Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Maharajah pe 11 Feb 2005, 08:25 PM

M-am gandit sa deschid acest topic, pentru a ne bucura de cele mai frumoase si intelepte cuvinte ale tuturor Sfintilor, Iluminatilor, Misticilor Intelepti ai lumii.

Cred ca fiecare a fost cel putin o data impresionat chiar si de o simpla propozitie citita in una din cartile sacre ale omenirii.
Unora poate ca le-a schimbat cursul vietii.

La inceput am ezitat oarecum in privinta "marimii ariei", din care s-ar putea extrage astfel de citate celebre. Sa fie doar Crestinismul? Sa fie orice alta religie exceptand Crestinismul? Sa fie toate la un loc. Nu a fost usor sa ma hotarasc, deoarece n-as vrea sa intervina contradictii intre practicantii diverselor culte, religii, sau miscari spirituale.

Am ales in cele din urma ultima varianta, cu cea mai larga arie de cuprindere, in speranta ca va exista printre noi intelegere si toleranta. Totusi as prefera sa evitam anumite invataturi prea tehnice si prea dogmatice. De exemplu ar fi nelalocului sa intervina un yoghin, care sa inceapa sa citeze din cine stie ce maestru care zice cum sa-ti ridici energiile, sau cum sa te concentrezi pe nu stiu ce chakra. N-ar fi o interventie politicoasa. Oricum am speranta ca echilibru se va gasi de la sine.

O alta intrebare ce s-ar pune, este in legatura cu posibilitatea de a comenta anumite citate. In aceasta privinta va las pe voi sa decideti. Totusi daca se permit si comentariile, as prefera sa fie maxim unul de persoana + un singur drept la replica in caz ca acesta este necesar.

Forma ar fi bine sa se apropie de modelul simplu: citat, autor (ex: Iisus, Buddha, sau Sf. Augustin, etc.) si eventual religia sau gruparea spirituala din care face parte.

Trimis de: Maharajah pe 11 Feb 2005, 08:26 PM

Pentru ca majoritatea traim in Romania este firesc sa incep cu un crestin.


Avva Epiphanie - Crestinism

"In ce fapte te va gasi moartea, in acele fapte vei fi judecat. Ori in post, ori in priveghere si silinta, ori in lenevie si-ntr-alte fapte lumesti nefolositoare. Pentru aceea, frate, datori suntem in toate vremea si in tot ceasul a ne cerceta pre sine: oare la ce masura si sporire a faptelor bune ne aflam?
Oare sporesc eu in lucrurile si in faptele prin care sa aiba nadejde mantuirea mea? In priveghere, in rugaciuni, in post sau in tacere linistita? Dar mai presus de toate intru smerenie! Ca aceasta este sporirea cea adevarata a sufletului. Iar fara aceasta departe esti de Dumnezeu si fara nadejde de mantuire"

Trimis de: bubu pe 13 Feb 2005, 10:53 AM

Iisus

"Lãsati copilasii sã vinã la Mine si nu-i opriti, cãci Impãrãtia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevãrat vã spun cã oricine nu va primi Impãrãtia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra în ea! Apoi i-a luat în brate si i-a biecuvântat, punându-si mâinile peste ei."

- Marcu 10:14-16

Trimis de: bubu pe 13 Feb 2005, 01:19 PM

Iisus

"Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.
Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă.
Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc."

-Luca 8:20-21[B]

Trimis de: Maharajah pe 13 Feb 2005, 04:48 PM

Serafim de Sarov - Crestinism

"Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte fapte crestinesti, indiferent cat de bune pot fi ele in sine, nu constituie scopul vietii noastre crestine, desi ele servesc drept mijloace de a atinge acest tel. Adevaratul scop al vietii noastre crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Ia aminte, fiul meu, numai fapta buna in numele lui Hristos ne ofera darurile Sfantului Duh.
Tot ceea ce nu este facut din dragoste pentru Hristos, chiar daca poate fi bun, nu ne aduce nici rasplata in viata cealalta si nici harul lui Dumnezeu in aceasta."

***
Aici as avea un comentariu de facut:
Ne-am obisnuit, uneori fara sa ne dam seama sa-L privim pe Iisus totusi ca pe o persoana istorica. Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu insusi, Mesia, ... dar totusi o persoana istorica. Adica oricare din aceste "atribute" i s-ar aplica, a fost candva acum aproximativ 2000 de ani.
Nimic mai fals, Iisus este cu adevarat Viu. Adevaratul crestin trebuie sa-L aibe permanent in viata lui, nu doar ca o amintire sau ca o imagine. Pentru adevaratii crestini, Iisus este permanent langa ei si in sufletul lor. Tot ce vine din exterior vine de la Iisus. Daca are un simplu lucru de facut, o face pentru Iisus. Spala o farfurie cu multa grija, ca si cum Iisus ar urma sa manance din ea. La servici isi face ce are de facut ca si cum pentru Iisus ar face. Cand simturile si revolta se rascoala, trebuie sa ne gandim ca permanent ne priveste Iisus, si chiar ca El este si in cel din fata noastra pe care eventual il suparam.

Trimis de: bubu pe 13 Feb 2005, 10:30 PM

Invatatura a Sfantului Ioan Gura de Aur, despre ispite si primejdii.

"Nu este nici un drept care sa nu aiba o greseala, oricat de mica. Si, iarasi, nu este nici un pacatos, care sa nu aiba nici un bine. Deci, de vei vedea pe un drept bolnav sau in oarecare ispita si primejdie cazand, sa nu te tulburi, ci sa gandesti intru tine si sa zici: Acest om drept este, insa a facut ceva, o mica fapta rea si pentru aceasta isi ia plata aici, ca dincolo sa nu se osandeasca. Asa sa intelegi cuvantul cel zis de Avraam, in Evanghelie, bogatului nemilostiv: „Tu ai luat in viata cele bune, iar Lazar cele rele”, de vreme ce s-a intamplat ca a avut Lazar in viata aceasta cateva pacate, iar bogatul acela, cateva fapte bune; si si-a luat plata fiecare."

Trimis de: bishop pe 15 Feb 2005, 12:00 AM

Bodhidharma - maestru Zen

"Oamenii pe care-i intalnesc in prezent sunt superficiali. Ei isi inchipuie meritul ca fiind ceva ce are o anumita forma. Ei isi risipesc bogatiile si macelaresc creaturile pamantului si ale marii. Se preocupa prosteste de ei insisi inaltand statui si temple [...] isi istovesc trupul si mintea, se vatama pe ei insisi si ii amagesc pe altii. Si nici macar nu se rusineaza. Cum ar putea ei deveni vreodata iluminati ? Ei vad ceva tangibil si imediat se ataseaza. Daca le vorbesti despre lipsa formei raman muti si zapaciti."

Trimis de: gypsyhart pe 15 Feb 2005, 10:01 AM

"Exista un singur Dumnezeu şi un singur adevăr, o singură religie şi o singură mistică; o puteţi numi sufism, sau creştinism, sau budism, oricum doriţi. Aşa cum Dumnezeu nu poate fi divizat, nici mistica nu poate fi divizată. Este o greşeală când cineva spune: "Religia mea este diferită de religia ta". Omul acesta nu ştie ce este religia. Nu pot exista mai multe mistici, aşa cum nu pot exista mai multe înţelepciuni; înţelepciunea este una singură. Este una din erorile omenirii când se spune: aceasta este înţelepciune rasăriteană şi aceasta este înţelepciune apuseană; o asemenea împărţire denotă doar lipsă de înţelepciune".
(Hazrat Inayat Khan)

Trimis de: Maharajah pe 15 Feb 2005, 03:52 PM

Ramana - Advaita Vedanta

"Presupusa voastra ignoranta este cea care produce mahnirea fara sens, cum este cea a celor zece oameni ignoranti care deplang pierderea celui de-al zecelea dintre ei, pe care defapt niciodata nu l-au pierdut.

Cei zece oameni din parabola trebuiau sa treaca printr-un vad al unui râu si ajungand pe celalalt mal au dorit sa se asigure ca toti au trecut in siguranta acel curs de apa. Unul dintre cei zece a inceput sa numere, si numarandu-i pe toti ceilalti s-a lasat la o parte pe sine. "Eu vad doar noua; cu siguranta am pierdut pe cineva. Cine ar putea sa fie ?" a spus el. "Ai numarat corect ?" a intrebat un altul, si a inceput sa numere el insusi. Dar si el, la randul sau, a numarat doar noua. Unul dupa altul, cei zece au numarat pana la noua uitandu-se pe sine. "Suntem doar noua", au cazut cu totii de acord, "Dar cine este cel care lipseste ?" s-au intrebat ei disperati. Orice efort au facut pentru a-l descoperi pe cel care "lipsea" a esuat. "Oricine ar fi, s-a inecat", a spus cel mai sentimental dintre ei, "l-am pierdut". Spunand aceasta, el a izbucnit in lacrimi, si ceilalti l-au urmat.

Vazandu-i plangand pe malul râului, un trecator s-a interesat de necazul lor. Ei i-au relatat ce se intamplase, spunandu-i ca si dupa ce s-au numarat ei insisi de mai multe ori, nu au putut gasi decat noua, desi ei au fost zece. Dar vazandu-i pe toti zece in fata sa, trecatorul a ghicit ce s-a intamplat. Pentru a-i face sa inteleaga ca sunt cu adevarat zece, si ca toti au supravietuit traversarii râului, el le-a spus "Fiecare sa numere pentru el insusi in ordine 1, 2, 3... timp in care eu va voi da o usoara lovitura pentru a fi siguri ca toti ati fost inclusi in numaratoare, si doar o singuara data. Astfel, cel de-al zecelea care lipseste va fi gasit. Auzind aceasta ei s-au bucurat, traind cu speranta ca isi vor regasi camaradul pierdut si au acceptat metoda sugerata de trecator. In timp ce bunul trecator le-a dat cate o lovitura fiecaruia dintre cei zece, cel ce primea lovitura numara pentru sine cu voce tare. "Zece" a spus ultimul om in timp ce a primit la randul sau lovitura. Uimiti ei s-au uitat unul la celalalt ! "Suntem zece !" au spus intr-un singur glas si i-au multumit trecatorului pentru ca le-a risipit mahnirea. Aceasta a fot parabola.

Unde fusese pierdut cel de-al zecelea om? Fusese el vreodata pierdut? Stiind ca el fusese acolo tot timpul, au invatat ei ceva nou? Cauza mahnirii lor nu a fost pierderea reala a unuia dintr ei, ci propria lor ignoranta sau, mai curand, presupunerea lor ca unul dintre ei fusese pierdut. Exact acesta este si cazul vostru. Nu exista cu adevarat nici o cauza pentru ca voi sa va simtiti nefericiti sau mahniti. Voi singuri supraimpuneti limitarile peste adevarata natura a Fiintei voaste infinite, si apoi va plangeti ca nu sunteti decat o creatura finita. Apoi incepeti sa practicati o anumita tehnica spirituala pentru a transcende limitarile nonexistente in Sine. Dar daca insasi practica voastra spirituala presupune existenta acestor limitari, cum v-ar putea ea ajuta sa le transcendeti?"

