Un nou jurnal pentru Boudicca.
Eu unul abia aștept să văd ce ne povestește.
Nu știu de unde mi-a venit ideea de a nu mai ține jurnalul, chiar nu știu...Probabil din dorința de a nu mai avea o viață mai mult sau mai puțin expusă, din dorința de a mă rupe de această comunitate virtuală. Nu știu. Asta mi-am dorit în momentul respectiv și nu am simțit nevoia să am un alt jurnal până în momentul în care am purtat o discuție absolut normală cu cineva de la Han, care m-a întrebat de ce am închis jurnalul și am realizat că, de fapt, nu am un răspuns veridic nici măcar eu care mi-am dorit acest lucru. Și m-am tot gândit eu și am reflectat și am analizat situația și am ajuns la concluzia că ținerea unui jurnal nu-mi face decât bine. În primul rând, cât am avut jurnalul eram mult mai organizată și în orice fel de stare nu mă aflam, aveam unde să mă refugiez. Prin urmare, am ales să deschid acest jurnal pentru a fi față în față cu mine însămi...un jurnal care să ducă spre autocunoaștere, autoeducație.
În timpul în care nu am bântuit pe aici (doar așa, din când în când), am făcut multe, mi s-au întâmplat multe...ca oricărui om. Am trecut prin momente dificile și consider că am rămas cu ceva sechele. Am făcut o minidepresie (dacă o pot numi așa), am probleme financiare etc. Și apoi, persoana care ar fi trebuit să-mi întindă mâna să mă ridic, mi-a mai dat și un picior în cap pentru ca să mă afund mai tare. Dar totuși am găsit puterea de a mă descotorosi de această persoană și de sentimentele ce le aveam pentru ea. Cred că am făcut o mare descoperire, l-am descoperit pe Dumnezeu. Nu este o descoperire recentă, sunt lucruri ce m-au măcinat de mai mult timp, dar acum sunt convinsă de ele. Simt că mai devreme sau mai târziu o să fac o schimbare în viața mea.
Pentru că sunt genul de om care face orice își propune și nu las lenea/somnul să mă doboare, pot să fiu mândră de mine și să spun că am terminat de citit tot pentru examenul de vineri, dar trebuie să mai învăț schemele tehnologice și să mai răsfoiesc încă o dată toată cartea înainte de examen.
Așa, mâine:
1. trezire la 8
2. învățat schemele
3. mai răsfoit toată materia
4. făcut unghiile
5. epilat
6. pus la spălat.
Cam asta ar fi. Ce-mi mai aduc aminte, notez mâine.
Acum termin de văzut un episod din Iris (serial coreean). De ceva timp am început să mă uit la seriale coreene. Am fost tentată să mă apuc de învățat limba coreeană, dar nu am timp și nici nu am cu cine împărtăși pasiunea asta pentru tot ce ține de Coreea de Sud, prin urmare m-am lăsat păgubașă. Visul meu era să ajung în Franța, acum am un alt vis: să văd Coreea de Sud, Seoul în special. Și tare îmi doresc să gust din mâncărurile lor tradiționale.
Noapte bună!
Am adormit aseară pe la 2 și ceva. Mi-a fost atât de greu să mă trezesc. M-am trezit la 10, în câteva minute mă apuc de învățat...îmi termin de băut ceaiul și mă pun cu burta pe carte. În ultimul timp nu beau cafea decât foarte rar, înlocuiesc cafeaua cu ceaiul. De ness nici nu mai zic, nu mai beau deloc porcării din astea (3 în 1, etc.). Acu aproape 2 luni mi-a fost atât de rău de am crezut că dau ortul popii. Beau ceai: dimineață - ceai negru, la prânz/seara - verde sau de plante. Ca să nu fac excese de cafea în sesiune, cum făceam până acum, am înlocuit cafeaua (pe care o beam ca apa în timp ce învățam) cu limonadă.
Sper să nu existe un motiv anume, legat de starea mea fizică, că nu pot dormi și am insomnii...sau poate e din cauză că a trecut Venus prin fața Soarelui.
Ludovico Einaudi - Ancora
...mai am treabă, nu pot lăsa somnul să învingă. Obosită nu mă simt, pentru că nu m-am omorât cu învățatul în ultima zi. Am învățat în fiecare zi câte puțin. Nu sunt stresată deloc. E al doilea examen la care merg fără pic de emoție. Simt că o să fie bine. Sunt liniștită. Ce-mi place ca nimeni și nimic să nu-mi tulbure pacea.
Oare liniștea de care am parte, e din cauză că fac lucrurile așa cum trebuie? E din cauză că nu mă simt cu musca pe căciulă? Oare să însemne acest lucru că sunt împăcată cu mine însămi? Că mă simt curată față de persoanele care mă iubesc și nu ar accepta să mă autodistrug?
Gata. Am făcut recapitularea ...de acum pot dormi liniștită. Somn ușor!
Felicitari ca te-ai descurcat la Examen ! Dar io am stiut ca ai sa te descurci
Mulțumesc Floare !
M-am trezit acu jumătate de oră, dar tot în pat sunt și în pijamale. Aș avea destule de făcut, dar parcă încă am chef să mai tolănesc.
Ziua de 13 iunie este o zi de mare importanță pentru mine. Pot să zic că e ziua în care o să știu cu certitudine dacă fac la dreapta sau la stânga. Și orice decizie nu s-ar lua, imediat după această zi o să am multe lucruri de rezolvat. S-ar putea să fie o zi care să hotărască dacă în viitorul apropiat o să trăiesc într-o familie adevărată sau o să stăm cum am stat și până acum, fiecare pe unde apucă și luptându-ne pentru o viață mai bună. E o zi în care o să știu ce am de făcut de acum încolo. Pe 13 iunie, în mod normal, am examen, dar nu mă pot prezenta la examen tocmai din acest motiv. O să am de făcut un drum lung și sper să nu las garda jos indeferent de ce decizie nu s-ar lua.
De când stau singură sunt multe lucruri care mă macină, atât în ceea ce mă privește pe mine cât și pe ceilalți. Când spun ceilalți mă refer la colega mea R., pe ea n-o pot numi prietenă pentru că nu-mi este. Mă vede ea pe mine a fi un om slab de caracter?! Chiar crede că nu am și eu părerile mele și că pot decide singură anumite lucruri?! E exact ca o vulpe. Nu stă să discute cu mine și să mă întrebe dacă sunt de acord, ci mă pune direct în fața faptului...cu atât mai mult că această chestiune mă privește pe mine în primul rând. E un lucru care o să-mi schimbe viața radical (nu știu dacă în rău sau bine, o să vedem), nu are de a face cu ea nici direct și nici indirect. Dar omul care are interese, bineînțeles că și le urmărește și vrea să-i fie ei bine. Știe că așa cum o să-și aștearnă, așa o să doarmă...și își așterne să doarmă bine, alături de mine care exist pentru ea doar atunci când are nevoie. Nu mă așteptam la astfel de lucruri din partea ei. Recunosc, mare parte din vină o port eu pentru felul în care se comportă ea acum cu mine. Prea mult i-am cântat în strună și m-am lăsat influențată de ea. Lucrurile pe care mă încuraja să le fac, nu pot să neg că nu mi-a plăcut să le fac atunci...uneori le făceam chiar din proprie inițiativă. O citisem eu din prima ce poamă bună e, dar văzusem și partea ei bună, dar nu realizasem că după această fațadă se ascundea interesul ei și că, de fapt, ea așa se poartă cu toți, indiferent că îi ești prieten sau nu. De multă vreme existau lucruri care mă deranjau la ea. La început încercam să o înțeleg, să o ajut, dar când n-ai cu cine, n-ai cu cine. Și mai nou, să-mi zică despre unul dintre popândăii cu care s-a întins câteva zile (acu vreo lună) că e însurat. Nu mi-a zis atunci când era cu el, ci peste o vreme (nici nu înțeleg de ce mi-a mai spus). Și sunt sigură că nu mi-a zis că tipul e însurat pentru că știe că nu sunt de acord cu astfel de chestii și că eu nu le-aș face. Se temea probabil să nu o judec, nu știu ce a fost în capul ei. Dar mie mi-e indiferent, că poate dacă era prietena mea îi ziceam să-și vadă de borșul ei și să nu se bage într-o familie și să se pună în locul femeii ăleia care își trimisese bărbatul la facultate să-și dea examenele. Dar cum mi s-a acrit de ea de tot, din partea mea poate face orice că pe mine oricum nu mă afectează. Eu am scopuri în viața asta. Eu știu că am responsabilități și nu trebuie să las factorii exteriori să mă facă să mă abat de la drumul meu. Eu îl am pe Dumnezeu care mă va ajuta să trec prin viață și fără prieteni...îl am pe El și familia mea și îmi este mai mult decât destul.
Îți mulțumesc pentru că mă vezi așa cum mă vezi, așa cum sunt...sau cum încerc să fiu.
Căpșunele ce le-am cumpărat sunt demențiale! Prea bune, prea ca la țară ...
Căutând altceva pe net, am dat de documentarul http://www.docolovers.com/zimmern-bizarre-foods-south-korea/...pe care am zis că trebuie neapărat să-l văd, dacă tot vreau să ajung în Coreea de Sud . Extraordinar filmul. Acuma stau și mă gândesc că dacă e să ajung acolo, le spun că sunt vegetariană .
Bună dimineața ! Fac duș și plec în oraș cu treabă: trebuie să plătesc facturile și să caut două cadouri (pentru nepoțelul meu și pentru o prietenă). Of, sper să-mi ajungă măcar de ceva banii ăștia.
Nu mi-au intrat banii. Ce mă fac?!!! Of, cum ies eu din încurcătură...am nevoie de bani să-mi rezolv cu facturile până pe 13 și am nevoie de bani pentru 13...nu știu, nu știu! Sunt disperată, dar în același timp încerc să-mi controlez îngrijorările, pentru că Dumnezeu o să aibă grijă de mine și știe cât de mare nevoie am eu de banii ăștia acum. Merg mai târziu iar să verific cardul, dacă nu - e și mâine o zi, iar eu trebuie să-mi văd de treabă...pentru că totul o să fie așa cum trebuie să fie și așa cum trebuie să fie o să fie cel mai bine pentru mine .
Miroase a tei, miroase a ploaie...miroase a vară!
Am călcat o grămadă: lenjerii de pat, prosoape, haine. Mai am de călcat tot ce este în sacul de rufe curate, pentru că tot ce am călcat acum nu a încăput în sac și depozitasem hainele pe lângă sac (scaun, pătuțul nepoțelului ).
Mâine trebuie să mă trezesc la 8-9, încă sunt nehotărâtă în ceea ce privește ora. Văd eu la cât pun alarma să sune. Sper să fi intrat banii, pentru că nu am mai fost să verific.
Merg să spăl o geantă și după aia mă pun la somn.
Nu am timp acum să povestesc ce a fost azi, cum a fost și așa mai departe...atât zic: mâine e o zi importantă, așa că merg să mă pregătesc, altfel pierd trenul.
Am dormit azi până la 12.
Am fost în oraș azi și am cumpărat de ce mai aveam nevoie.
Am purtat azi o discuție cu mama, o dicuție foarte frumoasă. Am vorbit de toate. Abia aștept să fiu lângă ea. Am atâtea de învățat de la ea. Un om mai puternic și mai înțelept n-am întâlnit...e mama mea, poate de asta gândesc așa. Deși nu cred, mama mea chiar este un om minunat.
