Convingerea mea este ca Dumnezeu este iubire...
Spunand aceasta, urmeaza in succesiune logica urmatoarele:
Daca Dumnezeu este iubire, El nu poate fi indiferent fata de niciun lucru din lume, toate ar trebui sa fie in atentia si in grija Lui.
Ca si fiinta umana si, in plus, luand in considerare cele scrise in Sfanta Scriptura, eu indraznesc sa-mi imaginez grija si iubirea Lui Dumnezeu ca pe acea a parintelui pentru copiii lui.
In orice familie exista un set de norme care trebuie respectat. In orice familie sanatoasa exista iubirea si respectul fiilor pentru parinti,... respectul recompensand oarecum grija si iubirea suplimentara care pleaca de la parinte spre fiu (si care vor face ca parintele sa nu incalce niciodata regulile stabilite in familie spre binele tuturor)... Acest respect te obliga in fapt la o atitudine smerita si nu semeata in fata celui caruia ii acorzi respectul.
De multe ori, din stiinta sau din nestiinta, normele stabilite sa guverneze in familie sunt incalcate de catre cei mici, mai saraci in iubire, mai fara minte, mai iresponsabili etc. ... Se considera ca fiii buni nu sunt neaparat cei care nu gresesc niciodata, ci cei care daca au gresit, le pare rau de cele facute si isi cer iertare. Pentru ca am observat multi oameni cumsecade care se tot autoflageleaza pentru nu stiu ce greseli sau pacate comise (nu stiu de ce am convingerea ca multi dintre acestia exagereaza autoinvinuindu-se - hmm, probabil pentru ca si eu procedam asa odata) o sa pun acum o intrebare:
Daca sunteti sau ati fi parinte si copilul pe care il iubiti din tot sufletul greseste si incalca o regula pe care i-ati stabilit-o spre binele lui, daca dupa ce el si-a recunoscut si regretat fapta il mai vedeti inca lovindu-se cu capul de pereti, sa zicem ca din cauza parerilor de rau, ce sentiment s-ar naste in sufletul vostru? Daca Dumnezeu te iubeste asa de mult cum crezi ca L-ai putea multumi cand te-ar vedea facandu-ti rau singur?
O alta intrebare care o am... Daca ati avea mai multi copii pe care, bineinteles ca, ii iubiti pe toti, inafara de ierarhia normala care trebuie sa existe de la cel mai mare la cel mai mic, ca si parinte, nu le-ati pretinde sa se iubeasca si sa se respecte reciproc? Nu-i investesti tu atunci cu demnitate? Si nu le doresti tu sa se simta demni unii in fata altora?
Deocamdata ma opresc aici cu intrebarile...
Nu pot decât să aprob convingerea ta că Dumnezeu înseamnă iubire, iar iubirea iartă, suportă, rabdă totul, nu-i aşa? Ăsta ar fi un posibil răspuns şi la întrebările (frumoase) pe care le-ai pus. Sigur e că iubirea adevărată înseamnă suma tuturor calităţilor luminoase pe care le are sau ar trebuie să le aibă un om. Toate astea se-nvaţă şi din greşeli. Dacă nu reuşim să iertăm şi să ne iertăm, nu putem iubi. E concluzia firească...chiar şi folosind metoda reducerii la absurd, ajungem la această concluzie.
Aaaa, să spun în ce relaţie sunt eu cu această iubire. Există un mai mare sau egal din partea lui Dumnezeu. Eu mai încă de muncit cu mine...
Iti multumesc mult pentru raspuns, Frisky. A insemnat foarte mult pentru mine sa fiu cu cineva gand la gand...
Caa, raspunsul tau e scurt dar demonstreaza cel putin faptul ca recunosti prezenta Divina.
...De regula ne simtim destul de incomod sa fim dependenti de ceva sau cineva. Exista vreo solutie ca sa scapam de starea asta de discomfort?
Dependenta de iubirea lui Dumnezeu nu e la fel cu oricare alt tip de dependenta. E foarte greu sa vorbesc de acest fel de iubire fara a spune doar vorbe goale...
Problema disconfortului nu se pune la socoteala. Se pune la socoteala puterea noastra de a "invata" sa inotam in oceanul iubirii dumnezeiesti.
Da, recunosc prezenta divina. Cum sa n-o recunosc cind Ea m-a luat de rever si m-a lipit de perete: "Trezeste-te nenorocitule! Pina cind ai sa mai pierzi timpul de pomana? Chiar esti orb?"
Cred ca te-am inteles acum, caa...
Banuiesc ca ai avut parte de o anumita "mangaiere" atunci cand sufletul tau a fost intr-o anumita stare, iar asa ceva se uita greu.
Acuma ma gandesc ca dintre toate darurile Divine, cel mai important cred ca este pacea sufletului...
Un mod de a privi lucrurile...
" URME PE NISIP ...
Mergeam pe o plaja împreună cu Dumnezeu.
Paşii noştri făceau urme pe nisip, câte două rânduri, unul lăsat de mine şi celălat de El.
Fiecare din acei paşi reprezenta o zi din viaţa mea.
De aceea am stat în loc, m-am întors să privesc acele urme care se pierdeau în depărtare.
Am băgat de seamă că pe alocuri, în loc de două rânduri de urme rămâne doar unul singur.
Am revăzut întregul drum al vieţii mele.
