Luate de pe site-ul www.profamilia.ro; as dori astfel sa aduc niste informatii despre ereziile ce au aparut in Crestinismul timpuriu, lecturare placuta...sigur va fi placuta, caci e interesant
QUOTE |
După Edictul din Milano, din 313, libertatea de gândire teologică crescând, s-a născut răstălmăcirea doctrinei creştine şi unii episcopi, preoţi şi laici propuneau adevărurile de credinţă altfel decât le-au predicat şi tălmăcit Isus şi apostolii. Aşa s-au născut ereziile, învăţături greşite, condamnate de Biserică în sinoadele ecumenice şi locale, fixând şi dogmele respective. A. EREZIILE PRIMELOR TREI VEACURI 1. Primele sunt iudaizante, încercând să iudaizeze creştinismul. Nazareii retraşi peste Iordan ţineau Legea mozaică dar nu căutau să o impună creştinilor. Ebioniţii, săraci pioşi, respectau legea mozaică şi Evanghelia după Matei în aramaică, dar respingeau Epistolele Sf. Pavel şi-l considerau pe Cristos fiul natural al lui Iosif şi al Mariei, nu Dumnezeu. Iudeo-gnosticii păstrau Legea mozaică, însă împrumutau idei străine din gnosticismul antic şi unele idei creştine. Astfel, Cerint din Alexandria trăind în Asia Mică susţinea dualismul: Dumnezeu este invizibil, inefabil, dar materia este veşnică. Lumea a fost făcută de Demiurg. Un înger a dat iudeilor Legea Mozaică. Isus a fost un om bun, natural, nu Dumnezeu întrupat. Păstrau circumciziunea, Sabatul, ritualurile mozaice. Eclesaismul era un amestec de iudaism, păgânism, creştinism, iar Isus e om întrupat din Fecioara Maria. Păstrau circumciziunea, Sabatul, pe timpul lui Traian. Iudeo-gnosticismul este expus concret în Pseudo Clementinele cu poveşti şi o călătorie a Sfântului Petru şi a Sfântului Clemente Romanul la Roma, în urmărirea lui Simon Magul. Acesta a fost primul eretic în Biserică (Fapte VIII, 9) ce a cerut lui Petru şi Ioan, sosiţi în Samaria la convertirea diaconului Filip peste care şi-au pus mâinile, să-i vândă Spiritul Sfânt pe bani, pentru care a fost mustrat de Sfântul Petru. De aici, cei care vând cele sfinte sunt simoniaci. A avut aderenţi în Samaria, Siria, Frigia, la Roma, crezându-se o întrupare a puterii supreme. Cel ce credea în el se mântuia. Isus era o aparenţă supremă. 2. Aceste erezii sunt provenite din gnoza păgână şi unele idei iudaice şi creştine: Gnosticismul: de la Gnosis = cunoaştere, ştiinţă. Gnosticii susţineau că pot ajunge la cunoaşterea supremă a religiei şi la misterele ei dobândind astfel mântuirea. Susţineau dualismul: Dumnezeu este binele, materia e răul. După ei, lumea nu e creaţia lui Dumnezeu, care astfel s-ar întina, ci a unui Demiurg - Eon Inferior, emanat de divinitate. Mântuirea constă în eliberarea de materie, reîntoarcerea sufletului omului în pliromă prin gnoză. Trupul nu mai învie, căci ar înemna că materia este veşnică, dar ea este rea în sine. Isus n-ar fi avut un trup real, ci unul aparent, eteric, peste care a coborât omul Cristos, iar întruparea aparentă. Aveau unele rituri ca şi cult, dar morala era ascetică, severă, pentru distrugerea corpului care este materie. Iar pentru unii morala libertinistă cu distrugerea trupului prin excese şi desfrâuri neruşinate. Oamenii, după ei, sunt de trei feluri: pneumaticii sau spiritualii compuşi din spirit, suflet şi trup, mântuindu-se prin gnoză; psihicii cărora gnoza le este închisă, bucurându-se doar de o fericire inferioară; ilicii în care predomină trupul şi sunt osândiţi. Erau organizaţi în biserici, secte, colegii, adunări, şcoli, formând comunităţi cu mulţi şarlatani în Siria şi Alexandria în sec. II d. Cr. (anul 160). Maniheismul era o formă a gnosticismului de la Maniheus, persan născut în anul 215. Este un dualism extrem cu două împărăţii: a luminii şi întunericului, în opoziţie permanentă cu omul, cu sufletul bun al luminii. Omul se mântuie prin învăţătura lui Cristos, dacă nu face păcate. Maniheii au imitat Biserica cu preoţi, diaconi şi credincioşi aleşi (desăvârşiţi) şi auditori (Catecumeni). 3. Erezii în sânul Bisericii. Marcionismul îşi are originile în ideile lui Marcion din Sinope. În anul 138 a plecat la Roma, unde a fost excomunicat, fiindcă învăţa că între Vechiul şi Noul Testament sunt antiteze şi nu sunt opera aceluiaşi Dumnezeu: Vechiul Testament ar fi opera lui Dumnezeu, creatorul lumii, drept, aspru şi rău; Cel Nou opera Dumnezeului bun şi iubitor ce s-a descoperit în Isus Cristos. Montanismul, apărut în Frigia, prin 156, a fost propagat de Montan, acesta considerându-se paracletul (mântuitorul, organul Sfântului Spirit anunţat de Isus Cristos), iar revelaţia Noului Testament nu este desăvârşită, ci se desăvârşeşte prin el ca paraclet. Tertulian l-a îmbrăţişat prin rigorism moral. Hiliasmul (milenarismul) e credinţa că Isus Cristos va veni c*rând după o primă înviere a morţilor şi va înfiinţa împărăţia de 1000 de ani, stabilind o teocraţie pământeană. Dar Sfântul Ioan prin Isus spune: "Nici îngerii din ceruri nu ştiu Parusia". Alogii, în Frigia din Asia Mică, în sec. II, contestau Evanghelia Sfântului Ioan, deoarece vorbeşte despre Logos şi Împărăţia milenară. Antitrinitarismul sau monarhismul atacă unitatea persoanelor Sfintei Treimi, prin sec. III. Paul de Samosata, episcopul Antiohiei (262-269), afirma că Logosul sau Cuvântul este înţelepciunea lui Dumnezeu, iar cu Sfântul Spirit, Sfânta Fecioară a născut un om asemena nouă, pe Isus Cristos, în care a locuit Logosul ca într-un templu, însă Unul este Isus Cristos, şi altul Logosul. Deci Tatăl şi Logosul fac o singură persoană. Acest Logos s-a manifestat prin Moise şi prin profeţi şi îndeosebi prin Isus, fiul Fecioarei Maria. Isus nu a fost decât un om superior inspirat prin Logos şi astfel, câte puţin, merită să fie într-un fel divinizat. Paul de Samosata îşi sprijinea cristologia lui pe date scripturistice: "Tatăl Meu este mai mare decât Mine." Conciliul din Asia Mică şi Siria, format din 70 de episcopi reuniţi în Sinodul de la Antiohia, îl condamnară (anul 269), dar Arie îşi luă o parte din doctrina sa. Sabelius din Cirenaica, în anul 200, învăţa că Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt formează o unitate nedistinctă, dar care iese din sine în timp pentru scopurile lumii. Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt nu sunt persoane distincte ale dumnezeirii, ci trei numiri într-o singură ipostază, trei moduri sau trei manifestări ale dumnezeirii, deci modalism. Sinodul de la Niceea, din 325, a lămurit definitiv raportul între persoanele Sfintei Treimi. Continuatorii maniheilor, montaniştilor, gnosticilor, au fost în sec. VII-IX paulicienii, bogumilii în Bulgaria şi Iugoslavia. |
QUOTE |
B. EREZIILE TEOLOGICE PRIVITOARE LA SFÂNTA TREIME Arianismul, propagat de preotul Arie din Alexandria Egiptului susţinea că Fiul este creatura cea mai perfectă a Tatălui, dar nu este Dumnezeu adevărat, deşi a participat la crearea lumii, însă numai pentru sfinţenia Sa a devenit asemenea Lui. Răspândindu-se puternic în Orient, împăratul Constantin cel Mare convocă primul Sinod ecumenic la Niceea, în anul 325, în cadrul căruia s-a redactat Simbolul credinţei "Şi într-Unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut..." Era deosebirea numai de o literă între formula ariană şi cea catolică... "omoiousios", nu identică, asemănătoare şi "omoousios":... de o fiinţă consubstanţială cu Tatăl. Arienii, negând dumnezeirea lui Isus, au fost condamnaţi de 318 episcopi adunaţi la Niceea, însă fiii şi urmaşii lui Constantin cel Mare au susţinut arianismul în veacurile IV, V, VI, inclusiv goţii. Abia după 300 de ani erezia a dispărut complet. Numai Dumnezeu a scăpat Biserica de această gravă erezie susţinută în special de împăraţii şi patriarhii Răsăritului. Arianismul se sprijinea pe un principiu inflexibil: Dumnezeu unic, nenăscut şi veşnic, rămâne necomunicabil cu lumea materială; altfel ar trebui să-L mărturisim compus, divizibil, schimbător şi suma întregii materii. În afara Lui, totul este creatură. Ca şi celelalte fiinţe, Cuvântul a fost scos din neant, creat nu în mod necesar, ci voluntar. Astfel a devenit agent al creaţiei universale, prima creatură a Tatălui, având existenţa înainte de timp, dar nu din veşnicie, fiindcă a fost un timp când el nu era. Arie se sprijinea aici pe Proverbe 8, 22: "Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea tuturor veacurilor", însă aici e vorba de înţelepciunea omenească pe care ereticul Arie o confunda cu Logosul divin. Fiul lui Dumnezeu, fiind o simplă creatură, este cu totul străin şi deosebit de fiinţa Tatălui şi nu poate fi numit "de o fiinţă cu Tatăl" - omoousios to Patri. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creaţiunea lumii, fiindcă Dumnezeu cel Preaînalt nu putea crea universul material decât cu ajutorul unei fiinţe intermediare. Aceasta este o idee gnostică şi eretică, după care materia este rea în sine, iar Dumnezeul Suprem nu se poate atinge direct de materie, căci s-ar întina de aceasta. La creaţie, Fiul a primit măreţia şi puterea creatoare a Tatălui, graţie căreia a devenit Fiu adoptiv al Tatălui, câştigându-şi astfel o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui, dar substanţa Tatălui faţă de a Fiului se deosebeşte atât de mult, cum se deosebeşte infinitul de finit. În acest fel, arianismul suprima misterul Sfintei Treimi, reducând religia la un cult al Dumnezeului Creator, creştinismul fiind golit de conţinutul său divin şi înlocuit cu un deism raţionalist, filosofic. Această erezie ruina orice divinitate a Fiului şi a Spiritului Sfânt, reducându-i la rolul unor creaturi excepţionale. În germene, arianismul cuprindea aproape toate ereziile ce i-au urmat: macedonianismul, nestorianismul, monofizismul, sectele de atunci şi până astăzi. Împotriva lui Arie şi a adepţilor lui: Eusebiu din Nicomedia (+ 340) şi Maris de Calcedon, Leonte al Antiohiei şi alţii ce tulburau pacea Bisericii şi a Imperiului, împăratul Constantin cel Mare, devenind singurul stăpân al Imperiului prin învingerea lui Liciniu în 323, a convocat Sinodul I ecumenic la Niceea (reşedinţa imperială se afla aproape, la Nicomedia, în Bithynia) acordând celor 318 Părinţi episcopi, participanţi, privilegiul evectio, adică folosirea poştei imperiale şi întreţinerea lor pe timpul duratei Conciliului, privilegii păstrate de împăraţii care au convocat