Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: IoanV pe 3 Feb 2006, 01:44 PM

Acest subiect este o propunere de prezentare a confesiunii crestine majoritare din România, o continuare şi o completare a topicului Ortodoxia, faţa mai puţin cunoscută..
În ciuda faptului că ne declarăm ortodocşi, mai puţin dintre noi încercăm să ne cunoaştem propria credinţă mai bine. Împreună sper să ne completăm cunoştinţele, să ne îmbunătăţim trăirea şi să ne apropiem cu sufletul de cel care poate ridica omul la adevărata lui valoare, Iisus Hristos. Acesta este în centrul vieţii ortodoxului, iar Sfinţii Părinţi sunt cei care ne pot îndruma în aşa fel încât să nu ne rătăcim pe cale alergând după tot feluri de duhuri. Din înţelepciunea lor şi din experienţa noastră sper să adunăm un buchet de informaţii la care să ne raportăm de câte ori avem nevoie.
Există site-uri oficiale şi neoficiale pe această temă, însă ceea ce vom aduna împreună cred că va fi altfel.
Nu este un topic in care sunt invitati sa posteze doar ortodocsii, in masura in care ramine in limitele bunului simt, oricine poate purta dialoguri care sa contribuie la clarificarea unor lucruri.
Sper ca aici lucrurile sa se desfasare sub semnul inelegerii si a respectului reciproc, asta numai daca nu vom reusi sa le mentinem sub semnul dragostei crestinesti.

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:07 PM

Va propunem sa dezbatem subiectele din Ortodoxie, pe acest topic... http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=6586&, tot cu numele de Ortodoxia a fost inchis... ca sa se continue cu acesta...
De asemenea, am luat initiativa, pentru o mai usoara urmarire si gasire a unor mesaje de interes, gruparea acestora sub forma unor link-uri chiar pe prima pagina... Astfel incat, daca un mesaj din interiorul topicului, va fi lamuritor intr-o anumita chestiune, el sa poata fi clasificat si sa aiba o trimitere la el chiar de la inceput...
Desi vom propune cateva domenii de interes, totusi discutiile nu trebuie sa tina cont de acestea, ci sa fie libere, avand avantajul forumului... La inceput nefiind altceva, decat un fel de "Cuprins" al intregului topic...
Ideea este de a prezenta, in continuare, credinta si dogma Ortodoxa, spre folosul nostru al tuturor...
Orice alte propuneri si sugestii de buna credinta, vor fi luate in considerare...
Oricine considera ca un mesaj merita evidentiat prin continutul lui lamuritor, chiar si cu un titlu ce nu exista scris aici , il rog sa trimita un mesaj moderatorului...
Sper ca aceasta initiativa sa fie sprijinita si sa fie inteleasa la modul pozitiv...
Doamne ajuta!

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:08 PM

Despre Sfanta Traditie
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=415466
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495542
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495542
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495542
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495542
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495542
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495542
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=415471

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:08 PM

Despre Sfanta Scriptura
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495404
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495404
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495404
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495404
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495404
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495404
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495404
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495541
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495541
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495541
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495541
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=495541

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=423361
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=470441



http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=548244

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:09 PM

Despre Credinta
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=415602
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=415699
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=415824
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=450856
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=454503
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=455739
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=456453
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=456455
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=456456
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=456457
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=456458
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=457009
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=523122

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:10 PM

Teologie Dogmatica Ortodoxa
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=416083
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=416084
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=423294
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=423297
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=427906


http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=423293
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=437043

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=433932

Despre Sfintele Icoane
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=483030
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?s=&showtopic=7155&view=findpost&p=594555

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:11 PM

Monahii
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=416815
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=416818
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=444462
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=444463
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=444596
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=498795

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:11 PM

Despre Maica Domnului
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=427907
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=427909
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=3919&
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=429899
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=429902
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=429907


Despre feciorie
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=430841
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=431527

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:12 PM

Despre Sfanta Liturghie
->> Sfanta Euharistie
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=417328
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=422721
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=505613

Despre Sfantul Botez
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=422979

Despre Taina Cununiei
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=431959
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=431965

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:13 PM

Despre Sfintii Parinti
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=415863
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=417092
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=417328
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=422437
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=429232
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=429236
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=429242
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=434539
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=434542
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=7440&


http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?s=&showtopic=7155&view=findpost&p=592914

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:14 PM

Sinaxar
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=501543
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=513367
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=554235
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?s=&showtopic=7155&view=findpost&p=633914


Despre Sarbatori
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=424498

Despre anumite "sarbatori"
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=554222


Cazanii (Predici)
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=496529 - Arh. Teofil Paraian
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=516601

Cantari Ortodoxe
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=557113
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=557241
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=557241
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7155&view=findpost&p=579483
- http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?s=&showtopic=7155&view=findpost&p=594776

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:23 PM

O sa incep eu, ca sa exeplific cum functioneaza mecanismul

M-am gandit ca nu ar strica niste lamuriri de inceput...

Mantuirea este eliberarea din robia pacatului si a mortii si dobandirea vietii de veci, in Hristos. Ea ne-a fost facuta facuta cu putinta de intruparea, jertfa, invierea si inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, si ne-o insusim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie sa conlucram prin credinta si fapte bune. De mantuire se poate impartasi orice om, caci Dumnezeu "voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului" (I Tim 2,4)
Adevarul care duce la mantuire se gaseste in Sfanta Biserica Ortodoxa, "stalpul si temelia adevarului" (I Tim 3,15)
De la cine are Biserica Ortodoxa acest adevar? Biserica Ortodoxa are acest adevar de la Dumnezeu insusi, vestit mai dinainte prin patriarhi, dreptii si proorocii Vechiului Testament, care au avut o viata si cugetare sfanta, si apoi in mod desavarsit prin Insusi Fiul Sau intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul, cum spune Sfantul Apostol Pavel:
"Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci,
In zilele acestea mai de pe urmă ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a făcut şi veacurile;
Care, fiind stralucirea slavei si chipul fiintei Lui si Care tine toate cu cuvantul puterii Sale"(Evrei 1,1-3)
Dumnezeu a dat acest adevar prin Descoperire dumnezeiasca.Oamenii alesi de Dumnezeu in acest scop au fost patriarhii, Moise, dreptii si proorocii, care au primit si au vestit cuvantul lui Dumnezeu in sanul poporului evreu. Aceasta descoperire a fost adusa oamenilor in chip deplin, de insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat Domnul nostru Iisus Hristos, "Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume" (Ioan 1,9). Mantuitorul a raspindit in lume descoperirea dumnezeiasca prin Sfintii Sai Apostoli si Ucenici in Biserica intemeiata de El si intrata in istorie la Cincizecime.
Invatatura crestina este socotita drept cea mai inalta treapta a credintei, pentru ca invatatura crestina a fost data de Insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat.
In Sfanta Scriptura avem:
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. (Ioan 1,18)
Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl (Ioan 14,9)
Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. (Matei 11,27)

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 02:28 PM

Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si din care o parte s-a fixat mai tarziu in scris. Ca si Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie cuprinde Descoperirea dumnezeiasca trebuitoare mantuirii noastre. Sfanta Traditie a luat nastere inainte de Sfanta Scriptura. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai. Sfantul Apostol PAvel spune: "Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos" (Rom 10,17)
Chiar Mantuitorul a poruncit Sf. Apostoli sa propovaduiasca prin viu grai:"Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua" (Matei 28,19-20) Chiar Sfantul Apostol Evanghelist Ioan declara intr-una din Epistolele sale: "Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala. ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura cate gura, ca bucuria noastra sa fie deplina" (II Ioan 1,12)Mantuitorul insusi nu a lasat nimic scris si nici n-a poruncit Sfintilor Apostoli sa scrie, ci sa propovaduiasca prin viu grai (Matei 28, 19)
Prin urmare, Sf. Apostoli au primit invatatura dumnezeiasca de la Mantuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sf. Apostoli, care au dat-o primilor episcopi, iar acestia celor de dupa ei, pana azi.
Sfanta Traditie intregeste Sfanta Scriptura prin talcuirea adevarata. Numai talcuirea data de Sfanta Traditie este adevarata, adica profetica si apostolica si primita de Biserica, pentru textul Sfintei Scripturi. In al doilea rand, trebuie sa ne servim de Traditie, pentru ca nu toate pot fi luate din Dumnezeiasca Scriptura. Sf. Apostoli ne-au transmis invatatura Mantuitorului atat pe calea Sfintei Scripturi, cat si pe calea Traditiei Apostolice. Sf. Apostol Pavel zice: "Asadar fratilor, stati neclintiti, si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes. 2,15).
Biserica Ortodoxa pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica.

Trimis de: Bolt pe 3 Feb 2006, 06:58 PM

Va felicit pt. initiativa. Desi ma indoiesc de utilitatea opiniilor mele pe acest topic, daca vreodata va fi cazul, voi raspunde cu placere.

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 07:38 PM

Multumim frumos pentru felicitari Bolt...
De ce crezi ca opiniile tale nu ar fi binevenite aici?
Este adevarat ca ne-am propus un topic mai curat si mai clar din punct de vedere al expunerilor, si fara atacuri si fara alte agresiuni de prost gust asupra forumistilor participanti cat si asupra religiei lor.... Dar nu dorim sa evitam dezbaterile, ba din contra...
Dezbaterile pe idei, si cat mai documentate, sunt binevenite...
Aceste dezbateri, trebuie sa fie ontopic evident si in ideea de a arata ce este dogma Ortodoxa si nu ce nu este ea, sau cum si-ar dori altii sa fie... Daca aici vine un budhist, sau un musulman, sau de alta credinta, si spune ca Ortodoxia nu este buna, ca in Coran sau in alta parte scrie altceva, atunci acel mesaj poate fi considerat cel putin offtopic, caci nu aceasta ne-am propus noi sa discutam aici... Dar oricine poate pune intrebari sau sa se intereseze sa afle cat mai multe despre Ortodoxie, atat despre partea dogmatica cat si despre partea practica si de ritual...
Ar fi interesant, totusi, sa auzim si niste pareri ale celor ce sustin ca au parasit Ortodoxia pentru alte religii...Personal as fi interesat pentru care motive dogmatice au facut aceasta.... Motivele financiare, sau de conjunctura, nu ma intereseaza...
Dezbaterile pentru combaterea unei dogme cu argumentele altei dogme, vor trebui facute pe un topic dedicat, nu pe acesta... Va rog frumos...
Altfel, orice initiativa este binevenita daca este de buna credinta si care sa duca la intarirea credintei forumistilor, nu la incercari de smintire a acestora...

Trimis de: edinide pe 3 Feb 2006, 09:23 PM

Trimis de: IoanV pe 3 Feb 2006, 09:45 PM

In legatura cu practica, as dori sa mentionez care sunt cele 12 trepte ale pacatului, asa cum le prezinta parintele Cleopa:
1. Atunci cind cineva face binele dar nu bine - adica nu il face cu scop bun si spre slava lui Dumnezeu. Aici imi amintesc: "Cine nu stringe cu Mine risipeste" din Biblie, cum insista si Sf. Serafim de Sarov.
2. Atunci cind cineva nu lucreaza desavirsit fapta buna - de ex. cind cineva se roaga dar nu cu mintea sau inima, ci numai cu gura si cu buzele. Sau cind cineva face milostenie dar nu din munca dreapta ci din rapire sau furt.
3. Bintuiala (momeala sau atacul) gândului rău, care vine necontenit cu vre-un fel de patimă, dar fără patimă către el, ci numai prin amintire.
4. Unirea sau consimţirea, atunci când sufletul nostru consimte să stea de vorbă cu gândul rău
5. Lupta - se dă pe toate treptele următoare ale păcatului. Când sufletul, cunoscând că gândul îl duce la păcat, ţncepe să se lupte cu el, nevoindu-se sa-l biruiască cu gânduri bune si rugaciunea
6. Învoirea - sufletul, din iubirea de sine şi de păcat, cedează gândului păcătos, învoindu-se să-l primească ţn mintea sa
7. Păcatul cu mintea - când omul se învoieşte cu mintea să primească gândul pătimaş, se sileşte să-şi intipărească păcatul acela în minte ca şi cum l-ar fi făcut şi cu lucrul. Maxim Marturisitorul, Filocalia,2: „Nu întrebuinţa rău ideile ca să nu fi silit să întrebuinţezi rău şi lucrurile. De nu păcătuieşte cineva mai întâi cu mintea nu va păcătui nici cu lucrul.”
8.Împlinirea păcatului cu lucrul
9. Obişnuinţa cu păcaul
10. Împătimirea
11. Deznădejdea - Cu cit se invecheste pacatul in noi cu atit mai greu il vom scoate mai tirziu, iar in cele din urma ne vom pierde speranta.
12. Sinuciderea

Arhimandrit Ilie Cleopa- Urcus spre inviere

Tomas Spidlik - in Arta de a purifica inima, prezinta cinci trepte de patrundere a raului in inima: 1-sugestia, 2- convorbirea, 3- lupta, 4- consimţământul 5- pasiunea.

@ edinide
Daca vei avea rabdare, vei afla mai multe decit crezi acum.

Trimis de: edinide pe 3 Feb 2006, 09:53 PM

Trimis de: IoanV pe 3 Feb 2006, 10:06 PM

Lunecos mai esti mai edinide....
Observ ca vrei sa ma impingi spre judecarea semenilor, sa pun o eticheta actului savirsit de acest haiduc. Eu insa refuz sa judec faptele altora, sa-i pun pe categorii si sa-i scot afara din inima. In ceea ce ma priveste voi incerca sa invat pt. mine nu pt. a aplica legile altora. Fiecare sa invete si sa se judece singur si sa faca binele.

Trimis de: Clopotel pe 3 Feb 2006, 10:10 PM

Edinide,

Trimis de: Bolt pe 3 Feb 2006, 10:14 PM

@clopotel :

Trimis de: edinide pe 4 Feb 2006, 04:22 AM

Trimis de: edinide pe 4 Feb 2006, 05:14 AM

Trimis de: IoanV pe 4 Feb 2006, 08:05 AM

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 09:19 AM

Despre cum putem castiga Harul lui Dumnezeu, Harul Mantuirii, Parintele nostru Cleopa, ne spune:
"Harul lui Dumnezeu il primim de la Botez si il pastram in noi prin Sfintele Taine si prin toate faptele bune. Adica prin post, rugaciune, spovedanie, impartasanie, citirea cartilor sfinte, priveghere, milostenie, smerenie, nasterea si cresterea copiilor in frica lui Dumnezeu si toate celelalte.
Harul vine, dar nu-i spargator de usi. Dumnezeu nu forteaza usa nimanui ca sa intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsa? Iata, stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide, Eu si Tatal vom veni la el si lacas la el vom face ...
Harul numai atunci vine, cind ii deschidem noi usa inimii. El bate la usa si daca suntem impietriti si nu ne silim sa facem voia Domnului, harul nu vine cu sila. Pentru ca Dumnezeu i-a dat omului voie de sine stapinitoare sa primeasca harul sau nu. Harul nu vine cu sila la noi. Nu!
In Vechiul si Noul Testament, harul Sfintului Duh a fost fagaduit tuturor celor ce vor crede in Iisus Hristos (Isaia 44, 3; 59, 21; Iezechiel 36, 27; Faptele Apostolilor 2, 17-18). Dar harul Preasfintului Duh s-a dat cu deosebire Sfintilor Apostoli (loan 20, 22; Faptele Apostolilor l, 8; 2, 4; 4, 31; 6, 3; 13, 2). Paginii, necredinciosii si apostatii nu au harul Preasfintului Duh (Iuda 19-20; I Corinteni 2, 14). In vremea de apoi „multi inselatori si hristosi mincinosi" se vor arata cu viclenie ca au harul Sfintului Duh si vor face semne mari si minuni false cu puterea satanei, spre a insela pe multi precum a zis Domnul (Matei 24, 24; Marcu 13, 22; II Tesaloniceni 2, 9; Apocalipsa 13, 13-14). Acesti inselatori vor face minuni false cu puterea satanei spre a insela pe cei alesi si a-i indeparta de la dreapta credinta (Deuteronom 13, l, 8; Apocalipsa 19, 20). Vrajitorii, proorocii mincinosi, ereticii, inselatorii si facatorii de minuni false sunt uriciune inaintea lui Dumnezeu (Levitic 20, 27; Deuteronom 18.10-12). Dumnezeu nu asculta pe cei ce fac minuni false (Levitic 11, 31; 20, 6; Deuteronom 13, 3). Crestinii care cad in pacate grele „intristeaza pe Duhul Sfint" (Efeseni 4. 30). Totusi nu pierd harul mintuirii. Daca se vor intoarce din toata inima la spovedanie si la lucrarea faptelor bune, iarasi dobindesc harul Preasfintului Duh (Faptele Apostolilor 2, 38). Ereticii si sectarii nu au harul Preasfintului Duh, fiindca primul pacat impotriva Sfintului Duh. savirsit de ei este „rautatea neincrederii adevarului dovedit si aratat, al dreptei credinte in Hristos."

Trimis de: Bolt pe 4 Feb 2006, 09:26 AM

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 11:19 AM

Draga Bolt,
Nu ar trebui sa te mire afirmatiile Parintelui Cleopa, caci dintotdeauna, ereticii au fost condamnati si anatemizati, atat de Sfintii Apostoli cat si de Sfintii Parinti la Sfintele Sinoade... Ereticii, infiintand tot felul de secte, au smintit multi oameni, prin deformari si interpretari teologice aiuristice...
Parintele Cleopa se adreseaza ortdocsilor, ca sa fie atenti la eretici si la erezii, sa nu se lase inselati de acestia... Asa ca tu nefiind ortodox, nu lua in seama ce nu-ti convine. Personal, eu respect ce spune acest Mare Parinte si duhovnic, si nu am vazut pe niciunul care nu este de acord cu ce spune el sa faca fapte mai minunate cu atata har dumnezeiesc, decat ale Parintelui. Consider indreptatit pe cineva sa ridice glasul impotriva Parintelui, atunci cand faptele aceluia vor fi fiind cel putin la fel ca cele ale Parintelui... Faptele Parintelui le cunoastem toti... Asteptam pe cei ce vor sa-l combata, sa ne prezinte intai faptele lor, ca sa-i califice sa poata vorbi impotriva lui... Altfel avem doar negari desarte, fara baza lucrativa...
Oricum, ma gandesc sa expun si eu spre dezbatere unele erezii care au fost condamnate de Sfintii Parinti, si care acum reprezinta piatra de temelie a multora...

