Impersonalele gen: s-a spart, personificarile si multe alte procedee de deculpabilizare sunt incastrate in subconstientul nostru lingvistic. Le folosim la greu, uneori fara se ne dam seama pentru a iesi din corzi, pentru a ne justifica si a ne explicita. Oare care ar fi trecerea la Omul de Actiune?
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
Defineste omul TAU de actiune!
QUOTE (mariusc2 @ 23 Nov 2005, 12:35 PM) |
Defineste omul TAU de actiune! |
Tu ai intrebat
QUOTE |
Oare care ar fi trecerea la Omul de Actiune? |
Cred ca se refera la asumarea responsabilitatii...
Dar nu este vorba de o personificare care sa ne scoata din corzi, ci mai degraba o constructie care sa dea o imagine mai clara asupra actiunii. Personificarea nu este creata ca sa ma scoata in afara actiunii, ci ca sa imi permita sa fac o alta actiune in acelasi timp.
Sa luam exemplul cu "s-a spart". As putea spune ca "am spart-o" sau "l-am spart". Dar asta ar da o directie implicita intentiei si actiunii mele, directie care nu exista. Faptul ca eu am facut ceva care a condus la spargere inseamna ca eu l-am spart/am spart-o. Dar indirect. Vointa si actiunea mea era indreptata catre altceva. Nu vad atunci de ce as "trece la Omul de Actiune" cand sunt deja .
Nu, eu nu am nici o vina. Vinovat e numai se-ul meu, fratele meu oricum altcineva dar eu insami niciodata.
alfa, exact asta e pricipiul dublei personalitati
Si unii pretind ca nu exista asa ceva...
Mi-am creat un `alter-ego` pe care sa-l incarc cu intreaga responsabilitate, care sa poarte vina si totul porneste de la o personalitate scindata, disociata` urmare a unor traume suferite cine stie cand si ascunse in inconstient. `
QUOTE (Ovidiu Bufnila @ 23 Nov 2005, 08:57 AM) |
Impersonalele gen: s-a spart, personificarile si multe alte procedee de deculpabilizare sunt incastrate in subconstientul nostru lingvistic. Le folosim la greu, uneori fara se ne dam seama pentru a iesi din corzi, pentru a ne justifica si a ne explicita. Oare care ar fi trecerea la Omul de Actiune? Ovidiu Bufnila consilier de imagine |
Ma intreb daca nu am putea sa definim Omul de Actiune fara sa ne referim la constructiile impersonale ale limbajului...
Nu de alta, dar am citit ce a spus Calfa in alt http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=6272&view=findpost&p=374097:
QUOTE (calfa @ 29 Oct 2005, 12:58 PM) |
Omul de actiune ar putea fi omul care lanseaza si gestioneaza actiuni, care foloseste programe autoexecutabile, creeaza programe autoexecutabile, instaleaza programe autoexecutabile. Sau ne e asa ? |
QUOTE (SORIN @ 23 Nov 2005, 09:57 PM) | ||
Adica la ce te referi?? Oricum sper ca nu doare Sorin. |
Om de actiune:Mitica Dragomir
Face si nu tace.
QUOTE (alfa @ 2 Dec 2005, 03:03 AM) |
Om de actiune:Mitica Dragomir Face si nu tace. |
Ovidiu
QUOTE |
Alfa, ai calitati de lider? Ai curajul de a deveni LIDER? sa te vad, tigrule. |
QUOTE (exergy33 @ 2 Dec 2005, 11:22 AM) | ||
Ovidiu
De ce nu "tigresse" ? |
Psiholoaga ma invatza sa fiu propriul meu LIDER in lupta cu anxietatea. Bineinteles ca daca as reusi o astfel de lupta nu inseamna ca as putea reusi pe toate planurile, insa o lupta o duc sigur si singura cu mine, cu ceea ce sunt si cu ceea ce vreau sa fiu. Nu cred ca e de ajuns sa fii propriul tau lider pentru a putea sa fii un lider si in ochii celorlalti.