Azi m-a sunat tata, pentru că s-a întâlnit din întâmplare cu sora mea și ea i-a zis că vin acasă mâine. O să-i fac o vizită într-una din zile. Avem o relație atât cât să ne întrebăm ce mai facem și să vorbim banalități (gen: cum e vremea). Nu zic, mă mai sună, așa cam o dată pe lună. Câte ori ne vedem îmi dă și ceva bănuți, atât cât își permite. Oricum, mă văd cu el nu pentru că urmăresc banii lui, ci pentru că vreau să am o relație cât de cât cu el. E tatăl meu până la urmă. Timpul a trecut, rănile s-au cicatrizat și acum nu-mi mai este greu să vorbesc despre el. Nu-l urăsc, nu-l iubesc. Când îl văd, devin nostalgică. Îmi aduc aminte cum se juca cu mine când eram mică, cum mă pupa și îmbrățișa. Din punctul acesta de vedere îi semăn lui. Eu sunt foarte iubăreață de felul meu, cu ai mei în special. Mama mea a devenit și ea iubăreață, dar după ce a venit prima dată după 3 ani din Spania. Până atunci nu-și manifesta sentimentele fizic. Mă bucur că apele s-au limpezit, că nu ne mai războim cu tata și că totul e bine. Perfect ar fi fost să ne fie alături, dar accept situația așa cum este, pentru că așa este cel mai bine.
Mâine dimineață plec acasă. Abia aștept să-mi văd nepoțelul. Mi-e dor și de sora mea.
Oare se putea să am un weekend mai frumos?! Doamne, ce bine a fost acasă. M-am hârjonit cu cel mic, ne-am pupat, am râs. E atât de dulce, n-am cuvinte. Când am ajuns acasă și am deschis valiza, a început să scoată tot ce aveam pe acolo. Era așa de fericit că am venit acasă și sora mea, la fel. Îmi zicea ieri sora mea că de fiecare dată când plec de acasă rămâne casa pustie. Cât îi iubesc și cât de mult îmi doresc să fim în sfârșit împreună. Pot să zic că deja mă obsedează gândul ăsta. Frumos, a fost frumos! Am și învățat, pentru că duminică am examen la utilaje. Cât urăsc obiectul ăsta . E ultimul examen la utilaje, anul viitor nu mai fac. Mi-au ajuns 4 semestre de mașini, instalații și utilaje și mama mă-sii. De mâine învăț împreună cu un coleg, el îmi explică ce nu-mi este clar și mă ajută să înțeleg desenele, nu să le învăț pe de rost. Am învățat împreună și semestrul trecut și a mers foarte bine.
N-am mai fost la tata. Nu am avut chef. O să-l sun în seara asta și o să-mi cer scuze că nu am trecut pe la el și că rămâne să ne vedem peste câteva săptămâni când o să plec iar acasă.
Mai după ora 5 merg să fac niște cumpărături. Să văd ce-mi gătesc ca să am pentru zilele astea, că nu prea gătesc când am de învățat...dar azi și așa ziua e pierdută (am dormit 2 ore noaptea trecută și încă vreo 7 ore pierdute pe drum, sunt destul de obosită). Cred că îmi fac o mâncărică de cartofi și conopidă, și păstăi cu usturoi la felul doi sau brocoli cu sos de smântână și usturoi...cu usturoi să fie . Decid la fața locului. Și o să-mi fac și o băutură numită cvas (băutură slab alcoolizată, foarte populară la ruși, se consumă îndeosebi în timpul verii ca băutură răcoritoare). Deci, am treabă...dar până mai trece căldura asta infernală, mai zăbovesc pe ici-șa.
Am făcut duș, m-am epilat, m-am dat cu cremă din cap până în picioare...deci mă simt bine și mă bag la somnic. Dimineață trebuie să mă pensez. Ar trebui să-mi fac unghiile, dar cred că o să aștepte până vineri.
Mâine la 10-10:30 dimineață, colegul meu o să-și facă apariția la mine, pentru ca să ne apucăm de învățat.
Trebuie să mai aștern în această scrisoare încă niște gânduri, dar trebuie să mai meditez dacă e așa cum cred eu.
Abia m-am trezit și mor de caaald . Ajunge și C.C. (colegul meu) pe la 10:30-10:40. Merg să pun la spălat și să văd cvasul, pentru că trebuie să fie deja făcut și să-l bag la frigider.
Cry baby
Nu plâng după nimeni și nimic, doar îmi place melodia.
Fuduliile mele s-au mâncat văzând cu ochii . Am făcut o mămăligă și cu ceapă verde (cine a vrut și-a pus deasupra). A fost chiar bun. C.C. și D. au venit la mine cu un pepene de 8 kg, o sticlă de Cola și gogoși cu ciocolată. De învățat am învățat, dar și de mâncat am mâncat. Am terminat toate subiectele. Mâine merg la C.C. să facem o recapitulare a tot ce-am învățat. Doamne, sper să fie bine! După ce scap de examenul acesta, mai am unul duminica cealaltă - un examen foarte ușor. Iar imediat după sesiune merg în excursia de studiu : Vatra Dornei, Brașov, Sibiu, poate Cluj, poate București...nu știu exact încă pe unde. Cinci zile de hoinăreală, extraordinar! Abia aștept. Muuulte pozeee.
Înainte de a pleca mâine dimineață la C.C., trebuie să spăl vasele, pentru că azi nu mai am chef de nimic. Am făcut băiță și sunt gata de somnic.
Tare eficient mai este unguentul ăsta de gălbenele.
D. stă în chirie cu prietenul ei și încă doi tipi într-un apartament cu 2 camere, într-o zonă foarte bună a orașului, aproape de universitate. Mi-a zis azi că ceilalți 2 tipi nu vor mai sta cu ei (ea și prietenul ei) la anul (și cum știe că o să trebuiască să mă mut în curând, luând în vedere decizia luată pe 13 iunie), mi-a zis că aș putea să închiriez camera în care au stat băieții. Totul sună foarte frumos, doar că m-ar ajunge 100 euro să închiriez camera și cred că în jur de vreo 500 lei întreținerea, ceea ce nu-mi convine deloc. La banii ăștia aș putea sta singură, fără să am colegi de apartament. Și i-am spus că nu-mi convine târgul. Atunci ea îmi zice: ”Ai putea sta cu R., pentru că dacă depui cerere de precazare în cămin cu ea vrei să stai. Ce mai contează în cămin sau în chirie.” (R. fiind colega mea, care pretinde a fi prietena mea și care are talentul de a decide pentru mine sau are ori mai precis a avut, cel puțin, talentul de a mă face să decid așa cum vrea ea). Și am refuzat-o frumos pe D., zicându-i că dacă nu găsesc o chirie ca lumea, renunț la cămin și aș dori să stau singură dacă tot dau un ban grămadă. Ea a zis că mă înțelege și știe ce vreau să zic. Acum, nu știu, mi-a zis așa pentru că știe sau subînțelege motivele pentru care eu nu vreau să stau cu R., sau pur și simplu a fost fată finuță. D. e chiar o dulceață de fată și știu că mi-a făcut această propunere din bune intenții, dar de unde să știe ea ce sentimente de ”prietenie” mă încearcă pe mine față de R. și că de fapt, R. asta urmărește: să stăm împreună, să aibă de la cine împrumuta bani, să aibă ce mânca (toate astea având legătură directă cu mine, pentru că eu din prietenie, i-am împrumutat bani o grămadă, unele sume i-am zis nici să nu mi le înapoieze că, nah...fata n-are bani, se ceartă cu părinții și nimeni n-o înțelege și asta a fost cea mai mare prostie pe care am putut s-o fac). E adevărat, R. m-a ajutat mult, dar pentru toate serviciile făcute am răsplătit-o și chiar plătit-o (în bani). Nimic din ce-a făcut pentru mine, n-a făcut gratis. A făcut-o din interes, știu asta. De data asta intuiția nu mă trădează, sunt sigură. A crezut că eu am mai mulți bani decât ea și ar trebui să-i împart cu ea, nesimțita. Banii, ochiul dracului. Nu sunt zgârcită sau, cel puțin, nu mă consider că aș fi, dar când pe tine nu te lasă inima să scoți din buzunar 2 lei să-ți cumperi pâine, pentru că altfel nu-ți ajung banii de țigări și vrei să-ți împrumut încă 15 lei ca să ai bani și pentru pachetul de țigări și cafeaua de la tonomat de mâine (chiar dacă tu în ultimele zile nu ai mâncat decât prin vecini, ba la unul, ba la altul), atunci chiar nu cred că e cazul să arunc cu banii la dreapta și la stânga, pentru că tu ai mare nevoie, ești la ananghie. Și poate o să fiu mai indulgentă cu tine, dragă R., atunci când n-o să vorbești doar despre tine și când n-o să te auzi doar pe tine, buricul pământului, ci o să-ți pleci urechea și spre oamenii care au nevoi și probleme adevărate, nu inventate. Este o needucată, ipocrită, profitoare, mincinoasă, plângăcioasă, băgătoare în seamă, leneșă și lista ar continua. Știu și ce calități posedă, dar la felul în care se comportă nu cred că sunt relevante, acum mai ales. Îmi pare rău că am ajuns să te văd în halul ăsta, să te văd așa cum ești, R. Îmi pare rău...
Recitind postarea de mai sus, mi-am dat seama câtă furie, trădare și dezamăgire se ascunde în spatele ei. Trebuie să fiu rațională și să mă controlez, pentru ca să nu mi se vadă acest lucru și în comportament. Altfel, aș încuraja-o pe R. fie să se poarte așa în continuare, fie să-și pună blană de miel pe ea și să se poarte diferit o vreme, după care să revină la ale ei. Într-adevăr, măgăriile oamenilor, care îi consider/consideram mai apropiați de mine, mă afectează enorm, cel puțin pentru ceva timp. Dar o să-mi revin eu, ce naiba!
N-am mai mers la C.C., mi-a trimis mesaj și mi-a zis că trebuie să rezolve ceva în dimineața asta, dar pot să vin de la 2. Nu știu dacă mai merg de la 2.
5...atât am fost în stare să iau. E bun și atât...deși vroiam mai mult, dar nu pot să am mai mult decât merit. Prin urmare, sunt (nu fericită sau bucuroasă) ușurată că am trecut. O să mă cheme proful în mărire, cu siguranță, dar nu am cum merge (deși aș fi mers) pentru că am restanța la băuturi (de pe 13 iunie). Doar dacă ajung cu el la o înțelegere, cumva...nu știu.