sinoadele următoare. În cadrul acestui conciliu, prezidat de Osius, episcopul Cordobei (Spania) şi delegaţii Papei Silvestru al Romei (314-335), preoţii Vitus şi Vincenţiu din Roma, Sfântul diacon Atanasie, episcopul Alexandriei Egiptului şi mulţi alţii, printre care Eustaţiu din Antiohia, Sfântul Nicolae, episcop de Mira Liciei, Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei (Creta), Leontin din Cezareea, Cecilian de Cartagina, un episcop "scit" ş. a. au demonstrat cu texte din Sfânta Scriptură că Isus Cristos este şi Dumnezeu şi om adevărat, fiind "de o fiinţă cu Tatăl" - consubstantialis Patri - omoousios to Patri -, împotriva rătăcirilor lui Arie cuprinse şi în lucrarea lui, Thalia (carte de cântece eretice pentru popor) şi semi-arienilor lui Eusebiu de Nicomedia, ce susţineau formula omioousios - asemănător după fiinţă cu Tatăl. La sfârşitul dezbaterilor, Părinţii conciliari au formulat învăţătura acestui Sinod, redactând Simbolul credinţei în 7 articole, iar al 8-lea începând cu mărturisirea "Credem şi întru Spiritul Sfânt". Arie (+336) şi adepţii lui, refuzând semnarea formulei omoousios - consubstantialis - de o fiinţă cu Tatăl, au fost excomunicaţi şi, din porunca Împăratului, exilaţi în Illyric (foarte probabil Singidunum - Belgrad). Acest Sinod ecumenic din Niceea a stabilit şi data Paştilor în prima Duminică după luna plină ce urmează echinocţiului de primăvară, dacă nu coincide cu Paştele iudeilor; a condamnat erezia antitrinitară a lui Paul de Samosata; a alcătuit 20 de canoane, stabilind şi confirmând drepturile mitropoliţilor din Roma, Alexandria şi Antiohia, ridicându-l pe episcopul Ierusalimului la rangul de mitropolit; au apărat, prin episcopul Pafnutie al Tebaidei-Egiptului, sfinţenia căsătoriei preoţilor, o singură dată, şi sfinţenia vieţii preoţilor hirotoniţi celibatari. Urmaşii împăratului Constantin cel Mare (+337), Constant în Apus şi Constanţiu în Răsărit, fiii săi, primul niceean catolic, celălalt semiarian cu Eusebiu de Nicomedia pe care l-a instalat episcop la Constantinopol. Biserica era deja împărţită. Pentru a o reuni, Constant a hotărât ţinerea unui sinod la Sardica (Sofia), în anul 343, iar Constanţiu, aflat în război cu perşii, a consimţit. S-au adunat ambele tabere, dar semiarienii orientali cer pentru desfăşurarea sinodului două condiţii: condamnarea Sfântului Atanasie, deja episcop din 337, şi o nouă formulare a Simbolului Credinţei. Întrucât cei 341 de episcopi catolici se opun, eusebienii pleacă la Filippopolis, în Tracia, sub protecţia lui Constanţiu, unde îşi menţin condamnarea Sfântului Atanasie şi a arianismului. Părinţii sinodali sosesc la Sardica din Roma, Spania, Galia, Moesia, Daciile, Tracia, Dardania, Epir (39. H. Mihăescu, op. cit., p. 36) restabilesc pe Sfântul Atanasie şi alţi episcopi depuşi de semiarieni în scaunele lor, confirmă decretele de la Niceea şi excomunică pe episcopii părţii opuse. Tot atunci a fost redactat şi aprobat decretul Sardica sub preşedinţia Papei Iuliu, reprezentat de Sfântul episcop Osius al Cordobei, preoţii Archidamus, Philoxen şi diaconul Leon (ajuns papă), prin care, "după obiceiul imemorial, episcopul poate fi judecat numai de un conciliu provincial şi dacă nu e satisfăcut de sentinţa adusă, coprovincialii sunt obligaţi să-i scrie Papei de la Roma, care poate aprecia dacă se poate revizui procesul şi sentinţa sa rămâne irevocabilă". Deci Conciliul de la Sardica menţine principiul apelului ultim la Papa Romei, pe care Papa Iuliu l-a afirmat viguros. (40. Etienne Chastel, Histoire de christiannisme, Tome II, Paris, 1889, p. 499). |
QUOTE |
Macedonismul nega dumnezeirea Sfântului Spirit - erezie susţinută de către patriarhul Macedoniu al Constantinopolului - după greşeala lui Arie pentru persoana Fiului. L-a condamnat Sinodul al II-lea ecumenic, ţinut la Constantinopol în 381, convocat de împăratul Teodosie, unde s-a redactat formula:"Şi întru Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă făcător, care de la Tatăl purcede...". Conciliul II Ecumenic din Constantinopol (381) a luat şi decizii canonice puţin fericite, între care Canonul III, ce stipula că Episcopul "Noii Rome" (Constantinopol) trebuie să aibă aceleaşi prerogative ca Papa de la Roma, fiind al doilea în scaun după Papa, rezidând în reşedinţa imperială, după ei titlu pur politic, eludând anticreştineşte că în Roma a activat şi a murit martir Sfântul Petru, deci că Roma este un scaun apostolic de origine divină. Cu timpul, Bizanţul a centralizat toate problemele orientale sub înalta direcţie a împăratului şi a "Sinodului permanent" prezidat de Patriarh, bizantinismul fiind ridicat la rangul de tribunal religios al Orientului, punând Patriarhul la nivelul Papei şi împăratul deasupra tuturor, ceea ce papii n-au aprobat niciodată. Odată cu moartea împăratului Valens (378), arianismul nu mai are protejat oficial. La Conciliul II Ecumenic din 381, de la Constantinopol, a participat şi prezidat prima parte Sfântul Grigore de Nazians. Încă înaintea acestui conciliu el a fost chemat de împăratul Teodosie la Constantinopol, unde arianismul avea mare putere, şi într-o încăpere umilă numită "Anastasis" (învierea), rosti celebrele sale predici teologice despre Sfânta Treime. După moartea patriarhului Meletie, el a fost numit patriarh şi a condus prima parte a Sinodului II Ecumenic (Constantinopol, 381), dar ofensat de episcopii orientali că asculta de Papa de la Roma, Sfântul Grigore demisionă, părăsi imediat sinodul, retrăgându-se la moşia sa. Când episcopii orientali îi reproşară că Isus s-a născut în Orient şi că ei trebuie să aibă cuvântul şi în problemele sinodale, iar nu Apusul, Sfântul Grigore le-a răspuns: "Dar tot în Orient a fost răstignit Isus Cristos". După acest conciliu, împăratul Orientului, Teodosie, a interzis treptat şi a cerut să fie părăsit păgânismul (392), distrugând templele păgâne, dar era tolerant cu persoanele păgâne aflate în dregătoriile imperiului. În 390 împăratul Teodosie a fost pedepsit de Sfântul Ambrozie fiindcă a ordonat să fie ucişi 7000 de oameni răzvrătiţi. L-a oprit să intre în templu şi i-a spus: "Tu l-ai imitat pe David în crimă, imită-l şi în pocăinţă". El a consimţit şi a primit pocăinţa publică îngenunchind în faţa bisericii şi trei luni de zile n-a îndrăznit să intre în biserica din Milano. Pelagianismul este o erezie antropologică referitoare la soarta omului şi a fost susţinută de călugărul Pelagius din Irlanda, care susţinea că păcatul strămoşesc a stricat numai lui Adam, n-a trecut asupra omenirii întregi. De aceea, botezul şi Sfânta Treime nu sunt necesare, chiar şi patimile, moartea şi harul lui Isus n-ar fi necesare, căci omul se poate mântui prin propriile sale puteri. Nu-i nevoie de graţia sfinţitoare. Exemplul lui Isus e doar o pildă bună. L-au combătut Sfântul Augustin şi Sfântul Ieronim şi l-a condamnat Papa Inocenţiu I, dând ocazie Sfântului Augustin să rostească: "Roma locuta, causa finita!", ceea ce arată că Sfântul Augustin credea în infailibilitatea papei. L-au condamnat şi alte sinoade particulare şi Sinodul ecumenic din Efes, în anul 431 d. Cr. Predestinaţianismul - opus pelagianismului - susţinea că omul nu e liber şi ca atare mântuirea lui nu atârnă de faptele lui, ci de cum a fost predestinat din veşnicie de Dumnezeu: la osândă, ori la mântuire. Luther şi Calvin au preluat această teză falsă şi au dezvoltat-o greşit în lucrările lor. Nestorianismul. Patriarhul Nestor al Constantinopolului, împotriva învăţăturii Bisericii conform căreia Cristos este om adevărat şi Dumnezeu adevărat în aceeaşi persoană, a doua divină, învăţa că în Isus sunt nu numai două naturi deosebite, ci şi două persoane deosebite (dumnezeiască şi omenească) şi între ele e numai o legătură morală, de prietenie, nu una substanţială, sau ipostatică. În acest caz, Sfânta Fecioara Maria nu ar fi Născătoare de Dumnezeu, ci numai mama persoanei omeneşti. Sinodul ecumenic din Efes, anul 431, l-a condamnat pe Nestor, definind dogma: în Isus Cristos, a doua persoană dumnezeiască, sunt două naturi - divină şi umană -, în consecinţă, Sfânta Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, nu numai mama persoanei omeneşti, cum greşit învăţa Nestor. Poporul care aştepta afară hotărârea Sinodului, aflând-o, l-a aclamat, îndeosebi, pe Sfântul Chiril, patriarhul Alexandriei, care l-a combătut magistral pe Nestor. Inscripţiile descoperite în Dacia, datând din secolul al V-lea, consemnează dogma crezută de strămoşii noştri: "Sfânta Fecioară Maria - Născătoare de Dumnezeu", cum credeau şi înainte de acest Sinod efesian. Monofizismul a fost formulat şi propagat de călugărul egumen Eutichie din Constantinopol, care susţinea că în Isus ar fi numai o singură natură (nu numai o singură persoană), cea dumnezeiască, aceea care a absorbit pe cea omenească, precum un picur de apă în mare. A fost combătut de Sinodul IV ecumenic din Calcedon, anul 451, când s-a acceptat ca patriarhul Constantinopolului să fie recunoscut al doilea în scaun după Papa Romei. Adepţii lui Nestor trăiesc şi azi puţini în India şi China, iar monofiziţii sunt şi azi în Asia Mică şi Egipt. Monofizismul a fost condamnat de 600 de episcopi şi de Papa Leon cel Mare în epistola adresată episcopului catolic Flavian, care, apărând dreapta credinţă, a fost ucis. Ajunsă în faţa Sinodului IV ecumenic, scrisoarea Papei Leon cel Mare, după ce a fost citită, a fost aclamată de întregul Sinod, preşedintele afirmând: "Petru a vorbit prin Leon". Aşa s-a recunoscut şi infailibilitatea papei, crezută încă din primele secole creştine. Şi azi această epistolă este regulă de credinţă. Sinodul IV Ecumenic din Calcedon s-a desfăşurat în 15 sesiuni în luna octombrie 451, în timpul domniei împăratului Marcian şi împărătesei Pulcheria, sub conducerea solilor Papei Leon cel Mare şi cu participarea a 600 de episcopi. Aceştia au condamnat, iscălit şi depus pe mitropolitul Dioscor al Alexandriei, nestorian, datorită căruia a fost maltratat şi ucis arhiepiscopul Flavian al Constantinopolului în "Sinodul tâlhăresc de la Efes din 449". S-a aprobat "Epistola Ad Flavianum" a Papei Leon, în care e condamnat nestorianismul, oprită a se citi în "Sinodul tâlhăresc de la Efes" de către Dioscor. S-a reconfirmat ţinerea strictă a