Anxietatea, dupa cum unii stiu, este o stare care actioneaza impotriva dorintelor tale, desi e mult spus. Iar la mine se agrava pe zi ce trecea pentru ca eu nu o vroiam in mine si nu vroiam sa mi se faca rau din cauza atacurilor de panica. Drept pentru care, am invatzat sa lupt cu ea spunandu-i, la modul cel mai serios, ca vreau sa am un atac de panica, ca vreau sa mi se faca rau, si mai rau, din ce in ce mai rau, ca o accept pentru ca sunt puternica, iar modul in care ea reactiona la aceste impulsuri era de a se ascunde de mine, de a ma lasa in pace, de a nu-mi face pe plac. Atata timp cat mie mi-era frica de ea si nu o vroiam prezenta, ea se hranea cu frica mea pentru scoala, pentru oameni, pentru aglomeratie, pentru mijloace de transport, pentru profesori si chiar pentru ea. Pentru ca ajunsesem sa mi am atacuri de panica de frica sa nu am atacuri de panica
Poate am luat-o un pic pe aratura, dar pentru ca eu acum sunt propriul meu lider, nu inseamna ca as putea fi un lider in randul oamenilor. Sau poate as putea, dar n-am fost inca pusa in situatia asta
QUOTE (Kitty @ 2 Dec 2005, 03:28 PM) |
Psiholoaga ma invatza sa fiu propriul meu LIDER in lupta cu anxietatea. Bineinteles ca daca as reusi o astfel de lupta nu inseamna ca as putea reusi pe toate planurile, insa o lupta o duc sigur si singura cu mine, cu ceea ce sunt si cu ceea ce vreau sa fiu. Nu cred ca e de ajuns sa fii propriul tau lider pentru a putea sa fii un lider si in ochii celorlalti. Anxietatea, dupa cum unii stiu, este o stare care actioneaza impotriva dorintelor tale, desi e mult spus. Iar la mine se agrava pe zi ce trecea pentru ca eu nu o vroiam in mine si nu vroiam sa mi se faca rau din cauza atacurilor de panica. Drept pentru care, am invatzat sa lupt cu ea spunandu-i, la modul cel mai serios, ca vreau sa am un atac de panica, ca vreau sa mi se faca rau, si mai rau, din ce in ce mai rau, ca o accept pentru ca sunt puternica, iar modul in care ea reactiona la aceste impulsuri era de a se ascunde de mine, de a ma lasa in pace, de a nu-mi face pe plac. Atata timp cat mie mi-era frica de ea si nu o vroiam prezenta, ea se hranea cu frica mea pentru scoala, pentru oameni, pentru aglomeratie, pentru mijloace de transport, pentru profesori si chiar pentru ea. Pentru ca ajunsesem sa mi am atacuri de panica de frica sa nu am atacuri de panica Poate am luat-o un pic pe aratura, dar pentru ca eu acum sunt propriul meu lider, nu inseamna ca as putea fi un lider in randul oamenilor. Sau poate as putea, dar n-am fost inca pusa in situatia asta |
Uneori eu sunt de vina si recunosc, desi nu vreau, alteori sunt de vina, dar prefer sa pasez responsabilitatea accidentului altcuiva, iar din cand in cand nu sunt de vina, dar sunt inculpata
Imi place sa cred ca sunt un om de actiune si imi place sa cred ca sunt propriul meu lider si ca as putea sa fiu si liderul altora, daca mi s-ar da ocazia...
Ba da, da' nu ma intreba care, ca afla unii si p-ormo o speculeaza.
C-asa e unii...
Cum sa scapam de impersonalul din noi? Nu suntem pregatiti s-o facem. Ne insoteste peste tot este lasitatea noastra si dependenta de functionare, de mecanica:
1. Fatalismul: asa a fost sa fie, totul e destin , eu nu pot face nimic. Nu exista libertate ci doar necesitate.
2. Majoritatea: altii decid pentru mine. Nu ma pot opune, aleg sa ma supun pentru a ma adapta.
3. Conjunctura nefavorabila: in acele conditii nu am avut ce face, era imposibil sa procedez altfel, am avut ghinion.
4. Autoiluzionarea: tot raul a fost spre bine.
Suntem pierduti mereu intr-un se care ne copleseste, ne-a patruns adanc si am uitat chiar si uitarea lui acolo.
Ovidiu Bufnila
QUOTE |
NU E LIDER! Arhipelagul Imaginii e deschis LIDERILOR. Alfa, ai calitati de lider? Ai curajul de a deveni LIDER? sa te vad, tigrule. Sa te vad cum te descurci. Din ce vad eu pana acum, mai e de lucru. Hei, construieste-ti altfel Insurgenta. Astept tigrule. |
QUOTE (mariusc2 @ 23 Nov 2005, 01:35 PM) |
Defineste omul TAU de actiune! |
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)