Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: IoanV pe 2 Oct 2005, 02:31 PM

Mitropolitul Hierotheus Vlachos este autorul seriei Psihoterapia ortodoxa. In volumul "Psihoterapia ortodoxa - Ştiinţa Sfinţilor Părinţi" am gasit si o definitie a crestinismului si a ortodoxiei pe care le consider mult mai potrivite, desi diferite de conceptiile cu care suntem obisnuiti. Mai intii acestea sunt delimitate de filosofie (ca rezultat al gândirii umane) şi religie aşa cum este inteleasă ea astăzi: „Dumezeu este vizualizat sălăşluind în ceruri- de unde conduce istoria umană- şi considerat extrem de sever, cerându-i răscumărare omului care, împătimit şi îmbolnăvit de păcate a căzut din harul dumnezeiesc. Se ridică astfel un zid despărţitor între om şi Dumnezeu, şi deoarece omul trebuie să treacă dincolo de acest zid, religia afirmă că vine în ajutor- scop în care recurge la ritualuri consacrate. Conform altei interpretări, simţindu-se neputincios în acest univers, omul are nevoie de un Dumnezeu puternic care să-l ajute să-şi depăşească nevolniciile. Astfel nu Dumnezeu îl creează pe om ci omul îl creează pe Dumnezeu, iar religia ajunge să fie înţeleasă ca o relaţie a omului cu Dumnezeul absolut, sau, mai bine zis, ca o relaţie a sinelui cu Tu Cel absolut. Pe deasupra, mulţi consideră că religia îl amăgşte pe oameni, îndemnându-i să-şi transfere speranţele spre viaţa de apoi, sau că forţe oculte exploatează religia cu scopul de a silnici pe oameni.
Creştinismul se află dincolo de astfel de întrebări şi teorii; el nu poate fi cuprins în concepţiile şi definiţiile religiioase oferite de religiile naturale. Dumnezeu nu este un Tu absolut ci o Fiinţă vie aflată în comuniune organică cu omul. Creştinismul nu proiectează problemele omului în viitor, nici nu aşteaptă bucuriile împărăţiei cerurilor de dincolo de istorie, următoare sfârşitului timpurilor. În creştinism viitorul e trăit în prezent, iar împărăţia cerurilor începe din viaţa aceasta...Noi ortodocşii nu aşteptăm sfârşitul istoriei sau al timpurilor. Sfântul Simeon Noul Teolog spunea că cel care a văzut lumina necreată şi s-a unit cu Dumnezeu nu aşteaptă a doua venire a Mântuitorului Hristos, ci o trăieşte în prezent... În consecinţă Ortodoxia nu poate fi considerată drept ”opiumul popoarelor” pentru că ea nu amână problemele, ci oferă viaţa veşnică, transformând viaţa biologică, preschimbând şi sfinţiind oamenii..esenţa creştinismului constă în vindecarea omului de patimi, astfel încât el să poată ajunge la comuniunea şi unirea cu Dumnezeu. ” (pg. 30-33) Părintele Romanidis, citat la pg.36 afirma că „În afara tămaduirii în Hristos, credinţa în Hristos nu este de fapt credinţă, ci o contradicţie de felul celei declanşate atunci când un bolnav declară că are mare încredere în doctorul său, dar nu urmează deloc tratamentul prescris de acesta....Tradiţia patristică nu este nici filosofie socială, nici sistem etic, nici dogmatism religios. Este o metodologie terapeutică, asemănându-se mult cu medicina, mai ales cu psihiatria. Energia duhovnicească a sufletului care se roagă neîncetat este un mecanism fiziologic de care dispune fiecare dintre noi şi care necesită tămăduire; acest mecanism nu poate fi tămăduit nici de filosofie, nici de vreuna dintre ştiinţele pozitive sau sociale cunoscute de noi...Cei care nu sunt tămăduiţi nici nu ştiu că acest mecanism există.”
Cei interesaţi pot afla mai multe din ultima lucrare din această serie: http://www.filehost.ro/17841/HierotheosVlachos_BoalaSiTamaduireaSufletuluiInTraditiaOrtodoxa_pdf/.
Am deschis acest topic pentru a găsi împreună adevăratul rol al creştinismului, a ortodoxiei în viaţa noastră. Unii cred că nu are nici un rol, alţii nu cunoaştem cu adevărat rostul şi motivul pentru care ortodoxia trăită este necesară în viaţă.

Trimis de: edinide pe 6 Oct 2005, 04:28 AM

Trimis de: IoanV pe 6 Oct 2005, 09:53 PM

Trimis de: edinide pe 9 Oct 2005, 05:40 AM

IoanV,
Daca Dumnezeu este cu tine, cel care urmezi Calea Fiului, nu trebuie sa te numesti Ortodox sau altceva, ci pur si simplu Crestin, de la Cristosul, nume ce inseamna Unsul cu sensul de Alesul lui Dumnezeu. Daca tu urmezi pe Cristosul, calea ta nu este Calea Ortodoxa ci este Calea Crestina.
Cit timp tu te referi la Valorile Ortodoxe, cu sensul de Valorile unei Religii, inca nu ai gasit pe deplin Valorile Crestine. Pentru un Crestin, cel care a ajuns la Cunoastere, Ortodoxismul este acelasi cu Catolicismul sau cu Protestantismul sau restul. Religiile care isi impart intiietatea, sint toate secunde.

Trimis de: IoanV pe 9 Oct 2005, 04:57 PM

Am mai spus ca nu as vrea polemica pe acest suiect, nu asta am propus. Am descoperit bogatii de invataturi crestine pe calea ortodoxa, le arat si altora, ii priveste daca tin seama de ele sau nu. Fiecare poate sa-si prezinte originea invataturilor sale fara ca altii sa se simta obligati sa le urmeze sau sa incerce sa le submine in virtutea unor judecati de valoare subiective, uneori indoielnice.
Evident ca nu ma numesc simplu ortodox ci creştin ortodox, adica un crestin care respecta invataturile ortdoxe. Nu cred ca esti tu in masura sa imi spui ce sunt eu, lasa-ma sa spun eu in ce credinta traiesc (tu poti vorbi despre credinta ta!). Crestin, asa la gramada, nu inseamna mare lucru, nu spune nimic. Poate insemna chiar si numai faptul ca accepti ca Iisus Hristos este mintuitorul tau si sa nu faci nimic pentru a trai in comuniune cu el.
Ortodoxia este o cale crestina cu specificul ei la care tin suficient ca sa nu renunt. Accept existenta sfintilor, frati ai nostri mai iubitori si mai apropiati de Dumnezeu, iar tainele Bisericii sunt pentru mine o realitate traita nu imaginata, sper sa intelegi asta. Participarea la slujbe nu este pentru mine un calvar ci prilej unic de inaltare si revenire la Dumnezeu. Poate ca altii percep asta diferit, in masura in care reusesc sa traiasca aici si acum.
Am spus ca preotii pe care i-am auzit eu predicind inteleg importanta imbunatatirii omului si insista in directia aceasta (pt. tine nu e importanta?). Iar desavirsirea incepe cu modificarea atitudinilor si respectarea cuvintelor lui Iisus. Nu exista mijloace exterioare prin care omul ar putea fi obligat sa se apropie de Dumnezeu, de aceea nici ei nu impun anumite lucruri. Daca omul vrea sa mearga mai departe are cu ce si nimeni nu il impiedica. Stii vorba: Cine vrea sa se mintuiasca, cu intrebare sa calatoreasca. Iar raspunsuri la cele mai variate intrebari gasesti in biblie si literatura ortodoxa, pe care nimeni nu te opreste sa le citesti, ba chiar te incurajeaza (nu stiu cind si unde ai auzit tu opriri cind acolo se spune sa cercetam Sfintele Scripturi).
Judecatile tale asupra preotilor, slujbelor ca ale unui atotstiutor, dar care se dovedeste a fi doar un participant exterior, care vede doar ce vede ochiul fizic, nu duhovnicesc, arata nu numai ca nu intelegi ceea ce se petrece acolo, dar si faptul ca iti permiti sa judeci pe altii, lucru condamnat si in Biblie, asa ca mai lasa-ne cu ele. Spui ca judeci sistemul, dar nu il cunosti, iti spun asta fara a fi preot (sau altceva in sistem!) si nici nu il apar decit pentru a sustine valorile pe care e cladit. Ca pe unii nici nu ii intereseaza care sunt alea, dar arunca pietre e alta poveste.
Pentru toata lumea, Iisus a ales 12 apostoli iar intr-o biserica ai vrea sa fie o multime de invatatori. Hai sa ne dam toti cu parerea sa vedem ce iese, si gata vacarmul. Cu cit stii mai putine cu atit vrei sa spui mai multe, cind incepi sa traiesti relatia stii ca nu o poti descrie in cuvinte. Trairea cu Iisus nu se probeaza cu vorbe ci cu fapte si intelepciune.
Nu stiu inca ce intelegi tu prin Ortodoxism, dar dupa cum se vede nu ne intelegem. Pt. mine ortodoxismul nu este ceva in sine, exista sa zicem Biserica ortdoxa, cu modul ei specific de intelege si a se raporta la divin. Asta este ortodoxismul - invatatura ei? Este titlul topicului Ortodoxia... sper sa se inteleaga ca este vorba de invatatura ortodoxa. Asa cum il descrii tu pare un curent de opinie.

Trimis de: Thelma pe 11 Oct 2005, 09:34 PM

Cred in puterea tamaduitoare a crestinismului- a ortodoxismului in general, pentru ca il cunosc cel mai bine. De fapt e prea putin spus "cred", pentru ca m-am convins de acest lucru.

Pe scurt, Sfintele Taine (Sacramente), Decalogul si randuielile bisericesti- care sunt esenta crestinismului- departe de a avea doar un rol restrictiv sau de indoctrinare, asa cum cred multi, au o menire terapeutica ( si de protectie si potentare) a celor trei structuri omenesti: fizica, mentala si sufleteasca. Postul e doar un simplu exemplu. Curata trupul de toxinele acumulate, ajuta la crearea unei stari generale armonioase prin paza gandurilor, antreneaza vointa etc.
Cred se pot spune foarte multe in legatura cu acest topic.

Trimis de: edinide pe 12 Oct 2005, 05:40 PM

Trimis de: edinide pe 12 Oct 2005, 06:58 PM

Trimis de: IoanV pe 12 Oct 2005, 08:20 PM

edinide scuza-ma. Tu esti probabil f. avansat in relatia, si eu ca si altii, mai inapoiati mai avem nevoie sa mai mergem la biserica. Poate tu crezi ca mergem acolo sa punem la cale decaderea lumii, eu ma duc sa-l intilnesc pe Iisus prin simpla participare la slujba si uneori prin sfintele taine. Am inca nevoie de ele, daca tu nu mai ai nevoie si poti mentine o relatie autentica cu Hristos, tot respectul.
Atacurile la adresa Ortodoxiei sunt puerile, nu sint sigur ca te mai ia cineva in serios si de aceea nu voi mai incerca sa iti demonstrez ca te inseli. Am spus ca vorbesti din presupuneri despre Ortodoxie, din ceea ce vad ochii si birfesc babele nu ma crezi. Apropo, n-ar fi mai bine sa discutam pe opera unor teologi reprezentativi ex. D. Staniloae, Parintii bisericii etc., sa vedem daca ei mint si ingroapa pe Iisus sau il arata mai bine! O tii intruna cu fixurile tale despre subiect gen popa face si drege, valorile bisericilor crestine separate de crestinism etc.
Vrei ca toti sa se mintuiasca dar unii pur si simplu nu vor, nu ii intereseaza, iar dragoste cu sila nu se face. Din partea mea au tot respectul, iubire, deschidere (in limitele mele), dar nu raspund pt. faptele lor. Vezi mai bine de ei, eu cel putin am pornit pe cale si am sperante sa fiu ajutat si mai departe. Chiar nu poti accepta ca sunt si alte cai spre Dumnezeu, in afara de a ta?
Nu ai dat solutia pentru mintuirea en-gros pe care pari sa o intrezaresti. Ai completat situ-l yoga crestina, parca tu ai scris despre el, nu?

Trimis de: edinide pe 12 Oct 2005, 09:07 PM

IoanV,
Eu pot sa joc si in deplasare, daca terenul meu nu-ti place..

Trimis de: edinide pe 14 Oct 2005, 09:10 AM

Ai vre-o idee unde pot gasi lucrarea TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ a lui Staniloaie?

Trimis de: IoanV pe 14 Oct 2005, 03:51 PM

Vol. 3 din Teologia Dogmatica Ortodoxa a parintelui Staniloae, cu ceva greseli (cred ca e necorectat) il poti gasi http://rapidshare.de/files/6270066/Dumitru_Staniloae_-_Teologie_dogmatica_ortodoxa_vol.3.zip.html sau de http://www.filehost.ro/24378/Dumitru_Staniloae_Teologie_dogmatica_ortodoxa_vol_3_zip
Poate ar fi bine sa comentezi (si) pe Sf. Ioan Gura de Aur, el este cel care a propus slujba cea mai des oficiata in Biserica Ortodoxa.

Trimis de: edinide pe 15 Oct 2005, 08:15 AM

Multumesc pentru legaturi. Staniloaie este un amestec de contrarii, de Lumesc si Spiirtual, de Politica si Religie, de Gindire Libera si de Dogme, de cautare a Pamintescului, prin diplome si titluri onorifice, si de cautare a Spiritualului, prin interpretari Evanghelice. Pe undeva, el a fost tipic Ortodox: ziua, Popa, noaptea, Haiduc... (suna ca un nou Dicton Ortodox...)
Am citit din Ioan Gura de Aur, se gaseste ceva reprezentativ pentru Liturghia lui (in afara Liturghiei in sine...)? Care este cea mai reprezentativa lucrare a lui Ioan? Se gasesc lucrarile in original?
Ioan este intr-adevar deosebit, tare as vrea sa aud de la tine cum se leaga acel Ioan de Ortodoxismul contemporan.

Trimis de: IoanV pe 15 Oct 2005, 07:29 PM

Parintele Staniloae a fost totusi unul dintre cei mai mari teologi contemporani. Eu am vazut altfel ortodoxia dupa ce am gasit in Teologia dogmatica interpretari profunde ale notiunilor de baza ale credintei. Nu ma deranjeaza ca s-a "amestecat" in lumesc, intotdeauna a facut-o cu bune intentii.
Eu nu judec o credinta (religie) dupa cum oamenii se folosesc uneori de ea. Marcante sunt figurile de frunte ale ei, "purtatorii de drapel", importante - autenticitatea mesajului, tinta si calea propusa. Iar in ortodoxie se insista ca numai prin Iisus ne putem mintui.
Nu stiu care e cea mai reprezentativa opera a Sf. Ioan Gura de Aur. http://www.crestinism-ortodox.ro/html/07/7c_actualitatea_sfintilor_trei_ierarhi_vasile_grigorie_si_ioan.html dar si un raspuns la provocarea privind rolul pe care il joaca (ar trebui cel putin) in ortodoxismul contemporan.

Trimis de: edinide pe 16 Oct 2005, 08:42 AM

Trimis de: Thelma pe 16 Oct 2005, 12:26 PM

Trimis de: IoanV pe 16 Oct 2005, 04:15 PM

Trimis de: tihomir pe 16 Oct 2005, 08:19 PM

Va invit pe http://www.orthodoxempire.lx.ro si pe forumul de acolo.Siteul este abia la inceput dar se va imbunatati din mers.Ne "vedem" acolo.

Trimis de: IoanV pe 16 Oct 2005, 09:10 PM

Multumim de inviatie. Dragut site, succes in continuare.Am descoperit si cartile din link-ul pus de tine, si http://apologeticum.net/index.php.

Trimis de: March pe 17 Oct 2005, 06:39 PM

M-am gandit sa inghesui aici aceasta blasfemie a lui Ioan Grosan

Tara moastelor

Avea dreptate si dl Cristian Badilita: cu moastele nu te joci. Din ele culegi multa intelepciune si la drept vorbind nu mai esti, iac-asa, vorba diaconului Creanga, o vaca de muls pentru fiecare. M-am convins de asta vazand la televizor secventa inubliabila cu o huiduma de femeie posedata aproape dostoievskian de Uciga-l Teoctist, care, tarata crestineste de doi vanjosi jandarmi, cum a ajuns langa moastele Sfintei Paraschiva, cum s-a, brusc, exorcizat. Adevarata minune! De-aia ma gandesc daca n-ar fi bine sa profitam de moastele astea nu numai o zi-doua pe an, ci tot timpul: daca tot scot ele ce e mai rau din om, de ce, de pilda, sa nu le tinem in Parlament, fie el si unicameral? Trecand pe langa ele, n-ar iesi din dl Iliescu demonul rosu, din dl Nastase aroganta. din dl Vacaroiu damful, iar din dl Geoana pro.. ProTv-ul? Pentru ca, de fapt, dupa cum s-a scris si-n presa, asta s-a si intamplat: politicienii au confiscat moastele: liturghia s-a tinut cu usile inchise, doar in prezenta unor initiati (dl Nastase, dl Geoana, dl Teoctist), asa incat zecile de mii de credinciosi au putut-o viziona numai pe doua monitoare uriase, de parca era vorba de un derby fotbalistic.

Noroc cu sarmalele. Cele mai bune. Dar nu fiindca, asa cum gresit crede dna Mona Musca, le fac moldovencele, ci fiindca le fac moastele. ("Ziua")

Alo ! Conducerea Bisericii, se aude ??!!

Trimis de: edinide pe 20 Oct 2005, 07:46 AM

Trimis de: IoanV pe 20 Oct 2005, 10:47 PM

Trimis de: edinide pe 21 Oct 2005, 08:09 AM

Trimis de: Clopotel pe 23 Oct 2005, 11:18 AM

Dragii mei frati ortodocsi,
Acest topic este despre ortodoxie si nu despre batjocorirea ortodoxiei...
Poate va intrebati de ce satana depune atatea eforturi, prin cei subjugati de el, ca sa batjocoreasca si sa huleasca Biserica lui Hristos si cele sfinte aflate in ea...
Sa nu va fie voua pricina de poticnire aceasta, sau de slabire a credintei, caci satana, prin acesti oameni, chiar asta doreste: sa va slabeasca in credinta si sa va indeparteze de Sfanta Biserica Ortodoxa, amagindu-va si abatandu-va atentia spre alte secte sau dogme pagane, unele inventate ad-hoc, si va mai da si un link la fiecare cuvant in acest sens...ca doar doar sa va amageasca si sa va rapeasca...
De se satana doreste sa va departeze de cele sfinte, zicand ca acestea de fapt nu sunt sfinte?
E simplu de inteles, acestea sunt arme impotriva satanei...
Sfanta Cruce, Sfintele Taine, apa sfintita, tamaia, luminarile etc... sunt arme puternice care nimicesc puterile demonice, si e normal, ca satana, prin viclesug bine ticluit, sa ne departeze de ele. Dar aceste viclesuguri, nu au nici o putere asupra celor binecredinciosi, care cunosc dogma ortodoxa, care citesc si inteleg in DUH Sfanta Scriptura, care cunosc vietile Sfintilor Parinti. Sfintii Parinti ne-au aratat si demonstrat practic, ca aceste arme sunt foarte puternice in lupta cu vrajmasul diavol.
Acesti slujitori ai satanei, va aduc in fata tot ce a castigat satana, adica "credinciosi pacatosi si preoti decazuti"...
Si prin aceasta ei spun ca de vina este invatatura de credinta crestin ortodoxa. Adica ei va arata niste elevi repetenti la matematica si niste profesori slab pregatiti si sustin ca matematica ar vi de vina pt. asta... Oare de ce se feresc ei sa aduca in fata "premiantii", sfintii cei bineplacuti lui Dzeu.? De ce nu va indeamna sa urmati vietile Sfintilor Parinti care in Biserica Ortodoxa, urmand Sfanta Traditie, s-au impartasit, isi faceau cruce, tineau posturi, iubeau aproapele mai mult decat pe ei insisi etc. au bineplacut lui Dzeu. si s-au mantuit, lucru aratat noua de Dzeu. prin minunile pe care Le-a facut prin acesti oameni cu viata sfintita...

Biserica este sfanta, pt. ca sfant este Capul ei, Mantuitorul Iisus Hristos, pt. ca sfinte sunt mijloacele mantuirii, Duhul Sfant,Care salasluieste in Biserica pana la sfarsitul veacului, invatatura propovaduita si Trupul Domnului, Care e sfintenia insasi.
Sf. Apostol Pavel zice: "Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pt. ea, ca sa o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant, si ca s-o infatiseze Siesi Biserica slavita, neavand intinaciune, nici prihana sau altceva in acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana". (Efes. 5, 25-27). De asemenea Sf. Irineu scrie: "Unde e Biserica, acolo e si Duhul Sfant si unde e Duhul Sfant acolo e si Biserica si tot harul".
Va intrebati poate daca poate fi Biserica sfanta, daca ea cuprinde si pacatosi?
Pacatosii nu ating sfintenia Bisericii. Miezul misiunii Bisericii sta tocmai in indreptarea pacatosilor. Toti oamenii sunt
pacatosi, incat despre nici unul nu se poate spune ca e lipsit de pacate (I Ioan 1,8, etc.) Insusi Ap. Pavel a spus despre sine ca e cel dintai dintre pacatosi (I Tim. 1,15) Tot Ap. Pavel spune ca Biserica este ca o casa, in care se gasesc si vase de
cinste si vase de necinste (II Tim. 2,20), sau asemenea corpului omenesc, care are si membre de cinste si membre de necinste (I Cor. 12,22024)
Prin urmare, e cu neputinta ca toti membrii Bisericii sa fie sfinti si fara de pacate. Rolul Bisericii este tocmai de a-i sfinti
pe toti, prin mijloacele sfintitoare pe care le are. Prin aceasta misiune si prin aceste mijloace (Sf. Taine) este Biserica Sfanta,
iar nu prin starea de sfintenie a membrilor ei.
De ce satana, prin slujitorii sai, zice ca nu exista Sfinte Taine, semnul Sfintei Cruci, Apa Sfintita etc. ?
Satana stie prea bine ca toate aceste exista si nu numai ca exista, dar sunt arme puternice impotriva lui, si de aceea apeleaza la acest viclesug, ca sa tine credinciosii departe de ele, ba sa le mai si huleasca, atribuindu-le chiar lui, ca si cum ar fi vrajitoresti.

Sunt multe de spus aici, dar am sa va dau cateva repere, ca sa intelegeti atat baza lor "teoretica" in Sfintele Scripturi, dar, mai ales, puterea lor practica reala, impotriva diavolilor.
Viata crestinului ortodox incepe chiar de la botez.
"De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dzeu." (Ioan 3,5)
Botezul se face "spre iertarea pacatelor" (Fapte 2,38), deoarece toti oamenii sunt intinati de pacatul stramosesc (Iov 14,4; Efes. 2,3 etc) si mai ales ca cei intinati de acest pacat nu pot intra in imparatia lui Dzeu. (I Cor. 15,50; Apoc. 21,27). Prin urmare, numai Botezul crestin, cu apa si Duh, poate sterge acest pacat, facand din omul vechi faptura noua, potrivit cuvantului Mantuitorului catre Nicodim (Ioan 3,3-7).
Trebuie precizat, ca in afara de botezul cel din apa si Duh, mai este si botezul muceniciei sau al sangelui. "Tot cel ce va marturisi pt. Mine inaintea oamenilor, voi marturisi ei Eu pt. el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri" (Matei 10,32).
Sf. Parinti recunosc Botezul sangelui si-l socotesc egal cu ceel din apa si din Duh, ba uneori chiar mai de pret decat acesta.
Sf. Grigorie Teologul, dupa ce enumera Botezul lui Moise, al lui Ioan si pe al lui Iisus zice: "Cunosc si al patrulea Botez,
cel prin mucenicie si sange, cu care S-a botezat si Hristos si care e mai pretios decat altelee, cu cat el nu se mai intineaza cu alte necuratii"
In ceea ce priveste Sfintele Taine:
Sf. Taina a Impartasaniei a fost asezata de Mantuitorul la Cina cea de Taina, cand a luat painea, S-a rugat si a binecuvantat-o zicand: "Luati, mancati, acesta este trupul meu". Apoi a luat paharul, a multumit, l-a binecuvantat zicand: "Beti dintru acesta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pt. multi se varsa spre iertarea pacatelor". Apoi a spus: "Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea"
Tot Mantuitorul zice: " Daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare si sangele meu este adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu intru Mine ramane si Eu intru el" (Ioan 6,48,51,53-56)
Mantuitorul ne asigura ca noi vom manca trupul Lui si vom bea sangele Lui, cu adevarat, nu in inchipuire, cum pretindeau ereticii timpurilor vechi si unii dintre protestanti. Sf. Ap. Pavel intareste aceasta prin: "Oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie vinovat va fi Trupului si Sangelui Domnului" (I Cor. 11, 27)
De asemenea despre Taina Sfantului Maslu, despre care am mai scris:
Si la aceasta taina se foloseste Mir sfintit. Sf. Apostoli au practicat Taina Sf. Maslu inca de la primaalor propovaduire:
" Si demoni multi scoteau si ungeau cu untdelem pe multi bolnavi si-i vindecau." (Marcu 6,13) Sau Sf. Iacov zice: " Este bolnav cineva dintre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pt. el, ungandu-l cu untdelemn intru numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si-l va ridica pe el Domnul; si de va fi facut pacate, se vor ierta lui" (Iacov 5, 14-15) De asemena Sf. Ioan Gura de Aur, in "Despre preotie", vorbeste mult despre aceasta.
Va mai intrebati acum de ce unii carora satana la de ganduri de hula, neaga si batjocoresc aceste Taine?

(voi continua imediat...)

Trimis de: Clopotel pe 23 Oct 2005, 11:19 AM

(continuare)
Un alt aspect important, negat de eretici si de unii rataciti in unele secte, zic ca nu exista rugaciune pt. cei raposati. Ca
cei in viata nu mai pot face nimic pt. cei "adormiti" cum zicem noi ortodocsii si nu "morti".
Cu adevarat, exista o stransa legatura de iubire si de rugaciune intre ei si noi. Ne rugam cu ei,slavim pe Dzeu. impreuna cu ei. Facem parte din acelasi Trup tainic al Domnului, din Biserica, traind o viata duhovniceasca comuna. Ei alcatuiesc Biserica biruitoare din cer, iar noi cea luptatoare de pe pamant, dar acestea doua nu sunt despartite, ci unite. Sfintii sunt cu puterea lor printre noi.
Asa cum stam in legatura cu Domnul nostru Iisus Hristos, macar ca este nevazut, asa stam si cu Sfintii din cer. Sf. Apostol Pavel zice: "V-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca, si de Biserica celor intai nascuti care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti" (Evr. 12, 22-23)
Fericitul Augustin spune:" Sufletele credinciosilor care au murit nu sunt despartite de Biserica.... ele sunt madulare ale lui Hristos."
In ceea ce priveste aceasta cinstire a sfintilor, iarasi vrajmasii se fac ca nu inteleg si ne acuza de idolatrie, doar doar ne vom departa de sfinti.
Aceasta cinstire a sfintilor, desi se numeste uneori si inchinare, se deosebeste radical de inchinarea data lui Dzeu. Pe sfinti ii cinstim (dulie, venerare), iar lui Dzeu. Ii slujim (latrie, adorare, inchinare) Pe sfinti ii cinstim ca pe niste oameni care ne-au dat pilda de slujire lui Dzeu. si pt. aceasta Dzeu. i-a cinstit si stau aproape lui Dzeu. Sf. Policarp spune: " Noi ne inchinam lui Hristos pt. ca e Fiul lui Dzeu.;cat despre martirii care sunt ucenicii si urmatorii Domnului, le marturisim iubirea care li se cuvine din pricina cinstei fara seaman pe care au adus-o Imparatului lor."
Sf. Ap. Pavel zice: "Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dzeu.; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta" (Evr. 13,7)
Chiar Mantuitorul ne porunceste sa cinstim acesti sfinti:
"Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem" (Ioan 17, 22) Sau: " Cel ce va asculta pe voi, pe Mine ma asculta si cel ce se leapada de voi, de mine se leapada" (Luca 10,16)
In ceea ce priveste moastelee sfintilor, pe scurt, iata cateva lucruri:
"Au nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant, Care este in voi?" (I Cor 6,19)
O femeie s-a vindecat de curgerea sangelui numai prin atingerea de haina Maintuitorului (Luca 8, Matei 14)
Multi oameni se vindecau numai atingandu-se de stergarele purtate de Ap. Pavel (Fapte 19, 11, 12).
Apoi vedem ca trupul sfantului si dupa moarte are putere vedem si din Vechiul Testament, unde oasele proorocului Elisei invie un mort (IV Regi 13, 21)
De asemenea, Sf. Policarp (+166), episcop al cetatii Smirna, spune: " Noi am strans osemintele lui ca pe un odor mai scump decat aurul si decat pietrele scumpe si le-am asezat unde se cuvine: aici ne vom aduna cu bucurie si Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua nasterii sale celei mucenicesti, spre cinstirea biruintei sale si spre intarirea altor luptatori".
Puterea minunata din moaste se arata si in faptul ca nu putrezesc si unele emana si buna mireasma.
In ceea cee priveste cinstirea sfintelor icoane, tot pe scurt, caci si aici vrajmasul zice ca facem idolatrie, doar ca sa ne departeze de sfinti:
Deci Sf. Scriptura opreste inchinarea la chipuri cioplite si la alte asemanari vazute (Ies. 20, 4; Lev. 26,1 Deut 5,8, Fapte 17,29). Dar prin aceasta opreste numai inchinarea intemeiata pe socotinta ca chiar aceste chipuri sunt cinstite ca dumnezei, sau ca zeul s-ar afla chiar in acea materie, adica opreste inchinarea la idoli.
Nu opreste, insa, cinstirea unor semne si infatisari ale lui Dzeu. si ale sfintilor, cand aceasta cinstire nu ramane la materia din care sunt facute, ci duce gandul la Dzeu. sau la Sfantul cel inchipuit prin ele. In vechiul Testament se vorbeste clar despre doi heruvimi sculptati, asezati deasupra chivotului, sau brodati in perdeaua din fata chivotului sau in covoarele din locasul sfant (Ies 25, 18-22,26,32 etc) Inaintea lor se tamaia si se faceau inchinaciuni (Iosua 7,6; ies 30, 1, 7, 8)
Precum ne ajutam de cuvant ca sa ne ridicamla cele mai presus de cuvant, asa ne folosim de icoana ca sa ne ridicam la cele mai presus de icoana.
Apoi Dzeu. i-a poruncit lui Moise sa ia toiagul cu care va face minuni. Este la mintea omului ca acel toiag nu era unul oarecare..."Toiagul acesta, care a fost prefãcut în sarpe, ia-l în mâna ta, cãci cu el ai sã faci minuni". (Ies. 4)
Si in continuare:
"Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:
Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: ,Faceţi o minune!` să zici lui Aaron: ,Ia-ţi toiagul, şi aruncă -l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într'un şarpe.``
Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi -a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s'a prefăcut într-un şarpe.
Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor."Si de aici putem trage iara multe invataturi, caci si vrajitorii au multe "materii prelucrate" dar care sunt indracite, dar "materiile" sfintite cu puterea lui Dzeu. biruie intotdeauana.
Si cu toate acestea se mai intreaba cineva de ce unii pusi de satana zic ca nu se poate sfinti vreun obiect?
Despre Sfanta Cruce, arma cea mai de temut impotriva diavolilor:
Insemnarea cu semnul crucii este o deprindere crestineasca f. veche: chiar din timpul Sf. Apostoli. Tertulian (+240) spune:
"La fiecare pas si la fiecare fapta ne insemnam... cu semnul sfintei cruci"
Cand facm semnul Sfintei Cruci, cugetam la marirea Celui Preainalt, in numele Caruia il facem. Drept aceea, sa nu facem semnul Sfintei Cruci in graba, oricat de mult am fi zoriti de treburi. Dupa felul cum facem crucea vad ceilalti oameni cam ce loc are in inima noastra Dzeu.
Parintele nostru Cleopa ne indeamna sa facem semnul Sfintei Cruci mare, asa cum mare si inalta a fost crucea Mantuitorului.

