Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: RIP pe 7 Nov 2003, 12:49 AM

Sunt un nou venit. Am crezut in trecut in Dumnezeu personal, m-am rugat, etc.

As dori sa stiu daca poate cineva sa-mi spuna vreo metoda de verificare a credintei proprii. Exista nistte criterii a caror dupa a caror indeplinire sa-si poata cineva da seama?

Va multumesc

Trimis de: 1,618033 pe 7 Nov 2003, 09:19 AM

Bine ai venit in acest iatac al Hanului, RIP!

desi probabil consideri ca ti-ai pierdut credinta, poti sta la un ibric de vorba pe aici, si poate ca vei primi raspunsuri...

prima intrebare care-mi vine in minte pentru verificarea propriei credinte ar fi: de ce cred?
opusul ei este: de ce nu mai cred?

hai sa incercam sa dam raspunsurile la prima/a doua intrebare, si apoi putem merge mai departe, la examinarea fiecarei cauze in parte.

cred ca va fi o discutie interesanta...

Trimis de: abureala pe 7 Nov 2003, 09:30 AM

Exista Dumnezeu. :-) Iar taria credintei nu o zidedesti tu, ci este data tot de Dumnezeu. Firea omului e slaba si aplecata catre pacat, iar odata cazut in pacat vine si deznadejdea si acesta e inceputul indepartarii de Dumnezeu.

Daca vreodata te indoiesti de ceea ce crezi, adu-ti aminte de cei care au murit inainte de tine pentru credinta. Adu-ti aminte de patriarhul Stefan, primul martir al crestinilor, care in clipa cand l-au omorat cu pietre, a spus "Si iata il vad pe Fiul stand de-a dreapta Tatalui". Gandeste-te cat de mare i-a fost credinta, incat Dumnzeu i s-a aratat. Daca nu iti apre de ajuns, intra in Biserica si urmareste chipurile sfintilor, care par atat de vii, si gandeste-te cat au patimit si cat s-au luptat, cate credinta au avut, si ca pana la urma au biruit, intrand in nemurire.

Daca iarasi iti pare de neajuns, citeste Vietile Sfintilor, si ai sa vezi acolo ca tot ceea ce este omenesc a fost deja scris, in cuvinte vii, si pline de intelepciune. Si daca pildele lor tot iti vor pare de neajuns, citeste Sfanta Scriptura, si ai sa gasesti acolo Adevarul. Ai sa gasestia acolo pilde pentru TOT ceea ce ti se intampla in viata si sensul lor. Si ai sa descoperi dincolo de cuvinte, Sfintenia lui Dumnezeu.

Si daca iasrasi it va pare de neajuns, atunci roaga-te din toata inima sa iti intareasca credinta. Si negresit nu te va lasa, caci este scris "Bateti si vi se va deschide, cautati si veti gasi". Dumnezeul cel Viu, nu isi va abandona creaturile care il cauta. Si se va arata lor. Ultima si cea mai sigura cale de intarire in credinta este rugaciunea. De aceea este scris "Rugati-va neincetat". Nu deznadajdu-i. :-) Viata e o lupta. Ridica-ti armele si continua.

"Indrazniti, Eu am biruit lumea".

Trimis de: carpatic pe 7 Nov 2003, 11:05 AM

abureala: frumos scris.
Totusi, asa cum unii au murit pentru credinta lor in Hristos, altii au si-au dat viata la fel de hotarati si din alte motive si pentru alte valori: unii au murit "pentru patrie", altii au murit pentru Libertate, altii au murit pur si simplu pentru ca au refuzat sa abjure crezul lor, fie ca era religis (crestin sau nu, si Islamul e PLIN de martiri !) fie de alta natura.

Pentru RIP:
de ce ai crezut in trecut ? Ce factori te-au determinat sa crezi ? Problema cu Credinta este ca ea nu se mosteneste de la parinti (chiar daca sunt crestini practicanti convinsi) si nu se preia nici din mediul social daca nu ai tu DORINTA de a crede.
Eu consider ca noi ne nastem de fapt agnostici, si descoperirea credintei se poate face in 2 moduri:
- fie din mediul social, acceptand si cultivand valorile comunitatii in care te afli si de care aparti. Este modul majoritar de a ajunge la credinta, in cazul acesta nici nu se pune problema vreunei contestari vreodata, Credinta comunitatii este o certitudine si este singura valabila. Toate structurile marilor religii functioneaza datorita acestui scenariu (desigur, simplificat)
- fie datorita unei intamplari cu semnificatie majora (sau receptat ca atare) in viata individului. Poate fi de tip Revelatie personala (cazul cel mai celebru e probabil Saul-Pavel), fie asistarea la ceea ce se cheama Miracol sau alte tipuri de experiente relevante
A te naste "agnostic" comporta discutii, insa sensul e acela ca nu suntem de la inceput Constienti.

Daca pleci de pe o pozitie agnostica, nu iti vei descoperi niciodata Credinta prin ratiune. Dimpotriva, risti sa te departezi si mai tare de ea. Ratiunea poate sa te calauzeasca insa DUPA ce ai gasit credinta.
E interesanta lectura "Tratatului de metafizica" a lui Voltaire, in care de pe pozitii pur rationale omul nostru incearca sa demonstreze existenta sau absenta Divinitatii. Pe alocuri e de-a dreptul amuzant.

RIP ar trebui sa ne spuna care sunt cauzele pentru care nu mai crede. Esti convins de inexistenta Divinitatii ? Esti ateu ? Esti materialist ? De ce? Daca totusi raspunzi NU la toate aceste intrebari, atunci spune-ne si noua, de ce nu?
Nu exista "verificari", pentru ca nu poti sa astepti semne. Chiar daca unii cred ca e bine sa le ceri. Altii spun ca nu e bine...
semnele vin daca trebuie sa vina.
Ceea ce trebuie sa faci este sa cauti un om care sa te indrume personal in experientele spirituale. Vorbeste cu un preot. Nu e sigur ca vei gasi de prima data persoana potrivita, dar persevereaza.

Trimis de: TriRegnum pe 7 Nov 2003, 11:07 AM

RIP

Sa inteleg ca ai fost un um credincios!
Bine, acum probabil ti s-a slabit credinta(desi totusi o ai acolo undeva). Se mai intampla de uneori sa ti se slabeasca credinta, dar se rezolva prin rabdare si rugaciune. Chiar si eu am ispite impotriva credintei si totusi merg inainte.
Pune-ti urmatoarele intrebari simple si vei afla oarecum raspunsul:
1. Ma mai rog cum ma rugam inainte?
2. Mai am aceiasi credinta(acelasi foc in suflet) cand ma rog?
3. Il mai iubesc pe Dumnezeu cum il iubeam inainte?
4. Mai merg la liturgie cum o faceam odinioara?

Daca constati ca-ti slabeste credinta roaga-te, nu te lasa; si eu pateam la fel in tinerete(in adolescenta si mai tarziu)...
Poti spune un rozar(sau un mister) sau o litanie: azi vineri: Litania Preasfintei Inimi a Mantuitorului; ori Litania Lauretana(catre Preacurata Fecioara Maria) sau Litania Tuturor Sfintilor(e mai lunga, dar e foarte frumoasa) - le gaesti in oprice carte romano-catolica de rugaciuni. (poti spune si din cartile ortodoxe bineinteles, numai ca nu prea stiu ce e pe acolo)

LITANIA ÎN CINSTEA INIMII PREASFINTE A LUI ISUS

Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, ascultă-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi,

Inima lui Isus, Fiul Tatălui cel veşnic, miluieşte-ne pe noi, (*)
Inima lui Isus, plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei, pururea Fecioare,*
Inima lui Isus, unită întru fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu,*
Inima lui Isus, nemărginită întru maiestate, *
Inima lui Isus, locuinţă sfântă a lui Dumnezeu, *
Inima lui Isus, chivotul celui preaînalt, *
Inima lui Isus, casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,*
Inima lui Isus, focar arzător al dragostei, *
Inima lui Isus, sălaşul dreptăţii şi al iubirii, *
Inima lui Isus, plină de bunătate şi de dragoste,*
Inima lui Isus, noianul tuturor virtuţilor, *
Inima lui Isus, preavrednică de toată lauda, *
Inima lui Isus, regele şi centrul tuturor inimilor,*
Inima lui Isus, în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei, *
Inima lui Isus, în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii*
Inima lui Isus, în care Tatăl a binevoit, *
Inima lui Isus, dorul munţilor veşnici, *
Inima lui Isus, răbdătoare şi de mare milă, *
Inima lui Isus, darnică faţă de toţi cei care te cheamă, *
Inima lui Isus, izvorul vieţii şi al sfinţeniei, *
Inima lui Isus, împăcare pentru păcatele noastre,*
Inima lui Isus, copleşită de ocări, *
Inima lui Isus, zdrobită pentru fărădelegile noastre,*
Inima lui Isus, ascultătoare până la moarte, *
Inima lui Isus, străpunsă de suliţă,*
Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea,
Inima lui Isus, viaţa şi învierea noastră, *
Inima lui Isus, pacea şi împăcarea noastră, *
Inima lui Isus, jertfa păcătoşilor, *
Inima lui Isus, mântuirea celor ce nădăjduiesc în tine, *
Inima lui Isus, fericirea tuturor sfinţilor, *

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi.

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. Fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

Să ne rugăm:
Atotputernice, veşnice Dumnezeule, priveşte spre Inima preaiubitului tău Fiu şi spre laudele şi îndestulările pe care ţi le aduce în numele păcătoşilor, şi împăcat fiind prin ele, iartă-i pe cei ce-ţi cer milostivirea în numele aceluiaşi Fiu al tău, Isus Cristos, care cu tine vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.