doctrinei catolice adoptată în sinoadele de la Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431) şi anatematismele Sfântului Ciril Alexandrinul, s-a adoptat condamnarea monofizismului lui Eutichie în sesiunea a VI-a din 25 octombrie 451, în prezenţa împăratului Marcian, când episcopii sinodali au strigat: "Aceasta este credinţa noastră, a tuturor, toţi slobod am iscălit, toţi suntem catolici" (41. Samuil Micu, Istoria bisericească, îngrijită de arhimandrit Veniamin Micle, Mănăstirea Bistriţa, Eparhia Râmnicului, 1993, p. 151). În sesiunea a XV-a, de încheiere, s-au elaborat 30 de canoane. În al 28-lea se cerea ca, potrivit hotărârii celor 150 episcopi prezenţi în 381 la Sinodul din Constantinopol, să i se acorde şi patriarhului Constantinopolului aceleaşi prerogative bisericeşti ca patriarhului Romei Vechi, cu dreptul de a hirotoni pe mitropoliţii din Eparhiile Pontului, Traciei şi Asiei, iar aceştia, la rândul lor, pe episcopii sufragani, canon pe care l-au aprobat toţi părinţii afară de solii papei care au grăit împotrivă. "Acesta a fost săborul de la Halchidon a toată lumea, la care au fost 600 de părinţi" (42. S Micu, op. cit., p. 152). Abia în Sinodul XII Ecumenic Latran (1215) cei 404 episcopi participanţi au aprobat canonul 28 de la Conciliul Ecumenic Calcedon (451). Din acest canon este limpede că credincioşii daco-romani din nordul Dunării nu erau cuprinşi sub jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului, ce avea sub jurisdicţia ei eparhiile Pontului, Traciei şi Asiei, care aparţineau de Prefectura Orientului. Sub Diocleţian (284-305) Imperiul Roman a fost împărţit în patru prefecturi, subîmpărţite în 13 dieceze şi acestea în 116 provincii. Patriarhul Constantinopolului avea în subordine şase provincii: Europa, Rhodope, Tracia, Haeminont, Moesia Secunda, Scythia (Dobrogea). Dieceza Daciei împreună cu Dieceza Macedoniei făceau parte din Prefectura Iliricului. Dieceza Daciei cuprindea şase provincii: Dacia Mediteraneea, Dacia Ripensis, Moesia Prima, Dardania, Praevalitana şi o parte din Macedonia Salutaris. Dieceza Traciei se întindea în sudul Dunării până la Filipi şi la Sardica, la nord până la Dunăre (de la Rusciuc pănă la gurile Dunării) şi la răsărit se mărginea de Marea Neagră şi Marea Egee, deci cu excepţia Dobrogei, teritoriul românesc fiind subordonat vicariatului de la Tesalonic, apoi din 525, Iustinianei Prima, iar după Leon Isaurul (726), din nou vicariatului Tesalonic, supus succesiv papei. Acestuia i-a urmat Ohrida, ocupată în sec. XIV de turci, care au supus-o patriarhului Constantinopolului. Însă în anul 1054 Leon, arhiepiscopul Ohridei, se uni cu Mihail Celularie şi făcu Marea Schismă. (43. Dr. Vasile Lucaciu, Revista catolică şi Biserica Ortodoxă Română, în "Revista catolică", anul IV, Baia Mare, 1890, p. 385). Deşi monofizismul a fost condamnat la Calcedon (451), totuşi el se menţinu clandestin prin împărăteasa Teodora, soţia lui Iustinian, care era monofizită, în timp ce soţul ei era catolic calcedonian. Voind să împace monofizismul cu catolicismul şi să readucă în sânul Bisericii Catolice pe monofiziţi, Iustinian convocă cel de-al V-lea Conciliu Ecumenic în anul 553 la Constantinopol, cu participarea a 150 de episcopi. Îl aduse şi pe Papa Vigilius de la Roma, ca să condamne "Cele trei Capitole", cu erezia nestoriană, făcând unele concesii monofiziţilor. Dar Papa, sub presiune, a condamnat în decretul său "Iudicatum" "Cele trei Capitole", fără să amintească măcar autoritatea infailibilă a Conciliului din Calcedon, pe care împărăteasa nu-l accepta. Episcopii apuseni şi cei africani au protestat şi l-au ameninţat pe Papa, care a redactat şi proclamat un act, "Constitutum", prin care interzicea expres condamnarea "Celor trei Capitole". Episcopii latini prezenţi la sinod s-au opus, motiv pentru care au fost trimişi în exil, unii murind ca martiri. Văzând aceste jertfe şi pentru a evita altele, la cererea şi impunerea împăratului Iustinian, Papa Vigilius a aprobat Conciliul V ca fiind ecumenic şi a plecat supărat la Roma; ajuns pe teritoriul Italiei moare, urmând ca Papa Pelagiu (555-560), urmaşul său, să determine Occidentul să condamne şi el "Cele trei Capitole". Episcopii din Toscana, Liguria şi Istria fac schismă şi abia după 100 de ani se reîntorc în sânul Bisericii. Totuşi, au rămas monofiziţi o parte din copţii din Egipt, catolicii melchiţi şi călugărul monofizit Iacob Baradai, care a restabilit Patriarhatul monofizit al Antiohiei, cu sprijinul Teodorei, şi a lăsat Biserica iacobită, astăzi în mare parte revenită la catolicism. Trebuie să subliniem faptul că împăratul Iustinian s-a considerat conducătorul suprem al Bisericii, considerându-l pe Papa primul său agent religios, dator să execute toate dispoziţiile sale. Se considera Sumus Pontifex, căruia trebuie să i se supună toate scaunele episcopale, inclusiv cel papal, deşi papii nu i s-au supus. Când în anul 536 a fost adus silit la Constantinopol, Papa Agapet I i-a spus împăratului: "Am venit la Constantinopol crezând că îl voi găsi pe Constantin, dar iată în faţa mea Diocleţian." Iustinian a murit în 565 când noi pericole ameninţau Biserica: migraţia popoarelor germanice, lombarzii în Italia, monotelismul patriarhului eretic Sergiu al Constantinopolului (610-658). Monotelismul a fost formulat şi predicat de Sergiu, patriarhul Constantinopolului, care voia ca împreună cu împăratul Heraclius să refacă unitatea credinţei, însă în mod greşit, susţinând că în Isus Cristos sunt două naturi, dar numai o singură voinţă, ca să fie pe placul monofiziţilor. Dar a fost condamnat de Papa Ioan al IV-lea şi de Sinodul de la Latran, anul 649, şi apoi de Sinodul ecumenic din Constantinopol, în anul 680, stabilindu-se că în Isus Cristos sunt două naturi cu două voinţe: divină şi umană. Conciliul VI Ecumenic, ţinut la Constantinopol, la 680-681, desfăşurat cu participarea a 125 de episcopi sub preşedinţia legaţilor Papei Agaton (678-681), cărora papa le trimise "Epistula dogmatica", subliniază că în Isus sunt două voinţe: divină şi cea umană subordonată divinei, fără împărţire, fără schimbare, fără confuzie, perfect unite în persoana Fiului. Sunt afurisiţi Teodor de Faran, Sergius, Paul, Phyrrus şi Petru de Constantinopol ca eretici monoteliţi, iar Papa Honorius (625-638) nu ca eretic, ci ca paznic necredincios al învăţăturii ortodoxe catolice - deci nu era în joc infailibilitatea papală. Din cauza apărării ortodoxiei catolice contra monotelismului, Papa Martin I (649-655), fiindcă a condamnat erezia în Conciliul Latran, este răpit de trimişii împăratului Constant II, dus la Constantinopol, expus insultelor şi batjocurilor populare, iar apoi este exilat în Hersones, în 16 septembrie 655. Sfântul Maxim Mărturisitorul, prietenul Papei Martin I, este adus în faţa împăratului căruia îi reproşă că "definirea adevărurilor de credinţă revine preoţilor nu împăratului", fapt pentru care i se tăie limba şi mâna dreaptă lui şi discipolilor săi, murind surghiuniţi la poalele Caucazului. Acest Conciliu VI Ecumenic (680-681) a fost convocat de Constantin III Pogonat, împăratul, şi prezidat de legaţii Papei Agaton, desfăşurându-se între 6 noiembrie 680 - 16 septembrie 681, cu prezenţa a 125 de episcopi, care au condamnat monotelismul. Pentru a completa cu canoane disciplinare conciliile V şi VI ecumenice, Împăratul Iustin al II-lea convocă în 692 Conciliul quinisexte (al V-lea - VI-lea), în sala bisericii imperiale cu cupolă - trullus - de unde numele "Conciliul Trulan", în care este respins celibatul preoţesc, ajunul de sâmbăta din Post, se reînnoieşte canonul 28 din Sinodul Ecumenic Calcedon prin care Scaunul episcopal Constantinopol primeşte egalitate cu cel al Romei, dar Papa Sergius (687-701) refuză să le aprobe. Rivalitatea surdă între Biserica greacă şi Biserica romană creştea pregătind schisma. Din câte vedem, rezultă că majoritatea ereziilor au apărut în Răsărit şi numai intervenţia Papilor, ca şi conducători supremi, a salvat dreapta credinţă (ortodoxia, din grec. orthos = drept şi doxa = opinie). Aceasta au recunoscut-o şi Sfinţii Părinţi ai sinoadelor, regii, împăraţii, istoricii cinstiţi ai Răsăritului. Altfel, ortodoxia ar fi devenit erezia ereziilor, scrie bizantinologul Nicolae Şerban - Tanaşoca într-un studiu al său (44. N. S. Tanaşoca, Cât de bizantină este civilizaţia românească, în "Luceafărul", Almanah estival '87, Bucureşti). |
Conform DEX, erezia este:
- conceptie, opinie religioasa, filozofica sau politica contrara dogmelor, principiilor esentiale ale unei doctrine oficiale.
- doctrina sau credinta religioasa nascuta ca opozitie în sânul bisericii si persecutata de aceasta.
- (fig.) ratacire, abatere, greseala, eroare
Ex: Dc biserica zice (oficial) ca nu exista decit o planeta locuibila in tot universul, atunci oricine va sustine ca exista si altele este, conform definitiei, eretic.
Dogma:
- învatatura, teza fundamentala a unei religii, obligatorie pentru toti adeptii ei, care nu poate fi supusa criticii.
- teza considerata ca imuabila, care trebuie acceptata necritic si aplicata rigid, fara a tine seama de conditiile concrete.
Dogmele sunt adevaruri de credinta general valabile.
Biserica nu are cum sa spuna ca Pamantul e singura planeta locuita deoarece nu reiese asaceva din Biblie, iar dogmele sunt adevaruri ce se desprind din Biblie. Faptul daca mai sunt si alte planete locuite nu tine de credinta asa ca Biserica nu poate da nici o dogma cu privire la aceasta.
Fara sa fie o lipsa de respect fata de cei prezenti,fata de inaintasii nostri care au luptat lupta cea buna sau chiar fata de ceilalti inaintasi tot ai nostri care au sustinut ereziile,da oamenii atunci (ca si acum) au dat dovada macar de neintelepciune sfadindu-se in asa hal ca sa defineasca,sa hotatasca si sa legiuiasca omeneste natura Lui,naturile Lui si toate celelalte care-L privesc.A iesit bine pana la urma,iar daca eventual n-ar fi iesit asa nu stiu cat afecta asta faptele credintei,acestea nu cred ca puteau fi schimbate in asa masura incat sa fie opusul la ce trebuie sa fie.La El e mult mai multa iertare,intelegere si bunaprimire decat putem noi admite.Adica greseala e greseala negresit,da lupta pana la sange contra altuia are sanse sa fie o greseala cu mult mai mare.