Trimis de: IoanV pe 4 Feb 2006, 03:49 PM

Nu stiu daca Clopotel a atacat-o intentionat, dar problema Duhului Sfint este o problema importanta. Eu as dori sa il contrazic putin pe parintele Cleopa, D-zeu sa-l ierte si sa ne dea macar o parte din credinta lui. In sufletele oneste pina in pinzele albe, care sincer il cauta pe Iisus, cred ca intervine si ajuta si Duhul Sfint. Acesta pleaca insa de indata ce pacatul mindriei isi face loc acolo. Caci numai din mindrie te poti socoti mai presus de lucrarea duhului in lume si sa arunci la cos toata activitatea Lui pina la protestantism, etc. O cercetare sincera ar trebui sa caute lucrarea lui in lume in toata vremea si sa nu se opreasca selectiv la perioada de dupa 1500.

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 04:08 PM

Draga Ioan,

Trimis de: Bolt pe 4 Feb 2006, 04:18 PM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 04:27 PM

"CRUCII TALE NE INCHINAM HRISTOASE..."

Intrebari si raspunsuri privitoare la temeiul cinstirii sfintei cruci
1. Scrie oare Biblia despre sine ca ea poate fi stricata prin rastalmacire (rau-talmacire) si prin rau-aplicare? Da sau ba? Evident ca da! Sa vedem dovezile:
a) "Caci noi nu stricam cuvintul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi, ci vorbim cu inima curata, din partea lui Dumnezeu, inaintea lui Dumnezeu, in Hristos" (II Cor. 2, 17, La fel si II Cor. 4, 2).
b) "In epistolele lui Pavel sint unele lucruri greu de inteles pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor" (II Petru 3,16).
c) Ispitit fiind din partea Ispititorului cu Biblia rau-aplicata, — Iisus se apara cu Scriptura bine-aplicata, spunind: "De asemenea este scris: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Matei 4, 7; Luca 4, 12).
Daca lisus s-ar fi rezemat pe Scriptura rau-talmacita de Satana, ar fi fost biruit de el, ar fi pacatuit. Dar omul Hristos respins ispita cu aceasta judecata: in cazul meu, in problema mea de aici si de acum, nu se potriveste citatul tau din Psaltire, ci al meu din Deuteronom 6, 16.
2. A doua intrebare :
Foloseste oare si astazi "Ispititorul" (Matei 4,3) metoda de amagire folosita fata de Hristos-Mintuitorul odinioara? Da sau ba? Evident ca da! Sa vedem dovezile: "Cari Satana insusi se preface intr-un inger al luminii" (II Cor. 11,14). Se preface pe dinafara, lucreaza prefacatorie. El nu se transforma,nu se schimba prin cainta, ci doar se mascheaza, se deghizeaza in chip de inger bun care, oamenilor celor lesne crezatori, le da iluzia ca s-au luminat prin cunoasterea Bibliei si sint pe calea mintuirii. O, cita zizanie si vrajba, cite certuri si omoruri n-a pus la cale "Amagitorul lumii intregi" (Apoc. 12, 9) in decursul veacurilor, in sinul crestinatatii, pe temeiul Bibliei rau-talmacite.
3. A treia intrebare :
Biblia vorbeste in scrisul ei de doua lemne faimoase : unul din Eden cu care a biruit sarpele cel vechi (Apoc. 20, 2) si altul de pe Golgota, cu care a biruit Mintuitorul. Este oare firesc si normal ca omul, alaturi de Izbavitorul lumii, sa iubeasca unealta, arma de care s-a folosit ca sa biruiasca cu mare rasunet si — de alta parte — Satana sa urasca crucea cu care a fost infrint, i-a fost zdrobit capul (Fac. 3, 15)? Da sau ba? Evident ca da! Sa trecem la dovezi:
a) Scrie in Biblie, la Matei 24, 30, ca la judecata de pe urma, cind va veni Fiul Omului pe norii cerului cu putere si cu o mare slava, se va arata pe cer semnul Fiului Omului. Fiul Omului nu poate fi altul decit Hristos-Iisus cel inviat. Semnul Lui nu poate fi altul decit sfinta cruce, arma cu care a biruit si cu care Pavel nu se sfieste sa se laude de atitea ori (Gal. 6, 14). Atunci, la a doua venire, crucea va fi alaturi de Iisus Biruitorul. Daca atunci va fi in mare onoare, azi nu trebuie sa o cinstim? Sigur cu da!
b) Ca cinstita cruce i-a servit Mintuitorului Hristos drept unealta sau arma de biruinta, drept altar de jertfa bineplacuta si bineprimita de Dumnezeu, drept instrument de salvare a neamului omenesc, ne invata deslusit Pavel cel mult luminat de Sf. Duh. El scrie limpede: „A dezbracat (de putere) domniile si stapinirile (dracimea) si le-a facut de ocara inaintea lumii dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce" (Col. 2, 15).
Sa tinem scama ca Pavel scrie clar „biruitor prin cruce". Cei biruiti sint Satana si ortacii lui. Astfel, crucea trebuie s-o urasca cei invinsi prin ea, dracii, nu crestinii! Cine urgiseste crucea face bucurie celui rau. Daca nu mai rau!
c) La Efeseni 2, 16, sta scris asa: "Si a impacat pe cei doi cu Dumnezeu, intr-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrajmasia". Cei doi sint paginul si evreul.
Un trup este Biserica crestina
Din acest text se vede inca o data ca unealta cu care Hristos-Domnul a impacat pe om cu Dumnezeu si pe cei doi intreolalta a fost crucea ce nicidecit nu trebuie lepadata din partea unui adevarat crestin.
Acest adevar, sub alta forma, il gasim exprimat si in versetul Col. 2, 14, unde citim: "Zapisul (polita) care statea impotriva noastra si ne era potrivnic cu poruncile lui, l-a sters si l-a nimicit pironindu-l pe cruce".
Iata, din nou ni se arata ca piedicile mintuirii au fost inlaturate prin cruce.
Pentru orice crestin cu judecata sanatoasa, este de netagaduit ca: Lemnul pe care s-a suit Satana ne-a adus nefericire. Lemnul pe care s-a inaltat Hristos ne-a dobindit fericirea vesnica.
Lemnul din paradis ne-a ranit. Lemnul de pe Golgota ne-a tamaduit. Pe lemnul cel vechi a invins vrajmasul. Pe lemnul cel nou a biruit Mintuitorul. Cel din inceput a rodit amaraciune, cel de pe urma a rodit mingiiere multa. Acela de derult a fost aducator de blestem, acesta de acum este aducator de binecuvintare. Temei mare si pricina tare avem ca sa cintam: "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase..."
In cereasca Lui propovaduire, Hristos, Domnul nostru, a pomenit adeseori atit despre crucea Sa, crucea Domnului, cit si despre crucea mea, a omului. Pe a Sa, El a purtat-o cu dragoste si cu rabdare nestirbita. Crucea omului El ne-a poruncit cu apas s-o purtam fiecare dintre ucenicii Sai in fiecare zi. "Apoi le spunea tuturor: de vrea cineva sa Ma urmeze, sa renunte la sine insusi, sa-si ia crucea zi de zi si sa Ma insoteasca" (Luca 9, 23). „Cine nu-si duce crucea si nu Ma urmeaza nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14, 27).
Crucea de fiecare zi a omului este greutatea luptei contra ispitelor ce ne vin de la poftele noastre cele rele, ce ne vin de la diavolul si de la prietenii cei pacatosi. Crucea omului este povara infrinarii, a cumpatarii, a renuntarii la toate relele ce ne impresoara si ne asalteaza. Dar sa nu descurajam. Imitand pe Pavel in staruitoare rugaciune, vom reusi si noi sa ne mandrim intru Domnul: „Toate le pot prin Acela care-mi da putere" (Filipeni 4, 13).

(din lucrarea TALCUIRI din SFANTA SCRIPTURA de Arhiepiscop Teofil Herineanu)

Trimis de: IoanV pe 4 Feb 2006, 04:29 PM

Am scris mesajul un pic in fuga, dar completez aici.
"Sola Scriptura" nu inseamna a renunta la Traditie si a accepta numai ce scrie in Biblie? Dar chiar si acest principiu este introdus tot de un om la intemeierea protestantismului. Toti cei care cred aleg sa dea la o parte traditia, il cred pe acel om si nu ii cred pe cei care au avut un cuvint greu de spus in Biserica. Desi Duhul Sfint a lucrat in biserica de la coborirea lui la Rusalii, toata activitatea lui este ignorata de cei care accepta doar Biblia. Asta spun ca este inacceptabil si aici se intorc cu spatele la El cei care refuza sa treaca prin propria constiinta spusele sfintilor, refuzindu-i in numele unei propuneri a unui muritor.

Trimis de: Bolt pe 4 Feb 2006, 04:55 PM

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 04:57 PM

A..ok... scuze...
Asta incerc sa-i spun si eu lui Bolt, ca fara 1500 de ani de experienta traita intru Hristos si Traditie, doar ca citesti din Biblie, nu poti face nimic, nu intelegi nimic si nici nu poti sa ai credinta lucratoare...
De aceea eu am inceput cu o scurta prezentare despre Traditie si despre unele lucruri, pe care o sa le mai dezbatem in continuare...
Exista o motivatie si la Bolt, nu zic nu, caci si eu am trecut printr-o perioada, in care "protestam" impotriva Bisericii si a preotilor, gandindu-ma ca se poate si fara ei, si ca Dumnezeu e peste tot... Asta pana dai de dracu... Atunci alergi de-ti sfaraie calcaiele in Biserica lui Hristos, si cand vezi vrajmasul doborat jos afara, te arunci la pamant gandind la nemernicia ta...
Mi-a luat mult sa inteleg ca religia fara credinta lucratoare este zero.... Este ca filozofia - un simplu exercitiu intelectual...
De aceea eu incerc sa arat mai mult partea lucratoare si apoi cea teoretica, de aceea aduc in fata pe Sfintii Parinti, caci ei au vorbit din practica credinta intru Hristos, nu din biblioteca... Ce sa inveti din biblioteca despre adevarata credinta... Poti sa ajungi campion la atletism, doar stiind la perfectie teoria atletismului din carti? Poti tu ajunge campion la atletism fara antrenor? Din biblioteca, imi e banal de simplu sa contest necesitatea antrenorului... Acolo... in biblioteca... eu nu am nevoie de antrenor... Dar adevaratul atlet, cel ce devine campion, are langa el un antrenor pe masura...
De aceea cand un teolog francez, profesor universitar, s-a duc in Sfantul Munte, la un calugar batran, cand ucenicul aceluia i-a prezentat teologul, calugarul a zis ca pentru sine:" A...iata o frumoasa floare...artificiala..." Iar mai apoi: "...data si cu parfum...artificial..." (Am zis din memorie..., dar e aproape exact...)

Trimis de: IoanV pe 4 Feb 2006, 05:28 PM

@ Clopotel

Intr-adevar, de aceea pun si eu accentul pe partea lucratoare, ca filosofia naste discutii interminabile. Sa vedem ce avem de facut pt. ca trairea noastra sa sporeasca, ca de stiinta nu ducem lipsa, sau oricum se cistiga mult mai usor.

@ Bolt
Nu mi-ai raspuns ce a facut Duhul Sfint dupa ce a fost stabilit ce carti fac parte din Biblie si pina cind l-a "luminat" pe Luther. Poate nu stiu eu, dar chiar asa, sa nu fii facut nimic?

Trimis de: Bolt pe 4 Feb 2006, 06:06 PM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 06:26 PM

Marele teolog Bulgakoff a spus:
Biserica, ea este cea care ne-a dat Biblia, cu ajutorul traditiunii, si reformatorii insisi au primit Biblia de la Biserica si prin Biserica, adica prin traditiune. Nu este dreptul fiecaruia din noi sa stabilim din nou canonicitatea Scripturii. Fiecare trebuie sa o descopere pentru sine, hranindu-se cu Cuvantul lui Dumnezeu, insa fiecare trebuie s-o primeasca mai intai din mainile Bisericii,care vorbeste prin traditiune. Altfel Scriptura n-ar mai fi Cuvantul lui Dumnezeu; ea ar deveni o carte, o opera literara, supusa investigatiilor filologice si istorice...
iar in alt loc zice:
Traditiunea bisericeasca este totdeauna in drum de creatie si ea niciodata nu se opreste; ea nu este numai trecutul, ci si prezentul.

Dar, va rog dragii mei Ioan si Bolt, sa nu transformam discutiile de aici in ortodoxie versus protenstantism, caci nu asta ne-am propus a discuta aici... Pentru aceasta am sugerat a deschide alt topic, care cred eu, va fi destul de interesant in dezbateri...

Aici, nu as dori, decat sa vorbim despre Ortodoxie... Referintele la erezii si secte, nu au ca scop denigrarea altor religii, si nimeni nu ar trebui sa se simta lezat, caci aici discutiile se adreseaza ortodocsilor, iar cei ce vor sa inteleaga spiritul crestin ortodox, sunt bineveniti aici... Eu nu am initiat nici o discutie despre protestanti sau altii...
Incercam aici sa vorbim numai si numai despre Ortodoxie, despre teologia, dar mai ales, mi-as dori mult, sa vorbim despre practica ortodoxa...

Precizez, daca mai e nevoie, ca eu nu sunt nici preot si nici teolog... Vorbesc doar ca un incepator si un slab credincios ortodox...De aceea, ma straduiesc sa nu aduc in fata cuvintele mele nebune, ci cele ale Parintilor Bisericii, cei care s-au aratat cu adevarat vrednici de Slava lui Dumnezeu...

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 06:30 PM

Draga Bolt,

Trimis de: IoanV pe 4 Feb 2006, 06:37 PM

Nici mie nu imi place controversa mai mult decit completarea reciproca. De aceea referirea lui Clopotel la alte confesiuni citind din parintele Cleopa poate fi intr-adevar o usoara deviere spre o delimitare pe baza de confesiune, in loc sa judecam indivizii. Am dezvoltat si eu in aceasta directie pt. ca nu intelegeam tocmai Reforma (ca act de intemeiere) si credibilitaea neobisnuita acordata lui Luther si celor care l-au sustinut. Poate nu e locul potrivit pt. asta, fiind un topic al ortodoxiei. Cu atitea topicuri deschise nici nu stiu daca exista unul cu aceasta tema, oricum voi cauta sa gasesc unul si sa ma lamuresc acolo, explicatia cu

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 06:54 PM

Ok...ca tot s-a atins acest punct... as dori sa lamurim un lucru din start...
Voi expune parerile mele...
Ca Dumnezeu este Unul...
Ca exista o singura marturisire Adevarata...
Sustinerea existenta mai multor marturisiri adevarate, pentru acelasi Dumnezeu, pentru mine este ilogica, pentru ca Dumnezeu este Unul Adevarat si deci are o singura marturisire Adevarata... Implicit celelalte nu sunt adevarate...
Consider Ortodoxia ca fiind marturisirea Adevarata, deoarece, Sfintii Parinti, urmand aceasta cale, Dumnezeu i-a aratat placuti Lui, deci implicit a validat calea lor ca fiind placuta si acceptata de El...
Alta dovada nu exista in aceasta privinta, iar doar explicatiile teologice, care mai de care mai fanteziste si cu pretentie de superintelegere nu au valoare practica daca cei ce le-au emis, aplicandu-le nu se arata si ei la fel de placuti lui Dumnezeu ca Sfintii Parinti...
De aceea eu am cerut faptele celor vor sa-i combata pe Sfintii Parinti si nu doar vorbele...
De aceea eu afirm ca Ortodoxia este singura cale Adevarata si duce negresit la mantuire, daca e practicata in spiritul si in credinta in Iisus...

Ceilalti oameni, nu ar trebui sa se simta frustati de credinta mea, caci si ei cred ca urmeaza o cale adevarata...
Bolt, eu sunt convins ca tu sustii ca protestantismul (sau confesiunea ta) este cea adevarata, si nu vei spune niciodata ca si Ortodoxia, sau alta religie, este adevarata, si atunci de ce te-ai supara pe mine pentru credintele mele? In plus, eu doresc sa discut cu tine probleme teologice, dar eu sunt Toma necredinciosul... Vreau intai dovada ca teoria ce mi-o vei spune a fost confirmata de practica... Pana acum, singurii care au reusit asta, au fost ortodocsii prin Sfintii Parinti...

Acum sper ca a fost lamurit acest aspect...

Trimis de: Bolt pe 4 Feb 2006, 07:04 PM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 07:19 PM

Draga Bolt,

Trimis de: Clopotel pe 4 Feb 2006, 07:29 PM

Iata mi-am adus aminte de o intamplare din Pateric: Avva Avraam povestea, despre un calugar, copist, la care a venit, odata, un frate si l-a rugat sa-i copieze o Biblie. Iar batranul, avand mintea in contemplatie, a sarit unele randuri si n-a pus nici un semn de punctuatie.
Vrand sa le puna el, fratele a gasit fraze lipsa si i-a zis batranului: "Lipsesc randuri, avva". Atunci batranul i-a raspuns senin: "Mergi, fa mai intai cele scrise si apoi vino sa-ti scriu si restul".
Intelege fiecare ce poate...")

Trimis de: IoanV pe 4 Feb 2006, 07:31 PM

Am deschis un topic pt. disputele traditie - reforma.

Trimis de: Bolt pe 4 Feb 2006, 11:03 PM

@clopotel :

Trimis de: Bolt pe 4 Feb 2006, 11:12 PM

@ioanV :

Trimis de: IoanV pe 5 Feb 2006, 10:37 AM

Trimis de: Clopotel pe 5 Feb 2006, 11:56 AM

Draga Bolt

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 01:09 PM

@ioanV :

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 02:16 PM

@clopotel :

Trimis de: IoanV pe 5 Feb 2006, 02:21 PM

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 02:34 PM

Trimis de: IoanV pe 5 Feb 2006, 02:47 PM

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 03:02 PM

Trimis de: IoanV pe 5 Feb 2006, 03:14 PM

Biblia insemna azi VT+ NT. O dai la intors. Iar VT de unde il stiau? Umblau cu manuscrisele dupa ei? Nu cumva tot de la Biserica?

Trimis de: Artanis pe 5 Feb 2006, 03:20 PM

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 03:51 PM

@ioanV :

Trimis de: Artanis pe 5 Feb 2006, 04:01 PM

Trimis de: Clopotel pe 5 Feb 2006, 04:19 PM

Draga Bolt,
Eu ti-am spus sa nu citesti ce nu-ti era adresat tie, si nu m-ai ascultat... , prin urmare nu sunt eu responsabil pentru starile confuze ce le arati a le fi avand dupa...
Am scapat de Edinide si a venit tasu... Sau faceti prin rotatie...Ok... le vom duce toate...

