi-a fugit gindul la idei preconcepute si la mentalitaile carora le sintem tributari, mai mult sau mai putin...Daca ma intreba cineva de unde pina unde aceasta asociere de idei, o sa imi pun cenusa in cap si o sa recunosc ca ...habar n-am!
Pentru noi, majoritatea vedetelor sint oameni si "oame" perfecte, care si cind se trezesc dimineata miros a parfum scump si au parul aranjat...oare lor nu le iese nici un cos pe nas?!?!? Zic prostii...dar m-am saturat de "perfectiunea" unora... si de imperfectiunea mea, muritoare de rind, care trebuie sa petrec ceva timp in fata oglinzii ca sa ma multumita si care ar trebui sa arunc pe boarfe o caruta de bani ca sa fiu la moda..Slava cerului ca nu sint o victima a modei...
Am asistat de multe ori la diverse discutii intre "domnisoare" si "cucoane" , care nu reuseau sa scoata mare lucru pe gura...in afara de ce tip de papuci se poarta anul asta, cine cu cine ce , unde si cum a mai facut, ce vedeta s-a certat si cu cine si care a fost motivul razboiului din paradis...si alte asemenea nimicuri, in opinia mea...De altfel, respectivele persoane au pretentii de " culturalizare"...
Apropos de "culturalizare" , am intilnit un specimen de acest gen pe un forum... omul in cauza era foarte mindru de cunostintele de cultura generala pe care le poseda... personajul insolit si hilar de altfel, spunea urmatoarele" Noi,ca stramosi,crezutam in Zamolxes,nu in Issus!Si daca te duci tintelus la acele origini,vedea-vei ca si astazi este valabila acea religie!(...)Am lucrat in cultura 25 de ani!Propaganda,alea,ale!Cunosc foarte bine tineri de astazi..."
Mi-am permis sa il citez pe respectivul... evident ca nu am putut rezista tentatiei de a-l face bucati-bucatele, in limita bunului simt...Cel putin din punct de vedere al ortografiei ... avea carente majore..ca sa nu zic ca era total agramat...oameni de genul asta... care 25 de ani au papat salariul de florile marului si au "propovaduit" cuvintul partidului si al conducatorului iubit, au "culturalizat masele muncitoare"si "tineretul u.t.c.-ist" , au bagat oameni la puscarie mai exista inca...si, culmea, au descoperit internetul !!!

Trimis de: Afrodita pe 17 Sep 2003, 09:56 AM

Iubita, oameni si oame din astea sunt pe toate drumurile...Cum au descoperit ei internetul nu stiu, cred ca tasteaza un cuvant la 10 minute, insa ei "ne sunt superiori"...Sau cel putin asa vor sa para...Nu-si dau seama cat se afunda in ridicol? Se pare ca nu, din moment ce tot continua asa...

Trimis de: Valheru pe 17 Sep 2003, 10:41 AM

cum msa nu descopere internetul ...
e practic peste tot
pana si pe amaratul de telefon mobil
se zice ca daca pana la 20 de ani nu esti comunist nu ai inima , iar daca dupa 20 esti comunist , nu ai minte


ei bine ... se poate spune ca nu am avut inima niciodata
nu mi-a placut sa impart ceva ce e al meu si numai al meu
nu la modul in care trebe sa cedez de la mine pt ca respectivul sa se simta egalul meu
cand ieseam in gasca si trebuia sa ajut pe cineva sa-si ia o bere ok
si reversul medaliei , si eu am fost ajutat la randul meu
dar chestie aia cu am 3 televizoare , ii dau si lu vecinu 1 ... no way


sunt oameni , si inca destul de multi care pe vremea raposatului au dus-o mai bine decat acum
cum sa nu fie tristi?
cum sa nu faca propaganda?

Trimis de: Valheru pe 17 Sep 2003, 10:43 AM

mare dreptate ai ... sincer ... mi-e greu sa scriu de mana
scriu urat
labartat

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Sep 2003, 12:17 AM

Ideea era ca se mai si lauda ca a facut propaganda..pe care, cu nonsalanta, o lua drept cultura...

O jumatate de zi am umblat capie prin librarii...cautind, in disperare, "Poetica" lui Aristotel si "Reinventarea lecturii" lui Buzera...am trecut prin chinurile iadului...toate vinzatoarele m-au intrebat la ce editura au aparut..si , spre marea mea rusine, nu stiam sa le spun...Doamne, iarta-ma ,de unde sa stiu..ca pe mine ma interesau cartile , nu editura...bine-nteles ca nu am gasit ce imi trebuia, ca nici nu stiau daca au respectivele bucoavne si pe unde or fi fost depozitate...
Am vazut vreo patru titluri de Ileana Vulpescu,care imi lipsesc si de care nu m-am putut apropia, evident , din cauza preturilor...am oftat din greu si cind am ajuns acasa parca eram batuta...si la propriu, si la figurat...Ma obosise lipsa de serviabilitate,aerele de superioritate cu care ma privisera respectivele, vizibil ofensate ca le deranjasem din taifasuiala, ca se bateau de muste...ce tupeu din partea mea!!!
Pe de alta parte, la citeva cascarabete fara pretentii pe care le frecventez, la chioscul de unde imi iau piinea si tigarile, la magazinul de unde iau laptele , oasele pentru catel sint servita mai mult decit frumos, fetele sint dragute si nici nu incearca sa te sterpeleasca..pina si omul de la care cumpar telemeaua, cioban fara mofturi de domnie, sint tratata cu bun-simt... si nu numai eu...
Pe de alta parte, cind ma duc la vreun "pom laudat" , plec cu mina goala...si scirbita de caliatea produselor care e, invariabil, invers proportionala cu pretul si cu aerele celor din spatele tejghelei...
Vazusem o bluza neagra, foarte interesanta, pe un manechin...am vrut sa o vad de aproape, ca ma tentase prea tare si mi-s femeie slaba de inger cind vine vorba de vreo cirpa care nu seamana cu celelalte...domnisoara vinzatoare mi-a aratat-o...ate care atirnau-finisaj-fara, ochi dusi si patru sute de mii, pe care i-as fi dat daca aveam pe ce...i-am multumit si am spus ca nu o iau...s-a simtit jignita..nu m-am putut abtine si am intrebat-o daca din salariul ei si-ar permite sa cumpere asa ceva , sa arunce banii pe o bucata de material care nu ar fi "supravietuit" primei spalari, oricit de delicate... m-a privit chioris...
La piata , o taranca voia cu orice pret sa imi vinda gogosarii gata strofociti...pe banii mei buni...peste tot pe unde te duci, toti incearca sa iti bage pe git ce vor ei, nu ce vrei tu,de parca iti fac o favoare si ti le dau pe gratis...

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Sep 2003, 08:51 AM

...M-am trezit in zgomotul ploii...Dumnezeu si-a facut mila de noi si si-a trimis lacrimile sa ne spele...Pamintul miroase deja a toamna si, insetat si zbircit ca obrazul unei batrinici ,a primt darul sfint ca pe un balsam...
Privesc cerul din fata ferestrei mele si respir aerul unei diminete de septembrie...
Incepe o noua zi si soarele nu mi-a zimbit inca.
Orasul sufocat de ciment si asfalt isi continua zbuciumul cotidian...
Iar eu visez cu ochii deschisi...
Astazi nu reusesc sa ma hotarasc:ce masca sa abordez?
Sa fiu, oare, ingenua si heprihanita,sufletul curat nealterat de mizeriile cotidiene?
Oare sa pun masca curvei lipsite de scrupule,vesnic in cautare de sposori pe care sa-i manevrez dupa bunul meu plac pentru a-mi procura acea toaleta superba care ma face sa oftez de vreo doua-zile incoace si multe alte lucruri inutile dar care costa?
Mai bine iau masca gospodinei care intra in bucatarie si uita sa mai iasa, care spala si freaca tot ,disperata ca totul nu e asa cum ar trebui?
Nu...probabil masca nevestei plina de afectiune si intelegere mi-ar sta cel mai bine...cocolosidu-l pe vesnicul copil-mare, care se vrea barbat dar e doar un baietel speriat imbracat in hainele tatalui...
Nici asta nu e buna...poate angajata model care alearga in toate partile , care e vesnic acolo unde trebuie, la timpul potrivit, ca toti sa o poata exploata mai bine...
Tot nu sint multumita...Intelectuala blazata, asta e...cea care vrea sa le stie pe toate si analizeaza fiecare detaliu , aparent neinsemnat,care scotoceste prin fiecare coltisor al universului care o incojoara, in cautarea adevarului absolut...
Aiurea...nici asta nu mi se potriveste...Mama, masca mamei care nu am fost niciodata , dar care mi-ar placea sa devin,mama dulce si grijulie, atenta si obosita de atita zbucium si nesomn la capataiul puiului ei drag...
Nici asta nu ma defineste...
Sa fiu oare, iubita pamimasa care se topeste de dragoste si pasiune in bratele celui pentru care si-ar da si sufletul?
Sau poate sa iau masca cersetoarei din colt, imbatrinita mult prea devreme de grijile si nimicnicia ei?
Tot nu e bine...hm..poate fetita care s-a pierdut undeva, pe drumul dintre copilarie spre maturitate, vesnic mirata de minunatiile lumii,tinind ursuletul de plus la piept, comoara mea , Mos Martinul pentru care ma rugam Lui Dumnezeu in fiecare seara, sa ii dea viata ...
Sa iau masca luptatoarei care vrea ca drepturile femeii sa fie recunoscute si apreciate la justa lor valoare, care nu mai suporta sa fim tratate drept anexe verticale si mobile ale bucatariei , nici masini de produs urmasi, nici doar o simpla bucata de carne dispusa sa ofere placere in fel si chip...
Sa afisez oare masca iubitoarei de animale si de natura , care nu mai suporta sa vada animalute chinuite, nici copaci taiati ca sa umple buzunarele diversilor?
Sau masca justitiarei care nu mai vrea sa existe atita ura si rautate, gratuita sau nu, in lumea asta care s-a umplut de pacate , de mortaciune , de mucegai si de miasme ?
...Sint intr-o mare dilema...
Sau sa expun masca nefericirii si a sentimentului inutilitatii care duce de atitea ori la disperare si la gindul terifiant ca nu sintem decit niste biete fire de nisip intr-o clepsidra pe care o mina nevazuta o intoarce din cind in cind...
Greu sint pusa la incercare, simt ca nu ma mai pot controla si cred ca o sa le sparg pe toate...apoi voi lua o bucatica din fiecare si voi alcatui o noua masca...care se va potrivi fiecareia dintre noi...si niciuneia...

Trimis de: dificilaold pe 18 Sep 2003, 12:30 PM

Fara masti Diana.In forma CRUDA,asa sa traiesti.Eu asa fac.Si nu e bine,dar nu-mi vand sufletul,nu-mi vand zambetul....le ofer.Stau asa ca un mar plin de fructe la marginea drumului (ca si in cantecul nu stiu cui).Si anotimpurile trec peste mine si eu tot acolo cu gandul ascuns ca cineva va lua tot pomul si-l va duce cu el.Si astept o alta imprimavarare,biciuindu-mi sufletul cu viforul iernii.

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Sep 2003, 12:02 PM

Mastile...le abordam din lasitate, din inconstienta, din diplomatie, din prostie uneori, din bravada ,din inconstienta sau dintr-o doza de perversitate...toate, in mai mare sau in mai mica masura, implica o doza de ipocrizie... Unii dintre noi le adopta atit de des, ca ajung sa isi piarda adevaratul "eu"... Altii, dornici sa prezinte o imagine mai buna, in opinia lor, nu reusesc decit sa afiseze o "fata" care nu e a lor,care nu li se potriveste, devenind ridicoli...
Vrem,nu vrem, le folosim..atunci cind trebuie sa zimbim din complezenta, atunci cind tacem desi ne vine sa urlam ca o fiara in cusca...motivele sint multe si diverse..societatea si reguluile ei nescrise ne obliga sa le folosim... Si asta nu inseamna intotdeauna sa ne vindem zimbetul sau sufletul...cum am putea sa ii spunem unui visator incurabil , ca ceea ce vrea el nu se va realiza vreodata? I-am taia aripile...si ar fi dureros...si preferam sa arboram o masca care sa-i zimbeasca condescendent...dar tot o masca e...
Traim intr-o lume cruda si rea, buna si frumoasa...paradoxal,nu? Aceasta lume ne obliga, nu de putine ori, sa ne ascundem adevaratul suflet, dintr-un sentiment de auto-conservare... Altfel am fi expusi, lipsiti de aparare,cei de linga noi avind vesnic tendinta de a proftita si de cel mai mic punct slab...si in aceste conditii, cum sa nu apelam la vesnicele masti? Fiecare masca pe care o folosim are ceva din adevaratul nostru ego...personalitatea fiecaruia dintre noi e complexa si ...cameleonica...
In "teatrul vietii" , motiv care i-a obesedat pe multi, sintem simpli actori, jucind diferite roluri...care ni se potrivesc sau nu...insa pentru a fi noi, cei adevarati, ar trebui sa traim intr-o lume perfecta.... utopia si realitatea....ni se impun limite pe care le acceptam...din cind in cind ne revoltam si "eresul" de a fi cinstiti si onesti il platim scump... Nimeni nu ne vrea pe noi, cei lipsiti de "machiaj"...
A trai CRUD-Iata un lux pe care nu ni-l putem permite...a trai crud inseamna uneori a taia in carne vie...citi dintre noi pot sa o faca? A trai Crud inseamna uneori a te lupta cu morile de vint...A trai crud , a trai la urma urmei , e, pentru mine, posibiliatea de a putea calca peste cadavre, fara a ne ascunde in spatele unor paravane morale ... e refuzul total al compromisului ,mic sau mare, e puterea de a a trai necosmetizat...lucru posibil doar intr-o lume perfecta...iar cea in care traim e departe de perfectiune...A trai crud e a trai la maxim...a trai pur si simplu...dar nimic nu e asa de simplu pe cit pare...

Trimis de: dificilaold pe 19 Sep 2003, 12:29 PM

Dreptate ai Diana.
Daca ai intreba pe cineva cunoscut despre mine ar spune ca sint total lipsita de diplomatie.Adica pe scurt si intraducere libera...nu stiu sa fac frumos.Compromis? Aici da,m-ai prins.Am facut,ca mare ca mic nu conteaza ,am facut si am uitat.Punct.Toate caderile,inaltarile,bucuriile,necazurile,suturile intr-un loc delicat,m-au facut asa cum sint.Am curajul sa spun ca traiesc la extreme,nu e usor,nu am prieteni,sint privita ca o cidata,sint evitata precum eviti o vipera,nu sint rea,sint doar pragmatica si te asigur ca bine ascunse undeva in trecut am si eu o colectie veritabila,sofisticata,eficienta(urasc acest cuvant) de masti.Si uneori le mai pun,doar asa sa nu-mi pierd indemanarea ,sau parsivenia.Te pup.

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Sep 2003, 06:24 PM

Aratati-mi un om cu desavirsire normal si ii ridic statuie...la urma urmei ce e "normalitatea'?
P.S. Dificilo, nici eu nu am PRIETENI in viata reala...doar cunostinte...

Trimis de: Afrodita pe 20 Sep 2003, 01:38 AM

Cred ca ..Nu mai stiu exact cum voiam sa zic...Mesajul era legat de singuratate...In viata reala..Cred ca devenim din ce in ce mai singuri si mai nesiguri pe prietenia celor din jur...Ma intreb pana unde se poate ajunge? Sincer? Nu doresc sa aflu...

Trimis de: dificilaold pe 20 Sep 2003, 08:35 AM

Prietenia e o prezenta.Prietenul e pur si simplu langa tine,cu tine fara sa te intrebe nimic,doar bucuria si placere de a fi impreuna.Unde gasim asa ceva?Nici nu mai caut.Perfectiunea?poate in micile imperfectiuni.Unicitate?asta da.E ceea ce ne individualizeaza.Poate doar gandul e perfect.Ce e perfectiunea?o notiune.Perfect e bobul de griu pentru ca nu-si face probleme ce va devenii.Perfecta e floarea ce se daruieste privirii.Perfecta e dimineata.Toate sint efemere.Ce bine ar fi daca nu am complica totul uneori doar pentru a da impresia ca facem si noi ceva,ca ne implicam....daca vrei poti sa si zbori...

Trimis de: vermeer pe 20 Sep 2003, 08:11 PM

Imi cer scuze pentru ca indraznesc sa scriu aici. Dar intamplator am intrat si pe aceasta sectiune si m-am fortat sa citesc cat mai mult. In general nu-mi plac povestile obisnuite si ma feresc cat pot de ele. Am crezut ca voi citi un noian de banalitati, voi marca totul ca fiind citit si voi continua sa rasfoiesc subiectele. Dar ti-am citit posturile si nu reusesc sa inteleg de unde atata revolta si atata dorinta de a Trai crud (nu banal cum imi spuneai mie). Dorinta asta de depasi pragul normalitatii trebuie sa existe in fiecare din noi. Sta la indemana noastra sa ne reculegem si sa pornim pe alt drum. E nevoie de o schimbare in viata noastra, e nevoie sa uitam ce am fost si mai ales sa uitam ce ne-am dorit candva sa fim. Imi placea demult sa spun ca eu nu merit sa uit, iar abia acum inteleg ce dreptate aveam. Uitarea e si ea o calitate a noastra. Trebuie sa stea in puterea noastra sa ne folosim de ea.

Trimis de: Diana-Maria pe 21 Sep 2003, 11:17 AM

Nu traiesc crud...dimpotriva..ma bucura lucrurile comune, banale...am pierdut o jumatate de zi contemplindu-mi trandafirul japonez si floarea lui imensa,carmin,intrebindu-ma cine sint eu sa merit atita frumusete care mi se ofera neconditionat...Nu fug de banalitati,nu le minimalizez rostul....de ce? ...pentru ca fara banalitate nu am putea sa ne bucuram de senzational.
Senzationalul, ca strae perpetua, s-ar banaliza...nimic nou sub soare...nu minimalizez nici rolul vreunuia dintre noi.Avem cu totii loc sub acest soare..."inghesuiala" ne-o producem singuri cind incercam sa ne extindem "patratica" peste "patratica" celuilalt...mie imi place sa respect "patratica" celuilalt si constientizez ca, in fata Divinitatii nu am un tratamnet preferential, ca nu sint nici mai buna , nic mai rea decit celalalt. Fiecare dintre noi traim cu un scop, fiecare existenta , meschima sau mareata are un rost...nimic nu e intimplator, nici existenta mea, nici viata oricui altcuiva...Care ni-i datul? Soarta? Pentru mine e acel ceva care se desfasoara intr-un perimetru prestabilit...in care avem voie sa ne "desfasuram" ...perimetrul acesta e limitat, pentru ca nu sintem pregatiti pentru mai mult...unii dintre noi nici macar nu si-l exploreaza, dar vor sa ii sara gardul...ca asa sintem noi, oamenii...vrem intotdeauna mai mult...si nu e un lucru rau, dimpotriva...partea proasta e ca uneori vrem ma mult , considerind ca ce avem nu e bun si nic destul...si rolul "averii", "zestrei" pe care o detinem e bagatelizat...
N-am incercat niciodata sa par ceea ce nu sint.Nici mie nu-mi place sa " fac frumos" ca sa imi cistig simpatii sau favoruri...daca oamenii ma plac sau nu,iata o intrebare care nu mi-a bintuit noptile...Am diplomatia in singe din simplul motiv ca nu imi place sa fiu deranjanta sau sa jignesc....pentru ca nici mie nu-mi place sa fiu deranjata sau jignita...asa sint eu: nu "vind"o imagine...cine ma place, bine..cine nu.."Degustibus non disputandum est"....
Nu vreau sa ma schimb de dragul cuiva ori pentru a epata...imi place cum sint..Nu cred in schimbarile fortate si nic in lucrurile care se realizeaza peste noapte.Viata m-a invatat ca pentru lucrurile valoroase trebuie sa lupti....celelalte sint simple "valuri"... si "ce e val, ca valul trece..."
N-am avut niciodata puterea de a trai CRUD- e prea mult pentru mine si nu as face fata.Incerc doar sa imi cunosc limitele si sa le accept...Cine sint eu? un biet fir de nisip in imensa clepsidra a Universalului...dar, asa mica si insignifianta, am si eu rolul meu...Nu vreau sa ma schimb, pentru ca eu, cea de azi, am curajul sa ma privesc in oglinda si sa-mi spun, in fata constiintei si a lui Dumnezeu, ca am incercat sa fiu un om bun...tentatiile au fost multe si uneori n-am fost destul de puternica sa le tin piept...si am cazut in pacat...cind spun pacat nu ma refer doar la acceptia crestina a termenului.... Am avut perioadele mele de revolta, cind m-am luat l atrinta cu lumea intraga, chiar daca nu a existat un echilibru de forte, pentru ca, la momentul respectiv,am crezut ca asa e bine...si daca as mai trai o data, as trai la fel...
Cind ceva merge prost am tendinta de a ma intreba unde am gresit....nu dintr-un sentiment al culpabilitaii, ci din dorinta de a indrepta si a nu repeta greseala...In mod sigur, alegerile pe care le-am facut de-a lungul celor treizeci de ani de existenta nu au fost intotdeauna cele mai fericite...dar fiecara greseala m-a invatat ceva si m-a facut sa fiu ceea ce sint astazi...Greselile m-au facut sa vreau sa fiu OM.

Trimis de: vermeer pe 21 Sep 2003, 12:15 PM

Ai un talent deosebit la scris. Dar parca te feresti de lucrurile esentiale. Esti prea ingaduitoare cu tine si cu cei din jurul tau. Traiesti lin, impacata cu toata lumea. Am senzatia ca o tristete razbate din tot ce spui. Cred de multe ori ca-ti pare rau ca esti asa. Nu incerca sa ma contrazici fiindca n-am sa te cred. E ultimul post din acest jurnal, fiindca este mult prea trist pentru gustul meu.