Am fost la Co. în vizită. Nu știu dacă aș putea sta în condițiile în care stau ei. Pe timp de vară poate aș mai sta, dar nu și iarna. Buda o au afară, apă în casă nu au (afară lângă budă), în bucătărie nu au chiuvetă și bucătăria e de fapt holul în care intri în casă, baie nu au deloc. În schimb dau 400 de lei pentru 2 camere, una neavând geam. Ce pot să zic, nu m-am născut eu în puf...pentru cine nu-și permite mai mult, e bine și așa. S-au mutat în două zile, pentru că ea stătea la socri și au avut un scandal și s-au hotărât să plece. Din toate discuțiile pe care le-am auzit azi la Co. (eram eu, ea, soțul ei, fratele lui cu iubita și vărul lui cu iubita), am ajuns la concluzia că unii (ca să nu zic majoritatea) au niște viziuni foarte distorsionate despre căsătorie, dragoste, relații în familie. Într-adevăr căsătoria nu e o distracție sau un moft, e un angajament pe care ti-l asumi (”la bine și la rău”). Căsătoria presupune și certuri, conflicte și situații critice în care poate îți vine să-ți iei lumea în cap, dar care pot fi depășite, în primul rând în doi și tot în primul rând prin dragoste. Mulți zic că dragostea asta e o poveste. Nu e poveste (după mine). Ai parte de ea, dacă știi să o oferi. Să te iubească necondiționat o poate face mama, dar nu o persoană străină (bărbat/femeie). De asemenea, cred că o relație/căsătorie poate dura bazându-se și pe respect...nu neapărat pe dragoste. Poate sunt naivă, poate sunt un copil încă, nu am iubit și nu cred că am fost iubită vreodată, nu am fost căsătorită niciodată și nu știu cum funcționează toată chestia asta. Un lucru știu sigur că nu e obligatoriu ca la mine să fie ca la ceilalți și nu e obligatoriu să fac ca ceilalți. Iar partenerul ideal o să fie cel care o să aibă aceleași aspirații ca și mine, o să fim un întreg. Îmi zice Co. : ”Fată, să nu te măriți. Să nu-ți trebuiască. Și chiar dacă o faci, să nu stai cu socrii tăi deloc. Mama îmi zicea să nu trăiesc cu viața altora, dar am ajuns la concluzia că la toți e la fel. Și, vrei copii? (am dat din cap că da și i-am zis că nu vreau acum, dar pe viitor normal că da). Tu ești sănătoasă la cap? Te auzi? Ai casă, ai masă? Stai pe curul tău și vezi-ți de treabă. Ascultă și învață, copiluț.” Dacă e așa cum zice Co., atunci de ce ea s-a măritat, de ce a fugit de acasă și a stat mai mult de o lună la socri, de ce nu stă ea pe curul ei să-și vadă de treabă?! Eu îmi doresc un soț iubitor și înțelegător și 3 copii. Pentru mine asta înseamnă împlinire. Că n-o să am ce-mi doresc sau c-o să dau peste un dobitoc, depinde de ce fel de decizii o să iau și cât o să fiu gata să ofer. Îi mulțumesc că îmi împărtășește din experiența ei de fimeie măritată, dar nu mai stau cu gura căscată la poveștile lumii, ci îmi trăiesc viața după propriile reguli și principii. Și apoi, ai avut ce ai avut tu cu părinții lui, dar poartă-le minimum respect, pentru că datorită lor tu îl ai pe cel al cărui nume îi porți. Nu poți fi nesimțită să dai cu înjurături și vorbe de șatră, doar pentru că socrul tău nu te suportă. Poate nu te suportă pe bună dreptate. Părinții pentru mine sunt persoane speciale, fie că sunt părinții mei sau ai lui sau ai oricui. Îți poți exprima nemulțumirea folosind cuvinte de bun simț, astfel încât să-l faci să înțeleagă cât de mult n-ai ochi să-i vezi pe părinții lui. Nu să-i murdărești pe acei oameni și după aia să bei și să mănânci cu ei la o masă. Mai grav e că el îi murdărește și pe ai lui și pe ai ei. Cumva, își scot ochii, gen: el - ”Iar ai vorbit cu mă-ta la telefon?”; ea - ”Păi ai vorbit tu mai devreme cu mă-ta-n cur și am vorbit și eu, am și eu mamă.” Nu știu, consider că mariajul ăsta n-o să dureze prea mult, dar dacă și o să dureze n-o să existe în familia asta relații sănătoase între membrii acesteia.
N-am mai fost cu C.C. la expoziție, pentru că a plecat acasă.
Mâine merg să fac plajă cu D. (colega mea).
Sunt la limită cu banii și mi-e rușine să o rog pe mama să-mi trimită.
Am de cercetat un lucru.
Și tot stuck on you (Lionel Richie) .
Doamne, ce bine am dormit! Cu geamul larg deschis. Cam gălăgie, ce-i drept, dar în schimb o răcoareee...
Nu merg să fac azi plajă, n-am bani.
Azi trebuie să-mi fac unghiile, duș și să merg la autogară pe la 4 și ceva, pentru că m-am oferit (nici eu nu știu de ce , până la urmă e bătaie de cap în plus, dar nah, așa am simțit eu) să-l ajut pe un tip, care a fost într-o altă clasă când eram în generală, dar îl cunosc binișor. El este în Cluj și m-a rugat să-l ajut cu o chestie (tot legat de acte). Scap eu de ale mele și mă apuc de altele . Dar îl înțeleg. Așa că merg să iau actele care vin cu autocarul. Mâine îi rezolv treaba și miercuri îi trimit actele înapoi.
Merg să spăl vasele și să-mi fac pâine prăjită cu ou și un ceaiuleț .
Am fost și am luat plicul de la autogară. Mâine merg să rezolv treaba.
Mâine, până la urmă, merg la plajă...doar că nu la aia cu plată, undeva pe un deal (unde e moca) . Merg cu D.
În seara asta, normal ar fi fost să mă văd cu colegii de liceu. Mi-a dat o colegă mesaj și mi-a zis că la 19:30 ne vedem la o terasă anume, după cam o oră îmi dă iar mesaj și îmi zice că s-a amânat pentru mâine la 20:00, pentru că mulți nu pot veni. Apăi să vă mai duceți voi! I-am zis că mâine nu vin. Atâtea amânări...care n-are chef să vină, să nu vină, dar nah...mai bine nu merg deloc. M-am enervat. De nervi ce aveam m-am apucat de treabă prin casă. Am dat cu aspiratorul, am spălat niște covorașe din baie și bucătărie, am spălat aragazul, am făcut curățenie în frigider, în baie, mi-am făcut duș, mi-am făcut unghiile (mi-am tras o ojă roșie ) și sunt gata de somnic. Acum savurez o căniță de bere. Sper să nu mă ia de cap, pentru că azi n-am mâncat decât dimineață pâine prăjită cu ou. Mi-e foame, dar n-am pâine, și să mănânc paste la ora asta nu merită .
Am făcut o iritație urâtă pe picioare de la epilator (cred). Am pete roșii pe picioare . M-am dat cu unguent de gălbenele și văd că parcă se mai retrag petele respective. Sper până mâine dimineață să treacă. Cred că o să trec pe lamă, că nu merge cu epilatorul (îmi ies fire de păr sub piele și sunt tentată să-mi fac semne).
Mâine îmi fac un piure de cartofi cu ceva (încă nu știu cu ce) sau linte cu orez. Cum nu am bani, folosesc doar ce am în casă.
Oare să fac acum paste sau nu ?!
Am uitat:
Gramatik - Unfallen Kingdom
Ascultam ieri muzică în winamp (de obicei, ascult muzică pe youtube și, ce-i drept, în ultima vreme nu prea am avut timp să ascult muzică după bunul plac) și am dat peste o melodie de la Gramatik. Era o altă melodie (Lonely And Cold). Nu știam despre Gramatik până acum, dar sunt câteva melodii care îmi plac enorm (Late Night Jazz, Balkan Express, Unfallen Kingdom, Lonely And Cold).
Am dormit cam o oră. M-am trezit, am aprins becul, tv-ul și stau. Nu am somn.
N-am îchis un ochi de când m-am trezit . Când naiba o să adorm și eu azi?! Și afară e înnorat și iar ratez bronzatul . Numai nervi de draga dimineață .
cine te-a pus sa aprinzi becu?
Cine se trezește mai dimineață, mai departe ajunge ...iar eu am ajuns înapoi în pat.
Am fost la autogară, am pus plicul la autocar. Mi-am luat și un Evenimentul, pentru ca să mă uit pe anunțuri...să văd de chirie. Se pare că sunt mici șanse să găsesc ceva la prețul la care vreau, dar am ceva timp la dispoziție, deci nu mă grăbesc. Caut, mă informez. Tare nu vreau să merg în cămin și să stau cu R. în cameră. Mă îngrozește gândul acesta.
Vremea e bună, e soare, dar iar nu merg la bronzat, pentru că mi-au venit ”problemele” . Din punctul ăsta de vedere e aiurea că mi-au venit, dar dintr-altul e chiar foarte bine că au venit pentru ca în excursie să nu am bătaie de cap, dureri și alte alea.
Acuma parcă aș mai dormi oleacă, dar să văd dacă am chef .
Ascult ceva frumos și citesc ceva și mai frumos .
Yuhki Kuramoto
Viața mea spirituală cunoaște o vădită îmbunătățire.
Ce citesti?
Trebuie să zic aici ce simt eu de ceva timp încoace. E ceva ce n-o să uit viața întreagă (sau cel puțin așa sper).
Știi cum e să simți o zvâcnire sâcâietoare în interior (altfel zis în suflet, evit să folosesc acest cuvânt atât timp cât noi, oamenii, nici nu știm bine ce înseamnă)?
Să știi că e sâcâietoare, dar e de bine și în același timp de speriat. Să simți că te maturizezi și să-ți asumi consecințele pentru tot ce-ai făcut și ce n-ai făcut, dar trebuia să faci. Să regreți rebeliunea de care ai dat dovadă în anii ce-au trecut. Să trebuiască să-ți ierți toate câte ai făcut și să nu poți. Să te mustre conștiința și să-ți fie rușine față de persoanele care te iubesc, pentru că ar fi dezamăgite de comportamentul tău din trecut. Să vrei să mărturisești acestor persoane ce ai trăit și cine ai fost de fapt, dar să nu ai curajul și în același timp, să nu vrei să afle toate aceste lucruri. În mare și pe scurt, asta simt eu zi de zi și cu asta trăiesc. Mi-e greu și în același timp înțeleg că ceea ce mi se întâmplă e bine. Datorită lui Dumnezeu am aflat cine sunt și ce vreau de fapt. Am aflat că sunt slabă, când de fapt credeam că sunt puternică. Am aflat că nu am coloană vertebrală și că nu dau dovadă prin faptele mele de acea verticalitate de care ar trebui să dea dovadă o persoană cu principii sănătoase de viață. Am aflat că m-am lăsat influențată și nu știu să spun NU. Asta învăț cunoscându-L pe El. A spune NU e o artă. Învăț a spune NU persoanelor potrivite la momentul potrivit. Nu învăț din cărți sau de la un psiholog toate aceste lucruri. Îl cunosc pe Dumnezeu și realizez că El este psihologul meu. Învăț să mă iert și să corijez greșelile trecutului. Am speranța, credința și iubirea Lui.
Exprimarea mea e prea săracă pentru a transmite ce simt. Cu atât mai mult că niciodată nu am știut să jonglez cu vorbele încât să transpună exact simțămintele mele (mai ales acestea de mai sus, care sunt atât de profunde și atât de intime).
Ieri când am vorbit cu mama mea, i-am zis de toate aceste simțăminte. I-am zis că simt ceva de nedescris, că am înțeles că El este axul vieții și esența. Mama mi-a zis că se bucură pentru mine, doar că să nu mă aștept că de acuma o să-mi meargă numai bine. O să fie poate mai greu decât cum am trăit până acum (în inconștiență), pentru că în mintea mea lucrurile sunt clare și deciziile mele sunt conștiente (acum). Tot vorbind cu ea despre aceste lucruri ce mă macină atât de mult, de ceva timp încoace, am ajuns la lacrimi. A fost o discuție atât de eliberatoare. Să ai cu cine împărtăși ceea ce trăiești, e extraordinar (și mai ales acea persoană să fie mama). Eu prietenilor mei nu le pot povesti astfel de lucruri (cel puțin nu acum), ei n-o să mă înțeleagă. Cred că majoritatea m-ar întreba ”De la ce te-ai luat cu toată povestea asta cu Dumnezeu?”, dar eu o pot numi chiar revelația vieții.
Trebuie:
- să calc;
- să citesc câteva cursuri la nutriție, pentru că duminică am examen;
- să dau stingerea la 23:00.
Înainte de toate, poate dorm olecuță.
M-am pornit în oraș cu treabă. Trebuia să merg la BRD și să merg în Lidl. La BRD am ajuns, în Lidl nu. Când eram la bancă am leșinat. Eram la ghișeu în timp ce doamna de acolo făcea toate demersurile, m-a întrebat dacă mi-e rău și i-am zis că da. M-a întrebat dacă vreau un scaun și i-am zis că nu, că poate rezist. Dar în clipa următoare, când ea totuși s-a dus să-mi aducă un scaun, eu deja eram jos. Stau aproape de bancă, vreo 10 minute cred. Apăi astea 10 minute le-am făcut în jumătate de oră tot oprindu-mă pe fiecare bancă sau bordură. Săracii oameni, se speriaseră toți. Când am deschis ochii erau toți panicați. Vroiau să cheme ambulanța, le-am zis să nu. Ce rost avea? Mi s-a făcut rău, pentru că mă luase niște dureri groaznice de menstruație (așa-i la mine) și era cald și stăteam în picioare și nici nu mâncasem dimineața.