Dragii mei frati ortodocsi, va rog sa ma iertati pt. lungimea mesajelor, dar esenta lor nu este de la mine, nepriceputul, ci de la cei bineplacuti lui Dzeu., si prin aceasta ele sunt adevarate.
Apoi, va rog, ca daca tot exista acest topic, sa nu tinem lumina sub obloc, si sa aducem in fata, faptele minunate ale Sfintilor Parintilor nostri, sa aratam frumusetea unica si de adevar a Ortodoxiei, spre intarirea credintei in Sfanta Treime, si spre rusinarea vrajmasului, care iata, nu pierde nici o ocazie de a ataca Sfanta Biserica si de a incerca sa mai amageasca vreun slabcredincios.

Doamne ajuta!

Trimis de: IoanV pe 23 Oct 2005, 06:27 PM

Ai dreptate Clopotel! Topicul nu a fost deschis pentru a apara ortodoxia ci pt. a evidentia de ce este ea folositoare si actuala. Multumesc pt. sprijin, eu am lipsit, fiind plecat. Ar fi interesant totusi de stiut daca edinide stie care sunt de fapt bazele ortodoxiei. Eu am impresia ca asteapta sa-i oferim material pe care sa-l combata in maniera caracteristica. Oricum e f. bine ca ai scos in evidenta adevarurile de baza a ortodoxiei.
@ edinide
Euharistia este probabil cea mai importanta oferta a Bisericii pentru oamenii botezati - impartasirea din trupul si singele lui Iisus. Botezul e f. important, nu poti judeca din afara curtii ceea ce vezi in curte, nu poti stii ce traieste cel botezat daca nu esti botezat. Si chiar daca am fost botezati cind am fost mici este de datoria noastra sa reactualizam botezul (spune de ex. Sf.Simeon Noul Teolog). Apoi restul tainelor (f. importanta si spvedania!) si invataturile care ne aduc atitudinea potrivita fata de toate problemele existentei.
Cel mai important lucru care iti lipseste sunt probabil fratii intru credinta, te-ai izolat intr-o credinta artificial inchegata, sau incompleta si crezi ca doar pe calea ta se ajunge la iubirea curata fata de Hristos si semeni. Dar nu este curata pentru ca nu e cu adevarat sincera, judeca toti preotii si ortodocsii la gramada, desi am vazut ca si tu apreciezi ce a spus Noica. Eu cred ca orice au adus protestantismul (ex. Doar Scriptura=refuzarea activitatii Duhului Sfint in istorie) , etc. nu fac decit sa indeparteze omul de adevarata, vechea credinta.
Sper ca pui intrebarile din dorinta sincera de a cunoaste si nu din dorinta egoista de a ne converti la credinta ta, pe care dealtfel nici nu am vazut-o prea bine, ca sa-ti spun ce nu m-ar satisface la ea. Oricum dupa roade se cunoaste pomul si cita vreme tii mai mult la credinta ta decit la adevar....

Trimis de: Clopotel pe 24 Oct 2005, 09:34 AM

Draga IoanV,

Trimis de: Clopotel pe 24 Oct 2005, 09:36 AM

Pătimirea Sfintei Muceniţe Tatiana fecioara şi a celor împreună cu dînsa
(12 ianuarie)
Sfînta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma cea veche, din părinţi de neam mare, pentru că tatăl său a fost de trei ori antipat, însă binecredincios creştin şi temător de Dumnezeu, păzind în taină sfînta credinţă, în care şi pe fiica sa, adică pe Sfînta Tatiana, a crescut-o cu bunăcuviinţă şi frică de Dumnezeu, învăţînd-o şi dumnezeieştile cărţi.

Venind aceasta în vîrstă şi nevrînd să se însoţească cu bărbat, îşi petrecea în feciorie şi c*răţie viaţa, pentru că s-a făcut mireasă lui Hristos, fiind rănită de dragostea Lui şi Aceluia şi slujea ziua şi noaptea, omorîndu-şi trupul în post şi rugăciuni şi robindu-l duhului. Apoi s-a învrednicit de slujba bisericească pentru viaţa sa îmbunătăţită şi slujea lui Dumnezeu îngereşte, deşi era în trup; după aceea, cu mucenicească cunună a încununat Hristos Dumnezeu pe mireasa Sa, a cărei pătimire a fost astfel:

Fiind ucis de romani prea nelegiuitul împărat al Romei, Antonin Eliogabal (218-222), al cărui trup a fost tîrît spre batjocură prin cetate, aruncat în rîul Tibru; după dînsul a fost ridicat la împărăţie tînărul copil Alexandru Sever (222-235), care era numai de 16 ani.

Acela avea mamă creştină, numită Iulia Mamia, de la care învăţase a cinsti pe Hristos, însă nu cu dreaptă credinţă, că nici pe idoli nu-i lepăda, ci se închina lor ca unor vechi zei ai Romei, avînd în palatele sale şi chipul lui Hristos şi pe al necuratului Apolon, pe al lui Avraam, cel din legea veche, şi al lui Orfeu cel elinesc, precum şi alţi idoli.

Drept aceea, Alexandru nu prigonea pe creştini, ca cel născut din maică creştină, însă antipaţii şi eparhii lui făceau mare răutate credincioşilor; căci din pricina tinereţii lui, cîrmuirea împărăţiei era încredinţată unora din boieri, între care mai întîi era Ulpian, eparhul cetăţii, aspru din fire şi mare vrăjmaş al creştinilor.

Aceia, ocîrmuind toate în numele împărătesc, trimiteau porunci pretutindeni, ca "galileenii" (aşa numeau ei pe creştini) cu chinuri şi cu moarte să fie siliţi la închinarea zeilor romanilor; şi erau aleşi spre pierderea creştinilor cei mai cumpliţi slujitori idoleşti: Vitalie, comitul, Vas Cubiculariu şi Caius Domesticus. Şi se vărsa ca apa sîngele creştinilor, fără cruţare, atît în Roma, cît şi în toate părţile stăpînirii romane.

Într-acea vreme, Sfînta fecioară Tatiana, diaconiţa Bisericii Romei, a fost prinsă de cei necredincioşi şi adusă în capiştea lui Apolon, să se închine acestuia. Ea însă s-a rugat lui Hristos, Dumnezeul său, şi îndată s-a făcut cutremur, încît a căzut idolul, zdrobindu-se în bucăţi; apoi a căzut şi o parte din templu şi a ucis pe mulţi dintre necredincioşii care erau acolo înăuntru, precum şi pe slujitori; iar diavolul care locuia în idol, răcnind cu mare glas, a fugit cu tînguire din locul acela, auzind toţi chiotul lui şi văzîndu-l fugind în întuneric, prin văzduh.

Atunci păgînii au dus-o la judecată şi la chinuire; dar mai întîi au bătut-o fără milă peste obraz slujitorii tiranilor şi apoi i-au scos ochii cu undiţele. Multă vreme fiind chinuită, chinuitorii au slăbit, pentru că sfînta era înaintea celor ce o băteau ca o nicovală tare, încît cei ce o chinuiau aveau dureri mai mari decît muceniţa; ba încă şi de îngerii, care stăteau nevăzuţi lîngă dînsa, erau loviţi peste obraz. Deci strigau către judecătorul cel fără de lege, rugîndu-l să le poruncească să înceteze a chinui pe nevinovata fecioară, fiindcă singuri spuneau că primesc mai multă muncă decît dînsa.

Iar ea se ruga lui Dumnezeu pentru chinuitorii ei, să le dea cunoştinţa adevărului; şi a fost auzită, pentru că li s-a arătat o lumină cerească, şi ochii lor cei sufleteşti deschizîndu-li-se, au văzut patru îngeri înconjurînd pe sfînta, apoi au auzit un glas din cer care venea spre sfînta, şi au căzut la pămînt înaintea ei, zicînd: "Iartă-ne, slujitoarea adevăratului Dumnezeu, iartă-ne de cele ce ţi-am făcut fără de voie". Deci, au crezut în Hristos, fiind opt la număr, şi s-au botezat în sîngele lor; căci au fost chinuiţi cumplit, pentru mărturisirea lui Hristos şi li s-au tăiat capetele cu sabia.

Într-altă zi, judecătorul cel nedrept şezînd în divan, a pus iarăşi de faţă la întrebare pe Sfînta fecioară Tatiana, care a stat înainte întreagă şi sănătoasă cu trupul, avînd faţa luminată şi ochii veseli, dar neputînd cu cuvinte s-o înduplece la idoleasca jertfă, a poruncit s-o dezbrace şi să-i taie trupul cu brice. Feciorescul ei trup era alb ca zăpada şi cînd o atingeau cu bricele, curgea din răni lapte în loc de sînge şi ieşea o mireasmă plăcută ca dintr-un vas de aromate.

Sfînta, ridicîndu-şi ochii spre Mirele său Hristos, se ruga în chinuri. Apoi au întins-o la pămînt, în chipul crucii, şi mai mult au bătut-o cu toiagul, ostenind şi schimbîndu-se mulţi slujitori; pentru că îngerii lui Dumnezeu, ca şi mai înainte, stînd acolo nevăzuţi, loveau pe cei ce băteau pe sfînta şi slujitorii adevereau aceasta că sînt bătuţi de o mînă nevăzută cu vergi de fier, pentru care au murit nouă dintr-înşii, fiind ucişi de mîna îngerilor, iar ceilalţi au căzut zdrobiţi abia cu viaţă; iar sfînta batjocorea pe judecător şi pe chinuitorii ei, defăimînd pe idolii lor.

După aceasta, trecînd ziua, au aruncat-o în temniţă, unde toată noaptea rugîndu-se şi cîntînd, lumina cerească o acoperea şi îngerii lui Dumnezeu cîntau împreună cu dînsa; iar a doua zi, scoţînd-o iarăşi la judecată, se arăta cu corpul mai sănătoasă şi cu faţa mai frumoasă ca mai înainte, încît s-au mirat toţi, deşi cu cuvinte amăgitoare o îndemnau să se plece la un gînd cu ei şi să aducă jertfă Artemizei, zeiţa lor cea mare.

Sfînta fecioară se arătă ca şi cum s-ar fi învoit cu sfatul lor şi o duseră cu slavă în templul Artemizei; dar diavolul cel ce locuia în idolul acesta, înţelegînd venirea Tatianei, cu glas mare a strigat: "Vai mie! Vai mie! Unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc".

Cînd s-a apropiat sfînta de templu, a făcut semnul Sfintei Cruci şi, ridicîndu-şi ochii în sus, s-a rugat lui Dumnezeu, şi îndată s-au făcut fulgere şi un tunet înfricoşat, apoi căzînd foc din cer, a ars templul şi idolul împreună cu slujitorii; iar jertfele le-au prefăcut în cenuşă şi mulţi din popor au căzut morţi, fiind loviţi de trăsnet. Pentru aceasta, au dus-o în divan şi acolo au spînzurat-o, şi cu unghii de fier au însîngerat-o; atunci şi sînii ei au fost rupţi cu acele fiare. Apoi, aruncînd-o din nou în temniţă, îngerii lui Dumnezeu cu lumina cerească au venit iarăşi la dînsa şi, tămăduind-o de rane, au făcut-o sănătoasă, fericindu-i pătimirea ei cea bărbătească.

A doua zi a fost dată spre mîncare unui leu înfricoşat, în privelişte, care, văzînd-o, a început a se gudura şi a-i mîngîia picioarele. Cînd l-au luat pe leu din privelişte şi-l duceau la locul său, s-a repezit pe neaşteptate la un boier cinstit, anume Eumenie, şi l-a ucis pe loc. Apoi iarăşi au spînzurat pe Sfînta Tatiana şi mai cumplit au zgîriat-o; iar chinuitorii ei erau loviţi şi omorîţi de îngeri nevăzuţi. După aceea, aruncînd-o în foc, focul nu ardea, pentru că îşi potolea puterea sa arzătoare, cinstind pe roaba lui Hristos. Toate aceste preamărite minuni se socoteau de păgîni nu ca puteri ale lui Hristos, ci ca vrăjitorie. Deci, i-au tuns părul capului ei, pentru că ziceau că în perii săi are farmece, care o apără de orice vătămare.

După tăierea părului, au închis-o în templul lui Jupiter, pentru că li se părea că de acum nu mai poate să facă nici un rău idolului lor, de vreme ce, odată cu părul s-au luat de la dînsa şi vrăjile. Sfînta a petrecut în acea închisoare două zile, cu lumina cea obişnuită ce venea din cer strălucind, mîngîindu-se de îngeri. A treia zi au venit slujitorii cu poporul, vrînd să aducă jertfă zeului Jupiter. Cînd au deschis templul, au văzut pe idolul lor căzut la pămînt şi sfărîmat ca praful; iar sfînta se veselea în Hristos, Dumnezeul său.

Atunci au dus-o iarăşi la divan şi, neştiind judecătorul ce să-i mai facă, a pedepsit-o cu moartea şi i-a tăiat sfîntul cap, împreună cu al tatălui său, pentru că l-au dovedit că este creştin, după ce mai întîi l-au scos din dregătoria sa şi i-au luat averile; apoi, osîndindu-l la moarte prin tăiere, a murit pentru Hristos, împreună cu sfînta sa fiică.

Şi amîndoi au primit cununile muceniceşti de la Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine mărire, în veci. Amin.

Trimis de: edinide pe 24 Oct 2005, 06:46 PM

Clopotel,
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate pentru toate intentiile tale bune.
Pe de alta parte, sa-ti dau un exemple despre intentii bune gresit adresate: un Om este ranit gtav intr-un accident, este prabusit pe jos, ti se face mila de el, in intorci pe toate partile, incerci sa-l resuscitezi, ii faci respiratie artificiala, il tragi din drum pe iarba verde ca sa-i fie mai bine, si apoi moare subit. Acum, fara ca tu sa stii, Omul acela avea leziuni interne si hemoragii interne, faptul ca l-ai miscat si l-ai tras de o parte, l-a omorit... Tu ai avut intentii bune, fara indoiala, rezultatul actiunilor tale a fost moartea ranitului.
Ce vreu sa spun este ca intentia buna, fara a cunoaste ce faci, chiar daca crezi profund in tine insuti, poate avea urmari negative. Nu este suficient sa crezi prufund in tine, este necesar si sa cunosti.

Trimis de: edinide pe 24 Oct 2005, 07:13 PM

Trimis de: edinide pe 24 Oct 2005, 07:30 PM

IoanV,
Iti multumesc ca m-ai indreptat catre acesta lucrare care exprima deschis Cunoasterea Ortodoxa contemporana. Am comentat deja primul capitol din cartea lui Staniloaie, Teologia Dogmatica Ortodoxa. Textul formatat va fi afisat in curind la Jugul Crestin. Pina atunci, citeva extrase din comentariul cartii lui Staniloaie, reprezentativa pentru Ortodoxismul Romanesc contemporan. Textul este de o anumita lungime, voi afisa mai multe mesaje in acest sens.


Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea I

Cuvint inainte

Un Frate intr-un Cristos, Crestin Ortodox, numit IoanV, a propus o discutie pe baza Valorilor Spirituale prezente in Biserica Ortodoxa. Discutia, aprinsa pe alocuri, a condus catre tema figurilor reprezentative pentru Ortodoxismul Romanesc, din care s-a detasat de la bun inceput Dumitru Staniloaie cu lucrarea lui numita Teologia Dogmatica Ortodoxa. Discutia mai sus mentionata a dus la comentariul acestei Carti Ortodoxe reprezentative pentru Ortodoxia Romaneasca.
Nu exista prea multe Lucrari Teologice despre Dogma Ortodoxa in care sa se explice Principiile Spirituale fundamentale dupa care aceasta se ghideaza, care este Cunoasterea care a dus la aceste Principii sau felul in care Dogma Ortodoxa se raporteaza la Invatatura Crestina cuprinsa in Evanghelia lui Isus Cristos.
Lucrarea de fata a lui D.Staniloaie sta ca o carte de referinta pentru Ortodoxia Romaneasca a secolului XX, una din putinele carti de acest gen, explicind o Ortodoxie lipsita de figuri reprezentative, numai unul dintre simptomele Decaderii Spirituale in care se gaseste Ortodoxismul Romanesc.
Textul cartii Teologia Dogmatica Ortodoxa este comentat mai jos paragraf cu paragraf, sarcina de fel usoara considerind lipsa de Terminologie Spirituala a Ortodoxismului Romanesc, care in absenta unui limbaj adecvat care sa descrie Realitatea Spirituala face uz de un limbaj comun sau pur si simplu de un limbaj explicativ pentru termenii fundamentali care-i lipsesc.
Lipsa unei Terminologii Spirituale prin care Ortodoxismul descrie relatia Om-Dumnezeu este un alt simptom al Decaderii Spirituale a acestuia. Saracia Spirituala a Ortodoxismului Romanesc conduce catre Saracia Lingvistica a unui Sistem Religios care nu mai are nevoie de un limbaj adecvat pentru a descrie un Aspect Spiritual care-i lipseste.
Ca si opus Saraciei Lingvistice pe Plan Spiritual al Credintei Ortodoxe, se observa o proliferare inspaimintatoare a Termenilor Ritualistici si Dogmatici ai Ortodoxiei Romanesti. Cartea Credinta Ortodoxa a lui I.P.S. Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, ISBN 973-97478-7-6, este un relevanta in acest sens. Termenii Ritualistici si Dogmatici folositi acolo, constituie un sistem in sine, pina la nivelul la care Credinciosul Ortodocs este complet strain acelor Termeni Religiosi sau felului in care sint inclusi in Serviciul Religios. Nu numai ca un Credincos Ortodox de rind nu poate comunica in acei termeni, dar nu le poate nici intelege semnificatia.
Proliferarea Limbajului Ritualistic Ortodox precum si Saracia Limbajului pe Plan Spiritual este o trasatura definitorie a Ortodoxismului Romanesc cazut in Ignoranta Spirituala, Ritualism si Materialism. Daca se adauga la toate acestea si suita Dogmelor Ortodoxe, care merg frecvent chiar impotriva lui Isus Cristos, imaginea care se desprinde despre Ortodoxismul Romanesc contemporan este Apocaliptica, dar nu in sensul Apocalipsei Pozitive a lui Ioan Teologul, despre Elevarea Omului si Sfirsitul Lumii, ci in sensul unei Apocalipse Negative, de Cadere si Prabusire Spirituala.
Comentarea acestei Lucrari Ortodocse de referinta pentru Ortodocsismul Romanesc al secolului XX se indreapta catre un Sistem Religios ajuns in Decadere Spirituala si in Coruptie Lumeasca, ducind astfel la corupere Inima si Sufletul Credinciosului, corupere atit de dureros exprimata de Dictonul Ortodox al Ignorantei Spirituale, "Crede si nu cerceta", sau de Dictonul Ortodox al Decaderii Spirituale, "Fa ce spune popa, nu ce face popa".
Comentarea acestei Lucrari Ortodocse nu are ca scop judecarea Crestinului Ortodox, Fratele nostru intru Cristos, ajuns victima a acestui Sistem Corupt si Decazut pe Plan Spiritual, ci are ca scop alarmarea Crestinului Ortodox asupra Caderii Spirituale in care el se gaseste prin urmarea Dogmei Ortodoxe, plina de Ritualism dar goala de Spirit Crestin. Crestinul Ortodox este invitat sa mediteze asupra acestui comentariu si sa-l raporteze la Viata lui Spirituala zilnica. Crestinul Ortodox nu este invitat catre nici o alta Miscare Crestina, ci este invitat sa-si deschida Sufletul si Inima catre Dumnezeu, daca poate, chiar din cadrul Bisericii Ortodoxe, daca nu, din afara acesteia. Nu recomandam Fratelui Ortodox parasirea gratuita a Bisericii Ortodoxe ci cautarea Adevarului, care incepe cu Sinele.
Uram Credinciosului Ortodox, in Fratie Spirituala, multa Curatenie Sufleteasca in detasarea lui de aceasta Lume Decazuta si atasarea lui de Tatal Ceresc, urmind pe Fiul Tatalui.

Edinide

Prin Jugul de Iubire al Fiului catre Jugul de Lumina al Tatalui!

Trimis de: edinide pe 24 Oct 2005, 07:37 PM

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea II

Trimis de: edinide pe 24 Oct 2005, 07:51 PM

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea III

Trimis de: edinide pe 24 Oct 2005, 07:55 PM

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea IV

Trimis de: edinide pe 24 Oct 2005, 07:59 PM

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea V

Trimis de: IoanV pe 24 Oct 2005, 08:11 PM

Trimis de: edinide pe 24 Oct 2005, 08:57 PM

Trimis de: IoanV pe 24 Oct 2005, 09:44 PM

Am aruncat o privire in Teologia dogmatica sa vad cum se sustin afirmatiile tale. Rupte din context pot fi interpretate si cum spui tu. Dar in contextul dat nu am ce sa le reprosez. Asa mi-am dat seama inca odata ca imi place cum gindeste Staniloae, si ca il cred. Sa de-a Dumnezeu sa il citeasca si alti ortodocsi, dar cum sa-i aduci cu forta? Cel putin cei care fac teolgia au examen din Telogia dogmatica, dar restul nu sunt obligati dar nici impiedicati.
Aparent poate ce spune nu are de-a face, dar in realitate slujbele si mai ales intilnirea oamenilor intr-un singur gind - la Hristos - sunt necesare pentru indreptarea omului cu toata fiinta catre Dumnezeu. Observ ca desi slujba tine vre-o 2 ore abia reusesc sa scap pe parcursul ei de cele lumesti si sa ma apropii de Dumnezeu. Imi este necesara asfel neputintei mele. Momentele importante, retrairea jertfei, constientizarea ca Hristos a sacrificat trupul si singele lui ma duc apropie de El, asta cind nu ma impartasesc. Cind particip la euharistie nu mai am cuvinte deoarece eu cred sincer ca Hristos este in ea. Si sa primesti o vizita asa inalta nu e la indemina oricui si oriunde.... Sper sa intelegi astfel macar putin de ce merg la biserica.
Pacat ca nu avem si celelate volume, cred ca ti-ar placea vol. 2 dedicat persoanei si operei lui Hristos.

Trimis de: edinide pe 25 Oct 2005, 09:45 AM

Trimis de: Clopotel pe 25 Oct 2005, 10:00 AM

Draga IoanV,

Trimis de: edinide pe 25 Oct 2005, 07:53 PM

Trimis de: Bolt pe 26 Oct 2005, 07:55 AM

Nu stiu cine a scris acest lucru dar ori nu cunoaste dogmatica ortodoxa ori nu cunoaste Biblie suficient :

Trimis de: edinide pe 26 Oct 2005, 08:51 AM

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea VI

Trimis de: edinide pe 26 Oct 2005, 08:54 AM

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea VII



2. Baza hristologica si ecleziologica a Tainelor

Trimis de: edinide pe 26 Oct 2005, 09:08 AM

Trimis de: Clopotel pe 26 Oct 2005, 10:29 AM

Pai bine mai Edinide, cum poti tu sa faci niste afirmatii mincinoase, fara macar a citi Biblia, sau macar, daca ai rasfoit-o, de ce nu te apleci macar asupra intelesurilor la vedere. Nu zic sa te apleci asupra pildelor Mantuitorului, ca poate cer prea mult, te rog numai sa te apleci putin asupra intelesurilor simple, care sunt usor de patruns de oricine fara a cunoaste vreo boaba de dogma teologica.
Iata tu raspunzi la ce am spus eu:

Trimis de: Clopotel pe 26 Oct 2005, 10:36 AM

Draga Bolt,

Trimis de: edinide pe 26 Oct 2005, 06:35 PM

Trimis de: Bolt pe 26 Oct 2005, 07:23 PM

Domnilor, intai va salut !

Trimis de: IoanV pe 26 Oct 2005, 10:58 PM

@edinide
Pina nu citesti si volumele 1, 2 si pe 3 tot din Teologia Dogmatica nu cred ca incercarea ta de a comenta poate fi luata in serios. Este ca si cum ai incerca sa ataci o teorie stiintifica unitara studiind doar o parte a ei, sau un roman inainte de a-l citi in totalitate. De fapt este o chestiune de seriozitate in efectuarea unui demers de acest tip. Problemele la care tu te referi sunt explicate in volumele anterioare.
Nu mai ataca ortodoxia, popii, etc. Nu respecti ceea ce scrie mai sus pe pagina, si oricum atit ai insistat incit cred ca au priceput toti mesajul. Se poate discuta civilizat, la obiect si nu cu incercari imense, gratuite de a ne baga ceva in cap cu forta. In cazul in care continui sa mentii acest topic in zona scurgerilor purulente de resentimente si nemultumire voi (vom) cere moderatorului sa iti stearga sau editeze mesajele. Si din cite am observat nu prea are timp de editat .
Pilda semanatorului ne arata ca nu toti cei chemati sunt alesi. In plus primele etape in miscarea serioasa spre Dumnezeu sunt curatenia morala, nejudecarea semenilor si aspiratia sincera spre acesta. Priveste in jur si spune citi sunt absolventi ai acestui nivel ca sa ajunga la "Cunoasterea spirituala". Eu vad ca majoritatea semenilor considera mult mai importante alte lucruri.
Sfintii sunt oameni care au ajuns mai aproape de Iisus decit ceilalti. Sunt modele vii, de aceea sunt respectati. Nu putem din prima sa avem o relatie f. strinsa cu Tatal caci nici cu Fiul nu este usor. In ceea ce ii priveste vezi curatenia si cuvintele lor si compara-le cu mesajele tale. Observi cita informatie inutila, enervant de redudanta transmiti? Sau vrei sa ne impui ura cu forta? Un profesor preda mai mult prin ceea ce este decit prin ceea ce spune. Tu ce te arati a fi prin ceea ce insisti, fortind acolo unde nu se poate intra cu forta? Un amator, nu?
Ti-am mai spus, nu ai oferit alternativa. Spui ca ne oferi Cunoasterea spirituala dar nu prea am vazut-o in mesajele tale, nu stiu de unde sa o iau ca sa o studiez sa vad unde ma duce. Mesajele tale mai mult ma indeparteaza de ea decit ma apropie pt. ca nu expun o viziune mai adevarata, constructiva si mai completa asupra lucrurilor ci doar ataca amestecind planuri si nivele ale cunoasterii si intelegerii. Arata ce poti, ceea ce scrie parintele Staniloae putem citi si singuri, fara asistenta. Poti crea sau numai distruge?

Trimis de: Clopotel pe 27 Oct 2005, 09:14 AM

Edinide,
Discutia cu tine este total inutila si plictisitoare, dar mai ales offtopic...
Tu pari lispsit de cea mai elementara logica, iar de alte lucruri ce sa mai vorbim...
Tu zici despre Sfantul Parinte Nicolae, ca a savarsit cel mai mare pacat, si ca prin urmare el este un mare pacatos, ca i-a dat doua palme ereticului de Arie, dar pe de alta parte spui ca Petru a scos sabia la Farisei ca sa-L apere pe Iisus... Adica dupa mintea ta, Sfantul Apostol Petru ar avea instincte criminale, ca a vrut sa taie un om cu sabia... De asemenea sustii aberatia aceea cum ca, daca Iisus i-a dat afara pe bisnitari din Templu cu biciu, nu l-a atins pe niciunul, ca nu scrie asta negru pe alb, eventual aveai nevoie si de o expertiza criminalistica prin care sa se dovedeasca ca spinarea vreunui bisnitar nu a suferit vreo cat de mica vatamare, fie si din busculada provocata... Scuza-ma dar esti dea dreptul patetic...si sper ca si tu razi de ceea ce spui...

Draga Ioan,
Eu apreciez tare mult bunavointa si rabdarea cu care incerci sa discuti cu Edinide, problema este ca el ia aceasta ca pe o incurajare ca sa debiteze ineptii in continuare. Ce-i ceri tu, sa-l citeasca pe Staniloe, este ca si cum ai cere unui elev de clasa IV sa citeasca si sa inteleaga fizica atomica. Iti dai seama ce se intampla cand elevul ala se mai apuca sa mai si traduca in limbajul lui si sa comenteze si sa combata fizica atomica...