Trimis de: Afrodita pe 21 Sep 2003, 02:15 PM

Uhh...Mult prea trist..Dar, cred ca asa suntem noi femeile...Mult prea triste pt gustul barbatilor..Daca barbatii de langa noi ar sti ce ganduri ne trec prin cap cred ca s-ar cam speria..Al meu sigur ar spune ca nu-s fericita cu el si ca nu-l mai vreau Dar, de fapt, aceasta tristete este mai mult o melancolie prelungita...Eu una ma simt bine cu aceasta tristete in mine...Si ea vine dintr-un suflet sensibil...Niciodata un insensibil nu va simti atata tristete ca noi, cele ce am scris aici, nu-i asa fetelor? Vermeer, nu te speria de tristete, e si ea o stare de spirit a noastra, a oamenilor si a fetelor in special...
Iubita, te pup, tare mult imi place cum scrii

Trimis de: Diana-Maria pe 22 Sep 2003, 12:25 AM

Nu vreau sa ma schimb , vreau doar sa fiu mai buna.Ura mi-a fost un sentiment strain, la fel si invidia...nu ma caracterizeaza...cind am fost inselata,vinduta pe nimic de oameni dragi inimii mele, n-am putut sa urasc si nici sa ma razbun...
m-am intrebat doar "de ce?" -nu cu patos, nu cu ura,ci doar cu un profund gust al amaraciunii...am iertat, dar n-am uitat... m-am ridicat din praf, m-am scuturat, mi-am indrepat coloana indoita de durerea-mi muta si am mers mai departe...am mers mai departe cu ochii larg deschisi....poate dintr-un sentiment de auto-conservare... din dorinta de a nu mai fi ranita...si-am preferat sa imi tin sufletul protejat...Am preferat si am ales sa nu imi mai deschid inima in toatalitate...imi pastrez un coltisor numai al meu, acea "patratica" , cum imi place sa-i spun...un loc unde accesul este interzis tuturor...nu pentru ca ar ascunde cine stie ce secrete , ci din dorinta de a-mi rezerva un ungher imaculat, care sa nu fie atins de mizeriile cotidiene...un locsor unde sa pot vorbi cu ingerii si cu Dumnezeu...
Sint poate prea lasa pentru a trai crud...prefer doar sa scriu CRUD-adica necosmetizat... scriu, in primul rind pentru mine.
Sint o egoista din acest punct de vedere, deoarece scriu pentru ca-mi face bine. E metoda mea de refulare, de descarcare nervoasa...si nu scriu in fiecare zi...scriu cind simt ca am de spus ceva..Altii, in momente de acest gen, dau cu pumnii in pereti, tipa, urla, hoinaresc aiurea pe strazi...eu imi elimin stresul scriind...Scriu pentru ca imi face bine... cind tin stiloul in mina , mintea mea incepe sa vada lucrurile altfel...dispare ORICE sentiment.... de tristete, de bucurie, de euforie...dispare patosul ... scriu cu mintea...ma detasez si privesc viata dintr-un alt unghi...poate cel al jurnalistului precoce de alta data...
Realizez lucruri care altfel mi-ar fi scapat neobservate... scriu crud, adica scriu ce gindesc , fara sa fac eforturi sa plac, sa stirnesc interesul...scriu doar ce gindesc, cum gindesc , in ordinea in care gindesc...nu ma intorc sa refac pasaje ca sa sune mai bine...nu caut forme eclatante... nu-mi "caut" cuvintele...banalitati sau nu, nu ma chinuie gindul ca ceea ce scriu ar putea suscita interesul sau nu...maculatura sau literatura, nu are importanta...nici macar nu tin un jurnal...pur si simplu iau stiloul in mina atunci cind simt ca trebuie sa spun ceva, nu imi fac planuri si nu stiu niciodata de la bun inceput despre ce am sa scriu...imi las gindurile sa-si urmeze cursul firesc....
N-am cautat niciodata sa impresionez pe nimeni...nu am nimic de demonstrat, nici mie , nici altcuiva...ma simt bine in pielea mea, imi cunosc defectele si calitatile... pe care nu le hiperbolizez...
Defectele...
Unul ar fi ca "maninc" prea multa hirtie...altul e, ca intr-o conversatie cu cei apropiati am tendinta sa-mi intrerup interlocutorii...ca nu suport nedrepatea si sar ca arsa cind cuiva i se face asa ceva...ca ma lupt mai mult pentru altii decit pentru mine... ca nu ma pot abtine sa fac tot felul de comentarii, ca nu suport sa vad pe cineva trist si atunci devin un clovn...
Un alt defect e ca imi place sa vorbesc la modul general...ca sint prea sociabila si din cauza asta uneori am avut de suferit... Am defectul ca uneori am limba prea ascutita, ca devin caustica si belicoasa...
Am defectul ca nu privesc lumea de sus... sint "defecta" pentru ca uneori imi spun parerea desi nu mi-a cerut-o nimeni...asta poate pentru ca nu pot fi nepasatoare, pentru ca nu pot trece pe linga un suflet amarit , biped sau patruped fara sa-mi pese...pentru ca nu ma lasa rece micimea ,meschinaria si mizeria lumii in care traim...
Calitatile ...las pe altii sa judece...oricum, nu sint un personaj caruia sa i se ridice statuie, dar nici unul pe care sa-l iei la bataie...sint un om ca oricare altul...

Nu pot schimba lumea de una singura...dar cred ca , daca fiecare dintre noi ar incerca sa fie mai bun, sa faca zilnic ceva , un lucru cit de mic si insignifiant si pentru ceilalti, daca am putea sa nu ne gindim doar la fundul propriu si personal, poate atunci aerul ar deveni mai respirabil, soarele mai stralucitor si florile mai parfumate...
Sintem oameni si sintem supusi greselilor...imperfecti prin definitie si prin natura... Dar acea harisma nepretuita care ne e data, memoria, ar trebui intrebuintata mai des...ar trebui sa invatam din greselile noastre si din experientele de viata ale altora...daca am putea avea tot timpul ochii larg deschisi...
Daca am putea absoarbe ca un burete toata suma de minuni si revelatii care ne este oferita ZILNIC , dar pe care nu avem timpul si disponibilitatea sufleteasca de a le baga in seama...Traim intr-o lume fantastica, pe care ochii nostri, neobisnuiti cu lumina, au ajuns sa o vada in alb si negru...si in prea multe nuante de gri... Vedem atita gri in jurul nostru , ca am ajuns sa gindim gri... si e pacat...
Dificila vorbea de prieteni...
Prietenia e un lucru mare, poate la fel de mare ca dragostea pe care o implica.
Dupa prea multe suturi in partile moi din partea dorsala, acum nu ma mai avint sa imi etichetez cunostintele si amicii drept prieteni...am pe linga mine doar oameni cu care am anumite afinitati...Oameni care nu sint simpli si oameni care nu sint comuni... dar imi e frica sa ii numesc prieteni...
Pentru mine, prietenia inseamna daruire neconditionata,generozitate, altruism, lealitate...cuvinte MARI.
Pentru mine a fi prieten inseamna puterea de a-l accepta pe celalalt asa cum e, e puterea de a nu judeca , e puterea de a ajuta fara a astepta rasplata... e duritatea de care trebuie sa ne folosim atunci cind stim ca prietenul greseste si ca va avea de suferit de pe urma acestor greseli...e puterea de a-l trage de mineca si ai spune sa deschida ochii... e mina intinsa si umarul oferit cind celalalt se poticneste sau e necajit... e ajutorul pe care il oferi gratuit , chiar daca e doar o vorba buna pentru ca nu PUTEM mai mult, nu pentru ca nu VREM...
Prietenia e curajul de a accepta si a recunoaste ca celalalt poate fi mai bun decit tine...
Un lucru atit de mare prietenia...un lucru atit de dumnezeiesc si atit de uman...

Astia sintem noi oamenii...sintem atit de perfecti in imperfectiunea noastra ,si, cu toate astea, atit de perfectibili.... Cuvinte ale caror sensuri se bat, la prima vedere, cap in cap...
Dar traim intr-o lume a nuantelor, a finetii si a paradoxurilor, nu?...

Trimis de: dificilaold pe 22 Sep 2003, 08:31 AM

Esti ca un balsam Doamne cat as vrea sa pot si eu sa fiu asa.Da"nu ,eu trebuie sa disec,sa analizez,sa merg la esenta,la origini,sa complic totul.Nu stiu sa ma apropii de oameni cu duiosie,nu stiu sa le spun ca mi-s dragi.In schimb sint experta la a rasuci cutitul in rana.Nu am nevoie de dovezi de iubire.Bunatatea ma uimeste si ma sperie.Unei situatii grele stiu sa fac fata,unei situatii placute nu.Toata lumea se asteapta de la mine sa fiu perfecta in tot ce fac si spun.Si nu reusesc ,nu prea reusesc in ultimul timp.Mi-am pus inima in joc cu o miza prea mare." cine ma iubeste ma urmeaza"Comedia umana,Balzac.Si mie imi place sa scriu,dar nu o prea fac.E singurul lucru ca m-ar salva.

Trimis de: Diana-Maria pe 22 Sep 2003, 07:48 PM

Doamne, Dificilo... e atita soare in spatele norilor tai..de ce nu-l lasi sa se vada? Uita-i pe cei care te vor perfecta...sa fie ei intii asa, si dupa aia sa aiba pretentii...si nu mai rasuci cutitul in rana...uneori lucrurile nu au nevoie sa fie analizate, trebuie luate asa cum sint... bunatatea, in starea ei pura si ne-interesata e un pic de dumnezeire care ne e harazita spre a o da, la rindul nostru , altora....iar oamenilor nu trebuie sa spui ca-ti sint dragi...gesturile, faptele o fac de la sine...ce e declarat ori nu e luat in serios, ori nu e trecut...
Afrodita, Vermeer, va multumesc ca ma cititi ...
Talent nu stiu daca am,...dar va multumesc

Trimis de: dificilaold pe 23 Sep 2003, 07:25 AM

Diana,uneori am impresia ca eu creez acesti nori pentru a-mi proteja fericirea.Am capacitatea sa foi ceea ce vreau sa fiu cand vreau sa fiu.Nemintind pe nimeni.Fara ipocrizie.Un om normal nu ar recunoaste asta.Rar de tot raman dezarmata si atunci doar in fata mea.Prieteni?singurii mei prieteni sint fini mei.Niste oameni simpli dar care mi-au demonstrat ca sint linga mine cu mult bun simt chiar si atunci cand m-am ascuns de toata lumea.Fara a pune intrebari au incercat sa ma scoata din cochilei,sa ma traga dupa ei ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic si asa de jema ascultam de ei si era bine.
Tu scrii foarte frumos,esti un om deosebit,ramaii asa.

Trimis de: OMU'BUN pe 23 Sep 2003, 06:35 PM

Buna-vreme, Diana-Maria ! Ma bucur ca te regasesc ! Credeam ca cineva te-a suparat, sau ai devenit dintr-o data... o femeie maritata , cu imposibilitatea de a-ti mai face timp pt. forum!... Am vrut sa te caut, cat am fost in Romania, dar am fost mult prea ocupat!
Randurile tale si ale "dificilei" (vai! de ce a trebuit sa-si puna acest nick? ), le descopar intr-un moment extrem de delicat si nu pot sa spun ca nu ma influenteaza. Voi continua curand in jurnalul meu parasit si plin de balarii... Voi incerca sa fac "curat" si sa incerc sa va inteleg pe voi si pe mine deopotriva, desi habar n-am daca nu cumva ma aflu deja de multa vreme pe un drum infundat. Oricum , ma bucur sa fiu din nou printre voi! Pentru cat timp? Probabil pana ma voi trezi din visare! Pentru ca nu poti sa fii si pragmatic si visator in acelasi timp... Iar voi nu faceti decat sa intretineti visul, nicidecum sa stimulati Ratiunea, in sensul cerut de viata reala !...

PS - Sper sa nu te fi deranjat interventia mea! Mi-am permis , fiindca m-am vazut citat mai pe la inceput...

Trimis de: Diana-Maria pe 26 Sep 2003, 01:41 AM

Pe umerii mei, Ingerul si-a asezat aripile, sa se odihneasca. Si am plins de fericire.
Mi-am ridicat ochii spre cer si am simtit ca nu sint singura.
M-am bucurat de aramiul copacilor si am tresarit sub atingerea unei frunze, care,in caderea ei spre infinit, mi-a sarutat timpla.
Si , dupa toate acestea,am fost iar fetita care-l stringe in brate pe Mos Martin, cersind o bucatica de suflet pentru jucaria obosita de dragostea a vreo trei generatii de copii...

Trimis de: Diana-Maria pe 26 Sep 2003, 01:51 AM

HAIKU
Nu ma blestema, Cerule,
Daca nu pot sa iti iubesc stelele.
Nu ma blestema, Soare,
Ca nu ti-am mai vazut lumina...
Nu ma blestema, Dimineata.
Zorile-ti sint prea grele...
...Lasati-mi putin timp
Sa re-invat sa va pretuiesc...


Dragii mei, va multumesc ca ma cititi...
Omule Bun, cum sa ma deranjeze? Bine ai revenit...

Trimis de: Diana-Maria pe 26 Sep 2003, 01:53 AM

RUGA


Rupe-mi sufletul in doua
Si arunca-l peste mare
Da cu el in luna noua,
Fa din el o pata-n soare.

Rupe-mi sufletul in trei,
Lasa-l sa-mi respire vint,
Sa mi-l ninga flori de tei,
Sa traiasca prin Cuvint.

Rupe-mi sufletul in sapte,
Fa-l Biserica cu sfinti,
Peste lume mi-l imparte,
Visul noptii sa-l alinti.

Rupe-mi sufletul in opt,
Sa-mi miroasa a mar copt,
Sau arunca-mi-l la ciini
...Macar ei nu mi-s straini...

Rupe-mi sufletul in zece,
Peste timpuri mi-l petrece
Si pe deget, un inel,
Impleteste-ti, drag, din el.

....Si asa, facut bucati,
Sufletul cu drag sa-mi porti,
Dar pagin, descintec bun
...Gindurile sa-ti adun...

Trimis de: OMU'BUN pe 26 Sep 2003, 12:26 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 1 Oct 2003, 10:38 AM

A trecut aproape o saptamina de cind nu am mai pus mina pe stilou cu scopul declarat de a bate cimpii cu gratie...Prea multe lucruri lumesti, prea mult stres...si prea putin timp pentru gindurile mele...
S-a intimplat ceva extraordinar insa in aceste zile...pina acum aveam in fata blocului, "pensionari" ,doar un catel fara coada si cu o ureche blegita din cauza unor lupte pe viata si pe moarte cu "intrusii" care-i invadau "teritoriul"...plus vreo cinci -sase pisici...Insa "familia" s-a marit...Cineva cu sufletul chircit de uritenie a luat de linga mama lor cinci puiuti de catel, care nu pareau sa aiba mai mult de trei-patru saptamini...de-abia facusera ochi...si i-a abandonat , intr-o cutie mica-mica, de carton, la ghena de gunoi... Era o zi ploioasa, urita si gri cind i-am auzit scincind pentru prima data.
In gradinita din fata blocului, sub un tei urias , a aparut un adapost improvizat,pe care un bine-voitor l-a facut culcus pentru oropsitii pamintului. Acum, gilmele negre au mai prin curaj si s-au mai rotunjit... mai putin unul, care e mic si pricajit, aproape scheletic, si care, in mod cert, are probleme la trenul posterior, ca nu prea se poate tine pe piciorusele din spate. Vecinii mai milosi au inceput sa-si faca un obicei din a le duce de mincare... le mai duc si eu, asa cum ii duceam Puricosului sau lui Zdreanta, cum il striga citeva bunici simpatice din bloc pe vajnicul nostru catel de paza, poate din cauza urechiusei pleostite. Celui mai mic ii pastrez o portie separata, il iau mai departe de fratiorii lui si il hranesc departe de privirile celorlalti, ca la cit e de plapind, ar ramine flamind...Dar altceva voiam sa va povestesc...
Catelul care ne pazeste scara plin de elan are un suflet mare cit lumea intreaga...i-am dus :"portia" si el i-a lasat pe cei mici sa manince, desi era clar ca era lihint de foame.De cind au aparut "piticii" , el a cam fost uitat. Statea si se uita dind din ciotul lui flocos de coada, cum lipaie ghemotoacele ...n-a schitat un gest ca ar vrea sa ia si el o inghititura.Dupa ce puii au terminat si au plecat,s-a dus si el la tavita, sa vada daca mai e ceva ...si nu mai era nimic...
Am urcat si am cotrobait prin frigider sa vad ce i-as mai putea duce...povestea s-a repetat... i-a privit iar pe nesatiosii mititei, iar a privit tigaita..si apoi s-a uitat spre mine de parca mi-ar fi spus: "Ei sint mici, trebuie sa manince... eu indur, ca sint mare si pot sa rabd..."
De atunci ii duc de mincare seara, dupa ce se intuneca, cind cei mici dorm.Si, inainte de a inghiti pe nemestecate, la lumina chioara a blocului il vad cum ma priveste cu niste ochi negri si umezi care-mi fac sufletul bucati...
Asta e o intimplare adevarata, cu un catel vagabond care s-a pripasit la scara blocului si care ne pazeste mai abitir decit orice catel de rasa...
Ma intreb insa: un om flamind ar lasa sa manince cinci copii ai nimanui, cind lui, adultului , ii chiraie matele de foame? Ar rabda pentru cinci puiuti care nici macar nu-s ai lui?
Oamenii au devenit mai rai decit animalele... traim intr-o jungla pe care ne place s-o numin pompos "societate", in care, insa, legea celui mai puternic, legea pumnului si a banului sint totul.
Oamenii nu mai sint condusi de ratiune... bunul-simt e o notiune perimata. Cuvinte ca "politete" si "bune-maniere" sint, deja, anacronice...nu e nevoie sa fii politicos, daca ai portofelul burdusit si nici de bun-simt; un cont "sanatos" in banca il face pe presupusul reprezentant al lui "homo sapiens-sapiens" sa rigiie linistit intr-un restaurant sau sa injure birjareste , pomenind de toate organele aparatului genital masculin sau feminin (nu exista discriminari la acest capitol ! ) in plina strada...
Am vazut o scena: intr-o intersectie, un tinar sfrijit, imbracat ponosit, vindea ziare soferilor opriti la stop. O mina impodobita cu o bratara ostentativa , de aur, a luat un ziar... in fractiune de secunda, pentru ca semaforul se facuse verde,masina luxoasa si scumpa pe care acea mina o conducea, a demarat in tromba... A aruncat, insa, pe geam,din goana bolidului, o moneda de cinci mii de lei... contravaloarea fituicii...
Tinarul a alergat printre masinile in miscare si si-a cautat banutul... l-a ridicat, l-a sters de pantaloni si l-a privit...apoi l-am vazut cum a strins mica moneda stralucitoare in pumn... si parca a strins si inima mea alaturi de bucatica de metal...
In mod sigur, cel care conducea Jeep-ul cu pretentii n-a transpirat in viata lui... cel putin nu muncind...eventual printr-o sala de sport care e "cool" si la care taxa de membru e cam cit salariul pe vreo trei luni al tinarului care vinde ziare in intersectie, pe frig, ploaie sau canicula...
Realitatea e urita si oamenii s-au uritit si ei pe dinauntru... in goana dupa avere sau dupa coaja de piine zilnica...
Numai ca...dintre cei care aduna comori pe pamint, citi mai spun , din cind in cind,seara, la culcare:
"...Piinea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi..."
E doar o intrebare retorica...

Trimis de: Diana-Maria pe 1 Oct 2003, 10:47 AM

Omule Bun, Omule Bun... toti avem o banca a adolescentei, intr-un parc de castani... Cum as putea, oare, sa te cert ?!

Trimis de: dificilaold pe 1 Oct 2003, 10:51 AM

Dimineata se impartea
paine.
Strazile erau pline
de cei ce n-au.
Seara....
mainile,
degete nu mai aveau.....

Trimis de: Afrodita pe 1 Oct 2003, 05:19 PM

O , Doamne, Diana...Povestea ta m-a facut sa plang... Ai perfecta dreptate in tot ce zici... Simt ca ne ducem naibii si parca ne mai si face placere

Trimis de: Diana-Maria pe 1 Oct 2003, 10:14 PM

...Asta e lumea in care traim...

Trimis de: OMU'BUN pe 1 Oct 2003, 11:06 PM

"Zambeste ! Maine va fi si mai rau !!!"

Dar... de vom cauta frumusetea, sunt sigur ca o vom gasi! De ce acceptam lumea tragica, in jurul nostru? Da, e adevarat, lichelele nu vor disparea niciodata. Nici saracia. Nici cainii vagabonzi... (desi nu toti impartim aceeasi parere in privinta asta si cred ca voi posta parerea mea la topicul cu animale...) Lumea este extrem de cruda, dar cine e lumea ? Nu noi? Unde si de ce facem noi exceptie? De cate ori nu am dezamagit si noi fara sa ne dam seama? De cate ori in graba sau in supararea noastra, poate n-am raspuns la un "buna ziua" si am lasat impresia de oameni fara suflet? De ce avem mereu tentinta de a vedea movila de gunoaie, dar nu recunoastem decat foarte rar, ca multe din putregaiurile de acolo ne apartin si noua... Lumea e rea ! Dar...lumea suntem noi... Cu nimic mai prejos, cu nimic mai presus... Poate la volanul acelui jeep, era chiar Omu'Bun... desi nu port decat o verigheta si un lantic cu cruciulita din aur... Pentru orice altceva sunt oarecum impotriva ! Si nici jeep nu am, din fericire... (sau poate din pacate...) Si... am vrut sa iau un ziar... Timp in care semaforul s-a transformat in verde. In spate, alti oameni "de bine" au inceput sa clacsoneze... iar ala se mocaia acolo... Nu in intersectie se vand ziarele, iar cine-o face, stie la ce riscuri se supune... M-ar fi durut mult mai mult sa aflu ca individul a plecat fara sa plateasca. Dar nu, el doar s-a grabit fiind totusi intr-o intersectie... Stiti voi ce inseamna sa fii prins in trafic, si sa nu mai prinzi verdele din cauza unor spalatori de parbrize, sau a unor vanzatori de ziare?... Tu vii de departe si mai ai inca un lung drum de facut. Poate te asteapta o familie, sau copii ramasi singuri in in casa ! Sau vrei sa ajungi cat mai repede pentru a intra pe forum...
Stiu, fabulam... La fel cum fabulam si cu individul care poate n-a transpirat niciodata... Eu cunosc destui care au tras din greu, si n-au vandut ziare in intersectii, ci au carat saci cu nisip si piatra, au carat galeti cu beton la etaje unde doar manual se putea ajunge... Da, i-am vazut mai apoi cu bratari de aur si chiar cu jeep-uri sau alte masini "tari"... E doar o...imagine ! Prin ce a trecut acela, stie numai el... Nu e drept sa credem ceva dupa scenare proprii... Tocmai de aceea simt ca innebunesc atunci cand strainii vorbesc despre tara noastra cam in termenii prezentati aici... Eu continui sa cred ca nu e drept...
Si ne iarta noua gresalele noastre!...