Trimis de: Clopotel pe 5 Feb 2006, 05:51 PM

Cred ca nu ar strica, sa punctam faptul, ca orice credincios, trebuie sa cunoasca Crezul si sa-l inteleaga in mesajul sau...
De aceea, o sa-l expun aici, si cu cateva comentarii si explicatii, si daca considerati, poate nu ar strica sa avem anumite discutii despre el...
Ca sa nu gresesc cumva, din neatentie sau din vreo necunoastere, intr-un lucru atat de important, o sa scriu dupa lucrarea: Invatatura de credinta Crestin Ortodoxa, lucrare care, sustin eu, nu are voie sa lipseasca din biblioteca niciunui ortodox... Aici se gasesc explicatii pe scurt si detaliate, asupra dogmei ortodoxe...

SIMBOLUL CREDINTEI SAU "CREZUL"
Ce este Simbolul credintei sau „Crezul"?
Simbolul Credintei sau Crezul este infatisarea pe scurt a invataturii pe care crestinul trebuie s-o cunoasca, s-o primeasca cu credinta si s-o marturiseasca.
Cum se numeste acest Simbol de Credinta?
Simbolul de Credinta se numeste Niceo-Constantinopolitan, sau de la Niceea si Constantinopol.
Cine a alcatuit acest Simbol de Credinta, unde si de ce?
Acest Simbol de Credinta a fost alcatuit de primele doua Sinoade ecumenice: cel de la Niceea, in anul 325, si cel de la Constantinopol, in anul 381. Cel dintii, prin cei 318 Sf. Parinti citi au luat parte la el, a statornicit primele sapte articole, care se ocupa cu invatatura despre Dumnezeu-Tatal si despre Dumnezeu-Fiul intrupat pentru a noastra mintuire, adica despre Domnul nostru Iisus Hristos Mintuitorul, si erau indreptate mai ales impotriva ratacirii ereticului Arie si a partizanilor lui, care sustineau lucruri defaimatoare si umilitoare despre Fiul lui Dumnezeu. Al doilea Sinod ecumenic, prin cei 150 de Sf. Parinti, a statornicit ultimele cinci articole, care se ocupa cu invatatura despre Dumnezeu - Sf. Duh, Sf. Biserica, Sfintele Taine, invierea mortilor si viata vesnica; acestea din urma cinci articole erau indreptate mai ales impotriva ereticului Macedonie si a partizanilor lui, care sustineau lucruri batjocoritoare despre Sf. Duh. Simbolul de credinta Niceo-Constantinopolitan a fost recunoscut, intarit si recomandat ca cea mai inalta autoritate si norma de credinta in Biserica, de toate Sinoadele ecumenice urmatoare.
Inaintea Simbolului de Credinta Niceo-Constantinopolitan au mai fost alte simboluri de credinta?
Aproape fiecare Biserica din orasele mari isi avea Simbolul ei de Credinta, fiindca Bisericile nu se puteau lipsi de Simbolul Credintei, care era Catehismul lor, trebuitor pentru lucrarea misionara, inlauntru si in afara. Nu se puteau inchipui candidati la Botez fara sa stie pe de rost Simbolul Credintei. Se cunosc: Simbolul de Credinta Apostolic sau roman, Simbolul de Credinta al Bisericii din Neo-Cezareea Pontului, Simbolul Credinta al Bisericii din Cezareea Palestinei, Simbolul de Credinta al Bisericii din Alexandria si altele. Aceste Simboluri de Credinta se deosebeau putin intre ele, dupa cum aveau sa apere credinta Bisericii respective de o greseala sau alta a ereziilor; dar ele erau identice in privinta ideilor principale pe care le sustineau despre Sf. Treime, despre mintuirea noastra realizata in Hristos, despre Biserica si Taine. Sinoadele ecumenice din anii 325 si 381 au contopit aceste simboluri de credinta locale, le-au intregit si desavirsit, facind din toate unul singur, pe care l-au daruit Bisericii crestine, comoara pretioasa pentru totdeauna.
Cite articole are Simbolul de Credinta?
Are 12 articole:
1. Cred intru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamintului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
2. Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii: Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel ce este de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.
3. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mintuire S-a pogorit din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfint si din Maria Fecioara si S-a facut om.
4. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat.
5. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
6. Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
7. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Caruia Imparatie nu va avea sfirsit.
8. Si intru Duhul Sfint, Domnul de viata facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci.
9. Si intru una, sfinta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
10. Marturisesc un Botez, intru iertarea pacatelor.
11. Astept invierea mortilor.
12. Si viata veacului, ce va sa fie. Amin.
Cite parti cuprinde Simbolul Credintei?
Simbolul Credintei cuprinde patru parti:
1. Despre Sf. Treime (art. I-VIII)
2. Despre Biserica (art. IX)
3. Despre Sf. Taine (art. X)
4. Despre viata viitoare (art. XI-XII).

Trimis de: Clopotel pe 5 Feb 2006, 05:54 PM

Continui acum, din aceeasi lucrare, cu cateva explicatii, asupra intelesurilor din Crez...
Care este art. I din Simbolul Credintei?
Articolul l este: "Cred intru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamintului, vazutelor tuturor si nevazutelor".

Ce inseamna cuvintul „cred"?
Cuvintul „cred" inseamna ca primesc si marturisesc ceea ce invata Biserica despre Dumnezeu. El are acelasi sens ca si cuvintul „credinta". Sa vedem ce inseamna „credinta"? Exista o credinta pe care se bazeaza legaturile dintre oameni si exista o credinta care intretine legatura omului cu Dumnezeu, intre ele e o inrudire, dar si o deosebire. Credinta pe care o are un om in ceea ce-i spune alt om e o incredere, care-si poate gasi intarirea in dovedirea sau aratarea vazuta a lucrului care a fost sustinut de unul si crezut de altul. Credinta in Dumnezeu nu-si poate gasi in viata paminteasca o astfel de intarire, prin dovedire sau aratare vazuta. Dar are si ea o intarire printr-un fel de aratare tainica, nevazuta, in fata ochilor sufletului. Deci, credinta in Dumnezeu e primirea de catre noi ca adevarate, pe baza de incredere in Dumnezeu si pe baza unei vederi sufletesti, a tuturor adevarurilor pe care le avem prin Descoperirea mai presus de fire, in vederea mintuirii noastre. Sf. Apostol Pavel ne spune despre-credinta ca „este adeverirea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute" (Evr. 11, 1). Dupa Teodoret al Cirului, credinta crestina este invoirea libera a sufletului, vederea sufleteasca a unui lucru nevazut, statornicia in ceea ce este adevarat, intelegerea celor nevazute, potrivita firii.
Care sint roadele credintei?
Acestea sint:
1. Intelegerea tainelor care depasesc puterile mintii.
2. Ridicarea sufletului pina la Dumnezeu, cu Care unindu-ne, sa ne putem mintui.
Este vreo legatura intre credinta in lucrurile descoperite si cunoasterea lor?
Sf. Chiril al Alexandriei leaga credinta de cunoasterea lucrurilor credintei prin textul din Ioan: „Si noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu" (Ioan 6, 69). Credinta este inaintea cunoasterii, dupa cuvintul proorocului: „Daca nu credeti nu veti sta in picioare" (Isaia 7,9). Prin dreapta credinta se realizeaza cunoasterea lui Dumnezeu si a adevarului Sau si tot prin credinta ne ridicam "la masura virstei deplinatatii lui Hristos" (Efes. 4, 13) si la starea desavirsita si duhovniceasca.
La cunoastere se ridica omul inaintat in credinta si viata duhovniceasca inca de aici, de pe pamint, dar desavirsita cunoastere se dobindeste numai in viata viitoare.

Voi continua, despre aceasta, in masura in care timpul imi va permite...

Trimis de: IoanV pe 5 Feb 2006, 06:34 PM

"...Niciodată nu l-am certat pe un credincios care are îndoieli ; niciodată nu i-am cerut cuiva să creadă orbeste. Dacă făceam astfel, ar fi însemnat să dau dreptate tocmai acelora care-i ceruseră să creada ca ei , fără să-si mai pună vreo întrebare.
Dimpotriva, am socotit intotdeauna că discutiile, cu idei dintr-o parte si din alta, sunt cât se poate de folositoare , dacă sunt purtate cu cinste omenească si numai din dorinta de a afla adevarul"

Părintele CLEOPA

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 07:26 PM

@artanis :

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 08:22 PM

@clopotel :

Trimis de: Artanis pe 5 Feb 2006, 08:38 PM

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 08:46 PM

@artanis :

Trimis de: Artanis pe 5 Feb 2006, 08:53 PM

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 09:07 PM

@artanis :

Trimis de: Artanis pe 5 Feb 2006, 09:17 PM

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 09:31 PM

Trimis de: Artanis pe 5 Feb 2006, 09:38 PM

Tu obisnuiesti sa-ti dai cu parerea complet neargumentat, aka ipse dixit ilogic

Trimis de: Bolt pe 5 Feb 2006, 09:40 PM

Nu credeam ca va intarzia asa de mult.

Trimis de: Clopotel pe 5 Feb 2006, 10:24 PM

Draga Bolt,

Trimis de: Clopotel pe 6 Feb 2006, 08:46 AM

Acum as dori sa supun atentiei, ideal discutiilor, o problema ce a fost indelung dezbatuta de-a lungul veacurilor, si care a generat multe controverse si erezii... O sa spun din vorbele Sfantului Grigorie Palama, doar un mic fragment acum, urmand ca in timp sa detaliem lucrurile...
Sunt interesat de a afla cat mai multe lucruri noi despre cele ce voi spune mai jos...

Este timpul sa spunem catre cel care scoate in evidenta unele ca acestea
(cum ca Fiul este mai mare decat Duhul): nu ai inteles ca Dumnezeu si existenta lui Dumnezeu este necauzata si dincolo de timp? Caci aici spune ca este mai inainte varsat si ca sfinteste creatia. Deci auzind tu ca este mai inainte varsat in timp si pornind de la o cauza - caci cum altfel s-ar putea revarsa peste creatia care se sfinteste? - si dincolo de aceasta auzind ca este dat de catre Fiul spre iertarea pacatelor, asa cum bineinteles si de catre Tatal si ca izvoraste nu in mod absolut, ci catre anumiti oameni, nu iti aduci aminte adevarul, de care ai fost invatat de noi, anume ca purcederea din vesnicie a Duhului Sfant de la Tatal nu s-a facut pentru ceva, nici catre unii, nici sub timp? Daca a spus ca Duhul este mai inainte varsat in mod fiintial din cei doi, nu este nimic nou. Caci a spus-o ca unul care locuieste si lucreaza desavarsit in apostoli, asa cum si Sfantul Grigore Teologul spune: „fiintial este ca si cum ai spune ca este prezent si traieste impreuna cu ei". De altfel, nu a fost fiintiala si trimiterea Cuvantului catre noi care s-a facut de la ceilalti doi, adica de la Tatal si de la Duhul? Insa, trimiterea nu a fost nastere, pentru ca nu s-a nascut Fiul din amandoi, nici pentru noi, nici dupa noi, desi dupa noi si pentru noi a coborat in mod fiintial, unindu-se cu firea noastra dupa ipostas si facandu-se ca noi pentru noi, insa fiind nascut numai din Tatal nu numai inainte noastra, dar si inaintea veacurilor. Deci si Duhul Sfant a fost trimis fiintial in zile din urma de la amandoi, daca vrei se si revarsa de la acestia doi, caci a fost numit apa cea vie (Ioan 7, 38) si „Ioan boteza cu apa, voi, zice Domnul, veti fi botezati cu Duh Sfant"(Fapte l, 5). Cum s-ar fi botezat, daca nu s-ar fi revarsat apa cea vie?
Deci se revarsa fiintial (real) pentru noi si dupa noi, caci s-a aratat ca unul ce daruieste prin sine puterea dumnezeiasca, dar si ca unul ce este cu adevarat pururi cu noi fiintial, negresit si ca ipostas, desi noi nu ne impartasim deloc de fiinta sau ipostasul lui, ci de har.
El purcede nu numai inainte de noi, dar si mai inaintea veacurilor fara cauza numai din Tatal. Cel ce este in acelasi timp si temelia si varful Bisericii, Petru, ne-a facut cunoscuta noua aceasta deosebire, anume cea a revarsarii Duhului Sfant, caci zice: „primind de la Tatal fagaduinta Duhului, Fiul L-a revarsat pe Acesta pe care acum voi Il vedeti si auziti" (Fapte 2, 33), spunand la fel ca si cuvantul acela al invatatorului: „cand va veni Mangaietorul, pe care eu il voi trimite voua de la Tatal"(Ioan 15,26).
Prin urmare, se revarsa peste noi Duhul de la Tatal, precum si de la sine, iar de la Fiul ca unul ce-L primeste de la Tatal. Astfel, Fiul nu-L are pe Duhul din sinele Sau, nici Duhul nu isi are existenta prin Fiul, ci din sinele Sau il are Tatal, din sinele Sau purcezandu-L direct, fara de cauza si mai inainte de veacuri. Dar, spune Sfantul in mod justificat si foarte adevarat, il revarsa noua pe Acesta si Fiul din firea Lui insasi, pentru ca firea dumnezeiasca este in Trei si Acestia coexista unul in celalalt in mod fiintial. Si de fiecare data cand acest cugetator de Dumnezeu, Chiril, spune ca Duhul este din fiinta Fiului, ne arata deofiintimea si nu faptul ca Fiul este cauzatorul Duhului, fiindca toate acestea le-a scris catre cei ce sunt impotriva deofiintimii, caci apa cea vie este numit Duhul, iar izvorul acestei ape este Tatal, care graieste prin proorocul despre Iudei: „pe Mine, izvorul vietii celei vii m-au parasit si si-au sapat gropi (fantani) sparte"(Ier. 2,13).

Trimis de: Bolt pe 6 Feb 2006, 09:04 AM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 6 Feb 2006, 09:48 AM

Draga Bolt,
Ca sa iti mai lamuresc odata problema: Parintele Cleopa nu a spus asta:
"Ereticii si sectarii nu au harul Preasfintului Duh, fiindca primul pacat impotriva Sfintului Duh. savirsit de ei este „rautatea neincrederii adevarului dovedit si aratat, al dreptei credinte in Hristos", ca sa jigneasca sectarii si ereticii, si a spus-o ortodocsilor ca sa le atraga atentia sa fie vigilenti si sa nu se lase amagiti... Unde e greseala aici? Cand vin sectarii aici cu ganduri ascunse, noi nu trebuie sa luam masuri? Ortodocsii s-au dus peste ei s-au au vennit ei incoace?
Ti-am spus ca pentru ortodocsi, Ortodoxia este Calea cea Adevarata, caci daca nu ar fi asa, nu ne-am mai numi ortodocsi... Cine ar alege sa urmeze o cale despre care stie ca nu ar fi adevarata...
In schimb, si tu ai spus ca Ortodoxia nu este Calea cea Dreapta, adica ne consideri si tu rataciti...
Adica tu ai dreptul la astfel de opinie pe topicul de Ortodoxie, iar noi nu avem dreptul la acelasi tip de opinie tot pe acest topic...
Te rog sa remarci ca eu nu m-am dus pe topicul protestantilor sau al alora si sa le spun ca sunt eretici sau ca nu detin adevaraul...
Asa ca nu eu sunt cel in culpa, sau care ar trebui acuzat de ceva...

Trimis de: Artanis pe 6 Feb 2006, 10:34 AM

Editat: Offtopic

Trimis de: Bolt pe 6 Feb 2006, 07:28 PM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 6 Feb 2006, 08:16 PM

Draga Bolt,
Iti inteleg eforturile disperate de a incerca sa deturnezi si acest topic, ca sa abati atentia de la Dreapta Credinta, prin false inchipuri... Oricum, sambata daca am timp o sa fac ceva curat pe aici...Asa ca te sfatuiesc sa nu te mai chinui cu strategii protestante sau neo...

Trimis de: Artanis pe 6 Feb 2006, 08:29 PM

Editat: offtopic

Trimis de: Bolt pe 6 Feb 2006, 08:39 PM

@clopotel :
Editat: offtopic

Trimis de: Clopotel pe 6 Feb 2006, 08:44 PM

Ok...Eu propun sa-l lasam pe Bolt, cu meseria lui, si sa revenim la Ortodoxie, ca poate cine stie...poate se boteaza si el intru Hristos...

Deci, va propun o tema interesanta, zic eu - monahismul
Precum ingerii sunt luminatorii monahilor, si monahii sunt luminatorii lumii. Acestia care, lasand toate, lepadandu-se de sine si de lume, au urmat Mantuitorului Hristos in toate, ei, sarea si lumina lumii, de care lumea intreaga nu este vrednica, neincetat se roaga pentru pacea lumii, pentru izbavirea ei, pentru intoarcerea si pentru indreptarea ei...
Nu toti se pot inalta la aceasta vietuire, precum si Domnul spune in Evanghelie. Insa cu toti suntem datori a o lauda si a o cinsti, ca pe una care intrece nu doar puterile, ci de multe ori si inchipuirea noastra.
Consider o discutie despre monahism ca fiind foarte utila si folositoare...Ce ziceti?

Trimis de: Artanis pe 6 Feb 2006, 08:47 PM

Editat: offtopic

Trimis de: Bolt pe 7 Feb 2006, 08:10 AM

Editat: offtopic

Trimis de: Artanis pe 7 Feb 2006, 08:43 AM

Editat: offtopic

Trimis de: Bolt pe 7 Feb 2006, 09:34 AM

Editat: offtopic

Trimis de: Artanis pe 7 Feb 2006, 10:17 AM

Editat: offtopic

Trimis de: IoanV pe 7 Feb 2006, 10:41 AM

@ Bolt
De vreo doua pagini o tot dai offtopic cu justificari si discutii aiurea. Tu doar contrazici fara a aduce argumente, nici din Biblie, nici din alta parte. Problemele interconfesionale se discuta pe topicuri dedicate. Daca poti sa te focalizezi pe subiect bine, daca nu las-o balta, de intepaturi nu ducem lipsa. Nu cred ca un forum e locul cel mai potrivit sa ne artam muschii. Iar argumente si dovezi din Biblie care sustin sau infirma o credinta se pot aduce si fara atita lauda de sine.
&@ Artanis
Lasati va rog gilceava, cel mai destept cedeaza cind discutiile degenereaza.

Trimis de: Bolt pe 7 Feb 2006, 07:44 PM

@ioanV :

Trimis de: IoanV pe 7 Feb 2006, 08:07 PM

Am inteles toate acestea, si cred ca au inteles si altii.
Dar cum am spus cel mai destept cedeaza cind se coboara sub un standard, asta vroiam, o detasare de incrincenare,chiar daca nu am obtinut ce am vrut.
Eu as vrea sa ne comportam aici cum zice parintele Cleopa, sa nu cerem altora sa ne creada pe cuvint.
Cred ca il judeci gresit pe parintele, a carei predica e indreptata asupra a ceea ce el crede ca este periculos pt. crestinul ortodox. Eu am incercat sa explic ca atribuirea etichetelor se face in momentul in care omul nu mai cauta adevarul ci se lupta cu o institutie pe care nu a cercetat-o (sau a cercetat-o, insa nu aduce argumente concrete), dar vrea sa o darime, fara a fi sincer pe deplin. Ortodoxia se bazeaza pe traditie si aici nu fiecare e interpret, unii merg pe increderea pe care o au oamenii mai avansati ca ei in intelegerea scripturilor. De aceea a fost reluat indemnul de catre Clopotel.
Oricum despre (ne)intelegerea Bibliei este un topic, unde pot fi discutate aspectele controversate.
Problema cu Biblia in mina nu prea ai aratat-o, au fost mai mult invitatii decit argumente.