Daca am fi admis greselile lor, atunci s-ar fi admis mai apoi si alte greseli si tot asa, priveste numai la Bisericile protestante unde au ajuns: sa hirotoniseasca femei, sa casatoreasca homosexuali, episcopii lor sa se desfraneze fara rusine dand la scandal si Biserica lor admite aceste lucruri (chiar daca si in Biserica Crestina autentica mai exista cazuri in care preotii nu-si fac datoria, Biserica nu le accepta purtarea si ia masurile necesare).
errr, explicati-i asta lui Giordano Bruno si lui Galileo Gallilei.
Din pacate in istorie s-au produs si greseli cum ar fi cele intamplate cu Bruno si Gallilei, insa acestia nu au fost eretici si ceea ce afirmau ei nu avea legatura cu credinta catolica-apostolica.
QUOTE |
chiar daca si in Biserica Crestina autentica mai exista cazuri in care preotii nu-si fac datoria, Biserica nu le accepta purtarea si ia masurile necesare |
QUOTE |
Din pacate in istorie s-au produs si greseli cum ar fi cele intamplate cu Bruno si Gallilei, insa acestia nu au fost eretici si ceea ce afirmau ei nu avea legatura cu credinta catolica-apostolica. |
QUOTE |
stii foarte bine ca biserica catolica tolereaza, in mod neoficial, relatii de amor ale preotiilor cu femei atita timp cit acestia nu insista sa oficializete situatia (recunoasterea unui copil etc.). nu ca s-ar bucura de starea de fapt ci neavind de ales din cauza lipsei de personal. |
QUOTE |
Nu e chiar asa, astea sunt povesti. |
QUOTE |
Nu dicutam acum ceea ce a fost cu Bruno, caci ceea ce afirma el nu schimba cu nimic doctrina, dar celor din vremea respectiva le-a fost teama si au procedat asa cum stim de fapt. |
QUOTE |
Daca am fi admis greselile lor, atunci s-ar fi admis mai apoi si alte greseli si tot asa |
QUOTE |
nainte sa se casatoreasca a fost propus ordinarius. cind s-a casatorit a avut acceptul papei. procedura oficiala. a durat 3 ani. cunosc personal situatii in care preotului i s-a sugerat sa nu oficializeze situatia (avea copil) |
Am sters mesajele ce contineau discutii care am inteles ca au fost mutate pe PM.
- blasfemia intra la capitoul de erezii ? Daca da ... cum am putea integra afirmatiile lui Iisus considerate de de farisei si oamenii bisericii ca fiin blasfemii, sau chiar erezii ?
- Pina la urma, ce e erezia, ce hotaraste un grup de preoti (persoane) ?
- "ereziile" si "blasfemiile" lui Iisus s-au dovezit mai apoi ca erau afirmatii divine. Deci ...
QUOTE |
Conciliul II Ecumenic din Constantinopol (381) a luat şi decizii canonice puţin fericite , între care Canonul III, ce stipula că Episcopul "Noii Rome" (Constantinopol) trebuie să aibă aceleaşi prerogative ca Papa de la Roma, fiind al doilea în scaun după Papa, rezidând în reşedinţa imperială, după ei titlu pur politic, eludând anticreştineşte că în Roma a activat şi a murit martir Sfântul Petru, deci că Roma este un scaun apostolic de origine divină |
QUOTE |
Din câte vedem, rezultă că majoritatea ereziilor au apărut în Răsărit şi numai intervenţia Papilor, ca şi conducători supremi, a salvat dreapta credinţă (ortodoxia, din grec. orthos = drept şi doxa = opinie). Aceasta au recunoscut-o şi Sfinţii Părinţi ai sinoadelor, regii, împăraţii, istoricii cinstiţi ai Răsăritului. Altfel, ortodoxia ar fi devenit erezia ereziilor, scrie bizantinologul Nicolae Şerban - Tanaşoca într-un studiu al său (44. N. S. Tanaşoca, Cât de bizantină este civilizaţia românească, în "Luceafărul", Almanah estival '87, Bucureşti). |
Nu suna. Chiar este.
E normal sa fi aparut erezii si in sanul bisericii rasaritene dar sa credem ca ele au fost starpite de catre biserica de apus ar fi o naivitate. Nu au reusit sa isi faca ordine in propria gradina (se stie foarte bine de unde au plecat toti protestantii si solascripturistii...numarul bisericilor ajungand astazi la zeci de mii) dar au "au pastrat dreapta credinta in rasarit". Si inca ceva: aparitia ereziilor nu e neaparat un defect al bisericii, ci este o ispita. Roadele conteaza.
QUOTE |
E normal sa fi aparut erezii si in sanul bisericii rasaritene dar sa credem ca ele au fost starpite de catre biserica de apus ar fi o naivitate. |
QUOTE |
Nu au reusit sa isi faca ordine in propria gradina (se stie foarte bine de unde au plecat toti protestantii si solascripturistii...numarul bisericilor ajungand astazi la zeci de mii) dar au "au pastrat dreapta credinta in rasarit". |
QUOTE |
Si inca ceva: aparitia ereziilor nu e neaparat un defect al bisericii, ci este o ispita. Roadele conteaza. |
QUOTE |
Putin fericite? Pentru cine? Nu crezi ca ai fost cam subiectiv? |
QUOTE |
Nu sunt eu crestin ortodox dar astea suna a ofensa, nu crezi? |
QUOTE |
Aici e alta poveste, au pastrat deapta credinta in rasarit cu adevarat. |
QUOTE |
Mundus, nefiind crestin nu ai de ce sa-ti dai cu parerea |
QUOTE |
sa nu uitam ce au facut musulmanii cu Biserica Ortodoxa |
QUOTE |
Cum ramane? Daca au pastrat dreapta credinta in rasarit cea din apus ce mai este? |
QUOTE |
Nu zau? Cum vine asta? Daca as fi vorbit in necunostinta de cauza ai fi avut dreptate, dar asa... nu vad de ce nu mi-as spune parerea? |
QUOTE |
De ce ataci Biserica Ortodoxa vorbind doar despre ereziile din sanul ei. |
QUOTE |
Desteptul ala de papa nu a putut tine in mana institutia pe care a condus-o si de aici au aparut protestantii, care in opinia mea au fost mult mai periculosi pentru dreapta credinta decat au fost... ereticii din est. |
QUOTE |
Vorbeste te rog si despre sarpele din sanul Bisericii Catolice si nu-i mai ataca pe ceilalti. Tu esti cel mai in masura sa faci asta. |
QUOTE |
Incearca si tu sa nu te mai plangi operatorilor. Tu-i ataci pe toti, dar cum te simti putin incoltit de replicile celorlalti implori operatorii sa stearga mesejele lor. Mi s-a acrit de atitudinea asata. |
Mmmm, am eu impresia, sau va certati?
Threadul cu ereziile este bun din punct de vedere istoric. Evident, in functie de confesiunea crestina, erezia unei biserici este adevarul alteia, asa ca nu vad de ce s-ar simti cineva jignit de istorie.
Haideti sa nu ne certam cu istoria. Are ea de ce sa ne certe. Pe toti, fara deosebire.
QUOTE |
Nu tinerele, nu e vorba ca nu a putut, dar se pare ca si-au bagat coada principii germani (in cazul Bisericii Lutherane Evanghelice) si regele Henric VIII (in cazul anglicanilor), Biserica era bine pana atunci. |
Contrareforma, intr-adevar fratii Iezuiti au facut o treaba excelenta, au revigorat viata spirituala si din fericire au salvat Austria si au continuat cu evanghelizarea lumii, evanghelizare care in acel timp a stagnat nemaiavand avantul si puterea din Evul Mediu Timpuriu (sec VI-XI), acel foc care ii mana pe crestini sa propavadiuasca Religia Iubirii popoarelor pagane, culmea: crestinii au devenit in acel timp de reforma niste pagani (spunea cineva mai demult ca protestantii au abandonat Sacramentele si credinta catolica, dar sa fie oare asa? eu stau si ma gandesc ca nu au putut parasi ceea ce nu au avut de fapt in acele timpuri[existau si nu erau prea bine puse in practica], ceea ce odata au pierdut din neglijenta si nu au mai reluat nu au avut cum sa lepede).
QUOTE |
sa fii fost de vina cruciadele nereusite? |
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.
Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.
Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.(1883, decembrie)
PS. Asemanarea de evenimente si persoane de fata cu cele descrise de GENIUL eminescian este cu TOTUL (ne)intimplatoare !
PS2. La vremea lui, Eminescu este privit ca un "eretic" de unii colegi de brazala.
PS3. Priviti geniul primei si ultime strofe.
Erezii?
Galileo Galilei a fost acuzat de erezie intrucat a crezut, a sustinut si a promovat ideea heliocentrica din opera lui N.Copernic. Pentru asta, Biserica Catolica l-a martirizat.
Abia la finele secolului XX, Biserica Catolica a recunoscut ca a gresit. La ce bun? Geniul era mort de mult...
Unele erori sau posibile erori ale unor tribunale ecleziastice nu pot fi aduse ca si contraargumente cred foarte valide.
Unele gresele/situatii dificile ale unor clerici catolici de orice rit nu sunt decat marginale si nu reflecta situatia generala a clerului.
Biserica Ortodoxă Răsăriteană din timpurile Apostolilor si pană acum respectă neschimbate si nealterate de inovatii, atat învătătura Evanghelică si Apostolică, cat si predania Sfintilor Părinti si deciziile Soboarelor Ecumenice, la care bărbatii purtători de Dumnezeu, strangandu-se din toată lumea, au interzis din toate privintele, prin amenintări groaznice, orice adăugire si scoatere din acestea, sau schimbare, sau mutare, măcar cu o iotă. Iar Biserica Romană demult s-a dedat la erezii si innoiri. Încă Vasile cel Mare demasca în aceasta pe unii episcopi ai Romei în epistola sa către Eusebiu de la Samosat: "Adevărul ei nu-l cunosc si nici nu vor să-l cunoască; cu cei care le vestesc adevărul se ceartă, ei însisi însă sustin erezii"
Despre papa Ioan al XXIII-lea se vorbeste în hotărarea Soborului de la Constanta, prin care a fost răsturnat acest papă: "S-a descoperit că papa Ioan este un nelegiuit înrădăcinat si incorigibil, a fost si este un criminal, pe drept învinuit de omor, de otrăviri si alte crime grele, care frecvent si cu insistentă, în fata a diferiti demnitari duhovnicesti, sustinea si dovedea că sufletul omului se stinge si moare odată cu trupul omului, asemenea cu sufletele animalelor si dobitoacelor si că răposatul nicidecum nu va învia în ultima zi".Epistola Sf Ambrozie de la Optima reg. 5 punct. 12
Un alt fapt neasteptat s-a petrecut în Franta, sub pontificatul lui Paul al VI-lea, prin aparitia unui antipapă, Clement al XV-lea, care a grupat în jurul lui zeci de mii de credinciosi de pretutindeni - din Germania, Elvetia si chiar din Canada - veniti să i se prosterneze. Prin mistificările lui, acest caz scandalos a provocat o nouă schismă în Biserica Romei. Astfel, uzurpatorul papei Paul al VI-lea, Michel Cotten, fost preot în congregatia Sacré-Cśur, în urma unei viziuni pe care pretinde că a avut-o în Biserica din Sarrebourg, la 7 octombrie 1950, s-a văzut încoronat ca papă de însusi Hristos (?), cu numele de Clement al XV-lea! În 1960 s-a instalat la Clemery (Meurthe-et-Moselle), unde si-a alcătuit un mic Vatican, cu cincizeci de cardinali si episcopi de ambele sexe si cu o grupare de călugărite, excomunicîndu-1 chiar pe Paul al VI-lea, sub învinuirea de imoralitate(Paris-Match, 6 ianuarie 1973.). Desi unui asemenea caz nu i se poate acorda o importantă prea mare, el urmînd se stingă de la sine, acest fapt a provocat tulburare printre atîtia credinciosi, mărind si mai mult confuzia din sînul Bisericii Catolice.