LITANIA DUHULUI SFÂNT

Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Isuse, auzi-ne,
Isuse, ascultă-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi! (*)
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, *
Duhule Sfânt, Dumnezeule, *
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, *

Duh al adevărului şi al înţelepciunii, *
Duh al înţelegerii şi al sfatului, *
Duh al tăriei şi al ştiinţei, *
Duh al evlaviei şi al fricii de Dumnezeu, *
Duh al iubirii, al bucuriei şi al păcii, *
Duh al răbdării, al bunătăţii şi al blândeţii, *
Duh al bunăvoinţei şi al statorniciei, *
Duh al credinţei şi al modestiei, *
Duh al înfrânării şi al c*răţiei, *
Duh al umilinţei şi al prudenţei, *
Duh al vieţii şi al mântuirii, *
Duh al virtuţilor şi al harurilor, *
Duh al dumnezeieştii înfieri, *
Duh care purifici sufletele, *
Dumnezeule care cercetezi inimile şi adâncul fiinţei omeneşti, *
Împărţitor al harurilor cereşti, *
Cunoscător al gândurilor şi al intenţiilor inimii, *
Apărător sigur în timp de încercare, *
Mângâierea celor care încep să te slujească, *
Tăria şi curajul celor care merg pe calea virtuţii,*
Cununa celor desăvârşiţi, *
Fericirea tuturor îngerilor, *
Lumina Patriarhilor, *
Inspiratorul Profeţilor, *
Graiul şi ştiinţa apostolilor, *
Biruinţa Martirilor, *
Înţelepciunea Mărturisitorilor, *
Puritatea Fecioarelor, *
Frumuseţea lăuntrică a tuturor sfinţilor, *
Fii milostiv,
iartă-ne Duhule Sfinte,
Fii milostiv,
ascultă-ne Duhule Sfinte,
De orice păcat, mântuieşte-ne pe noi, (**)
De vicleniile diavolului, **
În ziua judecăţii, **
Noi, sărmanii păcătoşi, te rugăm ascultă-ne, (***)
Ca să ne ierţi toate păcatele, ***
Ca să binevoieşti a ne lumina şi ajuta intenţiile şi faptele noastre, ***
Ca să ne învredniceşti să suferim cu generozitate, în toate încercările, din dragoste către tine, ***
Ca să aprinzi în inimile noastre o dorinţă statornică şi pururi vie pentru desăvârşirea creştină, ***
Ca să ne întăreşti în pacea interioară şi adevărata linişte sufletească, ***
Ca să ne păstrezi în harul tău până la ultima noastră suflare, ***
Ca să ne primeşti printre aleşii tăi, ***
Ca să ne faci vrednici de mântuire, ***

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, revarsă asupra noastră pe Duhul Sfânt.
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, trimite-ne de la Tatăl pe Duhul Sfânt pe care ni l-ai făgăduit.
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, dăruieşte-ne pe Duhul tău cel bun.

V. Trimite Duhul tău şi se vor crea!

R. Şi vei reînnoi faţa pământului!

Să ne rugăm:
Dumnezeule, pentru care nimic nu este ascuns, te rugăm ca prin revărsarea Duhului Sfânt să purifici gândurile inimilor noastre ca să te putem iubi din ce în ce mai mult şi să te lăudăm de-a pururi. Amin.

LITANIA LAURETANĂ
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, ascultă-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfântă Marie, roagă-te pentru noi!
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, *
Sfântă Fecioară a fecioarelor, *
Maica lui Cristos, *
Maica Bisericii, *
Maica harului dumnezeiesc, *
Maică nepătată, *
Maică preacurată, *
Maică neprihănită, *
Maică pururea Fecioară, *
Maică vrednică de iubire, *
Maică minunată, *
Maica bunului sfat, *
Maica Creatorului, *
Maica Mântuitorului, *
Fecioară preaînţeleaptă, *
Fecioară vrednică de cinste, *
Fecioară vrednică de laudă, *
Fecioară puternică, *
Fecioară miloasă, *
Fecioară credincioasă, *
Oglinda dreptăţii, *
Tronul înţelepciunii, *
Pricina bucuriei noastre, *
Vas duhovnicesc, *
Vas vrednic de cinste, *
Vas vestit de cucernicie, *
Trandafir tainic, *
Turnul lui David, *
Turn de fildeş, *
Casă de aur, *
Chivotul legii, *
Poarta cerului, *
Steaua dimineţii, *
Tămăduitoarea bolnavilor, *
Scăparea păcătoşilor, *
Mângâietoarea mâhniţilor, *
Ajutorul creştinilor, *
Regina îngerilor, *
Regina patriarhilor, *
Regina profeţilor, *
Regina apostolilor, *
Regina martirilor, *
Regina mărturisitorilor, *
Regina fecioarelor, *
Regina tuturor sfinţilor, *
Regină zămislită fără de prihană strămoşească, *
Regină înălţată cu trupul la cer, *
Regina preasfântului Rozariu, *
Regina păcii, *
Regina familiei, *
Regina României, *
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi!

V. Roagă-te pentru noi, regina preasfântului Rozariu.
R. Ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Isus Cristos.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, al cărui Unul-născut prin viaţa, moartea şi învierea sa ne-a pregătit răsplata mântuirii veşnice, dă-ne, te rugăm, harul ca, cinstind aceste mistere, prin Rozariul preasfintei Fecioare Maria să imităm ceea ce ele cuprind şi să dobândim ceea ce ele făgăduiesc, prin acelaşi Cristos, Domnul nostru. Amin.

unde vezi ¨*¨ se repeta prima invocatiune care are lnaga un ¨(*)¨ (Cand il invoci pe Dumnezeu e in general - MILUIESTE-NE PE NOI, la sinti ROAGA-TE PENTRU NOI)

Ti-am scris cateva rugaciuni frumoase, merita sa le incerci.
La mine au ajutat intotdeauna.

Trimis de: TriRegnum pe 7 Nov 2003, 11:09 AM

Doi Psalmi care imi plac la nebunie sa-i citesc:

Psalmul 22
1. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
3. Mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea morţii, nu mă tem de nici un rău,
căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.
5. Tu îmi întinzi masă în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de se revarsă.
6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Psalmul 33
1. Voi binecuvânta pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
2. Să mi se laude sufletul în Domnul,
să asculte cei blânzi şi să se bucure.
3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine
şi să înălţăm numele lui împreună.
4. Îl caut pe Domnul, iar el îmi răspunde,
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă.
5. Cine priveşte la el va străluci de lumină,
pe faţa lui nu este nicidecum ruşine.
6. Când strigă un sărman, Domnul îl aude,
şi îl scapă din toate necazurile sale.
7. Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi îi scapă din primejdie.
8. Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul:
Ferice de cel care se încrede în el.
9. Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el.
10. Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11. Veniţi fiilor şi ascultaţi-mă,
căci vă voi învăţa frica de Domnul.
12. Unde este omul care doreşte viaţa
şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13. Fereşte-ţi limba de răutate
şi buzele de vorbe înşelătoare.
14. Îndepărtează-te de rău şi fă binele,
caută pacea şi aleargă după ea.
15. Domnul îşi întoarce faţa împotriva celor răi,
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
16. Ochii Domnului sunt peste cei drepţi
şi urechile lui iau aminte la strigătele lor.
17. Ei strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din orice strâmtorare.
18. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit.
19. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără de prihană,
dar Domnul îl scapă totdeauna de ea.
20. El îi apără toate oasele,
spre a nu fi zdrobit nici unul din ele.
21. Pe cel nelegiuit îl va ucide răutatea,
iar duşmanii celui drept îşi vor primi pedeapsa.
22. Domnul scapă sufletele slujitorilor săi;
cine se încrede într-însul nu va fi pedepsit.

Trimis de: 1,618033 pe 7 Nov 2003, 11:12 AM

triregnum, apreciez modul tau de a-l incuraja pe RIP, insa am rugamintea de a posta mai degraba linkuri catre siturile unde poate gasi textele citate de tine aici, altfel threadul devine ilizibil.

vezi, RIP?
nu esti singurul care se indoieste.

ramane sa vezi daca ai energia de a cobori in tine si de a iti examina motivele.

pe de alta parte, drumul in sus nu il vei putea face doar cu ratiunea, asa cum spunea si carpatic. nu uita ca multi dintre noi credem nu pentru ca ne-am convins, ci pentru ca ne-a fost aratat. e o mare diferenta.

have fun!

Trimis de: TriRegnum pe 7 Nov 2003, 11:37 AM

Bine

http://www.ercis.ro/liturgie/preces.asp

Trimis de: sorin666 pe 7 Nov 2003, 12:21 PM

Frumos iti mai sta, uns cu ulei (in paleo-romana se zice si untdelemn...) si trimis la pascut cu nuiaua "care mingaie"
Poate RIP se declara multumit dar eu, daca asta e esenta credintei catolice, iti spun un NU politicos

Trimis de: Figaro pe 7 Nov 2003, 04:31 PM

Pai tu in general spui NU oricarei esente care tine de existenta lui Dumnezeu.

Trimis de: sorin666 pe 7 Nov 2003, 04:35 PM

Trimis de: Figaro pe 7 Nov 2003, 04:41 PM

Ups! Interesant. Sa inteleg ca e o opinie persoanala. Cei care cred altfel trebuie manjiti cu noroi.

Trimis de: TriRegnum pe 7 Nov 2003, 04:41 PM

Rog ateii sa se abtina sa mai posteze aici.
Rip este un tanar care doreste sa se apropie din nou de Dumnezeu, de ce incercati sa-l atrageti de partea voastra cand el doreste altceva.
Nu mai fiti egoisit; daca voi nu sunteti fericiti, lasati-i pe altii sa fie.(stati in intunericul vostru si taceti cand trebuie...din moment ce cautati sa intrigati si sa denigrati Biserica si pe Dumnezeu inseamna ca sunteti ca diavolii, incercati sa-i atrageti si pe ceilalti)

Nu luati Psalmii strict cuvant cu cuvant, ei au alta esenta, sunt predominant scrisi cu metafore, alrgorii si alte figuri de stil(desi David sigur nu stia ce este un epitet), iar mie imi place ca Domnul Dumnezeul meu sa ma mangaie cu toiagul sau pentru a nu rataci, asa ma conduce asemeni unui pastor bun.

Trimis de: Figaro pe 7 Nov 2003, 04:47 PM

Sorin666 nu poate concepe ca oamenii nu sunt trasi la stanta, si ca pot avea o conceptie comuna, pe care sa si-o impartaseasca in comuniune unul cu altul. Chestia asta il derajeaza. Si atunci ia noroi si arunca in acesti idioti congenitali.

Idioti congentitali din care fac parte:

1. Nicolae Steinhard (detinut politic pe baza de religiozitate congenitala, bandit al poporului cel rational si muncitor)
2. Constantin Galeriu
3. Dumitru Staniloae
5. Petre Tutea
6. Pavel Evdokimov
7. Calciu-Dumitreasa (idem Nicolae Steinhard)

Ei, uite asa face Sorin666 cand nu-i convine.