Modul in care ne justificam actiunile nu e strain intotdeauna de un topic, ele releveaza ceea ce a stat in spatele mesajelor dar nu s-a vazut. Uneori e mai interesant si mai instructiv de descoperit asta.

Trimis de: Bolt pe 7 Feb 2006, 08:24 PM

@ioanV :

Trimis de: Clopotel pe 7 Feb 2006, 08:25 PM

Draga Bolt,
M-am chinuit sa editez cate ceva, dar vad ca tu continui aiurea sa abati atentia de la ceea ce vrem noi sa discutam...
La urma urmei daca ai ceva concret de spus on topic de ce nu spui... Ai zis ca ai multe carti de ortodoxie... Deschide cateva din ele si prezinta-ne si noua cateva lucruri ce ti se par interesante despre ortodoxie... Despre parerile protestantilor, budhistilor, yoghinilor nu ne intereseaza aici ca sunt offtopic... Noi am facut acest topic ca sa ne cunoastem credinta asa cum este ea, nu cum ati vrea voi sa fie...
Am inteles, din punctul tau de vedere nu are adevarul... Foarte bine... desi si asta e offtopic pentru ca noi stim ca are Adevarul, acesta fiindu-i chiar numele, dar altceva ce mai doresti decat trolling?

Trimis de: Bolt pe 7 Feb 2006, 08:58 PM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 7 Feb 2006, 10:11 PM

Draga Bolt,
Vad ca tot faci pe nebunu, si tot intorci lucrurile dupa obicei, ca sa faci trolling... No problem... Sa vedem ce ganduri ai cu adevarat...

Trimis de: edinide pe 8 Feb 2006, 05:12 AM

Trimis de: Bolt pe 8 Feb 2006, 09:14 AM

Editat: offtopic...

Trimis de: Clopotel pe 8 Feb 2006, 10:39 AM

Draga Edinide,

Trimis de: Clopotel pe 8 Feb 2006, 10:45 AM

Pentru ca am propus sa vorbim despre calugari, o sa spun acum cateva vorbe si impresii, caci se duce acum o mare lupta impotriva lor... Tot felul de organizatii, care mai de care mai lustruite, multe secte, lupta impotriva lor... De ce? Pentru ca acestia, in nimicnicia lor, nu pot niciodata sa duca un razboi ca al monahilor... Ei vor o credinta usoara, o credinta in inchipuirea mintii, nu vor sa o puna in practica... Ei se simt jigniti chiar cand aud cuvantul monah, sau calugar...
Dar in manastiri s-a pastrat Adevarata Credinta...Acum ei se lupta sa o distruga ca sa nu mai aibe cine sa le arate nimicnicia si falsitatea lor... Si cu Iisus au facut la fel... L-au rastignit nu pentru ca ar fi facut ceva rauu cu adevarat, ci pentru ca ii arata pe ei cine sunt... Si atunci, ca si acum, au gura mare si se simt jigniti... Am auzit pe un sectar odata zicand ca monahismul e nebiblic... Auzi domnule, cel ce indeplineste in fapta poruncile Mantuitorului: Rugati-va neincetat.., e nebiblic... Dar ce e biblic? Sa stai cu fundu' in fotoliu cu Biblia alaturi si sa emiti filozofii academice, despre mantuire... Treaba lor...
Iata cateva aspecte:
Toti cei ce doresc cu inflacarata staruinta sa petreaca aceasta nevointa a departarii de lume, sa cerceteze cu luare aminte cum Domnul, pe toti cei ce petrec in lume i-a numit morti. Chiar vii, fiind ei, zicand fiecaruia:
"Iar Iisus i-a zis: Vino dupa Mine si lasa mortii -adica mirenii- sa-si ingroape mortii lor."(Matei 8,22)
Barbatul sau femeia, daca au fost casatoriti dupa lege, de vor veni la viata monahiceasca, se numara cu ceata celor feciorelnici. Iar cei ce au feciorie dar nu au smerenie, sunt necurati in fata lui Dumnezeu, dupa marturia dumnezeiestii Scripturi, care zice: "Necurat este inaintea Domnului tot cel cu inima inalta"(Pilde 16,5)

Apoi calugarii prin lepadarea de sine si prin lepadarea de voile lor, se aduc pe sine jertfa intreaga cu toata fiinta lor, adica cu trupul si cu sufletul lor, in slujba lui Dumnezeu, silindu-se de bunavoie sa duca Crucea lui Hristos si sa-I urmeze lui, precum a invata Domul:
"Atunci Iisus a zis ucenicilor Sai: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie." (Matei 16,24)
"...si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica." (Matei 19,29)
Parintele Cleopa spunea: " Este mult mai mare inaintea lui Dumnezeu calugarul care isi face datoria, decat toti imparatii lumii, ca nu poarta chip omenesc, ci chip ingeresc...Iar pe calugarul ce nu-si face pravila toata, Dumnezeu il socoteste ca pe un mort..."
Sf. Ioan Gura de Aur, pomenind raspunsurile lui Iisus catre fariseii ce-L ispiteau cu tot felul de intrebari stupide, cand zice:" Ca la inviere, nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu din cer"(Matei 22, 30), zice: "Evanghelistul Luca spune:" Ca fiii lui Dumnezeu" (Luca 20,36). Asadar daca nu se insoara, intrebarea este de prisos. Nu pentru ca nu se insoara, de aceea sunt ingeri, ci pentru ca sunt ingeri de aceea nu se insoara..., "Caci chipul lumii acesteia trece" (I Cor 7,31)

Trimis de: Clopotel pe 8 Feb 2006, 10:56 AM

Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre monahi:

Asadar pentru ca asa este invierea, haide sa facem totul ca sa avem parte de locurile cele dintii de acolo! Iar daca vreti sa va arat ca chiar inainte de inviere exista oameni care traiesc si se bucura de roadele invierii, chiar aici pe pamint, sa mergem iarasi in pustie. Va voi vorbi iarasi de viata acelorasi monahi. Sa vedem, dar, si astazi taberele cele duhovnicesti. Sa vedem viata fericita, lipsita de teama.
Monahii acestia nu locuiesc in corturi, cu sulite ca ostasii, nici cu scuturi si platose; n-au nici una din aceste arme si totusi savirsesc fapte pe care ostasii nu le pot savirsi nici cu armele. Iar daca vrei, poti sa-i vezi! Vino, da-mi mina, sa mergem amindoi pe cimpul de batalie si sa vedem batalia lor. Monahii acestia lupta in fiecare zi; ucid pe potrivnici, inving toate poftele care ne supara pe noi. Si vei vedea toate poftele acestea culcate la pamint, nemaiputind sa faca vreo miscare. Vei vedea intr-adevar infaptuit cuvintul acela apostolic: „Cei ce sint ai lui Hristos si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele" (Gal. 5,24). Ai vazut multimea de morti zacind gramada, ucisi cu sabia Duhului? De aceea nu se aude acolo de betie, nici de lacomie la mincare. O arata masa lor, semnele de biruinta care stau pe ea. Betia si lacomia la mincare.. aceasta fiara cu multe fete si cu multe capete, zace moarta, biruita de bautura de apa. Ca si Scila si Hidra din mitologie, betia are multe capete. Din unul se naste desfrinarea, din altul, minia, din celalalt, lenea, din celalalt, dragostea pacatoasa; dar toate sint doborite la pamint. Taberele celelalte, ale ostasilor, sint biruite toate de aceste patimi, chiar de-ar fi biruit ele zeci de mii de dusmani; in fata acestor falange de patimi nu pot rezista nici armele, nici sulitele, nici orice alta arma. si-i vei gasi pe ostasi, pe acesti uriasi, pe acesti eroi care au savirsit atitea fapte de barbatie pe cimpul de bataie, legati, fara lanturi, de somn si de betie, zacind la pamint fara sa fie ucisi si fara sa aiba rani, ca pe niste raniti, dar, mai bine spus, chiar mai rau; ca ranitii mai dau un semn de viata; dar acestia nici atita, ci indata cad.
Ai vazut ca tabara monahilor este mai puternica si mai minunata? Pe dusmanii aceia, care ii biruie pe ostasi, monahii ii ucid numai cu vointa. Fac atit de neputincioasa betia, maica aceasta a tuturor rautatilor, ca nici nu-i mai necajeste. Cind betia, generalul patimilor, zace la pamant, cind capul ii este taiat, trupul sta linistit. Si victoria aceasta o savirseste fiecare din monahii care locuiesc pustia, in razboiul dus de monahi nu-i ca in razboaiele celelalte, unde dusmanul, care a fost ranit si a cazut, nu mai poate ataca pe nimeni. In razboiul purtat de monahi fiecare trebuie sa doboare fiara, pentru ca cel care n-a lovit-o si n-a doborit-o la pamint este suparat de fiara mai departe.

Ai vazut victorie stralucita? Ostirile intregului pamint nu pot sa fie toale biruitoare; monahii insa sint toti biruitori; toti dusmanii lor stau intinsi de-a valma raniti la pamint: cuvintele si gindurile cele nebunesti, mindria cea dezgustatoare si toate pe cite betia le inarmeaza. Monahii imita pe Stapinul lor, de Care Scriptura, minunindu-se, zice: „Din piriu pe cale va bea, de aceea va inalta capul" (Ps. 109,8).
Vreti sa vedeti si o alta multime de morti? Sa vedem poftele pe care le odrasleste traiul bun, poftele pe care le nasc bucatarii, cofetarii si cei ce dau ospete. Ma rusinez sa vorbesc de toate; totusi voi vorbi de pasarile aduse din Faza (oras din Armenia), de mincarurile amestecate cu sos mult, de mincarurile calde, de mincarurile reci, de regulile de pregatit mincarurile. Si, ca si cum ar avea de guvernat un oras sau de comandat o armata, tot asa si acestia legiuiesc si rinduiesc ce mincaruri sa se serveasca intii si ce mincaruri pe urma. Unii servesc intii pasari la gratar umplute cu peste; .Altii incep cu alte mincaruri aceste ospete nelegiuite. Si e intrecere mare si in ce priveste calitatea si in ce priveste ordinea mincarurilor si in ce priveste multimea lor. Se lauda cu lucruri de care ar trebui sa se ascunda sub pamint; unii, ca au stat la masa o jumatate de zi, altii, o zi intreaga, iar altii ca au mai adaugat si noaptea. Cunoaste-ti, nenorocitule, masura stomacului! Rusineaza-te de lacomia ta fara de masura.
Asa ceva nu vezi la ingerii aceia. Si aceste pofte sint moarte. Mincarurile sint pentru nevoia trupului, nu pentru imbuibare si desfatare. Nu sunt acolo vinatori de pasari, nici pescari, ci piine si apa. Sint alungate de acolo tulburarile, zapaceala si zgomotul, totul, si din chilie si din trup; linistea e mare, ca intr-un port. La cei ce se imbuibeaza si petrec viforul e cumplit. Spinteca, te rog, cu mintea, stomacul unui om care se inbuibeaza cu atitea mincaruri si bauturi! Vei vedea ca e o lada de gunoi, o hazna necurata, un mormint varuit, imi este rusine sa spun ce se intimpla cu el mai departe: ghioraiturile cele dezgustatoare, varsaturile, iesirile pe jos si pe sus. Dar du-te si la monahi! Ai sa vezi acolo moarte toate aceste pofte, dupa cum moarta e si dragostea cea trupeasca pe care o naste imbuibarea. Ai sa vezi ca toate aceste pofte sint aruncate la pamint, cu caii si cu purtatorii de poveri - caci cuvintele: purtator de poveri, arma si cal sint denumiri rusinoase ale unor fapte rusinoase -, ai sa vezi ca stau linistite si armele si calul si calaretul. La cei ce se imbuibeaza insa, cu totul dimpotriva; stau aruncate la pamint sufletele lor moarte, la sfintii aceia biruinta e stralucita nu numai la masa, ci si la toate celelalte: la bani, la slava, la invidie si la toate bolile cele sufletesti.
Nu ti se pare, oare, ca tabara monahilor e mai puternica decil tabara ostasilor? Nu ti se pare oare masa lor mai buna? Cine va fi impotriva? Nimeni! Nici chiar cei subjugati de pofte si placeri, oricit de subjugati ar fi! O masa te inalta la cer; cealalta te trage la iad; pe una o porunceste diavolul, pe cealalta, Hristos; una are ca lege imbuibarea si desfriul, cealalta credinta si castitatea; la una vine Hristos, la cealalta diavolul. Unde-i betie, acolo-i diavolul; unde-s cuvinte de rusine, unde-i imbuibare, acolo dantuiesc demonii. O masa ca aceasta a avut bogatul acela. De aceea n-a fost stapin nici pe o picatura de apa.

Monahii acestia n-au o masa ca aceasta, ci cugeta si traiesc chiar de pe pamint viata ingerilor. Nu se insoara, nu dorm mult, nu se imbuibeaza; putin le mai lipseste ca sa fie fara de trup. Nimeni nu poate invinge asa de usor pe dusmanii sai ca monahul; ii invinge chiar cind sta la masa. De aceea profetul spune: „Gatit-ai inaintea mea masa, impotriva celor ce ma necajesc" (Ps22,6). N-ai gresi daca ai spune si despre masa lor aceste cuvinte. Ca nimic nu stânjeneste atita sufletul ca pofta cea pacatoasa, ca imbuibarea, ca betia, ca pacatele ce se nasc din ele. Stiu bine aceasta cei care au incercat pe propria lor piele aceste pacate. Dar vei sti si mai bine deosebirea dintre o masa si alta daca ai afla de unde aduna banii o masa si de unde, alta.
- De unde sint adunati banii celor care au mesele pline de tot felul de mincaruri si bauturi?
- De pe urma a nenumarate lacrimi! De la vaduve lasate pe drumuri, de la orfani jefuiti! Masa cealalta, a monahilor, isi aduna banii de pe urma muncii lor cinstite. Masa lor se aseamana cu o femeie frumoasa si mindra la chip, care n-are nevoie de sulimanuri, ca isi are frumusetea ei fireasca. Masa celorlalti se aseamana cu o desfrinata nerusinata si urita la chip, care, desi isi da cu multe sulimanuri pe obraji reuseste sa-si ascunda uritenia, ci i se vadeste uritenia cu cit te apropii mai mult de ea. Si masa lor e tot asa: atunci isi arata mai mult hidos cind stai mai aproape de ea. Nu te uita la oaspeti cind se duc la ospat, ci cind se intorc! Atunci vei vedea hidosenia mesei! Masa monahilor pentru ca este curata si cinstita, nu lasa pe comeseni sa graiasca cuvinte de rusine; masa celorlalti, pentru ca e desfrinata si necinstita, nu lasa sa se auda un cuvint cumsecade; una cauta folosul celui ce sta la masa cealalta, pierderea lui; una nu te lasa sa minii pe Dumnezeu; cealalta nu te lasa sa nu-L minii.
Sa ne ducem, asadar, la monahi! De acolo vom afla cu cite legaturi sintem legati; de acolo vom invata sa intindem masa plina de nenumarate bunatati, masa prea placuta, masa fara multe cheltuieli, masa lipsita de griji, de invidie, de gelozie, de orice boala; masa plina de bune nadejdi, masa cu multe biruinte. Acolo sufletul nu ti se tulbura; aci nu-i suparare; acolo nu-i minie; peste tot, liniste, peste tot, pace. Nu-mi vorbi mie de tacerea slugilor din casele bogatilor, ci de strigatul ospetelor. Nu ma gindesc la strigatul unuia catre altul - si acesta-i de ris -, ci strigatul dinauntrul fiecarui oaspete, cel din sufletul lui, care aduce peste el cumplita robie; ma gindesc la tulburarile gindurilor, la vifori la intunecimea si la furtuna din sufletul lor, din pricina carora toate amesteca in mintea lor, totul se zapaceste, ca intr-o lupta data in intunecimea noptii. In corturile monahilor nimic din toate acestea, ci multa liniste, multa pace. Mesei celeilalte ii urmeaza un semn asemanator cu moartea; mesei acesteia, trezvie, priveghere; aceleia, iadul; acesteia Imparatia Cerurilor si cununile cele nemuritoare.
Sa cautam, dar, sa avem si noi in casele noastre o astfel de masa, ca sa ne bucuram si de roadele ei, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa avem parte, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea, in vecii vecilor, Amin.

Trimis de: Bolt pe 8 Feb 2006, 08:11 PM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 8 Feb 2006, 08:55 PM

Draga Bolt,
Sa o iau cu sfarsitul ca vad ca nu ai inteles...

Trimis de: Bolt pe 8 Feb 2006, 09:44 PM

Eitat: offtopic

Trimis de: Bolt pe 8 Feb 2006, 09:48 PM

Editat: offtopic

Trimis de: edinide pe 8 Feb 2006, 09:53 PM

Ce faceti voi aici nu este Crestineste. Discutati-va Dogmele si Credinta (cine a mai inventat si editarea...?), sperind la o mai profunda Cunoastere a Adevarului, decit simtirle personale care nu conduc nici unde decit la cearta pagineasca. Cel care crede ca are Adevarul, sa nu o sustina retoric, ci s-o dovedeasca, si atunci nu mai are nevoie de sustinere... Mai ales, nu uitati ca sinteti Frati inainte de altceva, iar daca intorci din cind in cind obrazul, ai numai de cistigat.
Clopotel sa ne dovedeasca ca detine Adevarul, stie el cum... i s-a mai spus... scrie in Evaghelie...
Bold, sa ne dovedeasca ca prin sectionare de Ortodoxism, si-a multiplicat Adevarul...
Daca Viata ta Personala este Imbogatita de Ortodoxim, impartaseste-o, este bine venita. Daca Viata ta Personala este mai aproape de Dumnezeu prin sectionare de Ortodoxism, impartaseste-o, este tot bine venita. Daca exista un aspect contrar voua, dovediti-ne care dintre ele conduce mai usor catre Spiritualitate.
Cind unul pune mina pe tarusa de editare, celalalt aspira la fel, poate doua taruse.... pasul urmator, unul pune mina pe cimag... si tot asa... pina la palmuire...

