Versiunea pentru tiparit a acestui topic
Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Comunitatea Credintei - Religie _ Cum Ne Educam Copiii ?
Trimis de: ioana1 pe 8 Feb 2007, 10:23 AM
In ce mod va implicati in educatia copiilor vostri?Cum procedati ? Ii lasati la libera alegere, sustinandu-i ? Incercati sa-i supraprotejati ? Ce fel de educatie religioasa le dati ? Daca intra in conflict cu voi, cum procedati ?
Eu am doi baieti.Nu stiu ce alegere sa-i fac . Sa las florile sa creasca singure, sa le bata vantul si ploaia, sa le scalde soarele, dar sa pun un gard imprejur sa nu le roada caprele ? Sa nu le ingradesc deloc ?Sa le ud, sa le pun ingrasamnat, si cand or fi radacinile puternice si adanci, sa le las sa se descurce singure ?
Pana unde intervin parintii si cand ? Cat ?Le place sau nu implicarea paritilor in viata lor ? Ii bucura , ii enerveaza ?
De ce pe "Universul credintei "? Pentru ca si noi suntem copiii Lui.
Va multumesc, si inca ceva :cei fara ..., fara presupuneri, va rog, un copil nu e nici masina, nici cont, nici jucarie.Exista sacrificiu, daruire, octotire, neliniste, foarte multe lucruri pe care le face un parinte pentru copilul sau. Unul fara, sincer, n-are nici macar idee.
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 10:57 AM
Am avut un profesor de fizica in liceu, si stilul lui de predare era urmatorul :dupa predarea lectiei de zi, propunea o problema drept aplicatie. Si intreba :"cine vrea sa iasa la tabla ?".Toti eram cu capul sub banca. Si tot el raspundea :"Ala eu, ala eu, ala eu ....."
Asa-ti facut si voi.Multe puncte de vedere, multumesc.
Trimis de: axel pe 12 Feb 2007, 11:25 AM
Nu pricep de ce forumistii sunt asa nerabtatori sa li se raspunda. Nu inteleg de ce li se pare ca este datoria celorlalor forumisti sa fie interesati de subiectul deschis de ei. Si daca nu raspunde nimeni, e capatul lumii.
ioana1, daca n-ai primit raspunsuri, asta e. Ori sunt forumistii plecati. Ori nu ti-au vazut subiectul, ori nu-i intereseaza. Nu-i nici o tragedie.
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 11:35 AM
Poate daca subiectul era deschis in alta parte ar fi raspuns .Insa la Comunitatea Credintei este foarte greu sa pastrezi firul gandului.
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 11:46 AM
Axel, mama draga, pe mine ma interseaza, asa ca-i o tragedie.Am ajuns la o rascruce de drumuri si nu stiu incotro s-o iau.
Oiski-Poiski: ce te retine, totusi, sa raspunzi ?
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 11:54 AM
| QUOTE (ioana1 @ 12 Feb 2007, 10:46 AM) |
| Oiski-Poiski: ce te retine, totusi, sa raspunzi ? |
Pentru ca nu stiu la care educatie te referi in primul rand.Cea sociala sau cea religioasa ?
Daca ti-as raspunde ca noi nu-i dam copilului nostru nici un fel de educatie religioasa te vei simti poate jignita sau ma rog nu foarte bine.
Insa daca astepti o parerea despre cealalta educatie pot sa-ti raspund.
Noi ne crestem copilul destul de lejer.Nu stiu cum sa descriu ca sa nu ma fac inteleasa gresit.Adica nu ne danseaza pe varful nasului insa nici nu sta la noi in casa cureaua agatata dupa usa.Urasc educatia aceasta din urma.Cu noi copilul poate sa faca si glume , poate sa rada cu noi ,despre noi.La noi in casa exista si reguli exista si frau liber.Cand ridic vocea la gradul de uragan se stie ca s-a sarit calul prea departe.
Incercam sa nu facem greselile pe care le-au facut parintii nostri cu noi .Deci in primul rand acordam copilului nostru multa atentie si mult timp.El este o personalitate ca si noi parintii .Intre tot ce exista in lumea asta el are prioritate.
Trimis de: Kyklos pe 12 Feb 2007, 12:17 PM
Cel mai bun mod de a educa un copil e ameninţarea cu Super Nanny, acest mupet e un fel de Baba Cloanţa. 
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 12:39 PM
Bun. Hai sa vorbim de social.Educatia este un spectru larg.
Eu am un fix, sa zicem. Niciodata nu mi se pare ca am facut suficient, si ca nimeni nu face mai bine ca mine, nici ca vrea mai mult bine copiilor mei decat mine.Le acord o grija oarecum exagerata, sau normala ?!
Respectul.Ne prostim , glumim, si altele , dar noi suntem parintii. Trebuie sa avem respectul lor, din considerentul ca noi ne sacrificam de dragul lor.Pentru ei, eu am renuntat la 95% din mine. Grija mea permanenta sunt copiii. Ce trebuie sa mai fac , ca sa le fie si mai bine. Mi se pare normal, ca respectul sa vina de la sine. Si nu trebuie sa fie cureaua, e suficienta si-o privire. Dar, pana la privire , a fost necesara si cureaua.La mine, desi mai mult ii amenint, sunt doi baieti, si-mi devasteaza casa. Dar, ei sa fie sanatosi !
Respectuosi fata de noi, parintii, si fata de restul oamenilor.Cel putin pe cel mare, l-am invatat ca toti oamenii sunt egali, si nu trebuie tratati preferential. Civilizati in societate. Poate ca exagerez , dar tin mult la eticheta.Trebuie sa aiba un vocabular ingrijit, si sunt cuvinte care nu trebuie pronuntate, in nici o imprejurare.
Ce ma intereseaza, mai ales ca esti mama, si ca acum vorbim noi, fetele. Sa lasat copiii sa se dezvolte singuri, cu propria lor personalitate, asistand doar la alegerile lor?Sau, pe langa regulile de conduita, si sandwich-ul din geanta, sa ii orientam intr-o directie potrivita caracterului , decat sa-i lasam in voia sortii ?
Asta ma nelinisteste. Gandul ca lasandu-i sa faca ce vor, facand alegeri gresite, se vor redresa mai greu, sau ....deloc?Doar sa ma absolv de vina ca n-am zis eu , si-au zis ei ?
Trimis de: Kyklos pe 12 Feb 2007, 12:41 PM
Nu toată lumea e făcută să devină doctor , la fel nu toată lumea e făcută să devină părinte, trebuie unele compromisuri, să studiezi psihologie, pedagogie....
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 12:46 PM
Draga Ioana,
O sa incerc eu sa fac pe forumistul de serviciu 
si o sa spun cateva cuvinte, desi sunt cam obosit, caci tocmai m-am intors dintr-o lunga calatorie... Hai sa vedem ce putem spune la grelele intrebari ce le pui...
| QUOTE |
| Eu am doi baieti. |
| QUOTE |
Nu stiu ce alegere sa-i fac . |
Hmmm... Nu prea inteleg... Eu zic ca deja ai facut alegerea, devreme ce ai deja doi baieti...
| QUOTE |
| Sa las florile sa creasca singure, sa le bata vantul si ploaia, sa le scalde soarele, dar sa pun un gard imprejur sa nu le roada caprele ? |
| QUOTE |
| Sa nu le ingradesc deloc ? |
| QUOTE |
| Sa le ud, sa le pun ingrasamnat, si cand or fi radacinile puternice si adanci, sa le las sa se descurce singure ? |
| QUOTE |
| Pana unde intervin parintii si cand ? Cat ? |
| QUOTE |
| Le place sau nu implicarea paritilor in viata lor ? |
Nu prea e vorba de placut aici, ci de constientizare...
| QUOTE |
| Ii bucura , ii enerveaza ? |
Depinde... de parinti, de copii...
Fara a ma erija in parinte model, sau educator sau invatator..., o sa incerc sa-ti spun cateva vorbe ce mi-au intrat si mie in cap...
- daca-ti iubesti copilul, arat-o prin educatia ce i-o dai... Tot de aici vine si rasplata...
15 Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie. (1 Timotei 2)
- trebuie sa intelegem ce este copilul nostru, caci el nu este nicidecum ca noi, oamenii mari, adica el nu lupta pentru bani, pentru mariri, nu are griji fata de casa, fata de femeie, fata de copii... Este copil inca...Deci trebuie sa-i pui ingraditura, lege sau cum vrei sa-i spui, ca sa nu iasa din aceasta stare curata, adica sa nu ocarasca pe nimeni, sa nu vorbeasca urat, sa nu huleasca, sa nu injure, sa nu se bata, caci acestea toate strica sufletul lui curat impingandu-l catre ura...
- daca el calca legea ce i-o pui pedepseste-l, fie prin cuvinte mai aspre, mustratoare, nu urate evident, ci doar mai aspre, iar de batut, sa nu-l bati, decat cu dragoste, astfel incat el sa nu se indrepte din frica de durere fizica, cat mai ales, din frica de durere pricinuita de supararea ce ti-a adus-o... E bine sa se teama de bataie, dar sa nu o primeasca... Cum spunea cineva: "sa fie miscat biciul, dar sa nu cada pe spatele lui"... Adica amenintarile sa nu mearga pana la fapta, dar copilul sa nu creada ca toata pedeapsa se reduce la amenintari...Amenintarea este buna doar daca este crezuta ca se va traduce in fapta, altfel daca copilul gresind, iti ghiceste gandul, va dispretui si amenintarea si bataia...
- daca intiparesti in sufletul lui inca pur invataturile cele bune, nimeni nu va putea sa i le desprinda, ci acestea ii vor fi ghid si principiu de urmat in viata, indiferent peste ce va da...
- sa aibe respect pentru batrani si pentru cei mai in varsta ca el, asta cu deosebire, caci respect trebuie sa aibe pentru toti oamenii.... Insa daca un copil nu este invatat sa respecte pe parinti si pe batrani, din acela nu are cum sa iasa un om bun si bland... Practic, mare parte din problemele grave ale lumii de azi se datoreaza faptului ca nu mai exista respect intre tineri si batrani... Si nu vorbesc de faptul ca in autobuz tinerii vanjosi se iau la tranta cu doamnele in varsta pentru un loc pe scaun, ci se ajunge de-a dreptul la situatii oribile intre parinti si copii plecand in general de la lucruri materiale...
Deci daca tinerii nu mai respecta pe cei batrani, ce respect mai poate exista chiar intre ei sau intre cei mai tineri ca ei?
- prin urmare, cred eu, e bine ca pustiul sa nu fie invatat sa se lege de bunuri materiale, ci sa fie darnic cu ceilalti copii, nu egoist sau posesiv... Daca va fi asa: egosit si posesiv, va suferi toata viata chiar el, chiar de va strange toata bogatiile materiale din lume...
26 Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16)
- si nu in ultimul rand: invata-l frica si iubirea de Dumnezeu, caci daca va iubi pe Dumnezeu, toate acestea si alte multe lucruri bune ii vor veni firesc si de la sine si ii vor infrumuseta viata...
Mai mult nu cred ca m apricep a spune...
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 12:52 PM
| QUOTE (ioana1 @ 12 Feb 2007, 11:39 AM) |
| Trebuie sa avem respectul lor, din considerentul ca noi ne sacrificam de dragul lor.Pentru ei, eu am renuntat la 95% din mine. |
Aici gresesti total , dupa parerea mea.
Eu vad cu totul si cu totul altfel lucrurile.Eu nu consider ca ma sacrific pentru copilul meu.Cand l-am facut nu l-am intrebat: vrei sa vii pe lumea asta ? daca da atunci baiete sa stii ca ai datorii fata de mine si prin faptul ca-ti dau viata eu ma sacrific pentru tine.
Deci daca nu l-am intrebat atunci inseamna ca l-am nascut pentru ca am vrut.Despre ce fel de sacrificiu este aici vorba ?
De ce sa renunti la tine 95 % .Cred ca nu stiu la ce te referi.Poate la faptul ca stai acasa cu ei si nu-ti urmezi o meserie ? Acest lucru e la mine.Insa si asta am stiut cand l-am facut.Hotararea era atunci deja luata pentru ca alta posibilitate nu exista.Nu avem cresa, gradinita prelungita si nici o bunica care sa sara in ajutor.
Daca ai folosit cureaua la copiii tai atunci e si mai grav.Crede-ma ca stiu sa te respecte si fara .
Nu poti tu sa-i orientezi spre ceva unde poate nu au nici o inclinatie.Ar fi o prostie sa-mi pun copilul sa faca scoala de muzica pentru ca vreau eu sa devina un mare tenor .De fapt talentul lui in aceasta privinta ajunge pentru un cantecel sub dusul de la baie.
Prin urmare cred ca va reiesi de la sine unde sunt punctele tari ale copilului si ce va putea sa faca mai departe.
Il invat codul bunelor maniere insa il invat si sa se certe si sa raspunda inapoi .In jungla in care traim nu se poate fara.
Trimis de: Blakut pe 12 Feb 2007, 12:57 PM
| QUOTE |
| sa nu-l bati, decat cu dragoste, |
Cea mai amuzanta chestie pe ziua de azi. Si cum faci, intre lovituri ii spui " te iubesc fiule?"
)Propun mutarea subiectului la dezbateri...
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 01:00 PM
| QUOTE (Blakut @ 12 Feb 2007, 11:57 AM) | ||
Cea mai amuzanta chestie pe ziua de azi. Si cum faci, intre lovituri ii spui " te iubesc fiule?" ) |
Din pacate nu este deloc amuzanta este odioasa, oribila,oripilanta.
Cred ca cel care crede asa ceva are o problema deosebita .
Acelasi lucru : eu te-am facut eu te omor
Trimis de: Blakut pe 12 Feb 2007, 01:02 PM
Oiski-Poiski: detect sarcasm...
Eu nu am mai luat bataie de la ai mei in clipa in care am zis:"Daca dai tu dau si eu!"
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 01:07 PM
Blakut , am priceput ca era sarcasm in cuvintele tale .Eu nu le-am zis la ai mei ca dau inapoi insa nici nu am uitat .A ramas .