Uitându-mă prin poze, am dat peste asta:
Ultima mea creație. Poate în vacanță mai meșteresc ceva, pentru că mi-e dor să croșetez...relaxează.
Si eu pateam la fel (chiar azi am patit-o - cu durerile, nu cu lesinatul, desi daca mai stateam mult la lucru poate ma lua si ala ) acum ceva ani... so, i understand Bucuria de-a fi femeie!
Am citit toate cursurile. Nu e foarte aiurea materia, mai ales că am făcut nutriție și semestrul trecut și se repetă multe chichițe. Acuma, nah, depinde și de prof (semestrul trecut am făcut cu o profă - o scârbă!!!). Nu am făcut decât 2 laboratoare, cursurile nu s-au ținut deloc...prin urmare, nu știu ce-i coace mintea. Mi-am făcut și niște schițe, pentru ca să nu repet de pe prezentările PowerPoint.
Merg să fac duș și apoi...repetarea - mama învățăturii.
Abia aștept să vină ziua de mâine și eu să-mi fac bagajele pentru mult așteptata excursie!
Edit: mult așteptata excursie de 6 zile, da?
Unde? Ca eu (zapacita) nu am vazut unde ai scris...
Oh, ce faaaaaaain!!! Eu mergeam in practici cu studentii de la geografie-turism, mama ce dor mi-e de vremurile alea
Sa faci poze multe! Pentru noi, nu pentru tine
În săptămâna în care merg în excursie, ar trebui să fac practică tehnologică. Doar că în loc de cules vișine sau prășit, eu o să mă plimb prin țară . O să fac multe poze și o să le împărtășesc cu voi (deși poate mulți dintre voi ați văzut țara în lung și-n lat, dar eu nu am avut ocazia asta de când sunt în România).
Am impresia că nu știu nimic din ce-am învățat. E una să zici că nu știi și de fapt să știi, și e alta să zici că nu știi și chiar să nu știi . Nici nu mă miră faptul că nu s-a lipit mare brânză de capul meu, având în vedere cu câtă silă am învățat și ce gânduri de vacanță îmi dau târcoale. Sper ca după excursia asta, să vin cu creierii aerisiți și foarte entuziasmată, pentru a mă putea concentra să învăț pentru restanța la băuturi. Doamne, ce repede mai trec anii ăștia de studenție...de acu îs anul IV, acușica și licența, și după - probabil șomeră .
Dar ce studiezi tu pana la urma de dai restante la bauturi??? Oricum, e de neconceput!!! Tocmai la bauturi sa ai restanta?? Pai tu trebuia sa fii as in bauturi daca esti studenta
Dragă Hollie, eu sunt studentă la inginerie alimentară. Mai exact, studiez tehnologia prelucrării produselor agricole (adică: tehnologia băuturilor, tehnologia laptelui și a produselor din lapte, tehnologia cărnii, principii și metode de conservare, tehnologia prelucrării legumelor și fructelor etc.). În anul I, eram as, dar m-am lăsat de sportul ăsta. Prefer puțin și bun, decât mult și aiurea (=mult și bun, dar asta se întâmplă mai rar la studenți ).
Ce bine fu la examen! A fost foarte lejer. De copiat nu s-a prea putut și, oricum, nu mă încumetam eu să copiez (n-am tupeu și mi-e rușine). În schimb, am putut vorbi între noi...mai prin semne, mai în șoaptă. M-am descurcat. Oricum, în mare, din 10 întrebări știam răspunsul cam la 8. Le-am rezolvat pe toate, până la urmă.
Trebuie să pun la spălat. Vreau să dorm un pic. După, fac pateuri cu spanac (să iau cu mine pe drum). Merg în Carrefour să mai iau ce am nevoie. După care, fac bagajele și gata!
Am făcut o prostie . Am un bolero, pe care din alb l-am făcut roz. Măcar dacă se colora uniform .
Baga-l repede cu Ace sau clor daca crezi ca rezista. Am facut si eu la fel cu niste balerini din panza si si-au revenit.
@Hollie
L-am pus într-un lighean cu Vanish și apă, și după 3 ore și-a revenit. Nu e albul ce-l avea înainte, dar măcar nu e pătat cu roz .
@fiatlux
...mă bucur de această relație din plin. Trebuie să recuperez și vremurile în care eram încăpățânată și răzvrătită și ascultam de toată lumea, numai de mama nu.
De dormit, am dormit; de spălat, am spălat. Restul, urmează să fie făcute.
Asa, Vanish... tot aia! Ma bucur! Nici balerinii mei nu mai sunt albul dinainte, dar macar sunt purtabili. Si oricum, la cat erau de albi scoteau in evidenta albul-nu-asa-alb al altor haine, deci pana la urma e mai bine asa
Am terminat cu toate și apuc și eu să dorm câteva ore. Sper să fie o săptămână frumoasă.
Mâine am examenul. Acum mă apuc de recitit toată materia. Îmi miroase a vacanță și nu am chef deloc să învăț, sper să fac față mâine. Ar fi păcat ca la ultimul examen să o dau în bară. Așa sunt eu vara cu învățatul. Mi-e foarte greu să învăț vara. Încă puțin și scăp.
Mă simt bine, sunt ok și nu prea am posibilitatea de a scrie aici (deși uneori simt nevoia).
Am terminat și anul III...cu șapte de 10 și un 5 . Care intrați pe aici, serviți :
Revin mai spre seară cu poze din excursie.
Multam!
Ai un 5, dar ai si sansa de a-l transforma in 10 la toamna. Nu te lasa. nu-ti trebe decat o vacanta super relaxanta si apoi una saptamana de invatat pet examen. hai ca poti!
Nu știu dacă am posibilitatea de a merge la mărire în toamnă. Dar dacă există o astfel de posibilitate, cu siguranță o să merg la mărire.
Nu am mai apucat să pun poze din excursie, pentru că încă nu am ales ce poze păstrez și ce nu. Promit că cel târziu în weekend postez cele mai reprezentative.
Mă simt super în vacanță. Îmi priește. Mănânc bine, dorm bine .
În privința colegei mele R. (cea pe care eram atât de furioasă) m-am mai liniștit, am aceleași simțăminte față de ea, doar că nu fac efort ca să-mi controlez atitudinea față de ea. Cred că dintr-un anume moment a început să-mi fie indiferent ce i se întâmplă și ce face, să-mi fie indiferentă ea...moment ce a urmat acelei furii greu de controlat. Regret că iau decizii greșite (deși e natural). Mă atașez de persoane neadecvate, iar după ce legătura dintre mine și ele se rupe, o bucățică din mine rămâne la fiecare...și astfel mă simt neîntregită. În timp, bineînțeles, trec toate, dar consecințele le trăiesc (fie că vreau, fie că nu vreau) și mă marchează cu siguranță.
Am vorbit cu G. (un amic), care oferă spre închiriere o cameră într-un apartament cu 2 camere și dacă o să convină părinților lui să închiriez camera din septembrie, atunci nu mai merg în cămin și scăp de R.. Dumnezeu ne oferă soluții, depinde de înțelepciunea noastră în a alege. Eu nu-mi doresc deloc să merg în cămin, dar dacă totuși ajung să stau acolo cu R. în cameră, înseamnă că trebuie să-i fac față și să punem relația noastră la punct, pentru că eu nu am s-o mai las să mă facă să acționez cum vrea ea.
Anul care vine, o să fie un an greu pentru mine. În primul rând, pentru că am licența, iar în al doilea rând, o să fiu singură și o să trebuiască să-mi urmez scopurile cu strictețe pentru a fi sigură că ajung acolo unde mi-am propus. Sunt motivată.
Mi-aș dori să scriu mai des (pentru că îmi face bine), dar scriu și eu după posibilități.
Am fost la bronzat, până la urmă. Săptămâna trecută s-a întâmplat. Nu m-am ars, deci nu-s neagră (nici nu am cum ), dar intenționez să mai merg câteva zile să fac plajă.
Tot săptămâna trecută mi s-a făcut poftă de sarmale (pentru prima dată în viața mea mi s-a făcut poftă de ele ) și am făcut (tot pentru prima dată)...și au fost bune.
Am ieșit azi la plimbare prin oraș și, nu cunosc cauzele, mi s-a făcut iar rău (mă simțeam ca atunci când am leșinat la BRD). Sor-mea mi-a zis că trebuie să-mi fac niște analize. Și asta voi face. Nu știu dacă mi-e rău doar din cauza căldurii, pentru că am remarcat că de două ori mi s-a înfundat urechea dreaptă (aparent fără nici un motiv) și am stări de agitație (parcă toate culorile devin mai aprinse și totul parcă se învârte, mă irită totul, încep să transpir), parcă nu îmi ajunge aerul. Ori e într-adevăr din cauza căldurii, ori am anemie, ori am probleme cu tensiunea, sau inima...nu știu. Trebuie să elucidez cauza. Mi-e frică.
Mâine dimineață, pe răcoare, merg 2 ore la bronzat.
imi place despre tine ca nu bagi lumea / femeile rele in seama, imi place ca stii sa te feresti de barfa multa si fara rost si imi place ca ai grija de tine si de sufletul tau, ca la o adica, sufletul, flacara divina e ceea mai importanta si ne tine in viata, adica ne da putere sa trecem cu bine peste toate incercarile astea din Viata take care si o vacanta cat mai placuta iti doresc. CU drag, I.
Îți mulțumesc, I., atât pentru vizită, cât și pentru cuvintele tale. Ai grijă de tine și .
În sfârșit am reușit să aleg pozele. Nu sunt foarte reușite.
Cotnari
- secția de îmbuteliere
CAMY LACT
- lapte
- cașcaval în saramură
- cașcaval și unt
- cașcaval pus la maturat
- șvaițer
Aqua Carpatica
- laborator
GALLI GALLO
Hergelia ”Sâmbăta de Jos”
Revin mai târziu.
Referitor la ce-am vizitat în excursie, cel mai mult mi-a plăcut la Peneș. Din cauză că nu știu dacă am voie să postez poze pe net din fabrici, nu am pus multe și doar așa, de idee. La Peneș, sala unde se realizează recepția curcanilor și operația de asomare m-a fascinat. Toată sala învăluită într-o lumină albastră și muzică clasică (R. Clayderman). Superb! Toate acestea sunt absolut necesare pentru ca în momentul recepției curcanilor, aceștia să-și păstreze calmul (pentru că de fire, curcanii/curcile sunt foarte curioși și neastâmpărați în mediu nou) și să nu fie stresați. Aici, în sala aceasta, muncește o singură persoană. Totul este mecanizat și foarte curat (pot să zic că am rămas chiar surprinsă). Am poze cu încăperea respectivă și cu toate utilajele ce le conține, dar nu știu dacă interesează pe cineva în mod deosebit și, probabil, nici nu-mi este permis să le pun pe net.
M-am apucat de învățat spaniolă și coreeană. Mă descurc. Sunt mulțumită de mine.
Și da...am vorbit cu mama și voi închiria acea cameră - me happy.
Annyeonghaseyo (vă salut cu respect în coreeană ), trebuie să exersez cumva ceea ce am învățat și cum nu cunosc nici un coreean, cea mai bună alegere a fost jurnalul meu. Nu am o pronunțare ca a lor, dar lucrez intens la acest lucru. Am noroc că mă uit aproape zilnic cel puțin la un episod dintr-un serial coreean, astfel încât nu uit ce-am învățat și îi ascult cu atenție cum vorbesc. Învăț această limbă pentru că îmi place, nu pentru că trebuie. E o mare ușurare. Fac mici progrese zilnic, dacă nu zilnic, atunci o dată la 2 zile.