Trimis de: Bolt pe 8 Feb 2006, 10:20 PM

@edinide :

Trimis de: Clopotel pe 9 Feb 2006, 08:02 AM

Unul dintre cei mai marii Sfinti Parinti ai Bisericii Ortodoxe a fost Sfantul Nicolae, facatorul de minuni...
Ca sa nu credeti ca luptele teologice cu ereticii si sectarii sunt de ieri de azi, sau ca ar fi vreo inventie de-a mea, desi am aratat clar din Biblie ca si Sfantul Apostol Pavel ii condamna, o sa dau acum un fragment din Viata Sfantului Nicolae si sa trageti singuri concluziile...

Pe atunci erau inca multe capisti idolesti, in care poporul pagin slujea cu dragoste diavoleasca si nu putin popor pierea din cetatea Mirelor. Dar dumnezeiescul arhiereu, aprinzindu-se cu rivna, a strabatut toate locurile acelea, risipind capistile idolesti, iar pe turma sa curatind-o de necuratiile diavolesti. Sfintul Nicolae, luptindu-se asupra duhurilor celor viclene, a venit si asupra capistei Artemidei, care fiind locas al idolilor, era mare si foarte impodobita. Pornirea sfintului era indreptata mai mult asupra idolilor decit asupra necuratei capisti, pe care a darimat-o pina la temelie, iar zidirea cea inalta a risipit-o pina la pamint; atunci duhurile cele viclene, neputind nicidecum rabda venirea sfintului, scoteau glasuri de plingere, strigind foarte tare, caci erau biruite si izgonite din locul lor, prin arma rugaciunilor nebiruitului ostas Nicolae, arhiereul lui Hristos.

Dupa aceasta, binecredinciosul imparat Constantin, vrind sa intareasca credinta in Hristos Dumnezeu, a poruncit sa se tina soborul a toata lumea in cetatea Niceii. Acolo adunindu-se Sfintii Parinti, au propovaduit luminat dreapta credinta, iar pe Arie, rau cugetatorul si semanatorul de neghina, impreuna cu eresul lui, l-a dat anatemei. Apoi pe Fiul lui Dumnezeu intocmai de o cinste si de o fiinta cu Tatal marturisindu-L, a dat pace dumnezeiestii si apostolestii Biserici.

Atunci si minunatul Nicolae fiind la sobor, unul din cei 318 Sfinti Parinti, cu mare vitejie a stat impotriva hulelor lui Arie si impreuna cu Sfintii Parinti a aratat dogmele credintei celei drepte si tuturor le-a facut cunoscut cu adeverinta.

Despre dinsul povesteste unul dintre istorici, ca, aprinzindu-se cu rivna dumnezeiasca ca al doilea Ilie, a indraznit in mijlocul soborului a rusina pe Arie, nu numai cu cuvintul, ci si cu fapta, lovindu-l pe Arie peste fata. De acest lucru, s-au intristat Sfintii Parinti si, pentru aceea a luat de la dinsul semnele cele arhieresti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos si Preabinecuvintata lui Maica, privind din inaltime la nevointele Sfintului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu indrazneala si au laudat rivna lui cea dumnezeiasca. Aceeasi vedenie a avut si oarecare din Sfintii Parinti cei mai vrednici, precum insusi Sfintul Nicolae a vazut mai inainte de alegerea sa la arhierie, adica, stind de o parte a lui, Hristos Domnul cu Evanghelia, iar de alta parte Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu cu omoforul, au dat inapoi cele luate de la dinsul, cunoscind din aceea ca a fost placuta lui Dumnezeu acea indrazneala a sfintului. Deci, parintii au tacut si ca pe un placut al lui Dumnezeu, foarte mult l-au cinstit.

Intorcindu-se Sfintul Nicolae de la sobor, a venit la turma sa aducind pace, binecuvintare si invatatura sanatoasa la toata multimea poporului, cu gura sa cea de miere izvoritoare. Apoi pe turma cea nesanatoasa si straina a taiat-o din radacina si pe ereticii cei impietriti si nesimtitori, care imbatrinisera in rautate, mustrindu-i, i-a izgonit de la turma lui Hristos, ca un lucrator de pamint intelept, care curata toate cele ce sint pe arie si in teasc, iar pe cele mai bune le alege, apoi pleava o scutura.
O descriere mai detaliata a vietii Sfantului Nicolae o gasiti http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-06-sf_nicolae.html

Trimis de: Clopotel pe 9 Feb 2006, 07:56 PM

Un lucru de importanta esentiala in credinta noastra este Sfanta Euharistie... O sa aduc acum in fata cuvintele Sfantului Chiril al Alexandriei

A. Euharistia in iconomia mantuirii
Legatura care uneste organic doctrina euharistica a Sfintilor Parinti cu teologia mantuirii si a indumnezeirii crestinilor apare in plina lumina intr-o pagina a Sfantului Chiril al Alexandriei, pe care se cuvine sa o citam aproape in intregime in pofida lungimii sale, caci ea ne introduce mai bine decit orice alt text in esenta subiectului:
Sa cautam, in masura posibilului, semnificatia tainei (euharistiei). Dumnezeul universului a creat toate lucrurile spre nestricaciune si inceputurile lumii au fost fara prihana. Dar prin invidia diavolului, moartea a intrat in lume; acesta il indemna pe cel dintai dintre oameni la calcarea poruncii si la neascultare si astfel starni minia lui Dumnezeu [...]. Dar stricaciunea datorata inclinatiei spre rau a lui Adam a fost invinsa de mila Creatorului care vine in ajutorul locuitorilor pamantului, intr-adevar, Dumnezeu si Tatal este viata prin fire. Fiind El singur astfel, El il facu sa straluceasca pe Hristos, care si El este viata caci nu putea fi altfel pentru Logosul care purcede prin esenta din viata. Dumnezeu Tatal da deci viata tuturor lucrurilor prin Fiul in Duhul Sfant.

Cum putea omul care locuia pe pamant si era supus mortii sa aiba din nou acces la nestricaciune? Trebuia ca firea omeneasca, condamnata la moarte, sa se impartaseasca de puterea insufletitoare care este Dumnezeu. Ori, virtutea insufletitoare a lui Dumnezeu si Tatal este Logosul, Unicul Sau Fiu. Pe Acesta ni L-a trimis ca Mantuitor. El n-a suferit schimbare sau mutare in ceea ce nu era si nu a incetat nici o clipa sa fie Logosul, dar S-a nascut dintr-o femeie dupa trup si s-a intrupat ca sa fie altoit pe noi printr-o unire nedespartita si sa ne faca inaccesibili mortii, intr-adevar El si-a asumat firea noastra, ca sa deschida firii care era supusa stricaciunii, inviind-o din morti, o cale de intoarcere spre nemurire [...J. Asadar, asumandu-si o fire supusa mortii, Logosul, Dumnezeu fiind si Viata, a eliberat-o de stricaciune si a insufletit-o.
Nu refuza sa crezi cuvintele mele; dimpotriva, accepta cuvintele mele cu credinta si primeste exemple modeste, o demonstratie a acestui lucru. Daca arunci o bucata de paine in vin, ulei sau alt lichid, o vei gasi impregnata de calitatile lor; daca pui fierul in contact cu focul, se va umple de indata de energia sa, si cu toate ca prin natura sa nu este decit fier, el va fi plin de virtutea focului. Astfel, Logosul insufletit de Dumnezeu, unindu-se intr-un mod numai de El stiut cu firea omeneasca pe care si-a insusit-o, a indumnezeit-o. El a spus: „Adevarat, adevarat zic voua: cel ce crede in Mine are viata vesnica. Eu sunt painea vietii" (Ioan 6, 47); si: „Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu [...]. Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi" (Ioan 6, 51-54).
Astfel deci, mancand Trupul lui Hristos, Mantuitorul nostru al tuturor, si band Sangele Lui, avem viata in noi, devenim una cu El, noi ramanem in El si il avem in noi.
Trebuia deci ca El sa vina inlauntrul nostru, dupa voia lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant si sa se uneasca in oarecare masura cu trupurile noastre prin Trupul Sau cel Sfant si prin scumpul Sau Sange pe care le primim ca binecuvantare de viata facatoare, sub forma painii si a vinului.
Intr-adevar, ca sa nu fim cuprinsi de uimire vazand trup si sange pe sfintele mese ale Bisericilor, Dumnezeu a tratat slabiciunea noastra cu condescendenta si a trimis puterea de viata in elementele care ne sunt prezentate; El le-a schimbat pentru a le inzestra cu energia propriului Sau Trup, pentru ca noi sa le avem pentru o conlucrare vie si pentru ca Trupul vietii sa fie in noi ca o samanta roditoare. Nu ezita sa crezi, aceasta este adevarat pentru ca El insusi a spus clar: „Acesta este Trupul Meu " si „ Acesta este Sangele Meu " .
Reflectia Sfantului Chiril se bazeaza pe un ansamblu de notiuni mai cu seama biblice, in timp ce filosofia greaca identifica divinul cu fiinta inteligibila si imateriala si ii opune lumea sensibila si materiala, gandirea biblica opune sfera divinului - care este duh, pneuma (in sensul de putere dumnezeiasca si nu de imaterialitate), nestricaciune si viata - lumii prezente, care este cea a creaturii supuse stricaciunii, pacatului si mortii. Dumnezeul Bibliei, in transcendenta Sa, se situeaza dincolo de inteligibil si de materie; nici o inteligenta creata, oricat de lipsita ar fi de materialitate, nu este potrivita fiintei profunde a lui Dumnezeu si in nici un fel nu poate exista pentru Dumnezeu o necesitate a naturii Sale de a se descoperi vreuneia dintre inteligentele create.
Dar Dumnezeu poate, fara a pierde nimic din transcendenta Sa, sa comunice in mod liber si gratuit creaturilor sale o partasie reala la firea Sa dumnezeiasca (2 Petru 1, 4), si sa le introduca astfel prin har in sfera divinului. Aceasta „induhovnicire" poate cuprinde nu numai ratiunea si vointa, unde ea infloreste in „cunoastere" si in „unitate de duh", ci si trupul, intr-un mod inca ascuns aici pe pamant, dar manifestat la Parusie (cf. 1 Corinteni 15,42-44).
Comentand 2 Corinteni 3, 7-18, L. Cerfaux scria: aceasta slava care ne transfigureaza permanent nu este una trecatoare, deosebita de Dumnezeu, o simpla creatie a lui Dumnezeu, asa cum era slava lui Moise din Vechiul Testament. Ci este in mod tainic, slava lui Dumnezeu cea vesnica, dumnezeiasca, transmisa trupurilor noastre [...] firea omeneasca devenind duh si slava. Este slava pe care Sfintii Parinti o mai numesc in termeni filosofici energie sau lucrare dumnezeiasca.

Trimis de: edinide pe 11 Feb 2006, 05:59 AM

Trimis de: edinide pe 11 Feb 2006, 07:37 AM

HRISTOLOGIA SFANTULUI CHIRIL AL ALEXANDRIEI

A. CONTEXTUL ELABORARII DOCTRINEI HRISTOLOGICE A SFANTULUI CHIRIL

1. Viata Sfantului Chiril al Alexandriei

Una dintre cele mai importante personalitati ale Bisericii crestine din Rasarit, care a avut o contribuite decisiva la stabilirea doctinei ortodoxe in privinta lui Hristos – sustinand unirea celor doua firi, divina si umana, in persoana divina a Mantuitorului – a fost Sfantul Chiril al Alexandriei. Despre viata Sfantului Chiril inainte de ajungerea sa pe scaunul patriarhal al Alexandriei se cunoaste foarte putin. S-a nascut intr-o familie cu vaza in jurul anului 370 in orasul pe care il va pastori mai tarziu. Primeste o educatie clasica si teologica, educatie de care, probabil, s-a ocupat indeaproape si unchiul sau, patriarhul Teofil al Alexandriei, ca si Didim cel Orb. O epistola a lui Isidor Pelusiotul lasa sa se inteleaga faptul ca tanarul Chiril a stat chiar in pustie sub indrumarea unor asceti egipteni 1. In anul 403 ia parte impreuna cu unchiul sau Teofil la sindoul de la Stejar unde este depus din scaunul patriarhal al Constantinopolului Sfantul Ioan Gura de Aur. La 17 Octombrie 412, dupa moartea lui Teofil, Chiril ajunge patriarh pe scaunul Alexandriei. S-a afirmat, mai ales datorita caracterului sau impulsiv, ca Sfantului Chiril i-ar reveni responsabilitatea uciderii in anul 415 a filosofiei neoplatoniciene Hypatia de catre o banda de crestini fanatici; dar o asemenea afirmatie este totala lipsita de temei real 2.

Dupa anul 428 stirile despre viata sa sunt mult mai bogate, intrucat in acest an ajunge pe scaunul patriarhal al Constantinopolului Nestorie, ascetul antiohian care va provoca celebra disputa hristologica. Disputa dintre cele doua scoli teologice, alexandrina si antiohiana, era mai veche si se datora in principal faptului ca, pe cata vreme metoda de interpretare a alexandrinilor era predominant alegorica, cea a antiohienilor era istorico-gramaticala sau literala. Tendinta mistica alexandrina si cea rationalista antiohiana s-au ciocnit inevitabil in epoca marilor controverse hristologice 3. Asadar dupa 428 Nestorie incepe sa sustina in predici tinute de la inaltimea scaunului patriarhal ca in Hristos au existat doua persoane: una divina – Logosul, care a locuit in una umana – Iisus; consecinta acestei invataturi era imposibilitatea de a o numi pe Fecioara Maria <<Nascatoare de Dumnezeu>> (Theotokos). Afland acestea, Chiril a respins argumentele lui Nestorie in scrisoarea pascala din primavara anului 429, aparand apoi invatatura ortodoxa intr-o enciclica adresata monahilor egipteni. Dupa corespondenta dintre Chiril si Nestorie intervine si episcopul Celestin al Romei (422-432) la insistentele celor doi adversari. Contrar insinuarilor unor teologi catolici, Sfantul Chiril nu s-a adresat episcopului Celestin ca unei autoritati in materie de hristologie 4, ci pur si simplu i-a trimis o <<informatie precisa (eidesin akribe), ca sa-si dea si el o parere (to dokoun), nu hotararea in locul tuturor>> 5 . La indemnul episcopului Celestin, arhidiaconul Leon, viitorul episcop al Romei, i-a cerut lui Ioan Casian opinia in legatura cu invataturile aflate in litigiu; acesta a scris lucrarea Despre Intruparea Domnului contra lui Nestorie. Casian nu a cunoscut scrierile chiriliene, insa hristologia lui se apropie uneori pana la identitate de cea a Sfantului Chiril: <<Dumnezeu a unit pe Dumnezeu si omul printr-o unire de nedezlegat (inseparabil conexione)…. Expresia corespunde mai degraba antiohianului synapheia (<<legatura>>, <<contact<<) decat expresiei Sfantului Chiril henosis physike, dar Sfantul Ioan Casian da expresiei sale acelasi sens ca patriarhul alexandrin>> 6, Celestin, ajutat de lucrarea Sfantului Ioan Casian si de lamurirle chiriliene, convoaca in August 430 un sinod la Roma, in care este aprobata invatatura Sfantului Chiril si condamnata cea a lui Nestorie. Totdata, Celestin <<il roaga pe Chiril ca, folosind autoritatea Scaunului propriu si pe cea a Scaunului Romei, sa-l declare pe Nestorie scos din comuniune, daca in decurs de zece zile nu va abjura in scris erorile sale>> 7. Chiril convoaca in Octombrie 430 un sinod la Alexandria, care, adresandu-se lui Nestorie, ii cere sa primeasca in scris invatatura cuprinsa in epistolele lui Chiril catre el, caci ea a fost recunoscuta si de Roma si de toti ca ortodoxa. Cu aceasta ocazie Sfantul Chiril adreseaza lui Nestorie o a treia epistola, cunoscuta ca <<epistola sinodala>>, in care expune precis invatatura ortodoxa despre Mantuitorul, cerand lui Nestorie sa subscrie la ea. Totdata, anexeaza si 12 anateme impotriva invataturilor lui Nestorie, pe care acesta trebuia sa le accepte daca nu voia sa cada sub ele.

Pentru evitarea unei rupturi in Biserica s-a hotarat tinerea unui sinod, cunoscut ulterior ca al III-lea Sinod Eumenic. Imparatul de atunci, Teodosie al II-lea (408-450) a convocat sinodul la Efes, de sarbatoarea Rusaliilor anului 431. Dar datorita intarzierii patriarhului Ioan al Antiohiei, aparatorul lui Nestorie, sinodul a fost deschis abia la 22 Iunie 431; prezidat de Chiril (in absenta atat a lui Nestorie, care a refuzat sa se prezinte, cat si a lui Ioan de Antiohia, care inca nu sosise), sinodul a condamnat invatatura lui Nestorie si a proclamat solemn titlul de <<Nascatoare de Dumnezeu>> pentru Fecioara Maria, 198 de episcopi au semnat hotararea de condamnare, lor adaugandu-li-se ulterior si altii.

Patru zile mai tirziu, patriarhul Ioan al Antiohiei (429-441), sosind cu episcopii sai sufragani la Efes, a tinut un sinod separat cu participarea mai multor partizani ai lui Nestorie si a excomunicat pe Chiril. Imparatul Teodosie a declarat depusi atat pe Chiril cat si pe Nestorie, arestandu-i. Dar dupa examinarea mai atenta a cauzei si dupa indelungi negocieri duse de delegatii sinodali si de reprezentantii clerului din capitala cu imparatul Teodosie al II-lea a revenit asupra deciziei, permitand reintoarecerea Sfantului Chiril la Alexandria, unde a fost primit in triumf ca odinioara Sfantul Atanasie cel mare, iar pe Nestorie exilandu-l. Sinodul s-a inchis in octombrie 431, dar pentru stingerea disensiunilor dintre Alexandria si Antiohia a fost necesar a se astepta pana in 433. Abia atunci Ioan al Antiohiei a acceptat condamnarea lui Nestorie, iar Sfantul Chiril a semnat o marturisire de credinta comuna pe care a trebuit s-o explice patrizanilor sai, deoarece acestia il acuzau ca si-ar fi sacrificat terminologia sa in favoarea celei antiohiene. Adevarul este ca in toate scrierile sale de dupa primirea formulelor antiohiene Chiril va scrie la fel ca inainte 8.

Este adevarat ca unele expresii ale Sfantului Chiril au creat si continua sa creeze ambiguitati, dar pentru a fi corect intelese trebuie tinut cont de doi factori: a) epoca in care a scris el era una de intense cautari ale formulelor cu care sa lucreze dogmatica ortodoxa si b) insusi Chiril le explica in sens perfect ortodox in lamuririle ulterioare.

