Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 17 Aug 2003, 01:40 PM

Aici veti putea citi ganduri si amintiri din viata lui Death Rose - "un locusor unde sa spun ce am pe suflet - un jurnal deschis unde sa scrie si altii, daca vor".

Lectura placuta!

Trimis de: Rose pe 18 Aug 2003, 11:21 AM

Aiurite rau zilele astea...m-am purtat exact ca un copil. Unul rasfatat, nervos...de-a dreptul isteric uneori. Consecinta? M-am razbunat pe calculatorul meu, am facut niste prostii(nici eu nu mai stiu ce ) si concluzia este ca tatal meu a trebuit sa-l formateze. Si asa au zburat toate lucrurile mele. Muzica, poze, multe referate, eseuri si proiecte, mail-uri...Cred ca as putea s-o iau ca un nou inceput. Sper macar.
Dar au fost si momente frumoase. Au fost zile de liste. In care i-am pus pe toti prietenii mei sa faca chestii de genul "xx lucruri care nu-mi plac la tine si xx lucruri care imi plac la tine". Si cum e ziua mea in curand si eu voi fi complet singura in Bucuresti, prietena mea de suflet(trebuie sa-i gasesc un nume, o porecla sa nu spun toata sintagma asta mereu) si-a facut lista pe o felicitare. 25 de lucruri care-i plac la mine...asta cu toata modestia(inexistenta ) de rigoare:
1. your smile
2. felul cum te imbraci
3. faptul ca esti desteapta(oare??)
4. faptul ca ai simtul umorului(??)
5. faptul ca esti modesta, bine-crescuta, cinstita si corecta
6. faptul ca avem gusturi cel putin asematoare
7. faptul ca pot uneori sa te entuziasmeze lucuri simple si neimportante si poti sa redevii serioasa daca vezi ca sunt suparata
8. felul cum te uiti la mine cand vezi ca ceva este in neregula
9. faptul ca-mi ghicesti pe fata sentimentele
10. faptul ca ma cunosti asa de bine(include 9)
11. faptul ca ai constiinta
12. felul in care nu stii cum sa te porti cu mine cand am nervi
13. faptul ca ma lasi sa stau tot timpul cu capul in poala ta cand sunt suparata
14. faptul ca ieseai cu mine afara cand era foarte frig, ploua sau ningea chiar si atunci cand erai racita si/sau te durea capul
15. faptul ca ai cateodata niste idei trasnite de-mi sta mintea in loc
16. faptul ca in 98% din cazuri stii ca e momentul sa-mi oferi un servetel
17. faptul ca incerci tot timpul sa rezolvi conflictele oamenilor(si la ce m-ajuta???)
18. in general, faptul ca-ti pasa
19. in particular, faptul ca-ti pasa de mine
20. faptul ca esti tot timpul "acolo" langa mine
21. faptul ca ai avut rabdare sa m-asculti si sa ma intelegi tot anul asta
22. faptul ca gandim aceleasi lucruri uneori in acelasi timp; sincronizarea noastra
23. felul cum te smiorcai(nu faptul ca o faci)
24. faptul ca intotdeauna ma simt mai bine dupa ce-ti spun problemele mele
25. faptul ca imi copiezi "ticurile nervoase" astfel incat sa nu ma mai simt "aia nebuna"

Poate lista asta era un pic cam personala si sentimentala si nu trebuia sa o pun aici, dar a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat de multa vreme si simteam nevoia sa spun si eu cuiva de existenta ei. In curand, lista lucrurilor pe care oamenii din jurul meu le detesta la mine(foarte lunga).

Trimis de: Rose pe 18 Aug 2003, 08:30 PM

Sunt acasa, in linistea camerei mele(cat de liniste poate fi avand in vedere ca stau in centrul Bucurestiului). S-ar zice ca as putea sa-mi fac ordine in ganduri. Ca as putea sa le strang pe toate, sa le astern pe hartie. Sa spun mai mult decat niste cuvinte fara sens. Sa spun ce simt, ce gandesc. Sau poate ca dincolo de ganduri negre si sentimente de deznadejde nu mai e nimic? Poate asta sa ne defineasca in totalitate? Oare oamenii care ma cunosc(nu ma refer la cei aproape de mine) pot spune altceva despre mine decat deprimata, plictisita, sictirita, isterica? Si, in fond, a cui e vina? A mea pentru ca sunt timida si nu ma pot incadra in "societate" sau a lor pentru ca nu m-au ajutat in nici un fel? Si daca as stabili a cui e vina, la ce m-ar ajuta? Si daca toate intrebarile astea pe care mi le pun ar capata deodata un raspuns, ce s-ar intampla? Gandurile mele ar curge mai logic? Viata mea sau a celor din jur ar fi mai frumoasa? As fi intr-un fel multumita? As inceta sa caut alte si alte intrebari? As fi fericita? Sau, mai bine pusa intrebarea, ce m-ar face fericita? Pentru o extindere completa: ce-i face in general pe oameni fericiti? Cu adevarat fericiti? Acum imi vin in minte doua citate. Primul e din "Adam si Eva" a lui Rebreanu: "fericirea adevarata e totdeauna o clipa. Mai multa n-ar putea indura firea omului " si al doilea e din "Climate"-A. Maurois: "fericirea e doar un ragaz pe care ti-l lasa nelinistea". Concluzia:doar un moment, niciodata mai mult. Nu fericiti pana la adanci batraneti. Fericiti 5 minute. Daca ai noroc. Daca stii sa-ti construiesti viata in asteptarea clipei. Cred ca am pus o caramida gresit pe undeva.

Trimis de: Mihai pe 18 Aug 2003, 08:39 PM

QUOTE

a facut lista pe o felicitare. 25 de lucruri care-i plac la mine...asta cu toata modestia(inexistenta  ) de rigoare:

Foarte interesante. Si se vede ca sunt spuse din suflet.
Mi-a placut asta:

Ehhh...se mai intampla ca omul sa nu aiba servetel la indemana in 2% din cazuri, nu?

Trimis de: Rose pe 18 Aug 2003, 08:50 PM

Nu, culmea e ca nu raman niciodata fara servetele. Dar uneori pur si simplu nu are nevoie. Exces de zel din partea mea.

Trimis de: bdl pe 18 Aug 2003, 09:02 PM

E vreo deosebire intre servetele si hirtie igienica?

Trimis de: Rose pe 18 Aug 2003, 09:36 PM

Denumirea. Si forma de prezentare.

Trimis de: Mistinguett pe 19 Aug 2003, 12:30 AM

DeathRose, vreau si eu o prietena ca tine! Sau macar una ca prietena ta, caci mai rar o prietena care sa aprecieze atatea lucruri...

Trimis de: Rose pe 19 Aug 2003, 01:50 AM

Cu cea mai mare placere, Misti. Dar nu vrei sa vezi si lista de "NU ne place la tine"?

Trimis de: Mistinguett pe 19 Aug 2003, 02:55 AM

Ba chiar sunt curioasa...

Trimis de: Rose pe 19 Aug 2003, 01:43 PM

Plec...in sfarsit, mai iau si eu o pauza de oras. Cateva zile, undeva pe langa Bran, la o prietena. Departe de aglomeratie, departe de autobuzele populate cu minoritari, departe de parintii mei, departe de calculator, cu putin noroc, si fara acoperire la mobil. A...si am uitat ce era mai important! Joi ma duc la concert, sa-i vad pe baietii de la Vama Veche! Asa ca maine pe vremea asta, imi voi lua bagajul si ma voi urca in tramvai spre casa prietenei mele.
La sfarsit, special pentru Misti, lista de "NU", impartita pe puncte si subpuncte cum fac eu mereu:
I. de la A.
1. faptul ca fumez prea mult(o sa-mi scoata peri albi baiatul asta )
2. faptul ca ascult o muzica cam "deplasata"(?)
3. faptul ca ma supar prea usor
4. faptul ca citesc prea mult(oare?)
5. faptul ca nu tin cu Rapid
6. faptul ca nu-mi plac manele
7. faptul ca folosesc puncte si subpuncte care-l ametesc de tot

II. de la I.
1. faptul ca ma smiorcai
2. faptul ca ii spun de tot felul de filme si melodii de care n-a auzit niciodata, asigurand-o ca le stie
3. faptul ca-mi plac revistele
4. faptul ca imi pasa prea mult de sentimentele celorlalti
5. faptul ca incerc sa-i impac pe toti
6. faptul ca sunt uneori pisaloaga
7. faptul ca stau pana noaptea tarziu in fata calculatorului si dupa aceea ma plang ca mi-e somn
8. faptul ca ma doare tot timpul capul
9. faptul ca ma plang tot timpul ca-s ragusita cand de fapt nu e asa
10. mama mea-e prea de treaba
11. tatal meu-sta tot timpul pe capul meu si dup-aia am nervi
12. faptul ca atunci cand sunt suparata, ma enervez si daca nu zice nimic si daca zice ceva
13. faptul ca vara intarzii tot timpul
14. faptul ca dau banii pe prostii
15. faptul ca pot gasi intotdeauna ceva care sa ma nemultumeasca

III. de la Al.
1. faptul ca nu suport sa fiu contrazisa
2. muzica pe care o ascult si pe care ea nu o suporta
3. faptul ca ajunge tot timpul inainte mea si trebuie sa ma astepte
4. faptul ca ii pun tot timpul "intrebari filozofice si existentiale"
5. faptul ca nu il prea agreez pe prietenul ei
6. faptul ca iau lucrurile prea in serios si dramatizez de multe ori situatia
7. faptul ca am o fire schimbatoare si nu stie niciodata cum sa ma ia
8. faptul ca uneori pur si simplu am chef sa stau, sa zac fara sa fac nimic
9. faptul ca imi place iarna si incerc tot timpul s-o provoc la batai cu bulgari(fara rezultat...)

Cand aflu ce mai au si ceilalti de zis, lista se va continua...

Trimis de: Mihai pe 19 Aug 2003, 02:17 PM

Excursie placuta!

Trimis de: Mistinguett pe 19 Aug 2003, 06:11 PM

DeathRose, distractie placuta "pe langa Bran"!
Din toate listele alea, nu as avea o problema decat cu intarziatul. In rest, nu vad nimic prea grav (in traducere, relele alea le am si eu)

Trimis de: Rose pe 19 Aug 2003, 10:15 PM

Multumesc, multumesc! Sper sa fie bine, sper sa fac si niste poze frumoase sa am cu ce ma mandri dupa! Intre timp, versurile unei melodii pe care o ascult acum:

Black Sabbath-"Planet Caravan

We sail through endless skies
Stars shine like eyes
The black night sighs
The moon in silver trees
Falls down in tears
Light of the night
The earth, a purple blaze
Of sapphire haze
In orbit always
While down below the trees
Bathed in cool breeze
Silver starlight breaks down the night
And so we pass down by the crimson eye
Of great god Mars
As we travel the universe

Trimis de: Gabriel pe 20 Aug 2003, 09:41 AM

Rose , viata ta mi-a adus aminte de un film extraordinar....High Fidelity , cu John Cusack in rolul principal. Personajele din film isi faceau rezumatul vietii in liste...mai exact in topuri. Top 5 iubite pierdute , top 5 melodii punk , top 5 bla bla bla.

Asa ca poate ne faci si tu....top 5 al filmelor preferate , melodiilor preferate , baietilor pe care i-ai iubit , petrecerilor la care ai fost....etc.
Hai...ca vad ca iti face placere sa intocmesti asa ceva....iar noua ne face placere sa te citim.

Trimis de: Rose pe 20 Aug 2003, 11:03 AM

Da, stiu filmul. E printre favoritele mele. Ideea de la asta a pornit; citeam un articol despre cel mai nou film al lui John Cusack si mi-am adus aminte de topurile sale. Na, ca am fost descoperita! Ma bucur ca ii mai place cuiva filmul, de obicei cand ii povestesc cuiva de el, se cam uita urat la mine... poate pentru ca nu a trecut prin cinematografe mai intai.
Pana ne mai revedem, lucruri si persoane de care mi-e dor:
1. marea...eh...au trecut deja trei saptamani de cand m-am plimbat ultima oara prin Constanta. Deocamdata, trebuie sa ma multumesc cu poze. Poate totusi mai prind si eu inca 3 zile. Nici macar nu vreau sa fie soare, sa fac plaja.
2. excursiile cu autocarul. Cand toata lumea era moarta de oboseala si cei care nu puteau sa doarma vorbeau, tinand tot autocarul treaz sau urlau: "pauza de tigara!!!!"
3. cei dragi mie. Sa-i vad pe toti stransi la un loc, zambitori si pusi pe vorba.
4. ploile torentiale. A trecut mult...e simte nevoia.
5. A. Pentru ca e plecat tot timpul si cred ca nu ne-am mai vazut de 2 luni. Telefonul nu ne-ajuta si internetul...doar cand mai vine cateva ore in Bucuresti.
6. serile in care citeam pana pe la 2-3 noaptea(nu ca acum cand pierd vremea la calculator)
7. M. Prietenii stiu de ce.
8. putinii profesori de treaba pe care i-am avut in astia 2 ani de liceu si care acum au fugit unde au vazut cu ochii
9. "La Taclale". Pentru ca e in Constanta, se asculta rock si fitele nu-si au locul.
10. eu, cand eram copil. Pentru ca eram mai linistita, mai optimista, mai iubita.

Pana data viitoare, sa fiti cuminti.

Trimis de: black ice pe 22 Aug 2003, 12:04 AM

parca m-am citit pe mine.....ganduri, idei, marea, Adam si Eva, si chiar si La Taclale....ce ciudat... :smilie_care_zambeste_ca_si_avatarul_meu:

ps: ce reprezinta avatarul tau? de vreo 2 zile ma intriga....

Trimis de: Rose pe 29 Aug 2003, 11:26 AM

Ce reprezinta avatarul meu...e o poza pe care am gasit-o pe un site. Sincer, nici eu nu-mi dau seama prea bine ce este ; mie mi se pare ca e marea, d-asta mi-a placut atat de mult. Daca vrei sa vezi varianta originala: http://www.fototur.com/greece/thessaloniki/679+5419949+8alassa1.jpg.

Trimis de: Rose pe 29 Aug 2003, 11:59 AM

Epilog

De-as putea sa scriu ceva coerent, as scrie. Daca mi-as putea face ordine in ganduri, as face-o. Dar nu pot...si dintr-un motiv diferit de cele obisnuite: sunt fericita. Multumita. Plecarea asta la munte a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut vreodata. Pentru ca timp de 8 zile am fost linistita. Am descoperit cat de bine e sa fii iubita. Ca exista oameni cu adevarat buni pe lumea asta, carora nu le pasa de aparente, care vad prin tine ca prin sticla si isi dau seama ca poti avea si suflet. Am vazut ce-nseamna naturaletea, sinceritatea. Mi-am dat seama ca eu sunt inca un copil si probabil asa voi fi intotdeauna. Un copil care nu-si poate stapani lacrimile cand cei din jur ii fac o surpriza placuta. Un copil care se emotioneaza imediat pentru un boboc de trandafir pe care o mama mi-l da ca si cum as fi fiica ei. Un copil care marti seara a ridicat ochii tristi de la foc pentru a vedea ca cei din jur se chinuisera toata dup-amiaza sa-i faca un tort de ziua sa. Si care a plans de fericire. Din toata inima. As fi vrut sa-mi gasesc cuvintele sa le pot multumi. Sa le pot spune ca este cel mai frumos lucru pe care l-a facut cineva pentru mine. Sa le zic cat de mult inseamna pentru mine ca s-au gandit la mine. Dar parca stiu ca cele cateva fraze baiguite printre suspine au avut sens pana la urma.

Dar nu exista fericire fara tristete. Tristete pentru ca am vazut cat de absurzi sunt oamenii carora le pasa de orice zic ceilalti. Oamenii care cand si-au stabilit un scop, vor cauta sa-l atinga chiar daca se autodistrug. Tot raul spre bine. O sa incerc acum sa-mi ridic capul si sa scap de complexe. Sa nu ajung ca V. vreodata. Sa-mi repet de o mie de ori ca eu sunt cea mai importanta si ca increderea in mine este tot ce am mai scump. Sa-nvat sa ascult mai mult, sa vad mai mult si sa gandesc mai mult.

Dar sa las lucrurile triste. Sa povestesc despre concertul Vama Veche. Desi nici eu nu stiu ce sa povestesc mai repede. Am recunoscut da la primul acord "V.S.T.". Mi-au dat lacrimile la "De ce?" si la "Ana" si "Copilul si durerea" deja plangeam. Mi-am curatat sufletul atunci. Si n-a ramas decat multa iubire pentru cei din jur. Multa speranta. Luciditate. Liniste in suflet. Am ragusit, am facut febra musculara...dar ce bine m-am simtit!

N-o sa fac ca de obicei. Nu o sa mai incerc sa retraiesc senzatiile din ultima saptamana. Pentru ca tigarile nu mai sunt la fel ca cele fumate pe fuga dupa tufisuri cu Br. Pentru ca oboseala nu mai este aceeasi cu cea de dupa 8 km dus-intors Bran. Pentru nu mai e asa distractiv sa iau bataie la table si la septica ca atunci cand stateam pe prispa pana pe la 2-3 noaptea. Pentru ca sa beau noaptea ultimul strop de cola(tot cu Br.) deja imi provoaca insomnii. Zilele astea voi putea dormi pana la ce ora vreau eu fara sa fiu deranjata, voi face bai calde in cada mea, voi sta din nou in fata calculatorului. Dar nu voi mai avea 6 caini puricosi(Copilu', Gaga, Gogu, Fetita, Lolita, Kitzi ) care sa se lipeasca de mine si pe care sa-i mangai. E bine sa ai amintiri frumoase. Si e bine sa stii ca cineva te iubeste si acum ii este dor de tine. Parca m-as intoarce. Poate in iarna.

Trimis de: black ice pe 29 Aug 2003, 09:57 PM

oarecum, acelasi lucru l-am simtit si eu la banchet...niste oameni minunati m-au facut sa ma simt bine, iubit....sa-mi dau seama ca exista "cineva" caruia chiar ii pasa de mine...e minunat sentimentul...cred ca am descris acea seara pe jurnalul meu, caci am un sentiment de deja-vu

iar acum, curiosul din mine nu se poate abtine sa nu intrebe: semnatura din ce melodie tie?

Trimis de: Rose pe 29 Aug 2003, 10:52 PM

Versurile din semnatura sunt din "King Nothing"-Metallica; sunt acolo, pe caiete, pe usa dormitorului pentru a-mi aminti mereu ca ce "am" acum mi-am dorit la un punct si merit tot cu varf si indesat. Eh, hai ca acum m-a pocnit patetismul. O sa revin cand voi asculta niste muzica mai putin melancolica.

Trimis de: black ice pe 29 Aug 2003, 10:56 PM

Exista asa ceva in aria rock-ului, ca si eu demult caut?

Trimis de: Rose pe 29 Aug 2003, 11:13 PM

Eh...noul album Metallica, de exemplu...

Trimis de: Gabriel pe 30 Aug 2003, 12:14 AM

Salut , Death Rose !

Ia incearca sa tragi de pe kazaa The Smiths - I know it's over. O formatie britanica,despre care ti-am vorbit si azi la pranz. Versurile din semnatura mea sunt din melodia pe care tocmai ti-am recomandat-o.

Ascult-o si mai vorbim !

Trimis de: Rose pe 30 Aug 2003, 12:57 AM

Cata schimbare de azi la pranz pana acum. Starea mea de acum...greu de descris...citeam jurnalul lui black ice(sper ca nu se supara ca i-am scris cu litera mica nick-ul), ascultam "Visare". Si mi-am adus aminte de ce-mi zicea I. mai demult intr-un bilet: "inchide ochii ai curaj, voi bea picatura care-ti trece pe obraji, vei uita...probabil ca pur si simplu am nevoie de cineva care sa-mi spuna si mie asta". Da, si eu. Am mare nevoie. De fapt, am pe cineva langa mine. Dar...cum ma pot juca cu sentimentele lui? Cum pot sacrifica prietenia noastra pentru ca ma simt singura si mi-e dor sa fiu tinuta in brate? Cum m-as mai putea uita apoi in ochii lui? Cum sa mint frumos cand stiu de fapt ca nu el e cel de la care imi doresc sa aud cuvintele astea?
DeathRose...e un nick des intalnit...nimic original...initial am vrut sa fie DeathAngel...dar nu sunt un inger. Sunt mai degraba un trandafir: la prima vedere, totul e in regula si frumos, dar apoi simti spinii. Si moartea...poate pentru ca nu inteleg viata.
De fiorul pe care l-a simtit black ice cand a vazut ce focul a refuzat sa arda...l-am simtit si eu. Cand vedeam cum bucati de vise se implineau intr-un mod ciudat. Cand vedeam pe cineva care-i semana. Cand citeam ceva care-mi aducea aminte de vremuri trecute. Cand ma regaseam in vreo secventa dintr-un film.
Incerc sa nu alunec iar pe panta melancoliei, dar nu stiu daca voi reusi in seara asta. Incerc sa-mi aduc aminte ceva ce a zis Tudor Chirila la concert: oamenii destepti privesc in sus. Imi repet asta mereu. Ca ar trebui sa-mi mai ridic capul de jos.
Of, gata. Ma dor ochii, mi-e somn, trebuie sa ma duc sa ma culc.

All day
Staring at the ceiling
Makin' friends with shadows on my wall
All night
Hearing voices telling
Me that I should get some sleep
Because tomorrow might be good for something
Hold on
Feeling like I'm headed for a
Breakdown and I don't know why

Well, I'm not crazy
I'm just a little unwell
I know right now you can't tell
But stay a while and maybe then you'll see
A different side of me
I'm not crazy
I'm just a little impaired
I know, right now you don't care
But soon enough you're gonna think of me
And how I used to be

Trimis de: Rose pe 30 Aug 2003, 11:28 PM

Multumesc mult pentru recomandare, Moshule! E superba melodia!

Trimis de: Gabriel pe 30 Aug 2003, 11:45 PM

pt. azi iti recomand Belle & Sebastian - Get me away from here , I'm dying . Am o grama' de recomandari (peste 1000 daca stau sa ma gandesc).

iar de la The Smiths...vreo 15 melodii. dar nu te mai chinui cu kazaa. tzi le dau eu ..ca le am pe cd.
Ma bucur ca ii gasesti superbi pe The Smiths. sunt de aceiasi parere cu tine.

Trimis de: Rose pe 31 Aug 2003, 05:38 PM

M-am saturat....da, m-am saturat...de mine si de voi, de tine si de noi, de noi, noi, amandoi...
M-am saturat de "destepti" care-si dau cu parerea, care cred ca stiu totul, care sunt zei, a caror parere este un adevar universal. De cei care cred ca experienta garanteaza inteligenta. De cei care sunt destepti, o stiu si le scot celorlalti ochii cu asta. M-am saturat de mine pentru ca si eu imi dau cu parerea despre toate si despre toti. Ma consolez cu ideea ca n-am incercat niciodata sa-mi impun punctul de vedere, am incercat cu vorba buna, m-am luptat o vreme cu morile de vant si, apoi, am renuntat.
M-am saturat de prosti. Care, pe deasupra, mai sunt si ingamfati. Care au vederi limitate. Si nu-si dau seama ca sunt prosti.
M-am saturat de cei care au uitat sa fie oameni. De cei care doar gandesc, fara sa simta. Care au un bulgare de gheata in loc de suflet.
M-am saturat de optimistii care nu vad viata decat in roz si topaie fericiti in jurul meu spunandu-mi sa zambesc.
M-am saturat de pesimistii care atunci cand iti zic "o sa ploua" cand afara e senin chiar vorbesc serios. Si care se uita la tine cu fata aia de "du-te si te-mpusca" doar pentru ca le-ai aruncat o privire.
M-am saturat de cei care cred ca sunt o alta adolescenta cretina. Sau de cei care cred ca sunt "fetita lu' mama si a lu' tata". M-am saturat de cei care nu inteleg cine sunt si ce vreau.
M-am saturat de cei care nu inteleg ca vreau sfaturi, nu ordine sau "pilde de viata". M-am saturat de cei care ma invata pe mine ce e bine si ce e rau.
M-am saturat de cei care se cred mai destepti sau mai prosti decat mine. M-am saturat de cei care cred ca trebuie sa se poarte intr-un fel anume cu mine pentru ca am doar 17 ani si mai sunt si fata pe deasupra.
M-am saturat de paznicii de la Hotel Minerva care se iau de mine de fiecare data cand trec p-acolo.
M-am saturat de fani, de bigoti, de xenofobi, de rasisti, de lenesi, de rasfatati, de fitosi, de parveniti, de mincionosi, de ipocriti, de egoisti, de posesivi, de cei care cred ca a citi o carte e un sport extrem, de cei care nu respecta dreptul fiecarui om de a avea spatiul sau privat. M-am saturat de cei care nu fac diferenta intre a fi ateu si a fi satanist. M-am saturat de pop-up-urile astea. Astea chiar ma calca pe bataturi.
M-am saturat de patul meu de-acasa...
M-am saturat sa raman fara tigari in cele mai nepotrivite momente. M-am saturat sa n-am ce face. M-am saturat sa n-am curaj sa iau telefonul si sa sun. M-am saturat sa n-am incredere in mine, sa fiu timida in momente nepotrivite sau sa fiu complexata. M-am saturat sa fiu mereu la mijloc. M-am saturat de extreme.
I'm so sick of speaking words that no one understands...is it clear enough that you can't live your life alone?...I can hear you whisper, but you can't even hear me screaming...
Ah...foarte important...m-am saturat pana peste cap de mama mea care critica muzica pe care o ascult, felul in care ma imbrac si atitudinea mea fata de viata sub motivul ca am fost influentata de altii...

Trimis de: Mihai pe 31 Aug 2003, 06:26 PM

De-asta te-ai saturat?

Trimis de: Rose pe 31 Aug 2003, 06:36 PM

Nu. Sau nu inca..

Trimis de: black ice pe 1 Sep 2003, 12:34 AM

iaca, apar si eu la spartul targului cu doua, mici, intrebari - sper sa nu fie cu suparare

1. Versurile citate in ante-penultimul post din ce melodie sunt?
si 2.

Cine esti si ce vrei? - intrebare pusa cu o voce inceata, aproape timida, calma si serioasa. asta ca sa nu existe confuzii

Trimis de: Rose pe 1 Sep 2003, 01:05 AM

La prima intrebare, daca nu sunt prea adormita sa-mi mai dau seama care e antepenultimul meu post, versurile sunt din "Unwell"-Matchbox20.
La a doua... ...pai, a fost bine ca ai specificat tonul vocii. Cine sunt...recunosc, exprimarea a fost cam rasuflata. Ma refeream la cazul general cand cei din jur isi fac o parere gresita despre mine si ma judeca, cand ceea ce spun nu este inteles. Sa-ti dau un raspuns exact...mi-e cel putin greu, pentru ca si eu incerc sa aflu. Filozofii d-ale mele in miez de noapte...nu sunt sau, macar, incerc sa nu fiu tot ce am zi mai jos(ma rog, cred ca e sus de fapt). Daca nu te-am lamurit in nici un fel, pot sa incerc sa detaliez.
Si de ce sa fie cu suparare? Ma bucur ca nu vorbesc de nebuna de una singura p-aici...sau...mai stii?

Trimis de: black ice pe 1 Sep 2003, 01:20 AM

acesta este unul lucrurile care nu se vor intampla niciodata pe Han: sa vorbesti singura. intotdeauna se va gasi cineva care sa te asculte indiferent ce ai avea de zis - cel putin asa a fost pana acum si cred ca la fel va fi si inainte.

acum, chestia cu lamuritul e destul de relativa in sensul ca niciodata mai multe detalii nu strica insa, da, in mare inteleg ce vrei sa spui

noapte buna, btw

Trimis de: Rose pe 1 Sep 2003, 12:00 PM

Pai...eu ce sa zic? Buna dimineata(buna ziua ar fi mai bine) ca noaptea a fost cam alba
Acum...chiar m-a pus pe ganduri intrebarea "cine esti si ce vrei". Mi-am adus aminte de un film, cred ca "Anger Management" se numea...la un moment dat, personajul lui Jack Nicholson il intreaba pe cel al lui Adam Sandler cine este. Primul raspuns a fost numele si ocupatia, replica a fost: "te-am intrebat cine esti, nu cum te cheama si cu ce te ocupi"; a doua varianta a fost descrierea personalitatii, din nou gresit. Si o tineau ei asa vreo 5 minute, faza se vroia amuzanta, dar pe mine m-a speriat mai mult.
Cine sunt eu...nu ma pot abtine sa nu dau niste versuri: "I'm just a dreamer, I dream my life away". Cred ca asta ar raspunde cel mai bine la intrebare.
Si acum, dupa celelalate criterii, numele... e pe undeva, pe la "Sa invatam sa ne prezentam". Sunt eleva in Bucuresti la un liceu cu profil mate-info. Bleah...eu as fi vrut sa fiu la ceva pe profil uman, dar, deh..."trebuie sa te gandesti la viitor; ce mai faci in ziua de azi cu filologie sau stiinte sociale?". Poate eu as fi facut ceva, desi ma indoiesc. Sa-mi descriu personalitatea, ar fi multe lucruri de zis, majoritatea neinteresante. Ceea ce ma caracterizeaza e ca tot timpul oscilez intre doua extreme, uneori cu opriri si pe la mijloc. Visatoare si realista, melancolica si entuziasta, linistita si agitata, confuza si perspicace(desi cam rar in ultima vreme ), timida si aroganta. Si multe asemenea.
Ce vreau...multe, foarte multe. Deocamdata, m-as multumi cu putina incredere in mine. Si ceva mai multa coerenta.

Trimis de: black ice pe 1 Sep 2003, 10:15 PM

"I'm just a dreamer" - era de ajuns sa-mi spui si ma lamuream pe deplin
Si da, la personalitate se refereau acele intrebari, nu la "statutul social"

hehe, stiinte sociale am terminat, si pot sa-ti spun ca a fost foarte misto - iar asta o spun serios, nu ca sa-ti fac sange rau

btw, vorbesti de coerenta? crede-ma, ai destula. i mean, just take a look at my post

Trimis de: Rose pe 2 Sep 2003, 01:08 AM

Eh...oricum nu mai are rost sa-mi fac sange rau...deja au trecut 2 ani si nu prea mai am ce face...
In ceea ce priveste coerenta, am cautat special o aberatie pe care o ziceam intr-un mail, candva prin noiembrie cand m-apucasem sa fac psihologie gen Mihaela Tatu: "tu ai crezut ca diferit si cu cat crezi ca de fapt te-ai inselat, la un moment dat vei realiza ca e chiar diferit si nu te-ai inselat". Prosteli... bine c-au trecut momentele alea...

Trimis de: Rose pe 4 Sep 2003, 12:13 AM

Ati avut vreodata sentimentul ca cineva iti citeste gandurile? Ca ti le fura mai bine zis...si apoi ti le spune lumii intregi, mai frumos, mai sincer, mai emotionant decat tu ai putea vreodata? Intotdeauna mi s-a parut imposibil sa mai existe persoane care sa gandeasca sau sa simta la fel ca mine. Poate si din ingamfarea mea copilareasca de "nimeni nu mai e ca mine, nimeni nu ma poate intelege".
Toata viata mi-a fost frica de un lucru: sa nu fiu suficient de buna. Sa-i dezamagesc pe cei din jur, sa fiu mediocra, sa fiu privita de sus de cei pe care ii admiram. Si acum mi se intampla tot timpul asta, dar nu mai are acelasi impact. Niciodata n-am stiut prea bine ce vreau. Pur si simplu vedeam ceva, imi placea, vroiam si eu, nu-mi placea, respingeam. Am trecut prin faza in care vroiam sa fiu printre "the popular kids". Apoi cand am vrut sa fiu pur si simplu privita altfel de cei pe care ii consideram prietenii mei. I-am considerat oamenii ideali si mi-am dorit din tot sufletul sa fiu ca ei. Apoi am intrat la liceu. Incet, incet, am inceput sa cunosc lumea mai bine. Sa vad ca toti suntem niste simpli oameni. Unii sunt intr-adevar de admirat, dar nu trebuie sa-mi doresc cu orice pret sa fiu ca ei.
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta...nu stiu de ce, dar de vreo 2 ani incoace imi vin mereu in minte versurile astea acum, la inceputul lui septembrie. Cat as vrea sa poata sa fie asa... sa mi se acopere inima...acum cand incepe scoala. Cand trebuie sa revin la viata, cand voi da din nou nas in nas cu temerile mele. Sa nu mai am o alta iarna ca cea de anul trecut...poate sa pot sa fiu pusa la hibernare pana vara viitoare cand ma voi putea trezi la viata. Ploua. Ce-as vrea sa ma pot plimba pe strada acum. Sa fiu iar singura cu gandurile mele. Ganduri de care fug cat pot de tare si de care am nevoie in egala masura. Gandurile mele...caci sunt tot ce am...tot ce sunt...Sau sa nu fiu singura...sa pot sa fiu tinuta in brate...iar vise...
Black Ice povestea de visul sau...mi s-a intamplat sa visez mai multe zile la randul lucruri foarte asemanatoare...lucruri care imi doream si inca imi mai doresc din tot sufletul sa se intample. Si ma trezeam dimineata si incepeam sa plang in nestire. Pentru ca mi-as fi dat viata la schimb pentru visul ala. Si pentru ca nu se putea. Si trebuia sa ajung la aceeasi concluzie: visele sunt doar vise, nimic mai mult.
Dupa lungi chinuri, egoismul si suficienta au invins. Pe bucati, imi place de mine. Dar doar pe bucati...pentru ca toate ambalate...ma dau pe mine...Numai eu stiu cat de greu a fost pana am ajuns aici...la aceasta varianta imperfecta perfectionata...
Totdeauna am tanjit dupa un lucru: cineva care sa ma inteleaga. Asa cum sunt eu. Care sa nu ma intrebe "de ce?"...care sa inteleaga dincolo de cuvinte. Astazi am simtit asta mai mult ca oricand. Eram cu A., Al. si prietenul ei. Si dupa ce eu si A. ne-am despartit de ei, m-a intrebat: "cum poti fi atat de rea? Si fara motiv, inca". Am simtit cum mi se prabuseste pamantul sub picioare. Am baiguit ceva de genul: "da' nu e fara motiv" dupa care n-am mai putut sa zic nimic. Am nevoie de cineva care sa inteleaga ca a fi rautacioasa nu inseamna ca am un suflet rau sau asa ceva. Si revin la singurele persoane care au inteles cat de cat asta: I. si Br. Si ele cat vor mai fi langa mine...caci presimt ca in curand voi ramane singura...si fiecare pasare piere pe limba ei.

Trimis de: Mistinguett pe 4 Sep 2003, 02:19 AM

Nu stiu daca ceea ce-ti voi spune eu acum iti va bandaja sufletul un pic, dar sa stii ca asta e intentia.
Tu spui ca ai vrut "sa fii ca ei". Eu intotdeauna am vrut sa fiu altfel.
Tu spui ca ti-a fost teama "sa nu fii suficient de buna". Mie nu mi-a pasat niciodata de ceea ce crede lumea despre mine (am fost o "rebela" daca vrei, si in instantele cand am fost nevoita sa fiu "ascultatoare" am suferit cumplit).
Tu spui ca pe bucati, iti place de tine. Eu ma plac mai mult ca intreg, cand ma "desfac in bucati" nu ma mai impresionez atat de tare pe mine insami.

Am pus toate cele despre mine la trecut pentru ca de catava vreme am descoperit ceva ce vad ca ai descoperit si tu - dar cred ca nu-i dai prea mare importanta. Si de-asta iti manjesc aici jurnalul, sa-ti atrag atentia ca nu care cumva sa minimalizezi asta: Toti suntem niste simpli oameni - mai mult sau mai putin simpli sau complicati, cu metehnele noastre si frumusetile noastre, cu ganduri, vise, dorinte. De a fi acceptati, de a fi iubiti, de a fi apreciati.
Nimic mai simplu de atat. Accepta, iubeste, apreciaza. Asta e tot ce ai de facut. Si pun pariu (dau o prajitura buna cu prima ocazie) ca daca incerci exercitiul asta, ai sa fii uimita de cata lume care te intelege ai sa intalnesti.

A, si aia cu "a venit, a venit toamna..." - i-am cantat-o si eu sotului meu meu pe strada, luni - prima zi de toamna cand am tremurat de frig. Desi imi vine in minte doar pe vremea asta, iubesc cantecul si mesajul lui.

Trimis de: Rose pe 4 Sep 2003, 12:31 PM

Pai...n-ai ramas doar cu intentia...multumesc
Ieri eram ametita si data peste cap...macar acum a trecut.
Nu mi-ai manjit jurnalul, din contra. Incerc sa nu uit ce mi-ai zis...incerc sa si aplic. Si oricum, in ceea ce priveste prajitura, cred ca o sa ma apuc de gatit in curand cu retele tale Multumesc din nou pentru vorbele bune.

Trimis de: Afrodita pe 6 Sep 2003, 02:46 PM

Draga Death Rose si mie mi se intampla de multe ori. cel putin aici pe han, sa vad cum cineva care isi scrie propriile ganduri, parca le imbraca in manta frumoasa de toamna pe ale mele.Tot aici pe han am descoperit ca nu sunt singura altruista din lume, nu sunt singura pidosnica, melancolica , iubitoare si asa mai departe...Uneori ma gandesc: oare chiar suntem atatia oameni sau suntem de fapt o singura fiinta destramata in zeci de bucatele si aici ne-am reunit? Ne-am regasit , toate bucatelele si incercam sa formam acel tot...
Apropos de vise: mi s-a intamplat o singura data in viata mea sa visez ca cineva foarte drag mie imi spune te iubesc si chiar mi s-a adeverit visul in aceeasi zi.Cu acelasi decor, cu aceeasi oameni imprejur, in aceleasi circumstante...De atunci incoace mi s-a intamplat doar in noaptea asta sa visez ca altcineva drag imi spune te iubesc...Inca nu s-a adeverit visul, dar simt ca e pe cale sa se adevereasca...Si presimt ca va fi cam acelasi decor si in realitate ca si in vis....
Si, crede-ma, ca nu scrii "la pereti", intotdeauna te va citi si te va "auzi" cineva si va fi cineva care va simti ca tine si va fi cineva care te va intelege si-ti va fi alaturi si chiar va fi cineva care-ti va raspunde
Te pup cu drag

Trimis de: Rose pe 6 Sep 2003, 04:26 PM

Afro, ziceai si tu mai demult: e incredibil cum te pune pe picioare o vorba buna. Eh, eu am fost mai norocoasa...am avut una de la Misti si una de la tine, sa ma "remonteze". Ma simt bine ca exista cineva(sau, se pare, mai multi de cineva) care seamana cu mine, care ma asculta si, din cand in cand, mai imi da un sfat sau o incurajare. As vrea sa am si eu cuvinte sa va spun la fel cate ceva...din pacate, raman de multe ori "muta"

Cateva minute mai tarziu: se pare ca vorbele rele au un efect mult mai puternic asupra noastra...a fost de-ajuns o cearta cu mama mea sa "pic" din nou...of... macar nu mai e asa mult pana voi putea sa plec si eu, sa ma mut singura...sper, macar...

Trimis de: Afrodita pe 6 Sep 2003, 05:46 PM

Eh, iubita, la fel si eu cu cei din jurul meu...De dimineata s-a rastit bunica lu' iubi la mine si mie inca imi rasuna in urechi cuvintele ei...
Daca-mi permiti un sfat: din cate am inteles, ai doar 17 ani...Nu te muta singura acum, nu lua viata in piept la varsta asta, ai sa-ti plangi de mila pt asta la fel cum inca mi se mai intampla si mie uneori...Tot la 17 ani am plecat sa stau singura, din cauza certurilor interminabile cu tatal meu vitreg...Am crezut ca eu sunt cauza lor si ca, daca plec mama si sor-mea vor fi linistite fara mine si mai fericite....M-am inselat amarnic, nu numai ca nu a fost asa , dar , din contra, le-am facut si mai multe nopti albe si mai multe necazuri cu plecarea mea...Plus ca a-ti purta singura de grija nu e asa usor cum pare la prima vedere....E drept ca e comod sa faci curat cand vrei, sa te duci la scoala cand ai chef, sa umbli de nebuna pe unde vrei, sa uiti la ce ora ai plecat de acasa si ziua cand te-ai intors...Insa nu se compara frica faptului ca nu ai cu ce-ti plati chiria si intretinerea, frica si groaza noptilor in care esti singura, frica faptului ca nu osa-ti ajunga banii de scoala si mancare, nu mai vorbesc de haine ca deja e prea mult, cu acele mici placeri trecatoare...Nici nu stii si nici nu-ti doresc sa afli ce inseamna sa stai in gazda , sa nu gasesti servici , sa stii ca nu te poti descurca...Iti mananca nervii la maxim...Si astea sunt doar cateva aspecte negative ale convietuirii de capul tau de la varsta asta...Nu se pot pune in balanta "fericirile" traiului singura cu cele ale necazurilor si batailor de cap...Tu oricum poti face ce vrei, dar eu te sfatuiesc sa nu faci pasul asta...Mai asteapta, mai bucura-te ca atunci cand ajungi acasa, mama te asteapta cu masa pusa, bucura-te ca-ti mai spala sau iti mai face curat, bucura-te ca indiferent ce ti se poate intampla ai tai sunt acolo si nimic nu poate fi chiar atat de rau si de ireparabil....Bucura-te de clipele petrecute cu prietenii, dar si de reintoarcerea acasa, indiferent ca tre' sa fii la 8 seara in casa sau la 12....Crede-ma ca nimic nu se compara cu statul la parinti si cu grija lor fata de tine...Eu deja nu mai pot da inapoi, nu mai pot face absolut nimic ca sa repar ce-am gresit...E mult prea tarziu, tot ce pot face e sa merg inainte si sa incerc sa am un trai bun si s-o ajut pe mama...In rest, raman doar cu regretele ca nu am facut ce-a trebuit, ca m-am grabit sa fiu pe picioarele mele si, deja sunt satula de picioarele astea...Oricum, regretele mele nu-si au rostul de asta incerc sa nu regret nimic, desi cateodata e cam greu...Dar ar fi mai bine ca regretele astea sa nu existe si la tine, suflet mic si inocent ce esti!