Trimis de: ypsilonalpha pe 7 Nov 2003, 11:07 PM

Trimis de: TriRegnum pe 7 Nov 2003, 11:15 PM

Trimis de: OMU'BUN pe 7 Nov 2003, 11:55 PM

ypsilonalpha, daca vrei, vin si eu in intampinarea ta cu niste scuze. Sunt convins ca nu ai absolut nici un motiv sa te simti vizat. Ma uitam ca chiar devenea frumos si linistit acest topic, si il citeam cu placere, chiar daca nu postam. Pana cand... Nu se poate sa nu intervina cineva care sa dea cate o replica usturatoare celor ce cred, vor sa creada sau... au crezut candva... Nu se merita sa ne ocupam doar de rautati! Chiar nu putem avea intelegerea umana de a nu mai tulbura apele numai de dragul de a ne spune parerea? Si, ma rog, ai o parere, fa-o cunoscuta altfel decat sa-i ironizezi pe cei care n-o impartasesc pe a ta! De cate ori va trebui sa acceptam ironii si de ce? Intram noi in oazele de liniste ale ateilor (din pacate imaginatia mea este mult prea limitata ca sa-mi pot inchipui una!) si sa facem scandal, de ce nu vedeti lucrurile asa cum le vedem noi? Atunci, de ce va coborati voi la nivelul nostru? Nu meritam ! Lasati-ne mediocri asa cum ne considerati! E viata noastra si avem dreptul sa decidem pentru ceea ce facem si in ce credem. Daca se intampla sa credem in ceva!
Am vazut o data un tanar dependent de droguri in metrou. Nu avea nici o stare. Se ridica, se aseza dincolo, apoi iar se ridica, mergea in partea opusa a vagonului, intra in vorba cu toti, radea si plangea in acelasi timp... Iarta-ma, poate comparatia e mult prea dura, dar uneori mi se pare ca cei ce intervin peste tot unde e liniste, nu au stare sa stea intr-un loc! Oare e chiar atat de greu de acceptat ca unii chiar au nevoie de liniste si pace sufleteasca?
Asadar, inca o data: no ofence! Nu cred ca - in ce te priveste - mai e nevoie de referinte.

Trimis de: ypsilonalpha pe 8 Nov 2003, 12:04 AM

Gata, am tacut, nu ma mai bag.

P.S. N-ar fi rau daca ati si sterge off-topicurile astea. De fapt, poa' sa dispara, poa' sa ramina, mie mi-e totuna.

Trimis de: bdl pe 8 Nov 2003, 02:35 AM

Asta e mesajul lui RIP
"Sunt un nou venit. Am crezut in trecut in Dumnezeu personal, m-am rugat, etc.
As dori sa stiu daca poate cineva sa-mi spuna vreo metoda de verificare a credintei proprii. Exista nistte criterii a caror dupa a caror indeplinire sa-si poata cineva da seama?
Va multumesc"

Optiunea de credinta sau nu apartine fiecaruia din noi. Si trebuie respectata ca atare. Daca RIP intreaba cum isi poate verifica , scuze, credinta proprie, e clar ca ateii nu ii pot da sfaturi aici.In plus a postat la Universul credintei. In plus acest forum se cheama HA-arta de a CONVERSA.
Deci eu consider ca nu avem dreptul de a ne baga aici cei care nu credem. Nu este politicos si denota ca am avea o vendeta cu credinciosii. Ceea ce pt mine nu e valabil si SPER nici pt altii.
Sint situatii cind sfaturi trebuie sa dea cei in drept sa dea. Va rog , nu e cazul de bascalie, atunci cind cineva cere un sfat de natura asta.
Asta e parerea mea, o puteti respecta sau nu. Depinde numai de voi.

Trimis de: Mi_ pe 8 Nov 2003, 03:04 AM

Trimis de: RIP pe 8 Nov 2003, 04:12 AM

Dragi cheflii,

Vad cu uimire (si bucurie) ca s-au gasit multi dintre voi dispusi sa intre in dialog pe aceasta tema, care e in acelasi timp a mea, dar si cu un caracter mai larg.

Apreciez pe toti cei care au raspuns. 1,618033 a sesizat bine importanta temei - nu numai pentru mine - si a stiut sa tina echilibrul.
De la Abureala invat, in esenta, ca odata credinta asumata, devina chestiune fundamentala in viata fiecaruia. Daca e adevarat ca Dumnezeu exista, El este viu si activ in relatie, nu-i asa? Multumesc.
Lui Carpatin ii raspund ca tocmai aceasta constiinta a creditei ma preocupa. Nu, nu sunt materialist, nu, nu sunt ateu. Doar nesimtit, ceea ce poate fi chiar mai grav, mi se pare. mi se pare ca a fi ignorant (a nu-ti pasa, a fi in afara chestiunii), e cea mai neagra situatie in care s-ar putea gasi cineva. Exista 4 categorii recunoscute: credincios (crezi si ai relatie personala), ateu (nu crezi, dar stii ca nu crezi, si te preocupa natura vietii), agnostic (crezi, dar nu crezi in posibilitatea vreunei relatii, D. e departe) si ignorant (te doare undeva de "sensuri"). Acum ma misc undeva intre agnostic si ignorant... fara a fi de nici un fel.
Triregnum incearca sa ma readuca la credinta prin poezie - a mai adus si pe altii, stiu. Cunosc problema: te rogi pt. ca crezi - te rogi ca sa crezi. E un cerc din ala... la lista ta cu intrebari raspunsul e invariabil, Nu
Apreciez dorinta lui bld in legatura cu "prioritatea" data credinciosilor sa ma ajute. Cu toate acestea, nu cred sa fie lipsita de folos participarea ateilor, care sa ne spuna cum inteleg, din aceasta perspectiva, sensul vietii. Ii promit lui bld ca nu ii voi baga in seama...

Pina la urma, totul se reduce la amintirea lui/ de Dumnezeu. Altadata, imi era prin preajma si il simteam, daca nu mereu, macar citeodata. Acum, ma preocupa foarte rar, si sufar cind vad ca pot trai (?) si fara El. Nu simt nevoia sa ma rog Lui, chiar daca as raspunde "Da" oricarei intrebari de genul: "Crezi in Dumnezeu?" Da, cred, si cred intr-un Dumnezeu personal, nu in vreo entitate sau vreun spirit ca cel "al padurii", etc. Ma preocupa universul, dar nu fac din el Dumnezeu. Cred in creatie, s.a. Si atunci, de ce nu ma mai gindesc la aceasta persoana, care este Dumnezeu? Mi-ar putea spune unii ca, daca vezi in oameni un soi de dumnezei (sau alter-ego, ma rog) e de fapt aproape similar. Pentru mine, cu toate acestea, nu e de ajuns. Credeti oare ca starea de a fi tinar (a se citi activ, directionat spre viitor) ne leaga prea mult de temporal si local? Ar putea fi asta... Numai sa nu mor miine... (aici ar merge-un Doamne ajuta, nu-i asa?)

Astept cu nerabdare reactii.

Trimis de: TriRegnum pe 8 Nov 2003, 09:47 AM

Asa se mai intampla, mai vin si zile cand te rog mai putin, nu mai crezi asa mult in Dumnezeu (ispita asta o aveam vara in general). Dar cum ti-am spus, chiar daca nu-ti vine sa te rogi, impune-ti, chiar daca pe parcursul rugaciunii iti mai fug gandurile.
Eu asa procedam si in cateva zile-saptamani(o data a fost aproape o luna) o sa vezi ca s-a reaprins focul acela. Te anunt de pe acum: fara un efort de vointa nu vei putea izbandi.

Trimis de: 1,618033 pe 10 Nov 2003, 09:32 AM

cel mai bun medicament la raspunsurile tale ar fi sa-ti iei o saptamana libera, si sa o petreci singur, intr-un creier de munte. sa stai in fiecare seara si sa privesti apusul, si sa te trezesti cu o ora inainte de rasarit, si sa asculti zgomotele padurii.

crede-ma, este de departe cea mai puternica experienta pe care o poti incerca, atat timp cat rezisti sa ramai cateva zile absolut singur.

vei sti atunci cine esti, ce poti, si mai ales cata nevoie ai de oameni.

si, pertinent pentru discutia noastra, il vei intalni pe Dumnezeu.

ca un sfat strict personal, ia-ti si Biblia cu tine. si la un moment dat, vezi ce iti spune. s-ar putea sa te surprinda.

ca un individ ce a incercat o astfel de experienta, iti pot spune ca revii de pe munte total altfel.


poate nu degeaba pustiul a fost cel care a inspirat religiozitatea multora.

just my 2c

Trimis de: ASD pe 16 Nov 2003, 05:14 PM

Nu se poate crede nimic ce nu este argumetat.A crede fara dovezi inseamna credulitate(nu o vad la tine). De aceea cred ca totul se datoreaza lipsei de dovezi si explicatii. Normal, dovezi si explicatii, nu gaseti intr-o religie(deorece se propaga niste idei, de multe ori in functie de interese,obiceiuri etc.). De aceea cel mai bine este sa citim Biblia si sa o intelegem. Na-i cum sa nu crezi ca nu exista Dumnezeu daca tot ce este scris in Biblie s-a implinit si se implineste(vezi profetiile).

Trimis de: RIP pe 17 Nov 2003, 02:21 PM

Trimis de: RamonaV pe 17 Nov 2003, 03:20 PM

Trimis de: TriRegnum pe 17 Nov 2003, 03:26 PM

RIP
Mai tarziu sa nu fie prea tarziu.

Trimis de: Andutza pe 17 Nov 2003, 04:56 PM

Foarte interesanta discutie.
Eu sunt o persoana care stie destul de multa teorie religioasa, dar care aplica foarte putin.Si este cel mai rau de cel care cunoaste gravitatea pacatului necredintei si totusi staruie in el.
Am avut perioade in viata mea in care nu lipseam duminica de la sfanta Liturghie si chiar daca nu am citit nici un sfert din Biblie pot sa spun ca am cunoscut fericirea de a ma simti protejata de Dumnezeu. Motivul pentru care cred in El este ca absolut niciodata rugaciunile mele nu au fost ignorate de El si toate realizarile mele I le datorez.Dar ce pacat ca m-am ratacit pe drum!
Am primit si pedepse pentru spovedanii false sau mai bine zis incomplete si am certitudinea ca Dumnezeu este suparat pe mine.
In prezent starui in pacat si din nefericire de o bucata buna de vreme nu prea mai imi pasa si nu ma mai afecteaza ca inainte. Nu mai merg Duminica la Biserica de vreo 2-3 ani, nu-mi mai fac rugaciuni iar viata mea a avut o cumpana uriasa acest an si tind sa cred ca nu mai am nici o solutie de revenire pe drumul ce bun pentru ca m-am afundat din pacate mari in pacate si mai mari.
Nu incerc sa ma spovedesc aici, si ma scuzati pentru egoismul de care dau dovada vorbind doar despre mine, dar caut niste raspunsuri fiindca de prea mult timp mi-am pierdut adevarata fericire si odata cu ea si speranta de a o mai regasi.
Intrebarea pe care o am pentru cei mai credinciosi dintre voi este: mai exista o vreo speranta pentru cineva care a comis pacate strigatoare la cer?
Stiu pilda cu fiul ratacitor si ca Dumnezeu ma iubeste, dar daca eu nu reusesc sa ma iert, oare El poate sa o faca?
Nu m-am spovedit de mult si nici nu gasesc taria sa o fac...

Trimis de: ASD pe 17 Nov 2003, 11:00 PM

Biblia spune: ".. veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi"
Liberi de pacat, dar daca vom pacatui dupa aceea cu voia atunci nu mai "ramane alta jertfa pe pacat".
Ai zis ca nu ai citit Biblia(acolo se gaseste adevarul), deci inseamna ca inca nu cunosti adevarul in totalitate(asta nu trebuie sa fie o scuza ci un semnal de alarma), deci ar trebui sa studiezi cu atentie Cuvantul lui Dumnezeu si sa iei, apoi(dupa ce cunosti adevarul) o pozitie clara si hotarata cui vrei sa slujesti.