Cu uimire am constatat că acele porţiuni cu un singur şir de urme corespundeau zilelor pe care le socoteam cele mai triste din viaţa mea. Zile cu nelinişte şi nerăbdare, zile cu egoism şi gânduri negre, zile cu încercări şi îndoieli, zile de neînţeles, zile de suferinţă.
M-am adresat Domnului, cu un ton plin de reproş:
- Tu ne-ai făgăduit să rămâi cu noi în toate zilele...De ce nu Ţi-ai ţinut făgăduinţa? De ce m-ai părăsit tocmai în cele mai grele clipe ale vieţii mele, în zilele în care aş fi avut cea mai mare nevoie să fii lângă mine?
Domnul îmi răspunse surâzând:
- Fiul Meu, copilul Meu, nu am încetat să te iubesc o singură clipă ! Urmele acelea care se văd singure, în zilele cele mai grele ale vieţii tale, sunt ale mele. In acele zile te-am dus în braţe.
BRUNO FERRERO"
Un alt mod de a privi "lucrurile"...
Buna intrebarea ta, Merlina, "In ce relatie simti ca esti fata de aceasta iubire"? E clar ca daca intr-o zi am dispretuit un om, am trecut indiferent pe langa un amarat, nu ne-a pasat de semenul care sufera, n-am iertat pe cineva din tot sufletul nu avem cum sa simtim iubirea lui Dumnezeu.
Pilda bunului samaritean...
(Luca, 2:25-37)
25. Un invatator al Legii s-a sculat sa ispiteasca pe Isus si I-a zis: Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vecinica?"
26. Isus i-a zis: Ce este scris in Lege? Cum citesti in ea?"
27. El a raspuns: Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti."
28. Bine ai raspuns", i-a zis Isus; fa asa, si vei avea viata vecinica."
29. Dar el, care vroia sa se indreptateasca, a zis lui Isus: Si cine este aproapele meu?"
30. Isus a luat din nou cuvintul, si a zis: Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cazut intre niste tilhari, cari l-au desbracat, l-au jafuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat, si l-au lasat aproape mort.
31. Din intimplare, se cobora pe acelas drum un preot; si, cind a vazut pe omul acesta, a trecut inainte pe alaturi.
32. Un Levit trecea si el prin locul acela; si cind l-a vazut, a trecut inainte pe alaturi.
33. Dar un Samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el, si cind l-a vazut, i s-a facut mila de el.
34. S-a apropiat de i-a legat ranile, si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, si a ingrijit de el.
35. A doua zi, cind a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, si i-a zis: Ai grija de el, si orice vei mai cheltui, iti voi da inapoi la intorcere."
36. Care dintr-acesti trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre tilhari?"
37. Celce si-a facut mila cu el", a raspuns invatatorul Legii. Du-te de fa si tu la fel", i-a zis Isus.
.
.
.
... un crestin in secolul XXI
Zi de salariu.
Un crestin, bucuros de castigul lui onest din luna aceea, care ii umfla usor buzunarul de la sacou, sorbea incantat o bere la o terasa improvizata de pe trotuarul bulevardului. Pe masa, langa halba, asezase o tigaie noua pe care tocmai o cumparase pentru sotia lui, pentru ca ... ii trebuia. Ii trebuia de multa vreme... el castiga bine, dar cum toate sunt asa de scumpe, a tot trebuit sa amane momentul, dar acum, in sfarsit, a facut investitia cu tot curajul.(Ma iertati daca vi se pare ca exagerez, dar stati sa vedeti urmarea si apoi intrebarea...)
Cum statea el visator, fara sa acorde o atentie prea mare la ce se intampla pe strada, ca prin vis vede un domn care se opreste in fata chioscului de ziare. Acesta scoate un portmoneu din buzunarul din spate al pantalonilor, trage o bancnota pe care o intinde vanzatorului si pune portmoneul inapoi de unde l-a scos. Imediat apare un ins de nu stiu unde, care se pozitioneaza exact in spatele domnului, si pare ca are nevoie sa discute ceva cu vanzatorul, care nu daduse nici ziarul si nici restul domnului... Se intampla ca omul nostru crestin sa observe un gest ciudat al insului, asa fel incat judeca repede ca respectivul ar fi hot....
Care ar trebui sa fie urmarea asa incat intamplarea sa se termine cu bine pentru toata lumea?
V-ati gasit vreodata in situatii asemanatoare? Cum ati reactionat?
Cum reactionati cand seful incearca sa va constranga prin sugestii sa marturisiti stramb asa incat sa-si poata confectiona un tap ispasitor in caz de necesitate?
Suportati ca infaptuirea unei nedreptati indreptate asupra cuiva sa se petreaca sub ochii vostri?
Nu sunt intrebari retorice...
"Cum reactionati cand seful incearca sa va constranga prin sugestii sa marturisiti stramb asa incat sa-si poata confectiona un tap ispasitor in caz de necesitate?
Suportati ca infaptuirea unei nedreptati indreptate asupra cuiva sa se petreaca sub ochii vostri?
Nu sunt intrebari retorice..."
Greu de spus pana nu esti pus in situatia respectiva.
Deh, crestinismul "modern", sa-ti vezi de locusorul tau caldut, sa nu intri in conflict cu nimeni, mai ales cu sefii. Jertfa este anacronica, apanajul "extremistilor", "fundamentalistilor".
Da-mi voie sa ma stramb o tira... Deci nu ma intereseaza momentan sa aflu ceva nou, despre atitudinea pe care trebuie sa o ai in fata nedreptatilor care se intampla la un nivel la care nu ai acces.