Trimis de: bishop pe 2 Mar 2005, 12:23 AM

"Cel lipsit de ignoranta, care intelege necreatul, care a taiat toate legaturile, care a distrus toate cauzele ( pentru karma )
care s-a lepadat de toate dorintele, acela este, intr-adevar cel mai desavarsit dintre oameni ( dorinta - cauza suferintei ) "
Gautama Buddha - Dhammapada

@ Maharajah
1. In buddhism stiam ca se considera a fi doua surse primare ( ignoranta si dorinta ) din care izvorasc toate pasiunile lumesti
( lacomie, ura, nebunie, neintelegere, egoism, mandrie, inselatorie, gelozie etc ), este asa ?
Lacomia, ura si nebunia sunt sursele tuturor nenorocirilor omenesti. Poti detalia nebunia ? Imi pare a fi un termen tradus ambiguu ( sau, am intalnit si varianta: langa lacomie si ura era trecut desfraul - echivalent cu nebunia ? )

2. Ai postat pe alt topic urmatoarele:
"Dezvoltarea atentiei cuprinde concentrarea asupra mortii si a semnelor ei, asupra vietii care se apropie de sfarsit si asupra despartirii.

Atentia concentrata asupra mortii este gandul (permanent) ca nu voi ramane multa vreme in aceasta lume, ci va trebui sa plec catre o alta viata.
Atentia concentrata asupra semnelor mortii este gandul (permanent) ca viata se scurge, respiratia se opreste, corpul devine un cadavru si constiinta trebuie sa plece din el.
Atentia concentrata asupra vietii care se apropie de sfarsit este gandul (permanent) ca un an tocmai a trecut, iar luna in curs trece si ea: ca de ieri si pana azi a mai trecut o zi: cu fiecare clipa viata este tot mai scurta.
Atentia concentrata asupra despartirii este gandul (permanent) ca prietenii mei actuali, averea si corpul, tot ceea ce iubesc atat de mult, nu vor mai fi cu mine, ci, curand, ii voi parasi.

Este indoielnic ca vei auzi, sau ca vei vedea pe cineva, pe pamant, sau in ceruri, care nascut nu va muri. Marii intelepti desi aveau puteri magice si o cunoastere supranormala, fiind capabili sa mearga in ceruri, n-au putut gasi un loc unde sa nu existe moarte."

Intrebare: de unde sunt citatele ? In Dhammapada nu le-am gasit
O intreaga filozofie de viata este cuprinsa in aceste vorbe... cum gasim forta de a putea reveni in reflectia asupra acestor adevaruri fundamentale ?

Trimis de: edinide pe 2 Mar 2005, 06:42 AM

Maharajah,
Ce semnificatie are pseudonimul tau?

Trimis de: Maharajah pe 2 Mar 2005, 07:02 PM

Trimis de: bishop pe 4 Mar 2005, 04:21 PM

Se spune ca Bodhidharma ( primul patriarh Zen 470-532 e.n. ) i-a reunit la curtea imperiala chineza pe cei mai renumiti invatati si le-a prezentat invatatura buddhismului viu. Cu acest prilej imparatul Wu, buddhist infocat, i-a spus lui Bodhidharma:
- De cand sunt imparat, am construit numeroase temple, am pus sa se copieze sutrele si am ajutat nenumarati calugari. Cu siguranta, in viitor voi dobandi merite mari. La ce pot sa ma astept ?
- Nici un fel de merit*, a spus Bodhidharma.
- De ce ?
- Meritele pentru serviciile dumneavoastra sunt neinsemnate in lumea acesta si vor deveni sursa de noi iluzii si dorinte.
- Ce inseamna atunci un adevarat, un autentic merit ?
- Pura intelepciune e minunata si desavarsita in realizarea sa. Substanta ei este vacuitatea(ku), calma in sine. Astfel de merite nu pot fi cantarite cu masurile acestei lumi.
- Care este acest sfant adevar ? a mai intrebat imparatul.
- Vacuitatea totala, dincolo de sfintenie**, a raspuns Bodhidharma.
- Cine este cel ce se afla inaintea mea?
- Nestiutul, a raspuns Bodhidharma.
____________________________

* Meritul, desi excelent in sine, nu are nimic de a face cu Iluminarea. Pentru dobandirea Iluminarii, adeptul doctrinei Zen trebuie sa fie complet detasat atat de fapta cat si de fructele acesteia - detasare de rodul actului !

** In totala vacuitate nu mai exista absolut nimic. ea este dincolo de sfintenie si nebunie. Nu exista nici bine nici rau, nici ura nici iubire ( se transcende lumea contrariilor ). Este cerul pur, fara nor, albastru, infinit. Nu exista nici un punct de intalnire - totul este infinit. Aceasta este esenta Zenului.

Trimis de: Maharajah pe 4 Mar 2005, 06:38 PM

Excelent exemplu de intelepciune, sau chiar dincolo de intelepciune, daca ne este permis sa spunem asa ceva, si daca intelegerea obisnuit accepta o astfel de afirmatie!

Trimis de: bubu pe 4 Mar 2005, 08:06 PM

Femeia prinsa In preacurvie.

"Isus S-a dus la Muntele Maslinilor.
Dar dis-de-dimineata, a venit din nou In Templu; si tot norodul a venit la El. El a sezut jos, si-i Invata.
Atunci carturarii si fariseii I-au adus o femeie prinsa In preacurvie. Au pus-o In mijlocul norodului,
si au zis lui Isus: "Invatatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia.
Moise , In Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"
Spuneau lucrul acesta ca sa-L ispiteasca si sa-L poata Invinui. Dar Isus S-a plecat In jos, si scria cu degetul pe pamant.
Fiindca ei nu Incetau sa-L Intrebe, El S-a ridicat si le-a zis: "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra In ea".
Apoi S-a plecat iarasi, si scria cu degetul pe pamant.
Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara unul cate unul, Incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea In mijloc.
Atunci S-a ridicat; si, cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?"
"Nimeni, Doamne", I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis:
"Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti" *Luc.9.56; 12.14. Cap.3.17. **Cap.5.14.


Cred ca este un citat cunoscut de aproape toata lumea.Din pacate semnificatia si puterea lui s-au pierdut undeva in timp.
Citi dintre noi reusim intr-o singura zi sa nu aruncam cu piatra in altcineva?
Trebuie sa invatam sa nu mai judecam.Nu avem nici dreptul nici puterea de a judeca un om.
Cind reusim sa facem curat in sufletul nostru atunci putem ridica privirea catre un alt om, dar va asigur ca atunci va fii cu un alt scop:)

Trimis de: Maharajah pe 4 Mar 2005, 10:36 PM

Cat de puternice erau astfel de cuvinte!
Rostite acum de oricine altcineva, probabil ca nu ar avea nici un efect.
Dar in spatele acelor cuvinte si acelor vremurii era o "putere" de nebanuit, era o "lumina" de nedescris: Iisus!

Trimis de: Octavi pe 5 Mar 2005, 02:40 AM

Sunt de acord cu cateva afirmatii ale tale, daca las la o parte obsesia ta de a ma ataca in mod neindemanatic.
Referitor la Einstein ca argument in sprijinul crestinismului, desi ma umfla risul (e o obsesia la religiosi), am sa incerc sa-ti raspund in modul cel mai decent si serios.
Nu am sa comentez acele lucruri la care parem a fi de acord. Am sa comentez ce mi se pare fals, in mesajul tau.

Faptul ca Einstein credea intr-un dumnezeu sau nu, asta nu are nici o importanta nici ca argumentatie in sprijinul existentei dumnezeului crestin, nici intru contrazicerea afirmatiei lui Abélard din “semnatura” mea. E cazul sa-ti explic de ce?
Sa zicem ca este.
Nu e relevant daca Einstein a crezut in dumnzeul crestin, intrucat acesta desi un celebru si valoros fizician, el nu a adus nici un argument in sprijinul presupusei sale credinte; din acest punct de vedere, el nu a facut nimic mai mult, decat cel mai umil si banal credincios de pe “universul credintei”.
Sunt zeci de oameni celebrii, ba mai mult, zeci si sute de oameni de stiinta celebrii, care au fost credinciosi. O parte din ei, nu aveau nici cum sa nu fie credinciosi crestini, intrucat a fost o vreme, lunga vremea asta, in care viziunea despre lume in Europa era doar crestina; in care orice idee contrara acestei viziuni, era pedepsita aspru. Daca cunoasterea ta istorica nu te ajuta a gasi astfel de exemple, apeleaza cu incredere la mine; pot elabora subiectul. O alta explicatie pentru care acesti oameni de stiinta erau in trecut religiosi, este si faptul ca nivelul de cunoastere era inca redus, iar meritul lor este acela de a fi diminuat aceasta ignoranta a veacului lor. Ei nu trebuie blamati, nici luati in ris. E bine sa le cunoastem exact limitele, insa asta nu ne indreptateste sa persiflam. Un alt motiv pentru care multi oameni de stiinta au fost si mai sunt religiosi, este faptul ca religia si credinta sunt niste valori si viziuni asupra vietii care sunt inculcate din frageda varsta si reprezinta legatura noastra cu trecutul, adica cu parintii, si reprezinta identitatea noastra; aceste lucruri, cu greu ne incumetam sa le punem in discutie si sa le judecam obiectiv si rational. E de inteles acest fapt, desi nu poate sa nu fie criticabil.
Un alt motiv pentru care oamenii de stiinta ai trecutului ca si cei ai prezentului sunt religisi, este faptul ca fiecare este un specialist pe un domeniu ingust al cunoasterii si cu cat specializarea (necesarea adevaratei performante) este mai mare, cu atat timpul si alte resurse limitate la nivel de individ, devine prea scump pentru a fi dedicat unei cercetari si cultivari globaliste, ceea ce s-ar numi “cultura generala” insa nu aceea cu care iesi din scoala generala sau liceu.