Trimis de: ASD pe 17 Nov 2003, 11:05 PM

Parerea mea.

Trimis de: TriRegnum pe 17 Nov 2003, 11:11 PM

Andutza
Orice pacat fie el cat de mare, Dumnezeu il iarta daca ii ceri iertare din tot sufletul.
Asa e, viata se naruie daca nu-l mai al de-a dreapta ta pe Dumnezeu. Cauta deci sa te rogi, cat de putin, putin cate putin si vei reusi sa te rogi ca-nainte. Cauat sa-ti faci timp sa participi la Sf. Liturgie si vei vedea roadele, iar astfel dobabdind haruri, vei reusi sa mergi la Spovada si sa marturisesti toate pacatele facand astfel o Spovada buna.
Daca-ti pare rau cu adevarat de fericirea, de bucuria credintei pe care ai avut-o odinioara, caut-o nu o lasa sa se risipeasca definitiv. Cauta-l pe Dumnezeu si vei fi din nou fericita asa cum si Sf. Augustin a fost atunci cand l-a gasit pe Dumnezeu(¨Dumnezeul meu, dulcele meu, viata si bucuria mea¨ cu ii spunea el).
Fara un efort nu vei reusi, deci nu te lasa prada deznadejdei, ci cauta si vei afla!

Domnul Dumnezeu sa te calauzeasca si asfel sa-l gasesti cat mai repede, iar bucuria sa-ti copleseasca sufletul.

Trimis de: OMU'BUN pe 17 Nov 2003, 11:36 PM

Andutza, imagineaza-ti ca nu esti singura in situatia asta! Daca te uiti mai atent, semnatura mea poate iti raspunde la una din intrebarile tale! Fiecare alunecare ne accelereaza caderea in gol si oprirea pare imposibila, ca sa nu mai zic de intoarcerea din drum care ar putea fi comparata cu o a doua nastere!
Si totusi , n-ar trebui sa ne temem , daca dorim cu adevarat sa ne oprim din drum. Nu stiu cati ani ai tu, dar eu la 26 a trebuit sa fiu oprit de Dumnezeu, fiindca a vazut ca pe vointa mea de atunci nu prea putea conta!...
Cunosc sentimentul! Nu e vorba aici doar de remuscare, ci de jena, rusine, (cum sa spui tu ceva atat de...) Ei afla ca preotii au auzit mult prea multe, ca sa ramana shocati la cele pe care tu le vei avea de spus? Esti tu singura? Esti tu prima? Esti tu ultima? Cine sa te judece in afara de Dumnezeu? Nu mai incerca sa cauti motivatii puerile, doar-doar sa nu ajungi sa marturisesti tot adevarul... Scrie-l pe-o hartie, iar acolo vei avea mai mult curaj sa nu-l mai eviti! Durerea e alta!... Repetitia pacatului! Pentru ca viciul a intrat adanc, iar placerea se cuibareste cand te astepti mai putin!...
Inchipuie-ti ca nu esti abandonata. Candva ai simtit protectia. Asta inseamna enorm de mult. Lui Dumnezeu i-a pasat de tine si inca ii mai pasa. Dar poate ca ar trebui sa faci si tu ceva. Ia o hotatare, pe care incearca sa ti-o tii cu orice pret. (Asteapta-te in acest timp sa fii incercata rau, fiindca "celuilalt", nu-i surade ideea sa te piarda!!!) .
Dar in sfarsit, nu vreau sa te "bat la cap". Daca te intereseaza cu adevarat, putem conversa pe acest subiect pe PM. Oricum e un subiect mult prea delicat sa fie discutat la scena deschisa!

Trimis de: TriRegnum pe 18 Nov 2003, 09:53 AM

Coresc scrie pe o hartie. Eu asa faceam in adolescenta, dar scriam nu gluma de
stam la spovada cate 20-30 min, juma'de Liturghie, macar stam mai comod, iar pe
mine ma cunostea bine preotul si ma tine sa-mi spuna fiecare pacat de ce e rau
si cum poate fi combatut.
Daca vrei poti vorbi si cu mine prin PM, cum spune Om Bun e un subiect
prea delicat pentru a fi afisat pe public.

Trimis de: Andutza pe 18 Nov 2003, 02:21 PM

Multumesc frumos pentru toate sfaturile voastre.Am sa incerc sa tin cont de ele.
As mai avea o intrebare: este adevarat ca cel mai usor diavolul il manipuleaza pe om in somn?Si ca sa nu ne indepartam prea mult de la subiectul discutiei : in ce masura este posibila o indepartare a omului fata de Dumnezeu cand noapte de noapte cele mai ciudate vise ii tulbura mintea?

Trimis de: TriRegnum pe 18 Nov 2003, 09:19 PM

Andutza
Nu, nu este adevarat ca diavolul il indeparteaza pe om, mai mult in somn, de Dumenzeu. Cnad dormim nu ne poate nici macar ispiti si de asta e mort de ciuda, in schimb se foloseste de vise pentru a te tulbura si astfel pentru a-ti creea un sentiment de vinovatie (daca vede ca nu te poate face sa pacatuiesti, se multumeste si sa-ti tulbure sufletul) In somn nu ne poate face absolut nimic, nu putem sa cadem in pacat in timp ce dormim.
Asa procedeaza de multe ori, spre exemplu la mine: eu nu am injurat niciodata de Dumnezeu, am urat acest lucru si il urasc, dar intr-o noapte m-am trezit in somn cu o injuratura...dar am stiut despre ce e vorba si nu m-am speriat(dar un crestin obisnuit sigur si-ar fi pus intrebari si ar fi avut remiscari)...chiar in tinerete duhovnicul meu mi-a spus ca acestea sunt numai ispite cu scopul de a ne face sa ne simtim vinovati.
Asupra visurilor nu avem control, deci nu putem comite pacat cand visam noaptea, desi diavolul sigur si-ar dori.

Trimis de: OMU'BUN pe 19 Nov 2003, 12:32 AM

Oops, daca intram pe taramul visului, deja se schimba socoteala... He-he-hei, are "caraghiosul" ala atata putere incat sa ajunga si pe acolo. Spun asta cu toata convingerea. Ca nu putem controla visul? Iar e gresit. Nu-l putem controla la inceput, dar daca el continua sa se repete, subconstientul meu lucreaza destul de eficient in starea de veghe (daca eu imi impun asta!) pentru ca in starea de somn "sa evit" capcanele! Si eu sunt de acord cu Anduta; cele mai mari tampenii le-am facut sau acceptat(cel putin la inceput) cand eram 75% adormit. Daca in starea de veghe, cineva mi-ar fi spus: la noapte dormi singur , ca altfel faci prostii, cred ca m-as fi simtit lovit in amorul propriu! Adica cum? Eu cu... Nu se poate asa ceva!... Cand isi baga el coada, asa se poate, de numa'!...
Iar visele nu vin chiar toate de la Dumnezeu! De asta ar trebui sa fim de acord cu totii. Cate ispite nu vin pe aceasta cale la bietii calugari? Si cati dintre ei nu cad in abatere datorita amagirilor date de interpretari ?...

Trimis de: TriRegnum pe 19 Nov 2003, 10:17 AM

Interpretarea visurilor e pacat, asa ca nu au voie.
Ma refeream ca nu se poate controla visul pe moment asa cum e cu ispita cand esti treaz(o alungi imediat), din vis trebuie sa te trezesti si mai apoi ¨pe zi¨(sau pe noapte depinde de om cum doarme) ca subconstientul sa analizeze si sa excluda potentialele pericole.

Trimis de: Catalin pe 19 Nov 2003, 03:36 PM

Trimis de: TriRegnum pe 19 Nov 2003, 07:10 PM

In general ghicitul este pacat, acele revelatii date de la Dumnezeu, fiind de la El nu erau pacat, dar sa te duci la mama Ileana sa-ti interpreteze visele ca asa-i spune ei vreun duh este pacat, la fel si interpretarea dupa cartile de vise care sunt de origine pagana(la fel si interpretarile).
Noi nu ne stim viitorul, numai Dumnezeu il stie asa ca niste visuride noapte nu pot sa ne prezica ceva.

Trimis de: RamonaV pe 19 Nov 2003, 07:35 PM

Mai se intampla ca aud intrebarea: "am visat azi noapte zapada. Ce inseamna?" Eu zic: "Ca nu te-ai acoperit bine." si ma pomenesc sagetata de priviri enervate. Unii vor neaparat sa afle viitorul, interpretarea a ceea ce au trait candva si toate astea de la te miri cine ... putin spus "mama Ileana" acu sunt urmase de-ale nu stiu carei mare magiciane (care fac magie "alba" ucigand cocosi sau gaini) ...
Daca intrebi un asemenea om "Esti credincios?" iti spune "Da" "Si-atunci ce cauti la ghicit?" Din punctul lor de vedere cica "nu strica"... intr-un fel, deduc, eu, ei considera ca, daca ei tot cred in Dumnezeu, atunci sigur TREBUIE sa crezi si sa practici si astfel de "suplimentari" ale vietii zilnice.

Trimis de: ASD pe 19 Nov 2003, 10:06 PM

Deutronom 18:
10  Sã nu fie la tine nimeni care sã-ºi treacã pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sã aibã meºteºugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrãjitor,
11  de descântãtor, nimeni care sã întrebe pe cei ce cheamã duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sã întrebe pe morþi.
12  Cãci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului

Trimis de: melinda pe 22 Nov 2003, 01:44 PM

RIP, cum - din pacate - nu am timp sa citesc tot ce s-a scris pana acum, nu-mi ramane decat speranta ca nu voi "dubla" postarea nimanui; astfel ca-mi voi exprima parerea:
Cred ca, atata timp cat nu afirmi categoric, din tot sufletul, ca nu mai crezi, inca nu e totul pierdut; atata timp cat inca te indoiesti ca ti-ai fi pierdut credinta inseamna ca undeva, in adancul sulfetului tau, inca mai exista macar o semincioara din ea; sadeste-o, las-o sa iasa la iveala, ingrijeste-o, ajut-o sa creasca. Daca din aceasta semincioara nu va rasari nimic sau "plantuta" se va usca, inseamna ca deja esti pierdut. Dar, atata timp cat inca te mai intrebi, incearca sa recuperezi ceea ce ai avut odata. "Baza" exista, depinde de tine daca o vei mai folosi vreodata sau nu... Iti doresc din suflet sa recapeti ceea ce (poate!) ai pierdut, undeva, pe drumul vietii!
Si imi mai permit sa-ti dau un sfat (pe care poti sa-l urmezi sau sa-l ignori, e numai decizia ta): daca iti vei regasi credinta, nu iti aduce aminte de Dumnezeu doar la greu, ci si atunci cand ti-e bine sau cand nu ti se intampla nimic deosebit. Multumeste-I si pt. cele bune, si pt. cele grele (caci au rostul lor) si roaga-L sa te ajute sa intelegi ceea ce e de inteles din tot ceea ce se intampla, sa poti dobandi intelepciunea! Amin!
Sunt convinsa ca, daca dorinta ta de a afla raspunsul la aceasta intrebare e sincera, vei afla (cu siguranta) raspunsul! Sa te ajute Dumnezeu! Si pe toti cei aflati in aceeasi dilema, ca si tine!