Sa repetam datele principale ale problemei care ma preocupa:
Sa zicem ca esti om de incredere al sefului doar din punct de vedere profesional,... pentru ca s-a intamplat sa nu aiba absolut nici un merit in circumstanta in care ai primit tu slujba acolo.
Iata ca apar semne care ar dovedi ca seful ar fi bandit. Tu-i observi niste gesturi... dar, cum ai spus si tu, nu-i cunosti aliantele.
Se mai intampla un lucru: cuvantul tau ar putea avea ecou intr-un anumit moment...
Ce facem? Stam si privim sau incercam sa ne ajutam de "tigaie"?
La intrebarea despre iubirea lui Dumnezeu, eu pot sa spun ca am o stare de dependenta...Ma incred si in puterea mea de a iubi, dar toata iubirea vine de la El!
La ultima intrebare...eu as manui tigaia! Nu cred ca trebuie sa stam si sa privim, eu sunt un om care se implica, de multe ori fara sa se gandeasca de doua ori, e drept!
Nu "observasem" tigaia in cursul lecturii. Da, ne folosim de ea, de ce nu? Doar de aia are miner si e ditai roata!
@dascalita
Da, toata iubirea vine de la El si se intoarce la El. Si uite ca sintem si noi postati pe undeva pe acest "traseu"...
“Cand sufletul e in iubirea lui Dumnezeu, cat de bune, cat de placute si vesele sunt atunci toate. Dar, chiar si in iubirea lui Dumnezeu sunt intristari si, cu cat e mai mare iubirea, cu atat mai mari sunt si intristarile. Maica Domnului n-a pacatuit niciodata, nici macar cu un singur gand, nici n-a pierdut vreodata harul, dar si in ea au fost mari intristari; iar cand statea langa cruce, atunci intristarea ei a fost nemasurata ca oceanul si chinurile sufletului ei au fost neasemanat mai mari decat chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru ca si iubirea ei era neasemanat mai mare decat iubirea Lui Adam in rai.
Asa cum iubirea Maicii Domnului e nemasurata si neinteleasa, asa si intristarea ei e nemasurata si neinteleasa pentru noi.
(Sf Siluan Atonitul)
"Daca iubire nu este, nimc nu este."
Am sa fac totusi o diferenta intre iubirea falsa, dogmatica si iubirea reala, adevarata.
"Un pastor care-i spunea mereu Domnului:
- Doamne, stapan al Universului, daca ai avea o turma, eu ti-as pazi-o fara plata, fiindca Te iubesc tare mult�.
Intr-o zi, un intelept auzi ciudata rugaciune. Ingrijorat ca aceasta era o ofensa pentru Dumnezeu, il invata pe pastor rugaciunile pe care le stia.
Dar, cum se despartira, pastorul uita rugaciunile; de teama sa nu-L supere pe Dumnezeu daca ii mai cerea turma s-o pastoreasca, nu se mai ruga deloc.
Tot in noaptea aceea, inteleptul avu un vis: �Cine va pazi turmele Domnului?�, intreba un inger. �Pastorul se ruga din toata inima, si tu l-ai invatat sa se roage din varful buzelor�.
A doua zi, inteleptul se duse pe camp si-i ceru iertare pastorului, si puse Rugaciunea turmelor intre rugaciunile din cartea lui." Coelho
Aceste randuri mi se par potrivite spre a demonstra cat de frumoasa poate fi iubirea pura, chiar daca multi dintre noi nu o cunosc.
Marduk, mie mi se pare ca citatul dat de tine se refera in special la rugaciune... Orisicum, mi-ar placea de fapt sa explici totusi de ce l-ai postat aici. Mai ales ca nu inteleg ce ai vrut sa spui cu "iubirea dogmatica"... ce-i aia? Poate ai vrut sa spui "iubirea dogmelor" care nu-i totuna cu iubirea de Dumnezeu!?
Dragostea este un adanc al iluminarii – Sfantul Ioan Scararul
Iubirea este, dupa calitatea ei, asemanare cu Dumnezeu pe cat e cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei, e o betie a sufletului; dupa efectul ei, este izvor de credinta, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei – Sfantul Ioan Scararul
De aceasta betie duhovniceasca au fost beti apostolii si martirii, cei dintai strabatand toata lumea intru osteneala si osardie, ceilalti varsandu-si sangele ca pe o apa din madularele taiate si suferind chinurile cele mai mari fara sa slabeasca cu sufletul – Sfantul Ioan Scararul
“Dumnezeu este iubire” iar acela care incearca sa-l defineasca este un orb care incearca sa masoare nisipul de pe fundul marii – Sfantul Ioan Scararul
Iubirea care are pe Dumnezeu de cauza este ca un izvor tasnitor, care nu-si intrerupe niciodata curgerea. Caci insusi El este izvorul iubirii si materia care o alimenteaza nu se sfarseste niciodata. Niciodata nu-i lipseste celui ce s-a invrednicit de e materia care-l poarta spre pomenirea lui Dumnezeu, incat si in somn sta de vorba cu Dumnezeu. - Sfantul Isaac Sirul
Iubirea face sufletul extatic. De aceea, inima celui care o simte nu mai poate sa se desparta de ea, ci pe masura iubirii venite asupra lui se observa in el o schimbare neobisnuita. Iar semnele sensibile ale acestei schimbari sunt fata omului devine aprinsa, plina de farmec, trupul lui se incalzeste, frica si rusinea se departeaza de la el si devine asa zicand extatic. Puterea care strange mintea fuge de la el, iesindu-si oarecum din sine.