Iata asadar cateva motive de meditatie. Singurul argument pentru existenta lui Dumnezeu este fie manifestarea sa inechivoca in momentul prezent, fie a demonstra cumva ca acesta exista; a crede doar, asta nu este un argument, nici cand asta vine de la Einstein.
Sunt mii si mii de oameni de stiinta sau celebritati care cred, cum sunt si mii si mii de oameni de stiinta care nu cred. Nici unii, nici altii, nu constituie in sine un argument intr-o directie sau alta.
Eu iti pot da un exemplu: Membrii Academiei de Stiinte din cea mai credincioasa tara occidentala, anume SUA, sunt in covarsitoare majoritate atei; procentul este mai mare de 90 la suta. Acest procent se apropie binisor de totalitate, atunci cand dintre acesti invatati ai invatatilor, ne referim doar la cei din domeniul stiintelor vietii. ( http://www.actionbioscience.org/education/berra.html : The standard Gallup poll question about whether humans were created in their present form 10,000 years ago elicited a shocking 47 % agreement from Americans, but only a 5 % agreement from scientists.
A comparative study of the religious views of leading scientists in 1914 and a random sample of scientists listed in American Men and Women of Science, showed an amazing constancy over these 80 years. Belief in God among scientists was 40 % in 1914 and is 40 % today. However, less than 10 % of the scientists elected to the prestigious National Academy of Sciences (NAS), indicated a belief in God and only 5 % of NAS biologists claimed to be believers. )

Dar a venit timpul sa-l discutam si pe marele Einstein; pentru mine este un pic emetic subiectul, atata l-am repetat de zeci de ori la unii sau altii dintre superstitiosii in pana de argumente.
Iata ce ziceam, chiar aici pe Han, cuiva:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=5435&st=360

Trimis de: bubu pe 5 Mar 2005, 08:50 AM

Romani 12:2

"Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită."

Eu cred ca aici nu mai este vorba de cum interpretam cuvintele.Nu vad cum altcineva poate sa dea un alt sens acestor cuvinte.Sint cuvinte care merg direct la suflet.Nu faceti ca lumea...nu incercati sa va "realizati" in lumea aceasta.

Trimis de: Maharajah pe 5 Mar 2005, 02:24 PM

Francisc de Assisi - Crestinism

"Mie nu mi-e frica de Dumnezeu, pentru ca eu il iubesc pe Dumnezeu.... si acolo unde exista Dragoste, nu exista frica!"

Trimis de: OMU'BUN pe 5 Mar 2005, 05:42 PM

Octavi, ceea ce facem noi pe-aici se numeste dezbatere, si ne situam in afara subiectului. In plus, eu personal sunt un om destul de ocupat ca sa-mi pierd timpul cu astfel de contradictii. Nu-mi propun sa te lamuresc intr-o problema anume, iar daca tu iti imaginezi ca reusesti sa faci asta cu vreunul de aici de la han, iti pot spune sigur ca te inseli. oricat de riguros ai fi tu in citatele tale. Si stii de ce? Fiindca fiecare dintre noi are o convingere personala care nu tine nici de invataturile divine, nici de ce ne invata parinii acasa sau preotii la biserica, ci de propriul instinct. Daca n-ai inteles ca si la Einstein era vorva de un simplu instinct, nicidecum de insinuarea ta ca religia a impus reguli asupra oamenilor de stiinta, inseamna ca toatre verificarile tale sunt absolut inutile. Incearca sa cauti Adevarul cu sufletul din tine si nu cu orgoliul de a demonstra un contrariu sau altul.
N-o sa comentez mesajul tau fiindca este vanare de vant. Tu dai niste statistici care pe mine ma intristeaza, in loc sa rad cu sete. De unde-ai scos-o tu ca SUA este cel mai credincios popor din lume, nu stiu, dar eu zic sa-ti selectezi sursele de cautare.
Apoi mai dai si acest citat:

Trimis de: Octavi pe 5 Mar 2005, 11:40 PM

Trimis de: Mihai pe 6 Mar 2005, 12:41 AM

Trimis de: Octavi pe 6 Mar 2005, 12:59 AM

Trimis de: OMU'BUN pe 6 Mar 2005, 02:18 AM

Legea universala a paradoxului ma ajuta sa inteleg ca nevinovatia nu se poate obtine decat pe calea aceasta paradoxala a recunoasterii propriei culpabilitati.
..............................................................................................................
Il chemi pe Hristos la telefon? ironiza Andre Gide. Nici nu e nevoie de o chemare, e mereu prezent, gata sa intre pe usa (deschisa) a inimii si capabil numai de actele caracteristice nobletei launtrice, pe care si noua ni le propune, propovaduindu-ne ca ne sunt mereu accesibile: discretia, iertarea, uitarea, degajarea dintre meschinarii si maruntisuri, alungarea tinerii de minte a raului, sila de razbunare, ura, susceptibilitatea, irascibilitatea, tafna si multe alte stupiditati a caror jalnica inferioritate si acuta nocivitate ne-a destainuit-o odata pentru totdeauna si ne-o dezvaluie de fiecare data mai dureros.
................................................................................................................
Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o indura. ( Simone Weil )

Incerc de fiecare data sa determin pe cei sceptici, impatimiti de argumentul unui adevar inteles doar intr-o infima parte, ca a nega ceva inseamna a cunoaste. Iar cine se lauda ca ar cunoaste, isi neaga propria existenta.
N-am inteles ce legatura are Inchizitia cu existenta lui Dumnezeu? Scrie undeva in Sfanta Scriptura de judecati de genul arderii pe rug? Eu imi amintesc numai de indemnul la iertare si toleranta. Pana si "Ochi pentru ochi - dinte pentru dinte" a fost considerat o greseala. A bate moneda pe greselile unor fanatici ignoranti, mi se pare penibil si pueril, in ideea in care, pentru un moment aveam impresia ca am de-a face cu un personaj care vorbeste de Dumnezeu nu de oameni! Iar faptul ca Einstein ar fi fost marcat de teama inchizitiei e o gluma sinistra! El nu vorbea de un Dumnezeu personal si nu cred ca se ruga pentru ceva anume. El Il accepta pe Dumnezeu Creatorul, fiind tentat sa cerceteze (CE? - fiindca nu avea nici cap nici coada) ce a stat la baza Creatiei Universale - motivatia, si nu metodele prin care Creatia a avut loc. Dar eu mai am pana la nivelul tau de... intelepciune (ai grija ca nu am spus inteligenta, fiindca aici sunt convins ca ai sclipiri de care esti mult prea mandru pentru varsta ta!)
Oricum, promit sa nu mai dau curs provocarilor de acest gen, si nu voi mai intra decat atunci cand mesajul meu are in esenta cate ceva din ceea ce obisnuitii acestui topic numesc "Invataturile divine"!

Trimis de: Octavi pe 6 Mar 2005, 05:28 AM

Om Bun, nu stiu cat de bun esti, insa scrii frumos.
Superba pledoaria. Am salvat-o si o sa o pastrez.
Asta un inseamna ca nu o sa-mi dau dreptul sa te critic acolo unde cred ca e ceva care poate fi criticat.

Trimis de: bubu pe 6 Mar 2005, 08:04 AM

"Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este în el. Caci tot ce este în lume: pofta firii pamintesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu sunt de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trece, dar cine face voia Lui Dumnezeu, ramine in veac.

(I IOAN 2:15-21.)

...pofta ochilor...'visul meu este sa vad Parisul...sau sa am un Mercedes la scara...sau sa am o familie frumoasa, unde copiii vor ajunge oameni celebrii prin truda lor de o viata'
Ce bine ar fii daca am avea un ochi la spate care sa pofteasca Intelepciunea.

Trimis de: bubu pe 6 Mar 2005, 09:19 AM

Rugaminte Off Topic.(a se sterge dupa...)
In cadrul acestui subiect de la Universul Credintei se posteaza citate ale unor sfinti si nu numai, citate pe care noi cei ce Credem, le consideram Invataturi Divine.Dorinta autorului acestui subiect este: "Totusi daca se permit si comentariile, as prefera sa fie maxim unul de persoana + un singur drept la replica in caz ca acesta este necesar.".O idee foarte buna zic eu...pt. ca aici nu se vrea o discutie pe tema 'exista sau nu Dumnezeu' sau 'este adevarat sau nu" respectivul citat.
Aici intra cei care vor sa gaseasca printre cele mai graitoare citate...urmind apoi sa le aprofundeze in sufletul sau, fiecare, impreuna cu Dumnezeu.
Daca doriti, deschideti un contra subiect unde sa discutam " ce o mai fii si cu citatul asta..."
Pina atunci, daca se poate sa stergem mesajele care nu isi au locul aici.
Si ce bine a mers prima pagina...

Trimis de: OMU'BUN pe 6 Mar 2005, 03:14 PM

« Daca veti ramane cu cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi. » (Ioan 8.31-32).

.....................................................................................................................

Dumnezeu, pretuind pe om nu vrea confundarea lui cu Sine, ci mentinerea si ridicarea lui intr-un dialog etern al iubirii. ( Dumitru Staniloae )

.....................................................................................................................

ARTA DE A DEVENI OM este :
ADEVARUL - a spune adevarul, a spune ce e drept, fara ura si fara partinire;
DRAGOSTEA - a iubi aproapele din inima, din gind;
CURATENIA - a fi curat, ingrijit, deschis, pur, neprihanit ;
MODESTIA - a fi smerit, blajin, linistit, cuminte, tacut, pasnic ;
MUNCA - a munci, a te studia, organiza, educa, a fi harnic;
RETINEREA - a te stapani de la tot ce e rau;
ASCULTAREA - a fi supus celor mari, a asculta legile, sfatul bun;
NECONDAMNA - a nu condamna, osandi, dezaproba;
REGRETUL - a te cai la greseala, a n-o repeta ;
CHIBZUIREA - a gandi, a analiza rational orice pas, fapta;
BUNATATEA - a face, a vorbi de bine-oricand, oricui;
DESAVARSIREA - A veghea, a cauta, a cere, a te cali in nevoi si greutati. A lupta aprig cu raul (in suflet, corp, gand, privire) desavarsind ideal calitatile sprituale.

...................................................................................................................