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 01:08 PM
In momentul in care esti parinte ti se dezvolta niste...kestii, pe care nici n-ai banuit ca le-ai avea. Instinctul il ai in sange. Cum stii sa ingrijesti un pestisor, o floare, o pisica, mult mai mult, intr-adevar, necesita un copil. Cu diferenta ca floarea ti-o poate uda si vecinul,iar pisicii ii poti lasa mancare mai multa, chiar daca pleci.
Copilul este cel mai frumos dar pe care-l poate face Dumnezeu oamenilor, o adevarata binecuvantare. Cea mai mare realizare a noastra.Pentru mine, nu a fost sentiment care sa egaleze maternitatea,nici nu va fi, si nu este sentiment care sa-mi umple inima de bucurie mai mult decat o simpla privire a lor, un gest, un sunet, primele cuvinte, primii pasi, prima litera.Unii isi etaleaza pe pereti diplomele, altii trofeele, eu am cateva cadori facute de fiul meu cel mare, de la gradinita si de la scoala. Acelea sunt trofeele mele, cele cu care ma mandresc, si vreau sa fac tot posibilul ca atat cat traiesc, sa stie ca au fost iubiti, si ca am facut cat am putut si am stiut sa-i feresc de orice rau.
Aici deviez putin .De la inceputuri, Dumnezeu a incercat sa-l fereasca pe om de rau, spunandu-i cum, dar omul n-a fost curios. L-a invatat ce sa manance, cum sa se comporte, sa nu uite ca Dumnezeu i-a dat viata, si nu ca sa se destrabaleze, ci ca sa o traiasca in pace si armonie cu totii, dupa cuvantul lui Dumnezeu, sa nu se amestece cu alte popoare, inchinatoare la idolii, caci El este singurul Dumnezeu viu si adevarat, sa umble sa faca binele, si sa se sfinteasca. Adica sa ajunga pana acolo, incat sa nu mai greseti deloc, ci sa mergi , ca si Iisus, spre desavarsire.
Acuma, mult mia mici, in intelepciune, in fapte, in credinta, in multe altele, suntem noi, parintii. Copiii ,in general, ne copiaza.Daca stam pasivi, vor fi pasivi la randul lor.Daca vor vedea ca dam totul pentru ei si binele lor, vor face la fel , la randul lor.
Ideal, desigur, s-ar ajunge la o lume mult mai buna.Dar, cum astazi, tot mai putine cupluri aleg sa nu aiba copii, nu stiu unde se va ajunge.
Trimis de: Blakut pe 12 Feb 2007, 01:14 PM
| QUOTE |
| Copilul este cel mai frumos dar pe care-l poate face Dumnezeu oamenilor, o adevarata binecuvantare. Cea mai mare realizare a noastra.Pentru mine, nu a fost sentiment care sa egaleze maternitatea,nici nu va fi, si nu este sentiment care sa-mi umple inima de bucurie mai mult decat o simpla privire a lor, un gest, un sunet, primele cuvinte, primii pasi, prima litera. |
Nu toata lumea gandeste asa, asta e faza...
| QUOTE |
| De la inceputuri, Dumnezeu a incercat sa-l fereasca pe om de rau, spunandu-i cum, dar omul n-a fost curios. L-a invatat ce sa manance, cum sa se comporte, sa nu uite ca Dumnezeu i-a dat viata, si nu ca sa se destrabaleze, ci ca sa o traiasca in pace si armonie cu totii, dupa cuvantul lui Dumnezeu, sa nu se amestece cu alte popoare, inchinatoare la idolii, caci El este singurul Dumnezeu viu si adevarat, sa umble sa faca binele, si sa se sfinteasca. Adica sa ajunga pana acolo, incat sa nu mai greseti deloc, ci sa mergi , ca si Iisus, spre desavarsire. |
Oricum, trecand peste bla-bla-ul biblic, ideea principala e ca Dzeu iti da, dar nu iti baga si in traista... cam asa ar trebui sa fie si cu cresterea copiilor. Adica, teoretic, liber arbitru avem si noi, ar trebui sa aibe si ei, nu sa le spuna cineva ce sa faca. Le arati calea, dar nu ii obligi sa o urmeze...Ma rog, asta cred eu, dar eu nu am crescut copii si nici nu am, asa ca...
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 01:18 PM
Ioana , vezi de ce nu vroiam sa-ti raspund ?
Toate bune si frumoase ce ai zis tu mai sus insa ce legatura au cu ce vorbeam noi mai inainte ?
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 01:25 PM
Draga Blakut,
| QUOTE | ||
Cea mai amuzanta chestie pe ziua de azi. Si cum faci, intre lovituri ii spui " te iubesc fiule?" ) |
Este amuzanta doar pentru cine ori intelege gresit, ori a dus o viata intre straini, lipsita de iubire parinteasca...
In fapt expresia: "a-l bate cu dragoste", ca si expresia "bata-va norocul sa va bata!", ca si altele la fel, este usor de inteles pentru cei cu inima curata si de buna credinta...
Dar si chiar daca am gandi brut, intrebarea este: a luat cineva vreo bataie de la parinti, fie si doar o urecheala sau o palma la poponet? Daca da, atunci sa raspunda acela aici lui Blakut, daca parintele il ura sau il iubea in momentul acela...
| QUOTE |
| Eu nu am mai luat bataie de la ai mei in clipa in care am zis:"Daca dai tu dau si eu!" |
Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai...
Eu zic sa te mai gandesti...
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 01:26 PM
Oiski-Poiski:Lasa, sari tu peste faza asta, ca nu-ti spuneam tie.
Clopotel, mai mult decat ca-ti multumesc din suflet, nu pot spune. Esti un dulce.Pentru mine, e perfect, ce-i zis.
Trimis de: IoanV pe 12 Feb 2007, 01:26 PM
O sa intervin mai pe larg cind o sa am un pic mai mult timp. Va recomand pina atunci sa incercati sa intelegeti ce este iubbirea si sa va cresteti copii cu iubire. Nu atasament sufocant, nu libertinaj degradant ci dragoste sincera pentru progres. Ajutati-i sa inteleaga lumea si care sunt valorile binelui adevarat. Sa abandoneze ochelarii de cai pusi de consumism, profitati de faptul ca va iubesc si aratati-le care este directia dreapta in care trebuie sa creasca.
Mai putin televizor, mai putine jocuri (efectiv timpesc), mai multa lectura, activitati in comun. Lasati-i sa vada ca ii iubiti cu adevarat. adica le vreti si binele, copii au efectiv nevoie sa li se indrepte comportamentul.
Am dat-o la general, nu stiu virsta, oricum nu e valabil doar pentru ioana, doar impartasesc din experienta de parinte.
Oricum, succes tuturor.
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 01:32 PM
| QUOTE (ioana1 @ 12 Feb 2007, 12:26 PM) |
| Oiski-Poiski:Lasa, sari tu peste faza asta, ca nu-ti spuneam tie. |
Pai atunci ce rost are ca ti-am raspuns la mesajul disperat cum ca nimeni nu te ia in seama ?
Hai ca e de-a dreptul comic.
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 01:33 PM
| QUOTE (Clopotel @ 12 Feb 2007, 12:25 PM) | ||
Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai... Eu zic sa te mai gandesti... |
Clopotel, as vrea sa-mi explice pe ce se bazeaza parintii cand isi bat copiii ?
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 01:42 PM
Anticipez si fac o paralela. O explicatie simpla, pe care a facut-o Flori,odata.
Iti investesti in copilul tau toate resursele, ca sa cresca mare, voinic,cult , responsabil, etc.Te sacrifici de dragul lor (revin poate cu o explicatie ,Oiski-Poiski), si vine vremea, nu sa culegi roadele, nu la asta m-am referit, ca nu am nevoie sa ma ingrijeasca si sa ma plimbe prin parc, desi daca va crede de cuviinta o va face, ci , vine vremea cand il dai in grija altcuiva, care n-o sa-l merite, sa zicem.
Ce vei face tu, cand vei vedea ca floarea ta, pe care-ai ingrijit-o cu atata dragoste, se usca la radacina ?
Flori spune, nemaipomenit de frumos, ca Dumnezeu iti da viata si Lui numai sa-i slujesti, El este Domnul, am incercat sa va arat in cateva exemple si de ce,si normal, ca este un Dumnezeu gelos, cand vine vorba de inchinarea la idoli.
Dumnezeu, ca un Tata iubitor, si-a sacrificat propriul Fiu pentru noi. Intelepciunea acestui fapt intrece uneori capacitatile noastre de percepere, si mai mult lipseste macar respectul cuvenit.
Va multumesc tuturor pentru raspunsurile pe care le-ati dat.
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 01:42 PM
Draga Oiski,
| QUOTE |
| Clopotel, as vrea sa-mi explice pe ce se bazeaza parintii cand isi bat copiii ? |
In primul rand nu stiu ce intelegi tu prin bataie... Te gandesti cumva la bate, lanturi, sange, capete sparte etc etc?
Atunci vorbim de lucruri diferite...
Prin urmare, as vrea sa-mi explici pe ce te bazezi tu cand, copilul tau, in elanul tineretii, neatent la vorbele tale, alearga vesel si increzator spre marginea prapastiei, si tu ii pui bratul inainte sa-l opresti sa nu cada in hau, si el zice "Au! - ma doare..." la contactul cu bratul tau....
Deci, pe ce te bazezi cand ii pui bratul inainte provocandu-i acea durere si el percepand-o ca pe o bataie...???!!
Trimis de: Oiski-Poiski pe 12 Feb 2007, 01:47 PM
Clopotel, ce aiureli vorbesti tu acolo ? De parca eu si tu suntem handicapati si nu stim la ce ne refeream si eu si tu ?
Ma retrag de pe subiect ca voi de fapt nu vreti sa comunicati ci cautati aprobari pe car eu nu vi le pot da.
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 01:49 PM
Oiski-Poiski:
Draga mea, ai intrebat pe care parte sa raspunzi din cele doua :sociala si religioasa. Pentru ca la tine partea cu religia lipseste, am mers cu tine pe social. Raspunsurile mele privitoare la credinta, nu ti se adresau, sa nu te molipsesti cumva, vorbeam cu restul. E bine, acum ? Te-ai lamurit ?
Ti-am apreciat foarte mult raspunsul.
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 02:09 PM
Draga Oiski,
| QUOTE |
| Ma retrag de pe subiect ca voi de fapt nu vreti sa comunicati ci cautati aprobari pe car eu nu vi le pot da. |
Imi pare rau si chiar nu inteleg de ce te superi...Noi aici discutam...Fiecare vede lucrurile poate altfel...Am vazut ca ti-ai deschis alt topic despre probelma asta in alta parte, acuzand printre altele ca pe aici la doua cuvinte sunt 3 citate biblice... Nu stiu cu ce te deranjeaza pe tine citatele biblice la Universul Credintei, inca eu am dat doar doua citate, si acelea erau pentru Ioana... Am inteles ca Ioana le-a primit bine, deci.... care era motivul tau de suparare?
| QUOTE |
| Clopotel, ce aiureli vorbesti tu acolo ? De parca eu si tu suntem handicapati si nu stim la ce ne refeream si eu si tu ? |
| QUOTE |
| Clopotel, as vrea sa-mi explice pe ce se bazeaza parintii cand isi bat copiii ? |
Concret: ce intelegeti tu prin bataia unui parinte fata de copilul sau? Adica o simpla palma la poponet e bataie?, un pum in ochi etc etc e aceeasi bataie?... Ce intelegi tu prin bataia aceasta parinteasca? La ce te gandesti? Tu ce fel de bataie ai luat de la parinti? Hai sa discutam la concret...
Trimis de: IoanV pe 12 Feb 2007, 02:11 PM
| QUOTE |
| Te sacrifici de dragul lor (revin poate cu o explicatie ,Oiski-Poiski), si vine vremea, nu sa culegi roadele, nu la asta m-am referit, ca nu am nevoie sa ma ingrijeasca si sa ma plimbe prin parc, desi daca va crede de cuviinta o va face, ci , vine vremea cand il dai in grija altcuiva, care n-o sa-l merite, sa zicem. |
Sa inteleg ca mama m-a dat in grija sotiei daca m-am casatorit?
NU cred ca mai sunt un copil... si la aceasta maturizare trebuie sa ii ajute parintii.
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 02:17 PM
Cand baiatul meu cel mare a inceput sa mearga in picioare, pe atunci stateam la bloc.Am urat blocul dintotdeauna,( ma sufocam ), si toate prizele erau pe jos, la nivelul gambei.Desi eram cu ochii pe el ca pe butelie, stiam ca e suficienta o fractiune de secunda ca el sa introduca ceva in priza. Am luat o jordita din gardul viu de la parter, si i-am dat peste manute, nu rau, dar l-am speriat, si i-am spus ca ASH(n.t.:curentul ), (n-am pe "S" de la sobolan), doare mai rau decat a facut mamai. Copilul meu implineste 7 ani pe 22, dar n-a pus mainile la priza vreodata, nici macar nu se joaca in preajma lor. Desi acum sunt la casa, si-am facut toate prizele sus, la nivelul intrerupatoarelor, ca sa nu ajunga cel mic (2 ani), si m-am luat de grija asta acum.....
Dar atunci asta a fost solutia, si zic eu, n-am gresit cu nimic.
Trimis de: IoanV pe 12 Feb 2007, 02:17 PM
| QUOTE |
| Te sacrifici de dragul lor (revin poate cu o explicatie ,Oiski-Poiski), si vine vremea, nu sa culegi roadele, nu la asta m-am referit, ca nu am nevoie sa ma ingrijeasca si sa ma plimbe prin parc, desi daca va crede de cuviinta o va face, ci , vine vremea cand il dai in grija altcuiva, care n-o sa-l merite, sa zicem. |
Sa inteleg ca mama m-a dat in grija sotiei daca m-am casatorit?
Nu cred ca (de fapt sunt sigurca nu) mai sunt un copil... si la aceasta maturizare pe copii trebuie sa ii ajute parintii.
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 02:56 PM
Ca barbatii sunt niste copii mai mari, asta-i alt subiect.