Cel ce a dobandit dragostea, a dobandit pe Dumnezeu insusi, intrucat, “Dumnezeu iubire este”; a Lui este slava in veci. Amin. – Sfantul Maxim Marturisitorul
“Dumnezeu este iubire” iar acela care incearca sa-l defineasca este un orb care incearca sa masoare nisipul de pe fundul marii – Sfantul Ioan Scararul
Cat adevar graieste acest sfant.
Din predica "Bucurati-va in iubirea lui Dumnezeu" a pr. Ernest Munachi Ezeogu
"Ce este iubirea? Ce înseamnă a spune că Dumnezeu ne iubeşte? Pentru a vedea ce înţelege Biblia prin iubirea lui Dumnezeu, trebuie să ţinem cont că limba greacă exprima cu trei cuvinte diferite trei tipuri diferite de iubire. În greacă acestea erau: (1) eros, însemnând iubirea romantică (de genul iubirii dintre un bărbat şi o femeie, iubire ce conduce spre căsătorie); (2) philia, însemnând iubire camaraderească, prietenească (precum dragostea de fotbal ce îi uneşte pe oamenii dintr-un club); şi (3) agape, sau iubirea sacrificială (precum iubirea ce o face pe o mamă să îşi rişte propria viaţă pentru copilul ei nenăscut încă). În iubirea romantică tânjim să primim, în iubirea camaraderească tânjim după împărtăşire, iar în iubirea sacrificială tânjim să dăruim. Atunci cu ce iubire ne iubeşte Dumnezeu? Dumnezeu ne iubeşte cu agape, sau iubirea sacrificială. "Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât a dat". Aceasta este o mare diferenţă între Dumnezeu şi noi: Dumnezeu dă şi iartă, noi primim şi uităm. A da este un semn de agape. Acesta este tipul de iubire pe care Dumnezeu o are pentru noi. Aceasta este iubirea pe care ar trebui să o avem unii faţă de alţii. Acest fel de iubire este practicat în ceruri. Şi acolo unde nu se practică această iubire, acolo dai de iad."
http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=munachi4post
DIN ZICERILE PARINTELUI ARSENIE BOCA
explicate de Părintele Teofil Părăian
"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decît iubirea celui mai mare sfînt fată Dumnezeu"
Părintele Arsenie a zis o vorbă cât lumea asta de mare – ba mai mare decât lumea asta! –, si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fată de cel mai mare păcătos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fată de Dumnezeu”. Nu poate iubi un sfânt pe Dumnezeu, cât ar fi sfântul de mare, cât iubeste Dumnezeu pe cel mai mare păcătos; si-l asteaptă; si vrea să-l primească; si aleargă înaintea lui, după cum citim în pilda cu fiul risipitor, unde se spune că tatăl nu l-a asteptat pe fiul care se întorcea; l-a asteptat într-un fel, dar când l-a văzut că vine nu l-a mai tinut locul: a alergat înaintea lui, ca să-l primească, să-l îmbrătiseze, să-l sărute, să-l ajute, să-l aseze iarăsi în starea din care a plecat. Pentru că din inima lui fiul n-a plecat niciodată! El a rămas în inima tatălui asa cum rămânem noi în inima lui Dumnezeu, în inima Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în inima Maicii Domnului, oricât de depărtati am fi, oricâte rele am face. Până trăim în această viată Dumnezeu nu ne părăseste. Noi putem să părăsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate să ne părăsească pe noi.
Cu o astfel de afirmatie, părintele ne dă încredere în bunătatea lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu fată de noi, păcătosii, căci se afirmă si în rugăciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, că mila lui Dumnezeu este tot atît de mare, tot atît de infinită, cum este de infinită si mărirea Lui, de vreme ce se spune: "Că precum este mărirea Ta, asa este si mila Ta". Cuvîntul spus de părintele Arsenie, în formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: "Cît e de sus cerul deasupra pămîntului atît de mare e bunătatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dînsul. Cît de departe e Răsăritul de Apus, atîta a depărtat El de noi fărădelegile noastre. Cum miluieste un tată pe copiii săI, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dînsul" (Ps. 102, 10-13).
"Să ai întelegere fată de neputinta omenească"
Am fost odată la Părintele Arsenie Boca – Dumnezeu să-l odihnească! –, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toti de-atunci… a fost asta în 1965 –, si Părintele vorbind cu el, desigur să aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rămas mie pentru cealaltă vreme a vietii mele si cred că si pentru vesnicie. N-am să-l uit niciodată! Zice: "Uite, măi frate. O să fii preot. Să fii întelegător fată de neputinta omenească!” Nici nu vă puteti închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci încoace; cât le-am urmărit în viata mea si în viata oamenilor. Si mi-am dat seama că neputinta omenească e o realitate. Sunt atâtia oameni răi în lumea asta, si nici ei nu vor să fie răi… Si-s răi, si noi trebuie să întelegem răutatea lor de pe pozitia noastră, din situatia noastră. Să întelegem că ei nu pot mai mult, că ei ei însisi sunt nemultumiti de răutatea lor – "Pe cel rău răutatea îl ucide”, îi scris în Psalmi: "pe cel rău răutatea îl ucide”, îl nimiceste, răutatea îl nemultumeste. Pomenirea de rău spun părintii cei duhovnicesti că e o răutate fără margini, e o răutate ca o rugină care mănâncă fierul, asa mănâncă sufletul; răutatea-i cui înfipt în suflet. Pomenirea de rău, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un părinte spune că "răul să-l scrii pe apă”.