Draga Bolt,

Trimis de: edinide pe 27 Oct 2005, 09:19 AM

Trimis de: Clopotel pe 27 Oct 2005, 09:24 AM

Draga Bolt,

Trimis de: Clopotel pe 27 Oct 2005, 09:32 AM

(continuare)
Sectarul: Cu ce daruri şi puteri deosebite a înzestrat Hristos preoţia voastră, faţă de preoţia pe care o poate avea orice creştin, şi cu ce dregătorii duhovniceşti a îmbrăcat-o pe ea?
Preotul: Noi ştim că cei dintâi preoţi ai Testamentului Nou au fost Sfinţii Apostoli, care au transmis mai departe preoţia prin urmaşii lor, episcopi şi preoţi, pe care i-au hirotonit în Biserica lui Hristos.
Acestor apostoli Mântuitorul le-a dat puterea Sa (Matei 28, 18-19) şi de asemenea le-a dat slava Sa (loan 17, 22). Slava Sa stă în cele trei dregătorii prin care S-a preaslăvit El, şi
anume:
1. Ca împărat, conducător sau păstor (Matei 2, 2-6; 27,
14; loan 10, 11-18).
2. Ca Arhiereu (Evrei 5, 6; 7, 17, 28; Ps. 109, 4) şi
3. Ca învăţător şi Prooroc (loan 3, 2; Matei 21, 11, 46; 22, 16; Luca 24, 19; loan 7, 40 ş.a.).
Deci Apostolii şi urmaşii lor, episcopii şi preoţii cei aşezaţi de ei, au aceste dregătorii duhovniceşti, care constituie slujba preoţească sub raportul drepturilor şi îndatoririlor lor.
Sectarul: Dar care vă sunt vouă, ortodocşilor, mărturiile biblice prin care se pot arăta aceste dregătorii duhovniceşti, pe care ziceţi că le au episcopii şi preoţii voştri?
Preotul: Mărturiile Sfintei Scripturi care arată prealuminat dregătoriile duhovniceşti şi puterile cu care Mântuitorul nostru lisus Hristos a înzestrat pe apostoli şi pe următorii lor, episcopii şi preoţii Legii Darului, sunt acestea:
1. Apostolii - începătorii preoţiei Legii Darului - au fost aleşi de Mântuitorul nostru lisus Hristos din mulţimea celorlalţi ucenici (vezi Luca 6, 12-16; Marcu 3, 13-19; Matei 10, l-'ş.a.).
2. Pe aceşti ucenici pe care i-a ales Mântuitorul i-a învăţat cum să boteze şi ei botezau poporul chiar în timpul când Domnul Hristos propovăduia Evanghelia, că zice: Deşi lisus nu boteza El, ci ucenicii Lui (loan 4, 1-2).
3. Pe aceşti 12 apostoli începători ai preoţiei Legii Darului, Mântuitorul i-a învăţat cum să se roage şi să facă frângerea pâinii (Liturghia de azi) (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-28; Luca 22, 19-20).
4. Acestor 12 apostoli pe care i-a ales, Mântuitorul li s-a arătat adeseori după învierea Sa, timp de 40 de zile, şi i-a învăţat cele pentru împărăţia lui Dumnezeu (adică cum să facă slujbele) (Fapte l, 2-3).
5. Peste aceşti 12 apostoli în ziua întâi a săptămânii (Duminica), la 50 de zile după înviere (la Cincizecime), S-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 1-2).
6. Pe aceşti Sfinţi Apostoli - începătorii preoţiei Legii Darului - i-a îmbrăcat cu putere de sus spre a propovădui Evanghelia (Fapte l, 5; 2, 1-3; Luca 24, 48-49).
7. Acestor sfinţi ucenici şi apostoli ai Săi, Duhul Sfânt le-a dat putere şi înţelegere să vorbească în alte limbi (Fapte 2, 4).
8. Pe aceşti apostoli începători ai preoţiei din Legea Nouă, Mântuitorul i-a trimis după învierea Sa să facă ucenici din toate neamurile, prin propovăduire, şi să-i boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să-i înveţe să păzească cele ce le-a poruncit lor (Matei 28, 19-20).
9. Acestor apostoli, după Pogorârea Duhului Sfânt, li s-a dat putere de a hirotoni pe cei aleşi: pe unii arhierei (sau mai mari preoţi, cum se mai numesc), apoi prezviteri (sau bătrâni) şi diaconi (vezi Fapte 6, 1-6; 8, 14-17; 13, 1-3; 14, 3; 20, 17-28; I Petru 5, 1-4; Apoc. l, 6; 5, 10; II Tim. l, 6; I Tim. 4, 14).
10. Aceşti 12 apostoli au poruncit episcopilor celor hirotoniţi de ei (Filip. l, 1) să hirotonească dintre creştini pe unii diaconi şi preoţi, iar pe alţii să-i ridice la treapta episcopiei (vezi Tit l, 5-7; I Tim. 5, 21-22; 3, 1-13 ş.a.).
11. Pe aceşti episcopi şi preoţi hirotoniţi de Sfinţii Apostoli, îi numeşte Dumnezeu „slujitori" şi „iconomi" (ispravnici) ai Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1; Tit l, 7), robi puşi peste
alţi robi (Matei 24, 45).
12. Episcopii şi preoţii sunt lucrătorii cărora le-a încredinţat Domnul via - lumea creştină - să o lucreze în locul celor din Legea Veche (Matei 21, 33-43).
13. Aceşti episcopi şi preoţi - urmaşii Sfinţilor Apostoli -se mai numesc şi părinţi şi învăţători întru Hristos (I Cor. 4, 15).
14. Aceşti episcopi şi preoţi sunt slugile ce pregătesc masa şi amestecă vinul şi cheamă lumea la mântuire (Prov. 9 2-6; Matei 22, 1-14).
15. De aceşti episcopi şi preoţi au poruncă creştinii să asculte şi să facă cele ce îi învaţă, căci aceştia vor da socoteala pentru sufletele lor (Evrei 13, 17; I Ţes. 5, 12-13).
16. Pe aceşti episcopi şi preoţi îi numeşte Domnul Hristos sarea pământului (Matei 5, 13).
17. Apostolilor şi urmaşilor lor, episcopilor şi preoţilor, le-a dat Domnul Hristos puterea de a ierta păcatele celor ce vor mântuirea sufletelor (loan 20, ,19-23; Fapte 19, 18).
18. Aceştia au cheile împărăţiei cerurilor şi putere să încuie şi să descuie, să lege şi să dezlege (Matei 16, 18-19; 18, 18).
19. Acestora le-a dat să cunoască tainele împărăţiei cerurilor (Matei 13, 10-11).
20. Despre aceşti preoţi şi episcopi s-a proorocit că vor fi preoţi ai lui Dumnezeu îmbrăcaţi cu mântuire (Ps. 131, 16; Isaia 66, 21; Ier. 23, 3-5; 33, 15-18 ş.a.).
21. Cu aceştia S-a făgăduit Domnul că va fi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20).
22. în vremea lui Moise, Dumnezeu a ales pe Aaron şi pe fiii săi spre a-I fi preoţi, până avea să vină Mesia - Hristos cel făgăduit în Legea Veche. Şi numai Aaron cu urmaşii lui aveau dreptul de a preoţi, a tămâia şi a aduce jertfe şi rugăciuni pentru popor (leş. 28, 1; Num. 3, 10, 38; 18, 7). Numai arhiereul sau marele preot avea voie să intre o dată în an în locul cel preasfânt din biserică (leş. 30, 10). De asemenea, doar arhiereul putea unge cu untdelemn pe cel ce era făcut împărat (I Regi 9, 16; 10, 1; 16, 1-18). Tot astfel, toate slujbele sfinte numai preoţilor le era dat a le face, iar dintre mireni, care ar f îndrăznit a se apropia de vreo slujbă preoţească, era omorât (Num, 18, 7).
In Noul Testament ni se spune că toate acele răzvrătiri ale mirenilor împotriva preoţiei şi pedepsele cele înfricoşate date de Dumnezeu lui Core, Datan şi Aviron - care au îndrăznit a lucra cele ale preoţiei nefiind preoţi -, sunt pilde pentru noi creştinii, ca să nu facem aşa ceva, ca să nu fim osândiţi în focul cel veşnic (vezi I Cor. 10, 1-12; Epistola Sobornicească a lui
Iuda; II Petru cap. 2; Evrei 2, 1-3; 3, 6-18; 12, 25; Col. l,
21-23 ş.a.).
Deci înţelege, omule, şi ia aminte că preoţia este o Taină Sfântă şi o dregătorie duhovnicească cu mare răspundere în faţa lui Dumnezeu şi nu toţi oamenii sunt preoţi, ci numai cei chemaţi şi aleşi de Dumnezeu spre slujba Sa pot să fie preoţi, şi nicidecum nu poate fi oricare om, precum vi se pare vouă (Luca 6, 12-16; Marcu 3, 13-19; Matei 10, 1-5; Evrei 13, 17; 5, 4). Deci în cele de până aici ai putut vedea pe baza trimiterilor din Sfânta Scriptură, care sunt dregător iile, darurile şi puterile cu care a înzestrat Hristos Mântuitorul nostru preoţia Legii Darului, ca să cunoşti câtă deosebire este între preoţia ca Taină rânduită de Domnul şi preoţia generală (universală), pe care o înţelegeţi voi greşit şi rătăcit, confundând-o cu adevărata preoţie (sacramentală), cea întemeiată de Domnul în Biserica Noului Testament (Aşezământ).
Sectarul: Dacă voi, ortodocşii, susţineţi că numai pe episcopii şi preoţii voştri i-a înzestrat Hristos Domnul cu atâtea daruri, puteri şi dregătorii duhovniceşti, atunci pentru ce Sfânta Scriptură cea Veche şi cea Nouă arată că creştinii sunt „casă duhovnicească", „preoţie împărătească", „neam sfânt", „preoţi ai Domnului" şi „slujitori", care pot să aducă lui Dumnezeu „jertfe duhovniceşti" (Isaia 61, 6; 43, 21; leş. 19, 6; I Petru l,
2-3 ş.a.)?
Preotul: In cele de mai sus s-a arătat lămurit că în aceste locuri Sfânta Scriptură vorbeşte în înţeles mai larg, duhovnicesc şi simbolic, despre o preoţie generală a poporului iudaic şi a celui creştin, dar nicidecum că toţi evreii din Legea Veche au fost preoţi ai Legii Vechi, sau că toţi creştinii din poporul creştinesc pot fi preoţi în înţelesul obişnuit al cuvântului. Iar dacă Sfânta Scriptură le spune creştinilor că sunt „casă duhovnicească", le arată că trebuie să fie oameni sfinţi, alcătuind toţi împreună şi fiecare în parte un templu sfânt (I Cor. 3, 16); dacă le spune „preoţie împărătească", le zice pentru că aparţin marelui împărat Dumnezeu (leş. 19, 6); dacă îi numeşte „neam sfânt", le zice astfel pentru că sunt un neam ales, deosebit, pus deoparte spre slujba lui Dumnezeu; dacă le spune „preoţie sfântă" o face tot în sens duhovnicesc, că adică pot să aducă şi ei un anume fel de „jertfe duhovniceşti".
Sectarul: Dar care „jertfe duhovniceşti" pot să aducă creştinii ca preoţie sfântă şi ca preoţie împărătească?
Preotul: „Jertfele duhovniceşti" despre care e vorba aici şi pe care pot să le aducă creştinii lui Dumnezeu sunt acestea:
1. „Jertfa buzelor", adică rugăciunea (Col. 4, 2; II Ţes.1,3).5,9)
2. Jertfa de laudă (Ps. 115,8).
3. Făgăduinţa (Fapte 13, 32-33; Rom. l, 1-2; Ps. 115,
4. Umilirea duhului (Ps. 50, 18-19).
5. A se ruga unul pentru altul, ca de exemplu: soţul pentru soţie, soţia pentru soţ, părinţii pentru copii, copiii pentru părinţi, rudele pentru rude ş.a. (II Regi 7, 18, 25-29; I Parai 17, 23-27; Fac. 20, 17; Iov 42, 8-10 ş.a.).
6. A se ruga pentru stăpâniri şi pentru patrie (Ezd. 10, 6; I Tim. 2, 2; Num. 27, 15-17; Deut. 9, 26; 26, 15).
7. A se ruga pentru toţi oamenii şi pentru toată lumea (I Tim. 2, 2; leş. 9, 29; 10, 17-18; Num. 12, 13; I Regi l, 17 ş.a.).
8. A se ruga neîncetat (Ps. 16, 6; 33, 1; I Ţes. l, 2-3; 5, 17; Filip. l, 2-4; Efes. l, 16 ş.a.).
Aşadar acest fel de jertfe se cere şi trebuie a se aduce de creştini ca „neam sfânt" şi „preoţie împărătească". Acestea sunt „jertfele duhovniceşti" pe care le pot aduce creştinii lui Dumnezeu. Dar a aduce jertfe asemenea preoţilor şi a sluji ca preoţi lui Dumnezeu în biserică sau în sfântul altar, acestea mi le pot face decât numai aceia care sunt aleşi şi au chemare ca şi Aaron (Evrei 5, 4; Luca 6, 12-18 ş.a.).

Trimis de: edinide pe 27 Oct 2005, 09:54 AM

Trimis de: abureala pe 27 Oct 2005, 11:16 AM

Foarte frumos ceea ce ai spus IoanV despre ortodoxie si Sfintii Parinti. Sfinti Parinti nu au doar valoare tamaduitoare, ci prin faptele lor, prin buna lor vietuire, au descoperit pe Dumnezeu Tatal, si au facut ca si ceilalti care au venit dupa, sa gaseasca odihna in Tatal. Sunt poate prea neinsemnat si prea pacatos sa vorbesc despre cei mari, care stau acum alaturi de Dumnezeu. Ortodoxia are o profunzime pe care nici o viata nu este suficienta pentru a o atinge, insa noi trebuie sa incercam sa gasim calea care duce la mantuire, si luptam sa mergem pe acea poteca. Restul sunt vorbe.

ps. nu iti pierde timpul cu eninde, caci in ceruri , ca si pe pamant, exista un Calomniator...

Trimis de: IoanV pe 27 Oct 2005, 07:27 PM

@ edinide
Am spus ca nu am deocamdata timpul necesar sa te contrazic pt. ca ar trebui sa transcriu fragmente intregi care sa arate cum se vad lucrurile din perspectiva ortodoxa. Si a cita fragment cu fragment o carte si a contrazice este prea mare risipa de timp si energie. Mult mai corect ar fi sa iti faci o imagine clara din sursa sugerata si sa prezinti apoi punctual obiectiile. Este desigur un efort de sinteza pe care va trebui sa il faci insa dar asa vom vedea unde nu suntem de acord per ansamblu, nu la detalii. Discutam aici o doctrina, nu are sens sa implicam comportamente ale unor persoane izolate, preoti sau alti ortodocsi.
Spui ca prima e cunoasterea spirituala si apoi morala? Eu cred ca te inseli, cum te poti apropia de cele sfinte daca esti murdar? Si biserica e singura care mai lupta pt. curatenia morala! Apoi se gasesc in ea si continuarile....
Sa o luam altfel, pt. ca totusi eu nu inteleg un lucru. De ce trebuie sa fiu eu de acord cu tine sau invers? Putem ramine cu aceleasi opinii diferite chiar daca discutam un an. Tu contesti de fapt relatia mea cu Iisus Hristos, cistigata mergind pe o anumita cale. Dar nu ai de unde sa o cunosti, ca sa poti judeca drumul pe care am mers eu. Eu spun ca e ortodox sigur pt. ca la baza lui stau Sfintele taine (fara ele nu as fi induhovnicit, as putea avea o cunoastere dar nu trairea pe care am avut-o sau o am) si tu spui ca am mers pe alte cai. Cine crezi ca are dreptate in acest caz, nu e firesc sa stiu eu mai bine? Nu exista persoana mai draga sufletului meu decit Hristos, nu stiu alte cai de a fi cu el decit impartasania, rugaciunea, slujba si comuniunea cu aproapele, simt ca mai scap de pacate prin spovedanie. Ce vrei sa schimbi la mine, considerind ca as fi pe un drum gresit? Ce ar trebui sa mai fac, si nu fac, sau la ce sa renunt, fiind o iluzie?
O alta chestiune care imi arata ca nu ti-ai clarificat f. bine punctul de vedere. A fi ortodox este o chestiune de alegere, nu ti se impune. Nu vine ortdoxia la om, omul merge la ortodoxie. Daca li se ofera ceva mai bun in alta parte merg acolo.

@ abureala
Si eu sunt pacatos si neinsemnat. Dar la cite mi se ofera mie prin legatura cu Iisus ar fi cazul sa imi arat si recunostinta, macar indicind cum am ajuns mai aproape de El. Cred că edinide calomniaza pt. ca nu stie, dar cind se va convinge ca si pe aceasta cale poti sa te apropii f. bine de Iisus, va renunta.

Trimis de: Bolt pe 27 Oct 2005, 09:49 PM

@clopotel :

Trimis de: Clopotel pe 28 Oct 2005, 09:09 AM

Draga Edinide,

Trimis de: Clopotel pe 28 Oct 2005, 10:05 AM

Draga Bolt,

Trimis de: edinide pe 28 Oct 2005, 10:36 AM

Trimis de: March pe 28 Oct 2005, 06:39 PM

Din ciclul : " Barfe, smenuri ,susanele"

Mitropolit al Ardealului va fi uns la inceputul lui noiembrie arhiepiscopul Andrei Andricut , de la Alba Iulia . De formatie ceferist, asa cum ucenicul lui, Iosif Pop, mitropolit in Franta, e de formatie minier, Andrei are doar doi ani de teoloie la Sibiu, si aceia la fara frecventa Parintii arhiepiscopului au fost membri ai bisericii penticostale apostolice ! ( sursa "A.C.", sublinierele imi apartin)

Trimis de: Thelma pe 28 Oct 2005, 06:46 PM

Daca e Adricut, probabil...problema sta cu totul altfel daca e vorba de arhiepiscopul Andreicut.

Trimis de: March pe 28 Oct 2005, 07:00 PM

Trimis de: Bolt pe 28 Oct 2005, 08:00 PM

Draga Clopotel, spune-mi si mie te rog, cand ai de gand sa folosesti o limba pe care o intelegem amandoi la fel, din moment ce TOT ceea ce-nteleg eu din posturile tale este eronat ? Hai sa vedem :

Trimis de: edinide pe 29 Oct 2005, 09:59 AM

Trimis de: Clopotel pe 29 Oct 2005, 10:50 AM

Draga Bolt,

Trimis de: Clopotel pe 29 Oct 2005, 10:58 AM

Edinide,

Trimis de: edinide pe 29 Oct 2005, 08:27 PM

Trimis de: edinide pe 29 Oct 2005, 08:57 PM

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea VIII

Trimis de: IoanV pe 30 Oct 2005, 10:57 AM

Trimis de: IoanV pe 30 Oct 2005, 12:04 PM

Am verificat legatura pusa in primul post catre Hierotheos Vlachos-Boala Si Tamaduirea Sufletului In Traditia Ortodoxa si dearece nu a mai mers am pus fisierul inca odata http://rapidshare.de/files/6949989/HierotheosVlachos-BoalaSiTamaduireaSufletuluiInTraditiaOrtodoxa.pdf.html
Pt. moderator, nu se poate modifica linkul din primul post cu acesta?

Trimis de: Bolt pe 30 Oct 2005, 12:34 PM

@clopotel :

Trimis de: IoanV pe 30 Oct 2005, 06:16 PM

http://rapidshare.de/files/6964473/Psihoterapeutul_ortodox.zip.htmlAm reusit sa-l "citesc in Word" si de aceea l-am postat aici pt. cei interesati. Se va vedea nu numai ca Ortodoxia este sincera cu sine dar si faptul ca fiecare este chemat sa fie preot duhovnicesc. Mai este si aici, un mic http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=1306&st=15&#

Trimis de: edinide pe 31 Oct 2005, 06:45 AM

Trimis de: edinide pe 31 Oct 2005, 07:08 AM

Trimis de: edinide pe 31 Oct 2005, 07:17 AM

@Bolt

Trimis de: Bolt pe 31 Oct 2005, 07:46 AM

@edinide :

Trimis de: edinide pe 31 Oct 2005, 07:55 AM

Daca ai atita perseverenta si pe Plan Spiritual, te admir sincer.
Despre Biserica Crestina, nu ai un nume particular, sau te feresti sa-l spui?

Trimis de: Clopotel pe 31 Oct 2005, 11:57 AM

Draga Bolt,

Trimis de: Clopotel pe 31 Oct 2005, 12:09 PM

O sa va spun acum cateva din cuvintele minunate pe care le spunea Parintele Cleopa despre Pururea Fecioara Maria:

''Stiti voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împãrãteasa Heruvimilor, Împãrãteasa a toatã fãptura, cãmara întrupãrii lui Dumnezeu-Cuvântul, usa luminii, cã lumina cea neapropiatã gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este usa vietii, cã Viata Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiatã prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel''.

Mai spunea: ''Maica Domnului este scarã cãtre cer, pod cãtre cer; porumbita care a încetat potopul pãcatelor, precum porumbita lui Noe a adeverit încetarea potopului. Este cãdelnitã dumnezeiascã, cãci a primit focul dumnezeirii si Bisericã a Preasfântului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatãlui, Maica Cuvântului si Biserica Duhului Sfânt''.

Spunea iarãsi: ''Când vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în brate, tu stii ce vezi acolo? Cerul si pãmântul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pãmântului. Iar Maica Domnului reprezintã pãmântul, adicã toate popoarele de pe fata pãmântului, cã ea este din neamul nostru. Este din semintie împãrãteascã si arhiereascã''.

Zicea bãtrânul: ''Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria în brate? Voi stiti pe cine tine? Pe Cel ce a fãcut cerul si pãmântul si toate cele vãzute si nevãzute''.

Iarãsi spunea: ''Stiti voi cine este Maica Domnului si câtã cinste, câtã putere si câtã milã are? Este mama noastrã, cã are milã si de sãraci si de vãduve si de crestini. Pururea se roagã Mântuitorului Hristos pentru noi toti''.

Trimis de: edinide pe 1 Nov 2005, 10:33 AM

Trimis de: IoanV pe 1 Nov 2005, 08:07 PM

Trimis de: Clopotel pe 1 Nov 2005, 11:22 PM

Mai Edinide,

Trimis de: edinide pe 2 Nov 2005, 08:42 AM

Trimis de: edinide pe 2 Nov 2005, 08:52 AM

Trimis de: March pe 2 Nov 2005, 09:38 AM

Teoria ca teoria, dar practica ne omoara !

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2647&art=5434 la Mitropolia Ardealului: batalia pentru Patriarhie

In infruntarea pentru Mitropolia Ardealului dintre Andrei Andreicut, arhiepiscop de Alba-Iulia, si Laurentiu Streza, episcop de Caransebes, miine va avea de fapt loc o lupta intre doua curente divergente din BOR.

(...)lui Andreicut ii atirna greu colaborarea cu Securitatea. „Pactul“ l-a semnat in 1983, pe cind era preot de mir celibatar la Turda, insa, sustine el, „dupa 12 ore de presiuni inimaginabile“. Un lucru mai putin cunoscut despre Andreicut este acela ca provine si a fost crescut intr-o familie greco-catolica, iar acum se pozitioneaza radical fata de problema greco-catolica. •

Trimis de: IoanV pe 2 Nov 2005, 10:30 AM

Trimis de: edinide pe 3 Nov 2005, 07:35 AM

Trimis de: IoanV pe 3 Nov 2005, 11:45 AM

Ai rupt o afirmatie din context

Trimis de: March pe 4 Nov 2005, 07:59 PM

Trimis de: March pe 6 Nov 2005, 09:07 PM

Dupa alegerea PS Laurentiu ca nou mitropolit al Ardealului a intrat dihonia intre mai marii bisericii ortodoxe ! Hodoronc-tronc, Sinodul a http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2693&art=5553 o noua Mitropolie la Cluj !

Trimis de: Clopotel pe 6 Nov 2005, 10:39 PM

Draga March,
Vezi cum sminteste satana oamenii, fie ei si episcopi? Au uitat ei de smerenie, au uitat de bunul simt, au uitat chiar de Dzeu. Au uitat si de exemplul Sf. Parinti, caci multi dintre ei au fugit si s-au ascuns ca sa nu primeasca ranguri inalte, au fugit de slava desarta. Iar pe acestia, carora nu le mai ajunge nimeni cu prajina la nas , care astazi provoaca asa tulburari, sa-i ierte Dzeu. caci au uitat ca sunt ortodocsi...
Rusine sa le fie ca-si bat joc de Biserica lui Dzeu. !

Trimis de: March pe 7 Nov 2005, 10:20 AM

Miros de http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2708&art=5587 in Biserica Ortodoxa romana !!

Trimis de: IoanV pe 7 Nov 2005, 11:40 AM

Nu va grabiti sa judecati. Sa nu uitam ca Sibiul e in sudul Ardealului iar Clujul in centru, iar dinamica si influenta lui este mai ridicata. Pe de alta parte nu se stie niciodata poate fi chiar aceasta dorinta lui Dumnezeu (din ratiuni inca nedazvaluite noua), iar oamenii prin care lucreaza nu trebuie numaidecit osinditi.
Partea cu securitatea, de ex. pt. PS Andrei nu trebuie privita asa de rigid. Poti semna o hirtie sub presiuni mari dar sa nu faci niciodata faptele la care eventual te angajezi. Problema este daca in acest om se gaseste sau nu acea rautate sau pizma care sa il indemne si sa faca rau semenilor si eu, sincer, nu cred asta.
Faptul ca exista divergente de opinii nu trebuie osindit deoarece a trecut partidul unic. Aveti incredere in lucrarea Duhului, eventual rugati-va sa iasa ceea ce e mai bine pt. noi.

Trimis de: Clopotel pe 7 Nov 2005, 01:45 PM

Trimis de: March pe 7 Nov 2005, 05:10 PM

He-he-he. Ce nu au reusit habsburgii, ungurii si bolsevicii , reusesc acum niste popi lacomi de putere si bolnavi de conservatorism !! Impartirea Transilvaniei in doua Mitropolii !!
Saracu' Teoctist, daca pentru demolarea bisericilor de catre ceausisti ar avea o scuza, acum niet !!

Trimis de: March pe 8 Nov 2005, 02:13 PM

Lucratura ?!? Sau....


Manastirea privata a cucernicului Teodosie

Cu bani din donatii, IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a construit in satul natal din judetul Suceava un hotel de lux, unde se cazeaza vizitatorii manastirii pe care tot Teodosie a ridicat-o, pe pamintul mostenit de la parinti. In schimb, Arhiepiscopia Tomisului a intrat in executare silita. ( mai multe inclusiv poza http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2730&art=5619)

Trimis de: March pe 9 Nov 2005, 10:22 AM

Spalarea pacatelor prin construirea de manastiri ?!?

Inalti ierarhi, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2738&art=5674 la mama si la tata

IPS Teodosie de la Constanta nu este singurul ierarh ortodox care si-a construit manastire in vatra casei parintesti sau in locuri pline de nostalgii personale. IPS Daniel de la Iasi sau chiar PF Teoctist sint alte exemple.(...)

Trimis de: March pe 9 Nov 2005, 10:29 AM

Colegii lui Streza cer revocarea schismei

Preotii si teologii din Sibiu se pregatesc sa protesteze fata de decizia Sfintului Sinod de a infiinta o noua mitropolie in Ardeal, iar duminica ii vor cere PF Teoctist sa renunte la ea

Duminica poate fi ziua decisiva pentru gruparea care considera necanonica si inoportuna decizia spectaculoasa a Sfintului Sinod. In Catedrala Mitropolitana de la Sibiu va avea loc ceremonia de intronizare a IPS Laurentiu Streza , iar preotii si profesorii de teologie din Sibiu vor profita de prezenta patriarhului si a altor episcopi pentru a-si declara indignarea fata de infiintarea unei noi mitropolii. „O asemenea scindare in Biserica noastra nu au mai reusit sa faca decit rusii, in 1812, cind au rapit jumatate din Moldova si s-a infiintat o noua mitropolie, la Chisinau“, isi exprima nemultumirea pr. Mircea Pacurar, profesor consultant la Facultatea de Teologie din Sibiu, specialist in Istoria BOR, considerind ca „ierarhii de dincolo de Carpati nu cunosc problemele specifice ale Ardealului“, din moment ce au votat pentru o astfel de decizie. „Ridicarea in rang de mitropolit“, si nu alegerea in aceasta functie, a IPS Bartolomeu Anania este criticata si ea ca fiind o fortare si neavind precedent. „Toti mitropolitii au fost alesi pina acum. S-au ridicat in rang doar episcopi, care au devenit arhiepiscopi“, mai spune acesta.

„Desfiintare, nu reorganizare“

Pr. Irimie Marga, lector la disciplina de Drept canonic, sustine ca „provinciile asaza mitropoliile, nu invers“, infiintarea uneia la Cluj incalcind principiile de organizare traditionale. „Nu ne aflam in fata unei reorganizari, ci in fata desfiintarii Mitropoliei Ardealului, lucru foarte grav“, opineaza acesta. Teologul Radu Preda, profesor la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj, considera insa ca, in sine, ideea infiintarii unei noi mitropolii nu este rea. „Momentul ales pentru asta si procedurile de care s-a facut uz nu au fost insa potrivite. Episcopii nu au avut mandat din partea adunarilor eparhiale, asa cum s-ar fi cuvenit“, isi exprima Radu Preda opinia, marturisind ca nici la Cluj decizia nu a produs euforie. Ultimul cuvint il va avea insa Adunarea Nationala Bisericeasca, care se va intruni in luna februarie. ("Cotidianul")

Trimis de: IoanV pe 9 Nov 2005, 12:31 PM

Sincer, eu, ardelean fiind, as prefera ca Mitropolia Ardealului sa fie la Cluj iar mitropolit arhiepiscopul Clujului. Este in mijlocul Ardealului iar românii s-ar putea simti stapini la ei acasa dupa o exilare indelungata linga patria mama, la Sibiu.
Iar in loc sa discutam oportunitati, justificari sau posibile solutii, aici ne apucam de birfit ierarhii. Pornim de la ideea preconceputa ca ei vreau doar slava pentru ei cind realitatea ar putea fi alta. Mass-media cu rautatea ei ne face rai si pe noi, pt. ca ne invata sa judecam dupa aparente.
March, nu vrei sa regasim ceea ce sustine ortodoxia de 2 milenii in loc sa abordam activitatea oamenilor, care ar putea desigur sa o distruga in 2 zile daca nu ar fi si Duhul in biserica. Sunt atitea topicuri pt. birfe si totusi ai ales sa le pui aici unde eu speram sa fie relevate adevaruri profunde, nu miscari de la suprafata. Hai sa discutam aici lucruri importante sau macar serioase, daca poti, ca de rautati si judecat e in stare oricine.

Trimis de: March pe 9 Nov 2005, 01:43 PM

Adica sa bagam capul in nisip ca strutul, ai ?! Pai comportamentul unor slujitori ai Bisericii fac ca multi sa se indeparteze de ea !
Ai auzit de cei doi popi din Constanta care s-au luat la bataie in biserica si au dat pina s-a lasat cu sange ?! Si am multe asemene chestiuni marunte dar am vrut sa-i pomenesc numai pe capi ! Pentru ca ei dau tonul !
Si lucrurile semnalate de ziaristii sunt cat se poate de reale ! Cu nume , date, locuri ,etc.

Dar te las sa-ti continui aici teza de masterat in teologie ortodoxa si am sa deschid un topic special pe aceste chestiuni de rusine pentru Ortodoxia romanesca !

Trimis de: IoanV pe 9 Nov 2005, 02:00 PM

Stiri si filme cu batai, certuri, intrigi sunt destule. Cine vrea sa vada astfel de lucruri poate sa o faca si la televizor si in ziare. Nu e vorba de a baga capul in nisip, dar fii sigur ca nu e amenintata ortodoxia de astfel de lucruri. Iar credinciosii care se limiteaza la a o judeca dupa aparente pot sa plece linistiti.
Nu e vorba de teza de masterat ci de a descoperi impreuna valori mai tari ca timpurile, nu motive de incriminare si ura in prezent. Deschide linistit un topic dar nu iti imagina ca aceste miscari sunt reprezentative pt. ortodoxie. Peste 2 "zile" se uita de ele, alte probleme o sa apara, altul va fi circul. Poate gasesti si motive de lauda si respect pt. alti credinciosi sau "capi", ca sa fim obiectivi si sa nu acordam mai multa importanta raului decit binelui.

Trimis de: Clopotel pe 20 Nov 2005, 02:19 PM

editat: scuze... s-a afisat aiurea...

