Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: side_story pe 14 Apr 2004, 09:39 PM

Dragostea, intelegerea si speranta sunt printre cele mai importante virtuti ale crestinismului. Am vazut ca multi atei nu numai il neaga pe Dumnezeu, ci neaga si aceste virtuti. Ce parere aveti? Mie personal nu mi se pare moral.

Trimis de: TriRegnum pe 14 Apr 2004, 09:59 PM

Inseamna din pacate, ca sunt atei din toate punctele de vedere.
Sper ca cei pe care ii avem pe forum sa nu calce in picioare aceste virtuti, sa nu uite ca sunt oameni si chiar daca nu cred in DUmnezeu, pot avea niste valori morale.

Trimis de: geriA3e pe 15 Apr 2004, 12:19 AM

Pai,ca sa-ti raspund cat de cat,diferenta asta intre ce spune omul cu gura si ce face cu trupul e existat mereu si nu se vad semne c-o disparea,fie ca vorbim de credinciosi,fie ca nu.Exceptam bineinteles exceptiile.

In ce priveste moralitatea,ea e totdeauna subordonata scopului principal al persoanei respective,adica daca nu-l impiedica la unde vrea sa ajunga o tine p-aproape,daca-l ajuta vasleste cu ea,iar daca-l incurca o da de-o parte si-si vede de drum.Omul trebuie "evaluat" ca o sageata,cu un punct de plecare,deplasarea respectiva (in care timp il observi),apoi tinta spre care tinde.Din diferentele privitoare la valoare pe care o atribuie oamenii fiecarui element component al vietii apar si diferentele de comportament chiar intre cei foarte apropiati.De aia nici nu tin multe casnicii,oamenii se iau fara sa-si dea seama ca scopurile le sunt diferite,iar cand se lamuresc ori unul cedeaza si inghite in sec,ori amandoi cedeaza si se despart.

De fapt care-i problema aici,vrei ca lupul sa doarma impreuna cu mielul si leul sa manance iarba?Aprob pozitiv.Ai vreun plan de schimbare sau inca nu ai inteles cum functioneaza roata?

Trimis de: abis pe 15 Apr 2004, 10:02 AM

Trimis de: bubu pe 15 Apr 2004, 10:18 AM

Trimis de: 1,618033 pe 15 Apr 2004, 11:03 AM

:off: - cand vorbesc despre crestini, nu ma refer la cei nominali, ci la cei ce il si urmeaza realmente pe Hristos, indiferent de confesiune. Altfel, intre cei crestini doar cu numele si atei este o prea mica diferenta, ba inca cei din urma sunt mai de scuzat caci ei macar nu cred si o spun sincer... : on :

Dragostea... pentru un crestin inseamna mai presus de toate a da, a darui. Pentru un ateu, ea inseamna mai ales a face ... dragoste Asta nu inseamna ca ateul nu este capabil de dragoste, insa definitia acesteia (indelung rabdatoare, buna, nu este geloasa, nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se uita la propriul interes, nu se lasa provocata, nu tine cont de raul suferit, nu se bucura de rautate, ci se bucura de adevar, suporta toate, crede toate, spera toate indura toate... va amintiti de Corinteni, nu? ) nu are prea mult sens pentru el. Si nici nu ar avea de ce, pentru ca ar contraveni firii sale.

Si crestinul trebuie sa se lupte cu propria-i nimicnicie, si cu propriile neajunsuri, fiind departe de exemplul de dragoste al Mantuitorului...

Pacea - of... aici este atat de scris! Pacea atee inseamna in cel mai bun caz absenta razboiului. Iar pe plan personal: liniste.
Dar pacea crestinului este una activa, invaluitoare, care se daruieste celuilalt si mai ales nu inceteaza in momentul in care este incalcata de celalalt. Pacea crestinului vine de sus, nu doar din interior - are o componenta verticala, aceea de a sti ca Dumnezeu le va rezolva pe toate la timpul sau. Ea nu cauta razbunare sub aparenta linistii, si crestinul nici nu se inarmeaza pentru a preveni razboiul... Iar daca este atacat, el isi pastreaza pacea, caci altfel ce diferenta este intre el si atacator?
Spuneam ca aici este mult de scris... Dar este si mai greu de aplicat. Sa fim sinceri, pastrarea pacii este cel mai greu lucru, chiar mai greu decat iubirea. Nu degeaba a spus Isus: ferice de cei impaciuitori, caci a lor este Imparatia Cerurilor...


Speranta?
Bubu a scris mai bine decat mine, so... nu pot decat sa sper ca si cei ce nu cred sa aprecieze lupta de mai bine care se da zilnic intr-un crestin real, si sa ia aminte.

Iar cei ce spun ca sunt crestini, da nu iubesc, nu fac pace, si nu spera.... ei sunt chiar de plans...


ps.
si nu uitati: iubirea nu da gres niciodata!

Trimis de: IO pe 15 Apr 2004, 11:20 AM

@bubu:

Trimis de: Catalin pe 15 Apr 2004, 12:04 PM

Trimis de: Praetor pe 15 Apr 2004, 01:37 PM

De ce am eu impresia ca threadurile deschise (de catre religiosi) ateilor, sunt facute mai mult cu intentia de a ii desconsidera pe acestia?

Orice sentiment (bun sau rau) este uman, nu tine de religie sau de lipsa ei. Multi oameni nu iubesc si nu inteleg. Uite , de ex. , unii oameni nu inteleg ca ateii, pur si simplu au o opinie diferita de cei credinciosi, nu niste trimisi de satan sa distruga religiile.

Eu am impresia ca pe linga niste distrugatori, ateii sunt priviti si ca niste oameni lipsiti de sentimente bune (sau acelea propovaduite de religie) si cam retardati atit dpdv rational cit si emotional. Sau cel putin, asa imi pare mie dupa ce citesc posturile unora.

Trimis de: abis pe 15 Apr 2004, 02:17 PM

Mi-a luat-o Praetor inainte, cam asa ceva voiam sa spun si eu...
Daca ne-am cunoaste personal si mi-ati spune in fata ceea ce scrieti aici, m-as simti teribil de jignit. Asa, est vorba doar despre nestiinta...
De unde stiti voi ca pentru mine dragostea inseamna doar a face sex? De unde ideea ca noi nu stim ce inseamna sa fii bun, rabdator, intelegator? De unde stiti ca pe noi ne domina razbunarea, gelozia, invidia, rautatea? Cum ati aflat ca noi ne bucuram de raul altuia? De unde stiti ca noi nu avem bucuria de a darui? Habar nu aveti despre ce vorbiti. Va credeti superiori, si nu faceti altceva decat sa ne jigniti.
Intelegeti odata ca suntem la fel de oameni ca si voi. Avem aceleasi trairi si aceleasi sentimente. De fapt, indiferent daca acceptati sau nu, realitatea este ca nu suntem atat de rai cum ati vrea voi sa fim.

1,61: abis, nu te supara ca ti-am sters PS-ul cu privire la RZA, dar nu vreau flame-uri pe forum. Multam de impaciuire. Ok?

Trimis de: SolaScriptura pe 15 Apr 2004, 02:26 PM

De ce crezi tu ca cineva ii desconsidera pe atei? La inceput toti am fost atei. Vreau sa vad si eu omul om care s-a nascut CRESTIN . Eu zic ca un ateu moral apare ca un OM muuuuuuuuult mai bun decat un crestin cu numele, adica un crestin care zice una si face alta. Pentru ca va respecta cat de cat ultimele 6 porunci care au cel mai mare impact asupra oamenilor, asupra colectivitatii.
Dar mi se pare normal sa se spuna pe nume lucrurilor oricat de greu suna.
Nu poti sa zici ca "faci dragoste" cand de fapt comiti adulter. Si poate unuia ii place apelativul de gigolo, sau macho, si se simte ofensat daca ii zici curvar.
Nu poti sa zici ca "fac o invarteala" cand de fapt furi. Si poate unuia ii place apelativul de om descurcaret, si se simte ofensat cand i se spune hot.
Nu poti sa zici "pacalesti" cand de fapt minti...Si poate unuia ii place apelativul de smecher, si se simte ofensat cand i se spune mincinos.
Intotdeauna adevarul a durut si omul a incercat sa imbrace raul intr-o haina mai placuta, mai usor digerabila...
Nu cred ca este corect sa taci cand vezi ca un om fura.Chiar daca nu te fura pe tine, fura un alt om, si trebuie sa-i spui. Nu sa dai cu paru , dar trebuie sa gasesti modalitatea sa-i spui. Asta nu inseamna prozelitism...