http://biserica.org/Publicatii/1995/NoI/05_index.html
"Sunt atâtia oameni răi în lumea asta, si nici ei nu vor să fie răi… Si-s răi, si noi trebuie să întelegem răutatea lor de pe pozitia noastră, din situatia noastră. Să întelegem că ei nu pot mai mult, că ei ei însisi sunt nemultumiti de răutatea lor – "Pe cel rău răutatea îl ucide”, îi scris în Psalmi: "pe cel rău răutatea îl ucide”, îl nimiceste, răutatea îl nemultumeste. Pomenirea de rău spun părintii cei duhovnicesti că e o răutate fără margini, e o răutate ca o rugină care mănâncă fierul, asa mănâncă sufletul; răutatea-i cui înfipt în suflet. Pomenirea de rău, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un părinte spune că "răul să-l scrii pe apă”. "
Cat dea adevarat, nu este nimic mai nobil decat rugaciunea pentru dusmani, singura care biruieste raul in lume, ne face sa ne asemanam cu Dumnezeu si ne permite sa simtim iubirea Lui Dumnezeu.
Si cum se face ca in ciuda rugaciunilor pt dusmani (oameni rai), numarul lor nu pare sa scada ? Oare de ce ? Rugaciunea biruieste raul ? Concret, care-i mecanismul ?
Eu si iubirea de/cu/fata de/in legatura cu, etc. dumnezeu suntem cat se poate de paralele Din punctul meu de vedere dumnezeu e cam cinic si sarcastic si n-are nici o treaba cu iubirea infinita pe care-o tot canta unii si altii, nu de alta, da' cum gresesti, cum jap! una peste ochi primesti Ba de multe ori le primesti si asa, de amuzament, sa vaza si ochiul lui cum reactionezi - probabil se plictiseste pe-acolo prin rai de atata liniste si pace si vrea sa auda macar strigate de durere, daca de placere nu aude...
Intreba-l pe autorul pasajului din postul Andrei.
Iubirea in Biblie
citate biblice despre iubire
Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii. (Romani 13:10)
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)
Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti, si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma. (Galateni 5:1-2)
Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua. (Romani 5:5)
Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. (Coloseni 3:12-14)
Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. (Ioan 13:34-35)
Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. (Ioan 15:12-13)
Dragostea sa fie nefatarnica. Urati raul, alipiti-va de bine.
In iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate. (Romani 12:9-10)
Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. (Romani 13:8)
Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti. (1 Tesaloniceni 3:12)
Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta. (1 Petru 1:22)
Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca. (1 Ioan 3:23)
Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.
Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.
In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai.
Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.
Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau. (1 Ioan 4:7-21)
PS
Dragostea Lui Dumnezeu se revarsa fara rezerve asupra tuturor oamenilor de pe pamint indiferent daca sint pacatosi sau nevinovati...Problema este in modul cum o percepe fiecare din noi.
Isus ne spune ca trebuie sa-i iubim pe ceilalti asa cum ne iubim pe noi insine...si dragostea de noi insine este primul lucru care vine de la Dumnezeu, important este cum stim sa o facem sa traiasca si sa creasca daruind-o mai departe aproapelui nostru.
Daca vrei sa te bucuri mai mult de indurarea lui Dumnezeu prin mangaierile pe care ti le da in suferinta, atunci cauta sa arati si altora mai mult din indurarea lui Dumnezeu prin mangaierile pe care tu le transmiti mai departe celor in suferinta.
Daca tanjesti sa savurezi mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu prin sfaturile pe care El ti le da in relatiile tale tensionate, atunci cauta sa transmiti si altora mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu in relatiile lor tensionate.
Daca iti gasesti placerea privind la bunatatea lui Dumnezeu in momentele tale de odihna si relaxare, atunci transmite mai departe aceasta bunatate si altora, ajutandu-i sa aiba si ei momente de odihna sanatoasa si relaxare.
Daca vrei sa vezi mai mult din harul mantuitor al lui Dumnezeu manifestat cu putere in viata ta, atunci raspandeste acest har si in vietile altora care au nevoie de acest har mantuitor.
Daca vrei sa te bucuri mai mult de bogatiile prieteniei personale a lui Dumnezeu in orice imprejurare, atunci extinde aceasta prietenie si celui singur, in orice imprejurare.
Former, topicul este dedicat celor care nu se indoiesc de iubirea lui Dumnezeu.
Titlul topicului: Despre iubirea Lui Dumnezeu, Cum raspunzi tu acestei iubiri?
Continua te rog discutia pe topicul despre ateism pe filosofie!
Andra, esti amabila sa explici unde am facut eu vreo referinta ateista pe acest topic ?
Nu am facut altceva decat sa expun o serie de episoade, in care o parte a umanitatii s-a bucurat de iubirea lui D-zeu. Nu era iubire ? Atunci ce ?
Te incomodau acele pasaje ? De ce ? Cum explica o persoana care nu se indoieste de iubirea divina, acele intamplari ?
Eu nu propun o discutie privind existenta lui D-zeu, ci doar am postat o mica parte a modului in care intelege D-zeu sa-si manifeste dragostea. Ce a fost in neregula ?