Cu spaniola mă descurc și mai bine decât cu coreeana (era și normal, cred). Azi fac spaniolă.
Am fost la stomatolog. Mi-am cumpărat un voucher și cu dinții încleștați și morcovul în fund (de frică și emoții ce aveam, pentru că nu am mai fost la dentist din clasa a 6), am pornit în căutarea cabinetului. L-am găsit...într-un final. M-a consultat, mi-a făcut detartrajul și periajul. Mi-a zis că am un dinte cariat. Eu știam, dar speram să nu fie totuși carie . M-am decis să-mi tratez dintele, prin urmare miercuri am programare pentru plombă. Mi-e atât de frică...Doamne, cât urăsc stomatologii. Poate nu atât stomatologii, cât sfredelul ăla... .
Am început să vând lucrurile de prin casă, pentru că acolo unde o să mă mut din septembrie nu am nevoie de nimic din mobilă.
Mi-e groază când mă gândesc că trebuie să mă mut.
I`m just enjoying the weekend .
Going to you
M-am uitat aseară la finala de scrimă. Frumos au jucat băieții, cam obosiți, dar frumos oricum. Eram atât de partea României, cât și a Coreei de Sud . Deci, rezultatul m-a mulțumit.
Trebuie să mă adun și să fac curățenie în laptop-ul ăsta. Să șterg tot ce nu-mi trebuie, că am adunat prea multe.
Trebuie să vorbesc cu mama, pentru că a făcut ceva ce m-a deranjat. M-am destăinuit ei ceva timp în urmă, iar ea a vorbit despre lucrul respectiv cu prietena ei cea mai bună. Eu înțeleg nevoia ei de a împărtăși problemele ei și bucuriile ei cu cineva, dar m-a deranjat faptul că a făcut ceva ce trebuia să fac eu. Și chiar mă gândeam să-i zic lui Z. (prietena ei), doar că eu consideram că nu e momentul potrivit să-i spun și timpul a dovedit că nici nu a fost nevoie să vorbesc cu ea despre lucrul respectiv. Acum, când acest lucru este deja în trecut și nu a avut mare însemnătate pentru mine, mă trezesc că sunt pusă în fața faptului de către prietena ei. Inițial nici nu m-am prins că este vorba despre mine, după care m-a luat ea cu fraze gen: ”de ce te faci că nu știi despre ce vorbesc?”, ”hai povestește, nu te fă moartă în păpușoi.”. După câteva momente, mi-am dat seama că mi se adresează. Am rămas foarte surprinsă, pentru că știam că nu am vorbit cu ea despre acel lucru și acum, după ce a trecut timpul, realizez că am făcut bine că nu i-am spus și că nu era necesar să știe. Trebuie să vorbesc cu mama. Eu vreau ca tot ce vorbesc cu ea să rămână între noi sau chiar dacă simte nevoia să zică altcuiva să mă întrebe dacă are voie, pentru că sunt chestiuni ce țin de viața mea personală și intimă. Nu vreau să ajung în situația în care să nu mai am încredere în ea...și așa, mi-a luat mult timp să pot să vorbesc cu ea deschis și să-i spun absolut de toate, iar ea dacă face astfel o să încep să mă inhib și o să ajungem de unde am plecat. Eu nu vreau ca ea să-și asume sarcinile mele. Eu sunt în stare să decid când și cui și ce să spun cuiva, nu este nevoie să o facă nimeni pentru mine. Sper să fie ultima dată când se întâmplă.
Nu fi aspra cu mama ta...poate a avut intentii bune. Pune-te in pielea ei si gandeste-te cum ai fi procedat...
Nu, de 3 ori nu ! Daca MAMA este ceea mai Buna Prietena a mea, atunci EA nu are voie sa zica mai departe Secretele mele, nici macar la Tata, Soare, luna, frate,,... !!! B, o vara minunata iti doresc ! Cum stai cu Spanioala? Besos, I.
Aceste zile ploioase și înnorate, nu fac decât să-mi fie dor de toamnă. Și mi-e rău dor de toamnă. Este anotimpul meu preferat.
Am fost ieri la un concert de muzică japoneză. A fost superb, având în vedere că a fost un concert cu muzică tradițională cântată la shamisen și artistul era un japonez. Bărbatul respectiv este om de afaceri, iar shamisen-ul este pasiunea lui. Era emoționat, pentru că nu este obișnuit cu scena și publicul…dar a fost sublim! Am aflat de acest concert de pe internet și am mers cu o prietenă A. (nu am povestit până acum niciodată despre ea, deoarece ne-am cunoscut recent, o să vorbesc despre ea într-o altă postare). Noi, două, am fost intrușii în sală, deoarece acest eveniment a fost organizat de Asociația Româno Japoneză ”Himawari” din Iași și acest concert făcea parte din programul Școlii de vară, care a ținut o săptămână (13 – 19 august) și cei care au participat la Școala de vară au plătit o taxă de înscriere. Noi însă am mers fără să plătim, pentru că eu când am văzut afișul pe internet era scris că intrarea este liberă. Era liberă probabil pentru cei ce făceau parte din grupul Școala de vară. Acum, ce mai contează. Important e că noi două ne-am simțit bine. Am făcut poze și ne-am plimbat puțin.
Mi-am făcut un prieten virtual. E din Japonia și are 38 de ani. Nu e nimic altceva decât un om cu care discut lucruri legate de cultura japoneză și îi ofer informații legate de România și limba română. Încă nu știu foarte multe despre el, pentru că nu vorbim de foarte mult timp. Vorbim prin mail-uri. Oricum, sunt entuziasmată și sper să nu mă dezamăgească.
Din toamnă s-ar putea să se facă cursuri de coreeană, așa că o să am ocupație. Oricum, studiul de una singură a limbii coreene merge. Evoluez, e evident. La fel și cu spaniola.
Trebuie să vorbesc cu R. (colega mea) despre faptul că n-o să stau cu ea în cămin și că merg să stau în chirie, dar nu știu din ce motive parcă nu am curajul să-i zic și nici nu știu cum să-i zic. Mă simt de parcă am lucrat-o pe la spate prin faptul că mi-am găsit chirie și că o las baltă acum, dar nu este cazul să mă simt astfel, pentru că am luat o decizie corectă. Și totuși mă simt prost față de ea și mă înnebunește senzația asta. Cum să trec peste?! Poate după ce-i zic, o să fiu ușurată…who knows…
Yoshida Brothers
dar de ce e musai sa-i zici?
Din punctul meu de vedere, in relatii de genu'asta (apasare daca simti in relatie cu un om si nu e bine, sunt o groaza de oameni frumosi pe lumea asta, dar tu stii ), cel mai bine e sa tai din start orice fel de apropiere. Cu cat tragi de timp (pt taietura de sabie), cu atat mai greu e apoi, cresc radacini alunecoase. Asadar, eu cand simt "pericolul" sunt nemiloasa .
”Vai, țușcă, abia aștept să stăm împreună!” Faptul ca ai retinut fraza asta inseamna ca te-a atins cumva. Era mai usor pt tine daca ii ziceai de atunci (de cand ai simtit ca e ceva in neregula) ca nu stii sigur, etc. In fine, ma bag si eu in seama ca o baba comunista ce sunt. Ma simt, acum scriind, ca si cum am fi in parc, intr-un club izolat, pe o bancuta.
*
Nu stiu ce mi-a venit (ba stiu!), mie imi vine sa ma bag cu olandeza (asta in legatura cu faptul ca te-ai apucat de coreeana? sau japoneza? sau tie iti plac chestiile asiatice pur si simplu) si am gasit niste reguli care par de bun simt , asta pt ajutor in invatare . e cam asa : nu te apuca de gramatica, cuvinte, topica etc pana nu iti intra foarte bine in cap cum suna limba respectiva. E important sa te obisnuiesti auditiv (ca nu stiu cum sa zic altfel) cu limba respectiva mai inainte de orice invatare. Pe mine ma ajuta asta. Ma rog, sunt la inceput, dar simt ca folosindu-mi intuitia fac mai mari progrese in raport cu un scenariu clasic, de la scoala.
Niste voie buna:
@factura
Acesta este motivul pentru care consider că trebuie să vorbesc cu ea și să-i zic cum stă treaba. Trebuie să o înfrunt și să-i zic adevărul acum, pentru că nu am făcut-o când trebuia. A fost un gest urât din partea mea și îmi asum greșeala. Nu că aș vrea să mă scuz, dar adevărul (pe care trebuia să i-l spun) este că situația mea nu s-a clarificat decât pe 13 iunie (acea dată importantă pentru mine). Până atunci eu nu știam dacă o să trebuiască să mă mut. Odată ce s-a aflat că o să trebuiască să o fac, am zis că o să încerc să-mi caut chirie și în același timp am depus cerere de precazare pentru cămin (ca să fiu asigurată, caz în care nu-mi găseam chirie). Când a fost faza cu depusul cererilor pentru precazare, bineînțeles că R. mi-a zis că depunem cererile împreună și atunci am început să mă gândesc ce și cum să fac. Pentru că am medie mare prind cameră de 3 persoane (normal sunt de 4) și am zis că vorbim cu alte 2 colege de-ale noastre să depună și ele cerere și noi să plătim locurile (ele de fapt să nu stea cu noi). Fetele au fost dispuse să ne ajute. M-am gândit eu așa: dacă tot ajung în cămin, până la urmă îmi convine să stau cu R. (o cunosc destul de bine, am mai stat cu ea în anul I, știu câte o duc capul) și să plătesc un loc și jumătate, decât să-mi vină alte 2 persoane străine în cameră și să nu știu ce e de capul lor. Cumva, am fost și eu după interes. Până a apărut amicul meu cu oferta chiriei, era clar că merg în cămin și începusem să mă obișnuiesc cu gândul. Când mi s-a făcut această ofertă, am fost bucuroasă că scăp și de cămin și de R.. De asta mă simt eu cu conștiința cumva pătată, pentru că i-am făcut jocul și nu am fost sinceră și clară de la început, pentru că așa trebuie să fie lucrurile...limpezi. Oricum, eu renunț la cămin și îi ofer locul meu ei, pentru că ea are medie mică și restanțe și nu prinde cămin bun...așa o să aibă șansa să stea într-o cameră de 3 persoane la mansardă (unde e liniște și bine). Deci iese și ea bine. I-am mai oferit locul și în anul II, s-ar putea să fie bucuroasă într-un fel că renunț la cămin, astfel are și ea un loc bun asigurat.
Sunt absolut de acord cu tine în privința învățării unei limbi străine. Mama îmi spunea să mă apuc mai bine de japoneză sau chineză, dar nu...pentru mine coreeana este mai ușor de învățat pentru că mi-am obișnuit urechea cu ea. Mă uit la filme coreene, seriale coreene, emisiuni coreene, muzică coreeană. Pot doar să ascult (chiar dacă nu înțeleg ce se vorbește) și să fac diferența între coreeană și japoneză sau chineză sau alte limbi. E esențial, după mine, dacă vrei să dea roade învățarea unei limbi, să-ți obișnuiești urechea cu acele sunete, intonații, pronunțări etc..
Mulțumesc pentru voie bună...și a fost plăcut să-mi petrec timpul cu tine în parc, stând pe o băncuță...mulțumesc...
@Feli
M-ai pus cumva pe gânduri...și dacă e să mă gândesc: musca singură s-a băgat în plasa păianjenului. Asta am făcut eu. R. nu mai are șanse reale să mă prindă în aceleași plase sau altele, pentru că sunt cu ochii laaarg deschiși. Te pup, bulino!
