Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Clopotel pe 21 Nov 2008, 07:52 PM

Dragii mei,
Am dat acum din intamplare de http://www.hanuancutei.com/forum/content/Afaceri-si-economie/9358/Cand-E-Timpul-Sa-Te-Ridici-In-Picioare/, si rasfoindu-l, am intalnit afirmatii cum ca a fi angajat intr-o firma este ca si cum ai fi sluga la stapan, si se induce idee ca e o "chestie" buna sa ai musai afacerea ta, ca sa fii tu stapanul si nu sclavul, adica sa stai in picioare si nu in genunchi...

Tin sa va spun ca aceasta conceptie, dupa parerea mea, este o mare greseala, ca sa nu spun prostie, si autoinselare, si o sa-mi argumentez afirmatia:
1. Angajatul nu este sclavul patronului din simplu motiv ca angajatul si cu patronul, de fapt cu firma, are un contract in care pentru munca prestata de angajat, firma ii da niste bani, bani care se negociaza intre parti...
Sclavul nu negociaza nimic cu stapanul, ci doar face ce-i spune stapanul si primeste doar ce stapanul vrea sa-i dea
2. Cand una dintre parti din contractul dintre angajat si firma, doreste incetarea contractului, isi depune intentia in scris, si in termenele prevazute in contract, si e liber de contract
Sclavul nu poate inceta din propria lui vointa legatura cu stapanul sau, ci doar stapanul sau, daca doreste poate scapa de sclav in diverse moduri...
3. Angajatul si cu patronul firmei care il angajeaza, sunt prorii lor stapani, fiecare ia decizia proprie de colaborare intre ei, si fiecare presteaza si castiga dupa cum a dorit la negocierea contractului si dupa calitatea muncii prestate... Lucru logic si firesc..
In mod normal, un angajat bun are intotdeauna profit, si poate chiar sa-si faca propriile investitii... Iti poate construi cladiri, pe care apoi le poate inchiria, poate juca pe Bursa, cumpara actiuni etc.

Sa luam cazul in care cineva este patron de firma (stapan in ochii multora)
4. De fapt, un patron de firma, este si el angajat in propria firma de multe ori (adica sclavul propriei firme ar zice unii), dar mai mult, patronul cu tot cu firma lui, este angajat de alte firme ca sa le presteze diverse servicii, tot cu contract evident... (unii constatand asta ar spune ca iata patronul nu numai ca a devenit sclavul propriei firme, dar mai este si sclavul altora ca iata presteaza pentru toti cu care are contract)

Mai sunt argumente dar mai las si pe altii interesati de subiect...

Mai vreau doar sa fac urmatoarele precizari:
- orice om care a semnat un contract de buna voie si pe care l-a negociat nu poate fi considerat sclav indiferent ce statul are acel om (portar, director, administrator, incarcator descarcator etc), ca pana la urma toti cei care lucreaza ceva sunt angajati de altii si pentru altii... Sunt parti egale in contract...
- salariatul (depinde si de felul muncii sale, dar in general vorbesc)are avantajul ca este preocupat doar de ceea ce face el, o plaja ingusta de activitate sa zic asa, deci un oarecare confort psihologic din toate punctele de vedere...
- tot salariatul mai are avantajul ca dupa ce pleaca de la serviciu se poate detasa complet de acesta, dedicandu-se total familiei sau unor hobbiuri
- cel ce este patron de firma are avantajul ca poate obtine castiguri oricat de mari, prin mijloace ce un angajat nu le are la dispozitie, dar si riscurile sunt pe masura
- tot patronul de care vorbeam, nu prea mai e stapan pe timpul lui, daca chiar vrea sa fie in afacere, asta apropo de ce spun unii ca patronii nu fac nimic decat sa ia banii angajatilor... Asa este oare?!
- patronul este supus unui stres psihologic mult mai mare decat un angajat obisnuit, caci el trebuie sa fie atent si sa prevada situatii si sa ia decizii pe mai multe planuri, care de cele mai multe ori nu au legatura unul cu altul, ca domeniu ma refer...
Mai sunt multe de spus...
Deci cine este sclavul si cine este stapanul, ca eu nu inteleg?!

Trimis de: abis pe 21 Nov 2008, 10:06 PM

Am votat NU

Trimis de: Clopotel pe 21 Nov 2008, 10:50 PM

Pai si cel care a votat DA, de ce nu-si argumenteaza pozitia?