Dar nu-i tot una cu iubirea cu sacrificiul. Si parintii mei m-au iubit. Dar, m-au iubit atat de mult incat au considerat ca n-au nici o treaba ca cresterea si educarea copiilor, da` erau super si de gasca, si greu de gasit pe deasupra. dar ,m-au lasat la bunici, sa nu-i incurc prea tare. Si nu i-am incurcat, si m-am descurcat singura, dar n-a fost greu sa fi copil si sa le faci pe toate. Da` ce nu te-omoara, te-ntareste, nu ?
Dar , ei din prea multa dragoste, m-au lasat sa am liber arbitru si sa nu dau vina pe nimeni......
Trimis de: Kyklos pe 12 Feb 2007, 03:07 PM
Poti sa-l bati cu vorba pe copil, nu inseamna sa-l bati cu paru ...
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 03:18 PM
Da` nici n-am zis.
Trimis de: Kyklos pe 12 Feb 2007, 03:23 PM
Eu repet...multi nu sunt capabili sa-i ofere o educatie odraslei.
Odata cu trecerea timpului acei copii devin adevarata pericole publice.
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 03:32 PM
Exista si autoeducatie, dar asta implica mai multi factori.
Trimis de: Blakut pe 12 Feb 2007, 03:44 PM
| QUOTE |
| Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai... |
M-am aparat, atata tot. Si a mers.
| QUOTE |
| ce intelegeti tu prin bataia unui parinte fata de copilul sau? Adica o simpla palma la poponet e bataie?, un pum in ochi etc etc e aceeasi bataie?... Ce intelegi tu prin bataia aceasta parinteasca? La ce te gandesti? |
Aw, come on, stii despre ce vorbim. O palma evident ca nu e bataie, bataia implica lovituri repetate, care mai lasa si urme uneori. Aia e bataie, o palma e disciplina.
| QUOTE |
| Desi acum sunt la casa, si-am facut toate prizele sus, la nivelul intrerupatoarelor, ca sa nu ajunga cel mic (2 ani), si m-am luat de grija asta acum..... |
Mie mi-au explicat ca daca bag cuie in priza mor... si am inteles... si cam asta a fost.
Trimis de: Kyklos pe 12 Feb 2007, 03:51 PM
Bataia mai implica si vorbe de ocara adresate bietului plod.
Bataia nu implica nu numai pumni, picioare date fara numar, bataia implica si agreseare verbala , mintala ...
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 04:13 PM
Draga Kyklos,
| QUOTE |
| Poti sa-l bati cu vorba pe copil, nu inseamna sa-l bati cu paru ... |
Uite, ai atins un punct foarte important, si cred eu ca merita putin insistat asupra lui, caci este de interes pentru orice parinte zic eu...
Relatia parinte - copil implica mai multi factori, pe langa cei psihico emotionali si empatice, si chiar cele banele: de interese...
Eu voi face acum o afirmatie, pe care va rog sa o cantariti, inainte de a sari pe mine
Uneori batutul cu vorba este mai dureros decat batutul cu batul... Si lasa si rani mai adanci, si chiar nevindecabile, decat cele cu batutul cu batul, caci actioneaza asupra psihicului copilului...
Daca studiem cazurile in care cei ce reclama bataia fizica cu vehementa, si acum afirma ca sunt contra ei, de fapt ce vom descoperi: ca acesti oameni, cand au fost copii, de fapt nu au fost batuti parinteste, ca o forma de educare sau de indreptare a lor, ci pur si simplu au fost maltratati, fie de parinti betivi, fie cu probleme mintale, fie din ura...
Eu sunt, firesc si logic, impotriva acelor batai, de fapt maltratari ce le-au suferit ei..Insa nu despre asta discutam aici... Ei ajung sa-si urasca parintii nu neparat pentru bataile ce le-au primit, chiar daca mai dure, ci Atentie!, pentru vorbele ce le auzeau din gura parintilor atunci cand ii bateau si atitudinea lor ostila de teroare...
Acei oameni, de fapt nu le erau parinti decat trupeste, nu si sufleteste...
Deci problema este foarte grava si foarte complexa...
O palma data la fund cand copilul face o nazbatie, si apoi cand promite ca nu mai face il iei in brate si-l pupi, e mai valoroasa si mai eficienta decat urletele adresate copilului, dar evitarea "atingerii" lui... Copilul va fi mult mai vatamat in acest ultim caz, caci poate ramane cu sechele pe viata, fie de comportament, fie de alta natura psihica....
In primul caz, acea palma la poponet este uitata pe loc, ramanad relatia calda de iubire intre parinte si copil, in al doilea caz, desi nu a fost vorba de vreun contact fizic direct, totusi relatia (poate) va duce la ura...
Deci totul trebuie facut cu masura, si bine cantarit, cu rabdare, spre binele copilului....
Cati dintre parinti, dorind binele copilului, nu au mers pana acolo incat sa-i faca macar o injectie, sau si mai grav, o interventie chirurgicala cand copilul era suferind... Unii, intentionat, se vor preface ca nu vad legatura, insa ea este... Cum sa vindeci copilul daca nu te atingi, fie si macar putin de el?
Prin urmare, realisti fiind, o vorba rea spusa la suparare are consecinte mult mai grave decat o atingere la poponet, care oricum este nimic pe langa vanataile ce le capata razand pe maidan batand mingea... Personal as spune: decat sa urlii la copil o ora aiurea, mai bine ii dai o palma la poponet si il faci atent, si poti apoi vorbi calm cu el... Psihicul copilului este mult mai sensibil decat poponetul lui, care oricum nu-i va fi vatamat cu nimic...
Dar desigur, ideal ar fi, sa avem copii cuminti si ascultatori astfel incat sa nu-i atingem nici cu vorba nici cu fapta, insa pentru asta trebuie mult efort si pricepere si intelegere din partea parintelui, dar si a copilului... Cine reuseste asta, este un fericit...
Si ca sa inchei acest mesaj, o sa vin cu o zicala populara:
Dumnezeu nu ocroteste cu bata ca ciobanii,
Pe cine doreste sa ocroteasca, Dumnezeu il inzestreaza cu intelepciune...
Trimis de: ioana1 pe 12 Feb 2007, 04:23 PM
Am o rugaminte :nu chiar la genul asta de educatie ma refeream eu la inceput,ok?
Trimis de: abis pe 12 Feb 2007, 04:27 PM
| QUOTE (Clopotel @ 12 Feb 2007, 03:13 PM) |
| o vorba rea spusa la suparare are consecinte mult mai grave |
Aici ai dreptate - violenta verbala este si ea daunatoare, nu doar cea fizica. Orice tip de violenta este condamnabil.
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 04:27 PM
Asa e draga Ioana, insa discutia a deviat spre chestia ca "bataia" ca e subiect mai senzational...
Dar sa revenim, caci nici urlatul nici bataia nu tin practic de educatia copilului, ci arata doar, intr-un fel, un anumit esec al parintilor in educarea copilului...
Trimis de: Kyklos pe 12 Feb 2007, 04:36 PM
Daca suntem competenti sa-i oferim o educatie nu ajungem in cazuri cand suntem terorizati.Gen copiii de la SUPER NANNY ,adevarate bombe cu ceas.
Trimis de: Zed pe 12 Feb 2007, 06:41 PM
| QUOTE (Clopotel @ 12 Feb 2007, 01:25 PM) |
Dar si chiar daca am gandi brut, intrebarea este: a luat cineva vreo bataie de la parinti, fie si doar o urecheala sau o palma la poponet? Daca da, atunci sa raspunda acela aici lui Blakut, daca parintele il ura sau il iubea in momentul acela... Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai... Eu zic sa te mai gandesti... |
@Clopotel , precis ca parintele l-a batut din .... dragoste
( sorry Blakut )L-a batut pentru ca nu stie ce sa faca , pentru ca habar nu a avut cum sa trateze problema , pentru ca nu stie sa se comporte altfel , de asta l-a batut , pentru ca e slab .
De cand e moda asta ca un copil sa-si puna 1000 de intrebari de ce a facut parintele ce a facut dar parintele sa nu-si puna decat una si sa pocneasca ?!
Eu ma intreb unde e mai multa inteligenta . Cine din ei da dovada de mai multa minte in acel moment , parintele sau copilul ?!
Edit
Adaug ceva - Am o intrebare : Cunosc foarte multi credinciosi care se duc in fiecare dumineca la biserica , aprind lumanari , citesc si citeaza biblia si cand vin acasa ( nu ma refer ca direct de la biserica ), isi bat copiii si nevestele . DE CE ?!
Trimis de: Sushi pe 12 Feb 2007, 07:04 PM
| QUOTE (Clopotel @ 12 Feb 2007, 11:25 AM) |
| Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai... Eu zic sa te mai gandesti... |
un caracter hotarat, care a vazut problema, a constientizat-o si a rezolvat-o. Daca tolera violenta, o incuraja sau facea la randul lui uz de ea in alte scopuri decat auto-aparare aveam alta parere.
Trimis de: Blakut pe 12 Feb 2007, 07:08 PM
Hei, ca tot e plin de credinciosi pe aici... aplicati tactica aia: "What would Jesus do?"... Eh, acuma daca-l vedeti pe Mr. J batand copiii care veneau la el, be my guest(s)...
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 10:17 PM
Draga Zed,
| QUOTE | ||
@Clopotel , precis ca parintele l-a batut din .... dragoste ( sorry Blakut ) |
Ma rog, de fapt subiectul era despre cu totul altceva, insa daca sunteti interesati de aceasta problema, eu zic sa punem punctul pe i ca sa depasim momentul...
Daca nu l-a batut din dragoste, atunci nu-i era parinte, decat eventual in acte, adica nu-i dorea binele... Si daca l-a batut din dragoste inseamna ca nu l-a vatamat cu nimic, caci daca l-a vatamat, atunci nu mai poate fi vorba de dragoste...
In fapt, noi nu stim exact ce a fost acolo, si nici nu cred ca Blakut o sa ne povesteasca, prin urmare, nu are rost sa speculam... Cert este ca mie expresia :"Daca dai tu dau si eu!" adresata unui parinte nu mi se pare normala... Atata tot...
Eu te intreb draga Zed, nu ai luat niciodata nici macar o palma sau o urecheala de la parinti? Daca da, le-ai zis si tu ca daca mai fac odata asta le faci si tu la fel? Sau ce le-ai zis mai exact ca sa-i sperii?
Repet: eu nu stiu daca Blakut era pe cale sa fie "corectat" de parinti pe "merit" sau gratis, ci m-a derutat un pic modul lui de a dialoga cu parintii... E vorba de relatia parinti - copii aici...
Personal, eu recunosc ca mai luam cate o palma peste fund sau cate o urecheala, ba inca si la scoala, tovarasa invatatoare imi dadea la palma cu aratatorul ca nu scriam frumos, insa in ceea ce priveste pe parintii mei, eu n-am avut niciodata dubiu ca ma iubesc mai putin atunci cand ma urecheau, pentru ca stiam ce facusem si intelegeam ca pentru ei, eu facusem ceva rau, de regula faceam cu intentie...
Problema este ca in ziua de azi, parintii nu mai pot sta tot timpul cu copiii, si acestia sunt expusi la tot felul de pericole, si pentru greselile copiilor platesc parintii... Daca un copil este neascultator, atunci ce-i de facut? As dori sa veniti si cu niste solutii... Deci draga Zed, de ex. daca ai avea un copil care nu te asculta, care face exact pe invers de cum ii zici tu, care cand iesi cu el pe strada primul lucru pe care il face este sa o ia la fuga printre masini, care la gradinita sau in clasa intai bate pe ceilalti copii si iti pui toti ceilalti parinti in cap, si esti nevoit sa-l retragi de la acea gradinta si sa cauti alta care ti-l accepta, si tot asa, ce solutie practica adopti, concret... ??!! Aceste cazuri sunt reale, si eu stiu doua exemple de astfel de parinti, care practic sunt condusi de copiii lor, si ei zic ca sunt parinti moderni ca nu-si bat copiii, insa la nici o gradinita privata nu au reusit sa stea mai mult de o luna... De ce oare? Cine-i de vina?
Deci copilul vrea sa fuga printre masini si tu repeti incontinuu sa nu faca asta, si el se arunca acolo, tu concret ce faci?
Presupun ca nu o sa-mi spui ca o sa-l retii cu forta, ca vad ca nu agreezi astfel de comportament, insa sunt chiar interesat de solutia pe care ai gasit-o tu atunci cand copilul nu asculta efectiv de vorba ta, si pericolul este iminent...
| QUOTE |
| L-a batut pentru ca nu stie ce sa faca , pentru ca habar nu a avut cum sa trateze problema , pentru ca nu stie sa se comporte altfel , de asta l-a batut , pentru ca e slab . |
| QUOTE |
| De cand e moda asta ca un copil sa-si puna 1000 de intrebari de ce a facut parintele ce a facut dar parintele sa nu-si puna decat una si sa pocneasca ?! |
| QUOTE |
| Eu ma intreb unde e mai multa inteligenta . Cine din ei da dovada de mai multa minte in acel moment , parintele sau copilul ?! |
Habar n-am, insa as vrea sa stiu de la tine o solutie inteligenta de a opri un copil ce nu te asculta de nici un fel, si iata, acum chiar are chef de un slalom printre masini...
| QUOTE |
| Edit Adaug ceva - Am o intrebare : Cunosc foarte multi credinciosi care se duc in fiecare dumineca la biserica , aprind lumanari , citesc si citeaza biblia si cand vin acasa ( nu ma refer ca direct de la biserica ), isi bat copiii si nevestele . DE CE ?! |
Probabil ca au probleme mintale... In fapt ei sunt bolnavi, trebuie ajutati... Oare chiar nu-ti dai seama cand un om este bolnav? Un om care-si bate nevasta si copilul, fie ca se imbata, fie ca asa vor mushii lui, e bolnav mintal... Spitalul 9 parca se ocupa de asa ceva...
Dar noi nu de asta doream sa discutam, ci de educatia copiilor in general... Adica de parinti normali si de copiii normali...