Trimis de: Diana-Maria pe 1 Oct 2003, 11:12 PM

DESTIN

In memoria Doamnei Angheliki.Sper ca sufletul ei se odihneste acum sub o creanga de portocal inflorit.




S-a nascut in urma cu vreo 67 de ani, undeva in sudul Greciei, intr-un orasel mic si alb, ca o floare de crin.Cind era copil, familia ei s-a refugiat in Romania.De atunci, a ramas aici.
... O vedeam pe holul blocului,mergind in vizita la o alta doamna in virsta, cazuta la pat dupa ce si-a fracturat bazinul...oameni batrini, coplesiti de boli si de griji, cu umerii adusi in fata de prea multe necazuri....
... O intilneam pe strada; o salutam.Uneori, adincita in ginduri numai de ea stiute , nici nu ma observa.Alteori imi raspundea zimbitoare si stateam in mijlocul trotuarului sau faceam citiva pasi impreuna si ne conversam cite jumatate de ora, poate chiar si mai bine... E ra fericita ca putea vorbi cu mine in limba ei materna, care , pe buzele ei, suna ciudat...
Avea o nostalgie, o dulce nostalgie cind vorbea despre locurile copilariei ei.Privirea i se pierdea undeva, intr-un punct mort, si parca, prin ochii ei , vedeam si eu casuta alba, micuta, cu leagan in curte si cu livada de maslini si portocali ,in care, copil fiind juca "krifto" -ascunselea , impreuna cu sora si cu fratele ei... vremuri apuse...
In a treia zi de Paste am dat iar peste ea:eu ieseam de la doamna de 88 de ani care nu se mai popate da jos din pat, Doamna Angheliki voia sa o vada pe prietena ei de alta-data, care acum nu o mai recunostea. M-a intrebat daca am fost la slujba de Inviere, am stat citeva minute la taclale, timp in care mi-a povestit despre tatal ei, despre mustata lui impunatoare, despre cum o tinea pe genunchi si o alinta... Angheliki avea cea mai dezghetata minte dintre copii lui...era steluta care stralucea pe cerul universului lui...
Doamna Angheliki a fost medic stomatolog. A vea o pensie mica , care de-abia ii ajungea pentru medicamentele multe si scumpe pe care trebuia sa le ia-era cardiaca. Injura fara jena guvernantii, hotii, de citeva ori m-a surprins cu limbajul ei colorat, dar niciodata vulgar. Facea un adevarat "slalom" pentru a-si putea achita datorile catre stat.. Intotdeauna ingrijita, chiar cocheta, isi supraveghea cu atentie greutatea:spunea ca nu vrea sa se ingrase...mai ales cu inimioara bolnavioara, se gindea cu groaza ca ar putea avea un accident care ar putea sa o tintuiasca la orizontala si sa devina o povara pentru unicul ei fiu....
Doaman Angheliki avea o nepotica pe care o invatase putina elina... o papusica vie , de vreo cinci anisori; cu ochii negri si adinci isi privea bunicuta, pe "iaia" ...
Ultima data cind am vazut-o , Doamna Angheliki era foarte preocupata: trebuia sa plece in Grecia. Voia sa isi vada sora si fratele, voia sa mearga in oraselul in care se nascuse , sa revada casa copilariei, livada, sa simta iar mirosul florilor de portocal.... Trebuia sa plece cu fiul ei, cu masina si se intreba daca e e periculos sa strabata Bulgaria , pentru ca auzise de masini de turisti atacate ... Voia sa isi vada in special unul din nepoti, care nu uita niciodata sa o sune de sarbatori si nu numai,ca sa vada ce mai face... Doamna Angheliki era foarte suparata ca fratele si sora ei uitau cu lunile sa dea vreun semn de viatasi era hotarita sa-i mai vada o data... Chiar asa s-a exprimat: "Vreau sa-i mai vad o data inainte sa inchid ochii..." .
Desi fratii ei se repatriasera , desi ar fi putut sa faca si ea acelasi lucru, a preferat sa ramina aici, unde isi intemeiase o familie si avea o multime de prieteni... A ales sa incerce sa se razboiasca cu viata, sa incerce sa supravietuiasca dintr-o pensie mizera...N-a vrut niciodata sa plece definitiv... S-ar fi dus in vizita mai des, dar nu avea posibilitatea financiara...De cind parasise Grecia , impreuna cu parintii ei, mai fusese in tara de bastina doar o singura data, in 1980....
Intr-o diminata , cind am iesit din casa, am vazut la usa Doamnei Angheliki niste luminari aprinse.M-am gindit ca nu se poate sa fi murit, chiar daca era bolnava, mai avea ani buni de trait.
Am mers incet, pasind cu frica, spre usa apartamentului ei. Nu se auzea nici cel mai mic zgomot. Am coborit scarile si o bunicuta de la parter, cu ochii inrositi de lacrimi mi-a soptit: "A murit doamna doctor..." .
Am plecat bulversata. Mergeam pe strada si ma gindeam ca nu a reusit sa-si mai vada o data tara... Ma chinuia si ma rascolea o singura intrebare: de ce nu a reusit, de ce a trebuit sa se intample asa... cum o sa se odihneasca in pace, inainte de a-si fi realizat ultima dorinta ?
Cind m-am intors ,am aprins o luminare, linga celelalte care ardeau linistit... Revolta mi se mai domolise, ma resemnasem cu gindul ca asa i-a fost scris...
La inmormintare au fost vreo suta de oameni.... toti aveau amprenta tristetii pe chipuri... majoritatea erau membrii ai uniunii elene din oras.. toti erau trecuti de anii tineretii....
Dupa ce a plecat cortegiul funerar, cineva mi-a spus: "Saraca doamna doctor... s-a sinucis... s-a spinzurat cu o bucata de tifon de clanta usii...." .

Trimis de: Vegas2002 pe 1 Oct 2003, 11:56 PM

Diana,ce poveste trista si adevarata in acelas timp,m-am emotionat profund......,am ramas f. bulversata,efectiv nu am cuvinte......Dumnezeu` s-o odihneasca!

Trimis de: Mistinguett pe 2 Oct 2003, 03:49 AM

Diana, m-a cutremurat povestea ta. Dumnezeu s-o odihneasca.

Trimis de: Diana-Maria pe 2 Oct 2003, 07:37 PM

Mie mi se incrinceneaza carnea cind trec prin fata usii ei...statea alaturi...

Omule Bun...baiatul care vindea ziare o facea intr-un orasel din Romania...nu era ora de virf,nu-l claxonase nimeni...si parvenitul sare-n ochi, ca nu vrea sa treaca neobservat... sa nu zic mai multe de aia care fac banii asa cum ii fac , ca din munca cinstita nu reusesti in tara asta... Sa repet ce a zis proprietarul jeep-ului? Sau ce , mai bine zis, a urlat?
"Ia, ma, fomistule!"-daca asta e OM, eu prefer sa fiu ciine.

Trimis de: Diana-Maria pe 6 Oct 2003, 10:22 AM

Eu...de-abia trezita din somn

Trimis de: dificilaold pe 10 Oct 2003, 01:39 PM

.....pe unde-ti porti zambetul asta frumos?si tristetile?
uneori diminetile incep cu pocnet de castane....
uneori diminetile incep sub aripa corbilor....

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Oct 2003, 05:51 PM

...prin mohorirea toamnei aurii, prin castanii desfrunziti, alaturi de un suflet de ciine pribeag...peste tot si aiurea ...imi plimb gindurile pe-o aripa de cocor...

Trimis de: Arktu pe 14 Oct 2003, 10:41 PM

Ma bucur ca am descoperit jurnalul tau, daca se poate numi asa, dat fiind faptul ca e in acelasi loc cu celelalte jurnale.
Nu vreau sa supar pe nimeni sau sa creez probleme dar este de departe cel mai frumos. Regasesc in el atatea atitudini si imi place muuult. Ma bucur ca oameni ca tine exista si sper eu (sper cu timiditate) ca nu sunt doar exceptii.
Absolut superb. Pana si admiratia pentru cultura greaca (desi nu reiese direct din post-ul asta).
Mai scrie oricand. Eu voi citi sigur. Cu mare placere!

Trimis de: Diana-Maria pe 15 Oct 2003, 11:25 PM

Multumesc , Arktule, foarte mult pentru aprecieri .Sincera sa fiu, nu ma asteptam...dar mesajul tau m-a bucurat.Dupa o zi lunga si o calatorie obositoare, m-am simtit mai bine.Si multumesc tuturor celor care "m-au citit". Nu o fac din complezenta, ci din inima.Va pup pe toti, fara discriminare de sex, nationalitate, religie sau convingeri politice.

Trimis de: Diana-Maria pe 21 Oct 2003, 01:51 PM

OAMENI SI ANIMALE ( II )
Am fost foarte suparata.Suparata pe lumea intreaga, pe uritimea,meschinaria si nimicnicia ei.
Saptamina trecuta Puricosul a fost omorit. Un om "de bine" a considerat ca trebuie sa-i dea cu bita-n cap. Am plins. Ii luasem o zgarda , ca sa nu il ridice hingherii. N-am putut sa i-o pun. Cind a simtit-o la git, s-a tras inapoi. N-a incercat sa ma muste...doar s-a tras inapoi.
Cine l-o fi chinuit, nu stiu.Cine l-a omorit, banuiesc. Si pentru prima oara in viata am blestemat.L-am blestemat pe omul fara suflet sa aiba aceeasi soarta cu Puricosul. Si nu-mi pare rau. Al meu sa fie pacatul.
Si cateii au disparut.Tot o mina binevoitoare i-a dus, nu se stie unde. Oricum, nu undeva unde sa le fie bine. Dovada e faptul ca unul dintre ei s-a intors. Si i s-a gasit o curte de aparat: curtea unei scoli,unde va avea casuta lui si o groaza de prieteni. Macar el a fost mai norocos. Batrinica de la parter, care cauta in gunoaie ca sa ii hraneasca cu ceva in plus a plins si ea; si pentru Puricos, si pentru cateii disparuti.
Acum au ramas doar pisicile.
Pina se va gasi o mina de om care sa le termine si pe ele.Ca doar deranjeaza prin simpla lor prezenta. Si noi, oamenii, nu suportam sa fim deranjati.Ca doar sintem oameni.

Trimis de: dificilaold pe 22 Oct 2003, 09:00 AM

....si cata placere si putere confera un picior tras in trupul bietelor animale.....creaza sentimentul de stapan...in dosul gestului sufletul se pierde se sinucide de scarba si oroare,dar pentru ca avem ratiune se gasesc scuze....Diana,Diana...am vazut copii de o cruzime inimaginabila.Poate ca trebuie sa trecem prin viata,sa ne-o traim pe de-antregul sa intelegem ca durerea doare.Uneori e mult,mult prea tarziu.

Trimis de: Diana-Maria pe 22 Oct 2003, 02:57 PM

Complexele...si ceea ce implica ele...un subiect lung cit o zi de post.
N-am intilnit oameni complexati care sa isi recunoasca public sentimentul de inferioritate. De cele mai multe ori, complexele se regasesc in actiunile mizere si meschine... Cit urasc aceste cuvinte si cit de des ma simt obligata sa le folosesc... Un om complexat va avea intotdeauna si sentimentul inferioritatii si se va manifesta ori ostil , ori agresiv.Sau chiar ambele variante.E un sentiment teribil sentimentul inferioritatii: constientizarea propriei non-valori, a inutilitatii si a rolului minor pe care resimte ca il are complexatul in societate da nastere la adevarate tragedii.
Va dati seama ce trairi crunte au oamenii acestia?Sa simta ca nu-s nici prea destepti, nici prea frumosi..nici nimic... Si sa aiba impresia ca fac umbra pamintului degeaba... Asa ca pina a se refula in mici rautati nu e decit un pas...o birfa mica, spusa in soapta, o injuratura plina de ura, un picior unui animal, ca sa se simta si ei superiori, macar o data in viata!

Trimis de: dificilaold pe 23 Oct 2003, 07:41 AM

Valoarea nu este niciodata ostentativa.Prostia in schimb da.De obicei in fata ultimei ma blochez si devin tacuta .Nu pot si nu stiu sa ripostez,dar imi lasa un gust amar si o tristete tacuta.Mai grav este faptul ca cei inferiori nu constientizeaza nimicnicia lor.Stau in fata,dau din coate sa fie in fata si-si flutura steagul ignorantei.De obicei toata prostia lor este sustinuta de bani.De altceva nici nu prea au nevoie.Si cat de "superiori"ne privesc si ne sfideaza "de sus".

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Oct 2003, 11:20 AM

Dupa o pridalnica de raceala si o lehamite uriasa, m-am intors aici...
Caietul in care "rabufnesc" ma privea trist si cu repros din coltul de masa unde fusese abandonat.
Parca-mi striga "Ei, ce faci? M-ai uitat? Doar eu ascult si-ti pastrez gindurile...M-ai parasit? "
Asa ca va trebui sa ma intorc la el... Cit de curind, sper! Ca are dreptate...

Trimis de: dificilaold pe 30 Oct 2003, 11:24 AM

In sfarsit.Salutare si bine ai revenit si pune-te pe treaba.Hai la un ceai de fructe de padure.

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Oct 2003, 11:40 AM

Un ceai de fructe nu poate fi refuzat niciodata.Mai ales cind e asa de frig afara...si soarele isi arata doar dintii...parca facindu-ne in ciuda.

Dificila, ne mai jucam ?

Trimis de: dificilaold pe 30 Oct 2003, 11:59 AM

Bine-nteles.Incuie usa,inchide pisica...si hai...

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Oct 2003, 12:38 PM

...Si printre crengile dezgolite impudic ale copacilor sa ne lasam gindurile sa zboare spre tari mai insorite si mai blinde...

Trimis de: dificilaold pe 30 Oct 2003, 01:05 PM

...asa ar fi bine,numai ca eu le las sa se tarasca prin noroi,prin ploaie,le las pribege pe aripa vanturilor,noaptea bantuie in jurul lunii si dimineata le gasesc adormite pe prag...si-atunci le iau si le alint cu multa,multa vinovatie in gesturi si soapte.

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Oct 2003, 02:05 PM

...Ca pe un copil bolnav care tinjeste dupa dragoste si caldura,adoarme-le intr-un cintec suav, da-le puterea ta si trimite-le iar in lume, mesageri ai Frumosului, ai Binelui si ai omului OM...
Nu-ti fie frica, se vor intoarce de fiecare data la tine,sa-si caute culcus si adapost...

Trimis de: dificilaold pe 30 Oct 2003, 02:11 PM

...le-am descantat,le-am blestemat,le-am legat in dosul inimii.....cand m-am nascut eu o stea cazatoare mi-a luat sufletul si-l tot amageste cu drumuri nebatute,ce sa fac? am suflet vagabond,rebel....ma doare uneori acest trup pedepsit sa-l poarte...

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Oct 2003, 02:40 PM

... Sa-l poarte pe drumuri neumblate,pline de spini si tepi, de grohotisuri si uscat precum desertul...
Dar din cind in cind mai dai de cite o oaza, iti mai tragi sufletul, iti oblojesti ranile,scoti scaietii din talpile picioarelor si privesti cerul... Nu-i asa c-ai vrea sa te scufunzi in el?

Trimis de: dificilaold pe 30 Oct 2003, 02:43 PM

...daca soarele si-ar lua razele inapoi as fi acum un glob de foc,orbitor,incandescent, trup din trupul luminii....

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Oct 2003, 02:59 PM

...Si mi-as imprastia caldura tuturor, in speranta ca as topi inimile de gheata, ca as transforma piatra ce ne zace in suflete in lava vie...Inundind pamintul, urcind pina-n tarii, as cinta Viata...

Trimis de: dificilaold pe 30 Oct 2003, 03:05 PM

...sau poate as aprinde doar o candela si i-as chema pe toti sa vina sa ia Lumina....

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Oct 2003, 03:16 PM

Si in pesterile pe care le-adapostim inauntrul nostru ar patrunde o picatura de dumnezeire,deschizind noi porti,noi carari,descoperind un "eu" mai blind si mai tolerant...in primul rind pentru noi insine...
Poate am face pace si ne-am mai linisti ,framintarile ar disparea ca prin farmec...prin farmecul unei candele aprinse ...care face fiecare zi o sarbatoare sfinta si un miracol..

Trimis de: dificilaold pe 30 Oct 2003, 03:37 PM

...am fi crucificati,fericirea cere sacrificii,pesterile din noi se vor umple cu flori de stinca sau vor devenii vaduri pentru torentele lacrimilor....

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Oct 2003, 04:07 PM

De ce oare trebuie sa platim fiecare clipa de fericire cu prea multe lacrimi?Nu o meritam ? Nu sintem vrednici de ea... e adevarat...dar sintem oameni, nu piatra... Chiar daca ne credem uneori niste mici dumnezei, nu sintem decit niste biete figurine de lut...

Trimis de: dificilaold pe 31 Oct 2003, 08:32 AM

Fericirea trebuie sa stim sa o traim.Avem in noi o impotrivire instinctuala fata de fericire.Ne place suferinta,ne place sa aprofundam acest sentiment,ni se pare ca sintem mai interesanti.Un om fericit e un om liber.E un om care isi cunoaste valoare,limitele,puterea si nu apeleaza la ceilalti.Poate e si putin egoism in asta.Nu prea are nevoie de nimeni,pe cand unul nefericit sinte nevoia sa se inconjoare de altii ca el...lamentarile...Cioran spune asta in alte cuvinte.Si asa e.Trebuie sa eliminam balastul,falsele griji,falsele probleme...totul are o rezolvare,important e sa nu facem un caz exagerat din asta.Eu pot sa spun ca sint fericita.Asa cum sint,cu ce am,spun asta chiar daca par lipsita de modestie.Modestia e o forma de ipocrize.

Trimis de: champi pe 31 Oct 2003, 05:58 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 31 Oct 2003, 06:35 PM

Bun venit la "Frunze-n vint", Champi!
Numai ca, draga mea,acesta nu e jurnalul Dificilei...
N-are a face, conteaza prea putin.
E prefect adevarat ca unii oameni NU POT FI FERICITI si sint si dupa parerea mea , tarati din acest punct de vedere.
Poate acest "handicap" e nativ sau...dobondit.
O serie de situatii limita prin care au trecut ori poate din simplul motiv ca oamenii care au probleme sau afiseaza o stare de nefericire perpetuua par mai "interesanti". De ce? Pentru ca toti avem tendinta sa ii compatimim.
Iar acel "ceva", de un farmec inefabil, chiar daca nu vrem sa recunoastem, il cautam cu totii, uneori intr-un mod inconstient.

Trimis de: dificilaold pe 1 Nov 2003, 08:44 AM

Champi ,nu eu zic asta .Cioran.Daca citesti in paralel Reversul medaliei si Diana Maria vei vedea ce si cum.Eu sint fericita.Nu-mi permit luxul de a fi altfel.Si sint genul care daruie,care se daruie...fara rezerve,neconditionat,eu cu Diana ne jucam...stim noi de ce

Trimis de: Diana-Maria pe 5 Nov 2003, 01:20 AM

Da... ne jucam pentru ca aici ne putem lasa gindurile sa zboare linistite spre ceruri mai insorite si spre tarimuri unde oamenii sint mai toleranti, mai buni si mai calzi... adica in Tara Minunilor...
Aici ne-am gasit o oaza, o "patratica" unde "ne facem de cap".
Ne jucam ... Cuvintele sint jucarii atit de frumoase si atit de fragile... Gindul uneia din noi, continuat de cealalta se metamorfozeaza si din nimic ies fluturi... Existenta lor e efemera, dar ne bucura inima...Si asta ne de-ajuns... Nu cerem prea mult... Doar un loc unde sa transformam gindul in poezie si mizeria in frumos... Vorbim aceeiasi limba si ,uneori, in spatele celor rostite se ascund mult mai multe...
Pacat ca nu ne putem juca tot timpul... am impinzi cerul de curcubeee ...

Trimis de: Don Quijote pe 5 Nov 2003, 10:02 AM

Diana...degeaba.Atata rautate cata este in oameni mai rar.Degeaba incerc sa ma amagesc,sa rezist,astazi s-au dus toate....daca nu te poate controla in totalitate,daca nu te poate supune,omul incepe sa jigneasca,sa loveasca,sa linguseasca ,apoi sa ameninte sa dispuna de viata ta financiar pentru ca doar atat poate,pentru ca depinzi de el printr-un contract.Se agata de cele mai marunte lucruri PENTRU CA ASA VREA EL si asta devine litera de lege.Si pentru un amarat de salar ....ce sa faci?unde sa te duci?
Si nimeni langa tine care sa te sustina.Toti isi apara pozitia...mi-e sila Diana,mi-e scarba de ce poate face viata asta uneori.

Trimis de: Diana-Maria pe 6 Nov 2003, 01:45 AM

Dumnezeu nu ne da mai mult decit putem duce...
Nu stiu cine a zis asta, poate nici nu are o importanta asa mare cine a spus-o... Important e faptul ca fiecare sut in fund e un pas inainte... Asta ca sa iti zic un cuvint de imbarbatare...
Mai devreme sau mai tirziu, toti trecem prin greutati... Unele mai mici, altele mai mari. Ceea ce ramine "dupa" este puterea pe care o constientizam... Realizam cit sintem de tari sintem si deseori ne sperie descoperirea unui asemenea lucru.Si ne intrebam daca am mai rezista inca unui asemenea "examen", indiferentr de natura lui...
Nu stiu daca ai sa intelegi ce vreau sa spun...sint cam incoerenta la ora asta...
Dar un singur lucru stiu sigur:esti destul de puternica ca sa treci peste multe. Sint convinsa de asta.Doar ca si tu trebuie sa fii convinsa.

Trimis de: mogaldeatza pe 7 Nov 2003, 08:59 AM

Mi-au placut gandurile tale, poate si pentru ca se intersecteaza cu ale mele
ceea ce nu imi place este situatia care persista, sistemul care te poate ajunge
in pragul nevrozei, daca nu ai taria de a spera , de a lupta, de a nu te lasa
'integrat " cu forta...
Despre stilouri, acum.Am avut o varietate de modele cu diferite penite si chiar
ma simteam bine scriind cu ele (atat de bine incat in clasa a IV a am baut cernea-
la din unul, suparata ca nu ma "ajuta " la o lucrare ), singura problema este ca,
daca folosesc stiloul sunt vesnic murdara de cerneala, si nu doar pe maini.Asa, ca
oricat de mult imi plac, prefer pixul, sau tastatura, iar uneori creionul.