Trimis de: Clopotel pe 20 Nov 2005, 02:24 PM

editat: scuze din nou ... s-a afisat de doua ori...cu palmtopul e mai greu...

Trimis de: Clopotel pe 20 Nov 2005, 02:26 PM

Dragii mei frati ortodocsi,
Se stie ca lupta cu diavolul are multe fatete... Una din acestea este ca diavolul amageste pe unii oameni, facandu-i sa creada ca vorbesc cu sfintii, sau chiar cu Mantuitorul etc., pe altii dandu-le ganduri si le sopteste ca ar fi descoperiri dumnezeiesti... Tebuie sa luam aminte sa nu fim inselati nici de diavoli, dar nici de acesti oameni inselati de diavoli...
Despre aceasta vorbeste si parintele nostru Antonie cel Mare:

Deci, incepind si pasind pe calea faptei bune, la cele dinainte, nimeni sa nu se intoarca la cele dinapoi, ca femeia lui Lot; mai ales ca Domnul a zis: Nimeni punind mina pe plug si intorcindu-se inapoi, este indreptat spre Imparatia cerurilor. Iar a se intoarce nu este altceva decit ca s-a cait si cugeta iarasi la cele lumesti. Deci, sa nu va temeti, auzind de fapta buna, nici sa va mirati de numele ei ca de ceva nou, ca nu este departe de noi, nici sta afara de noi; ci lucrul este in noi si lesnicioasa este lucrarea, numai daca vom voi.
Elinii se duc in departate calatorii si trec mari, ca sa invete carte, iar noi nu avem trebuinta a ne duce pentru imparatia cerurilor nici peste mari a trece, pentru fapta buna; caci Domnul a zis: Imparatia cerurilor este inauntrul vostru. Deci, fapta cea buna are trebuinta de singura vointa voastra, fiindca in noi este si din noi se alcatuieste; pentru ca sufletul fiind dupa fire nematerial, asa se alcatuieste si fapta buna. Ea, dupa cum s-a facut, asa ramine, daca s-a facut bine si drept.
Pentru aceasta Isus al lui Navi, poruncind poporului, a zis: indreptati-va inimile voastre catre Domnul Dumnezeul lui Israil. Iar Ioan a zis: Drepte faceti cararile voastre. Pentru ca, a fi drept sufletul, aceasta este nematerialitatea lui dupa fire, cum s-a zidit; si iarasi, cind se abate si in razvratire vine, atunci se zice rautatea sufletului.
Deci, nu este greu lucru: ca de vom ramine dupa cum ne-am facut, atunci sintem in fapta buna; iar daca vom gindi cele rele, ca niste rai vom fi judecati. Daca din afara ar fi trebuit a cistiga lucrul, greu cu adevarat ar fi fost; iar daca este in noi, sa ne pazim pe noi insine de gindurile cele intinate, si luind sufletul ca pe un amanet, sa-l pazim Domnului; ca si El sa-si cunoasca faptura Sa, fiind asa precum l-a facut. Apoi asa sa ne fie nevointa, ca sa nu ne tiranizeze minia, nici sa ne stapineasca pofta, caci scris este: Minia barbatului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu, iar pofta zamislindu-se, naste pacatul si pacatul savirsindu-se, naste moarte.
Astfel petrecind noi, sa ne trezim cu intemeiere si, dupa cum este scris, sa ne pazim inima noastra cu toata strajuirea; ca avem vrajmasi cumpliti si prea mesteri, pe raii diavoli, si contra lor ne este lupta, precum zice Apostolul: Lupta noastra nu este impotriva singelui si a trupului, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapiniilor, impotriva stapinitorilor acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sint in vazduhuri.
Deci, mare este numarul lor in vazduh, impotriva noastra si nu sint departe de noi; apoi intre dinsii este mare deosebire, iar pentru firea si deosebirea lor puternic trebuie sa fie cuvintul; deci, de la altii mai mari decit noi trebuie sa cautam o sfatuire ca aceasta; iar ceea ce acum ne sileste pe noi, este a cunoaste numai maiestriile lor impotriva noastra.
Mai intii sa cunoastem aceasta, cum ca vrajmasii nu se numesc "diavoli", adica rai, pentru ca asa au fost facuti ei; caci Dumnezeu n-a facut nici un lucru rau, ci i-a facut buni; dar dupa ce au cazut din cereasca intelepciune, tavalindu-se imprejurul pamintului, pe elini i-au amagit prin naluciri, iar pentru noi crestinii pizmuindu-ne, toate le misca, vrind sa ne impiedice de la inaltarea la ceruri; ca sa nu ne suim noi acolo de unde au cazut ei.
Pentru care este trebuinta de multa rugaciune si pustnicie, ca luind cineva prin Duh darul deosebirii duhurilor, sa poata cunoaste cele despre ei, adica anume care dintr-insii sint mai putin rai si care mai rai, cum si pentru ce mestesugiri are sirguinta fiecare dintr-insii; apoi cum fiecare din ei se rastoarna si se scoate din om, caci multe sint vicleniile lor si pornirile bintuielilor lor.
Fericitul apostol si cei ca si dinsul, stiind unele ca acestea, zicea pe drept ca noi nu stim invataturile lui; de aceea, din acelea ce ne-am iscusit, sintem datori a ne indrepta unii pe altii. Deci, eu din parte-mi, avind cercare si iscusire ca un fiu al lui, zic ca diavolii cind vad pe crestini, si mai ales pe monahi, fiind iubitori de osteneala si sporind in fapte, intii ii ispitesc, punindu-le sminteli aproape de cararile lor, iar smintelile lor sint gindurile cele rele.
Dar nu se cade sa ne temem de ingrozirile lor, caci prin ruga-ciuni, postiri si prin credinta intru Domnul, acelea cad indata; insa si dupa ce cad, nu inceteaza, ci iarasi se apropie cu maiestriile si vicleniile, caci, daca cu inalta placere nu pot sa amageasca inima, navalesc asupra-ne intr-alt fel; de aceea, formind naluciri, cauta a ne infricosa: se prefac in chip de femei, de fiare, de tiritoare, de marimi ale trupurilor, de multime a ostasilor.
Dar nici asa nu se cade a ne teme de nalucirile acestora, caci nimic nu sint si repede pier; mai ales daca cineva se ingradeste cu credinta si cu semnul Sfintei Cruci. Apoi sint indrazneti si foarte obraznici, caci daca o data se biruiesc, iarasi vin cu alt chip asupra-ne; se prefac in vrajitori si spun mai inainte cele ce au sa se intimple dupa citeva zile si se arata inalti, ajungind pina la acoperisuri, si infricosatori cu marimea, ca astfel pe cei care n-au putut sa-i ama-geasca cu gindurile, macar prin niste naluciri ca acestea sa-i ra-peasca pe furis; iar daca si acum vor afla sufletul intemeiat cu credinta si cu nadejdea pocaintei, dupa aceea aduc cu ei pe domnul lor.
Apoi, Antonie spunea ca ei se arata de multe ori in ce fel a descoperit Domnul lui Iov, zicind: "Ochii lui sint ca un chip de luceafar, din gura lui ies faclii aprinse si se arunca precum niste scintei de foc; din narile lui iese fum ca din cuptorul ce arde cu foc de carbuni si din gura lui iese vapaie".
In acest fel aratindu-se domnul diavolilor, infricoseaza, dupa cum mai inainte am zis, mari lucruri facind maiestrul si vicleanul, precum l-a mustrat si l-a vadit pe el Domnul, cind era Iov, zicind: Fierul il socoteste paie, arama ca pe un lemn putred, marea ca pe un burete, iar tartarul adincului ca pe un robit, iar adincul marii ca pe uscat. Iar prin prooroc a zis vrajmasul: Alergind, il voi prinde. si iarasi prin Apostol: Toata lumea o voi lua cu mina, ca pe un cuib, si ca pe niste oua parasite. Cu unele ca acestea se faleste si fagaduieste sa amageasca pe cei binecredinciosi.
Dar noi, credinciosii, sa nu ne temem de nalucirile lui si sa nu luam aminte la glasurile lui, ca minte si nicidecum nu graieste adevarul. Cu adevarat unele ca acestea facind, si indirjindu-se ca un balaur, s-a prins cu undita de Mintuitorul si ca un dobitoc a luat capastru in bot si ca un fugar se leaga cu belciug la nari si i s-au patruns buzele cu acul; apoi este legat de Domnul ca o pasare, ca sa se batjocoreasca, desi se asaza si el si diavolii cei impreuna cu dinsul, ca niste scorpii si ca niste serpi, ca sa fie legati de noi crestinii, iar semnul acestui lucru este ca noi petrecem viata impotriva lui. Caci cel ce se lauda ca va usca marea si lumea o va lua, acum nu poate sa opreasca pustnicia si nevointa noastra, nici pe mine graind asupra lui.
Deci, sa nu luam aminte la ceea ce el ar grai, ca minte; nici sa ne temem de nalucirile lui, caci si acestea sint mincinoase si nu este lumina adevarata ceea ce se arata intr-insele; dar mai virtos se arata inceputurile si chipurile focului pregatit lor, in care au sa arda ei si cu acestea ispitesc, ca sa infricoseze pe oameni, dar numaidecit pier. Ei pe nimeni nu vatama dintre cei credinciosi, dar poarta cu dinsii asemanarea focului ce are sa-i primeasca.
Pentru aceea nici asa nu se cuvine a se infricosa cineva de dinsii, ca toate mestesugirile lor, prin darul lui Hristos, intru nimic sint si se socotesc. Ei sint vicleni si gata a se inchipui si a se schimba intru toate; de multe ori se prefac a cinta si pomenesc cuvinte din Scripturi, iar uneori citind noi, indata zic si ei aceleasi cuvinte, pe care le-am citit noi; de multe ori, dormind noi, ne desteapta la rugaciune si aceasta o fac adeseori, nelasindu-ne sa dormim mai deloc; uneori se arata in chipuri de monahi si ca niste cucernici se prefac a grai, ca prin chipul acesta sa amageasca si de aceea unde pot, voiesc a trage pe cei amagiti de dinsii; dar nu se cuvine a lua aminte la dinsii, macar ca ne-ar destepta la rugaciune, sau ne vor sfatui sa nu mincam nicidecum si chiar de s-ar preface ca ne prihanesc si ne ocarasc pentru ceva, in care ne-ar gasi vina.
Ca nu pentru evlavie sau pentru adevar le fac acestea, ci ca sa aduca pe cei prosti in deznadajduire, iar pustnicia s-o faca nefolositoare; apoi, facind pe oameni sa urasca viata monahiceasca, ca fiind prea impovaratoare si prea grea, sa impiedice pe cei ce petrec intr-insa.

(continui imediat)

Trimis de: Clopotel pe 20 Nov 2005, 02:33 PM

Deci, proorocul fiind trimis de Domnul, plingea pentru unii ca acestia, zicind: Vai celui ce adapa pe aproapele cu amestecare tulbure. Pentru ca niste mestesugiri ca acestea si ginduri sint rasturnatoare si impiedica de la calea ce duce la fapta cea buna. Iar Domnul insusi, macar ca diavolii graiau cele adevarate, adica acestea: Tu esti Fiul lui Dumnezeu, cu toate acestea le poruncea sa taca si-i oprea a grai; ca nu cumva impreuna cu adevarul sa semene si rautatea lor si ca pe noi sa ne obisnuiasca a nu lua aminte niciodata la unele ca acestea, desi s-ar parea ca graiesc adevarul.
Pentru ca este necuviincios lucru avind Sfintele Scripturi si libertate de la Mintuitorul, sa ne invatam de la diavolul, cel ce nu si-a pazit rinduiala sa, ci altele a cugetat. Pentru aceasta, cind graieste din Scripturi, sa-l opresti zicind: Iara pacatosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu povestesti dreptatile mele si iei testamentul meu in gura ta? Caci toate le fac diavolii si le tulbura, spre amagirea celor prosti. Deci, fac sunete, rid mult si suiera, iar daca nu ia aminte nimeni la dinsii, apoi pling si se bocesc ca niste biruiti.
Domnul Dumnezeu poruncea diavolilor sa taca, iar noi, cei ce ne-am invatat de la sfinti, se cuvine sa facem ca dinsii si sa urmam barbatiei lor. Pentru ca si ei, vazind acestea, ziceau: Cind a stat pacatosul inaintea mea, eu am amutit si am tacut din bunatati. si iarasi: si eu ca un surd nu auzeam si ca un mut, ce nu-si deschide gura sa; facutu-m-am ca un om ce nu aude.
Deci, si noi nici sa-i auzim pe dinsii, ca pe unii ce sint straini de noi, nici sa-i ascultam, chiar de ne-ar destepta la rugaciune si pentru postire ne-ar grai; ci la pustnicia noastra mai virtos sa luam aminte si sa nu ne amagim de dinsii, care pe toate le fac cu viclesug. si nu se cade a ne teme de dinsii, chiar de ni s-ar parea ca navalesc asupra-ne si cu moarte ne-ar ingrozi; caci sint neputinciosi si nu pot nimic, decit numai sa ne ingrozeasca. Deci, acum venind pentru aceasta in mijloc, am zis: "si acum mai pe larg a va spune cele despre dinsii, nu se cuvine a pregeta, ca intemeiata va fi noua aducere-aminte".
Dupa ce a venit Domnul, a cazut vrajmasul si au slabit puterile lui. Pentru aceasta, desi nimic nu poate, cu toate acestea, tiranul, fiind cazut, nu se linisteste; dar macar numai cu cuvintele ne ingrozeste (iar alt nimic nu poate). si aceasta fiecare din voi s-o socoteasca, ca numai asa va putea defaima pe diavoli.
Deci, daca cu niste trupuri ca acestea ar fi fost si ei imbracati, precum sintem noi, cu putinta ar fi fost lor sa zica: "Ca fiind ascunsi oamenii, nu-i aflam, ci numai cind ii aflam, ii vatamam". Am putea si noi atunci ascunzindu-ne, sa ne tainuim de dinsii, incuind impotriva lor usile.
Dar de vreme ce nu sint intr-acest fel, ci usile fiind incuiate, ei totusi pot sa intre si intru tot aerul sint, ca si diavolul cel intii al acestora. Ei sint voitori de rau gata spre a vatama, dupa cum a zis Mintuitorul: Dintru inceput ucigas de om este diavolul, tatal rautatii. Iar noi acum traim si mai virtos, impotriva lui luptam; ei sint fricosi si nimic nu pot, precum am zis: nici un loc nu-i opreste pe dinsii spre a ne bintui, nici prieteni nu ne socotesc pe noi, ca sa ne crute, nici iubitori de bine nu ne sint, ca sa ne indrepteze; ci mai virtos sint rai si ca un nimic le este lor a vatama pe cei iubitori de fapte bune si cinstitori de Dumnezeu.
Dar, pentru ca nimic nu pot, pentru aceasta nu fac nimic, decit numai ne ingrozesc. Caci de ar fi putut, n-ar fi intirziat, ci indata ar fi lucrat raul, avind spre aceasta voia, si mai ales impotriva noastra. Deci, iata cum adunindu-ne impotriva lor, graim si stiu ca sporind noi, ei slabesc. Daca ei ar fi avut stapinire, pe nimeni din noi crestiniii nu ne-ar fi lasat sa traiasca; caci uriciune este pacatosului cinstirea de Dumnezeu. Dar de vreme ce nu pot, pentru aceasta mai mult se lupta, caci nimic nu pot sa faca dintr-acelea cu care ne ingrozesc.
Apoi si aceea se cuvine a socoti, spre a nu ne teme de dinsii; caci daca le-ar fi fost lor cu putinta, n-ar fi venit cu multime, nici naluciri ar fi facut, nici ar fi mestesugit a se inchipui, ci ar fi ajuns chiar numai unul a veni si a face ceea ce poate si voieste.
Mai ales, ca tot cel ce are stapinire, nu ucide cu nalucire, nici cu multime infricoseaza; ci indata, precum voieste, isi arata stapinirea; dar diavolii neputind nimic, ca intr-un circ se joaca, schimbindu-si chipurile, ca pe copii infricosindu-ne prin nalucirea multimii si prin inchipuiri; pentru care mai mult se cuvine sa fie vrednici de defaimare, ca niste neputinciosi.
ingerul cel adevarat, care s-a trimis de la Domnul asupra Asirienilor, nu avea trebuinta de popoare si de multime, nici de nalucirea cea din afara, nici de ciocanituri si de sunete, ci intrebuintind putina stapinire, a ucis indata 185 de mii. Dar diavolii nu pot nimic, ci numai cu nalucirile se ispitesc a infricosa. Iar daca cineva ar gindi la Iov si ar zice: "Pentru ce diavolul toate impotriva lui le-a facut? Cum l-a lipsit de averi, pe fiii lui i-a ucis, iar pe Iov l-a lovit cu buba rea?" Sa cunoasca iarasi unul ca acesta cum ca nu era diavolul cel ce putea, ci Dumnezeu cel ce i-a dat lui putere spre a ispiti pe Iov.
Caci el neputind face nimic, l-a cerut pe Iov si l-a luat. incit si de aceea este mai mult defaimat vrajmasul. Ca, desi voieste, nu poate ceva sa faca asupra unui om drept, caci de-ar fi putut, nu ar fi cerut. Iar cerindu-l, nu o data, ci de doua ori, se arata ca este neputincios si cum ca nimic nu poate.
si nu este minune daca pe Iov n-a putut sa-l biruie, cind nici asupra dobitoacelor lui n-ar fi fost pierzator, de nu i-ar fi ingaduit Dumnezeu. Ba inca nici asupra porcilor n-are stapinire; caci el ruga pe Domnul, precum este scris in Evanghelie, zicind: Da-ne noua voie sa ne ducem in turma de porci. si daca nici asupra porcilor nu au stapinire, apoi cu mult mai virtos nu domnesc peste oamenii cei facuti dupa chipul lui Dumnezeu. Deci, de Dumnezeu se cuvine a ne teme, iar pe diavoli a-i defaima ca pe niste neputinciosi si nicidecum a ne teme de dinsii. Ci, cu cit mai virtos fac ei acestea, cu atit mai mult sa ne intindem si noi spre pustnicie; caci mare arma impotriva lor este viata cea dreapta si credinta in Dumnezeu.
Deci, ei se tem de postul sihastrilor, de priveghere, de rugaciuni, de blindete, de liniste, de neiubirea de argint si de neslavirea desarta, de milostenii, de neminiere si, ca urmare, de buna cinstire cea intru Hristos. Caci pentru aceasta toate le fac, ca sa nu fie cei ce ii calca pe dinsii; ca stiu ei darul cel dat credinciosilor asupra lor de la Mintuitorul, Cel ce zice: Iata, v-am dat voua putere a calca peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului. Deci, chiar daca ar spune ei ceva mai mult, sa nu creada cineva nici sa ia aminte. Caci de multe ori spun inaintea noastra despre fratii care dupa multe zile vor sa vie la noi; si aceasta o fac ei, nu purtind grija de cei ce-i aud, ci ca sa-i induplece pe dinsii sa creada lor si atunci de aici inainte avindu-i supusi, sa-i piarda.
De aceea, nu se cade a lua-aminte la dinsii, ci si cind nu ne spun ceva mai inainte, se cuvine a-i rasturna, caci nu avem trebuinta de dinsii; si ce minune este, daca cei ce au trupuri mai subtiri decit oamenii si pe cei ce au inceput a calatori, ei i-au vazut, apoi alearga mai inainte sa vesteasca venirea acelora? Aceasta poate s-o faca cineva mergind pe cal si sa alerge ca sa spuna mai inainte.
Drept aceea, nici pentru aceasta nu se cuvine a ne minuna de dinsii; caci nimic din cele ce se fac ei nu cunosc, decit numai singur Dumnezeu este cel care pe toate le cunoaste mai inainte de facerea lor. Acestia vestesc acelea pe care le vad, ca niste furi, mai inainte alergind la toti, ca sa spuna cele ce se lucreaza si se graiesc de noi; apoi ei insemneaza ca ne-am adunat si ca vorbim impotriva lor. Aceasta fiecare iute alergator poate s-o faca, intrecind pe cel zabavnic; si ceea ce zic, astfel este.
Daca cineva ar incepe sa calatoreasca din Tebaida sau din alta oarecare tara, mai inainte de a sti sa calatoreasca, nu stiu de va calatori; dar vazind pe unul calatorind, alearga mai inainte, si mai inainte de a sosi acela, ei vestesc venirea lui si astfel se intimpla de vine dupa citeva zile.
insa de multe ori cei ce calatoresc, intorcindu-se inapoi, ei atunci au mintit. Astfel se intimpla si cind vorbesc despre apa riului Nil; caci cei ce au vazut ca au fost ploi multe in partile Etiopiei si stiu ca dintr-acelea se face revarsarea riului, mai inainte de a veni apa in Egipt, ei alearga si spun. Aceasta si oamenii ar fi putut s-o spuna, daca atit de iute ar fi putut sa alerge ca aceia.
Precum strajerul lui David, suindu-se la loc inalt, mai mult decit cel ce ramasese jos vedea mai inainte pe cel ce vine, si el inca mai inainte alergind, spunea mai inainte decit altii cele ce inca nu se facusera; astfel si acestia (adica diavolii) zic, se ostenesc si insemneaza unele intimplari numai ca sa amageasca. insa daca purtarea de grija a lui Dumnezeu intr-acea vreme ar voi ceva pentru ape sau pentru cei ce calatoresc, caci este cu putinta lui Dumnezeu, atunci diavolii mint si se amagesc cei ce au luat-aminte la dinsii.
intr-acest chip s-au intarit vrajirile elinilor si astfel s-au ratacit dinsii mai inainte de catre diavol. Dar acum a incetat ratacirea; caci a venit Domnul, Care cu toata viclenia lor, chiar si pe diavoli i-a facut deserti si nelucratori; caci nimic nu cunosc de la ei insisi, ci ca niste furi, pe cele ce le vad la altii, pe acelea le prihanesc si mai ales sint vazatori ai faptelor, decit mai inainte cunoscatori. De aceea, desi uneori numesc adevarate unele ca acestea, sa nu se minuneze cineva de dinsii. Pentru ca si doctorii, avind iscusinta bolilor, cind ar vedea intr-altii aceeasi boala, de multe ori din obisnuinta mai inainte spun leacul. inca si cirmacii si lucratorii de pamint, iarasi din obisnuinta vazind intocmirea aerului, mai inainte spun, ca va fi o furtuna ori aer linistit si pentru aceasta nu poate sa zica cineva ca din dumnezeiasca pronie spun ei mai inainte, ci din observare si din obisnuinta.
De aceea si diavolii, daca cindva aceleasi socotindu-le, le spun, pentru aceasta sa nu se minuneze cineva de dinsii, nici sa ia aminte la ei. Caci ce foloseste celor ce-i aud ca sa stie de la ei cele ce au sa fie? Sau de ce sa aiba sirguinta a cunoaste unele ca acestea, desi cu adevarat diavolul le cunoaste, caci acest lucru nu este facator al faptei bune, nici al obiceiului celui bun, nu este cu adevarat cunostinta.
Nimeni din noi nu se va judeca pentru ca nu le-a stiut, nici se fericeste ca le-a invatat si le-a cunoscut; ci intr-acestea fiecare va avea judecata, daca a pazit credinta si daca a implinit poruncile lui Dumnezeu curat. De aceea, nu se cade mult a le socoti acestea, ci a ne nevoi si a ne osteni, nu ca sa cunoastem mai inainte, ci, ca bine petrecind, sa placem lui Dumnezeu.
Si trebuie a ne ruga nu sa cunoastem mai inainte, nici sa cerem plata pentru nevointa, ci ca ajutator sa ne fie noua Domnul, spre biruinta impotriva diavolului. Iar daca vreodata este nevoie de a cunoaste mai inainte, sa ne curatim la minte; caci eu cred ca sufletul care s-a curatit de toate pacatele, dupa fire poate sa se faca vazator si chiar mai multe si mai departe sa vada decit diavolii; caci are pe Domnul in sine, care descopera lui. in felul acesta, Elisei vedea pe Gheezi si puterile ingerilor stind linga dinsul.
Deci, cind vin la noi noaptea si voiesc sa ne graiasca de cele ce au sa fie, sau sa zica: "Noi sintem ingeri", sa nu luati aminte, caci mint. Iar daca vor lauda pustnicia voastra si va vor ferici, sa nu-i ascultati si nicidecum sa va supuneti lor. Mai virtos sa va pecetluiti cu semnul cinstitei Cruci, pe voi si casa voastra si sa va rugati; atunci ii veti vedea facindu-se nevazuti, caci se infricoseaza foarte mult de semnul Crucii Domnului; fiindca prin ea i-a biruit Mintuitorul. Iar daca si mai cu obraznicie vor sta, saltind si prefacindu-se cu nalucirile, sa nu va temeti, nici sa va speriati, nici ca la niste fiinte bune sa luati aminte la dinsii.

Trimis de: edinide pe 28 Nov 2005, 07:28 AM

Trimis de: IoanV pe 29 Nov 2005, 08:21 PM

Trimis de: edinide pe 1 Dec 2005, 07:11 AM

Trimis de: Clopotel pe 1 Dec 2005, 09:19 AM

Mai Edinide, tu nu te plictisesti cand debitezi asemenea tampenii, minciuni si batjocoriri gratuite ?!

Trimis de: IoanV pe 1 Dec 2005, 03:29 PM

@ edinide
Sa fie biserica ortodoxa ocupata numai cu pastrarea invataturilor sfintilor si tot ar fi mult pentru credinciosi. Dar mai mult, aici are loc pretioasa intilnire a credinciosului cu Iisus prin sfintele taine. Ele sunt baza evolutiei spirituale, daca sunt luate cu vrednicie. Cine doreste si este bine intentionat gaseste aici tot ce are nevoie. Scopul vietii crestine este dobindirea Duhului Sfint si am dat un pe un alt topic un http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=6653&view=findpost&p=386963. Ceea ce este apoi necesar omului, ne descopera acesta. De ce sa complicam lucrurile inutil cu invataturi hibride cind pe aceasta cale nu sunt necesare?

Trimis de: edinide pe 2 Dec 2005, 08:54 AM

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2005, 11:12 AM

Edinide,
Ti-am mai spus: faptul ca nu cunosti dogma ortodoxa, ca nu cunosti si nu ai inteles cuvantul Sfintei Scripturi, nu este cel mai grav lucru.... Mai grav este faptul ca hulesti ce nu cunosti si prin aceasta hulesti si batjocoresti pe Dzeu....
Apoi daca tu ai atatea goluri in cunoasterea ta teologica, le umpli pe acestea cu inchipuiri diavolesti care sunt cuprinse si in yoga ta crestina, care dupa cum se stie a dat nastere in America la mai multe secte. Probabil ca tu faci lobby pt. aceasta si esti pus sa batjocoresti adevarata Biserica a lui Hristos, ca sa-ti faca loc secta ta diavoleasca...
Exista o istorie a unui calugar francez benedictin, care prin anii '50, a incercat sa faca din yoga o practica crestina. Evident ca ideea de "yoga crestina" este o idee pagana, caci are ca scop ascuns de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestina", pt. a obine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mintala, care sa favorizeze receptarea fara impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonica.
De ex., potrivit celui ce practica asa-zisa "yoga crestina", exercitiile produc un efect de calm exceptional si o stare euforică de sănătate, care îi îngăduie să facă mai mult bine, în planul fizic şi spiritual.
Inşelăciunea este aşa de mare, încât călugărul catolic ce practica yoga scria că: „Persoana relaxată este gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt şi să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu binevoieşte să o lase să simtă", crezând că această "cuprindere" este cea mai înaltă formă a contemplării creştine. Şi astfel credea că „în fiecare zi exerciţiile şi întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a harului lui Hristos", totodată zicând că „foamea de Dumnezeu creşte în permanenţă, la fel şi setea de dreptate şi dorinţa arzătoare de a fi creştin în adevăratul sens al cuvântului".
Oricine înţelege natura înşelăciunii diavoleşti sau a falsei experienţe duhovniceşti.
Potrivit Sfântului Ignatie Briancianinov, există două forme principale de înşelăciune diavolească. Prima şi cea mai spectaculoasă dintre ele apare atunci când cineva se luptă să dobândească un înalt nivel spiritual şi să se învrednicească chiar de viziuni, fără să se fi curăţit de patimi, bazându-se exclusiv pe înţelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul îi dăruieşte "viziuni" pe măsură.
Există însă şi o formă de înşelăciune diavolească mai obişnuită şi mai puţin spectaculoasă, care nu oferă victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate „sentimente religioase". Aceasta se întâmplă, după cum scrie episcopul Ignatie, „atunci când inima doreşte şi se străduieşte să obţină bucuria cugetărilor sfinte şi dumnezeieşti, nefiind încă pregătită pentru ele". Cel care nu are o inimă înfrântă, cel care se bazează pe faptele sale şi pe vrednicia sa, cel care nu se ţine strâns de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci urmează unei alte "tradiţii", pe baza căreia îşi formează propria concepţie de viaţă, acela este stăpânit de înşelăciune diavolească.
In descrierea acestei mostre de „Yoga creştină" se identifică tocmai trăsăturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceşte, fie în direcţia religiilor păgâne, fie în cea a experienţelor "creştine" sectare, în amândouă aceste direcţii avem de-a face cu aceeaşi „deschidere" şi cu aceeaşi dorinţă de a fi „cuprins" sau „apucat" de un „duh"; aceeaşi căutare, nu de Dumnezeu, ci de „consolări spirituale", aceeaşi auto-intoxicare care este luată drept „stare de graţie"; aceeaşi uşurinţă de necrezut cu care oricine devine deodată „contemplativ" şi „mistic"; aceleaşi „revelaţii mistice" şi stări pseudo-spirituale.
Orice persoană, cât de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin creştin" este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pândesc pe căutătorii de „experienţe spirituale". El a căzut pradă propriilor sale „închipuiri religioase" produse de o minte bolnavă şi de o inimă total nepregătită pentru purtarea unui război nevăzut contra inşelăciunilor diavoleşti.
Nici o ramură din yoga nu are nimic comun cu practicile creştine, deşi se vehiculează o legătură între rugăciunea lui lisus şi aşa-numita „yoga creştină", ci dimpotrivă, sunt împotriva creştinismului, împotriva poruncilor lui Dumnezeu; cum este şi cazul practicii Tantra-Yoga (desfrâu în comun), care este practicată din nefericire şi în ţara noastră de un număr de tineri, sub conducerea „spirituală" - ca să nu zicem demonică - a lui Gregorian Bivolaru şi care practic a distrus mii de tineri naivi şi creduli.
„Sunt unii oameni care numesc comuniune mistică plăcerea trupească săvârşită în comun... Părtaşii la desfrânare, fraţii destrăbălării, falsifică cuvintele lui Dumnezeu! ...Aceşti oameni, de trei ori ticăloşi, îmbracă în cuvinte sfinte comuniunea trupească şi afrodisiacă şi cred că ea îi urcă în împărăţia lui Dumnezeu..."
Dupa J.M Dchanet, Christian Yoga, NewYork,1972 si din cuvantarile Parintelui Cleopa

Mai departe, o sa raspund la inrebarile ridicate de tine, spre buna lamurire si intelegere a lor, nu neaparat de catre tine, caci realizez ca este foarte greu aceasta, daca nu imposibil, ci pentru alti credinciosi interesati cu adevarat in dreapta credinta a lui Hristos...