Trimis de: gypsyhart pe 15 Apr 2004, 02:45 PM

Cuvintele frumoase in gura unui om urat se uratesc si ele. Iar data viitoare cand le vei auzi iti vei aduce aminte de acel om.
Asa au ajuns cuvintele frumoase precum Dzeu, Iubire, Speranta, Pace, Armonie, etc sa nu mai fie asa frumoase atunci cand le intalnim. Si cine sunt vinovati? Cei care le'au folosit cel mai des si cel mai prost cu putinta, preaiubitii nostri preoti....
Slava domnului ca acum putem sa spunem lucrurilor pe nume fara sa mai fim arsi pe rug, batuti in cuie samd...

@SolaScriptura
TE intreb:Cine ti'a dat tie dreptul sa judeci daca X greseste cand fura, daca Y greseste cand minte, sau daca Z greseste cand face sex?

Trimis de: IO pe 15 Apr 2004, 02:56 PM

1,61: RZA, nu te supara, dar ti-am sters prima parte a mesajului. Nu vrem flame-uri pe aici. OK?

PS: Nu ma surprinde ca faci confuzia intre intoleranta si fermitate. Btw, cand ai sa te mai simti "teribil de jignit" in iubirea pe care o manifesti fata de propria-ti persoana, poate o sa intelegi si cum se simt credinciosii cand voi le jigniti iubirea fata de Dumnezeu.

Trimis de: Praetor pe 15 Apr 2004, 03:30 PM

Trimis de: 1,618033 pe 15 Apr 2004, 03:30 PM

Avand in vedere ca discutia risca sa degenereze, ma mananca degetele s-o inchid.

Acest thread este despre cum ii vad credinciosii pe atei. S-a tot scris aici cum ii vad ateii pe credinciosi: "ignoranti, limitati, fricosi sau chiar complexati". Evident, s-a scris si despre cum ii vad credinciosii pe atei: in general "niste mutilati sufleteste..."

Hai sa iesim din acest nivel de "discutie" si sa vedem cum percep si unii si altii dragostea, pacea si speranta...

Eu am zis ce cred. Asta nu inseamna ca am postulat vreun adevar... Sunteti liberi sa ma contraziceti.

Trimis de: SolaScriptura pe 15 Apr 2004, 03:33 PM

Trimis de: abis pe 15 Apr 2004, 04:15 PM

Orice om cu capul pe umeri nu ucide si nu fura. Orice om cu capul pe umeri crede ca este rau sa ucizi, afara de cazul in care esti in legitima aparare sau esti la razboi si nu ai incotro, si crede ca este rau sa furi ori sa minti. N-are nici o legatura religia.
Repet, voi credeti despre noi ca suntem mutilati sufleteste. Daca va spun ca nu-i asa, aveti de ales intre a ma crede pe cuvant sau nu. Nu am acum timp pentru a explica aici de ce sentimentele noastre nu au cum sa fie diferite de cele ale voastre.
Nu m-am simtit jignit de faptul ca altcineva are o opinie diferita, ci de modul in care un forumist sugera ca un ateu nu-si poate iubi parintii (sau ca nu poate iubi in general).

PS: Daca eu am jignit pe vreun forumist si nu mi-am cerut inca scuze, astept sa mi se indice postul unde am "pacatuit" si imi voi repara urgent greseala

Trimis de: IO pe 15 Apr 2004, 04:39 PM

Intr-o reprezentare din vechile credinte ale Terrei, Pamantul se sprijinea pe 3 broaste testoase. Prima: cele 10 porunci. A doua: cele 7 pacate capitale. A treia: cele 3 virtuti (credinta, speranta si iubirea - din care iubirea este cea mai importanta).
Sa incepem cu iubirea. Parerea (si mai mult decat atat) mea personala in calitate de crestin este ca iubirea este un supraconcept divin, parte componenta a lui Dumnezeu Tatal si sursa infinita a tuturor celorlalte atribute dumnezeiesti. Prin iubire, partile (componentele Creatiei) redevin un intreg, prin energiile divine ale iubirii se anihileaza o serie de energii malefice, prin iubirea si iertarea daruite aproapelui nostru ni se iarta si noua pacatele etc.
"Totul se naste din iubire, traieste prin iubire, se stinge in iubire si devine iubire" spune Lazarev.
Iubirea de care am vorbit pana acum este insa iubirea pe care a manifestat-o Mantuitorul, deci iubirea lui Dumnezeu fata de oameni. Testamentul hristic este "iubiti-va unii pe altii cum v-am iubit Eu". A nu se confunda aceasta iubire (care reprezinta un ideal) cu capacitatile noastre - extrem de diferite - de a proiecta aceasta lumina a Sfintei Treimi asupra celor din jurul nostru. A pune semnul egal intre iubirea pe care Iisus o manifesta fata de mine cu cea pe care eu o manifest fata de El constituie mai mult decat o dovada de mandrie desarta: una de prostie crasa. Similar, noi intre noi, oamenii, avem capacitati diferite de a iubi, disponibilitati, exprimari si emisii diferite - este clar ca nu exista doi oameni care sa iubeasca la fel. Cei care cred in existenta Dumnezeului unic, Il iubesc si Il cinstesc (adica cei care respecta prima si cea mai importanta dintre Legile lui Moise) au o emisie de iubire mai elevata decat... ceilalti. Cei care Il accepta si pe Iisus Hristos Dumnezeu (crestinii) se afla pe o treapta superioara. Iar pe cea mai inalta treapta de evolutie se afla cei care inteleg si aplica invataturile Mantuitorului, deci manifesta iubirea fata de aproapele lor, nediscriminatoriu!, cat mai aproape de modelul reprezentat de Iisus. Acestia sunt cei care nu mai traiesc in Legea Karmei/Talionului/Vechiului Testament, ci traiesc in Noua Lege/Legea Iubirii adusa de Hristos. O persoana cu ierarhiile interioare ale iubirii corect asezate trebuie sa simta si sa aplice aceste invataturi ale Mantuitorului, cu alte cuvinte sa fie o parte dintr-un intreg care este gata oricand sa se sacrifice pentru orice alta parte si chiar pentru intreg. Sau "ocupa-te de ale lui Dumnezeu si Dumnezeu se va ocupa de ale tale".
Pentru ca tot am amintit de Legea cea Veche (Legea Karmei), as vrea sa reiau ce am mai scris mai demult referitor la ea... stiu ca este extrem de dureros ce spun, dar mai bine un adevar dureros decat o minciuna frumoasa: Conform Legii Karmei, 2 categorii de persoane intra in suferinta: 1. Cei care pacatuiesc. 2. Cei care accepta iubirea ateilor care pacatuiesc. Dupa cum se poate observa, chiar daca ateul duce o viata perfecta dpdv legal, el totusi este pacatos (incalca prima porunca a Legii lui Moise). Mai mult, in orice indreptar de Spovedanie veti descoperi ca neincrederea/necredinta in Dumnezeu reprezinta pacat impotriva Sfantului Duh, pacat care nu se iarta (Iisus dixit).
Cam astea ar fi premizele. Fiecare este liber sa aleaga daca prefera sa-i afecteze pe cei pe care ii iubeste si care ii accepta iubirea, sau daca prefera sa suporte individual consecintele propriilor pacate (asa cum fac credinciosii).
Dupa cum fiecare este liber sa ma creada sau nu. Mai mult decat sa va explic, in cele mai simple cuvinte pe care le-am gasit, cum functioneaza anumite mecanisme subtile legate de Karma si Iubire, nu am ce sa fac...
Oricum, presimt un alt val de neincredere si "de ce?"-uri castratoare, cum atat de bine le numea Andrei Plesu. Si tot el spunea, in "Despre ingeri", ca cineva care, inainte de a urca in lift, vrea cu tot dinadinsul sa afle cum functioneaza acesta, s-ar putea sa urce toata viata pe scari...
Doamne Ajuta ca toti sa aleaga ca iubirea sa le fie lift catre si nu un "Ascensor spre esafod"!