Trimis de: Arktu pe 10 Nov 2003, 12:44 AM

Ca sa adaug si eu un raspuns "foarte" la obiect, si mie imi plac stilourile si am unul cu care scriu tot timpul (nu voi face reclama la marca lui) si reusesc sa nu ma murdaresc niciodata. Pixul nu mai imi place. Tastatura nu se pune.
Toti avem un dram de suparari cronice, care nu vor trece niciodata 100% indiferent de situatie, poate ele contribuie la o anumita stare de melancolie, totusi nu cred ca se poate spune ca nu stim sa fim fericiti.

Trimis de: champi pe 10 Nov 2003, 11:03 AM

Draga Diana-Maria, scuze pt confuzia facuta cu jurnalul dificilei . Va citesc jurnalele, si al tau, si al ei, si al lui cameron, si inca multe altele, in paralel, si cum gindurile voastre se interescteaza atit de des in ele, mai dau bita-n balta. Sper ca nu te-ai suparat prea rau. Trebuie sa-ti spun ca apreciez enorm ceea ce scrii, si am si plins citind povestile tale despre catei, despre doamna angeliki .... mi s-a rupt inima pt puricos si mi-as fi dorit sa il am si eu in fata pe bruta aia care l-a omorit, dar bita sa fie la mine in mina, nu la el .

Acum, ca sa revin un pic la ultimele posturi, si eu sint si am fost mereu adepta stilourilor. Ba chiar ma obisnuisem sa scriu destul de rapid cu ele. Toata facultatea am luat cursuri numai cu el, si cu parere de rau trebuia sa mai folosesc din cind in cind pixul ca sa iau la indigo notitele pt vreun coleg absent, pt ca in stilou nu se imprima. Si imi place grozav mirosul de cerneala, ma stimuleaza. Pixurile mi se par cam impersonale, probabil din cauza ca n-au "miros" si "gust"

Trimis de: Diana-Maria pe 11 Nov 2003, 09:00 PM

In primul rind trebuie sa va multumesc la toti ca v-ati rupt din timp ca sa scrieti in paginile mele... Pentru mine e mare lucru!
Avem multe lucruri in comun, noi cei de pe HAN...chiar daca nu putem fi de acord 100%...asta ar fi prea mult... si cine ar vrea asa ceva?

Draga Champi, cum sa ma supar?! Nu ma supar eu din atita lucru! Mai ales ca esti din Craiova, dupa cite am inteles si eu stau in Craiova de vreo doi ani si jumatate... Multumesc pentru cuvintele frumoase.


Arktule...sintem de acord in foarte muuulteee privinte...

Mogaldeatzo, daca nu ne-ar tine speranta...am fi fost de mult internati la balamuc...

Important e sa ne tinem coloana vertebrala cit mai dreapta... Asa cum a facut Dificila...

Va rog, hai sa tinem pumnii Dificilei care a fost nevoita sa-si paraseasca serviciul si acum cauta un alt loc de munca.M-a rugat sa salut Hanul din partea ei si sa va spun ca deja ii este dor de voi si ca va face tot ce va putea sa revina in curind. Eu una am fost foarte mindra de ea si o admir si o respect pentru hotarirea pe care a luat-o desi ii este foarte greu.
BRAVO, DIFICILA!

Trimis de: Nana Floare pe 11 Nov 2003, 10:23 PM

Diana-Maria, m-am gandit sa postez aici un citat din Embracing your potential (Terry Orlick), drept incurajare pentru Dificila :

There are no limitations really: you've got to believe that there are no limitations. If you can get that fire in your eyes, that fire burning inside, then your effort and that absolute determination, that fanatical sort of commitment to laying it all out on the line, can take you a long way... Larry Cain, Olympic champion

Trimis de: Arktu pe 19 Nov 2003, 12:33 AM

Ce mai faci Diana? Ce s-a mai intamplat? Unii din noi de pe aici murim de curiozitate...

Trimis de: Diana-Maria pe 29 Nov 2003, 01:24 PM

Inca mai traiesc...Aduc si dovada...

OAMENI SI ANIMALE ( III )
CUIBUL DE VIPERE
Se tiriie una pe alta, se incolacesc de parca s-ar musca... Nici nu au prea mult pina sa se muste...Se complimenteaza de dimineata pina seara, se sapa pe la spate si se urasc de moarte.
Dar in fata isi zimbesc si sint cele mai bune prietene. Se pupa in fata, se scuipa pe din dos. Caracter de vipera ...
Ipocrizia e la rang de arta. Nimic nu e nou sub soare...
Caracterele oamenilor se aseamana cu ale viperelor.. Comportamentul e asemanator .Pina si modul de manifestare. Nimicnicia e prezenta. Sisiitul e omniprezent. Mai mult pe la spate. In fata lipseste cu desavirsire.
Viperina sefa e smechera , lingusitoare si periculoasa..Decana de virsta e umflata si plina de venin, pe care abia astapta sa il verse, ca sa-si arate "puterea".Vipera adolescenta invata inca arta aruncatului de otrava , dar nu pare sa aiba veleitati de mare Vipera.Dar timpul le rezolva pe toate.Va deveni si ea, peste citiva ani, maestra in arta disimularii , a pupincurismului si a muscatului adinc si periculos....
Viperele sint fete bune, atita timp cit nu se simt amenintate.Ele, teritioriul lor, functia pe care o detin sau gradul de influenta pe care il au .Daca se simt in pericol, ridica coada si incep sa sa scoata amenintator limbile.Niciuna nu vrea sa isi piarda locul din cuib.Toate vor sa fie sefe, indiferent daca sint capabile sau nu.
La urma urmei, important este titlul.Vipera sefa...hmmm...ce bine suna...Vipera ca vipera... Dar sefia... Acolo e durerea, acolo e buba...
Sefia e alfa si omega cuibului de vipere.Dupa asta se ghideaza...Sefia si visul de sefie le guverneaza mintile, ciomportamentul.Noptile le sint bintuite de sefie... "Sa fii sef, sa fii sef, sa fii sef..."- acesta e motto-ul...
Trebuie sa fie teribil sa vrei sa demonstrezi ca esti capabil ...sa vrei sa te impui cu orice pret, sa ridici tonul si sa privesti lumea de sus, chiar daca tu ai inaltimea unei furnici, deja scalcite de elefant...
Apropos de elefanti... Orice elefant poate cadea victima unei vipere care tinteste sus pe scara ierarhica. Nu isi va da seama ca a fost muscat, pentru ca are pielea groasa, dar veninul odata inoculat va produce schimbari radicale la nivelul cerebelului si elefantul cu pricina nu va mai gindi limpede si nici lucrurile nu ii vor fi prea clare. Veninul va incepe sa lucreze si bietul elefant va vedea totul prin prisma viperei care l-a "capsat"... Elefantul va fi astfel o victima sigura iar vipera cu pricina isi va vedea visul cu ochii. Va fi SEFA...
Si atunci, totul se va umple de venin, atmosfera va deveni apasatoare si otravita. Viperele vor fi in elementul lor ... Iar cei care nu sint vaccinati vor cadea prada intereselor cuibului de vipere...

Trimis de: Diana-Maria pe 26 Dec 2003, 12:04 AM

A nins...
A nins peste mizeriile cotidiene, peste frecusurile de doi bani, peste necazuri si bucurii...
A nins...
A nins peste sufletele noastre zapada alba si pura care sa ne purifice Craciunul...
A nins si ninge in continuare, albul a acoperit totul si ma simt ca un copil...
Imi lipesc nasul de geamul rece si privesc cerul...
Curata-ne, Doamne, cu neaua ta, in ziua asta sfinta!

Trimis de: Rose pe 26 Dec 2003, 12:28 AM

Bine ai revenit, Diana-Maria Ti-am simtit lipsa

Trimis de: OMU'BUN pe 26 Dec 2003, 12:43 AM

Bine-ai revenit, Diana! Credeam ca ne-ai parasit pentru Copernic !... Dar tu esti o fata buna!...
Abia acum ti-am citit "Cuibul de vipere". Frumoase metafore si povestioara ta indeamna la meditatie... Dar parca te-am simtit incordata, ca si cum tocmai ai fi fost sub efectul vaccinului!...
Craciun fericit!

Trimis de: bubu pe 26 Dec 2003, 02:00 AM

Trimis de: Diana-Maria pe 26 Dec 2003, 05:26 PM

In primul rind, bine v-am regasit si Craciun fericit!
Iar vis-a-vis de ceea ce spuneti voi, raspunsul e simplu ca "buna-ziua" .
Am fost vaccinata impotriva prostiei, a pupincurismului, a parvenitismului si a ifoselor gratuie si ieftine. M-a "vaccinat" Dumnezeu, prin parintii pe care ii am si prin educatia care mi-a fost data.
Apoi mi-am facut "rapelul" prin auto-formare si prin bun-simt. Mi-e frica doar de Dumnezeu, nicidecum de niste jigodii semi-docte, caracterizate doar de stupiditate crasa , cu pretentii de sefie ...
Stiu cine sint, imi cunosc valoarea, defectele si limitele si am coloana vertebrala.Nu ma las eu data la o parte de niste oarecare persoane, ajunse peste noapte ... Cu riscul de a parea lipsita de modestie, spun si stiu ca sint prea buna ca sa o fac. Nu sint o cirpa , iar cei care-mi intra in "patratica", ar fi bine sa se gindeasca de doua ori inainte de a-mi incalca teritoriul...
In privinta viperelor" solutia e una singura: serpilor li se sfarma scafirlia...

Toate cele bune, dragilor!

Trimis de: Diana-Maria pe 30 Dec 2003, 04:44 AM

Mi-e dor de Dificila... Mi-e tare dor... Nu mi-a fost niciodata dor de cineva cunoscut pe net. Dar...Dificila e altfel, cu Dificila ma intelegeam si ma completam... Dar a plecat.
Mi-e dor de "jocul" nostru de cuvinte, mi-e dor de tristetea ei... Mi-e dor de "continuitatea" care exista intre gindurile noastre... Mi-e dor de pasiunea ei, de focul mocnit a carui caldura o simteam razbatind printre rinduri... Mi-e dor de "culoarea" ei, de sufletul ei , mi-e dor de vuietul sentimentelor ei, uneori contradictorii ... O vreau pe Dificila
inapoi... Doamne, ad-o iar ... Promit ca o sa am grija de ea...
Mi-e dor de tine, Dificilo, oriunde ai fi, in orice vis te-ai gasi...

Trimis de: Diana-Maria pe 1 Jan 2004, 11:55 PM

Animalele nu au nevoie de titluri. Doar oamenii . Leul nu isi spune singur "regele animalelor" cind ataca antilopa . Nici sarpele nu se crede buricul pamintului cind musca miseleste. Nici crocodilul nu isi ridica statuie .
Doar oamenii tinjesc dupa titluri... Orice, numai titlu sa fie. Ce daca ai in subordine doar pe femeia de servici? Se cheama ca esti sef!
Cei care se prezinta cu: "Sint X-ulescu, seful... " sau "directorul" sau mai stiu eu ce titlu care ii face sa se simta bine sint ,de fapt, niste complexati. Oameni care au nevoie de un "nume", pentru ca nu au niciunul. Sint slabi si au nevoie de recunoastere. In primul rind vor sa isi dovedeasa LOR ca sint "cineva"... Tinjesc dupa putere, chiar daca nu stiu ce sa faca cu ea. Si , de aici, toata goana asta nebuneasca dupa o "pozitie".
Ati observat ca niciodata un OM nu face uz de titluri? De ce? Pentru ca e constient de valoarea lui si pentru ca nu trebuie sa dovedeasca nimic nimanui. Un OM nu se va prezenta niciodata "sint profesor doctor" sau "director general". Ii lasa pe ceilalti, pe parveniti sa faca acest lucru. Ca se pricep mai bine si o fac cu o mare placere. Mai ales cei care constientizeaza ca sint niste nulitati- si adinc in sufletele lor chinuite , toti o stiu; iar asta ii doare cel mai mult.
Flaminzi dupa onoruri si dupa o recunoastere pe care nu o merita, sint "elefantii" zilelor noastre , ahtiatii dupa linguseala. Fac casa bina cu "pupincuristii" pentru ca, la rindul lor, au trecut prin stadiul respectiv. Nu au scrupule si nici rusine. Se cred mahari pe viata , dar , vai, nu-si dau seama cit de efemera le este pozitia, mai ales ca oportunistii sint demascati repede. Si "taxati" in consecinta.
Asa sintem noi, oamenii.Iar la unii dintre noi , "foamea" de sefie e patologica. Si ridicola in acelasi timp. Chiar daca nu le spune cineva ca sint buni, ei tot se cred o "elita" . Chiar daca sint agramati, inculti , si schilozi sufleteste, minati de nimicnicia ce ii caracterizeaza si de complexele de inferioritate vor pleca la vinatoare.
Dar numai ca sefi de haita, evident.
Altfel nu se poate.

Trimis de: Diana-Maria pe 7 Jan 2004, 08:16 PM

Am avut o zi infernala...
Sint inca la birou.. De la sapte dimineata... Nu cred ca voi pleca mai devreme de 10... Si miine iar de la sapte in cuibul de vipere... In locuinta de servici e cam frig...
Acum fac o pauza... si ma mai doare si capul...
Dumnezeu cu mila!!!

Trimis de: denise pe 7 Jan 2004, 08:50 PM

Ma iarta Diana-Maria, cat ai fost tu plecata am intrat in camaruta ta, am cotrobait prin toate ungherele si am citit tot ce mi-a picat sub ochi. Acum, vinovata, plec in varful picioarelor. Iti las un mar pe coltul mesei, ca sa ma ierti . Se spune ca ajuta si in cazul durerilor de cap.

Trimis de: Diana-Maria pe 10 Jan 2004, 01:16 PM

Si mi-ai gasit casa plina de pinze de paianjeni, prafuita si intunecata.
Multumesc de mar... E ca un zimbet intr-o mare de tristete.
N-am de ce sa iert. Dimpotriva, ma bucur ca mai vine cineva pe aici,in coltul asta uitat de lume.

Trimis de: Diana-Maria pe 13 Jan 2004, 04:43 PM

Catelusa Voula... Povestea ei o voi posta cindva...

 VOULA.JPG ( 146.93K ) : 21

Trimis de: Diana-Maria pe 13 Jan 2004, 04:45 PM

Si capatul lumii... Sau cel putin asa mi se pare mie...

 CAPATUL_LUMII.JPG ( 142.17K ) : 24

Trimis de: Diana-Maria pe 13 Jan 2004, 04:50 PM

Si groapa de gunoi a orasului...Din fericire, zapada a acoperit mizeria...

 GROAPA_DE_GUNOI.JPG ( 134.98K ) : 18

Trimis de: Diana-Maria pe 14 Jan 2004, 10:20 PM

VOULA



E mica, cafeniu-roscata si are mutrisoara unei vulpite.Cind ma vede se plimba leganat de pe o labuta pe alta, se alinta si se aseaza cu burtica in sus. Cerseste din priviri un cuvint bun si o mingiiere.
Cu numele de Voula s-a procopsit de la o grecoaica urita, haina si cam rea de musca . Paznicii , in batjocura au botezat catelusa pripasita la poarta fabricii cu numele mahalagioaicei cu pretentii de cucoana.Acesta le-a fost modul de a se razbuna pentru mizeriile indurate de-a lungul timpului.
Dar Voulei nu ii pasa. Isi face foarte sirguincioasa datoria, latra la tot ce e necunoscut,om sau animal… Nu trece suflet de poarta fara ca Voula sa stie.
Mai sint si alti ciini.Mai e Billy, un ciobanesc german cit un vitel, dar Billy e “ aristocrat” …Ziua doarme si noaptea se odihneste… Nu se sinchiseste sa latre, nici sa alerge. Devine interesat doar daca ai ceva prin buzunare si daca le dai celorlalti catei ceva de mincare. Atunci miriie amenintator, ca sa arate ca el e “seful”, pina cind amaritul care n-are “singe albastru” baga coada intre picioare , da bir cu fugitii si “nobilul” isi ia “obolul” : o bucatica de pine uscata.
Billy n-o baga in seama pe Voula; e prea mica si prea neinsemnata pentru ilustra lui persoana. Voula pe de alta parte, prefera sa il ocoleasca.
Fiecare isi stie motivele. Billy isi pastreaza statutul de sef, iar Voula se supune tacit.
Intre toti ciinii fabricii Voula si-a cistigat un loc special. Asa cum Mosul e decanul de virsta- paznicii cei vechi il stiu de vreo 20 de ani- pe jumatate orb si surd, plin de scaieti si cornuti, asa cum Fetita e iubita lui Billy din “copilarie”, tot asa si Voula e intr-un fel capetenia haitei. Pina nu da Voula semnalul nimeni nu face nici o miscare. Nici un sunet nu se aude . La prima ei miriitura ceilalti ciulesc urechile si incep sa se agite.La prima hamaiala a Voulei toata haita ataca “intrusul”- fie ca e masina, caruta sau orice altceva care se misca sau care face zgomot.
Voula e si mamica: are trei pui;doi dintre catei sint bejulii, ca mama lor, al treilea e negrisor.Stateau intr-o cutie de carton , pe niste cirpe vechi si umede. Le-am facut o casuta noua: o cutie noua, uscata, bureti vechi de la mesele de calcat ale fabricii , un alt carton gros deasupra si gata! Noul culcus si-a primit chiriasii. Gilmele rotunde s-au cocolosit imediat unul peste altul.
Noua “casa” e mai buna:mai uscata si mai calduroasa.Problema e ca s-au marit , au facut ochi si mai fac si “scandal” pe de-asupra- cite unul nu rezista tentatiei si pleaca in cautarea “aventurii - se da jos din cutie.
Curiozitatea lasa loc doar dupa citeva minute fricii si frigului...
"Afara" e un loc ingrozitor, rece si neprimitor. Iar indraznetul incepe sa plinga.Si scirtiie pina cind il aude cineva care il pune inapoi in culcus, alaturi de fratiorii lui. Dupa ce le simte mirosul si caldura, "eroul" se cuibareste alaturi de ceilalti doi fratiori si se pun toti trei pe somn...
Nu se stie citi vor supravietui:Billy are prostul obicei sa le rupa gitul puilor sau tinerilor ciini care vor sa se aciuieze si ei pe la fabrica. Nu stiu daca din joaca sau din simplul fapt ca isi apara teritoriul ; fapt e ca, din cind in cind, paznicii mai arunca cite un les la groapa de gunoi... N-am vazut niciodata ce se intimpla exact... Dar numarul ciinilor din curtea fabricii e acelasi. Datorita lui Billy.
Catelele sint lasate in pace, insa masculii nu sint iertati. Platesc cu viata imprudenta de a intra in "teritoriul interzis" .
Nici un alt ciine nu ii tine piept lui Billy. Doar Voula il mai miriie uneori, dar si atunci cu nitica teama. Si doar daca se apropie prea mult de "odoarele" ei. Si Billy face cale-ntoarsa.
Voula nu sta tot timpul linga puii ei.
Se duce din cind in cind sa-i hraneasca. Au secatuit-o si-i nitel cam desalata. Gilmele sint vesnic infometate , Voula nu e prea bine hranita si laptele e cam putin...
Cu toate astea Voula isi iubeste puii... Pe care ii pazeste . Cu trup si suflet.
Asa cum pazeste si fabrica.Tot cu trup si suflet.

Trimis de: Diana-Maria pe 16 Jan 2004, 11:11 PM

Flori... Pe frigul asta mi-e dor de ele... Si mi-s dragi toate...
Ma multumesc sa vorbesc cu plantutele mele...

 flori2.JPG ( 15.43K ) : 21

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Jan 2004, 12:37 AM

E simbata seara... Ca de obicei, la televizor nu e nimic interesant. Stirile prezinta lucruri obisnuite: un viol, un demnitar corupt... Lucruri comune... Am putea fi foarte bine in 2004 sau in 1996...
Aceleasi filme, aceleasi stiri, aceeasi situatie mizerabila a omului... Sau doar a romanului? Nmic nou sub soare...
Incep sa ma repet. Miine va fi din nou duminica... Vom vedea iar aceleasi lucruri, acelasi "film" ; doar protagonistii vor fi diferiti. Va fi o alta zi, o alta piesa de teatru si noi vom fi iar actori, indiferent daca protagonisti sau simpli figuranti.
Iar imi crapa capul. Si ma gindeam sa fac abstractie de monotonia cotidiana. Dar cum? Sintem prinsi intr-o capcana. Sau cel putin asa ma simt eu. M-a cuprins un sentiment al inutilitatii si al nimicniciei. Dar capul sus! Trebuie sa ies din starea asta de curca plouata. Nu ma prinde. O sa-mi treaca.

Aveam o sumedenie de lucruri in cap cind m-am apucat sa scriu. Acum mintea mi s-a golit. Parca si ultimul neuron sta sa-si dea duhul. Stare de prostratie.
Fumul tigarii se ridica si se propteste in monitor. Acum vad ca e nevoie sa-l curat putin. Parca s-a ingalbenit, asa cum se ingalbenesc frunzele toamna. Si nu de invidie.
Poate miine o sa ninga. As vrea sa ma trezesc si sa vad totul alb. Sa ies in aerul taios care sa-mi taie respiratia. Asa poate nu se va mai vedea noroiul. Si nici mizeria noastra.
Am nevoie de zapada. De cit mai multa zapada.

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Jan 2004, 04:53 PM

Nu a nins. Zapada se topeste incet-incet si pamintul pare un imens dalmatian obosit...
Miroase a noroi si a zapada moarta. Peisajul e bolnav si trist... Vreau sa ninga adevarat, cu fulgi mari si pufosi, asa ca in copilarie...
Ma usutura ochii ...

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Jan 2004, 11:11 AM

Azi am de alergat o caruta... Soarele ma priveste bolnav printre jaluzele si eu nu am chef sa ies din casa.
Dificilo, pe unde esti...
Nu mai vrea nimeni sa se joace... Doar eu am ramas un vesnic copil, tinjind ...
Totul e gri si eu ma caut culoarea timpurilor de alta-data...

Trimis de: Diana-Maria pe 21 Jan 2004, 01:42 AM

Mi-am cumparat un stilou nou... O frumusete:negru cu irizatii aurii... Si ma simt aproape obligata sa il folosesc. Mai ales ca, in ultimul timp am fost extrem de lenesa la scris...
Pe cuvintul meu, nu sint de vina; muza mea umbla hai-hui, inspiratia e in concediu de odihna si gindurile imi zboara dintr-un loc in altul, fara tel si fara odihna...
Dar se pare ca o sa ninga...