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2005, 11:23 AM

Despre Vesmintele Preotesti se pomeneste chiar in Sfanta Scriptura, si acestea nu sunt cum isi inchipuie unii, ca sa se faleasca preotul cu ele, ci sunt spre cinstirea si slava lui Dzeu. Preotul se imbraca cu hainele acestea numai in cadrul slujbei si nu le poarta cum vrea el....
Sunt multe locuri in Biblie unde se pomeneste de ele... O sa expun doar primul capitol unde se vorbeste de ele...
Ieşirea - a doua carte a lui Moise, cap. 28Vesmintele Sfinte
1."Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoţi Aaron şi fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar şi Itamar.
2.Să faci lui Aaron, fratele tău, veşminte sfinţite, spre cinste şi podoabă.
3.Să spui dar, la toţi cei iscusiţi, pe care i-am umplut de duhul înţelepciunii şi al priceperii, să facă lui Aaron veşminte sfinţite pentru ziua sfinţirii lui, cu care să-Mi slujească.
4.Iată dar veşmintele ce trebuie să facă: hoşen, efod, meil, hiton, chidar şi cingătoare. Acestea sunt veşmintele sfinţite, ce trebuie să facă ei lui Aaron, fratele tău, şi fiilor lui, ca să-Mi slujească ei ca preoţi.
6.Şi vor face efod lucrat cu iscusinţă din fire de aur, de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită şi de în răsucit.
7.Acesta va fi din două bucăţi: una pe piept şi alta pe spate, unite pe umeri cu două încheietori.
8.Cingătoarea efodului, care vine peste el, să fie lucrată la fel cu el, din fire de aur curat, de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită şi de în răsucit
9.Apoi să iei două pietre, amândouă pietrele să fie de smarald, şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
10.Şase nume pe o piatră şi celelalte şase nume pe cealaltă piatră, după rânduiala în care s-au născut ei.
11.Cum fac săpătorii în piatră, care sapă peceţi, aşa să fie săpătura pe cele două pietre cu numele fiilor lui Israel şi să aşezi pietrele în cuibuleţe de aur curat.
12.Aceste două pietre să le pui încheietori la efod. Pietrele acestea vor fi spre pomenirea fiilor lui Israel şi Aaron va purta numele fiilor lui Israel, spre
pomenire înaintea Domnului, pe amândoi umerii săi.
13.Să faci cuibuleţe de aur curat.
14.Apoi să faci două lănţişoare tot de aur curat; acestea să le faci, răsucite ca sfoara; şi să prinzi lănţişoarele cele răsucite de cuibuleţele de la încheietorile
efodului, în partea de dinainte.
15.Să faci hoşenul judecăţii, lucrat cu iscusinţă, la fel cu efodul: din fire de aur, de mătase violetă, stacojie, vişinie şi de în răsucit.
16.Acesta să fie îndoit, în patru colţuri, lung de o palmă şi lat de o palmă.
17.Pe el să aşezi o înfloritură de pietre scumpe, înşirate în patru rânduri. Un rând de pietre să fie: un sardeon, un topaz şi un smarald; acesta e rândul întâi.
18.În rândul al doilea: un rubin, un safir şi un diamant;
19.În rândul al treilea: un opal, o agată şi un ametist;
20.Şi în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Acestea trebuie să fie aşezate după rânduiala lor în cuibuleţe de aur.
21.Pietrele acestea trebuie să fie în număr de douăsprezece, după numărul numelor celor doisprezece fii ai lui Israel, înşirate pe cele două pietre de pe
umeri, după numele lor şi după rânduiala în care s au născut ei. Pe fiecare trebuie să sapi, ca pe pecete, câte un nume din numărul celor douăsprezece
seminţii.
22.Apoi să faci pentru hoşen lănţişoare de aur curat, lucrat răsucit, ca sfoara.
23.Să mai faci pentru hoşen două verigi de aur şi aceste două verigi de aur să le prinzi de cele două colţuri de sus ale hoşenului;
24.Să introduci cele două lănţişoare împletite de aur în cele două verigi din cele două colţuri ale hoşenului
25.Şi să prinzi celelalte două capete ale lănţişoarelor de cuibuleţele efodului de pe umeri, în partea de dinainte.
26.Şi să mai faci două verigi de aur şi să le prinzi de colţurile de jos ale hoşenului, care cad pe cingătoarea efodului.
27.Apoi să mai faci încă două verigi de aur şi să le prinzi de cele două margini de jos ale efodului, pe partea de dinainte, deasupra cingătorii efodului
28.Şi să prinzi verigile hoşenului de verigile efodului cu un şnur de mătase albastră, ca să stea peste cingătoarea efodului şi ca hoşenul să nu se mişte de pe efod.
29.Şi va purta Aaron, când va intra în cortul adunării, numele fiilor lui Israel pe hoşenul judecăţii, la inima sa, spre veşnică pomenire înaintea Domnului.
30.În hoşenul judecăţii să pui Urim şi Tumim; şi vor fi acestea la inima lui Aaron, când va intra el în cortul adunării să se înfăţişeze înaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor lui Israel, înaintea Domnului.
31.Să faci apoi meilul de sub efod tot de mătase vişinie.
32.Acesta va avea la mijloc, sus, o deschizătură pentru cap şi deschizătura să aibă împrejur un guler ţesut ca platoşa, ca să nu se rupă.
33.Iar pe la poale îi vei face de jur împrejur ciucuri tot de mătase violetă, stacojie, vişinie şi de în răsucit;
34.Şi printre ciucuri vei pune clopoţei de aur de jur împrejur aşa: un ciucure şi un clopoţel de aur, un ciucure şi un clopoţel de aur.
35.Şi acesta va fi pe Aaron în timpul slujbei, când va intra în cortul sfânt, înaintea Domnului, şi când va ieşi, ca să se audă sunetul clopoţeilor şi să nu moară.
36.Să faci după aceea o tăbliţă şlefuită, de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe pecete, cuvintele: "Sfinţenia Domnului",
37.Şi s-o prinzi cu şnur de mătase violetă de chidar, aşa ca să vină în partea de dinainte a chidarului.
38.Aceasta va fi pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta pe fruntea sa neajunsurile prinoaselor afierosite de fiii lui Israel şi ale tuturor darurilor aduse de ei; ea va
fi pururea pe fruntea lui, pentru a atrage bunăvoinţa Domnului spre ei.
39.Hitonul să-l faci de în şi tot de în să faci şi mitra, iar cingătoarea să o faci brodată cu mătase de felurite culori.
40.Să faci de asemenea şi fiilor lui Aaron hitoane şi cingători; şi să le faci şi turbane pentru cinste şi podoabă.
41.Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron şi împreună cu el şi pe fiii lui, să-i ungi, să-i întăreşti în slujbele lor şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi.
42.Să le faci pantaloni de în, de la brâu până sub genunchi, ca să-şi acopere goliciunea trupului lor;
43.Aaron şi fiii lui să se îmbrace când vor intra în cortul adunării sau când se vor apropia de jertfelnic, în sfânta, ca să slujească, pentru a nu-şi atrage păcat asupra lor şi să moară. Aceasta să fie lege veşnică pentru el şi pentru urmaşii lui.

Un alt motiv pt. care sectarii ataca si vesmintele sfinte, este ca "preotii" lor nu se pot imbraca in ele, caci neavand hirotonie, deci descendenta apostolica, nu au acest drept, si atunci cauta subterfugii de a-si insela semenii, zicand ca se poate si fara ele, ca de altfel, si fara multe alte lucruri sfinte...
Nu degeaba se spune ca vuplea cand nu ajunge la struguri zice ca sunt acri....

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2005, 11:38 AM

Despre apa sfintita si despre altele am mai vorbit pe larg, si am explicat, cu trimitere directa la litera Bibliei si pe alte topice, ca de exemplu http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=6072&view=findpost&p=321279, din cadrul topicului cu apa sfintita...
O sa scriu acum cateva lucruri legate de aceste lucruri cu adevarat sfinte...

DESPRE SFINŢIREA OBIECTELOR ŞI A NATURII
de Parintele Cleopa
Din cauza căderii lui Adam, toată făptura a supus-o Dumnezeu «deşertăciunii» şi «stricăciunii» (Rom. 8, 20-21). Şi odată cu omul, a căzut şi natura sub blestem, trecând, împreună cu acesta, sub stăpânirea diavolului, care este numit de atunci încoace "stăpânitorul lumii acesteia" (loan 12, 31; 14, 30; 16, 11; Efes. 2, 2; 6, 12). Nu numai omul, ci şi natura tinde să se elibereze de sub puterea tiranică a diavolului, căci "împreună suspină şi împreună are dureri". Dar eliberarea ei deplină se va face abia la venirea a doua a Mântuitorului, căci până atunci şi ea rămâne încă în deşertăciune, ca urmare a căderii omului (Rom. 8, 18-22). Dar, precum omul - după venirea Mântuitorului - are putinţa de a fi scos de sub stăpânirea diavolului prin botez, şi lucrurile din natură, prin sfinţire, se eliberează şi pot fi folosite astfel în slujba lui Dumnezeu.
Când Mântuitorul a săvârşit în pustie minunea înmulţirii pâinilor, sfântul evanghelist ne spune că mai întâi El S-a rugat şi a binecuvântat pâinile, pe care apoi le-a înmulţit (Matei 14, 19; 15, 36). A făcut rugăciune şi a binecuvântat pâinile pentru a le scoate de sub blestem şi a le pune în slujba măririi lui Dumnezeu, prin minunea ce avea să facă. La fel a procedat şi la aşezarea Sfintei împărtăşanii, când, luând pâinea, a binecuvântat-o şi, luând paharul şi mulţumind, le-a dat ucenicilor (Matei 26, 26-27), căci şi în aceasta împrejurare, pâinea şi vinul trebuiau scoase de sub blestem spre a putea fi puse în slujba lui Dumnezeu. Tot aşa şi după înviere, cinând cu doi ucenici la Emaus, lisus a luat pâinea şi a binecuvântat-o (Luca 24, 30). Iată deci mai multe împrejurări în care Mântuitorul ne-a dat pildă ca, prin rugăciune şi binecuvântare, să sfinţim obiectele de care ne folosim.
Sectarul: Obiectele nu trebuie sfinţite, pentru că nimic nu este necurat (Fapte 10, 15; Rom. 14, 14, 20; I Tim. 4, 4-5; Tiţ l, 15 ş.a.). Iar dacă Dumnezeu le-a curăţit, pentru ce le mai trebuie sfinţire?
Preotul: Intr-adevăr, apostolul arată că .. . orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune (I Tim. 4, 4-5). Dar prin aceasta este de la sine înţeles că sfinţirea nu o pot face decât persoanele liturgice, cărora li s-a încredinţat misiunea de a fi "iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu" (I Cor. 4, 1) şi de a face lucrul slujbei (Efes. 4, 12) "spre cele către Dumnezeu" (Evrei 5, 1).
Cel mai obişnuit element spre sfinţire este apa, care devine apoi ea însăşi element curaţilor sau sfinţilor, prin stropirea cu ea a altor obiecte (leş. 30, 18-20; Lev. 8, 6; 14, 8; Num. ,8, 7; 19, 9-12).
In Vechiul Testament sunt numeroase mărturii ce arată rolul apei în zidirea, curăţirea şi mântuirea lumii. Astfel, încă de la începutul lumii, Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (Fac. l, 2). In vremea lui Noe, Dumnezeu a înecat păcatul cu apă (Fac. 6, 17-22; 7, 1-24; 8, 1-18). Prin apă, potrivit Legii, se curăţea tot cel necurat, spălându-se pe sine, cât şi hainele sale, cu apă (Lev. 15, 10); Ilie a turnat de trei ori apă peste jertfă (III Regi 18, 32-38) etc. Tot în Legea Veche s-a prezis că şi în creştinism va fi o apă curăţitoare, care va curaţi nu numai trupul, ci şi sufletul omului (lez. 36, 25-26). în Noul Testament, apa sfinţită este întrebuinţată ca element curaţilor şi sfinţilor (loan 5, 4; 3, 2-7).
Alt element de sfinţire arătat în Sfânta Scriptură este şi untdelemnul, cum am arătat în cele spuse mai înainte.
In afară de aceasta, Biserica sfinţeşte pământul, arăturile, roadele, casele etc., cu diferite slujbe (ierurgii), aducând darul Sfântului Duh peste toate aceste elemente, care intră în vieţuirea zilnică a credincioşilor.
Credinciosul: Dar unde se vede în Sfânta Scriptură că elementele, apa şi untdelemnul, precum şi alte obiecte, trebuie
sfinţite?
Preotul: Ţi-am arătat destul de clar în cele de mai sus, dar văd că ai rămas tot nelămurit. De aceea ascultă: Să ştii că încă din Legea Veche se sfinţeau şi se curăţeau atât oamenii, cât şi elementele, prin diferite rituri şi rugăciuni, ca de pildă curăţirea femeii lăuze la 40 de zile după naştere (vezi Lev. 12; Luca 2, 22-24). Iar rugăciuni pentru binecuvântarea şi sfinţirea untdelemnului şi a apei (aghiasma), binecuvântarea pruncilor, a pâinii, a vinului şi a paştilor ş.a., le găsim la Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti din primele veacuri creştine, ca: Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful în sec. II, Tertulian2 în sec. III, Sfântul Vasile cel Mare3 în sec. IV ş.a. Rugăciuni pentru binecuvântarea şi sfinţirea apei (aghiasma), a untdelemnului şi a fructelor, sfeştanii pentru ploaie ş.a., găsim amintite chiar îi cele mai vechi rânduieli şi aşezăminte bisericeşti, a Aşezămintele Sfinţilor Apostoli din veacurile III-IV4, precum şi în cele mai vechi cărţi de slujbă, ca Evhologhiul (Moliţfelnicul) Episcopului Serapion de Thmuis din Egipt, din veacul al IV-lea. Pe toate le găsim în aceeaşi carte de slujbă unde aflăm şi rânduiala Sfintelor Taine, adică în Evhologhiu sau Molitfelnic (cartea cu rugăciuni sau cu molitfe).

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2005, 11:41 AM

Sfantul Antimis
Pe Sfînta Masă din Sfantul Altar trebuie să se afle Antimisul, Evanghelia, o cruce, un sfeşnic cu luminare şi un chivot pentru păstrat Sfînta Cuminecătură, Dumnezeiescul Trup şi Sînge al Mîntuitorului noastru Hsus Hristos.
Antimisul este o năframă în patru laturi, ţesută din in ori din mătase, pe care se află întipărită icoana punerii în mormînt a Mîntuitoru­lui. In cusătura Antimisului se aşază Sfinte Moaşte, pentru că pe el se slujeşte Sfînta Liturghie. Cînd nu se face slujbă, Antimisul stă pe Sfînta Masă împăturit într-o învelitoare care închipuie năframa ce acoperea dumnezeiescul cap al lui Hristos în mormînt. Obîrşia Antimisului vine din vremea marilor prigoane împotriva creştinilor. Atunci, spre a feri Sfintele Daruri să fie pîngărite de păgînii care năvăleau în biserici în tim­pul Sfintei Liturghii, preoţii înfăşurau Sfintele Daruri într-o pînză sfinţită şi, fugind cu ele într-un loc ferit, continuau slujba Sfintei Liturghii, între­ruptă de năvala paginilor. Şi azi, de s-ar întîmpla să ia foc biserica, în timpul Sfintei Liturghii, preotul slujitor poate, dacă e nevoie, să înfăşoare sfintele vase, Potirul şi Discul, în Antimis şi să le ducă într-un loc potrivit, unde să isprăvească de slujit Sfînta Liturghie, Antimisul servindu-i de Masă sfîntă. Antimisul nu poate lipsi de pe nici o Sfînta Masă din biserici­le în care se slujeşte Sfînta Liturghie. Fără el nu se poate face Sfînta Liturghie, în împrejurări deosebite, ca de pildă în război, pe cîmpul de luptă, se poate face Sfînta Liturghie în orice loc potrivit, dacă avem Antimis.

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2005, 11:46 AM

DESPRE CULTUL SFINTELOR ICOANE
Sectarul: Pentru care pricină voi, creştinii ortodocşi, vă închinaţi la icoane? Oare nu vă daţi seama că închinarea la icoane este idolatrie, deoarece ele sunt făcute de mâini omeneşti şi Dumnezeu opreşte cu mare stricteţe a se închina cineva la lucruri făcute de mâini omeneşti (leş. 20, 4-5; Deut. 5, 6-9; 4, 15-19 ş.a.)? Care vă sunt vouă mărturiile din Sfânta Scriptură relativ la închinarea icoanelor?
Preotul: Nicidecum nu este aşa cum cugetaţi voi, rătăciţilor sectari, că închinarea la sfintele icoane ar fi idolatrie, si că este oprită de Dumnezeu prin porunca I şi a Il-a din Lege. Invăţătura Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos a avut de la începutul ei şi până azi cultul sfintelor icoane, bazându-se pe următoarele temeiuri ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii:
1. Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. l, 26-27).
2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu(II Cor. 4, 4; Col. l, 15).
3. lisus Hristos este „chipul fiinţei lui Dumnezeu" (Evrei l, 3).
4. In lisus Hristos, Dumnezeu S-a arătat în Trup (I Tim.3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7-8).
5. Sfântul Duh S-a arătat la Iordan în chip de porumbel (Matei 3, 16-23).
6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate acestea sunt chipuri fără să fie idolatrie.
7. In Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi leş. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.).

8.Dumnezeu însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli.
Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau „heruvimii slavei" (Evrei 9, 5).

9. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (leş. 36, 8ji 37, 7-9; II Parai. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).
10. Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
11. Inaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1).
12. Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi leş. 30, l, 6-8; 27, 20-21, losua 7, 6).
13. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli.
14. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit si s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11,7; Fapte 24, 11 ş.a.).
15. In Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe când icoana este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt.
16. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica de totdeauna a Bisericii, arată că de la începutul Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi venerate.

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2005, 12:30 PM

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2005, 12:46 PM

Va rog sa ma iertati, dar mai scriu acum cateva citate, pe care le consider eu foarte importante a fi cunoscute si implinite de fiecare crestin ortodox...
19. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,
20. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate. (Iacov 5)
17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. (Iacov 1)
22. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. (Iacov 1)
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. (Iacov 2)

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2005, 01:06 PM

Trimis de: edinide pe 6 Dec 2005, 02:08 AM

Trimis de: edinide pe 6 Dec 2005, 02:36 AM

Trimis de: edinide pe 6 Dec 2005, 09:34 AM

Trimis de: edinide pe 6 Dec 2005, 10:23 AM

Trimis de: Clopotel pe 6 Dec 2005, 05:39 PM

Edinide,
Acum nici Biblia nu o mai recunosti ca fiind valida..., si atunci te mai intrebi cum de vorbesti numai prostii...
Biblia cuprinde atat Vechiul Testament cat si Noul Testament... Asta o stie si cel mai ratacit sectar crestin... Am zic crestin, nu yoghin.... Tu faci parte dintr-o secta yoghina care nu ai nimic cu crestinismul, cu Iisus Hristos, caci nu numai ca nu intelegi si recunosti Biblia, Vechiul Testament, dar nici Noul Testament nu-l recunosti si cunosti.
In Noul Testament, Iisus spune foarte clar:
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
(Matei 5)Bine, faptul ca tu contrazici ce spune Iisus, nu e nimic nou, numai ca poti sa o faci pe topicul de yoga si nu la ortodoxie, cu care tu nu ai nimic in comun... Sa te mai intreb de ce scrii pe aici daca nu-ti place si nu ai nimic in comun cu Ortodoxia? Sa te intreb de ce nu scrii de exemplu la alte religii? Nu are rost, caci sunt sigur ca esti platit ca sa batjocoresti aici, dar te intreb.... merita banii aia efortul de a te injosi atat si de a-L huli pe Dzeu... Daca te intreb daca iti e frica de Dzeu. tu o sa spui ca nu... , ca vezi Doamne...tu L-ai iubi pe Dzeu. si de aceea nu-ti este frica de El...
Pana la un punct unele raspunsuri la intrebarile tale pot ajuta alti credinciosi ortodocsi ca sa cunoasca mai multe, nu de la mine, ci din Biblie si din Sfintii Parinti.... Dar tu esti prea ratacit de Calea lui Iisus ca sa se mai poata cineva folosi din discutia cu tine.... In momentul in care contesti adevarul Bibliei si cele scrise in ea, ti-ai data arama pe fata...
In VT vorbeste acelasi Dzeu. ca si in NT pt. ca Iisus este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Unul din Sfanta Treime...
Tu vorbesti de Iudaism si de Islamism, dar aceia macar Il recunosc pe Iisus ca fiind profet, dar vorbesc cu mare respect de El. Pe cand tu Il batjocoresti si Il hulesti la fiecare fraza...

Trimis de: Clopotel pe 6 Dec 2005, 06:09 PM

Sfântul Maslu este una dintre cele sapte Sfinte Taine prin care darul lui Dumnezeu vine peste credinciosi si care este anume rânduitã pentru oamenii care sunt în suferintã, pentru tãmãduirea sufletului si a trupului. De aceea se face si maslu de obste, nu numai pentru bolnavi. Unii au suferinte fãrã sã se considere cã sunt bolnavi. La Maslu se spune: „Ridicã-l pe dânsul din patul durerii si din asternutul chinuirii. Sã se tãmãduiascã de toatã boala si de toatã neputinte, de întinãciunea trupeascã si sufleteascã", deci si de întinãciunea sufleteascã. Se poate face Maslu si pentru binele credinciosilor în general, pentru înmultirea darului lui Dumnezeu în constiinta noastrã, în simtirea noastrã, în fiinta noastrã întreagã.

În Sfânta Evanghelie de la Marcu este scris cã ucenicii pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis sã tãmãduiascã suferintele oamenilor, i-au tãmãduit pe cei bolnavi ungându-i cu untdelemn ( cf. Marcu 6, 13).

Practica aceasta, de tãmãduire cu untdelemn sfintit, a exis-tat si pe vremea Sfintilor Apostoli. Sfântul Apostol Iacov, fratele Domnului, în Epistola lui, zice: „Este cineva bolnav între voi? Sã cheme preotii Bisericii si sã se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului" (Iacov 5, 14). Este vorba de o Tainã, altfel, ungerea cu untdelemn se poate face si în afarã de slujbã. Dar Sfântul Apostol Iacov zice „ungându-l cu untdelemn în numele Domnului", cu un untdelemn anume, cum îl avem dupã Maslu, dupã ce ne-am rugat sã se sfinteascã untdelemnul si dupã ce ne-am rugat ca prin untdelemn sã vinã daruri ale lui Dumnezeu pentru cei care sunt de fatã sau pentru cei care se vor unge.

Am zis cã, în rugãciunea întâia de dupã prima Evanghelie care se citeste la Sfântul Maslu, este o listã de binefaceri la care trebuie sã luãm aminte: „Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, îmbrãcãminte împãrãteascã, pavãzã puternicã, izbãvitoare de orice lucrare diavoleascã, pecete nestricatã, bucuria inimii, veselie vesnicã".

M-am oprit de multe ori asupra acestor binefaceri ale lui Dumnezeu, pe care dorim sã le primim prin untdelemn sfintit, si am luat aminte la faptul cã lista aceasta de binefaceri începe cu bucuria si se sfârseste cu veselia. „Facã-se, Doamne, untdelem-nul acesta untdelemn de bucurie". De ce de bucurie? Pentru cã Dumnezeu vrea sã fim oameni ai bucuriei, sã fim primitori de bucurie si sã fim lucrãtori de bucurie. În Epistola a II-a cãtre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citim: „Noi suntem lucrã-tori ai bucurie voastre", deci suntem mijlocitori de bucurie, sun-tem oameni care rãspândim bucuria.

Poate v-ati oprit vreodatã cu gândul asupra celor scrise în Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul XXVI, si în Sfânta Evanghelie de la Marcu, în Capitolul XIV, despre femeia care a turnat mir în semn de cinstire a Domnului nostru Iisus Hristos; în legãturã cu ea, ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos au zis cã mai bine s-ar fi vândut mirul acela si banii sã se fi dat sãracilor. Domnul Iisus Hristos a spus atunci un cuvânt pe care ar trebui sã nu-l uitãm niciodatã, pentru cã e un cuvânt vesnic al Domnului Hristos: „Nu faceti supãrare femeii!" Adicã acelei femei care I-a adus cinstire sã nu-i facã supãrare cei care au înteles altfel, care au lucrat cu mintea lor si au gândit altfel decât a gândit femeia cinstitoare a Mântuitorului. Nu faceti supãrare!

Ar trebui sã avem în vedere cuvântul acesta, sã nu facem supãrarea niciodatã si nimãnui. Ce bine ar fi în lumea aceasta dacã fiecare dintre noi, în locul nostru de vietuire, am avea drept cuvânt de învãtãturã, drept cuvânt de ordine, cuvântul acesta: Nu faceti supãrare! Domnul Hristos vrea nu numai sã nu facem supãrare, ci vrea sã aducem bucurie, sã fim lucrãtori de bucurie, sã fim întâi de toate purtãtori de bucurie, pentru cã în Sfânta Evanghelie e scris: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sã fie în voi si ca bucuria voastrã sã fie deplinã" (Ioan 15, 11). Deci Domnul Hristos vrea sã fim purtãtori de bucurie, sã avem în sufletul nostru bucuria Lui si bucuria noastrã sã fie deplinã, sã nu fie cu împutinare, cu stirbire.

Deci, „Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie", sã sporeascã sfintenia noastrã. Toatã lucrarea Bisericii este o lucrare de sfintire. Biserica noastrã vrea sã ne sfinteascã prin darurile sale, prin Sfintele Taine. Ne gândim cam putin la faptul cã ar trebui sã fim sfinti. Ar trebui sã ne gândim mai mult cã suntem chemati la sfintenie, cã avem mijloace de sfintire. Dar, pentru cã suntem departe de o viatã sfântã, ne gândim mai mult la o curãtire a su-fletului, la o curãtire de pãcate. Este bine sã ne gândim, dar sã ne gândim si la untdelemnul care sã ne fie untdelemn de sfintire, untdelemn de sfintenie.

Deci, „Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de sfintenie, îmbrãcãminte împãrãteascã". Ne gândim cam putin si la rostul acesta al untdelemnului: sã fie „îmbrãcãminte împãrãteascã". Când ne aducem aminte de acest cuvânt, este poate cazul sã ne gândim la faptul cã Sfântul Apostol Pavel, în Epistola cãtre Galateni, scrie: „Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrãcat" (Galateni 3, 26) si cã la anumite sãrbã-tori ale Bisericii noastre, spunem acest verset în loc de în loc de „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare...".

Îmbrãcãminte împãrãteascã este îmbrãcãmintea în Hristos sau îmbrãcãmintea în virtutile pomenite de Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre Coloseni: „Îmbrãcati-vã, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile îndurãrii, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândete, cu îndelungã-rãbdare, îngã-duindu-vã unii pe altii si iertând unii altora, dacã are cineva vreo plângere împotriva cuiva; dupã cum si Hristos v-a iertat vouã, asa sã iertati si voi. Iar peste toate acestea, îmbrãcati-vã întru dragoste, care este legãtura desãvârsirii. Si pacea lui Hristos, în-tru care ati fost chemati, ca sã fiti un singur trup, sã stãpâneascã în inimile voastre; si fiti multumitori" (Coloseni 3, 12-15). Aceasta este îmbrãcãmintea noastrã. Îmbrãcãminte cu bunãtate, îmbrãcãminte cu smerenie, cu blândete. "Învãtati-vã de la Mine cã sunt blând si smerit cu inima si veti avea odihnã sufletelor voastre" (Matei 11, 29), spunea Domnul Hristos. Îmbrãcãminte cu îngãduintã, îmbrãcãminte cu iertare, îmbrãcã-minte cu iubire, îmbrãcãminte aducãtoare de pace, îmbrãcãminte aducãtoare de multumire.

Mai departe, zicem: „Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintire, îmbrãcã-minte împãrãteascã, pavãzã puternicã, izbãvitoare de orice lucrare diavoleascã". Pavãzã puternicã! O întemeiere bunã. Sã ne fie untdelemnul acesta, ungerea cu untdelemn, o întemeiere bunã, izbãvitoare de toatã lucrarea diavoleascã. Sã nu poatã vrãjmasul sã se apropie de nici unul dintre noi; „Ca de foc sã fugã de mine tot lucrul rãu, toatã patima" zicem dupã ce ne împãrtãsim cu Sfintele Taine. Sã fim sãlas al Duhului Sfânt si sã nu mai fim sãlas pãcatului. Aceasta se întâmplã prin împãrtãsirea cu Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, cu „dumnezeiestile, preacuratele si nemuritoarele, cerestile, de viatã fãcãtoarele, înfricosãtoarele lui Hristos Taine". Se întâmplã aceasta prin ungere cu untdelemn, se întâmplã aceasta prin stropire cu apã sfintitã.

Când se fac aceste lucrãri asupra noastrã trebuie sã avem întemeierea aceasta de îndepãrtare de orice lucru rãu, sã fugã de la noi orice lucru rãu. „Sã vie Dumnezeu si sã se risipeascã vrãjmasii lui. Precum se stinge fumul, sã se stingã. Precum se topeste ceara de la fata focului, asa sã piarã pãcãtosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii sã se bucure si sã se veseleascã" zicem la Pasti, si ar trebui sã simtim lucrul acesta întâmplându-se cu noi totdeauna.

„Facã-se untdelemnul acesta bucuria inimii, veselie vesnicã".

Am început cu bucurie, am sfârsit cu bucurie, cu bucuria inimii si veselie vesnicã. „Bucurati-vã în ziua aceea si vã vese-liti, cã, iatã, plata voastrã multã este în cer" (Luca 6, 23), a zis Domnul Hristos. Ungerea cu untdelemn sfintit trebuie sã fie mijlocitoare si de aceste daruri: bucurie, sfintenie, îmbrãcãminte împãrãteascã, pavãzã puternicã izbãvitoare de toatã lucrarea diavoleascã, bucuria inimii si veselie vesnicã. Asa trebuie sã fie crestinii: oameni ai bucuriei, oameni cãutãtori de sfintenie, oameni împotrivitori fatã de pãcat. Când se întâmplã toate acestea, se întâmplã si învãluirea noastrã în bucuria cea vesnicã, în veselia cea vesnicã.