Octavi ("amice" ai putea sa-i numesti pe cei cu care ai colaborat la cercetarile tale; ma tem ca eu nu-s tocmai "amicul" tau!... ) ti-am citit mesajul doar pe jumatate. Se pare ca n-ai inteles mare lucru, in ciuda eforturilor unora pe-aici.
N-o sa mai adaug decat atat: ori tu citesti ca dactilografa, fara sa filtrezi informatia, ori ceva nu-i in regula cu "calculatorul central". (Ar mai fi si varianta ca iti place sa jignesti fara noima, desi parca refuz sa cred) N-o sa ma apuc sa vin cu citate din urma, dar din toata polologhia ta ai insinuat ca oamenii de stiinta, indiferent de timpurile in care au trait, au fost marcati de teama unor judecati. Se vorbea de Einstein, nu de Copernic sau Giordano Bruno. Iar eu ti-am reprosat ca e o gluma sinistra sa-i pui aceasta teama in spate lui Einstein (care a murit cu cativa ani inainte de a ma naste eu) De aici tu ai dedus ca nu cunosc istorie, si evident, jignestri ca un copil rasfatat. Citeste bine regula de baza in <<Arta de a deveni om>> si vei trai fara stres pana la adanci batraneti. Nu te obosi sa porti povara injustetii crestinesti, fiindca e un consum inutil de energie. Si in zilele noastre traiesc preoti care sunt calauziti de duhul sfant, dar si dintre cei care numai preoti nu ar trebui sa se numeasca. Intre acestia de pe urma si tine, nu e nici o diferenta: la toti orgoliul va nimiceste valoarea spirituala, placandu-va la nebunie sa va razvratiti impotriva unor reguli care nu sunt pe placul vostru, nu le-ati inteles sau le ignorati pur si simplu. Faptul ca tu doresti sa ne arati cat de bun cunoscator al Sfintei Scripturi esti, mie personal nu-mi dovedeste nimic. Ceea ce tu exemplifici este voit o gaselnita rautacioasa. Eu stiu ca trebuie sa ierti de 77 de ori cate 7 si daca nu se poate si nu se poate sa ajungi la un consens, atunci acea persoana (fie ea sora, frate, sotie, parinte sau fiu) sa fie considerat anatema. Omoratul cu pietre si arsul pe rug nu le-am intalnit in biblia pe care eu am citit-o, dar se vorbea de ele in vechiul testament, ceea ce este o alta poveste! Eu nu sunt si nu ma pretind un cunoscator al bibliei, iar daca tu cauti unul, in nici un caz aici! In plus, urasc sa-mi pierd timpul cautand citate de dragul unui... "amic" pus pe rautati. E dreptul tau sa crezi ce vrei, si dreptul nostru sa nu ne tulburi cu introspectiile in lumea adevarului in care tu crezi.
Ma cunosti prea putin (se pare) daca sustii ca as avea ceva impotriva oricarei alte religii. Dimpotriva, tot pe acest forum am sustinut candva ca in momentul in care Iisus a venit, nu toate oile erau ratacite. Cum as putea sa-i blamez eu pe cei care urmau deja o cale inteleapta? Dar m-am nascut crestin, si desi n-am primit o educatie religioasa foarte riguroasa, mi s-au intamplat prea multe dupa 21 de ani ca sa te cred pe tine in expunerile tale. Adevarul e cel care-l simt eu, nu cel care mi-l oferi tu. Inclusiv acel sfat intim si de bun simt pe care-l primesti in propriul tau subconstient, poate fi considerat ca o invatatura divina. Ca in fond poti fi calauzit si de celelalte sfaturi, fara sa prea tii cont de suferinta celui de langa tine! Cine a omorat cu pierte, cine a decis arderi pe rug, a fost calauzit de orice, numai de invataturi divine, nu! Mihai spunea ceva pe un topic vecin: (citez din memorie, fiindca nu-mi place sa caut) "Dorinta de a avea popularitate poate avea efecte negative!" Cerceteaza-ti inima mai inainte de a decide soarta celorlalti. Gaseste-mi un crestin cuminte care sa faca asta, sau sa fie de acord cu asemenea pedepse, si ii voi spune ca e un biet fanatic iremediabil pierdut si pentru societate si pentru viata vesnica intru care spera! Prostia omului nu neaga existenta lui Dumnezeu!!!

Trimis de: Octavi pe 6 Mar 2005, 07:15 PM

Editat. Off-topic.

In cazul in care doriti sa comentati pe tema respectiva, va invit sa lansati un topic nou, amintindu-va in acelasi timp ca:

Trimis de: gypsyhart pe 8 Mar 2005, 12:20 PM

"Noi credem ca faptele noastre ne condamna pentru totdeauna. Ne imaginam ca Dumnezeu este razbunator şi că ne va pedepsi pentru greşelile noastre. Dar acesta nu este Dumnezeul pe care Îl cunosc eu. Acesta este Dumnezeul creat de frica şi vinovăţia omenească. Dumnezeul pe care Îl cunosc şi Îl slujesc eu, ne arată cum să învăţăm din greşelile noastre. Dumnezeul pe care Îl cunosc eu, ne iartă şi ne încurajează sa-i rasplatim cu iubire pe cei pe care i-am vătămat.
Tu crezi că am murit pentru păcatele tale. Aceasta dovedeşte o totală lipsă de înţelegere a vieţii şi învăţăturii mele. Eu am venit să spun că nici un păcat nu este de neiertat, că orice fiinţă merită iubire, inclusiv cei care, în frica şi durerea lor, îi lovesc pe alţii. Eu nu am murit ca să te salvez de păcatele tale, tot aşa cum nu am murit ca să te condamn pentru că m-ai răstignit. Eu am murit, pur şi simplu, pentru că nu m-ai putut recunoaşte în tine insuţi." (Paul Ferrini, Reflecţii ale minţii christice, partea a IV-a)

Trimis de: caa pe 8 Mar 2005, 02:15 PM

Trimis de: Maharajah pe 8 Mar 2005, 02:38 PM

Trimis de: caa pe 8 Mar 2005, 05:38 PM

Ştiţi ce mi se pare interesant, vizavi de cele citate din Gampopa? Că, dincolo de forma cuvintelor, ideile învăţăturilor orientale seamănă ca 2 picături de apă cu cele ale creştinismului!

Şi nu mă pot împiedica să nu mă întreb: oare nu au o substanţă (intimă) comună toate aceste religii răspîndite pe întreg Pămîntul? Oare nu cumva, plecînd fiecare pe drumuri diferite, nu ajungem cu toţii la un moment dat - într-un fel sau altul - la acelaşi unic Creator?

Trimis de: bishop pe 8 Mar 2005, 06:16 PM

Trimis de: bishop pe 8 Mar 2005, 06:22 PM

Trimis de: bubu pe 8 Mar 2005, 08:02 PM

Trimis de: Octavi pe 9 Mar 2005, 04:09 AM

Trimis de: bishop pe 9 Mar 2005, 09:14 AM

Octavi a scris:
Sunt diferente importante pe care cu totii le cunoastem si la care doar unii prefera sa inchida usurel ochiu', ca s-o punem de-un ecumenism ieftin sau de vreo teozofie . . . . caci unde este dumnezeul personal in budism??, de ce se contrazic ei dumnezeii astia prin cartile sacre ale diferitelor religii?? (caci desi se pare ca unii inca nu stiu, ei se mai si contrazic) si mai ales, cum permite el acest unic creator confuzia si dispersia inutila (si adesea provocatoare de crime) a mesajului sau!???

Octavi, in primul rand felicitari pentru gradul de documentare si nu numai.
Eu am spus asa: exista un numitor comun. Pentru crestinii care sustin ideea dumnezeului personal, o etapa este aceasta: a intelege ca exista o punte intre toate religiile trecute si prezente. Ca EL este personal sau impersonal, ca este manifestat sau nemanifestat, ca are proprietati sau este lipsit de atribute, astea sunt alte etape.
Zic asa: nu dumnezeii se contrazic, ci oamenii. Ei sunt inconstanti, ei nu se pot ridica la nivelul necesar de intelegere corecta a realitatii. De aici toate erorile de interpretare, confuziile de care spuneai etc. De ce nu se pot ridica ? O alta discutie.
Cum permite acest creator diverse lucruri ? Cunosti mai bine ca mine ca este o intreaga filozofie aici... Unii sustin legea liberului arbitru sau detasarea fata de creatie sau neimplicarea in rodul actului etc.
Am mai spus asta pe forum: din sistemul de referinta al egoului si in exacerbarea acestuia, acest gen de intrebari sunt perfect justificabile. Cum permite ? De ce nu se implica ? Unde este sensul ? Ce rost are ? etc. Daca te extragi putin si schimbi sistemul de referinta din care privesti, atunci lucrurile nu mai stau asa: capata o alta semnificatie.

Trimis de: bubu pe 13 Mar 2005, 01:18 PM

..."Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: 'Fiindcă n'avem pîni'.
Isus a înţeles lucrul acesta, şi le -a zis: ,,Pentruce vă gîndiţi că n'aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?. Douăsprezece, I-au răspuns ei.
Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat? Şapte, I-au răspuns ei.
Şi El le -a zis: Tot nu înţelegeţi?

Marcu 7,8

Adevarul e atit de simplu...Dumnezeu a facut cerurile si pamintul...Dumnezeu a zis:Sa fie lumina! Si a fost lumina...Isus a zis:Ridica-te si mergi!, Isus a inviat morti, a vindecat bolnavi, a redat vederea orbilor...Omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa.
Nu este nimic de descifrat in aceste citate...doar ca avem inima impietrita si ne gindim la aceste citate trecindu le prin legile fizicii...legi inventate de om.
Atunci imi permit sa spun:Tot nu intelegem?

Trimis de: Maharajah pe 13 Mar 2005, 04:18 PM

Sfantul Ioan Scararul - Crestinism

Cel ce voieste neaparat sa ramana biruitor cuvantul sau intr-o convorbire, sa stie ca sufera de boala necuratului, chiar daca cuvantul sau este adevarat.

Trimis de: gypsyhart pe 14 Mar 2005, 02:50 PM

"Am încredere într-un univers care a creat trandafirii" (Basho)

Trimis de: gypsyhart pe 18 Mar 2005, 10:29 AM

"Fiecare om este un magician şi poate să blesteme pe cineva prin cuvântul său, la fel cum poate elibera pe cineva de un blestem. Noi îi blestemăm adeseori pe alţii prin părerile pe care le avem. Un exemplu: vedem un prieten şi îi spunem o părere care tocmai ne-a trecut prin minte. Îi spunem: "Mmm! Văd pe faţa ta acea paloare pe care o au doar oamenii bolnavi de cancer". Dacă el va asculta aceste cuvinte şi va fi de acord cu ele, el se va îmbolnăvi de cancer în mai puţin de 1 an. Aceasta este puterea cuvântului.
În timpul îndoctrinării noastre, părinţii şi profesorii noştri ne-au silit să le asimilăm părerile, chiar fără să se gândească la aceasta. În acest fel, noi am crezut în aceste păreri şi am trăit cu frica pe care au generat-o în noi, spre exemplu: că nu suntem buni la inot, la sport sau la scris. Cineva îşi dă cu părerea şi spune : "Uite această fată este urâtă!". Fata ascultă, crede că este urâtă şi creşte cu ideea că este urâtă. NU are importanţă cât de frumoasă este; atât timp cît ea şi-a asumat această prejudecată, această condiţionare interioară, ea va crede că este urâtă. Acesta este blestemul sub influenţa căruia se află. [...]
SIngura cale prin care poate rupe un blestem constă în a face noi legăminte bazate pe realitate. Adevărul este cea mai importantă parte a unei fiinţe impecabile în cuvintele sale. De o parte a sabiei sunt minciunile, care creează magia neagră, iar de cealaltă parte a sabiei este adevărul, care are puterea de a rupe blestemul magiei negre. Doar adevărul vă va elibera!" (don Miguel Ruiz, Cele 4 legăminte, cartea înţelepciunii înţelepciunii toltece)

Trimis de: gypsyhart pe 15 Jun 2005, 11:44 AM

"În permanenţă supraestimezi importanţa aproapelui tău în viaţa ta. Pe de o parte vrei să-l învinuieşti pentru toate problemele tale şi să-l crucifici, cum m-ai crucificat pe mine. Pe de altă parte, vrei să-l ridici pe un piedestal şi să-l preaslăveşti, aşa cum mă preaslăveşti pe mine. Cu toate acestea, îţi vine foarte greu să-l tratezi pe aproapele tău ca pe un egal. Când ţi-am cerut să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, ţi-am dat o regulă foarte simplă pe care s-o urmezi în tot ceea ce faci. Din nefericire, dacă nu te iubeşti pe tine însuţi, nu prea o să reuşesti să-l iubeşti pe aproapele tău.
A învăţa să te iubeşti pe tine însuţi şi a învăţa să-ţi iubeşti aproapele, merg mână în mână. Nu poţi să-l iubeşti pe semenul tău şi să te urăşti pe tine însuţi, sau să te iubeşti pe tine însuţi si să-l urăşti pe semenul tău. Sentimentele faţă de aproapele tău oglindesc, pur şi simplu, sentimentele tale faţă de tine însuţi. Aşa stând lucrurile, interacţiunile cu aproapele tău te ajută să vezi ceea ce trebuie să ierţi la tine însuţi" (Paul Ferrini, Iubire fără condiţii. Reflecţii ale Minţii Christice)

Trimis de: bishop pe 9 Aug 2005, 08:47 PM

Uitasem de topicul acesta... probabil ca ultima mea postare despre Yoga Sutra isi avea locul potrivit mai degraba aici...