Trimis de: abis pe 15 Apr 2004, 04:57 PM

Acum ca am ingropat (cel putin asa cred) securea razboiului, am doua intrebari. Ai spus ca

Trimis de: IO pe 15 Apr 2004, 05:34 PM

Draga abis, eu niciodata nu am dezgropat securea aia... nici fata de tine, nici fata de un alt OM. Daca esti cu adevarat dornic sa stii mai mult, iti voi raspunde cu toata inima. Daca vrei doar sa torpilezi ceea ce afirm considerand aprioric ca tu detii adevarul, consider dialogul incheiat. Deci, de felul in care te comporti in continuare depinde daca noi doi vom mai discuta sau nu. So:

Trimis de: gypsyhart pe 16 Apr 2004, 08:55 AM

@SolaScriptura
SPui Sa judec nu am dreptul... dar am dreptul si obligatia sa spun raului pe nume...
In momentul in care ai numit raul deja ai judecat. Eu nu am spus cine iti da dreptul sa pedepsesti. PEdeapsa e una si sentinta e alta. Tu cand ai spus "cutare greseste daca fura" ai dat sentinta.
POti sa gasesti eufemisme (vezi "a spune raului pe nume") pentru ceea ce faci dar cine poate sa inteleaga o sa inteleaga....

Apropo de calea pe care merg eu...
Atata vreme cat eu nu sunt fericit cum as putea sa il fac pe altul fericit?
Atata vreme cat nu fac fata asa cum doresc problemelor din viata mea cum as putea sa ii ajut intradevar pe cei de langa mine?
Atata vreme cat eu nu ma iubesc pe mine fara rezerve cum as putea sa ii iubesc pe cei de langa mine?
Poate tu poti sa faci toate aceste lucruri.
Eu nu.

Trimis de: abis pe 16 Apr 2004, 08:56 AM

RZA, de felul in care te comporti si tu depinde daca vom avea un dialog sau nu. Sper ca nu vei mai pune intre ghilimele iubirea unui ateu pentru parinti.
Raspunde-mi te rog concret, daca vrei. Ce ar trebui sa faca, dupa parerea ta, parintii (credinciosi) ai unui ateu? Sa nu intre in discutii logice, sa nu accepte "efuziunile sentimentale"? Copilul sau adolescentul ateu nu poate adera la credinta parintilor lui doar pentru ca acestia il trateaza cu raceala; cel mult va cauta in alta parte apropierea sufleteasca pe care ei i-o refuza. Optiunea de a nu accepta iubirea unui copil ateu (sau parinte, de ce nu, poate ca voi avea copii religiosi) nu poate duce decat la drame familiale. Drame e care nu-s vinovati nici credinciosul, nici ateul, deoarece niciunul dintre ei nu poate fi altfel. Oricat de intense mi-ar fi sentimentele pentru parinte sau copil, nu pot adera la credinta lui doar pentru ca il iubesc.
Niste parinti adevarati, cred eu, nu vor refuza iubirea propriilor copii, indiferent de orientarea lor religioasa. Si vor face asta chiar cu riscul de a pierde raiul promis.

Trimis de: IO pe 16 Apr 2004, 10:37 AM

@abis
Daca intram in astfel de chestiuni, care in fond tin tot de credinta, pentru buna desfasurare a conversatiei ar trebui ca tu, cel care intreaba, sa faci 2 lucruri... altfel, dialogul tinde sa devina steril si time-consuming pentru amandoi.
Deci, te rog sa-mi spui 2 chestii simple:
1. Ma consideri de buna-credinta? Adica crezi ca am dorinta sincera de a te ajuta sa intelegi anumite realitati?
2. Crezi ce spun? Adica, accepti posibilitatea ca eu sa stiu mai multe decat tine despre astfel de lucruri si ca (eventual) cel care stie mai putin ar putea invata ceva de la cel care stie mai mult? Te rog sa raspunzi la aceasta intrebare pentru ca nu intotdeauna iti voi specifica sursa anumitor informatii pe care eventual vei dori sa le verifici... si aici intervine pct. 1.

Dar hai sa fac eu primul pas:

Trimis de: abis pe 16 Apr 2004, 11:19 AM

Trimis de: bubu pe 16 Apr 2004, 11:34 AM

Isus spune:"Unii sint alesi iar altii nu".

Trimis de: IO pe 16 Apr 2004, 12:22 PM

@bubu:

@abis: sper ca observi ca prin toate raspunsurile tale te-ai situat singur pe pozitia celui axat pe ratiune. Iar daca eu lucrez cu alte structuri, de care tu nici macar nu stii ca exista, cum am putea fi oare pe picior de egalitate? Oricum, scopul meu nu este ca tu sa te simti inferior. Ci sa devii superior. In masura in care si tu vrei asta.

Iti doresc numai bine!

Trimis de: SolaScriptura pe 16 Apr 2004, 12:29 PM

Trimis de: abis pe 16 Apr 2004, 12:35 PM

RZA, nu ma simt deloc inferior. Am foarte mare incredere in ratiunea mea. Stiu, tu crezi ca imi esti superior, si poate ai si argumentele tale pentru asta.
Eu nu cred ca poate exista cunoastere excluzand total ratiunea, si asta ne plaseaza in categorii diferite... Nu una inferioara si alta superioara, ci diferite...
Singura mea dorinta este sa nu ii tratezi pe atei ca pe niste sub-oameni.

Numai bine si tie

Trimis de: gypsyhart pe 16 Apr 2004, 01:28 PM

@SolaScriptura
Viata omului nu e facuta numai din exemple precum cele care le'ai dat tu (furtul din autobuz, omul care este atacat si striga dupa ajutor, samd). De fapt aceste ocazii ( de a ajuta sa spunem) de care vorbesti aproape ca le poti numara pe degete intr-o viata de om. Trebuie sa recunosti ca una este sa salvezi pe cineva de la moarte si alta este sa il ajuti de exemplu sa isi plateasca chiria. Pe mine ma intereseaza in primul rand lucruile mici pe car ele poti face (atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau). MA intereseaza locul in care ma gasesc acum.

Trimis de: SolaScriptura pe 16 Apr 2004, 01:57 PM

Da... dar asta nu trebuie sa te opreasca sa spui cuiva ca face ceva gresit, sa previi pe acel om inainte ca el sa cada sub pedeapsa. Nu inseamna ca il judeci... ci tocami ca il feresti de judecata...
Daca se judeca cineva singur nu va fi judecat spune Biblia...
Furturile se petrec in feicare zi, doar ca noi nu ne implicam nici macar sa le spunem pe nume... atata timp cat nu ne afecteaza pe noi... pe atat de mult iubita fiinta a noastra...
"Judecarea" celor cale depasesc viteza o fac destul de des, si eu sunt "judecat" la fel de multi si pentru asta nu pot decat sa le multumesc... asta inseamna sa spui raului pe nume, sau sa previi... si toti spunem ca este mai usor sa previi decat sa vindeci

Trimis de: IO pe 16 Apr 2004, 03:00 PM

@abis

Trimis de: geriA3e pe 18 Apr 2004, 02:31 AM

Salutare RZA,sanatate multa si de toate felurile,locala si de import.Salutare tuturor a-treilor si cred-inchi-osilor!

Tu ai afirmat (aproximativ) ca duhurile isi aleg trupul in care vin...si celelalte.Vreau sa fac o mentiune relativ la acest punct,nu e vreun afrond sau vreo critica,nici macar nu-i o contrazicere.Imi dau seama ca vorbulita mea nu se potriveste "sistemului" pe care il prezinti si ca ma pot astepta la o calduroasa primire cu pietre din partea oricui,da spun ce stiu si atat,restul... e la voi,faceti-mi ce credeti ca mi se cuvine.