Te rog numai sa extinzi discutia in cadrul topicului despre atei de pe filosofie.
Iar eu te rog sa n-o scurtezi aici atat timp cat nu am postat absolut nimic off topic.
Daca am fost off topic, repune ceea ce ai sters, pt a cere si alte pareri.
Topicul trateaza iubirea lui D-zeu iar eu nu am facut altceva decat s-o subliniez prin postarea unor pasaje foarte descriptive, privind manifestarea dragostei Sale.
Psalmul 22
1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
"Toiagul si varga" sunt pentru a intoarce sufletele la caile dreptatii, spune psalmistul, a carui relatie cu iubirea lui Dumnezeu este identica cu cea dintre tata si fiu; nu ai cum sa eviti un final neplacut abatandu-te si insistand in abaterea de la acestea... Si totusi, omul a stiut intotdeauna ca Legea Iubirii are cuprinsa in ea si Legea Gratiei. Constientizand raul facut si cu sinceritate marturisind si cerand iertare, desi, poate ca, pe plan fizic nu se vor observa modificari ( este si firesc, materia cu cat este mai densa cu atat are o inertie mai mare, spre deosebire de spirit ), sufletul in schimb se poate bucura de multa usurare.
Prostia specifica infantilitatii, considera uneori parintele rau pentru sanctionarea mai mult sau mai putin severa a anumitor pozne.
http://img444.imageshack.us/my.php?image=28860491ox5.jpg
Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El.
Michelangelo
Se intampla ca cei care devin credinciosi sa primeasca de fapt certitudinea ca Dumnezeu exista. Din acest punct, credinta putina nu mai inseamna ca te indoiesti de existanta Lui ci ca te indoiesti de grija si iubirea Lui pentru tine si pentru fiecare om. Acest lucru survine in urma unor anumite conditii in care iti este dat sa traiesti, si al caror rost nu-l intelegi. Din fericire, mie nu mi-a fost lasat pentru sfarsitul vietii sa aflu raspunsul la o parte din "de ce?"-urile mele... Intr-un final am primit si o multime de daruri. Dar pentru altele trebuie sa mai am rabdare.
"Iubirea se trece prin foc, dar rămâne nemistuită; în trup se pogoară, dar în înalt veşniceşte; pe Cruce se spânzură, dar stă morţii biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu în cugetul inimii purtându-L, asemănarea cu El în iubire ne-o lucrăm. "
din Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail
Si care-i problema ta? Ti-e ciuda?
Ai citat un psalm. Cine si cand la scris? Daca a venit Iisus si a spus ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu, cum mai poti spune ca-l uraste?
Nu cred ca e indicat sa-mi spui mie de astia pe care tu ii crezi sfinti D-abia ma abtin.
Te rog sa postezi numai cand ai ceva de spus despre subiectul respectiv!
Multumesc!
In fata lui Dumnezeu te pierzi pe tine, dar te regasesti intru El, asa cum nu te-ai cunoscut niciodata, dar cum poate ai dorit intotdeauna. in fata lui Iisus revii la firea ta adevarata, si aici te aduce iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Altfel iubeste Dumnezeu de cum iubeste omul.
Omul amesteca iubirea cu placerea, si asta-i decaderea lui. Iubirea lui Dumnezeu te ridica deasupra ta, te creste la marimi sufletesti nebanuite, pana prinzi, intre oameni fiind, asemanare dumnezeiasca. - Din invataturile Parintelui Arsenie Boca
change the title of this sutra just to be ontopic from „Love of God” to „Love through God”...
woof! woof!
Nu-i nevoie, pentru ca iubirea lui Dumnezeu exista indiferent de starea omului, adica, cat de apropiat sau de indepartat este fata de El. Omul doar trebuie sa invete cum sa se apropie de aceasta.
Daca ai scris ce ai scris, presupun ca ai tu niste idei in legatura cu posibilitatea suprapunerii la un moment dat, in anumite conditii, a eului individual uman cu cel divin... Oricate iluzii ai avea ca tu esti cel care determina lucruri si ca nu exista o interventie din partea Lui, tot El este cel care decide la urma urmei.
Orisicum, legat de ideea ta, exista o poezioara a lui Marin Sorescu pe care am mai pus-o undeva pe forumul asta:
Ma trec fiori prin Dumnezeu
Si eu sunt El si El e eu
Si ne surprindem, cand si cand,
Cum ne confunda cate un gand.
- Hristos ca gentleman si cavaler.
La diavolul-contabil nu incape nici stersatura cea mai mica, Hristos, dintr-odata, sterge un intreg registru de pacate.
Hristos, boier, iarta totul. A sti sa ierti, a sti sa daruiesti, a sti sa uiti...
din Jurnalul Fericirii de N. Steinhardt.
Mai nou se dovedeste ca aceste lucruri iti pot asigura sanatatea...
Am o intrebare pentru cei ce dezbat pe acest topic, ce s-a intamplat la manastirea Caldarusani se incadreaza in "Despre Iubirea Lui Dumnezeu, In ce relatie simti ca esti fata de aceasta iubire?"
Cauta topicul unde se discuta despre "demonii personali, in ce relatie simti ca esti fata de acestia ?".
Exista un astfel de topic?
http://www.muft.tv/watch/Video,Item,2204335146.html
Din Jurnalul Fericirii...