Este adevarat insa ca poate trebuie sa discutam despre ce este normal, insa asta poate gandi fiecare despre situatia lui, daca a fost intr-o familie normala sau nu, daca a luat vreo ciufuleala de la parinti sau nu, si daca a luat, mai considera ca familia lui mai era normala?
Personal, desi stiu ca am mai incasat-o din cand in cand, apreciez acum ca familia mea a fost normala si ca am primit toata iubirea parinteasca de care aveam nevoie, desi poate atunci gandeam altfel, caci mi se parea ca totul mi se cuvine si ca doar eu am dreptate...
Personal cred cu tarie, ca un parinte normal chiar si cand isi "altoieste" odrasla cand greseste grav, o face din dragoste, pentru ca-i pasa si vrea sa-l indrepte asa cum crede el ca e mai bine... Probabil ca daca nu i-ar pasa nu ar face nimic, devreme ce nu "altoieste" si alti copiii ce nu sunt ai lui... Desigur acesta nu este un argument, dar e un fapt...
Si ca sa nu se mai iste valuri aiurea spun ca relatia ideala parinte - copil este atunci cand cand copilul nu iese din vorba parintelui si parintele nu iese din vorba copilului si toti traiesc fericiti pana la adanci batraneti, fara nici un fel de altercatii... Cine este in situatia aceasta sa-mi spuna si mie, sa nu fie timid....
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 11:39 PM
Dragii mei,
Pentru ca am considerat ca acest subiect este deosebit de util pentru parinti, am cautat si am gasit in cartea "Cum sa ne crestem copiii" de Danion Vasile, cateva cuvinte ale Sfintilor Parinti...
- Cei ce doresc sa aibe copii vrednici, vor proceda cu chibzuinta daca mai inainte se vor face pe ei insisi parinti vrednici
- Tu te numesti tatal copiilor tai dupa trup; fii tatal lor si dupa Duh
- Nu exista nici o arta mai inalta decat arta de a fi pedagog. Pictorul sau sculptorul fac numai o figura fara viata, insa un intelept pedagog modeleaza un chip viu, de care se bucura si Dumnezeu si oamenii
- Cum ii veti creste pe copiii vostri in randuiala, cand voi insiva duceti o viata fara randuiala?
- Copii! Pretuiti binecuvantarea parintilor de o mie de ori mai mult decat orice alta mostenire
In continuare cateva cuvinte din carte:
Cat sunt micuti, copiii au pe chipurile lor o curatie ingereasca. Chiar si parintii mai putin credinciosi observa:"parca ar fi niste ingerasi. Mare dar am primit de la Dumnezeu" Greu este sa nu te lasi biruit de nevinovatia, de gingasia si de frumusetea lor. Copiii sunt niste flori; nu este de ajuns doar sa ne desfatam de mireasma lor, ci e bine sa ne umplem sufletele de aceasta mireasma. Copiii sunt raze de soare ce rasar peste vietile uneori foarte framantate ale parintilor.
.....
Parintii nu trebuie sa fie niste inchizitori care sa arda pe rug dorintele si bucuriile tinerilor. Tinerii nu sunt roboti, tinerii au personalitate. Parintele inchizitor nu va reusi decat sa isi oblige copiii sa se ascunda de el.
Poate la fel de mult gresesc parintii care ii lasa pe copii sa-si satisfaca toate poftele. Ca si cum i-ar arunca in apa fara sa invete mai intai sa inoate. Copiii s-ar ineca. Lumea ii ispiteste cu "dulceata" pacatelor ei, contamindndu-i apoi cu ele.
Nu e bine ca parintii sa-si idolatrizeze copiii. Orice depasire a masurii in dragostea aratata copiilor va trezi in ei orgoliul, iubirea de sine, si ii va insingura. Cand nu se pastreaza un anumit echilibru in relatia parinti- copii, si parintii muncesc ca niste robi pentru a satisface toate dorintele rasfatate ale copiilor, aceasta nu numai ca va dauna relatia afectiva dintre ei, transformand-o din dragoste binecuvantata de Dumnezeu in patima, ci ii va transforma si pe copii in robi ai acestei lumi materiale, careia consumismul i-a devenit emblema.
Urmarile unei prea mari ingaduinte fata de greselile copiilor, sub pretextul ca sunt necopti la minte, vor putea fi greu de contracarat in timp. Este gresit sa se considere obraznicia si neascultarea forme de manifestare a personalitatii. Pentru ca dintr-un copil obraznic foarte greu va iesi un om cuviincios.
Parintii ideali sunt parintii care stiu sa patrunda in lumea copiilor lor, intelegandu-le nazuintele, framantarile, bucuriile, aspiratiile si ajutandu-i sa deosebeasca binele de rau, dandu-le toate lamuririle necesare.
Este nevoie de foarte mult discernamant pentru a intelege universul in care traiesc copiii astazi: galagie, agitatie, muzica, petreceri. E usor sa contestam tot. Sa spunem un "Nu" hotarat fiecarei pagini din sufletul lor. Dar asa ii pierdem. Nu cu sabie, ci cu magaiere sa ne apropiem de ei. Cu gingasie sa le modelam sufletele. Si cu multa dragoste.
Vorbindu-le pe limba lor, ei vor intelege cuvintele noastre. Si ne vor raspunde. Si daca ne-au inteles cuvintele, ne vor raspunde asa cum trebuie.
.....
Ceea ce ii impiedica pe parinti sa fie obiectivi este propriul lor trecut, pe care nu l-au reconsiderat, de care nu s-au pocait indeajuns, de care sunt inca atasati. Cei care s-au pocait superficial vad in fiii lor oglinda propriei lor vieti si se gandesc ca asa cum ei insisi s-au ridicat din pacate, asa se vor ridica si copiii lor.
Sunt cel putin doua greseli in acest rationament: prima este compararea celor doua vieti, fara sa se tina seama de mediile in care s-au manifestat. Una era sa cazi in desfranare acum 40-50 ani, cand desfranarea era considerata o mare patima de catre societatea care avea niste reguli de comportare si de vietuire mai sanatoase. Si alta este cazi astazi, cand caderea nu mai este considerata cadere, cand din ce in ce mai multi parinti sunt de acord cu faptul ca e bine ca tinerii sa inceapa viata sexuala inainte de nunta. Azi, cand sunt puse in multe locuri reclame pentru mijloace anticonceptionale, cand mass-media este saturata de informatii privitoare la sexualitatea cea mai vulgara.
Cam atat deocamdata... daca vi se pare de folos mai scriu cate ceva, in limita timpului...
In incheierea acestui mesaj, doar pentru cei intersati, cateva citate biblice, zic eu, edificatoare:
1 Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate.
2 "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa:
3 Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ".
4 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. (Efeseni 6)
14 Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15 Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. (2 Corinteni 12)
1 Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2 Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3 Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
4 Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
5 Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. (2 Timotei 3)
19 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele.
20 Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului.
21 Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Coloseni 3)
Trimis de: Blakut pe 12 Feb 2007, 11:43 PM
| QUOTE |
| Repet: eu nu stiu daca Blakut era pe cale sa fie "corectat" de parinti pe "merit" sau gratis, ci m-a derutat un pic modul lui de a dialoga cu parintii... E vorba de relatia parinti - copii aici... |
Ok, ca sa nu mai fie discutii pe seama mea, eu ma inteleg foarte bine cu parintii mei acum, Vremurile de care vorbeam au apus. Era insa foare derutant pentru mine, pe de o parte parintii mei ma iubeau aratau ca le pasa de mine, pe de alta parte cand greseam o incasam, numai ca eu nu mai suportam sa o incasez... se intampla de prea dese ori, iar cand am scos replica aia de care se tot ia Clopotel mergeam cu spatele si in spate aveam un perete. Asa, ca sa nu mai fiu subiect de discutie, totul e bine si frumos azi in familia mea.
Trimis de: Clopotel pe 12 Feb 2007, 11:54 PM
| QUOTE |
| totul e bine si frumos azi in familia mea. |
Iata dar, o familie fericita...
Din pacate, stiu ca sunt familii unde s-au facut abuzuri si unde s-au pastrat tensiuni...
Sa speram ca societatea va evolua inspre situatii mai normale astfel incat si parintii sa fie mandri de copiii lor si copiii sa se mandreasca cu parintii lor...
Trimis de: IoanV pe 13 Feb 2007, 01:25 AM
| QUOTE |
| Dar, m-au iubit atat de mult incat au considerat ca n-au nici o treaba ca cresterea si educarea copiilor, da` erau super si de gasca, si greu de gasit pe deasupra. |
Unei plante ii dai degeaba lumina mai multa daca nu ii dai si caldura, apa, ingrasamint, toate cu masura si la vremea lor.
Trimis de: ioana1 pe 13 Feb 2007, 09:06 AM
Spunea cineva odata:unui copil nu trebuie sa-i repetam prea des, sau ar fi bine deloc,cat e de frumos, destept, etc., ca sa nu se ingamfe, ci sa creasca smerit.
E bine asa ?Gresesc ca-i sorb din ochi si ca nu ma pot abtine sa le spun ce frumuseti desavarsite sunt, sau cat e de istet fiul meu cel mare , la scoala ?Le dezvolt mandria personala?Cat? Care e unitatea de masura ?Gresesc ca ii sarut tot timpul ? Dar sunt asa de lipiciosi .......
Trimis de: IoanV pe 13 Feb 2007, 09:53 AM
Chiar frumuseti desavirsite... e cam mult. Toti credem asta despre copii nostri dar frumusetea nu e ceva valoros in sine. Si nu stiu, ca mama poti sa le spui asta insa nu insista pina ajung sa creada ca asta e o valoare in sine. Un tata, care stie ce inseamna desavirsirea ... va face mai greu astfel de afirmatii.
Se spune ca existenta noastra e una imprumutata, asa ca sa nu facem sa atirne in mintea lor mai greu cele trecatoare decit cele netrecatoare.
Trimis de: ioana1 pe 13 Feb 2007, 09:57 AM
Bine, poate ca exagerez...putin, dar sunt mici si atat de dulci. Aseara , cel mic, se straduia sa umple "incarce " sticla cu apa, ca pe o butelie, cu furtunul de la aspirator.Nu sunt totali? Nu-ti vine sa-i umpli de pupe pe nasucurile alea obraznice?
Trimis de: Blakut pe 13 Feb 2007, 10:08 AM
| QUOTE |
| Se spune ca existenta noastra e una imprumutata, asa ca sa nu facem sa atirne in mintea lor mai greu cele trecatoare decit cele netrecatoare. |
Asta ma deranjeaza de multe ori la oamenii credinciosi, au o parere foarta proasta despre ei si despre om in general...
Trimis de: axel pe 13 Feb 2007, 10:17 AM
Nu toti. Ci doar fundamentalistii.
Trimis de: ioana1 pe 13 Feb 2007, 10:32 AM
Auci, sa stii ca m-a durut ! (o replica din desene animate).
Trimis de: IoanV pe 13 Feb 2007, 10:49 AM
| QUOTE (Blakut) |
| Asta ma deranjeaza de multe ori la oamenii credinciosi, au o parere foarta proasta despre ei si despre om in general... |
Iar imprumutata inseamna ca am primit stapinirea sa o conducem cu vrem dar nu suntem proprietarii absoluti.
Dar crestinii au o parere mult mai buna despre om decit cei care nu cred in suflet, nemurire, etc. Eu cred ca este in om mult mai mult decit un organism biologic care se primba prin spatiu si e doborit de timp. Crestinul deschide o poarta pentru ceea ce e dincolo de ele. Sa poti depasi timpul si spatiu crezi ca inseamna parere proasta? Ca in rest dau omului aceleasi posibilitati de manevra, aceeasi libertate ca si tine.
@ ioana
Si mie imi vine sa ii "maninc" cind le vad nevinovatia, puritatea si dorinta de a face una sau alta in felul lor propriu. Iti creste inima. Uneori imi manifest discret sentimentele, de cele mai multe ori insa mi se pare ca vad inca un motiv sa ma port cu si mai mare atentie pentru ca sa nu distrug, sa nu ingrop ce e frumos in ei. Iar cind vad ca sub influenta lumii unele calitati tind sa fie ingropate incerc sa fac curatenie in jurul lor.
Trimis de: ioana1 pe 13 Feb 2007, 11:07 AM
Despre asta vorbeam.Exageram ca le aratam ceea ce simtim cu adevarat ? Il vad cu mustaceste cand ii spun ca e istet.
E de preferat sa-l fac idiot, ca sa-l smeresc, ca sa creasca cu ideea ca este idiot ?Sa ti se spuna de mica, ca nu esti"bun de nimic ", atat de des, ca-ti vine a crede ?Sa te straduiesti toata viata sa demosnstrezi ca esti "the best "? Cui ? Tatalui (mamei)?Noua insine ?
Ne educam copiii sau ne educam parintii ? Este o psihologie inversa a ceea ce nu am primit de la ei, si vrem sa le demonstram ca asa se procedeaza ?
Sau este vorba doar de instinctele paterne?
Si inca ceva :am auzit un caz recent,o mama bolnava de hepatita C, le-a dat celor 6 copii ai sai boala. E iresponsabilitate, sau ascultare de Dumnezeu ?
Rog ateii sa se abtina de la comentarii.
Trimis de: IoanV pe 13 Feb 2007, 11:30 AM
Omul se smereste cind intelege imensul dar pe care l-a primit, viata si iubirea lui Dumnezeu. Nu prin rautatea parintilor sau a societatii.
Nici eu nu am primit scoala de parinte. Invat din mers si adesea constat ca lucrul pe care l-am facut ieri il puteam face si mai bine.
De ce sa il faci idiot? De ce sa-i injosesti? Iisus spune ca e gresala si daca umim prost pe altul. Daca putem sa ii ridicam in dragoste si sa cultivam ce e bun.
In colaborarea din iubirea copilul nu simte nevoia sa arate cit e de bun, e convins ca il apreciezi, ci vine si iti aduce aporape framintarile lui cerind intr-un fel ajutor in rezolvarea problemelor care il preocupa. De arta noastra de a-l ajuta depinde continuarea procesului.
