Câte feluri de rugăciune?
Câteodată sau mai mereu simţim acest dor de a privi spre chipul luminos al lui Dumnezeu, şi am vrea să-i spunem lucruri, am vrea ca glasul nostru să se facă auzit.
În ceasurile de singurătate şi adâncire, în clipele grele sau în toiul veseliei, ne aducem aminte de numele Domnului şi inima ne îndeamnă către El.
Am vrea să-i cerem ceva sau doar sfatul sau am vrea să-i multumim. Uneori am vrea să-i aşternem sufletul nostru la picioare.
Aşadar, câte feluri de rugăciune există?
Sunt unele mai bune ca altele?
Sunt ele cu adevărat diferite între ele?
Meditaţia (in formele orientale) este tot un soi de rugăciune?
Tot aici, aş vrea să mai aud părerile voastre în legătură un subiect destul de delicat: este isihasmul înrudit spiritualiceşte cu yoga? Yoghinii spun că da, ortodocşii spun ca nu. Voi ce credeţi?
Să ştiţi că rugăciunea aceasta "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul" e o rugăciune a începătorului, şi rugăciunea aceasta de fapt trebuie depăşită. Azi dimineaţă de exemplu, ascultam de pe casetă ceea ce am spus ieri la Facultatea de Teologie. Şi în timp ce ascultam nu ziceam "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", ci ziceam "Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie". E tot rugăciune, şi poate că e mai esenţială decât "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul".
(Părintele Arhimandrit Teofil Părăianu de la Sâmbăta)
Este oare corect să punem o rugăciune deasupra alteia?
Este cu adevărat diferit a spune "Doamne miluieşte" (forma scurtă a rugăciunii inimii "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul") faţă de a spune "Slavă Ţie Doamne!"? Căci după mintea mea, cea mai mare slavă adusă lui Dumnezeu este lepădarea de sine, eu, nevrednicul, las Duhul tău să mă călăuzească. Eu socot că isihaştii au înţeles acest lucru, ei au descoperit că nu există în fond decât o singură rugăciune. Şi acestei rugciuni i-au spus Rugăciunea Inimii, nu rugăciunea milei.
Când am ajuns la Teologie a venit vorba despre rugăciunea asta şi îmi spune cineva: "Măi frate, stai, că nu se poate face aşa ceva fără îndrumător, trebuie un îndrumător, un duhovnic". Şi eu n-am găsit nici până atunci şi nici de atunci încoace. Că dacă m-am dus de exemplu la un părinte care era socotit cu viaţă îmbunătăţită şi cu nume mare şi cu cunoştinţă multă, el mi-a spus cunoştinţele tot din cărţi. Pe acelea din cărţi le pot citi eu singur, nu trebuie să mi le spună el, că ce spune Valaam, că ce-a spus cutare care-i zăvorât şi ce-a spus Ignatie Brancianinov. Pe mine mă interesează experienţa, ce ţi-a adus ţie, care zici "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Ţi-a adus limpezimea minţii? Ţi-a adus liniştea sufletească? Ţi-a adus dorinţa de rugăciune? Ţi-a adus dorinţa de Dumnezeu? Ţi-a adus capacitatea de a ocoli pricinile păcatelor? Ţi-a adus fermitatea în cunoştinţa de Dumnezeu şi înlăturarea gândurilor rele? Ţi-a adus statornicie în bine? Ţi-a adus dorinţa de bine? Ţi-a adus dorinţa de depăşire de tine însuţi? Astea sunt lucrurile pe care le aduce rugăciunea, rugăciunea de toată vremea şi orice rugăciune.
Deci, câte feluri de rugaciune cunoaşteţi?
m-ar bucura să aud mai multe păreri personale şi mai putine citate
Frumos topic.
Inainte de cadere, omul se afla in comunicare directa cu Dumnezeu. Acum...ne-a ramas rugaciunea. Uneori, realizarea aceastei comunicari se simte pregnant, alteori mai putin, in functie de nivelul duhovnicesc (spiritual) la care a ajuns cel care se roaga, de taria si forta rugaciunii din acel moment, de tipul rugaciunii; sunt mai multi factori de influenta.
Categoric, indiferent de felul sau, rugaciunea reprezinta o apropiere de divinitate. Dintre efectele sale, amintim si pe cel terapeutic. De altfel, s-a demonstrat stiintific faptul ca, in timpul rugaciunii, ritmul electric al creierului intra pe frecventa numita delta, care este un ritm electric foarte lent al creierului, corespunzator unei stari de stabilitate si claritate totala a mintii. El este superior si ritmului alfa al creierului (8-12 cicli pe secunda) corespunzator relaxarii, aparute imediat inaintea somnului.