"A-l contempla pe DAO ceresc si a pricepe modul sau de actiune este capatul oricarei impliniri omenesti."
Yin Fu Jing

Una dintre cele mai grele probleme ale existentei omenesti este, fara indoiala, aparenta contradictie a actiunii lui Dao
( Dao- realitatea ultima/marea origine etc ) si intelegerea misterului manifestarii. Pentru a il respecta pe Dao ceresc, este nevoie de iluminare, si pentru a te supune ( in mod natural - de la sine, spontan ) actiunilor Sale, este nevoie sa intelegi si sa te supui Legilor lui Dao. Intrucat omul este un copil al Cerului si al Pamantului - inzestrat in esenta cu principii perfecte - toti oamenii, fara exceptie, pot atinge in cele din urma incununarea implinirii omenesti: unirea cu Dao - cel dinainte de UNU.

Trimis de: bishop pe 31 Aug 2005, 01:19 PM

Auzind vorbindu-se de intelepciunea lui Zhuang-Zi, regele Wen de Chou i-a trimis un mesager cu o mare suma de bani pentru a-l invita si a-i oferi un post de ministru de stat. Zhuang-zi zambi si-i zise emisarului: "O mie de uncii de aur sunt o mare avutie, functia de ministru este respectabila. Dar ai privit vreodata boul care este pregatit pentru sacrificiu? Dupa ce a fost indopat vreme de mai multi ani, e impodobit cu straie brodate si introdus in Marele Templu. In acel moment, el si-ar dori din toata inima sa nu fie decat un biet purcelus anonim, dar mai este oare cu putinta? Ia-ti talpasita! Nu ma ispiti. Prefer sa ma zbengui intr-o albie de porci decat sa ma las priponit de cutare mahar regal. Nu voi accepta in ruptul capului o functie oficiala caci vreau sa traiesc liber dupa cum mi-e voia".

"Cand faci binele, evita faima. Cand faci raul, evita disgratia. Sa ai ca principiu calea de mijloc. Astfel iti vei apara trupul de vatamari, iti vei pastra viata, iti vei implini datoriile fata de parintii tai, si vei trai cat ti-a fost dat."
Maestrul daoist Zhuang-Zi

Trimis de: Maharajah pe 31 Aug 2005, 02:43 PM

Trimis de: bishop pe 21 Oct 2005, 08:59 PM

Hermes Trismegistus - cartea a cincea:
ZEUL nu este manifestat si totusi pe deplin manifestat

"- Cugeta cu mintea ta cum cel ce multora le pare ascuns si nemaniefstat poate fi pe deplin manifestat pentru tine.
- Caci el nu ar fi fost totul, daca ar fi fost aparent, caci tot ceea ce este aparent a fost nascut ori facut; caci a fost facut pentru a fi manifestat; insa ceea ce nu este manifestat este vesnic;
- Caci nu are nevoie sa fie manifestat , caci este perpetuu.
- Si el face ca toate celelalte lucruri sa se manifeste, el fiind nemanifestat, caci este vesnic. Si facand celelalte lucruri sa se manifeste, el nu se face totusi manifestat.
- El insusi nu este facut, desi in inchipuire el inchipuie toate lucrurile, ori, ca infatisare, el le face sa apara; caci infatisarea este doar a acelor lucruri care sunt nascute sau facute, caci infatisarea nu inseamna nimic altceva decat nastere.
- Dar el care este Unul, care nu este facut ori nascut, este totodata neinfatisat si nemanifestat."

Tot ceea ce este manifestat se afla in Legea ritmului: "Tot ce exista are un ritm: totul se scurge inauntru sau in afara, totul se naste, creste, descreste si moare." Numai Nemanifestatul poate fi etern.

Trimis de: bishop pe 23 Oct 2005, 06:11 PM

DAO DE JING - de Lao Zi
Cap. III

1. Nu preaslavi pe oamenii merituosi (faima),
2. Pentru ca poporul sa nu se lupte pentru aceasta;
3. Nu pretui ceea ce este greu de dobandit - luxul, averea,
4. Pentru ca oamenii sa nu fie tentati sa le fure;
5. Nu prezenta privirilor ceea ce starneste pasiunile si placerile fiziologice,
6. Pentru ca inima oamenilor sa nu fie tulburata de invidie si vicii;
7. Guvernarea sfantului/inteleptului consta in a vida spiritul oamenilor de dorinte
8. Si in a umple oceanul de energie;
9. In a slabi orice atasare si agitatie - adica fapta subiectiva declansata de atractie-repulsie,
10. Si in a fortifica energia ancestrala a omului - esenta sa;
11. Sfantul/inteleptul actioneaza astfel incat sa duca omul dincolo de cunoasterea exterioara,
12. Si dincolo de ambitii sau dorinte subiective;
13. Iar cel ce stie sa nu caute sa actioneze,
14. Practicand astfel non-actiunea (wu-wei), inteleptul/sfantul aduce pacea si ordinea sociala si individuala.


Exact opusul se intampla in zilele noastre: fals rafinament, amploarea mass-media, decadenta etc.
Motivatiile sfantului nu sunt faima, averea, ori satisfacerea placerilor fiziologice. Detasarea de pasiuni si dorinte conduce la obtinerea vidului si pacii interioare si instaureaza ordinea si linistea sociala. Poporul este multumit, neagresiv, nu are rivalitati, ambitii desarte, nu pretuieste luxul si nu fura. Nu este tulburat de viciu si invidie care conduc la depravare, la pierderea esentelor si a energiei ancestrale.
Nonactiunea, nefaptuirea wu-wei nu reprezinta o imobilitate, ci o unificare a contrariilor, prin echilibru si vid mental. Inteleptul ce aspira la perfectiunea Dao nu trebuie sa urmeze calea contrariilor, a dualitatii, ci natura sa spirituala, imuabila.

Trimis de: gypsyhart pe 8 Nov 2005, 01:28 PM

O poveste minunata despre un mistic sufit....

"In viata lui Sarmad, un mistic musulman, s-a petrecut un incident straniu, dar totusi minunat. Preotii, maulvi, erau impotriva lui si l'au chemat la judecata in fata imparatului.
Musulmanii isi exprima credinta printr-o maxima, care suna cam asa: "Exista un singur Dumnezeu; In afara de El, nu mai exista alt Dumnezeu. Exista un singur profet al lui Dumnezeu, si acesta este Mohamed." Dar sufitii au renuntat la ultima parte a maximei. Ei spun: "Nu exista alt Dumnezeu decat Dumnezeu". Si au renuntat la ultima parte deoarece cred ca exista mai multi profeti si mesageri ai lui Dumnezeu. Tocmai de aceea teologia musulmana a fost intotdeauna impotriva sufitilor.
Sarmad a fost si mai radical. El nu mai repeta sutra asa cum o faceau sufitii- "In afara de unicul Dumnezeu nu exista alt Dumnezeu". El eliminase prima jumatate din maxima si spunea: "Nu exista Dumnezeu". Era prea mult. Daca se conforma si renunta doar la numele lui Mohamed, mai putea fi inteles, putea fi considerat un om religios.
In cele din urma a fost adus in fata imparatului, iar acesta l-a intrebat: "Tu spui ca nu exista Dumnezeu. Este adevarat?"
Sarmad a raspuns: "Da, asa spun". Si imediat a strigat cu o voce rasunatoare: "Nu exista Dumnezeu!"
Imparatul a mai intrebat: "Esti ateu?"
Sarmad a raspuns: "Nu, nu sunt ateu. Dar inca nu l-am cunoscut pe Dumnezeu, si atunci cum as putea spune ca el exista? Nu afirm decat ceea ce cunosc. Din aceasta sutra nu am ajuns sa cunosc decat jumatate, adica partea finala. In ziua cand voi ajunge sa cunosc si inceputul ei, atunci le voi spune tuturor. Insa in prezent cum pot minti despre ceca ce nu cunosc nimic? Un om religios nu poate minti".
In final, Sarmad a fost decapitat in Delhi, in fata moscheii Jama Masjid". Aceasta nu este o legenda. Mii de oamenii i-au vazut executia. A fost decapitat chiar la intrarea in moschee; si in timp ce capul i se rostogolea pe trepte, buzele au inceput sa strige: "Exista un singur Dumnezeu. NU exista alt Dumnezeu, decat unicul Dumnezeu."
Cei care il simpatizau au strigat: "O sarmane Sarmad, daca spuneai acelasi lucru si in fata imparatului erai salvat. Cum de nu ai putut sa rostesti niste cuvinte atat de simple?"
Se spune ca ultimele cuvinte ale lui Sarmad au fost: "Cum as fi putut afirma ceva despre care nu cunosteam nimic? Acum cunosc si de aceea am putut spune." "(Osho, Aici si acum, vol 2)

Trimis de: bishop pe 15 Nov 2005, 10:22 PM

DAO DE JING - de Lao Zi
Cap II

1.Aici jos, sub cer, toata lumea ia frumosul drept frumos si in asta isi are obarsia uratul.
2. Toata lumea ia binele drept bine si din asta apare raul.
3. Astfel existenta si nonexistenta se nasc simultan, ingemanate.
4. Usorul si dificilul sunt laolalta - se completeaza.
5. Lungul si scurtul(micul) se genereaza unul pe celalalt.
6. Inaltul si umilul(josul) se ating.
7. Sunetul si tacerea dau armonia.
8. Inainte si dupa, se urmeaza.
9. De aceea sfantul(inteleptul) considera nonactiunea(wu-wei) drept intaia sa datorie.
10. Si practica instruirea non-verbala.
11. Toate lucrurile din lume apar fara ca sfantul sa le fie autor
(le priveste egal)
12. El faptuieste fara sa-si insuseasca fructul actiunii
(fara sa se ataseze).
13. El actioneaza fara sa astepte nimic.
14. Odata opera sa implinita, el nu se ataseaza de ea.
15. Si pentru ca nu-si atribuie efectele produse, opera sa dainuie
(iar meritele nu-l parasesc niciodata).