La fiecare Sfântã Liturghie a Sfântului Ioan Gurã de Aur, când credinciosii cântã "Fie numele Domnului binecuvântat de acum si pânã-n veac", preotul spune o rugãciune care are urmã-torul cuprins: „Plinirea Legii si a proorocilor, Tu Însuti fiind Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit toatã rânduiala cea pãrinteascã, umple de bucuri si de veselie inimile noastre totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor amin". Cu alte cuvinte, fiecare Sfântã Liturghie trebuie sã fie prilej de bucurie, pricinuitoare de bucurie, înmultitoare de bucurie prin Domnul nostru Iisus Hristos, care este plinirea Legii si a proorocilor.

Ajutor pentru acestea ne dã si Maica Domnului. Maica Domnului are un loc de cãpetenie în credinta noastrã. Sã ne gândim, de pildã, la o alcãtuire de la Sfântul Maslu, care tare mi-e dragã mie: „Pe tine, preacuratul palat al Împãratului ceresc, ceea ce esti multlãudatã, te rog, curãteste mintea mea cea întinatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tãu". E asa de frumos, e atât de minunat!

Maica Domnului a fost „palat al Împãratului ceresc" când L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii, si a rãmas în vesnicie asa, pentru cã de inima Maicii Domnului – Domnul Hristos nu s-a despãrtit nici când S-a nãscut din ea. Maica Domnului este purtãtoare de Hristos în vesnicie: „Pe tine, preacuratul palat al Împãratului ceresc, ceea ce esti mult lãudatã, te rog, curãteste mintea mea întinatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi".

De ce cerem de la Maica Domnului sã fie inima noastrã „locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi"? Pentru cã si Maica Domnului este asa! Când preasfânta Fecioarã Maria, nedumeritã de vestea pe care i-a adus-o îngerul a întrebat cum poate sã fie aceasta, de vreme ce ea nu cunostea cele ce premerg maternitãtii, îngerul binevestitor i-a spus asa: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35). Sunt cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatãl, Fiul si Sfântul Duh. Ceea ce s-a întâmplat atunci când Maica Domnului a primit sã fie mamã a Mântuitorului, asezarea Sfintei Treimi în fiinta ei, a rãmas pentru vesnicie.

Dacã Domnul Hristos este purtat de Maica Domnului în inima ei în vesnicie, atunci si puterea Celui Preaînalt o umbreste în vesnicie, puterea lui Dumnezeu Tatãl, atunci si Duhul Sfânt, care S-a pogorât peste Maica Domnului, rãmâne peste ea în vesnicie. Fiind locas al Preasfintei Treimi, fiind preacuratã, fiind neîntinatã, Maica Domnului poate sã ne ajute sã fim si noi locasuri ale Preasfintei Treimi întru sfintire si sã se facã mintea noastrã, inima noastrã, fiinta noastrã, „locas înfrumusetat al Preasfintei Treimi".

Când cerem aceasta, îi spunem de ce dorim noi sã fim locasuri ale Sfintei Treimi, de ce dorim noi sã ne fie inima curatã si mintea sã fie fãrã pãcat: „Ca sã te laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã". Maica Domnului are putere si are milã nemãsuratã. Noi nu cunoastem aceastã putere si milã decât prin ajutorul Maicii Domnului, prin ajutorul lui Dumnezeu, prin ajutorul Duhului Sfânt care, pogorându-se peste Elisabeta, a miscat-o spre cunostintã si i-a zis: „Binecuvântatã esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tãu. Si de unde mie cinstea aceasta, ca sã vie la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42).

Prin Duhul Sfânt, prin puterea lui Dumnezeu, prin mijlocirile Maicii Domnului, putem sã întelegem mãretiile Maicii Domnului, pe care noi le exprimãm de atâtea ori când zicem: "Pe ceea ce este mai înaltã decât cerurile si mai curatã decât strãlucirile soarelui"; "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvânt"; "Spãimântatu-s-au toate de dumnezeiascã mãrirea ta", sau când zicem "Pe ceea ce este mãrirea a toatã lumea, bisericã sfintitã si rai cuvântãtor", "Rai de tainã esti, Nãscãtoare de Dumnezeu care ai odrãslit nelucrat pe Hristos" etc.

Când zicem toate acestea, învãtati fiind de Duhul Sfânt, care a dat gândurile acestea pentru alcãtuirea sfintelor slujbe, spunem adevãruri pe care noi nu le putem întelege decât tot prin puterea Duhului Sfânt. Sunt adevãruri pe care noi le spunem si nu suntem în stare sã le si simtim, pentru cã mintea noastrã este întinatã si pentru cã nu ne-am fãcut întru simtire, întru cunos-tintã, locasuri ale Sfintei Treimi. Numai dacã „eu, netrebnicul robul tãu" sunt mântuit, numai dacã mintea mea este curãtitã „de tot felul de pãcate", numai dacã as fi cu adevãrat „locas al Preasfintei Treimi", as putea „sã laud si sã preamãresc puterea si mila ta cea nemãsuratã". Milã nemãsuratã, milã care n-are margini, milã care nu poate sã aibã margini, putere nemãrginitã, cum este puterea Maicii Domnului.

Un pãrinte, Dumnezeu sã-i ajute, poate unii îl cunoasteti, pãrintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, are un cuvânt în Convorbiri Duhovnicesti, anume: "Ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugãciunea". Maica Domnului poate sã ne ajute prin rugãciunile ei sã primim binefaceri de la Dumnezeu. Puterea ei este nemãrginitã, pentru cã rugãciunea ei este puternicã si mijloceste revãrsare de putere din puterea Fiului ei si Dumnezeului nostru.

Sunt niste gânduri pe care cred eu cã e bine sã le purtãm în suflet si care poate cã sunt mai necesare acum decât gândurile despre desãvârsire, despre deplinãtate, despre perfectiune, pe care le stim din cuprinsul dumnezeiestii Scripturi. Este adevãrat cã Biserica noastrã nu ne pune în fatã prin rânduielile de slujbã cuvinte privitoare la desãvârsire. Ceea ce trebuie sã avem în vedere când e vorba de înaintare, când e vorba de perfectiune, este aceasta: sã împlinim tot ce putem împlini.

Cele dintâi cuvinte ale Domnului Hristos, pe care le întâlnim în Sfânta Evanghelie de la Matei, sunt: "Lasã acum, cã asa se cuvine nouã sã împlinim toatã dreptatea" (Matei 3, 15) si se referã la deplinãtate, la desãvârsire, în întelesul cã spre desãvârsire merge numai acela care vrea sã împlineascã totul si în mod deplin.

Când fariseii si cãrturarii dãdeau zeciuialã din veniturile lor, din izmã, din chimen si din mãrar, Domnul Hristos, obser-vând aceasta, le-a spus: „Vai vouã, cãrturarilor si fariseilor fãtar-nici! Cã dati zeciuialã din izmã, din mãrar si din chimen, dar ati lãsat pãrtile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta". Si vine cu învãtãtura: „pe acestea trebuia sã le faceti si pe acelea sã nu le lãsati" (Matei 23, 23).

Noi, cu neputintele noastre, din cât ni se cere, facem cât putem. Dumnezeu primeste putinul pe care-l facem noi si împlineste El ce nu putem împlini; noi nãdãjduim la mila lui Dumnezeu mai mult decât la dreptatea noastrã, pentru cã drepta-tea noastrã, ati auzit într-o rugãciune de la Maslu, „este ca o câr-pã lepãdatã".

Nu ne putem lãuda cu dreptatea noastrã, dar avem încredere în mila cea nemãrginitã a lui Dumnezeu. La rugãciu-nile de dezlegare zicem cã „Precum mãrirea Ta este neasemã-natã, asa si mila Ta este nemãsuratã". Atât este de mare mila lui Dumnezeu, cât este de mare mãrirea lui Dumnezeu, iar cele ale lui Dumnezeu sunt fãrã margini. Nimic nu are Dumnezeu mãrginit: nici mila, nici bunãtatea, nici iertarea, nimic. Totul este deplin.

Sã cãutãm si noi sã fim cu deplinãtate în tot ce este frumos si bun. Darul lui Dumnezeu sã fie cu noi, rugãciunile Maicii Domnului si binecuvântarea Domnului sã ne însoteascã de acum si pânã-n veac! Amin.
Mânãstire Brâncoveanu, 18 noiembrie 1998

Trimis de: Clopotel pe 6 Dec 2005, 06:33 PM

Un alt eveniment important petrecut pe Tabor a fost intalnirea celor trei Apostoli cu doi mari Prooroci ai Vechiului Testament: Moise si Ilie. Sfantul Efrem Sirul spune despre acest eveniment: "S-au vazut unii pe altii, incepatorii Legii vechi pe incepatorii Legii noi. A vazut Moise cel Sfant pe Simon cel sfintit. A vazut iconomul lui Dumnezeu, Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, Petru ... Si s-a facut muntele ca o biserica. Si a unit, intru Sine, Iisus amandoua Testamentele, pe care le-a primit Biserica. Ne-a facut pe noi sa cunoastem ca El este Datatorul amandurora ...".

1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
(Matei 17)

Si atunci cum de unii sectari zic de Moise ca este criminal si hot cand in Biblie se vede clar ca Moise este bineplacut lui Dzeu. la fel ca Ilie? Sper ca in ratacirea lor sa nu inteleaga acum ca ne inchinam lui Moise....

Trimis de: Clopotel pe 6 Dec 2005, 07:36 PM

Mai zic unii rataciti ca nu exista sfintire in afara de faptul ca Sfant e doar Dzeu.
Evident ca Sfant e doar Dzeu., si ca Dzeu. e doar Unul in Sfanta Treime.
Dar ei nu inteleg si nu fac deosebire intre Sfant si sfant, intre Fiu si fiu, intre Dumnezeu si dumnezei.
Deosebirea este uriasa si esentiala, dar consider ca toti ortodocsii realizeaza aceasta si nu e cazul sa spun mai multe. O sa dau doar cateva citate, doar ca repere:
Cartea Facerii confirma ca oamenii, pastrându-si într-o anumita masura credinciosia fata de Revelatie, spre pilda urmasii lui Set, sunt evocati cu numele de “fiii lui Dumnezeu” (Fac. 6, 2). Psalmistul comunica de asemenea marturia divina: “Eu am zis: dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt” (Ps. 81:6).
De aici e lesne de inteles ca nu suntem egali cu Fiul lui Dzeu. desi suntem toti fii ai lui Dzeu.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
Alt inteles are"Sfint este Dzeu." si alt inteles are "sfant este darul".
Dar cum sa pricepi aceasta cand negi chiar esentialul, cum ca darul poate fi sfintit, si negi spusele Mantuitorului...
Si nu are importanta daca ne referim la materia trupului sau la materia apei sau undelemnului, caci si trupul tot din apa si lut este...

Trimis de: Clopotel pe 6 Dec 2005, 08:30 PM

Trimis de: edinide pe 9 Dec 2005, 09:10 AM

Trimis de: sebyshoru pe 10 Dec 2005, 01:45 AM

Draga edinide habar nu ai despre ce vobesti, parerea mea este ca ar trebui sa te mai informezi inainte de a face afirmatii in vant si aiurea. Tu de fapt si pana la urma urmei nu stii absolut nimic despre ceea ce inseamna Crestinism si Ortodoxie, nu stii nimic despre ce inseamna Vechiul si Noul Testament si legatura dintre acestea, vorbesti despre niste anomalii care nu au fost gandite de nimeni si nici nu vor exista in Ortodoxie.
Ortodoxia in nici un caz nu anuleaza pe Iisus Hirstos, sau nimic din lucrarea Sa, dar tot Iisus Hristos stiu ca a spus, din putinele mele cunostinte, ca El a venit nu sa strice legea cea veche ci sa o implineasca... sau nu... te rog sa ma corectezi unde gresesc... Noul Testament nu ar putea exista fara Vechiul Testament, ele se intruchipeaza unul in celalalt se indeplinesc unul pe altul, fara de unu nu ar exista altu.
Unde ai vazut tu scris in Biblie, te rog sa mi spui si mie, ca eu nu am vazut asa ceva, dar nici nu am auzit, ca Legea cea Noua o inlocuieste in totalitate pe cea Veche sau ca Iisus Hristos ar fi spus ca nu mai avem nevoie de Legea Veche pt ca o avem pe cea Noua... sau unde scrie ca sa uitam de vechii prooroci... sa uitam de Moise... de Avraam... sincer nu pot sa cred ca ai citit Biblia si ai ajuns la concluzia asta... tu ce Biblie ai citit fratele meu...?
Cine te a informat pe tine ca Ortodoxismul desfiinteaza tot ceea ce a facut Iisus, dragul meu, astea sunt parerile tale total nefondate si nelalocul lor, eu zic... ca ar trebui sa privesti lucrurile mai din afara si apoi sa vii si sa le expui. Nu pot sa mi dau seama de unde te informezi tu?...?!?
Sper sa nu te superi , dar vino cu informatii fondate si probabile... nu cu aberatii... pareri, teologumene... ca asa fiecare este mare critic biblic...

Trimis de: edinide pe 10 Dec 2005, 08:46 AM

Trimis de: Clopotel pe 10 Dec 2005, 01:55 PM

Ok... datorita faptului ca Edinide insista sa batjocoreasca si sa huleasca Ortodoxia si prin aceasta pe Dzeu. si sa jigneasca milioane de credinciosi ortodocsi, rog moderatorii sa intervina si sa-i baneze accesul pe topicul "Ortodoxia", caci el nici nu este ortodox, nici nu are vreun interes sa afle ce este Ortodoxa ci intra aici doar sa jigneasca si sa huleasca, scornind numai minciuni... Motive pt. cele ce sustin sunt la fiecare post al lui:

Trimis de: sebyshoru pe 10 Dec 2005, 02:09 PM

Trimis de: edinide pe 11 Dec 2005, 09:52 AM

Trimis de: edinide pe 12 Dec 2005, 08:56 AM

Trimis de: IoanV pe 12 Dec 2005, 09:09 AM

@ edinide

La inceput am crezut ca intrebarile tale sunt sincere si pornesc din necunoastere. Acum, dupa ce cit de cit ai mai vazut cite ceva constat ca e vorba de rea credinta. Exista probabil o nevoie a ta de a ataca anumite lucruri sau de a posta provacind raspusuri. Concluzia se impune usor vazind abundenta generalizarilor pripite si fortate (cu privire la credinta, la preoti si la credinciosi) din mesajele tale. Am mai spus ca e usor sa gasesti defecte dar e greu sa pui ceva la loc.
Sfintii vorbesc mult mai frumos decit tine si fara pic de rautate orientata spre altii despre nevoia de a trai impreuna cu Hristos. Tu aduci o palida marturie in directia aceasta, afirmata de ei cu putere si mult mai coerent. Vezi mesajul de pe topicul La rescruce de credinte, despre Sf. Serafim de Sarov. Poate acolo ar fi mai bine sa ne prezinti viziunea ta, cu de toate de peste tot.
Pe de alta parte, este cunoscut din toate religiile faptul ca o cale devotionala inseamna obligatoriu si ritualuri. Altfel nu se poate sustine. De nu crezi pot oferi citate.

Daca o sa continui sa ataci, in loc sa discuti punctual probleme, voi cere si eu sa ti se editeze mesajele, vezi bine ce scrie un pic mai sus:Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.. Daca vrei sa ai un dialog civilizat renunta sa mai scuipi venin. E plina lumea de el, nu cred ca Hristos vrea asta de la tine.

Trimis de: edinide pe 13 Dec 2005, 08:18 AM

Trimis de: Clopotel pe 13 Dec 2005, 11:00 AM

Edinide,

Trimis de: Clopotel pe 13 Dec 2005, 11:11 AM

Sa speram, ca prin voia lui Dzeu., scapam de hulitori... O sa scriu un fragment din viata dumnezeiescvului nostru parinte Macarie Egipteanul, a carui preaminunata vietuire intru Hristos, o gasiti si http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-19-cv_macarie_egipteanul.html
Personal am aflat in viata acestui mare Sfant Parinte, multe invataturi neaparat de urmat:

Un egiptean iubitor de păcate, fiind rănit de pofta păcatului spre o femeie străină, frumoasă la chip, dar neputînd s-o plece spre desfrînare, pentru curăţia ei şi pentru cinstea şi dragostea pe care o avea pentru bărbatul său, s-a dus la un fermecător, rugîndu-l ca să facă pe femeia aceea să-l iubească; ori cu farmecele sale să facă pe bărbatul ei ca s-o urască şi s-o gonească; fermecătorul acela a luat multe daruri de la egiptean şi a făcut obişnuitele sale meşteşu-giri, sîrguindu-se cu multe farmece ca să înşele pe acea femeie curată, spre desfrînare.

Apoi neputînd să înduplece mintea ei cea nemişcată spre acea faptă rea, a fermecat ochii celor ce căutau la dînsa; şi a făcut aşa ca tuturor celor ce o vedeau să li se pară că nu este femeie cu faţă de om, ci animal parte femeiască; deci, intrînd bărbatul în casă, cînd a văzut-o întru asemănare de animal, s-a spăimîntat, şi nu pricepea ce este, pentru că vedea că pe patul lui se odihneşte un animal. Vorbea cu dînsa şi nu putea să audă nici un răspuns, decît numai o vedea mîniindu-se. Însă ştia că este femeia lui şi a cunoscut răutatea pizmaşului, cum că era prefăcută de oameni răi întru asemănare de dobitoc, de care lucru era în mare mîhnire şi plîngea.

Chemînd preoţi în casa sa, le-a arătat pe femeia lui, dar nici aceia nu puteau cunoaşte ce avea: cum şi pentru ce s-a prefăcut în animal. Căci şi ochii acelora ca nişte fermecaţi vedeau animal; şi trecuseră trei zile de cînd i se făcuse ei aceasta şi nici un fel de hrană nu primea, pentru că nici ca animalul nu primea fîn, nici ca omul nu putea să mănînce pîine. Apoi, bărbatului ei i-a venit în minte s-o aducă în pustie, la Cuviosul părinte Macarie.

Deci, punînd pe dînsa frîul ca pe un animal, s-a dus, luînd după sine pe femeia sa întru asemănare de animal. Pe cînd se apropia de chilia cuviosului, fraţii ce stăteau afară, au început a cîrti asupra lui, întrebîndu-l pentru ce vrea să intre în mînăstire cu acel animal? Iar el a zis către dînşii: "Am venit aici, ca animalul acesta să cîştige mila de la Domnul cu rugăciunile Sfîntului Macarie".

Şi întrebîndu-l monahii: "De ce pătimeşte?" Omul a zis: "Acest animal pe care îl vedeţi este femeia mea şi cum s-a prefăcut nu ştiu; iată acum sînt trei zile de cînd nici un fel de hrană nu gustă nicidecum". Iar fraţii auzind acestea, au mers să spună sfîntului, căruia acum i se descoperise şi se ruga lui Dumnezeu pentru dînsa.

Fraţii spunîndu-i despre acest lucru şi arătîndu-i dobitocul cel adus, sfîntul a zis către dînşii: "Voi singuri sînteţi dobitoace, de vreme ce aveţi ochi răi, iar ea precum este făcută, aşa rămîne femeie şi nu este schimbată întru altă fire; ci aşa se pare ochilor voştri cei înşelaţi de farmece". Deci, sfinţind apă, a turnat pe capul ei, rugîndu-se, şi îndată a făcut-o să fie în chipul său cel dintîi; încît toţi cei ce căutau la dînsa au văzut-o că este femeie, cu faţă de om.

Apoi, poruncind să-i dea ei să mănînce, a făcut-o femeie sănătoasă. Şi au mulţumit lui Dumnezeu, bărbatul şi femeia, cum şi toţi cei ce vedeau această minune. Apoi, sfîntul a învăţat pe femeie, ca adeseori să meargă la sfînta biserică şi să se împărtăşească cu preacuratele lui Hristos Taine; căci pentru aceea, zicea el, a venit asupra ta acea ispită, fiindcă cinci săptămîni au trecut, de cînd ai fost părtaşă dumnezeieştilor Taine. Astfel învăţîndu-i şi sfătuindu-i pe amîndoi, i-a liberat în pace. Asemenea şi o altă fecioară, prefăcută în animal de vrăjitori, aducînd-o părinţii ei la sfîntul, a tămăduit-o cu rugăciunea. Iar pe o altă fecioară, plină de răni, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, a făcut-o sănătoasă.

Deci, mulţi supărau pe cuviosul, unii pentru rugăciuni şi binecuvîntări şi pentru folosirea de învăţătură de la dînsul, iar alţii pentru tămăduiri; pentru aceea sfîntul şi-a săpat o peşteră adîncă în chilie, ca de o jumătate stadie, şi se ascundea de cei ce veneau la dînsul fără vreme, cînd îi întrerupeau gîndirea la Dumnezeu şi rugăciunea.

Atîta dar avea de la Dumnezeu, încît învia şi morţi. Un monah oarecare, şezînd în preajma Nilului, s-a lipit de el diavolul mîndriei. Deci, întîi l-a rătăcit de la adevărata credinţă şi l-a adus la cugetarea celor ce se numeau Ierachteni, care ziceau că Mîntuitorul n-a luat trup omenesc, nici că înviază trupul nostru cu care ne-am îmbrăcat şi că trei începători sînt: Dumnezeu, materia şi răutatea. Astfel a atras la răzvrătirea a 500 de suflete. Şi a putut face aceasta căci grăia multe bîrfeli de acest fel către mulţi. Apoi şi diavoli a scos, după cum se spune de Domnul nostru în Sfintele Evanghelii: Căci vor da semne şi minuni, încît ar fi fost cu putinţă să amăgească şi pe cei aleşi; căci cu domnul diavolilor, într-adevăr, scotea pe diavoli, pentru pierzarea sufletelor.

Deci, episcopul acelui loc a venit cu clerul său la părintele Macarie, robul lui Dumnezeu, şi rugîndu-l, îi zise: "Vino şi ajută-ne; căci dacă pînă trăieşti tu nu vom curăţi vecinătatea noastră, toţi se vor lipi de dînsul şi întru pierzare se vor duce". Iar sfîntul a zis către dînsul: "Iată că vin, dar fiind om simplu, ce pot să fac eu?" Episcopul stăruia, rugîndu-l: "Eu aşa cred că, dacă va veni Dumnezeu, va împăca Biserica Sa; căci eu de multe ori avînd gînd să vin, am fost împiedicat de treburile eparhiei; iar acum, numai suferind pierzarea poporului, şi încă temîndu-mă de osînda lui Dumnezeu, care zice: Sîngele lor din mîinile voastre îl voi cere; de aceea am venit la tine, căci Dumnezeu m-a trimis.

Atunci Avva Macarie sculîndu-se, a mers cu dînsul şi a venit la amăgitorul acela, pe care, cînd l-a văzut bătrînul, a zis episcopului: "Acesta are un diavol din cei stăpînitori şi ai cunoscut că acesta nu este locul meu. Împotriva acestor duhuri nu m-am luptat deloc, căci sînt două cete de diavoli, una este care aduce plăcerile şi dezmierdările în trupul omului, iar alta care amăgeşte sufletele, dar care este foarte lesne de biruit. Aceste duhuri le rînduieşte satana la vrăjitori şi amăgitori, ca şi la începătorii de eresuri". Episcopul a zis: "Este trebuinţă de rugăciune din adîncul inimii, căci cuvîntul nu are nici o putere".

Deci, i-a poruncit să iasă la dînşii; iar el ieşind, episcopul i-a zis: "Cum de n-ai venit de atîta vreme la noi?" Iar el a răspuns: "Pentru că nu credeţi drept". Zis-a către dînsul Sfîntul Macarie: "Dar tu crezi bine?" Iar el a zis: "Foarte bine". Sfîntul i-a zis: "Care este aceea pe care noi nu o cugetăm bine?" El a răspuns: "Fiindcă ziceţi că trupul a înviat; şi încă mai ziceţi că şi Dumnezeu a luat asupră-şi trup şi oase". Bătrînul i-a zis: "Dacă zicem de la noi, rău zicem, iar dacă astfel a grăit adevărul, tu pentru ce grăieşti împotrivă? Cu toate acestea noi vom spune ţie cum credem şi dacă te vei îndupleca, bine vei face; iar dacă nu, tu însuţi vei primi pedeapsa de la Dumnezeu, pe ale cărui dogme le lepezi". El a zis: "Eu întîi să-ţi spun credinţa mea". Iar sfîntul a zis: "Credinţa rea nici să nu se numească credinţă".

Deci, a poruncit episcopului să zică Simbolul credinţei şi episcopul a zis: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul; şi celelalte de aici înainte, cum şi alte graiuri de la apostolul. Atunci s-a ruşinat ereticul şi neavînd ce să răspundă, a zis către Sfîntul Macarie: "Mie nu-mi grăi credinţa cea din cuvinte, ci să mergem la morminte şi tu să înviezi cu trupul pe unul din cei ce zac acolo şi voi crede că bine cugetaţi, ori eu să scot suflet fără de trup, şi să vă ruşinez pe voi". Şi întorcîndu-se Sfîntul Macarie, a zis episcopului: "Mare este răul, căci şi pe Dumnezeu îl ispitim, ca pentru un îndrăcit să se facă atît de mare semn". Zis-a episcopul: "Ba nu părinte, ci pentru o eparhie întreagă".

Atunci au mers la morminte şi a venit şi Ierachtenul să cheme pe diavol. Şi mult făcîndu-şi rugăciunea lui cea ereticească, nu putea să scoată nici un suflet fără trup din mormînt. Atunci diavolul n-a ieşit ca mai înainte, căci îi sta împotrivă Duhul cel Sfînt. Şi cînd a văzut că nimic n-a putut face, le-a zis: "Pentru necredinţa voastră nu poate să iasă". Episcopul a zis: "Dacă am fi fost rău-credincioşi, atunci mai vîrtos trebuia să iasă, ca să mustre necredinţa noastră".

Iar bătrînul rugîndu-se în sine, netăgăduind nimic, a plecat genunchii la pămînt, după ce a stat un ceas la rugăciune; împreună cu toţi care erau de faţă, s-a ridicat, şi lovind cu toiagul cel de finic un mormînt, pentru că toiegele monahilor celor de acolo sînt de finic, a înviat un om din mormînt, nu vreunul care a murit de curînd, ci unul mort de mult.
Această minune văzînd-o Ierachteanul, a leşinat şi ieşind diavolul dintr-însul, el a căzut la picioarele sfîntului, împreună cu tot poporul care era de faţă, şi cerea să-l ucidă; dar nu i-a lăsat sfîntul, ci l-a luat cu sine în pustie şi l-a izbăvit de rătăcire. Apoi, întrebînd pe cel ce a înviat dacă ştie pe Hristos, el a zis că n-a auzit despre El nici cînd trăia. Deci, sfîntul botezîndu-l, l-a avut cu sine trei ani şi apoi cu adevărată moarte a răposat, încît se potrivea şi la el cuvîntul Domnului, că nici acesta n-a greşit, nici părinţii lui; ci ca să se arate slava lui Dumnezeu într-însul.

Iar episcopul a întrebat pe Sfîntul Macarie dacă s-a suit în inima lui vreun cuget de slavă omenească, cînd a văzut înaintea lui atîta popor, faţă de o minune atît de mare? El a răspuns: "O inimă care are îndeletnicire a căta spre slava oamenilor, unul ca acesta pe Dumnezeu încă nu L-a cunoscut, şi ceea ce face, ca un om o face; iar cel ce s-a învrednicit de insuflarea lui Dumnezeu, întru multă nevoinţă se află, temîndu-se să nu cadă.

Unul ca acesta numai o credinţă are, de a ieşi din trup, iar slava omenească nici în gînd nu-i vine. Deci, o pildă ca aceasta îţi zic: "Închipuieşte-ţi pe cineva că umblă pe mare şi priveşte spre cer în soare; unul ca acesta dacă ar vedea locul pe unde umblă, s-ar scufunda. Astfel cel ce priveşte la slava lui Dumnezeu, slava cea de la oameni o nesocoteşte. Iar dacă împrejurul acesteia s-ar întoarce, cade din aceea şi căzînd astfel, se biruieşte de multe patimi".
Doamne ajuta!

Trimis de: IoanV pe 14 Dec 2005, 03:51 PM

Trimis de: sebyshoru pe 15 Dec 2005, 06:14 PM

edinide... deci tu nu ai nici o treaba cu credinata... imi pare rau sa ti-o spun dar am facut o pauza pentru ca am dorit sa te urmaresc, putin in ceea ce crezi tu... si am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. Te crezi un fel te profet... ai uitat ce inseamna piosenia fratele meu... nu spun ca eu sunt mai bin ca si tine, doar te observ si nu pot sa nu fiu in acord cu "IoanV" a carui parere o sustin si anuma ca tu nu stii despre ce vb si parerea mea este sa nu mai fii asa de inchipuit... si pot sa spun ca esti chiar fatarnic permitandu-ti sa vb despre Parintii altora Duhovnicesti, tu ai pierdut notiunea de Sfant nu mai stii ce inseamna sacru, pentru tine... TU esti singurul sacru din punctul tau de vedere...

2. Chiar nu stii despre ce vorbesti, nu esti deloc informat probabil ca singurul lucru la care asisti sunt acele adunari penticostale la care participi, pt ca dupa cum vb banuiesc ca esti in aceasta confesiune...

3. Sa nu uitam exemplul femeii pacatoase, care prin pocainta este iertata de pacate, asa este si la noi... Ortodocsii accepta fiinta lor, asumandu si pacatele si faptele bune, pe cand voi va credeti mantuiti si fara de pacat... eu sincer cred ca aceasta este cea mai mare fatarnicie care poate exista...

Am mai mult prieteni de diferite religii dar trebuie sa ti spun ca "pocaitii" sunt cei mai fatarnici si cei mai marsavi dintre toti, va credeti presus tuturor, lucru care este pacat, crede-te sub mine si vei fi mantuit, Mantuitorul spune ca cel mai mic este de fapt cel mai mare... astel eu zic sa o lasi balta si sa nu mai cauti paiele din buzunarele noastre ci barnele din ochii vostri... sincer te rog sa nu te superi pe mine dar nu pot sa accept sa discut cu o persoana care nu este deschisa la dialog... considerata egalul nostru in acest forum si atunci aceasta dezbatere va avea roade... pt ca prin atitudinaea pe care o ai cred sincer ca esti vestitorul nimanui si in nici un caz vestitorul Mantuitorului...