In functie de felul in care se realizeaza, exista mai multe stadii ale rugaciunii: a buzelor, a mintii , a inimii, rugaciunea de foc. In stadiile superioare, cuvintele sunt de prisos.
In functie de tipul propriu-zis al rugaciunii, exista: rugaciune de cerere, de multumire, de slava. In general se recomanda rugaciunile de multumire si de slava, deoarece divinitatea si nu cel care se roaga stie ce lipseste. "Faca-se voia Ta!" este rugaciunea pe care insusi Iisus a facut-o.
Cea mai importanta rugaciune, redata si de Biblie este "Tatal nostru".
Cat despre meditatie sau orice alta forma de rugaciune, pot spune doar un lucru: in momentul in care mentalul, golit de orice ganduri care distrag atentia (cum este si firesc in cadrul rugaciunii) se axeaza pe orice altceva decat pe divinitate (vidul, neantul sa spunem)...se realizeaza devotiune pe 'obiectul' contemplat. Contempli "nimic", exista multe sanse sa devii "nimic".
Thelma,
Iartă-mă, dar nu înţeleg, "in momentul in care mentalul, golit de orice ganduri care distrag atentia [...] se axeaza pe orice altceva decat pe divinitate (vidul, neantul sa spunem)...se realizeaza devotiune pe 'obiectul' contemplat"
Mie mi se pare o contradicţie în termeni. Vidul e "dumnezeul" budist. Ai ceva împotriva budismului? Ei îl descriu în cuvinte pe Dumnezeu puţin altfel. Dar "vidul" lor nu are conotaţia europeană întrucâtva negativă, ci este binele suprem, pozitivul absolut.
După cum am înţeles din dogma creştin-ortodoxă, Dumnezeu tatal nu are formă, nu are trup. Trup este Fiul. Iar Duhul, mijlocitor.
Adesea, în rugăciunea spontană, nu ne mai trebuie un chip al Domnului, nu mai avem nevoie de semne din partea lui, nu mai avem îndoieli. Iubirea noastră nu mai cere nimic în schimb şi se dizolvă în tot ce ne înconjoară, ca o lumină.
Dar chiar şi Sfinţii Părinţi ne avertizează să nu ne încredem în vedenii, orişicât ar fi ele de încântătoare.
Mergem înainte către Dumnezeu fără să poposim pe parcurs, fără a ne încrede în nici o arătare. La asta şi la nimic altceva se referă "vidul" budist, oricât ar fi de greu de crezut
Noi, când plecăm la drum, avem nevoie de trup, avem nevoie de Fiul Omului. El ne spune "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine", deci ştim bine că la Tatăl vrem noi să mergem, nu Fiul este Ţinta. Dar Fiul a venit ca noi să putem pleca la drum, pentru că încrederea noastră e mică.
Contradictie in termeni? trebuia sa-mi dau seama.
Am vorbit aici din punctul de vedere al unui crestin.
.........
De acord, in timpul rugaciunii nu trebuie vizualizata o forma, un chip etc. Parintii recomanda ca rugaciunea sa se faca cu ochii deschisi, pentru a impiedica expulzarea imaginilor din subconstient. Iar vedeniile, senzatiile fizice etc. (altered states) cum ai spus si tu, sunt din start 'refuzate'. Ele nu trebuie sa tulbure actul rugaciunii. Invataturile ortodoxe (cel putin) sunt f. riguroase in acest sens.
Despre isihasm
Cuvantul isihia (de la grecescul hesychia) inseamna liniste launtrica, liniste luminata. Procedeul rugaciunii " mintii in inima" provine din traditia ascetica-contemplativa paleocrestina (sec. III-IV), relansat mereu de marii parinti (sec. VI-X) si structurat (in sec. XIV) ca un curent spiritual distinct.
Este singurul procedeu complet de concentrare, introspectie si meditatie elaborat pe terenul crestinismului. Practica isihasta insa nu se reduce la procedeu (la repetarea stihului isihast "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma). Este un mod de viata ce presupune, in prealabil, despatimirea, iertarea semenului, schimbarea mintii.