Trimis de: ioana1 pe 13 Feb 2007, 12:06 PM
Deci, in mare, toata lumea este de acord ca un copil se creste cu dragoste.Trebuie sa-i arati cand face bine, si cand greseste, trebuie sa-l sustii pe drumul vietii, si sa-l feresti de eventualele intemperii, care-i stau impotriva, dar care-ti stau in puteri.
Trebuie sa-i sadesti in suflet credinta in Dumnezeu, ca sa stie unde sa caute sprijin si dragoste, cand nu va mai fi din alta parte.Sa nu fi impunator, dar nici delasator.Sa nu fi aspru, dar nici in permanenta bland, ca nu toate prostiile care le face, sau hobby-urile sunt si bune la ceva. Trebuie sa-i consolidezi principiile morale, sa-l inveti sa gandeasca si singur, dar si sa-i poti da un sfat daca ti-l cere.Sa te respecte ca parinte, pentru ca noi sunt primele persoane cau care intra in lumea asta in contact. Daca nu te respecta pe tine, nu va avea respect pentru altii.
Sa-l inveti sa treieze toate lucrurile cu care intra in contact, sa vada daca ii sunt bune sau rele.Fiul meu cand nu stie ceva, ridica ochii din caiet si ma intreaba din priviri. Copiii lui Dumnezeu cand nu stiu ceva, ridica ochii spre ceruri si intreaba. Asa vine intelepciunea, de sus, si se transmite mai departe.
Fiecare isi creste si isi educa copilul cum crede el de cuviinta, de la caz la caz, si dupa posibilitati :sufletesti si materiale.dar, toti dau coiilor lor tot ce e mai bun, si nimeni nu-si invata copilul sa faca raul, ci numai binele, dar "binele "care ii este cunoscut lui, ca parinte, si asta tine de cat a dat Domnul de sus ....
Trimis de: Zed pe 13 Feb 2007, 01:29 PM
@Clopotel
Ti-as fi raspuns dar ... cititind ce ai postat dupa , adica citatele din carte , renunt . Nu fiindca nu am replica ci fiindca imi refuza capul sa admita anumite lucruri .
In plus , asta mi-a pus "capac" definitiv :
| CODE |
| Si inca ceva :am auzit un caz recent,o mama bolnava de hepatita C, le-a dat celor 6 copii ai sai boala. E iresponsabilitate, sau ascultare de Dumnezeu ? |
“ If God lived in the world , people would break his windows” (Yiddish proverb)
Prefer sa inchei discutia pentru ca anumite afirmatii ma depasesc deja , cu toate ca nu sunt ateu .
Trimis de: ioana1 pe 13 Feb 2007, 01:43 PM
De ce capac? Asa a considerat ea ca asculta de Dumnezeu aducand pe lume copii gata condamnati la o viata chinuita, sa aduci pe lume copii ca mama seropozitiva, alcoolica, etc.Dar ,in cazul de fata , si pe mine ma depaseste.
Daca deviem putin, ii bai?
Adica, nu folosesti metode contraceptive de nici un fel, ar trebui sa nastem copii non-stop. Sincer, nu nasterile ma dezarmeaza, ci numarul copiilor(stiu pe cineva cu 17 copii).Cum te descurci ? Cum ii educi ?Ai in permanenta un bebelus caruia trebuie sa-i acorzi toata atentia. Ce faci cu restul?Lipsa atentiei si a dragostei pentru fiecare in parte ii indeparteaza pe copii de parinti. Este o resposabilitate uriasa.Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe toti copiii din intreaga lume, si sa le poarte de grija!
Trimis de: IoanV pe 13 Feb 2007, 02:10 PM
| QUOTE (zed) |
| fiindca imi refuza capul sa admita anumite lucruri |
@ ioana
Daca nu te respecta pe tine, nu va avea respect pentru altii. - Bine zis, trebuie sa cistigam respectul copiilor.
Trimis de: gypsyhart pe 13 Feb 2007, 02:15 PM
@ioana1
| QUOTE |
| Cum de educam copiii? |
In asa fel incat sa aibe puterea de a fi ei insisi. Adica, sa ii inveti sa isi asculte "vocea interioara". Asta mi se pare cel mai important.
Trimis de: ioana1 pe 13 Feb 2007, 02:27 PM
Dezvolta putin, te rog.
Trimis de: gypsyhart pe 13 Feb 2007, 02:50 PM
| QUOTE (ioana1 @ 13 Feb 2007, 02:27 PM) |
| Dezvolta putin, te rog. |
Pai sa ai un control minim asupra lor. Atat cat sa supravietuiasca si sa fie sanatosi. Cu cat sunt mai liberi cu atat mai bine.....
Edit:
De fapt, cu cat inainteaza in varsta sa ii controlezi tot mai putin......si la un moment dat sa ai puterea sa renunti complet la aceasta intentie.
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 08:38 AM
Daca ai un copil care vesnic se intoarce acasa spasit , dupa greselile facute, si nici macar nu cere ajutorul parintilor, ci asteapta , ca de la sine, ei sa rezolve problema, din singurul considerent ca un parinte este raspunzator,un copil care a fost lasat sa-si aleaga singur drumul, sfatuit, dar dezinteresat, razvratit, libertin, dar,care considera ca parintii sunt responsabili la orice varsta de el, ce faci cu astfel de copii, care nu-si dau ei drumul de parinti ?
Controlul -minim, ca maxim e deja boala, e doar protectia exagerata care izvoraste din tine ca nimic rau sa nu-l atinga.
Trimis de: gypsyhart pe 14 Feb 2007, 12:50 PM
@ioana1
E cam general ce spui...Ce inseamna "sa rezolve parintii problema", ce inseamna "nu'si dau drumul de parinti"? Ar fi util un exemplu real....
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 12:58 PM
Un exemplu real:un copil, singur la parinti, lasat sa-si faca singur alegerile, si cararile pe care le umbla. Dar , cum de regula, facea alegeri proasta, tot acasa la aparinti se intorcea, sa-l sustina material si moral, pana acnd acestia au dat de ceasul mortii. Un copil cu o inteligenta peste medie, care a considerat ca toate din lumea asta sunt sub medie.
Un copil care ajunge iresponsabil pentru ca n-a avut taria sau barbatia de a ajunge unde vrea. sau n-avea habar unde vrea sa ajunga.ce faci cu un asemenea copil? Il aduni mereu de prin santuri, sau din carciumele unde-si etaleaza intalepciunea nebuna la valoare de arta ? Talentul de sculptor extraordinar?de matematician ? De lingvist?de branza buna in burduf de caine ai auzit ?
Cam asta e ideea.....
Ce facem daca educatia si disciplina oferite nu sunt deajuns? Asisti neputincios la degradarea sociala a propriului copil, ca nu i-ai pus araci de mic, sa aiba pe ce se sprijini ?
Trimis de: gypsyhart pe 14 Feb 2007, 01:46 PM
A ajuta pe cineva (intr'o modalitate anume) nu este intotdeauna cea mai buna solutie. Cineva spune "fii recunoscator celui care te'a abandonat, pentru ca te'a invatat sa nu depinzi de nimeni si de nimic". Dar se pare ca exista o anumita conditionare crestina care spune sa nu refuzi cererea de ajutor a celor din jur....Ori, daca oferi ajutorul cuiva si el nu iti da nimic in schimb, il indatorezi. Trebuie sa existe un echilibru intre a da si a primi, asa cum pentru a trai ai nevoie de inspir si expir.
| QUOTE |
| Ce facem? |
Actionam (sau nu) in asa fel incat omul respectiv sa isi recastige (in caz ca a pierdut'o) increderea in sine.
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 02:43 PM
Intre parinti si copii nu exista indatorare. Totul trebuie sa porneasca dintr-o imensa dragoste neconditionata.
Esecurile repetare nu sunt o sursa de mandrie personala, nicidecum.Dimpotriva, devin in timp apasatoare, si te adancesc mai mult in mocirla.
Repet:plecand de la premisa ca un copil, lasat la libera alegere, printr-o conjunctura nepotrivita ,ajunge un renegat al societatii, lipsit de valori morale, subjugat de diferite viciii, (pentru ca cert va cauta o alinare inselatoare), cum il mai poti intoarce , si nu vorbesc de credinta, prin ce modalitate il pui inapoi pe sina dupa ce-a deraiat?
Putem sa ne asumam ca parinti riscul ca va putea ajunge singurul tau copil un narcoman?Pana unde merge libertatea oferita copiilor ? Sau daca le interzicem unele lucruri daunatoare inseamna ca ii controlam , ca suntem zbiri, nu parinti ?
Daca bine intentionati, si "cuminti "intr-o discoteca, ii pune cineva ceva in pahar, evenimentul ia amploare, se ajunge la violuri si alte fapte, nu era mai bine daca nu l-ai fi lasat deloc ?Nu este lumea o jungla acum , in care nu stii cum sa-ti protejezi mai bine copiii de fiarele salbatice ?
Trimis de: Blakut pe 14 Feb 2007, 02:49 PM
| QUOTE |
| Putem sa ne asumam ca parinti riscul ca va putea ajunge singurul tau copil un narcoman?Pana unde merge libertatea oferita copiilor ? Sau daca le interzicem unele lucruri daunatoare inseamna ca ii controlam , ca suntem zbiri, nu parinti ? |
Daca trebuie sa le interzici, daca nu au invatat sa aleaga ce e bine si ce e rau... e rau de ei....
| QUOTE |
| Daca bine intentionati, si "cuminti "intr-o discoteca, ii pune cineva ceva in pahar, evenimentul ia amploare, se ajunge la violuri si alte fapte, nu era mai bine daca nu l-ai fi lasat deloc ?Nu este lumea o jungla acum , in care nu stii cum sa-ti protejezi mai bine copiii de fiarele salbatice ? |
Ei hai, ca nu e chiar asa. Daca lumea e asa cum zici tu, cum ii faci sa ii dea piept? Nu e mai bine sa ii inveti ce e bine si ce e rau, si sa ii lasi pe ei sa aleaga? Daca le interzici, s-ar putea sa faca alegerea proasta la o varsta la caer nu ii mai poti controla...
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 03:22 PM
Bine, hai si asa.
Daca copiii mei in viitor nu vor merge in discoteci , in baruri, cluburi, etc. pentru ca le interzic eu, e bine asa ? La astfel de interdictie ma refer, pentru ca n-are ce bine sa-i faca.Vor citi , vor picta, vor face echitatie, vor juca fotbal, sah, intot, orice alta activitate care sa-l destinda. Va merge la biserica impreuna cu mine, atata timp cat va locui sub acoperisul meu. Cand va fi sub al sau, daca va avea altul, va face ce dori.
Se va dezrobi de jugul de mama dominatoare , care a incercat ca cel mai mic rau sa fie cat mai departe de el.
Pe mine doar Dumnezeu m-a ajutat pana acum, si cred ca ma va ajuta in continuare in tot ceea ce fac, si daca voi reusi sa-mi cresc fiii ca niste barbati adevarati, cu principii solide, respectuosi, rationali, eruditi, ii multumesc lui Dumnezeu.Poate le va fi de folos mai tarziu. Si ma rog, ca binecuvantarea Lui sa fie peste ei, si sa le dea sotii pe masura.
Trimis de: Ovidius pe 14 Feb 2007, 03:33 PM
ioana1, nu stiu cum e sa fii parinte, dar stiu sigur cum e sa fii copil. Si mai stiu cum e sa ai parinti care cred ca doar ei stiu ce e bine si ce nu, iar copilul greseste intotdeauna alegerile ce le face. Si mai stiu cum e sa fii rebel si de la un moment dat sa respingi tot ce vine de la parinti, indiferent daca e bun sau nu, tocmai din cauza ca nu ti-a fost lasata personalitatea sa se dezvolte. Din punct de vedere al copilului, parerea mea e una simpla: lasa-ti copii sa aleaga. Lasa-i sa suporte atat consecintele alegerilor gresite cat si bucuria alegerilor bune! Nu le fura invatatura si nici bucuria succesului. Cel putin pentru mine, sunt doua dintre cele mai de pret lucruri pe care le poti avea.
| QUOTE |
| Daca copiii mei in viitor nu vor merge in discoteci , in baruri, cluburi, etc. pentru ca le interzic eu, e bine asa? |
Orice chestie interzisa va deveni imediat ispita, mai ales daca ai copii cu personalitate puternica! Cred ca o solutie mai buna ar fi sa le oferi alternativele de care ziceai (fotbal, inot, pictura, etc), astfel incat sa fie atat de ocupati ca sa nu mai aiba timp de discoteci si baruri. Si oricum, nu vad ce rau le-ar face daca ies in weekend o data de doua ori cu prietenii intr-un club sau discoteca? Aaaa, in cazul in care vor fi non-stop acolo, atunci va deveni o problema.
Trimis de: Kyklos pe 14 Feb 2007, 03:43 PM
Le spunem sa nu se creada-n mitici
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 03:56 PM
Uite, mi nu mi-a fost interzis, dar nu am facut niciodata astfel de alegeri. Nu am mers niciodata cu turma. Mi-am ales singura cararile.Sa risc credand ca vor face baietii mei la fel ? In ziua de azi ? In Timisoara de azi ?
Ispita ? Poate i-o ispiti , sau poate nu.Cred ca depinde pana la un punct de mine, si mai departe, de Sus.Cred ca Dumnezeu le va da pe mai departe alegerile cele mai bune.
Nu este usor sa fi parinte, poate e cea mai grea meserie din lume.Esti in permanenta in garda, si pe baricade.Dar si cele mai mari satisfactii sunt, vazandu-ti copilul crescand.Ma mandresc cu faptul ca baiatul meu cel mare nu trece neobservat, prin felul de a se comporta, de a se exprima, cat este de dezvoltat.Nu a fost dorinta (rationala, si specifica varstei), pe care sa nu i-o indeplinesc, dar am avut pretentia sa fie cuminte si asculator. Daca trebuie sa mearga la culcare, sau ii spun sa inchida televizorul, nu ma intreaba "de ce ?". E suficient.
Personalitatea e bine sa fie dezvoltata in favoarea individului, nu in defavoarea sa.