Trimis de: edinide pe 16 Dec 2005, 08:24 AM

Trimis de: edinide pe 16 Dec 2005, 09:15 AM

Trimis de: IoanV pe 16 Dec 2005, 10:29 AM

Trimis de: edinide pe 18 Dec 2005, 08:58 AM

Trimis de: IoanV pe 18 Dec 2005, 03:47 PM

Trimis de: edinide pe 19 Dec 2005, 08:16 AM

Trimis de: sebyshoru pe 19 Dec 2005, 04:47 PM

Trimis de: Clopotel pe 20 Dec 2005, 12:52 AM

Edinide,
Pentru ce motiv continui sa spui numai minciuni? Pe cine vrei sa inseli intorcand adevarul?
Pui intrebari stupide,... ca sa ce?
Iata cateva mostre:

Trimis de: Clopotel pe 20 Dec 2005, 01:09 AM

Zice Edinide si multi alti indepartati de Dumnezeu, ca in Biserica noastra nu se vorbeste despre Jugul lui Hristos...
Stiu ca toti ortodocsii cunosc ca aceasta este o minciuna de-a lor, ca sa discrediteze Ortodoxia si sa aduca in atentie yoga lor asa zis crestina, numai ca la ce se refera dogma ortodoxa este Adevarul, iar a lor este ratacire si orbire... Pentru o mai buna educare a lor, o sa incerc acum, sa aduc doar un fragment din scrierile Sf. Ioan Gura de Aur, care era ortodox prin credinta si prin fapta, si care a pus multe caramizi la temelia dogmei ortodoxe...
Cand spune: "Nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decît Fiul", nu vrea sa spuna că nimeni nu L-a cunoscut pe Tatăl, ci că nimeni nu-L cunoaşte pe Tatal cu cunoştinţa pe care o are El despre Tatăl. Aceasta se poate spune şi despre Fiul. Domnul n-a vorbit aici despre un oarecare Dumnezeu necunoscut, cu neputinţă de a fi cunoscut de cineva, aşa cum susţine Marcion, ci lasă să se înţeleagă că numai Fiul cunoaşte desăvîrşit pe Tatal. Cat despre noi oamenii, nici pe Fiul nu-L cunoaştem cum trebuie; si aceasta o arată Pavel, cînd spune: "Din parte cunoaştem şi din parte profeţim".
In sfîrşit, după ce prin cuvintele Sale le-a aprins dorul de El, după ce le-a arătat puterea Lui,îi cheamă la El,spunîndu-le: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi".
„Nu cutare şi cutare, ci toţi veniţi la Mine, toţi cei împovăraţi, toţi cei întristaţi, toţi cei cu păcate! Veniţi, nu ca să vă pedepsesc, ci ca să vă iert păcatele! Veniţi, nu pentru că am nevoie să Mă slăviţi, ci pentru că doresc mîntuirea voastră. Că Eu vă voi odihni pe voi!" N-a spus numai: „Vă voi mîntui", ci ceea ce-i cu mult mai mult: „Vă voi da deplină odihnă!"
„Luaţi jugul Meu pe voi şi învăţaţi de la Mine că sînt blînd şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu este bun şi sarcina Mea uşoară".
„Nu vă temeţi, spune Hristos, cînd auziţi de jug! Că este bun! Nu vă înfricoşaţi că v-am vorbit de sarcină! Că e uşoară!"
-Dar atunci pentru ce Hristos a spus mai înainte: „Strimtă este uşa şi îngustă calea"?
-E strîmtă uşa şi îngustă calea cînd eşti trîndav, cînd îţi pierzi cura­jul! Dacă îndeplineşti poruncile lui Hristos, uşoară va fi şi sarcina! De aceea a şi numit-o acum sarcină!
-Dar cum îndeplinesc poruncile Sale?
-Dacă eşti smerit, blînd şi îngăduitor. Această virtute este mama întregii filozofii. De aceea cînd pe Munte a început să dea legile acelea dumnezeieşti, cu această virtute a început. Şi acum face iarăşi aceleaşi lucru şi dă cea mai mare răsplată, spunînd: „Nu vei fi numai altuia de folos, ci ţie înaintea tuturora; tu te vei odihni, că veţi afla odihnă sufletelor voastre". Inainte de bunătăţile cele viitoare îţi dă aici pe pămînt rasplată; şi-ţi dă şi premiul. Dîndu-Se pe El Insuşi ca pildă, Hristos face sa fie bine primite cuvintele Sale.
„Pentru ce te temi? te întreabă Hristos. Nu te înjoseşti daca esti smerit! Uită-te la Mine şi la toate cele ale Mele! învaţă de la Mine şi atunci vei cunoaşte bine ce mare bun este smerenia!"
Vezi cum îi îndrumează spre smerenie în toate chipurile pe ucenicii Săi? Prin cele ce Insuşi a făcut: „Invăţaţi de la Mine că sînt blînd"; prin cele pe care aveau să le cîştige ucenicii Săi: „Veţi afla odihna sufletelor voastre"; prin cele pe care le dăruieşte: „Că vă voi odihni"; prin cele prin care a făcut uşoară această virtute: „Că jugul Meu e bun şi sarcina Mea uşoară". Tot aşa face şi Pavel, spunînd: „Că necazul nostru de acum, tre­cător şi uşor, ne aduce slavă veşnică, mai presus de măsură".
-Cum e uşoară sarcina, aş putea fi întrebat, cînd Hristos spune: „Dacă cineva nu urăşte pe tată şi pe mamă"; şi: „Cel care nu-şi ia cru­cea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine"; şi: „Cine nu se leapădă de toate avuţiile sale nu poate fi ucenic al Meu", cînd porunceste să-mi dau chiar viaţa?
-Să te înveţe Pavel, care a spus: „Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strîmtorarea sau prigoana sau foametea sau goliciunea sau primejdia sau sabia?"; şi: „Suferinţele vremii de acum nu sunt vrednice de slava viitoare ce are să ni se descopere". Să te invete apostolii, care, după ce fuseseră crunt biciuiţi, s-au întors de la sinedriul iudeilor, „ bucurîndu-se că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru numele lui Hristos". Iar dacă încă te temi şi te cutremuri cînd auzi jug şi de sarcină, află că frica ta nu se datoreşte jugului sau sarcinii, ci trîndăviei tale! Că de eşti pregătit şi ai mare rîvnă, toate îţi vor fi usoare şi lesnicioase. De aceea şi Hristos ne arată că şi noi trebuie să ne ostenim; nu ne-a vorbit numai de cele bune şi a tăcut, nici numai de cele impovărătoare, ci ne-a vorbit şi de unele şi de altele. A vorbit de jug şi l-a numit bun; a vorbit de sarcină şi a adăugat: uşoară, ca să nu fugi de ele, că ar fi grele şi anevoioase, dar nici să le dispreţuieşti, că ar fi foarte uşoare.
Dacă şi după toate cîte ţi-am spus, tot ţi se pare grea şi anevoioasă virtutea, gîndeşte-te că mai greu, mai anevoios este păcatul. Pentru a ne arata lucrul acesta, Hristos n-a spus mai întîi: „Luaţi jugul Meu", ci mai intai a spus: „Veniţi toţi cei osteniţi şi împovăraţi", arătînd că şi păcatulare osteneneală şi povară, este greu şi cu anevoie de purtat. Nici n-a spus numai: „Cei osteniţi", ci şi: „cei împovăraţi". Acelaşi lucru îl spunea şi profetul David, descriind natura păcatului: „Ca o sarcină grea s-au ingreuiat peste mine"; iar Zaharia, descriindu-, zicea că păcatul e greu ca un talant de plumb. Viaţa cea de toate zilele arată acelaşi lucru.
Nimic nu îngreuiază atît de mult sufletul, nimic nu betejeşte atît mintea, nimic nu trage sufletul atît de mult jos ca o conştiinţă păcătoasă; după cum nimic nu-l înaripează atîta, nimic nu-l face să zboare sus, ca dobîndirea dreptăţii şi a virtuţii. Gîndeşte-te! Spune-mi, ce e mai împovărător decît a fi sărac lipit pămîntului, decît a întoarce obrazul cînd te pălmuieşte cineva, decît a nu răspunde cu bătaie la bătaie, decît a muri de moarte sil­nică? Şi totuşi, dacă filozofăm, toate acestea sînt uşoare, lesnicioase şi dătătoare de plăcere. Dar nu faceţi zgomot! Să cercetăm cu de-amănuntul pe fiecare din ele! Şi, dacă vreţi, să începem cu ceea ce pare împovără­tor în ochii celor mulţi: sărăcia. Mai întîi, spune-mi, ce e mai greu şi mai împovărător: a te îngriji numai de un singur stomac sau de a avea grijă de mii şi mii? A avea o singură haină şi a nu căuta nimic mai mult sau a avea dulapuri pline de haine, a te frămînta zi şi noapte pentru ele, a te teme, a tremura pentru paza lor, a suferi, a rămîne fără răsuflare pentru pierde­rea lor, ca nu cumva să le roadă moliile, ca nu cumva să le fure o slugă şi să fugă? Dar oricît aş spune eu, cuvîntul meu nu va putea înfăţişa lucrul acesta aşa de bine cum îl înfăţişează viaţa cea de toate zilele. De aceea aş dori să fie aici de faţă unul din acei oameni care au ajuns pe piscul acela al filozofiei, şi atunci ai vedea bine cîtă plăcere produce jugul şi sarcina lui Hristos; atunci ai vedea că nici unul din cei care au îndrăgit sărăcia n-ar primi să fie bogat, oricît de multe bogăţii i s-ar oferi.
-Dar bogaţii, mi s-ar putea spune, n-ar primi niciodată să ajungă săraci şi să arunce de la ei grijile pe care le au.
-Şi ce-i cu asta? Asta e dovada nebuniei lor şi a bolii lor cumplite, nu dovadă că bogăţia este un lucru foarte plăcut.

Că bogăţia nu-i un lucru plăcut ar putea să ne-o mărturisească cei care se plîng în fiecare zi că nu-şi mai văd capul de griji, care socotesc viaţa cu neputinţă de trăit. Astfel de griji nu au cei care au îndrăgit săracia, ci rîd, sar şi se laudă cu sărăcia lor mai mult decît cei cu diademă pe capetele lor.
Tot astfel, dacă iei bine aminte, este mai uşor să întorci şi celalalt obraz celui ce te pălmuieşte decît să răspunzi cu palme. Răspunzi cu palme? Incepi războiul! Intorci şi celălalt obraz? Ai pus capăt războiului! In primul caz, aprinzi focul celuilalt; în al doilea caz, ai stins şi flacăra din sufletul tău. Este clar oricui că e mai plăcut să nu te arzi decat să te arzi. Şi ceea ce-i adevărat pentru trup e cu mult mai adevarat pentru suflet.
Ce e mai plăcut: a lupta sau a fi încununat? A te bate cu pumnii sau a primi premiul? A lupta cu valurile sau a ancora în port? Deci e mai placut muri decît a trăi! Moartea ne scoate din mijlocul valurilor şi a pri­mejdiilor; viaţa, dimpotrivă, adaugă primejdii la primejdii, ne supune la mii şi mii de necazuri şi nevoi, din pricina cărora socoteşti viaţa cu neputinţă de trăit. Dacă nu dai crezare cuvintelor mele, ascultă pe cei care au văzut chipurile mucenicilor în timpul muncilor; că mucenicii erau veseli şi voioşi în timp ce erau biciuiţi şi scrijilaţi cu unghii de fier, că se bucurau şi se veseleau cînd erau întinşi în tigăi, sub care ardea foc, mai mult decît cei care erau culcaţi pe pat de trandafiri. De aceea şi Pavel, cînd avea să plece de pe lumea aceasta şi să-şi sfîrsească viaţa prin moarte silnică, spunea: „Mă bucur şi împreună cu voi toţi mă bucur. Tot astfel şi voi bucuraţi-vă şi împreună cu mine bucuraţi-vă!". Ai văzut cu cîtă tărie cheamă Pavel pe toată lumea să ia parte la bucuria lui? Atît de mare bine socotea el plecarea din lumea aceasta! Atît de dorită, atît de fermecătoare, atît de vrednică de dorit socotea el moartea cea atît de înfricoşătoare. Dar şi pentru alte multe pricini este plăcut şi uşor jugul virtuţii. Să vedem acum, dacă vrei, şi care sînt greutăţile păcatului.
Să aducem în faţa noastră pe lacomi, pe negustori, pe cei care fac negoţ cu poliţele cele pline de ruşine. Pot fi, oare, meserii mai împovărătoare decît acestea? Cîte supărări, cîte griji, cîte procese, cîte primejdii, cate uneltiri, cîte lupte nu se nasc în fiecare zi de pe urma acestor ocupa­ţii! Cîte nelinişti şi tulburări! După cum nu poţi vedea marea niciodată fara valuri, tot aşa nici sufletul unor astfel de oameni, fără grijă, fără tristete, teamă şi tulburare, ci peste grijile de mai înainte vin altele, iar peste acestea năvălesc iarăşi altele şi nici nu se potolesc bine acestea şi niţele se ridică.
Vrei să vezi şi sufletele celor care insultă şi ale celor supărăcioşi? Ce chin e mai mare decît chinul lor? Ce rană e mai dureroasă decît rănile dinăuntrul sufletului lor? Cuptorul din ei arde necontenit, iar flacăra nu se stinge niciodată.
Vrei să vezi sufletele celor stăpîniţi de dragostea trupească, ale celor ci i re se dau în vînt după plăcerile din viaţa aceasta? Ce robie poate fi mai cumplită decît asta? Duc viaţa lui Cain, trăind necontenit cu frică şi cu spaima; tremură pentru viaţa celor pe care-i iubesc; dacă moare cel iubit, jelesc mai amarnic decît după cele mai apropiate rude.
In sfîrşit, care viaţă e mai plină de tulburare, mai plină de nebunie decît, viaţa celor îngîmfaţi?
„Invăţaţi de la Mine, spune Domnul, că sînt blînd şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre". Blîndeţea este mama tuturor bunătăţilor. Aşadar nu te teme, nici nu fugi de un jug care-ţi uşureaza toate greutăţile din viaţă, ci pune-l, cu dragă inimă, pe grumazul tău si atunci îi vei cunoaşte bine dulceaţa lui. Nu-ţi striveşte grumazul, ci stă pe grumazul tău numai pentru buna rînduială a vieţii tale: să te înduplece să păşeşti frumos, să te ducă pe calea cea împărătească, să te ferească de prăpăstiile din dreapta şi din stînga, să te facă să mergi cu uşurinţă pe calea cea strimtă.
Aşadar, pentru că atît de mari sînt bunătăţile acestui jug, pentru ca atît de mare e siguranţa, atît de mare bucuria, să luăm acest jug cu toată inima şi cu toată rîvna, ca să aflăm şi aici odihnă sufletelor noastre şi să avem parte şi de bunătăţile cele ce vor să fie, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, Căruia slava şi puterea, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Vedeti dar ce frumos si clar ne vorbeste Sfantul Parinte despre adevaratul Jug al lui Hristos....
Acestea si multe altele gasim din belsug in dogmatica ortodoxa, numai sa vrea cineva sa le citeasca macar... Ele sunt publice, la indemana oricui.... I le poate explica si preotul si calugarul...Numai sa se roaga la Dzeu. sa=i dea gandul cel bun sa le caute si bucuria si bunatatea sufletului sa le primeasca....
Doamne ajuta!

Trimis de: edinide pe 20 Dec 2005, 08:56 AM

Editat: Incalcare grava si repetata a regulamentului acestui forum: Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
In urma nenumaratelor apeluri la intelegerea lui Edinide de a renunta la asemenea atacuri gratuite, mincinoase, batjocoritoare si offtopic, ma vad nevoit sa editez. Edinide, te mai rog inca odata sa discuti civilizat si cu respect despre credinta oamenilor .... Daca ai de prezentat vreo credinta de-a ta, te rog sa o faci pe un topic dedicat, dar aici nu se admite denigrarea unei religii ca sa faci reclama alteia... Sper ca acest ultim apel al meu sa fie luat in seama de Edinide.... Multumesc...

Trimis de: IoanV pe 20 Dec 2005, 02:37 PM

@edinide
http://www.yogacrestina.com/pagini/FramesSecondPage.htm pe siteul tau (nu si in zonele restrictionate, ce ai de ascuns?) si sunt dezamagit. Desigur, ma bucur ca incerci sa trezesti oamenii pt. a se indrepta spre Iisus. Ceea ce ramine este insa mai mult o invitatie repetata dar nu o cale. Ai facut o fixatie pe jug si construiesti in jurul lui un sistem cu tendinte de asimilare. Daca iti face placere, continua pe aceasta linie. Eu calatoresc mult cu intrebarile dar la tine nu am gasit acele elemente care sa retina atentia si sa linsteasca mintea. Dimpotriva este mult artificial, adunat impreuna fara o baza comuna si cu tendinte si referiri la laturi ale fiintei divergente (amestec rational-emotional).
Asta ar trebui sa inlocuiasca ortodoxia? Nu insist aici, acest topic e pt. altceva, ceea ce iti doresc insa este sa reusesti sa apropii oamenii de Iisus cel adevarat, nu de cel care crezi tu ca a abandonat ortodoxia. Acela pe care il slujesti e patrunzator cu mintea, dar cam neajutorat cu inima.

In privinta acuzelor care nu inceteaza, din partea unui om care doreste mai mult sa arate marea lui intelegere decit dreapta iubire fata de frati, rog moderatorii sa-si faca datoria. Aici este un topic unde se prezinta fata mai putin cunoscuta a ortodoxiei, nu unul unde edinide isi face reclama cintind la infinit acelasi refren. Degeaba ii spun eu ca de la popi am o intelegere mai buna decit ceea ce ofera el, nu vrea sa inteleaga. Arunca cu noroi in stinga si dreapta ignorind adevarul. Ori sa-si mute mesajele ori sa se abtina de a ne impuia capul cu teoriile lui. Sincer deja paharul meu e plin, cita ura si intoarcere cu spatele la ortodoxie a incercat sa ne puna el. Asa ca am raportat postul moderatorului, daca va fi ignorat, satul fiind, il voi semnala administratorului. Nu e discutie despre ortodoxie este prezentarea caii lui edinide.

Trimis de: edinide pe 21 Dec 2005, 07:58 AM

Frate Crestin,
Sa vestim impreuna Nasterea Mintuitorului, catre propria noastra Re-Nastere! Sa recunoastem cu totii, in pragul Sarbatorilor, ca prin Nasterea Materna ne-am nascut din Pacat, intru Om, catre Pacat. Sa cautam cu totii Nasterea Spirituala, din Lumina si Adevar, intru Isus Cristos. Sa lepadam cu dezgust Jugul Somatic si sa luam asupra noastra cu bucurie si cunoastere deplina Jugul Fiului, spre reintoarcerea noastra catre Izvorul Vietii, Prealuminatul Jug al Tatalui.
Craciun Fericit ! tuturor Fratilor mei intru Cristos indiferent de Confesiunea Crestina la care apartin.

Trimis de: vlasin d pe 21 Dec 2005, 07:13 PM

Iertati-ma ca intervin si eu, dar din cat am reusit sa inteleg din toata aceasta lupta (pentru ca discutie nu i se poate spune), pe langa faptul ca nu respecta nimic din ceea ce este avertizat privitor la interdictia de a ataca sau denigra o religie, acest edinide nu a participat la o liturghie de foarte multa vreme, caci daca ar fi trecut printr-o biserica este imposibil ca Duhul Sfant sa nu isi fi indreptat atentia si asupra lui putin. Poate se crede el spiritual, dar cunoasterea lui Dumnezeu nu se face atat cu mintea cat se face cu inima. Se pare ca nu are nici cele mai elementare cunostinte ale Evangheliilor caci daca ar fi inceput doar Evanghelia lui Ioan ar fi citit si ca "Dumnezeu e iubire" sau poate ar fi citit si afirmatia Mantuitorului "iubiti-va dusmanii". Observ ca edinide nu desconsidera doar preotii ci si Biserica Ortodoxa si implicit si pe crestinii sai. Nici macar dusmanii lui nu suntem,caci asa pacatosi cum suntem noi ortodocsii, ne-ar fi acordat totusi putina ingaduinta si nu ne-ar tara atat de mult prin mocirla. Nici nu ma intereseaza daca are sau nu o religie, dar aceasta dorinta de a ataca in permanenta pe unii sau altii nu mi se pare ca ar avea ceva de-a face cu crestinismul in general. Cel mai bine ar fi poate sa ignoram aceste atacuri si sa intelegem ca continuand sa raspundem, nu facem decat sa ii dam apa la moara lui edinide.
Si, pentru ca nu cred ca o sa reusesc sa mai intru pe forum pana anul viitor, vreau sa urez tuturor SARBATORI FERICITE,SANATATE SI MULTA BUCURIE IN SUFLETE! cu ocazia Sfintelor Sarbatori.

Trimis de: sebyshoru pe 21 Dec 2005, 11:47 PM

edinide

Vreau sa stiu sincer carei confesiuni apartii tu? Pentru ca din cate am citit mai sus am impresia ca tu traiesti propria ta religie sau ceva de genu... bine asa zisa "religie"... te rog sa mi spui pt ca nu stiu daca esti sau nu frate in Hristos cu mine, dar frate esti dupa cum am mai spus dar nu stiu daka si in Hristos... te rog lamureste ma.

Trimis de: IoanV pe 24 Dec 2005, 12:44 PM

Pina la urma am reusit sa inregistrez conferinta din Alba Iulia decembrie 2005 a parintelui Rafail Noica, reluata la Radio Reintregirea. Fisierele (aprox. 20 Mb fiecare) au fost uploadate pe rapidshare.
Asadar gasiti cadoul meu de Craciunul 2005 urmind urmatoarele linkuri:

http://rapidshare.de/files/9738132/RafailNoica2005.mp3.html
http://rapidshare.de/files/9738758/RafailNoica2005-2.mp3.html
http://rapidshare.de/files/9739390/RafailNoica2005-3.mp3.html

Scuze pentru calitatea acceptabila, nu tocmai ireprosabila.

Sarbatori fericite si fie ca lumina, iubirea si pacea lui Iisus sa se reverse in sufletele voastre si a celor dragi! Restul vin ele singure.

Ioan

Trimis de: IoanV pe 27 Dec 2005, 08:33 AM

Trimis de: 1,618033 pe 28 Dec 2005, 12:05 PM

Am sters mesajele agramate, offtopic si care incalcau regulamentul forumului.

Cine mai vrea cadouri de Craciun, sa spuna...

Trimis de: abureala pe 30 Dec 2005, 05:41 PM

Trimis de: Clopotel pe 30 Dec 2005, 08:39 PM

Dragi frati ortodocsi,
Sa intampinam noul an cu sufletul curat si cu credinta nezdruncinata in Dumnezeu...
Sa sarbatorim sarbatorile in spirit crestin si sa fim cumpatati in toate...

O sa scriu un fragment dintr-o predica, ce mi s-a parut sugestiva si plina de invataminte, ce ar trebui sa le respectam in toate zilele, nu numai cu prilejul anumitor evenimente, fie ele nunti, botezuri etc...

Pe cine chemam noi astazi sa vina la nuntile noastre? Pe prieteni, pe rude, pe diferiti cunoscuti. Si dupa ce vin la biserica, sa vada cum cei doi miri sunt binecuvantati sa traiasca o viata bineplacuta lui Dumnezeu, acesti invitati vin sa ia parte la ospat. Din pacate, in zilele noastre unii dintre invitati nici nu se mai obosesc sa vina la biserica, ci vin direct la masa. De parca baza unirii celor doi tineri ar fi stomacul si petrecerea. Sau, chiar daca vin la biserica, se plictisesc repede si o parte din slujba o petrec bucurandu-se de frumusetile imprejurimilor. Dar nu la acestia ma voi referi acum. Ci la cei care, fiind mai sporiti in viata duhovniceasca, traiesc bucuria unirii mirilor ca pe o minune. La cei care, rugandu-se pentru miri si bucurandu-se pentru ei, simt putin din bucuria si dragostea pe care o simt cei care Il slavesc impreuna pe Dumnezeu in Imparatia Cereasca. Ei, prin rugaciunile pe care le fac, daruiesc mirilor mai mult decat daruieste cel mai bogat dintre cei invitati la nunta. Pentru ca Dumnezeu, la marea Taina care este nunta, adauga micile daruri care sunt aceste rugaciuni, pe care nimeni nu le poate cantari.

Ei bine, sa incercam sa ne dam seama cu cat mai mare a fost bucuria mirilor de la nunta din Cana, cand L-au chemat alaturi de ei pe Fiul lui Dumnezeu. Nu L-au chemat sa faca minuni si nu stiau ca vor fi invredniciti sa ia parte la una. Nu L-au chemat decat pentru ca prin prezenta Sa sa binecuvanteze unirea lor. De unde stim aceasta ? Pentru ca Hristos nu a fost chemat singur. Ci impreuna cu ucenicii Sai. Adica, cei care L-au chemat L-au recunoscut drept Invatator.

De ce m-am oprit asupra acestui amanunt ? Voi ce credeti? Ca sa arat ca, inainte ca Hristos sa faca prima mare minune, avusese loc o alta minune, mult mai mica, si care de obicei se trececu vederea. Anume ca Hristos a fost chemat sa ia parte la nunta.

De ce consider aceasta o mica minune? Ia ganditi-va cati dintre crestinii zilelor noastre s-ar bucura ca Hristos sa vina la nunta lor? La biserica L-ar astepta poate aproape toti. Dar la ospat, mult mai putini. De ce? Pentru ca unora li s-ar parea trist un asemenea ospat. Cum ar fi sa te imbeti de fata cu Hristos? Cum ar fi sa fumezi de fata cu Hristos ?Cum ar fi sa mananci pana ti se face rau? Sau cum ar fi sa dantuiesti in cele mai destrabalate feluri, asa cum se face astazi?

O, putini oameni si-ar dori ca Hristos sa participe la ospatul lor de nunta. Pentru ca invitatii nu s-ar simti in largul lor, totul ar fi mult mai trist, nu-i asa?

Desi Hristos nu ar spune sa nu ne bucuram de mancaruri alese la masa de nunta, nu ar spune sa bem numai apa sau sirop. Si la nunta din Cana s-a baut vin, si ce vin! Dar El ar vrea sa pastram masura, sa le facem pe toate cuviincios. Ori, cuvantul acesta, cuviincios, incepe sa aiba din ce in ce mai putin in comun cu ospetele de la nunta. De altfel, inca din primele secole ale Bisericii, Sfintii Parinti au tras alarma asupra modului gresit in care unii crestini intelegeau sa se poarte la masa de dupa cununie.

Deci sa ne miram de credinta mirilor care L-au chemat pe Hristos la masa lor. Mai ales ca Hristos a ramas la masa pana la sfarsit, nu a stat doar cateva clipe. Minunea cu prefacerea apei in vin a avut loc abia spre sfarsitul ospatalui, semn ca Fiul lui Dumnezeu nu a gasit nici un prilej de poticnire care ar fi putut lasa semne de intrebare asupra prezentei Sale acolo. Cinste mirilor, cinste nuntasilor!
http://www.razboiulnevazut.org/articol/1/Despre-suferintele-celor-casatoriti-Cuvant-la-Nunta-din-Cana-Galileii intreaga predica....
Va doresc dar tuturor SARBATORI FERICITE iar Harul lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh sa fie cu noi cu toti!

Trimis de: Clopotel pe 15 Jan 2006, 02:00 PM

Dragi frati ortodocsi,
Pana o sa deschid un topic dedicat invatamintelor si faptelor Sfintilor Parinti, postez aici cateva lucruri interesante si importante pentru noi...

"Cultul nu este numai un complex de imne, de gesturi, de cantari-melodi; aceasta este numai partea externă, formală, însă forma exprima o realitate nevăzută, o prezenţă divină; de aceea cultul este un mister. Misterul cultic constă în prezenţa reală a Lui Hristos în formele cultice. Această prezenţă reală, în formele cultice, a Lui Hristos nu e numai ceva general, ci într-un fel este şi prezenţa întregii vieţi a Lui Hristos. Mistica cultică nu este altceva decât intuiţia suprasimţuală a prezenţei Lui Hristos în formele cultice... Nu este suficient să asişti la Liturghie, ca să simţi prezenţa Lui Hristos; trebuie întâi să fii lămurit asupra sensurilor simbolice ale formelor cultice şi liturgice; este necesară această cunoaştere, a anumitor forme, momente cultice, atât de preot, cât şi de credincios, în al doilea rând este necesar un efort ascetic de purificare a fiinţei noastre, de curăţire a inimii şi de simplificare a duhului... Mistica liturgică e fundamentul pe care se zideşte viati comunităţii, dar şi mistica individuală... Prezenţa unui mistic în sânul unei comunităţi intensifică mistica liturgică. Mistica individuală are caracter creator în domeniul misticii liturgice, iar marii mistici sunt deschizători de drumuri noi"

Divagaţia despre Mistica Liturgică nădăjduiesc că va fi folositoare cititorilor, bine ştiind că Părintele Arsenie, însuşi, a explicat de multe ori valoarea Sfintei Liturghii, cum a făcut-o într-o predică, devenită capitol in „Cărarea împărăţiei": "Sfânta Liturghie mai ţine lumea", în care arată că Jertfa Mântuitorului din Sfânta Liturghie este aceea care opreşte să se arate Antihrist, sau omul nelegiuirii. "Rabdă Fiul lui Dumnezeu o răstignire neîntreruptă. Mielul-Impărat stă mereu chezaş înaintea Tatălui, aducându-se în jertfă neîncetată, rugăminte de mijlocire pentru biata lume. Că de n-ar fi sângele Mielului, al Insuşi Arhiereului-Impărat, lisus Hristos, dat de bună voie şi neîncetat preţ de mantuire pentru oameni, stând cu iubire şi părtinire pentru lume, demult ar fi înecat Dumnezeu pământul în sângele oamenilor şi l-ar fi ars cu foc, desfăcând de istov stihiile" (2 Petru 3, 7, 12). "Deci sângele Mielului din Sfânta Impărtăşanie mai ţine sufletul în oase şi lumea în picioare. Precum Taina Pocăinţei e un dar al Cerului, sub chip smerit, mântuirea fiecărui suflet în parte, aşa Sfânta Liturghie, marea taina, ascunsă iarăşi sub chip smerit, mântuieşte lumea, sau o fereşte urgiile Antihristului" şi afirmă apoi în chip deosebit: „Iată de ce lumea ar trebui să vie la Sfânta Liturghie, că pentru dăruirea lumii e darul acesta pe pământ" (Cărarea Impărăţiei, p. 123-124) şi mai departe afirmă despre marea taină a Sfintei Liturghii: "Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine, pe Scara Sfintei Liturghii"(Cărarea Impărăţiei, p. 123-124). Astfel de afirmaţii găsim numai în operele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.
Atâta vreme cât creştinii vor continua să dorească şi să aibă sfinte altare care să se săvârşească Sfânta Liturghie - Jertfa cea de-a pururi - de care vorbeşte Proorocul Daniel, lumea va exista, dar când Jertfa cea de-a pururi va înceta, din vrerea oamenilor şi va începe „urâciunea pustiirii" (Daniel 12,11-12) va fi şi sfârşitul lumii.
Din lucrarea "Marturii despre Parintele Arsenie Boca, de Pr. Nicolae Streza

Trimis de: IoanV pe 15 Jan 2006, 03:03 PM

Posturile care lamuresc o serie de lucruri prea putin intelese la adevarata valoare sunt ceea ce mi-am dorit cind am deschis acest topic. Ma bucur ca ai adaugat lucruri interesante Clopotel si iti multumesc pt. ca ni le amintesti (sau lamuresti), dar si pentru urari. Un an bun si tie si tuturor celor care fac loc bunatatii in sufletul lor.
O sa revin si eu, acum sunt un pic ocupat, cu citeva lucruri ce merita a fi mai bine cunoscute.

