Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: gand pe 24 Jul 2003, 12:49 PM

Da suspiciunea frau imaginatiei? ea este cea care ne face sa fim mereu en garde?
Ce credeti?

Trimis de: atta pe 24 Jul 2003, 02:12 PM

Cred ca este o intrebare mult prea generala pentru a'i raspunde altfel decat in particular.
Exista oameni suspiciosi si oameni creduli. Intamplarea face ca eu sunt si una si alta . Cred ca depinde de cat de indepartata este ultima oara cand m'am ars si mai depinde si de felul de oameni cu care interactionezi.

Cum se poate naste suspiciunea? Din experienta de viata ce conduce la o buna cunoastere a oamenilor... si mai ales la o recunoastere a lor (indeletnicire pe care eu nu am deprins'o) sau frica de oameni (p'asta am cam deprins'o... recunosc, mi'e cam frica de oameni necunoscuti... daca ar fi fost si Scufita Rosie ca mine... ) si aici cred ca apare imaginatia de care vorbeai tu..

Si da, suspiciunea ne pune in garda... asta mi se pare destul de evident... Intrebarea ar fi ce ne face sa fim suspiciosi.

Sper ca n'am raspuns (prea) pe langa subiect...

Trimis de: gand pe 25 Jul 2003, 09:19 AM

Probabil nesinceritatea celorlalti ne face sa fim suspiciosi sau experientele neplacute pe care le-am avut..sau e doar un zid de protectie..

Trimis de: Sagitarius pe 28 Sep 2003, 12:24 PM

In mod sigur nesinceritatea...apoi experientele neplacute pe care le-ai avut in trecut iti creeaza o suspiciune.Eu daca o persoana e deschisa cu mine...nu mai sunt suspicios!

Trimis de: katia pe 28 Sep 2003, 02:42 PM

Daca cineva incearca sa ma linguseasca, automat intru la idei cum ca ceva nu e in ordine.. ca incearca sa mi se ascunda ceva Cand sunt intre oameni pe care nu-i cunosc, in situatii neobisnuite sau noi, adrenalina determina o atentie mai mare la actiunile celor din jur.

Trimis de: andreea159 pe 1 Oct 2003, 03:15 PM

Eu nu sunt suspicioasa din fire, dar cand ma simt cu musca pe caciula, imi imaginez tot soiul de scenarii demente, avand senzatia ca ceilati stiu exact cat stiu si eu. De-abia dupa ce scap cu fata curata, realizez ca am uat-o complet razna! Asa ca, da, suspiciunea e un mare motor pentru imaginatie, cel putin la mine.

Trimis de: Figaro pe 1 Oct 2003, 03:17 PM

Cat timp suspiciunea nu devine patologica e ok.

Trimis de: Afrodita pe 2 Oct 2003, 04:06 AM

Eu cred ca mai degraba imaginatia naste suspiciuni...Pt ca vezi ceva sau auzi ceva...Acea chestie poate fi nesemnificativa, dar cum imaginatia noastra e infloritoare, pe nesimtite apar suspiciunile...Si de aici se face un cerc vicios: suspiciunile dau nastere altor imaginatii care, la randul lor dau nastere altor suspiciuni...Si uite-asa te trezesti la spitalu' 9 si nu stii de ce

Trimis de: CharonOfNyx pe 13 Sep 2009, 05:31 PM

Cata dreptate aveai in urma cu 6 ani... sase ani

Parca-i fi zis-o ieri.

Trimis de: Serenity pe 13 Sep 2009, 05:37 PM

QUOTE(Afrodita @ 2 Oct 2003, 05:06 AM)

Eu cred ca mai degraba imaginatia naste suspiciuni...Pt ca vezi ceva sau auzi ceva...Acea chestie poate fi nesemnificativa, dar cum imaginatia noastra e infloritoare, pe nesimtite apar suspiciunile...Si de aici se face un cerc vicios: suspiciunile dau nastere altor imaginatii care, la randul lor dau nastere altor suspiciuni...Si uite-asa te trezesti la spitalu' 9 si nu stii de ce

Trimis de: Afrodita pe 13 Sep 2009, 08:27 PM

Mah, in sfarsit vad si eu un post stravechi, de acu doo secole, in care aveam dreptate Iar viata (si mai ales seara de ieri) mi-au confirmat asta, desi preferam sa nu am dreptate fix in asa ceva

Sere, noi doo trebuia de mult sa fim acolo