Trimis de: cameron pe 21 Jan 2004, 03:47 PM

Uite..ca mi-era tare dor de tine si de jurnalul tau..
Am gasit un pic de umbra gri..si ma intristeaza.
Pusesem la pastrare o raza luminoasa si galbena inca din ultima zi a verii, o pastram pentru mine..dar,..am infasurat-o cu grija sa nu se piarda nimic,..si am trimis-o la tine.
Mi-a promis ca acolo se va transforma in zambet cald si se va aseza pe obrazul tau.
Sper sa se tina de cuvant!

Trimis de: Diana-Maria pe 21 Jan 2004, 06:37 PM

Si mie-mi era dor de tine. Am primit raza de soare si ea s-a transformat intr-o cununa de lumina care mi-a inundat sufletul.
Acum cind a inceput sa ninga, caldura ei imi dezmorteste lacrima inghetata.
Parca-ti simt si mina pe obraz...

Trimis de: cameron pe 21 Jan 2004, 07:33 PM

Stii cat de multa lumina poate sa aduca un simplu gand..venit asa din neant?
Uneori ma gandesc la tine,..la Dificila (am vorbit azi cu ea putin..),..la Misti, la Rose, la Vegas,la Afrodita. Chipuri pe care le-am vazut..sau nu le-am vazut niciodata..dar care intr-un fel ciudat sunt aproape de mine intotdeauna.

Trimis de: Diana-Maria pe 23 Jan 2004, 12:27 AM

Ne simtim atrasi de anumite persoane. Inexplicabil. Logica ne spune ca nici nu ne cunoastem atit de bine incit sa ne deschidem sufletele. Pe de alta parte, SIMTIM ca sintem pe aceeasi lungime de unda.
Exista un "ceva" care ne leaga...
Mie asa imi place sa cred...

Trimis de: Ryan pe 23 Jan 2004, 01:30 AM

Hehe, de-ai sti tu ce lucru mare ai spus acum.... si adevarat... cand experimentezi conexiunea asta simti ca o iei razna uneori, te contopesti cu omul ala.

Trimis de: Diana-Maria pe 23 Jan 2004, 06:05 PM

SUPER-MODEL LA FOTOGRAF!

 BONICELUL2.JPG ( 24.59K ) : 200

Trimis de: Diana-Maria pe 23 Jan 2004, 06:13 PM

UN PUPIC DE ZILE MARI !

 BONI_CU_PUI2.JPG ( 24.75K ) : 219

Trimis de: Diana-Maria pe 23 Jan 2004, 10:21 PM

De multe ori avem impresia ca il cunoastem pe cel cu care vorbim. De multe ori oamenii pe care credem ca ii cunoastem ne fac "surprize" care ne pun pe ginduri si incepem sa ne indoim de faptul ca ii cunoastem cu adevarat.
Totul e o mare loterie.
Majoritatea celor de linga noi nu ne arata adevarata fata. Cei mai multi isi expun doar o fateta a personalitatii lor. Din diferite motive. Buna, rea... ramine la latitudinea noastra sa decidem daca ceea ce ni se arata e OMUL sau doar o alta masca menita sa ne cucereasca sau sa ne exploateze punctele slabe.
Dureros este insa momentul in care realizam ca asteptarile ne-au fost inselate si ca cel pe care il consideram prieten nu ii este prieten decit lui insusi...

Trimis de: motzart pe 24 Jan 2004, 09:54 AM

...hmm...si atunci devenim mai abili in a citi oamenii...si ne pitim din ce in ce mai mult in spatele mastilor.....si asa apare insingurarea si teama fata de ea....

..cand suntem copii, habar nu avem ce-i aia singuratate...iar la batranete toti sunt terifiati...

...poate daca am mai renunta cate un pic la egoism.....si nu ne-am opri din a darui celor din jur partea din noi care o merita, doar pentru ca cineva ne-a dezamagit.................

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Jan 2004, 12:47 AM

... Daca am putea da timpul inapoi, daca am putea sa privim cu aceeasi mirare si incintare lumea si am redescoperi frumusetile pe care ochii nostri obositi refuza sa le mai vada...
Daca...

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Jan 2004, 09:26 PM

Azi a inceput sa ninga... La inceput cu niste fulgi anemici care alergau ametiti de colo-colo, apoi s-a pus incet si sigur pe o zbatere de aripi de fluturi ca in basme... Si e asa frumos ca parca orasul e cuprins intr-o atmosfera de poveste ....

Trimis de: Diana-Maria pe 29 Jan 2004, 06:13 AM

E ora 5 .18 dimineata si eu bintui pe Han... Cred ca am luat-o razna. Abia astept sa se faca dimineata si sa ies afara, sa ma bucur de frigul care imi biciuieste fata si sa simt mirosul de IARNA. Mirosul de rece, ud si curat...

Trimis de: Diana-Maria pe 5 Feb 2004, 05:36 AM

Se pare ca am eu ceva cu ora 5 dimineata si cu hoinaritul pe Han la ore mici. Deschid pagina asta de vreo citeva zile , ferm hotarita sa scriu. Apoi, ca un facut, toate gindurile imi dispar , in cap mi se creeaza un mare vid si ma razgindesc. Ma uit cu parere de rau la spatiile albe care parca cersesc un pic de atentie si mi se face mila de ele. Sau poate ca ar trebui sa ma bucur. "Sfinta lehamite" , cum imi place atit de mult sa ii spun, ma cuprinde iar si sentimentul inutilitatii ma blocheaza. Ma simt in impas, intr-un impas inexplicabil si absolut ilogic. Atitea ginduri care se zbat, atitea cuvinte nerostite, atitea temeri care mi se cuibaresc in suflet si sentimentul unei fenomenale plafonari. Nimic nu mai pare sa aiba sens, nimic nu mai pare sa merite nici cel mai mic efort.
Toate astea ma tin prizoniera la orele tirzii ale noptii. Ma uit la ceas si imi dau seama ca am mai pierdut o zi. Ca am mai imbatrinit cu o zi , o zi care nu m-a invatat nimic, o zi in care nu am facut nimic care sa ma multumeasca.Acelasi program, aceleasi ritualuri, aceleasi intrebari pe care mi le pun si care ramin fara raspuns. o zbatere inutila , un chin perpetuu si bucuriile care se lasa asteptate.
Incepe o noua zi si deja ma simt dezamagita. Vreau o raza de lumina, un sens si vreau raspunsuri. Pe care mi-e frica sa le primesc, pentru ca undeva, adinc in subconstient, le stiu. Plus ca ma chinuie si o migrena .
Mi-e frica si nu vreau sa recunosc. Mi-e frica cind, de fapt , nu ar trebui sa ma tem de nimic.
Mai vroiam sa scriu ceva, dar am uitat ce. Tipic.

Trimis de: Diana-Maria pe 7 Feb 2004, 02:19 AM

Ma doare spatele ingrozitor. Am stat prea mult la calculator in cautarea unor materiale ajutatoare. Si urmarea e ca imi vine sa urlu de durere. Corpul mi-e frint de oboseala dar mintea mi-o simt limpede de parca tocmai ce m-am trezit.
Am o caruta de texte de revazut, vreo 10 carti de aruncat privirea pe ele... Si am descoperit ca ma lasa memoria...
Imbatrinesc.

Trimis de: Diana-Maria pe 10 Feb 2004, 04:31 PM

Carne. Durere. Tipat. Curiozitate. Emotii . Plins. Joc. Cautare. Revolta. Muguri.
Speranta.Dezmagiri. Zbateri. Intrebari. Valuri. Fantome. Intrebari. Mai bine? Nestiut. Vis.
Eu.

Trimis de: Diana-Maria pe 11 Feb 2004, 03:58 PM

Am vazut o cioara. Neagra, grasa, urita si prevestitoare de iarna. Sub un cer plumburiu ,greu de nori , orasul se zbate pentru supravietuire. Si noi, odata cu el.Nuante de gri, de cenusiu si copaci impudici. Galagie si liniste, lumina si intuneric. Mizerie si opulenta. Tara paradoxului. Tara lui Papura-Voda.Tara nimanui. Tara mea.

Trimis de: SORIN pe 11 Feb 2004, 04:59 PM

Capul Sus Diana si nu uita ca se poate mai rau, depinde ce parte a paharului alegi. Eu de obicei aleg partea plina, in ciuda celor ce cauta doar golul.

Sigur maine vine o zi noua

Sorin.

Trimis de: Diana-Maria pe 11 Feb 2004, 10:21 PM

Paharul meu e intotdeauna plin. Pentru ca inca mai acord incredere apriori. Defecta sint... inca nu m-am invatat minte, Sorine.
Ziua de miine ne tine pe toti... sau, mai bine zis, speranta ca "miine " va fi mai bine...

Trimis de: SORIN pe 11 Feb 2004, 11:48 PM

Nu stiu de ce simt ceva naspa din cuvintele tale Diana. Daca ai nevoie de un sfat, un umar sau sprijin, chiar virtual...cu placere.

Sorin.

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Feb 2004, 08:39 PM

Sorine, multam de cuvintele frumoase. Mai ales ca stiu ca sint spuse din toata inima.

Trimis de: Diana-Maria pe 16 Feb 2004, 04:55 AM

Ma intorc la tine,caiet drag.Te-ai cam jerpelit. In mod sigur esti cam suparat.Stiu,te-am neglijat.
Insomie,oboseala,insomnie...ore tirzii si lipsa de inspiratie.
Si iar oboseala...

Trimis de: Diana-Maria pe 17 Feb 2004, 07:42 AM

O noua zi. O zi care se anunta calduta, aproape de primavara. Ieri mi-am cumparat ghiocei. Mirosul de nou, de viu si de proaspat mi-a inundat sufletul.
Mi-am adus aminte de primaverile copilariei. Tinjesc .

Trimis de: Arktu pe 25 Feb 2004, 01:39 AM

Primavara bate la usa... Copacii vor inmugurii iar frunzele nu vor mai fi in vant....

Trimis de: Diana-Maria pe 3 Mar 2004, 10:54 PM

Tot timpul frunzele vor fi in vint.
Iar primavara , mai mult in sufletele noastre. Vinturile vremurilor sint prea puternice si noi prea slabi...

Trimis de: Arktu pe 3 Mar 2004, 11:38 PM

 001.jpg ( 32.8K ) : 41

Trimis de: Diana-Maria pe 4 Mar 2004, 10:19 PM

Multumesc, Arktu, pentru florile de cires.
Japonezii au o mare pasiune pentru ele; cu mic, cu mare merg sa se bucure de ele. Pacat ca noi, romanii nu le pretuim atit cit ar merita. In atita mizerie si miasme, o floare poate readuce iar zimbetul pe un obraz obosit.

Trimis de: Diana-Maria pe 6 Mar 2004, 01:39 AM

Azi am citit povestea lui Jeep. Si mi-am adus aminte de Judicuta, de felul in care imi arata burtica, de cum imi "cinta" , de cum imi dadea labuta, de cum cerea sa o iau in brate...
Si m-a apucat asa o jale, ca toate lacrimile pamintului nu imi ajung sa imi pling catelul pierdut pentru totdeauna...
Si am un nod in git si lacrimile sint parca prea putine.

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Mar 2004, 12:34 AM

Azi am vazut un film bun pe Hallmark. Povestea unui tablou... M-a impresionat. Asa cum m-a impresionat povestea lui Cristi si nepasarea tuturor.
Asa cum ma impresioneaza si ma incrinceneaza nepasarea noastra.
Asa cum ma doare faptul ca nu pot sa fac cite mi-as dori sa pot face.

Trimis de: Diana-Maria pe 17 Mar 2004, 09:58 PM

De ce de fiecare data cind scriu aici trebuie sa ma doara ceva?!
Mai mult ca sigur am lasat impresia unei "plingacioase" .
Dar acum chiar ca ma doare capul.

Semn bun, il mai am.

Trimis de: Diana-Maria pe 25 Mar 2004, 08:49 PM

Am vazut un copil care alerga impreuna cu un catel.
Catelul negru, jucaus -nevoie mare! In urma copilului labutele alergau , coada se agita frenetic .
Doua sufletele erau fericite.
Spre deosebire de multi altii care isi refuza placerea de a vedea lucrurile bune si frumoase de linga ei.
Care traiesc sub umbra intrebarii "La ce bun?! "
Imi este mila de acesti oameni.
Ei traiesc intr-o lume gri, incapabili sa vada lumina, intr-o lume fara speranta si fara culoare.
O lume ca sufletul lor.
O lume care refuza sa lupte, sa iubeasca, o lume in care nu exista bunatate ci doar meschinarie si egoism.
Duse pina la extrem.
Fara bun-simt.
Fara compatimire.
Lumea lor.

Trimis de: Diana-Maria pe 1 Apr 2004, 02:31 AM

Nu mai pot... ma simt depasita de evenimente... In fiecare zi aud despre copii bolnavi, despre fonduri insuficiente pentru salvarea unor vieti,in timp ce unii intorc banii (prea putin munciti,de altfel) cu lopata si isi etaleaza cu dezinvoltura masinile, hainele "de firma", mofturile si incultura...
Mi se rupe sufletul ca nu pot face mare lucru.

Trimis de: Nico pe 2 Apr 2004, 09:59 AM

Imi pare bine sa te regasesc aici Diana ! Iti impartasesc sentimentele...si eu ma gandesc ca nici un copil, nici o fiinta umana nu ar trebui sa mearga desculta pe strada, sa fie infometata ( si e valabil si pt animale), sa doarma in canal sau sub cerul liber, sa fie abuzata sexual din copilarie sau abandonata dinainte sa se nasca (metaforic vorbind). Ceea ce se intampla reflecta incapacitatea unei societati crude si nedrepte de a oferi sanse egale pt toti. Fiecare dintre noi putem face putin bine, dar vointa colectiva, care poate fi mult mai eficienta, ne lipseste si lipseste chiar si acolo unde teoretic ar trebui sa existe. Din experienta stiu ca protectia copilului si familiei la noi in tara este doar o fatada. Pretul indiferentei e platit scump de cei ce nu se pot apara singuri...

Trimis de: Diana-Maria pe 3 Apr 2004, 02:43 AM

In seara asta mi-au mai venit niste date despre un baietel bolnav. Si iar s-a incrincenat pielea pe mine.
Dragul meu Sorin imi spune chiar acum ca in Israel sint sute de familii care au facut cereri de adoptie pentru copii din Romania.
Dar adoptii nu se mai fac.
Pentru ca o anume baroneasa a zis ca nu e bine.
Situatia copiilor orfani
Baroneasa a criticat dur "incalcarea de catre Romania a moratoriului asupra adoptiilor internationale si a Conventiei Natiunilor Unite pentru Drepturile Copilului", transmite Mediafax.

...Si , in consecinta, guvernul Romaniei a "facut frumos".
Adica mai bine sa ii lasam sa crape in orfelinatele din Romania, in mizerie, unde sint infometati si prost ingrijiti din cauza lipsei banilor si a nepasarii ...
De ce sa aibe parte de o viata cit de cit normala? Lasa-i acolo, ca oricum nu ii pasa nimanui...
Si daca nu iese si o spaga...

Trimis de: Nico pe 3 Apr 2004, 09:54 AM

Sunt de acord cu tine doar partial. Am cunoscut multe familii din Romania care doreau un copil si nu il gaseau, asa cum am cunoscut fundatii care nu faceau altceva decat sa-i "plaseze" in strainatate, ca e mai profitabil. Sunt de acord ca e mai bine pt ei sa fie adoptati afara, daca in tara nu mai pot fi, dar in opinia mea e o gresala sa accepti "comertul" cu copii.
Cele mai multe familii din tara doresc sa adopte in general copii mici, sub un an si nu ii gasesc din doua motive principale: lipsa de interes a autoritatilor in ceea ce priveste rezolvarea situatiei juridice a copiilor la timp (aici si legislatia e de vina) si preocuparea constanta a unor fundatii de a plasa copii in strainatate.
Sper ca nu te deranjaza interventia mea. Daca da, atunci imi cer scuze, voi fi cuminte de acum in colo.

Trimis de: Diana-Maria pe 3 Apr 2004, 01:19 PM

Nu ma deranjeaza,dimpotriva,imi face placere.
Ce nu pot eu sa pricep e cum reusesc sa faca dintr-un act umanitar (cam la asta se reduce darea spre adoptie, sa se gaseasca unui copil o familie) un tirg mizer.
Si nu cred ca mai conteaza unde se gasesc acele familii,atita timp cit au intentii bune dovedite.
Mai revin,acum sint pe fuga.

Trimis de: Diana-Maria pe 7 Apr 2004, 10:25 AM

Am o caruta de treburi pe ziua de azi. Si chef deloc.
Stie cineva unde se vinde cheful?Cit costa su daca se vinde la kilogram,la metru sau e preambalat?!
Sfinta lehamite...

Trimis de: Diana-Maria pe 7 Apr 2004, 10:24 PM

Fara cuvinte.

 bucuresti.JPG ( 144.66K ) : 44

Trimis de: Diana-Maria pe 8 Apr 2004, 08:47 AM

Primavara...

 primavara.JPG ( 109.04K ) : 40

Trimis de: Diana-Maria pe 9 Apr 2004, 11:49 AM

FIE CA LUMINA INVIERII SA NE CUPRINDA SUFLETELE ! UN PASTE FERICIT TUTUROR!

 Inger_Paste.JPG ( 27.36K ) : 35

Trimis de: Diana-Maria pe 9 Apr 2004, 08:27 PM

LUPTATORII

Eroilor mei: L. si P.


Am vazut un om intr-un carucior. Un barbat tinar. Care de cinci ani sta imobilizat .Mi s-a strins inima sa vad un om legat de un scaun. Muschii atrofiati pareau inexistenti, hainele atirmanu pe el, dar nu asta m-a impresionat cel mai tare. Nu.
M-a lovit in moalele capului privirea lui. O privire albastra, senina in ciuda tuturor chinurilor indurate, o privire plina de hotarire , de indirjire, de speranta, de dragoste de viata.
Nu era nici pe departe privirea unui om impacat cu soarta.
Omul despre care vorbesc nu este si nu a fost un oarecare. E un barbat scolit, un barbat care a facut parte din fortele speciale de interventie rapida ale politiei unui mare oras european, un om care stie ce e curajul, un om care a vrut doar ca orasul si tara lui sa fie curate. Un politist care in cursul unei actiuni a avut un accident stupid: baia de ulei a motocicletei s-a spart, si el a “ras” cu spatele vreo trei copaci.
O fractiune de secunda a fost de ajuns , pentru a i se schimba cursul vietii.Atit . O fractiune de secunda.
O fractiune de secunda dureaza sa tai aripile unei pasari…
… Apoi… apoi a inceput calvarul. Luni intregi la terapie intensiva. Apoi luni intregi de imobilizare totala. In pat. Absolut nemiscat. Pentru a i se putea suda coloana vertebrala, tasata in urma accidentului.
Apoi un an intreg petrecut la un spital vestit, dintr-o alta tara. Cheltuieli. Alte cheltuieli. Unele platite de stat. Altele din buzunarul propriu.
A urmat o tija metalica infipta in coloana vertebrala. Si iar o nesfirsita nemiscare.Si iar dureri. Din ce in ce mai multe dureri. Mai agresive. Si spaima. Spaima de a sti ca nu te vei mai ridica vreodata sa mergi pe propriile picioare.
Groaza ca vei fi considerat si tratat ca un handicapat. Groaza ca lumea te va ocoli. Teama. Frica. Durere.
Si totul parea pierdut. Iremediabil pierdut. Mari medici din mari clinici europene dadusera verdictul. Maxim 5 la suta sanse de recuperare. Recuperare partiala, evindent. Dezamagiri… Dorinta de SFIRSIT VOLUNTAR.
Si apoi a intervenit revolta. Mai mult decit el, cea care ii sta alaturi a spus : “N-are voie. N-are voie de la mine sa ramina asa. “
Si a inceput sa caute infrigurata solutii. Intrebarii peste intrebari. Cautari peste cautari. Cautari neobosite, neincetate, interminabile.
“TREBUIE SA EXISTE O SOLUTIE.” – asta isi repeta EA la nesfirsit.
Si a inceput sa ii dea si LUI speranta. EL si EA alaturi. EL din carucior, Ea –in spatele lui . Amindoi cautau raspunsuri.
Pina intr-o zi cind EA a spus: “Mergem si in Romania.” Dupa ce lumea medicala occidentala nu mai dadea nici o speranta, au luat manastirile la rind. Biserici, icoane facatoare de minuni. Nici un rezultat. Guri bine-voitoare care sopteau: ”Lasa-l pe olog. Esti tinara, frumoasa, ai de toate. De ce sa te irosesti linga un handicapat?”
Si EA s-a incrincenat si mai mult. Isi repeta un singur lucru: “N-are voie. N-are voie de la mine sa ramina asa. Trebuie sa mearga .“
S-au dus la Pestera Sfintului Andrei , la manastirea din Dobrogea. S-au rugat , impreuna cu staretul de acolo. Si au plecat. Au plecat sprea alte spitale. Spre alte clinici.
Multi “vindecatori” cu acte-n regula s-au jurat ca pot s ail faca bine. Iar pretul s-a marit de vreo 20 de ori cind au aflat ca omul nu era roman.
Unul dintre vraci a vrut chiar banii in vans pe 45 de sedinte .Fix. Nici mai mult, nici mai putin. 45. Ca de la a 46 –a va merge le-a spus.
Iar EA a spus: "As de de o suta de ori mai mult daca as avea siguranta ca va fi asa. Dar ce baza poti sa pui pe cuvintele unui om care te crede prost?! De ce isi bat joc de nenorocirea noastra? De ce vor sa profite de pe urma necazurilor altora?"
Si a continuat sa caute. Neobosit. Si s-au zbatut. Si EL si EA.
Unde sa mai mearga,..Ce sa mai faca… Si n-au mai renuntat nici o clipa la speranta.
Unde sa mai mearga... Ce sa mai faca… Si n-au mai renuntat nici o clipa la speranta.
“... N-ARE VOIE DE LA MINE… “
Dupa nici trei luni de tratament in Romania, EL a inceput sa isi miste picioarele. Intii a inceput sa simta furnicaturi. Apoi a putut chiar sa le miste. Nu s-a mai internat. O inernare costa prea mult si tratamentul il poate face si acasa. Masaj, reflexoterapie, kinetoterapie.
Si nu renunta. Nici unul din ei. Dupa cinci ani in care speranta era mult prea departe , cind i-au intrebat pe specialistii romani ce va fi, acestia au raspuns: “E vorba de luni de zile pina sa mearga.Daca ati fi venit aicide la inceput, acum ar fi umblat pe picioarele lui.”
Cind ea mi-a spus la telefon acest lucru am inceput sa pling.De bucurie. Pentru ei. Oameni pe care pina in 24 februarie nu i-am vazut niciodata.
Si ii admir. Ii admir pentru curajul lor. Pentru staruinta. Pentru Credinta. Pentru lupta pe care au dus si o duc cu lumea intreaga.
Pe EL il admir pentru ca nu a cedat tentatiei de a-si pune capat zilelor in momentele crunte in care disperarea il curprisese. Pentru faptul ca a strins din dinti, si nu s-a lasat.
Pe EA o admir pentru devotiune. Pentru spiritual ei de sacrificiu. Pentru cite a indurate si indura alaturi de EL, pe lungul drum spre vindecare.
Am in minte imaginea lor si acum: zimbitori, tineri, frumosi in ciuda tuturor greutatilor.
Alaturi, unul linga celalalt, cu ochii larg deschisi , plini de dragoste si de credinta ca nu sint singuri si ca Dumnezeu isi va intoarce privirea catre ei. O vad pe Ea, tinindu-i din spate umerii , mergind inainte. Ii vad mergind inainte.
Si vor merge alaturi in curind fiecare pe picioarele lui. Tinindu-se de miini. Doi lupatori. Fara armuri. Fara coifuri. Inarmati doar cu o mare Credinta.
In ochii mei sint doi eroi.
Eroii mei.