Trimis de: Clopotel pe 15 Jan 2006, 06:58 PM

Draga Ioan,
Si eu iti multumesc si te asteptam sa te reintorci...

Iata un lucru care ar trebui sa ne dea de gandit si sa ne scoata din amorteala..

Cativa frati s-au dus la avva Felix, impreuna cu cativa mireni, si l-au rugat sa le spuna un cuvat. Batranul insa a tacut. Staruind ei in rugaciuni, in cele din urma le-a zis:
"Vreti sa auziti un cuvant?" Ei zic: "Da avva". batranul a zis:
"Acum nu mai sunt cuvinte. Pe vremuri, cand fratii ii intrebau pe batrani si faceau ce li se spunea, Dumnezeu ii invata cum sa vorbeasca. Acum insa, fratii intreaba, dar nu fac ce aud. De aceea, Dumnezeu a luat harul cuvantului de la batrani. Nu mai gasesc ce sa spuna, fiindca nu mai este cine sa puna cuvantul in practica"
Auzind fratii acestea au suspinat si au zis: "Roaga-te pentru noi, avva"
Asadar harul cuvintelor vii a secat, intrucat aproape nimeni nu-l merita. Nu ne ramane deci decat sa revitalizam modul de viata crestin al Sfintilor Parinti, sa ne intoarcem din nou catre Dumnezeu si cele vesnice, si sa lasam putin din cele materiale, trecatoare

Trimis de: Clopotel pe 29 Jan 2006, 01:38 PM

Dragi frati intru Hristos,

Doresc sa aduc in fata voastra cateva din cuvintele pline de invataminte ale Avvei Dorotei... Suntt convins ca fiecare dintre noi, vom stii sa ne folosim de ele in momente de incercare...

Impotriva nesimtirii sufletului, frate, foloseste citirea cea deasa a Dumnezeiestilor scripturi si cuvintele cele de umilinta ale sfintilor Parinti, aducerea aminte de Judecata cea infricosata a lui Dumnezeu, de despartirea sufletului de trup, de intampinarea puterilor celor infricosate, de faptele ce ai facut in aceasta scurta si ticaloasa viata, de raspunsul ce-l vei da cand vei sta inaintea infricosatului Divan al lui Hristos si al sfintilor ingeri, fiind intrebat nu numai despre fapte, ci si de ganduri si de cuvantul cel desert. Deci, adu-ti aminte totdeauna, frate, de hotararea ce o va da Judecatorul cel Infricosat si drept celor ce sunt de-a stanga Lui: „Duceti-va de la Mine blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si slugilor lui" (Matei 25, 41). Adu-ti aminte si de scarbele cele mari ale oamenilor, ca doar asa sa se umileasca sufletul cel impietrit, ca sa vina intru simtire si sa-si cunoasca starea lui cea rea.
Raceala dragostei spre fratele tau se face din crezamantul banuielilor, din primirea gandurilor ce se nasc in inima impotriva lui si ca nu voiesti sa suferi nimic din cele ce nu-ti plac.
Deci, intai trebuie, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa nu dai crezare banuielilor tale si sa te silesti din toate puterile sa te smeresti fata de frati, taindu-ti voia. De te va ocari cineva sau te va scarbi, roaga-te pentru el, precum au zis Parintii, ca pentru un doctor ce te foloseste spre infranarea poftelor tale. Din aceasta se imputineaza si mania si se infierbanta dragostea. Caci, precum zic Parintii, dragostea este zabava maniei.
Si mai intai de toate, sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti dea luare aminte si intelepciune, ca sa cunosti „care este voia lui Dumnezeu cea buna si placuta si desavarsita " (Romani 12, 2). Inca sa-ti dea putere ca sa te gatesti spre tot lucrul cel bun. Ca Lui se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin.


Intrebari ale Avvei Dorotei catre marele Batran, Sfantul Varsanufie, si catre ucenicul sau, Avva Ioan, cel numit profetul, pentru darul sau cel vazator pe care il avea de la Dumnezeu

Intrebare: Prin ce pot a-mi taia multa graire si a-mi stapani limba mea?
Raspuns: Prin plans.
Intrebare: Si cum necontenit fiind cu oamenii si slujire facand sa pazesc plansul? Si daca este plans fara lacrimi?
Raspuns: Nu este plans fara lacrimi, ci lacrimile sunt prin plans. Iar cel ce este impreuna cu oamenii, daca isi taie voia sa si nu ia seama la greselile oamenilor, acesta dobandeste plansul. Caci dintru aceasta adunandu-se cugetele sale, si asa adunate, se naste mahnirea cea dupa Dumnezeu in inima si mahnirea - lacrimile.
Intrebare: A suferi defaimarea, ce aduce linistii?
Raspuns: Datornicul oamenilor, pana ce nu aduce datoria, oriunde s-ar duce, dator este si nu are slobozenie unde sa se aseze odihna. Iar daca mai intai este necajit de defaimarea oamenilor, se rusineaza si atunci aduce datoria. si cand se slobozeste, atunci cu indrazneala si cu multa graire se poate avanta in lume sa se aseze unde voieste. Astfel omul, daca face pe puterea lui sa sufere batjocora, necinstea, paguba, pentru pacatele cele savarsite de el, invata smerenia si osteneala si asa se iarta pacatele lui, dupa cele scrise (Psalmul 24, 19). Cugeta deci pentru cruce: cata batjocura, cata defaimare a rabdat stapanul nostru lisus Hristos si dupa aceasta s-a suit pe cruce. Astfel, nimeni intru liniste nu rodeste desavarsirea si intru sfanta odihna nu poate ajunge desavarsit, daca nu mai intai impreuna va patimi cu Hristos si sa rabde toate patimile Aceluia, aducandu-si aminte de Apostolul zicand: „De vom patimi cu El, ne vom si proslavi cu El" (Romani 8, 17). Deci, nu va rataciti, ca alta cale a mantuirii nu este afara de aceasta. Domnul sa-ti ajute si tie dupa voia Lui, ca bine sa pui temelie zidirii tale pe piatra care este Hristos (I Corinteni 10, 4).
Intrebare: Care cale este mai mantuitoare: prin osteneala sau prin smerenie? Spune-mi, stapane, si despre uitare si robire si paza ochilor.
Raspuns: Adevarata osteneala nu este in afara de smerenie. Caci singura de sine, osteneala este desarta si intru nimic se socoteste, ca zice: „Vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele" (Psalmul 24, 19). Deci, cel ce are aceasta, grabnic ajunge intaiul si cel ce are smerenie cu defaimare si acesta aceeasi o are, ca defaimarea tine loc ostenelii. Deci, cel ce are smerenie, intru sine sporeste, dar mai tarziu. Iar daca voieste a-si castiga smerenia cea adevarata, sa nu se socoteasca pe sine in nici un lucru si aceasta este adevarata smerenie. Cel ce primeste focul pe care a venit Domnul sa-l arunce pe pamant, nu primeste uitarea si robirea, avand cu totul simtirea focului. Ia deci o pilda: de se afla omul pe moarte si ii aduce lui foc, indata simte raul; si in oricare lucru daca se robeste omul cade peste el carbunele focului. si nu ramane a se lipi in robie focul, frate, ci se stinge; ca nici nu este focul din cele ce raman. Iar de voiesti sa te slobozesti si din robie, altminteri nu poti fara sa-ti agonisesti acest foc duhovnicesc. Caci la caldura acestuia piere aceea.
Dar cum isi agoniseste cineva focul acesta cu dorul cel dupa Dumnezeu? A nu avea cineva deloc prietenie catre un frate, bine este; caci acest obicei nu lasa a veni plansul. Nici catre altceva ce goneste de la tine plansul sa nu ai dragoste, ca nu te foloseste pe tine, ci mai mult te pagubeste. Nimeni nu poate sa-si agoniseasca vreun bine fara numai intru multa osteneala, invata-ti deci ochii tai a nu privi pe cineva si nu-ti umple inima ta cu grozava graire multa, care duce la pieire toata osteneala monahului. Daca acestea toate, frate, nu le va face inima care noaptea si ziua cauta pe Domnul, nu poate omul a spori. Iar de te indeletnicesti intru acestea ajungi intru aceea. Ca zice: „Indeletniciti-va" si celelalte. Sa-ti dea Domnul sa intelegi acestea.
Intrebare: Ce este defaimarea fata de smerenie? Si iarasi, ce este infranarea inimii? Si daca agoniseste cineva defaimarea aceasta, insasi pe sine smerin-du-se intru inima, sau trebuie si din afara de la oameni batjocori si defaimari si lucruri mai proaste? Inca, daca foloseste pe cel ce se smereste sa-i vina lucruri care-l smeresc, sau si a grai smerit?
Raspuns: Defaimarea are doua chipuri: unul de la inima si al doilea de la oameni. Mai mare este deci defaimarea de la oameni decat cea de la inima. Ca nu are asa osteneala cea de la inima pe cat cea de la oameni. Caci negresit inima se necajeste cand in afara se defaima. Iar a alerga de la sine intru lucrurile de putin pret, nu duce la vreo sporire, ba inca o aduce intru slava desarta. Ca sa ti se porunceasca si sa nu raspunzi impotriva, ci sa implinesti cu ascultare, aceasta duce intru sporire si la agonisirea defaimarii. Iar infrangerea inimii e sa nu o lasi pe ea sa rataceasca in cugete desarte.
smerenia este a nu se socoti pe sine de vreun pret si as taia voia sa intru toate, asa incat a fi supus intru toate si a indura netulburat orice s-ar intampla. Aceasta este o adevarata smerenie, intru care slava desarta nu-si afla loc. Iar a grai smerit aduce slava desarta si este mai mult rau decat de folos; ci e de ajuns a spune: „Iarta-ma si te roaga pentru mine!".
Intrebare: Daca intru cele bune, sau intru cele de mijloc se cade a-mi taia voia, sau intru cele ce duc la calcarea de porunca? Si, de se afla vreo porunca mai presus de asezarea mea, daca nu e de folos a ma lasa ca sa nu-mi aduc suparare si tulburare? Inca, daca cineva se afla in nevoie a cere ceva de la Avva, si-mi zice mie a-i ajuta lui la acel lucru, daca nu-mi aduce cinste, sa-l ajut sau nu? Inca, daca imi cere cineva sa fac rugaciune, imi voi ridica mainile sa-l ajut pe el? Sau pana unde se cade a nu ma invoi sau a ma certa cand este calcare de porunca?
Raspuns: Frate, de voiesti „a fi", nu se cade cu totul a avea voia ta in vreun lucru. Si aceasta invatand-o, Domnul a zis: „Am venit in lume nu ca sa fac voia Mea" (loan 6, 38) si celelalte. Ca cel ce voieste pe aceea a o face si de aceea a se lasa, sau mai chibzuit se arata decat cel ce ii porunceste lui, sau de la draci se batjocoreste; si amandoua sunt rele si dracesti. De aceea intru toate se cade a asculta. Ca cel ce iti porunceste tie, Avva al tau, poarta pacatul tau, ca va da socoteala pentru tine.
Daca ti se pare tie a fi greu ce ti s-a poruncit, intreaba-l pe el si lasa lucru la judecata lui. Iar daca sunt frati cei ce iti poruncesc si vezi sau socotesti ca rautate are lucru, sau peste puterea ta, iarasi pe Avva intreaba si ce-ti spune, fa. Caci de vei voi nu numai lucrurile, ci si pe oameni sa-i judeci, tulburare iti vei afla. Ci cand ti s-ar parea ca bun este lucrul, arata ascultare fratilor, iar cand gandul se risipeste, sau este peste puterea ta, sau are vatamare, spune lui Avva al tau si ce va socoti, fa. Ca el stie ce face si cum sa poarte grija de sufletul tau si te linisteste. Crede deci, ca ce-ti va spune tie, dupa Dumnezeu este, iar tot ce este dupa Dumnezeu este de folos si nu aduce suparare sau tulburare. Ca din cel bun nimic nu iese rau, ca tot pomul bun roade bune face" (Matei 7, 17).
Iar cand cineva are nevoie de tine la Avva, fa ca si cum porunca pe care o implinesti ai face-o ascultand chiar pe Avva. Daca te-ar pune pe tine pazitor la poarta, zicand: „sa ma instiintezi de tot omul ce vine", sau te vei socoti pe tine, sau vei implini porunca. Daca va zice Avva sa-i spui lui, sau sa nu-i spui, tu treaba nu ai.
Iar pentru aceea, de vei intra in chilia fratelui sau de-ti va spune el sa te rogi, pana la a treia oara zi: „larta-ma". Iar a treia oara de staruie, atunci fa cu smerenie. Iar tu de trei ori zi lui si de nu voieste, lasa-l cu pace si nu-l supara pe el. Si aceasta este adevarata cale a lui Dumnezeu intru care sa te ai pe tine lucrand fara fatarnicie, intru curata inima, Dumnezeu intinzandu-ti mana si ajutandu-te prin harul sau.
Intrebare: Daca se cuvine a face pogoramant trupului in randuiala lui, cand nu desavarsit s-a imbolnavit? Iar daca ii este rau cuiva cu obisnuita hrana, sau si nimic nepatimind nu primeste hrana aceea ca si cum i-ar face rau, daca face bine?
Raspuns: Daca se vede omul pe sine tulburandu-se de boala, nici luptandu-se, se cuvine a se pogori trupului putin. Iar de este luptat, si nu este aratat ca si neputinta e aceasta, de la draci este, caci intru adevarata osteneala care este de la Dumnezeu, razboiul slabeste. Pentru care se cuvine, cand este razboi, a ne osteni trupul chiar de ar cadea in boala, caci scapa sufletul. Iar daca aratata ar fi pricina neoranduielii si daca din calatorie, sau din rani, rau se imbolnaveste trupul, de folos este a se face pogoramant, dar cu masura, iar nu peste cuviinta; ca si dracii grijesc de aceia. Iar intru reaua intocmire este cate unul care poate sa-si sileasca putin cugetul, dar nu-l sileste. Iar daca nu poate, sa faca pogoramant putin. Ca neputinta este si aceasta.
Iar daca stie cineva ca hrana aceasta sau aceea ii pricinuieste boala, nu se cuvine a manca dintr-insa. Caci intru aceea se va birui si se cuvine sa se pazeasca. Grijeste-te a nu cadea in uitare si sa crezi ca te faci sanatos cu ceea ce Dumnezeu ajuta si izbaveste.
Intrebare: Ce voi face, ca ma tem de rusinea necinstei, si cand ma aflu impreuna cu oarecare, negresit cad intr-insa si ma prind, incat aproape uit de min si totdeauna ma rusinez a-i slobozi pe dansii?
Raspuns: Daca este intalnire spre zidire si nu se face piedica vreunui lucru, mai de nevoie stai pana ce vorbesc; iar de este nefolositor, zi:"Iarta-ma, eu sunt neputincios!".
Cat despre rusine, cugeta mereu la rusinea pe care de la Dumnezeu o vor avea cei pacatosi, iar pe cea vremelnica defaimeaz-o.

Trimis de: Clopotel pe 29 Jan 2006, 07:56 PM

Indraznesc acum sa aduc in fata voastra, amintirea unuia dintre marii duhovnici romani...
Parintele Paisie de la Manastirea Sihastria...


"Sa nu judeci pe nimeni, tata! Tare-i pacat sa judeci. Vezi pe cineva ca a gresit, sa-ti fie mila de el: "Doamne, saracu', uite ce i-a facut diavolul...", si sa nu judeci pe nimeni. Si sa-i vezi pe toti deopotriva, sa nu zici ca unul e mai bun si altul e mai putin bun. Sa nu osandesti pe nimeni! Sa-i ai pe toti mai buni decat tine! Si sa nu purtati de grija de ce fac altii; ia seama la ce faci fratia ta!"

Trimis de: Clopotel pe 31 Jan 2006, 10:06 PM

Pentru cei ce dintr-un motiv sau altul nu stiu prea multe despre lepadarile si exorcismele de la Sfantul Botez, o sa redau niste pasaje din lucrarea: Botezul si Mirungerea de Ieromonahul Teognost...

Lepadarile si exorcismele - semnificatia lor duhovniceasca
Randuiala Botezului este precedata de rostirea exorcismelor si a lepadarilor. Referindu-se la semnificatiile duhovnicesti si la efectele rostirii acestor exorcisme, Sfantul Ioan Gura de Aur spune:
"Trebuie sa stiti pentru ce dupa cateheza zilnica noi va trimitem spre glasurile exorcistilor. Caci aceasta nu se face nici degeaba, nici la intamplare. Ci, intrucat va pregatiti sa primiti pe Imparatul ceresc, de aceea, dupa cuvantul nostru de invatatura, luandu-va in primire pe cei randuiti spre aceasta, ca unii care impodobesc o casa pentru imparatul care va sa vina in ea, asa curatesc ei constiinta voastra prin acele infricosatoare cuvinte, care alunga toata viclenia celui rau si o fac vrednica de venirea (prezenta) Imparatului. Caci e cu neputinta ca diavolul, oricat de rau si oricat de neimblanzit ar fi, sa nu va paraseasca, cu mare grabire, dupa rostirea acelor cuvinte infricosatoare si dupa invocarea Stapanului obstesc al tuturor. Si apoi, chiar acest rit toarna in suflet multa evlavie si il indeamna spre multa zdrobire de inima".
Teodor de Mopsuestia, la randul sau, spune ca momentul exorcizarii constituie un fel de proces al exorcizantului cu diavolul: "Fiindca voi insiva nu puteti duce lupta cu diavolul - spune autorul citat - este nevoie de ajutorul si puterea acelora pe care ii numim exorcisti; ei sunt un fel de avocati, de aparatori ai vostri care va asigura ajutorul dumnezeiesc. Caci ei conjura cu glas tare, cu strigare foarte prelunga, pe vrajmasul vostru sa se indeparteze si sa plece departe, prin sentinta judecatorului, pentru ca sa nu mai aiba deloc putinta si prilejul de a ne mai face rau, ca sa scapam pe deplin de sub robia lui si sa fim intr-o adevarata libertate..".
"Ma lepad de satana", adica nu voi mai avea nici o tovarasie si nici un fel de legatura cu el. "ingerii" lui sunt toti oamenii care au primit de la el toata rautatea si duc si pe altii la pierzare (osanda).
"Si de toate faptele lui", inseamna lepadarea de: superstitiile paganesti, jertfele si inchinarea la idoli, astrologia, purificarile, spalarile, legaturile (magice sau vrajitoresti), purtarea amuletelor, ghicirea dupa mersul si miscarile astrelor, dupa zborul sau glasul pasarilor, respectarea riturilor si datinilor iudaice, a riturilor ereticilor care inseala uneori luand aparenta adevarului.
"Si de toata desertaciunea lui" inseamna toate cele ce la pagani se savarsesc in numele doctrinei (invataturii) lor, pentru ca toate acestea se fac in fata oamenilor, de fatada, de parada (pentru inselare), ca sa provoace admiratia la cei ce privesc si sa seduca pe altii.
Avand in vedere intensitatea acestor exorcisme si lepadari, si cunoscand rautatea diavolului, este recomandabil ca preotii sa se pregateasca pentru administrarea Tainei Sfantului Botez cu multa responsabilitate, in Biserica primara, aceste exorcizari erau facute de o categorie speciala de slujitori bisericesti - exorcistii - si dupa o pregatire intensa si indelungata nu numai a lor, ci si a primitorilor Tainei Sfantului Botez. Mai tarziu, insa, aceasta categorie de slujitori bisericesti a disparut.
Mai exista si astazi randuiala potrivit careia Taina Sfantului Botez sa se savarseasca in zilele de duminica, dupa Sfanta Liturghie. Consideram ca aceasta randuiala este una foarte buna si potrivita, avand in vedere pregatirea deosebita pe care preotul o face, deopotriva, pentru savarsirea Sfintei Liturghii, iar apoi, dupa ce a savarsit-o pe aceasta si s-a impartasit cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, pentru administrarea Tainei Sfantului Botez. Este deci recomandabil ca preotii slujitori, inainte de a savarsi aceasta Sfanta Taina, sa se pregateasca in mod deosebit pentru administrarea ei, aceasta pregatire incluzand in mod obligatoriu, spovedanie, pentru a nu fi rusinat de diavol pentru pacate nespovedite si nepocaite, rugaciune curata si staruitoare, impartasire.
Cu privire la lepadari, Sfantul Chirii al Ierusalimului insista asupra intoarcerii candidatului la Botez spre Apus, aratand ca "intoarcerea candidatilor la Botez cu fata spre apus, vrea sa spuna ca apusul este locul intunericului din lumea aceasta. Satana este intuneric si in intuneric isi are puterea; pentru aceasta, privind in chip simbolic spre apus, va lepadati de acel stapanitor intunecat si intunecos".
Din acest loc al intunericului vine toata lucrarea cea rea, pe care o inlatura Botezul, prin ritualul lepadarilor. Acelasi Sfant Parinte arata ca "ne lepadam de satana, pentru ca el este pricinuitorul si urzitorul tuturor rautatilor, incepand cu ispitirea si caderea protoparintilor neamului omenesc; ne lepadam de el pentru ca puterea lui a surpat-o Hristos...
Ne lepadam de "toate lucrurile lui satana", adica de toate pacatele, care sunt numai lucrari ale diavolului, "toate faptele si gandurile savarsite impotriva dreptei ratiuni".
Ne lepadam si de toata trufia si pompa sau falsa stralucire a diavolului, pe care Sfantul Chirii o identifica, la modul general, cu pasiunea contemporanilor lui pentru teatru, cursele de cai, de vanatoare, luptele cu fiarele din circuri si in general toate spectacolele pagane ale epocii, precum si sarbatorile idolesti, ale caror carnuri, paine sau alte mancaruri, pangarite prin mancarea demonilor necurati, spurca pe om.
Ne lepadam si de slujirea diavolului, adica de rugaciunea facuta in templele idolilor si de toate formele de cinstire a idolilor neinsufletiti: aprinderea facliilor sau tamaierea la izvoare sau la rauri si alte practici superstitioase, ghicirea facuta cu ajutorul zborului pasarilor (auguriile), ghicirea viitorului, prevestirile, talismanele, incriptiile pe placile de metal, vrajitoriile si altele asemenea.
Prin lepadarea de satana rupem deci orice legatura cu el si anulam vechile invoieli cu iadul (Isaia 28,15).
Subliniind importanta acestor lepadari, dar si responsabilitatea pe care o are cel asupra carora ele s-au lucrat, Sfantul Ambrozie al Milanului avertizeaza: "tine minte ce ai spus si niciodata sa nu fie uitat (calcat) legamantul fagaduintei tale. Daca ai dat unui om semnatura, esti socotit raspunzator (datornic), deoarece ai acceptat datoria lui, esti socotit dator si, daca te impotrivesti, creditorul te sileste; daca refuzi, esti dus la judecator si acolo o sa fii constrans prin girul pe care l-ai dat".
Dupa acest ritual, candidatul la Botez, care s-a eliberat de stapanirea diavolului si s-a lepadat de imparatia intunecoasa a acestuia, este intors spre rasarit, de unde vine lumina lui Hristos, care lumineaza tuturor.
Sfantul Chirii al Ierusalimului, referindu-se la semnificatia acestei intoarceri, ne invata ca „intoarcerea candidatului spre rasarit, simbolizeaza deschiderea din nou pentru noi a paradisului, sadit de Dumnezeu spre rasarit, din care fusese izgonit Adam dupa pacat. Caci rasaritul este "tinutul luminii" si al bucuriei".
Cine se leapada de satana si de lucrarile lui, spune Sfantul Ambrozie al Milanului, "se intoarce catre Hristos, il priveste cu o uitatura dreapta".

Pentru cine este interesat de alte detalii, o sa ma straduiesc sa le gasesc, in cazul in care deja nu le am, si sa le expun...

Trimis de: Clopotel pe 1 Feb 2006, 04:56 PM

Din pacate, constat ca numai eu scriu pe aici ... Nu are nimeni nimic de comentat, de adaugat? Mai fac o ultima incercare...
Topicul este despre fata necunoscuta a Ortodoxiei...Ma gandesc ca pentru mine, cu pretentii de ortodox, Ortodoxia nu ar trebui sa aibe fata necunoscuta...Dar cum sunt pacatos si lenes ...
Acum cateva zile discutam cu un frate ortodox...,culmea , despre Ortodoxie ... Am zis culmea, caci de regula, oamenii se codesc sa vorbeasca despre propria credinta...
Efectele acestei ezitari, in a aborda problema, se vad peste tot din pacate, caci fratele ortodox nu prea stia cum e cu Sfanta Treime , nici macar Crezul a recunoscut ca nu-l stie...
Nu e nici o problema, eu am fost mai rau ca el la capitolul asta ... Ideea e sa nu ramanem asa...
Din observatiile mele, principalele caracteristici ale unei religii sunt chiar aceste "amanunte", caci, daca-i intrebi, toti cred in Dumnezeu, numai ca vorbesc despre Dumnezeu intr-un mod diferit..., si de aici rezulta ca marturisirea Adevarului nu e aceeasi pentru ca, de ex. Dumnezeul musulmanilor (sa ma ierte eventualii colegi musulmani, dau un exemplu doar), nu este acelasi cu cel ortodox, de vreme ce din El, lipseste Iisus, ei considerand-L pe Iisus doar profet... Si asa mai departe...
Fiecare dintre noi, poate sa studieze mai bine propria dogma, ca sa-l marturiseasca pe Dumnezeu cu adevarat...
Sa ma ierte cei care deja stiu ce o sa scriu mai jos... Si nu o sa scriu de la mine, ci din cuvintele Sfantului Simeon Noul Teolog:
Sfantul Simeon spune, printre altele, despre aceasta Unitate Treimica:
"Căci noi nu credem că există o fiinţă, o alta, apoi o alta, de o fire, apoi de alta, şi apoi de o alta, împărţind astfel unitatea şi Dumnezeirea nedespărţită, recurgând în mod nesăbuit la deosebiri străine firii Sale, ci am cunoscut pe Cei trei ca pe un singur Dumnezeu, în mod neîmpărtit împărţit în ipostasuri, unit neamestecat în unitatea unei firi unice. El este în întregime Unul în ipostasuri şi întru totul Treimic în unitatea cea mai presus de fire, trebuie mărturisit acelaşi "trei" în Persoane şi "unul" în unitatea firii sau naturii".
Sfantul Simeon contesta faptul ca cunoasterea Sfintei Treimi poate fi dobandita prin folosirea conceptelor rationale sau prin folosirea analogiilor luate din lumea fizica, sau chiar prin simpla studiere a Scripturilor, desi, in lipsa unei experiente harismatice trebuie sa ne tinem strict de ceea ce este scris si sa credem acestea cu tarie.
"Ce prostie, ce orbire! Chiar şi ei, cei ce pretind în chip nelegiuit că se afundă în adâncurile lui Dumnezeu şi se grăbesc să discute ca teologii, atunci când aud despre Dumnezeu această comparaţie: strălucirea Dumnezeirii unice în Treime este ca un amestec unic de lumină în trei sori, îndată născocesc în mintea lor trei sori uniţi prin lumină, altfel spus, prin fire, dar deosebiţi prin ipostasuri; şi-şi imaginează, în chip neruşinat, că ei văd însăşi această Dumnezeire şi că astfel Sfânta Treime de o fiinţă şi nedespărţită se aseamănă cu exemplul amintit mai sus. Dar nu este nicidecum aşa. într-adevăr, nimeni nu poate înţelege în mod cuviincios cele privitoare la Sfânta Treime, nici să Ie exprime pornind numai de la citirea Scripturilor; însă primind aceasta numai prin credinţă, pe de o parte ne ţinem de ceea ce este scris şi nu cauţi în mod necuvenit nimic mai mult, pe de altă parte, celor necuviincios! şi care au îndrăzneala de a trata cu obrăznicie aceste lucruri dumnezeieşti, nu li se poate spune absolut nimic în afară de Scripturi şi de învăţătura primită".
Numai harul Sfintei Treimi o poate revela pe Aceasta:
"Fiindca Tatăl este Unul, la fel de unic este Fiul Său, Unul născut, la fel de unică este şi slava celor doi, care este vestită şi dezvăluită tuturor acelora spre care binevoieşte Hristos, prin Duhul care purcede de la Tatăl".
Sfantul Simeon afirma unitatea lui Dumnezeu, coexistenta ipostasurilor unul in altul si purcederea Sfantului Duh de la Tatal readucand din nou pilda celor trei sori:
"Prin urmare, aceia sunt cei ce cunosc mişcarea Duhului Dumnezeiesc, egalitatea în cinstire şi unirea Fiului cu Tatăl, în Tatăl ei îl percep pe Fiul şi în Fiul pe Tatăl, datorită Duhului, după cum este scris: "Eu în Tatăl şi Tatăl în Mine", înţelegându-se negreşit că Duhul este împreună cu Tatăl; într-adevăr, dacă El purcede din Tatăl şi dacă Tatăl este în întregime în Fiul întreg, tot la fel şi Sfântul Duh este în întregime în Ei. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh este Dumnezeu Cel Unul, adorat de tot ceea ce are suflare. Şi cum ai putea spune trei sori despre Cel ce este Unul? Căci, dacă îi uneşti, ei vor fi uniţi şi cei trei nu vor face decât unul; altfel, vezi bine, îţi scapă unitatea, însă niciodată nu-L vei găsi pe Tatăl despărţit de Fiul şi de Duhul, nici pe Fiul despărţit de Tatăl şi de Duhul, nici pe Sfântul Duh exclus din unirea cu Acela din care purcede, în Duhul sunt Tatăl şi Fiul; la fel, în Fiul este Tatăl împreună cu Duhul; în Tatăl, Fiul este şi rămâne împreună-veşnic, împreună cu Sfântul Duh care străluceşte cu aceeaşi strălucire: crede aceasta! Aceste Persoane sunt un singur Dumnezeu, şi nu trei; El este, în trei ipostasuri. Cel ce este. Cel veşnic, identic cu Sine însuşi, lăudat de puterile nesfârşite în unitatea Sa de fire, domnie şi Dumnezeire. Deşi în fiecare dintre aceste Persoane se văd caracteristicile firii proprii în comun Dumnezeirii, cei trei sunt totuşi unul şi, unul câte unul, cei trei există ceea ce nu se poate spune despre sori".
Deci accentul este pus mai ales pe unitatea lui Dumnezeirii si pe neputinta de a exprima tainele Treimii prin imagini...

OBS... consider ca ar fi interesant de discutat, despre cele doua firi ale lui Iisus (cea dumnezeiasca si cea omeneasca) si o singura Persoana (ipostas) Dumnezeiasca..., apoi despre Sfanta si Pururea Fecioara Maria, despre energiile necreate, despre anumite Taine ale Bisericii lui Hristos etc ... etc... In general despre lucrurile mai sensibile si mai putin intelese din Ortodoxie...
Doamne ajuta!