Sa am bucur de alegerile gresite ca si de cele reusite, cu singura conditie , sa nu fie prea dese, atata tot.
Ai vazut tu parinte sa-i vrea raul copilului sau ?Nu au dreptate intotdeauna, dar sunt patiti, si experienta de viata, uneori spune ceva....Vor sa nu treac asi copiii prin ce-au trecut si ei. Dar ce folos?Uneori poate ca asa e cel mai bine...
Trimis de: Zed pe 14 Feb 2007, 04:05 PM
| CODE |
| Ai vazut tu parinte sa-i vrea raul copilului sau ? |
DA ! Da ce crezi ca cei care-si violeaza copiii le vrea binele ?! Sau cei care-si bat copiii la betie , le vrea binele ?!
Hai sa fim seriosi . Exista altfel de parinti .
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 04:06 PM
Dar, dar nu cei la care ma refer eu. Te rog, discuta asta in alta parte.
Trimis de: Blakut pe 14 Feb 2007, 04:06 PM
Ioana, atunci nu ar fi bine sa aleaga statul pentru noi? Ce ai spune daca de maine statul ar alege pentru cetateni, pentru ca statul stie mai bine, si nu ii poate lasa pe oameni sa greseasca. Daca de maine statul ar alege meseria cetatenilor, pentru ca statul stie mai bine? Sau poate biserica, sa hotarasca ea ce meserie sa alegi, cati copii sa ai, pentru ca Dumnezeu stie mai bine? E cam aceeasi chestie, cred eu sa duci la extrem controlul asupra copiilor. Ma rog, presupun ca pana la urma se vor intoarce impotriva ta, eu am cunoscut doua tipuri de copii care aveau parinti niste "control freaks": cei care erau foarte rebeli si cu prima ocazie faceau ce vroiau ei, astia erau cei mai multi, si cei fara pareri personale, care faceau doar ce le spuneau parintii...
Pe mine parintii m-au lasat sa aleg (de pilda eu mi-am ales scoala primara la care vreau sa merg...) de cand eram destul de mic. Si n-am ajuns nici boschetar, nici drogat... adica am fost educat sa stiu ce e bine, ce e rau, ce ar trebui sa fac. Nu am fost obligat decat in cazuri extreme, care au fost si putine. Alegerile le-am facut eu in general. Probabil ca paritnii mei erau multumiti de sine si nu vroiau o clona a lor care sa faca insa lucrurile si mai bine.
Ma rog, nu orice copil e capabil sa aleaga, sa faca alegerile care trebuie, chiar atunci cand i se arata, unii sunt mai slabi de inger si au nevoie de ghidajul parintilor toata viata... aici insa isi da seama fiecare parinte cat de inteligent e propriul copil, ca apoi sa aplice metodele necesare...
Trimis de: Zed pe 14 Feb 2007, 04:09 PM
@ioana , de ce ?! Ai facut o afirmatie si eu am raspuns . Vrei sa spui ca un parinte crestin NU face asa ceva ?!
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 04:11 PM
Dar nu asta face de fapt ? Nu sunt toate domeniile statul e cal care impune?
Cat despre "control freak":I take my chance.
Trimis de: Blakut pe 14 Feb 2007, 04:13 PM
Pai atunci de ce mai intrebi ce sa faci, deja ai ales...ma rog, sper ca ai citit cu atentie tot ce am avut de zis...
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 04:16 PM
Inca nu am ales.
Trimis de: Mara pe 14 Feb 2007, 04:17 PM
Oh, ba da, ai ales, iar aici cauti numai confirmarile. Cine nu te aproba nu beneficiaza de raspuns.
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 04:27 PM
Zed:sper din tot sufletul ca nu . Nu poti compara trei joarde la fund,cu un cap prins in menghina ca a luat 10000 de lei din rest, sau o bataie cu lantul. Si nici ca a plecat cu bicicleta si s-a inserat, si-am plecat cu masina sa-l caut pe strazi ,cand a avut voie doar pe strada lui, cand l-am gasit, cred ca trebuia sa-l felicit. Sau ca sare din varful pomului, iar trebuie sa-l pup, ca-i libera alegere sa faci hernie.....
Da, am ales, Mara , sa vorbesc cu oamenii care au ce spune, nu doar bate vantul.
Trimis de: ioana1 pe 14 Feb 2007, 04:28 PM
Ramaneti cu bine, sper ca vb si maine.
Trimis de: Blakut pe 14 Feb 2007, 04:31 PM
| QUOTE |
| Da, am ales, Mara , sa vorbesc cu oamenii care au ce spune, nu doar bate vantul. |
????
Trimis de: Mara pe 14 Feb 2007, 04:32 PM
| QUOTE (ioana1 @ 14 Feb 2007, 03:27 PM) |
| Da, am ales, Mara , sa vorbesc cu oamenii care au ce spune, nu doar bate vantul. |
Ai ales sa vorbesti cu oamenii care sunt de acord cu tine, pe ceilalti ii ignori cu succes sau ii jignesti. Cam ciudata atitudine din partea unei persoane care se bate cu caramida in piept despre cat de credincioasa este... dar na, eu, sper deosebire de tine, nu te judec.
Trimis de: gypsyhart pe 14 Feb 2007, 04:46 PM
@ioana1
| QUOTE |
| Intre parinti si copii nu exista indatorare. Totul trebuie sa porneasca dintr-o imensa dragoste neconditionata. |
Nu ai cum sa primesti ceva fara sa dai nimic in schimb. In Biblie se spune "In dar ati primit, in dar sa dati!". Dar nu spune sa pastrezi...hm? Deci chiar si acele lucruri care tin de liberul arbitru si de neconditionat respecta aceasta "lege a echilibrului".
| QUOTE |
| Repet:plecand de la premisa ca un copil, lasat la libera alegere, printr-o conjunctura nepotrivita ,ajunge un renegat al societatii, lipsit de valori morale, subjugat de diferite viciii, (pentru ca cert va cauta o alinare inselatoare), cum il mai poti intoarce , si nu vorbesc de credinta, prin ce modalitate il pui inapoi pe sina dupa ce-a deraiat? |
Pai prima conditie pentru a face ceva in acest sens este ca el sa doreasca o schimbare in viata lui. Mai departe...depinde de fiecare caz in parte...
| QUOTE |
| Putem sa ne asumam ca parinti riscul ca va putea ajunge singurul tau copil un narcoman?Pana unde merge libertatea oferita copiilor ? Sau daca le interzicem unele lucruri daunatoare inseamna ca ii controlam , ca suntem zbiri, nu parinti ? |
Interdictia are rost cand esti mic (stiu eu, pana in 7/8 ani). In ideea sa ii asiguri supravietuirea si o dezvoltare sanatoasa dpd fizic. Caci e evident ca un copil nu isi poate asigura de unul singur aceste lucruri. Dar dupa aceea...mi se pare o atitudine contraproductiva ca sa nu zic mai mult. Pentru ca pune accentul pe ceva negativ. Nu poti sa mergi prea departe cu genul asta de motivatie la baza. Mai devreme sau mai tarziu vei ajunge la miezul pozitiv de care ai vrut sa fugi....
| QUOTE |
| Daca bine intentionati, si "cuminti "intr-o discoteca, ii pune cineva ceva in pahar, evenimentul ia amploare, se ajunge la violuri si alte fapte, nu era mai bine daca nu l-ai fi lasat deloc ?Nu este lumea o jungla acum , in care nu stii cum sa-ti protejezi mai bine copiii de fiarele salbatice ? |
Ei! Atunci hai sa ii tinem in cusca precum animalele de la zoo...Libertatea (cu tot cu constrangeri) se invata in "salbaticie" nu la inchisoare.
| QUOTE |
| Daca copiii mei in viitor nu vor merge in discoteci , in baruri, cluburi, etc. pentru ca le interzic eu, e bine asa ? La astfel de interdictie ma refer, pentru ca n-are ce bine sa-i faca. |
Daca nu se duc acolo ca "asa zice mama", care e contributia lor aici? Ca sunt ascultatori? Pai calitatea asta e buna cand sunt mici si neajutorati. Dar la un tanar/ adult....suna a regresie nu a evolutie. Un om care nu indrazneste sa fie neascultator nu vad cum se poate maturiza (sa ia propriile lui decizii).
Trimis de: Zed pe 14 Feb 2007, 04:52 PM
Ciudat este ca , in biblie scrie ( asa sustin unii ) unele lucruri care pe vremea cand a fost scrisa , nici nu existau !
Astep cu nerabdare cand internetul , computerul , celularul vor ajunge pe lista neagra . Ca muzica rock si fumatul au ajuns deja .
Trimis de: Ovidius pe 14 Feb 2007, 06:14 PM
ioana1, imi cer scuze, dar imi permit (cu toata simpatia) sa-ti spun ca te cam incapatanezi Sunt perfect de acord cu Mara care a zis ca tu astepti doar confirmari, argumentele care nu-ti sunt favorabile respingandu-le. Incearca sa te deschizi si sa analizezi putin si ceea ce nu-ti convine, mai ales ca majoritatea din cei ce ti-am raspuns batem in aceeasi directie. Sau crezi ca ne-am vorbit noi pe la spate ca sa te contram pe tine? Nu, ioana1, noi doar incercam sa ne spunem parerea la ceea ce ne-ai intrebat...
Trimis de: flori pe 15 Feb 2007, 01:00 AM
Copilul meu este mare acum are 23 de ani dar pentru mine este acelas copilas pe care-l alaptam cu drag cind avea doar citeva luni...Si multumesc Lui Dumnezeu ca am reusit sa-l crestem si sa-l educam singure (eu si mama) si in conditii extrem de grele, pe care nu le voi descrie acum. Important e sa va spun ca educatia in spirit religios este foarte eficienta. E drept ca eu am avut atitea necazuri incit acum cind il vad mare si frumos, si toti il lauda si-mi spun ca e istet, educat si bun (desi nu-i dupa tiparul pe care mi-l facusem eu), chiar ma intreb cum am reusit...dar de fapt nu este meritul meu ci poate ca Dumnezeu mi-a dat in dar un copil asa de bun in ciuda faptului ca a trebuit sa ma zbat singura sa-l cresc. Intodeauna l-am tratat ca pe un om matur si desi soarta a facut sa nu fim tot timpul impreuna, am venit de la mii de kilometri cind avea cea mai mare nevoie de mine ca sa fiu linga el, de exemplu atunci cind avea examene sau cind era intr-un impas. L-am lasat in grija bunicii dar asta pentru ca altfel nu am fi avut nici o alta sursa de venituri...si cind am plecat taica-so (Dumnezeu sa-l ierte!) nu a aprobat sa-l iau cu mine desi nu a contribuit cu nimic nici material nici spiritual ba chiar a trebuit sa-l mituiesc ca sa-mi iau copilul dupa citiva ani. Bineinteles ca a trebuit sa suport si consecintele acestui lucru, adica reprosurile ca nu am fost linga el in anumite momente dar timpul le rezolva pe toate si pina la urma a inteles. Acuma nu pot sa spun ca totul este perfect si nici nu trebuie sa ne facem iluzii si sa cerem de la copii nostri sa fie dupa un tipar pe care ni-l facem noi in imaginatie. Trebuie sa avem multa rabdare cu ei si sa-i intelegem si mai ales sa-i iubim asa cum sint chiar daca uneori nu sintem de acord cu ei...si ei nu sint de acord cu noi. Asta nu inseamna ca noi avem intodeauna dreptate si in cazul in care ei sint cei care gresesc isi vor da singuri seama desi pe noi ne doare daca ii vedem ca sufera. Important este sa stim sa-i iubim si sa-i intelegem si sa stie ca la tine vor gasi intodeauna doua brate calde care-l vor primi si mangiia cind ii va fi greu. Cred ca asta-i rostul nostru, dar pina atunci trebuie sa-i invatam sa zboare asa cum face vulturul: cit sint mici ii hraneste si ii invata sa zboare dar la timpul stabilit ii aduce pe o stica inalta si le face vint...unii reusec sa zboare altii cad. Sigur foarte mult depinde si de noi dar nu totul si sa nu uitam ca la o virsta frageda copii au tendinta de a-si imita parintii, de aceea trebuie sa fim foarte atenti la felul cum ne comportam, pentru ca asta le va marca viata.Sigur, nu sintem perfecti dar e foarte important cind educam un copil, sa ne controlam cit mai des si sa ne comportam asa cum am vrea sa fie el ca adult.
Trimis de: ioana1 pe 15 Feb 2007, 10:26 AM
Multe din lucrurile pe care le spune sau le face fiul meu , la cei azi-maine 7 anisori,denota o oarecare maturitate .Mi se pare ca acum am ajuns cu el in punctul in care trebuie sa trec la alt nivel.
Il iubesc atat de mult si nu as vrea sa gresesc . Nu vreau nici sa-i impun alegerile in viata, ca sa nu-mi reproseze, nu as vrea sa fiu nici spectator, ca de asemeni sa-mi reproseze.Trebuie sa mergi in varful degetelor in jurul lor, ca universul lor sa nu se clatine niciodata.
Iti trebuie o superputere ca de fiecare data sa procedezi corect, sa nu-l lezezi cu nimic.Poate ca si mie, daca avea cine raspunde la timpul respectiv, nu-mi ramaneau atatea lacune in cap, si n-as mai pune la 30 de ani, atatea intrebari tampite.
Din frica asta permanenta pe care o am in mine, nu ma pot scapa....aseara, l-am luat in brate si l-am intrebat daca sunt o mama rea. A fost atat de mirat, incat s-a intors cu fata inspre mine, mi-a luat capul intre palmutele lui, si mi-a raspuns:"Doamne, mami, ce prostii vorbesti . Esti cea mai buna mama din lume ".