Trimis de: denise pe 9 Apr 2004, 08:46 PM

Ma bucur ca ai scris aceasta poveste. Acum, in aceste zile cand incercam sa ne amintim ca pe lume exista si dragoste, si credinta, si miracole. Dar mai ales speranta. Un Paste fericit!

Trimis de: Diana-Maria pe 9 Apr 2004, 09:14 PM

Uitam prea des ca linga noi exista si oameni speciali. Uitam ca avem o picatura de dumnezeire in singe si ca prin rautatea noastra o intinam...
Asa s-a nimerit, sa o postez tocmai astazi. Am crezut pierduta hirtia scrisa in tren ,atunci, imediat dupa ce i-am cunoscut... Am gasit-o astazi.


Doamne, Denisa, de unde ai stiut ca sint florile mele preferate?

Trimis de: Leon pe 9 Apr 2004, 10:49 PM

Cand ai s-ai mai vezi, te rog sa le spui ca-mi dau palaria jos in fata lor si in a calei alese de ei..The Way Of The Varriors!!

Precum semnatura forumistului Sorin...Who Dares Wins!!

Iar tie Diana, toata stima

Trimis de: Diana-Maria pe 9 Apr 2004, 11:00 PM

Ca de obicei, un cavaler ...Pot sa fac o plecaciune de multumire?

Trimis de: EndLess_Point pe 10 Apr 2004, 12:34 AM

poate nu ar fi trebuit sa scriu aici, dar cum povestea se sfarseste cu Diana, am ales acest jurnal pentru a va istorisi ziua de azi, o zi plina de ... hai sa le spunem coincidente.

Nu am avut intentia sa tin post, dar din una in alta la lucru, s-a facut 3pm, doar cu o cafea asa ca mi-am spus... ok, pot sa mai rezist, chiar daca am inceput ziua cu o cafea, deci postul era ...

Am venit acasa, si pentru ca nu aveam chef de mai nimic, am vrut sa vad un film. Si pentru ca este vineri, si in plus Vinerea Mare, m-am hotarat brusc sa vad "The Passion of the Christ", film care sta de mult pe hdd meu, asteptand probabil aceasta zi.

Filmul .....

filmul este cutremurator, ireal de real, te prinde, te doare, suferi, blestemi, si inveti sa ierti la final ....

.... pentru mine insa, personal, mi-a adus o revelatie. Este socant sa descoperi ca stiai ceva de o viata intreaga, dar nu l-ai inteles niciodata, si brusc ... lumina ... este aici, il vezi , il intelegi.

Este vorba de celebra invatatura "iubeste-ti vrajmasii", pe care Isus o completeaza in film, printr-o scurta explicatie, cunoscuta de altfel, dar pusa in film sub alta forma, pe care abia azi am inteles-o "daca ii iubiti doar pe cei care va iubesc, ce rasplata asteptati pentru asta ?"

Pentru prima data, dupa atati ani, am inteles sensul acestei invataturi, si reversul ei "'Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti"

... a fost o lumina, si cel putin, pentru mine a zi traita cu folos ....

... dar nu a fost tot ...

Tot ceea ce am scris mai sus a fost teoria (daca vreti !), urmata la scurta distanta de partea practica (coincidenta ?).

Am intrat pe Han, si am descoperit ca am primit un mesaj de la Diana. Diana ? cine este Diana ?

sincer ... habar nu am ... pana azi nu am schimbat nici o vorba, dar cu toate astea, am primit o minunata urare de Paste din partea ei, un superb exemplu al "teoriei" de mai sus in care iti pasa de cei din jur, intr-o lume a totalei indiferente.

de ce mi-a trimis acea felicitare, ce anume a facut legatura sau a generat gandul bun pe care l-am primit azi .. nu stiu

stiu doar ca a reusit sa-mi produca o stare de bucurie (si zau ca nu am cuvinte sa descriu)

multumesc Diana.
Paste Fericit!

Trimis de: Diana-Maria pe 10 Apr 2004, 01:31 AM

Ma asezasem in pat, sa ma culc. Miine am de facut o calatorie foarte lunga si obositoare... Dar aceeasi "coincidenta" la care te-ai gindit tu, Endless,m-a facut sa ma ridic din pat si sa ma uit la pagina Hanului, singura care a ramas deschisa... De obicei inchid calculatorul cind ma duc la culcare... Azi l-am lasat deschis... Nu stiu de ce...

Azi am incercat sa trimit ginduri bune, nascute in strafundurile inimii mele ... Si celor cunoscuti, si celor mai putin cunoscuti... De ce am facut-o? Nu stiu,asa mi-a venit. Poate ca sint si eu sub impresia lasata de Passion... Poate ... Nu mai stiu.
Poate pentru ca azi am gasit foaia pe care scrisesm, din zdruncinatul trenului, povestea pe care am postat-o mai inainte... O poveste adevarata...
Asa a fost scris. Asa a fost sa se intimple...
Poate ca a trebuit ca eu sa fiu un mesager astazi... Poate...
Si nici eu nu pot sa descriu starea prin care trec acum... Nu stiu daca e bucurie... Dar indiferent ce ar fi, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat-o.
Si iti multumesc tie, Endless ca ai fost, la rindul tau, un mesager. Si iti multumesc si pentru superba icoana pe care mi-ai facut onoarea sa o postezi in jurnalul meu.

O alta "coincidenta": in greaca "aggelos" inseamna si "mesager" si "inger".
Nu mai pot sa spun decit atit: Nimic nu este intimplator pe lumea asta.
Acum o sa ma duc la culcare.
Ne recitim cel tirziu miercuri.

Un Paste cu Lumina si Dragoste. Neconditionat. Tuturor.

Trimis de: Diana-Maria pe 15 Apr 2004, 04:09 PM

In primul rind trebuie sa va multumesc. Tuturor celor care mi-au trimis mesaje pe PM. M-au facut sa pling. De bucurie. Pentru ca intr-o lume gri am reusit sa trecem peste toate si macar o data am incercat sa fim Oameni.
Va multumesc ca existati.




10 aprilie 2004
Niciodata de Sfintele Sarbatori ale Pastelui nu m-am simtit ca acum.Cu toate ca, intrucitva, simteam solemnitatea momentului.
Anul acesta... Anul acesta a fost altfel. Acum sint intr-un tren.Un tren care ma duce spre casa. Un tren din a carui goana vad o lume renascuta.De un verde indescriptibil. Un verde cum n-am mai vazut.
Parca vad verdele pentru prima data. Si simt un nod in git. Lacrimi. Lacrimi care stau sa explodeze fara nici un motiv anume.Sau pentru toate motivele din lume.
Si lumina.Lumina care , filtrata de geamurile vagonului pare gri. Ca o ceata. O ceata care parca sta sa se ridice si sa dezvaluie alte miracole.
Miracolele de linga noi.
Nu mai stiu ce sa cred.
Parca vad lumea pentru prima oara.


Pe unde esti tu, fata frumoasa si trista din tren? Te mai astept la Han!

Trimis de: Diana-Maria pe 17 Apr 2004, 11:24 PM

Ma simt obosita si imbatrinita inainte de vreme.. asa cum zice Eleni Vitali: "Am obosit, m-am saturat, anii mei s-au rispit..." Ascult melodia, ma ustura fata,mi-am pus un pahar de Campari si un prieten a plecat la razboi... O lume nebuna in care nu-mi gasesc locul.

"S-a luminat si nu mi-e somn
Ma gindesc la ce mi-ai spus ieri
Lasa-ma sa te privesc
Si daca se face ziua, toate ti le voi da
Intoarce-te sa te iau in brate acum stiu ca nu esti de vina, lasa-ma sa ma satur de tine si cind va rasari soarele lumea va fi al ta.
Pe tigara pe care o tin,
Pe Dumnezeul meu, sa nu-mi mai dea lumina zilei ,
Pe acest corp ingeresc, pe gura pe care o sarut, iti jur ca asa o sa te iubesc...
Asa cum te iubesc acum...

Aseaza-te sa te tin in brate,
S-au vindecat toate ranile...
Lasa-ma sa-mi amintesc de tine si miine toata lumea ti- voi da.
Intoarce-te sa te iau in brate,lasa-ma sa te privesc..."


Cred ca e cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am auzit-o vreodata...
Alkaios Ioannidis, "Tigara".

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Apr 2004, 12:06 AM

Astazi la Galati, "oameni binevoitori" au vrut sa tina locul ecarisajului. Cu otrava.
Un barbat in virsta plingea dupa prietenul lui necuvintator. O alta doamna era revoltata.

Eu i-as impusca. Fara judecata si fara drept de apel.
Pentru ca eu iubesc animalutele.Mai ales

Trimis de: denise pe 27 Apr 2004, 07:33 AM

Oameni cu sufletul uscat...nefericiti in felul lor. Nu stiu sa zambeasca la vederea unui animalut.
Diana:

Trimis de: Diana-Maria pe 28 Apr 2004, 07:30 PM

Denise,
Crezi ca ei constientizeaza faptul ca sint nefericiti? Ca eu nu mi-s prea sigura. Posibil ca la ora asta se simt mindri de ce au facut... si habar nu au ce pierd...


Later edit: fotografie cu citeva din "fetele" mele la ... "masa" de pe pervazul ferestrei din bucatarie!

 fetele_la_masa.jpg ( 144.14K ) : 48

Trimis de: punctt pe 29 Apr 2004, 02:11 AM

Sper sa nu deranjez.
Plang...
Nimic nu e intamplator...

Am scris de nevoie cu pixul, trebuia sa o fac. Si inca va mai trebui sa o fac, scriu "registru de casa" in dublu
exemplar, cu indigou. Intr-o zi mi-am luat inima in "dinti", am intrat in librarie si am cumparat un stilou. A doua zi, am
cumparat inca trei, pe care le-am dat cadou. Pe unul din ele, l-am pastrat si am inceput sa scriu... dupa atatia ani, scriu cu STILOUL. E minunat, totul are alt sens, cuvintele au o alta stralucire. Pixul le deformeaza. Scriam mai frumos, dar de cand am fost nevoita sa folosesc pixul, am fost dusa de val. Mi-era dor de stilou, ma bucur ca l-am regasit. Sper sa ma ierte,
ca l-am abandonat o perioada destul de lunga.

Oftez...Mi-e dor de Gesica, Fetita....dragele de ele, plang pentru ca nu le mai pot revedea. Traiesc doar in amintirile mele.
Gesica a murit inghetata, iar Fetita de batranete. Scurta e viata unui caine. De ce? De ce nu le mai am acum langa mine?
De ce au murit?

"A nins..."
"Capatul_lumii"
Zapada...
Cand le zic, celor din jurul meu, ca iubesc IARNA, stiu sigur, ca unii nu ma inteleg...

....."fotografie cu cateva din "fetele" mele la..."masa" de pe pervazul ferestrei din bucatarie!"
Diana-Maria, iti multumesc pentru aceasta fotografie, mi-a rascolit atatea amintiri frumoase...
Am stat mult timp si am privit-o. Am plans de bucurie, ca am putut revedea "fetitele" la "masa",
pe pervazul ferestrei din bucatarie...Erau alte "fetite", alt pervaz...dar nu asta este important.

Numai bine.
Cu drag, Mihaela.

Trimis de: Marcus pe 29 Apr 2004, 10:36 AM

Diana-Maria, imi place foarte mult fotografia cu "fetitele". Imi aminteste si mie de niste randunele care isi faceau veacul in balconul meu acum cateva veri. Si eu si mama le puneam mancare.
Sunt asa de scumpi... Cum sa nu-i iubesti?

Trimis de: Diana-Maria pe 29 Apr 2004, 01:24 PM

Alte fetite, alt pervaz...Alte timpuri,alti oameni... Dar aceeasi dragoste, aceleasi sentimente, aceeasi duiosie trezita in alte inimi...
Alti catei... alte animalute... Dar aceeasi dragoste neconditionata in alte inimi, la fel de mari si de incapatoare...

Trimis de: flu pe 29 Apr 2004, 02:21 PM

Diana-Maria, am o poveste pentru tine si iubitorii de animalute care iti viziteaza jurnalul, poate o stii deja (caz in care ti-o reamintesc), oricum e scurta.

Un om si un caine mergeau pe un drum (clasic) si cum mergeau ei se intampla ceva (nu stim ce) si mor amindoi. Ei insa nu-si dau seama si umbla mai departe. La un moment dat li se face sete, si umbla ei insetosati pina ce ajung la un conac cu porti aurite. Acolo, dupa gard era un batrin. Omul il intreaba daca poate sa bea apa si batrinul ii da voie, dar cind vrea sa il lase si pe caine inauntru, batrinul il atentioneaza ca inauntru nu au voie cainii. Omul renunta si isi continua drumul impreuna cu cainele, amindoi suferind groaznic de sete. Si la un moment dat ajung la o casuta darapanata unde era un alt mosneag. Linga casuta era un izvor si omul il intreaba pe batrin daca poate sa bea apa. Batrinul nu vede nici un motiv pentru care nu ar bea. Il intreba daca poate sa bea si ciinele si batrinul spune ca e de la sine-inteles.

Dupa ce isi potolesc setea (om si caine), drumetul il intreaba pe batrin despre locul acela. Care se dovedeste a fi Raiul. Iar cind ii spune batrinului de conacul cu portile aurite, acesta ii explica ca acela era Iadul si ca era un motiv intemeiat pentru care era mai la inceputul drumului: nu putea ajunge in Rai un om care si-ar fi neglijat animalul la nevoie.

Poate ca e simpluta si oarecum naiva, dar mie mi-a placut.

Trimis de: Diana-Maria pe 1 May 2004, 12:37 AM

Nu, Flu, povestea nu e simpluta si nici naiva.
Mie mi-a placut foarte mult si iti multumesc ca ai ales sa o postezi in jurnalul meu.
Mai ales acum ,in zilele noastre,cind uitam ca si animalutele sint o creatie dumnezeiasca...
Nu stiu cum i-as putea face pe toti oamenii sa fie mai blinzi si mai buni... si intre ei,si cu sufletele necuvintatoare...
Dar citeva lucruri stiu sigur: ca animalutele sint niste ingeri trimisi sa ne vegheze si sa ne iubeasca...
Si ca,la un moment dat, trebuie sa se intoarca in Rai, sa se joace cu ceilalti ingerasi.
Si ca ar trebui sa fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru acest lucru: ne lasa sa vedem cum va fi acolo,unde nu e nici durere,nici intristare...

Trimis de: Diana-Maria pe 5 May 2004, 12:20 AM

In noaptea asta va fi eclipsa de luna. Dar nu o sa o vad. Sint prea multi nori si a plouat. Si se pare ca o sa mai ploua.
Miine dimineata am programare la stomatolog. Ce frumos!

Trimis de: Diana-Maria pe 9 May 2004, 04:35 PM

Noapte cu luna.

 LUNA.JPG ( 143.91K ) : 28

Trimis de: Diana-Maria pe 9 May 2004, 04:38 PM

Eksohiko.... o bunatate greceasca.

 EKOHIK01.JPG ( 149.17K ) : 110

Trimis de: Diana-Maria pe 9 May 2004, 04:39 PM

Cum arata in farfurie...

 EKOHIKO3.JPG ( 140.4K ) : 107

Trimis de: Diana-Maria pe 9 May 2004, 04:44 PM

Iar in farfurie... tot "eksohiko".
Miam-miam!

Reteta o gasiti la:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=1273&st=15&#entry136447

 EKSOHIKO4.JPG ( 138.58K ) : 104

Trimis de: Diana-Maria pe 13 May 2004, 10:37 PM

Miine trebuie sa ma trezesc la 7.E deja aproape 12. Si daca nici miine nu reusesc sa vorbesc cu parintii baietelului bolnav de la Giurgiu...

Trimis de: Diana-Maria pe 17 May 2004, 11:18 PM

http://www.gds.ro/index.php/SOCIAL/18-05-2004#40a91353070e6

Am avut o zi ... mi s-a facut sufletul bucati. Cind am scris articolul,lacrimile imi cadeau pe tastatura...

Trimis de: Diana-Maria pe 19 May 2004, 10:19 PM

Ivaşcu Florin-Dan.8 ani.Anemie aplastica severa.

 p1i_ivascu1.JPG ( 85.69K ) : 142

Trimis de: Diana-Maria pe 25 May 2004, 07:42 AM

Ieri seara m-am dus la culcare pe la ora 11.
Pe la ora 12 m-am trezit brusc: in somn realizasem un lucru.
Pustiul bolnav de la Giurgiu se numeste Florin iar fratele lui mai mare ,Ionut.
Primul copil al parintilor mei se numea Florin-Ioan.
Din pacate nu a trait, altfel astazi as fi avut un frate mai mare cu trei ani decit mine.
Nu pot sa cred ca e o simpla coincidenta.

Trimis de: Diana-Maria pe 29 May 2004, 10:13 AM

Circul de lîngă noi

CU SUSU-N JOS




A venit vara.Încet-încet,s-a strecurat în viaţa noastra.Sa-u de schis şi terasele. Pe mesele celor care s-au oprit să se răcorească cu un suc de douăzeci de mii de lei stau aruncate reviste frumos colorate.
Cîteva domnişoare îmbrăcate ,,de firmă" ,gătite şi aranjate după ultimul răcnet al modei comentează ultimele noutăţi din viaţa vedetelor autohtone. Sînt foarte informate. Una dintre ele susţine sus şi tare că ,,băieţii de la O-zone e deştepţi, altfel nu ar fi avut atîta succes şi nu ar fi făcut atîţia bani". Se vorbeşte despre haine scumpe, maşini, excursii în străinătate. Nimic despre şcoală. Domnişoarele sînt extrem de bronzate, deşi de-abia a dat căldura. O şedinţă la solar costă pe puţin şaptezeci de mii. Cam tot atît dau vecinii mei pensionari pentru pîinea lor de o săptămînă. Uneori chiar mai puţin pentru că altfel nu ajung banii şi pentru medicamente.
Pe stradă mai trece din cînd în cînd o maşină luxoasă. Fetele întorc capetele şi exclamă pline de adimiraţie: ,, Ce cool e!`
Cerşetorul gălbejit care işi face veacul în zonă apelează la mila publică. Nu prea are succes. Adună cu greutate cîteva mii de lei şi işi continuă drumul. După vreun sfert de oră apare de după colţ cu un pachet de biscuiţi în mînă. Se aşează liniştit pe marginea bordurii şi mestecă. Are privirea aţintită în jos. Pe un afiş electoral, un candidat ne promite marea cu sarea şi Oltul cu totul.
Se apropie ora cînd oamenii se întorc obosiţi de la serviciu. Aceia care mai au o slujbă se consideră fericiţi. De bine, de rău, supravieţuiesc, la limitele subzistenţei. Acum, undeva prin România, nişte părinţi încearcă în disperare să adune bani pentru a-şi salva copiii de la o moarte sigură.
Alţii se întreabă dacă vor avea bani pentru pacheţelul de la şcoală. Cam toţi trăiesc cu povara griji zilei de mîine.
Tot în acest răstimp unii îşi mai rotunjesc veniturile din vreo afacere a cărei legitimitate stă sub semnul întrebării iar P.N.A-ul mai ia la întrebări vreun baron local care nu îşi poate justifica piscina din faţa vilei pe care susţine că a construit-o din bani cinstiţi, cîştigaţi cu greu,eventual dintr-un salariu de bugetar.
Noi îl credem pe cuvînt de onoare.
Citesc pe undeva că ne mor copiii cu zile. Că nu sînt bani de medicamente, de tratamente. Că s-au înmulţit cazurile de cancer şi nu putem face nimic. Aceasta cînd aleşii noştri dragi dorm sau işi explorează orificiile în şedinţele din parlament. Operaţiunile de acest gen fiind de importanţă strategică naţională, leafa e pe măsură. Vorbim, bine-nţeles, despre deputaţii şi senatorii care au bunăvoinţa să mai calce pe la adunările respective. Oricum, aleşii noştri se ghidează după zicala Timpul trece, leafa merge! Un muncitor dintr-o fabrică de textile cu patron străin nu îsi permite însă luxul acesta. Ar ramîne şi fără cei două milioane care îi permit să mănînce o felie de pîine cu margarină in pauză şi să nu-şi vadă copiii leşinînd de foame pe stradă după ce se întorc de la vreo olimpiadă internaţională.
Sănătatea şi cultura beneficiază de fonduri minuscule în timp ce unii se plimbă prin ţară şi străinătăţuri pe banii contribuabilului obedient. De nevoile lui îşi aduc aminte politicienii doar în campania electorală. Atunci, candidaţii, indiferent de culoarea politică, ne promit o viaţă roză şi intrarea intr-o Europă care, fie vorba între noi, nu e prea convinsă că ne vrea. Ni se flutură înaintea ochilor o Fata Morgana care ne va aduce drumuri fără gropi, protecţie socială, locuri de muncă, salarii decente, cărţi ieftine şi cîini cu pedigree avind în coadă un cozonac electroral. Toate,pe fond buzical cu iz de bazar oriental.
Aşa că, între două manele şi-o promisiune de campanie, românul nostru de rînd se bucură intens.
Este fericit că va avea o viaţă lipsită de griji şi că a venit vara şi nu mai dă tot salariul pe întreţinere. În lunile astea macar o rezolvă numai din avans. Din banii de lichidare cumpără parizer cu nitriţi din care nevasta găteşte o specialitate menită să sature toată familia vreme de-o săptămînă. Iar dacă e băiat deştept, îi ajunge şi de-o vodcă la birtul din colţ, ca să poată uita mai uşor de necazuri.
Şi apoi, printre aburii alcoolului să se întrebe cu inocenţă: ,,Eu cu cine votez ?''