Trimis de: Rose pe 7 Sep 2003, 07:36 PM

Aaaa ...ce-mi vine sa-l iau pe tatal meu de guler acum!!!! S-a asezat cateva clipe la calculator si mi-a inchis fereastra cu ce-am scris in ultimele 20 de minute...

Of...sa incerc sa-mi aduc aminte...acum am o invalmasala si mai mare in cap decat mai devreme...

Hable con ella
Desi ruleaza de ceva timp filmul, eu am apucat sa-l vad doar azi. Nu mai tin minte ultimul film care m-a impresionat asa...a trebuit practic sa ma tin de pereti sa ies din sala. Acum, la cateva ore dupa, imi vine o gramada de intrebari in minte. Prima: care este diferenta dintre iubire si obsesie? Care este granita dintre ele? Sau: oare suntem toti de fapt obsedati, dar putini o "iau pe aratura"? Sau: cat de departe ne poate impinge singuratatea?

Recitind niste mail-uri:

Din martie, de la A.: "legat de chestia aia cu datul inapoi de la lucruri serioase. Ce vrei sa spui ? Eu cred ca am fost destul de clar vineri. Problema este a ta ca nu vrei sa crezi. Cred ca ma repet dar tu vrei sa fii trista, bla, bla, bla. Ti-o faci cu mana ta. Tu nu vrei sa crezi ca cineva chiar tine la tine. Si doar pentru ca nu ti-a spus nimeni pana vineri ca esti frumoasa, asta nu inseamna ca nu trebuie sa te consideri astfel. Poate că in ochii altora nici nu esti. Asta nu conteaza. E de ajuns ca eu te consider astfel.'

Din august, de la I.: "pai sa vezi cum am perceput eu seara asta de joi... de parca ai fi cautat momentul in care sa ma dai dracului... de parca vroiai sa o faci si iti trebuia un pretext... si daca nu-ti intorceam spatele ce se intampla? Te-am mai intrebat asta o data si nu mi-ai raspuns... probabil ca dupa principiul “si tacerea e un raspuns” ar trebui sa inteleg ca mi-ai dat dreptate... mi-ai fi trantit in fata un “du-te dracului”... si tu nu sa te duci sa te impusti, ci sa te duci sa te calmezi putin... atata tot... la fel ca mine. Stii, e o vorba: e nevoie de 2 ca sa incepi o cearta dar ajunge 1 ca sa-i puna punct... se pare ca nu e chiar atat de adevarata... si ca spun ce am eu pe suflet si nu ascult altceva... pai, asa sunt eu... imi pare rau... ca sa ajung sa nu mai ascult altceva trebuie sa fi inghitit mult timp ceva ce m-a deranjat fara sa spun nimic... si atunci cand imi usurez sufletul in mintea mea vina celuilalt e atat de mare, incat simt ca nu am obligatia sa-l mai ascult"

Foarte diferite pasajele astea doua...si mi-au tot rasunat in minte in ultima saptamana...

Afro, multumesc mult pentru sfat...cum sa nu iti permit? Oricum, ce-am zis eu ieri...erau doar vorbe. Sunt constienta de toate responsabilitatile pe care le-ar implica ideea de a ma muta de una singura. Ele, in sine, nu ma sperie chiar asa de tare...dar...vorba ta..."frica si groaza noptilor in care esti singura". Eu nu ma simt bine cand sunt la mine acasa singura o noapte, stiind ca n-am absolut nici un motiv, ca nu poate nimeni sa intre in bloc. Dar tot imi sta inima in loc cand ma duc la culcare...eh, eu sunt destul de sperioasa din fire...
Si, acum, cand sunt calma, sunt constienta ca am o relatie foarte buna cu parintii mei. Au destula incredere in mine, ma incurajeaza si ma sprijina, fac tot posibilul sa se intereseze de mine, nu doar in ceea ce priveste scoala. Dar ma sunt si momente proaste, ba chiar si unele foarte proaste. Cum a fost cel de ieri. Alea sunt momentele in are imi doresc din tot sufletul sa fiu singura. E bine ca nu sunt chiar asa de dese. Te admir pentru ca ai avut curajul sa pleci de una singura si "sa dai piept cu viata". Eu ma indoiesc sincer ca as putea sa fac asta acum. Cel mai probabil, mai tarziu, cand voi macar majora si nu o sa mai am grija cu bac-ul si cu admiterea la facultate(eu de-acum imi fac griji si nici n-a inceput a 11-a)
In rest, iti multumesc...cred ca a mia oara si...d-abia astept sa te cunosc si "live".

Trimis de: black ice pe 7 Sep 2003, 10:44 PM

ce ziceai mai sus? ganduri furate?
sa-ti spun care sunt intrebarile care m-au framantat in ultimele doua zile?
"care este diferenta dintre iubire si obsesie? Care este granita dintre ele?"
chiar daca nu le-am formulat astfel, le-am simtit. nu le-am formulat in nici un fel deoarece nu vroiam sa fiu sincer cu mine, nu vroiam sa accept faptul ca totul nu e O.K., cum pretindeam eu ca e....
diferenta dintre iubire si obsesie....*zambesc*....pentru mine diferenta e infirma. Idealul ar fi o imbinare intre ele.
cateodata simt ca lipseste obsesia si cateodata simt ca ma las orbit de obsesie...in cazuri diferite, desigur.

te intrebai cat de departe te poate impinge singuratatea....aici chiar imi pare rau ca nu pot sa fiu la fel de sincer ca si afrodita...cred ca daca as incepe sa povestesc as cadea fix in bratele depresiei ce simt ca-mi da tarcoale...tot ce pot sa-ti spun e ca singuratatea poate duce la dependenta....iar dependenta distruge...oricat de atractiva ar parea. vorbesc de dependenta de oameni...ca sa nu va ganditi la cine stie ce prostii

in final, imi cer scuze pentru excesul de "..." care, mai mult ca sigur ca, a distrus orice urma de coerenta din mesajul meu....poate ar fi fost mai bine sa'l fi scris la mine pe jurnal...si eventual sa dau mai multe detalii...sau...poate, nu ar fi trebuit sa'l scriu deloc...

Trimis de: Rose pe 7 Sep 2003, 11:15 PM

Pai...eu ma bucur ca ai scris...si pe mine, una, nu ma deranjeaza deloc "...". Serios vorbind, nu vezi cate "..." pun eu?
Cu singuratatea care duce la dependenta...din pacate, stiu si eu...iar cu iubirea ce se impleteste cu obsesia...imi tot aduc aminte de "Nunta in cer"...nici eu nu-mi dau seama prea bine...Si sinceritatea...pai...nici eu nu pot sa fiu niciodata complet sincera, iar de multe ori, nici macar pe bucati; mi-e prea frica de ce-o sa se intample dupa, cand nu voi mai avea nimic de spus, cand totul va fi aflat

Trimis de: Afrodita pe 8 Sep 2003, 11:25 AM

Uhh, ma bucur ca nu te-am suparat cu sfaturile mele
Despre dragoste si obsesie, ce sa zic? Ma intrebam si eu candva care e diferenta dintre ele...Insa se pare ca, cel putin la mine, se impletesc...Niciodata nu stiu cand e dragoste sau obsesie, decat dupa ce trec de stagiul respectiv
Blacky, atunci cand simti ca-ti da tarcoale depresia ...Mai bine ocoleste-o, ca tu esti baiat si nu te complaci in lingerea ranilor, asa ca noi , fetele Uhh, ce repede sar cu sfaturile, ma scoate din sarite chestia asta, opriti-maaaaaa!!!
La mine singuratatea a dus la dependenta de oameni...Aveam nevoie de ei ca de aer, poate chiar mai mult, insa in ultimul timp aceasta singuratate a dus la dependenta de han , dar si la inchiderea sufletului meu intr-o carapace...Cum spuneam, doar aici mai discut cat de cat sincer...Cat de cat pt ca nu-s sincera total nici cu mine...Insa in real life, nu mai am legatura cu nimeni...Nu mai suport pe nimeni, ma enerveaza toti si asa-mi vine sa-mi iau picioarele la spinare si sa fuuuuuug, unde vad cu okii...Sa plec mereu, sa nu stau intr-un loc niciodata...Nu-mi gasesc locul nicaieri, nicaieri nu ma simt "acasa"...

Trimis de: Rose pe 8 Sep 2003, 08:59 PM

I. s-a intors acum 5 zile. De atunci, cearta pluteste in aer...cand suntem cu altcineva, se vede ca este suparata, iritata de prezenta lor si ar vrea sa-mi spuna ceva...cand suntem doar noi doua, nu zice insa nimic. Ea e trista si melancolica, ca intotdeauna cand i-e dor...iar eu...eu ma schimb in fiecare zi...mai fac un pas departe de ea...de fapt, un pas departe de mine. Am fost norocoasa in ultimele saptamani: am avut parte numai de iubire si sfaturi. Da, Afro, cred ca si eu am ajuns dependenta de han...din aceleasi motive: e singurul loc unde mai pot sa fiu sincera cu mine...poate si pentru ca am fost complet singura o vreme si n-am mai avut cu cine vorbi. Am mai indraznit sa sper, sa visez...am indraznit sa fiu iar copil, sa fiu un pic mai buna, sa apreciez un pic mai mult ce e in jurul meu. Si acum...de cand i-am vazut privirea trista am stiut ca nu pot sa mai tin in mine tot. Cred ca a fost singura data cand aveam nevoie sa vorbesc cu cineva pentru ca eram bucuroasa...dar n-am putut...E atata amaraciune in jur...si tristete, resentimente, ironii reci, rautate fara motiv...nu-mi plac si totusi trebuie sa le am langa mine in fiecare zi...si am lasat toate lucrurile astea pe care le urasc sa ma schimbe pana acum...sa-mi omoare sufletul...si aproape ca era sa le las sa puna stapanire pe el...aproape ca era sa devin si eu acra, plictisita, nesimtita, rea. Acum redevin incet-incet eu...copilul visator...
Cand am ajuns acasa, tatal meu se uita la poze. Vechi...cu mine de cand eram bebelus, de la nunta parintilor mei, din studentie...Aproape sa nu-l recunosc...noroc cu privirea lui...neschimbata...parea atat de plin de sperante, de fericit...iar mama mea...inocenta si visatoare ca mine...de la ea mi-am luat eu privirea...si acum? Toate visele au devenit pulbere...nu mai sunt nimic...decat frustrare, regrete si suspine...nu vreau sa ajung si eu la fel...nu vreau sa nu mai fiu copil...dar oare am de ales?

Trimis de: Afrodita pe 8 Sep 2003, 09:15 PM

Iubita, stai linistita, copilul din tine va iesi la suprafata de cate ori il vei chema...Cel putin asa se intampla la mine...Si la multa lume banuiesc ca se intampla asa...Copilul din tine nu moare daca nu-l lasi sa moara...

Trimis de: Rose pe 11 Sep 2003, 01:26 PM

Ploua. Cred ca de vreo 12 ore...multumesc...nu stiu cui multumesc...multumesc pentru ploaie...aveam nevoie de ea...
Ieri nu mi-a mers internetul...big surprise...asa ca mi-am petrecut seara facand CD-uri, uitandu-ma la meci si vorbind "de bine"...chestia aia care se cheama arbitru ...si la sfarsit, incercam sa fiu...trista...asa cum am fost toata ziua. I. mi-a facut o vizita...si vroiam atat de mult sa vorbesc cu ea...sa ma inteleaga cum numai ea stie s-o faca...dar tot statea, uitandu-se in monitor...eu eram posaca... vroiam sa ma intrebe ce am, sa ma traga de limba...sa ma lase sa-mi descarc sufletul...am auzit o melodie...nu mi-am mai putut stapani lacrimile...vroiam sa tip la ea: nu ma vezi aici ca am nevoie de tine si tu ma ignori? Dar nu ma ignora... stia si ea cum sunt...cum stie intotdeauna...m-a luat in brate, mi-a sters lacrimile, m-a ascultat si n-a zis nimic...asa cum face mereu...niciodata nu zice nimic; intelege, dar nu ma incurajeaza, nu ma critica...doar intelege...Nu ti-am multumit ieri pentru ca nu mai aveam glas...o fac aici, desi stiu ca nu vizitezi niciodata hanul...multumesc...pentru ca esti asa cum esti, pentru ca ma asculti intotdeauna si nu ma judeci...pentru ca taci...pentru ca desi uneori parca esti mai sucita ca mine, te iubesc asa cum esti...imi place de tine ca atunci cand am nervi ma provoci si ajungem sa urlam una la alta pana ma calmez si dup-aia izbucnim in ras amandoua...imi place cand facem misto de toata lumea de pe banca noastra... imi place cum ne intelegem din priviri...imi place cand ma ironizezi ca-mi sta parul aiurea si m-am inbracat in graba...imi place ca ma suni atunci cand vreau sa o faci...imi place ca chiulesti tot timpul cu mine si dup-aia nu imi faci morala ca sunt pe dinafara la ore...

Ma uit la florile pe care le-am primit de Sf. Ana...de la bunica mea...si-mi aduc aminte ca inainte toata lumea uita de ziua mea de nastere, dar ma suna pe 9 septembrie.

Acum rad...nu stiu de ce...mi-a fost dor de han...de Cameron care duce tot greul la Jocul cuvintelor...de Black Ice si ceea si ce scrie in jurnal...de Afrodita care are pentru toti o vorba buna...de Oribilul Mosh care are grija de mine...de Geni care de obicei ma inveseleste cu posturile sale...de cei care mananca seara si imi fac ciuda ca eu am frigiderul atat de gol...si de absolut toti care scriu la han...pacat ca acum toata lumea e trista din cauza....hm...cum sa-i spun?...arbitrului ala( ...ca mi-am adus aminte!)...pacat ca sunt eu asa de incoerenta in mijlocul zilei...

Stiam eu ca mai vroiam sa zic ceva...nu neaparat important...maine fac o luna de cand sunt aici...si, coincidenta, maine ma intalnesc cu Moshu' care mi-a promis ca o sa mananc cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata

Trimis de: genicon pe 11 Sep 2003, 01:52 PM

DeathRose - si noua ne este dor de tine Nu prea imi sta mie "ca caracter" sa postez in alte jurnale, dar o fac din cand in cand, sa stie lumea ca citesc. Si, mai... la naiba cu supararea! "Suntem tineri, ce ne pasa?" Avem in fata toata viata, putem sa fim suparati la batranete... Ia zambeste tu sa vezi ce bine va fi.... Ce ii trece lui Ion prin cap, huh?

Trimis de: Rose pe 11 Sep 2003, 01:57 PM

Am zis eu ca mai sunt suparata? Ca rad de una singura prin casa de vreo ora de cand imi merge netu'...acum am ajuns in cealalta extrema

Trimis de: Afrodita pe 11 Sep 2003, 02:35 PM

Mai bine...Sa ramai in extrema aia ca acolo e mai bine...Desi nu stiu exact de ce, aseara, a venit o amica la mine si ma uitam la ea si radeam Plus ca, de ceva timp in coace, sunt in lumea mea si rad ca proasta la...poarta noua ..Acum sunt chiar fericita...Am avut o discutie cu cineva si sunt happy...Cand o sa-l trezesc pe al meu, cred ca o sa-i rad in fata, fara sa stiu prea bine de ce Si, ciudat, nu am tigari, da' nici ca-mi pasa prea mult...Si niciodata nu mi s-a mai intamplat asta

Trimis de: Rose pe 11 Sep 2003, 06:07 PM

Cred ca tot de la vreme ni se trage ...mama mea ma intreba mai devreme daca-s beata de rad intr-una ...cred ca nu e obisnuita cu mine asa...

Trimis de: cameron pe 12 Sep 2003, 02:10 PM

1.- D.Rose scrii foarte frumos. si esti extrem de sensibila...
2. Apropos de ras de una singura..sa vezi cum este in biroul meu,..cand din 5 in 5 secunde mai intra careva..si ma intreaba de ce ?.. Ce sa le raspund? ca eu sunt de fapt la han?

Trimis de: Rose pe 12 Sep 2003, 08:08 PM

In ordine inversa...

Trimis de: Rose pe 14 Sep 2003, 12:52 AM

Imi merge netul...mare minune ...
Urasc linistea asta de mormant...imi vine sa iau paharul de pe masa si sa-l arunc in perete...sa-l aud cum sparge linistea in mii de bucati...sa vad cum cioburile sar in toate partile...imi vine sa plang si nu pot...lacrimile refuza sa coboare pe obraji...stau in sufletul meu si ma consuma incet...
Ma urasc pe mine pentru cum reactionez cand cineva face ceva sa ma raneasca... fug...unde vad cu ochii, dar fug...si in singuratatea mea incerc sa iau totul de la capat...ca si cum nimic nu s-a intamplat...de parca as putea sa ma mint singura... in fata celorlalti e usor sa ma prefac, e usor sa le vand o masca...am multe la schimb...fug de cei care ma cunosc...care imi stiu toate relele...nu pot sa fug la nesfarsit...si sa dau piept cu toate fobiile mele mi se pare la fel de usor si de sigur ca saritul de la etajul 5 pe trotuar..."nu poti sa tot fugi, Anca, la un moment dat, viata o sa te ajunga din urma"...probabil...si...ce? Pana la urma, chiar eu sunt cea ranita sau orgoliul meu?

Ce-mi rasuna din casti:

What I've felt, what I've known
Never shined in what I've shown
Never be, never see
Won't see what might have been

Never free, never me...


Mi-am amintit de un citat uitat prin agenda mea...nu stiu cum de-am reusit sa-l uit, doar ma caracterizeaza pe deplin:

"Nu eram altceva decat suma numeroaselor mele esecuri. [...] Toata viata mea nu facusem altceva decat sa transform viata in fictiune, refuzand sa privesc realitatea in fata. Ma comportasem intotdeauna ca si cum exista o a treia persoana care ma privea, ma asculta si imi punea nota-buna sau rea-pentru comportarea mea. Un zeu. Sau un autor de romane spre care ma intorceam, si eu eram personajul lui, in stare sa fac exact ceea ce trebuie ca sa fiu pe plac, vulnerabil la afronturile lui, capabil sa se adapteze la tot ceea ce credea ca doreste romancierul-zeu. Eu singur am creat aceasta varietate de super-ego-ca o lipitoare. Eu singur am hranit-o si din cauza ei am fost intodeauna incapabil sa actionez liber. Constituise sistemul meu de aparare, dar devenise propriul meu tiran"
-John Fowles-"Magicianul"-

Trimis de: Afrodita pe 14 Sep 2003, 12:11 PM

Iubita, poate nu ar trebui sa ma bag iar, dar iar nu ma pot abtine sa tac...Te vad suparatica si mi se sfasie inima sa te stiu asa...As vrea sa te imbratisez si sa-ti treaca toata durerea, dar momentan nu pot...
Iubita, toti fugim la un moment dat de anumite fapte...Eu si acum fug de unele chestii din trecut..Si nu cred ca am sa le pot confrunta vreodata face to face asa cum ar trebui...Pt ca mi-e frica de ceea ce am sa vad...Asa ca, mai bine le las ascunse si imi vad de viata mai departe...Eu chiar reusesc sa ma mint singura si o fac cu atata convingere incat cred tot ce-mi zic...Poate vom avea vreodata ocazia sa vorbim doar noi 2 si atunci o sa-ti spun mult mai multe...Pana atunci, insa...Te pup dulce si-ti spun sa stai linistita, nu esti singura care fuge de propriul eu...

Trimis de: cameron pe 14 Sep 2003, 12:23 PM

M-am gandit multa vreme unde sa sriu postarea asta.
Am vrut initial sa deschid un topic nou la dezbateri.
Dar o fac acum, aici, in jurnalul tau.
Dedicatie-admiratie.
Stiti cu totii replica"off..generatia de astazi!!" Am auzit-o cu totii. Au auzit-o parintii si bunicii nostrii la randul lor.
Privim cu scepticsm spre adolescenti convinsi fiind ca nu au aceleasi valori ca noi.
Si totusi...
Am descoperit aici..niste tineri extraordinari. Death, Afrodita, Genicon, Black, Gabriel, Atta,.mentoru' valheru..nu pot sa ii enumar acum pe toti.
Tineri care au o minte taioasa si un suflet extraordinar. Care manuiesc cu maiestrie cuvintele. Care au auraj. Care isi cauta propriul drum.
Va admir si ma bucur ca va cunosc.
Stiu ca tara aste va fi pe maini bune. Si sa nu mai spuna nimeni.."Off generatia de astazi.." pana nu cunoaste..si nu incearca sa inteleaga..

Trimis de: Afrodita pe 14 Sep 2003, 12:33 PM

Cameron, multumim de aprecieri

Trimis de: menthoru' pe 14 Sep 2003, 12:37 PM

Esti dulce Cameron. Multumesc frumos ca ma aflu pe lista ta.

Trimis de: Rose pe 14 Sep 2003, 12:39 PM

Cameron...eu una m-am inrosit pana in varful urechilor...
Afro, te rog eu...nu te abtine, sa nu taci...d-abia astept sa te intalnesc si sa-ti multumesc personal pentru toate vorbele bune pe care le zici...pentru ca si asa, "virtual", reusesti sa ma linistesti si sa ma faci sa ma simt mai bine...
Va pup pe amandoua ...sunteti niste scumpe

Trimis de: Afrodita pe 14 Sep 2003, 12:52 PM

Vai, iubita, nu-ti dai inca seama ce-ai zis cu asta :"Afro, te rog eu...nu te abtine, sa nu taci" ..Stai sa vezi ce puhoi de sfaturi o sa curga peste tine Te pup iubita si doar de dragul tau si ca-ti vreau binele vorbesc si ma bucur ca stii asta...Te mai pup inca o data cu foarte mare drag!!

Trimis de: Rose pe 14 Sep 2003, 01:06 PM

Citeam prima bucata de fraza si ma gandeam: "aoleu, ce-am mai produs?? Ce tampenie am zis?" Dar acum ca stiu ca de sfaturi ziceai, stau linistita...bine ca nu e un puhoi de reprosuri cum primesc de obicei

Trimis de: Gabriel pe 14 Sep 2003, 01:13 PM

multumesc Cameron ca m-ai pus si pe mine pe lista. dar ce caut eu printre tinerii aia ? eu sunt deja batran. maine,poimaine fac un sfert de veac.
cel mai mult imi doresc sa am varsta lui Death Rose. ai idee cum pot da timpul inapoi ?

Trimis de: Rose pe 14 Sep 2003, 01:17 PM

Eeee....un sfert de veac...da, cand o spui asa, suna rau...si la ce te-ar ajuta sa ai varsta mea...cu tot cu mintea mea? Lasa...tu esti oricum "mai" adolescent ca mine

Trimis de: Afrodita pe 14 Sep 2003, 02:32 PM

Iubita, pana si reprosurile daca le faci cu dragoste sunt vazute bine Si nu prea reprosez eu, de felul meu, decat lu' iubi, cate una-alta Saracu' e sacu' meu de box
Anyway, mey Gabi, si ce daca faci un sfert de veac? Esti batran?? E aiurea daca te consideri asa

Trimis de: Gabriel pe 14 Sep 2003, 03:00 PM

pai din lista insirata de cameron sunt cel mai batran.
imi pare rau ca nu toti cei prezenti au varsta afisata. oare de ce se ascund ?

Trimis de: Afrodita pe 14 Sep 2003, 03:13 PM

Moshule!
Deh, eu daca as avea 40 ani probabil ca nu mi-as urla varsta in gura mare din dorinta de a nu ma cataloga cineva dupa varsta...Acum, nu stiu de ce nu-si afiseaza ceilalti varsta, dar eu de asta nu mi-as afisa-o...
Anyway, ne-am indepartat de subiect si i-am invadat jurnalul frumoasei Death Rose

Trimis de: Rose pe 14 Sep 2003, 08:59 PM

Puteti sa-mi invadati oricand jurnalul...eu va primesc cu dragoste

Trimis de: black ice pe 14 Sep 2003, 10:53 PM

wow, ce s-a mai scris pe aici de cand n-am mai intrat pe net...

in primul rand, cameron, mersi
ti-am citit jurnalul - imi dau seama cat de aiurea suna fraza asta - si desi n-am spus-o nicaieri, imi place foarte mult cum scrii

la un moment dat, parca pe la inceputul zilei de azi, a postat Rose ceva despre fuga....stiu ca vroiam sa postez atunci ceva referitor la acest subiect dar n-am avut timp, asa ca, daca-mi vor reveni, cumva, ideile, le voi spune acum.
pana in acest moment slabe sanse....vorbesc cu cineva pe msn si, curios, nu-mi prea pot face ordine in ganduri.

fuga.....*dupa vreo 10 minute de stat in fata ferestrei de post reply*.... imi dau seama ca nu mai am ce spune....as repeta doar cu aproape aceleasi cuvinte, ce a scris deja Rose...interesting....

Trimis de: Rose pe 15 Sep 2003, 09:31 AM

I hate the world today...

Urasc faptul c-a inceput scoala...
S-ar zice ca nu poti sa fii complet singur in mijlocul a 21 de oameni, nu? Colegii mei...unii sunt chiar prietenii mei...cum a fost vacanta, la multi ani cu intarziere, de ce esti suparata, n-ai dormit aseara...numai nimicuri din astea...banalitati fara nici o valoare...prostii...ipocriti ca intotdeauna...pana in maduva oaselor...de parca eu nu sunt ca ei? Nici sa ma prefac ca sunt vesela ca-i vad nu mai pot...sa se duca unde vor si sa ma lase in pace...sunt satula...numai profesori noi...tineri si sfiosi sau, dimpotriva, batrani si sictiriti...bine...sa fie cum vor ei...pe mine sa ma lase... nu vreau sa invat, sa merg la ore, nu vreau sa ma scol la 6 in fiecare zi sa ma duc buimaca de somn sa-mi bat capul cu niste materii gen fizica si informatica...ce caut eu acolo?? Toti prietenii mei trag de mine...hai, mai, nu mai fi asa...zi si tu ceva...vrei sa mergem la film...nu vreau...n-am bani, sunt obosita...bine(scarbiti)... un pic mai incolo...deci vii? las-o...are alte planuri...si pleaca enervati... bine, fiti enervati...nu v-am zis sa ma lasati?

Deja am inceput sa vorbesc de una singura...

Trimis de: cameron pe 15 Sep 2003, 09:59 AM

Death..succes anul asta! La anul pe vremea asta vei fi studenta..
Am citit ce ai scris..si vad ca spui exact ce simti..
Voiam sa te intreb..tu cum percepi jurnalul asta?
Crezi ca dezgolirea sufletului poate fi periculoasa?
Cateva persoane mi-au spsu ca scriu lucruri prea personale pentru a fi puse intr-un jurnal..dar nu stiu,..eu nu am avut intentia de a-mi pune doar viata pe un platou de argint la vedere.
Am scris doar ce mi-a trecut prin cap..si acum stau si ma gandesc daca sa fac asta mai departe sau nu..
Problema este ca doar aici pot face asta.
Pot deschide oricand word-ul si sa incep sa scriu acolo,..dar jur ca stau pironita in fata monitorului zeci de minute..si nu am ce sa scriu..
Si sunt ganduri pe care as vrea sa le pastrez. Contra uitarii. Pentru ca stiu ca .//peste un timp voi uita ce am simtit si ce am gandit acum..

Trimis de: genicon pe 15 Sep 2003, 01:13 PM

Trimis de: Afrodita pe 15 Sep 2003, 01:51 PM

Bravo Genicoane!! Asa o sa-ti inveti si copii tai?

Trimis de: genicon pe 15 Sep 2003, 03:47 PM

Nu stiu... sper ca nu. Sper sa se descurce singuri, si sa nu imi ceara sfaturile caci, dupa cum se vede mai sus, nu prea ma pricep sa le dau (nu ca nu ar fi bune, dar nu stiu sa le zic... )

Trimis de: Rose pe 15 Sep 2003, 07:15 PM

Ma chinui de o jumatate de ora sa raspund aici...dar tocmai m-am intors de la dentist si ma doare maseua ingrozitor...aproape ca izbucnesc in lacrimi...o revin mai incolo cand voi fi macar mai calma

Trimis de: Afrodita pe 15 Sep 2003, 09:23 PM

Pupa eu maseaua ei sa nu o mai doara pe frumoasa

Trimis de: Rose pe 15 Sep 2003, 09:47 PM

Mda...bine ca mi-a trecut in sfarsit maseaua...credeam ca ma urc pe pereti...

Cameron, m-ai imbatranit cu un an Oricum, multumesc mult pentru urare, sa fie! In ceea ce priveste jurnalul...nu prea stiu ce sa-ti zic...sunt unele chestii pe care si eu le consider chiar "personale", prin urmare, nu vorbesc de ele aici... oricum, am mai zis asta: jurnalul meu a ajuns aproape singurul loc unde mai pot sa fiu sincera...mi-au mai zis si mie cei din jur ca e ciudat sa-mi deschid asa de usor sufletul pe forum, dar in viata reala sa-mi vina greu sa spun what's on my mind...dar atunci cand cei din jurul meu par sa ma cunoasca atat de "bine" si sa stie tot ce "este potrivit" pentru mine si sunt prea ocupati sau enervati sa asculte ce am cu adevarat de spus, prefer sa tac decat sa trag de ei...

Geni...pai...anul trecut am fost prima din clasa mea de dastepti...chior in tara orbilor...acum, daca m-ai intreba, ti-as spune sincer ca nu stiu ce-am facut anul trecut la scoala, decat la romana...habar n-am...anul ala a trecut pe langa mine... sincer, si eu sunt anti-scoala...pentru ca ajuns o pierdere de timp...mie scoala a reusit sa-mi omoare pana si placerea pentru alea 2-3 materii care mi se pareau interesante...asa ca unde nu pot sa chiulesc, stau si citesc sau dorm pe banca si unde pot...adio si n-am cuvinte...e trist ca trebuie sa ne pierdem ani buni din viata cu acest "proces educational"...

Acum...scuzati lipsa de logica...dar...intampin probleme de concentrare...

P.S.: Afro...mersi mult...chiar mi-a trecut atunci esti remediul ideal pentru dureri de masele...

Trimis de: Afrodita pe 15 Sep 2003, 10:01 PM

Heheheeee, de-as fi remediul cel mai bun Btw:care mai aveti dureri de masele? Poate daca va pup va trece
Acuma serios vorbind, ma bucur ca ti-a trecut si eu am niste dureri de-mi vine sa-mi dau pumni in gura singura , sa-mi scot jumate din ele, "sa fac jumate din munca dentistului" cum zice iubi
Cameron, ce sa zic? Eu una chiar scriu cele mai ascunse ganduri in jurnalul meu..Si eu ma mir cum de am "curaj" sa fac asta...Dar mi-e bine asa...Al meu mereu ma cearta pt ca-s prea sincera, mai ales aici, dar ce pot sa fac?? Asa sunt eu si nu ma pot schimba...Sunteti singurii mei prieteni si chiar ma simt bine sa vb deschis cu voi

Trimis de: Rose pe 18 Sep 2003, 04:25 PM

Prea multe lucruri merg prost...

De cateva zile, Al. se tot plangea de dureri de rinichi. Azi m-a intrebat deca merg cu ea sa-si faca o ecografie..."sigur"...asa ca ne-am dus la ea acasa si am inceput sa frunzarim Pagini aurii dupa o policlinica care sa faca ecografii si fara programare...dupa vreo jumatate de ora de nervi si telefoane, gasim noi una langa gara. Eu tot o incurajam, ca sigur nu are nimic, ca totul o sa fie bine. Gasim noi cu chiu cu vai scara de bloc...intram...nu mai era nimeni inaintea noastra, asa ca o primeste imediat. Ii arunc o privire de incurajare si un zambet si ma asez pe hol sa o astept. Dupa vreo trei sferturi de ora, iese palida din cabinet, cu o foaie ce-i tremura in mana..."ei, ce se intampla?"...avea voce stinsa..."aaa...hai sa mergem, iti spun pe drum ca e o poveste lunga". Piatra si nisip la unul dintre rinichi, probleme cu ficatul si fierea...credeam ca o cad pe strada cand am auzit-o...nu-mi venea sa cred...are un stil de viata perfect sanatos si totusi s-a dus acasa cu o pagina plina de lucruri in neregula la ea...la nici 17 ani...tot nu-mi vine sa cred...toate probleme ei sunt rezolvabile prin tratament si, in mod normal, nu are de ce sa se ingrijoreze...si totusi...aproape ca mi-au dat lacrimile vazand-o asa...nu este drept...este un copil din toate punctele de vedere...de ce ea? Incerc sa-i spun ca totul o sa fie bine si stiu ca o sa fie asa...dar...tot ramane cu ochii tristi...si eu cu un gust amar in gura...prea multa nedreptate...

Trimis de: Rose pe 20 Sep 2003, 12:10 AM

Zi de vineri:
Ma trezesc la 6.30. N-am apa calda, trebuie sa incalzesc. Alerg dupa tramvai sa nu care cumva sa intarzii...ajung la liceu, urc cele 2 etaje, intru in clasa...nu se sunase inca...informatica...stam...si stam...si stam cam 3 ore asa...doar noua n-a considerat nimeni sa ne spuna sa nu venim ca tampitii cu noaptea in cap sa asteptam un profesor care n-are chef sa vina Dupa care avem matematica...profesoara aiurita, ametita ...noua...nici nu ne lasa pauza...dupa care vine una tanara, tot mate, aprofundare de data asta ...stresata ca am indraznit sa intarziem 3 minute...cu o pauza de 5 minute!
Pe holul liceului, trec pe langa scara unde stateam acum doi ani...in pauza, in orele de chiul...si acum statea acolo... statea pe locul meu...schimbat? Un pic... parca mai dragut decat mi-l aminteam...radea, cum face intotdeauna, un pic fortat, un pic sincer...mda...dar...asta deja nu mai conteaza de o vreme...e doar interesant felul in care oamenii se uita si se schimba in timp...
Dup-aia...umblat prin anticariate dupa carti si manuale...nimic din ce cautam... fugi la metrou, sa ajungi la dentist...unde mi-a facut o anestezie de mi-a amortit tot obrazul timp de vreo 6 ore....Si mai aflu si ca duminica e concert Vama Veche, dar eu nu voi fi acolo...bineinteles...asta lasand la o parte toate rautile pe care le-am zis si mi-au fost zise azi si loviturile in moalele capului...Bine ca maine e sambata...si pot dormi pana tarziu si sta singura...

Ce e mai jos a fost scris acum cateva zile...poezia din final ii apartine lui Drugas Cosmin Adrian si poate fi gasita pe http://www.poezie.ro/text.php/t_id/5771/

-------------------------------------------------------------------------------------------
Too late, too late...

Intotdeauna intarzii...

Incepand de la cel mai banal exemplu...concertele...am ratat aniversarile Iris, Phoenix, ultimul concert Cargo, Celelalte Cuvinte in Bucuresti...de ce? Le-am descoperit prea tarziu muzica...
Intarzii la intalnirile cu prietenii...aproape tot timpul...intre 5 si 20 de minute...de ce? Ca intotdeauna zic "am timp, am timp"...si...n-am...trebuie sa le infrunt nervii si sa le las doar promisiunea, pe care n-o mai cred demult, ca "data viitoare"...
Am lasat niste oameni minunati sa treaca pe langa mine...pentru ca atunci nu ii intelegeam si ii criticam...si asa am ratat niste prieteni adevarati...
Am intarziat cand mi-am dat seama cat de important a fost pentru mine...am uitat cu timpul, am ramas cu regretele...
Mi-am dat seama de-abia acum cate alegeri gresite am facut...liceu, prieteni, atitudine, mod de a gandi...

Acum e prea tarziu...am ramas cu experienta...la ce imi ajuta, nu stiu...

E prea tarziu sa mai pot spera
E prea tarziu sa mai pot astepta
E prea tarziu sa-mi schimb viata
E prea tarziu sa mai astept dragostea ta[...]

Vreau sa traiesc singur, undeva departe
In marile deserturi, unde nimeni nu poate
Nu are taria sa ma salveze de la moarte
E prea tarziu, e prea tarziu pentru toate...

Acum am realizat ca am mers prea departe
Ca am trait mereu in singuratate
E prea tarziu sa mai astept ceva,
Doar haina neagra n-a venit inca...
Si viata merge inainte,
Fara cuvinte, fara cuvinte...

Prea tarziu, prea tarziu...

Trimis de: Rose pe 21 Sep 2003, 04:30 PM

Baby, ain't it funny how we never ever learn to fall? We're really on our knees when we're standing tall...

Asta initial trebuia sa mearga in jurnalul lui black ice, dar m-am gandit ca aici pot sa scriu cum vreau eu...urasc speranta...si faptul ca exista...si felul in care m-a lasat intotdeauna sa ma entuziasmez ca proasta pentru ca apoi sa-mi musc buzele si sa-mi strang ochii sa nu incep sa plang...o urasc pentru ca din cauza ei nu sunt nimic altceva decat un pumn de vise si de iluzii...o urasc pentru ca pe zi ce trece imi dau seama cat e de inutila...o urasc pentru ca m-a mintit frumos vorbindu-mi de fericire, credinta, liniste, bunatate, implinire...o urasc pentru ca toti din jur imi spun sa-mi pastrez speranta...o urasc pentru ca nu moare niciodata...pentru ca si atunci cand stiu ca este imposibil ca ceva sa se intample, eu tot sper...o urasc pentru ca ea si realitatea sunt notiuni contradictorii...

Now I can't think...think why should I even try?

Trimis de: Gabriel pe 21 Sep 2003, 05:15 PM

Let me tell you something, my friend. Hope is a dangerous thing. Hope can drive a man insane.

Trimis de: Rose pe 24 Sep 2003, 05:23 PM

Iar moare speranta...nu stiu cand o sa invie iar...mi-a murit si sufletul...si visele... si gandurile...si tot ce am in mine...moare si lumea din jurul meu...nimic nu mai e ce-a fost...si nu va mai fi ce-ar trebui sa fie...nu vreau sfaturi...nu vreau sa fie nimeni in jurul meu...nu vreau sa vad viata...nu vreau sa cred in nimic...nu vreau sa mai existe ziua de maine...vreau sa fie stearsa din calendar si cea de ieri... vreau sa se termine cea de azi...am vrut totul...n-am nimic...nu vreau sa cer ceva...nu vreau sa am nevoie de nimic...vreau sa adorm si cand ma trezesc sa nu mai am scrum in suflet si nimicul asta in minte...vreau o pauza de viata...

Trimis de: atta pe 24 Sep 2003, 05:36 PM

Fata draga...


(atat am avut de spus)


----

a nu, era sa uit, pup iuuu... si de abia astept sa te cunosc sa stam de vorba, mai e putin.

Trimis de: Rose pe 24 Sep 2003, 05:47 PM

Nici nu trebuia sa spui mai mult...recunosc ca sunt exagerata

Uf...da, nu mai e mult...cat? 10 zile?
Multumesc ca m-ai facut sa recitesc ce-am scris si sa-mi dau seama ca trebuie sa ma calmez un pic...

Trimis de: cameron pe 24 Sep 2003, 06:05 PM

Death..nu iti spun nimic aici si acum..ok?
Dar pe 4..o sa vezi tu!!!!

Trimis de: Rose pe 24 Sep 2003, 06:20 PM

o sa se supere Mihai pe mine pentru inconsistenta acestui mesaj, dar...

Trimis de: Rose pe 27 Sep 2003, 11:28 PM

Mi-a fost intotdeauna frica de intuneric. Nu si in seara asta. Dupa ce lumea cu care eram a plecat, mergeam doar eu pe strazile in bezna. Funny...parca era o scena dintr-un film...un cliseu...eu mergeam cu eterna mea privire trista, uitandu-ma in gol...500m mai incolo...multi oameni cu ochii pe Bere Gratis...pentru contradictie probabil...ma agat acum de o iluzie...cel mai frumos vis de pana acum...e aproape imposibil de atins...si totusi...niciodata n-a fost mai aproape...toata disperarea, prostiile de copil, pretentiile de adult...toate disparusera...ramasese decat realitatea... se dusesera durerea si frica...doar visul...si apasarea pe suflet... aproape il tin mana...si deja imi imaginez cu zboara....si gustul dulce-amarui din gura...undeva, intr-un colt al sufletului, vreau sa ma conving ca n-o sa fie...vreau sa intru iar in carapacea mea...unde nu ajunge speranta...unde visul moare inainte sa apara...

Ce ramane dincolo de cuvinte? Ce spunem cand nu mai avem decat tacerea? Speram ca se va intelege ce simtim...si ca nu vom avea nevoie de cuvinte...urasc tacerea...pentru ca mi-e frica sa nu fie inteleasa altfel de cel cu care "vorbesc"...