Dupa cunostinta mea ele nu stiu unde or fi "repartizate",ba nici nu e nimeni care sa traga sforile dupa vreun set de criterii,ci ele vin "la rand ca la moara".Dupa mine chiar asta e una din cauze,daca nu chiar cea mai de seama,ca duhurile sunt atata de coplesite de "minunatele" senzatii pe care le ofera trupul ca "uita" de unde au venit si unde trebuie sa ajunga,cum zice o vorba "se dau jocului si uita de casa",adica cauza e lipsa lor de stiinta,carenta in pregatire pentru ce le asteapta pe lume,sunt coplesite de senzatii si raman "de-a pururi indragostite" de trup,asa incat atat de ingrozitor de multi oameni Il resping si-L leapada ca pe ceva nesemnificativ sau chiar daunator.Educatia bat-o vina!

Asta-i tot si buna pace,mesajul asta nu solicita nici un reply,dar daca nu va puteti abtine,atunci dati-i cu

Trimis de: Diana-Maria pe 18 Apr 2004, 03:14 PM

Dragostea, pacea si speranta sint lucrurile care ne fac sa fim oameni.
Lucrurile care ne definesc.
Nu sint atee si cred ca fara ele am fi mai saraci. Mai uscati. Mai seci.Am fi niste cochilii goale. Doar niste simpli roboti , tarati prin definitie.
Si am fi pierduti.

Trimis de: IO pe 18 Apr 2004, 03:54 PM

Salut, draga geriA3e, sanatate maxima si virtute fara de masura!
Uite care este parerea mea (si a Sistemului... ) referitor la ce ai scris (da, nu ma pot abtine sa intervin cand vad ca se lasa ceata):

In primul rand, eu n-am spus ca sufletele isi aleg trupul in care sa vina ca sa-si invete ce au de invatat, am spus ca isi aleg matricea in care sa vina (asta insemnand parinti, zona geografica, tara, religie, viitor statut social, viitoare mariaje, prieteni etc.) si doar cele mai elevate suflete beneficiaza de aceasta posibilitate a alegerii - daca mai tii tu minte, draga geriA3e, am folosit metafora cu sectiunea "alese" si sectiunea "liber-impuse"... - deci ai dreptate in ce ai scris, in sensul ca unele suflete, care sunt mai "recalcitrante", sunt obligate sa se intrupeze in matrici care le vor pricinui suferintele necesare pentru a invata anumite lectii, lectii pe care cu "frumosul" nu vor pur si simplu sa le asimileze.

Deci, draga geriA3e, tabloul e un pic mai larg decat il vezi tu... fa te rog doi pasi inapoi ca sa poti sa-l vezi in ansamblu... ... si ai sa observi ca sunt chiar 4 scenarii in care un suflet vine la intrupare:
- cele mai neelevate vin ca sa invete prin suferinta (sectiunea "impuse")
- cele mediu elevate vin ca sa invete prin suferinta si au posibilitatea sa faca fapte bune (acestea pot opta intre cateva variante de matrici)
- cele elevate vin ca sa faca fapte bune importante - decizii prin care se schimba destinele a mase mari de oameni (pot opta intre numeroase matrici)
- cele mai elevate vin cand vor si daca vor, prin intruparea lor se schimba radical istoria, iar aceste suflete isi alcatuiesc ele insele matricea cea mai favorabila pentru reusita misiunii lor
Corespunzator acestor 4 scenarii, exista limite vibrationale ale energiei aferente Cerurilor din care provin aceste suflete... ex. cei de la sectiunea "impuse" provin din maxim Cerul 4, iar dorinta lor de a veni la intrupare e aproape inexistenta, fapt care determina prezenta continua a Ingerilor Pazitori ai Karmei (demoni) langa ei cu scopul de a le-o "trage" la cea mai mica abatere.

Cat despre faptul ca venirea in trup intuneca perceptiile sufletelor, este evident ca tarana le aduce binemeritata uitare a existentei dinainte de nastere. Este si unul din motivele pentru care copiii mici dorm atat de mult: sufletul lor, devenit brusc "prizonier" al unui trup imobilizat intr-un leagan, cauta sa evadeze cat mai des si cat mai mult posibil, de aceea isi trimite gazda "la culcare". In acest sens, cea mai minunata experienta pe care o poate trai o fiinta este moartea (vorbesc despre fiintele benefice. Pentru celelalte, moartea este o experienta absolut terifianta) deoarece sufletul, scapat de trupul-inchisoare pe care l-a carat dupa el cateva zeci de ani, este din nou liber... si imbogatit de noi experiente. Venirea in trup este (totusi) absolut necesara, prin aceasta evolutia realizandu-se mult mai rapid.

Cam atat am avut de precizat, draga geriA3e si dragi restul lumii, replyurile, sugestiile si reclamatiile sunt asteptate pe adresa redactiei.
Va doresc evolutie grabnica si... multa speranta! God speed!

Trimis de: gypsyhart pe 19 Apr 2004, 10:43 AM

@SolaScriptura
PAi problema este urmatoarea: in momentul in care ii spui unui om "gresesti cand furi, minti, urasti etc" implicit te situezi pe tine pe pozitia celui care "stie mai bine". Acuma daca tu stii mai bine sau nu este alta poveste (eu spun ca e f probabil sa nu stii...). Insa prin aceasta atitudine ii arati celuilalt ca nu ii respecti capacitatea de a distinge binele de rau. Si de aici incolo adio incredere. Si daca celelalt nu mai are incredere in tine...dragostea cu de'a sila nu se poate nu?
Eu din experienta am invatat ca daca traiesti langa un om care se respecta pe sine vei incepe si tu sa te respecti. Insa nu este o actiune directa. Se intampla pur si simplu....

Spui ca e mai bine sa previi. Daca preventie inseamna sa stai mereu cu frica in san si sa nu mai faci nimic de teama ca gresesti, ca pacatuiesti, ca se uita Dzeu la tine samd...mai bine am lipsesc.
Oricum se pare ca desi Biserica are parte de resurse mai mari acum decat avea in urma cu 2000 de ani imparatia Domnului pare tot mai departe....

Trimis de: gragulea pe 19 Apr 2004, 11:45 AM

Ar insemna sa fim foarte atenti cand vorbim ca nu cumva interlocutorul sa se simta jignit. Dar exista o conventie in orice dialog. Si anume ca fiecare vorbeste din punctul lui de vedere. Deci eu daca spun "Nu fura ca nu-i bine", afirm de fapt: "Eu nu cred ca-i bine sa furi si nu o face - din punctul meu de vedere". Sigur celalalt va face exact ce vrea el, dar trebuie sa acceptam ca altii pot crede altfel decat noi. La fel cu poruncile biblice, ele vor fi urmate de aderentii dogmei, neimplicand acordul celor care sunt doar curiosi. Nimeni nu e obligat sa urmeze ceva cu care nu este de acord.

Trimis de: SolaScriptura pe 20 Apr 2004, 02:37 PM

Trimis de: abis pe 20 Apr 2004, 03:49 PM

Nu a contestat nimeni necesitatea legilor... Dar ce legatura are asta cu Dragostea, Pacea si Speranta?

Trimis de: gypsyhart pe 21 Apr 2004, 09:18 AM

@SolaScriptura
Eu sunt de acord ca o societate fara legi ar fi destul de stresanta ca sa nu zic altfel.
LA modul general suntem de acord.
Insa aici era vorba de cu totul altceva.
Si ca sa fiu mai clar am sa te intreb:crezi ca iubirea poate fi poruncita (legalizata daca vrei)?

Later edit
Vreau un raspuns clar (da, nu, nu stiu)

Trimis de: SolaScriptura pe 21 Apr 2004, 12:47 PM

@gypsyhart, vezi Epistola lui Pavel catre Galateni cap.5 versetele 22 si 23,
22. Roada* Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,
23. blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri NU este lege.
De fapt ar fi foarte frumos de cititi si inteles tot capitolul 5 ca nu este f. lung...
Si titlul de la topicul asta se regaseste cel mai bine in oferta Bibliei... facem ce facem si tot acolo ne intoarcem...
Ce carte minunata, parca este scrisa tocmai pentru oameni ca si noi...
De fapt si eu am cautat tot pacea, bucuria, dragostea... si am gasit-o... dar nu la atei si nici la crestini cu numele...