Are un caracter: initiatic- adica presupune transmiterea de la parintele spiritual la ucenic; initiatic, pentru ca produce o "schimbare a mintii" si personal- nu se practica in grup, ci individual.
Muntele Athos este un mare centru isihast.
Isihasmul este destinat in primul rand monahilor, dar si mirenilor. Oricum, este esentiala indrumarea primita de la un parinte spiritual (sau un duhovnic), indiferent daca se practica in pustie sau in lume. Mirenii o practica mai mult ca rugaciune pastorala si le sunt recomandate maximum 15-20 de minute, de doua ori pe zi (la ore fixe)- faza "incepatoare". In "Filocalia" gasim mai multe invataturi isihaste.
Unul din efectele isihasmului este dobandirea starii niptice (nepsis), adica de trezvie, de sobrietate spirituala (care include claritate, discernamant); nu intamplator, subtitlul Filocaliei este "Culegere din scrierile parintilor niptici".
Isihasmul si practici sapientiale orientale
Exista numeroase analogii intre Oratio mentis (rugaciunea mintii in inima) si practicile orientale cum ar fi Japa Yoga din hinduism, Nembutsu din budhism (bazate pe repetari mantrice), Vipassana (practica tacerii) sau practica Shinay (o varianta tibetana de Zen, urmarind linistea launtrica).
Desigur, sunt anumite aspecte comune. Insa, mai important decat orice asemanare intre isihasm si practicile orientale, este factorul lor de distinctie: practicile ne-crestine il cauta pe Dumnezeu (absolutul, transcendenta). Practicile crestine il cauta pe Dumnezeu prin Iisus Hristos.
Practica isihasta nu se combina cu nici o alta practica.
Draga Thelma
Te rog sa ma ierti dar am cateva comentarii vis a vis de ce ai scris... Nu te supara pe mine, dar consider eu ca trebuie sa lamurim bine si sa separam lucrurile...
QUOTE |
Exista numeroase analogii intre Oratio mentis (rugaciunea mintii in inima) si practicile orientale cum ar fi Japa Yoga din hinduism, Nembutsu din budhism (bazate pe repetari mantrice), Vipassana (practica tacerii) sau practica Shinay (o varianta tibetana de Zen, urmarind linistea launtrica). ... Desigur, sunt anumite aspecte comune. |
QUOTE |
Insa, mai important decat orice asemanare intre isihasm si practicile orientale, este factorul lor de distinctie: practicile ne-crestine il cauta pe Dumnezeu (absolutul, transcendenta). Practicile crestine il cauta pe Dumnezeu prin Iisus Hristos. |
QUOTE |
Practica isihasta nu se combina cu nici o alta practica. |
QUOTE |
...să te rogi din toată fiinţa, din toate ale tale, din toată măsura neputinţelor şi slăbiciunilor tale. |
Draga Clopotel,
Revin cu cateva completari, ca sa nu se inteleaga gresit.
QUOTE |
Practica isihasta nu se combina cu nici o alta practica. |
Clopoţel,
QUOTE |
Fără gestul de închinare, rugăciunea e ca o barcă fără o punte stabilă, este ades răsturnată şi sfărâmată de valurile şi vânturile memoriilor şi închipuirilor şi liturghisirea va fi întreruptă curând. De ce? Pentru că fără ritualul închinării, este riscul mare să intri în dialog cu gândurile şi închipuirile, să ţi le apropriezi, să te abaţi la ele şi să opreşti liturghisirea. Aceste memorii nu pot fi pur şi simplu anihilate. Dar dacă te deprinzi să închini lui Dumnezeu tot ce apare, şi aceasta prin însăşi starea adunată în gest de închinare, atunci iese în prim plan orientarea lor iconică ce trimite tot spre Hristos, şi aşa nu te mai tulbură, iar chipurile de adaus, mincinoase se risipesc, nu le mai bagi în seamă, nu îţi mai împiedică rugăciunea. Şi aşa atenţia poate să rămână către Domnul, Căruia îi închini toate ce apar, pentru că gestul de închinare nu este un simplu gest, ci un gest orientat din toată fiinţa spre Hristos. |
Bune-s enumerările voastre despre tipuri de rugăciuni după anumite criterii, mai ales pe cea "de foc" o remarc ca bine pomenită chiar şi la un Han.
Simplificând, pentru mine sunt numai de două feluri de rugăciuni:
- rugăciunile care sunt ca şi degeaba făcute...
- rugile cele primite acolo unde trebuie !