Trimis de: Rose pe 30 Sep 2003, 05:01 PM

Am o invalmaseala de ganduri acum...of, cameron, si eu sunt racita...si inteleg perfect cum te-ai simtit azi...mi-a dat mama un nurofen azi de dimineata care m-a toropit pentru toata ziua...asa nu-mi place asta...am dormit azi cu capul pe banca la toate orele...aproape 3 ore din 6...o jumatate de ora acum, un sfert de ora mai tarziu...nu-mi place sa iau tot felul de antibiotice si alte prostii din astea care sa ma adoarma...nu-mi place sa nu mai stiu de mine, de parca sunt drogata...imi pare rau ca nu m-am luat la harta cu profesoara de istorie azi...nici macar nu m-am enervat...eram pur si simplu anesteziata...si tare imi venea sa ma ridic si ies din ora...nu intelege ca nu o iubim de nici o culoare pentru ca ne-a inlocuit singurul profesor la care tineam si cu care ne intelegeam fantastic...pentru ca se lasa lingusita...pentru ca nu-si da seama cand cineva foloseste cuvinte pompoase pentru a o aburi fara sa spuna nimic de fapt...nu o sa inteleg niciodata de ce unii profesori se incapataneaza sa puna o bariera intre noi si ei...si apoi se plang ca nu reusim sa comunicam...mi-e dor de glumele stupide ale profesoarei de matematica si de cat de ametita era... si de cat ne iubea si de cum radeam de profesorii "overaged" cu cel de istorie...

Nu-mi place ca trebuie s-o mint pe mama...tare rau imi pare ca nu reuseste sa ma inteleaga in prea multe privinte...

Vroiam sa scriu niste lucruri pe alocuri...n-am vrut sa ma bag ca musca-n lapte...aici e coltul meu, scriu ce vreau..."loser" se scrie cu un singur "o", melodia Vama Veche se numeste "Sf. Petru", nu "Sf. Gheorghe", secunda cred ca de "Contact" zicea...hm...a inceput sa-mi placa sa zic asa ce-mi trece prin minte fara sa ma mai gandesc la logica sau coerenta...

Nu pot sa ma concentrez asupra muzicii, ar trebui sa ma dezlipesc de la calculator si sa-mi copiez lectia la fizica...si maine sa nu mai dorm in ora, sa nu mai dau bani pe xeroxuri...sau sa citesc ceva...sa ma dumiresc daca imi place sau nu cartea asta...sau...sa ma duc sa mai dorm putin...ca s-asa toata ziua mi-am petrecut-o asa...

Trimis de: cameron pe 30 Sep 2003, 05:33 PM

D.rose..eu ma simt aiurea de cateva zile,..astazi e chiar un pic mai bine..
Am iesit pana afara sa-mi iau o Milka..pentru ca revenise gustul acela idiot si amar..
E o seara din aceea speciala,..as fugi din biroul asta si as umbla brambura pe starzi..fara tinta,..doar sa ma bucur de aerul si lumina difuza..
Citind ce ai scris..mi-am amintit de scoala,..de liceu.
Si pe mine ma iritau profesorii,..orele,.uneori colegii,..gaseam totul fara sens..
Cand au trecut anii,..mi-am dat seama ca de fapt cea mai frumoasa perioada a vietii mele trecuse pe langa mine fara ca eu sa stiu asta..
Intamplarile si persoanele din viata noastra nu sunt intotdeuna asa cum ne-am dori. Maturitatea nu ne aduce doar puterea de decizie. Ne fura din candoare,..din sperante..
Profita de timpul pe care il triesti acum,..si bucura-te de fiecare clipa..

Trimis de: Rose pe 30 Sep 2003, 05:51 PM

cameron, hai sa iesim amandoua afara...ca nici eu nu mai suport sa stau in casa... am nevoie de niste aer...
Nu stiu daca o sa spun ca asta e cea mai frumoasa perioada a vietii mele... probabil ca asa e...oricum, nu-mi doresc sa treaca...doar...sa se schimbe pe alocuri unele lucruri...dupa ce momentele de revolta trec, vine de obicei o clipa de liniste si luciditate...si atunci imi dau seama ca cer prea multe de la cei din jur... si de la viata, in general....mai ales in comparatie cu ce dau eu...si ma amagesc cu gandul ca as fi dispusa sa dau mult mai mult, sa fiu asa si pe dincolo daca as avea ocazia...dar stiu ca de fapt mi-e prea frica sa risc ce am sigur pentru ce este posibil sa fie...poate si pentru ca de multe ori am crezut in ceva...si m-am gandit ca acea credinta singura, in toata puterea ei, ar fi de ajuns sa schimbe totul...am crezut ca n-as avea nevoie de altceva decat de acel tel pe care mi-l fixasem... pentru ca apoi sa descopar ca incerc in zadar....ca lumea din jur e prea plictisita si comoda pentru a iesi din letargia sa...si incet, dar sigur, am devenit si eu asa... nu-mi place sa ma maturizez...sau sa am responsabilitati...ma pricep prea bine la teorie sa-mi mai bat capul si cu practica...iar comoditatea...uf, ce paranteza uriasa am facut ...sa te bucuri de ciocolata ta si sper ca maine sa-ti treaca de tot raceala(sau faringo-amigdalita ....doamna doctor stie mai bine...mie mi-au zis mai demult ca am scarlatina cand n-aveam decat o iritatie a pielii, asa ca...se poate si mai rau )

Trimis de: Rose pe 1 Oct 2003, 08:43 PM

Nu stiu ce sa scriu...asa ca nu stiu de ce o fac...am tot incercat sa nu ma gandesc... se pare ca nu se poate...incerc sa ma pierd in conversatia cu I....nu reusesc...oriunde incerc sa evadez...ramane gandul...aseara mi-am pierdut cel mai bun prieten...si nu am ce sa fac...decizia era de asteptat...nu stiu cum a fost amanata atat...dar...tot doare...si ce e mai rau...acum imi dau seama ca a durat pana acum doar din egoismul meu...din refuzul meu de a vedea realitatea in fata... am incercat sa ma mint ca totul e bine...si am reusit...prea bine...
Uneori ma sperie cum ajung sa mint...cum ma conving pana si pe mine ca totul e bine, ca am dreptate...sau cum ajung sa cred toate minciunile albe pe care le spun celor din jur...care sunt cica pentru a-i proteja...sau poate pentru ca ma menaja pe mine de tristetea lor...nu-mi plac toate relele astea din mine...tot ce se ascunde sub ambalajul asta...toata furtuna mascata de o masca indiferenta...
Nu-mi place ca am trecut de la bucurie la...starea asta...pana maine o sa uit... o sa ma pierd in prostiile pe care le spun de obicei...pentru ca mi-e frica sa tac...nu-mi place ca sunt limitata la niste cuvinte...si parca primesc un calificativ in functie de ce spun...uneori imi place sa ma ascund...dar...alteori...parca as vrea sa mi se vada ochii cand vorbesc, sa se sesizeze emotia din voce, tremurul buzelor si jocul nervos al mainilor...
Am chef de-o tigara...raman cu dorinta...macar pot sa ma bucur de aerul rece al noptii...as vrea sa ies din casa...si aici raman cu dorinta...caut o melodie care sa-mi placa...hm...funny...dupa indelungi cautari tot la "De ce?" am ajuns...smiley amar...

Trimis de: Afrodita pe 1 Oct 2003, 09:04 PM

Off iubita, fumez eu si pt tine o tigara...Tocmai mi-a mai cazut ceva pe cap...Alta dilema, alta greutate, alta problema....Vin in ultimul timp una dupa alta, zilnic...Simt ca nu le mai pot duce mult...Stai linistita iubita ca eu, vad in okii tai tot ceea ce simti...Dar trebuie sa te vad neaparat sambata!! Te pup dulce, vorbim sambata mai multe

Trimis de: menthoru' pe 1 Oct 2003, 09:30 PM

kids, lasati supararile ... vreau sa vad sambata numai fete vesele. o sa-i dam cu bere sa spalam toate relele, cu bancuri bune sa aducem zambetele si cu shaorma cea mai buna din tara sa ne inzdravenim dupa drum.

Trimis de: Gabriel pe 1 Oct 2003, 09:34 PM

...si cu niste rime ..menthoru vs. genicon !

Death Rose...povesteste-ne cateva cuvinte despre Mat Sport Pub, aici pe jurnalul tau.

Trimis de: Rose pe 1 Oct 2003, 09:50 PM

of...afro, nici nu stii cat de rau imi pare ca si tu esti trista...lasa problemele pe capul celorlalti...o sa iesi si din asta, o sa cazi in picioare, cum cred ca faci intotdeauna...o sa ma vezi sambata...am slefuit "povestea", m-a crezut, asa ca totul pare ca va iesi bine

menthoru'....mi-era dor de optimismul tau...pana sambata o sa treaca si astea...

Gabriel...nu sunt eu povestitoarea...mai ales acum ...spune-le tu, cuvintele suna mai bine la tine...

Trimis de: Afrodita pe 7 Oct 2003, 10:43 AM

Iubita si tu povestesti foarte frumos!! Si iata ca sambata a venit, a trecut si noi nu am apucat sa vorbim... :-( Las' ca vad eu cum fac, tura urmatoare cand vin in Bucuresti, ma intalnesc intai si intai cu tine sa avem timp sa vorbim asa, ca intre fete
Probleme? Care? Ca vad ca in lipsa mea , desi au aparut altele, s-au si rezolvat unele dintre ele Acum sunt happy, pot rezolva altfel problemele, cu mai multa luciditate
Te pupicesc si abia astept sa mai vorbim pe net...Poate ne auzim si la un telefon, sa vad cum fac rost de alta cartela

Trimis de: Rose pe 7 Oct 2003, 02:16 PM

Afro, tu esti o minune de fata ...zilele astea am avut o stare complet aiurita...si... lucru ciudat pentru mine...n-am putut sa scriu nici un cuvant...nici macar pe un petic de hartie, asa pentru mine...dar ai venit tu si ai reusit ca intotdeauna sa ma pui pe picioare cu cateva cuvinte...multumesc......ma bucur din tot sufletul ca te-am vazut, chiar daca n-am reusit sa vorbim si noi...lasa, vine data viitoare si recuperam noi

Ei si acum cred ca o sa ma duc sa ma culc si eu...am reusit sa dorm vreo 13-14 ore in ultimele trei nopti si deja nu mai stiu ce zic...poate apoi reusesc sa-mi fac si eu un pic de ordine prin capsor... Noapte buna tuturor...

Trimis de: Rose pe 7 Oct 2003, 03:40 PM

Se pare ca nu pot sa dorm...

Fascinatia

Ciudat...am fost intotdeauna fascinata de ideea de-a fi fascinata ...de ceva...sau...si mai bine, de cineva...Pentru mine, fascinatia este momentul in care sufletul mi se umple...de visare...de euforie...de speranta...
Ma fascineaza libertatea... cred ca asta sta la baza majoritatea ideilor si preferintelor mele...de asta iubesc marea...pentru albastrul sau...aproape infinit...de asta mi-ar placea si mie sa zbor...doar pentru o clipa...sa fiu un pescarus...sa cobor din inaltul cerului pana aproape de mare...atat de aproape, incat sa simt ca ma mangaie apa...in clipa urmatoare, stiu ca daca as muri, as face-o fericita...in sensul de acea fericire absoluta...Tot din libertate...imi place sa plec de-acasa si sa merg unde ma duc picioarele...sa nu stie nimeni de mine...sa ma plimb pana nu mai rezist de oboseala...si stau apoi...doar 10 minute...Acum cateva zile, am descoperit cat de mult iubesc gara...urata noastra Gara de Nord...e a patra zi cand merg sa stau sa ma uit la trenuri...pe acelasi peron, cred ca si pe acelasi scaun...mereu imi vine sa ma ridic si sa ma urc in primul tren...sa merg...sa fug...Din dorinta de-a fi libera...nu-mi place sa fiu judecata...si nu imi place sa judec, chiar daca mereu am o parere despre ceva si disec totul...imi place sa fiu obiectiva, sa inteleg si ce e bine si ce e rau...si stanga si dreapta...Nu-mi place sa mi se spuna ce sa fac...sa incerce cineva sa-si impuna vointa in fata mea cu orice pret...si nu-mi place nici cei cu gandire limitata, desi uneori nici eu nu vad mai departe de ce e evident...As vrea sa fiu atat de libera incat sa pot spune ce gandesc si ce simt...as vrea sa le pot spune tuturor din inima mea cat de mult ii iubesc...as vrea ca atunci cand imi place o persoana, sa-i pot spune asta...as vrea sa fiu atat de libera de toate prejudecatile si complexele mele incat sa am incredere in mine...
Ma fascineaza ideea de absolut...dreptate absoluta, fericire absoluta, libertate absoluta, cunoastere absoluta, suflete pereche, perfectiune...un cerc pe care il poti completa cu ultima piesa...o imbinare perfecta...Desi sunt constienta ca nici una din cele de mai sus nu exista...fascinatia ramane...
Ma fascineaza intunericul...si noptile racoroase...ma fascineaza piata cand e goala noaptea si nu poti vedea decat vreo masina grabita sau vreun trecator speriat...
M-a fascinat parcul ieri...dupa ploaie...desi e toamna, totul era verde...si vantul ce batea si rascolea toate frunzele...parca batea prin mine...era atat de frumos...si totusi nu era nimeni prin el...sau poate ca tocmai d-asta era atat de frumos...
Ma fascineaza visele...cele cu ochii deschisi...cand stau si ma gandesc la "ce frumos ar fi daca..." si sunt doar eu, in lumea mea...aproape fericita...si ma fascineaza cum intotdeauna trezitul la viata e cumplit de dureros...
Ma fascineaza unele melodii si carti prin starea pe care mi-o induc...

Cat ii priveste pe cei care ma fascineaza...e ciudat, putin ironic...gasim unele persoane uneori...si sunt bucati din sufletul nostru...au gandurile noastre, simt aceleasi lucruri...si simtim ca ii intelegem...le intuim continutul...dar niciodata nu ne multumim cu atat...nu vrem doar sa intelegem, vrem sa cunoastem...si asa dispare incet-incet fascinatia...asa cadem din vis in realitate...poate sa fie vreodata realitate mai frumoasa ca visul? Sau vom avea vreodata curajul sa ramanem doar la fascinatie, hranindu-ne dintr-o iluzie derizorie? Vom putea sa rezistam curiozitatii, sa ne multumim cu ce ni se da, fara a cere vreodata mai mult? Putem doar sa admiram o floare si sa ne infranam impulsul de a o culege?

completare: ma fascineaza tacerea si felul in care o intelege fiecare...

Trimis de: Afrodita pe 7 Oct 2003, 06:12 PM

Iubita, da! Putem mirosi o floare fara sa avem impulsul s-o rupem.Cel putin eu pot.Cand vad o floare frumoasa ma aplec la nivelul ei si o ating usor cu buzele sarutandu-i frumusetea, imbatandu-ma de mirosul ei, dar cu grija, pt ca nu vreau sa-i fac rau...Desi imi plac florile, nu suport sa le vad in vaze...As vrea sa le am in pamant, sa am o gradina cu flori..Asta da...Si cand le vad imi vine sa le imbratisez, sa le impartasesc si lor din bucuria mea ca ele exista...
Si da, o realitate poate fi mult mai frumoasa ca visul...De mii de ori mai frumoasa...In realitate poti fi fericita, trebuie doar sa te lasi imbatata de minunile vietii...
Uhh, ma grabesc acum Dar fii cu ochii pe jurnalul meu...Maine sau poimaine, cand voi avea timp, voi posta ceva...Niste citate dintr-o carte care a venit in sufletul meu cum nu se putea mai bine...Un moment mai bun nu se putea gasi pt a o avea si a o citi...Acele pasaje ma reprezinta in momentul de fata...Sa le citesti cu atentie, sunt pline de zeci de subintelesuri...Prin ele ma voi putea explica mai bine si vei gasi si tu unele raspunsuri la intrebarile ce te framanta.
Te iubesc frumoasa mica si delicata

Trimis de: Rose pe 9 Oct 2003, 10:27 PM

Cred ca acum o inteleg pe atta cand zicea ca are chef sa tipe...

VA IUBESC PE TOTI ACUM!!!!! MULT DE TOT!! VA IUBESC PE ABSOLUT TOTI CA EXISTATI!!!!!!!!!

I., Br....va multumesc mult pentru seara asta...ati fost geniale ...n-am mai ras de mult asa...si nu ne-am mai facut de mult asa declaratii...daca eram fata in fata, cred ca va luam in brate Va multumesc ca sunteti prin viata mea si ca-mi sunteti prietene...ca ma suportati in fiecare zi cu dispozitiile mele innbunitoare, cu crize si toate cele Nu stiu ce m-a apucat de sunt atat de iubitoare azi, dar ...

Mihai, multumesc din tot sufletul pentru ca ai creat coltul asta...:alt smiley iubitor:

Acum cand ma gandesc...asta cred ca e primul meu moment de euforie si buna-dispozitie prins pe jurnal...sper sa mai fie, ca tare bine ma simt asa, cu capul in nori...

Trimis de: menthoru' pe 10 Oct 2003, 12:08 AM

citesc si nu ma pot abtnie sa rosesc ... ... nota 10 e infim de mica pt. faza asta

Trimis de: Rose pe 10 Oct 2003, 08:20 AM

Acum sunt la scoala, in pauza dintre 2 ore de info...si nu stiu prea bine de ce, dar rad ca tampita de vreo 5 minute incoace...

p.s.: menthoru'...si eu sunt cam rosie acum

Trimis de: Rose pe 10 Oct 2003, 02:35 PM

Extreme

Cele doua lumi din sufletul meu...tot timpul, fug de la un capat la altul...
Sunt timida si lipsita de incredere in mine...dar, ciudat, doar langa cei care conteaza pentru mine...doar alaturi de oameni care imi plac...cu restul lumii, pot fi aroganta, pot sa ma dau desteapta chiar daca nu sunt, imi permit sa ma contrazic pentru a le inchide gura...inselator...mai demult, vorbeam cu o prietena si-mi zicea ca ar fi vrut sa nu-i pese de cei din jur, la fel cum fac si eu, sa aiba increderea mea...aproape am izbucnit in ras...raspunsul de-atunci a ramas acelasi...daca tu crezi ca cei din jur sunt prosti si tu desteapta, chiar asa va fi, asta vor crede si ei...daca tu vrei sa le faci o imagine si le-o vinzi in fiecare zi, ei ti-o vor cumpara...mult mai devreme decat crezi...poti sa fii exact ceea ce vrei, bineinteles, doar in fata celorlalti...oamenii sunt prea plictisiti pentru a trece de aparente...probabil ca in noi toti se afla cate o persoana minunata, dar din pacate ne credem unici...nimeni nu mai poate fi ca noi...ii judecam pe cei din jur ca nu trec de aparente in ceea ce priveste, dar la fel facem si noi...
Sunt visatoare si pesimista...aproape in acelasi timp...visez mereu cu ochii deschisi...si totusi, exista mereu o parte din mine care o ucide pe cealalta, care ii spune: "asta nu se va intampla niciodata, trezeste-te odata"...de multe ori, are dreptate...dar...mai am si surprize placute...
Dau si iau in acelasi timp...daca imi ceri, ca si cum ti s-ar cuveni, nu-ti voi da...sau iti voi da cu scarba...dar din vointa proprie, as face orice...daca la 3 dimineata cineva la care tin ma suna sa-mi spuna ca are nevoie de mine, atunci stiu ca in minutul urmator as iesi pe usa...daca mi se spune ca trebuie sa ma schimb, nu o fac...acum ar trebui sa renunt la cineva, un prieten...stiu ca fara mine i-ar fi bine si totusi...egoismul meu nu ma lasa...uneori, cand cei din jur sunt prea tristi, nu am putere sa-i ascult...sau poate nu am rabdare...poate uneori pur si simplu n-am chef sa fiu prost-dispusa de plictiseala cuiva...desi...parca si eu...
Sunt trista si entuziasta...acum stau si plang...10 minute mai tarziu pur si simplu sar in sus de fericire prin casa...acum sunt bine-dispusa...si doar un pic mai incolo, iluzia dispare...un cuvant sau o privire sunt de obicei de-ajuns...
Sunt calma si irascibila...imi place linistea, urasc aglomeratia si multimea, nu-mi plac oamenii care tipa la mine...si totusi, uneori ma enervez si tip si eu...acum mult mai rar ca inainte...poate in curand, o sa fiu complet calma...
Sunt vorbareata si tacuta...imi place sa ascult....aproape orice...si uneori ma mai apuca logoreea...nici macar pe chestii interesante...
Sunt adormita, dar totusi lucida...

Trimis de: Dara pe 10 Oct 2003, 06:45 PM

[QUOTE] dar din pacate ne credem unici

Dar ce parere ai despre cei care nu se cred unici, asta nu e o problema poate chiar mai mare decat a fi 'self-sufficient'?

Trimis de: Rose pe 10 Oct 2003, 08:14 PM

Hm...nu neaparat la cei care se cred 'self-sufficient' ma refeream...dar ca sa-ti raspund la intrebare...ba da...doar ca uita-te in jur...cati dintre noi mai suntem cu adevarat originali? Cineva mi-a spus acum nu mult timp ca toti copiem pe cineva sau ceva intr-o oarece masura, dar original este felul in care toate astea se imbina...
E cam ciudat...toti suntem unici intr-un fel...si toti ne asemanam in altul...totul e relativ, nu? Da, e ingrozitor sa te simti mediocru, sa vezi cum nu esti altceva decat ceea ce-ti displace cel mai mult, dar...vorba unei intelepte, asta e...ne perfectionam pe zi ce trece, nu? In fiece zi devenim mai buni...poate...

ps...scuze pentru ca nu am dat un raspuns prea inteligent acum ...poate revin mai incolo

Trimis de: Rose pe 12 Oct 2003, 11:16 PM

Stau si scriu...desi stiu ca n-are rost...desi inima tot grea imi va ramane...desi ce va iesi nu-mi va placea...desi e la fel de inutil ca orice altceva fac...
Ascult o melodie trista...si vreau sa cred ca asta am si eu in suflet...ma autoflatez ca intotdeauna...
Un strop de liniste...atat...un gand fugar prin mintea cuiva...s-un zambet ironic...
Literatura de doi bani...si totusi sunt sentimentele mele...asta sunt eu... mediocritatea... mascata de sarcasm...de lacrimi... de contradictii...de pretentii absurde...vrei sa-ti ridici privirea si nu poti...esti obosita...de cei din jur...de viata in general...de tine...esti obosita de prostia din tine...de lipsa de vointa...si de curaj...de atat patetism...de lipsa de originalitate...de sinceritatea asta...care nu te ajuta la nimic...decat la racirea sufletului...vezi in tine tot ce nu e bine...si nu faci nimic...privesti...oarecum fascinata...oarecum dezgustata...oarecum dezaprobatoare...oarecum multumita de lipsa de perspectiva... tot ce vezi in jur, incerci sa intelegi...nu-ti place sa judeci...sau asa zici...pentru in strafundul sufletului, parca tot etichetezi...mai stergi, mai corectezi...dar nu esti impartiala cum ai vrea sa crezi...vrei sa le stii pe toate...vrei sa te joci de-a dumnezeu...vrei sa vezi cum e sa tii lumea pe un fir de ata...esti morbid fascinata de ideea de deznadejde absoluta...de neputinta totala...tii foarfeca in mana si vrei sa tai tot ce te leaga de lume...niciodata n-ai inchis usa in urma ta...totul a fost intodeauna relativ cu tine...si acum parca vrei sa te joci...vrei sa stii cum e...sa atingi absolutul...daca nu cel de mai sus punct, atunci apleca-te spre cel de jos...te opresti mereu...pentru ca nu stii cum sa-ti continui viata dupa punct...adica acum traiesti? Frumos te mai minti...iti place sa asculti, sa observi...niciodata sa te implici...esti spectatorul etern...care uneori mai coboara in randul actorilor...dar se plictiseste repede...esti satula de dialogul asta nebunesc cu tine insati...si totusi joci rolul...nu iti place sa ramai cu o singura carte in mana...trebuie sa fii libera doar...de ce nu zbori atunci? Vai...dar nu poti...esti doar o alta imperfectiune in randul muritorilor de rand...esti ce urasti mai mult...si acum trebuie sa accepti ca viata va fi intotdeauna mai ironica decat tine...

Trimis de: Rose pe 13 Oct 2003, 02:22 PM

Pagina goala...si nici un pic de inspiratie...nici macar pentru a scrie prostiile obisnuite...doar o nevoie de a scrie...de a zice...orice...care sa conteze, sa impresioneze macar pentru o secunda...dorinta de a fi inteleasa...pentru ca nici eu nu ma inteleg...nu stiu unde e piesa din mijloc...cea care ma va lamuri in sfarsit cum arata 'the big picture'...obsesia mea pentru analiza...pentru intelegere... pentru stapanire a fricii...numai cuvinte goale...as vrea sa pot rupe o bucata din mine si s-o astern pe hartie...sa insir tot ce am acum in suflet...sentimentele mele, asezate unul dupa altul...
O cautare bezmetica...asta ma defineste...caut raspunsuri, certitudine, liniste...PERFECTIUNE...un rasarit de soare...o plimbare pe malul marii...o privire spre inaltul cerului...
Parca mi s-a golit mintea...iar...si totusi vreau sa spun ceva...imi stau cuvintele pe limba...
Nu stiu de ce ma simt atat de singura...de ce insist sa ma izolez de toti...de ce nu mai las pe nimeni in jur..de ce spun tot felul de tampenii care n-au nici o legatura cu mine...iar ma simt satula de vorbe...dar nu de cuvinte...parca nu-mi mai gasesc locul in lumea mea...scoala, prieteni, parinti...parca toate sunt straine de mine...nu mai stiu ce vreau si ce nu...binele si raul nu mai reprezinta nimic...nu exista alb si negru... numai gri...penumbra...ceata...
Nu stiu ce s-a schimbat atat de mult de anul trecut...nu stiu de ce nu mai scriu bilete...si prefer jurnalul asta...poate acum...hai sa zic...visez altceva...si nu pot sa folosesc aceleasi cuvinte...in jur, totul e la fel...sunt chiar mai calma decat inainte pe dinafara...prin interior, ceva scartaie...

***
Cred ca cea mai interesanta faza a zilei...am obiceiul de a desena ochi...mai ales atunci cand n-am inspiratie...si azi umpleam pagina de desene, cand I. arunca o privire peste foaia mea si-mi zice: esti obsedata de cunoastere...interesant...

Trimis de: Rose pe 16 Oct 2003, 05:58 PM

Am mers prin ploaie ca nebuna...desi sunt cam racita...desi tocmai veneam de la dentist...am tot dat ocoluri parcului...
Nu stiu cum se numeste starea mea de acum...nu este tristete, nu este fericire...este...nesimtire...Nu imi pasa. De nimeni si de nimic. Ar trebui sa le zic celor din jur sa aiba grija ce fac...sa ma lase in pace...sunt rece ca un cub de gheata...in ochii mei nu e altceva decat...rautate...si lipsa de rabdare si de toleranta...cam tot ce urasc mai mult...nu am chef sa fiu draguta si amabila. Si asta e. Nu ma intereseaza si de cei din jur. M-a intrebat atta acum o vreme de ce zic ca sunt o persoana rea...raspunsul meu de-atunci nu a fost..."gresit"...ci incomplet. Aseara am fost rea. Nu mi-a pasat de ce simte si celalalt. Am fost egoista si nesimtita. Plictisita...nici macar ca imi pare rau nu pot sa zic...pentru ca nu e adevarat... nu regret...desi tin mult la persoana in cauza...sau tineam...acum nu-mi place nimic...sau sa zic nimeni? Nu m-a interesat. Am trecut peste toate sentimentele sale. Da, sunt egoista, rea...si ce e mai rau nesimtita...nu, acum nu pot sa trec peste starea asta si recunosc totul atat de sincer si senin doar pentru a continua sa fiu la fel. Nu vreau nimic. Imi place de mine intr-un mod tare ciudat acum...zic cu tot calmul: asta e, daca nu-ti convine, nu mai sta. Acum ma simt in stare sa demontez lumea marunta a oricui... sa le demonstrez tuturor inutilitatea si stupizenia ce ii caracterizeaza. Si imi recunosc cu aceeasi seninatate toate defectele, fara sa ma simt obligata sa ma justific. Da, sunt proasta, mediocra, insipida, lipsita de talent, cinica si perfectionista. Ce conteaza? Cei din jur o sa ma ierte ca de fiecare data pentru ca nu sunt asa de obicei. Scuza perfecta...sunt tot ce imi displace mai mult la o persoana acum...si ce? Mai conteaza? Chiar daca acum incepe sa-mi para rau pentru ce zic, chiar nu mai este important...

Trimis de: cameron pe 16 Oct 2003, 08:13 PM

Heelloooo!!! Rose!
Introarce-ti privirea spre tine un pic..si incearca sa vezi cat de minunata si unica esti. Asa..cu toate sentimentele astea contradictorii si sincere..
Te simti egoista si rea>? E ok? Toti avem nevoie de o astfel de supapa contra a tot ceea ce este "bun si perfect" in jurul nostru..
Admir extraordinar felul cum iti descrii starile,..imi pare rau ca eu doar le constientizez,..dar expuse par niste aiureli teribile.
Stii de ce admir ce scrii..si ce simti? Pentru ca parca esti imaginea mea in oglinda
Imi dai voie sa copiez postul tau,..si sa-l lipesc la mine-n jurnal si sa zic ca l-am scris io? platesc drepturi de autor..la un suc

Trimis de: Rose pe 16 Oct 2003, 09:41 PM

Cred ca mi-am dat seama de ce e jurnalul asta asa de important pentru mine... parca fara el, nu constientizez ce zic si ce simt...aici, pot spune ce-am pe suflet... si parca toate trec mai usor...mai citesc un rand, mai "imprumut" o idee...mai iau un sfat...
Minunata si unica...tare-as vrea eu sa fiu asa...dar...vorba aia, nu faci ce vrei, ci ce poti...acum...ce-a fost a trecut...ca toate starile mele...hm...uite, mie nu-mi place cum scriu...si cu atat mai putin ce scriu...parca atunci cand stau si ma uit la pagina goala, imi piere orice urma de luciditate si obiectivitate. In ultima vreme am incercat ca atunci cand imi vine in minte ceva, orice oarecum important pentru mine, sa scriu pe-un colt de hartie...oarecum...un jurnal paralel...facut din petice...le iau, tai, sterg, modific, rearanjez...si le scriu aici...ciudat...
Oglinda ta...uf...tare-as vrea sa fie asa cu adevarat Si in legatura cu postul meu...bineinteles ...de ce sa nu vreau??...iar despre drepturile de autor, vorbim cat de curand posibil

--------
ce-am uitat...sa te felicit pentru "forumista lunii"...(as mai pune un pupacios, dar nu mai pot...)

Trimis de: Rose pe 17 Oct 2003, 06:30 PM

Cum sa vorbesc despre ce-i acum in mintea mea...si mai ales, in jurul meu? Cum sa vorbesti despre frustrare, ura, dispret, furie? Sau despre absurditate, pretentii nejustificate, intrasigenta, nepasare, lipsa de umanitate si neputinta de a intelege? Cum poti sa te umilesti in fata unei persoane pentru care nu mai ai nici o bruma de respect sau dragoste si s-o lasi sa-ti vada lacrimile ce-ti curg pe obraji? De ce, te intrebi acum, ti-ai irosit tot ce era bun pentru o cauza pierduta, de ce ai vrut sa rasplatesti raul cu bine, de ce ai acceptat compromisul, de ce ai crezut ca merita? De ce nu ai invatat sa fii imuna la un santaj sentimental patetic si ti-ai irosit toata energia sperand sa fie bine? De ce au suferit din cauza asta si cei care meritau sa primeasca tot ce e mai bun in tine? De ce ai preferat sa fii nedreapta cu cei care tineau la tine si te cunoasteau pentru a primi la randul tau nedreptatea cuiva? De ce ai strans din dinti atat de multa vreme si nu ai zis nimic pentru ca ai vrut sa tii cont si de sentimentele altcuiva? De ce ti-a pasat fara rost??
Cum sa incerci sa fii copil cand nu gasesti decat sufletul distrus al cuiva? De ce mai merita sa zambesti, fie si trist, si sa-ti spui pentru a mia oara ca totul va iesi bine? Ce rost mai are? Ce se intampla cand mijlocul vietii tale a cazut, cand ultimul punct stabil s-a dezechilibrat? Sa-ti iei viata de la capat? Nici macar asta nu poti face...pentru ca ai doar 17 ani... si viata ta nici macar nu exista pe hartie...pentru ca nu ai curaj sa iesi in frig si sa realizezi ca haosul asta e acum lumea ta si ca ar trebui sa te descurci complet singura...pentru ca nu stii de unde sa incepi...nici macar nu stii ce vrei sa incepi...nu stiu sa fiu singura...atat de singura...nu stiu cum ar trebui sa ma port acum, cum sa incerc macar sa revin in cotidianul meu...chiar nu mai vad rostul nici unei actiuni acum...

Trimis de: Vegas2002 pe 17 Oct 2003, 10:17 PM

Pentru Rose,cu toata simpatia..............

Sper sa-ti placa crinii

 Crini.jpg ( 18.79K ) : 4

Trimis de: Rose pe 17 Oct 2003, 10:18 PM

Ei...frumos mai e Multumesc mult de tot, Vegas

----
Dupa editul tau: sunt printre favoritii mei

Trimis de: dificilaold pe 18 Oct 2003, 09:02 AM

Trandafirule,daca s-ar putea ti-as transfera amintirile vietii mele sa vezi ca tot zbuciumul tau ,toate framantarile,toate intrebarile tot ce simti tu acum te va bantui toata viata fara a afla vreodata raspunsul.Esti ca un torent.Sa nu-ti para rau ca te darui,sa nu suferi daca nu primesti nimic in schimb,sa nu astepti nimic de la nimeni pentru a nu fi dezamagita ca nu vei primi.

Trimis de: cameron pe 18 Oct 2003, 09:32 AM

Rose,..tu esti sigura ca intre noi nu exista o telepatie ciudata?
Nu cumva intri in gandurile mele ,..le decriptezi..si le scrii in jurnalul tau?
De ce trebuie sa scrii tu,..tot ceea ce simt eu? De fiecare data?

Trimis de: Rose pe 18 Oct 2003, 10:37 AM

dificila, nu dau niciodata de la mine cu ideea ca trebuie sa primesc ceva in schimb... nu-mi place sa rezum totul la...un fel de troc absurd...doar ca dezamagirea mea a venit de la persoana mult prea aproape de mine sa o pot accepta cu usurinta...stiu ca eu am gresit, stiu ca avea dreptul sa reactioneze...dar nu asa...
Nu-mi pare rau ca dau si nu primesc nimic...dar nu pot sa nu regret ca ma lovesc de un perete rece...
Nu pot sa nu astept nimic de la nimeni...nu pentru ca as considera ca mi se cuvine...ci pentru ca nu pot sa accept ca toti din jur sunt niste stane de piatra egoiste care nu-l pot vedea si pe cel din fata lor...cand stim ca se poate, nu pot sa inteleg de ce ne incapatanam sa ne inveninam sufletul si sa-l privim pe celalalt ca un dusman...nu inteleg rautatea gratuita...oricat as incerca, nu pot sa accept existenta ei...
Sincer, as prefera sa raman toata viata cu intrebarile decat sa renunt sa mai caut...prefer sa raman macinata de indoiala pentru totdeauna decat sa ma amagesc ca am gasit raspunsuri si apoi sa intru in randul oamenilor blazati si suficienti si sa ma pierd in toate activitatile cotidianului... acum, mi-am amintit ca i-am scris cuiva ceva legat de asta mai demult... trebuie sa caut...

cameron...parca incep sa cred si eu in telepatie...prea multa lume imi fura gandurile pe-aici...sa nu fii si tu trista...pana la urma, se pare ca toate relele trec sau macar isi mai pierd din intensitate...

Va multumesc amandurora...aveti grija de voi...

Trimis de: Rose pe 19 Oct 2003, 12:40 AM

Stai in liniste...tocmai ai luat o decizie...sau mai bine zis, ai mai luat inca o data o decizie. Aceeasi. Uneori iti iese, alteori nu. Uneori te tine doar cateva clipe, alteori cateva zile, chiar saptamani. Si acum stai...cu un ciudat gust amarui, cu ochii plansi si obositi si te intrebi iar: de ce? Stii ca nu exista raspuns... d-aia...pentru ca asta ai simtit...pentru ca nu le stii si nu le poti controla pe toate...o recunosti cu seninatate acum, ti-e usor. Iar ai aranjat totul, iar crezi ca vezi viitorul si iti planifici cu o luciditate ce nu ti-e specifica viata. Si zambesti usor ironic...stii ca o sa cazi iar, stii ca te vei ridica...cum faci mereu...stii cata putere si slabiciune se afla in tine...revolta asta te-a facut sa-ti dai seama ca te-ai putea descurca si inca bine...doar ca vrei altceva... exista o parte in tine calculata si rece...care o vede pe cealalta...prostuta si visatoare...si ii trage din cand in cand cate-o palma...sa o mai trezeasca la viata...Vrei sa ramana doar una...a doua...Cauti luciditatea si cand o gasesti, o indepartezi fara mila...nu-ti place sa-ti lasi capul sa gandeasca peste sentimente...nu o sa accepti niciodata ca e necesar...preferi confuzia din suflet logicii mintii...
Asa ca acum faci exact ce te arunca mereu pe acceasi panta. Si acum zici iar "acum n-o sa fie la fel". Stii ca minti, dar...parca totusi exista sanse...vrei sa spui ca ai gasit solutia...Stii ca ce e prea mult strica, asa ca va trebui cumva s-o iei mai moale...sa-ti infrangi depedenta...stii ca poti...incerci sa si vrei...un optimism...poate nu chiar atat de necaracteristic... pentru ca, intr-un fel sau altul, o sa fie bine...

Trimis de: cameron pe 19 Oct 2003, 01:25 AM

Rose..iti postez o imagine de la clubul unde am fost in seara asta..
Lumini,..muzica,..sampanie, tigari..
O postez..poate te conving sa ajungi sa ne vedem intr-un week end.
Macar pentru 3-4 ore..nu mai conteaza cum este lumea de afara

 Imagine_27_.jpg ( 35.41K ) : 12

Trimis de: Rose pe 19 Oct 2003, 12:49 PM

5 motive pentru care acum viata e frumoasa

1. acum vreo 30 de minute am primit un telefon care mi-a inseninat toata ziua... mersi mult, iubita...nu m-as fi suparat pe tine nici intr-o mie de ani...si cumva, cumva, stii ca tot ajung eu la tine sa te vad
2. e frig si eu n-am nici geaca, nici bocanci...si, uimitor, asta e un motiv pentru a fi vesela
3. ascult AC/DC si asta in general imi da o stare de bine...
4. tocmai mi-am lipit pe usa un...hm...avertisment... neobisnuit de optimist... ceva oarecum "imprumutat" de la cei de la McDonald's...ceva de genul: "All those who enter please leave your worries at the door, take a smile and have a nice day"... oare ce m-a apucat?
5. nu stiu daca exista si un 5....pur si simplu sunt bine-dispusa...

Sa aveti o zi frumoasa ca eu am chef sa topai de bucurie!

Trimis de: champi pe 19 Oct 2003, 01:05 PM

Imi permiti sa iti ofer eu motivul nr 5??

Pt ca esti tinara si cu toata viata inainte, pt ca esti inteligenta, sensibila si sufletista si, cu toate ca nu stiu prea bine cum arati (am sa mai intru o data pe la pozele voastre sa vad daca esti pe acolo) sint sigura ca toate aceste calitati morale se reflecta si in aspectul fizic, asa ca esti si frumoasa .

Asa ca topaie de bucurie draga mea cit ai chef, ca ai de ce .

Peseu. Nu remarcasem ca macdonalzii si-au pus un astfel de motto la intrare, poate din cauza nu frecventez . Dar sa stii ca l-au "furat" de la Dante si adaptat la cerintele lor, cu toate ca dupa parerea mea, adaptarea ar fi fost mai corecta "voi ce intrati aici lasati toate sperantele ca veti minca bine si la un pret accesibil" (btw, dante se referea la infern)

Trimis de: Rose pe 19 Oct 2003, 01:17 PM

champi, multumesc mult ...nu stiu daca sunt inteligenta, sensibila sau frumoasa...dar....acum parca nimic nu conteaza...pentru ca sunt fericita fara nici un motiv si e o stare grozava . Da, chiar am toata viata inainte si e bine sa-ti mai aduci aminte de asta din cand in cand

Raspuns la peseu: ce-au mcdonaldzii nu suna chiar cum am zis eu ...e o chestie lipita pe cosurile de gunoi unde scrie "va rugam sa va aruncati toate grijile, intalnirile urgente, mobilele si laptopurile"(sau ceva de genul asta).Eu am facut o combinatie intre cele doua(trebuie sa pun copyright)
Si ar fi adecvat sa scrie ce-ai zis tu....

O zi buna!

Trimis de: Afrodita pe 20 Oct 2003, 08:29 AM

Iubita, am fost in Bucuresti, te-am sunat, dar aveai mobilul inchis... Si voiam sa te vad, dar apoi nu s-a mai putut Sper sa ne vedem curand, sorry

Trimis de: Rose pe 20 Oct 2003, 12:55 PM

Sensul vietii pe o banca rece din vestiarul fetelor...colega mea cantand "Epilog"...nu vroiam decat sa stau s-o ascult... si sa scriu. Nu stiu ce ma face fericita...stiu care au fost momentele mele: cand am aflat rezultatele la capacitate, ultimul dans la banchet, bataia cu bulgari, de iarna trecuta, miercurea de-acum 2 saptamani, ochii tai de acum nu-mai-tin-minte-cata-vreme, sentimentul de...posibilitate de ieri, Alina cantand...plimbarea mea nebuna pe faleza, dimineata la Bran...
Nu stiu ce e fericirea si de ce caut cuvinte s-o descriu...de ce scriu lucruri pe care le-au scris si le vor scrie altii mult mai bine decat mine...nu stiu prea multe lucruri...nu ma intereseaza sa le stiu acum...le las sa vina, sa treaca...e liniste...in mine...
Stiu ca vor veni iar momente in care imi voi umple jurnalul cu ganduri triste, stiu ca atunci nu voi intelege ce-am simtit acum...stiu ca nu pot avea ce-mi doresc acum...poate mai incolo, poate nu asa de departe...cine stie? Mai sunt mai putin de 2 ani de liceu...nu stiu ce va fi dupa...dar o sa fie bine...stiu ca o sa fie bine. Acum am incredere in mine, stiu cat pot si stiu mai ales cat nu...Nu stiu daca sunt o persoana trista cu ocazionale ganduri vesele sau una vesela cu dese ganduri triste...cred ca prefer a doua varianta...Aici seman cu atta...si eu iubesc viata...la fel ca ea...