Factorul comun al oamenilor poate fi numai Dumnezeu, numai prin el ne putem reciproc tolera si incerca sa ne iubim(cel putin crestinii se simt destul de obligati - comentariul meu). In lipsa acestui catalizator reactiile raman de respingere si indiferenta. Laplace credea ca se poate lipsi de aceasta ipoteza, dar progresul stiintific l-a determinat pe Werner Heisenberg sa ceara sprijinul filosofiei, iar lumea de rand s-a convins ca are nevoie de acest ocol pentru a nu se preface in tarc de animale, ori in casa de nebuni.
mda.. e frumos să citeşti vieţile sfinţilor sau jurnalele misticilor, e trendy, dă cool... dar Adevărata Cunoaştere nu vine decât din actualizarea adevărurilor doctrinei în tine... asimilarea lor la nivelul fiinţei tale... deci citeşti excremente de cai morţi...
Trag nadejde ca intr-o buna zi ai sa realizezi ca "baliga" asta are valoare infinit mai mare decat toate tezele de doctorat pline de "hocus-pocus" pe care le citesti tu; pentru ca una e sa traiesti si sa iei aminte, si alta e sa sezi in chakra doi si sa faci speculatii de doi lei numai pentru a inmulti cartile in biblioteca.
Ce spuneam... Crezi toate minciunile, pentru ca nu dai nici o dovada ca iti folosesc la ceva lucrurile asupra carora te apleci. Manifestandu-te in felul asta dezechilibrat, nu faci decat sa te asezi la coada cozii. Cine crezi ca te-ar putea lua in serios?
Sigur, sigur!... Gusfraba, gusfraba...
God (love of):
By “love of God” is meant first the choice of Truth and then the direction of the will: the Truth that makes us conscious of an absolute and transcendent Reality – at once personal and suprapersonal – and the will that attaches itself to it and recognizes in it its own supernatural essence and its ultimate end. In his commentary on the Lord’s Prayer, St. Francis of Assisi defines the love of God in the following manner: “Thy will be done on earth as it is in Heaven: so that we may love Thee with all our heart, thinking unceasingly of Thee (this ‘thought’ not being a discursive ratiocination, but a direct, intuitive and synthetic ‘recollection’ of the heart); with all our mind, directing towards Thee all our intentions and seeking Thine honor in all things (volitive attitude), with all our strength, putting all the powers of the soul, and the sentiments (sensible faculties) of the body in the service of Thy love and of nothing else (synthesis of all possible human attitudes); and so that we may likewise love our neighbors as urselves, drawing them all, as far as we are able, towards Thy love, rejoicing in the good which they enjoy, and having compassion in their misfortunes, as if they were our own, and causing no offense whatsoever to anyone.”
Metaphysical Discernment / Contemplative Concentration:
Metaphysical discernment is a “separation” between Atma and Maya; contemplative concentration, or a unifying consciousness, is on the other hand a “union” of Maya with Atma. Discernment is separative* and is what “doctrine” is concerned with; concentration is unitive and is what “method” is concerned with; “faith” is related to the first element, and the “love of God” to the second.
(* This is what the Arabic word furqan signifies, namely, “qualitative differentiation”, from faraqa, to separate, to discern, to bifurcate. It is well known that Furqan is one of the names of the Koran.)
Platonic recollection:
Platonic recollection is none other than the participation of the human Intellect in the ontological insights of the Divine Intellect; this is why the Sufi is said to be ‘arif bi-Llah, “knower by Allah”, in keeping with the teaching of a famous hadith according to which God is the “Eye wherewith he (the Sufi) seeth”; and this explains the nature of the “Eye of Knowledge”, or of the “Eye of the Heart”.
Remembrance:
The essential act of faith is the remembrance of God; “to remember”, in Latin, is recordare, that is re-cordare, which indicates a return to the heart.
"Iubirea e o dispozitie buna si afectuoasa a sufletului, datorita caruia el nu cinsteste nici unul din lucruri mai mult decat cunostinta lui Dumnezeu". - Sfantul Maxim Marturisitorul
numele divine revelate... le găseşti în Coran...
Si care ar fi legatura cu intrebarile mele?... Who cares?
PS Cantecelul acela "Al-Asma-ul-Husna" chiar suna frumos.
Lasă-l îm pace pe bietul shapeshifter... nici creştinismul nici mahomedanismul nu-şi permit să dea nume defăimătoare Dumnezeului lor (gen Păgubitorul, De-Moarte-Dătătorul etc.), nici măcar în "duble" de genul Folositorul-Păgubitorul, care să arate că acesta e în tot şi-n toate.
Am venit, dar trebuie sa plec din nou...
Un coleg a reclamat un mesaj cu continut obscen al lui Shapeshifter. Am mutat mesajul respectiv la mesaje editate.
Draga Shapeshifter tu nu te poti incadra in limitele bunului simt intr-o discutie aici pe forum?
când nu o să vă mai aberaţi da!
----------
să dea nume defăimătoare Dumnezeului lor
----------
Shape, tu aberezi!
Te vad slab la filozofie, ce ne spui sunt doar povesti despre ea luate de la altii, tu nu prea ai iubire de intelepciune. Deci nu mare lucru ar fi ca tocmai tu sa aberezi din greu...
Pai nu spuneam daca nu as fi vazut prestatia ta in domeniu... Habar nu ai ce e fenomenologia de ex... De Fiinta si timp,iarasi, desi un metafizician care se respecta ar trebui sa o stie...