Trimis de: abis pe 21 Apr 2004, 02:18 PM

Trimis de: Ahriman pe 21 Apr 2004, 02:37 PM

Trimis de: SolaScriptura pe 21 Apr 2004, 03:54 PM

Prea multi nu am cunoscut, dar am cunoscut suficienti... si mai ales pe unul la fel de bine ca pe mine insumi... de fapt eram chiar eu... Am fost, am vazut, am gustat si am ales...
Ai dreptate Ahriman, exista aceste lucruri in constiinta fiecarui om, dar unii le inabuse ca sa nu ii mai chinuie constiinta cand fac rau. Asa zice si Biblia si nu pot decat sa zic ca are dreptate.
Si aici este rolul credintei adevarate, a nasterii din nou... sa selectezi doar lucrurile bune, sa scoti graul din neghina existenta.
Nimeni nu poate spune fara sa minta ca aici pe pamant este infailibil, fara pacat, dar una este ca pacatul sa fie un accident si alta este sa fie un mod de viata.

Trimis de: Ahriman pe 21 Apr 2004, 04:06 PM

Daca prin pacat te referi la lucrurile imorale si daunatoare societatii, suntem de acord; cu Biblia nu ne intelegem...
Cred in OM si in ceea ce poate el; restul... e mitologie...

Trimis de: abis pe 21 Apr 2004, 04:22 PM

Sola,
Oamenii rai fac rau, iar oamenii buni fac bine. Asa a fost de la inceputul omenirii si asa va fi pana la sfarsitul ei. Asta, indiferent de optiunea religioasa. La atat cred ca se poate reduce toata discutia.

Trimis de: Ahriman pe 21 Apr 2004, 04:31 PM

Ce-i face pe oamenii rai "rai" si pe cei buni, "buni"? Ce este rau si ce este bine? Cum ajungem rai sau buni?

Trimis de: abis pe 21 Apr 2004, 04:45 PM

Trimis de: Ahriman pe 21 Apr 2004, 05:12 PM

Cititi mai jos... Acest mesaj ar putea fii chiar sters...

Trimis de: Ahriman pe 21 Apr 2004, 05:13 PM

Trimis de: LigiaB pe 21 Apr 2004, 08:20 PM

Trimis de: Ahriman pe 21 Apr 2004, 08:41 PM

O vorba inteleapta spune cam asa: Adevarul e dincolo de noi!
Cautarea nu va lua sfarsit decat "dincolo" si poate nici atunci...
Cat despre Dumnezeu si celelalte... nu vreau sa comentez nimic, deoarece nu-mi place sa atac persoanele care imi plac...

Trimis de: LigiaB pe 21 Apr 2004, 08:57 PM

Ahri,
Eu ti-am spus cum vad eu lucrurile, nu trebuie sa crezi...da de unde.... si nu am sa te contrazic deloc...
Tu, ia ce e bun ptr tine... dar, daca nu stii ce e bine si ce e rau, de unde stii ce e bun ptr tine? (asta acum mi-a venit, a trebuit sa o scriu)

Hey, take care...

Trimis de: Ahriman pe 21 Apr 2004, 09:45 PM

Ma uitam la subtitlul acestui thread si ma gandeam:"Ce interesant! Si amuzant!".Suna de parca cineva si-ar da silinta sa-i convinga pe atei sa renunte la ateism si sa vada ce bine este credinta in Dumnezeu! E chiar amuzant!
De unde stiu credinciosii ce e bun si ce e rau pentru ei? Oare tot ce scrie in Biblie e bun? Hmm.... Ne indepartam de la subiect...
E bun ce-mi face bine si e rau ce-mi face rau...

Trimis de: gypsyhart pe 22 Apr 2004, 08:47 AM

@SolaScriptura
NU mi'ai raspuns clar (Da, Nu, Nu stiu) la intrebarea: poate fi iubirea poruncita?

Later edit:
Am citit raspunsul tau de pe han. MI s'a parut un raspuns indirect insa.
Bolduirea am vazut'o azi...


@Ahriman
Ai gasit un raspuns foarte bun la intrebarea "Ce este bine si ce este rau?" si anume "E rau ce imi face rau si e bine ce imi face bine". Acum nu ai decat sa il executi!

Trimis de: SolaScriptura pe 22 Apr 2004, 08:57 AM

@gypsyhart, nu ai citit nici macar ce am raspuns , daramite capitolul 5 din galateni... era acolo un NU boldat si marit, tocmai bun sa mi-l editeze 1.6...
@abis, pomul bun se cunoaste dupa roade, iar omul se cunoaste dupa fapte... cam asa ceva se zice si in Biblie...
Dar pomul salbatic nu o sa poata face fructe bune pana la altoire, o sa faca cel mult ceva incrucisat intre salbatic si bun... si la fel si omul care este din nastere "salbatic" fara altoire nu o sa poata face doar fructe bune...
Si aici apare rolul nasterii din nou.
Pana la urma Dumnezeu vrea de la toti dragoste, pace si speranta. Si ne-a dat si calea sa le avem.
Noi, oamenii, vrem tot dragoste, pace si speranta dar nu acceptam calea care ne-a fost data sa le avem.

Trimis de: abis pe 22 Apr 2004, 09:20 AM

Trimis de: Ahriman pe 22 Apr 2004, 09:24 AM

Daca toti am fii rai, intr-o lume care nu a cunsocut binele, atunci raul ni s-ar parea bine si invers; fara o alternativa, fara un exemplu al celeilalte parti, nu ai de unde sti ce-i bine si ce-i rau; in fond, asta tot majoritatea o decide, nu?

Trimis de: gypsyhart pe 22 Apr 2004, 09:24 AM

@SolaScriptura
DAca iubirea nu poate fi poruncita inseamna ca nu poti sa judeci pe cineva pentru faptul ca nu iubeste. Daca este iubire bine daca nu este iarasi bine. Inseamna ca nu poti sa judeci pe X care fura (si evident nu o face din iubire pt cel pe care il fura...) pe Y care minte (si probabil ca nu o face din iubire pt cel pe care il minte...) samd.....
Iar daca totusi judeci inseamna ca faci parte din aceeasi oala ca si cel pe care il judeci, adica nu iubesti de fapt....

Trimis de: SolaScriptura pe 22 Apr 2004, 10:23 AM

Nu poate fi poruncita, vine odata cu nasterea din nou. Nimeni nu stie de unde vine, vede doar efectele.
Iar ceea ce spui tu mai sus nu este corect.Si asta nu este judecata. Tu negi rolul unei invataturi sanatoase. Dar o sa te schimbi si tu dupa ce o sa trebuiasca sa-ti "judeci" copiii.

Trimis de: IO pe 22 Apr 2004, 10:53 AM

Trimis de: Ahriman pe 22 Apr 2004, 11:00 AM

In caz ca exista, Dumnezeu ne judeca... Iisus a fost si el, pentru o perioada, om si, la randul lui, a fost judecat...

Trimis de: gypsyhart pe 22 Apr 2004, 11:05 AM

@SolaScriptura
Spune'mi exact unde gresesc

Trimis de: gypsyhart pe 22 Apr 2004, 11:25 AM

@RZA
Iisus ne judeca, nu face parte din aceeasi oala cu noi si ne iubeste.

De unde ai tras tu concluzia ca ne judeca?

Daca te-ai referit cumva strict la oameni, ai dreptate. Cu exceptia ultimei afirmatii, pentru ca poti iubi pe cineva si totusi sa faci greseala sa-l judeci, in masura in care iti inchipui ca esti capabil sa faci asta. A judeca este mai degraba o manifestare de mandrie desarta (iti inchipui ca stii totul despre persoana care a gresit si despre situatia in cauza) decat de lipsa de iubire.

Cand judeci nu mai iubesti si cand iubesti nu mai judeci. A ca ai iubit la un moment dat, asta e altceva. DAr in momentul in care judeci nu mai iubesti. CA poti pretinde asa ceva pe mine nu ma intereseaza. Ca poti gasi motivatii de genul "nu se poate o societate fara legi", "nu poti nega o invatatura sanatoasa", sau "asa scrie in Biblie" pentru mine este egal cu 0.