- ( există bineînţeles şi o categorie de tranziţie între cele două, dar n-o iau în seamă că până la urmă tot în una din cele două se va plasa ).
Rugaţi-vă dar aşa fel ca Cel Care aude ce e de auzit să ia seama la ce spuneţi voi !
QUOTE (aburelius) |
Şi cuvintele s-au lipit de mintea mea şi n-au mai vrut să plece cu nici un chip. Multe gânduri, multe filozofii s-au luptat cu ea, strigau pe deasupra ei ca să nu se mai audă. Dar ea se spunea singură în liniştea inimii, şi când se făcea linişte în minte, numai ea se mai auzea, ca o lacrimă de copil, ca un zbor, poteca tainică spre Cel-Care-Este. |
QUOTE |
Puterea dragostei, când vine la suprafaţă, pârjoleşte totul în jur. Până când omul pricepe ce-i cu ea. Până pricepe că rostul este dragostea si nu pârjolul. |
Ce intelegem prin rugaciunea facuta " in duh si adevar" ?
Cand ne rugam in gand lui Dumnezeu atunci ne rugam in duh, adica cu mintea si cu inima stapanite de atentie si simtire. In adevar, ne rugam cand lucram si poruncile lui Dumnezeu, ca ele sunt adevar, cum spune proorocul David : " Toate poruncile Tale sunt adevar " ( Psalm 118, 86 ). Insa, te rogi in adevar numai cand faci poruncile dupa legea lui Dumnezeu, adica in dreapta credinta, cum zice psalmistul : " Ca legea Ta este adevarul " (Psalm 118, 42).
Cum putem ajunge la aceasta rugaciune duhovniceasca ?
Maica de obste a rugaciunii este darul Duhului Sfant. Aceasta invata pe om sa se roage, sa creasca in rugaciune, sa urce dintr-o treapta in alta a rugaciunii, pana ajunge la treapta cea mai inalta. Ca opt sunt treptele rugaciunii, dupa unii Sfinti Parinti : contemplarea naturala in duh, adica cugetarea la zidirile lui Dumnezeu; rugaciunea limbii; rugaciunea gurii si a limbii, adica rugaciunea cu glas tare; rugaciunea mintii si a gurii; cand te rogi cu glas tare si cu toata luarea aminte; rugaciunea mintii; rugaciunea mintii si a inimii, cand te rogi in taina cu luare aminte si cu simtirea inimii; rugaciunea inimii, cand mintea este inghitita de inima, prin darul lui Dumnezeu si de acolo se inalta cu putere la cer.
Si ultima treapta, rugaciunea contemplativa. Aceasta este rugaciunea fara cuvinte la care ajung numai unii din sfinti, cu darul Duhului Sfant.
Cu orice rugaciune putem ajange la rugaciunea cea de foc a inimii ?
Da. Cu orice rugaciune putem dobandi adevarata rugaciune a inimii.
Si cu citirea Psaltirii daca o facem cu mare credinta si luare aminte, si cu metaniile, si cu acatistele, si chiar cu cantarea cea duhovniceasca, si cu postul, si cu privegherile de toata noapte. Sfintii Parinti, insa, au ales rugaciunea lui Iisus pentru a dobandi rugaciunea inimii, ca cea mai potrivita. Mai mare decat rugaciunea inimii, insa, este extazul, rapirea mintii, numita de Parinti " Vedere duhovniceasea" , cand se curateste vazduhul inimii. La aceasta treapta au ajuns Moise si Ilie, cand s-au invrednicit sa vorbeasca cu Dumnezeu si sa vada slava Lui.
Si mai ales Sfantul Apostol Pavel, care " a fost rapit pana la al treilea cer, in trup sau afara de trup, Dumnezeu stie" . Ca nici el nu stia. In ultima treapta a rugaciunii puterile sufletesti raman la om, dar le poarta Duhul Sfant unde voieste, ca omul nu le mai poate conduce. Mintea omului in acel moment se topeste de focul dumnezeirii, ca ceara in foc si nu mai are lucrarea ei. Cei cu intelegere omeneasca nu pot pricepe intelepciunea Duhului Sfant. Nici descoperirile din vremea rugaciunii nu le poate talcui cel ce le-a vazut, ci altul mai inalt decat el. Cum a fost proorocul Daniel. El nu-si putea explica descoperirile cele dumnezeiesti, ci i le explica arhanghelul Gavriil.