Trimis de: Diana-Maria pe 1 Jun 2004, 08:13 AM

Azi se implinesc doi ani decind Judicuta mea a devenit ingeras.
M-am trezit cu lacrimile-n git.
Judicut,mi-e tare dor de tine!

Trimis de: Diana-Maria pe 3 Jun 2004, 09:04 PM

Sint asa de obosita in ultima vreme...astept sa vina ziua de simbata... cind sper sa dorm mai mult...

Trimis de: Arktu pe 4 Jun 2004, 02:05 AM

Somnul e una din cea mai placuta activitati.
Somn usor!

Trimis de: Diana-Maria pe 4 Jun 2004, 07:15 AM

Aoileu,Arktule,mie nu imi ajung cele 6 ore de somn... Si se vede de la o posta !
Am devenit irascibila si tot ce imi doresc este un somn lung ...
Sa dorm asa, vreo zece-douaspeprezece ore... si sa ma trezesc fara sa ma gindesc ca trebuie sa ma dau jos din pat,ca altfel intirzii la serviciu!

Trimis de: Diana-Maria pe 5 Jun 2004, 05:06 PM

Am dormit pina la unsprezece si jumatate... noroc ca a fost vreme de polaie,altfel ma trezeam iar la sapte...

Trimis de: Diana-Maria pe 8 Jun 2004, 07:37 PM

Imi caut ingerul... L-am trimis sa vegheze un suflet de copil,dar si alte mii de suflete au nevoie de el.
Si nu mai stiu ce sa fac. Trimiteti-va ingerii sa protejeze copiii. Doar al meu nu reuseste sa faca fata.

Trimis de: Diana-Maria pe 21 Jun 2004, 09:06 PM

Iata-ma din nou la Han... Tare mi-a mai fost dor de voi!

Trimis de: Arktu pe 22 Jun 2004, 12:20 AM

Bine ai revenit !
Ti-am pregatit niste poze recente de la intalnirea cu BDL-ul:

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=3722&st=90#

...
Pacat ca n-ai putut veni la nici o intalnire (cel putin la nici una la care am fost eu), ne-am fi distrat toti de minune. Vor mai fi ocazii totusi.
Bine ai revenit!

Trimis de: Diana-Maria pe 23 Jun 2004, 07:06 AM

Daca as fi mai aproape de Bucuresti,cu cea mai mare placere as veni... Poate,o data si-o data am sa ajung si eu...

Trimis de: Ahriman pe 23 Jun 2004, 07:18 AM

Nu-ti face griji; eu stau prin Bucuresti (temporar) si nici eu nu pot ajunge; insa incerc,macar la una din intalniri sa ajung.
Keep walking!

Trimis de: Diana-Maria pe 24 Jun 2004, 11:04 PM

Macar nu-s singura care nu reuseste sa ajunga...Oricum,eu mi-s ,,in spirit'' cu voi , chiar daca nu am ajuns niciodata la vreo intilnire.

Trimis de: Minerval pe 24 Jun 2004, 11:14 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 24 Jun 2004, 11:24 PM

Prin mizeriile cotidianului, cinstite vornice!

Trimis de: Minerval pe 24 Jun 2004, 11:43 PM

Dar mizeriile de orice natura si-au gasit deja nasul. Nu ati auzit de "mister musculo" sau PUR universal? Mai ales PUR.

n.a: orice asemanare cu partidul Pur este neantamplatoare si special adusa in discutie; prezentarea partidului pe un esafod universal a fost, se pare, constatata si de chimisti, care au gasit o denumire potrivita noului aparat anti-coruptie - pur universal; desi, usor exacerbata, denumirea in cauza nu a incetat sa fie un izvor limpede si satios de candidati onesti si integri; va asteptam in randurile noastre... ; copyrightul este inexistent, oamenii fiind rugati sa trimita mai departe mesaje asemanatoare; fiind in deplina cauza constient de faptul ca v-am stresat, relativ usor, prin actualul mesaj publicitar, membrii lezati in drepturi sunt rugati sa posteze la adresa www.romulania.ro, unde vom centraliza mesajele si vom avea grija sa nu va raspundem in timp util. (...joke's over, back to reality)

Trimis de: Diana-Maria pe 25 Jun 2004, 06:58 AM

Minerval, pentru anumite mizerii nici mama clorului ori a altor produse de curatat nu fac NIMIC.
Bine ca macar tu mai ai puterea sa faci haz de necaz, Eu... eu nu am.

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Jun 2004, 08:26 AM

O noua zi... Astazi sint de ,,straja patriei'' la redactie.
Asta inseamna ca o sa stau la serviciu pina seara...
Ma asteapta o zi fenomenala!
Sper!

Trimis de: Diana-Maria pe 28 Jun 2004, 06:53 AM

Luni... alta saptamina... sa vedem ce o sa se mai intimple si azi...

Trimis de: Diana-Maria pe 1 Jul 2004, 10:53 PM

Nu pot sa cred...
Grecia e cistigat!
Am trait s-o vad si pe-asta!

Trimis de: Diana-Maria pe 4 Jul 2004, 09:18 PM

De ieri traiesc o minune. Vad o mina de oameni care se lupta sa miste lucrurile.
Care se lupta pentru viata unor napistorci pe car edestinul i-a condamnat.Iar voi va luptati cu destinul!
Dumnezeu sa va rasplateasca pe masura !
Sint cele mai frumoase momente din viata mea ...
...Sa vad ca lumii ii pasa de sufletele napastuite!
Imi sinteti atit de dragi!

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Jul 2004, 07:21 AM

Nu stiu ce faceti voi,dar eu ma topes,inecet-incet!
E prea cald!

Trimis de: Diana-Maria pe 13 Jul 2004, 05:45 PM

In sfirsit a plouat.
Aerul a devenit respirabil...

Trimis de: Diana-Maria pe 14 Jul 2004, 08:32 PM

Povestea mea... Povestea ta... Povestea mea... Si-a altora......

Trimis de: Arktu pe 15 Jul 2004, 01:17 AM

Trimis de: Diana-Maria pe 15 Jul 2004, 05:54 PM

Nu, Arktule, nu sint nascuta nic iarna, nici toamna... Sint nascuta in aprilie... Ti-am dat teoria peste cap?!
Dar la peste 43 de grade la umbra, zau ca nu e respirabil aerul!

Trimis de: Diana-Maria pe 16 Jul 2004, 06:45 PM

Am o stare ciudata...
Atit de ciudata, incit nici macar nu o pot descrie...

Trimis de: Minerval pe 17 Jul 2004, 09:21 PM

Daca ai nevoie de asistenta sa nu eziti in a o cere din partea prietenilor. Si, intr-adevar, vremea a fost torida, in ultima perioada. Tot ce mai putem face este sa asteptam "americanii" ca in '43 sa ne arunce apa din elicoptere, ca natura nu e prea darnica.

La mai multa racoare!
F.'.

Trimis de: Diana-Maria pe 17 Jul 2004, 10:15 PM

Multumesc, Minerval, ca te-ai oprit in coltisorul meu si ai binevoit sa iti asterni gindurile aici...
Ca sa ma revansez, am sa postez citeva strofe de-ale lui Adrian Paunescu.
Special pentru prieteni...
Nu e el cine-stie-ce ca om, dar ca talentul pe care il are in poezie ma face sa ii iert toate pacatele...

Lume, lume


De la mine pan' la tine
Numai fluturi si albine,
De la tine pan' la mine,
Numai rau si nici un bine.
De la mine pan' la ea,
Numai lant si numai za,
Unde-i ea si unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi pana la lume,
Numai fiare fara nume,
De la lume pan' acasa,
Numai vreme friguroasa.
De la mine pan' la ei,
Numai lupte si scantei,
Ei acolo, eu aici,
Si-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai gusteri si ruine,
Din neant la dumneavoastra,
Numai gratii la fereastra.
De la noi pana la noi,
Numai ei, din doi in doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de razboi.
De la toate pan' la toate,
Numai tu, singuratate,
Numai tu si eu si plansu-mi,
De la eu pana la insumi.

Trimis de: Afrodita pe 18 Jul 2004, 06:23 AM

S-antamplat ceva?

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Jul 2004, 07:20 AM

Nu, Afro, draga. Nimic special.
Doar vechea stare de melanco-blegeala... Cred ca am citit prea multa poezie
si m-a luat valul...

Trimis de: Afrodita pe 18 Jul 2004, 07:40 AM

Melanco-blegeala? aoleu nu-i a buna...treci pe ym sa te trezesc Ca io-s treaza de ieri de pe la 10 dimineata Ups, tre sa fug la somnic

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Jul 2004, 08:03 AM

Si mai trebuie sa ma duc si la serviciu...

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Jul 2004, 03:40 PM

Venit de la serviciu.
Zi fara evenimente majore.
Am scris timpenii, chestii generale... s.a.m.d. ...
Of, si-i asa de cald aici.
Iar ma topesc.

LATER EDIT:

Va mai aduceti aminte de ...


S-asa-mi vine cite-odata
Sa dau cu cutitu-n piatra
Din piatra sa iasa foc
Daca-n viata n-am noroc ...
Cand s-o-mpartit norocu
Fost-am eu dus la lucru
Si la toti le-o dat cu carul
Numai mie cu paharul ...
Si nici acela n-o fost plin
Jumatate-o fost venin .
Si nici acela n-o fost ras,
Jumatate-o fost necaz ...
'Nalt ii ceru si-nstelat
Pe-a mea parte norii cad...
'Nalt si ceru si senin
Pe-a mea parte norii vin ...
S-asa-mi vine cite-un gind
Sa merg prin paduri plingind...

Trimis de: Afrodita pe 19 Jul 2004, 01:18 PM

Cine poate sa uite versurile astea? Eu una mi le-amintesc de cate ori sunt derutata si nu stiu incotro s-o iau sau de cate ori nu ies lucrurile asa cum mi-ar place sau ar trebui...Si asta e unu din momente..Iar am facut o tampenie...

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Jul 2004, 05:24 PM

Dar ce ai facut Afro,mama ?!

Trimis de: flu pe 19 Jul 2004, 05:41 PM

Daca vezi ca starea asta de "melanco-blegeala" tine prea multa vreme, rupe-te si tu de "cotidian" si fa ceva ce-ti place sigur dar n-ai mai facut demult sau ceva ce crezi ca ti-ar placea dar n-ai facut niciodata

Eu, de exemplu, iau o pauza de 10 zile si dispar in munti...

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Jul 2004, 07:16 PM

Flu, tare ti-as mai urma sfatul, dar de-abia am schimbat serviciul si nu am dreptul la concediu...
Asa ca nu imi ramine nimic altceva de facut decit sa ma coc la foc mic in Craiova...
Mama, si ce pirjol mai e pe-aici !

Trimis de: flu pe 19 Jul 2004, 07:29 PM

Din pacate... Dar poti sa incerci sa gasesti ceva preocupari inedite pentru weekend-uri (care sunt libere, ca am vazut ca se mai lucreaza si duminica)

Si succes la noul loc de munca... Cum sunt colegii? Seful?

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Jul 2004, 07:42 PM

Colegii sint o.k. ...mai mult sau mai putin...
Sefa/ seful... iar o.k. Multam frumos de urare !
Numai simbetele le am libere... si atunci nu stiu ce sa fac mai repede...

Trimis de: Afrodita pe 19 Jul 2004, 08:46 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Jul 2004, 08:54 PM

Afro, pe caldurile astea nici nu-ti vine sa iesi din casa...
Lasa, stiu cum sta treaba cu anumiti colegi... Tehnica mea e sa le tai craca de sub picioare cind sar calul si sa-i pun la locul lor.
Dupa - se linisesc de n-ai treaba...
Si eu am uneori niste antipatii care pareau inexplicabile... Faza e ca intotdeauna am avut dreptate ...mai tirziu s-a dovedit ca era vorba doar de ... intuitie!
Afro, !

Trimis de: Afrodita pe 19 Jul 2004, 08:56 PM

LA ce mutra acra mi-a tras de cand m-a vazut prima data era si normal ca intuitia mea sa zica:"hopa!! asta nu e buna" Hai pe ym sa ne mai "plictisim" impreuna La mine iara merge aeru conditionat, iara dureri de burta ca-mi ingheata picioarele

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Jul 2004, 09:01 PM

Vin, dar nu stau mult ca-s frinta si miine iar o iau de la capat...

Ma dor omoplatii de la atita stat in fata calculatorului!

Trimis de: Diana-Maria pe 20 Jul 2004, 08:02 PM

O sa ploua... Sau cel putin asa arata cerul... Bate vintul, soptind nemultumirea lui Dumnezeu printre frunzele care se zbat de rusine. Greierii isi striga si ei supararea din iarba pirjolita de caldura de peste zi.
Din cind in cind, se aud strigatele copiilor pe care parintii nu i-au chemat inca in casa... Un catel latra si un vecin a decis ca trebuie sa ne chinuiasca auzul cu motorul masinii, care piriie si trozneste...
Seara de Sfintu` Ilie...

Trimis de: Afrodita pe 20 Jul 2004, 08:15 PM

Aha, am auzit si io dimineata la radioul de la net cafe ca azi e sf ilie...si-am zis mersi ca poci dormi mai mult

Trimis de: Diana-Maria pe 20 Jul 2004, 09:35 PM

Afro, eu am reusit si am dormit dupa-amiaza, ca dimineata nu am putut!
Dedicatie pentru cine stiu eu... Nu intrebati, ca nu va spun!

Eu nu regret
Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.

Trimis de: Afrodita pe 21 Jul 2004, 12:53 PM

Parca mi-ai dedicat-o mie , asa de bine se potriveste ....

Trimis de: Diana-Maria pe 21 Jul 2004, 09:35 PM

Pai ... nu pot sa te contrazic !

Trimis de: Diana-Maria pe 22 Jul 2004, 09:33 PM

Am mai aflat, prin intermediul unui forumist , de cazul unei fetite de paisprezece ani care are nevoie de medicamente in valoare de cel putin zece milioane pe luna. Fetita are leucemie. O sa pun cazul pe Han.
Parintilor li s-a spus ca trebuie sa procure medicatia din fonduri proprii.
Si ma apuca un fel de diperare.
Am senzatia ca ma bat cu morile de vint.
Si stiu ca nu putem sa ii ajutam pe toti...
...si sint o gramada... si de ce imi mai ajunge pe miini un caz din acesta ...imi vine sa ma duc sa le sparg geamurile la Guvern si pe la ministere !
Mama lor de hoti si de banditi!
Isi fac vile, se plimba prin strainataturi si noua ne mor copiii!

... Ne ducem de ripa !
Lumea in care traim se duce de ripa!

Cred ca deschid sticla de vin din frigider. Si o sa beau si o sa incerc sa mai uit. Si pentru ca stiu ca nu o sa reusesc sa uit, o sa pling.
Deja mi s-a pus un nod in git. Si lacrimile curg...
Noroc, Hanule !
Sa dea Dumnezeu fiecaruia DUPA INIMA LUI !
Si zic asta cu amaraciune si cu dorinta de razbunare... Sa razbune Dumnezeu durerile tuturor necajitilor, ca noi nu reusim !
NOROC si Pace si Sanatate , Oameni Buni.


...ma duc sa ma culc
...miine o iau de la capat...
... alergatura pentru bucata de piine....
.... si incercarea esuata de a ma bate cu lumea, de a incerca sa schimb ceva....
Batalie pe care am pierdut-o deja !

Trimis de: punctt pe 23 Jul 2004, 01:19 AM

Trimis de: Diana-Maria pe 23 Jul 2004, 04:44 PM

Mami, Mami... Esti o dulceata !
Stiu eu de ce spun asta...

Trimis de: Arktu pe 24 Jul 2004, 12:13 AM

Trimis de: Diana-Maria pe 24 Jul 2004, 06:22 PM

... Poate ca nu ,Arktule, poate ca nu...

Trimis de: Arktu pe 25 Jul 2004, 02:43 AM

Poate m-am exprimat gresit. Am vrut sa zic ca daca Dumnezeu ar da dupa cum merita fiecare multe pedepse in jur ar fi si s-ar transforma pamantul intr-o judecata de apoi... si nu cred ca am vrea.

Trimis de: Minerval pe 25 Jul 2004, 01:29 PM

Arktu nu trebuie sa judecam un om dupa sufletul sau, asa cum il percepem noi, in intimitatea noastra. In fapt nu ar trebui sa judecam oamenii din principiu, dar asta e o alta problema.
Pentru simplul fapt ca o persoana zambeste machiavelic la auzul unei secete ori al unei noi foamete in Africa Centrala, acea persoana poate fi considerata, sa zicem, imorala. Dar nimic nu o poate opri sa isi doreasca preturi accesibile tuturor oamenilor care locuiesc in acea regiune.
Asadar, sfatul "medicului" este sa privim reversul medaliei cu mare atentie.

ps: azi dau sfaturi practice gratuit insa de maine vine taxa pe taxa adaugata.

Va salut.
F.'.

Trimis de: Diana-Maria pe 25 Jul 2004, 08:37 PM

Minerval, Mea Culpa! Eu ii judec pe oameni dupa sufletul lor.
Nu , acea persoana nu poate fi considerata imorala, dar sa nu aiba pretentia sa il consider Om.
Banii nu ne fac OAMENI, am mai spus-o. Si poate ca (din punctul meu de vedere, normal) pentru ca privesc ,,reversul medaliei'' ( cum i-ai spus tu) poate ca tocmai de aceea STIU ca Dumnezeu DA dupa inima si supa suflet.
Mai devreme sau mai tirziu...
Arktule, nu ma gindeam sa le dea la toti de-odata. Ar fi, intr-adevar, sfirsitul lumii. Doar ca uneori oamenii ar trebui sa realizeze ca judecatile lor nu sint infailibile si ei nu sint niste mici Dumnezei, oricuit de mult le-ar placea sa creada asta. Si ca au nevoie de o ,,scuturatura'' zdravana.

Trimis de: Arktu pe 26 Jul 2004, 02:19 AM

Presupun ca Dumnezeu ii trateaza ca pe niste copii ai Lui pentru ca altfel nu vad de ce le-ar da numai ghionturi inofensive cand fac genocid sau macar crime in masa... niste copii indreptabili pentru ca altfel nu cred ca ar merita lasati sa faca asta

Trimis de: Diana-Maria pe 26 Jul 2004, 10:05 PM

Poate ca da, poate ca asa e... nebanuite si necunoscute ne sint noua caile Domnului...

Mi-e sufletul ca o mare chinuita de furtuna... Ma zbat, ma lovesc de stincile ce-mi ies in cale ca sa ma intorc iar de unde am plecat... Si sa o iau de la capat... Timpi morti, otraviti, amari si goi care ma fac sa ma intorc mereu in zbucium... ca n-am facut nimic, ca totul e o irosire ... dar o iau, intotdeauna, inevitabil, de la capat... si ma lovesc de urmatoarea stinca... care ma astapta... si de urmatoarea... si de urmatoarea...
...La nesfirsit...

Trimis de: Diana-Maria pe 28 Jul 2004, 11:41 PM

Azi e mai bine...

Trimis de: Diana-Maria pe 28 Jul 2004, 11:57 PM

Somnul cu fierãstraie-n el
Nichita Stãnescu


Somnul cu fierastraie-n el
taie capetele cailor
si caii alearga nechezind cu sange,
ca niste mese rosii, fugite pe strazi,
de la cina cea de taina.

Si caii alearga, în aburii rosii
clatinand umbre. In sai, fantome.
Frunze se lipesc de gaturile lor
sau se prabusesc de-a dreptul în ele,
cum se prabuseste umbra copacului în fantani.

Aduceti galeti, aduceti cani mari de sticla,
aduceti cani si pahare.
Aduceti castile vechi ramase din razboi,
aduceti-i pe toti carora le lipseste un ochi,
sau în loc de brat au un loc liber,
care poate fi umplut.

Peste tot sange de cal decapitat
curge în voie, si
eu cel care-am vãzut primul
acestea
va vestesc ca am baut din el ...

Trimis de: Diana-Maria pe 31 Jul 2004, 11:00 PM

Cam asa arat eu acum...
Trebuie sa ma duc sa fac nani. Neaparat !
Miine e o alta zi de munca.
Somn usor !

Trimis de: Diana-Maria pe 3 Aug 2004, 08:56 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 7 Aug 2004, 09:10 PM

Azi a fost simbata.Simbata e ziua mea libera.Nu stiu cum se face ca eu nu reusesc sa ma odihnesc deloc ...
Si miine de la capat....

Trimis de: Diana-Maria pe 10 Aug 2004, 09:17 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 11 Aug 2004, 10:27 PM

A mai trecut o zi pe linga mine...

Trimis de: aurasupacurasu pe 11 Aug 2004, 11:05 PM

Diana de-ar exista macar un OM ca tine, la mia de locuitori si lumea ar fi mai frumoasa..........mai buna si mai fericita!
"Sur tout ne te change pas "
Ramii cum esti ,in felul asta dai speranta celor ce cred ca oamenii ca tine au disparut!
Poate intr-o zi toti cei ca tine se vor aduna la un loc si vor schimba ceva in lume..........s-au macar mie asa i-mi place sa cred !!!!!!sa sper.......!
Ingerul meu nu pot sa ti-l trimit .........dar sper ca al tau sa-ti lumineze visele si sa-ti isoteasca pasii........
Nu ride de mine o sa-ti spun sa-ti pastrezi increderea in Dumnezeu ORCE TI S-AR INTIMPLA!
Cindva pe vremea cind eram in tara ajutam si eu cit aveam putere pe cei ce aveau nevoie ,fie copii ce dormeau in Metrou fie batrini ce stateau in fata la "pine" cu mina intinsa ,cind intr-o zi am simtit ca totul ma depaseste si c a puterile mele sint limitate m-am rugat la dumnezeu "SA-MI DEA PUTERE " si mijloace sa pot face mai mult .........era acum 4 ani ,ei bine acum doua luni am reusit la un examen pe care un emigrant are sanse putine sa-l ia ,ce-mi va permite sa lucrez in SOCIAL,acolo und eoamenii au mai mult si mai mult nevoie de ajutor .........cit mai jos deci.........in septembrie incep cursurile............or sa dureze doi ani poate trei dar stiu ca asta este CALEA mea.......
Noapte buna!