Trimis de: IO pe 22 Apr 2004, 11:41 AM

Trimis de: SolaScriptura pe 22 Apr 2004, 11:53 AM

Daca este iubire bine daca nu este iarasi bine. Inseamna ca nu poti sa judeci pe X care fura (si evident nu o face din iubire pt cel pe care il fura...) pe Y care minte (si probabil ca nu o face din iubire pt cel pe care il minte...) samd.....
Iar daca totusi judeci inseamna ca faci parte din aceeasi oala ca si cel pe care il judeci, adica nu iubesti de fapt....

Pune in loc de X si Y pe copilul tau. O sa il "judeci" daca incepe sa fure? Este "dragoste" sa il lasi in continuare sa minta?
Nu il iubesti daca il "judeci"? Aici este gresala, confunzi un sfat bun, o invatatura cu judecata.
O sa vezi cum o sa-ti "judeci" copiii...

Trimis de: gypsyhart pe 22 Apr 2004, 01:27 PM

@RZA
Asa pot sa te intreb de unde ai tras concluzia ca Isus este Dreptul Judecator, si de unde ai tras concluzia ca te vei intalni cu el cand trupul tau nu va mai fi, respectiv ca te va trimite "acolo unde iti e locul"....
(nu mi'ai raspuns la intrebare)

@SolaScriptura
In cazul in care la un moment dat voi avea copii (desi recunosc ca e putin probabil...)iar acestia ma vor fura sau ma vor minti, in nici un caz nu o sa le fac morala. O sa actionez in asa fel incat sa traga singuri concluzia ca gresesc. DE exemplu o sa ii mint si eu, o sa le fur niste obiecte personale sau mai stiu eu ce...Oricum nu o sa ii incurajez niciodata sa faca un anumit lucru pentru ca asa am zis eu ca e bine. BA din contra, o sa ii fortez sa ia propriile lor decizii...

UIte am sa iti dau un exemplu(real):
Un copil a vrut sa stie in legatura cu fumatul daca este bun sau rau. El s'a dus la tatal sau si i'a spus "Am vazut multi oameni care fumeaza si multi oameni care spun ca acesta e un lucru rau pt sanatate. Vreau sa vad si eu cum sta treaba. Si vreau sa imi cumperi un pachet cu cel mai bune tigari, caci daca voi descoperi ca este un lucru rau cei care fumeaza sa nu imi spuna ca de fapt au fost tigarile proaste. Iti dai seama ca daca nu vrei sa imi cumperi tu acest pachet, oricum voi face rost de el pana la urma. Si atunci voi fuma pe ascuns si nu vei mai afla decat prea tarziu la ce concluzie am ajuns. Asa ca cel mai bine este sa imi cumperi tu tigarile si sa ma lasi sa fumez linistit o tigara." Tatal copilului stiind ca e un copil mai rebel cu care mai avusese probleme a acceptat propunerea lui. I'a cumparat tigarile. Copilul si'a aprins tigara si a inceput sa traga din ea....Insa nu a tras decat de doua ori si i'a fost de ajuns sa o arunce...Iar tatalui sau i'au dat lacrimile.....

Trimis de: IO pe 22 Apr 2004, 01:51 PM

@gipsyhart

Trimis de: gypsyhart pe 22 Apr 2004, 02:47 PM

@RZA
Sa inteleg ca tu ai ajuns la concluzia ca Isus este Dreptul judecator prin lectura unor texte?

Apropo de ajutor...
Eu am obtinut cel mai mult ajutor de la oamenii care nici nu si'au propus acest lucru in ce ma priveste. Si cel mai putin de la cei care si'au oferit ajutorul desi nu il cerusem in prealabil.
Asa ca daca vrei intradevar sa ma ajuti nu ai decat sa fii tu insuti. Mie imi este arhisuficient.
DEspre sfera rationala in care ma aflu eu....fii mai atent!

Trimis de: Ahriman pe 22 Apr 2004, 03:29 PM

Pana la Dumnezeu, te omoara sfintii!
Chestia cu intalnirea oricum dupa moarte a lui Iisus e un pic cam fortata!
Iar despre ajutor, cum a spus si gypsyhart: e mai aproape si mai practic ajutorul pe care ti-l pot da semenii tai decat sa stai si sa astepti cine stie ce gratie divina,nesigur fiind ca divinitatea exista, si sa ratezi astfel o sansa in viata.

Trimis de: IO pe 22 Apr 2004, 05:15 PM

@gipsyhart, Ahriman
Ideea ca Iisus este Dreptul Judecator este enuntata foarte clar in Biblie.
Nu stiu de ce vi se pare asa senzationala.


gipsyhart, personal am ajuns la ideea asta intai prin primirea informatiei (da, din lectura unor texte), apoi prin asimilarea ei, apoi prin constientizarea ei.
Nu se poate constientiza o minciuna. De fapt, termenul potrivit ar fi "subconstientiza". Pentru ca subconstientul/sufletul nu accepta minciunile.

Trimis de: abis pe 22 Apr 2004, 05:22 PM

Trimis de: IO pe 22 Apr 2004, 05:26 PM

Da.
Insa pana sa poti s-o verifici tu, ai cam mult de lucru.

Trimis de: abis pe 22 Apr 2004, 05:28 PM

Cum poate fi verificata?

Trimis de: IO pe 22 Apr 2004, 05:36 PM

Fara sa intru in prea multe amanunte tehnice, orice informatie din Akasha (sper ca stii la ce ma refer...) poate fi accesata/verificata - si chiar vizualizata! - punandu-ti putin la lucru structurile despre care ti-am amintit intr-un alt post.

Trimis de: LigiaB pe 22 Apr 2004, 05:45 PM

Trimis de: Ahriman pe 22 Apr 2004, 08:12 PM

Din respect pentru LigiaB, nu comentez mai nimic, decat o singura chestie: nu exista nici o dovada palpabila care sa ateste ca Biblia este cuvantul lui Dumnezeu!
In felul acesta putem spune ca tot ce-i in mitologia nordica e cuvantul lui Odin, ca ce-i in Mitologia Greceasca e cuvantul lui Uranus etc.
Dragostea,pacea, speranta nu sunt numai apanajul crestinului(observ ca atunci cand vine vorba de religie toata lumea se gandeste automat la crestinism, cea mai plina de defecte religie-dupa mine- si ignora complet celelalte religii,ceea ce-i un pic... wrong);acestea sunt sentimente umane si tin de OM nu de Dumnezeu,Buddha, Allah, Zalmoxis, Odin etc.!

Trimis de: IO pe 22 Apr 2004, 10:37 PM

Trimis de: Ahriman pe 22 Apr 2004, 10:42 PM

Nooooo....In nici un caz nu m-am gandit sau ma gandesc la asta! Omul e om si basta! E o fiinta dotata cu inteligenta si constiinta... Nu e Dumnezeu asa cum e privit acesta de Biblie sau alte carti sfinte... Eu laud Omul, nu Dumnezeul...

Trimis de: LigiaB pe 23 Apr 2004, 07:26 AM

Trimis de: Crisse pe 23 Apr 2004, 08:42 AM

Se contesta deseori ideea ca exista Dumnezeu. Eu am nevoie de Dumnezeu. Stiu ca exista si nu am nevoie de dovezi vizuale.

Cred ca mi-e mila de atei. Trec pe langa cele mai frumoase lucruri din viata si nu le simt.

Un comentariu aici spunea ca sunt si crestini goi fara credinta. E adevarat. Sunt atei dar se simt crestini.
Poate cineva la o varsta frageda sa-l simta pe Dumnezeu, sa inteleaga credinta? Rar se intampla asta. CATI de 18 ani de pe site-ul asta au credinta in Dumnezeu? Cati pana-n 24 si care locuiesc in capitala?

Trimis de: abis pe 23 Apr 2004, 08:50 AM

Trimis de: 1,618033 pe 23 Apr 2004, 08:51 AM

Si ca sa extrapolam - asa gandeste fiecare cultura despre celelalte. Si noi despre nigerieni, si ei despre noi, samd.

Eu am incercat sa creez niste punti de comunicare. Se pare ca sunt imposibile. Si e pacat.