Prin tacere si detasare de consecintele exterioare (de fructele pozitive sau negative ale actiunilor, de succes sau esec, de faima, avere sau modestie, de durere sau placere) ale actiunilor savarsite in vederea egalitatii mentale, inteleptul ce aspira la perfectiunea Dao nu trebuie sa urmeze calea contrariilor, a dualitatii, ci natura sa imuabila.
Sensul afirmatiei 6) inaltul si umilul se ating, are intelesul din biblie: "cei din urma vor fi cei dintai" -Luca 13.30 si " oricine se inalta, va fi smerit; si cine se smereste, va fi inaltat"-Luca 14.10. Practica umilintei apartine nonactiunii, caci numai ea il face pe practicant integru, drept, impacat cu sine insusi etc.
Doctrina daoista si cea Zen este nonverbala - in ultima instanta. Experienta contactarii Ultimei Realitati (prin satori - in zen) este incomunicabila verbal; cunoasterea completa, indescriptibila, dobandita in urma contactului cu Dao, este exprimata de Lao Zi in cuvintele: "Cel ce stie nu vorbeste. Cel ce vorbeste nu stie."
Iesirea din lumea contrariilor solicita sinteza concreta a dualitatii, ceea ce se realizeaza prin stergerea voluntara a mintii si a eului individual (eliminarea perturbatiilor mentale, vezi Patanjali - Yoga Sutra: " Yoga este suprimarea modificarilor constiintei") si ne apropie de starea de eliberare.

Trimis de: saldora pe 16 Nov 2005, 12:12 PM

Trimis de: gypsyhart pe 19 Jan 2006, 01:06 PM

Despre "Regele Lumii"....

"Trãia un om, trãia izolat pe un munte nu prea mare. Locul în care vietuia era frumos si
cald, propice unei vieti farã pericole. Omul acesta îsi zicea Regele Lumii.
- Cum de esti Regele Lumii?
- Asa, pur si simplu. Dar ce neliniste ai tu?
- Uite, nu înteleg cum de tocmai tu esti Regele Lumii.
- Cine altcineva sã fie? Nu e nimic de înteles în asta. Pur si simplu asa stau lucrurile.
Aici oaspetele devine putin iritat, nu vãzuse niciodatã un rege care sã trãiascã atât de
simplu, farã fast, farã slujitori, farã rãzboaie.
- Pãi, îi întrerupse "regele" gândurile, întâmplarea face ca eu sã fiu un rege bun. De aceea
nu duc rãzboaie, si nu asupresc pe nimeni.
- Bine, dar supusii tãi nici mãcar nu te cunosc.
- Asa e mai bine, dacã m-ar cunoaste, unii mi-ar cere unele lucruri, altii exact invers. si n-
as putea sã-i multumesc pe niciunii. Mai mult, ei oricum au proprii lor conducãtori, cei
care le reprezintã dorintele. E o mare bucurie pentru mine sã-i las liberi.
- Bine dar în cazul acesta nu esti Regele nimãnui.
- Corect, sunt al tuturor.
Vizibil agitat, oaspetele se întoarce si face câtiva pasi prin luminisul în care se aflau. Cum
v-am spus, Regele locuia într-un loc deosebit de frumos. Oaspetele se gândea cã omul
acesta, desigur nebun, nu este totusi cu nimic periculos, nici lui însusi nici altcuiva.
- Dar de ce crezi tu cã esti Regele Lumii? Cum ai ajuns la acestã concluzie?
Dupã o scurtã reflectie, Regele rãspunse gânditor:
- Eu nu cred cã sunt Regele Lumii. Eu sunt Regele Lumii. Dacã cred sau nu, asta nu face
nici o diferentã. Un pom e un pom, nu se mirã nimeni de el. Tu, spre exemplu, nu cred cã
te-ai întrebat niciodatã de esti om sau altceva. Esti, si asta e de ajuns. Dacã ai gãsi un
motiv sã nu mai fii... Dar cum ai putea gãsi un astfel de motiv?
Cu asta, oaspetele nu mai voi sã spunã nimic. Nebunul acesta si locul în care vietuia îi
aducea în minte o liniste care-i era cunoscutã dar atât de putin trãitã. Darul nepretuit de a
lua lucrurile asa cum sunt. Sau mã rog, cum par, pentru cã lucrurile nu sunt niciodatã asa
cum le stim. Dincolo de nebunia lui, în materie de calm "regele" era de neîntrecut. Si apoi,
poate chiar era Regele Lumii, de ce nu?
Sau poate ca tu esti Regele Lumii, de ce nu?....."

autor necunoscut

Trimis de: actionmedia pe 19 Jan 2006, 01:15 PM

Trimis de: bishop pe 22 Apr 2006, 12:14 PM

"- Oamenii care se servesc de renume o fac cu gîndul să profite de el, să facă avere.
- Dar la ce mai tînjesc ei după renume după ce s-au îmbogăţit?
- Pentru că ţin la onoarea lor.
- Uite că o au şi pe asta - la ce mai tînjesc după renume?
- Din pricina morţii.
- Păi dacă eşti muritor, la ce bun să mai continui?
- De dragul copiilor şi nepoţilor.
- Ce avantaje le aduce renumele copiilor şi nepoţilor? Yang-tzu zise:
- Acela care este preocupat de renume nu are parte decît de griji şi de necazuri.
[...] - Purtarea sinceră nu a adus niciodată renume; renumele merge mînă în mînă cu făţărnicia. Toţi oamenii celebri nu au fost decît nişte făţarnici. [...]"
Yang-tzu - Dialog despre faima

Trimis de: gypsyhart pe 7 Jun 2006, 12:17 PM

Despre (pre)judecati...

"Mintea nu se poate mentine intr-o atitudine lipsita de judecata. Daca o fortezi sa fie astfel, se produce o blocare a inteligentei. Atunci mintea nu mai poate judeca asa cum trebuie. A adopta o atitudine lipsita de judecata nu este un lucru care sa tina de sfera mintii. Numai o fiinta care a transcens mintea poate sa fie libera de judecata; altfel ceea ce pare a fi o afirmatie valida, un lucru valabil, este numai o aparenta. Orice hotaraste mintea, orice afirma ea, este poluat de conditionarile sale, de prejudecatile sale -tocmai acestea o fac sa judece. De exemplu: vedeti un hot. Faptul ca el fura este ceva real, nu contesta nimeni asta; prin urmare, afirmati despre el un anumit lucru. Si, fireste, faptul de a fura nu este bun; astfel incit atunci cind afirmi despre un om ca este hot, mintea ta spune: "Ai dreptate; afirmatia ta este adevarata". De ce ar fi insa un hot rau? Si ce este de fapt rautatea? De ce a fost oare obligat sa fure? Iar actiunea de a fura este numai una din actiuni: pe baza acesteia afirmati ceva aflat in legatura cu intreaga persoana. Si afirmati despre individul respectiv ca este un hot. El face insa si alte lucruri, nu numai faptul de a fura. Poate ca este un pictor talentat, poate ca este un dulgher bun, poate cinta frumos sau danseaza bine; acel om poate avea o mie si una de calitati. Omul, in intregul sau, este mult prea vast, iar faptul de a fura reprezinta o singura actiune. Si nu poti sa te bazezi numai pe aceasta actiune pentru a afirma ceva despre intreaga sa fiinta. Nu o cunosti deloc, si nu cunosti nici macar actiunea care a avut loc, conditiile care au determinat-o.Poate ca si tu ai fi furat in acele conditii. Poate ca in conditiile respective faptul de a fura nu este ceva rau, deoarece fiecare actiune depinde de circumstantele in care se produce. Daca privesti lumea din jurul tau si observi conditionarile oamenilor, parerile lor despre ceea ce este bine si rau, corect si gresit, vei vedea - pentru prima data - ca si propria ta minte face parte dintr-o anumita sectiune a omenirii. Ea nu contine nimic adevarat; este doar o parte. Si tot ceea ce privestiprin intermediul acestei minti poarta in sine amprenta faptului de a judeca." (un intelept)

Trimis de: bishop pe 24 Jun 2006, 04:20 PM

"Toate lucrurile create sunt nepermanente - cel care, cu intelepciune, isi da seama de aceasta, simte dezgust pentru lumea suferintei. Aceasta este calea spere purificare." G. Buddha - Dhammapada
Toate cate au fost create sunt trecatoare, sursa de suferinta. Nepermanenta tuturor lucrurilor (trecute prezente sau viitoare) este o consecinta a caracterului lor dependent de alte lucruri sau cauze. Nicaieri, nici un moment nu exista nici un lucru care sa nu fie dependent. Nicaieri in universul asta manifestat nu exista permanenta. Totul se afla intr-o continua transformare/devenire. Viata insasi este un proces in vesnica schimbare. Nu suntem entitati (ego - ce da iluzia delimitarii perpetue de rest), ci procese si oricine vede lucrurile ca pe niste procese determinate cauzal nu mai atribuie o valoare de permanenta individualitatii sale.

Trimis de: bishop pe 25 Jun 2006, 01:45 AM

Un călugăr instruit l-a abordat pe Hui Neng, al Şaselea Patriarh Zen:
Călugărul: Explicaţi-mi rogu-vă aceste scripturi.
Hui Neng: Regret, dar sînt analfabet. Citiţi-mi scripturile ca să le înţeleg.
Călugărul: Cum puteţi înţelege scripturile dacă nu ştiţi să citiţi?
Hui Neng: Adevărul şi cuvintele sînt două lucruri diferite. Cuvintele pot fi comparate cu un deget. Putem arăta luna cu degetul dar degetul nu este luna. A privi luna înseamnă a privi dincolo de deget. Cuvintele sînt ca un deget îndreptat spre adevăr. În general, noi nu vedem decat degetul. Adevărul se găseşte dincolo de deget.