Adica exista vreun om angajat legal in Romania si este ca si sclavul? Pai si de ce nu-si da demisia imediat?, sau a inceput sa-i placa sclavia?! Atunci da, e bine... Am si eu nevoie de niste sclavi de bunavoie...

Ma scuzati, da' eu tot nu pricep cum vine asta: adica eu nu vreau sa fiu sclav, dar semnez de buna voie un contract de angajare prin care ma angajez sa devin sclav?! Ciudat...

Trimis de: Blakut pe 21 Nov 2008, 10:57 PM

Am votat tot Nu...e destul de evident.

Trimis de: Serenity pe 21 Nov 2008, 11:01 PM

Cred ca depinde mult de persoana in cauza. Nu esti literalmente "scalv", pentru ca ai niste drepturi, pentru ca ai dreptul sa pleci, pentru ca o faci de bunavoie. Dar esti sclavul rutinei, programului fix, salariului... daca ar avea posibilitatea sa aleaga, cred ca nimeni nu si-ar dori ca 8 ore pe zi, in fiecare zi a vietii (ma rog, daca excludem concediile, sarbatorile legale, bla bla..), sa mearga intr-un anumit loc si sa faca o anumita chestie (de multe ori aceeasi chestie). Sa lucreze pana la 60-65 de ani pentru ca e nevoit sa indeplineasca conditiile pentru pensionare. Cred ca, mai mult decat orice, suntem sclavii fricii... frica de a risca, frica de a incerca ceva diferit, frica de a pierde. Angajatul are o anumita siguranta, cica.

Trimis de: Jonathan pe 21 Nov 2008, 11:27 PM

Am votat si eu nu si cred ca raspunsul este destul de evident. Ideea este ca acest demers (citeste topic) pleaca de la problema pe care am pus-o eu in topic-ul "Cand e timpul sa te ridici in picioare". Eu nu am ridicat poblema slugarniciei in sensul literal al cuvantului. La mine a fost strict o chestie personala, motiv pentru care am trecut dedesubt "studiu de caz". Mie mi-a fost greu sa ma despart de un angajator pentru care am lucrat 16 ani si despre care care am subliniat ca mi-este prieten (si-mi este in continuare).

Incarcand sa-mi pastrez obiectivismul, trebuie sa remarc ca exista si angajati care ar face multe lucruri peste fisa postului (in cazul in care au semnat asa ceva la angajare), numai ca sa-si pastreze locul de munca. Iar nu mai tarziu decat astazi citeam o opinie a unui angajator care spunea ca actuala conjunctura (criza economica) ii ajuta sa le dea peste bot celor care cer mariri de salarii, ca altfel pleaca la concurenta.

Problema cu sarcinile peste fisa postului se intalnesc mai ales la companiile mici, cu un numar redus de angajati. De la limita contractului de munca (daca a fost semnat) pleaca compromisurile. Multe companii ofera remuneratii la negru, sau deloc atunci cand invoca perioada de proba.

Trimis de: Cla pe 21 Nov 2008, 11:27 PM

Si, care-i baiul, toti suntemi sclavii sistemului = banului. Ca sef, ca nu-sef, ce conteaza.
Nu poti sa iesi din asta doar fiind autarhic. Dar cine e asta?

Pai poti sa-ti dai demisia, cum sa nu. Daca ai bani ca sa fii independent. Daca nu...

Vezi tocmai in ziua de azi ca si sefii sunt dependenti. De economie, de banci... la urma urmei, cine e seful (sunt sefii), nu se stie. Se banuieste doar... si se scriu multe despre ei... dar nu asta a fost tema topicului, scuze

Trimis de: Erwin pe 22 Nov 2008, 12:19 AM

termenul de "sclav" în zilele noastre are o altă conotaţie, eşti nevoit să accepţi uneori un job care nu îţi place, nu îţi aduce satisfacţii, îţi crează un stres, te îmbolnăveşte, te suprasolicită şi aşa mai departe, tocmai pentru că trebuie să supravieţuieşti în sistem, sistem care din punct de vedere legal, al relaţiei contractuale este ok, nu poţi fi numit "sclav", dar din punct de vedere al relaţiei "şef-subaltern" există o mulţime de cazuri în care şeful sau patronul profită de poziţia lor sus-pusă pentru a-i determina pe angajaţi să muncească mai mult sau să accepte condiţii mai grele decât cele specificate în fişa postului (de cele mai multe ori nu există o astfel de fişă iar dacă există e lacunară). Sigur că poţi pleca în alt loc, dar nu oricând şi oricum.