Trimis de: abis pe 23 Apr 2004, 08:51 AM

Trimis de: Ahriman pe 23 Apr 2004, 09:03 AM

Trimis de: gypsyhart pe 23 Apr 2004, 09:07 AM

@RZA
Pentru mine nu este suficient ca este enuntata in Biblie ideea ca Isus este Dreptul Judecator. Si ca Biserica se bate in piept spunand ca in Biblie este cuvantul lui Dzeu. A fost o vreme cand am acceptat fara rezerve aceste lucruri. Acum nu mai sunt dispus.
NU mi se pare senzationala afirmatia ta. Insa din punctul meu de vedere nu o intelegi. O poti intelege daca devii si tu un Hristos.
Am observat ca tu detii multe informatii legate asa zisa cunoastere spirituala (reincarnare, chakre, legea karmei samd). Dar nu prea te'am vazut pe tine in ele. Arareori am citit exemple din viata ta sau chestii pe care le'ai trait TU.
Incep sa cred ca te ascunzi:)

@LigiaB
Ce inseamna Salvarea pentru tine?

Trimis de: IO pe 23 Apr 2004, 10:01 AM

Trimis de: Ahriman pe 23 Apr 2004, 10:06 AM

Nu cred ca daca esti ateu nu ai la ce sa meditezi... meditezi sa intri in armonie cu natura, cu Universul, sa simti energia universala... nu trebuie sa meditezi doar ca sa-l cunosti sau sa-l simti pe Dumnezeu...

Trimis de: Crisse pe 23 Apr 2004, 10:19 AM

Trimis de: gypsyhart pe 23 Apr 2004, 11:00 AM

@RZA
O vorba inteleapta spune ca orice calatorie incepe din locul in care te afli.
De exemplu am auzit de un maestru care s'a iluminat incantandu'si propriul nume. PEntru ca el nu credea in Dzeu. NU credea decat in el insusi. Din ce spui tu reiese ca daca nu crezi in Dzeu (whatever that means...) nu poti evolua din punct de vedere spiritual. Cum spui tu, credinta e primul pas.
Eu nu sunt de acord. AM mai spus'o si cu alta ocazie...Si indoiala e o cale. Si se pare ca in lumea de azi dupa atatea tampenii care s'au facut "cu buna credinta", indoiala este mai potrivita. DE'asta a ajuns Buddha sa fie la moda....Pentru esenta mesajului sau a fost "nu ma crede pe mine pe cuvant, uita'te singur!".

Pentru mine au relevanta experientele traite de tine.
Experientele proprii sunt cele care iti dau legitimitate.
MA intrebi daca as incepe sa cred. Daca te referi la "Dzeu" nu are legatura una cu alta. Daca te referi la tine personal e probabil. Oricum ai avea mult mai multa credibilitate in ochii mei. Si nu cred ca as fi singurul...
Am spus "asa zisa cunoastere spirituala" pentru a ma referi la cunoasterea imprumutata. Pentru ca am observat multi oameni care vorbesc despre Dzeu, despre Rai, despre Reincarnare si toate notiunile acelea "ezoterice" si daca "il injuri de mama" sare 3 metri in sus. Pai la ce i'a folosit atunci?
Si am observat alti oameni (inclusiv aici pe Han) care nu au auzit probabil de Akasha, de Legile Karmei etc dar sunt mult mai rezonabili si cu capul pe umeri. Si o sa dau si exemple (de aici)ca sa nu zici ca inventez: Abis, Free, Catalin, BDL, Afrodita (desi ea nu trece pe aici...) AHriman, si mai sunt si altii....

Trimis de: IO pe 23 Apr 2004, 11:20 AM

gipsyhart, nu mai insista. Experientele religioase ale unui om sunt personale. Daca as fi asistat la o experienta de grup, cum a fost de exemplu miracolul de la biserica din Vlaherne, cand Sfanta Fecioara Maria a fost vazuta de toti cei din biserica (dupa cum arata si Acatistul Maicii Domnului), fii sigur ca ti-as fi relatat experienta respectiva.

Trimis de: abis pe 23 Apr 2004, 11:56 AM

RZA, zici ca ai repetat de zeci de ori cuvintele lui Buddha "nu ma crede pe mine pe cuvant, uita'te singur!". Asta si fac, ma uit singur. M-am uitat si am gasit acele lucruri pe care le cred acum. Tu zici ca nu am folosit instrumentele care trebuie, de asta nu am ajuns la adevar, si ca trebue sa folosesc "subconstientul/sufletul care nu accepta minciunile". Te-am intrebat cum poate fi verificat lucrul asta, si nu mi-ai raspuns decat in doi peri. Sa inteleg ca trebuie sa fiu de acord axiomatic cu ideea ca subconstientul nu accepta minciunile? Pentru ca nu stiu de ce nu le-ar accepta, daca ar parea credibile.

Trimis de: gypsyhart pe 23 Apr 2004, 11:57 AM

@RZA
Am vrut sa explic cum functioneaza "mecanismele comunicarii" in cazul meu.
Ca sa stii le ce sa te astepti intrun fel de la mine.
"A injura de mama" era un fel de a spune ca te legi de persoana lor.

Un om rezonabil pentru mine e cel care considera ca nu le stie pe toate. Cu cat e mai deschis cu atat e mai rezonabil. IAr copiii sunt cei mai rezonabili oameni de pe pamant.
Si am constatat ca "ateii" sunt mult mai "rezonabili" decat "credinciosii":)). Asta si in viata de zi cu zi.

Trimis de: IO pe 23 Apr 2004, 12:29 PM

abis
Pentru a cunoaste si investiga aceasta lume (realitatea fizica) iti sunt suficiente cele 5 simturi si ratiunea.
Pentru a cunoaste si investiga lumea spiritului/Imparatia Cerurilor trebuie sa-ti folosesti alte resurse (Imparatia Cerurilor din tine), pe care le ai, dar in stare latenta. Subconstientul/sufletul tau este centrat in jurul Scanteii Divine pe care o detii. Aceasta este o parte din Dumnezeu. Dumnezeu este omniscient. Acum intelegi de ce am spus ca sufletul nu accepta o minciuna?

gipsyhart

Trimis de: Ahriman pe 23 Apr 2004, 12:58 PM

@ Crisse: Este mult mai greu sa fii ateu decat credincios! Ateii sunt minoritari si inconjurati din toate partile de credinciosi ( sau asa-zisi credinciosi) care te arata cu degetul si te acuza ca nu crezi in Dumnezeul lor pe care nici ei nu ezita sa-l ponegreasca cum dau de greu sau ale carui povete le incalca cum ies din Biserica.
@ RZA: cred uneori ca unicul tau scop e sa ii ataci pe necredinciosi si sa-i stigmatizezi, provocand certuri, insa nu te-am vazut pana acum venind cu o pilda de viata crestina sau de alta religie prezentata intr-un mod placut, linistitor, luminos... E usor sa spui "du-te acolo si citeste!" cand tu insuti nu oferi un exemplu care sa inspire in a citi, medita, reconsidera credinta...

Trimis de: gypsyhart pe 23 Apr 2004, 01:17 PM

@RZA
Tot ce pot sa spun este: fiecare priveste ce se scrie si trage concluzii.
Eu mi le'am prezentat pe ale mele cat am putut de clar.

Trimis de: IO pe 23 Apr 2004, 01:31 PM

Ahriman, vrei pilde crestine?
Ce zici de cea cu Iisus la care a venit femeia canaaneanca, rugandu-L sa-i vindece fiica bolnava (parca)? Iisus a spus ca a venit pentru Copiii lui Israel, nu pentru caini. La care ea a spus "Doamne, uneori si cainii mai mananca din firimiturile care cad de la masa oamenilor", iar Iisus i-a indeplinit rugamintea si i-a vindecat fiica.
Acum, hotaraste-te daca vrei sa fii mangaiat pe crestet (intr-un mod placut, linistitor, luminos) sau sa primesti ceva de folos sufletului tau. Daca va fi sa vorbim odata mai pe indelete, poate am sa-ti spun lucruri mai concrete.

PS: N-ai sa ma vezi vreodata erijandu-ma in exemplu.

Trimis de: Ahriman pe 23 Apr 2004, 01:36 PM

Pilda asta nu prea il pune intr-o lumina buna pe Iisus si, pe de alta parte, dovedeste inca odata, daca mai era nevoie, ca Iisus s-a sacrificat pentru Copiii lui Israel, nu si pentru restul omenirii si, cel mai important, vine ca argument la faptul ca Biblia nu este decat o colectie de mituri ebraice!!!