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Aug 2004, 05:55 PM

Aurasule, nu rid de tine ... si eu cred la fel: ca fara increderea nesfirsita in Dumnezeu am fi saraci si neajutorati, in mod sigur mult mai mult decit sintem deja
...
Prea multe cuvinte frumoase, m-ai facut sa .... nu-s obisnuita cu asa ceva...
Eu nu sint vreo sfinta... sint un om ca toti oamenii, cu pacatele si defectele mele...
Ma bucur pentru tine.Stiu ca ai sa te simti MULTUMITA macar, daca mai mult nu se poate...

Trimis de: aurasupacurasu pe 12 Aug 2004, 07:49 PM

da! pai e normal sa te simti cum te simti.......daca ti-ar fi lipsit modestia nu mai erai tu cea care esti!
Nici nu ma asteptam sa te simti bine ............!
dar lasa ca nu sint laude ...........te "citesc" d emult si am stat bine sa ma gindesc inainte sa intru in "camaruta asta a ta" si sa-ti spun ce gindesc!

Trimis de: SORIN pe 12 Aug 2004, 08:28 PM

Diana da-mi voie sa-i urez Aurei succes, prim intermediul locului tau!!

Succes si Cai Luminate Aura Ca doar Who Dares Wins...

Sorin.

ps. te pup Diana

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Aug 2004, 09:03 PM

Acum sa va iau in ordine...
Aurasu, esti bine-venita ori de cite ori iti pofteste inima.
Intra, fa-ti o cafea, simte-te ca acasa, chiar daca nu iti vine sa lasi vreun mesaj in ,,condica''... Intreaba-l pe Sorin, el e ,,de-ai casei" .
Sorine , esti bine-venit sa faci ce vrei. Casa mea e si casa prietenilor mei.
Va pe amindoi si pe toti cei care intrati si aduceti cu voi o gura de aer curat in mica mea camaruta...

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Aug 2004, 10:50 PM

Am primit un ,,gind bun" de la cineva... si m-am gindit sa il impartasesc cu voi...

 flower.jpg ( 19.36K ) : 35

Trimis de: Afrodita pe 12 Aug 2004, 10:55 PM

Frumos gand Te pup E totul bine, sper sa fie asa si la tine Somnic usor, ingerii sa te aiba in paza

Trimis de: aurasupacurasu pe 13 Aug 2004, 12:24 AM

Super!!!!!!! "gindul"............si cit de multe spune .......fara cuvinte.....multumesc de "impartasanie"
si multumesc si Sorinului!!!!
noapte buna voua !dragilor!

Trimis de: Diana-Maria pe 13 Aug 2004, 11:31 AM

Ma bucur ca v-a placut si voua cit de mult mi-a placut mie...
Si pentru ca tot veniti aici, zic sa va tratez cu ceva...

Trimis de: Afrodita pe 13 Aug 2004, 06:06 PM

No, bravo, iubita, fa-ma sa salivez tocmai acuma cand nu-mi pot lua si io din astea

Trimis de: Diana-Maria pe 13 Aug 2004, 11:31 PM

Pai eu voiam sa fiu o gazda ospitaliera si tu imi dai cu firma-n cap?!

Trimis de: Afrodita pe 14 Aug 2004, 08:58 AM

Nah , Se mai intampla sper ca ai dormit bine si ca ai sa dormi cat mai tarziu azi, avand in vedere ca esti libera

Trimis de: Diana-Maria pe 14 Aug 2004, 03:38 PM

Da, am dormit... cu intermitente.
Normal, astazi m-am trezit tot la 7 ... si am mai stat in pat, semi-adormita, pina pe la 10...
Plus ca am intors toata casa cu fundu-n sus... Curatenie generala... Intre timp am mai spalat, am facut mincare si am mai aruncat si cite o privire pe Han...
Asa ca m-am odihnit teribil!

Trimis de: Afrodita pe 14 Aug 2004, 05:35 PM

hihi si la mine e intoarsa cu fundu-n sus, deh bagaje, rufe nespalate..da' ti-am zis ca aseara la 1 spalam ca sa uit de Pazuzu Uite-asa mai fac si io treaba
Pai hodineste-te acuma iubita

Trimis de: Diana-Maria pe 14 Aug 2004, 07:49 PM

Afro, la 1 noaptea nu am apa calda... asa ca nu pot spala... mai am putin si sper ca termin... mi-au iesit peri albi... si dupa ce termin cu ce e in casa, trebuie sa ma ocup si de mine...
Ouf... dom`le , de unde iese atita praf si atita mizerie, nu pot sa pricep, nici sa ma tai...

Trimis de: Eclectic pe 14 Aug 2004, 07:52 PM

Daca vrei, iti aduc eu un boiler, dar pe nv, sa nu fie probleme cu administratia.

Trimis de: Diana-Maria pe 15 Aug 2004, 05:17 PM

Am reusit sa termin treburile exact la 12 fara citeva minute... noaptea, evident!
Eclectic, nu cred ca s-ar supara cei de la adiministratie !

Trimis de: Diana-Maria pe 16 Aug 2004, 09:37 PM

Nu stiu cum se face, ca am impresia ca saptamina e o lunga insiruire de zile de luni ... sint tare obosita...

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Aug 2004, 10:11 PM

Urit mi-a mai fost omul prefacut, meschin si fara coloana vertebrala... si numai asa ceva am parte sa cunosc in ultima vreme... urit mi-a mai fost omul care vrea sa te manipuleze si profita de omenia ta... urit imi mai este omul cate se gudura in fata iar in spate se transforma in animal de prada si te musca miseleste, pentru ca din fata nu are curaj...urit mi-a mai fost omul cu doua fete, las si viclean ... urit... tare mihnita am mai fost astazi, n-am fost in stare de nimic... urit mai e , Doamne, sa nu fii om , ci vierme...




Ma duc la culcare, ca sint prea amarita si scirbita de cita mizerie e in jurul meu...
Da-mi , Doamne, un vis cu ingeri !

Trimis de: fargakos pe 21 Aug 2004, 02:32 PM

Uneori asa e lumea... Sti ce? noi sa fim sanatosi Vor veni si vremuri mai bune (n-am avut timp sa caut alt ingeras dar...)

Trimis de: Diana-Maria pe 21 Aug 2004, 11:22 PM

Bine ai venit, Farga, in casuta mea! ... ai dreptate, noi sa fim sanatosi... ca , pina la urma, rasare soarele si pentru noi... multumesc frumos de inger, chiar a venit in somnul meu...

Trimis de: fargakos pe 22 Aug 2004, 11:28 AM

Ma bucur ca ai avut parte de ceea ce ai vrut Vezi, oamenii cuminti isi capata rasplata. Multumesc de primire

Trimis de: punctt pe 22 Aug 2004, 08:21 PM

Inca un inger...

Trimis de: Diana-Maria pe 22 Aug 2004, 08:35 PM

Sa o iau in ordine... Farga, esti bine-venit(a) oricind...
Mami, mi-ai trimis nu un inger, ci un ARHANGHEL... Nu e Arhanghelul Mihail? Eu parca asa zic...
Multumesc frumos...

Trimis de: punctt pe 22 Aug 2004, 10:56 PM

am incurcat "borcanele"... Sper ca de data asta ...

Trimis de: Diana-Maria pe 22 Aug 2004, 11:13 PM

Mami, nu ai incurcat nici un borcan...
Arhanghelii sint tot ingeri, numai ca au ,,grad" mai mare... tare frumosi ingerasii... dar sint prea multi pentru mine , asa ca o sa ii trimit prin rotatie sa aiba grija si de voi ...

Trimis de: Diana-Maria pe 23 Aug 2004, 07:12 AM

Astazi fac un an de cind sint la Han... parca a fost ieri... si parca sint aici din totdeauna...

Trimis de: Scarlett pe 23 Aug 2004, 09:52 AM

pai atunci ...sa petrecem

Trimis de: Diana-Maria pe 23 Aug 2004, 05:43 PM

Scarlett,
Am un an! ...

Trimis de: Jubi pe 23 Aug 2004, 08:44 PM

Am cautat ceva frumos pt. tine si am gasit asa ceva:



... sper sa-ti placa... Pot sa decorezi casa cu ele... Mai ales ca e o zi speciala .

Trimis de: Serenity pe 24 Aug 2004, 02:36 AM

... si cum orice eveniment musai sa fie stropit cu sampanie ...



Sedere lunga si placuta la han, Diana

P.S: Sper sa nu fi spart vreun geam cu dopul ala..

Trimis de: Diana-Maria pe 24 Aug 2004, 07:33 AM

Serenity, multumesc frumos ! Stai linistita, nu s-a spart nimic l Poate doar s-au speriat vecinii !
Ce surpriza mi-ati facut, fetelor !
Tort, decoratiuni, sampanie... o adevarata petrecere de ,,ladies" !
Si e asa de bine sa vii obosita de la serviciu si sa gasesti atita sarbatoare si urari care merg direct la inima ! Va pe toate !

Trimis de: Diana-Maria pe 26 Aug 2004, 10:55 PM

Am citit astazi citeva rinduri care m-au impresionat.Sunau cam asa:
,, Prietenii te lovesc cel mai tare exact acolo unde te doare cel mai tare."

Trimis de: Diana-Maria pe 28 Aug 2004, 11:16 PM

Ma duc sa ma culc... miine o iau de la capat...

Trimis de: Diana-Maria pe 28 Sep 2004, 11:30 PM

A trecut o luna de cind nu am mai fost pe-aici... timpul trece prea repede... iar eu bat pasul pe loc...

Trimis de: Diana-Maria pe 3 Oct 2004, 10:24 AM

Marea... tare mi-e dor de mare...

 14b.JPG ( 87.15K ) : 32

Trimis de: Afrodita pe 9 Oct 2004, 01:07 PM

Iubita,mie mi-e dor de tine si imi pare tare rau ca nu m-am tinut de promisiune Dar au intervenit multe chestii si nu am mai avut ce face Da-mi un mail sa-ti povestesc ce si cum ...
Te pup si-ti urez multa bafta!!
Scuze , inca o data

Trimis de: Diana-Maria pe 11 Oct 2004, 02:16 AM

Nu-i bai, ca-s racita si te potcoveam si pe tine asa cum le-am dat-o si celor din jur... Lasa, ca ne conversam noi...

Am un nas cit o cartoafa si ma dor toate oasele ca pe o baba adevarata ce-mi sint !
Bafta mea !

Trimis de: Diana-Maria pe 11 Oct 2004, 10:26 PM

Fara cuvinte !

 fairy_waving_wand_lg_wht.gif ( 35.12K ) : 39

Trimis de: Diana-Maria pe 17 Oct 2004, 11:16 PM

Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin!
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
"Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viatza voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip."

Trimis de: Arktu pe 18 Oct 2004, 02:32 AM

Nuuuuuu.... nu e toata povestea..
La sfarsit un student se ridica si vine la catedra la prof, scoate o cutie de bere si o toarna peste nisip, pietricele etc.
Si aduce o concluzie suplimentara: "Orice s-ar intampla intotdeauna mai e loc de o bere".

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Oct 2004, 07:37 AM

Sal, Arktule !
Berea... Hm...mie nu mie paruse un amanunt semnificativ, dar , iata: uneori e esential ! Studentii astia, dom`le !

Trimis de: Arktu pe 19 Oct 2004, 12:03 AM

Serios, asa "auzisem" eu bancu' pe bancuri.federal.ro sau asa ceva.
Dar cat adevar e in el..

Trimis de: Diana-Maria pe 19 Oct 2004, 08:50 PM

Eu l-am primit in mail de la Lulu, dar mi-a placut mai mult povestea decit poanta finala.

Trimis de: Diana-Maria pe 27 Oct 2004, 09:55 PM

Luni, 25 octombrie,ora 14.45.
Accident.
Drum blocat, merg aproape doi kilometri pe jos pentru a ajunge la locul cu pricina.
Un om moare, strivit de un tir. Ii vad carnea intinsa pe sosea.
Carne de om.
Galbena.
Cine nu stie cum arata, sa nu-si doreasca sa afle vreodata.


Marti, 26 octombrie, ora 17.30.
Dau mina cu unul dintre cei mai importanti oameni ai momentului, un nume ,,greu".
Si imi vine sa-l pocnesc fix in zimbetul lui electoral.
Dupa citeva minute, ,,greul" imi arunca o privire ciudata. O colega sesizeaza si imi atrage atentia.
,,Mi-a citit dragostea ce-i port in lumina ochilor.", spun eu.
Inaltul personaj ma aude.
Mi se face scirba si ma car acasa, obosita, fara sa mai astept si plecarea respectivului.
Oricum, nu dau doi bani pe el.


Miercuri, 27 octombrie.
A mai trecut o zi. Am facut cozonac. Miroase frumos, e tirziu.
Prea multa oboseala...
Dar...
Miine e o noua zi...

Trimis de: Diana-Maria pe 4 Nov 2004, 10:49 PM

Am citit aceste rinduri si... mi-au placut!
Imbatrinim si o sa fie si mai rau mai tirziu...

Multi dintre cei care incep facultatea anul acesta sint
nascuti in 1983.... la vremea cind tu stiai sa
faci calcule si chiar sa rezolvi ecuatii...
Ei nu au amintiri despre primul Reagan, erau copii in
timpul razboiului din Golf.
Pentru ei nu a existat niciodata un alt papa decit Ioan-Paul
al II-lea.
Nu au cintat niciodata "We are the world we are the
children" si cind Garcia-Marquez primea premiul Nobel pentru
literatura nu stiau nici macar sa citeasca.
Aveau 8 ani cind a murit ceausescu.Nu isi amintesc de
"razboiul rece" si nu cunosc decit o Germanie
chiar daca au invatat la scoala ca au fost doua.
Sint prea tineri ca sa isi aminteasca de explozia navetei
Challenger.
Pentru ei SIDA exista de cind lumea. Nu s-au jucat cu
console de joc Atari sau altele, nu stiu ce este o cartela
perforata si cind a aparut CD-ul aveau un an...multi nu au avut
pick-up.
Pentru ei Star-War este o porcarie si efectele speciale sint
patetice.
Multi dintre ei nu stiu cum erau televizoarele alb-negru. Nu
isi pot explica cum faceam noi fara telecomanda.
S-au nascut la trei ani dupa ce Sony a lansat walkman-ul.
Pentru ei patinele au fost intotdeauna cu un singur rind de
role. Sa nu mai vorbim de "normalitatea" cu care privesc un telefon
mobil sau un PC.
Probabil ca nu s-au uitat niciodata la Star Trek sau Heidi.
La mare cind fac baie nu se gindesc niciodata la "Falci" si Michael
Jackson este alb de cind lumea... si cum sa le explici ca Travolta
era mare dansator cu un gabarit ca al lui?...
Sa stii ca cei care incep acum facultatea ei sint tinerii
acum...

Iata citeva simptome ca incepi sa imbatrinesti:
1. Intelegi acest text si zimbesti
2. Esti un barbat care nu mai are remuscari sa zica nu unei femei.
3. Esti o femeie capabila in fine sa zica da unui barbat si
asta fara remuscari
4. Cind faci sport povestesti la toata lumea mindru..
5. Ai "tot ce - ti trebuie" la capul patului.
6. Virginitatea nu mai este un subiect de conversatie.
7. Copiii din cartier cu care aveai o anumita complicitate
iti spun acum "domnule"... si iti vorbesc cu dumneavoastra.
8. Ai nevoie de mai mult de o dimineata ca sa-ti revi dupa
o noapte alba.
9. Intinzi tu prosopul dupa ce faci dus.
10.Te deranjaza cind cineva nu pune la loc capacul de la
pasta de dinti.
11. Prietenii ti se casatoresc fara sa aiba nevoie.
12. Verisorii de 10 ani iti cer tigari.
13. Nepotii cunosc mai bine informatica ca tine.
14. Mergi la plaja si poti sa stai o zi intreaga fara sa te
bagi in apa.
15. Te uiti la concerte la televizor in loc sa mergi sa le
vezi "live".
16. Cind mergi la aniversari duci mereu un cadou ...ca
atunci cind erai mic.
17. Ca sa faci sport iti cumperi haine care "ascund" si nu
care "arata".
18. Preferi sa te vezi cu un prieten decit sa vorbesti cu
el la telefon.
19. Stii foarte bine ce vrei.
20. Dupa ce ai citit aceste rinduri te gindesti sa le trimiti
unui prieten gindindu-te ca o sa-i placa...


Semneaza,


Vechea Garda .

Trimis de: flu pe 5 Nov 2004, 02:13 AM

super....

iti dai seama ca pot sa bifez mai mult de jumatate din cele 20 de puncte de acolo... asta inseamna ca am imbatranit deja si pot sa-i privesc pe tinerii din 1983 ca un om in etate ce sunt, nascut in 1982...

Trimis de: Diana-Maria pe 6 Nov 2004, 12:04 AM

Flu, stai sa vezi cum o fi peste 9 ani, cind vei avea virsta mea de acum!

Trimis de: Arktu pe 6 Nov 2004, 01:30 PM

Trimis de: Diana-Maria pe 7 Nov 2004, 03:42 AM

In doua vorbe, ar trebui sa imi fac testamentul !
Si ,din pacate, nu am nimic de lasat, nici macar urmasi...

Trimis de: nefertiti-old pe 7 Nov 2004, 11:31 AM

Pe unde ne-ai umblat, ca nu te-am vazut demultisor?

Trimis de: melinda pe 8 Nov 2004, 03:54 PM

Exceptand punctul "2." al enumerarii de mai sus, cred ca le pot bifa pe toate; asta sa insemne (oare?!) ca ... sunt pe duca???!!! Dumnezeule, si eu care credeam ca "am dat in mintea copiilor" (deja) si asteptam sa incep "sa ma maturizez"... Ce mi-ai facut? Mi-ai spulberat toate sperantele...

Trimis de: Diana-Maria pe 10 Nov 2004, 02:13 AM

fetelor !
Nefertiti, pe unde sa fiu... pe ici-pe colo...dar intotdeauna cu cite un ,,ochi" pe Han...
Melinda, nu esti singura!

Trimis de: melinda pe 10 Nov 2004, 10:16 AM

Varianta 1: e adevarat, nu sunt singura (A stie de ce! );
varianta 2: crezi ca asta ma consoleaza cu ceva? Ma refer la faptul ca mai sunt si altii "de varsta mea"... ;
varianta 3: sa cream un "club al pensionarilor"? Ce ziceti?

Trimis de: Diana-Maria pe 11 Nov 2004, 09:20 PM

Melinda, eu subscriu ca unul dintre membrii fondatori !

Trimis de: Arktu pe 12 Nov 2004, 03:23 AM

Aoleo! clubu' babutzelor vesele .. dar cand ati imbatranit asa mult ??!
... nu ! ce faci cu facaletzul ala? glumeam....

Trimis de: melinda pe 12 Nov 2004, 09:44 AM

Babute, babute da' tot vesele am ramas!... Nu va mai fi cazul tau, cu prima ocazie cand ne intalnim! Facalet, zici?! Asta o sa fie numai incalzirea!
Ca sa revenim la oitele noastre: nu se mai inscrie nimeni in clubul nostru? Sau nu vreti sa recunoasteti ca, vrem nu vrem, timpul trece? (Sper sa nu intre simonsays pe aici ca s-ar putea sa ne trezim cu varianta adevarata a expresiei! )

Trimis de: Diana-Maria pe 12 Nov 2004, 10:02 PM

Melindo, macar cu veselia sa raminem...
Ca ,,aia" nu, ,,aia" nu... pina cind, soro?
Atita ne mai ramine... sa ne veselim... altfel, ce rost ar mai avea viata asta?!

Arktule, mai babute vesele decit ...tineri depresivi!

Trimis de: Arktu pe 14 Nov 2004, 06:49 PM

care tineri depresivi??

Trimis de: Minerval pe 14 Nov 2004, 07:49 PM

Tinere Arktu vin si te ciufulesc, nu te mai adresa cu apelative gen babe ori babute, nici la diminutiv, nu este cazul, daca ma intelegi. Mai degraba, citeste mai mult, analizeaza in detaliu si formeaza-ti o opinie care sa te reprezinte. Use your mentality, wake up to reality, cum ar zice Sinatra. Randurile afisate nu au rol ofensator ori moralizator, ele sunt aplecate amical, in semn de prietenie. As mai sta la un zambet-doua, dar sunt putin mahnit din alte experiente recente, incat mi-e greu sa mai scriu. Nu e vina ta, e a mea. O seara buna.

Trimis de: Diana-Maria pe 16 Nov 2004, 08:47 PM

Habar n-aveam ca Minerval are stofa de cavaler.
Melindo, onoarea ne e salvata.
Multumim, cu plecaciuni, cavalere, ca ne-ai sarit in aparare.
Arktule, sa nu fii suparat pe Minerval. E cavaler din fire si a simtit nevoia sa treaca in apararea unor ,,domnite'' trecute de ,,30", dar cu inima tinara.

Trimis de: Arktu pe 17 Nov 2004, 01:44 AM

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Nov 2004, 02:08 AM

Sa nu va-mpinga pacatul sa fa faceti frizurile in batatura mea...
Acum urmeaza pupaturile si impacarea, altfel aveti de-a-face cu mine.


Un citat care mi-a placut. L-am primit astazi, de la prietena mea, Lulu:

"Multumirea aduce fericire chiar si in saracie.
Nemultumirea aduce saracie, chiar si in bogatie."

(Confucius)
Timpul pentru nani acum...

Trimis de: Diana-Maria pe 26 Nov 2004, 01:00 AM

Cine moare?

de PABLO NERUDA


Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta... cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o
data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Trimis de: Arktu pe 27 Nov 2004, 12:43 AM

Trimis de: melinda pe 29 Nov 2004, 09:40 AM

Trimis de: Diana-Maria pe 29 Nov 2004, 11:03 AM

Hm... Pai,daca dragostea e sincera, ce mai conteaza sexul?!


Melinda, baietii o sa se pupe pe obraz... cast... asa,ca mafiotii !

Trimis de: Arktu pe 3 Dec 2004, 02:09 AM

Tin sa va anunt ca sunt in viata si intreg!
Dar asta nu inseamna ca puteti sa incercati si voi "sportul" asta fara vreun risc.

Trimis de: Diana-Maria pe 3 Dec 2004, 02:38 AM

Care sport, Arktule, mama?!

Trimis de: Diana-Maria pe 6 Dec 2004, 11:22 PM

La mine nu a venit Mos Nicolae...
Poate Mos Craciun o sa vina... sper...
Mi-e dor de anii in care imi puneam cizmulitele curatate-luna pe fereastra dormitorului... si le gaseam dimineata pline de portocale si ciocolata...