Trimis de: melinda pe 22 Nov 2003, 01:50 PM

Parerea mea referitor la ghicitori: CRED ca exista oameni care au revelatii; dar acestea nu vin atunci cand vrem noi, ci atunci cand Dumnezeu ne permite sa le primim, intr-un anumit scop bine determinat (pe care, de multe ori, persoanele respective nici nu il cunosc). Sa incerci sa"ghicesti" este ca si cum ai trage cu ochiul pe gaura cheii; asta nu e nici frumos (nici din punct de vedere uman) nici sanatos (pt. ca orice informatie trebuie interpretata intr-un anumit context, pe care e posibil sa nu-l aflam tragand cu ochiul). Sunt convinsa ca Dumnezeu stie mult mai bine decat noi ce riscuri implica astfel de procedee; de aceea, in incercarea Lui de a ne proteja (asa cum face orice parinte iubitor cu copiii lui), ne-a "emis legea" de a nu face acest lucru. Asa cum dam crezare parintilor nostri chiar daca nu mereu intelegem motivatiile lor, cu atat mai mult putem da crezare Legilor lui Dumnezeu (care s-au verificat de mult prea multe ori ca sa nu fi devenit axiomatice, deja).

Trimis de: ASD pe 22 Nov 2003, 03:01 PM

Trimis de: Catalin pe 23 Nov 2003, 11:49 PM

Trimis de: bubu pe 29 Nov 2003, 06:10 PM

Trimis de: ASD pe 30 Nov 2003, 08:18 AM

Trimis de: ASD pe 30 Nov 2003, 08:36 AM

Dumnezeu cere de la noi ascultare. Ori cum putem noi sa-l ascutam daca nu cunoastem ceea ce cere El sa facem?
Singura sursa despre El o gasim in Biblie. Deci daca o citim o sa vedem ceea ce cere El si asta o sa facem. Restul ce e in plus nu are nici o insemnatate in fata lui Dumnezeu. Putem face ce vrem daca nu ascultam de Cuvantul Sau, nu castigam nimic(NOI. Dumnezeu nu are nici un castig daca noi il servim sau nu. Insa noi daca vrem sa-l servim asa cum cere EL putem primii in dar Viata Vesnica si nu ca rasplata.).

Si ca sa arat mai bine o sa dau un exemplu.
Adam a mancat din pomul interzis. Pun eu intrebarea logica : Ce a gresit asa de tare mancand dintr-un pom?
El era in cunostinta de cauza si totusi na bagat in seama porunca lui Dumnezeu.
Pacatul lui a fost neascultarea pt care a fost pedepsit cu moartea.

Trimis de: Clopotel pe 4 Dec 2003, 07:42 PM

Abia astazi am vazut topicul acesta:
Exista Criterii Pt. A Depista Daca Crezi Sau Nu?, Am crezut in D, nu stiu daca mai cred
si initial m-a amuzat un pic....
Ma gandesc ca poate s-a inventat vreun aparat, si eu n-am aflat, ceva la care daca te conectezi iti indica nivelul credintei
Asa am putea sa facem chiar un clasament, si locul I sa ia premiul cel mare...
Acum lasand gluma la o parte, si privind lucrurile mai serios, cum sa raspundem la intrebarea asta?
Pe ce criterii am putea noi sa ne dam seama daca credem sau nu?
Si daca aflam raspunsul, la ce ne foloseste?!
Aceasta intrebare (intreb doar..., fara scopuri ascunse) este o intrebare ateista? Cum sa-l intrebi pe un credincios daca crede?
Inseamna ca pui la indoiala chiar existenta lui Dumnezeu, ceea ce te califica automat ca ateu. Si de unii, ateii sunt priviti ca fiind lucratura necuratului si in consecinta nu raspund la provocari.
Ca tot veni vorba de intrebari, dupa o slujba, eram intr-un grup in care se aflau si doi popi. Si cineva, un tanar mai zvapaiat, intreaba asa, cu voce mai tare: "Oare exista OZN-uri si extraterestrii?", si unul din popi zice, cu o voce dojenitoare: "Necredinciosule, ai vazut tu vreun extraterestru ca sa crezi ca exista? Necuratul te impinge la astfel de intrebari".
Celalalt popa zice si el,dar cu voce scazuta, ca pentru el:" Toate fiintele sunt ale lui Dumnezeu, si astia trebuie sa fie la fel..."
De aici am tras concluzia ca in ceea ce priveste religia mai bine te abtii de la intrebari, deoarece dezbina, iar credinta, asa cum am mai spus si pe alt topic, se aseamana cu iubirea: daca este este - si esti in sublim, daca nu nu - si atat... altfel, posibil aparatul ala care masoara credinta poate masura si iubirea si atunci multe lucruri din lumea asta se rezolva rapid...

Trimis de: ASD pe 4 Dec 2003, 10:50 PM

Intersesant punct de vedere. Stim ca in anul 70 a fost distrus Ierusalimul si s-a implinit profetia cu privire la judecata evreilor.

Acum, ei credeau in Dumnezeu, toti aveau o credinta a lor proprie in Dumnezeu si totusi vedem ca ei n-au fost scapati. Desi ei erau siguri ca sunt credinciosi. Interesant.
De ce s-au mai chinuit apostolii sa propovaduiasca evreilor si paganilor ca doar ei aveau o credinta in Dumnezeu?

Problema era ca fiecare avea calea lui proprie de a crede, ceea ce nu era bine deloc. Pt ca exista o singura cale.
"Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.
 Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este în toti." Efes. 4:5,6.


" Le marturisesc ca ei au ravna pentru Dumnezeu, dar fara pricepere:
 pentru ca, intrucit n-au cunoscut neprihanirea pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii pe care o da Dumnezeu." Rom 10:2,3


"...avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. " 2 Timotei 3:5

Deci ei toti credeau, si erau siguri ca e bine ce cred. Dar nu a fost asa cum credeau ei. Pt ca Isus a deschis o cale si cine nu urmeaza acea cale nu va fi mantuit. Si nu degeaba zice Ioan ca "toata lumea zace in cel rau". 1 Ioan 5:19
Isus a deschis o singura cale. De aici trag concluzia ca restul cailor sunt deschise de Satan(deci foarte multi oameni urmeaza pe Satan, chiar fara sa-si de-a seama).

Trimis de: Clopotel pe 5 Dec 2003, 10:47 AM

Sa plecam de la aceste randuri:
Problema era ca fiecare avea calea lui proprie de a crede, ceea ce nu era bine deloc. Pt ca exista o singura cale.
"Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.
Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este în toti." Efes. 4:5,6.

Pentru orice credincios este evident si de netagaduit acest lucru. Dar sa admitem ca in lumea aceasta exista si oameni mai putin "luminati" ca noi. Sa-l luam exemplu pe Vasile. Pai Vasile este un om bun, toata viata a facut fapte bune si oamenii au numai vorbe de lauda la adresa lui. Vasile nu bea, nu fumeaza, nu injura...sta retras undeva si isi vede de lucrurile sale. Dar Vasile nu merge la biserica si nici nu are vreo Biblie sau o icoana in casa, nici macar o cruce. Intr-o zi la Vasile vin doi oameni: un preot ortodox si un preot musulman (parca imam se cheama...nu mai stiu). Unu cu Biblia unul cu Coranul.
Fiecare ii zice lui Vasile ca exista un singur Dumnzeu si o singura cale - calea lui desigur, si ii pun in brate doua carti care zic ei sunt sfinte, a lui... caci cealalta nu e... e chiar unealta diavolului.
Dragi prieteni, ce credeti voi ca va face Vasile dupa ce pleaca cei doi preoti??? Ce ati face voi daca ati fi in locul lui Vasile? Ce carte o veti pune langa inima si pe care o aruncati?
Dar un raspuns de genul:" Eu as alege Biblia fara sa ma gandesc" nu se pune daca nu exista argumente pentru asta...
Posibil, daca gasim raspunsurile clare la aceste intrebari, vom salva multe alte discutii inutile.... si de ce nu...multi rataciti...posibil si eu sa fiu unul dintre ei.... why not?!
Cu siguranta ati inteles ce vreau sa spun... de ce sa alegem ortodoxia, catolicismul, buddhismul, shintismul sau mai stiu eu ce? daca toti ne zic ca este o singura cale....
Cunosc pe cineva care a ales Martorii lui Iehova si merge constant la biserica lui, doar pentru ca astia ii dau ajutoare sa-si intretina cei 5 copii ai lui.
Daca exista o singura cale, inseamna ca din toate aceste religii cel mult una este cea adevarata. Care este aceea???
Sa aveti har si voie buna!
Clopotel

Trimis de: carpatic pe 5 Dec 2003, 11:58 AM

Clopotel,
un imam nu-ti va spune niciodata ca Biblia e lucrarea diavolului, iti va spune doar ca Biblia a fost pentru evrei si coranul este ULTIMA revelatie si prin urmare cea adevarata. Musulmanii il recunosc pe Iisus (Isa) ca profet, dar nu ca fiu al lui Dumnezeu.
Oricum, Vasile nu va putea alege doar avand cele 2 carti. Daca Vasile ar trai in jungla amazoniana (desi Vasile e nume de origine graca si nu se intalneste in jungla ) cele doua carti nu vor fi apriori sfinte pentru el.
Ramane de speculat ce argumente vor aduce cei 2, preotul crestin si imamul, in fata lui Vasile, pentru a-l convinge.
Oricum, in ipoteza data, daca Vasile se va pomeni cu 2 carti care nu ii vor fi explicate, cu siguranta nu se va converti nici la crestinism nici la islam. Va avea totusi parte de o lectura interesanta: din prima va invata despre obiceiurile si istoria evreilor, din a doua va invata despre obiceiurile triburilor arabe din secolul 6.