I, stiu ca esti suparata pe mine ca tac...ai rabdare...o sa vorbesc, dar nu pot acum...acum am starea asta difuza..."sunt liber sau asa ceva...nu fi trista daca voi pleca, stii bine ca multi fac asa...cine oare a decis asa? fiecare are calea sa... dimineata sa"...versuri si nimic mai mult...

------
afro, tu ai sunat joi, nu? N-aveam telefonul inchis, eram in ora si era pe mut Te pup...sa nu fii trista...nu conteaza motivele...doar sa nu fii asa! Imi pare mie rau ca stateam intr-o tampita de ora in loc sa pot sa raspund la telefon

Trimis de: Rose pe 22 Oct 2003, 02:25 PM

Probabil ca sunt prea emotiva...ma inrosesc cam usor, ma pierd si mai repede...orice imi umezeste ochii si obrajii de lacrimi, ajunge un cuvant sa ma intristeze sau sa ma supar...tin prea mult la unele amintiri trecute...uit greu...Oare cate vise am pierdut? Nu le-am pierdut...le am inca in mine...prea putine s-au implinit si nici acelea deplin...la unele am renuntat firesc, cu timpul, pe masura ce m-am schimbat...altele au ramas in asteptare, timide, dorind doar un cuvant care sa le trezeasca la viata...sa tin timpul in loc sau sa-l las sa curga?
As minti dac-as spune c-as vrea sa fiu o persoana complet diferita...anul trecut, pe vremea asta, incercam sa ma schimb, vroiam s-o iau de la capat, vroiam sa ies din viata mea si sa traiesc in locul altcuiva...Schimbarea a venit pe nesimtite, foarte incet, doar atunci cand am incetat s-o caut...toate lucrurile bune din viata mea au venit in momente in care nu le asteptam...frica s-a dus singura, mai revine uneori, ma mai arunca in usoare depresii, dar cumva reusesc sa ies mult mai repede ca inainte...increderea in mine e putina, dar e...intrebarile nu mi le mai pun pentru ca pur si simplu nu mai ma intereseaza raspunsul...nu am senzatia de "toata lumea e a mea", poate ceva de genul "o bucata de lume e a mea"...nu-s toate bune, dar sunt cateva frumoase...nu sunt fericita, sunt vesela...Sunt multe lucruri pe care inca le doresc...dupa care sufar...nu am acceptat ca nu pot fi ale mele, pentru ca eu nu ma resemnez niciodata...pentru ca eu nu accept ce trebuie si pana la urma, trebuie sa fiu sincera: pana la urma, am facut tot cum am vrut eu...nu sunt copia cuiva, nu sunt suma dorintelor si trebuintelor cuiva, nu sunt ce-ar fi bine sa fiu, nu sunt ce credeam ca o sa fiu cand eram copil, nu sunt ce se asteapta ceilalti de la mine, nu sunt perfecta, nu sunt complet gresita, sunt propria mea persoana, am propriul creier de unde ies toate gandurile mele bune, rele, copilaresti, stupide, eronate...dar sunt ale mele! Doar ale mele...Nu vreau sa ma schimb pe mine si, de altfel, nici pe nimeni din jur...Lumea nu e perfecta, lumea e asa cum e...Nu totul are un scop, dar totul are un drum spre ceva...

Trimis de: Rose pe 24 Oct 2003, 01:17 PM

Azi lumea e trista...si gri...
Nu stiu ce m-a pocnit melancolia asta...plictiseala, o oarece oboseala de peste saptamana, o noapte semi-alba...alb-cenusie...Parca nici nu mai e somn...pun capul pe perna si adorm...nu mai visez, nu mai vorbesc in somn cum faceam mai demult...ma scol in timpul noptii, imi deschid ingrozitor de greu ochii...parca-s lipite pleoapele...ma uit la ceas...e prea devreme...mai am vreo 2-3 ore de somn... si apoi nu pot sa adorm...stau si-mi trec franturi de ganduri prin minte, dar sunt epuizata...nu pot duce nici unul pana la capat...si atipesc, ma mai scol peste 15 minute...si apoi, la 6.30 suna ceasul...nu pot...mai fur 10 minute...iar suna...alte 10 minute...dar deja nu mai pot adormi...ma trezesc si o durere infernala de cap ma doboara...parca-s mahmura...intru pe pilot automat...ma spal, mananc, ma imbrac, daca nu ma dor prea tare ochii, ma fardez...plec la scoala...e deja tarziu...pierd tramvaiul de si 20 si stau in statia goala...e inca intuneric...vanzatorul de ziare fuge de la o masina la alta...se mai opreste cateva secunde si tremura...uneori mai intra in vorba cu mine...ii raspund automat, nici nu mai tin minte ce i-am zis pana vine tramvaiul...ma urc, mereu la prima usa, ma asez unul din cele 3 scauna din fata si picotesc pret de o statie...Ajung la scoala, deja s-a sunat de cateva minute...urc cele 2 etaje maraind si bombanind, deja ma grabesc... ajung in capatul culoarului, nu a intrat inca profesorul...rasuflu usurata, merg mai linistita spre clasa...intru, imi las ghiozdanul, agat geaca in cuier, ma asez, intreb de tema la mate...si restul zilei deja nu mai conteaza...e aceasi zi derulata la infinit...Groundhog day...mda...se vede ca-s plictisita...

Trimis de: Rose pe 25 Oct 2003, 12:29 PM

De ce vine melancolia?
Pentru prima data, n-am avut rabdare sa citesc...n-am rabdare sa scriu deoparte ce scriu acum si sa fac un copy/paste...n-am rabdare sa astept sa se scurga ora... Iarna trecuta s-a tarat ca un melc...s-a prelungit la infinit. Peste doua luni se termina si anul asta. A fost mai bun decat altii...dar vroiam mai mult de la el... Varsta sa fie de vina? Dar de ce varsta? Sunt asa de multa vreme...sunt unele ganduri si sentimente pe care le am de cand sunt constienta de mine...probabil le voi purta in mine toata viata...Aseara am tipat la mama pentru prima data...o oarece prostie...eu ii spuneam ca nu-mi place in nici un chip de profesoara de matematica si ea-mi zice: asta e, ce sa-i faci? Si m-am trezit in minutul urmator tipand la ea: cum poti sa fii asa?? Cum poti sa te resemnezi atat de usor ca "asta e"? Cum poti sa stai asa linistita si sa accepti tot ce ti se intampla? Cum poti sa nu te intrebi de ce si ce poti face sa fie altfel? N-ai altceva mai bun sa-mi zici decat "asta e"??? Mama m-a privit surprinsa, spre socata si nu mi-a zis nimic...ma indoiesc ca a inteles ca nu vorbeam de profa de mate...nu cred in destin, nu am crezut niciodata. Chiar daca afara n-am aratat-o aproape deloc, niciodata n-am acceptat lucrurile asa cum mi s-au dat...ma repet...nu pentru ca am crezut ca mi s-ar fi cuvenit, ci pentru ca stiam ca se poate mai bine...De ce ai accepta o singura lingurita de zahar pentru cafeaua ta cand stii ca tie iti place cu doua lingurite? Si stii ca se poate sa ai acea lingurita de zahar, dar cei din jur iti spun "asta e acum; ai primit doar una, multumeste-te cu ea". Egoism? Lipsa de recunostinta? Tot ce se poate...
Am vrut mereu sa gasesc o persoana speciala... de care sa zic: "uite, cineva asa n-am vazut niciodata". Am crezut de cateva ori ca am gasit asemenea oameni... o persoana care sa ma fascineze in adevaratul sens al cuvantului...cineva la care sa nu fiu tentata sa sparg misterul...sa ma multumesc cu ce mi se ofera, sa nu cer niciodata mai mult pentru ca as sti ca orice detaliu ar strica tot farmecul...Nu sunt sigura daca am gasit-o sau nu...as tinde spre "am crezut ca"...sau poate ca nu... n-am nici o idee...
De ce vine melancolia totusi?

Trimis de: champi pe 25 Oct 2003, 12:45 PM

Trimis de: Rose pe 25 Oct 2003, 01:30 PM

Poti sa te bagi peste jurnalul meu...nu-mi place sa scriu singura
Poate e de la vreme...poate m-am molipsit din tristetea din jur...poate am revenit la o stare cam uitata pe care o aveam anul trecut pe vremea asta...am devenit si eu nostalgica...eu complet aiurea...am devenit nostalgica dupa ceva ce la momentul respectiv nu mi-a placut...si nici acum cand imi aduc aminte nu regret ca a trecut totul...aiureli...
Fara rutina poate m-as pierde...dar acum rutina mea ma sufoca...viata cuprinsa intre clipirea genelor...da, trebuie sa fie mai mult de-atat...hm...mi se cam rup gandurile in doua acum...
Afara deja ninge...

Trimis de: Rose pe 27 Oct 2003, 02:22 PM

Nu am avut dreptate. Atata vreme, am gresit...stiam ca gresesc, dar am refuzat sa accept asta. Nu stiu daca am fost "oarba"...pur si simplu nu puteam sa concep ca ar putea fi si altfel decat am crezut eu. Pretindeam ca stiu ca sunt naiva...I-am acuzat pe cei din jur ca au vederi limitate, dar am fost la fel...Si cand ma intreb de ce nu mi-a tras nimeni o palma, nu a incercat nimeni sa ma contrazica stiu si raspunsul: pentru ca n-as fi ascultat...de cand ma stiu, nu i-am ascultat pe cei din jur...am judecat totul dupa capul meu, am facut cum am stiut si cum vrut eu. Am dat mereu vina pe altii, desi eram constienta ca eu eram cea vinovata...Nici acum nu sunt convinsa de celalalt punct de vedere...ii accept existenta si tot am impresia ca mi-am calcat pe mandrie... da... sunt mandra, egoista si nerecunoscatoare...

Nimeni nu mai are incredere in nimeni...toti avem nevoie de dovezi concrete... daca plangi, daca te intristezi, daca te oferi sa ajuti pe cineva, daca zambesti... nimeni nu mai crede ca esti sincer...totul a devenit un sir de obligatii, minciuni albe, prefacatorii...orice contradictie anuleaza automat toata credintele... orice greseala sterge ce-ai facut bine...o diferenta omoara o mie de asemanari... viata e pentru mine un vis etern...o cautare...o aspiratie... tocmai pentru ca sunt egoista si nerecunoscatoare...

"Trebuie sa faci binele din rau, pentru ca nu ai altceva din care sa-l faci" (motto "Calauza")

Trimis de: Rose pe 27 Oct 2003, 04:30 PM

Original sin

Oh, it's carnival night
And they're stringing the lights around you
Hanging paper angels
Painting little devils on the roof

Oh the furnace wind
Is a flickering of wings about your face
In a cloud of incense
Yea, it smells like Heaven in this place

I can't eat, can't sleep
Still I hunger for you when you look at me
That face, those eyes
All the sinful pleasures deep inside

Tell me how, you know now, the ways and means of getting in
Underneath my skin,
Oh you were always my original sin
And tell me why, I shudder inside, every time we begin
This dangerous game
Oh you were always my original sin

A dream will fly
The moment that you open up your eyes
A dream is just a riddle
Ghosts from every corner of your life

Up in the balcony
All the Romeo's are bleeding for your hand
Blowing theater kisses
Reciting lines they don't understand

I can't eat, can't sleep
Still I hunger for you when you look at me
That face, those eyes
All the sinful pleasures deep inside

Tell me how, you know now, the ways and means of getting in
Underneath my skin,
Oh you were always my original sin
And tell me why, I shudder inside, every time we begin
This dangerous game
Oh you were always my original sin

Tell me how, you know now, the ways and means of getting in
Underneath my skin,
Oh you were always my original sin
And tell me why, I shudder inside, every time we begin
This dangerous game
Oh you were always my original sin

Trimis de: Rose pe 28 Oct 2003, 05:40 PM

Mail catre I, 25 ianuarie...

Imi cer scuze, dar simt ca nu pot vorbi cu nimeni in momentul de fata. Viata asta m-a lasat pur si simplu fara cuvinte. Nu mi s-a intamplat absolut nimic care sa ma intristeze de aseara pana acum, din contra, si totusi se pare ca nici eu nu ma simt mai bine ca tine(sau mai bine decat te simteai aseara, trag speranta ca poate te simti mai bine). Stii ca mi-ai scris la un moment dat in mail-ul ala ca toate persoanele se schimba atunci cand se indragostesc. Si desi este o chestie absolut evidenta, nu cred ca am fost vreodata constienta de chestia asta pana ce nu mi-ai scris-o tu. Si se pare ca asta m-a socat pe mine atat de tare. Sunt atat de satula...de tot. Azi cred ca am ras cum n-am mai ras de mult si totusi acum sunt trista cum n-am mai fost de foarte mult timp. M-am saturat sa vad in jurul meu persoane care la prima vedere sunt fericite si par sa aiba tot ce le trebuie in viata pentru ca apoi sa descopar ca toata lumea are cate ceva, o durere ascunsa care-i macina. Se pare ca viata este compusa din siruri nesfarsite de emotii nesemnificative si simtim ca traim doar in momentele in care una dintre ele devine mai puternica...indiferenta daca acel sentiment este de fericire sau din contra. Si acum mi-am adus aminte de ceva ce vroiam sa-ti spun mai demult.Zicea Br. ceva de genul:"dar parintii nostri au fost vreodata in liceu sau s-au nascut pur si simplu parintii nostri?", si referitor la intrebarea "de ce nu ne inteleg parintii nostri?"...vom ajunge si noi asa odata, cand ne vom satura sa "traim" viata si ne vom hotari ca toate acele emotii nesemnificative sunt mult mai sigure, ca ne ajung. Am ajuns la concluzia ca maturizarea nu este decat un proces de uitare a tot ceea ce inseamna a suferi, a iubi, a trai. Parintii nostri nu ne inteleg pentru ca nu vor sa deschida ochii si sa-si dea seama ca s-au simtit si eu asa, dar au lasat "viata"-cotidianul- sa-i afecteze. Toate asa-zisele responsabilitati pe care ei trebuie sa si le asume nu sunt decat niste pretexte pentru a uita tot ceea ce-i raneste, asa evadeaza ei din ceea ce noi numim "realitate". Profa mea de franceza zice ceva:"tristul adevar pe care toti trebuie sa-l acceptam intr-o buna zi este ca ne nastem singuri si murim la fel de singuri". Si are dreptate. Toata lumea este in esenta egoista. Si oarba. Ne credem centrul universului. Ne zicem: "nu, eu voi fi fericit!". Si nu suntem niciodata fericiti cu adevarat. Nu stim nicodata sa apreciem ceea ce am sacrificat pentru telul nostru. Toata lumea are impresia ca legile nescrise ale vietii nu se aplica pentru ei. Toti cred ca pot fi destepti, frumosi, fericiti. Toti spera ca vor gasi acea persoana care sa-i completeze. Si daca o gasesc descopera apoi ca acea persoana are propia lume din care ei, din pacate, nu fac parte. Suntem atat de absorbiti de ceea ce credem ca ne va face fericiti incat nu vedem niciodata ceea ce ne face cu adevarat fericiti. Era o chestie intr-un film...ceea ce-ti doresti nu este neaparat si ceea ce ai nevoie. Nu am facut vreun apropo la tine pe aici, daca asta crezi. Pur si simplu cred asta de mai demult. Ma izbeste la intervale regulate de timp, cand sunt disperata si deznadajduita, dar acum ma simt ceva mai bine, fie si pentru simplul motiv ca am scris-o.

Trimis de: Rose pe 1 Nov 2003, 05:15 PM

Am un sentiment nedefinit de...rau...de durere surda...simt ca imi pierd mintile cu fiecare secunda...sunt ca bezmetica...merg pe strada teleghidata, dau in oameni, traversez alandala...azi erau sa dea vreo 3 masini peste mine, ieri era sa pice ditamai panoul peste mine...si eu doar trec mai departe...ca si cum nimic nu s-a intamplat...pur si simplu nu pot sa ma adun...nu pot sa ma concentrez asupra cuvintelor celor din jur, cartilor, temelor...parca nici nu mai aud sau vad...si parca nici nu-mi doresc sa ma trezesc din starea asta...parca nu-mi doresc altceva decat sa ma autodistrug...si mai fumez o tigara...si inca una, si inca un pachet, si inca doua...si imi usuc ochii de lacrimi si imi pun mainile pe birou sa nu mai vad cum imi tremura...si nu ajung decat in acelasi punct mort: nu inteleg ce e cu mine...si ma chinui sa salvez aparentele...sa nu-i las pe cei din jur sa treaca de un zambet de fatada...cand eu as vrea sa fiu singura...sa fug...si un singur vers mi se tot plimba prin minte: should be strong, young and bold...but the only thing I feel is pain...ce se intampla cu mine? chiar innebunesc?

Trimis de: Gabriel pe 3 Nov 2003, 10:31 AM

Demult nu am mai intrat la acest jurnal. In aceasta dimineata am citit ce nu citisem. Cateva pareri personale :

Viata ta,Rose , pare desprinsa din opera lui Kafka. Esti un pasager intr-o lume indiferenta, zbatandu-te in mizeria cotidiana ce te inconjoara. Viata ta seamana cu o eterna toamna tarzie, colorata sumbru. Si cand zic toamna tarzie...ma gandesc la timpul in care pasarile calatoare demult au plecat, iar frunzele galbene si ruginii de pe jos au disparut. E frig, innorat...iar tu esti singura cu gandurile tale ce nu iti dau pace.
In orice'caz....imi place acest jurnal al pesimismului debordant.

Trimis de: Rose pe 4 Nov 2003, 07:31 PM

Gabriel, stiu ca e ciudat, dar nu pot decat sa spun "multumesc"...nu pot decat sa-ti fiu recunoscatoare...tie si tuturor celor din jur...Si tot un pic ciudat...eu am crezut ca sunt toamna cand inca mai sunt cateva frunze uscate pe jos...cand totul in jur pare pustiu, dar inca au mai ramas cateva semne de viata...e innorat, sta sa ploua, dar nu e un intuneric sumbru, de nepatruns...probabil niste urme de speranta ce se trezeste ametita la viata...mi-am amintit cat imi plac The Doors si ascult fascinata si aiurita...

People are strange when you're a stranger...
Faces look ugly when you're alone
Women seem wicked when you're unwanted
Streets are uneven when you're down...
When you're strange, faces come out of the rain
When you're strange, no one remembers your name
When you're strange...

Of...ce-o mai fi in capul meu acum?...nu e tristete...nu e nici bucurie...e ameteala...

Trimis de: Rose pe 5 Nov 2003, 04:20 PM

Nu cred in presentimente...si totusi...azi, putin inainte de pranz, am avut o stare generala de...rau...un nod in gat si sentimentul acela tampit ca ceva rau o sa se intample...urmata de o stare de ameteala...si acum mi-a revenit acelasi sentiment... mama omida scrie pe mine...e frustrant sa stai asa incordat, asteptand sa se intample ceva, cu ochii in patru la tot in jur...si probabil ca nu se va intampla nimic, dar pana atunci trebuie sa ma chinui cu starea asta de ameteala...care se pare ca mi-a provocat o incoerenta desavarsita ...

Trimis de: cameron pe 5 Nov 2003, 04:38 PM

Domnisoara Omida..aia ce ai simti tu nu era nici presimtire nimic nimic...
Era doar oboseala..
Nu mai sta incordata..asculta o melodie care iti place mult..gandeste-te la ce vrei tu..si lasa omidutele..
Tu esti un trandafir....
Mai stii..poate iti cresc ceva ghimpi noi??

Trimis de: Rose pe 5 Nov 2003, 04:45 PM

Uf...nu stiu ce sa zic...sunt aproape sigura ca sunt doar eu paranoica...dar ma simt complet bezmetica acum...mi-e si frica sa ies din casa...poate da un camion peste mine
As vrea eu sa am timp si sa stau linistita...iar am lasat totul sa se aglomereze pentru ultimul moment ...acum ma uit disperata la ceas si ma gandesc ca iar voi intarzia...of...
Si ghimpi noi...hm...ma mai gandesc...poate apar unii noi...cine stie?

Trimis de: Dara pe 5 Nov 2003, 09:11 PM

Hmm..nu stiu exact ce legatura are asta cu jurnalul tau, dar am citit ultimul post si asta mi-a trecut prin cap...

Eram copil.
Mi-aduc aminte, culegeam odata trandafiri salbatici.
Aveau atatia ghimpi,
Dar n-am voit sa-i rup.
Credeam ca-s muguri - si-au sa infloreasca.

Te-am intalnit apoi pe tine.
O, cati ghimpi aveai,
Dar n-am voit sa te despoi -
Credeam c-or sa-nfloreasca.

Azi toate astea-mi trec oe dinainte si zambesc.
Zambesc si hoinaresc prin vai
Zburdalnic in bataia vantului.
Eram copil.

Trimis de: Rose pe 6 Nov 2003, 12:50 AM

Lasa, Dara, pentru mine are suficienta legatura

A trecut ziua...si bineinteles ca nu s-a intamplat nimic...de 30 de minute e dimineata... acum vreo 15 ore ma plimbam prin parc...era pustiu...doar frunze uscate peste tot, banci umede...m-am asezat pe un coltisor mai uscat si mi-am fumat tigara privind fascinata totul...zeci de oameni au trecut azi prin parc...oare cati au vazut cat e de frumos? Oare cati s-au oprit o clipa din fuga si si-au ridicat privirea sa vada ce-i in jur? Cati nu si-au inchis zgribuliti hainele pentru a se bucura de vantul caldut al diminetii? De ce nu se mai uita nimeni in jur? De ce nu vedem decat ceea ce vrem? De ce nu avem suficienta incredere pentru a o lua uneori razna? De ce e toata lumea atat de plictisita, grabita si rea?

Un gand furat...zilele astea mi-a fost dor...atat de dor...senzatia devenise aproape palpabila... imi miscam degetele si simteam ca lipseste ceva din mine...mi-era dor de o stare ce-a trecut prea repede...mi-era dor de un vis...pe care l-am trait mai intens ca orice realitate...si mi-era dor de munte...trei lucruri aproape independente...pur si simplu mi-a fost dor de nici eu nu stiu ce...si atat.

Trimis de: Rose pe 6 Nov 2003, 04:44 PM

De ce ma obsedeaza atat de mult parcul? De ce mi se pare toamna asta cea mai frumoasa din toate de pana acum? Si...de ce pun intrebari atat de stupide? As vrea sa gasesc pe cineva sa-i arat coltul acela...cineva care sa-i simta frumusetea...care sa-i aprecieze singuratatea, linistea...care sa zambeasca la fel doar pentru ca e acolo...cineva care sa se plimbe prin mijlocul frunzelor cazute si sa se opreasca in mijlocul drumului pentru a privi cerul...dar deocamdata ma bucur de el doar singura...eu, cu muzica in casti si tigara in mana, singura pe o banca, zambind oricarui trecator...

Trimis de: Gabriel pe 6 Nov 2003, 06:58 PM

parcul tau e mai frumos decat parcul meu ? parcul tau are rate salbatice pe lac ?
parcul meu cel mai frumos e iarna, pe zapada...atunci cand lacul este inghetat si poti merge pe oglinda sa. iar atunci ratele stau undeva pe la margine...iar oamenii vin si le dau paine.

imi parc la mine nu se fumeaza. pentru ca tutunul dauneaza grav sanatatii. iar la mine in parc nu e nimeni singur....pentru ca oricine se poate bucura de compania ratelor. daca vreau le fac si poza. parcul meu e mult peste al tau.

Trimis de: Rose pe 6 Nov 2003, 07:50 PM

Sa te contrazic ar fi o prostie, doar ca eu parcul meu il iubesc...nu stiu daca e mai frumos sau nu, dar asta chiar nu conteaza...

Trimis de: Rose pe 7 Nov 2003, 11:52 PM

Pot sa incep brusc sau pot sa incerc sa fac "o introducere"...n-am puterea sa ma gandesc ce-am facut pana la urma...n-am puterea sa mai raspund de cuvintele mele si de felul in care le zic...sau sa incerc sa mai justific intr-un fel de ce scriu... sau unde scriu...nu exista motive...exista o sumedenie de cauze micute...dar in final ramane idee de "pentru ca asa sunt eu, chiar daca tu n-ai stiut niciodata asta"...chiar daca am incercat sa ascund egoismul asta crud...chiar daca am incercat sa-mi omor mie sufletul pentru a-ti fie tie macar un pic mai bine...pur si simplu nu mai pot...pur si simplu te voi dezamagi...

Au existat doua persoane in viata mea care mi-au zis direct: "am nevoie de tine"...si tocmai pe-acele persoane le-am ranit...ele au fost cele pe care am incercat cu orice chip sa le indepartez...am fost atat de dependenta de ele incat aproape simteam fizic nevoia prezentei lor in viata mea...si totusi totul s-a stins... pe una dintre ele am ranit-o in atatea randuri incat ma mir ca mai poate sa-mi zambeasca...pana cand am zis "punct"...deja ma plictisisem...si nu mi-a mai pasat...pur si simplu durerea sa devenise ceva nesemnificativ...si de a doua fug pe zi ce trece...orice moment in care nu-i intalnesc privirea plina de reprosuri si tristete este o binecuvantare...de fiecare data cand o vad in fata mea, imi amintesc de cate ori i-am reprosat egoismul...si ma intreb daca pot fi mai josnica de atat...daca mai sunt in om si daca mai am suflet...

"Cat de binefacatoare, de fireasca si umana e prietenia, caldura sufletului celuilalt, catre care nu te simti atras ca sa arzi, sa te consumi in disperare, ci atras sa te armonizezi, sa te implinesti. Daca exista vreo fericire pe pamant, apoi aceasta e prietenia; dragostea senina, crescuta an cu an, limpede, fara agonii, fara caderi. Si totusi, si aici ramai singur. Cateodata, blestemul te urmareste si aici. Sa poti spune totul-fara teama ca celalalt te va compatimi sau iti va da sfaturi, ci te va intelege numai. Sa stii ca o singura fiinta te va intelege pana in adancime-si va continua sa te iubeasca dupa aceea..."

Desi nu ma crezi, imi pare rau...nici eu nu stiu de ce sau cu ce drept...pur si simplu nu mai inteleg...nu mai exista reguli sau norme...este doar haos...

Trimis de: cameron pe 9 Nov 2003, 01:58 AM

Am intrat in miez de noapte in jurnalul tau..
Ma asez pe o banca..a parcului ce iti place tie..
Ascult..din intamplare.. pentru ca asa vor cei de la proFM..."de-as fi pasare sa zbor..la tine as vrea sa vin..la tine as vrea sa vin..mai este o speranta,..e ca un fir de ata..."
Este liniste in parcul tau..o liniste in care se aud si lacrimile zdrobindu-se de tacere..
Tigara e mai amara ca niciodata..aerul pe care-l respir e mai amar ca niciodata..
Ma gandesc la un trandafir purpuriu pe care l-am lasat pe birou..si pe care as vrea sa il gasesc tot acolo..asa cum l-am lasat..
Ma gandesc la o dupa amiaza senina..
Ma gandesc la neputinta de a exprima tot ceea ce simt acum..
Ma gandesc la fragilitatea tandretii,...si intr-un final..incerc sa nu ma mai gandesc la nimic..
Totul este ratacire..
Ratacire si amagire..
Nimic altceva..

Trimis de: Rose pe 16 Nov 2003, 12:24 AM

Deschizi usa...scartaie incet, infiorator...o casa veche, cu dusumele putrede si panze de paianjen peste tot...Cam asa ma simt acum scriind iar in jurnal... dupa veacul asta care s-a numit saptamana...cu toti nervii tociti...am vrut sa stau departe de tot ce inseamna "dependenta" in viata mea...n-am reusit decat partial...cred ca daca spun ca "am draci" imi descriu perfect starea de acum si de toata saptamana...pentru ca vad cat imi e de greu sa rezist fara tigari, pentru ca ma enerveaza toata lumea din jur, in primul rand pentru ca ma enervez eu pe mine...
Pentru ca stiu ca tot alerg dupa libertatea aia si sacrific totul pentru ea...(contradictie in termeni? sa sacrifici ceva pentru a fi liber...)si stiu ca daca as obtine-o, m-ar distruge...pentru ca ar insemna singuratate, izolare totala...ori eu sunt o dependenta...de oameni...eu nu pot trai fara cineva pe care sa (ma) sprijin, care sa-mi dea motivul pentru a ma trezi maine...
Pentru ca mi se tot spune ce sa fac si nu vad decat pretentii absurde pe care toti ceilalti le gasesc normale...si e aproape o respingere fizica a tuturor constrangerilor, o repulsie totala fata de tot ce inseamna "societate"...fata de toti asa zisii oameni de azi...fata de toate "valorile" promovate astazi...mi se pare incredibil cum unii chiar nu vad toate lanturile care ii leaga, tot ce-ar putea fi...Pentru ca toti cei care-mi sunt dragi acum ma enerveaza...si parca atunci cand te astepti ca cineva sa zica acea fraza potrivita, sa te scoata din starea asta de iritare, nu face decat s-o dea in bara si sa te faca sa-ti simti nervii justificati...si nu vrei decat sa izbucnesti...sa scapi de toate resentimentele astea...sa urli la primul care ti-a taiat calea si apoi sa-ti ceri scuze...si sa speri ca sinceritatea ta va fi inteleasa din doar cateva cuvinte seci pe care le-ai mai spus si altcandva...de fapt...sunt aceleasi pe care le repeti de o mie de ori...dar acum ai pretentia sa fii crezut...pentru ca acum ai fost mai sincer decat in alte dati...pentru ca acum ai spus mai din suflet...si ti se pare ca tot ce-ai spus pana acum a fost o minciuna, ca singurul moment real si sincer este cel prezent...ca orice-a fost in trecut a fost complet sters cu buretele...Si apoi apare cineva care chiar iti spune acea fraza perfecta de care aveai nevoie...si deodata, doua lacrimi iti curg pe obraji si iti curata sufletul de toata frustrarea...si, la sfarsit, nu simti decat durere si tristete...si nici macar nu stii ce te doare sau de ce...pur si simplu e o stare care a inceput deodata, ca o banala migrena...si para sa nu se mai termine vreodata...si-ti transforma sufletul pana nu mai ramane decat o bucatica mica, o frantura...iti macina incet creierul...te macina incet pe tine...pana nu mai ramai decat o palida amintire a ce-ai fost odata...si nimeni din jur nu pare sa inteleg unde s-a dus acea persoana...ce i-ai facut, de ce ai omorat-o si ai adus-o pe asta in loc? Si toti se uita uimiti la tine si nu inteleg ce s-a intamplat...toti se intreaba ce ai facut cu prietena lor, cu fiica lor...cu fata pe care o cunoasteau odata...si incerci sa le explici ca acea persoana nu mai exista din vina lor, ca te-ai schimbat in functie de ei, dar parca pur si simplu nu te aud...apoi obosesti sa te justifici si incerci sa le arati ca si aceasta persoana e buna si ca si pe ea o pot iubi...dar nimeni nu te crede...nimeni nu te vrea asa, toti incearca sa te indrepte pe "calea cea buna", toti iti reproseaza ca nu te poti intoarce...si stai prostita si te uiti la ei si nici tu nu-i mai recunosti...ei, care odata te iubeau, acum sunt niste straini reci care nu te mai accepta sub nici o forma...acum toti incearca sa scape de tine, de cea de-acum si s-o intoarca pe cea plecata pentru ca apoi sa uite de acest mic cosmar...si in momentele in care simti ca tot cerul iti cade in cap din cauza lor, iti vine sa le spui tuturor sa se duca undeva si sa fugi departe...pentru ca aici simti ca innebunesti... pentru aici nu mai este locul tau si lumea asta nu te mai vrea, asa ca o respingi si tu...si nu vrei decat sa fii singur un pic...dar, ce pacat...ei nu vor...ei nu vor decat sa te sece de ultimul strop de viata care ti-a mai ramas...si sa te faca la fel ca ei... un om normal...

Trimis de: Mistinguett pe 23 Nov 2003, 04:22 PM

Rose, am facut poza asta zilele trecute, cu gandul la tine. Asa ca gasesc potrivit sa o "lipesc" la tine in jurnal, sper sa nu te superi...

 new_030.jpg ( 228.5K ) : 15

Trimis de: Rose pe 23 Nov 2003, 10:21 PM

Zilele astea mi-am dat seama ca daca cineva ar vrea sa ma omoare incet, dar sigur, ar trebui sa ma tina inchisa in casa. Sa nu pot sa ma bucur de soare, de aerul proaspat...sa fiu nevoita sa stau si sa nu fac nimic...desi iubesc noaptea, tacerea, linistea mea...am nevoie de caldura de-afara la fel cum am nevoie de racoarea camerei...de lumina ca de intuneric, de calm ca de agitatie...cele 10 minute fugare petrecute azi prin parcarea de la carrefour au fost de-a dreptul sublime...sa pot sa respir in voie, sa simt cum imi intra frigul in oase, cum ma bate vantul...pentru cateva minute, nu mai eram in parcarea aglomerata, eram pe o alee cu castani dezgoliti...sau pe malul marii...sau pe o pajiste pustie...sau oriunde era putin aer...
Misti, iti multumesc mult am inchis cateva secunde ochii si mi-am amintit de cat de bine e sa respiri...

Trimis de: Afrodita pe 24 Nov 2003, 01:47 AM

Iubita, iubesc parcul ala al tau..Abia astept sa mi-l arati, sa-l impartim amandoua..Sa fumam o tigare si sa ne bucuram in liniste de frigul iernii, de aerul curat, de pasari si zapada...
Cum poti sa zici ca esti o egoista cand vrei sa imparti pana si cel mai intim locusor al tau cu cineva??
Si eu te iubesc asa cum esti, nu ma intereseaza cum te vei schimba...Si sper sa nu te superi pe mine ca nu am destul timp a fi cu tine, cum am vrea noi doua...Fruntea sus, copil frumos!! Vor veni si vremuri mai bune, cand nu vor mai conta cei din jur...Si libertatea nu inseamna numai singuratate...Inseamna multe greutati..Dar si foarte multe satisfactii...Ai sa intelegi candva ce vreau sa zic acum...(urasc sintagma:"ai sa intelegi candva" dar alta nu am gasit acum)...Te pup dulce,nu mai pot sta sa-ti scriu mai multe...Sper sa reusesc sa scriu de la munca...Daca nu, ne vom auzi curand si ne vom vedea curand! Te puuuuup

Trimis de: Rose pe 27 Nov 2003, 11:56 PM

Sunt desteapta rau in seara asta...am scris timp de vreo 20 de minute in jurnal pentru a sterge in cateva secunde...tipic...
Inclin sa cred tot mai mult ca I. are dreptate: eu nu evoluez, eu ma invart pe diferite nivele ale aceleiasi 'cladiri'...uneori uit ca nu reprezint nimic, ca imi tai zilele din calendar fara sa ma gandesc ce rost are sa astept si ziua de maine, fara sa-mi mai aduc aminte de tot raul din mine...da, afro, sunt egoista cu niste persoane care merita orice altceva, dar nu asta...si pur si simplu nu pot simti altceva...uneori uit de mine si am impresia ca exista motive pentru a spera ca pot fi o persoana mai buna...si apoi revin pe pamant, la partea asta neagra din mine si realizez ca nu sunt decat o impostoare...aproape fara voia mea...
Stiu ca vor veni vremuri mai bune...cand voi uita toate astea, apoi imi voi aminti...si tot asa...
Asa as vrea sa sper acum ca o sa fiu surprinsa placut si voi reusi iar sa ies din starea asta tampita...de fapt...as vrea sa fiu surprinsa oricum, doar sa nu mai stau iar asa

Vreau ceata maine...sa nu mi se mai reproseze iar cearcanele si oboseala, tristetea si apatia...vreau ploaie vreau sa se intample odata si ce sper eu

Trimis de: Rose pe 2 Dec 2003, 08:03 PM

incerc sa ma gandesc ca dincolo de cuvinte nu se afla doar tacere...
ca dincolo de zambet nu se afla lacrimi...
si dincolo de putere nu e ceva ce se frange in mii de bucati...
dincolo de aparente trebuie sa mai existe ceva...
ceva care sa merite atentia...
care sa-ti dea un motiv pentru a ierta si a fi iertat...
pentru a spera...si a incerca sa reinvii speranta de fiece data cand te paraseste...
ceva care sa te faca sa crezi ca exista mai mult decat o suma de plusuri cu minusuri...
ceva care sa te lase sa te bucuri pentru fericirea ce-o vezi in fata ochilor chiar de sufletul iti innebuneste de durere...
ceva care sa te faca sa-ti doreste sa fii mai bun si sa uiti odata pentru totdeauna ce este negru in interior...
ceva care sa te elibereze de intuneric si sa nu te lase sa vezi mai mult decat stele...si sa nu simti mai mult decat o boare de vant...
ceva care sa reprezinte tot ce iti doresti...
si nu poti avea...

Trimis de: motzart pe 3 Dec 2003, 10:22 AM

...cateodata poti avea...fata sihastra...
...intrebarea e : ne dam seama cand, cat si ce avem?

Trimis de: atta pe 3 Dec 2003, 01:25 PM

la toate intrebarile tale, Rose, raspunsul meu este ... Doamne, Doamne. Sper sa'L gasesti si tu.

Trimis de: motzart pe 4 Dec 2003, 10:08 AM

...Maria...te-nseli...Doamne-doamne e prea departe....si nu e un raspuns....

Trimis de: Dara pe 5 Dec 2003, 06:52 AM

Ar fi mai bine ca in spatele cuvintelor sa fie o multime de cuvinte nerostite, de dureri ascunse sau suflete chinuite? Ar fi mai bine sa descoperi intr-o dimineata tot ceea ce se afla in spatele cuvintelor… sa realizezi ca nu stii nimic… ca intreaga ta viata de pana acum s-a bazat pe niste miciuni… ca persoanele la care tii sau ai tinut odata mai mult sau mai putin sunt in realitate oameni obisnuiti si ca totul a fost doar inchipuire…
Ar fi mai bine ca dincolo de zambet sa nu fie nimic…sa fie doar un suflet care a incetat de mult sa mai planga si sa a spere ca va fi mai bine?
Ar fi mai bine sa traim cu impresia ca avem o vointa de fier si ca nimic in lume nu ne poate afecta, fara sa simti macar o data ca totul se rupe in tine si ai nevoie sa plangi pe umarul cuiva..sa te simti complet pierdut si neajutorat si sa realizezi ca a fi puternic tot timpul este inutil?

Fericirea si speranta si le face omul singur...nu vine nimeni sa aiba grija de tine si sa iti dea motive sa traiesti. Pentru ca atunci cand astepti sa vina...nu se intampla nimic..si totul devine fara sens si monoton...si ti se pare ca toate sunt false si stupide, ca nu exista nimic dincolo de aparente..sau macar nimic care sa merite aflat. Si stiu pe cineva care imi spunea de multe ori ca “Si unde apare provocarea?”. Si avea dreptate...dar asta presupune sa accepti provocarea, nu sa lasi viata sa treaca pe langa tine asteptand lucrul care vrei sa se intample..asteptand ca macar un lucru din ce vrei sa se intample..sa fie o data si cum vrei tu..sa poti spune ca ti s-a implinit macar un vis. Pentru ca visele nu se implinesc...visele sunt doar dorinte care au fost catalogate de la inceput drept irealizabile, idei fara speranta care au pierdut lupta din start...

Daca ai sti ca in seara asta poti sa iti pui o dorinta, care se va indeplini....ai sti ce sa alegi? Si ma refer la un singur lucru, care ti-ar face viata mult mai buna, mai frumoasa, ar face-o sa fie mai aproape de ceea ce iti doresti...ai putea sa spui dupa aceea ca ti s-a implinit un vis, ca de acum ai la ce sa speri...
Stii de fapt ce vrei? Sau macar esti sigura ca a doua zi dimineata, dupa ce se va fi implinit, sau peste o saptamana, sau peste o luna, n-o sa te plictisesti si o sa iti doresti altceva? Si o sa te gandesti ca de fapt nu a fost un vis..ca a fost altceva..si ca abia acum stii cu adevarat ce iti doresti...si ca ai mai ratat o sansa..si sa fii din nou nefericita si sa reincepi sa cauti ceva care sa iti aduca inapoi speranta pierduta?

Nu cred ca exista oameni fericiti si oameni nefericiti. Cred ca exista oameni realisti si oameni visatori...oameni care se bucura de ceea ce au si oameni care nu sunt multumiti niciodata, care vor intotdeauna mai mult.... oameni care spun ca paharul este pe jumatate plin si oameni care spun ca este pe jumatate gol.... oameni care stiu ce vor si unde vor sa ajunga si oameni care stiu doar ca vor sa fie fericiti, pe care daca ii intrebi ce isi doresc spun ca “ceva” care sa merite...si de aceea cauta, si cauta...cand nici macar ei nu stiu ce vor sa gaseasca.