Spiritualitatea este legată doar de Divinitate? Adică un om e spiritual doar dacă crede într-o Divinitate? Pentru că după vorbele cuiva reiese că spiritualitate=credința într-o anume Divinitate. Adică un ateu nu poate fi spiritual? Nu înțeleg. Sunt în ceață.
Mâine merg să mă tund. Abia aștept să scap de claia asta de păr, care nu mai stă nici într-un fel.
, ,
Nu am somn. Mă macină, caut soluții și o să găsesc una cu siguranță. Oboseală. Nervi...și iarăși este vorba despre R. (colega mea ce mi-a tocat nervii și până acum).
Am revenit . Doamne, câte am de povestit, dar așa pe scurt cam asta ar fi:
M-am mutat. A fost foarte obositor cu mutarea asta, dar mă simt bine aici unde sunt. Îmi place. Cu colega de apartament nu prea am treabă. Eu îmi văd de treaba mea, ea de a ei. Mai vorbim când ne întâlnim în bucătărie sau la baie că ne apucă pe amândouă spălatul (am mașină de spălat, dar e defectă și aștept - fie să o repare pe asta, fie să cumpere alta). Mi-am pus ieri perdea și draperii, covor, am făcut puțină curățenie. Deci, mutarea e pe final. Încep să mă obișnuiesc aici. Îmi place că stau la etajul 8 și am o vedere uluitoare a orașului și îmi mai place că noaptea este luminos în cameră. Am balcon fain, prin urmare am de toate.
Am fost acasă. A fost plictiseală cam toată săptămâna până am mers la pescuit cu vărul meu. A mers la pescuit și surioara mea cu nepoțelul. A fost foarte distractiv. Ne-am jucat cu peștii și după aia i-am prăjit și mâncat . Am făcut poze, a fost foarte frumos. Într-una din zile când eram acasă, m-a sunat tata și mi-a făcut o vizită. Am stat la un ceai și ceva dulce și am vorbit. Când a trebuit să plec duminică la 5 dimineață, a venit cu mașina și m-a dus la autogară. Pentru prima dată după divorțul părinților mei simt că totuși am tată și că își face griji pentru mine și că vrea să mă protejeze. E minunat să simt așa ceva! Parcă îmi vine să plâng.
Și odată cu venirea mea în Iași, începe și durerea de cap și durerile de cap pe care le-am avut ieri și motivul pentru care nu aveam somn. Nu stau să mai despic firul în patru aici, pentru că oricum sunt prea încurcate ițele ca să pot descrie astfel încât cineva care citește acest mesaj, să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt.
De mult timp nu am mai trecut pe aici.
Sunt foarte ocupată. Am un orar foarte încărcat. Deseori și în weekend sunt ocupată, pentru că merg la laborator să fac analize pentru licență. Dimineață la 7 plec și seara pe la 8 și ceva ajung. Vin acasă doar ca să fac duș și să dorm. Groaznic. N-am avut un program atât de aglomerat niciodată. Dar încerc să mă obișnuiesc. Mai urât e faptul că am răcit rău de tot și zac în pat azi cu ceai și ceva pastile. Ieri cu tot răul și febra am mers la facultate. Aveam cursuri azi până la 2, dar nu m-am mai dus. Trebuie să mă pun pe picioare.
Anul acesta la facultate este foarte interesant. Învăț despre tehnologiile laptelui și a produselor derivate, despre tehnologia cărnii, a berii, controlul calității alimentelor etc., obiecte foarte interesante și destul de grele. Am profesori severi, dar de la care am ce învăța. Mă simt de parcă 3 ani nu am făcut facultate, ci am fost în vacanță. Am realizat acum că eu de fapt fac o facultate și că trebuie să iau lucrurile în serios. Nu e cu nimic diferită meseria mea de cea a medicilor. E aceeași responsabilitate. De mine o să depindă o masă de oameni, oameni care o să mănânce ceea ce o să produc eu. Prin urmare, responsabilitatea e mare și conștientizez că trebuie să-mi asum de pe acum această responsabilitate.
Am câțiva profi pe care îi apreciez și îi admir, dar este unul care e preferatul meu. Pot să spun că sunt onorată să-l am pe acel om o dată pe săptămână în fața mea. E deosebit. Mă face ca la curs să nu mă pot gândi la nimic altceva decât la ceea ce vorbește el și nici nu mă uit la ceas să văd câte minute au mai rămas. Ascult cu atenție orice zice, sunt ca un burete, absorb tot ce spune. Un om extraordinar, din punct de vedere profesional. Dacă crezi că există în lumea asta lucruri care nu contează, el te face să deschizi larg ochii și să vezi importanța și necesitatea existenței lor în viața ta. Are talent la predat. Uneori când predă, îl simți de parcă vorbește din suflet, din proprie experiență, de parcă a trăit-o pe propria piele și l-a afectat. Zici că stă în fața noastră nu doar pentru salariu, ci pentru a ne învăța să reușim în viață. Nu pot să-mi explic motivul pentru care așa îl percep eu pe omul ăsta. Din punct de vedere financiar stă foarte bine, dar cred că viața personală a fost un eșec pentru el. Cu siguranță o să mai scriu despre el, dar sper ca în timp să-l pot citi cât de cât.
Life is beautiful that way
Această melodie caracterizează foarte bine starea mea de spirit.
Mai în fiecare dimineață mă trezesc binedispusă, cu un chef de viață și de râs cum n-am mai avut de multă vreme. Am chef să mă îmbrac frumos, să mă aranjez, să port tocuri (ceva ce nu mi s-a întâmplat până acum). Îmi place să zâmbesc, dimineață la 7, oamenilor în autobuz (chiar dacă par o nebună). Mă simt bine în pielea mea. Nu știu de unde starea asta, dar e minunată.
O singură chestie care mă tulbură...sper să nu mă îndrăgostesc de proful meu (de care am scris mai sus) și nici să dezvolt o obsesie pentru el. Am văzut doar în filme așa ceva, dar mă cam ia cu panică că ii acord prea multă importanță...e doar un prof până la urmă. L-am și visat, nu cum ar fi trebuit. Mi-e frică să nu fac vreo prostie...
Am făcut, weekend-ul acesta, o prăjitură cu gem de piersici și banane. Ce bună e și ce bine merge cu un ceai negru fierbinte. Frumoasă dimineață de luni! Singurul lucru care mă supără e că nu am apă. Nu am cum nici baie să fac și nici măcar pe față să mă spăl.
Mi-a zis sora mea că, acasă la mine, a înflorit liliacul în fața blocului .
Mă învârt în cerc și îmi doresc să fi fost un cerc cu colțuri, dar nu e posibil. Așa că mă învârt ca proasta în continuare.
O pauză de 4 ore în care reușesc să mănânc și să mă odihnesc nițel și o iau de la capăt.
Am tot revenit aici de câteva ori în zilele anterioare, vrând să scriu ceva...dar am o reținere. Probabil mi-e frică să nu fiu judecată de cei care mai trec pragul acestui jurnal. Și nu-mi vine să scriu, chiar dacă ar fi o mare ușurare pentru mine. Știu că nu ar trebui să mă intereseze acest aspect, pentru că e jurnalul meu și scriu ce vreau...dar consider că e mai bine să mă abțin ca să nu fiu condamnată.
Asta nu înseamnă că nu sunt sinceră în ceea ce scriu aici. E doar un aspect al vieții mele personale pe care n-o să-l dezvălui. Oare de ce mă îndreptățesc atât când nici măcar nimeni n-a zis nimic?! O fi sentimentul de vinovăție și conștientizarea acestuia.
Un lucru este foarte clar: sunt cu moralul la pământ și nu am cui mă plânge și nu mă poate nimeni ajuta. Și nu are legătură cu ce am scris mai sus.
fiatlux, mulțumesc pentru îmbrățișarea călduroasă.
Și mi-am propus ieri ca începând cu ziua de azi să nu comentez despre nimeni. Nu mai comentez nimic despre persoanele pe care am pata pusă din diverse motive. Prea multă importanță le dau. Nu mă interesează ce zice unul, ce face altul, cum se îmbracă aia sau cât de proastă e cealaltă. Un obicei urât pe care nu-l aveam, dar nu pot să-mi dau seama când mi s-a format și care au fost motivele. Prin urmare, trebuie să mă dezvăț a bârfi. Bârfesc doar cu D. (colegă care mă înțeleg bine) și alte câteva persoane, dar nu ar trebui deloc să o fac. Știu că e foarte urât ceea ce am făcut până azi și de acum o să mă controlez și o să schimb foaia. Eu am obligația de a-mi vedea de curu meu.
Sunt persoane pe care pur și simplu nu le suport, nu le înghit...fără un motiv anume. Pe unele nu le suport pentru că la un moment dat mi-au provocat o suferință și, deși cred că am iertat (ceea ce nu cred că am făcut și mai am de lucrat în sensul ăsta), nu am uitat. Mă refer aici la cazul cu A.R. și D.G.. A.R. a fost cea mai bună prietenă a mea, iar D.G. este un fost iubit, care acum sunt împreună și se iubesc de 2 ani. De D.G. m-am despărțit eu, eu i-am dat papucii și nu-mi pare rău. A nu se înțelege faptul că încă îl mai iubesc (pentru că nu l-am iubit vreodată) sau că sunt geloasă sau că o invidiez pe A.R.. Cel mai mult în toată situația asta, eu am fost supărată pe A.R., pentru că atunci când ei abia se cuplaseră (adică după o lună de despărțirea mea cu D.G.) eu eram într-o situație emoțională critică (nu din cauza lui, ci a unor probleme de familie) și mizam mult pe sprijinul prietenei mele A.R., care mă mințea de înghețau apele (ca să nu aflu cumva că ea e cu D.G.)...și mie nu-mi place când sunt ținută de proastă. În fine, ideea este alta. Oricum, a trecut deja ceva timp de atunci și ei sunt împreună și chiar mă bucur pentru ei, pentru că se potrivesc foarte bine, dar A.R. m-a rănit atât de tare încât nu am ochi s-o văd până în ziua de azi și de fiecare dată pot găsi un motiv ca să mă iau de ea. Ea, fata asta, e deja pe treaba ei. Noi nu vorbim decât ne salutăm sau dacă e ceva legat de facultate, atât...dar eu tot îs cu pitici pe creier. E problema la mine. A făcut ce a făcut, nu a fost frumos...dar s-o las în mama mă-sii, ducă-se învârtindu-se, n-am eu oare altceva mai important de făcut?! M-am simțit trădată și cred că de asta n-o suport nici până în ziua de azi. Mă gândesc așa uneori...oare când o fi întâlnirea aia de 10 sau 20, 30 de ani de la absolvire, oare tot n-am să am ochi s-o văd?! Până atunci trebuie să lucrez cu mine.
Stiu cum e sa fii tradat de cel mai bun pieten, de persoana pe care o consideri ca un frate/sora. Cea mai buna solutie e iertarea, altfel nu poti trece peste faza. Iertare, intelegere, compasiune...astea. Cam asta e teoria, dar modul in care se aplica e specific fiecaruia. Pe mine m-a ajutat in cazurile respective sa incerc a descoperi in mod obiectiv motivele celuilalt, oricat de stupide ar parea. In viziunea acelui om, ele au fost perfect intemeiate, a facut si el/ea cum s-a priceput mai bine. Zicea el Iisus bine: "iarta-i, doamne, ca nu stiu ce fac."
Ca asa si e: nu stim cat de multa durere provocam uneori altora si nici in ce fel actiunile noastre ii ranesc. Noi credem ca procedam corect, ajungand chiar sa mintim si sa manipulam pentru un scop pe care il condiseram nobil...
Rezumand, lucrurile se rezolva plecand de la intelegere, continuand cu iertarea si apoi apare inevitabil si compasiunea.
O zi amețită tare.
Am făcut o vizită unei prietene.