Trimis de: Clopotel pe 5 Dec 2003, 12:27 PM

Carpatic,
sunt de acord cu tine...
Ca afla el despre evrei din Biblie si despre arabi din Coran, este bine pentru cultura lui generala. La fel invata si despre hindusi daca citeste vedele. Dar cu Dumnezeu cum ramane??? De unde il afla el pe Dumnezeu?
Apropo de Vasile, nu am zis ca ar fi in jungla amazoniana, dar ar putea fi... la cati romani emigreaza
Eu oricum vorbeam generic, asa cum bine ti-ai dat seama...
Toate cele bune
Clopotel

Trimis de: ASD pe 5 Dec 2003, 03:12 PM

Deci, Vasile sa i-a cele 2 carti si sa le studieze. El sa mai citeasca si carti documentare despre Biblie cu privire la profetiile care s-au implinit si urmeaza sa se implineasca. La fel sa faca si cu Coranul.
Stim ca omul a fost creat cu dreptate, iubire, putere si intelepciune.Astfel dupa studierea lor el va fi capabil sa i-a o decizie rationala, daca va fi sincer. Sa se roage Creatorului dintr-o inima sincera, dorind sa se aproprie de Dumnezeu.
Stim ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care cauta sa-l cunoasca si de aceea, el daca va cauta intr-un mod sincer aceasta cu siguranta ca Dumnezeu il va sprijinii.
 "Înãltati pe Domnul, împreunã cu mine. Sã lãudãm cu totii Numele Lui!
 Eu am cãutat pe Domnul, si mi-a rãspuns: m-a izbãvit din toate temerile mele.
 Când îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine.
 Când strigã un nenorocit, Domnul aude, si-l scapã din toate necazurile lui.
 Îngerul Domnului tãbãrãste în jurul celor ce se tem de El, si-i scapã din primejdie.
 Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
 Temeti-vã de Domnul, voi, sfintii Lui, cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de El!" PSALM 34:3-9

Deci reiese ca cine cauta pe Dumnezeu dintr-o inima curata, il va gasi.

Trimis de: Clopotel pe 6 Dec 2003, 11:55 AM

ASD,
nimeni nu se indoieste ca "cine il cauta pe Domnul dintr-o inima curata il va gasi".
Dar eu am pus o intrebare simpla si nu inteleg de ce se evita sa se dea raspuns direct la ea... chestia cu citatele ar fi buna...daca nu ar fi dintr-o singura religie. Tin sa-ti reamintesc ca si in vede si in Coran sunt texte foarte frumoase, dar nu ma apuc sa dau citate, pentru ca lumea le stie, sau se plictiseste citindu-le, si pana la urma nu sunt cuvintele noastre...ideea este sa venim aici cu ideile noastre, altfel... ajungem ca Beuran ala care copia de undeva si punea altundeva...
Deci intrebam si eu asa intr-un mesaj de mai sus:

"... de ce sa alegem ortodoxia, catolicismul, buddhismul, shintoismul sau mai stiu eu ce? daca toti ne zic ca este o singura cale....
Daca exista o singura cale, inseamna ca din toate aceste religii cel mult una este cea adevarata. Care este aceea???"

Un raspuns simplu, justificat cu propriile voastre cuvinte cred ca ar face discutia mai interesanta...

Sa aveti har si voie buna !
Clopotel

Trimis de: carpatic pe 6 Dec 2003, 12:21 PM

Omul nu se naste credincios. Printre nevoile primare ale omului (hrana, apa, aer...) nu se numara apriori nevoia de Dumnezeu. Nevoia de a cauta raspunsuri la intrebari de tipul "de unde venim ?", "unde ne ducem ?", "care e scopul vietii ?" apar pe fondul unei anume capacitati intelectuale, chiar daca un anumit nivel de cultura nu este intotdeauna un factor hotarator. Cautarea acestor raspunsuri poate duce la constientizarea prezentei Divinitatii, dar nu duce in mod obligatoriu la inbratisarea unei Religii.
Sunt extrem de rare cazurile cand omul ALEGE constient religia la care apartine, si acele cazuri se numesc indeobste "convertiri", chiar daca punctul de plecare al acestei schimbari launtrice este agnosticul. Un om care "s-a nascut ortodox" nu si-a ales religia. Nici un musulman nascut in Afghanistan nu isi alege religia. Doar o ACCEPTA si crede in ea pentru ca nu are alternativa ...si nici nu o cauta. Religiile au fost facute pentru Oameni, religiile au rolul fantastic de a regla raporturile interumane, si de a crea spatii de civilizatie.
In toate marile religii actuale exista un singur Dumnezeu, cu atribute cvasiasemanatoare: atotputernic, atoatestiutor, demiurg ce incurajeaza Evolutia omului.
Oamenii au inbratisat Religiile, in cursul istoriei, pentru ca le-au fost Predicate, pentru ca au existat apostoli si misionari care au vorbit oamenilor, i-au incurajat, le-au aratat o cale spre ordine, intelegere, le-au dat puncte de reper stabile, le-au aratat un Axis Mundi la care sa se raporteze, un scop si o cauza, le-au dat speranta, i-au indemnat sa lupte... Nimeni nu se va converti fara a intalni un Om care sa-i catalizeze si indrume credinta, sau fara sa traiasca ... un Miracol.
Sunt Romanii un popor crestin ? Romanii s-au nascut crestini si au fost botezati in credinta crestina (indiferent de rit). Ii face asta sa fie Crestini ? Eu spun ca nu, dar ii face sa "apartina religiei crestine" si bisericilor din care "fac parte". Crestin devi cand te Convertesti la Crestinism. Chiar daca te-ai nascut crestin.

Trimis de: ASD pe 6 Dec 2003, 01:19 PM

Trimis de: Clopotel pe 6 Dec 2003, 02:18 PM

Recunosc ca sunt multumit de raspunsurile lui Carpati si ASD pentru ca au incercat sa judece impartial.
Carpatic a spus:
Nimeni nu se va converti fara a intalni un Om care sa-i catalizeze si indrume credinta, sau fara sa traiasca ... un Miracol.
cu acest lucru sunt perfect de acord si de fapt aici am vrut sa "bat".
ASD a spus:
"Doar una este buna-asa arata Biblia. Pe aceea sa o cautam, daca vrem sa aflam adevarul. Restul sunt in plus. Asa mi se pare logic."
ASD, pentru tine, pentru mine si pentru multi altii de aici, ce spui tu este "logic". Am pus ghilimele, pentru ca in opinia mea, logica si credinta nu au nici o legatura, si cred ca tarie in asta, si consider normal sa fie asa. Ce vreau eu sa te intreb este daca tu crezi ca si un hindus, de exemplu, care a citit Biblia este de acord cu ce ai spus? Eu cred ca nu, pentru ca daca ar fi fost, nu mai era hindus.
Unde am vrut eu sa ajung? Am incercat sa facem o analiza asupra religiei. Sa detasam credinta de religie. In numele religiei au murit si suferit prea multi oameni. Toti vor sa-si impuna Calea lor, a celorlalti fiind pagana. Au murit multi crestini, dar si crestinii au facut crime oribile in numele credintei lor. Aceste lucruri nu cred ca au fost pe placul lui Dumnezeu.
Am auzit ca au fost oameni care au atins acea Iluminare, prin mai multe religii: hindusa, musulmana si crestina. Ce au vrut ei sa dovedeasca cand au spus asta? Nu cumva Dumnezeu este Unul, iar drumurile de a ajunge la El sunt mai multe? Stiu, in Biblie si in Coran se spune ca singura cale este prin ele. Sincer, nu cred ca Dumnezeu a scris asta acolo. Nu veau sa intru in polemica pe tema asta...
Sunt de-a dreptul revoltat, cand in numele unei religii se comit crime. Priviti ultimele atentate... ele au un profund substrat religios, care nu au nimic de-a face cu credinta. De ce credinciosii nu stau cuminti in templele, moscheile si bisericile lor si nu se roaga in tacere? De ce trebuie sa iasa afara si sa-si impuna religia lor. Oare aici nu se ascund interese lumesti? Asa cum bine ai remarcat ASD, topicul se numeste Universul Credintei, si nu Universul religiilor sau Universul Crestin. Credinta este una singura, iar credinciosii sunt si crestini si musulmani si hindusi si orice om care a ajuns sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Dar acest lucru numai Dumnezeu si ei stiu. Ca a venit vorba de crime in numele religiei... acestia sunt fanatici religiosi nu credinciosi. Ei sunt unul din cele mai mari rele din lumea noastra.
Personal cred in Dumnezeu si consider practicile religiase (indiferent care... dar facute cu credinta) ca fiind cai de a ajunge la El.
Eu, prin nastere sunt crestin ortodox, si pe toti ceilalti practicanti ai altor religii, ii consider frati, deoarece noi suntem fii lui Dumnezeu si toti vrem sa mergem la el, dar pe drumuri diferite... date de imprejurari.
Sa aveti har , voie buna si o cale luminata !
Clopotel

Trimis de: alunel pe 7 Dec 2003, 03:50 PM

Eu nu inteleg pe ce se bazeaza cineva care spune ca nu exista D-zeu, pe intelepciunea lui proprie? pe stiinta? sau are el dovezi pe care ceilalti nu le au?
Pe stiinta in nici un caz nu se pot baza, pt ca ea atesta existenta unei fiinte supranaturale, a unui Creator desavarsit, descoperind modul extraordinar in care El a creat universul. Cei care se bazeaza pe stiinta ar trebui macar sa stie ca cei mai intelepti oameni ai lumii acesteia au recunoscut si recunosc ca exista un Creator atotputernic, chiar si teoria Big-Bang-ului a fost descoperita datorita modelului creationist din Biblie, pt ca foarte multi oameni, printre care si Einstein, nu credeau in modelul creationist (ca totul a avut un inceput) dar si acesta avand o dezbatere ce un matematician care era si preot+dovezile aduse de Hobble si-a schimbat parerea. (pt documentare cautati Stephen Hawking's Universe).
Stiinta este logica, exacta, rationala si ea descopera legile unui univers perfect creat care este de asemenea logic, rational si incredibil de precis in care nimic nu este lasat la voia intamplarii, fiecare lucru isi are rolul lui precis si nimic nu incalca legile dupa care se guverneaza. Acest Dumnezeu care a creat aceste lucruri este un Dumnezeu al ordinii, avand un scop exact cu fiecare din creatiile Sale.
Ganditi-va la frumusetea planetei noastre sau chiar a intregului univers, ganditiva cum fiecare finta vie isi stie locul ei exact nu incalca legile pe care le-au primit, sub forma de instinct, daca vor sa traiasca (de ex:migrarea pasarilor, activitatea albinelor etc). Chiar si plantele ganditiva ca un graunte mic de samanta "stie" cum sa isi intinda radacini, sa creasca, sa infrunzeasca, sa se inmulteasca sa ajunga in final un copac de zeci de metri. Toate isi stiu locul lor numai omul, hop ca s-a trezit in plop si nu stie de ce s-a nascut? ce trebuie sa faca? si nimic din jurul lui nu are importanta numai el (nu ma refer la cineva anume), el e buricul pamantului si totul se invarte in jurul lui si nu se gandeste la nimic altceva in afara de persoana sa prorpie (asta pana la timpul cand se apropie moartea si atunci isi schimba putin punctul de vedere, dar de obicei prea tarziu)