(Din convorbirile parintelui Cleopa)
QUOTE (aburelius @ 11 Nov 2005, 06:38 PM) |
Pe mine mă interesează experienţa, ce ţi-a adus ţie, care zici "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Ţi-a adus limpezimea minţii? Ţi-a adus liniştea sufletească? Ţi-a adus dorinţa de rugăciune? Ţi-a adus dorinţa de Dumnezeu? Ţi-a adus capacitatea de a ocoli pricinile păcatelor? Ţi-a adus fermitatea în cunoştinţa de Dumnezeu şi înlăturarea gândurilor rele? Ţi-a adus statornicie în bine? Ţi-a adus dorinţa de bine? Ţi-a adus dorinţa de depăşire de tine însuţi? Astea sunt lucrurile pe care le aduce rugăciunea, rugăciunea de toată vremea şi orice rugăciune.[/i] |
Rugaciune: taticule iarta-ma, am gresit... Ma voi indrepta!
QUOTE |
In functie de felul in care se realizeaza, exista mai multe stadii ale rugaciunii: a buzelor, a mintii , a inimii, rugaciunea de foc. In stadiile superioare, cuvintele sunt de prisos. |
QUOTE (1 @ 61...) |
Rugaciune: taticule iarta-ma, am gresit... Ma voi indrepta! |
QUOTE (Thelma) |
ei nu mai pot cadea, asa ca noi... |
Din cate spun Parintii, tocmai dupa acel..."incident" ( ) ierarhiile ingeresti nu mai pot regresa; drumul lor este doar ascendent.
Este adevarat ca o rugaciune simpla spusa din inima are un foarte mare efect, dar va pot spune sigur ca exista numeroase alte rugaciuni scrise de sfinti parinti si, prin rostirea carora, se savarsesc numeroase minuni. Rugaciunea inimiii este o rugaciune cu o putere extraordinara, insa nu trebuie negata sau ignorata puterea si sfintenia altor rugaciuni. Aceea nu este rugaciune daca nu este spusa cu sufletul curat ca un copil. Sinceritatea si smerenia da putere rugaciunii. Despre modul in care trebuie facuta rugaciunea, Mantuitorul ne arata foarte clar in Predica de pe Munte (a se vedea la Matei).
bine-ai venit la han, vlasin
S-ar putea sa fiu offtopic. Ca o curiozitate. Stiti ca eu nu m-am rugat niciodata? Serios.
Nu te-ai rugat niciodată sau nu te-ai rugat niciodată serios, alfa?
Faptul că ai astfel de "curiozităţi" nu e rău, s-ar putea să iasă ceva din asta!
E o vorbă englezească ce zice cam aşa: "ziua de azi e prima zi din restul vieţii pe care o mai am de trăit". Ai prins ideea?
d. vlasin. Sper ca altii sa se imbogateasca de la tine si tu de la ei, astfel ca trecerea ta pe aici sa fie cu folos.
Ai dreptate. Uneori un sfint iti este atit de "apropiat, asemanator" incit iti doresti sa fii in "rezonanta" cu el, ca sa-l intelegi mai bine, sa te imbogatesti, sa te ajute, si prin rugaciune se poate ajunge mai aproape.
@ alfa
In primul moment nu am crezut ca nu te-ai rugat. Dupa aceea m-am gindit ca e posibil, daca nu ai cui nu are loc rugaciunea. Dar nici o alta tehnica macar pt. a pune fluxul mental intr-o oarecare ordine nu ai incercat? Sunt cercetari (inca nu am cautat pe net exact unde sunt prezentate) care arata clar ca prin rugaciune se pot obtine stari mentale benefice.
alfa, din contra, nu esti deloc off-topic.
există enorm de multe puncte de vedere în privinţa rugăciunii
unii spun că este metoda prin care îl găseşti pe Dumnezeu (whatever that is...)
alţii spun că e metoda prin care scapi de ideea (preconcepută) de Dumnezeu
sunt şi unii care spun că te rogi ca sa scapi de rugaciune...
unii spun că te rogi pentru că eşti prea mic
alţii pentru că eşti prea mare
atunci când conştientizezi ceea ce faci, pentru fiecare microgest al vieţii tale vei găsi prea multe argumente împotrivă. cu cât ai ochii mai deschişi, cu atât fiecare moleculă pe care o pui în mişcare este parte a unui război real şi nimicitor.
dacă nu-ţi pui problema, e simplu. închizi ochii, astupi urechile şi mergi pe drumul tău.