Mâine de la 8 la 8 ore, deci imediat bag somn. Nu înainte de a asculta această minunată melodie :
Sarang Hae Yo! (Te iubesc!)
Sunt, oficial, cetățean român . În sfârșit... Am jurat credință patriei și am cântat imnul.
Sunt decisă să-mi urmez visul. Ar fi prea trist să-mi pară rău că nici măcar n-am încercat să-mi îndeplinesc visul. Când zic ”visul”, mă refer la viața profesională și eu vreau să rămân în învățământ...fie în cel universitar, fie în cel preuniversitar. Asta e ceea ce vreau să fac. Nu am de ce să renunț. Orice e posibil. Vreau să cunosc împlinirea din punctul ăsta de vedere. Eu mă văd făcând asta. Când făceam modulul pedagogic, în anul I, domnul profesor mi-a zis că ar fi păcat să nu ajung să predau pentru că am stofă și cumva, m-a făcut să merg mai departe. După multe alte evenimente în următorii ani, am zis că nu contează ce fac, important e să fac bani. Dar recent, o prietenă îmi povestea de planurile ei și m-am gândit că nu trebuie să renunț. O viață am și dacă nu fac ceea ce îmi place, atunci ce rost mai are?! E important să știu ce vreau, pentru că în câteva luni termin.
Sunt foarte ocupată, foarte obosită, iar astea 3 zile de weekend o să lucrez intens la un proiect. Sper să iasă bine.
Deși mă doare capul acum, vreau să citesc ceva la tehnologia cărnii. Îmi place atât de mult obiectul ăsta. Este preferatul meu. Mi-aș fi dorit să am licența la disciplina respectivă, dar ar fi apărut mai multe probleme: aș fi avut nevoie de un loc de practică la o unitate de procesare a cărnii (și nu aveam unde să merg) și cadrele didactice de la disciplină sunt de-a dreptul urâcioase, sictirite și flegmatice (mi-aș fi dorit să fie niște persoane severe, dar care să-mi împărtășească din vastele lor cunoștințe ce i-a făcut doctori și profesori universitari, dar când n-ai cu cine, n-ai cu cine). Astfel încât, eu rămân la prunele mele deshidratate (despre asta este licența mea) și îmi fac practica în laboratorul din universitate, alături de niște oameni simpatici. Păcat, ar fi fost frumos să-mi placă și să mă intereseze ceea ce cercetez și studiez pentru licență, dar asta este...
Edit: Am postat de două ori mesajul.
O cale destul de directa pentru a ramane in invatamantul universitar ar fi sa devii doctorand si sa te tii de treaba. Dureaza 3 ani.
M-am întâlnit cu Cs. A fost o întâlnire scurtă, cât un ceai . Și parcă ce-am avea să ne spunem?! Vroiam să-i vorbesc în legătură cu împăcatul, dar cum n-a adus vorba despre așa ceva și nici n-a făcut vreun gest necugetat, l-am lăsat în pace. Oricum, ideea e că nu mai vreau să mă văd cu el și nici să vorbesc și nici să am vreo legătură cu el. Omul ăsta mă umilește, ori de câte ori are ocazia. Întotdeauna el trebuie să iasă cu un cap mai sus decât mine, probabil din cauză că se simte inferior mie. De ce aș avea nevoie de cineva ca el alături de mine?! Despre ce relație sau iubire poate fi vorba?! Tot timpul este preocupat doar de persoana lui, niciodată nu s-a gândit la mine, așa că nu mai vreau să știu nimic despre el, nu mă interesează. L-am cam lăsat cu botul umflat din cauza unor replici pe care i le-am dat în timpul discuției noastre, așa-i trebuie dacă nu știe să se poarte.
***
Ieri m-am plimbat cu un coleg, cam vreo 5 ore. Am făcut poze și m-am bucurat ca un copil de zăpadă. Așa de fericită eram că ningea și era așa de frumos că nici n-am simțit frigul sau faptul că deja aveam picioarele ude. A fost foarte frumos! Pentru prima dată în viață simt că îmi place iarna, poate mai mult decât vara și pentru prima oară în viață îmi place să umblu gros îmbrăcată, să port căciulă, să țin în mână zăpadă și să prind fulgii cu gura. Superb!
***
Flower
Nu mă satur de melodia asta.
Fac proiect pentru management. Învăț pentru examenul de ecotoxicologie. Cam așa activități am . Mă pregătesc pentru vacanță. Oh, abia aștept...deși la cât am de învățat în vacanța asta, mai că nu mai vreau vacanță.
Mâine la 16:00 am seminar la economie (recuperăm pentru luni, că nah, au fost alegeri). Mama mă-sii de treabă.
Am dat proiectul. Am luat 10 cu felicitări la ecotoxicologie. Am terminat cu toate și acum sunt acasă acasă, în Moldova adică.
Azi am în plan să-mi fac unghiile și să mă pensez, iar mai după-amiază mă întâlnesc cu o prietenă.
:
My girl
La mulți ani, Han!
Un An Nou frumos și mai bun, sau la fel de bun ca cel care aproape a trecut, vă doresc: leirn, Feli, Dăscă, Vera, kikki, exergy, Erwin, Cla, Floare și toți care treceți pragul hanului. La mulți ani și numai bine în anul care vine.
La multi ani si tie! >:D<
Un An Nou plin de revelatii sa ai!
Mulțumesc, leirn ! Ar fi frumos ca în 2013 să am parte de atâtea revelații de câte am avut în 2012.
Nu am planuri pentru 2013 (pentru prima dată nu-mi fac planuri pentru anul nou). O să trăiesc noul an cum cred că e mai bine și corect, hotărându-mă pe moment și fără a face planul ca țiganul. Un lucru e clar că, în anul care a venit deja ca și în cel care a trecut, tind spre dezvoltarea mea spirituală. Pacea mea interioară este obiectivul meu în acest an, restul lucrurilor care nu-mi oferă decât satisfacție temporară și amăgitoare le clarific la momentul potrivit, fără a face din ele scopul vieții mele.
C'est tout .
La mulți ani, andra_v și să ai un an după bunul tău plac .
Învăț pentru două examene odată și am un talmeș-balmeș în cap. Deși materiile au legătură una cu cealaltă, nu-mi pot permite să încurc una cu alta . Mai stresantă sesiune ca asta n-am avut și nici măcar n-a început încă (sesiunea). Luni am primul examen și după 2 zile am altul. Dacă trec cu bine de primele două, atunci pot să mă mai relaxez puțin restul sesiunii, iar restanțe nu am voie să am acum, nu în ultimul an.
Am în cap niște idei năstrușnice, dar înainte de toate trebuie să mă sfătuiesc cu cineva care are habar...și știu și cu cine, dar să treacă sesiunea și după asta mă ocup și de treaba asta.
Mult succes! Daca poti, invata si pentru mine!
Lasa ca trecem cu bine sesiunea asta.
Am descoperit-o pe Yael Naim.
Go to the river
Beau ceai.
Cine se teme de ceea ce nu poate fi evitat, acela e imposibil să trăiască liniștit.
Mare adevăr .
Toi et Moi
M-am săturat să învăț! Vreau afară!
Mâine după examen, indiferent de-l iau sau nu, o să stau toată ziua în oraș și vineri îmi propun să nu învăț deloc .
Am luat 7! Sunt foarte fericită că am trecut și de examenul acesta. De notă sunt mulțumită, dar cât ghinion am putut avea să-mi pice un subiect pe care nici nu l-am citit și nici nu știam că există, pentru că mie îmi lipsea o foaie din curs și eu nu am sesizat și fix de pe foaia aia să-mi pice. Doamne...și apoi, a fost ceva ce nu am învățat pentru că era prea urât și am avut un subiect și de acolo. În final, am știut un subiect ca lumea și pe celelalte două le-am îmbârligat eu, mi-a mai pus întrebări și proful. Și-a dat seama că totuși am învățat, pentru că după mine, la cum i-am prezentat subiectele, 7 nu meritam. Așa că, domn profesor, mulțăm fain. Acum că știu cum e proful, în semestrul II o să încerc să mă prezint la examen mai bine decât ca acum.
Am fost la un vin fiert după examen cu C.C. (un coleg). Am ajuns mai devreme acasă și lenevesc, pentru că merit .
Am stat azi în pat până la 1. După care am mers la cumpărături. Am făcut (în sfârșit) curățenie. Am făcut o ciorbă de perișoare și salată de icre de crap. Seara am stat la un ceai verde cu colega de apartament.
Asta a fost ziua mea .
Am niște nemulțumiri, dar detaliez mâine...acum n-am chef .
La multi ani!
Săptămâna bună se cunoaște de luni .
Am avut azi un examen. A fost cam ciudățel examenul. Am luat 10. După ce m-a ascultat proful și mi-a pus nota în carnet, mi-a zis să-l aștept până termină cu examenul. Mi-am făcut zeci de mii de gânduri...și recunosc, nu din cele mai bune. După examen, proful m-a chemat la el în birou și mi-a zis că ar putea să-mi ofere un loc de muncă prin intermediul unui prieten de-al lui (în domeniul agricol, bineînțeles). Mi-a zis că am toate atuurile pentru acel job, deși poate nu e ceea ce-mi doresc eu...dar ar fi un început. I-am zis că sunt interesată, dar în același timp sunt și ultimul an și aș vrea să mă țin și de facultate. El mi-a zis că o să încerce să negocieze cu prietenul lui, astfel încât să se muleze programul de muncă după orarul meu până termin cu licența. I-am lăsat numărul de telefon, a rămas să mă contacteze. E acel prof despre care am mai povestit...proful special, pe care îl admir nespus de mult din punct de vedere profesional.
Felicitari! Domeniul agricol este de viitor in Romania.
Ai primit o sansa rara - sper sa o fructifici. Pe proful special tine-l aproape. si el te apreciaza. Asa incepe o prietenie. Iar in viata o prietenie cu un om in varsta pe care il admiri e ceva rar.
Am trecut de sesiune cu bine. Îmi iese o medie de puțin peste 9, deci sunt mulțumită.
Am fost în vacanță. A fost superb, mai puțin ziua de ieri...
Nici nu știu cum să încep...îmi răsar lacrimi în ochi și plâng ca proasta...
Cum să zic ca să fiu înțeleasă...cred că mai degrabă am nevoie de ajutor...Am nevoie de un psiholog, dar nefericire acum nu-mi permit și nici nu știu dacă ca student pot beneficia de consiliere gratuită.
N-a fost viol, Doamne ferește...dar ar fi putut fi. Doar gândul la acele ore infernale, mă face să mi se înfunde urechile, să simt o frică enormă, să urăsc bărbații, să-mi fie frică de ei, să evit să comunic, să am dureri de cap, să nu pot mă pot odihni, să nu am poftă de mâncare și să-mi fie greață continuu și frig tot timpul...tremură carnea pe mine când îmi aduc aminte, mă umplu de nervi că nu am știut să reacționez și m-am blocat, neputând reacționa și riposta în fața acelui bărbat căruia i-aș fi putut fi fiică. Deși fizic, nu a reușit să-mi facă aproape nimic, ideea că eram singură și nu știam ce să fac și îmi era panicată - psihic m-a terminat. Nu știu unde să caut ajutorul. Deși sper că în timp o să-mi treacă, azi când am mers spre facultate simțeam că m-a afectat, pentru că mi-e frică și acum mi-e frică și nu pot să dorm. Îmi revin acele imagini în minte și parcă îi aud vocea.
....
Mă simt acum ca atunci când pleci de acasă pentru mult timp, iar când revii găsești doar pânze de păianjeni și mult praf. Ăsta e cuibușorul meu orice-ar fi. Știam că o să revin într-o zi, într-o zi în care voi fi pregătită să șterg praful, să spăl geamurile și să mă simt confortabil din nou, aici la Han.