Sfantul Chiril a fost un excelent predicator si de asemnea un fecund scriitor 9. A ilustrat aproape toate genurile literaturii patristice. Stilul sau, desi nu deosebit de elegant, e de o precizie remarcabila. Teologia sa in general si hristologia in special sunt biblice si traditionale, el recurgand adesea la citate din Sfanta Scriptura si la folosirea unor expresii ca : <<dupa cum au zis Sfintii Parinti>> sau <<atasati parerii Parintilor>>. Potrivit unei caracterizari, autoritatea Sfantului Chiril, alaturi de cea a Sfantului Atanasie cel Mare, a fost decisiva pentru definirea credintei crestine 10. In ciuda caracterului sau impetuos, Sfantul Chiril a fost un aparator al pacii, dupa anul 433 lucrarea sa desfasurandu-se neincetat in acest sens 11. Chiril a trecut la cele vesnice in anul 444.

***************************

Imparatul Teodosie rezolva pe Cale Politica o Disputa Teologica, ajunsa mai tirziu Crez...

Trimis de: Clopotel pe 25 Feb 2006, 11:05 PM

Trimis de: Clopotel pe 25 Feb 2006, 11:14 PM

O sa scriu cateva din intamplarile avvei Pimen...
Pimen in limba elineasca inseamna pastor.
Avva Pimen este praznuit la 27 august.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicind:
- Ce este "a se minia cineva in zadar pe fratele sau"? (Matei V, 22)
Avva Pimen a zis:
- Orice nedreptate iti va face fratele tau si tu te vei minia pe el, in zadar te minii. Chiar de iti va scoate ochiul tau cel drept si iti va taia mina ta cea dreapta si te vei minia pe el, in zadar te minii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te minii tare.

A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui meu, bine este sa o acopar ? I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi greseala fratelui nostru si Dumnezeu o acopera pe a noastra; si in orice ceas o aratam pe a fratelui si Dumnezeu o arata pe a noastra.

Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : de voi vedea vreun frate, despre care am auzit vreo greseala, nu vreau sa-l bag pe el in chilia mea; iar de voi vedea vreunul bun, ma bucur impreuna cu el. I-a zis lui batranul : de faci fratelui celui bun putin bine, indoit fa cu acela, ca acesta este cel neputincios.Caci era cineva intr-o obste, anume Timotei, pustnic si auzind egumenul veste de un frate pentru o ispita, l-a intrebat de Timotei de el. Si l-a sfatuit sa-l scoata afara. Deci, dupa ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, pana ce s-a primejduit. Si plangea Timotei inaintea lui Dumnezeu, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a venit lui glas zicand : Timotei, sa nu socotesti ca aceasta ti-am facut tie pentru altceva, decat numai ca ai trecut cu vederea pe fratele tau in vremea ispitei lui.

Zis-a iarasi : de te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihna, in orice loc te vei afla.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu ? A zis batranul : dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenitor sa faca aceasta, nu mai vartos va face ? Caci a poruncit lui Petru, zicand : iarta de saptezeci de ori cate sapte fratelui tau (Matei XVIII, 22. 2 )

Un frate sedea afara din satul sau si multi ani nu s-a suit in sat si zicea fratilor : iata cati ani am si nu m-am suit in sat, iar voi totdeauna va suiti ! Si i-a spus lui avva Pimen despre dansul si a raspuns batranului : eu ma suiam noaptea si inconjuram satul ca sa nu se laude gandul meu ca nu ma sui.

Povestit-a avva Iosif, ca a zis avva Isaac : sedeam odata cu avva Pimen si l-am vazut uimindu-se. Si fiindca aveam multa indrazneala catre dansul, am pus lui metanie si m-am rugat, zicand : spune-mi, unde erai ? Iar el fiind silit; a zis : gandul meu era unde a stat Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si plangea la Crucea Mantuitorului, si eu voiam pururea asa sa plang.

Zis-a avva Pimen, ca un frate a venit la avva Ammoi cerand de la dansul vreun cuvant. Si ramanand cu dansul sapte zile, nu i-a raspuns lui batranul. Dar petrecandu-l, i-a zis lui : ia aminte de sine-ti, ca mie acum pacatele mi s-au facut zid intunecat intre mine si Dumnezeu.

Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui batranul: avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el plangand si ii zicea lui : parinte , de ce plangi ? Iar batranul zicea : pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul : nu ai pacate, parinte ! Si a raspuns batranul : cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele, nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.

Zis-a iarasi : de iti va veni gand pentru dezmierdari trupesti si il vei respinge odata si iarasi va veni si il vei respinge din nou, si a treia oara la fel, sa nu iei aminte la dansul, ca este un gand neserios.

Trimis de: edinide pe 26 Feb 2006, 05:39 AM

Trimis de: Clopotel pe 26 Feb 2006, 02:26 PM

Edinide,

Trimis de: Artanis pe 26 Feb 2006, 04:10 PM

Intrerup putin discutia aprinsa, cu o intrebare din domeniul "practic", sa spun asa. Are idee cineva cat de des ar trebui impartasit un nou-nascut, sau daca exista vreo dependenta intre frecventa impartasaniei si varsta copilului...Intrebarea s-ar putea extinde si pt. copii, adulti, varstnici...
Multumesc !

Trimis de: Clopotel pe 26 Feb 2006, 05:05 PM

Draga Artanis,
Din cate stiu eu, pentru ca repet, eu nu sunt preot, si sunt departe de a cunoaste la perfectie dogma ortodoxa, si sunt si mai departe de a fi un bun ortodox, dar scriu si eu pentru a ajuta pe fratii mei sa incerce sa invete mai mult, si impreuna sa invatam unii de la altii, iar singurul care este in drept sa le dea sfaturi duhovnicesti este chiar duhovnicul.... deci fiecare ortodox trebuie sa aibe un duhovnic la care sa se spovedeasca si sa se impartaseasca si sa ceara sfaturi...

La intrebarea ridicata de tine, eu spun ca toti copiii mai mici de 6 ani, dar botezati , se pot impartasi fara spovedeanie...
De la 6 ani omul nu are voie sa se impartaseasca fara spovedanie si fara binecuvantarea duhovnicului....
Cat de des trebuie sa fie facuta Sfanta Impartasanie?
Cat se poate de des, astfel incat tot timpul Hristos sa fie in noi si noi in El...
Totusi, copiii mici se pot impartasi saptamanal, duminica, la Sfanta Liturghie...
Oamenii mari, asa cum am spus, numai dupa spovedanie si dupa binecuvantarea duhovnicului, iar aceasta dupa mine si nu numai dupa mine este bine sa se intample din doua in doua saptamani pentru mireni si o data pe saptamana pentru calugari...
E bine ca spovedania sa se faca o data la doua saptamani si nu mai des, ca nu cumva sa facem o spovedanie mecanica...sau doar de forma...
Daca nu se poate la doua saptamani, atunci cel mult la o luna, astfel incat omul sa nu-si uite pacatele si sa nu le treaca cu vederea la spovedanie... De regula, spovedania deasa inseamna impartsaire deasa ceea ce si trebuie urmarit, dar spovedania trebuie facuta cu adevarat, cu mare umilinta si cainta, gandindu-ne ca suntem cu adevarat in fata Dreptului Judecator si nu doar a preotului...Trebuie sa facem o spovedanie completa si din inima, ca sa ne putem impartasi cu vrednicie, altfel Sfanta Impartasanie este spre osanda.... Trebuie respectat postul inainte de Impartasanie, iar dupa Impartasanie trebuie indeplinite niste lucruri, caci in noi se afla cu adevarat Trupul si Sangele Mantuitorului, si acestea nu trebuie batjocorite....
Dupa mine, acei ortodocsi care se spovedesc odata sau de doua ori pe an, sau nici atunci, mai au mult de lucru cu ei insisi ca sa devina cu adevarat ortodocsi...

Trimis de: Artanis pe 26 Feb 2006, 05:35 PM

Multumesc pt. raspuns ! De fapt, pt. copiii mai mari de 6 ani stiam raspunsul. Nu imi era foarte clar pt. cei mai mici, care nu se pot spovedi, pt. ca am primit pareri diferite de la preoti. Cel de la biserica de langa mine mi-a spus a nu ar trebui mai des de odata la 3 saptamani, iar intre 4 si 6 ani odata pe luna - tocmai pt. a nu formaliza acest eveniment. Din alta parte am inteles ca e bine si saptamanal, bineinteles daca se poate...

Trimis de: Clopotel pe 26 Feb 2006, 06:10 PM

Draga Artanis,

Trimis de: Artanis pe 26 Feb 2006, 07:09 PM

Merci din nou !

Trimis de: Bolt pe 26 Feb 2006, 07:39 PM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 26 Feb 2006, 09:57 PM

Ce spune Bolt, are un oarecare sens, caci sunt preoti care nu accepta la Impartasanie copiii mai mari de 4 ani sau 5 ani fara sa se fi spovedit.... Dar tocmai de aceea exista duhovnicul... Parintii copilului se consulta cu duhovnicul lor, care cunoaste familia, deci si copilul, si duhovnicul hotareste daca un copil la 6 ani poate fi Impartasit fara Spovedanie...

Dar de aici mai putem intelege un lucru, vis a vis de ce discutam pe topicul celalalt... Ca un copil mic, la 2 ani de exemplu, nu poate comemora nimic atunci.... Deci la Sfanta Impartasanie, daca nu avem de-a face cu Trupul si Sangele Mantuitorului in mod real, ci doar imaginar sau simbolic, ar fi absurd sa Imparasesti un copil de 2 ani, care nu pricepe nimic... Dar pentru ca intr-adevar la Sfanta Impartasanie Ortodoxa, avem Trupul si Sangele Mantuitorului in mod real, atunci si copiii mici se impartasesc, si se si videca de boli trupesti in mod real....

Asta a fost o observatie doar... Daca doresti sa faci vreun comentariu la ea, Bolt, am rugamintea sa il faci pe topicul celalalt(luand eventual citatul de aici)...Thanks...

Trimis de: Clopotel pe 26 Feb 2006, 10:02 PM

Iata, am gasit pe un site cateva cuvinte de-ale Parintelui Cleopa despre Sfanta Impartasanie:
120. Ce parere aveti despre acei clerici care dau prea des si fara cercetarea cuvenita Sfanta Impartasanie la credinciosi ?

Preotii care dau Sfanta Impartasanie credinciosilor fara cercetarea cuvenita si fara canonisire sunt datori sa citeasca cu atentie Povatuirile din Liturghier care privesc pregatirea sufleteasca si trupeasca a credinciosilor pentru Sfanta Impartasanie. Preotii sunt datori sa cunoasca bine Sfintele Canoane si practica Bisericii Ortodoxe, iar la nevoie sa consulte pe episcopul locului, pe care sunt datori sa-l asculte toata viata.. Preotii trebuie sa citeasca invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur despre felul cum trebuie data Sfanta Impartasanie. Iata ce zice el in Cuvantul 55 din cartea sa Impartire de grau " Nu mica munca zace asupra voastra, preotlor, daca stiind la cineva vreo rautate ii vet ingadui sa se impaartaseasca de Masa aceasta. Sangele lui Hristos din mana voastra se va cere. Macar vreun voievod de-ar fi, macar eparih, macar cel incoronat cu coroana, daca cu nevrednicie se apropie ( de cele sfinte ) , opreste-l. Mai mare stapanire ai tu decat acela... ca decat cel indracit mai rau este cel ce a pacatuit si se apropie. Ca acela, pentru ca este indracit, nu se munceste; iar acestia cand se apropie cu nevrednicie, la munca vesnica se dau. Deci nu numai pe acestia sa-i oprim, ci in scurt pe toti care ii vom vedea ca se apropie cu nevredrnicie. Nici unul sa nu ia ca Iuda, ca sa nu patimeasca ca Iuda " . Si iarasi zice : " Nu da sabie in loc de hrana. Ci macar din nebunie de va veni acela sa se impartaseasca, opreste-l. Sa nu te temi. Teme-te de Dumnezeu nu de om. Iar daca tu nu indraznesti sa-l opresti, ada-l la mine. Nu voi ingadui sa se faca acestea. De suflet ma voi desparti mai inainte decat voi da Sange stapanesc cu nevrednicie. Si sangele meu tot il voi varsa, mai inainte decat voi da Sange asa de infricosat celui caruia nu i se cuvine. Iar daca mult iscodind cineva nu a stiut pe cel rau, nu este nici o vina " .

De aceea, duhovnicul trebuie sa fie cu mare grija la spovedanie, socotind bine pe cine trebuie sa opreasca si cui sa-i dea cele sfinte cu vrednicie. Daca cineva duce o viata imorala si cauta prin inselaciune sa primeasca Sfanta Impartasanie, va intra satana in el ( Ioan 13, 27 ) , asemanandu-se lui Iuda. Daca cineva este pe patul de moarte si nu mai poate vorbi i se poate da Sfanta Impartasanie pe marturia celor din jurul sau, cum ca bolnavul este om credincios, ca s-a spovedit regulat si a dorit cele sfinte. Cel mai mare pacatos, daca pe patul de moarte se spovedeste, plangand amar, asemenea talharului de pe cruce, poate fi impartasit. Iar daca cineva nici pe patul de moarte nu vrea sa se impace cu aproapele, sau refuza cele sfinte, nu trebuie sa fie impartasit.

In ce priveste purtarea Sfintelor Taine de catre mireni, chiar cu voia preotului, iata ce spune Pravila Bisericeasca : " Preotul care va da Sfanta Taina a lui Dumnezeu ( Impartasania ) , citetului celui destoinic, sau omului simplu sa o poarte ei incoace si incolo pentru oarecare treburi, iar nu insusi preotul sa o poarte cu frica de Dumnezeu, unul ca acela sa se pocaiasca trei ani " ( Pravila Bisericeasca de la Govora, 35 ) . Si iarasi : " Preotul care va impartasi pe orice om, fie mic, fie mare, tanar sau batran, pana ce nu va lua stire despre dansul de la duhovnicul lui de este destoinic sau nu, unul ca acesta sa se izgoneasca din preote, adica sa se pocaiasca cinci ani; iar daca din neglijenta va impartasi, chiar de-ar fi cocon mic, sapte ani sa aiba pocanie " ( op. cit., 35 ) . " Nu este ingaduit a se tine Sfintele Taine, in casa, mai ales in familie, sau a le purta la sine si din indelungarea de vreme sa se neglijeze pastrarea lor, ci numai la biserica pe Sfanta Masa sa se pastreze cele sfinte; caci credinciosii cand trec pe langa biserica se inchina lui Hristos. In vreme de nevoie, de persecutii, de foc, de cutremure sau cand se duc cele Sfinte la bolnavi acasa, poate preotul sa ia cu sine cele sfinte, dar si atunci cu mare cinste si grija, pe cat posibil mergand cu ele ca la vohodul cel mare, cu lumanarea aprinsa inainte, fara a cauta vreun castig lumesc " ( Sfantul Simeon Tesaloniceanul, cap. 9 ) .

" Nu ce cuvine a liturghisi prin case particulare de catre episcopi sau preoti " ( Laodiceea, 58 ) . Deoarece al VI-lea Sinod Ecumenic supune caterisirii pe preotii care slujesc si boteaza prin paraclise, care sunt in casele particulare, fara invoirea episcopului, si noi hotaram aceasta. Caci pe cand Sfanta Biserica Ortodoxa indrepteaza cuvantul adevarului si pastreaza adevarul si invata moralitatea vietuirii, apoi este urat si necuvios intru ascultare si anarhie ( clericii ) furisandu-se prin case, sa rupa buna randuiala si sa o umple de multa tulburare si sminteala. Pentru aceasta prezentul sinod, de acord cu Sinodul Ecumenic al VI-lea, canonul 31, a hotarat sa fie lepadati din cler cei ce liturghisesc prin paraclise, care sunt prin case, lepadarea din cler facandu-se de catre episcopul locului. Iar daca unii dintre acestia patrund in case si vor indrazni sa liturghiseasca fara voia episcopului, aceia sa se cateriseasca, iar mirenii care sunt partasi acestora sa se supuna afurisirii ( Ibidem l, 2,12 ) .

Linkul http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/luminasifaptele.htm

Trimis de: Bolt pe 26 Feb 2006, 10:12 PM

@clopotel :

Trimis de: Artanis pe 26 Feb 2006, 11:42 PM

Trimis de: Clopotel pe 26 Feb 2006, 11:55 PM

Dragii mei,
Insist totusi sa mutam discutia despre "daca copiii sunt crestini sau nu", desi Iisus zice ca "Imparatia lui Dumnezeu este a lor", pe celalalt topic... Thanks again!

Trimis de: edinide pe 27 Feb 2006, 08:59 AM

Trimis de: Clopotel pe 27 Feb 2006, 11:17 AM

Edinide,
Mesajul tau este offtopic aici, pentru ca nu vorbeste despre Ortodoxie, ci expune niste idei eretice care nu au legatura nu numai cu Ortodoxia ci chiar cu crestinismul in general...
O sa-l mentin totusi aici, pentru ca da intr-adevar prilejul de a dezbate unele probleme de dogmatica folositoare fratilor mei ortodocsi...

Trimis de: Bolt pe 27 Feb 2006, 08:01 PM

@artanis :

Trimis de: IoanV pe 27 Feb 2006, 10:10 PM

Trimis de: Clopotel pe 27 Feb 2006, 10:56 PM

Draga Bolt,

Trimis de: Clopotel pe 27 Feb 2006, 11:20 PM

Trimis de: edinide pe 28 Feb 2006, 06:53 AM

Trimis de: Clopotel pe 28 Feb 2006, 08:53 AM

Draga Edinide,
Acum am putin timp, o sa spun mai multe pe seara...

Trimis de: Bolt pe 28 Feb 2006, 09:06 AM

@ioanV :

Trimis de: Artanis pe 28 Feb 2006, 10:14 AM

Pana raspunde Ioan, am niste mici nelamuriri si precizari de exprimat:

Trimis de: IoanV pe 28 Feb 2006, 03:04 PM

Trimis de: Bolt pe 28 Feb 2006, 10:28 PM

@artanis :

Trimis de: Artanis pe 28 Feb 2006, 11:20 PM

Trimis de: Bolt pe 1 Mar 2006, 07:58 AM

@artanis :

Trimis de: Artanis pe 1 Mar 2006, 09:45 AM

Trimis de: abureala pe 1 Mar 2006, 11:52 AM

Trimis de: Clopotel pe 1 Mar 2006, 01:12 PM

Dragii mei,
Voi expune in continuare, niste lamuriri dogmatice... Tin sa repet ca acest topic este despre Ortodoxie, si nu se doreste nicidecum ca aici sa dezbatem viziunile altor religii, secte, erezii... Pentru dezbateri interconfesionale sunt deja deschise niste topicuri, sau se pot deschide altele noi daca este cazul...
Pe topicul de Ortodoxie, sunt bineveniti atat Bolt cat si Edinide, cat si budhistii, si yoghinii, si oricine doreste sa vorbeasca sau sa se intereseze despre Ortodoxie.... E bine sa respecatam asta, ca sa avem o oarece ordine in subiecte...Altfel, o sa avem un haos generalizat...
De asemenea, oricine este liber, daca va considera necesar, sa-si expuna viziunile propriei dogme, pe un topic dedicat, fara sa fie deranjat la fiecare fraza, ca ce spune este contrar dogmei altuia...
Desigur se pot pune intrebari, se pot cere lamuriri, dar de aici si pana la a contrazice ceva din Ortodoxie, pe topicul de Ortodoxie, doar pentru ca asa sustine alta dogma, e offtopic, pentru ca acea dogma nu este Ortodoxia ci este altceva... Sper ca se intelege ce vreau sa zic... Thanks...