Trimis de: loredaria pe 23 Apr 2004, 10:11 PM

Din cate stiu eu a fi ateu inseamna a nu crede in nimic. Iar asta mi se pare imposibil. Bun, nu cred in Dumnezeu asta inteleg dar chiar in nimic.... hmmmm, dupa cum spuneam - imposibil. Fiecare om, recunoaste sau nu, are macar un gram de credinta in el. Fiecare poarta in el o speranta. Si nu cred ca exista un om pe lumea asta care macar o data in viata sa nu fi spus sau sa nu spuna : "Soarta e de vina" sau "Destinul ne-a facut sa ne intalnim" sau orice altceva de genul asta. Eu nu cred in Dumnezeu dar cand am aflat ca mama are ciroza m-am certat cu el (dovada ca acel gram de credinta exista). Stiu ca am facut-o doar ca sa ma eliberez oarecum de tensiunile acumulate dar in acele momente a fost solutia cea mai la indemana ca sa zic asa. Poate ma insel dar momentan asta e parerea mea.

Trimis de: Crisse pe 23 Apr 2004, 10:54 PM

Trimis de: IO pe 24 Apr 2004, 01:33 AM

Trimis de: Crisse pe 24 Apr 2004, 11:29 AM

Brrrr...cam asta mi-a venit cand am ajuns pe la mijlocul mesajului tau

Altceva am vrut sa spun eu. Nu la modul asta. Nu am timp indeajuns sa explic. Sper ca intre timp cineva care citeste mesajele de aici intelege sensul exprimarii mele de mai sus, si-l explica inaintea mea

Trimis de: IO pe 24 Apr 2004, 11:52 AM

Stiu ce ai vrut sa spui Crisse... Pornind de la zicatoarea ca "copiii, nebunii si betivii au un dumnezeu al lor", ai vrut sa zici ca cei slabi au mai mare nevoie de ajutor decat cei puternici, si ca IN ACEST SENS ateii au mai mare nevoie de Dumnezeu decat credinciosii. Ceea ce-i drept.
Sa-mi fie cu iertare daca tu sau altcineva care a mai citit mesajul meu anterior a facut "Brrrr", dar am vrut sa fiti cu totii constienti de sacrificiul asumat de Ingerul Pazitor, martirizat zi de zi pe crucea pacatelor noastre. Si, daca nu ne gandim unii la altii cu iubire, nu traim in pace si nu avem speranta (de fapt certitudinea) ca Dumnezeu ne iubeste, macar sa ne fie mila de fiinta de lumina apartinand unui regn superior noua, care consimte cu liber arbitru sa fie alaturi de noi din clipa in care ne-am nascut si pana cand vom data socoteala in fata Dreptului Judecator si, chiar si acolo, chiar stiindu-ne toate greselile, marturisind in favoarea noastra.

Trimis de: Ahriman pe 25 Apr 2004, 11:22 PM

Cam multi ingeri pazitori!... La ritmul de crestere al populatiei, Dumnezeu trebuie sa creeze cam multi ingeri, provocand astfel un dezechilibru energetic cam mare in Univers...nu crezi?
Prefer varianta cu Karma... e mai draguta...

Trimis de: gypsyhart pe 26 Apr 2004, 08:50 AM

PEntru RZA...
NU neg posibilitatea existentei acestui inger pazitor.
Te intreb pe tine insa: cum ai ajuns TU la concluzia ca ai un inger pazitor?

Trimis de: IO pe 26 Apr 2004, 09:35 AM

Ahriman
Ingerii au fost creati inaintea omului. Dumnezeu creaza incontinuu viata prin emiterea de Scantei Divine, care apoi parcurg regnurile si se intorc la Tatal Ceresc imbogatite de experientele acumulate in miliarde de ani de evolutie. Ritmul de crestere al populatiei Terrei este irevelant in stabilirea numarului total de entitati, pentru ca din cei care se nasc unii vin la intrupare din acelasi ciclu de "invatamant", altii tocmai au "promovat" din alte matrici planetare - inferioare Terrei - , dupa cum multi promoveaza in alte sisteme planetare unde Binele este mai prezent decat aici, iar altii (putini) provin din regnul angelic si aleg o viata in trup pentru a orchestra schimbari majore in trendul omenirii.

Nu este nici un dezechilibru intre oameni si ingeri. Fiecare entitate (inclusiv plantele si animalele) are un Inger Pazitor care ii supravegheaza si coordoneaza evolutia, atat in Legea Karmei (ca tot ai amintit de ea), cat si in Legea Iubirii. Proportional cu destinul fiecarei entitati, un numar tot mai mare de ingeri vor veni sa o ajute, in functie de cat de mult are de realizat in Cer si pe pamant.

gipsyhart
Dupa cum am scris mai sus, fiecare entitate are un inger pazitor. Prin Taina Botezului, fiecare om mai primeste un inger de la Dumnezeu care sa-l apere, ajute si sfatuiasca. Prin Taina Hirotoniei, preotii mai primesc un numar de 7-9 Ingeri de Lumina, fiecare in functie de misiunea lui si de importanta faptelor bune din care se compune aceasta misiune.
Vad ca nu te lasi pana nu iti impartasesc din experientele mele personale, asa-i? Bine, fie: cu Ingerul Pazitor se poate intra in legatura - cu conditia sa fii armonios si curat sufleteste. In situatii limita, el ne vorbeste (foloseste propria noastra voce, dar venind din exterior) dar ca sa-l auzim, trebuie sa baleiem un spectru de frecvente, ca la un aparat de radio, si apoi sa ramanem concentrati pe acea frecventa. Este nevoie de un oarecare antrenament... mie mi-a luat cam un an. Ultima data am intrat in legatura cu el in Sambata Mare... cand mi-era lene sa ma duc la biserica (cum imi propusesem) si el practic mi-a dat un asemenea "impuls" ca nici nu stiu cum am ajuns inapoi acasa, spovedit si impartasit.
Nu vi s-a intamplat niciodata sa fiti obositi, sau pur si simplu sa n-aveti chef sa faceti o actiune pe care stiti ca ar trebui, ca este bine s-o faceti, si deodata sa simtiti un flux de energie si gandul "Hai totusi s-o fac si pe asta"? Sau sa actionati pe negandite cand cineva langa voi este in pericol si apoi, revazand logic "filmul evenimentelor" sa va dati seama ca actiunea voastra era singura posibila sa rezolve situatia si ca, daca ati fi rationat macar o secunda in loc sa actionati pur si simplu, totul ar fi fost pierdut?

Ne mai auzim.

Trimis de: gypsyhart pe 26 Apr 2004, 09:52 AM

Pentru RZA...
CE sa fac daca tu aduci vorba....
Insa din pacate nu mi'ai raspuns la intrebare. MI'ai spus cum "comunici" cu ingerul tau pazitor (in linii mari ma rog) dar nu mi'ai spus cum ai aflat de existenta lui.

Mi s'a intamplat de multe ori sa am acea lene de care spui si sa trec si peste ea.
Insa eu am ajuns la concluzia ca cea mai buna alternativa este sa incetez acest joc al lui "ba trebuie ba nu trebuie".
PEntru ca tot eu sunt cel care pierde.

Trimis de: IO pe 26 Apr 2004, 10:20 AM

Trimis de: gypsyhart pe 26 Apr 2004, 11:11 AM

@RZA
Multumesc de raspuns. Ai mai lamurit din mister:)

Eu nu spuneam "inger ingerasul meu cand eram mic". Singura rugaciune (standard) care o spuneam cand eram mai tanar era tatal nostru...
AM auzit despre ingeri intradevar...insa daca este un lucru pe care il urasc este sa mi se impuna lucruri care nu fac parte din experienta mea. De asta nu s'au lipit prea multe de mine....De asta uneori par un nihilist. Pentru ca prefer un teren viran unuia cu flori de plastic....

Trimis de: IO pe 26 Apr 2004, 11:23 AM

Nu esti de loc nihilist. Esti chiar deschis catre lume.
In plus, stii cum se spune, "cand elevul este pregatit, un invatator va apare".
Toate cele bune.

Trimis de: gypsyhart pe 26 Apr 2004, 12:38 PM