O altă schismă, de altă natură, s-a produs tot sub pontificatul lui Paul al VI-lea, din partea episcopului Marcel Lefébre, fost arhiepiscop de Dakar si fondator al Fraternitătii Sacerdotale Sfîntul Pius al X-lea, care l-a acuzat pe Paul al VI-lea de împăciuitorism cu comunistii si de concesii vinovate fată de Traditia Bisericii Catolice, intervenite prin hotărîrile Conciliului Vatican II. Episcopului rebel i s-au alăturat traditionalistii catolici, benedictinii disidenti, precum si o fractiune a Ordinului Carmelit.
Monseniorul Lefébre a vizitat diferite tări catolice unde a tinut conferinte împotriva reformelor Conciliului Vatican II si unde, tot fără a cere consimtămîntul episcopilor diocezelor respective, a hirotonit preoti în cadrul Fraternitătii Sacerdotale pe care a fondat-o, si a condus trei seminarii: la Econ (Elvetia), la Armanda (Michigan, SUA) si Zeitskop (Germania) 4 Le Figaro, 20 noiembrie 1978, p. 9. În anii care au urmat, schisma s-a aplanat, întrucat nu avea un fundament dogmatic, iar atitudinea episcopului a fost mult criticată. Asemenea grave abateri au fost consemnate într-un amplu document al traditionalilor catolici francezi, constituiti în asociatia religioasă Credo, prezentat adunării plenare a episcopilor francezi în 1976 si publicat ulterior în lucrarea Les Fumées de Satan. Din acelasi document reiese si felul delăsător în care se săvarseste liturghia si modul scandalos în care se administrează Euharistia, oferită celor nespovediti, celor de alte confesiuni sau celor bolnavi, prin expedierea Sfintei Împărtăsanii prin ramburs postal .
Cu o aceeasi gresită întelegere a duhovniciei s-a dat si decretul papal din 13 iulie 1940, cînd acelasi papă, Pius al XII-lea, a aprobat hotărarea Congregatiei Sfîntului Oficiu de a excomunica ipso facto din sanul Bisericii Catolice orice persoană care ar face parte din partidele comuniste si muncitoresti sau care le-ar arăta acestora simpatie. Această hotărare drastică pare aparent justificată, în măsura în care se referă la persoane care îsi însusesc o ideologie care Îl reneagă pe Dumnezeu. Însă în realitate există multi comunisti care nu sunt comunisti de fapt. Multi din acestia s-au pomenit a fi membri de partid fără să li se ceară adeziunea. Asa s-a întamplat, în tările răsăritene subjugate comunismului, cu toti socialistii vărsati din oficiu în randurile partidului marxist.
Ca urmare, dacă comunismul este ateu, nu înseamnă că toti comunistii sunt atei. Si dacă sunt comunisti necredinciosi, nu înseamnă că sunt si lepădati de Dumnezeu. Căci nu aceeasi vină o poartă necredinciosul care nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, si credinciosul care, cu bună stiintă, s-a lepădat de Hristos! Proorocul David, insuflat de Duhul Sfînt, spune: Domnul cercetează pe ce1 drept si pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeste nedreptatea îl urăste sufletul Său (Ps. 10, 5). Necredinciosii pot deveni credinciosi, ba chiar credinciosi ferventi, dar iubitorii de fărădelege sunt izgoniti de Dumnezeu pe drumul pierzaniei, indiferent dacă sunt sau nu comunisti.
va urma
QUOTE |
Biserica Ortodoxă Răsăriteană din timpurile Apostolilor si pană acum respectă neschimbate si nealterate de inovatii, atat învătătura Evanghelică si Apostolică, cat si predania Sfintilor Părinti si deciziile Soboarelor Ecumenice, la care bărbatii purtători de Dumnezeu, strangandu-se din toată lumea, au interzis din toate privintele, prin amenintări groaznice, orice adăugire si scoatere din acestea, sau schimbare, sau mutare, măcar cu o iotă. |
QUOTE |
Iar Biserica Romană demult s-a dedat la erezii si innoiri. Încă Vasile cel Mare demasca în aceasta pe unii episcopi ai Romei în epistola sa către Eusebiu de la Samosat: "Adevărul ei nu-l cunosc si nici nu vor să-l cunoască; cu cei care le vestesc adevărul se ceartă, ei însisi însă sustin erezii" |
QUOTE |
Despre papa Ioan al XXIII-lea se vorbeste în hotărarea Soborului de la Constanta, prin care a fost răsturnat acest papă: "S-a descoperit că papa Ioan este un nelegiuit înrădăcinat si incorigibil, a fost si este un criminal, pe drept învinuit de omor, de otrăviri si alte crime grele, care frecvent si cu insistentă, în fata a diferiti demnitari duhovnicesti, sustinea si dovedea că sufletul omului se stinge si moare odată cu trupul omului, asemenea cu sufletele animalelor si dobitoacelor si că răposatul nicidecum nu va învia în ultima zi".Epistola Sf Ambrozie de la Optima reg. 5 punct. 12 |
M-am interesat, pai spune ca acel "sfant" Ambrozie e unul ortodox, nu e sfant, ci un om plin de ura care nu poate fi numit sfant; (cel putin asta vad eu din cele ce sunt scrise acolo)
frumoasa incercare de pe site-ul www.credintaortodoxa.home.rocatolic_ambroze.html , un site care imprastie numai minciuni cu privire la Biserica Catolica, minciuni de care si ortodocsii stiu ca sunt neadevaruri, dar prefera la le tina drept "adevaruri" pentru a-si potoli setea de ura (de aici se vede aparteneta la crestinism a unora pretinsi in dreapta credinta, caci sunt ortodocsi cu adevarat in dreapta credinta).
Printe multele minciuni pe acel site(care mai de care mai grosolana, chiar credeti ca noi nu avem invocarea Duhului Sfant la Liturghie, sau va place sa aruncati cu noroi?) am mai gasit si aceasta:[COLOR=blue] Necăutînd la duhul blîndetii si iubirii de pace si a răbdării Bisericii Ortodoxe si a păstorilor si adeptilor ei, în Apus s-au editat în veacurile de mai înainte de către adeptii diferitelor confesiuni crestine, mai ales se editează în timpurile noastre, o atît de mare multime de cărti îndreptate împotriva învătăturii Bisericii Răsăritene[COLOR=blue] makarie, arata-mi o carte catolica care sa atace Biserica Ortodoxa Rasariteana, asta fara ca eu sa-ti arat miile de carti si site-uri ortodoxe care ataca Biserica Catolica pe fata si in cel mai abuziv si mincinos mod.
Poate ca nu stiai, dar la universitati din Germania s-au tiparit carti ortodoxe in limba germana, iar Biserica Catolica intotdeauna a fost plina de iubire cand a vorbit si a tratat cu Biserica Ortodoxa.
Pe zi ce trece ortodoxismul imi lasa si un amar gust, la inceput iubeam idea ca avem o Biserica sora, dar acum ma lasa rece, cand vad pretentia de crestini a unora si cand vad ce scot din gura (macar daca erau adevaruri) impotriva fratilor, ma ingrozesc.
Daca acesta este crestinismul primit ca mostenire de la Sfintii Parinti de care mentionat, atunci puteti ramane cu el...iar eu si catolicii sectari (cum ii numesti) ramanem cu Sfintii nostri Parinti: Sf.Ieronim Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Grigore cel Mare care ne-au indemnat mereu sa iubim si sa nu criticam pacatul cu ura (eu nu am apelat la ura in mesajele mele, ci doar am informat ca exista greseli si in cealalta parte cum exista si la noi dealtfel care sunt stiute), ci sa indreptam cu iubire.
Triregnum, nu te lasa coplesit de ura unora...
Majoritatea ortodocsilor sunt impaciuitori si accepta catolicii, si catolicismul. Multi dintre ei chiar intra cateodata in bisericile catolice, pentru ca le place slujba. Desi raman ortodocsi din motive obiective, ei nu impartasesc ura si aroganta inaltelor fete bisericesti care au cu totul alte interese - de natura materiala, preponderent.
Cunosc si destui preoti care au stima deosebita fata de catolici, si asta spune destul de multe. In general, ura si coruptia prezente in Biserica Ortodoxa Romana nu se regasesc peste Ocean, unde se slujeste foarte usor si simplu de catre preoti apartinand ambelor rituri. Asadar, mai degraba putem vorbi despre vrajba ceruta si sustinuta de unele elemente extremiste din Biserica de aici, iar nu de preotimea ortodoxa in general.
Am de reprosat multe (desi nu-mi permit, nemafiind ortodox) lui Teoctist. Dar invitarea Papei in Romania, facuta de el, a fost un pas imens intre cele doua Biserici. Politic, nepolitic, el a dus la acceptarea acestui gen de vizita ca posibilitate, macar.
Pe masura ce ne vom integra in Europa, si acest gen de discurs extremist practicat de unele fete bisericesti va fi tot mai singular si izolat.
Pana atunci, incearca sa nu-i mai bagi in seama. La fel, ortodocsii care se simt suparati de remarcile tale cu privire la supermatia catolicismului, ar trebui sa inteleaga ca asta e credinta ta, in definitiv, si ca asta nu le scade cu nimic calitatea credintei lor. Pur si simplu, ortodoxismul este altfel.
Cum spunea si Figaro mai demult (parafrazez), in catolicism esti inaltat spre Dumnezeu, in timp ce ortodoxismul ti-L apropie, iar protestantismul te ajuta sa-l intelegi.
In rest... iarta-i Doamne, atat timp cat nu stiu ce fac....