Dacă ai mica ta afacere şi eşti propriul tău şef e totuşi mult mai relaxant, pentru că relaţia client-furnizor este bazată pe alte principii decât relaţia patron-angajat, atunci eşti pe picior de egalitate cu aceştia şi stresul vine din alte părţi, nu e acelaşi lucru ca atunci când eşti angajat. Totul ţine de cât control avem asupra procesului muncii. Este mult mai bine să deţii controlul şi companiile care organizează bine forţa de muncă astfel încât responsabilităţile şi deciziile să fie repartizate judicios, astfel ca fiecare angajat să-şi poată indeplini sarcinile corespunzător şi în timpul programului normal de lucru, fără a apărea conflicte, acelea au mai mult succes. Din păcate la noi există încă mentalităţi învechite, în special în companiile de stat sau controlate de stat, unde persistă o ierarhie de tip "comunist". Pe de altă parte, companiile străine, multinaţionale sau ce or fi ele, vin aici să exploateze la sânge forţa de muncă, au şi sisteme bine puse la punct de a atrage şi a păcăli oamenii, de obicei nu se rezistă mult şi au o fluctuaţie mare de personal, tocmai pentru că tratează muncitorii ca pe nişte sclavi dispensabili... "Nu rezistă? Nu-i nimic, vin alţii!"

P.S. eu cred că trebuiau puse mai multe opţiuni, de exemplu "câteodată"...

Trimis de: Anca_M. pe 22 Nov 2008, 09:25 AM

Cred ca angajatul nu este si nu ar mai trebui sa fie considerat sluga la stapan, din pacate insa asta ar trebui sa o stie si patronii, nu numai angajatii, ca ei "saracii" pricep mai greu ca relatia dintre angajat si angajator este una de colaborare nu de sclavie, ca ei fara noi n-ar mai avea ce sa conduca.

Trimis de: mutulica pe 23 Nov 2008, 09:00 AM

nu si cred ca perioada de somaj la limita 0% din ultima vreme imi sustine argumentul, aproape a ajuns patronul sclavul angajatilor

in fond este vorba de o piata a muncii. atita timp cat cele 2 parti isi respecta clauzele contractuale e ok. in momentul in care unul din cei doi o ia razna... se ajunge discutii de genul celei de aici

dupa parerea mea, diferenta intre patroni si angajati, o dau 2 elemente. curajul de a risca (pe care l-a avut primul) si cunostiintele (si aici cuprind si expertiza si prieteniile)

Trimis de: freeman pe 23 Nov 2008, 12:12 PM

La cererea lui Clopotel de a argumenta:
Eu am votat da.
Consider ca orice angajat e un soi de sclav, oriunde ar fi angajat-asta prin definitie- (la patron, multinationala, guvern, ONG, pe plan local, etc). E un sclav in sensul modern, desigur.
Din punctul meu de vedere cred ca la patron esti cel mai putin scalv.
Ce-i drept si patronul e sclavul afacerii pana la urma.

Trimis de: Clopotel pe 23 Nov 2008, 05:02 PM

Draga Erwin,

Nu stiu la ce ar folosi aceasta optiune in ideea subiectului pe care l-am propus spre dezbatere...
Daca afirmam: "cateodata angajatul firmei este sluga la stapan", inseamna ca acel angajat accepta aceasta situatie, iar firma profita de acest lucru si "cateodata" se transforma in "totdeauna"... Deci e pe varianta cu DA din sondaj...


Draga Freeman,

Iti multumesc...

Dar sunt foarte surprins de pozitia ta... Chiar foarte foarte surprins, caci eu te stiam un intreprinzator, iar un intreprinzator nu poate avea aceasta pozitie pe care o ai tu...


Cu alte cuvinte, in opinia ta, toata lumea care munceste ceva este sclav?! Fie ca este angajat fie ca este patron, tot sclav este... Asa sa fie oare?!

Bine, haideti sa incercam atunci sa dezvoltam si mai mult ideea, caci nu intamplator am deschis acest topic, vazand "parerile" ce circula printre oameni... Iar de aceste "pareri", ma lovesc si eu de ceva timp, ba incerc sa lupt cu ele din rasputeri...
De aceea voi face o scurta polologhie, care sper sa nu plictiseasca prea mult...