Mara, Oinsky, dragele mele, ma straduiesc sa va dau un raspuns pe masura : v-am citi cateva din replicile voastre pe alte subiecte.Vreau sa spun, ca nu sunt acel gen de femeie clevetitoare, rautacioasa,etc.am destule colege care au astfel de preocupari.N-am intrat pe subiectele voastre sa particip la discutii ca nu am ce vorbi. Stau intr-un birou cu 5 barbati, care sunt calculati, respecta un subiect, nu deviaza, nu barfesc, nu se coboara la nimicuri.Barbatii iau taurul de coarne, si rezolva problemele, de asta am intrebat, ca sa mi se raspunda, iar daca nu aveam dubii in privinta educatiei copiilor mei, habar n-avea nimeni ca am copii, macar.
Multumesc Ovidius, Gypsyhart, si tuturor celor care au raspuns , la subiect.
Trimis de: Clopotel pe 15 Feb 2007, 12:29 PM
Draga Ioana,
| QUOTE |
| Il iubesc atat de mult si nu as vrea sa gresesc . Nu vreau nici sa-i impun alegerile in viata, ca sa nu-mi reproseze, nu as vrea sa fiu nici spectator, ca de asemeni sa-mi reproseze.Trebuie sa mergi in varful degetelor in jurul lor, ca universul lor sa nu se clatine niciodata. |
Este firesc si normal ca parintii sa-si iubeasca copiii si invers... Mai ales dragostea de mama este deosebit de puternica...
Insa acum voi spune un lucru pentru tine, draga mea Ioana, dar si pentru alte femei credinciaose... Repet, credincioase, caci cele necredincioase, neintelegand, se vor revolta la auzul a ce voi spune, ...treaba lor... Insa eu nu spun de la mine, dau doar citat din Sfanta Scriptura:
33 Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
34 Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
36 Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37 Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
(Matei 10) Din cate am vazut acest citat sperie pe multi, si ii face sa se invartoseze cu inima catre Dumnezeu... In fapt acest citat este foarte lamuritor si el nicidecum nu condamna iubirea parintilor fata de copiii sau invers, asa cum gresit inteleg unii, ci doar condamna acele situatii in care parintii isi iubesc copiii mai multe decat pe Dumnezeu... Atunci va fi mare greseala, caci acel om va face din copiii lui idoli... Iubirea mai mare decat catre Dumnezeu omul nu poate da nici copiilor sai nici parintilor, nici sotului sau sotiei... Acestia vin abia dupa...
Va rog sa intelegeti cu responsabilitate acest citat... De asemenea povestea lui Iov, lamureste acest lucru foarte clar:
9 Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10 N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul?
11 Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!"
12 Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta". Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu.
13 Şi într-o zi, când feciorii şi fetele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,
......
18 Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,
19 Şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste".
20 Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat,
21 Şi a rostit: "Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!"
22 Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu. (Iov 1)
Si prin asta trebuie sa realizam ca si copiii nostri nu sunt ai nostri ci tot ai lui Dumnezeu sunt... Sunt tot Creatia Lui... Deci nu putem iubi mai mult Creatia decat Creatorul...
De asemenea, continuarea de la Matei 10 este:
39 Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi Si acesta spune, inca odata clar, cele ce-am expus mai sus...
Totusi, draga Ioana, la afirmatia: Il iubesc atat de mult si nu as vrea sa gresesc , parerea mea de om pacatos, este ca daca ii inchini Domnului, ii iubesti si ii cresti pentru Dumnezeu, si te rogi la Dumnezeu pentru ei, atunci Dumnezeu iti va arata cum sa-i cresti ca sa nu gresesti...Deci increderea si nadejdea pentru binele copiilor tai sa fie la Dumnezeu, caci de fapt sunt copiii Lui, si El are grija de ei prin tine, mama lor...Acesta minunat lucru este, caci nu tu singura ai grija de ei, ci chiar mana Domnului este asupra ta ca sa-i ocroteasca... Faca-se voia Domnului si binecuvantarea Lui asupra voastra!
Trimis de: ioana1 pe 15 Feb 2007, 12:50 PM
Iti multumesc din suflet pentru tot ceea ce ai spus.
Si-ti mai multumesc si pentru pilda cu tanarul bogat.Mi-a luat un val de pe ochi.
Si in completare la ce ai spus depsre Iov, sa nu ne idolatrizam copiii, sa nu-i iubim aberant de mult, caci desi mie imi pare cartea Iov mai mult o pilda despre ceea ce se poate intampla omului care are tot, dar si omului care nu crede ca tot vine de la Dumnezeu, ca si rezolvarea problemei, asa ca si copiii , el ni-i da in dar, ca sa-i ingrijim , sa-i iubim, si cum zicea Gypsyhart , in revers, sa ne fie sprijin la batraneti, dar sa nu exageram cu dragostea.
Si inca ceva, dar nu retin cine a spus :crestinii sunt super. Vreau sa spun doar ceva : nu vine nici un crestin de la biserica ,sa-si omoare nevasta sau copiii, in bataie sau de tot, nici un crestin nu cauta alte cupluri sa faca sex in grup, nu sunt crestini homosexuali, alcoolisti,etc.
Cei care sunt asa, nu sunt cei inviati in Christos, cei care si-au vindecat sufletul de pacat, au murit fata de el, si-au inviat, acestii sunt CRESTINII POCAITI DE FAPTELE LOR RELE, cei care indiferent ce au facut, isi recunosc greseala, DAR n-o mai repeta. Care o face in continuare, ala nu e POCAIT. Pocainta inseamna smerenie, ascultare. Frica de Dumnezeu inseamna sfarsitul faptelor rele voite, adica adancirea in noaptea pacatului, si implicit in moarte.
De aceea multi sunt cool ca au amante, homosexuali adopta copii, cuplurile casatorite in fata lui Dumnezeu se culca cu alte cupluri...Dar , e ceva atat de normal pentru societate in care traim, cat si pentru democratie pentru care ne zbatem.....
Dumnezeu sa va ajute la toti !
Trimis de: andra_v pe 15 Feb 2007, 12:59 PM
De acord, cu tine, clopotel, cu o completare: copiii trebuie crescuti cu blandete, nu cu asprime. Parintele trebuie sa fie un model moral si comportamental, sa-L marturisesti pe Dumnezeu cu viata ta. Exemplul personal se va imprima in constiinta copilului mai mult decat dadacelile si vorbaraia.
Ioana are dreptate, in sensul ca nu trebuie sa-i impui copilului o cale in viata. Dar o educatie este necesara in cei sapte ani de-acasa. Cine sa-l invete sa se inchine, sa se roage? Familia are un rol formativ esential. De aceea comunistii/marxistii au luptat atata pt. desfiintarea familiei, pt. ca religia s-a transmis de mii de ani de la mama la fiu/fiica. E drept, cand va avea discernamant, copilul isi va alege singur modul de viata. Nici nu poti sa-i impui un comportament, chiar daca ai dori. Dar la 7 ani el nu este suficient de matur pt. a alege. Daca nu il cresti in credinta, va cadea usor prada filmelor geniale, dumnezeului computer, anturajului. Inainte de Revolutie, la gradinita si in scoala primara, mama si bunica m-au invatat sa-mi fac cruce, sa spun seara Tatal Nostru, semnificatia icoanelor (la nivelul meu de intelegere) si cateva elemente esentiale despre religia crestina. Nu mi-au impus niciodata fa aia, treci si roaga-te, dar am primit o educatie religioasa. De la 14 ani mi-am ales singura stilul de viata, fara sa-mi impuie familia capul. Si oricat ateism ni s-a varat pe gat in scoala primara nimeni nu mi-a scos din minte invatatura crestina.
Trimis de: ioana1 pe 15 Feb 2007, 01:15 PM
Exact , nu educatie inseamna "cei 7 ani de-acasa "?Pana te "preia" societatea, scoala, serviciul, acasa se transforma deja intr-un loc in care te speli, mananci si dormi .
Cei sapte ani de-acasa inseamna si putina disciplina, si anticipez cand spun ca cei care se dau fundul de pamant sau cei nebagati in seama de parinti, care preocupati , poate ,de ei insisi, in recuperarea tineretii pierdute, isi neglijeaza copiii, involuntar, desigur.Si-atunci comportamentul lor deviaza, sunt tot de capul lor.Copilul asa mic nu face diferenta intre bine si rau.pentru fiul meu cel mic, a colora (impropriu spus, mai bine a mazgali) pe cartea de colorat, sau a colora peretii e tot una, i se pare la fel de reusita lucrarea. Si atunci , il iau , si-i spun ca nu-i voie, nu-i frumos, el raspunde :"bine, mami", si se-ntreapta spre perete.....
Un tanar, caz real, le reproseaza parintilor ca toata viata l-au neglijat. "Dar ti-am facut vila, ai piscina, decapotabila, etc., toate astea pentru tine le-am facut "-Nu , raspunde tanarul, le-ati facut pentru voi, ca eu doar de parinti aveam nevoie.
Trimis de: flori pe 15 Feb 2007, 02:14 PM
"Si atunci , il iau , si-i spun ca nu-i voie, nu-i frumos, el raspunde :"bine, mami", si se-ntreapta spre perete....."[QUOTE]
Ioana cind te adresezi copilului cauta sa folosesti cit mai putin cuvintul nu-i voie. Tocmai pentru ca nu-i voie el va fi tentat sa faca acel lucru, pentru ca asta-i psihologia copilului. Mai bine, explica-i copilului de ce sa nu deseneze pe pereti. De exemplu ai putea sa-i spui ..bine deseneaza pe pereti daca asa vrei, dar eu va trebui sa zugravesc si sa curat peretii si asta inseamna mai putini bani pentru jucarii sau alte placeri pe care si le-ar dori. Dar daca totusi lui ii face asa mare placere sa deseneze pe pereti ai putea sa-i amenajezi un perete special pentru desenat, dintr-un material usor lavabil si sa-i spui ca aici are voie sa deseneze! Intodeauna se gaseste o alternativa la dorintele mai greu de indeplinit ale copilului, este bine sa negociem cu el...In felul acesta o sa-i determinam sa invete sa ne inteleaga si sa fie mai maleabili.
Trimis de: ioana1 pe 15 Feb 2007, 03:21 PM
Crezi ca fiul meu de 2 ani va intelege ca eu trebuie sa tot repet zugravitul?Ii explic de ce nu-i voie, da` nu-i el chiar asa de curios......
Trimis de: abis pe 15 Feb 2007, 03:24 PM
Incearaca sa-i arati cat de frumos este un desen pe hartie, fata de un desen pe perete, care-i urat...
Trimis de: Zed pe 15 Feb 2007, 03:28 PM
De ce nu desenati impreuna ?! Poate ca de asta deseneaza pe perete , stie ca nu-i voie dar stie ca atunci iti faci timp pentru el , chit ca-l certi . Poate asta si incearca sa-ti transmita si tu nu-ti dai seama .
Trimis de: Oiski-Poiski pe 15 Feb 2007, 03:45 PM
| QUOTE (Zed @ 15 Feb 2007, 02:28 PM) |
| De ce nu desenati impreuna ?! Poate ca de asta deseneaza pe perete , stie ca nu-i voie dar stie ca atunci iti faci timp pentru el , chit ca-l certi . Poate asta si incearca sa-ti transmita si tu nu-ti dai seama . |
Nu vine nici un raspuns ???
Zed daca nu ai copii poti sa-i faci
Cu incredere
Trimis de: andra_v pe 15 Feb 2007, 04:09 PM
Abis are dreptate: incearca sa-i trezesti curiozitatea pt. desenul pe hartie!
Trimis de: ioana1 pe 15 Feb 2007, 04:12 PM
Da, nu m-am gandit la varianta asta. N-am desenat cu el, dar nici nu il tine mult , decat cateva minute.Ma joc cu lego, sau non-stpo cu fratele lui, cu masinutele. Dar, i se casuna pe desenat...aria lui de desen , se extinde pe manute, pe canapea, pe covor, sau pe pereti, favoritii lui.
Abis:e prea mic pentru explicatii. Baiatul cel mare abia pe la 4 ani stia pe bune sa deseneze, in rest, si el tot cam asa face.Dar, pe o arie mult mai mica.
Oisky: la cat venin ai , mama, ai grija sa nu-ti musti limba cumva,Doamne-fereste.
Trimis de: Oiski-Poiski pe 15 Feb 2007, 04:13 PM
| QUOTE (ioana1 @ 15 Feb 2007, 03:12 PM) |
| Oisky: la cat venin ai , mama, ai grija sa nu-ti musti limba cumva,Doamne-fereste. |
Ai uitat sa zici Doamne ajuta
Ioana, Ioana eu nu am intrebat cu rautate , eram chiar curioasa
Trimis de: ioana1 pe 15 Feb 2007, 04:18 PM
Dar nu intrebai nimic, draga mea, subliniai faptul ca nu raspund, cand , de fapt , imi cazuse netul.
Trimis de: Oiski-Poiski pe 15 Feb 2007, 04:24 PM
Ma tot intreb oare cum de-i sunt "draga mea" unei persoane credincioase care mai sus ma invinuieste ca sunt plina de venin ? 
Clar ca am intrebat ceva , ziceam : nu vine nici un raspuns ??? Si puneam la urma trei semne de intrebare.
Insa lasa sa treaca de la mine ca altfel vine Clopotel-draga si o capat urat de tot.
Imi amintesc cu placere de desenele a la Picasso pe care le pictam cu fiu-miu.
Trimis de: Zed pe 15 Feb 2007, 04:30 PM
| CODE |
| N-am desenat cu el, dar nici nu il tine mult , decat cateva minute. |
Asta-i doar o scuza . Ce ceri de la un copil de 2 ani ?! Sa stea ore in sir ?! El deseneaza din placere , din impuls .
| CODE |
| Ma joc cu lego, sau non-stpo cu fratele lui, cu masinutele. |
Hm , te joci cu lego si masinute pentru ca asta iti place tie mai mult . Sper ca nu-i acorzi copilului mai mare , mai mult timp . Ca daca-i asa ... atunci ai raspunsul pe tava de ce mazgaleste peretii .
Oiski
Trimis de: ioana1 pe 16 Feb 2007, 09:16 AM
Da, Zed , ii acord fiului meu cel mare mai multa-dar nu toata-ca de fapt si cel mare ma acuza ca -i acord prea multa celui celui mic, si tot asa, over &over again)
Oisky: nu prea seamana a Picasso.