... şi totuşi, numai cei care văd pot spune că acţionează
Mi-a placut tare mult discutia pe care o aveti aici. Sper ca urmatoarele informatii sa va fie de folos cumva.
"Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei in corpul uman, sunt urmarea "otravurilor cognitive", secretate de gandurile negative.Concluzia este dura dar, adevarata dupa cum au relevat si recentele studii medicale in domeniu. Astfel, in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn "think positive" s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor. Cayce spunea "Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiuna benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale". Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru. Totodata, el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta. " Trebuie sa incerci sa resimti fiecare val de semnificatie ale fiecarui verset, sa extragi sensul energetic al acestuia si sa il directionezi catre organul in cauza, sa simti cum acest verset curge prin corpul tau. Caci se produce in corpul fizic un raspuns la reprezentarile corpului energetic: se construieste astfel o reactie chimica, fiind posibila vindecarea", concluziona autorul. Iata dar dupa Cayce, corespondenta dintre versetele rugaciunii si principalele glande endocrine stimulate:
-Tatal Nostru care esti in ceruri (Actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului).
-sfinteasca-se numele tau (Actioneaza asupra glandei pineale)
-vie imparatia Ta (deschide tiroida si regleaza functia acesteia)
-faca-se voia Ta precum in cer (deschide tiroida)
-asa si pe pamant (actioneaza asupta timusului)
-painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi (deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine)
-si ne iarta noua greselile dupa cum si noi iertam (actioneaza asupra glandelor suprarenale)
-si nu ne duce pe noi in ispita (actioneaza asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni)
-si ne fereste de Cel Rau (actioneaza din nou asupra timusului)
-ca a Ta este imparatia (actioneaza din nou asupra tiroidei)
-si Puterea (actioneaza din nou asupra glandei pineale)
-si Marirea (redeschide pituitara)
AMIN- formula de inchidere a acestor centrii energetici si reconectare la planul terestru.
Astfel, Cayce este de parere ca riscul aparitiei unor boli sau afectiuni nervoase este nealarmant pentru persoanele care gandesc pozitiv sau se roaga in mod frecvent decat la ateii insensibili (existand aici si o stransa legatura intre sensibilitate si pozitivism) . "
QUOTE |
Sunt cercetari (inca nu am cautat pe net exact unde sunt prezentate) care arata clar ca prin rugaciune se pot obtine stari mentale benefice. |
edinide, ce vrei să spui cu cuvintele "la care le dai crezare"?
te referi la cercetări în general sau doar la cele care studiază fenomenele legate de experienţe religioase?
Fantasee, f. interesanta informatia, stii unde gasesc mai multe informatii despre Cayce, dupa cautari probabil ca ai gasit ceva o sursa, sa nu bat tot netul?
Edinide, eu ma adresez si celor care nu sunt interesati de rugaciuni. Evident ca raportarea la ele este diferite intre cel care care le practica si cel care nu le intelege rostul.
ioan, http://www.crystalinks.com/edgar_cayce.html
mersi, ceva (mai) pe limba noastra a aparut? ca idee...
QUOTE |
edinide, ce vrei să spui cu cuvintele "la care le dai crezare"? |
QUOTE |
te referi la cercetări în general sau doar la cele care studiază fenomenele legate de experienţe religioase? |
QUOTE (edinide) |
Cercetarea care studiaza Fenomenul Religios este, fara nevoie de argumentare prea multa, mina Satanei |
QUOTE |
Efectele Gindului Uman asupra Biologiei ar trebui sa fie de acum un fapt comun, general acceptat. |
QUOTE |
Punctul meu este, a aduce Stiinta in sprijinul Credintei este smintirea Credinciosilor prin Materialism. |
QUOTE | ||
mâna stângă sau cea dreaptă? |
QUOTE |
Asa ar trebui dar, din pacate, m-am contrazis chiar pe acest forum cu persoane care nu accepta puterea si influenta gindului asupra biologicului. In plus sunt multi care nu sunt credinciosi. |
QUOTE |
Oricum exista o dinamica si influenta dinspre material spre spiritual si invers. |
QUOTE |
Rugaciunea nu e exclusiv a Spiritualului ci un sprijin pt. cei care incearca sa se ridice spre el. Spiritualul pur nu are nevoie de rugaciune. |
Cititi cartea mezzosopranei Claudia Măru Hangiuc - Tărâmul Misterios. Are 2 volume si din cate stiu lucreaza la al treilea.
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)