QUOTE (TriRegnum @ 24 Apr 2004, 10:03 PM) |
Faptul ca au abandonat din Sacramente nu-i face mai putin crestini, ei s-au vitregit doar de har, dar au cale de mantuire. |
QUOTE (TriRegnum @ 24 Apr 2004, 07:34 PM) |
Bineinteles ca nu e defect al credintei ortodoxe, ci o ispita, un defect al unor oameni ganditori sus pusi (nu trebuie priviti ca pe ceva malefic, probabil ca ei doreau sa faca bine cazand de la credinta ortodoxa, ei s-au gandit si interpretat Scriptura pana sa incerce a reforma Biserica conform pripriilor pareri). |
QUOTE |
Roadele sunt aceleasi si in Biserica Rasariteana si in cea Apuseana: sfintii (mantuirea sufletelor). |
QUOTE |
Mundus, nefiind crestin nu ai de ce sa-ti dai cu parerea |
QUOTE | ||
Putin fericite pentru unitatea Bisericii (sa nu uitam ce au facut musulmanii cu Biserica Ortodoxa). |
QUOTE |
Nu cred ca Papa ar fi intervenit daca unii rasariteni nu ar fi raspandit erezii si nici nu ar fi cautat sa le ia din teritorii (ma refer aici la credinciosi) cum nici acum nu cauta sa faca prozelitism, ba mai mult da voie preotilor ortodocsi sa-si tina Liturghiile in biserici catolice din Apus, pe cand in Rusia(patriarhul si statul) s-a opus total infiintarii unei manastiri carmelitane (construirii ei) sau construirii bisericilor catolice (pentru catolicii de acolo) sa nu mai vorbim ca nu dau voie ca un preot catolic sa tina slujba in bisericile ortodoxe. |
QUOTE |
DE PASTI, LUMINA COBOARA LA SFANTUL MORMANT "Cand se rostea rugaciunea pentru Sfanta Lumina, a aparut deodata o coloana de foc, ce a speriat pe toata lumea. Lumina a coborant deasupra Sfantului Mormant si s-a despicat in trei; un stalp de foc a tasnit catre Gogota, unul catre mormantul Domnului si unul catre Biserica Sf. Invieri. Aici sunt taine mari.." (Parintele Petroniu) "Acolo, Lumina apare singura din ceruri, in sanatatea Pastilor" (Parintele Cleopa) Miracolul Invierii se repeta in fiecare an. Pregatirile pentru Sfanta Lumina incep in ficare dimineata din Sambata Pastilor. Armata este prezenta pe intreaga perioada pentru a observa tot ce se intampla si a elimina orice indoiala asupra realitatii acestui eveniment. Se strang mai intai, cele 40 de candele de aur din Sf. Altar. Pe lespedea de piatra pe care a fost trupul lui Iisus, se pune un strat gros de vata, astfel ca atunci cand va cobora fulgerul de Lumina aceasta sa se aprinda cu usurinta. Apoi reprezentantii armatei (evreiesti, engleze si arabe) pun trei sigilii pe usa Sf. Mormant. Ureaza stingerea celor 2770 de candele din restul mormantului, a luminii de pe Golgota si din Bisericile apropiate. Biserica se inchide si se sigileaza, iar la intrare raman de straja atat calugari cat si soldati. Pe la orele 11, oamenii incep sa se stranga linistiti pentru slujba Invierii, fiecare ducandu-se la altarul religiei lor. In mana tin treizeci si trei de lumanari, simbolul anilor lui Iisus in momentul crucificarii. Dupa credinciosi intra 20 de mitropoliti imbracati in vesminte de sarbatoare si 400 de prelati. La ora 12, la amiaza, isi face aparitia Patriarhul, descult si cu capul gol, imbracat intr-o camasa alba de matase. Simplu si modest, el intra in Sf. Mormant asa cum a facut-o insusi Hristos cu doua milenii in urma. Dupa ce este controlat de armata in fata a mii de oameni, episcopii il imbraca cu toate vesmintele de Patriarh. La ora 13, Patriarhul cade in genunchi si tinut de diaconi spune in trei limbi: "Sa ne rugam sa vina Sf. Lumnina!" si se roaga asa in jur de o jumatate de ora. Cand vecernia ajunge la invocarea: "Lumina lina a sfintei slave a Tatalui Ceresc...", apare un nor azuriu in Biserica. Din acest nor se desprind trei fulgere consecutive. Unul dintre ele trece peste Catapeteasma, peretele ce desparte Altarul de credinciosi si se duce lin, direct la Mormantul lui Hristos. Cand atinge piatra, toata vata de pe lespede ia foc si toate candelele se aprind singure. In anul 1974 chiar si lumanarile celor din balcoanele celor de sus o data cu vata de pe lespede. In acel moment Patriarhul cheama armata, care rupe sigiliile si deschide usile de la Sf. Mormant. Inauntru, imaginea e tulburatoare - un imens cuptor de foc alb-albastrui aminteste de Gloria celui Fara de moarte. Patriarhul ia aceasta vata aprinsa si o introduce in cutii mari cu orificii prin care tasneste lumina. De la lumina Patriarhului mii si mii de luminari se prind. Din in ce mai tare corurile inalta imnuri de slava: "Invierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ingerii o lauda in ceruri... In mireasma de tamaie si in marea de flacari, parca nu mai esti pe pamant, ci in cer. Lumina acesta a invierii coboara si aprinde lespedea mormantului numai in ziua in care ortodoxia sarbatoreste Pastele. Se povesteste ca in 1326, banuiti ca falsifica acest eveniment sacru, ortodoxii au fost obligati de turci sa paraseasca Sf. Mormant si sa sarbatoreasca Pastele la 100 de metri departare in Biserica Sf. Iacob. In timpul slujbei, pe cand rasarea soarele, in clipa cand Patriarhul a zis: "Hristos a inviat!" un stalp de marmora din Biserica a crapat si a aparut in varful ei Sf. Lumina! si atunci, chiar si Generalul turc ce pazea langa stalp a strigat: "Cred in Hristos!" |
Thunder, fiecare are viziunea lui, tu pe a ta, catolicii pe a lor, fratii ortodocsi pe a lor. Cum spunea 1,6 pentru unii sunt erezii, pentru altii adevaruri.
Cu aceste paragrafe dintr-o carte nu am dorit sa atac vreo Biserica, deoarece in acele timpuri exista numai o singura Biserica Crestina, Sfanta, Catolica~Soborniceasca, Apostolica. Sa nu fiu inteles gresit, poate ca am incercat sa ridic Biserica Romei pe un piedestal, e viziunea mea, dar nu am incercat sa spun ca celelalte Patriarhii sunt “nimic”, ci doar ca era frumos in acele timpuri cand toate se sfatuiau in legatura cu problemele aparute.
QUOTE |
- ete na .. asta e chiar prea de tot. Nimeni nu stie cum e Dumnezeu dar toti isi dau cu presupusul. Oricum, a exprima o parere face parte din libertatea omului, oferita de Dumenzeu. A exprima asa zise "adevaruri de biblioteca" este mult mai devianta decit exprimarea unei pareri. |
QUOTE |
- da ?! Dar cu asa zisele razboaie "sfinte" ale crestinismului cum ramine ? Dar cu inchizita "sfinta" ? |
QUOTE |
- probabil ca acei patriarhi au inteles ca Iisus si Dumnezeu raspunde acum mai mult ortodocsilor si nu catolicilor. Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce de Paste, la Ierusalim, la Mormintul Sfint (vezi Imagini de la Mormîntul Sfînt - Ierusalim, Lumina apare numai la pastele ortodocsilor ? |
QUOTE (TriRegnum @ 8 May 2004, 09:01 PM) | ||
Mi-am pus intrebarea, m-am interesat, mi-au raspusn ortodocsi, atei si crestini care au fost martori si mi-au spus: “tot ce se petrece in vazul lumii se vede clar ca e un fals, un mare fals, se vede cum cineva aprinde focul” si il scoate afara sau “si David Coperfield are secretele sale”, noi stim de multe, dar nu ne prea dam armele pe fata, thunder, patriarhul latin stie si el, dar lasa de la el. Toti vad falsul si se complac, mai era un calugar la televizor, ortodox care spunea ca de Boboteaza cand arunca crucea in Iordan, acesta nu mai curge in jos, ci in sus si toata gloata l-a crezut (“daca spune calugarul”). Fenomenul cu focul de ce nu este amintit inca din Evul Mediu si Antichitate? Pentru ca atunci nu se foloseau siretlicuri, cel putin nu in modul asta. |
"Fenomenul cu focul de ce nu este amintit inca din Evul Mediu si Antichitate?"
Pai draga TriRegnum...fenomenul apare dupa invierea lui Hristos ..de ce vrei sa apara in antichitate???
Ortodocsii sunt putini..poate cei mai putini...si cei mai saraci. Au fost ani in care nu au fost lasati sa slujeasca la Sfantul Mormant. Sfanta Lumina a venit atunci tot in locul unde slujeau ortodocsii si poti chiar sa te mai documentezi pe tema asta.
Am discutat si eu cu catolici care spun ca la Fatima e o inscenare ...sa ii cred? ...iar uiti ca te afli intr-o tara majoritar ortodoxa
QUOTE (noi @ 8 May 2004, 09:51 PM) |
"Fenomenul cu focul de ce nu este amintit inca din Evul Mediu si Antichitate?" Pai draga TriRegnum...fenomenul apare dupa invierea lui Hristos ..de ce vrei sa apara in antichitate??? |
QUOTE |
Ortodocsii sunt putini..poate cei mai putini...si cei mai saraci. Au fost ani in care nu au fost lasati sa slujeasca la Sfantul Mormant. Sfanta Lumina a venit atunci tot in locul unde slujeau ortodocsii si poti chiar sa te mai documentezi pe tema asta. |
QUOTE |
Am discutat si eu cu catolici care spun ca la Fatima e o inscenare ...sa ii cred? ...iar uiti ca te afli intr-o tara majoritar ortodoxa |
Fratioare, ma refeream la Antichitatea crestina, sau nu stiai ca Evul Mediu a inceput odata cu caderea Romei in 476? Inainte, pe timpul imparatului Constantin nu se zvonea nimic.
Iar povesti ce ai scris tu am mai auzit, unele si mai incredibile sa stii, dar si eu am cunostiinte care merg frecvent acolo si mi-au spus ca nu e ceva asa de spectaculos cum se zvoneste, pe acele "gauri" lumina e bagata de cineva si nu apare din senin. Tu crezi ce vrei, eu stiu ce cred.
QUOTE |
Ortodocsii sunt putini..poate cei mai putini...si cei mai saraci. Au fost ani in care nu au fost lasati sa slujeasca la Sfantul Mormant. Sfanta Lumina a venit atunci tot in locul unde slujeau ortodocsii si poti chiar sa te mai documentezi pe tema asta. |
QUOTE |
Am discutat si eu cu catolici care spun ca la Fatima e o inscenare ...sa ii cred? ...iar uiti ca te afli intr-o tara majoritar ortodoxa |
QUOTE |
- stiu ca asta "deranjeaza" pe (oficialii) catolici, dar asta e ADEVARUL ... indiferent cine modereaza acest subforum. |
QUOTE (TriRegnum @ 8 May 2004, 10:05 PM) |
Ca la Fatima e o inscenare sau nu, trebuie sa verifici; Biserica Catolica verifica intotdeauna evenimentele inainte de a se pronunta (nu ca in alte parti cand se sparge conducta langa patriarhie, oamenii primesc binecuvantarea sa bea ca e de la Dumnezeu) si mereu are in vedere miracolele pe care le analizeaza si echipe de medici de diferite religii si chiar atei, apoi pronunta si ei daca este explicabil sau nu ceea ce s-a intamplat (ma refeream la medici deoarece cele mai frecvente sunt cazurile de insanatosire, dar in general sunt chemati experti). |
Si oracate vinedecari miraculoase s-ar face acolo, Biserica Catolica nu trambiteaza "priviti ce sfinti suntem noi si ceilalti nu".
La Fatima si la Lourdes se infaptuiesc miracole, multe miracole si la fel se infaptuiesc si la mormintele sfintilor catolici.
Dar divagam de la subiect.