Trimis de: alunel pe 7 Dec 2003, 06:21 PM

Ma iririta inca un lucru, cei care spun ca ei cred in D-zeu ca ei sunt credinciosi si cand ii intrebi care este credinta lor, din ce consta ea si pe ce se bazeaza ("Fiti totdeauna gata sã rãspundeti oricui vã cere socotealã de nãdejdea care este în voi; 1 Petru 3:15") se uita la tine si fluiera. Ce frumos ar fi numai sa zici: cred in D-zeu, si gata esti un crestin veritabil, un credincios adevarat viata vesnica e garantata si noi putem sa facem orice sa furam, sa omoram (si lucruri sa zicem "mai marunte" ca neascultarea- desi e la fel de grea ca si crima) ca D-zeu e bun si ne iarta. Dar nu se poate asa, credinta trebuie sa fie bazata pe o cunostinta exacta si mai mult pe cuvantul lui D-zeu (care este Biblia). Trebuie sa cunosti legile Dumnezeului adevarat si sa le respecti. Cum poti sa fi pe placul cuiva daca tu nu sti nici macar cei place persoanei respective? "Ioan 17:3 Si viata vesnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu." ,"Ioan5:39. Cercetati Scripturile, pentru cã socotiti cã în ele aveti viata vesnicã"
"Osea 4:6. Poporul Meu piere din lipsã de cunostintã. Fiindcã ai lepãdat cunostinta, si Eu te voi lepãda"
Daca vrea sa vada cineva ce inseamna a fi un om credincios sa se uite la exemplul oamenilor care au fost aprobati ca si credinciosi de catre D-zeu ca Avraam, Daniel, Ieremia s.a. "Evrei 13:6 .Aduceti-vã aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezue; uitati-vã cu bãgare de seamã la sfârsitul felului lor de vieþuire, si urmati-le credinta!"
Oare ce fel de credinta au avut acestia? Cand erau batuti, persecutati, ocarati de un popor intreg oare ce fel de credinta aveau ei, un "cred" asa sa-l sufle vantul? Ieremia cand singur impotriva unui intreg popor spunea ca Ierusalimul va fi nimicit si toti ceilalti spuneau ca va fi pace si bunastare cum spunea el? Asa: ....apoi...poate...va fi... dar nu stiu sigur sau asa:
"Ieremia 19:14,15,8: Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul sã prooroceascã. Apoi a stat în curtea Casei Domnului si a zis întregului popor: Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iatã, voi aduce peste cetatea aceasta si peste toate cetãtile care tin de ea, toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru cã si-au întepenit gâtul ca sã n-asculte cuvintele Mele. Voi face din cetatea aceasta o groazã si o batjocurã; asa cã toti cei ce vor trece pe lângã ea, se vor îngrozi si vor suera, când vor vedea toate rãnile ei.”
Sau felul in care vorbea Isus cum era? "Luca 4:32.  Ei erau uimiti de învãtãtura Lui, pentru cã vorbea cu putere." De unde aveau ei atata curaj? Cum puteau ei sa vorbeasca asa, stiind ca oricand pot fi omorati oricand?
Pt ca "Ioan 14:10. Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatãl, care locuieste în Mine, El face aceste lucrãri ale Lui." sau "Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel....".
Ei se bazau pe puterea si cuvantul lui Dumnezeu, si ei erau gata oricand sa-si dea viata (si nu sa ia viata altora) pt credinta ce o aveau in ei, stiau ca D-zeu isi va implinii Cuvantul si orice s-ar intampla cu ei nu vor fi uitati.
Credinta trebuie sa fie bazata pe cuvantul lui Dumnezeu, si pentru El, daca trebuie, sa lasi orice: fie mandrie, pozitie sociala, fie bunastare,sa rabzi batjocuri pt cuvantul, chiar si viata ta si atunci poti sa spui ca esti cu adevarat un om credincios, atunci vei putea sa simti ingrijirea lui Dumnezeu, cand toata lumea te va parasii, cand necazurile vor fi atat de mari ca nu vei mai vedea iesirea din ele poti sa fi sigur ca D-zeu nu te-a uitat, ca el te intelege, te iubeste si daca vei face voia lui si vei nadajdui in el, toate problemele vor disparea ca prin minune.
"Marcu 10:28-30  Petru a început sã-I zicã: „Iatã cã noi am lãsat totul, si Te-am urmat.”
 Isus a rãspuns: „Adevãrat vã spun cã nu este nimeni, care sã fi lãsat casã sau frati sau surori sau tatã sau mamã sau nevastã sau copii sau holde, pentru Mine si pentru Evanghelie, si sã nu primeascã acum, în veacul acesta, de o sutã de ori mai mult: case, frati, surori, mame, copii si holde, împreunã cu prigoniri; iar în veacul viitor, viata vesnicã."
1 Corinteni 4:6 "sã învãtati sã nu treceti peste „ce este scris”" daca ceea faci nu este bazat pe cuvantul lui Dumnezeu ci pe spusele unui om sau pe parerea unui om atunci nu mai esti un om credincios ci unul credul: Ieremia 17:5  „Asa vorbeste Domnul: blestemat sã fie omul care se încrede în om, care se sprijineste pe un muritor si îsi abate inima de la Domnul!"
"Proverbe 14:15  Omul lesne crezãtor crede orice vorbã, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge"

Trimis de: Tudy pe 8 Dec 2003, 11:34 AM

Clopotel, sunt intru totul de acord cu tine...

Calea catre Dumnezeu e de fapt in noi. Nu trebuie sa o cautam in fiecare religie in parte. Daca ni-l imaginam pe Dumnezeu ca fiind un diamant, fiecare religie ar constituie doar o fateta a acelui diamant, un mod de a-L cunoaste...

Daca un musulman sau un hindus ar afirma: "Eu L-am cunoscut pe Dumnezeu!", nu cred ca un crestin ar putea spune cu sufletul impacat ca de fapt nu are cum sa-L cunoasca pe Dumnezeu, deoarece doar cei ce au aderat la religia crestina au parte de acest "privilegiu"... La fel s-ar intampla si cand afirmatia ar fi facuta de un crestin...

Nicaieri in Bible nu se precizeaza ca, pentru a-L putea cunoaste pe Dumnezeu, crestinismul e singura cale. Se vorbeste doar despre credinta...

Pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu, trebuie doar sa vrei cu adevarat acest lucru! In momentul in care acest lucru se va intampla, cunoasterea "legilor" lui Dumnezeu se va produce instantaneu, aceasta fiind doar un efect... Tot in acel moment, atitudinea fata de viata va suferi nenumarate schimbari... Multe aspecte ale existentei vor deveni clare, si nenumarate taine se vor "lumina".

Trimis de: alunel pe 25 Dec 2003, 02:17 PM

Trimis de: geriA3e pe 27 Dec 2003, 01:49 AM

Credinta daca exista in tine,ca orice exista de altfel,trebuie sa se manifeste intr-un fel.Acum e frig afara dar daca te crezi tare pleci cu capul descoperit,asa crezi tu ca e corect iar dupa ce ai parcurs drumul ori ai rezistat si ai crezut bine,ori ai inghetat si increderea ta a fost o eroare;indiferent care,credinta te-a asistat la o alegere.Asa ca ceea ce exista se va manifesta si problema a fost dintotdeauna proba si evaluarea rezultatului,cu astea se jongleaza pentru a-i face de pilda pe unii sa fie cei buni si pe altii cei gresiti.Dupa cunostinta mea acesta e drumul corect,adica tot timpul sa te uiti in tine insuti,sa te evaluezi permanent cu ochi critic si -elementul absolut esential pentru progres- sa ai un element de referinta tangibil,adica un model viu,o persoana cu o credinta in stare de functiune care stie drumul si are puterea sa te ajute sa-l parcurgi,pentru ca de unul singur nu poti sa ajungi prea departe.Asa ca strangeti randurile,nu mai dati unul in altul cu bulgari,mai de folos e sa te certi cu tine decat cu ceilalti penrtu ca daca reusesti in final sa te impaci cu tine insuti cu ceilalti n-o sa mai fie decat ca de pilda forumul asta=o joaca de copii
dar una e sa fi copilul lu Escu si alta al Celui Preainalt! geriA3e@portal.ro

Trimis de: denise pe 27 Dec 2003, 07:14 PM

Ma intorc la intrebarea lui RIP (ceea nu inseamna ca nu am citit cu sufletul la gura ce s-a postat aici pana acum) si incerc sa inteleg care este de fapt problema. Draga RIP, nu cred ca ti-ai pierdut credinta, insusi faptul ca te gandesti la asta suficient de mult incat sa deschizi un subiect pe aceasta tema arata ca ti-e sete de Dumnezeu. Ceea ce cred ca-ti lipseste este acea ardoare , pe care un crestin adevarat a cunoscut-o cel putin o data in viata... Sunt ortodox prin nastere si crestin prin credinta. Suna paradoxal, dar simplul act al botezului nu m-a facut sa fiu crestina. Sa ma simt crestina. Credinta am gasit-o intr-o zi ca oricare alta, cand cuvintele din Biblie au prins viata... O mai citisem de nenumarate ori , crescuta in spiritul materialist al vremii (stim cu totii ce se preda in scoli) am fost suficient de curioasa sa caut si altceva - am citit carti ordodoxe, catolice, protestante, studii care desfiintau evolutionismul, scrieri budiste, discutii cu prieteni de diferite culte... Nu as putea sa-ti spun ce anume din toate acestea m-a convins, dar la un moment dat nu am mai putut sa nu cred. Sa zicem ca ratiunea , experienta acumulata nu imi mai dadeau voie. Am crezut ca sunt crestina pentru acum credinta mea era adevarata, venea din convingere . Dar m-am inselat. Credinta am capatat-o in acea dupa-amiaza de duminica , cand citind Biblia, am vazut si dincolo de cuvinte. De parca vorbele de acolo capatasera in sfarsit un sens, o perdea fusese inlaturata si totul prinsese viata. Atunci am inteles ca toate acele cautari ale mele au dus catre acest punct.
Ceea ce probabil iti lipseste este acea "linie directa" cu Dumnezeu, cand simti ca vorbele prind viata, ca iti sunt direct adresate. Ai gustat acest lucru o data si mai vrei. Stai pe-aproape, o sa mai "sune", tu sa fii acasa si sa raspunzi. Intre timp incearca sa refaci calea-ntoarsa si vezi ce anume te-a adus in aceasta situatie... care din transformarile de petrecute in tine te-au facut sa te abati un pic de la calea ta.