Trimis de: ELLA pe 5 Dec 2003, 03:57 PM

Mozart!daca cineva e aproape de tine cu adevarat si mereu...sa sti si sa nu uiti ca acela e Doamne,Doamne...iti spun asta din experienta....merita sa ma crezi si sa incerci sa te convingi si tu

Trimis de: Rose pe 5 Dec 2003, 08:14 PM

copii, eu va multumesc dar cred ca trebuia sa zic ceva...nu erau intrebari propriu-zise...stiu deja raspunsul...si...Mihai... cateodata....dar acum sigur nu... pentru ca, din pacate, unele lucruri chiar nu depind de mine...

Trimis de: Rose pe 5 Dec 2003, 09:59 PM

Urasc sa merg la cumparaturi singura...eu sunt aia care in 15 minute a terminat sa se uite prin toate magazinele din mall si a si avut timp sa se plictiseasca...in general, cand sunt cu cineva, am rabdare sa mergem peste tot, sa-i spun ce si unde si la ce preturi...dar singura, mi se pare o pierdere de timp...in seara asta, am cumparat pentru cineva o carte...aveam de gand sa fac asta de vreo doua saptamani...acum o ora, m-am hotarat sa nu i-o dau pana la urma...nu stiu atat de bine de ce...sau poate ca stiu...
Cand m-am ridicat de la masa, ma simteam in toate felurile posibile...mi-era cald, frig, frica, eram furioasa, trista, obosita, plictisita...am vrut sa vin acasa pe jos...dar m-am razgandit...nu mi-ar fi folosit la nimic...am ajuns acasa...si presentimentul meu tampit a capatat o logica...
M-am trezit gandindu-ma in masina la o persoana pe care am cunoscut-o acum un an, in vara...in excursia in Franta...m-a fascinat baiatul ala...avea 20 de ani, era din Constanta, oarecum prieten cu o prietena...trebuia sa aiba grija de noi, fiind cel mai mare...cand ma gandesc la el, imi aduc aminte ca intr-o noapte, pe drumul de intoarcere, ne-a cantat "Aproape de voi" si ne vorbea pe un ton amar si trist despre viata si dezamagiri...toata tristetea lumii era in ochii lui atunci...atunci nu l-am inteles...dar nodul din gatul meu imi zicea ca il voi intelege in curand...si pana la urma, asa a si fost...in noaptea urmatoare, pe autocar, mi-a zis ca am facut ceva ce el era prea egoist sa faca pentru oricine...din cauza muzicii care mergea, nu intelegeam tot ce zicea, desi era la cativa centimetri de mine si aproape ca aveam fruntile lipite...am prins insa cateva cuvinte care m-au uimit...mi-a zis ca ii salvasem viata...am ramas cateva secunde blocata...pentru ca nu facusem nimic ...o alta tipa din excursie mi-a zis ca ar fi intrat in coma alcoolica...n-am zis nimic...poate chiar asa a fost...a doua zi, la pranz, stateam undeva pe Valea Oltului, vreo 5 persoane...el fuma trist...ne-a zis atunci mie si prietenei mele: sa nu faceti niciodata prostia de a va apuca de fumat, eu am vrut sa ma dau destept si am ajuns ultimul prost...i-am zambit si, foarte sigura de ce ziceam, i-am spus ca macar in privinta mea, chiar nu trebuie sa-si faca griji sau asa ceva...un suras amar i-a brazdat fata si mi-a zis: bine...
N-am fost indragostita de el...de fapt, cu exceptia ultimelor zile, nici n-am prea vorbit...dar a fost printre persoanele care m-au schimbat cel mai mult... cateva luni mai tarziu, am inteles tot ce ne spunea atunci...am inteles toata dezamagirea, tot amarul si zambetele triste...cateva luni mai tarziu, toata tristetea lumii era in ochi mei si acolo a ramas si pana in ziua de azi...
Oricat ma gandesc, nu-mi dau seama de ce Sabin m-a schimbat atat de mult...cand existau alte persoane la care chiar am tinut, care imi erau apropiate si m-ar fi putut influenta mult mai usor...nu l-am mai intalnit de atunci, dar prietena mea mi-a zis ca a ramas acelasi tip cinic si trist...
Alta poveste banala in dosar...

Trimis de: Rose pe 6 Dec 2003, 11:45 PM

In seara asta am incercat sa aleg ceva de scris...

Nu cauta in sufletul cuiva
Ce patimeste de iubit candva
Sa ii schimbi credinta lui cinstita,
Fie ca-i rea si oropsita.
Legile inimii curate
Nu vor sa fie impiedicate
Si osandite ca niste pacate.

Tu sufera si intelege
Si nu-i porunci o alta lege.
Ca mintea ta nu stie ce cuprinde
Decat putin, cat cumpara si vinde,
Pazeste-ti cugetul la vreme,
Sa dojeneasca stramb sau sa blesteme,
Chiar daca inima te doare
De asteptate si rabdare.

Viata ne rabda, impliniti si goi
Sa o rabdam si noi,
Ea pretutindeni e deplina
Si risipita-n umbra de lumina

Trimis de: Rose pe 7 Dec 2003, 12:06 AM

Sa-i raspund cuiva la o intrebare...plang in general pentru haos...pentru ca imi mai aduc aminte de toata aiureala si prostia care ne inconjoara...de faptul ca toti suntem supusi hazardului...si orice argument care a fost adus impotriva m-a lasat rece...pentru ca uneori uit sa fug...si ma ajung toate din urma...
Acum ma gandeam daca sunt chiar atat de suparata sau trista pe cat par... aiurea...poate sunt, dar oricum vor trece toate si voi ajunge la acelasi exercitiu de memorie...acum imi vine sa zic "duca-se naibii toate ca oricum nu ma intereseaza de fapt...pentru ca toate se duc...toate relele si toate bunele"...
Mi-am amintit de-o intrebare ce imi trecea prin cap mai demult...bine ca exista muzica sa-mi aduca aminte de tot ce uit...ce e mai bine? Sa gasesti pe cineva pentru care ar merita sa te schimbi sau sa pe cineva pentru care sa nu fie nevoie? Si acum...alta intrebare care vine involuntar...ce conteaza raspunsul? Ca oricum nu noi alegem...rosu si negru...si zarurile ce se rostogolesc la infinit...nu le impinge nimeni...nu pot sa cred altfel...si asa mi-am amintit inca ceva...niste versuri...pe care imi vine uneori sa mi le scriu in frunte..."daca ochii mei sunt prea tristi, te rog sa nu insisti/ nu ma pune sa iti zambesc, n-am sa reusesc/si n-am sa pot sa fiu altcineva, doar pentru placerea ta"...
Am incercat de multa vreme sa-i fac pe cei la care tin sa inteleaga ceva...pot fi si puternica...atat de puternica incat sa ii ascult inainte pe ei...incat sa pun inainte de mine pe altul...e doar o certitudine....'doar'...pentru ca nimeni nu m-a crezut pana acum...si am uitat de multe ori pe parcurs asta...mi-am amintit acum ceva vreme ...ca telefonul suna si la 4 dimineata...ca se poate dormi si pe banca si cearcanele se pot acoperi si cu niste corector...ca tristetea mea e foarte usor inlocuita de bucuria altcuiva...si ca incercarea de a intelege cum sau de a ma consola este inutila si mai mult incurca...ma gandeam acum ca probabil mi s-ar putea spune orice...si tot as incerca macar sa inteleg si sa nu tin cont de mine...
Mda...probabil am un acces de modestie acum...
Iar mi-am mai amintit ceva...o conversatie de ieri...inceputa din prea multa filozofie din partea mea...
"intr-o lume perfecta....toti am avea puterea de a fi fericiti pentru ceilalti....am trai noi prin fericirea lor...intr-o lume perfecta, eu as putea spune senina si fara durere 'bine' si tu ai putea avea sufletul usor...intr-o lume perfecta...n-ar fi decat fericire..."
"intr-o lume perfecta... nu in lumea asta... "
"lumea asta nu e cea mai buna cu putinta..."
"lumea asta...e cea mai rea cu putinta...
cu siguranta...
e singura posibila..."


Acum ascult Guns n'Roses...melodia de acum ma linisteste...take it slow and things will be just fine...

Trimis de: Rose pe 7 Dec 2003, 11:59 PM

sunt ciudat de bine-dispusa...funny...cum se imbina toate uneori...cum gramada de piese din fata ta incepe sa capete forma...sunt curioasa daca exista cineva care ar avea puterea sa se lase cunoscut exact asa cum e...care ar putea sa aiba atata incredere doar in vorbe...am pus de doua ori aceasta intrebare si de fiecare data am primit acelasi raspuns: nu, pentru ca oamenii stiu prea bine sa se prefaca... iar ciudat...azi, cand in loc de sentimente si emotii vezi numai surogate de vanzare, cand toti incercam sa 'comunicam', in epoca psihologilor, cand deja e la moda sa ai o problema, sa fii deprimat si sictirit...unii cauta sa fie originali ascunzandu-se, dandu-se misteriosi si indescrifrabili, neintelesi si blazati...mda... cu tot cinismul asta, tocmai m-am etichetat singura...ciudat pentru a treia oara... am gasit ceva cu adevarat original...un cliseu de film care se aplica si in viata reala... aiurea... intamplare... n-am cautat nimic pentru ca acum sa-mi asum meritele si sa zic ca 'am gasit'...ar fi interesant sa mai vedem ceva care sa ne socheze... absurd peste tot...ne asteptam la orice, nu ne mai mira nimic, orice e posibil, omul incearca sa-si depaseasca singur limitele...pana ajunge la nebunie... doar am zis ca devine o 'tendinta' actuala sa fii neinteles de societate... de ce mi se pare lumea asta un imens spital de nebuni? nu mai tin minte exact cui si cand i-am mai spus ceva asemanator si mi-a zis ceva de genul: gandesti prea mult... mda...cand eram mai mica, toata lumea imi spunea ca sunt prea matura pentru varsta mea...iar acum nu mi se spune decat ca sunt complet imatura... copilul care nu isi asuma nici o responsabilitate are chef maine sa nu se duca la 4 din cele 6 ore...bineinteles, va face cum are chef...pentru ca ideea de 'imi pasa prea putin' s-a infipt prea bine in cap...tare curioasa sunt cum voi fi eu peste vreo 4-5 ani...doar asa, sa le arat eu lor, as ramane la fel de imatura...pierdut logica, o declar nula...

Trimis de: motzart pe 8 Dec 2003, 09:49 AM

...'here i am....this is me'....asta ascult eu acum.....si nu stiu de ce am scris randu asta...hmm...
...ideea pe care vroiam sa ti-o spun e ca toti ne schimbam in functie de oamenii cu care intram in contact....si, cred eu, ce e mai important e sa lasam in noi sa se schimbe ce e rau si sa lasam sa schimbe in ceilalti, acele parti care in noi sunt bune....
Si daca pornim cu ideea 'imi pasa prea putin', putem gasi zeci de moduri in care sa renuntam la ceea ce ni s-a dat fara sa cerem, pt ca, nu-i asa, pana la urma, ce rost are sa traiesti? care-i ratiunea de a fi?...
...nu am ce sa iti spun, sa te fac sa simti altfel, pentru ca orice as spune, a mai fost spus de zeci, sute si mii de ori de multi oameni inaintea mea....tot ce pot sa spun e ca eu vreau sa pastrez ceea ce mi s-a dat, pt ca nu vreau sa pierd ce am realizat...si nu vreau sa uit ceea ce simt....si nu vreau sa-i uit pe cei pt care simt....
...dar, pt ca putini sunt cei care traiesc stiind ca in orice clipa li se poate lua ceea ce au, multi sunt cei care sunt atat de nemultumiti de ce au incat ii trage ata(cred eu, mai mult din vanitate) sa renunte la ceea ce li s-a dat...
...nu stiu cat de bine te face sa te simti daca iti spun ca imi esti draga, sau faptul ca as renunta la multe sa nu te mai vad asa trista si dezamagita, sau faptul ca exista multe persoane care iti pot spune la fel din partea lor(si eu stiu sigur cel putin 3 persoane chiar pe han)...

...cum am spus...nu stiu ce ti-as mai putea spune...
....poate doar....sper sa gasesti explicatia multitudinilor de 'puncte-puncte' din mesajele mele...pt ca daca ti-o spun eu...mi-e teama ca te-ai ingrozi...
...te pup copila...

Trimis de: Rose pe 11 Dec 2003, 12:41 AM

am multe franturi de ganduri prin minte...si o durere de cap infernala...si incerc sa-mi amintesc ce vroiam sa zic...dar ceva tot imi scapa...esentialul, probabil...
din plictiseala, incep sa ma uit prin camera si-mi aluneca privirile pe bluza mea neagra cu care ma voi imbraca maine...o bluza cam subtire, dar care tine de cald, cu un snur care o strange la baza gatului si la maneci...bluza pe care o port cand sunt suparata...
am tot fost intrebata ce fac, ce am zilele astea...invariabilul 'nimic' si am ridicat usor din umeri...am refuzat inainte propunerea lui V. de a merge la munte cu ea si niste colegi...in seara asta am semi-acceptat...trebuie sa fug cumva...acolo, nu ma va cunoaste nimeni...si voi avea putina singuratate...niste timp sa dorm, sa merg, sa citesc, sa ascult muzica...orice...oriunde imi ridic ochii, vad priviri triste si mai multa durere decat ar putea suporta cineva...doar zambete amare... doar ochi plecati...doar ganduri departe...acum simt un strop de dezamagire, amestecat cu altul ceva mai mare de bucurie...it's a bittersweet shymphony this life...nu pot decat sa astept sa plec...sa fug, mai bine zis...alta solutie nu vad pentru a avea putina pace in capul meu...desi prevad cum ma voi intoarce mai 'agitata' ca inainte...
acum mi-am amintit de un citat din "Magicianul"..."in viata fiecaruia, apare un moment de maxima intensitate. Atunci trebuie sa stii sa te accepti. Este momentul in care esti ceea ce esti si totodata ce vei fi"...asa resping toate filozofiile astea generale...si totusi, mi-am amintit de citatul asta...pentru ca seamana intr-un fel ciudat cu ce simt acum...nu e un moment de maxima intensitate, din contra, e un calm general...nu pot sa ma accept asa cum sunt, pentru ca nu mai stiu nimic despre mine...nu stiu daca sunt ce voi fi...dar stiu ca voi cadea...iar... alt moment tampit in care nu stiu ce sa fac...in care nici eu nu stiu ce am, decat ca nu mi-e bine si ca e practic imposibil sa fiu ajutata...doar daca a invatat cineva sa faca miracole...
maine dimineata, cand ma voi trezi, speranta mea va fi adormita...dar incet, incet, se vad trezi la viata...si cu cat se vor duce minutele, cu atat griul va deveni mai negru...dintr-un amestec ciudat de nervi si tristete, se va strecura o lacrima pe o foaie alba si imi voi inchide ochii si voi multumi pentru inspiratia pe care am avut-o punandu-mi capul pe banca, inspre cuier...voi inchide putin ochii, ii voi sterge si ma voi intoarce usor spre colegul meu de banca...care, cu aceeasi privire trista, ma va intreba incet ce am...eu voi inchide obosita ochii, sperand sa creada ca sunt adormita...dar o sa ma intrebe: esti suparata, nu? adica...n-are legatura cu lipsa de somn si oboseala, nu? o sa-i raspund dand iar din umeri...el o sa ma asigure ca pot vorbi cu el daca vreau...o sa zambesc usor si o sa zic: stiu...si-o sa ma gandesc ca-mi pare rau de el ca tocmai s-a despartit de prietena lui, dar ca amandoi si-o cautau cu lumanarea...un dialog banal, zi de zi...
fir-ar sa fie de durere de cap...nici muzica nu mai pot sa ascult...the stranger sang a theme of someone else's dream...the leaves began to fall and no one spoke at all, but I can't seem to recall...when you came along, ingenue...
gata...ma duc sa ma culc...too much for me...

Trimis de: Rose pe 13 Dec 2003, 09:38 PM

m-am gandit prima oara sa scriu ceva despre ce simt acum, dar cred ca mai bine m-abtin...si asa am dat de niste lucruri pe care le-am citit acum mult timp si pe care tot vroiam sa le pun si in jurnal...nu sunt neaparat speciale, dar mi-au placut...nu sunt de acord cu aproape nimic din articolul asta...dar pentru impresia de acum ceva vreme...

"Te-ai gandit vreodata la prietenia dintre un baiat si o fata? Ai incercat vreodata sa fii prietenul/a cea mai buna a unei persoane de sex opus? Totul poate incepe atat de frumos, si de cele mai ori unul se indragosteste de celalat, insa sentimentele nu sunt reciproce, si astfel apare o posibila relatie, care implica mult mai multe decat o discutie sau cateva seri pline de amuzament si destainuiri.
Ar fi frumos ca din prietenii adevarate sa se nasca iubire reciproca, incununata de momente de neuitat. Dar ce se intampla atunci cand sentimentele celor doi nu corespund? Cum reactionezi cand celalalt iti cere mai mult decat tu ai vrea sa-i oferi? Ai putea sa accepti, ai putea sa refuzi. O relatie se presupune sa inceapa din dorinta a doua persoane, si nu a uneia. Dar daca se intampla astfel?
Cel mai probabil este ca o relatie inceputa in aceste conditii sa duca la ceva mai putin placut, si anume pierderea unui prieten de incredere. Caci ce poate fi mai rau decat sa fi pus in situatia sa alegi intre iubire si prietenie? Tu ce ai alege? Iar daca iti imaginezi ca o prietenie initiala se poate continua si dupa ce a trecut printr-o relatie te inseli, caci niciodata nu va mai putea fi la fel. Si asta se intampla pentru ca amintirile se incapataneaza sa-ti faca si mai grea munca, aceea de a incerca sa treci peste aceasta etapa a vietii tale.
In orice discutie pe care o ai cu fostul/a apar momente care ii/iti amintesc de relatia pe care ati avut-o; pe deasupra mai sunt si melodiile si locurile care va amintesc de ce a fost, parfumul celuilalt care te urmareste parca peste tot, amintirile sunt pretutindeni, lucrurile si locurile vorbesc, viata se straduieste sa-ti puna cat mai multe piedici in calea uitarii. Acum poti sa te intrebi: Merita sa dai o prietenie pe o relatie de iubire?
E alegerea ta, dar pentru orice ai opta, gandeste-te pentru ca mai tarziu sa nu regreti!"

Trimis de: Rose pe 13 Dec 2003, 11:16 PM

articolul 2:

Atitudini

Daca inca nu ai descoperit cine esti, vei fi intotdeauna altceva si altcineva decat trebuie. Viata ta va fi un lung sir de greseli si, indiferent de ce vei face, nu vei fi multumit. Insatisfactia va fi singurul gust al vietii tale.

Omul a inceput sa imite. Omul incearca sa devina altceva decat este, sa faca altceva decat poate. Inteligenta este esenta meditatiei, pentru ca, de fapt, un om inteligent va urmari sa fie in permanenta el insusi, indiferent de consecinte.

O fiinta inteligenta nu va copia pe nimeni, nu va imita niciodata. Nu va fi niciodata un papagal. O fiinta inteligenta isi va asculta vocea interioara, va fi in perfecta armonie cu esenta sa, indiferent de riscuri.

Pentru ca exista riscuri. Cand imiti alte fiinte, riscurile sunt mai mici. Cand nu imiti pe nimeni, atunci esti singur si trebuie sa iti asumi toate riscurile. [...]

Mai mult decat orice, atitudinea ne determina aptitudinea si, implicit, succesul, ne influenteaza posbilitatea de a ne bucura de viata si are un impact major asupra fiecarui aspect al vietii noastre determinand calitatea relatiilor interpersonale.

Multi reusesc momentan prin ceea ce stiu, unii reusesc temporar prin ceea ce fac, dar putini reusesc permanent prin ceea ce sunt.[...]

Trimis de: vermeer pe 18 Dec 2003, 05:57 PM

Trimis de: motzart pe 19 Dec 2003, 08:58 AM

...sunt de acord cu vermeer...si as vrea sa stiu raspunsul tau...poate ma ajuta si pe mine...
...eu acum incep sa-mi dau seama ca mi se intampla(cam des in ultima vreme) sa subapreciez oamenii fara motive intemeiate...

Trimis de: Rose pe 20 Dec 2003, 12:19 AM

pai...parerea mea...sa ma gandesc putin...daca prietenia dintre un baiat si o fata e foarte stransa, cred ca foarte greu se poate ramane doar in stadiul asta... dar cred ca se poate ...cred ca si daca unul dintre prieteni se indragosteste de celalalt, prietenia se poate pastra...si in optimismul meu, mai cred ca acea prietenie poate rezista chiar si dupa o relatie...daca cei doi constientizeaza ca acea prietenie e mai importanta ca orice...mi se pare aiurea sa zici ca ai de ales intre prietenie si iubire...ca si cum se exclud una pe alta ...si ideea de 'niciodata nu va fi la fel' ca si cum 'dupa va fi intotdeauna mai rau' mi se pare aiurea...sau sa gandesti ca indata ce incepi o relatie sacrifici o prietenie...iubirea aia poate sa treaca, dar in urma poate sa ramana foarte bine prietenia...oare subestimez egoismul oamenilor?

Trimis de: motzart pe 20 Dec 2003, 11:08 AM

...eu iti spun parerea mea...odata ce intre un baiat si o fata se contureaza o relatie, ceva mai mult decat o relatie de prietenie, atunci nu mai exista cale de intoarcere la prietenia de 'dinainte'...
...este imposibil ca doua persoane sa se iubeasca reciproc la fel de mult...inevitabil, unul dintre parteneri il iubeste mai mult pe celalalt, si deci, in momentul despartirii, unul dintre ei va suferi mai mult decat celalalt......si in momentul in care celalalt intra intr-o alta relatie, cel care iubea mai mult va suferi cumplit din cauza ca fiinta dorintelor sale se afla in bratele altcuiva..
...si deci prietenia aceea fara limite in care isi impartasesc unul altuia bucuriile si necazurile, nu mai este posibila...

...dar intre un baiat si o fata poate exista insa o astfel de prietenie absoluta....insa...doar atata timp cat ea nu este alterata de alt fel de sentimente...

Trimis de: Rose pe 20 Dec 2003, 12:43 PM

ascult oasis-'live forever'...alta melodie care reuseste sa ma linisteasca si ma bine-dispuna de fiecare data...oamenii gandesc prea mult...si atunci cand vine vremea sa actioneze, o fac complet aiurea si contradictoriu cu tot ce credeau pana atunci...who needs action when we've got words?... nu pot sa scap de ideea ca viata e mult mai simpla decat pare si ca noi oamenii nu facem decat s-o complicam inutil de cele mai multe ori...doar ma vad pe mine, doar ii vad pe altii... ne facem singuri nefericirea...singuri ne facem iluzii, singuri ni le daramam, singuri cadem si tot singuri ne ridicam...cand am putea asa de simplu sa ne deschidem ochii si urechile la ce au cei din jur sa ne spuna... oare de ce ne credem tot timpul cei mai cei? cand ar fi atat de usor sa ne dam seama ca pur si simplu nu putem fi obiectivi in ceea ce ne priveste si ca atunci cand simtim ceva mintea chiar nu mai are ce face...n-ar fi mai usor sa simtim noi si sa gandeasca altii pentru noi?

Trimis de: Afrodita pe 20 Dec 2003, 10:35 PM

Iubita mea, stii ce ai zis acum? Exact ceea ce am citit eu aseara in cartea ce ti-am aratat-o! Tipa zicea asa: "Pt ce ne facem vise? Pt ce ne imaginam de zeci de mii de ori in zeci de feluri cum va fii viitorul?Pt ca intotdeauna visele raman vise. Pt ca realitatea e extrem de diferita fata de ceea ce ne imaginam a fi si atunci apar dezamagirile."...Ma rog, nu-s cuvintele ei, dar cam asta era ideea...Uite, acum imi pare rau ca nu mi-am adus jurnalul de acasa caci acolo scrisesem exact pasajul respectiv... Si nu, nu ar fi bine sa simtim si altii sa gandeasca pt noi...bine ar fi sa simtim si sa ne urmam inima...Ca va fi bine, ca va fi rau, nu mai conteaza, important e sa luam totul ca pe o experienta de viata, in felul asta nu vom mai avea regrete...Macar stim ca am facut ce-am simtit si ce-am vrut...Ce buna-s la filozofat, dar cand sa pun io in practica....
Te pup iubita!

Trimis de: Rose pe 21 Dec 2003, 03:49 AM

uf, iubita...am devenit telepata (sper doar c-am nimerit cuvantul bun ).. da, stii ca si eu cred ca cel mai bine ar fi sa ne putem urma inima, doar ca, din pacate, ea nu stie intotdeauna ce vrea...si totusi si atunci ar trebui sa ne luam dupa ea...da, stiu, ar putea parea ca ma contrazic stii...acum cand ma gandesc... pentru mine, toate evenimentele trecute nu sunt experienta de viata, sunt doar evenimente trecute...nu prea am tendinta de a invata din greseli, daca sunt pusa in aceeasi situatie si inima mea imi zice sa fac acelasi lucru, care s-a dovedit gresit, eu il fac...poate e prostie...cel mai probabil de altfel...dar altfel nu pot...ce ma intereseaza ce se mai intampla in jur daca eu ajung sa ma judec si sa imi regret faptele? poate d-asta, in viata de zi de cu zi, nu prea mai cer iertare... deja mi se pare aiurea sa-mi cer scuze pentru ca am facut ce-am simtit eu ca trebuie...
ps: de parca n-ai vazut pana acum ca la teorie sunt maestra, dar la practica e mai nasol

Trimis de: Afrodita pe 21 Dec 2003, 04:06 AM

Lasa iubita, cu timpul invatam noi si practica...Trebe doar sa vrem

Trimis de: Rose pe 22 Dec 2003, 06:59 PM

mda...stiam eu ca starea de zilele astea era prea buna pentru a fi adevarata... cumva, am ajuns iar aici...in punctul in care revin toate indoielile si intrebarile... incerc sa le ignor...pentru ca raspunsul nu sta in mine...cred cel putin... ma gandeam acum ca de fiecare data cand am o 'criza de personalitate', cei din jur incearca sa ma linisteasca, sa ma inveseleasca, dar nimeni nu vrea sa rezolve problema...mda din nou...acum ma gandeam ca in noi toti sta posibilitatea de a salva pe cineva... poate cand va veni acea zi in care salvand pe cineva ne vom salva pe noi sau in care ne vom lasa salvati doar pentru ca asa am salva pe cineva vom gasi ce cautam de fapt...mda pentru a treia oara... iar am ganduri incoerente.... si o oarece problema de 'morala' se iveste la orizont...

Trimis de: Afrodita pe 22 Dec 2003, 08:39 PM

Ahh...Poti fii mai explicita pe ym?? De ce-ai fujeat de-acolo daca ai nevoie de cineva?? Dupa cum vezi nu am plecat inca...Treci la "spalare de creier" Hai rapid, nu ai venit??

Trimis de: Rose pe 23 Dec 2003, 02:18 AM

ti-am zis de ce-am fugit atunci...iar de nevoia de cineva...nu stiu daca chiar aveam nevoie de cineva...nici acum nu stiu prea bine ce-mi lipsea de fapt... dar ceva lipsea sigur... un fel de mica iluzie care se incapataneaza sa ramana doar o iluzie... care nu moare sub nici o forma...iar am senzatia aia...de neterminare... sau de fapt... ca si cum ai vrea sa pui intr-un puzzle o piesa care nu se potriveste bine... am o senzatie ciudata... cand stau si ma gandesc la tot ce-mi imaginam ca va fi...pe vremea cand prezentul era viitor... vad ca viitorul de atunci se identifica pana la un punct cu prezentul de acum... ca un fel de premonitie ciudata... ca si cum intr-un fel, tot ce mi s-a intamplat pana acum, am stiu undeva, in suflet, ca se va intampla... ce e acum e o transpunere ciudata a ce-am visat ca va fi... deci, pana la un punct m-as putea declara multumita...adica am macar o frantura de vis... ciudat, foarte ciudat... mai ales pentru mine care nu cred in destin... mda... ciudat ce-am scris... ciudat felul in care oamenii nu reusesc sa evadeze din propriile personalitati... cum suntem cu totii prizonierii unor dorinte fara nume, unor nevoi nedefinite, unor impulsuri incontrolabile... cum traim uneori la limita nebuniei, nevazand altceva decat o ceata densa, o problema uriasa, fara nucleu propriu-zis, fara vreo rezolvare posibila... sunt momente in care caracterul meu si al unor persoane din jur ma leaga pur si simplu pe loc... in care orice alegere este proasta... in acele momente, ma simt de parca ma desprind de mine si fac niste lucruri care nu-mi sunt in nici un fel caracteristice... de exemplu, sa prefer o certitudine seaca libertatii... sau sa vreau ce nu pot primi... in acele momente ma simt de parca ma chinui singura...si din ce vad ca e mai rau, din aia continui acea cautare bezmetica dupa raspunsuri la intrebari absurde... in acele momente, luciditatea e inlocuita de durere... fascinatia de neincredere si nesiguranta... atunci, pot doar sa sper ca lacrimile imi vor curata sufletul si dupa noaptea va veni liniste...de cele mai multe ori asa se intampla...doar ca dupa lacrimi, ramane, pentru cateva minute, ore un gol imens... un nimic in loc de suflet... mda... ciudat cum am ajuns de la un mic raspuns la doua lucruri pe care vroiam sa le scriu de mai demult...
acum cand ma gandesc...tot ce-am scris mai sus poate voi privi maine cu alti ochi... poate voi simti altfel... mda... nu pot sa nu ma intreb de ce mai continui sa scriu...

Trimis de: Afrodita pe 23 Dec 2003, 03:16 AM

Poate ca si tu simti nevoia sa scrii in asemenea momente...La fel ca si mine...Si eu am momente de care ai tu...Doar stii ca ieri ti-au trebuit ore intregi si tie si lui Misti si lui Chato si lui sa ma faceti sa inteleg ceva...Chestia e ca daca as fi putut fi singura, doar eu cu mine , as fi luat jurnalul si as fi scris alte zeci de pagini...Problema e ca, atunci cand esti singur, nimeni nu-ti da un posibil raspuns la intrebari....Pe cand atunci cand esti cu prietenii mai afli raspunsuri...Stii? O singura chestie nu o anticipasem...Desi, dupa cum ti-am zis in seara asta, o visasem..."Gheata" de care ti-am povestit...La ea ma refer...In rest am anticipat totul...Eram foarte sigura ca o sa-mi inchiriez ceva la mama dracului, pana si amanuntul asta il stiam Stiu ca suna ciudat, dar asa este...
Si da, lacrimile purifica...Si lasa un gol...Dar tot ele te ajuta sa vezi mai limpede raspunsurile intrebarilor...Si cam atat ca iar a venit o colega si mi-au fugit gandurile, dammit!! Si chiar voiam sa zic ceva dragut Pup iu babe!

Trimis de: Rose pe 26 Dec 2003, 01:00 PM

da, Laura, mai afli raspunsuri...dar uneori mai afli si raspunsuri gresite uneori, cand tot ai impresia ca esti in cadere libera, ti se mai spun vorbe care nu fac decat sa te afunde si mai tare...uneori, cand ai nevoie de ceva care sa te puna pe picioare unii oameni din jur insista sa te darame definitiv...uf...sa zicem ca am un mic acces de pesimism acum... si raceala asta nu m-ajuta in nici un fel... nu ma mai doare la fel de tare spatele, dar in schimb acum ma simt de parca am primit un pumn in ochi si unul dupa ceafa fir-ar sa fie de raceala
of...e 26...peste 5 zile se incheie anul...toata lumea isi face bilantul... nu prea am chef de asa ceva... adica...anul asta a fost mai bun decat cel care a trecut, ba chiar a fost cel mai bun de pana acum...desi am avut putine realizari concrete, ba de fapt...multi au avut impresia ca am avut mai multe esecuri si ca a fost cel mai prost an al meu...dar, deh...subiectivismul de rigoare... din pacate, partile proaste se intorc acum... mda... sa zicem ca sunt un pic satula de niste lucruri... in fine... nu mai conteaza pana la urma...toate trec...ma doare capul prea tare pentru a avea si putina logica

Trimis de: Afrodita pe 26 Dec 2003, 01:15 PM

Trimis de: Rose pe 26 Dec 2003, 01:17 PM

Trimis de: motzart pe 27 Dec 2003, 09:16 AM

'Zboara ziua, zboara anul zboara si viata toata,
Simti ca nu mai poti acum, ca vrei sa o lasi balta,
Simti ca nu mai poti sa cari atata ura-n spate
Simti ca vrei s-auzi cum pentru tine-o inima bate,

Vrei sa zambesti, vrei sa iubesti, vrei sa traiesti,
Vrei sa crezi ca mai exista Zana cea buna din povesti,
Dar ei nu vor, ei n-au zavor, ei n-au rabdare,
Vor sa vada ca te doare, vor din nou care pe care.'

Hara - Care pe care

Trimis de: Rose pe 27 Dec 2003, 09:54 PM

mda...ti-am zis...m-ai nimerit perfect cu melodia asta...
iar stau si scriu aici...si ascult aceeasi melodie de cel putin o jumatate de ora... melodia are 3 minute deci am ascultat-o de zece ori pana acum...
iar pagina goala...cred c-ar trebui votata o lege...pagina sa fie default plina si noi doar sa selectam cuvintele dorite...aberatii...altele...
ma gandeam aseara ca de multe ori, odata ce pornim pe un drum, nu mai avem cale de intoarcere...asta gandindu-ma de fapt la cat rau ne pot face unii oameni fara sa doreasca asta...doar fiind ei... sunt unele lucruri atat de mici care pentru cateva minute ne sterg pur si simplu de pe fata pamantului...o vorba spusa doar pentru a aduce un zambet, o privire aruncata aiurea... si totul se duce de rapa... pot ierta... pentru ca pana la urma nu exista vinovati... iert persoana... dar n-o sa iert niciodata circumstantele...viata nu merita iertata... si din vina ei, va exista un punct in care toata durerea se va transforma in nervi... aruncati asupra persoanei... de ce nu pot sa uit nimic? de ce raman atatea intiparite atat de adanc in mine? de ce e totul asa cum e acum? nu exista o singura persoana care sa ma cunoasca in totalitate...si in mare parte este vina mea... am incercat acum nu mult timp sa fiu complet sincera cu o persoana... si practic, mi-am pus sufletul pe tava in fata ei... a urmat o crunta dezamagire... am vazut ca oamenii sunt mult prea egoisti... ca intr-o clipa de nervi iti arunca in fata lucruri pe care mai ieri sustineau sus si tare ca le inteleg la tine... ca unii chiar cred ca razbunarea e dulce... de atunci, de fiecare data cand am mai vrut sa fiu atat de sincera am vazut ca oamenii nu pot sa accepte realitatea... ca se mint singuri... vad pe zi ce trece ca nimic nu mai merita... tot din jur ma incurajeaza sa nu-mi pese, imi incurajeaza rautatea... sunt satula... exista unele rani care nu se vor vindeca niciodata... and some things that are better left unsaid... uneori e mai comod sa te faci ca nu vezi decat sa deschizi ochii si sa-ti vezi propria meschinarie...

Trimis de: genicon pe 27 Dec 2003, 10:13 PM

M-am regasit destul de bine in ultima ta postare din jurnal, Rose. Mai putin partea cu deschisul total al sufletului, ca o carte. Sunt lucruri care ne fac sa semanam. Pe noi, oamenii, in general. Dar tocmai acele mici detalii, acele mici amanunte, acele puncte din propria persoana si fire ne fac atat de diferiti unii de altii. Lumea, in general, vrea sa te ajute. Sa te ajute sa fii mai rau, mai jalnic, mai distrus. Lumea, in general, se razbuna. Lumea este rea, viata este grea, si mereu gandindu-ma la asta imi vin in minte versurile: "De ce 10 minute de ras se platesc din greu cu mai multe zile de plans?". Unii ii zic resemnare. Altii ii zic refulare. Multi ii zic realitate. Nu stiu ce este, nu stiu cum este, cert este ca exista. De ce exista? Probabil ca atunci cand vom afla nu vom mai plange...

Trimis de: Nana Floare pe 28 Dec 2003, 05:49 PM

Rose

Trimis de: Rose pe 28 Dec 2003, 06:23 PM

da, Nicodim, stiu ce greu e sa iesi din negativitate ...dar mai sunt si momente proaste in care parca nu mai ai forta sa zambesti...fara nici o legatura cu varsta... chiar daca nu avem nici 20 de ani, nu putem sa fim veseli tot timpul... poate daca am fi mai maturi nu am pune atatea lucruri la suflet... doar ca pana atunci, luam toate relele din plin...

ps: eu nu ascult hip-hop

Trimis de: Nana Floare pe 28 Dec 2003, 06:28 PM

...aha...deci aia era o atitudine de moment, nu atitudinea generala fata de viata? Ca daca-i de moment, nu-i bai, trece...dar problema e ca cu cat ai mai multe atitudini de moment de genul asta, cu atat ele tind sa slefuiasca si atitudinea generala fata de viata...Asa ca va doresc zile senine...Cat mai multe.

PS: eu chiar suspectez ca hip-hopul e de vina in parte pentru starea de respingere si negativism a generatiei mid-1980s in Romania...

Trimis de: Rose pe 28 Dec 2003, 06:51 PM

ei...era atitudinea pe care o am atunci cand nu mi-e bine, cand sunt dezamagita de viata si ajung la o luciditate seaca...cand dispar toate micile iluzii...uneori e de moment, alte ori tine mai mult...
zile senine si tie, Nicodim, multumim de grija

ps: lasa-l hip-hopul in pace , chiar nu sunt fan, dar mi se pare aiurea sa zici ca muzica iti poate influenta modul de a gandi...uf...chiar asa copii parem?

Trimis de: Nana Floare pe 28 Dec 2003, 06:59 PM

Trimis de: Rose pe 28 Dec 2003, 07:09 PM

tin minte ca a mai zis cineva mai demult in jurnalul meu ceva de genul ca e off-topic asa ca trebuie sa intreb...cum poate fi ceva off-topic intr-un jurnal?

Trimis de: Rose pe 29 Dec 2003, 03:28 AM

ce simt acum...tristete, furie, revolta...uneori oamenii sunt incredibili de prosti... si de parca n-ar fi de ajuns, sunt si egoisti... zicand de fapt ca le pasa... dar de multe ori incearca sa isi ascunda limitarea si incapacitatea de a intelege sub pretextul bunelor intentii... pot sa gasesc o mie de atribute pentru a exprima ceva general acum... cand o singura persoana m-a dezamagit de fapt... din pacate, a facut-o mai rau decat oricine pana acum... o felicit din toata inima... poate de o asemenea lectie aveam nevoie pentru a ma invata sa nu mai supraestimez oamenii si sa nu le mai acord incredere...
cred sincer ca e bine sa iti asculti instinctele... sa faci doar ce simti tu ca trebuie... fiecare 'nu' pe care il zicem poate fi un mic moment de fericire pierdut... poate deveni un regret... si amintirea unei sanse ratate va fi de-o mie de ori mai rea decat un esec...

in fine...acum chiar nu conteaza nimic...imi umbla prin minte de vreo doua-trei saptamani incoace o fraza: this is the winter of our discontent... nici eu nu stiu prea bine... sau poate stiu si din nou refuz sa vad...

ce e in capul meu acum?

nu mai am cuvinte...

Trimis de: Vegas2002 pe 29 Dec 2003, 03:50 AM

Poate iti mai trece din "suparare" asa......

Trimis de: Rose pe 29 Dec 2003, 04:16 AM

mersi, Vegas esti o dulce ca intotdeauna

Trimis de: Vegas2002 pe 29 Dec 2003, 04:20 AM

Si tu esti aceeasi fata buna si deosebita

Trimis de: Rose pe 29 Dec 2003, 10:14 AM

m-am trezit dupa mai putin de 5 ore de somn...capul, bineinteles, imi pocnea de durere... cateva secunde, nu mi-am dat prea bine seama unde sunt exact... si pentru o clipa, m-am simtit ca si cum ultimul an n-ar fi fost deloc... a fost bine, a fost rau? nu... am simtit... pustietate... apoi mi-am dat seama ca a fost de fapt... insa tot la pustietate m-am intors... previzibil....

Trimis de: Rose pe 30 Dec 2003, 12:43 AM

initial asta trebuia sa fie ceva plin de amar...doar ca, pe drum, s-a mai transformat...si datorita afroditei () a ajuns postat si aici...

daca circumstantele sunt favorabile poti face orice...poti sa-ti schimbi viata, poti deveni mai bun, poti visa, poti fi copil, poti renunta la ce te tine pe loc... poate ai putea si zbura..
ce inseamna circumstante favorabile? putin... un zambet, o incurajare, o vorba spusa cand trebuie, putina iertare, putina incredere, putina, foarte putina certitudine... si ceva rabdare... doar un pic mai multa...
daca esti atent, iti poti construi fericirea pana in cele mai mici detalii... daca stii sa primesti, sa dai, sa accepti ca putin e mai mult decat nimic... daca tii in minte ce e bun si incerci sa treci peste rau... daca realizezi ca perfectiunea uneori distruge, ca poti iubi si defecte... daca ai atata incredere incat sa vezi lumea cum ti-o arata cineva... daca stii sa cauti sa simti, chiar de nu intelegi.... daca iubesti fiece clipa ca si cum ar fi ultima de fericire care ti-e data... daca atunci cand te uiti in oglinda vezi ca nici tu nu esti mai presus de toate... daca poti sa primesti fara sa intrebi de ce... daca poti sa zambesti doar pentru ca cineva ti-o cere din tot sufletul... daca poti sa dai fara sa iti doresti sa stii ce poti primi in schimb... daca poti renunta la frica pentru un singur moment de libertate... daca poti intelege ca aceasta clipa iti poate aduce tot ce ti-ai dorit daca stii s-o traiesti daca poti face mai mult fara sa iti dai seama...
daca stii sa renunti la oricare alt simt pentru ce ai in inima...
daca acum ti s-ar oferi un singur lucru care sa te faca fericit, ai sti ce sa alegi? sau ai fi un alt trecator prin viata?

da, sunt cuvinte frumoase si poate prea mari pentru viata asta...dar uneori devin realitate...uneori...