QUOTE (TriRegnum @ 9 May 2004, 12:44 AM) |
Aparitiile de la Medjugorje nu sunt recunoscute oficial de Biserica. |
QUOTE |
O STIRE DE ULTIMA ORA Titlul unui articol dintr-un ziar croat: „Un gest surprinzator din partea Vaticanului. Papa Ioan Paul al II-lea multumeste parintelui Jozo pentru Medjugorje!” Un eveniment neasteptat referitor la parintele Jozo Zovko a devenit subiect al mass-mediei croate! Iata ce a publicat la Zagreb, sambata seara, 24 august 2002, cotidianul Vercernji List (vezi fotografiile din anexa). Cu litere de-o schioapa a aparut urmatorul titlu: „Un gest surprinzator din partea Vaticanului. Papa Ioan Paul al II-lea multumeste parintelui Jozo pentru Medjugorje!” Alaturi, apare o poza facuta in vara anului 1992 cand Sfantul Parinte s-a intalnit cu parintele Jozo, in timpul razboiului din Bosnia. Atunci Papa i-a spus: „Eu sunt alaturi de voi, protejati Medjugorjeul, protejati mesajele Sfintei Fecioare!” In cadrul articolului din acel ziar mai apare o poza care-l infatiseaza pe parintele Jozo la biroul sau, citind scrisoarea papala. In stanga imaginii este notata mentiunea: „Papa a semnat o scrisoare de multumire pentru parintele Jozo.” In cele ce urmeaza va prezentam traducerea articolului aparut in ziarul croat: „Siroki Brijeg – Ieri, parintele franciscan Jozo Zovko, bine cunoscut in intreaga lume, a fost mai mult decat surprins cand cativa pelerini polonezi au venit sa-i multumeasca pentru cei 21 de ani in care a dat marturii in favoarea aparitiilor de la Medjugorje dar, mai ales, in momentul in care ei i-au inmanat o scrisoare de multumire semnata personal, cu o mana tremuranda, de prea bine cunoscutul lor compatriot, Papa Ioan Paul al II-lea. De fapt, la intoarcerea sa din Polonia, Sfantul Parinte a scris de la Vatican pentru a-i multumi in mod personal parintelui Jozo Zovko si pentru a-i trimite Binecuvantarea sa Apostolica. „Polonia noastra va este recunoscatoare pentru fiecare cuvant, pentru fiecare lucru pe care l-ati facut pentru noi”, a spus colaboratoarea Sfantului Parinte, Krystyna Gregorezyk, care i-a inmanat personal parintelui Jozo scrisoarea de multumire, in biserica din Siroki Brijeg. „Pana acum am primit sute de daruri si scrisori de multumire dar nici una nu se compara cu cea de acum. Sunt surprins in modul cel mai placut.”, a declarat ziarului nostru parintele Jozo, vadit emotionat. Parintele Jozo Zovko face parte din Ordinul Franciscan din Hertegovina. A devenit unul dintre cei mai cunoscuti preoti din lume ca urmare a faptului ca este martor al aparitiilor de la Medjugorje. Multe grupuri si l-au ales ca si conducator. Totodata el are legatura cu multe vindecari miraculoase. Dupa un sondaj efectuat de „The Daily Catholic”, parintele Jozo a fost ales printre cei 29 de Catolici ai secolului.” (J.P.) Langa articol este notata adresa de pe internet a ziarului: www.vecernji-list.hr Pozele din respectivul articol le puteti gasi pe adresa: www.childrenofmedjugorje.com Va prezentam acum textul in italiana al scrisorii Sfantului Parinte: „Imparto di cuore una particolare Benedizione Apostolica a Padre Jozo Zovko, o.f.m. ed invoco nuova effusione di grazie e favori celesti e la continua protezione della Beata Vergine Maria” Joannes Paulus II Iata traducerea in limba romana: „Dau din inima o Binecuvantare Apostolica particulara parintelui Jozo Zovko, o.f.m., si invoc o revarsare noua de haruri si favoruri ceresti si protectia continua a Sfintei Fecioare Maria.” Dedesupt apare semnatura: Joannes Paulus II Dupa cele spuse de Krystyna Gregorezyk, in timpul prezentarii mesajului, scrisoarea a fost alcatuita luna aceasta la Roma chiar dupa ce Papa s-a intors din Polonia. Inainte de a pleca la Medjugorje, Krystyna, care lucreaza la Vatican ca si colaboratoare a Sfantului Parinte, impreuna cu alti cativa polonezi au luat micul dejun cu Papa. Sfantul Parinte a semnat scrisoarea in fata doamnei Gregorezyk. Se pare deci ca ceea ce a aparut in ziarul Vecernji List este adevarat. Intr-un mesaj verbal transmis parintelui Jozo de catre Krystyna, Sfantul Parinte a spus ca ii este recunoscator pentru apostolatul sau la Medjugorje, pentru ceea ce a facut si face in continuare parintele Jozo. Papa a mai spus ca este fericit sa-i dea un semn de incurajare. Ce a facut parintele Jozo pentru polonezi? A raspandit si printre ei mesajele de la Medjugorje! Krystyna a spus ca Papa a fost foarte fericit in timpul acelui mic dejun si a pus multe intrebari despre Medjugorje. De asemenea, a fost fericit sa auda marturiile despre Medjugorje relatate de pelerinii polonezi. Desigur, trebuie sa urmeze o ancheta asupra acestui eveniment incredibil. Oricum, se pare ca in acea zi am primit in scris primul semn personal de incurajare din partea Sfantului Parinte pentru un martor al aparitiilor de la Medjugorje, facut public de mass-media. Aceasta simpla scrisoare este un document tangibil si vizibil prin care Papa, prin Krystyna, ii multumeste din toata inima si il incurajeaza pe parintele Jozo. Toti sunt invitati sa raspandeasca aceasta veste: Sfantul Parinte a dat din toata inima o binecuvantare acestui sustinator al Medjugorjeului si al aparitiilor Sfintei Fecioare! (tradus din engleza) CONTACT: Denis and Cathy Nolan Children of Medjugorje P.O. Box 1110 Notre Dame Indiana, USA Fax (1) 574 – 287 – 7875 E-mail: dnolan@childrenofmedjugorje.com |
QUOTE |
Si oracate vinedecari miraculoase s-ar face acolo, Biserica Catolica nu trambiteaza "priviti ce sfinti suntem noi si ceilalti nu". La Fatima si la Lourdes se infaptuiesc miracole, multe miracole si la fel se infaptuiesc si la mormintele sfintilor catolici. |
QUOTE (TriRegnum @ 8 May 2004, 10:05 PM) | ||
nu ma deranjeaza o minciuna de care stiu toti. |
thunder
dai dovada de o copilarie fantastica...
QUOTE |
- cum te simti acum ? ceva mai patat ? Nici macar nu ai vizitat site-urile respective, sa simti incarcatura elevata a lor, a imaginilor ... si gata, ai dat un verdict: "Aparitiile de la Medjugorje nu sunt recunoscute oficial de Biserica" |
QUOTE |
- mormintele sint ale unora care poate au fost, poate nu au fost sfinti ... insa AU FOST .. NU SINT. E jenant sa ne laudam cu stramosii nostri cit de puri au fost, caci nu ei ne dau sfintenia si puritatea personala, asta o capatm noi prin practica spirituala personala. Repet, si asa zisii pagini pe care ii contestati cu totii au sfinti, fie ca sint sau nu acceptati de religiile crestine si de oficialii crestini. |
QUOTE |
- Din pacate sfintii sint "morti", nu mai e nici unul viu. De ce ? Sa fie oare din cauza faptului ca nici invatatura (dogma) nu mai este vie ? |
QUOTE |
PS. OFF TOPIC: Mai multi colegi si prieteni ai mei au fost in excursie la Medjugorje anii trecuti. Mi-au confirmat ca in acel loc este o incarcatura spirituala elevata cu totul deosebita. |
QUOTE |
- daca tu numesti a fi minciuna ceea ce e adevar si e recunoscut si de mii si mii de alti oameni, participanti "pe viu" la evenimente ... ce sa mai zic ... al cui intermediar esti. |
QUOTE |
- adevarul despre Lumina de la Mormintul Sfint de Paste este recunoscut in mod oficial de o multime de biserici. Ei spun minciuni, iar tu, un (preot) catolic spui adevarul ? Nu-ti dai seama ca te faci de ris cu o asemenea atitudine si afirmatie ? Efectiv tu negi pina si afirmatiile oficiale si neoficiale ale acestor Biserici crestine. Cind spui aceste minciuni (sau erezii, cum preferi), cine iti este tatal ? Cine e tatal miniunii ? Offf .. Doamne ... iarta ... ca nu stie ce face... |
QUOTE (TriRegnum @ 9 May 2004, 12:06 PM) |
thunder dai dovada de o copilarie fantastica... |
QUOTE | ||||
|
QUOTE |
(dupa anestezie si cu dureri de cap putem spune mult mai multe verzi si uscate asa ca putei rade mai mult, dar nu a fost asa) |
QUOTE |
Jenant esti tu cu argumentele tale “proortodoxism” cu reincarnarea si celelalte filosofii orentale. |
QUOTE | ||
De unde stii tu ca sfintii sunt morti? Avem si sfinti vii cu siguranta... |
QUOTE | ||
Thunder, eu vreau dovezi mai clare, eventual daca puenai poze cand vine lumina din cer, dar asa poze simple am mai vazut. |
QUOTE | ||
Asta nu e erezie, dar doresc dovezi mult mai multe...in Biserica Catolica pana nu sunt dovezi foarte multe si solide, nu este recunoscut nici un miracol. |
QUOTE |
Acum ma duc iar la pat si astept ziua de maine cand poate se adeversc vorbele doctorului: “peste sase zile nu te va mai durea capul deloc, sa se elimine anestezia”. |
QUOTE |
- nu e de ris, e de plins ... caci un intermediar al lui Dumnezeu nu ar trebui sa faca astfel de gafe. |
QUOTE |
- a vorbit cineva de Seuca ? |
QUOTE |
- imi poti oferi si mie citeva nume si poze cu sfinti in viata? |
QUOTE |
- a vazut cineva din vechime sau acum vreo poza cu o vindecare, inviere, mers pe ape sau altceva ale lui Iisus ? Nu ! Oamenii au vazut cu ochii lor, sau au auzit de la altii, sau au citit ce au scris altii ca s-a petrecut in acele momente. |
QUOTE |
- pozele (si acele unice inregistrari video, pe care, culmea, in loc sa le gasim pe site-urile crestine, le intilnim pe un site care are in amestec tot felul de informatii cu tenta de dezvaluiri, spiritualitate, etc) acelea le-am expus pt. ca oamenii, inclusiv tu sa vezi ca nu se pot face falsuri cu Lumina Sfinta, iar pt. cei care nu au fost niciodata acolo sa aiba un punct de reper al locului si ambiantei spirituale in mormintul sfint. |
QUOTE |
- atunci spune tu, cind avem de a face cu o erezie ? |
QUOTE |
- inteleg ca ai anumite dureri de cap si ca ai fi facut o anestezie. Iti urez insanatosire (fizica si spirituala) grabnica. Intodeauna fizicul este legat de spiritual (subtil) si invers. |
Multumesc lui Dumnezeu ca acum ma simt mai bine ca zilele trecute, desi durerea nu a disparut.
noi
Imi cer scuze din inima pentru raspunsul dur, acum am observat ca tu mi-ai adresat intrebarea aceea cu Antichitatea...te rog sa ma ierti pentru ton, m-am simtit foarte prost dupa operatia facuta in regim de urgenta (dupa acre am iesit din spital pe semnatura si pe cont propriu chiar daca se invartea tot cu mine) si am reactionat cam violent si am incurcat date si evenimente.
thunder
Imi cer scuze ca am incurcat evenimentele...mai ales ca aseara ma uitam si la Lista lui Schindler(pot sa spun ca Oskar Schindler a fost un adevarat crestin, chiar daca a avut si micile sale vicii) cu durerea de cap si a inceput si inima sa-mi faca ceva probleme cand am vazut ce era acolo.
Imi retrag cuvintele dure care probabil au atacat personal pe cineva sau colectiv(ca Biserica).
Multumesc.
Mi se pare penibil ca discutia a evoluat de genul care biserica produce mai multe minuni. Nu cred ca despre asta este vorba. Nu asa se pune problema. Credinta nu trebuie sa aiba legatura cu minunile. Amintiti-va cuvintele lui Iisus catre Toma.
In acest topic ar fi trebuit discutat despre pericolul ereziilor, despre atitudinea Sfintilor Parinti in lupta cu eretici, nu despre care Biserica e mai frumoasa.
A fost o disputa intre mine si thunder...si nicidecum nu am discutat care Biserica face mai multe minuni.
Oricum ar trebui Mihai sa stearga mesajele off-topic, sper ca o va face.