Acum că a trecut cursul festiv și banchetul, m-am apucat de licență. De dimineață am fost la asistentul cu care am făcut partea practică pentru licență, pentru ca să-mi dea ambalajele de la probe și o teză de doctorat care îmi va fi de folos. Până pe 31 mai trebuie să depun licența la secretariat. Habar n-am ce-o să fac că nu e nici pe aproape terminată. Nu știu, oi vedea eu. După ce scap de lucrare, trebuie să mă apuc de învățat pentru examenul scris. Of, abia aștept să scăp de stresul ăsta.
Am făcut shaorma cu țelină și morcov. Nu-mi imaginez ce gust are. O aștept pe colega mea de apartament să vină de la muncă să mâncăm împreună. Sper să nu mi-o dea de cap .
Am tot reflectat la faza de ieri și am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi dacă i-aș zice prietenei mele D. că m-am scăpat cu vorba...problema e că nu am curaj. Ea mi-a împărtășit un lucru și la mine trebuia să rămână, chiar dacă nu e legat de ea. O să mai aștept să văd cum mai evoluează lucrurile.
Sunt obosită. Două zile am stat continuu cu ochii în laptop ca să fac licența...și da, mi-a mai rămas să fac cuprinsul și bibliografia . Mâine merg la prof să vadă ce-am făcut. Sunt sigură că o să mă pună să mai corectez câte ceva, dar măcar să corectezi ce e făcut deja e mai ușor. Vineri e ultima zi în care pot să o predau la secretariat, oricum, bănuiesc că termenul o să se mai lungească măcar o săptămână. Ideea e că, cu cât mai repede scăp de ea, cu atât am mai mult timp la dispoziție să învăț pentru examenul scris. Probabil o să zică proful să corectez câte ceva, dar lunea cealaltă cel târziu o am dusă la secretariat.
Mi-e foame, dar cred că o să renunț la a mânca așa târziu.
Doar eu și înghețata .
M-am tuns, mi-am cumparat o rochiță lungă. E prost de tot cusută și foarte ieftină, dar îmi place modelul și imprimeul.
Lucrez la licență în continuare. Vreau să o văd mai repede copertată că m-am săturat de ea. Vreau copertă albă.
Am făcut-o cu copertă albă și este deja depusă la secretariat de vineri! Am scăpat de un stres, dar vine altul.
Deși ar trebui acum să învăț de să sfârâi, eu mă confrunt cu niște problemuțe pe care dacă nu le rezolv, o să devină probleme...mari probleme. Pierd foarte mult timp: la calculator, în pat. Sunt zile în care nu fac nimic, nu am chef de nimic, nu ies din casă câte trei zile, nu mănânc, las vasele murdare de pe o zi pe alta, nu mă îngrijesc și lista poate continua. Trebuie să fac față acestei situații stresante. Nu mă pot lăsa pradă gândurilor negre, precum că o să fiu șomeră, că ce-o să fac, din ce-o să trăiesc. Mă îngrozește faptul că aș putea ajunge o vânzătoare la aprozar sau casieriță în Kaufland. Nu, nu vreau depresie. Trebuie să-mi ocup mintea cu ceva și mulțumesc lui Dumnezeu că am cu ce, doar că n-o fac.
E adevărat că petrec ore întregi în fața calculatorului, dar sunt zile în care vorbesc câteva minute la telefon și skype, se poate numi asta comunicare?! Mi-ar plăcea mai mult să stau la un ceai cu o prietenă și să vorbesc și eu, nu doar să ascult problemele altora.
Așa că, de mâine, începem un nou mod de viață. Somnu-i somn, mâncarea-i mâncare, învățatul e învățat și,să nu uit că mai am lucruri de rezolvat și că dacă nu le rezolv acum, s-ar putea să-mi fie greu să-mi întemeiez o familie sau, pur și simplu, să mă simt goală pe dinăuntru.
Snow in Japan
Cum să nu-ți placă...
Prima dată când am mâncat avocado nu mi-a plăcut, dar acum vreo lună văzusem pe internet o poză cu o salată de avocado și castraveți și mi-a plăcut atât de mult cum arăta încât mi-am cumpărat și am făcut salata. A fost destul de bună. Săptămâna asta am mai luat un avocado, care a stat vreo 2 zile în frigider. Azi am făcut o salată din el cu telemea de oaie și ceapă verde...deci, a fost atât de gustoasă, mamăăă! Cred că o să-mi cumpăr în fiecare săptămână câte un avocado și o să încerc să fac din el ceva nou pentru mine.
Ai "criza absolvirii facultatii", toti am trecut prin ea, indiferent de domeniul in care ne-am pregatit. Si asta va trece.
Toate la timpul lor si toate cu un rost. Ai incredere.
”One of the simplest ways to stay happy: just let go of the things that makes you sad.”
Oare acesta să fie răspunsul?!
Exact acesta. Si ar mai fi unul...traieste-l pe azi, nu plange pentru ieri si nu te ingrijora pentru maine.
In alta ordine de idei, ce mare ai crescut, fata draga!!! Cum, deja licentiata? Oau! Cand au trecut anii?
Te felicit, sa fii fericita si...o sa gasesti si de lucru, nu te teme. Un pont pentru master...Poate gresesc, dar stiam ca esti la o facultate cu profil de chimie alimentara. Am citit recent ca de viitor ar fi masterele axate pe...nutritie.
Orice gand ai avea, fii convinsa ca vei avea succes! Imbratisari!
Foarte gustoase chifteluțele din năut și arată cam așa:
Le-am mâncat cu cartofi fierți, asezonați cu pătrunjel și ulei de măsline și un sos de roșii (proaspăt făcut) cu usturoi. O mâncare ușoară și gustoasă. O să mai fac cu siguranță.
Vai, ce somn mi-e!
O să mănânc acușica, fac un dușuleț și mă bag în pat...mai citesc și pe la 11 (cel târziu) dau stingerea.
M-am apucat de învățat pentru examenul de licență scris. Învăț forțat, pentru că sunt pe ultima sută metri și nu pot ceda acum.
Cafea.
Paris
Am scăpat și de licență. A fost mai bine decât mă așteptam. Rămâne de văzut ce fac mai departe. Acum sunt acasa, mă desfăt de o ultimă vacanță. Spre sfârșitul lui iulie o să merg în Iași pentru înscrierea la masterat, după care mă întorc acasă și o să stau până în septembrie. Revenirea mea în Iași presupune câteva schimbări în viața mea, una dintre ele ar fi obținerea unui loc de muncă. Mă gândesc cu groază la viitor, dar mă bucur că mă simt liberă acum.
Am avut parte de o situație deloc plăcută în una din zilele trecute. O să-mi fie învățătură de minte. Întotdeauna am crezut că persoanele mai în vârstă sunt mai înțelepte datorită experiențelor pe care le-au trăit de-a lungul anilor, dar se pare că nu este chiar așa. Am putut întâlni cea mai superficială persoană de 45 (cred, nu știu cu exactitate) de ani, deși are cunoștințe de psihologie și psihoterapie.
Am făcut cumpărături de dimineață. Acum mă apuc de treabă prin casă.
Frumoasă voce:
Insooni
Ploua de dimineață și piticul n-a mers la grădiniță, ci a rămas cu mine acasă. Am făcut o supă cu mazăre și o prăjitură cu zmeură. Acum doarme, iar eu mă dau cu barca pe net. Cred că o să fie foarte fericit când o să se trezească și o să vadă că prăjitura e numai bună de mâncat .
Mi s-a infectat limba și mă doare și e atât de deranjant. Nu știu care e cauza. O să-mi fac o soluție cu bicarbonat de sodiu și sare și o să-mi clătesc gura. Poate o să treacă.
Îmi trece infecția. Mă tratez cum am scris mai sus și chiar ajută.
Lucrez cu mine și îmi schimb ușor, ușor modul de viață. Am tot amânat să iau această decizie importantă, dar iată că a sosit momentul. Acum trebuie doar să am curaj, răbdare și încredere în Dumnezeu. Nu-mi este ușor să mă schimb, dar știu că fac totul pentru binele meu și știu că este o decizie corectă. Sunt conștientă că o să mă confrunt cu multe obstacole...în principal cu oamenii, care nu știu cât de ușor o să accepte și o să le convină faptul că încep să devin eu, cea adevărată, cea care sunt de fapt. Dar nu trebuie să mă gândesc la ce-o să zică și creadă lumea. Din aceleași motive nu zic exact despre ce e vorba, poate în momentul în care o să fiu pregătită voi dezvălui în acest jurnal la ce mă refer. Momentan, încerc să-mi găsesc echilibrul emoțional și spiritual, atât.
Unul dintre ocupațiile mele zilnice, care mă relaxează și le fac cu plăcere în această vacanță, este gătitul, alături de citit și croșetat. E extraordinar să ai timp să faci exact ceea ce-ți place, ceea ce vrei să faci și nimic să nu-ți fie impus.
evident m-ai facut curioasa cu schimbarea despre care vorbesti ? da-mi un indiciu , te rog !
Nu stiu...acum cateva zile, intr-un mediu de calitate, am intalnit o doamna psiholog..Am avut discutii ample despre niste chestiuni care ma framantau si pentru care cautam confirmari....mi-a povestit un caz din care am priceput ca e o persoana foarte deschisa si ca acorda frecvent asistenta gratuita...Exclusiv gratuita...
Mi-am amintit de lucruri pe care tu le-ai povestit aici si am intrebat daca te-ar putea primi...Fara nicio obligatie. Raspunsul a fost afirmativ.
Eu te-am prezentat ca pe o studenta aflat in ultima etapa de studii..Inteleg ca asta nu mai e actual, dar cred ca e lipsit de importanta.
Te poate primi oricand...asa ca daca decizi sa fructifici oferta, cauta-ma pe PM ca sa iti dau numarul de telefon
sa ai o toamna frumoasa....
Nu știu de ce am venit in seara asta aici...?! De dor?! Hmmm, poate...
Bine-ai revenit!
Unde ma aflu?
Nici eu nu stiu.
Bine ai revenit!
Spune ce doare, de ce doare...ar putea fi un inceput de terapie, ai descarca sacii aceia grei de pe umerii tai!
Mai lasa din greutati ...Lasa-le si pune-le in fata divinitatii, universului sau Lui Dumnezeu!
Te !
Am venit sa sterg praful de pe jurnalul meu.
Ma simt bine din toate punctele de vedere. Azi, dupa mult timp, am putut sa vad (inca o data) cat de frumos este Iasul, sa observ lumea si sa-mi aduc aminte cat de buna e cafeaua.
Aveam nevoie de o pauza, de refacere, de inviorare, sa fiu recunoscatoare pentru tot ce am si sa ma bucur de viata.
Multumesc!
Setea de autocunoastere
Haosul spiritual
Satisfactia lucrului bine facut
Dorinta de imbunatatire continua
Dezvoltarea profesionala
Ma declar multumita de locul unde ma aflu in prezent, pentru ceea ce sunt.
Mai am de lucrat la anumite aspecte ale vietii mele, dar cat traim, invatam...nu?! Nu trebuie sa fac presiuni asupra mea, dar nici sa uit sau sa aman ceea ce am de facut.
Sunt dezamagita.
Nu mai exista omenie.
Multi se gandesc cum i-ar fura pe cei de langa ei, asteapta sa fie platiti bine fara sa munceasca.
Oare au uitat oamenii cum e sa fii om cinstit?! Si oare chiar singura solutie de supravietuire este inselaciunea?!
3 saptamani de concediu, 4 zile de munca si iarasi sunt epuizata...
Uneori mi se pare ca prea ies in evidenta si ca gura asta ar mai trebui sa taca, altfel voi ajunge sa fiu de fiecare data tipa conflictuala si nesuferita. Toti vor ccolositi. Nu am sa inteleg niciodata asta.
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)