Trimis de: Rose pe 4 Jan 2004, 05:58 PM

I-am zis cuiva acum nu multa vreme ca nu mai exista originalitate...multi asculta acum o melodie plina de speranta care nu reuseste decat sa-i intristeze... multi dau nas in nas cu depresia...multi se zbat intre vis si realitate...de ce sunt eu speciala? nu sunt...dar vreau sa cred ca nimanui nu-i mai curge aceasta melodie prin suflet cum imi face mie...nimeni nu se lupta atat de tare cu niste lacrimi care refuza sa vina...si, mai ales, nimeni nu este atat de confuz sa nu-si dea seama daca este plin de speranta si liniste sau la limita unei puternice caderi...acum mint...muzica asta e "de vina" pentru speranta... parca e acum intr-o sala de reanimare si singurele lucruri care o mai tin in viata sunt niste vise de genul celor din copilarie...si muzica asta...cred ca as innebuni fara muzica...orele petrecute la scoala fara vreo melodie care sa-mi placa sunt uneori un chin neinchipuit...uneori pur si simplu fug acasa pentru ca niste versuri obsedante mi se plimba prin minte... Sunt unele melodii pe care le simt doar ale mele...simpla idee ca le mai poate asculta altcineva ma infurie...daramite sa zica niste monstruozitati ca "imi place"...ma simt ca si cum mi-ar fura un necunoscut o bucata din suflet...ca si cum cineva ar putea sa citeasca niste ganduri ascunse in cel mai negru colt al mintii...si ma enerveaza sa nu-mi mai amintesc cuvintele melodiilor...ca si cum mi-as uita vreo amintire de importanta vitala...sau daca as gasi versurile uitate as salva o parte ce sta sa moara in mine...
Recitind ce-am scris, imi dau seama ca am o tendinta ce pare sa devina manie de a compara, enumera si a da sinonime... am sezatie ca asa acea sansa micuta ca cineva sa treaca in sufletul meu si sa inteleaga ceata din randuri e un pic mai mare... acum realizez ca iubesc eseurile libere...la inceput, am tendinta de a ma entuziasma repede si apoi sa intru in panica: ce scriu mai repde? cum scriu? cat? dar...bineinteles, ma pierd...de aceea majoritatea foilor inapoiate ajung apoi in cosul de gunoi...acum cand stau sa ma gandesc, din toate paginile umplute de mine, cel mai mult mi-a placut un comentariu pe care l-am facut la teza anul asta, la "Jocul ielelor"...nu stiu cat de bun a fost de fapt, dar stiu ca mi-a placut si pur si simplu n-as fi stiut cum sa-l imbunatatesc... mda... gata... cica eram trista cand am inceput sa scriu...

***

ce prostie mi se pare acum ce-am scris aseara...incercam de fapt sa zic ce imi sta pe suflet de cateva zile...un gol... un fir care pur si simplu s-a rupt in mine...si nu reusesc sa mai fac nimic pentru a umple acel vid pentru mai mult de cateva ceasuri...nu pot nici macar sa fiu trista...nu gasesc nimic din ce odata reusea sa ma aduca pe o linie de plutire... nu mai am ce sa spun sau sa scriu...parca deodata mi s-a terminat toate cuvintele... cica ma maturizez...adica uit...uit de mine...
mda...si nu reusesc deloc sa scap de tonul asta melodramatic...probabil asta va fi ultimul meu post aici pentru o lunga perioada...de maine, nu voi mai avea net decat printre picaturi...poate e mai bine sa nu mai deschid jurnalul asta multa vreme de-acum incolo...sau stiu si eu?

Trimis de: Mihai pe 11 Jan 2004, 09:05 PM

Jocul gandurilor lui Rose a fost considerat http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=2266&view=findpost&p=67776 de catre forumistii Hanului.

Trimis de: Rose pe 18 Jan 2004, 11:59 PM

uneori, e bine sa te intorci intr-un loc stiut si sa vezi ca unele lucruri s-au schimbat...desi o schimbare o trage dupa sine pe o alta...am crezut ca atunci cand ma voi intoarce la jurnalul meu, voi fi trecut peste starea ce ma cuprinsese... dar nu fac decat sa ma adancesc in ea...

***
Nu stiu ce m-a facut sa recitesc niste loguri vechi de aproape un an...putinele care au supravietuit acelei formatari...am zis mereu ca prezentul e mai bun decat trecutul...si totusi nu mi-am putut stapani un reget...sunt unele lucruri pe care le-am pierdut...prietenia speciala cu I., farmecul conversatiilor cu A....mi-e dor de acele lucruri, de vremea cand "toti eram normali", de momentele "me against the world"...n-am fost niciodata mai fidela principiilor mele ca acum...si totusi, vreau unele lucruri inapoi...uneori ma intreb daca nu ma amagesc singura...daca toate aceste principii nu sunt decat o iluzie, daca nu imi doresc lucruri pe care pur si simplu nu le voi avea niciodata, daca nu supraestimez lumea, daca ideile mele ca toti pot fi si buni, ca exista iubire, incredere, libertate, speranta, dreptate nu sunt decat alte prostii reciclate de creierul meu suprasaturat de filme cu happy-end sau basme in care ea moare si el naste...as putea trece peste orice, dar doar daca as avea credinta ca am facut bine...doar daca inca as mai putea sa cred in toate cele lucruri, daca as mai putea sa intampin lumea asta gresita cu un zambet intelegator, doar daca as sti ca indoiala se va sfarsi intr-o zi, chiar si pentru 2 secunde...am trecut prin iarna clasei a zecea si toate temerile mele de atunci stiind ca atunci cand va veni primavara, imi va fi mai bine...dar acum nu mai am la ce sa sper...nu-mi mai doresc cu adevarat nimic...nu vad nici o schimbare in ziua de azi fata de cea de ieri sau fata de cea de acum doua zile...si nu prin rutina, ci prin felul invariabil in care ajung la concluzia ca am gresit...si vreau undeva, inapoi, la inceputul punctului in care am inceput sa gresesc...vreau la inceputul fiecarui inceput, la clipa dinainte de inceputul sfarsitului...vreau un alt soi de primavara...sunt satula de cuvintele mele seci, ca si de tot ce am, dar nu vreau si de tot ce vreau, dar nu voi avea vreodata...sunt satula de contraste, ironii si
aparente...

13 ianuarie

***

daca atunci mai aveam un strop de speranta si credinta, acestea au murit...asta ar fi cam cea mai neagra perioada de pana acum...momentul de care imi era atat de frica, pe care l-am vazut de atatea ori, dar am reusit sa-l evit in ultima clipa...
ei, bine, uite-l...acesta este momentul in care simt ca fac umbra degeaba pamantului prin refuzul meu de a-mi dori ceva de la viata, prin felul in care fug din mijlocul oamenilor...
cred ca daca ar fi sa insir acum toate epitetele care mi-au fost atribuite pana acum, as face o lista imensa de antonime... ceea ce nu inteleg acum e de ce incearca oamenii sa se defineasca...sa-si elaboreze o mica lume in care au limite si reguli... doar si eu fac la fel...dar tot nu stiu de ce... sunt o suma de stari si culori...acum sunt negrul...mi-e frica... mi-e prea frica...

Trimis de: motzart pe 19 Jan 2004, 08:19 PM

In afara de , si , eu nu mai stiu ce sa fac atunci cand vine vorba de tine...nimic din ce zic nu se lipeste de tine...asa cum nu se lipeste nici de alte persoane la care tin...si ma gandesc serios sa incep un studiu pe tema ''De ce oamenilor le place sa se tortureze, autoflageleze si sa-si poarte singuri de mila, in loc sa se bucure de ceea ce au...?''.....

Eu stiu ca sunt cateodata trist, altadata pot rasturna lumea, altadata un zambet ma poate face fericit, iar cateodata o privire ma poate infuria......faptul ca nu am tot ce imi doresc nu inseamna ca nimic din ce am nu ma poate bucura......cateodata simplul motiv ca stiu ca am cel putin un prieten care se gandeste cateodata la mine e indeajuns sa ma poate trece, in drumul meu prin viata, de pe-o parte a unei prapastii, pe partea cealata, in siguranta...

Asa ca...atunci cand nu ai nimic de ce sa te agati...macar gandestete ca ma ai cel putin pe mine ca prieten...

Trimis de: Rose pe 23 Jan 2004, 08:26 AM

partea amuzanta e ca acum chiar nu-mi plangeam de mila...totul era spus pe un ton sec, rece...un fel de incercare de luciditate...
acum nu e vorba doar de lipsa unor lucruri pe care mi le doresc...dar de o luna incoace, starea mea generala este una proasta si incerc sa-mi dau seama care sunt cauzele ei...asta nu inseamna ca de-atunci n-am mai avut nici un moment bun, ca n-am mai ras sau ca n-am revenit si la sentimente mai bune...probleme este ca aceste momente nu tin atat de mult...si atunci cand se termina, ia sfarsit si starea de liniste si echilibru...si nu stiu de ce...invariabil, la sfarsitul zilei sunt trista...
da, stiu ca am prieteni pe care sa ma pot baza...doar ca...n-am motive...nu e ca si cum iei pe cineva cu tine sa-ti fie drumul mai usor... nu prea mai conteaza lucrurile marunte in care ma pierdeam de obicei... si ma indoiesc ca poate cineva sa ma ajute...am auzit cam toate cuvintele posibile si singura trebuie sa ma pun pe picioare...singura problema cand ti se administreaza un medicament un timp indelungat, devii imun la el...daca ceva nu se intampla in curand, probabil nu voi mai avea alta alternativa decat sa ma obisnuiesc si sa ma schimb eu, nu sa mai incerc sa schimb totul in jur...doar ca... nu vroiam sa ma schimb...
so...it's just a moment, this time will pass...i hope...

Trimis de: Afrodita pe 23 Jan 2004, 12:59 PM

Iubita, poate ca schimbarea ce vine nu va fi asa rea cum crezi..Stii cand ziceam eu in vara ca ma schimb si nu-mi place? Ca e rau, ca bla bla bla? Ei bine, pana la urma s-a dovedit ca schimbarea era buna, ba chiar bine venita si ca trebuia sa vina mai de multisor...Poate asa e si la tine..Si da, doar tu vei putea sa-ti revii..Forta de a iesi din starea asta , sta in tine...
Stii ce-ti ziceam io ,nu? Ca la sfaturi sunt buna Incearca numa , sa privesti cu alti oki schimbarea..
Mi-e dor de tine

Trimis de: Rose pe 24 Jan 2004, 01:53 PM

intre timp ne-am mai conversat noi pe yahoo
uf...ma enerveaza netul asta merge doar in week-end si in timpul saptamanii, nimic...noroc cu ora de informatica de vineri...
in alta ordine de idei, de ce nu-mi place mie schimbarea...pentru ca deja cred ca am trecut prin toate starile posibile...asa ca acum nu mi-ar mai ramane decat sa ma intorc...lucru pe care nu-l vreau...dar vom vedea...

hm...si adevaratul scop al acestui mesaj era sa pun aici o poezie care imi place si pe care am 'regasit-o' de curand...

'And Death Shall Have No Dominion' - Dylan Thomas

And death shall have no dominion.
Dead men naked they shall be one
With the man in the wind and the west moon;
When their bones are picked clean and the clean bones gone,
They shall have stars at elbow and foot;
Though they go mad they shall be sane,
Though they sink through the sea they shall rise again;
Though lovers be lost love shall not;
And death shall have no dominion.

And death shall have no dominion.
Under the windings of the sea
They lying long shall not die windily;
Twisting on racks when sinews give way,
Strapped to a wheel, yet they shall not break;
Faith in their hands shall snap in two,
And the unicorn evils run them through;
Split all ends up they shan't crack;
And death shall have no dominion.

And death shall have no dominion.
No more may gulls cry at their ears
Or waves break loud on the seashores;
Where blew a flower may a flower no more
Lift its head to the blows of the rain;
Though they be mad and dead as nails,
Heads of the characters hammer through daisies;
Break in the sun till the sun breaks down,
And death shall have no dominion.

Trimis de: Rose pe 26 Jan 2004, 10:04 PM

din creierul meu buimacit de analiza matematica, a iesit o concluzie...totul are o limita...chiar si cazurile care par ca nu au sunt de fapt niste limite interpretabile dupa bunul simt al fiecaruia...iar cazurile in care acea limita pare a fi infinitul sunt simple exercitii ce aplica teoria, fara baza adevarata intr-o realitate guvernata de fenomene fizice si reactii chimice imprevizibile...
daca ar fi sa definesc sentimentele, intr-un acces de gandire la rece, as spune ca sunt doar niste impulsuri nervoase interpretate ca posibile senzatii fizice...cam cinic... deoarece creierul si, mai ales, ceea ce numim sufletul nostru nu pot accepta aceasta definitie...pentru ca daca ar inghiti in sec si ar zice 'da', ar putea ajunge la ideea ca viata este formata dintr-un sir de intamplari fara rost pe care noi le numim experiente sau, dupa caz, trairi...si ca singurul motiv care ne tine in viata este acea lege a progresului...
una dintre concluziile care mi-au placut in "Magicianul" a fost: "dragostea rezulta mai ales din capacitatea de a iubi, existenta in noi insine, si nu neaparat din faptul ca celalalt are reale calitati pentru a fi iubit"...asa pot justifica si de ce unele locuri sau lucruri au acea incarcatura emotionala aproape electrica sau de ce atatia oameni se plang ca se indragostesc de "persoane nepotrivite"...
pentru a putea exista in continuare, oamenii isi fixeaza scopuri, dorinte, idealuri, de preferat nu atat de usor de atins...toate pentru a conferi o motivatie unei existente pe care de fapt n-o intelegem si pe care vrem s-o infrumusetam in orice mod posibil...
daca totul ar fi analizat, am vedea ca nimic nu este "adevarat" pe lumea asta si toate exista doar in masura in care noi le numim si le dam sentimente si scopuri pe care le avem in exces in noi...
dar sunt doar eu, un om...si pentru a putea maine dimineata sa ma trezesc si sa-mi continui viata ca pana acum si sa n-o iau razna de tot, voi ignora tot ce-am zis pana acum si voi crede in continuare in acea lume frumoasa pe care fiecare si-o poate construi cu propriile maini...sunt linistita acum...si linistita cu plus(asta daca ii atribui linistii acel zero obtinut prin ducere la limita)...singura linie pe care cele mai putin de patru ore de somn de-azi noapte o pot trage este ca uneori e mai bine sa renunti...pentru ca limita aceea se poate intoarce inspre minus...

Trimis de: Vegas2002 pe 27 Jan 2004, 08:04 AM

Astazi am fost f.f. bucuroasa ca te-am "auzit" pe YM,m-ai facut sa am o zi buna si linistita
Btw,iti place Michael Bolton?Daca "da",am sa-ti dedic o poza f.f. speciala(....bineinteles via e-mail )

Trimis de: Rose pe 31 Jan 2004, 02:32 AM

Vegas, ti-am raspuns pe yahoo adineauri

in alta ordine de idei...tarziu mai e...si eu ma chinui sa stau treaza nu stiu exact de ce...poate pentru ca maine dimineata trebuie sa ma trezesc la 6.30... fir-ati voi sa fiti cu prostiile voastre de olimpiade...niciodata n-o sa inteleg de ce ne cheama de la 8 daca nu se incepe niciodata mai devreme de 10... uf... astea doua zile am stat acasa si n-am facut prea mare lucru...abia azi pe la 5 mi-am dat seama ca ar trebui sa ma apuc si eu macar un pic mai serios de invatat...si acum am prin cap doar chestii gen 'oligopson', 'oligopol', 'monopson' ciudat...pentru cat de putin stiu de fapt, am fost intotdeauna o eleva foarte buna, uneori cica chiar stralucita...cand eu habar de prea multe...in seara asta, in loc sa fac testele de economie de pe site-ul ase-ului, le faceam pe cele de engleza si am reusit sa iau la primul 21 de puncte de 23 si la celelalt 13 din 25...incurajator
acum mi-am amintit de-o chestie...ieri, a fost Dara pe la mine...si ne plictisim noi de cat ne prefaceam ca invatam si ea se ofera sa ma asculte...bineinteles ca ne intelegeam de ne omoram...ea nu stia nimic de economie si eu balbaiam foarte putinele lucruri pe care le stiam...din mostrele noastre de intelepciune:

ea: "de ce este reprezentat sectorul institutional?"
eu: "pai...intreprinderi...banci...aaa...gospodarii? nu stiu...habar n-am..."
ea: "pai, e usor...le tii minte logic: intreprinderile-taranii, bancile-unde se duc toti prostii, administratiile-care-apuca, menajele-coana Mita si exteriorul-fericitii"

ea: "care sunt factorii de productie?"
eu: "capitalul, munca si pamantul"
ea: "ei, pamantul, asta l-ai scos tu, ca aici scrie natura"

bun...si dupa ce-am chinuit economia, ne-am mai diversificat:

eu: "Emil Garleanu era ala cu greierasii..."
ea: "Da, ma, da' a avut el ceva si c-o caprioara..."

eu: "Ieri la romana am facut <Moartea lui Fulger>"
ea: "Cu cine?"


eu: "pai, avem trunchiu' cerebral, emisferele cerebrale, cerebelu' si diencefalu', care dracu' stie unde e, ca pe vremea mea nu aveam asa ceva..."

cred ca ieri mai mult am batut campii decat am invatat...de fapt, sunt sigura...

hm...ma intreb de ce am atitudinea asta chiar atat de sictirita acum...acum mi-am amintit de colegul meu de banca si ca-mi zicea zilele trecute ca gandesc recursiv... inca nu sunt prea lamurita ce vroia sa spuna de fapt...nu mai conteaza... cred ca ma duc sa ma culc...sper ca e de la lipsa de somn... sorry, Dara si bafta maine, desi nu stiu daca o sa citesti aici

Trimis de: Mistinguett pe 31 Jan 2004, 04:37 AM

Rose, azi toata ziua mi-ai aparut in ganduri, de nicaieri, fara motiv. Nu ma intreba de ce, ca nu stiu. Daca stii tu, sa-mi spui si mie.
Bafta, o sa ma gandesc la tine (intentionat) de la 10 am incolo. Poate simti vreo boare de Misti si tu...

Trimis de: Afrodita pe 31 Jan 2004, 12:55 PM

Mda,cum ma gandeam eu la voi 2 azi dimi in drumurile mele ...Ca pana am ajuns la munca a durat fo 2 ore - hi hihi
Rose,astept sa imi zici ce-ai facut cu olimpiada ..Ah si un mare pt tine si Dara, ma prapadesc aici de ras..Ma intreb ce-ar iesi daca am invata toti 4 (voi 2 si io cu blaky) la economie..Mai ales cand ieri imi zicea ceva de efortul meu metafizic de-a ma transcedenta in planul fizic ca sa apas pe taste sa-iraspund lu' RZA ..Ma rog, ceva de genul asta a scos-o..Stii Rose, doar era "week-end si sezon"
Misti la tine ma gandeam in timp ce ma gandeam si la mama...Cu mama am apucat sa vb, apoi ramasesei tu in gandurile mele...Credca de aici nici nu te-ai culcat pana acum
Rosuleeee,mi-i dor bre sa mai iesim la cate-o plimbare..Abia astept sa repare si al 3-lea comp sa pot lucra de noapte, sa te vaz ziua:D Ca de dormit,am eu timpsa dorm pelumea ailalta-he he he.Pup iu,2!

Trimis de: Rose pe 1 Feb 2004, 01:06 PM

Ce-mi place...numai lucruri cam ciudate s-au intamplat in ultima vreme
Misti, afro va multumesc mult...olimpiada a fost varza, bineinteles si partea mai nasoala e ca nici nu stiu prea bine ce am facut...oricat ma chinui, nu prea reusesc sa-mi dau vreo nota...aflu eu maine dimineata ce si cum...
Misti, sincer, nu stiu de ce am fost in gandurile tale, cred ca ma chinuiam prea tare sa stau locului si sa invat

Trimis de: Rose pe 1 Feb 2004, 06:41 PM

atata liniste...nu una apasatoare, ci una plina de armonie...un echilibru fragil ce este tinut doar de ate aflate in mainile celorlalti...
ajungi de multe ori sa vezi ca ceea ce credeai era gresit...ce trebuia sa tina o vesnicie si sa nu se schimbe nicicand ti se sfarama in fata ochilor...si toate cuvintele pe care le ziceai pana mai ieri sunt acum doar o amintire ce-ti aduce zambetul pe buze...cand totul se termina, iti dai seama ca nu poti vedea prea departe...iar uneori lucrurile pentru care ai luptat sunt acum prea putin pentru cat iti doresti de fapt si ce ieri te-ar fi putut face fericit, azi te lasa incomplet...
nu exista timp...el e doar o masura pe care o da omul efemeritatii sale...nu exista decat milioane de clipe...pe care le putem face cum vrem...intr-un moment, ai timp de o mie de senzatii, dar doar de o frantura de gand...simtirea este superioara ratiunii...exista dinainte ei, ea iti da puncte de sprijin, ea ti le ia, ea iti fixeaza destinatii, ea iti face drumuri...gandirea nu iti va aduce niciodata implinire pentru ca ea insasi nu poate fi vreodata implinita...nu putem duce vreun gand pana la capat...pana in acel punct in care concluzia sa te umple...putem sa-l intersectam cu altele, putem sa spunem ca avem idei si concepte...dar ele vor fi vreodata pentru totdeauna? gandurile se schimba pentru ca judecata se schimba...nimic nu poate fi cuprins intr-o eticheta cand dincolo de ea avem atatea...pentru ca nu exista bine si rau decat ca notiuni abstracte pe care noi ne incapatanam sa le aducem in concret...mintea nu va gasi niciodata ceva bun, dar inima da...as compara incercare mintii de a intelege toate cu problema cvadraturii
cercului...ce nebun poate spera ca tot ce gandeste va cuprinde vreodata ce simte? da, si sentimentele se schimba...iar de la bine la rau e un pas infim de mic...dar un gand poate fi gresit pe cand sentimentele sunt uneori inselatoare, dar niciodata gresite...cand nu exista certitudine sau eternitate de ce sa chinui o biata clipa? ce
conteaza raul cand exista atat de mult bine ce-l poate anula?
totul se schimba si toate trec pana la urma si singurul lucru sigur e ca...nu exista nimic sigur...
nu stiu daca am mai pus citatul asta aici, parca da, dar imi place suficient de mult pentru a-l rescrie: "trebuie sa faci binele din rau pentru ca nu ai altceva din care sa-l faci"

29 ianuarie

Trimis de: Rose pe 8 Feb 2004, 05:04 PM

au fost cateva zile de primavara...sunt tare curioasa ce-am facut ieri la romana, poate reusesc in seara asta sa ma duc pana acolo sa vad...
ce-mi bantuie gandurile in ultima vreme...cam aceeasi intrebare din jurnalul Tyrei: si pentru ce? imi dau seama in fiecare moment ca viata asta e atat de scurta si toate trec si nimic nu conteaza cu adevarat...si in loc sa ma linisteasca, asta ma sperie...mi-e cumplit de frica de viitor...si mi-e frica si de prezent...deja am inceput sa capat o obsesie ciudata fata de ideea de 'vreme trece, vreme vine'... suntem cumplit de singuri...si cumplit de ciudati...
uneori stii ultimele 3 cuvinte si le intelegi, asa cum le-ai inteles si pe cele dinainte, dar nu poti sa faci nimic...nu din lipsa de alternativa, ci pentru ca esti prins...de tine, in tine...pentru ca ce a fost nu va mai fi, chiar daca ti se pare ca jocul se repeta... chiar daca e aceeasi piesa, sunt alti actori...uneori ne platim greselile prin noi imediat dupa ce le facem si prin ceilalti la mult timp dupa...
uneori certitudinea e amuzanta, alteori e frustranta...certitudinea e in contradictie cu 'poate', cu schimbarea...frustranta mai e neputinta de a actiona cumva, de a avea doar certitudinea ta, de a fi pus fara voia ta in postura de martor fara drept de obiectie...frustrant e atat sa fii supus alegerilor celorlalti, cat si sa-i supui pe altii alegerilor tale...de ce nu putem sa acceptam greselile si judecam mereu?

Trimis de: Rose pe 8 Feb 2004, 05:20 PM

Culoarea mea preferata e o combinatie intre negru si albastru, este culoarea noptii de pe desktop-ul meu...o noapte eterna, racoroasa, undeva pe varful unui munte, dar in acelasi timp pe malul marii. O noapte plina de o liniste atat de apasatoare incat uniformizeaza totul din tine. O noapte in care bataia rece a vantului iti intra prin fiecare os pana iti ingheata orice sentiment...si apoi, devine calduroasa si ti le topeste pe toate...pana se evapora...
Noaptea sfarsitului...tuturor temerilor, neincrederii, minciunii, confuziei, sperantei, viselor, iubirii...noapte sfarsitului timpului si sfarsitului ca fiinta...noapte libertatii de viata...noaptea eternitatii dupa moarte...

4 februarie

 night_sun.gif ( 90.16K ) : 31

Trimis de: Rose pe 8 Feb 2004, 09:24 PM

am trecut, am trecut, am trecut! si acum sa ma explic: ieri a fost faza pe sector a olimpiadei la romana si prin mijloace necunoscute, am trecut mai jos e subiectul 2, ma rog, poezia de la subiectul 2:

Mihai Eminescu-"Melancolie"

Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,
Prin care trece alba regina noptii moarta.
O, dormi, o, dormi în pace printre faclii o mie
Si în mormânt albastru si-n pânze argintie,
In mausoleu-ti mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat si dulce al noptilor monare!
Bogata în întinderi sta lumea-n promoroaca,
Ce sate si câmpie cu-n luciu val îmbraca;
Vazduhul scânteiaza si ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.
Si tintirimul singur cu strâmbe cruci vegheaza,
O cucuvaie sura pe una se asaza,
Clopotnita trosneste, în stâlpi izbeste toaca,
Si straveziul demon prin aer când sa treaca,
Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruina
Sta cuvioasa, trista, pustie si batrâna,
Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vântul -
Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvântul -
Nauntrul ei pe stâlpii-i, pareti, iconostas,
Abia conture triste si umbre au ramas;
Drept preot toarce-un greier un gând fin si obscur,
Drept dascal toaca cariul sub învechitul mur.
.............................................................................

Credinta zugraveste icoanele-n biserici -
Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici,
Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste si umbre-au mai ramas.
In van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier:
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi tiu,
Ea bate ca si cariul încet într-un sicriu.
Si când gândesc la viata-mi, îmi pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura,
Ca si când n-ar fi viata-mi, ca si când n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi tin la el urechea - si râd de câte-ascult
Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult.

Trimis de: Rose pe 8 Feb 2004, 11:50 PM

dintr-un motiv nu foarte clar, m-am apucat sa fac o noua 'disectie' asupra-mi...si asa am ajuns la o generalizare...
si ajung iar la trista concluzie ca oamenii vad totul ca niste sume de minusuri si plusuri...si atunci cand le arati asta, o neaga cu desavarsire...ma gandeam la ce poate oferi o persoana...si ma tot gandesc si nu gasesc nici un raspuns concret... o persoana iti poate oferi constient dragostea sa, iti poate oferi un zambet, o lacrima...dar nu exista dovada concreta care sa iti arate clar ca nu te minte...dovezile concrete pot fi inselatoare...depind de prea multe variabile...pana la urma, totul se rezuma la cata incredere poti avea in cineva...sau cata incredere poti avea in instinctele si capacitatea ta de a judeca si de a vedea dincolo de aparenta...sau, in mod inconstient, iti poate oferi o anume stare...stam doar langa cei care ne pot da ceva...sau, ce vreau sa spun de fapt, stam doar pentru ceva...nu pentru intreaga persoana...pentru ca ne face sa radem, pentru ca e desteapta, pentru ca spune ce trebuie, la, la, la...
***
am dat de asta in calculator...e din 17 decembrie...nu mai tin minte cum vroiam sa continui...stiu ca vroiam sa spun ca e aiurea, dar atat...prima chestie neterminata din jurnalul meu...si poate ar trebui sa ma opresc...azi cred c-am scris aici cati altii intr-o luna...

Trimis de: Afrodita pe 9 Feb 2004, 02:49 PM

Lacustra
de George Bacovia


De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mã duce un gând
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val --
Tresar prin somn şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-acelaşi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând...
Sunt singur, si mã duce-un gând
Spre locuintele lacustre.



Si una ce cred ca ti se potriveste

Astept doar iubirea ...
de Rabindranath Tagore

Astept doar iubirea pentru a renunta la mine
incredintandu-ma mainilor sale.
Din acest motiv este asa de tarziu,
din acest motiv m-am facut vinovat de atatea scapari.

Ei vin cu legile si codurile lor ca sa ma imbie;
ci mereu ma furisez pe alaturi,
caci eu astept doar iubirea
pentru a renunta la mine incredintandu-ma mainilor sale.

Ceilalti ma dojenesc si ma numesc neglijent;
nu ma indoiesc ca au drepatate in dojana lor.

Ziua targului a trecut
si tot lucrul treburilor de aici au luat sfarsit.
Astept numai iubirea pentru a renunta la mine,
incredintandu-ma mainilor sale.

Trimis de: Rose pe 10 Feb 2004, 11:22 PM

Laura: (si inca nu-mi vine sa cred cat de 'ascunsa' a fost tocmai "Lacustra" )

si daca tot am poezia preferata, atunci trebuie sa am si melodiile preferate

Pink Floyd-"Wish you were here"

So, so you think you can tell
Heaven from Hell,
Blue skies from pain...
Can you tell a green field
From a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?

And did they get you to trade
Your heros for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange
A walk on part in the war
For a lead role in a cage?

How I wish... how I wish you were here...
We're just two lost souls
Swimming in a fish bowl,
Year after year,
Running over the same old ground...
What have we found?
The same old fears,
Wish you were here...


Anathema-"Inner silence"

When the silence beckons,
When the day draws to a close,
When the light of your life sighs,
And love dies in your eyes,
Only then will I realise,
What you mean to me...

Trimis de: Rose pe 10 Feb 2004, 11:42 PM

the junk of the hearts...
ieri mi-am dat pentru prima data seama de ceva: am luat decizii care au influentat vietile celor din jur...mi-e si frica sa spun pana la capat...ca nu e tocmai bine...si ca in numele ideilor mele am facut lucruri pe care altcineva mai puternic, mai rational, cu un simt al responsabilitatii ceva mai dezvoltat nu le-ar fi facut...nu ma asteptam sa ma aleg cu mare lucru pentru mine, dar nici sa iasa atat de prost pentru ceilalti...am avut de ales intre bine pentru mine si bine pentru ceilalti si nici n-am stiut si bineinteles ca m-am ales pe mine si sa mai indraznesc sa zic ceva de altii...sa mai indraznesc sa ma ofer sa fiu umarul pe care sa planga si sa le dau sfaturi...sa mai indraznesc sa spun cuvinte ca 'bine' si 'rau'...am iesit din nebunia cauzata de atele care ma legau din toate partile si am dat in nebunia cauzata de capetele atelor care se intorc inspre mine...adica acele...de ce-am crezut ca o sa fie inteleasa nebunia asta a mea si felul ciudat in care ma purtam? de ce-am crezut ca cineva va fi zeul care eu nu puteam fi? am fugit din locuri si situatii care ma sufocau si am ajuns...hm...nicaieri? am ajuns sa caut peste tot ceva...care sa-mi aduca aminte ce bine e sa mai stai putin...and I'm losing my favourite game...
mi-e atat de dor de banca mea

Trimis de: Afrodita pe 11 Feb 2004, 11:09 AM

Te pup (la naiba sa-i ia de zambareti)
Nu stiam la ce te refereai mai sus...Pana cand am citit ultima fraza...Mai da-o-n colo de .... stii tu ce!! Ce naiba trebuie sa conteze atat de mult? Sper ca nu te-ai certat si cu el In fine...Astea sunt maruntisuri..Mai lasa-le sa se duca naibii..Fac si eu cum faceai tu: ai sa mori naibii la 25 ani de inima albastra daca mai continui asa Invata si tu putina indiferenta...Nu strica, sa stii...
Cat despre a influenta viata cuiva...Daca azi la 5 nu esti intr-un anumit loc stiut de noi, ai imbulinat-o cu mine :-P Ca-mi "afectezi" in rau imajinea popolara she mi-am faurit-o cu multa truda si mult sarg
Cu alte cuvinte, esti asteptata la 5 in Grozavesti...Stii tu unde, restaurantul ala de vis al nostru Nu de alta, da' io nu cred ca ajung la 5, s-ar putea sa mai intarzii putin, asa ca bea tu o bere cu ei si pt mine ca io-s pe tratamente, iar Mama ei de raceala.Te tzoc cu drag si ne vedem azi in jur de 6-7.Pup iuuuuuuuuuu!!
Ah, am uitat sa zic: the enemy of the state number one nu vine -he he he

Trimis de: Rose pe 12 Feb 2004, 12:06 AM

da, stiu ca-s maruntisuri...dar lucruri importante, nu... maruntisuri, nu...eu cu ce-mi mai bat capul atunci? si nu, cu el nu m-am certat, ceea ce este inca bine si cu putin noroc, nici nu ma voi certa...si stiu ca indiferenta e buna uneori, dar...it's just not me... sunt putinele lucrurile care ma lasa indiferenta si asta inca nu se numara printre ele...sper sa nu mor de inima albastra si cu atat mai putin pana la 25 ani...dar cred ca poti sa stai linistita, nu scapi tu asa repede de mine
imi pare rau ca tocmai eu ti-am stricat imaginea, dar ti-am zis: e jaf si cotropire la scoala aia a mea...bine, poate pentru ca n-am invatat mai deloc, mai ales pentru infruntarea de maine cu fizica (ps: wish me luck)... ne vorbim pe vineri, sambata, ok? ai grija de tine si las-o incolo de raceala, ce naiba? ai grija de tine

Trimis de: Mistinguett pe 12 Feb 2004, 03:14 AM

Good luck, Rose!

Trimis de: Afrodita pe 12 Feb 2004, 11:33 AM

Bafta la noroc iubita!! In programul meu au intervenit neste schimbari: vineri dimi la doctor si dupa aia pana sambata seara la munca....Asta e nu am ce sa fac AM nevoie de sambata seara si duminica (zi si noapte) sa fiu libera...Apoi iarasi de luni o iau cu munca pana marti dimineata si dupa aia intru in schimbul de noapte....Si acolo sper sa raman, naibii, ca m-am saturat!
Pana una alta...Referitor la ce-ai zis tu am zis si eu ceva asemanator aseara:"mai, asa suntem noi muierile, cat de bine ne-ar fi tot gasim noi ceva care sa ne supere, ca nu se poate altfel" Psiho-masochiste suntem, asta e!!

Trimis de: Rose pe 12 Feb 2004, 10:54 PM

well..merci ce-a fost a fost...sper sa nu iau o nota chiar atat de proasta... macar acum mi s-a ridicat in sfarsit un val de pe ochi si am aflat ce-am facut si noi la fizica semestrul asta si se pare ca am si ramas cu niste lucruri in cap... sper sa nu fie doar o impresie Laura, bafta maine la doctor si sa ramai la schimbul de noapte, desi atunci iar o sa te vad obosita ca acum 2 luni... wow... acum am realizat...esti de 3 luni in Bucuresti...si-mi aduc aminte cand pe la inceputul lui noiembrie vorbeam pe pm-uri pe la 1-2, intr-o vineri noapte, ca deh, ignoram complet yahoo-ul pana am picat eu de somn pe la 2.30...e atat de ciudat sa-ti aduci aminte de lucruri care s-au intamplat acum putina vreme si care par scoase din viata altcuiva...dar e linistitor sa vezi ca pe langa lucruri pierdute, sunt multe care s-au schimbat in bine...si nu, asta nu inseamna ca m-am resemnat cu schimbarea aia pe care o presimteam la mine(care, apropo, n-a aparut si ma indoiesc ca va mai aparea acum din senin )...hm...am impresia ca am cam pierdut firul logic al acestui post(mai vreau smiley!)...
si...in cu totul alta ordine de idei...una din preocuparile mele din ora de geografie de azi(cealalta fiind rezolvarea si corectarea calculelor la niste probleme de fizica de anul trecut...da, candva chiar stiam ceva la fizica, pacat ca n-a durat prea mult)...am impresia ca starea mea de spirit din ultima vreme e exagerat de pesimista...hm...

Frica de inaltime

asta-i realitatea? nu...de-ar fi ea, noi toti am fi schimbati...am vedea culorile asa cum sunt...si s-ar rupe ceva din noi toti si totul s-ar aseza asa cum ar trebui sa fie...pot sa sper ca daca din toti s-ar lua cate ceva si s-ar imbraca altfel lumea va fi mai buna? am voie sa merg impotriva curentului? oare chiar pot crede ca cineva a apasat alt buton la mine si d-asta eu incerc din rasputeri sa vad lumea din ochii celorlalti prin ai mei? oare d-asta realitatea mea ideala e unica acceptabila? si poate d-asta ma intreb de ce sunt toate asa cum le vad si de ce nu le pot schimba? asa s-au asezat gandurile si tristetea peste ce-i in mine...si asa o vad pe nebuna din mine...asa a venit incet inapoi frica...acea frica cumplita care ma sufoca...care ma tine noaptea cu ochii plansi in tavan...care ma paralizeaza...care nu ma lasa sa mai respir, sa rationez...daca spun acum asta stiu macar de ce mi-e frica? nu...mi-e frica de intuneric si de posibilitatea de a nu ma mai trezi niciodata... mi-e frica de inaltime si de cat de zdrobitoare e caderea...mi-e frica de cat de fragile sunt iluziile si punctele mele de sprijin...mi-e frica de mine si de toata negura nebuna din mine...mi-e frica sa nu fie lumea asa cum o vad eu...mi-e frica de frica asta...si tot nu stiu de ce mi-e atat de frica...mi-e frica si nu pot sa fac nimic decat sa inchid ochii cat pot de tare si sa ma agat de speranta luminii... mi-e frica...caci poate raspunsul nu va veni nicicand...si poate nu mai stiu jocul...si poate nu ma mai stiu pe mine si nici lumea nu m-a stiut vreodata...si poate iluzia este atat de puternica incat nici eu nu mai sunt de mult...si doar o vointa mai ciudata decat am crezut-o vreodata mai prelungeste niste randuri stupide...mi-e frica sa nu fi inceput sa scriu doar de dragul de a scrie...

Trimis de: Afrodita pe 13 Feb 2004, 06:11 PM

Chiar ca e cel mai incoerent post al tau
Yeah, babe, pe 5 s-au facut 3 luni de cand sunt aici...Chiar ieri vorbeam cu George si calculam cand s-a luat cineva de mine si mi-a zis ca nu o sa rezist aici? Pai, sa vedem, a fost pe 24 decembrie, prima zi de craciun, cand am plans cam mult...Dar mi-a trecut...Acea persoana zicea de "mai vorbim noi peste 6-8 luni"..Ei bine 3 au trecut..Destul de bine as putea zice...Oricum,mult mai bine decat m-as fi asteptat
Si da, m-ai facut sa zambesc amintindu-mi de acea vreme...Tot vineri era? Deh, nu stiu de ce ignoram atunci yahoo-ul, cred ca din cauza altor persoane cu care ne conversam amandoua Hehe, mai stii cate planuri faceam si ce ne propuneam? Si uite ce-a iesit O,Doamne, de-am stii dinainte ce ar sa fie, macar nu ne-am mai agita atata -hehe...
La fricile tale nu comentez, ca io am altele care ma macina si totusi e jurnalu' tau...Cat despre doctor, citeste jurnalu' meumai tarziu :-D Pup iuuuuu!!
P.S.Si eu mai vreau zambareeeeeeeeeeti!!! grrrr

Trimis de: Rose pe 13 Feb 2004, 11:43 PM

vreme trece, vreme vine e un pic ciudat...astazi cand vorbeam cu tine pe yahoo si-mi aratai toate semnele care indicau ceea ce se intampla acum, am ras putin, nu te-am luat chiar in serios...cred ca stii ca nu cred in destin...si totusi am un sentiment ciudat...de familiaritate a situatiei de acum... hm... cred ca ar trebui sa-mi trag singura doua palme si sa ma duc sa ma culc desi realizez ca in ultima vreme am refuzat cu inversunare sa recunosc ce am si cum sunt de fapt si m-am prefacut fata de absolut toata lumea cand am fost intrebata mai mult sau mai putin subtil ce am ma intreb de ce fac chestia asta...de ce de multe ori ma port exact invers fata de cum simt...de exemplu, de ce uneori in loc sa incurajez, critic...si sunt foarte dura si cinica...hm...what's wrong with me?

Trimis de: Afrodita pe 14 Feb 2004, 10:49 AM

Hm...Nici eu nu am zic ca asa a fost scris...Ti-am aratat ca pur si simplu presimteam ca se va intampla, chiar daca nici eu nu-mi dadeam sema de asta Ma rog, e o chestie tare ciudata..Nici eu nu mi-o pot explica..Si nici ca "asa trebuia s fie" nu pot zice...Deci, habar nu m daca are treaba cu destinul sau nu...
Asa deci, faceai misto de mine, ha? Macar pana la urma ai vazut ca aveam dreptate?
Cat despre destin...Habar nu am daca exista sau nu, stiu doar ca viata e o inlantuire de chestii ciudate, ce se deduc una din alta si, daca ar lipsi o singura veriga din tot lantul ala, s-ar duce totul dracului...Sau poate ar lua o intorsatura mai interesanta? Cine stie...? Mi-ar place sa pot vedea, ca pe un film, ce s-ar fi intamplat in viata mea daca....Insa ma multumesc cu ce am si cu ce stiu :-D
Si de care fel de familiaritate zici? Asta chiar nu am inteles-o
Si pana la urma ce ai? :smilie care scoate limba si ranjeste la tine:
Las' camie critica ta mi-a facut bine Te tzoc, poate ne vedem luni sau marti, ce zici?