QUOTE (TriRegnum @ 9 May 2004, 04:15 PM) | ||
Nu cred ca un preot e perfect sau tu crezi? |
QUOTE |
QUOTE - a vorbit cineva de Seuca ? nu a vorbit nimeni, dar eu ma gandeam la Seuca cand scriam. |
QUOTE |
QUOTE - imi poti oferi si mie citeva nume si poze cu sfinti in viata? du-te la Medjugorje si vei vedea sfinti in viata (preoti care duc o viata de sfintentie), mergi la Fatima si vei vedea pe Lucia in viata care duce o viata de sfintenie. Mergi in manastiri si vei vedea calugari ce poarta jugul placut al Legii lui Cristos cu toata dragostea etc. |
QUOTE |
QUOTE - a vazut cineva din vechime sau acum vreo poza cu o vindecare, inviere, mers pe ape sau altceva ale lui Iisus ? Nu ! Oamenii au vazut cu ochii lor, sau au auzit de la altii, sau au citit ce au scris altii ca s-a petrecut in acele momente. Eu tot vreau dovezi, minunile si identitatea divina a lui Isus o cred deoarece sunt dovezi care le atesta (dovezi crestine si necrestine) |
QUOTE |
QUOTE - pozele (si acele unice inregistrari video, pe care, culmea, in loc sa le gasim pe site-urile crestine, le intilnim pe un site care are in amestec tot felul de informatii cu tenta de dezvaluiri, spiritualitate, etc) acelea le-am expus pt. ca oamenii, inclusiv tu sa vezi ca nu se pot face falsuri cu Lumina Sfinta, iar pt. cei care nu au fost niciodata acolo sa aiba un punct de reper al locului si ambiantei spirituale in mormintul sfint. Pozele acelea sunt poze obisnuite de la Sf. Mormant, nicidecum de la Pasti cand sunt mult mai multe lumanari. Iar acel foc de la lumanari este exact cu cel de la lumanarea mea pascala, nu e deosebit ca culoare, forma etc, e foc obisnui; oricum eu voiam sa vad flacara zburand, ca asa se spune: vine plutind din cer, si voiam sa o vad fotografiata cand cade din cer. |
QUOTE |
QUOTE - atunci spune tu, cind avem de a face cu o erezie ? Numai atunci cand dogmele sunt contrazise puternic; spre exemplu monofizismul care spunea ca Isus a avut o singura fire, cea divina si numai in aparenta era om. Dogma este un adevar de credinta general valabil, un adevar vazut care nu se poate contesta. |
Dumnezeu acorda aceiasi atentia tuturor si nu are "preferinte" pentru unii sau altii dintre crestini.
Nu cred ca ceremonia de Inviere de la Sf.Mormant ar trebui sa fie folosita de ortodocsi ca o dovada a unei asa zise atentiei speciale al lui Dumnezeu pentru ortodocsi.Asta e la limita ereziei.
QUOTE (Cipri @ 13 May 2004, 02:00 PM) |
Dumnezeu acorda aceiasi atentia tuturor si nu are "preferinte" pentru unii sau altii dintre crestini. Nu cred ca ceremonia de Inviere de la Sf.Mormant ar trebui sa fie folosita de ortodocsi ca o dovada a unei asa zise atentiei speciale al lui Dumnezeu pentru ortodocsi.Asta e la limita ereziei. |
thunder,esti plin de intelepciune azi? esti sigur ca te simti bine?
Iarta-ma ca am fost rea, dar nu-mi revin din uluiala...
QUOTE (ioana1 @ 13 May 2004, 02:58 PM) |
esti sigur ca te simti bine? |
QUOTE |
Iarta-ma ca am fost rea, dar nu-mi revin din uluiala... |
Chiar ma intorc de la Ierusalim si cred ca am incercat sa inteleg cum stau lucrurile cu diversele confesiuni.Dupa interventia turcilor din secolele XVI si XVII diferite Locuri sfinte au fost date ortodocsilor, altele ramanand catolicilor.Mormantul sfant este in posesia ortodocsilor.Asta nu are nimic de-a face cu vreo "preferinta" de-al lui Dumnezeu.Daca catolicii ar fi ramas in posesia Mormantului Sfant ar aprinde Lumina de Inviere ei de acolo. Deci sa nu inventam mituri ce nu-si au rostul.
QUOTE (Cipri @ 14 May 2004, 11:23 AM) |
Chiar ma intorc de la Ierusalim si cred ca am incercat sa inteleg cum stau lucrurile cu diversele confesiuni.Dupa interventia turcilor din secolele XVI si XVII diferite Locuri sfinte au fost date ortodocsilor, altele ramanand catolicilor.Mormantul sfant este in posesia ortodocsilor.Asta nu are nimic de-a face cu vreo "preferinta" de-al lui Dumnezeu.Daca catolicii ar fi ramas in posesia Mormantului Sfant ar aprinde Lumina de Inviere ei de acolo. Deci sa nu inventam mituri ce nu-si au rostul. |
Povestea cu "posesia" locurilor sfinte nu este o gluma dat fiind ca respectivii calugari greci s-au luptat pe vremea ocupatiei musulmane turce sa ia de la catolici diferite asezaminte.
Daca Dumnezeu exista, ce rost are biserica? De ce sa nu se roage credinciosii direct lui.
Cine neaga Biserica nu se poate defini crestin.Dar trebuie respectata parerea lui.
" Crede si nu cerceta", cam asta e credinta adevarata, o ai sau nu.
Eu sunt o credincioasa " nepracticanta", adica am credinta, da' pe la biserica trec rar, si-mi place mai mult biserica din sufletul meu decat cea fizica, cladirea in sine, prezenta celorlalti imi impiedica comunicarea cu Dumnezeu.
QUOTE (noi @ 8 May 2004, 08:51 PM) |
Au fost ani in care nu au fost lasati sa slujeasca la Sfantul Mormant. Sfanta Lumina a venit atunci tot in locul unde slujeau ortodocsii si poti chiar sa te mai documentezi pe tema asta. |
"In anul 1326 erau trei sultanate turcesti, unul in Damasc, unul in Egipt si unul in Babilon. Ce au zis turcii? Cand vin crestinii la Ierusalim sa serbeze Pastile sa nu le dam voie sa slujeasca, pana ce nu vor plati taxa de 9000 bani de aur, caci turcii nu cred in Hristos.
Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde sa plateasca suma pentru ca crestinii ortodocsi erau putini in Ierusalim si doar 100 de preoti, caci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt doua strazi de armeni in Ierusalim, mosieri, bogati mari, ei au zis: Platim noi taxa! Dar turcii i-au intrebat: "De ce iese Sfanta Lumina numai la ortodocsi si nu iese si la voi?" Armenii au zis: "Pentru ca ortodocsii numai ei slujesc la Mormantul lui Hristos si pe noi ne-au dat la o parte". "Dar, daca veti sluji voi va veni Lumina?" Noi platim si taxa - au zis armenii - Lumina va veni la noi la armeni!
Turcii au zis: "De nu iese lumina la voi o s-o patiti!" Noi ii scoatem pe ortodocsi din Mormant - si l-au luat pe Patriarhul Ioachim si l-au inchis in Manastirea Sf. Sava, din Ierusalim, cu toti preotii.
A zis Patriarhul: Daca nu ne lasati sa facem, slujba la Mormantul lui Hristos, o sa facem la Biserica Sf. lacob, care este aproape de Mormant, iar turcii le-au dat voie ortodocsilor la aceasta. Dar, turcii au pus de paza peste ei doi turci, generali de armata, ca sa nu vina vreun crestin la Mormant. Crestinii au inceput a plange si au zis ca s-a suparat Dumnezeu pe ei si I-a indepartat de la Mormantul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: "Nu va temeti, ca are sa se faca minune mare."
Armenii ziceau, ca Lumina la ei o sa vina. Iar Patriarhul zicea, ca de va vrea Hristos sa iasa Lumina la ei n-avem noi ortodocsii ce face. Armenii au facut slujba si ziua si noapte-a, dar n-a mai venit Sfanta Lumina. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfanta Lumina, ca ati platit taxa? In acelasi timp, ortodocsii faceau slujba tocmai a doua zi, pe cand rasarea soarele si cand a zis patriarhul: "Hristos a inviat!" un stalp de marmora din Biserica Sf. Iacob a crapat si a iesit Sfanta Lumina in varful Stalpului. Patriarhul a pus o scara si au luat Sfanta Lumina din varful stalpului si in acest fel Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi.
Generalul turc de pe varful stalpului, care pazea acolo pe stalp, a strigat: "Cred in Hristos!" Celalalt general de langa el i-a si taiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat ca crede in Hristos. Moastele acestui general turc convertit si martir al Sfintei Lumini le-am sarutat si eu, sunt acolo in Ierusalim si acest turc este martirul Sfintei Lumini. "
Stalpul din care a iesti Sfanta Lumina:
In fiecare an vine in mod diferit Sfanta Lumina si nu iti fa probleme ca ai si tu timp sa crezi..Doamne Ajuta!
QUOTE (noi @ 3 Jun 2004, 05:07 PM) |
"In anul 1326 erau trei sultanate turcesti, unul in Damasc, unul in Egipt si unul in Babilon. Ce au zis turcii? |
Da intr-adevar e o gresita data..insa intamplarea e adevarata daca nu crezi...e problema ta. Se intampla minunea in fiecare an..in primele minute Sfanta Lumina nu arde ..si exista o multime de oameni care au experimentat ..o tin in palma, pe fata
QUOTE (noi @ 4 Jun 2004, 01:30 PM) |
Da intr-adevar e o gresita data..insa intamplarea e adevarata daca nu crezi...e problema ta. Se intampla minunea in fiecare an..in primele minute Sfanta Lumina nu arde ..si exista o multime de oameni care au experimentat ..o tin in palma, pe fata |
Este evident ca au avut loc multe miracole in toate credintele autentice si cu har. Insa pe indivizii care spun ca credinta lor e cea mai buna, mai buna decat a celorlalti, ca doar la ei se uita Dumnezeu si doar la ei sunt minuni dumnezeiesti iar la ceilalti sunt amagiriile diavolului, pe acesti indivizi ii ocolesc cu scarba.
Daca ai vrut sa jignesti..n-ai reusit. Iti multumesc pentru opinie si daca e din cauza mea imi pare sincer rau ca ti-am provocat scarba. Numai bine iti doresc!
N-am vrut sa jignesc si nu m-am gandit la tine dar sunt destui habotnici ortodocsi pe netul romanesc.
QUOTE (TriRegnum @ 15 Apr 2004, 12:31 AM) |
informatii despre ereziile ce au aparut in Crestinismul timpuriu, lecturare placuta {...} |
Succes!
IISUS era eretic in urma cu 2000 de ani in cea mai mare parte a lumii, si spunea "nu ii judeca pe ceilalti" astazi crestinul si'a asumat raspunderea de a DECLARA ERETICI, in numele lui IISUS. Sper sa suntem de acord biserica isi protejeaza puterea , caci reprezinta o putere in stat. Biblia ne invata ca atunci cand esti in drept nu trebuie sa ai frica de nimic si nu trebuie sa te aperi ... pai... Nu poti lasa omul sa guverneze peste ceva ce nu intelege. Dogma e corupta de prea multe secrete cu caracter uman. Omul a ajuns sa considere ca A INTELES DIVINITATEA si deci ii poate GHICI dorintele, pe cand insasi divinitatea ne'a dat de inteles ca trierea se face LA SFARSIT DE CATRE EA nu de catre reprezentantii sai care... cum sa zicem... sunt cam mult prea numerosi. DE LA SACRU S'A AJUNS LA SOCIALIZARE. Eretic este doar cel ce afirma: DUMNEZEUL MEU E CEL ADEVARAT, si apoi construieste bisercute, vinde amulete, cere contributii si asa mai departe...
Noi, sa nu disperi, dar unele fapte pentrecute de mult, sunt atat de incredibile, incat, par povesti. Astazi, si copiii sub un an sunt teribili... Tu povesteste, ca unii nu au timp sa citeasca o carte intreaga... si, cine stie ce carti lectureaza...
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)