Trimis de: Mundus pe 29 Dec 2003, 12:56 AM

Sa stii draga Rip ca nu-ti poti mentine credinta decat cu multa vointa. in primul rand cel mai indicat ar fi sa incerci sa te rogi cat mai mult si sa citesti cat mai mult din cartea/cartile considerate sfinte de religia ta. Cu toate acestea eu te sfatuiesc sa incerci sa citesti si despre celelalte religii, poate ca una din ele s-ar putea sa-ti ofere echilibrul si puterea de a crede. Daca te hotarasti sa faci acest pas (adica te informezi si despre celelalte religii) ai grija ca daca citesti despre islam sa citesti ceea ce spun musulmanii despre religia lor sau daca citesti despre mormoni sa citesti ceea ce spun mormonii despre religia lor s.a.m.d. Eu am facut pasul asta si dupa ce am citit Coranul m-am convertit la islam (si asta pentru ca niciodata nu am putut intelege ideea de Treime, a pacatului stramosesc, a naturii divine a lui Isus-pbuh, etc)
Cunossand-i pe ceilalti, cunoscandu-ti mai bine religia vei reusi sa te intelegi mai bine pe tine si sa recapeti increderea si credinta pe care simti ca le pierzi.

Trimis de: 1,618033 pe 29 Dec 2003, 09:39 AM

Bine ati venit in acest iatac al Hanului, geriA3e si denise_d!

frumoase cuvinte - sper ca RIP sa isi dea seama ca sunt multi cu sufletul langa el!

Trimis de: santiago pe 7 Jan 2004, 12:25 AM

Nimic nu este mai important pentru un crestin decat umblarea pe calea ce duce la cunoasterea lui Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu ne schimba in crestini mai bogati, mai puternici si mai iubitori, care stiu ce inseamna sa te bucuri din toata inima si sa-i iubesti din toata inima pe altii.
Cu toate acestea, atatia ani pe care i-am trait in comunitatea crestina m-au facut sa ma intreb daca exista o asemenea cale. exista cai spre cunostinta doctrinara, spre o viata curata, spre zelul evanghelistic, forme de disciplina si sociabilitate agreabile, dar exista oare cu adevarat o cale de a-L cunoaste atat de mult pe Dumnezeu, incat partea noastra launtrica sa se schimbe?
Mult prea multi crestini nu se ocupa serios de vietile lor. Repetam clisee despre puterea Cuvantului cu o evlavie ipocrita in fata unor oameni care vad putine semne de schimbare in noi. Afirmatiile cu privire la rolul Duhului Sfant in transformarea vietilor se subtituie unor fantastice marturii personale despre lucrarea Lui. Sfaturile cu privire la mentinerea unui program regulat de inchinare si rugaciune sunt folosite pentru a evita contactul cu detaliile dezordonate ale vietilor oamenilor. Este mult mai usor sa-i spui unui prieten depresiv sa se roage mai mult, in loc sa-l ajuti in lupta pe care o duce. Cel mai adesea, calea spre schimbare este discutata si dezbatuta, nu urmata.
Trei lucruri ma opresc sa renunt cu cinism la speranta de a gasi in Hristos realitatea care sa-mi schimbe viata: Scriptura, Duhul Sfant si o mana de oameni. Scriptura afirma ca Moise a vorbit cu Dumnezeu fata-n fata, Pavel vorbeste despre scopul mistuitor al cunoasterii lui Dumnezeu, iar Petru, despre o inexprimabila bucurie. Acesti oameni (si altii) au umblat pe cararea ce i-a schimbat in oameni puternici, care s-au bizuit intru totul pe Dumnezeu. Biblia subliniaza in repetate randuri faptul ca Il putem cunoaste pe Dumnezeul care Isi gaseste placerea si partasia cu noi si se atinge de viata noastra transformand-o cu putere. Existenta acestei posibilitati imi da putere sa fac fata presiunilor. A renunta la speranta de a-L intalni pe Dumnezeu ar insemna sa neg Scripturile.

Trimis de: 1,618033 pe 7 Jan 2004, 10:34 AM

Bine ai venit in acest iatac al Hanului, santiago!



superb ceea ce ai scris!
mi-ai atins o coarda sensibila, si astept sa vad ce mai scrii!

Trimis de: Valheru pe 7 Jan 2004, 10:36 AM

nu se pune porblema credintei
toata lumea crede in ceva
nu insa toata lumea crede in Dumnezeu

Trimis de: Figaro pe 7 Jan 2004, 01:13 PM

"Dialectica sacrului a precedat toate miscarile dialectice descoperite ulterior de spirit si le-a servit drept model. Reveland adevarul si semnificatia fiintei intr-o lume necunscuta, haotica si ostila, experienta sacrului a deschis calea catre gandarea sistematica" (Mircea Eliade - Istoria credintelor si ideilor religioase)

======================================

Cred ca hoasul si vulnerabilitatea fiintei umane nu reprezinta argumente valabile pentru a demonstra existenta/inexistenta lui Dumnezeu. In definitiv Dumnezeu existenta sau nu exista indiferent de vointa noastra.

La fel cum un copil orfan isi cauta parintii si fiinta umana isi constientizeaza conditia limitata si isi cauta radacinile. Eliade vorbeste de un reflex al sacrului, si cred ca are multa dreptate. Un exemplu edificator il reprezinta regimurile ateiste. Aici stiinta a luat locul religiei. Insa promovarea a fost facuta in cel mai religios mod cu putinta. Stiinta, Marea Preoteasa Moderna, venea sa elibereze omenirea de lanturile "superstiei", sa o vindece de "opiul popoarelor".

Rezultatul nu a fost cel scontat, ba din contra, si asta ii da dreptate lui Eliade. Reprimata, religiozitatea s-a concretizat in forme ciudate. Lenin isi doarme somnul de veci in chip de mumie. Marx, Engels, Lenin sau Stalin au devenit brusc Noii Apostoli. In final ateismul a devenit tot un fel de religie. Se pare ca radacinile sunt mult mai adanci.

Trimis de: 1,618033 pe 7 Jan 2004, 01:40 PM

welcome BACK Figaro!

sa nu uitam de 'omul nou' propagat de ateism....

il putem vedea pe toate strazile...

Trimis de: TriRegnum pe 7 Jan 2004, 04:49 PM

Bine ai revenit Figaro!

Trimis de: Falanstera pe 8 Jan 2004, 02:13 AM

Da, si eu cred ca nu conteaza religia, dogmele, legile neaparat. De fapt, oare nu chiar Iisus a dat ca unica "porunca": "Iubiti-va!"? Iar acest "a crede" nu poate fi explicat prin regula de 3 simpla, nu poate fi aratata o metoda de a-l obtine. Dar cum il aflam pe acest "a crede", atunci? Pai in primul rand simti si daca simti inseamna ca e de necontestat, pt ca, dupa cum zicea si Camil Petrescu (citat aproximativ): "Singura realitate este cea a sufletului tau.". Si mai departe, daca vrei sa-l aflii pe Dumnezeu, intotdeauna vor exista cai pentru a-L afla. Ochi si deschidere sa ai.

Trimis de: geriA3e pe 10 Jan 2004, 11:47 PM

Vreau sa raspund iar initiatorului si tuturor despre controlul credintei.Elementul esential pentru a pune macar problema masurarii a ceva asa important este,dupa confirmarea existenta in sine a credintei proprii,ordinul de marime.Adica o persoana crede in Cel de Sus daca El este foarte important,iar cel ce se mantuieste Il are chiar pe primul loc in viata lui ori macar pe locul al doilea,(lucru foarte greu de cand cu Mc'Donald si cu formatul DVD,adica dintotdeauna caci mereu oamenii au iubit lucrurile si fiintele materiale).
In tine sunt doua vieti,una pamanteasca si una spirituala iar credinta la cea de pe urma se refera,caci intai trebuie sa ne nastem din trup iar mai apoi din duh.Cele doua trebuie armonizate intr-un fel caci se influienteaza una pe alta,ba chiar se determina reciproc pe alocuri,fiind cu toate astea complect distincte,avand origini diferite si finalitati disjuncte.Cea mai comuna greseala este confundarea uneia cu alta sau presupunerea ca o viata manifestata dupa canon garanteaza perfectiunea celei nevazute de care pe buna dreptate te intrebi daca exista si in ce stadiu e.
Ajungand la masuratoare aici elementul de baza este etalonul,ca in orice domeniu de fapt,iar posibilitatea comparatiei directe este de cele mai multe ori cu neputinta din pacate,chiar pamanteste vorbind,de pilda despre metru am invatat ca este tinut intr-un seif in conditii speciale,deci cati oameni l-au atins de fapt?Daca El e mare,foarte mare si important in viata ta atunci avem ce masura dar daca e doar un accesoriu,un breloc sau o cruciulita la gat nu te mai obosi.Pozitia Lui in viata omului nu vine de la sine ci trebuie sa muncesti cu tine mereu sa dai jos din cele ce le iubesti sau le urasti si sa-L ridici treapta cu treapta tot mai sus pana ajunge la medalia de aur.Atunci ai biruit.Fiecare este pe parcursul vietii lui intr-o faza tranzitorie,intr-o permanenta reorganizare dar iarasi e important in ce directie mergi,urca El in tine sau coboara pentru ca prin asta tu insuti cresti sau scazi in credinta ta.
In sfarsit vorbind despre criterii,aici iarasi problema e nuantata pentru ca fiecare om de fapt trebuie sa se masoare cu sine insusi,nu cu altii sau cu niste standarde generale.De pilda o nenorocire a fost si o sa fie mereu mecanismul normei aplicat in fabrici pentru ca oamenii sunt diferiti,fiecare e altfel construit si ce pentru unu e o joaca pentru altul e moarte curata:stiu o poveste a unui muncitor,un om batran care spunea ca aveau de facut niste piese prin pilire iar cand aparea normatorul in sectie lua fiecare cate o pila scurta,cu dintii mici si"tragea"din greu,iar dupa ce pleca scoteau pile de jumatate de metru cu dinti mari,apasau cum trebuia si terminau treaba,pentru ca daca nu erau atenti le marea norma si nu toti puteau s-o duca iar norma trebuia facuta,nu plecai acasa pana n-o implineai.Dureros!In cadrul evaluarii creditei tale tu trebuie sa fi permanent atent la tine insuti,sa fi sincer si corect si se vede daca azi e mai rau sau mai bine ca ieri.Asa iti afli directia.Trebuie sa fi mereu treaz sa observi ce-ti place si ce-ti repugna si sa compari cu etalonul Suprem atat cat sti(precis sti destul,niciodata nu e o problema de cunoastere,mereu ma surprinde cat de bine stiu oamenii toate tainele dar ce neinstare sunt sa le traiasca),asa ai sa iti determini problemele si sprijinul.Trebuie neaparat in cadrul drumului credintei muncita bucuria,daca ar fi ceva de reprosat religiei ortodoxe atunci ar fi culoarea neagra;jalea are rostul ei dar daca mergi cu parere de rau inainte nu ajungi prea departe.
Mai sunt destule de spus dar umplu toata pagina si tot nu termin.Oricum verificarea operatiilor se face prin echilibru,prin pace,prin linistirea inimii care e opusa starii de confuzie,de cautari si framantari,de dureri si nemultumiri si angoase,de nesigurante si disperari,de activism.Mergi asa si mai vorbim!