Trimis de: Rose pe 15 Feb 2004, 12:09 AM

n-am facut misto de tine doar ca sunt putin sceptica la semne&chestii de genul asta...desi uneori cand ma gandesc si eu ma aud zicand: "da, si uite, ca sa vezi ce chestie ciudata, presimteam eu ca se va intampla ceva..." dar cred c-am zis mai demult ca am uneori accese de mama omida ... hm... ma nelamuresc asa zisele 'semne'(includ si visele mai mult sau mai putin premonitorii) si senzatiile de deja-vu...
mi-ar placea si mie ideea cu filmul despre o viata alternativa(apropo, ai vazut un film cu Gwyneth Paltrow care era pe ideea asta?..."Sliding doors" parca se chema) ...chiar vorbeam cu Daniel(colegu' de banca) acum vreo doua saptamani despre o idee asemanatoare...cum ar fi sa poti disparea pur si simplu o vreme si sa-i poti vedea pe toti ceilalti cum se poarta, sa-i observi...mare idee originala deh, ne omoara curiozitatea...dar, serios vorbind, e fascinanta ideea...cred ca e o senzatie asemanatoare cu cea a citirii jurnalelor de pe net...o serie de ganduri aproape fara logica, unde poti sa umpli spatiile cum vrei...deja incep sa ma aberez...
poate aveai dreptate, poate nu...nu stiu ce sa-ti zic...daca admit ca asa e, cum ai spus tu, ajung la chestia cu destinul, daca nu, atunci ma intreb ce-i cu toate coincidentele...pana la urma, lucrurile sunt asa cum sunt...nu cred c-au fost scrise dinainte...dar pana la urma, poate asa e...conteaza?(am impresia ciudata ca iar am inceput sa vorbesc cu mine )
si familiaritatea aia de care vorbeam, nu era legata de tine, ci de mine...nu ca acolo as stii sa o explic, dar ma rog...incerc si eu...iar de avut...pana la urma, cred ca prostii...nu stiu...stari ciudate, amestecate...sper sa treaca in curand...
ps: da, poate critica ti-a facut bine pentru ca n-am fost dura sau ironica...dar de curand mi-a spus cineva ca ma port contradictoriu...uneori toate sunt bune si frumoase, sunt o foarte buna prietena, dar uneori sunt prea dura si doar critic... cand iti zic ca sunt sucita...si ma mai mir de ce-i bag in ceata pe cei din jur

Trimis de: Afrodita pe 16 Feb 2004, 05:07 PM

Iubita, poate "scris" a fost doar ca sufletele sa se intalneasca si sa fie impreuna candva...Cand si cum asta e altceva...
Stii? Uneori am impresia ca ma influenteaza cartile pe care le citesc...Insa alta e chestia: de multe ori doar mi se atrage atentia asupra unor lucruri deja intamplate...Pe care le-am considerat coincidente sau care mi s-au parit a fi pur si simplu intamplari fericite...Insa analizate(asa cum numai noi 2 stim s-o facem ) deja ti se arata ori prea multe coincidente, ori faptul ca "asa trebuia sa fie"...
Stii? Chiar uichendu' asta am vorbit de unele faze amandoi...Si daca mai vrei coincidente iata: avem atractii deosebite pt Italia, Egipt (pe care l-am si visat sambata dimineata, foarte ciudat), India..Nu ne intereseaza america si civilizatiile moderne, ci cele de mult apuse...Ah, da si Scotia si Irlanda sunt irezistibile pt noi..De ce? De ce exact aceleasi tari? Asta ca sa nu-ti mai dau multe alte detalii pe care deja le stii sau le banuiesti...Adik, totusi, sa fim seriosi, probabilitatea ca 2 persoane sa se completeze in halul asta e infinit de mica...Vorba Motzului, sunt 6 miliarde pe planeta asta, chiar crezi ca eram io asa norocoasa incat sa il intalnesc pe cel care sa ma completeze perfect?
In fine, pe chestia asta e mult de vorbit si jurnalul tau sau hanul nu e tocmai locul potrivit pt a discuta chestiile astea...Ah si nu incerc s te conving pe tine ca exista neste chestii...Ci vreau sa te conving ca mi se intampla mie Si lui, evident, da' el e norocos prin definitie, asa ca il lasam putin deoparte
Mami si io sunt sucita...Ma mir cum de ma suporta atatia prieteni ...Dar ne trece noua o data si-o data Te tzoc dulce si mai vb...Azi cred ca stau pana la 8-9 la munca...Nu apuc sa vorbesc cu el , nu am comp liber :smili care plange:

Trimis de: Rose pe 20 Feb 2004, 12:59 AM

mai, nu trebuie sa ma convingi...n-am ochi sa vad ca ai dreptate? nu pot sa-mi explic coincidentele...poate nu sunt de fapt coincidente...conteaza de fapt? e bine si atat
mda...si datorita pauzei pe care am facut-o am uitat complet ce vroiam sa-ti zic of...cred ca mai bine incerc sa-mi amintesc cand te vad, poate asa nu mai bagi de seama incoerenta mea

mi-am dat seama azi ca am scris prea mult...fara sa spun nimic...si ultimele luni, doar din ce-am scris aici, au fost prea triste...n-am scris de fiecare data cand m-am simtit increzatoare si zambitoare si vesela, ci doar atunci cand eram trista... si macar de-atunci as fi putut sa scriu tot ce vreau...dar nici aici n-am fost asa cum am vrut...n-am fost sincera pana la capat, m-am pierdut in cuvinte, in generalitati, in interpretari gresite...la granita dintre subtil si sincer se afla incoerenta si invalmaseala de ganduri...granita la care eu m-am oprit si pierdut...in fine, concluzia e ca...something's got to give

Trimis de: Afrodita pe 20 Feb 2004, 01:41 AM

Pai de ce nu scrii si cand esti fericita? Eu, am incercat sa schimb jurnalulmeu...Dupa 17-18 pagini de tristeti am zis ca tre sa zic si de fericire Asa ca am bagat dorurile toate in jurnalu'meu, imbracate frumos...Si a iesit ceva dragut
Si da conteaza daca sunt sau nu coincidente, caci eu nu prea cred in coincidente...De cate ori mi se intampla,pana la urma aflu careera "substratul"....Ma rog,maine iti voi zice maimulte chestii...Alte coincidente care s-au intamplat zilele astea Off, ar trebui sapun totul intr-o carte

Trimis de: Rose pe 21 Feb 2004, 03:48 AM

n-am vrut sa mai scriu aici in momentele in care sa nu fiu lucida...si totusi scriu acum...nu stiu ce sa spun de fapt...ma simt ciudat si cam atat...uneori, pur si simplu nu e bine...si aici se termina cuvintele...
mi-am dat seama ca 'ciudat' nu este un cuvant bun...'prost' e mai bun... sau 'gresit' cred ca e cel mai potrivit...

Trimis de: Afrodita pe 21 Feb 2004, 11:49 AM

Da,uneori pur si simplu nu e bine...Si , in incercarea de a afla ce nu e bine "gresesti" ca "prostul" (asta ca sa te citez un pic ) Si nu-ti dai seama pe moment ca nu e bine, ca ranesti prin ce spui...Esti prea egoist fara voie ca sa-ti dai seama ca adevarul e undeva la mijloc, nu neaparat de partea unuia sau altuia...Uneori, stressul acumulat se reflecta si in starile in care "pur si simplu nu e bine...si aici se termina cuvintele"....Uneori,neimplinirile prea multe, neajunsurile prea dese, faptul ca te zbati in van si nu reusesti nimic, te marcheaza prea puternic si nu iti dai seama...Astepti o vorba buna si nu mai vine...Nu vin decat reprosuri sau cuvinte, desi adevarate, dure...Prea dure pt cat poti suporta in momentul respectiv...Si atunci te razvratesti..Si macar daca te-ai razvrati pe soarta, sau pe vinovatii adevarati...Dar nu, te razvratesti exact pe persoanele cele mai dragi, pt ca , astepti de la ele prea multe...In momentele de tristete cresc asteptarile...Si, daca nu sunt implinite, te razvratesti mai rau...Ai senzatia ca nu esti inteles, ca vorbesti alta limba decat cea folosita de cei dragi...Si uite asa, din una in alta, te trezesti daramat sufleteste si nu stii de ce...Si nu intelegi de ce plangi cand cei dragi iti zic ca tu le dai putere sa lupte...Si nu stii de ce plangi cand cei mai dragi incearca sa te ridice...Si cand te gandesti ca doar cateva cuvinte frumoase te-ar fi scos din starea aia....


Asa eram eu aseara...De aia am reactionat asa...Am avut dreptate, somnul m-a facut sa vad altfel lucrurile, desi am fost certata ca am dormit..Acum degeaba zic ca-mi pare rau...Stiu ca tu nu ai avut un somn bun din cauza mea

Trimis de: Rose pe 22 Feb 2004, 01:24 AM

desi aveam mai putine motive ca tine, cam asa ma simteam si eu aseara...ti-am zis tie sa nu te mai porti doar pe baza experientei...ignorand ca uneori n-ai ce face...n-am stiut ce cuvinte frumoase sa-ti spun aseara...poate pentru ca de multa vreme nu mai zic cuvinte frumoase, zic doar ce cred si simt stiu ca adevarul e undeva la mijloc, dar nu asa l-am vazut eu...poate ne inselam amandoua, poate avem amandoua dreptate...nu stiu...cert e ca si eu eram obosita si nu gandeam prea limpede, ca fara sa vrei ai zis niste lucruri care imi erau prea familiare pentru a mai vrea sa le aud a doua oara...ti-am zis ca sunt dura fara motiv uneori... mecanism de aparare, nu stiu...habar n-am...i'm sorry too, desi nici sa-mi cer scuze nu mai stiu ...aseara n-am stiut sa renunt cand trebuia...n-am facut-o cu rea intentie si totusi rau a iesit...

Trimis de: Afrodita pe 22 Feb 2004, 01:31 AM

Iubita, eu nu-s suparata pe tine...Eu eram suparata pe mine, pt ca, dintre noi 2, eu am fost aia care a exagerat Stii? Cred ca pana la urma fiecare avea dreptatea ei...Asta e, paranoia e my middle name
Ei bine, dupa ce m-am trezit am recitit ce ti-am zis...Si da, am vazut si eu cum am putut vorbi...Pur si simplu simteam tensiunea cuvintelor...Si nu, nu ne-am fi paruit dacaeram face to face...Cred ca apucam sa ne intelegem mai bine ca pe net
Ei bine si tocmai acele cuvinte prea familiare mi-au adus aminte de ce mi-ai zis candva:"sper sa nu te dezamagesc niciodata"..Si io ti-am raspuns ca e ok, ca pot ierta...Dar nu m-am gandit ca eu as putea fi aia care sa te dezamageasca
Da si la mine a fost aparare...Numai ca deghizata in ofensiva....
Si, dupa cum vezi, nici io nu stiu sa-mi cer scuze...Important e ca a trecut totul Te pupicesc cu drag.

Trimis de: Rose pe 6 Mar 2004, 10:59 PM

recitind postul tau, mi-am dat seama ca mai vroiam sa-ti spun ceva...dar ca de obicei am uitat sa-mi aduci aminte sa-ti zic

uf...e 6 martie...oare unde s-au dus ultimele 5 saptamani? nici nu stiu ce s-a intamplat in ele...n-am facut nimic concret...imi amintesc vag ca am fost foarte obosita...ca parca am invatat ceva mai mult...ca m-am plictisit ca activitate generala...si totusi timpul a trecut repede...
ultimele zile au fost cam taraganate... sambata trecuta a fost ziua Irinei...m-am hotarat pe la 5.30 sa merg si ne intalneam cu ceilalti la 7...m-am intors acasa pe la 5...am adormit pe la 6...m-am sculat la 12 si, uimitor, chiar nu-mi era somn...pe la 4.30 am ajuns la Laura si la George...am ajuns pe la 6 fara 25 la concert lui Mihai...si inapoi acasa cred c-am fost pe la 8 fara un sfert... ma mir ca tin minte atat de bine orele...in seara aia picam de somn si dupa intense negocieri cu mama, m-a lasat sa stau a doua zi acasa...vroiam sa vad "Suspecti de serviciu" si apoi Oscarurile...am adormit pe la 1.15 dupa ce s-a terminat filmul...m-am trezit a doua zi cu greu pe la 11...Dara a venit la mine pe la 12.15 sa ia review-urile pentru engleza...am tinut-o pana pe la 1.30 desi nu vroia sa stea mai mult de 15 minute initial...am plecat pe la 2 la franceza...am avut un text despre violenta in scoli si unul despre zgomot si stress...am fost uimita ca am reusit sa inteleg cam 75% din ele...de obicei inteleg cam 2 fraze din paragraf...acasa am cam pierdut vremea...si m-am culcat tarziu, pe la 1-2...am dormit prost...am stat si marti acasa...am fost doar la ultimele 2 ore...mama a plecat la Iasi pe la 5.30...am adormit foarte greu in seara aia, dar a doua zi m-am trezit perfect lucida si odihnita la 6.30...ziua a trecut destul de repede...seara am adormit pe la 12...si m-am trezit foarte greu pe la 8...iar joi si vineri am fost la film...
doamne, cat de plictisitor suna totul si asta a fost cea mai interesanta din toate cele 5 saptamani ... bine in schimb ca urmatoarea se anunta agitata si aglomerata...cu inscrierea pentru CAE, nu stiu cate report-uri pentru engleza si multe de citit pentru romana vreau vacantaaaaaaaaaa sa ma pot plictisi fara intreruperi d-astea!

Trimis de: Afrodita pe 7 Mar 2004, 09:26 PM

Uhmm, ok, zi-mi ce aveai de zis, ca si io am noutati
Btw: de miercuri sunt singurica, cand te fac c-un capucino la o barfa mica?

Trimis de: Rose pe 7 Mar 2004, 10:00 PM

azi, la 9 dimineata era un soare neobisnuit de puternic pentru cat de frig si devreme era...am mers incet pe gheata, desi eram in intarziere...uneori imi place senzatia aceea de frig atat de puternic...incat iti ingheata si gandurile...o alta zi pierduta...ma simt egoista...si mi-e frica...e ciudat sa traiesti de la o zi la asta fara sa-ti doresti ceva anume, gandind lucruri lipsite de cea mai mica importanta, incercand sa-ti aduci aminte de ce te framanta odata...hm...e amuzant...atunci cand nu simti nimic, nu reusesti sa-ti mai aduci aproape nici cele mai puternice trairi de mai demult...nici pentru o clipa...e ca si cum ai citi o carte despre viata altcuiva...in rarele momente cand realizez cu adevarat tot ce am, in loc sa ma bucur si sa fiu recunoscatoare, mi se face si mai frica...ma simt mica si fara nici un pic de importanta...si chiar asa si sunt ...uneori cred ca am nevoie de reguli si multime doar pentru a putea actiona invers decat ar trebui...cu cat deschid mai mult ochii vad ca nu am nici un pic de constanta in nimic, ca nu am nimic propriu mie...nu am nici un fel de tipar, nu sunt in stare sa iau aceeasi decizie de doua ori...nici macar nu pot sa-mi fiu fidela propriilor idei...totul e doar o stare de moment... incerc sa ma uit spre usa mea plina de stele, spre zambilele albe de pe biroul meu(as vrea sa fie lacrimioare ), spre lumea din jur si sa zambesc... dar nu-mi iese decat un suras trist...imi vine sa ma iau la bataie

Trimis de: Rose pe 17 Mar 2004, 06:10 PM

incerc de cateva zile sa scriu un mail...si nu reusesc deloc...si nu pentru ca n-as avea ce scrie...ci pentru ca nu stiu de fapt de ce sa il trimit, pentru ca nu vreau sa imi calc pe mandrie, dar nici sa o las sa gandeasca pentru mine, pentru ca nu vreau sa-mi cer scuze, dar imi pare rau, pentru ca nu vreau sa fiu de acord, dar nici sa neg...uf...vreau de fapt sa povestesc, sa explic, dar nu sa incerc sa ma justific...
mi-am amintit ceva zilele trecute...ca oamenii nu se schimba...se schimba doar aprentele, 'carcasa', dar ei in sinea lor raman aceiasi...nu stiu cum de-am uitat asta...dar...pana la urma, e cel mai usor lucru pe care il poti face: sa crezi ca cineva s-a schimbat complet, sa uiti ca odata intelegeai ceea ce pentru ceilalti parea absurd...e usor sa-ti pierzi increderea in cineva si sa crezi ca ceea ce nu vezi nu exista, e usor sa spui cuvinte mari in spatele carora nu se ascunde nimic... desi uneori ai aceleasi sentimente, in viata nu poti trai ca un personaj de roman... pentru ca aici, sfarsitul este pe bune, nu se mai face vreo continuare speciala, nu exista trilogii sau personaje pe care timpul sa nu le atinga...e tare usor sa uiti ce era important si sa ramai blocat pe ce era doar praf...e usor sa crezi ca momentul asta, gandurile, sentimentele pe care le ai acum le vei avea mereu...e usor sa crezi ca timpul nu iti va modifica niciodata atitudinea...sau sa crezi ca realitatea se vede doar de acolo unde stai tu...sunt curioasa ce va fi atunci cand oamenii isi vor da seama ca traim intr-o singura lume, ca nu exista 'lumea ta, lumea mea', ca macar din punct de vedere tehnic toti putem simti aceleasi lucruri, avea aceleasi ganduri...
cred ca as putea continua asa multa vreme de-acum incolo si, poate, voi reusi sa-mi scriu mail-ul din franturi de ganduri de-aici...dar inca ezit sa scriu cand exista o indoiala care stie ca ce-as putea zice ar putea sa nu insemne nimic...

Trimis de: Rose pe 3 Apr 2004, 10:25 PM

Ma simt ciudat scriind dupa mai bine de doua saptamani iar aici...de fiecare data cand fac o pauza de mai mult de 2-3 zile parca uit cum sa scriu. Si de fiecare data cand ma asez iar in fata monitorului e pentru ca ascult obsesiv o melodie. Acum e "Always on my mind"...ciudat...nu-mi prea place Elvis si totusi acum imi suna bine. In dup-amiaza asta m-am apucat de curatenie la mine in camera...am reusit sa termin doar biblioteca. Tare multe lucruri am prin ea...carti, manuale, culegeri, caiete, dosare pline de materiale pentru tot felul de referate, de comentarii si eseuri la romana si engleza si tot asa. Vorbind de engleza, azi am reusit o performanta: am scris pentru prima data o scrisoare aproape perfecta(in sensul ca am uitat sa inchid niste ghilimele); aproape m-a pufnit rasul cand am vazut ca ce-a fost scris din capul meu a avut foarte putine greseli si ce-a fost aproape in intregime copiat, a fost umplut de rosu.
Ma tot gandesc la ultimele 6 luni si ceva. Am cam dezamagit persoane...dar poate am mai invatat si eu cate ceva. Asta e unul din putinele momente in care am tendinta de a-mi face planuri pe termen lung si asta nu e neaparat bine. Am incercat intotdeauna sa ma astept la cat mai putin de la mine, sa-mi stabilesc obiective doar pe termen foarte scurt...asa m-am dezamagit singura de cat mai putine ori posibil. Sunt intr-un moment de echilibru acum...inca nu m-am hotarat daca imi place sau ma cam plictisesc...poate un pic din amandoua. Am senzatia ca merg ca pe gheata acum: fac pasi foarte, foarte mici, sa nu care cumva sa cad sau sa alunec.
Mi-e frica. Sa nu-mi repet greselile, sa nu judec iar prost, sa nu mai am ocazia sa dezamagesc din nou. Mi-e frica sa nu ma insel si de data asta, desi nu simt ca as avea ceva de pierdut...sau poate tocmai d-asta, mi-e frica sa aflu ca poate de fapt ma insel. Am o ciudata impresie ca deja nici eu nu mai inteleg ce tot scriu aici...

Trimis de: Vegas2002 pe 3 Apr 2004, 10:49 PM

Astazi mi-ai umplut ziua cu bucurii si multa fericire
Esti o ADEVARATA PRIETENA

Trimis de: Rose pe 3 Apr 2004, 11:05 PM

uau...merci, Vegas Iti zic "La Multi Ani" inca o data si multa bafta, sa poti fugi cat mai repede de la serviciu

Trimis de: Rose pe 4 Apr 2004, 12:13 AM

"Faptele vietii si ale mortii raman aceleasi. Traim si murim, iubim si jelim, dam nastere si disparem. Si intre aceste puncte esentiale, cautam un sens, ne pastram cu grija amintirile, lasam o urma pentru cei care o sa-si aminteasca de noi"(Thomas Lynch)

"E usor sa vezi frumosul intr-o structura perfecta, in zambete si baloane, in culorile luminoase ale vietii, pe care majoritatea lumii le considera frumoase. Eu, insa, vreau sa il gasesc in adevar, adevar care uneori e si negru, si alb si gri, sau ceva care poti simti, dar nu poti vedea. Asta e ceea ce doresc sa explorez mai mult decat orice in viata."(Claire Fisher, "Six Feet Under")

"un sfert de viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede, si noi tot facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drum vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem lucruri care nu tin. De cand spun cuvinte fara sens, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata"(Marin Sorescu-"Iona")

"Dar daca s-ar intampla...si acum mi se pare ca nimic nu e imposibil, sa ma intalnesc...la capatul pamantului, sau dincolo, cu mine insumi, sau mai exact cu cel care a plecat o data cu mine si pe care-l credeam pierdut pe drum..Ei, daca s-ar intampla sa ma intalnesc cu acet uitat alter ego pornit spre toate rafuielile, ma intreb ce i-as putea spune...sau i-as explica prea multe...cutezanta mea a fost fara margini...am mintit mult...am silit si pe altii la minciuna...Cuvantul dat mi l-am calcat...Am mahnit adanc pe cei care m-au iubit...purtarea mea a starnit mania celor din jurul meu...Iertare nu am stiut ce este...am lovit crancen...fara indurare...Dar cine imi poate pretinde umilinta de a cere iertare? Tu stii cat de limpede a fost constiinta mea. Totul era atat de limpede, de cristal, in trecut..."(Camil Petrescu-"Jocul ielelor")

Trimis de: Rose pe 4 May 2004, 01:57 PM

N-am mai scris aici de fix o luna. Una nu dintre cele mai bune ale mele. N-am avut nici o zi in care sa pot sa spun ca ma simt ok, mai ales de cand a inceput scoala. Iar timpul liber chiar a fost o raritate...un botez, o teza la mate pentru care am lucrat si invatat mult si degeaba, un proiect la info facut in ultimul moment pana la 4 dimineata si o teza la romana cu subiecte stupide...referate inutile, invatat prin statii de tramvai, profesori din ce in ce mai deplasati. Cateva certuri cu parintii mei si o prietenie dusa pe apa sambetei In ultima vreme am avut sentimentul ca toata lumea trage de mine, ca toti vor sa fac cate ceva...iar eu...nici nu stiu ce vreau: ba sa fiu singura si linistita, ba cu lume in jur...ma simt pur si simplu aiurea

Trimis de: calfa pe 4 May 2004, 02:43 PM

Senzatia ca "In ultima vreme am avut sentimentul ca toata lumea trage de mine, ca toti vor sa fac cate ceva" pare o reactie la "timpul liber chiar a fost o raritate". Cand vei avea destul timp pentru tine, atat cat se reflecta in primele pagini ale jurnalului tau, probabil ca va reiesi soarele si pe strada ta.
Pe cand atitudinea de "nici nu stiu ce vreau" poate fi legata si de relatia fata de decizii, inevitabile momentului, privind viitorul. Hmmm, cati stiu cu adevarat ce vor ? Important in cazuri dintr-astea mi se pare sa realizezi ca drumul ti-l mai poti ajusta si pe parcurs.
Iar oamenii din jur nu pot fi schimbati toti deodata.
Bafta !

Trimis de: Rose pe 23 May 2004, 12:27 AM

Ascult "Enjoy the silence" poate doar si pe ideea ca este singurul lucru pe care mi l-as dori acum. Sa stau. Sa dorm.
Cand am inceput jurnalul, eram in ultimele saptamani de vacanta. Acum sunt ultimele saptamani de scoala. calfa, uneori chiar ma intreb daca as vrea sa am timp pentru mine. Ultimele 2 luni, chiar daca au fost cum au fost, mi-au dat sentimentul ca fac ceva, ca am un oarece scop, o 'coerenta in miscari'. Acum, cand au inceput sa se elibereze zilele, n-am facut altceva decat sa pierd vremea. As dormi intr-una, ma plimb aiurea prin casa, stau cu orele prin oras. Ma simt aiurea... de parca nu-mi gasesc locul pe nicaieri, toate persoanele din jur ma obosesc si pur si simplu nu sunt in stare sa revin la 'activitatile' de altadata si am o senzatie continua de singuratate. Iar pe de-o parte, stiu ca ma port stupid, ca un copil rasfatat, pe de alta parte, m-am saturat sa dau explicatii tuturor. De felul meu, sunt calma si gandesc structurat 'pe puncte'. Acum sunt mult mai mult decat irascibila si incapabila sa duc un gand pana la capat.
Ai dreptate, calfa, asta cu 'nici eu nu mai stiu' are in mare parte legatura cu presiunile pe care le-am facut singura asupra mea in ceea ce priveste alegerea unei facultati(desi d-abia anul asta termin a XI-a). Marile mele sperante stau de fapt in ideea ca-mi voi putea schimba drumul pe parcurs, doar ca inevitabil mi-e frica. Tendinte stupide...imi fac griji din orice.
Mda. Inchei. Scriu de cam o ora aici. Ma enerveaza intreruperile. Dar asta chiar n-ar mai fi nimic nou...doar ma enerveaza mai tot si toti in ultima vreme.

Trimis de: Rose pe 23 May 2004, 10:35 PM

De cam 2 ore ma chinui sa-mi incep referatul la romana. "Literatura ca arta a cuvantului". Chiar nu vreau asta acum. Sa-mi fie cu iertare, dar innebunesc daca mai vorbesc mult despre inovatiile aduse in limbaj de Arghezi sau despre modernismul lui Barbu. Enough is enough. Iar am pierdut o zi aiurea. De dimineata m-am enervat pe Br. Chiar as fi vrut sa merg la film azi sau pur si simplu sa ies, sa am senzatia ca am facut ceva, chiar daca complet inutil.
Bun. O jumatate de ora mai tarziu. Si totusi poate ca nu trebuie sa-mi scriu la romana. Se pare ca maine diriga nu prea are chef de noi. Iar ma trage ata sa nu ma duc la scoala maine...
Partea cea mai proasta a acestei zile e ca...I think I'm paranoid . Am ajuns iar la una din filozoficele mele concluzii in ceea ce ma priveste: nu mai sunt in stare sa am certitudini, sa mai am incredere deplina in oameni. Mi-e tot mai greu sa cred ca in prieteni, in ideea ca 'vor fi mereu acolo', ca intr-adevar, nu ne vom instraina de-a lungul timpului.
A doua concluzie nu ma priveste direct: ma enerveaza oamenii care nu se bucura de ce au, cei care se plang cand primesc ceva ce si-au dorit si cei care nu-si valorifica talentele. Si cred ca tocmai am descoperit unul din motivele pentru care ma enervez uneori singura

Trimis de: Afrodita pe 25 May 2004, 05:10 PM

Stii? Apropos de prieteni: acum 2 seri am citit intr-un caiet ce-mi zicea o prietena la vremea respectiva: "nu voi lasa pe nimeni si nimic sa ne desparta"...si a lasat....Si azi am mai ajuns la o concluzie: singura imi va fi cel mai bine....SINGURA!! La fel si tu.....In fine as avea multe de zis dar deja trebuie sa-mi incep tura de munca....

Trimis de: Rose pe 25 May 2004, 08:34 PM

Ti-am zis aseara ca de azi incep sa vand revistele alea prin licee. Am ajuns azi la un moment dat in "Mihai Viteazul". Stii cum mi-ai spus tu ca vrei sa dai la MediaPro, ca-ti doresti foarte mult asta, fara alt motiv deosebit decat ca asa vrei? Cam asa eram eu cu liceul asta. Imi doream foarte mult sa dau acolo. Dar m-am dus totusi in Vianu. Iar azi cand am intrat in holul din Viteazul am avut o senzatie ciudata, ca si cum mi s-ar fi taiat respiratia. Nu ca ar fi fost atat de deosebit de alte licee...dar deh. M-am mai plimbat eu pe-acolo, pe coridoare, prin biblioteca...cand am ajuns acasa, am vorbit cu mama la telefon si i-am zis ca regret sincer ca am lasat sa ajung pana in clasa a XI-a fara sa ma mut in alt liceu, etc, etc. Cand a aflat asta bunica-mea, a inceput sa-mi spuna ca nu conteaza liceul, ca n-am eu ambitie, ca dac-as vrea sa invat as face-o oriunde, la, la, la. Apoi am inceput sa ma gandesc ca acum vine ultimul an de liceu si ca dup-asta, ne vom imprastia care-ncotro la diverse facultati. Iar daca asta n-are fi suficient de aiurea, eu am o tendinta stupida de a "disparea". Mi se intampla de multe ori sa las sa treaca timpul si sa nu mai tin legatura cu cate o persoana draga mie. Doar pentru ca asa s-a intamplat. Uneori cand ma reintalnesc cu acea persoana si toate-s bune si frumoase ca inainte. Iar alteori sunt instrainarile alea de care vorbeam eu.
Mi-e greu, Laura. E si ciudat. Realizez ca sunt oameni pe care ii stiu de cand aveam cate 5-6 ani si cu care nici macar nu ma mai salut. Acum un an, poate as fi zis si eu ceva de genul "nu voi lasa pe nimeni si nimic sa ne desparta". Dar asa cum ai zis si tu undeva pe han: never say forever. Si asta nu inseamna ca inevitabil orice prietenie se destrama. Doar ca imi este din ce mai greu sa fiu mereu acolo pentru cei din jur. Mi-e greu sa fiu senina si sa le ascult problemele si sa le dau sfaturi. Pentru ca indepedent de vointa mea sau a lor, ma afecteaza si pe mine ca lor nu le e bine. Si fiecare are propriile planuri, dorinte, griji. De-asta mi-e frica de instrainari.
Nu vroiam sa spun decat ca acum trec printr-un moment prost, ca nu-mi este bine si ca lucrurile de care mi-a fost intotdeauna frica ies acum la suprafata. Atat. Nu am vrut sa ajungi la concluzia la care ai ajuns. Si cu atat mai putin din cauza a ceea ce-am zis eu. Cred ca ti-am zis mai demult ca nu cred ca vreo persoana poate supravietui singura cum spun tu. Si da, sunt multe de zis, dar cel mai bine ne vorbim noi maine.

Trimis de: Afrodita pe 25 May 2004, 09:10 PM

Nu din cauza ta am zis chestia aia, ci din cauza altcuiva..si stiu ca ti-e greu...La fel am facut si eu: am lasat pe altii sa decida pt mine...Azi am avut curaj sa zic in fata ce vreau...Pt prima data mi-am cerut drepturile...Evident omul a ramas masca si oarecum "oripilat" de faptul ca io mi-am cerut un drept...Pt ca era invatat doar sa dau nu sa si cer...Cand cer toata lumea se uita urat, de parca as fi cine stie ce leproasa...La dracu! Vreau si eu ca oricare alt om! De aia incerc sa te fac sa te inveti sa ceri ceea ce vrei si daca nu ti se da sa-ti iei singura...Caci mereu vei regreta ca nu ai facut acel ceva ce ti l-ai dorit nespus de mult!....

Trimis de: Rose pe 17 Jun 2004, 11:37 PM

S-a terminat scoala. Sunt trista, epuizata si furioasa. Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa dorm. Vreau o camera linistita, racoroasa in care sa se auda undeva in surdina muzica; undeva, fie intr-o casa, fie la unul din primele etaje ale unui bloc aflat pe o straduta ascunsa...doar asa, pentru ca nu-mi plac inaltimile. Vreau un loc in care sa ma simt 'acasa'. Ma sufoc in orasul asta, in aglomeratie, printre cunoscutii de care dau la orice pas. Vreau sa plec...oriunde, dar sa plec odata. Sunt atat de satula sa raspund la intrebari, sa dau socoteala tuturor pentru ce fac. N-o sa inteleg niciodata de ce atunci cand oamenii te vad suparat te mai intreaba daca esti bine. De ce nu stiu sa taca pur si simplu? Nu mai suport discutiile inutile si stupide, barfa, rautatile, ipocrizia. Nu mai suport oamenii astia carora nu le pasa de nimic, care nu-si doresc nimic. Nu fac decat sa-mi fac nervi intr-una. Desi sunt obosita, adorm greu, dorm prost, visez mare parte a noptii, ma trezesc intr-una. Vreau sa ma pot odihni, vreau sa nu mai stau aici, vreau sa vorbesc cu cineva de placere, nu din obligatie, vreau sa nu mai pierd timpul aiurea.
Vreau sa nu mai plece toti care-ncotro...desi e deja prea tarziu asta. Va mai trece inca o vara...iar o sa apara instrainarea stupida

Trimis de: Afrodita pe 21 Jun 2004, 11:33 AM

Oo, iubita, te plangi de ipocrizie? N-ai aflat inca cum e sa fii inconjurat de prostie la tot pasul si de eternii frustrati...Iti zic, simt ca o iau razna, efectiv ma doare mintea, imi urla creieru-n cap sa fac ceva sa ii dau putina cultura ca innebuneste!! Serios vorbesc....E jale .. Si nici nu am unde ma duce si ce fac e sa ies din "zona crepusculara"
Lasa ca iti iau o posetuta frumoasa ca sa te intalnesti de drag cu mine cand m-oi intoarce acasa Si poti dormi linistita la mine, facem noi rost si de muzica aia buna in surdina,ok?
P.S. aseara telu meu era cat se poate de descarcat de aia n-am mai reusit sa vb , dar poate ma suni azi

Trimis de: Rose pe 1 Jul 2004, 11:27 PM

Neplacut in ultima vreme este sentimentul ca unele chestii se intampla pentru ca trebuie, pentru ca asa e normal, fara ca asta sa insemne ca lucrurile incep sa se aseze. Am senzatia ca stau in prea multa lumina, ca mi-e dor de obscuritatea complice de acum o vreme. Familiaritatea este benefica, dar in unele momente la fel este si singuratatea printre straini. Uneori e bine sa nu existe asteptari si standarde pentru ca asa poti sari cat de sus vrei tu. Si e bine si sa nu fii considerat tot timpul chiar asa cum e corect pentru ca trebuie sa raspunzi in acelasi mod. Cateodata, am pur si simplu chef sa mormai cuvinte fara sens...

Trimis de: Rose pe 2 Jul 2004, 11:33 PM

In my mind:

1. ceva zis si dorit, dar nu si realizat
2. ceva neasteptat, dar totusi facut si inca bine
3. cum arata o cireasa cu gust de lamaie?
4. umbra este egal la final cu intuneric?
5. existenta unui precedent
6. nevoia unor explicatii
7. zilele sunt frumoase, desi inutile
8. So fell autumn rain
9. durere de cap
10. etc

I'm mumbling incoherently again

Trimis de: motzart pe 3 Jul 2004, 07:26 AM

Ceva in mintea mea:

1. rabdarea e un lucru bun pt implinirea dorintelor
2. planurile pe termen lung nu sunt tocmai un lucru bun. spontaneitatea...hmm...my kind of life...
3. imagineaza-ti o vaca cu minte de pisica
4. umbra <b>este</b> intuneric..facut de 'ceva' sau 'cineva'...
5. precedente exista oricand..din asta consta experienta
6. explicatii? de la tine catre tine? sau de la altii catre tine?
7. noptile sunt si mai frumoase. iar inutilitatea cred ca vine din utilizarea necorespunzatoare .
8. e inca summer...summer rain...
9.
10. sper sa ma ierti ca m-am varat in jurnalu tau asa, fara sa intreb..

Trimis de: Rose pe 3 Jul 2004, 10:46 PM

Ca sa o citez pe Mihaela: Cine isi doreste intimitate absoluta nu are nici o justificare sa isi etaleze jurnalul pe un forum. Cine se lasa descoperit astfel de cei din lumea de afara asteapta mai mult sau mai putin ca ei sa fie interesati de lumea dinauntru. Cred ca toti ne bucuram sa vedem ca cineva ne citeste si reactioneaza.

Thank you for still reading

Trimis de: Absolut pe 4 Jul 2004, 02:28 AM

Mihaela are perfecta dreptate.

Trimis de: Rose pe 6 Jul 2004, 01:54 AM

Cel mai dulce chin al noptilor de vara e insomnia. Momentul in care simti ca ti se sfarma oasele daca nu te asezi. Si desi stelele aruncate intr-un colt stralucesc timid, ochii ti se inchid grei. Aproape visezi....dar cu cat te gandesti mai mult la cat de bine e sa dormi, cu atat esti mai departe de el. Te invarti prin cearsaf pana perna iti aluneca spre dreapta si gatul tau sta intr-o pozitie incredibil de incomoda care aproape te impiedica sa respiri. Starea de veghe. Cand incep sa se invarta literele in alfabet si I devine L, G se transforma in M, apoi in D si A in J. Atunci realizezi ca intrebarile obisnuite din timpul zilei nu au existat de fapt, ca uneori lipsa de sincronizare poate cauza serioase probleme. Acum, ideile ti se strang in cap si simti ca ai solutia pentru toate. Te gandesti sa tii minte aceste ganduri...si cand te intinzi sa iei un creion sa scrii ceva pe-o foaie, adormi. Cu zambetul pe buze ca atunci cand altii abia isi incep ziua, a ta tocmai a luat sfarsit.

Trimis de: Rose pe 23 Jul 2004, 02:16 AM

Se pare ca eu am mereu nevoie de oameni noi langa mine. Cel putin asta mi-a spus un glas intelept acum nu multa vreme. La o privire mai atenta, i-as da dreptate. Nu am multi prieteni, dar in schimb exista o lista lunga de oameni pe care odata i-am numit asa. Nu stiu cum sa le spun....just people I know. Motivele rupturilor au fost dintre cele mai diverse: capricii, crize de egoism, minciuni, lipsa de incredere. Sunt ciudata. Fugeam de oamenii atunci cand incepeau sa ma cunoasca si acum ii evit pe cei cu care nu pot fi sincera.

Vroiam chiar sa scriu ceva cand am dat reply. Mai mult de vorbe goale...vroiam sa scriu ca urasc minciuna. Superficialitatea. Egoismul. Nepasarea. Lipsa orgoliului si existenta lui in cantitati prea mari. Urasc lipsa de interes. Urasc felul in care oamenii fac intotdeauna ceea ce pot doar in sensul negativ al cuvantului. Urasc uitarea sau, mai degraba, felul ciudat in care se manifesta. Urasc motivele, justificarile si explicatiile. Urasc sa aflu raspunsul corect dupa ce deja am ales varianta gresita. Urasc sa inteleg acum ce trebuia spus odata. Sa ma trezesc cand de fapt vreau doar sa inchid ochii din nou.

Si nici lista de mai sus nu vroiam s-o scriu. Singurul lucru care-mi mai vine din tot ce-a fost initial in mintea mea: uneori as vrea sa nu mai aud tot ce mi se spune.

Trimis de: axel pe 12 Aug 2004, 08:51 PM

I want to hold the hand inside you
I want to take a breath that's true
I look to you and I see nothing
I look to you to see the truth
You live your life
You go in shadows
You'll come apart and you'll go black
Some kind of night into your darkness
Colors your eyes with what's not there.

Fade into you
Strange you never knew
Fade into you
I think it's strange you never knew

A stranger's light comes on slowly
A stranger's heart without a home
You put your hands into your head
And then smiles cover your heart

Fade into you
Strange you never knew
Fade into you
I think it's strange you never knew

Fade into you
Strange you never knew
Fade into you
I think it's strange you never knew
I think it's strange you never knew


(Fade into you - Mazzy Star)



... sorry for the fact that your journal is my victim...

Trimis de: Rose pe 13 Aug 2004, 03:33 AM

Don't apologize...my diary is a victim either way(what follows proves it)...yours, mine or maybe someone else's ...it really doesn't matter

De cateva zile intru aici si incerc sa scriu ceva macar dragut. Iar in seara asta chiar stiam despre ce vroiam sa scriu: despre prietenie. Pentru ca in cateva minute sa-mi amintesc ca intelesul acestui cuvant nu inceteaza sa sufere tot felul de mutatii de un an incoace...pentru mine. Toate gandurile mele se rezuma pana la urma intr-unul singur: e trist. E aproape 4.30 dimineata si chiar daca m-as culca, n-as putea adormi. Singura certitudine e ca nu mai vreau situatii imposibile, subtilitati, aparente, teste, lipsa de incredere si adevaruri spuse pe jumatate. Sunt satula de minciuni si nu stiu de cate ori mai trebuie sa scriu asta pentru a avea pana la urma vreun rost. De ce sunt iar in situatia in care realizez ca avea dreptate persoana care-mi zicea ca cel mai bine e sa nu auzi nimic ca sa nu ai ce spune?

Trimis de: Jubi pe 27 Aug 2004, 10:09 PM

La multi ani, frumoaso ! Iti doresc fericire si implinirea viselor ..

Trimis de: Rose pe 9 Sep 2004, 09:29 PM

Multumesc mult pentru urare, Jubi!