Trimis de: gypsyhart pe 20 Feb 2007, 11:54 AM

"Nu este nimic mai slab decat apa, si totusi nimeni nu o intrece in a depasi ceea ce este tare. Pentru acest lucru ea nu poate fi inlocuita. Toti stiu ca slabiciunea biruie puterea si blandetea biruie taria, dar nimeni nu pune in practica aceste lucruri. De aceea, cel intelept spune: cel care primeste ocarile lumii asupra sa este adevaratul stapan, si cel care primeste greselile lumii asupra sa este adevaratul rege. Adevarul simplu pare ciudat." (Lao Tze, Tao Te King)

Trimis de: Florina R. pe 23 Feb 2007, 02:31 AM

"Prea tarziu am ajuns sa te cunosc, frumusete noua, si atat de veche de cand lumea! Prea tarziu am ajuns sa te cunosc, si sa te pastrez in sufletul meu tot timpul..." (Sf. Francisc de Assisi)

"Cel mult cunoscator(erudit) nu este intelept , cel intelept nu este mult cunoscator ."(Tao Te Jing)

Trimis de: gypsyhart pe 28 Feb 2007, 02:44 PM

"Vino, vino, oricine ai fi! Pribeag, adorator, iubitor de invatatura....nu conteaza. Nu suntem o caravana a disperarii. Vino, chiar daca ti'ai incalcat promisiunile de mii de ori. Vino, vino, iti spun din nou, vino!" (Mevlana Jalaluddin Rumi)

Trimis de: gypsyhart pe 28 Feb 2007, 03:13 PM

Trimis de: Florina R. pe 1 Mar 2007, 10:28 PM

"Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare si mai greu de dobandit; pentru a fi simplu, trebuie sa fi trecut prin mari experiente."(Krishnamurti)

"Contrariul umilirii si al mortii[...] nu-i libertatea, asa cum se zice! E fraternitatea."(Anonim francez)

Ben Zoma spunea:"Cine este intelept?Cel care stie sa primeasca lectii de la toata lumea. Cine este puternic? Cel care isi stapaneste instinctele. Cine este bogat? Cel care se multumeste cu soarta sa. Cine merita sa fie pretuit ? Cel care pretuieste toate creaturile."(Maxime hasidice)

Trimis de: gypsyhart pe 31 Jul 2007, 09:56 AM

Azi am primit un mesaj pe mail...nu stiu autorul, dar consider ca ce spune este adevarat. Mesajul original este in limba engleza.

"Intelepciunea abandonului.

Rezistenta este echivalenta cu persistenta.
Cu totii stim cum e sa fii in mod repetat urmarit de aceeasi problema, indiferent cat de mult incercam sa o ignoram, sa o evitam, sau sa fugim de ea. Uneori pare ca putem sa scapam de ceva de nu dorim prin simpla respingere a acelui lucru. De cele mai multe ori, cu cat il respingem mai tare, cu atat ne apasa ma tare. Sunt legi fizice si metafizice care explica acest fenomen, care pot fi cuprinse in fraza: Lucrul caruia ii opui rezistenta va persista.

Rezistenta tinde sa intareasca energia polului opus, dandu'i energie sa lucreze in sens invers. In plus, rezistenta ne impiedica sa invatam mai mult despre acel lucru caruia ii opunem rezistenta. Pentru a putea intelege in intregime ceva, trebuie sa ne deschidem pentru a'i putea primi energia; altfel ramanem ingnoranti in ce priveste lectiile acestuia.
Exista o poveste tibetana despre un calugar care se retrage sa mediteze intr'o pestera doar pentru a fi ranit de demoni. Incearca totul, urmarire, lupta, ascundere, pentru a putea scapa de ei. Dar ceea ce functioneaza in final este abandonul. Pur si simplu ii lasa sa faca ce doresc cu el, si doar atunci acestia dispar.

Acum, aceasta intelepciune trebuie aplicata practic. Nu inseamna ca trebuie sa ne ranim fizic. Aceasta poveste vorbeste in esenta despre faptul ca demonii sunt de fapt in interiorul nostru. Ceea ce ne raneste si ne urmareste in interior are o cale de a se manifesta in exterior, sub forma de oameni, evenimente, si aspecte care par sa fie in afara controlului nostru. Dar toate aceste exprimari externe sunt reflectii din interior, si in interior putem sa experimentam abandonul fata de ceea ce ne produce teama sau neplacere. E posibil sa ne speriem, si putem gasi multa rezistenta atunci cand ne deschidem fata de aceste lucruri, dar cu cat invatam mai mult sa ne predam, si cu cat demonii care ne ranesc dispar in acest proces, cu atat mai curajosi vom deveni."

Trimis de: caa pe 1 Aug 2007, 02:51 PM

Mie imi pare cu 2 taisuri metoda...

Trimis de: gypsyhart pe 1 Aug 2007, 03:33 PM

QUOTE(caa @ 1 Aug 2007, 03:51 PM)

Trimis de: andra_v pe 1 Aug 2007, 05:35 PM

Apreciez, gypsy, faptul ca esti un fin psiholog, ai multe cunostinte despre natura umana. Intr-un fel, ai dreptate: credinta e o aventura, iti trebuie curaj in cautarile spirituale. Un Don Quijote al sufletului...
Dar ii dau dreptate si lui caa, in sensul ca exista riscul supraaprecierii, al increderii peste masura in propriile forte. A-ti cunoaste neputinta, limitele nu este nicidecum un act de lasitate.
A face diferenta intre curaj, eroism interior si dementa, aruncat cu capul inainte, iata o problema de dezbatut in cadrul Inteligentei spirituale.

Trimis de: caa pe 1 Aug 2007, 06:38 PM

Mai, nu stiu, da' mie, drept sa va spui, mi-e frica sa experimentez metoda aia... Si cu ghidu' alaturi si cu SPP-ul si cu CIA-ul si cu cine mai vreti voi "in spate".

Mey, 'poi daca io las dracii sa intre la mine "in vagauna"... si vin aia si scot o sticla de Johnny Walker, desfac un pachet de trabucuri cubaneze, aduc si o fetitza fromosiiica foc cu ei... si cine stie ce mai fac aia cu mine... nu stiu zau daca ma descurc!

Asa ca, dragii mei, pe mine sa nu contati!

Trimis de: gypsyhart pe 1 Aug 2007, 09:56 PM

@caa
Ca sa fiu rau (sic) as zice ca de ce ti'e frica nu scapi.

Trimis de: Grabillion pe 26 Aug 2007, 01:02 AM

Doi "sfinti" adevarati ale caror declaratii se pot verifica, chiar pe pielea proprie:

www.leacuri.net

Faceti cunoscuta va rog aceasta pagina, ca sa ajute la cat mai multa lume.
A costat mult timp de tradus...

Grabillion

Trimis de: gypsyhart pe 11 Feb 2008, 02:11 PM

Despre puterea de alege....

Ce se întâmplă cu toţi aceşti oameni care aparent vor să sufere? Am o prietenă al cărei partener este agresiv fizic şi care a avut o relaţie anterioară de acelaşi fel. De ce alege astfel de bărbaţi şi de ce acum refuză să iasă din această situaţie? De ce atât de mulţi oameni aleg efectiv suferinţa?

Îmi dau seama că verbul a alege este unul dintre termenii favoriţi ai adepţilor curentului New Age, dar în acest context nu este folosit foarte corect. Este o eroare să spunem că cineva îşi „alege" o relaţie disfuncţionalâ sau orice altă situaţie negativă de viaţă. Alegerea implică conştiinţă — un grad înalt de conştiinţă. Fără ea, nu aveţi posibilitatea de a alege. Alegerea începe în momentul în care scăpaţi de identificarea cu mintea şi de tiparele sale condiţionate, în momentul în care deveniţi prezent. Până când nu ajungeţi în acest punct, nu sunteţi conştient, din punct de vedere spiritual. Adică sunteţi forţat să gândiţi, să simţiţi, să acţionaţi în anumite feluri, în funcţie de condiţionarea mentală. Acesta este motivul pentru care Isus a spus: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac". Acest lucru nu are nicio legătură cu inteligenţa, în sensul convenţional al cuvântului. Am întâlnit multe persoane inteligente şi foarte educate care erau în acelaşi timp total inconştiente, adică complet identificate cu mintea lor. De fapt, dacă dezvoltarea mentală şi bagajul mai mare de cunoştinţe nu este contrabalansat de o dezvoltare corespunzătoare a conştiinţei, potenţialul nefericirii şi dezastrului este foarte mare.
Prietena dvs. este blocată într-o relaţie cu un partener abuziv şi nu este pentru prima oară. De ce? Nu are posibilitatea de a alege. Mintea, condiţionată fiind de trecut, încearcă mereu să recreeze ceea ce ştie şi îi este familiar. Chiar dacă este dureros, cel puţin este familiar. Mintea aderă întotdeauna la cunoscut. Necunoscutul este periculos, pentru că nu are niciun control asupra lui. Acesta este motivul pentru care mintea urăşte şi ignoră prezentul. Conştiinţa momentului prezent creează o breşă nu numai în fluxul gândirii, ci şi în cotinuu-mul trecut-viitor. Niciun lucru cu adevărat nou şi creativ nu poate pătrunde în această lume decât prin această breşă, prin acest spaţiu liber al posibilităţii infinite.
Aşa că prietena ta, identificându-se cu mintea, poate recrea un tipar învăţat în trecut, în care intimitatea şi violenţa sunt legate inseparabil. Alternativ, ea poate pune în aplicare un tipar mental învăţat în copilăria timpurie, conform căruia ea este lipsită de valoare şi merită să fie pedepsită. Este posibil şi să trăiască o parte importantă din viaţă prin corpul-du-rere, care caută mereu mai multă durere cu care să se alimenteze. Partenerul ei are şi el tiparele sale inconştiente, care le completează pe ale ei. Desigur, ea îşi creează singură situaţia, dar cine sau ce este cel care a creat-o? Un tipar mental-emo-ţional din trecut, nimic mai mult. De ce să facem din el un eu? Dacă îi veţi spune că şi-a ales singură starea sau situaţia, îi veţi întări starea de identificare cu mintea. Dar este tiparul său mental adevărata ei personalitate? Este şinele ei adevărat? Este identitatea ei adevărată derivată din trecut? Arătaţi-i prietenei cum să devină o prezenţă care îşi observă gândurile şi emoţiile. Vorbiţi-i despre corpul-durere şi despre cum se poate elibera de el. învăţaţi-o arta conştientizării corpului interior. Arătaţi-i pe viu semnificaţia prezenţei. Imediat ce va fi capabilă să acceseze puterea prezentului şi astfel să rupă legătura cu trecutul ei condiţionat, va avea posibilitatea de a alege.
Nimeni nu alege disfuncţionalitatea, conflictul, durerea. Nimeni nu alege nebunia. Ele se întâmplă pentru că nu aveţi suficientă prezenţă pentru a dizolva trecutul, nu aveţi suficientă lumină pentru a alunga întunericul. Nu sunteţi aici în totalitate. Nu v-aţi trezit complet încă. Intre timp, mintea condiţionată vă conduce viaţa.
Similar, dacă sunteţi unul dintre cei mulţi care au probleme cu părinţii, dacă mai nutriţi încă resentimente în legătură cu un anumit lucru pe care l-au făcut sau nu l-au făcut, atunci încă mai credeţi că au avut posibilitatea de a alege — că ar fi putut să se comporte diferit. întotdeauna ni se pare că oamenii au avut posibilitatea de a opta, dar aceasta este o iluzie. Atâta timp cât mintea dvs. cu tiparele ei condiţionate vă conduce viaţa, atâta timp cât sunteţi mintea dvs., ce opţiuni aveţi? Niciuna. Nici măcar nu sunteţi acolo. Starea de identificare cu mintea este extrem de disfiincţională. Este o formă de nebunie. Aproape toată lumea suferă de această boală, în diferite grade. în momentul în care realizaţi acest lucru, nu mai puteţi avea resentimente. Cum aţi putea fi supărat pe boala cuiva? Singura reacţie potrivită este compasiunea. (Eckhart Tolle- Puterea prezentului, Ed. Curtea Veche, 2004)

Trimis de: andra_v pe 11 Feb 2008, 05:41 PM

"Alegerea implică conştiinţă — un grad înalt de conştiinţă". Adica inteligenta emotionala?
Inteleg ca de multe ori folosim incorect termenul de "libera alegere", "a alege", fara sa ne dam seama cand omul are realmente capacitatea de a alege.