PS: Aici intra si interpretarile aceluiasi text, pentru ca daca eu zic: "Exista un arbore", desi e clar ca eu ma refer la un anume arbore, totusi, alti 1000 de oameni pot sa-si faca 1000 de interpretari si inchipui despre acel arbore, inclusiv ca are frunze rosii si da fructe cubice, sau ca de fapt e vorba despre un arbore genealogic, sau ca e un arbore inchipuit etc...Dar cine intelege cu adevarat la ce arbore m-am referit atunci acela, desigur va interpreta corect...

Trimis de: Clopotel pe 1 Mar 2006, 01:26 PM

Raportul dintre persoanele Sfintei Treimi. Perihoreza si aproprierea
Asa cum am aratat, Dumnezeu este Unul dupa fiinta, dar intreit in Persoane. Aceasta nu inseamna ca fiinta se imparte sau ca Persoanele Se confunda. Astfel, raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi poate fi prezentat dupa trei aspecte fundamentale: dumnezeirea Persoanelor si distinctia dintre ele, lucrarile dumnezeiesti, atribuite uneori Sfintei Treimi in integralitate, alteori uneia dintre Persoane, si comuniunea intra-treimica.
Dumnezeirea persoanelor si distinctia dintre ele
a. Dumnezeirea Tatalui nu a fost contestata nici chiar de eretici, El fiind considerat intotdeauna si peste tot in lumea
crestina - si potrivit Simbolului de credinta - "Atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute". Mantuitorul insusi spune: "Viata vesnica aceasta este: ca sa Te cunoasca pe Tine, singurul, adevaratul Dumnezeu" (Ioan XVII, 3).
Daca uneori Sfanta Scriptura lasa impresia ca Tatalui I se atribuie intaietate in Sfanta Treime, datorita faptului ca naste pe Fiul si purcede pe Duhul Sfant, aceasta este expresia neputintei conceptuale umane de a exprima prin alti termeni unitatea Sfintei Treimi: Tatal nu are o intaietate existentiala fata de Fiul si fata de Duhul Sfant, cu toate ca este Nascator si Purcezator.
b. Dumnezeirea Fiului ca Persoana distincta de Tatal este afirmata frecvent de Sfanta Scriptura: "Fiul Meu esti Tu, Eu
astazi Te-am nascut" (Ps. II, 6); Tatal il numeste "Fiul Meu iubit"(Matei III, 17); El este "Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei XVI, 16); I se atribuie insusiri dumnezeiesti, precum: vesnicia (Ioan XVII, 5), atotputernicia (Ioan I, 3), omniprezenta (Matei XVIII, 20).

Expresiile: "Tatal este mai mare decat Mine" (Ioan XIV, si "Iar despre ziua aceea si ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal" (Marcu XIII, 32) nu trebuie intelese ca exprimand o subordonare fata de Tatal.
Ele se refera fie numai la umanitatea Mantuitorului, fie la faptul ca Dumnezeu descopera doar ceea ce este necesar pentru mantuire, cunoasterea datei sfarsitului lumii neintrand in aceasta categorie.
c. Si dumnezeirea Sfantului Duh este afirmata cu claritate. El este numit "Mangaietorul..., Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede" (Ioan XV, 26); cine minte "Duhului Sfant" nu minte "oamenilor, ci lui Dumnezeu" (Fapte V, 3-4); este atotstiutor (Ioan XIV, 26); este atotputernic, participand la creatie (Facere I, 2); botezul se face si in numele Duhului Sfant (Matei XXVIII, 19)etc.
Expresiile scripturistice "... nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus" (loan XVI, 13) si "Nimeni nu-L cunoaste pe Fiul, fara numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, fara numai Fiul" (Matei XI, 27) nu exprima inferioritatea Duhului Sfant in relatia Sa cu Tatal si cu Fiul, ci se refera la contextul in care se face expunerea, context care evidentia relatia Tatalui cu Fiul. Daca s-ar merge pe linia derivata din aceste texte si daca ne-am opri la textul din I Cor. II, 11: "... cele ce sunt ale lui Dumnezeu nimeni nu le cunoaste, fara numai Duhul lui Dumnezeu", ar insemna ca Fiul nu-L cunoaste pe Tatal.
Lucrarile dumnezeiesti atribuite uneori Sfintei Treimi in integralitate, alteori uneia dintre persoane sau aproprierea Atunci cand se atribuie unei Persoane divine un atribut sau o lucrare eterna (predicat) care apartine si celorlalte doua Persoane, ca si cand lucrarea respectiva ar apartine doar Persoanei la care se refera, vorbim de apropriere. Daca, de exemplu, Tatalui I se atribuie puterea, Fiului adevarul, iar Duhului Sfant harul, nu inseamna ca numai Tatal este putere, ca numai Fiul este adevarul si numai Duhul Sfant harul, ci ca toate acestea, ca si celelalte atribute sunt comune, datorita unitatii fiintei. Aceasta precizare este valabila si in cazul in care se afirma ca Tatal este Creatorul, Fiul - Mantuitorul, iar Duhul Sfant - Sfintitorul. Numai insusirile personale sau proprietatile (Tatal nenascut si nepurces, Fiul nascut, Duhul Sfant purces) nu se pot comunica de la o Persoana la alta.
Aproprierea in generalitatea ei este exprimata de Sfantul Apostol Pavel astfel: "Pentru ca de la El si prin El si intru El sunt toate" (Rom. XI, 36). Sfantul Atanasie cel Mare o completeaza, precizand: "Dumnezeu le face toate prin Fiul, in Duhul Sfant. si asa se pastreaza unitatea Sfintei Treimi. si asa se propovaduieste in Biserica un Dumnezeu "Cel peste toate si prin toate si in toate" (Ef. IV, 6); "peste toate" ca Tata, ca origine si izvor; "prin toate", prin Cuvantul, "in toate" in Duhul Sfant. Este Treime nu numai dupa nume si dupa vorba inchipuita, ci intru adevar si subzistenta."
Unitatea de fiinta a Sfintei Treimi nu este contrazisa de diferenta sau deosebirea dintre Persoane, pentru ca aceasta nu este fiintiala, ci personala. Tatal este si ramane in Fiul si in Duhul Sfant, Fiul este in Tatal si in Duhul, iar Duhul Sfant este in Tatal si in Fiul: "Nu crezi tu ca Eu sunt in Tatal si ca Tatal este intru Mine?" (loan XIV, 10); "Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu" (I Cor. II, 10).
Aceasta impreuna-locuire sau coexistenta a Persoanelor dumnezeiesti se numeste perihoreza sau intrepatrundere reciproca.
Ea exprima atat unitatea lui Dumnezeu, prin unitatea fiintei, cat si treimea Persoanelor, prin faptul ca firea comuna subzista in fiecare Persoana, fara a se imparti sau repeta. Modul de existenta perihoretic al Persoanelor divine isi are temeiul in faptul ca una din Persoane, si anume Tatal, impartaseste din eternitate celorlalte doua Persoane fiinta, prin nastere si purcedere, fara ca aceasta sa se schimbe in structura ei.
(Din lucrarea: Teologie Dogmatica si Simbolica - Pr. Dr. Sterea Tache)

Trimis de: Clopotel pe 1 Mar 2006, 01:32 PM

Si acum, asa cum am promis, o sa expun cateva lamuriri la CREZUL ORTODOX...

Ce inseamna cuvintele: "Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut"?
Iisus Hristos, Care a trait pe pamint, este Fiul cel unic al lui Dumnezeu. Desi a vietuit pe pamint ca om adevarat, El este in acelasi timp Fiul lui Dumnezeu. Asa li S-a descoperit intii prin Duhul Sfint Apostolilor, care prin gura lui Petru marturisesc: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16). Iar lisus intareste indata adevarul acestei marturisiri: „Fericit esti,Simone, fiul lui lona, ca nu trup si singe ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu Cel din ceruri" (Matei 16,17). Sfinta Scriptura ii numeste adeseori si pe oameni fii ai lui Dumnezeu, dar ii numeste astfel, fie pentru ca sint facuti de El, fie pentru ca sint nascuti la o viata noua, prin harul Duhului Sfint. "Voi sinteti fiii Domnului Dumnezeului vostru" (Deut. 14, 1), le spune Moise evreilor, gindindu-se mai mult la intelesul de fii prin creatie. "si celor citi L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din singe, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut" (loan l, 12-13). Aci se vorbeste de fiii lui Dumnezeu prin infiere. De ei se spune chiar ca sint nascuti din Dumnezeu.
Iisus Hristos nu e Fiu al lui Dumnezeu in vreunul din intelesurile de mai sus. El nu e fiu intre fii. Nu e fiu cum e o creatura, nici fiu dupa har sau prin infiere. Ci e Fiu dupa fire, e singurul Fiu dupa fire al lui Dumnezeu, neavind nici un frate. De aceea spune Simbolul, nu numai nascut, ci: "Unul-Nascut". Insusi Iisus Hristos Se numeste pe Sine "Unul-Nascut".
„Ca asa a iubit Dumnezeu lumea, incit pe Fiul Sau Unul-Nascut L-a dat" (loan 3, 16).

Ce inseamna cuvintele "Carele din Tatal S-a nascut"?
Daca s-ar fi spus in Simbol numai "Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut", ar fi putut gindi cineva ca Arie, ereticul din veacul al IV-lea, ca Fiul, Care S-a nascut, nu e Dumnezeu ca Cel Care L-a naseut. Sau, ar fi putut gindi cineva ca Fiul S-a nascut si din Sine, caci si El este Dumnezeu, in legatura cu aceasta ar fi putut zice, ca Sabelie, ereticul din veacul al III-lea, ca acelasi Dumnezeu e uneori nascator, alteori nascut, "uneori Tata, alteori Fiu", trecind intreg dintr-o stare intr-alta.
Pentru a se face cu neputinta asemenea ginduri, s-au pus in Simbolul Credintei cuvintele: "Carele din Tatal S-a nascut".
Prin aceasta s-a aratat ca Fiul S-a nascut dintr-o persoana dumnezeiasca, din Tatal, ceea ce da siguranta ca si Fiul e o alta persoana dumnezeiasca, deopotriva in slava si in dumnezeire cu Tatal. De asemenea, se arata ca in Dumnezeu o persoana e mereu Tata, iar alta persoana, mereu Fiu.

Trimis de: Clopotel pe 1 Mar 2006, 01:40 PM

Ce inseamna "Mai inainte de toti vecii"?
Prin aceste cuvinte se arata ca Fiul este mai inainte de orice timp, este vesnic, nu S-a ivit in timp. Sf. Evanghelist Ioan incepe Evanghelia cu cuvintele: "La inceput era Cuvintul"(Ioan I, 1), aratind ca atunci cind s-a pus inceputul timpului si al lumii, Cuvintul era; deci, era de mai inainte. Ca atare, El e Dumnezeu, nu e faptura, caci numai Dumnezeu e vesnic, iar fapturile se ivesc in timp, ele n-au fost totdeauna. Astfel, Fiul Se deosebeste de cei ce se numesc "fii", pentru ca acestia sint facuti sau nascuti, dupa har, din Dumnezeu. Acestia sint facuti sau nascuti de Dumnezeu in timp. Dar Tatal "n-a adus pe Fiul din neexistenta in existenta, nici n-a infiat pe unul care n-a existat niciodata".
Deci, totdeauna a fost in Dumnezeu o persoana sau un ipostas cu aceasta insusire de Fiu. Daca e asa, totdeauna a fost in
Dumnezeire o persoana cu insusirea de Tata. "Dumnezeu n-a fost mai inainte fara de Fiu si mai pe urma a devenit Tata, ci totdeauna are pe Fiul". N-a fost nici o vreme cind n-a fost in Dumnezeire o persoana Tata si o persoana Fiu, si anume mereu aceeasi persoana Tata si aceeasi persoana Fiu. "Nici Cel Care a nascut nu S-a prefacut in Fiu, nici Cel Nascut n-a devenit Tata". Cu alte cuvinte, niciodata nu s-a produs o schimbare in Dumnezeu. Daca Fiul nu S-ar fi nascut "mai inainte de toti vecii", Tatal n-ar fi fost totdeauna Tata, ci ar fi cistigat aceasta insusire mai tirziu. Iar un Dumnezeu Care se schimba asa
de tare inlauntrul Sau nu mai e Dumnezeu. Asemenea, Fiul n-ar fi Dumnezeu daca S-ar fi nascut in timp, ci ar fi o faptura.
Sau Dumnezeul Cel vesnic S-ar fi despartit dupa o vreme in Tata si Fiu.
Noi spunem ca Tatal e vesnic Tata si vesnic Dumnezeu, fara schimbare, iar Fiul, vesnic Fiu si vesnic Dumnezeu, fara schimbare. Tocmai pentru ca Tatal e vesnic, are un Fiu vesnic. "Caci n-a fost cindva Tatal cind n-a fost Fiul, ci odata cu Tatal, si Fiul Care S-a nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tata fara de Fiu. Iar daca ar fi, fara sa aiba pe Fiul, n-ar fi Tata. si daca ar avea mai pe urma Fiu, ar deveni mai pe urma Tata si astfel S-ar schimba din a nu fi Tata in a fi Tata, lucru mai rau decit orice blasfemie".
Tatal si Fiul sint doua persoane egale in Dumnezeire si in cinste, dar una e Tata si alta Fiu, avind vesnic intre ele dragostea care este intre Tata si Fiu, si anume: una vesnic dragoste de Tata si alta vesnic dragoste de Fiu.
Putem noi intelege nasterea aceasta dinainte de veci?
Nasterea aceasta dinainte de veci a Fiului din Tatal este o taina pe care nu o poate intelege nici mintea omului, nici a ingerului. "Tatal L-a nascut nu in modul in care omul ar putea gindi, ci asa cum numai Tatal stie. Nu numai cerurile nu cunosc nasterea Fiului dar chiar nici toata firea ingereasca... Nici insusi Duhul Sfint n-a vorbit in Scripturi despre nasterea Fiului din Tatal. Pentru ce iscodesti, deci, acelea pe care nici Duhul Sfint nu le-a scris in Scripturi?". "Cind auzi ca Dumnezeu a nascut, sa nu cazi in ginduri trupesti, nici sa presupui o nastere stricacioasa. „Duh este Dumnezeu" (Ioan 4, 24); duhovniceasca este nasterea".
S-a asemanat nasterea Fiului din Tatal cu nasterea gindului din minte. S-a spus ca precum nasterea gindului din minte e
duhovniceasca, asa si nasterea Fiului din Tatal e duhovniceasca; si precum indata ce exista mintea, exista si gindul, si
minte fara gind nu exista, tot asa de cind exista Tatal exista si Fiul si Tatal fara Fiul nu exista. Dar si aceasta e numai o
asemanare foarte nedeplina.

Ce inseamna "Lumina din Lumina"?
Ca sa nu ramina nici o indoiala ca Fiul, Care S-a nascut, e intru totul ca Tatal din Care S-a nascut, Simbolul spune ca
asa cum nu se deosebeste lumina care se aprinde de lumina din care se aprinde, asa nu se deosebeste fiinta Fiului de fiinta
Tatalui.
Tot ce are prima lumina da si celei de a doua, afara de insusirea ca ea da, si cealalta primeste. Asemanarea cu lumina e
si foarte potrivita cu Dumnezeu, Care e lumina cea nefacuta. Lumina e tot ce e mai bun, mai inalt, pe cind intunericul e
lipsa, e stirbire, e nimicul, e raul. "Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El", zice Sf. Apostol Ioan (I Ioan l, 5), iar lisus zice: "Eu sint Lumina lumii, cel ce imi urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vietii" (Ioan 8, 12).
(Dupa lucrarea Invatatura de Credinta Crestin Ortodoxa)

Trimis de: Artanis pe 1 Mar 2006, 01:44 PM

Trimis de: Clopotel pe 1 Mar 2006, 05:44 PM

TALCUIREA PSALMULUI 50 al lui David de catre FERICITUL TEODORIT, EPISCOP AL CHIRULUI:
Intru sfarsit, Psalmul lui David.Cind a venit catre dinsul Natan Proorocul, dupa ce intrase el la Vatseva, femeia lui Urie.