Trimis de: Rose pe 9 Sep 2004, 10:07 PM

Aceeasi ingrata situatie.
Acelasi 'vreau sa scriu, dar nu stiu ce si cum'.
Aceeasi melodie...same old fears...
Aceeasi actori, aceeasi piesa...acelasi joc obositor.
Nimic nu se schimba. Totul este exact la fel.
Clipa de liniste e la fel de greu de gasit si de pastrat...
Locul asta care e din ce in ce mai putin al meu...

Vise...
Facute doar pentru a nu fi niciodata realizate. Ce rost are sa-ti doresti ceva, sa te consumi, sa te agiti...daca toate astea nu fac decat sa te indeparteze si mai mult de tel?
Oare de ce-am zis 'tel'? De ce am considerat ca a avea vise inseamna a stii ce vrei? Cand visele sunt simple iluzii care hranesc marea si maiastra speranta de mai bine. Si totusi...what if this is as good as it gets?

enjoy the silence...

Trimis de: motzart pe 17 Sep 2004, 04:24 PM

..nu puteam sa trec pe-aici si sa nu-ti las emotia unor cuvinte pe o coala nevazuta din jurnalul tau...asa ca..uite-ma..
...ce mai faci copil?..uff..imi pare rau ca tot la fel..o sa vezi, o sa fie si altfel..deocamdata nu e 'as good as it gets'..
..si zambeste...maine ar putea fi mai rau..dar la fel de probabil e sa fie mult mai bine....take care..
..si iarta-ma ca n-am stiut de ziua ta...

Trimis de: Rose pe 6 Oct 2004, 09:40 PM

La putin timp dupa cele scrise mai sus, am realizat ca, bineinteles, exagerasem si aveai dreptate...lucrurile chiar s-au indreptat o vreme. Pana cand in ultimele zile m-am izbit iar acel egoism pe care-l 'iubesc' atata...Ma intreb care ar fi reactia normala atunci cand un prieten la care tii si care, chipurile, tine si el la tine iti spune in fata ca exista o parte din el care te uraste.
As vrea sa pot sa am incredere cu adevarat in cineva... fara sa-mi mai fie teama ca ceea ce spun l-ar putea afecta sau ca apoi va incerca sa ma sufoce cu sfaturi. Fara sa fiu nevoita sa-mi explic fiecare gest sau remarca, fara sa ma mai gandesc ca m-a inteles gresit, fara toate acele mici chestii care iti fac uneori lehamite sa mai zici ceva.
Apara-ma, Doamne, de prieteni...

'Stii ca peste un an cel mai probabil noi nu vom mai fi prieteni. Nu suntem genul ala de oameni. N-o sa ne sunam din cand in cand sa ne mai intrebam ce mai facem sau daca iesim la un film. Poate o sa ne mai vedem din cand in cand pe strada si o sa ne salutam sau o sa zambim, dar atat.
Da, stiu. Nasol sentimentul...
Asa e.'
Drobul cu sare...

Trimis de: Rose pe 9 Oct 2004, 02:06 PM

Ca de atatea ori pana acum, nu stiu ce sa fac. Mi-e cunoscut drumul care mi se deschide in fata. 'Daca te mai gandesti mult daca ti-e sau nu frica sa mergi mai departe, s-ar putea sa pierzi trenul'...ca intotdeauna, my best friend is right. Asa nu-mi plac alegerile, nu-mi place sa risc, asa nu-mi place sa stiu ca as putea ajunge in acelasi loc de unde iar va trebui sa ma ridic Cred ca iar alerg dupa o cauza pierduta...
Opreste-te, clipa...

Trimis de: nefertiti-old pe 10 Oct 2004, 02:10 PM

Trimis de: Rose pe 16 Oct 2004, 11:29 AM

Incerc sa nu renunt la vise, la ce vreau, dar mi-e cam greu acum Desi am realizat ca nu-mi doresc lucruri atat de imposibile, pe care le-as avea cu putin efort, la capitolul 'incredere in mine', ma autodepasesc Nu stiu de ce, dar nu mai reusesc deloc sa ma mai pun singura pe picioare si am ajuns sa ma agat de vorbele celorlalti, de orice confimare stupida sau gest lipsit de importanta. Prea multa pasivitate...as vrea macar sa reusesc sa ma enervez, sa reactionez in vreun fel, sa am ceva vointa, dar degeaba. Mda. Iar ma lamentez...bad thing to do. Trebuie sa regasesc motivatia de acum cateva zile...
Inner silence...

Trimis de: Rose pe 6 Nov 2004, 12:12 AM

Trebuie sa accept ceva: nu-mi pot scrie gandurile vesele in jurnal. Si totusi ele exista, desi nu-si gasesc locul aici. Zilele astea am 'suferit' de un entuziasm neobisnuit. Desi mare parte din el s-a dus pe apa sambetei aseara, mi-a ramas sentimentul placut de 'a zambi fara motiv' .
Ma gandeam. Doar asa, pentru ca simt ca n-am mai facut-o de ceva vreme in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca m-am prostit semnificativ in ultimele saptamani. Partea buna e ca macar realizez asta. Partea rea e ca nu stiu ce sa fac. O idee ar fi ca data viitoare cand un gand imi cicleaza prin cap, sa-l ignor si sa nu-mi mai doresc sa-l impartasesc.
Natural blues...

Ce trist ca suntem atat de imperfecti. Ce trist ca niciodata nu suntem multumiti. Ce trist ca atunci cand am ceva, ma plictisesc si vreau sa trec mai departe. Ce trist ca realizez ca habar nu am ce vreau. Ce trist ca imi doresc cu orice pret o provocare. Ce trist ca nu-mi doresc orice provocare. Ce trist ca frica ma defineste. Ce trist ca refuz cu desavarsire ca ma maturizez.
Ce trist ca nici macar nu mi se par cu adevarat triste toate astea
Never grow old...

Urasc spitalele, bolile, ideea de batranete, doctorii. Mi-e frica de ace, cutite si, in principiu, orice poate provoca intepaturi sau taieturi. Si totusi in ultimele zile mi-am petrecut aproape 10 ore intr-un spital din proprie vointa. Si totusi de ceva vreme, cand ma plictisesc, ma joc cu un briceag. Chiar poti face multe cu putina motivatie. (Desi nu cred ca o sa invat sa fac chec prea curand ).
Where do I begin...

E ciudat ca am reusit sa zambesc pe tot parcursul acestui post. E ciudat ca am impresia ca asta e unul din putinele momente ale acestor pagini in care chiar am scris doar pentru mine. Nu prea am multe motive sa fiu vesela acum...si totusi . Am vrut initial sa rescriu o bucata din ceva vechi de cateva luni, despre limite. Desi ar fi adevarat, desi ar trebui sa vad asemenarea cu acel moment, desi chiar ar fi cazul sa-mi trag singura o palma, nu vreau sa scriu iar ca 'totul are o limita'. Poate sunt prea incapatanata si refuz iar sa vad ce e chiar in fata ochilor mei, dar, cum mi se reamintea recent, 'never underestimate the power of denial'.
Nu am chef azi...

As vrea o zi de stat fara nici o grija acasa, sa ma uit la filme. As vrea sa mai pot rezista treaza macar dupa 12. As vrea sa mai fie 30 de grade, macar o zi, sa mai port o data papuci anul asta. As vrea sa gasesc 'Frankie and Johnnie'. As vrea sa am si eu niste ganduri un pic mai 'evoluate'.
Talk tonight...

Trimis de: Afrodita pe 7 Nov 2004, 09:12 PM

Reciteste "Jurnalul lui Bridget J." ...Poate macar pt cateva momente te va face sa razi iara... Nu cu pofta, dar asa, putin acolo, de control...

Heh, credeai ca te-am uitat? Cum as fi putut uita toate clipele minunate impreuna?
Mi se intampla des sa vad pe strada cate o fata, cu haina lunga, poseta imensa, mainile in buzunar si capul putin aplecat, mergand grabita spre vreo scoala...Si atunci am senzatia ca esti tu... Brusc realizez ca nu ai cum sa fii aici si ma apuca melancolia si remuscarile...Nu ti-am zis multe...De cand am plecat s-au intamplat si mai multe...In fiecare zi e la fel si totusi altfel...Si ti le-as putea spune pe toate, daca...Daca nu m-as fi schimbat atat de mult...Si cu toate astea, tot imi esti draga, tot mi-e dor de tine

Ai grija de tine, iubita si scuze ca iara am aparut din neant cu sfaturi, dupa o lunga tacere...

Trimis de: motzart pe 11 Nov 2004, 06:58 PM

..eu chiar daca am venit tot de undeva de dincolo de neant...n-am venit cu sfaturi...
.....ci doar cu '...'-le mele... si cu un gand bun.... buna seara, copila ratacita prin viata!...

Trimis de: Rose pe 19 Nov 2004, 12:05 AM

Nice to see the both of you here again, cu sfaturi, cu '...', aparuti asa, din neant

-----------------------------------

Un gand inainte de a adormi: oamenii sunt incredibil de banali. Viata nu este ca un film in care iti poti descoperi neincetat fascinatia fata de un personaj, ci pe masura ce cunosti mai bine pe cineva, nu gasesti decat mici pete negre, complexe, lasitate, superficialitate si, bineinteles, egoism. Nici macar nu o spun ca o aluzie la cineva anume sau pe vreun ton trist. Pentru ca uneori e placut sa vezi dincolo de masti ceea ce trebuie acoperit si ascuns.
Uneori, accept constient ca pentru cinci minute sa inchid ochii si sa traiesc o iluzie. Sa ascult o melodie frumoasa si sa am minte doar un cadru perfect. Accept sa ma trezesc din minciuna usor, oftand si zicandu-mi doar ca 'asta e'. Cateodata, imi dau seama ca prea multe lucruri mi se par amuzante si normale...atunci, mi se pare aiurea sa zambesti fara motiv uitandu-te pe fereastra. Si totusi....cumva, o sa fie bine.

What a wonderful world...

Trimis de: rebel pe 19 Nov 2004, 12:26 AM

Cer iertare pentru intervenţie, însă nu consideri că viaţa pare cât de banală doreşti tu să pară? Oare nu există pe lume atâtea senzaţii pe care atât de puţini le trăiesc încât să ne dorim să explorăm la nesfârşit?

Priveşte viaţa cu alţi ochi. E mai plăcut, dacă nu chiar mai satisfăcător. Încă o dată, iertare.

Trimis de: Rose pe 21 Nov 2004, 10:14 PM

Nici n-am spus ca viata ar fi banala, ci doar oamenii. Stiu ca fiecare isi da valoare propriei existente si stiu si ca ar trebui sa privesc lucrurile altfel, dar momentan, din instinct de conservare, chiar incerc sa nu ma uit decat inainte. Si chiar nu ai de ce sa-ti ceri scuze pentru interventie

------------------------

Cred ca diferenta dintre a sti ceva si a constientiza acel lucru e asemanatoare celei dintre a vedea obiectul care iti va cadea in cap si a-l simti cum te izbeste in frunte. Cred ca de data asta chiar am ajuns pana in panzele albe cu refuzul meu de a creste odata. Si am impresia ca ar fi cazul ca 'trebuie' sa-mi intre in vocabular, sa invat dintr-o greseala de prima data si nu sa ma incapatanez sa cred ca exista exceptii de la reguli. Incerc sa mai accept si ca unele lucruri nu se vor intampla niciodata, ca 'mai putin inseamna mai mult decat nimic' nu este intotdeauna un compromis de facut si ca nu toate provocarile trebuie acceptate. Oare faptul ca am scris iar aici ca sunt imatura si fraiera o sa ma ajute la ceva?
Cat de aiurea e sa te mustre constiinta ca nu poti fi 'a good friend' si totusi sa nu ai habar ce sa faci. Sau sa primesti mereu lectiile dupa ce nu le mai poti folosi. Este atat de stupid sa gresesti mereu, sa incerci ceva la nesfarsit si totusi sa nu-ti iasa... Nici nu ma pot hotari ce e mai rau: dependenta sau lipsa ei?

Sear Me MCMXCIII

Trimis de: rebel pe 23 Nov 2004, 02:58 AM

Faptul că ai scris aici denotă curajul de-a înfrunta opiniile altora şi evidenta curată conştiinţă de-a lăsa la-ndemâna celorlalţi să-şi creeze opinii privindu-te sau privindu-ţi gândurile fie încercările aşezate de viaţă-n cale. Cu o viitoare ocazie, încearcă 'Visele mele se împlinesc când bat din palme sau când clipesc' ca final pentru intrarea-n jurnal .. sau poate chiar ca punct de plecare.

Trimis de: Rose pe 27 Nov 2004, 02:04 AM

Interesant...de multe ori, mie mi se pare o lasitate faptul ca scriu aici, ca imi selectez 'modul de expunere' al gandurilor...niciodata nu am putut fi complet sincera in aceste pagini, chiar daca sunt putini cei care citesc aici si ma cunosc si din viata de zi cu zi.

Ma gandeam de cateva zile bune la puterea cuvintelor. A gandirii, a rationarii, a analizei. La felul in care pot distruge frumusete, simplitate, conexiuni, sentimente. Oare cat am rezista daca am sta pur si simplu intr-o camera, fara motiv, fara sa punem intrebari, fara sa vorbim, doar sa stam, sa ne privim in ochi? Oare am castiga ceva daca pentru cateva secunde am ignora ce stim ca e probabil sa se intample pentru o bucatica de drum facuta de propriile maini? Ma prostesc. Stiu raspunsul intrebarii pe care nu am curaj sa o pun.

As vrea sa regasesc frumusetea in ceva fara sa-i descopar si tristetea. As vrea o pastila doar dulce de viata. As vrea liniste si echilibru, dar si libertate si provocare. As vrea sa am puterea in mine de a ma schimba. Sincer, chiar as vrea. Stiu ca ma agat de ce-mi face rau, ignorand ce e bine. Stiu ca uneori e bine sa si renunti. Stiu ca n-o sa ma ia nimeni de mana sa-mi zica 'uite, incotro trebuie s-o iei si asa trebuie sa faci' si ca n-am cui cere ajutor. Chiar stiu toate astea. Si totusi...

Soldier of fortune

PS: candva, cat mai curand sper, va fi si versul din Vama Veche...acum l-as fi zis doar cu jumatate de glas

Trimis de: Rose pe 3 Dec 2004, 02:14 AM

Uneori, se mai termina cuvintele. Uneori, e tare greu sa descrii o senzatie ce nu-ti da pace de atata timp. Uneori, si tie ti se face lehamite de tine. Intotdeauna, am zis si chiar am crezut ca e mai bine sa iei toate loviturile in fata decat sa devii indiferent. Dar si bunele principii mor uneori. Toate se pierd, toate devin la un moment dat fade. Candva, toata intensitatea unor clipe nu va fi altceva decat un moment de nostalgie. Copiii vor creste, provocarile vor fi stupide, nesiguranta amuzanta.
Timpul nu a fost niciodata o problema. Nu exista mai mult de luna viitoare. Totul era 'acum'. De cand au lucrurile si consecinte? De cand exista alegeri si variante? De cand nu mai e ok sa visezi cu ochii deschisi? De ce de fiecare data cand vrei sa schimbi pe cineva, tot tu iesi diferit? De ce ne poticnim in vorbe?

Gata, s-au terminat intrebarile 'existentiale' pentru azi. Speranta ce te tine in viata revine. Iti zambeste cald si iti sopteste usor ca va fi bine. Te ia de mana si te pierde intr-un moment. O amintire. O iluzie. O imagine incarcata de viata iti zboara prin fata ochilor, o melodie suava iti da voie sa visezi si un gand frumos te linisteste.

Visare

Trimis de: Rose pe 11 Dec 2004, 02:32 AM

Din nou despre cuvinte, despre cat de frumoase pot fi si totusi sa nu spuna nimic? Despre iluzii, despre cum te ridica si te arunca? Despre ce inseamna realitate si cum poti sa o cunosti, dar sa alegi s-o ignori? Despre incredere si respect de sine si cum am inventat sute de motive pentru a le evita? Despre cum apreciem doar ceea ce pierdem si ne dorim doar ce nu putem avea? Nu. Mi-am propus o saptamana de zambet, chiar daca mai fortat pe alocuri.
High Hopes

Uneori, cand n-am ce face in metrou, ma uit la fetele oamenilor. Le caut povestea, ma gandesc ce inseamna 'prietenie', 'iubire', 'frica' si tot restul pentru ei. Uneori, reusesc sa leg ideile si sa-mi imaginez tot omul...uneori, ma gandesc cum ar fi daca oamenii chiar ar intelege ca unele lucruri vor trece pe langa ei si vor regreta. Oare am innebuni cu totii plangandu-ne de mila sau chiar am incerca sa schimbam ceva? Oare cat o sa mai treaca pana cand voi gasi pe cineva deplin constient de valoarea acestui moment?
Crushed dreams

Atunci cand scriu aici si exista o oarece doza de tristete in mine, imi imaginez camera in care stau ca fiind lipsita de orice alta mobila in afara mesei de la care scriu. Muzica se aud incet, in surdina, dar totusi strident. Undeva pe un colt de birou, exista o scrumiera in care o tigara fumega inecacios, facand aerul rece din ce in ce mai greu de respirat. De ce-am scris despre asta? N-as stii sa spun. Pentru ca imaginile, cadrele, instantaneele exprima in ultima vreme mai mult decat orice cuvinte ale mele. Pentru ca acum un suras amar e singurul raspuns pe care il pot elabora in fata unei copilarii, a unui capriciu de a concretiza ce este abstract si de a minti pentru a proteja. E uimitor cat de subiective sunt aprecierile fiecaruia. Ce intelege fiecare dintr-un gest, dintr-o idee. As vrea sa soptesc usor ca drumul asta nu e bun. Ca eu vreau ceva ce nu se poate. Ca nu pot face mare lucru daca nu sunt lasata. Si altele...
Mysterons

Revin la tonul superior. Nu stiu de ce. Nu ma cred mai buna ca ceilalti...cred ca e un fel de defect al obervatorului; imi acord singura dreptul de a judeca si critica, fara a mai tine seama de propriile-mi lipsuri. Ma pierd din nou in subtilitate si reprosuri discrete. Stiu ca nu gresesc, dar stiu si ca nu sunt singura care are dreptate. O persoana puternica(sau macar una normala) mi-ar putea reprosa usurinta cu care devin dependenta. Mi-ar spune ca trebuie sa eviti compromisurile, ca trebuie sa mai si gandesti uneori, nu doar sa te arunci cu capul inainte. etc, etc, etc...
Dazed and confused

Trimis de: Rose pe 13 Dec 2004, 08:06 PM

Calendarul din stanga mea imi atrage atentia ca a trecut mai bine de un an. In care aceeasi iluzie a prins trei forme diferite si apoi s-a stins aproape la fel. Insa de fiecare data, cu un pas mai incolo. De fiecare data, un pic mai mult. Mai bine si in acelasi timp mai rau. Am devenit putin mai puternica. Sau poate accept mai multe, inteleg mai usor ce li se pare altora ciudat. Invat sa cad pe propriile-mi picioare. Ultimul lucru pe care mi l-as dori acum ar fi ca prin cuvintele mele sa acord mai multa intensitate unor sentimente decat cea pe care o au in realitate. Poate candva, va fi bine. Poate candva, voi putea sa folosesc iubirea ca o energie pentru mine, nu doar pentru ceilalti. Poate candva, toti acei stropi se vor concretiza in ceea ce-mi doresc. Chiar daca ar putea suna trist, undeva, printre randuri, exista optimism.

Before the dawn

Trimis de: Rose pe 14 Dec 2004, 07:57 PM

Sentimente si stari de care uitasem imi revin incet. Desi atata vreme au fost langa mine, scurta pauza face 'revederea' mult mai grea. Ma regasesc undeva, printre fragmente vechi, printre bucati de vise, printre senzatii contradictorii...

Pe de-o parte mi se reprosaza ca ma port prea 'normal' si pe de alta ca ma port ciudat. Pe de-o parte ca iert prea repede, pe de alta ca iert prea putin. Ma pierd undeva pe la mijloc...

Nu stiu sa urasc pe cineva mai departe de vorbe. Nu pot sa nu inteleg, nu pot sa spun ca eu as fi fost mai buna de atat. Si totusi...nu stiu cum e sa nu iti pese. Ma regasesc in aceeasi problema...

Cuvinte alese, fraze de zeci de ori reformulate si tot degeaba. Nu sunt sincera pe cat as vrea, iar ceea ce ramane conteaza prea putin. Ma pierd in propriile-mi idei...

Peste toate se asterne usor tristetea unei ierni fara zapada si a unei realitati care aduce tot mai des cu o amintire...
December elegy

Trimis de: Rose pe 15 Dec 2004, 04:59 PM

Mi-am amintit de ce mi-am dorit acest jurnal. De ce am avut prima oara curajul de a asterne niste randuri aici. Scriu pentru mine. Intotdeauna a fost asa. Chiar daca imi cosmetizez 'vorbele' pentru a fi citite de altii, esenta ramane a mea. Nu-mi mai doresc sa impresionez pe cineva prin cuvinte sau sa atrag atentia prin altceva decat simpla realitate. Atata sunt, atata pot oferi.
Mi-am amintit de niste idealuri si de cata putere mi-au dat odata. Incercand sa demonstrez ca pot fi si altfel, m-am departat prea tare de mine, de ce ma definea candva. Tocmai acele lucruri pe care toti cred ca ar trebui sa le schimb la mine am realizat ca imi plac mai mult. Ma simt in continuare un copil. Si totusi, astazi am avut prima oara senzatia ca stiu cat de cat ce-mi doresc. Stiu ce conteaza cu adevarat pentru mine si ce vreau sa pastrez aproape. Restul, ce-mi face rau, se va cerne cu timpul...
As vrea sa-i multumesc persoanei datorita careia scriu si astazi aici si care acum cateva luni mi-a dat speranta ca va veni o zi in care langa 'ceea ce vreau' nu va fi 'nu stiu'.

Learning to fly

Trimis de: Rose pe 19 Dec 2004, 01:12 AM

Nu dorm, nu aud cand se vorbeste cu mine, stau, privesc in gol si ma gandesc. Asta ar fi raspunsul la intrebarea 'ce-ai mai facut in ultima saptamana?'. Nu cred c-am mai putut imparti vreodata atat de echilibrat momentele in care am zambit si cele in care am fost trista. Poate este un lucru bun.
As putea sa descriu niste senzatii si sa le amplific de mii de ori insemnatatea sau sa rezum un moment de fericire la cel mai banal lucru din lume si nimeni nu si-ar da seama. Orice posibila stare este normala dintr-un punct de vedere. Mi-as dori atat de mult protectia anonimatului doar cat sa spun cat se poate de simplu si direct tot ce-mi trece acum prin minte.

Imagine, cuvinte, sunete, sinceritate, prietenie, naturalete...notiuni pe care le asociez unor oameni inca importanti pentru mine.
Mi s-a reprosat ca sunt prea simpliste toate aceste clasificari. Si totusi acestea sunt printre lucrurile pe care le pretuiesc cel mai mult. Insa, ca intotdeauna, doua notiuni -esentialul- lipsesc.

This life

[N-as vrea sa ajung sa scriu aici doar din nevoie]

Trimis de: Rose pe 20 Dec 2004, 01:47 AM

Doar cateva ganduri...

Exista rutine care imi plac. Fara ele, m-as simti putin pierduta, lipsita de acea minima siguranta pe care ti-o poti oferi si singur. Si exista si reguli si principii de care am nevoie, pe care uneori mi le impun singura, exista o oarece ordine pe care trebuie s-o aiba orice haos. Daca asta m-ar putea face in ochii unora prea conservatoare sau rigida in gandire, atunci imi rezerv dreptul de a ma indoi si eu de presupusa lor libertate pe care o definesc ca lipsa de limite...
-------------------------------------------------

Fericirea e uneori provocare, alteori liniste. Acum nu mai vreau provocari pe care sa le accept cu orice pret, nu mai vreau compromisuri, nu mai vreau sa demonstrez lucruri pe care nu le cred. Vreau sa nu mai simt ca merg pe o gheata subtire ce se poate sparge prea repede. Vreau liniste, chiar daca asta poate fi vazuta ca auto-izolare.
--------------------------------------------------

Lumea este egoista nu din nastere, ci din 'principii'. Din 'numai tu contezi', din 'trebuie sa fii puternic', din 'ne nastem si murim singuri', din atatea si atatea idei care ni se zic atunci cand cineva ne greseste. Dragut cum intotdeauna calea usoara e preferata. Da, e mai simplu sa ranesti, sa nu-ti pese, sa urasti, sa fii egoist, ignorant si superficial. Si la ce te ajuta pana la urma? Sau, in partea cealalta, la ce te ajuta sa realizezi ceva, la ce ajuta toata bunatatea unui suflet daca nu ai la ce s-o raportezi? La ce te ajuta sa ai si lumea intreaga in mana daca nu ai cum sa-i dai valoare?

Only when I lose myself

Trimis de: Rose pe 22 Dec 2004, 02:22 AM

'Acces de realitate'=moment in care toate senzatiile si ideile ce-ti erau blocate din anumite considerente iti revin deodata.

Mai bine de atat nu stiu cum as putea descrie niste stari din ultima vreme. Poate mi-ar fi un pic mai usor daca nu m-as simti iar sub lupa...

Sfarsit si inceput de lume

Trimis de: Rose pe 22 Dec 2004, 10:47 PM

Totul este relativ. Chiar si ideea de 'totul e intr-unul'. Intotdeauna mi s-a parut de evitat sa-ti raportezi toata lumea la cineva, la o actiune, la o idee. Si totusi cat de dulce mi se pare acum posibilitatea de a ma limita la un singur lucru, de a ma dedica unui singur ideal care sa-mi motiveze si sa-mi justifice toate reactiile viitoare. Cred ca m-as pierde acum in orice moment care ar putea sa-i acorde existentei mele valoare, chiar daca totul ar fi simpla iluzie.

Cat de tristi mi se par oamenii fara vise, cei care-si traiesc viata intr-o eterna realitate. Si cat de tristi mi se par si cei care-si fac din propria persoana un univers, carora li se pare normal sa modeleze alte suflete dupa bunul lor plac. Cat de trist mi se pare sa treci prin viata fara sa poti sa mai zambesti si sa ti se umple sufletul de bucurie. Fara sa spui un simplu 'multumesc' plin de recunostiinta in fata unei dovezi de bunatate. Fara sa iti para rau cu adevarat pentru ceva. Fara sa versi o lacrima din emotie, nu din furie sau frustrare. Imi permit sa va judec, desi eu sunt de obicei cea descrisa ca fiind trista. Si totusi e o diferenta intre 'tristete' si 'intristare'. Ma intristati voi, ceilalti, voi,toti, care ati uitat ce este cu adevarat important, voi care-mi spuneti sa devin mai nepasatoare, voi care-mi spuneti sa cresc, voi care nu stiti sa dati exemple, ci doar sa impuneti...voi pe care va iubesc si va detest in egala masura.

Anathema-Fragile dreams

Trimis de: Rose pe 30 Dec 2004, 01:21 AM

De fiecare data cand imi parasesc camera, chiar si pentru o noapte, am un sentiment ciudat, o strangere de inima si acelasi gand: 'daca nu te mai intorci, nu ai lasat suficient in urma'. Cred ca aceasta mica obsesie ar putea explica multe din actiunile mele lipsite de sens. De ce fac atatea lucruri care pot parea inutile sau nocive? Pentru ca imi plac. Pentru ca eu nu stiu sa renunt la ce mi se pare special. Am de atatea ori senzatia de perisabilitate a intregii mele lumi incat daca nu m-as agata de fiecare lucru frumos care-mi trece prin viata, m-as pierde de tot.
Mandalay-Insensible

Mi-ar placea sa spun ca randurile de mai sus ma explica, nu ma justifica. Dar nici eu nu mai stiu. Nu stiu ce ar putea vorbi cu adevarat despre mine. Ce carti am citit? Ce filme am vazut? Ce muzica am ascultat? Ce oameni mi-au facut ultimele zile frumoase? Nu. Am un sentiment de ciuda amestecata cu furie ca mintea mea nu a fost facuta pentru a produce acele cuvinte care sa descrie cel mai frumos cer instelat pe care l-am vazut in viata mea. Sau cum cineva pe care ai subestimat atata vreme te poate surprinde cu atata simplitate. Sau macar pentru a-mi da voie sa-mi scriu gandurile. Dar poate unele dintre ele ar fi inutile...caci, in fond, mai devreme sau mai tarziu, totul va trece. Iar gandul ca tot ce scriu eu aici va fi citit fix invers fata de cum de trebuie ma face sa zambesc. Nu-mi mai pasa atat de mult pe cat s-ar putea crede.
Blackmore's Night-Now and then

Trimis de: sbal pe 1 Jan 2005, 09:00 PM

Draguta coloana sonora...Ar trebui facute si astfel de nominalizari,clasamente...

Trimis de: Rose pe 2 Jan 2005, 01:42 AM

Multumesc pentru apreciere, sbal.

----------------------------------------------
Ar fi stupid sa scriu ceva despre anul care tocmai se termina. O simpla data in calendar nu schimba nimic. Am realizat astazi ca oricat de mult as incerca sa las niste lucruri sa treaca de la sine, niste amintiri tot vor iesi la suprafata la un moment dat, din cele mai neinsemnate motive. Si poate nici nu regret atat de mult acest lucru, desi numai bine nu-mi face. Poate uneori doar vreau sa-mi readuc aproape niste momente in care totul era special, replica perfecta venea de la sine si minutele se scurgeau exact asa cum trebuia. Va trece timpul si se va asterne praful si peste asta...mi-e frica sa nu ne pierdem toti, intr-un final, in banalitate, sa uitam ce ne trezea la viata. Mi-e frica de ritmul ametitor cu care totul zboara pe langa mine...mi-e frica de inevitabile sfarsituri
Luna Amara-Rosu aprins

31.12.2004, 03:27 a.m.

----------------------------------------------
Stupide cuvinte. O alta insiruire, nimic concret. Uneori, ma sufoca incapatanarea asta a mea de a ma 'tine tare'. Am senzatia ca multa vreme n-am facut decat sa ma construiesc. Nu stiu cat din mine e adevarat, natural, si cat este o 'perfectionare' fortata. Gandesc in cadre, in scenarii posibile. Si uneori spun sau fac ceea ce in, mintea mea, ar face personajul meu. Nu stiu daca asta e ipocrizie...stiu doar ca tanjesc dupa ceva simplu si firesc...
Nightwish-Nemo

Trimis de: Rose pe 4 Jan 2005, 02:04 AM

Why choose sadness over laughter? Cause laughter is not always real.

Ar fi dragut si fie si asta alta problema de principiu. Asa cum sustin eu ca sunt toate pentru a nu recunoaste banalitatea si stupizenia unor situatii in care singura ma bag. Adevarul este ca tristetea e uneori un nume potrivit pentru starea in care iti cam plangi de mila, zambesti fortat si incerci pe cat posibil sa te izolezi pentru a-ti reprinde gandurile in ordinea lor. Sau tristetea ia forma lacrimilor pe care iti apar uneori, fara voie, in ochi. Sau a ploii reci care iti ingheata si ultimul os. Sau alt exemplu ar fi parcul pustiu cu toate frunzele cazute. Sau fumul de tigara ce se disipa usor in valatuci albastrii, tot mai subtiri. Sau toate la un loc. Sau doar o solutie la indemana. In fond, e mai usor sa raspund 'sunt doar putin trista' decat 'ma irita cat de straina sunt in continuare pentru ceilalti' sau 'ma enerveaza ca ma trezesc din visul meu prostesc si vad realitate'. Cred ca sunt un pic prea orgolioasa pentru a recunoaste ca iar am supraestimat unele lucruri...

Motorhead-Lost in the Ozone

Trimis de: Rose pe 5 Jan 2005, 11:37 PM

Cateva randuri de prin vara:

"Sunt satula. De eroi lucizi, intelectuali, de eroine pierdute undeva intre romantism si prostie. Sunt satula de atata imitatie de viata. Vreau ceva interesant, vreau un mister care sa ma traga dupa el sa-l dezleg. Un mister, nu o enigma. Stiu ca am mai trecut prin starea asta de mai multe ori...zile, saptamani in care viata trece ca nisipul din clepsidra, in care orele sunt fix de saizeci de minute. Si stiu ca si atunci am crezut ca nu se vor mai sfarsi nicicand. Si totusi am fost surprinsa tocmai cand credeam ca stiu tot. Acum astept sclipirea salvatoare, astept sa conteze doar o clipa mai presus decat orice, astept momentul in care sa descopar cu infinita uimire mediocritatea pe care ochii mei o vor imbraca in suflu de aur. Doar astept linistita..."

Aceeasi stare, aproape acelasi motiv. Again, I dream my life away...
L'Ame Immortelle-Judgement

Trimis de: Rose pe 11 Jan 2005, 12:39 AM

Asta e unul din momentele in care ma intreb...ce rost are jurnalul asta? O data la 2-3 luni, am cate o seara foarte proasta in care stau si ma uit la oamenii din jur si ajung la aceeasi concluzie: nu merita. Si apoi realunec in aceleasi zile si pentru o vreme uit. Si totusi...pana cand? Si pentru ce? Pentru aceeasi senzatie de 'vorbesc cu peretii', pentru aceleasi situatii peste care incerc sa trec, pentru a auzi din nou: 'incearca sa nu-ti mai pese asa de mult'? M-am saturat atat de tare de mizeria din jur...

Anathema-Anyone, anywhere

Trimis de: Rose pe 15 Jan 2005, 11:36 PM

Greu imi gasesc cuvintele uneori...N-as vrea sa spun ca nu mai reusesc sa ma inteleg cu nimeni, pentru ca as exagera. Dar am tot mai des senzatia ca parca vorbesc in alta limba decat ceilalti. Cer prea mult...iar. Ma gandeam la incredere...si ea s-a dus. A ramas un gust amar si o certitudine: chiar sunt incredibil de naiva.
Nightwish-Away

Trimis de: Rose pe 16 Jan 2005, 11:34 PM

Fara vreun motiv mai bun decat ca 'm' e dupa 'd', ascult 'Everybody hurts' si ma uit la o fereastra in care niste frunze ruginii cad la nesfarsit. Acum aproape o luna am zis ca-mi plac rutinele. Acum spun ca iubesc cu adevarat unele rutine. Tocmai pentru ca si ultima(si cea mai longeviva) dintre ele este pe cale de a se perima. Poate ca este stupid ca pentru a mi se confirma o prietenie uneori imi ajunge o ciocolata calda bauta in graba dupa ore sau un 'da, draga, ce pot face pentru tine?'. Mai ales in conditiile in care ore, ganduri, zambete, lacrimi au fost sterse cu buretele de gesturi mult mai simple.
Mi-e dor sa vorbesc cu cineva, nu sa ma implic in tot felul de conversatii banale. Sa aflu o poveste. Sa mi se citeasca niste ganduri. Ca de obicei, cand micuta mea lume se schimba, mi se face dor de atat de multe lucruri. And with the morning sun, a lonely teardrop falls down from my eye...
Lake of Tears-The Homecoming

Trimis de: nefertiti-old pe 17 Jan 2005, 04:11 PM

Trimis de: Rose pe 20 Jan 2005, 07:39 PM

A prins mai bine decat pot spune...multumesc

Trimis de: Rose pe 23 Jan 2005, 12:28 AM

Si totusi...iar nesiguranta. Am mare nevoie sa cred ca va fi bine. In ceea ce priveste BAC-ul, admiterea, dar mai ales in 'rest'. Orice ar putea insemna acel rest. As vrea...as vrea atatea. Dar mi-ar ajunge putina incredere si intelegere. N-am pretins niciodata ca as fi mai mult decat umana...de ce sa nu pot si eu sa gresesc? De ce sa tot trag de mine sa merg inainte, desi sunt obosita si nu vreau decat sa ma opresc? De ce sa incerc atata sa obtin niste lucruri pe care nu stiu sigur daca mi le doresc? De ce sa trec cu vederea peste ce ma deranjeaza? De ce am senzatia ca nu merg pe drumul meu?
Green Day-Boulevard of broken dreams

Trimis de: nefertiti-old pe 23 Jan 2005, 03:27 PM

Toti gresim, nu te lasa condamnata pentru asta. Ideea e doar sa inveti din greseli si sa nu le repeti. Asta e mai rau decat greseala in sine. Iar oboseala e trecatoare si normala, numai ca, uneori, cei din jur ne supraestimeaza si asteapta prea mult de la noi. Incearca sa iti creezi propriul sistem de valori si de evaluare si va fi mai usor. Si spune intotdeauna cand ceva te deranjeaza, chiar daca se gasesc multi care sa te judece pentru ca o faci. Candva, cineva o sa aprecieze si asta.

Trimis de: Rose pe 1 Feb 2005, 07:46 PM

Problema este ca uneori chiar nu pot controla ce se intampla in jurul meu. Si nu as vrea decat ca 'adultii responsabili din jurul meu' sa mai inteleaga asta. Scoala...asta era data trecuta, asta e si acum. Pur si simplu nu mai vreau sa aud nimic de ea, de meditatii, de atestat, de examene. Sunt satula de toate. Ar fi dragut daca acele 'figuri mature' ar putea sa vada ca totusi am un dram de minte si nu sunt atat de iresponsabila si aiurita pe cat ma cred, ba chiar din contra. Nu mi-ar strica sa aiba din cand in cand incredere in mine...da, as putea fi mai constiincioasa, dar totusi eu sunt cea care se duce la scoala, nu ei, deci stiu ceva mai bine cat, cand si cum trebuie sa invat. Da, poate 'pe vremea lor'(draga le mai e expresia asta) nu se punea problema sa lipsesti o zi fara motiv. Dar in conditiile in care merg doar sa fac act de prezenta, nu vad de ce nu as putea incerca sa fac ceva mai util acasa. Tot e mai bine decat sa ma duc la franceza si sa iau note de 4 atunci cand sunt atenta sau absente in zile de duminica. As vrea atat de mult sa fiu lasata in pace...sau macar sa nu mi se mai reproseze fiecare stupiditate.

In cu totul alta ordine de idei, aseara mi-am adus aminte de-o persoana pe care am cunoscut-o acum cateva luni. Sunt curioasa ce s-a intamplat cu ea, unde a disparut. Nu stiu daca as vrea s-o reintalnesc, doar daca as fi putut sa fac ceva s-o mai tin in loc. Asta chiar ar fi o greseala din care as vrea sa invat.

Bush-The chemicals between us

Trimis de: Rose pe 19 Feb 2005, 12:58 AM

Am stat iar si-am privit in gol. Si am tacut. Desi aveam ce spune. Desi ma gandeam la mai mult decat 'nimic'. Dar ar fi fost ca intotdeauna inutil. Pentru ca mi-ar fi fost prea greu sa explic ceea ce la mine nu are alta baza decat instinctul de 'asa e bine'. Si pentru ca unele urechi nu pot intelege ceea ce aud. Pentru ca nu poti spera sa atingi vreo coarda sensibila atunci cand nu exista asa ceva. Iar am avut acea senzatie...ca vorbesc cu cineva strain, ca doar incerc sa-mi omor timpul cu un dialog previzibil. Ca pur si simplu nu mai merita. Nici nu ma pot hotari ce e mai trist: faptul ca nu stiu cum am ajuns in situatia asta sau ca nu fac nimic sa ii pun capat. Ce s-a schimbat in doar cateva luni? Sunt eu mai cinica pentru ca nu mai vad decat superficialitate, frustrare, orgoliu si egosim? Sau pur si simplu mai putin oarba? Totusi...ce s-a intamplat?

Julee Cruise-Questions in a world of blue

Trimis de: Rose pe 28 Feb 2005, 09:48 PM

Cateodata, parca imi doresc prea mult sa intrevad ce e dincolo de aparente. Atat de mult, incat nu mai vad copacii de padure. Mi-e frica sa nu fiu la inaltimea asteptarilor atunci cand mi se va aseza o mica ghicitoare - un mister - in fata, asa ca incerc, din mers, sa prind toate detaliile. Daca provocarile n-ar aparea atat de rar, cineva ar putea spune ca trisez. Dar asa, nu fac decat sa-mi consum cateva clipe visand la mici legaturi intre culori, reactii si cuvinte, intrebari si persoane, sperand la o confirmare discreta a intuitiei mele.

A nins. Superb. Pacat ca prea tarziu...acei fulgi frumosi de aseara nu au mai gasit palmele in care ar fi trebuit sa se topeasca. Acum, mi-as dori o primavara. Mi-as dori culoare, flori, soare. Nu stiu exact de ce...doar pentru ca uneori, in timp ce ascult muzica, visez in alb pe negru. Iar aceste franturi de ganduri si dorinte fara noima sunt mult mai ale mele decat orice insiruire de fapte, de adevaruri.

Goran Bregovic-Lullaby

Trimis de: Rose pe 8 Mar 2005, 12:12 AM

E prea usor...e prea la indemana uneori sa crezi ca totul e la fel. Si timpul a inghetat undeva, pe o banca. Toate dezamagirile n-au fost de fapt decat niste rezultate proaste ale unor teste de personalitate mai elaborate. Poate ca acele reflexe aproape neconditionate sunt mai mult decat o simpla senzatie de deja-vu. Poate toate judecatile au fost gresite. Poate unele reactii au fost cam teatrale si unele cuvinte cam pripit spuse. Poate nimic nu s-a schimbat...Sau poate totul e asa cum trebuie sa fie. Poate e bine ca momentele nu se pot ingheta. Ca 'in viata nu exista autosave'. Poate e bine sa vezi ca unele lucruri speciale sunt cat se poate de banale. Dar poate, uneori, nu ma intereseaza atat de mult 'ce e bine'...
The Cure-Breathe