Trimis de: IoanV pe 16 Feb 2007, 10:15 AM
Haideti sa nu mai fim rautaciosi. Nu reclama copii prezenta continua a parintelui, de multe ori vor doar certitudinea ca atentia, grija, parintelui este indreptata si asupra lor.
Trimis de: contraste pe 16 Feb 2007, 01:17 PM
| QUOTE |
| Cum Ne Educam Copiii ? |
În cele mai multe cazuri, prost şi foarte prost. Vorbesc din experienţă, din păcate....
Trimis de: LINICA pe 21 Feb 2007, 12:25 PM
Contraste, de ce spui asta? Si mai ales, de ce ai specificat "din experienta"?
Trimis de: Fantasee pe 26 May 2015, 02:22 PM
Vă povestesc mai jos despre o tânără familie.
Sunt căsătoriţi de peste şase ani, au un pic peste 30 de ani fiecare. Ea este dintr-o familie ortodoxă practicantă dintr-un oraş de munte, singură la părinţi.
El, dintr-o familie ortodoxă practicantă dintr-un oraş de pe Dunăre, are un frate mai mare cu vreo 10 ani. Sunt foarte credincioşi amândoi, merg la biserică frecvent. Defapt, la biserică s-au şi cunoscut.
Au decis să locuiască împreună cu câteva luni înainte de căsătorie, şi-au făcut o casă împreună şi le merge bine. Deocamdată nu au copii, dar şi-i doresc şi de câţiva ani îi aud vorbind despre cărţile pe care le citesc în acest sens.
Faptul care mă face să vă prezint povestea lor şi să vă cer părerea, atât în legătură cu educaţia religioasă cât şi laică pe care au primit-o fiecare, este acela că la ei în casă nu se face mâncare.
În fiecare vineri seara ei călătoresc spre unul dinte oraşele părinteşti, iar duminică revin acasă cu mâncare gătită de la părinţi. Este la fel ca atunci când erau studenţi.
De regulă joia termină proviziile şi atunci îşi cumpără mâncare gata preparată în cele 2 zile care mai rămân.
Când am întrebat-o pe ea dacă doreşte să înveţe să gătească, în vremea logodnei lor, am atins un punct nevralgic fără să vreau.
Mi-a răspuns politicos şi reţinut că nu, fiindcă nu are nevoie să înveţe aşa ceva câtă vreme trăiesc părinţii ei.
Când am insistat că este o deprindere necesară, mi-a spus că nu va face niciodată aşa ceva, i se părea înjositor. El a fost absolut de acord cu ea şi i-a întărit spusele.
Au trecut vreo 7 ani de la această conversaţie şi ei continuă să fie o pereche frumoasă, unită, foarte credincioşi ... dispreţuind în continuare gătitul.
Ce fel de educaţie credeţi că au primit de la părinţi şi de ce li se oferă mâncarea în continuare?
În ce fel îşi vor creşte şi îşi vor educa viitorii prunci? Cum ar putea să fie înjositor faptul că ştii să îţi prepari singur hrana?
Nu găsesc elementul diferenţiant care a făcut ca din două familii ortodoxe practicante să se formeze o a treia familie ortodoxă practicantă în care gătitul este considerat înjositor. 
Trimis de: Marduk pe 26 May 2015, 04:24 PM
N-as vrea sa asociem acest comportament religiei ortodoxe, dar cu siguranta exista astfel de situatii in Romania si nu numai. Obiceiul este specific unei largi zone geografice a Europei, in Balkani, Grecia, Turcia, Caucaz si probabil Rusia. Eu nu vad nimic rau in asta, am trecut prin aceasta situatie si am ajuns, cred, sa o inteleg. Ai specificat ca fata era singura la parinti. Eu cred ca este vorba de legatura dintre membrii unei familii, cutume, traditii religioase sau nu, cert este ca AZI, consider ca situatia in sine este un sprijin psihic, moral, pentru parintii ai caror copii parasesc casa familiei. O casa eliberata de copii este ceva terifiant pentru multe mame, poate si tatii au un astfel de sentiment, dar sunt mai retinuti. Imagineaza-ti ca intr-o zi in casa parinteasca se asterne o liniste mormantala, nu mai auzi rasete, nu certuri banale, nu linistea care te anunta ca ceva s-a intamplat cu copiii. Daca obiceiul nu se perpetueaza in timp eu zic ca avem de a face inainte de latura religioasa, de un "tratament" benefic acordat parintilor care n-ar putea sa inteleaga "eliberarea", nu si-ar mai gasi rostul pe acest pamant pana la aparitia nepotilor, care reiau acest ciclu "aviar" al datoriei parintilor, bunicilor de a sprijini, uneori prin sacrificiu viata urmasilor. Ramane o intrebare: ar putea copiii sa profite de aceasta "inertie", din care parintii nu pot fi scosi fara sechele? E un subiect care merita atentie, se poate discuta pe tema din multe puncte de vedere, experienta etc. forumistilor care au trecut prin asta. Ca o concluzie: eu nu i-as acuza numai parintii in acest caz.
Trimis de: abis pe 26 May 2015, 05:34 PM
Ambii sunt singuri la parinti? Par sa fi fost niste copii extrem de rasfatati de parintii lor...
Intr-adevar, nu are legatura cu religia, dar este un comportament ciudat si aberant sa refuzi sa faci mancare.
Trimis de: Fantasee pe 26 May 2015, 06:01 PM
Abis, doar ea este singură la părinţi. El are un frate mai mare.
Sunt de acord cu voi că acest tip de comportament se extinde în afara familiei ortodoxe.
Balcanic este sigur, Marduk, dar să ştii că l-am văzut şi la spanioli când un businessman de 42 de ani prânzea la părinţi zilnic, iar când ei nu erau acasă îi plăteau în avans masa la un restaurant. 
Apreciez intervenţia ta, mai ales că eu nu am experienţă în acest sens. Poate că tocmai lipsa acestei experienţe mă împiedică să înţeleg.
Îmi pot imagina liniştea care s-ar aşterne într-o zi într-o casă după plecarea copiilor. Dar nu mi-aş dori să vină înapoi ca să-i şterg iarăşi la un capăt şi să-i hrănesc pe la celălalt capăt numai fiindcă asta făceam cândva.Cel mai probabil după un party 
aş vedea cum să fac să devin un consilier al lor pe mai departe, dacă mă întreabă.
Dilema situaţiei tinerilor din exemplu vine din conflictul statutar.
Ei postesc trei zile pe săptămână, merg la liturghie duminica, dau de pomană şi sunt smeriţi... cu excepţia faptului că consideră înjositoare ideea de a-şi prepara singuri hrana.
Prin urmare, ei profită de faptul că cei patru părinţi ai lor nu se pot abţine să facă un lucru înjositor. Lucru care costă bani şi timp, resurse pe care părinţii le-ar putea redirecţiona spre alte preocupări.
În tot postul ăla, în rugăciunile lor şi în toate liturghiile la care participă sigur au auzit de respectul faţă de părinţi.
Îmi dau seama acum că nu ştiu care e învăţătura ortodoxă pentru părintele unui adult. Poate contribuie şi cineva care se pricepe la partea de învăţătură religioasă?
Ştiu că puţini părinţi reuşesc să accepte că nu mai au copiii mici care depind de ei, că nu mai au "superputeri". Dar să consiliezi un adult e infinit mai greu decât să hrăneşti un adult.
Trimis de: Marduk pe 26 May 2015, 07:39 PM
Raman la opinia mea ca acest comportament nu are conotatii religioase, poate dor se "sprijina" ca o scuza pe acest motiv religios. La un moment dat vor ajunge sa moara de foame odata cu disparitia parintilor naturali, dar sunt sigur ca nu se va intampla asta, vor pune mana si-si vor face mancare, aceiasi mancare cu care au fost crescuti de parinti, ceea ce ma duce cu gandul la traditii si perenitatea acestora.
Trimis de: exergy33 pe 26 May 2015, 07:50 PM
Daca intr-o zi vor avea un copil oare ce vor face? Se vor "injosi" au ba ?
Cred ca un psiholog te va ajuta sa dezlegi taina comportamentului lor ...
Trimis de: abis pe 27 May 2015, 08:04 AM
Sau, daca isi vor permite, vor manca numai la restaurant sau vor comanda mancare acasa
Trimis de: Fantasee pe 27 May 2015, 09:54 AM
Marduk, văd logica. Mă întreb însă cum ar reuşi ei să-şi facă mâncarea din casa părintească după dispariţia părinţilor dacă nu învaţă de la aceştia cum se face mâncarea aia acum când îi au încă în viaţă.
Însă, aşa cum se întreba şi exergy, sper că viaţa îi va pune cât de curând în situaţia de a-şi schimba optica odată cu apariţia copiilor. Părinţii i-ar ajuta bucuroşi, fără îndoială, dar justificat de această dată.
Mi-e greu să cred totuşi că vor pleca duminica de la familii cu mâncare preparată pentru sugar.
Abis, observaţia ta a adus o perspectivă nouă. 
Fiindcă cel mai probabil ei şi-ar permite să facă acest lucru şi acum, nu au constrângeri financiare.
Trimis de: Marduk pe 27 May 2015, 11:43 AM
Referitor la aceasta situatia acestei familii, care cu siguranta mai exista prin multe sate si orase din Romania, eu cred ca este o "reminescenta" buna a modului in care traiau si imparteau activitatile familiile romanesti. La sate de pilda batranii care nu mai erau apti pentru munca campului, faceau diverse activitati gospodaresti, gateau pentru intreaga familie, faceau curatenie, mici activitati casnice, gradina de legume etc. se simteau utili familiei iar familia aprecia ajutorul lor. Azi ce mai fac acesti batrani? stau singuri in case, se uita la tembelizor, au grija de un animal de companie, poate merg la o plimbare in parc sa socializeze etc. Parerea mea este ca structura familiei este profund compromisa de ultraliberalism. Oamenii devin din ce in ce mai independenti, margand pana la negarea parintilor, la rolul acestora in cresterea si educarea copiilor. Sigur nu este cazul sa generalizam, dar statul, societatea, se vede obligata la un moment sa asigure conditii de trai unei parti a populatiei batrane care nu se mai poate descurca singura, desi exista membri ai familiei cu care ar putea sa convietuiasca. Occidentul este plin de azile in care isi traiesc ultimele zile aceste "rable umane" de care nimeni nu mai are nevoie, stau si vegeteaza fara nici un orizont, gandindu-se la zilele in care inca mai contau in societate si familie. Poate ca aceasta activitate a acestor parinti care fac de mancare tinerilor, le face bine, le da inca sentimentul ca pot ajuta cu ceva familia. Daca in aceasta familie exista si armonie, atunci lasand la o parte latura religioasa si gatitul, as spune ca sunt fericiti. Cat despre educatia copiilor, eu am crescut la bunci si pot spune ca n-am regretat niciodata acea perioada, cand mergem cu bunicul peste tot, la pescuit, la albine, citeam ziarul impreuna etc. daca toate aceste activitati pot fi considerate parte a educatiei mele, ma bucur c-am trait alaturi de bunicii mei.
Trimis de: Fantasee pe 27 May 2015, 01:31 PM
Eh, Marduk, şi mie îmi e dor de copilărie, am petrecut-o şi cu bunicii şi cu părinţii. 
Când am ocazia să depăn amintiri cu ei, ne amuzăm de felurite lucruri, inclusiv de modul diferit în care ne amintim acelaşi episod. 
Educaţia primită în acei ani a fost o bază bună, iar la maturitate am ales ce păstrez şi ce ajustez. Ca toată lumea.
Familia din exemplu pare fericită şi văzută de aproape, într-adevăr. Pentru moment cel puţin, nu au o problemă.
Dar ca părinte lucrezi mereu cu perspectivă, iar încurajarea acelei dependenţe pentru nevoi de bază nu face cinste unui planificator (= părinte).
Da, lumea veche s-a cam pierdut, azi puţine case mai conţin trei generaţii concomitent.
Suferinţa părinţilor rămaşi în casa goală este reală şi foarte puţini vorbesc despre acest lucru, indiferent cât de mult timp trece peste acest episod.
Am înţeles că majoritatea se simt brusc inutili, unii se simt părăsiţi. Suferinţa se poate adânci dacă momentul plecării copiilor coincide cu cel al pensionării, de exemplu.
Prin media sunt multe surse cu sfaturi de toate felurile despre ce să facem în aceste situaţii.
Zici bine că occidentul e plin de azile de bătrâni, sunt şi pe la noi. Sunt inclusiv pe la noi oameni care aleg să meargă să locuiască la azil decât în casa copiilor lor.
Nu sunt de acord cu noţiunea de 'rable umane' şi, fiindcă ai pus expresia în ghilimele, anticipez că nici tu nu eşti de acord.
Cred că orice individ poate fi util societăţii în orice etapă a vieţii sale, indiferent că este/a fost părinte sau nu. Dar utilitatea ne-o găsim fiecare, indiferent de vârstă, fiindcă societatea nu ne datorează nimic.
Avem o viaţă întreagă să ne gândim că vin aceste momente: când cei dragi mor, când copiii îşi văd de viaţă, când ieşim la pensie (care mai prindem sistemul ), etc.
De aceea nu ne trăim viaţa exclusiv ca părinţi, mai întâi suntem oameni. Suntem, în ordine aleatorie, copiii cuiva, fraţi/surori, soţii/soţiile cuiva, cetăţeni, cititori, călători, pasionaţi de nu ştiu ce chestie, amicii unor alţi oameni, etc.
Îmi este uşor să bănuiesc că oamenii care resimt foarte acut mutarea copiilor de acasă au permis rolului de părinţi să le monopolizeze viaţa.
Iar copiii lor au văzut la ei acest lucru şi, fără îndoială, l-au şi învăţat de la ei. Se cam perpetuează tradiţia suferinţei, nu?
Rămân şi eu la ideea de bază, dar reformulez în context.
Merită găsit elementul diferenţiant care a făcut ca în urma unei educaţii tradiţionaliste (religioase) să lipsească totuşi respectul pentru o practică fundamentală şi tradiţională (prepararea propriei hrane).
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)