Deasupra-scrierea ne arata vadit pricina Psalmului si insesi graiurile ne invata adincul intelegerii. Ni se cuvine a sti insa ca Psalmul are si proorocie a celor ce vor sa fie: pentru aceea este deasupra-scris "intru sfirsit", aratind cuvintul ca proorocia va avea sfirsit.
Si nimeni sa nu aiba indoieli ca in vremea pocaintei marele David s-a invrednicit de dar Proorocesc. Putem invata acest lucru prin ceilalti Psalmi in care a facut marturisirea: asa, intru al saselea mai-nainte vesteste Judecata ce va sa fie, apoi zice: "Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine, iar in iad cine se va marturisi tie?"; iar intru Psalmul 31 fericeste pe cei ce capata lasare pacatelor fara osteneli, ceea ce numai darul Botezului poate sa daruiasca. Si intru Psalmul pus inainte ne-a invatat aratat ca nu se lipsise de darul Duhului, ca zice: ''Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine!" Nu a cerut sa i se dea lui darul Duhului, ci s-a rugat sa nu se ia de la dinsul acesta.
Totdeodata, luminandu-se de raza Duhului Sfint si mai-nainte vazind cu ochi proorocesti, a arata ca si norodul ce se imparatea de dinsul va cadea intru faradelegi, sj, ca pedeapsa, se va duce in robie si va locui in Babilon. Deci a scris Psalmul de fata si pentru a tamadui ale sale rani, dar si pentru a gati doctorie potrivita norodului si noua tuturor, caci, raniti fiind, avem trebuinta de tamaduire.
1 Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea!
Graiurile puse inainte se potrivesc si prea-dumnezeiescului David, si norodului robit, si celor ce se afla rau dintre noi. Pentru ca ranile mari au trebuinta de doctorii deopotriva - si cel ce a cazut in cumplita boala are trebuinta de mai multa purtare de grija, si celui ce a gresit mari greseli ii trebuie multa iubire de oameni - de aceea si marele David se roaga ca toata mila sa se verse asupra lui, sa se deserte tot izvorul indurarilor peste rana pacatului, ca intr-alt fel n-ar fi fost cu putinta sa se stearga urmele acestuia. si dupa cuviinta numeste greseala "nelegiuire", ca are indoita calcare de lege.
2 Mai virtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste!
Acum - zice - mi-ai dat lasarea prin Natan Proorocul si mi-ai adus felurite primejdii, ca niste fiare arzatoare si tiritoare, dar inca am trebuinta de curatenii, caci am primit in launtru multa putoare grea a pacatului. Deci iarasi spala-ma, Stapine, ca sa stergi toata intinaciunea, ca, dupa Proorocul: ''Spala-va Domnul intinaciunea fiilor si a fiicelor Sionului cu duh de judecata si cu duh de ardere."
3 Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Zice: Nici dupa iertarea data de Tine n-am uitat de pacat, ci totdeauna vad icoanele rautatilor mele, si faradelegile indraznite de mine le, vad noaptea in vis si le nalucesc in fiecare zi. Prin Isaia, insusi Dumnezeu porunceste celor ce pacatuiesc sa nu dea uitarii greselile lor: ''Eu - zice -sint Cel ce sterg faradelegile tale, si nu voi pomeni nedreptatile tale. Iar tu pomeneste-te, si sa ne judecam! Spune-ti intii tu faradelegile tale, ca sa te indreptezi." Impreuna-glasuire cu acesta a scris insusi Fericitul David in Psalmul 31: ''Zis-am: Marturisi-voi asupra mea faradelegea mea Domnului, si Tu ai lasat paginatatea inimii mele."
4 Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut,
Zice: Dobindind de la Tine daruri multe si mari, am rasplatit tie cu impotrivnice, indraznind a lucra cele oprite de Lege. Nu zice ca nu l-a nedreptatit pe Urie - ca l-a nedreptatit si pe acela, si pe muierea aceluia -ci spune ca a indraznit faradelegea cea prea-mare impotriva lui Dumnezeu insusi, Care l-a ales pe dinsul, si l-a facut imparat din cioban, si l-a ridicat deasupra vrajmasilor si l-a imbelsugat cu toate felurile de bunatati. si bine a adaugat acest ''rau inaintea Ta am facut", ca si istoria il pomeneste: "S-a aratat - zice - lucrul cel rau facut inaintea Domnului."
Iar zicindu-se despre norodul robit, se cuvine a intelege stihul acesta asa: tie unuia am gresit, catre darurile Tale am fost nemultumitor, am calcat legile puse mie si, multe feluri de bunatati dobindind, m-am facut nemultumitor spre acestea; iar acum sint nedreptatit de Babilonieni, nimic nedreptatindu-i pe aceia.
ca sa Te indreptezi intru cuvintele Tale si sa biruiesti cind vei judeca Tu.
Mie insumi - zice - m-am facut pricinuitor de rele, iar dreptatea Ta straluceste. Ca - aducindu-se in mijloc la judecata cele facute de Tine mie, si alaturindu-se si infatisindu-se alaturi cele indraznite de mine - Tu Te vei arata drept si iubitor de oameni, iar eu ma voi vedea fara de lege si nemultumitor. Deci ''ca" nu este aici aratator de pricina: ca nu pentru aceasta a pacatuit David, ori norodul, ca Dumnezeu sa Se indreptateasca, ci dimpotriva, chiar facindu-se pacatul de acestia, se arata dreptatea lui Dumnezeu, Care are toata purtarea de grija si pentru David, si pentru norod, si pentru toti oamenii.
5 Ca, iata, intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
De demult, dintru inceputul lumii - zice - pacatul a stapinit peste fire, caci calcarea poruncii a fost inainte de zamislirea Evei: Adam a cunoscut-o pe Eva ca muiere a lui dupa calcarea poruncii, si dupa dumnezeiasca hotarire si dupa izgonirea din Rai, si, zamislind, a nascut pe Cain. Deci voieste sa spuna ca, stapinind peste stramosii nostri, pacatul a lucrat cale si drum prin neamul omenesc. Aceasta o zice si Fericitul Pavel: ''Prin om a intrat pacatul in lume, si prin pacat - moartea, pentru care toti am pacatuit." Aceasta a zis-o si Dumnezeul tuturor catre prea-minunatul Noe: "Se pleaca mintea omului cu sirguinta spre cele rele, din tinerete, in toate zilele." Prin toate acestea ne invatam ca lucrarea pacatului nu este fireasca - fiindca, daca ar fi fost asa, apoi am fi slobozi de pedeapsa - ci firea se pleaca spre a gresi fiind suparata de patimi. Socoteala biruieste insa, cind ia ajutatoare ostenelile.
Deci sa nu prihanesti nunta si sa numesti impartasirea nuntii nelegiuire, precum oarecari au socotit nebuneste, asa intelegind ei pe acest ''intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea". Caci aici vorbeste de faradelegea indraznita de stramosii nostri de demult si zice ca ea s-a facut izvor al curgerilor acestora, adica: daca aceia n-ar fi pacatuit, nu ar fi primit moartea ca certare a pacatului si, nefiind muritori, ar fi fost deasupra stricaciunii, impreuna cu nestricaciunea s-ar fi unit negresit si nepatimirea, alaturi de care pacatul n-ar mai fi avut loc. De vreme ce au pacatuit insa, s-au dat stricaciunii si au nascut copii stricaciosj, carora le urmeaza poftele si fricile, indulcirile si scirbele, minia si pizma, impotriva acestora si a celor ce rasar dintru acestea se nevoieste gindul si, daca biruieste, se propovaduieste, este laudat si se incununeaza cu cununi de biruinta. Iar biruindu-se, se face de rusine si patimeste osinde. Iar in loc de ''m-am zamislit", Simmah a pus: "m-am nascut".
6 Ca, iata, adevarul ai iubit.
Zice: Asa judeci: pe unii ii muncesti, iar pe altii ii incununezi, fiindca iubesti adevarul. Deci Tu, Cel ce iubesti adevarul si sti neputinta firii, dale iertare celor ce cer doctoriile!
7 Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi le-ai aratat mie.
Eu insa nu ma socotesc vrednic de nici o iertare, fiind nemultumitor, dupaâtitea daruri: nu numai ca m-ai asezat in scaunele imparatesti, ci m-ai invrednicit de darul proorociei, mi-ai aratat cele ce or sa fie dupa multa vreme, ca sa-i invat si pe altii inomenirea Fiului Tau cel Unul Nascut, si mintuitoarea Patima, si invierea, si mintuirea lumii, si lasarea pacatelor si darurile prea-cinstite si dumnezeiesti ale Sfintului Botez. Dupa ce m-am invatat acestea toate de la Preasfintul Tau Duh, Te rog sa ma impartasesti de darul de care strig mai-nainte vestindu-l altora:
8 Stropi-ma-vei cu isop, si ma voi curati; spata-ma-vei, si mai mult decit zapada ma voi albi.
Ca numai singur darul Botezului poate sa faca aceasta curatire, pe care Domnul tuturor S-a fagaduit ca o va da, zicind si prin Isaia Proorocul: ''Spalati-va si va curatiti, scoateti cele rele din inimile voastre." si, dupa putin:v,si, de vor fi pacatele voastre ca mohoriciunea, ca zapada le voi albi." insusi marele David mai-nainte vesteste acestea in Psalmul 67: ''Caci, cind desparte Cel ceresc imparatii, ca zapada se vor albi in Selmon." Deci aceasta o zice si aici: Am trebuinta de darul Botezului, ceva sa se dea tuturor oamenilor, caci acela singur poate sa ma spele cu de-adinsul si sa-mi dea albeata zapezii.
Iar ca isopul nu dadea nici o lasare a pacatelor e lesne a ne invata din Scripturile lui Moisi. Ca Legea nu il curatea cu stropiri imprejur pe ucigasul de oameni, pe tilhar si pe hotul de nunti straine, ci il supunea sub pedepsele cele mai de pe urma. Deci isopul este inchipuirea altor lucruri, amintind ca in Egipt au stropit pe praguri singele oii cu manunchi de isop, scapind din miinile pierzatorului. Iar acelea erau inchipuire a mintuitoarelor Patimi, intru care este si singe, si lemn mintuitor, si intru care se daruieste mintuire celor ce se apropie cu credinta.
9 Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite.
Umple - zice - de veselie urechile mele, fiindca fagaduiesti curatire desavirsita, ca sa strabata indulcirea prin toate partile trupului, si oasele, smerite acum de reaua patimire, sa infloreasca iarasi si sa-si ia a loru-si virtute.
10 Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le!
Sa nu vezi - zice - faradelegile indraznite de mine, ci pe mine, cel ce ma tinguiesc pentru acestea.
11 Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele din launtru ale mele!
Adica: De vreme ce am primit batrinetele pacatului, innoieste-ma cu a Ta iubire de oameni! Prin lezechil Proorocul, Stapinul a fagaduit acestea si celor porniti in^Babilon: ''Le voi da lor - zice - inima noua si duh nou." Iar ''duh nou" nu il zice pe Cel Preasfint, ci pornirea cuvintatoare, adica: Deprinzindu-va si invatindu-va prin aceasta pedeapsa indelungata ce fel de roade odrasleste pacatul, va voi face a alege fapta buna. Acest lucru a cerut aici si Fericitul David: sa se innoiasca inima lui cea vatamata si sa se intareasca partea cuvintatoare, ca iarasi sa alerge pe calea dumnezeiasca.
12 Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si Duhul Tau cel SfTnt nu-L lua de la mine!
Prin cuvintele acestea, ne-am invatat aratat ca David nu fusese lipsit de darul Preasfintului Duh: fiindca nu se roaga a-l lua inapoi, ca unul ce s-a golit de dinsul, ci cere sa nu se lipseasca de acesta, nici sa se faca departe de dumnezeiasca purtare de grija. Caci ''fata" a numit aici dumnezeiasca purtare de grija.
13 Da-mi inapoi bucuria mintuirii Tale si cu duh stapinitor ma intareste!
Se ruga sa aiba ceea ce nu pierduse, adica darul Duhului, iar acum se roaga a lua ceea ce lepadase. si aceasta era veselia intru Dumnezeu: De toata veselia - zice - ma bucuram cind aveam indrazneala catre Tine, Stapine! - iar acum sint lipsit de inima buna, robia indulcirii golindu-ma de aceasta, incit Te rog ca mintea mea, care s-a robit de patimi, sa ia din nou stapinirea mai dinainte impotriva acestora. Ca ''duh stapinitor" iarasi a numit aici gindul de sine stapinitor.
14 Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Zice: Dobindind iarasi a Ta iubire de oameni, voi fi intii chip si pilda de pocainta celor ce imbratiseaza viata fara de lege. Voi fi propovaduitor al bunatatii Tale, indemnind pe oamenii necredinciosi si nelegiuiti sa alerge a se ruga tie.
15 Izbaveste-ma de singiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mintuirii mele!
Adeseori intoarce intru pomenire uciderea lui Urie. Acest lucru l-a aratat si la inceputul Psalmului, zicind: ''Pacatul meu inaintea mea este pururea."
Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Simmah a talmacit acest stih asa: ''Grai-va limba mea milostenia Ta." si zice: Dupa ce am dobindit lasarea, nu voi tacea, ci Te voi lauda si voi povesti darurile Tale.
16 Doamne, buzele mele vei deschide, sigura mea va vesti lauda Ta.
Pacatul are fire sa lege limba, sa inchida gura, sa sileasca a se sugruma si a tacea. Deci Proorocul se roaga sa se impartaseasca, prin lasarea pacatului, de indrazneala mai dinainte si sa-si porneasca limba spre cintarea de lauda.
17 Ca, de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat, arderile de tot nu le vei bine voi.
Impreuna-glasuiesc si acestea cu cele zise in Psalmul trecut, caci acolo am auzit pe Dumnezeul tuturor zicind: ''Nu voi primi din casa ta vitei, nici din turmele tale tapi." Dupa ce a auzit acest lucru de la dumnezeiescul glas, dumnezeiescul David a zis dupa cuviinta: ''De ai fi voit jertfa, ti-as fi dat, arderi de tot nu vei binevoi", caci Tu ai zis ca nu-ti sint placute jertfele de dobitoace. De aceea, voi aduce lucrarea de cele sfintite, cea placuta tie:
18 Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima infrinta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
Zice: Smerenia cugetului este jertfa primita tie, Dumnezeul nostru. Pentru aceea - dupa ce am smerit inima mea foarte, ca si cum as fi zdrobit-o si prea as fi subtiat-o - voi aduce jertfa placuta tie. Cuvintele acestea le-au rostit si Fericitii Tineri in cuptor: ''Cu inima zdrobita - zice -si cu duh de smerenie sa fim primiti inaintea Ta, ca niste arderi de tot de berbeci si de vitei grasi." incit si de aici este aratat ca Psalmul are proorocie a celor ce aveau sa se intimple in Babilon si invatatura care se potriveste acelora, ca acei Tineri viteji au adus Stapinului jertfa placuta lui Dumnezeu dupa ce au invatat de aici smerirea cugetului si zdrobirea inimii.
19 Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului!
20 Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot. Atunci vor pun e pe altarul Tau vitei.
De aici ne-am invatat mai luminat ca Psalmul este plin de proorocie, pentru ca graiurile acestea se potrivesc celor ce erau siliti sa locuiasca in Babilon, si doreau izbavirea robiei si se tinguiau pentru pustiirea cetatii. Caci se roaga ca cetatea sa se invredniceasca de milostivire si sa-si ia inapoi buna soarta de mai-nainte, dregindu-se zidurile si savirsindu-se slujba dupa Lege; si zice: Locuind acum in tara straina, nu putem aduce tie jertfele hotarite, Legea poruncindu-ne a jertfi numai intru singura cetatea Ierusalimului. Iar daca vom dobindi intoarcerea, si vom drege si vom indrepta Biserica, atunci iti vom aduce si jertfele legiuite. si foarte li se potriveste lor acest ''Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta", ca al lor este glasul: ''Cum vom cinta cintarea Domnului in pamint strain?"
Sfirsitul Psalmului are inca si alta proorocie: ca, dupa ce mai sus a aratat darurile Preasfintului Duh si a spus ca Dumnezeul tuturor nu Se impaca cu jertfele dupa Lege, aici se roaga sa se arate noul Sion de sus, si sa se cetateneasca Ierusalimul ceresc pe pamint si prea-foarte degrab sa se daruiasca vietuirea cea noua, care nu aduce junghieri necuvintatoare, ci prinosul, si jertfa dreptatii siarderidetotcuvintatoaresi vii, pentru care Fericitul Pavel zice: ''Va rog pe voi, fratilor, prin indurarile lui Dumnezeu sa aratati trupurile voastre jertfa vie, sfinta, bine-placuta lui Dumnezeu, adica slujba voastra cea cuvintatoare." Prea-dumnezeiescul David -stiind, caci le invatase pe ''cele nearatate si pe cele ascunse ale intelepciunii lui Dumnezeu", ca Noul Asezamintare desavirsita iertare a pacatelor - zice aceasta dorind sa dobindeasca si el curatire prea-grabnica si desavirsita. Asa am gasit si intr-un alt izvod: ''Poftea darul Preasfintului Duh care, pentru multa jubire de oameni, a venit peste Fericitii Apostoli in a cincizecea zi dupa invierea si inaltarea lui Dumnezeu si Mintuitorului nostru lisus Hristos si le-a dat lor ca neamurile, auzind intru a lor limba maririle lui Dumnezeu graite de dinsii, sa se minuneze si sa creada Mintuitorului, Care a daruit un dar ca acesta celor ce nadajduiesc spre Dinsul."
Deci si eu, cel prea-mic, nadajduindu-ma spre Dinsul si urmind darului Sau, dupa ce am savirsit tilcuirea acestor cincizeci de Psalmi ai Fericitului David, iata ca voi sa vin cu mintea catre Psalmul intii dupa cei cincizeci, si va rog pe voi toti sa va rugati pentru mine, care voiesc sa trec noianul acesta, sa nu inceteze darul Sau de la mine, ci sa tilcuiesc si celelalte cintari.

Trimis de: IoanV pe 1 Mar 2006, 08:57 PM

@ Bolt
E greu de crezut ca o sa schimbam aici fundamental credintele interlocutorilor. Eu am ales sa renunt la dialog pt. ca el nu mai seamana a discutie detasata ci o lupta in care cineva trebuie sa cistige. Daca accepti dialogul si discuti cu cineva nu ii faci mereu reprosuri ca nu stie Biblia etc., ca perspectiva e gresita, mai ales daca e inscris intr-o abordare traditionala, in care nu e el singurul care o verifica.
Poti argumenta o pozitie diferita fara a adresa judecati de valoare asupra celuilalt. Eu nu am spus ca nu cunosti Biblia. Am spus ca nu cunosti in amanunt invatatura ortodoxa, dar abia atunci cind mi-am dat seama ca nu mai vreau sa mai continuu un dialog in care dorinta incepuse sa fie mai mare decit stiinta.
Vad ca experienta personala nu are relevanta, ai eliminat orice referinta la ea ca nesemnificativa (deja seamana cu stiinta dezumanizanta demersul tau). Cum o sa ma intelegi atunci pe mine, si hrana pe care am consumat-o daca nu conteaza trecutul meu?
Am utat sa intreb, cum se numesc copii care se roaga lui Iisus Hristos cu rugaciuni curate, care ii cinta colinde, ai caror parinti sunt crestini? Pagini, candidati la crestinism? Evident ca nu au pregatirea necesar si deplina intelegere a lucrarii Duhului. Dar cresc sub influenta si grija Lui.

Trimis de: IoanV pe 1 Mar 2006, 08:58 PM

Postare dubla, de aceea am edit mesajul si cuprinde si referiri la mesaje ulterioare acestuia.

Trimis de: Bolt pe 1 Mar 2006, 09:06 PM

@artanis :

Trimis de: Artanis pe 1 Mar 2006, 09:21 PM

Bolt, eu unul nu mai continui discutia aici, daca vrei pe topicul celalalt.

Trimis de: Bolt pe 1 Mar 2006, 09:24 PM

De acord, continuam pe celalat topic. Dar nu abordam nici o alta explicatie colaterala (necanonica) pana nu vedem ce spune Biblia in detaliu despre acest lucru. Adica o luam cu inceputul. Pt. ca altfel, stii cate link-uri as putea sa dau si eu... ? Poti posta acum acolo dar cred ca-ti voi raspunde maine pt. ca acum am treaba si nu cred ca mai pot intra pe forum. Cele bune.

Trimis de: edinide pe 2 Mar 2006, 06:39 AM