Din limbajul tau razbate o iritare tot mai evidenta...Si un soricel surprins in colt devine agresiv. Cind vei gasi la Cusanus acea putere de depasire a metafizicii ca la Heidegger mai stam de vorba. Pina atunci vad ca a diagnosticat bine pe toti cei ce vin cu teorii sforaitoare. E mult mai sus ca tine, a depasit fazele descriptive, cu pretentii, ba a aratat si inutilitatea lor.
citat din haidegăr:
„Cuvântul <<fenomenologie>> semnifică în primul rând un concept de metodă. El nu caracterizează ce-ul concret al obiectelor cercetării filozofice, ci cum-ul lor.”
deci concept de metodă da? buuun...
tu să-mi explici „fenomen” şi „logos” aici... mă interesează sensurile termenilor... hai..
explică-mi ce e aia o aparenţă şi cum se arată ceva-din-sine-însuşi...
şi încă o întrebare: noi suntem Fiinţa? sau suntem fiinţe prin participare la Fiinţă?
Saracul de tine, ai explodat de tot... Da cu ura cum stai frate, ca te vad gata sa pui un vagon de venin pe mine... Daca asa arata evoluatii, ca tine, mai bine involuat si cu pacea crestineasca... De 100 de ori mai bine...
Da, depasirea stiintei... Trairea pura, dincolo de stiinte intelectuale, cirje pt. cei ce nu pot sta in picioare...
Obsev cit de chinuit esti tu, saracul de tine...Sfisiere continua, jertfa nesfirsita pt. noi.. Fugi d-aici, doar nu vrei sa te cred! Te chinuie propriile dorinte de a impune un anumit adevar, nu Adevarul. Adevarul respecta oamenii, nu le impune nimic, nu ii injura.
Prin echilibrul amorf am trecut cind am fost metafiziciam ca tine. Atunci erau toate amestecate si credeam ca stiu toate tainele. Slava Domnului ca mi-a trecut!
shapeshifter, s-ar putea sa fi sarit calul?
Din prisosul inimii graieste gura. Acum vedem clar ce ai adunat cu adevarat in inima ta pt. altii. Nu mersi, poti sa ti le pastrezi!
Nu stiu, nu cred, dar vad ca tu ai adunat carne, caci de aceea ii tot dai cu prostiile pe aici... Vrei sa pari barbatul viril si iese ca porcul..
Nici nu vreau sa ajung la "inaltimea ta", prefer, imi sunt infinit mai dragi sfintii crestini... Imi e suficient sa fiu 1% de la ei in loc de 100% de la tine. Si putin imi pasa ce crezi tu despre tine. Un orgoliu umflat vorbeste exact la fel.
Prefer alt test, abtinerea de la a incerca a te ridica deasupra altora prin mojicie/injuraturi/limbaj murdar... Sa vedem care poate mai mult.
Bine zici, confirmi ce am spus ca ti-e plina inima de ce dai afara. Eu nu trebuie sa ma abtin pt. ca nu simt nevoia...
Nu e conditionare, e transformare. Ca atunci cind intelegi ca ura impotriva altora provine din asteptarile tale inselate...
Poate de la lume nu vrei nimic dar pe noi sigur vrei sa ne trezesti.. Altfel nu te-ar deranja atita ”nedreptatea” ce ti se face. Ura asta exterioara se lipeste pe ceva interior, daca nu esti curat si te doare undeva de altii...
Cind am spus eu ca e statica? Doar presupui ce sesizez eu... Nu cred ca interiorul e curat, nervul nu e ceva firesc. Pacea, iubirea sunt firesti, nervii sunt o iesire, fortare a relatiei.
Te intreb simplu, o relatie vie e statica, pasiva sau dinamica? Care e mai vie, o relatie sau o doctrina, fie ea si metafizica?
bă io nu citesc toţi proştii habarnişti...
mă tu se pare că eşti turc: ţi-am spus: credinţa (indiferent de religie) în raport cu cunoaşterea metafizică e pasivă...
Habarnisti sunt cei care stiu doar sa "bata din clanta". Cuviosul Paisie a facut minuni, a fost plin de har, nu un guraliv ca tine.
Limbajul "suburban" ti-a fost revelat activ,, nu-i asa, pe la tine prin cartier? Tu chiar nu vezi ca pozezi in mare intelept dar te misti prin canale, ca in relatia cu semenii esti varza?
Ce e credinta dupa tine, un biberon din care unii se alimenteaza? Eu cred ca habar nu ai ce inseamna credinta/incredere/incredintare....
să mori tu? vezi că am vorbit mai demult despre credinţă...
mă, o fi fost el plin de har, dar nu de cunoaştere... dropi it deadly... auzi! un mistic creştin obişnuit să-şi dea cu părerea despre <<iniţiaţii>> hinduşi... muahahhahha... sau te pomeneşti că vorbea chir cu marii Rşi? lol!
Stai linistit shape, toti "e" mai prosti ca tine... Somn usor!
nu asta am vrut să spun!
mai, da ce ma mai alinti.... inainte de a spune ce ai vrut sa spui, nu te grabi sa judeci, caci nu s-a apucat parintele Paisie sa le evalueze doctrinele, stai linistit... E vorba de altceva..
Nu datul darurilor, ci chiar luarea lor este semnul unei foarte mari iubiri de oameni a lui Dumnezeu. - Sfantul Ioan Gura de Aur
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)