"Am întâlnit multe persoane inteligente şi foarte educate care erau în acelaşi timp total inconştiente, adică complet identificate cu mintea lor. De fapt, dacă dezvoltarea mentală şi bagajul mai mare de cunoştinţe nu este contrabalansat de o dezvoltare corespunzătoare a conştiinţei, potenţialul nefericirii şi dezastrului este foarte mare". De acord, dar omul, ca fiinta ganditoare, este dator sa-si puna niste intrebari despre sensul vietii, sinele sau real.

"Arătaţi-i prietenei cum să devină o prezenţă care îşi observă gândurile şi emoţiile. Vorbiţi-i despre corpul-durere şi despre cum se poate elibera de el. învăţaţi-o arta conştientizării corpului interior. Arătaţi-i pe viu semnificaţia prezenţei. Imediat ce va fi capabilă să acceseze puterea prezentului şi astfel să rupă legătura cu trecutul ei condiţionat, va avea posibilitatea de a alege". Am facut "munca patriotica" de convingere a prietenilor/amicilor sa-si schimbe stilul de viata care ii duce la autodistrugere, le-am explicat cat am putut, rezultat nul.

"Nimeni nu alege disfuncţionalitatea, conflictul, durerea. Nimeni nu alege nebunia. Ele se întâmplă pentru că nu aveţi suficientă prezenţă pentru a dizolva trecutul, nu aveţi suficientă lumină pentru a alunga întunericul. Nu sunteţi aici în totalitate. Nu v-aţi trezit complet încă. Intre timp, mintea condiţionată vă conduce viaţa". Cu asta sunt de acord: este nevoie de o iluminare pt. a vedea intunericul. Fara scanteia aia din afara nu constientizezi ignoranta, insa fiecare om are o data in viata acea prezenta, strafulgerare care il poate ajuta sa-si schimbe radical gandirea si comportamentul. Dar, aici, gypsy, este un DAR, 1% inspiratie, 99% transpiratie. Este nevoie sa faci un efort mare si sustinut de autoperfectionare. De aici incepe responsabilitatea.

Trimis de: gypsyhart pe 12 Feb 2008, 11:10 AM

Trimis de: milimetru pe 12 Feb 2008, 11:37 AM

Adinci cuvinte a spus bunicul

Trimis de: gypsyhart pe 20 Mar 2008, 10:31 AM

Despre constienta...

"Există trei stadii in dezvoltarea constienţei umane. Primul stadiu este Cunoaşterea Subconştientă. Condus de instinct şi emoţii, acesta este nivelul omului de demult- sau al omului ca animal. Al doilea stadiu este Cunoaşterea Conştientă. El se caracterizează prin căutarea de informaţii, care construieşte intelectul- dar care, în cele din urmă ajunge la gol spiritual. Acesta este nivelul omului modern, al omului ca gânditor. Al treilea stadiu este Cunoaşterea Supra-Conştientă. Este nivelul renunţării totale la orice soluţie intelectuală, la orice nevoie de a controla sau planifica. El se caracterizează prin necunoaştere-conştientă. Este nivelul persoanei divine, al co-creatorului. Voi vă aflaţi într-un moment în care stadiul al doilea începe să se încheie şi ia naştere stadiul al treilea.

Intrarea în stadiul al treilea cere un mod diferit de a trăi, atât din punct de vedere individual, cât şi colectiv. Ea cere respingerea minţii care controlează, cât şi o investigare completă a acelei minţi, a fricilor pe care ea se bazează şi a inutilităţii totale a creaţiilor ei.

Trăind în frică, mintea-ego caută siguranţă, dar nu o găseşte niciodată. Dat fiind faptul că nu îşi investighează niciodată propriile frici, ea este în permanenţă mânată de frică în mod inconştient, iar creaţiile ei sunt proiecţii inconştiente ale acelei frici. Acestea includ toate dramele din cadrul relaţiilor.

Frica trebuie privită în faţă. Trebuie să se acţioneze asupra ei. Trebuie să fie conştientizată. Astfel se aduce întunericul la lumină. Se pune capăt prăpastiei dintre dintre ego şi spirit, dintre ce este înăuntru şi ce este în afară. Lumina care vine atunci când întunericul a fost pe deplin explorat, nu este aceeaşi lumină care exista acolo, atunci când întunericul a fost dat la o parte.

În primul stadiu, respingi întunericul, deoarece îţi este frică de el. În al doilea stadiu îl dai deoparte, încercând să îl explici. În al treilea stadiu îmbraţişezi întunericul şi îl integrezi. [...]

Vechiul Testament este învăţătura pentru stadiul întâi al omului. El spune: "Fă aşa, pentru că altfel, Dumnezeu te va pedepsi!". Este vorba de frică, la nivelul emoţional cel mai profund. De aceea Dumnezeu, în mânia Sa, distruge oraşe întregi. Mesajul său către om este "trebuie să devii conştient de Dumnezeul din afara ta".

În stadiul al doilea, omul este conştient de Dumnezeu, dar încă separat de El. Noul Testament este învătătura pentru cel de-al doilea stadiu al omului. El spune: "Dumnezeu nu este răzbunător. El te iubeşte şi-ţi cere să vii să-i accepţi învăţătura. Viaţa ta va fi mai fericită dacă-i faci loc lui Dumnezeu în ea. ". Învăţăturile celui de-al doilea stadiu se concentrează asupra a ceea ce vei pierde, dacă îl ţii pe Dumnezeu afară din viaţa ta. Ele sunt învăţături care vor să convingă, bazate încă pe frică şi separare.

Învătătura mea a fost întotdeauna o învăţătură pentru stadiul al treilea. Întodeauna v-am spus: "Îl veţi găsi pe Dumnezeu în inimile voastre şi în inimile fraţilor voştri. Dumnezeu nu poate fi niciodată separat de voi, deoarece este esenţa voastră divină. ". Dar, atunci când învăţătura pentru stadiul trei este auzită de urechi din stadiul doi, rezultatul este o interpretare potrivită stadiului al doilea.

Mulţi dintre voi aud învăţătura, aşa cum a fost dată ea iniţial. În vieţile voastre de zi cu zi, sunteţi în comuniune cu mine. În permanenţă îmi cereţi îndrumare şi sprijin. Ajungeţi să vă daţi seama că nu ştiţi nimic, că, practic, tot ce aţi fost învăţaţi despre mine sau despre învăţătura mea este fals şi trebuie respins. Ştiţi că singurul mod în care mă puteţi auzi este prin propria voastră inimă- prin acceptarea completă a experienţei voastre. Aceasta este esenţa gestului vostru de a vă lăsa în voia mea.

Acum, voi cereţi în mod simplu şi direct o cale lipsită de frică. Întrebaţi cum să rămâneţi în momentul prezent. Vreţi să puneţi în practică ceea ce propovăduiţi. Vreţi să fiţi şi participanţi şi observatori, şi modele şi învăţători.

Acum există mai mulţi apostoli, mai mulţi decât au fost atunci când am fost eu prezent fizic în lumea voastră. Acum, putem trece împreună la stadiul al treilea şi putem trăi experienţa renunţării celei mari- a ruperii de trecut şi a instaurării stării de graţie ca ghid în vieţile voastre" (Paul Ferrini, Liniştea inimii, reflecţii ale minţii christice (partea a doua), Editura For You, 2001)

Trimis de: gypsyhart pe 18 Aug 2008, 02:29 PM

"Se spune despre Lieh Tzu, un mare discipol al lui Lao Tzu, că avea mulţi discipoli în ashramul său. Un anumit discipol a fost găsit furând iar şi iar şi crea neplăceri, dar era mereu iertat de Maestru. Dar au ajuns la un punct când a devenit prea mult, şi toţi cei cinci sute de discipoli s-au dus la Lieh Tzu şi i-au spus: „Acum ajunge. Există o limită în toate. L-ai iertat pe acest om de atâtea ori, dar el pare să fie incurabil. Acum e timpul să se încheie totul, dă-l afară.”

Lieh Tzu a spus: „Fraţilor, aşteptaţi. Sunteţi toţi oameni buni, morali, cu un caracter bun. Oriunde v-aţi duce veţi fi acceptaţi de ceilalţi oameni, respectaţi, iubiţi, slujiţi. Şi chiar şi fără mine sunteţi atât de morali şi veţi atinge adevărul. Dar acest frate unde se va duce? El nu are pe nimeni în afară de Lieh Tzu, pentru că nimeni nu îl va accepta. Deci toţi cei care credeţi că nu puteţi trăi alături de acest frate, plecaţi. Dar eu trebuie să rămân cu el, pentru că unde se va duce? Cine îl va accepta? Dacă Lieh Tzu îl respinge, atunci este respins, atunci nimeni nu îl poate accepta.” " (Osho, Tao: cele trei comori)

Trimis de: gypsyhart pe 13 Jan 2009, 11:34 AM

"Ascultare

Cea mai joasă formă de ascultare este a face treabă pentru altcineva. O formă înaltă de ascultare este încetarea şi abţinerea de la a face ceva ce doreşti.

Cea mai înaltă formă de ascultare este a fi în stare să nu faci absolut nimic. Când acest lucru este posibil, celelalte forme de ascultare sunt de asemenea posibile. Împreună, ele alcătuiesc ceea ce oamenii, în ignoranţa lor, îşi închipuie că este un singur lucru - "ascultarea".

Primul lucru de învăţat este că aşa-zisa ta ascultare de până acum e ori obişnuinţă ori servitute, fie că aceasta îţi face plăcere sau nu.

Anisa Imtihani"

(extras din: Idries Shah, "Calea sufită", Editura Herald, 2001, pag.260)