Voi vorbi din exerienta mea de peste 15 ani ca angajat si de cca 9 ani ca angajator dar si ca angajat...
Dupa mine, timpurile capitalismului de tip "exploatarea omului de catre om" au apus demult, si e si ingropat...
Cel putin mie asa imi place sa cred...

Incep prin a spune ca angajatul si angajatorul sunt de fapt intr-o relatie comerciala... Ei semneaza un contract, pe care il inteleg, il negociaza si il accepta in forma finala...
Angajatul vinde munca lui, adica priceperea, timpul si implicarea lui, pe care angajatorul o cumpara...
Eu inteleg ca munca este o marfa, de aceea exista si o piata a muncii. Pe aceasta piata se descurca mai bine cei ce ofera o "marfa" mai buna calitativ la un pret corect. E logic sau nu?
Ca orice piata, si pe piata muncii exista concurenta, exista situatii favorabile si defavorabile, exista uneori si crize. Cine doreste sa intre pe aceasta piata, adica cei care doresc sa-si ofere serviciile, trebuie sa cunoasca toate aceste lucruri si multe altele... Parerea mea...

Acum vorbi din prisma angajatorului, ca sa intelegem mai bine de ce am eu ca angajator nevoie... Probabil ca aceste pareri ale mele, si ale altora vor folosi, in special celor care sunt la inceput de drum... De fapt cu aceasta idee le si dau...
Prin urmare, angajatul pe care il doresc eu in firma mea, trebuie sa aibe doua calitati esentiale de baza: sa gandeasca si sa fie cinstit, iar apoi sa aibe trei calitati esentiale dobandite deja: sa-si cunoasca bine meseria, sa inteleaga ca imi este partener in afacere, si sa inteleaga ca orice aport al lui la dezvoltarea firmei ii va aduce atat avantaje materiale, cat si satisfactii profesionale si sociale, dar nu in ultimul rand stabilitate si siguranta sociala....
Deci, angajatul, care in fapt este partenerul meu de afacere, sa fie interesat direct in afacere, sa inteleaga afacerea, si sa se implice de la sine in ea.
Aceasta presupune o anumita stare interioara psihica a angajatului, anume: sa-i placa ceea ce face si sa faca meseria cu placere si dedicatie...Iar la aceasta contribuie si mediul in care se desfasoara afacerea, iar de crearea acestui mediu propice, este initial raspunzator angajatorul, dupa care, evident, toti cei ce sunt implicati...
O situatie ca aceea descrisa de Jonathan:
Nu are ce cauta intr-o afacere in care sunt implicati angajati cu mentalitate de parteneri si nu de sclavi... Pai ce rol are fisa postului? - poate vom vorbi si despre ea...
Daca esti implicat activ in afacere ca angajat, limitarile pot sa fie doar de competenta, nu de vointa... E absurd sa nu faci un lucru necesar, pe care poti sa-l faci, dar nu-l faci doarece zici ca nu ai fost angajat pentru asta, deci nu te intereseaza... Asta da, este mentalitatea unui angajat care crede despre el ca este sclav (dar nu este, ca e din specia aceea care vine la serviciu doar sa aibe de unde pleca, dar cere bani pentru asta), si de care nimeni nu are nevoie... Trebuie redat imediat societatii care l-a produs facandu-i astfel un mare bine...Altfel va ramane traumatizat ca e sclav sfarsind uneori la nebuni...

Nu doresc un angajat sclav... Nu doresc un angajat care se crede sclav... Daca vreau sclavi, e mai ieftin sa-mi iau roboti...
Toti cei ce isi inchipuie ca odata angajati intr-o firma vor deveni sclavii cuiva, pun temelia ratarii lor atat profesional cat si ca om... Devin niste ratati si niste frustrati...
Orice om de afacere adevarat, orice angajator adevarat si constient, nu va urmari sa-ti aduca in firma sclavi sau ratati care se cred sclavi.... Acestia nu vor contribui la dezvoltarea firmei, pentru ca nu se implica constructiv in ea, ci fac doar ce li se spune, asta in cel mai bun caz... Apasat de statutul de sclav, mintea lui e inchisa la orice idee buna pe care ar putea-o aduce ca sa ajute dezvoltarea afacerii...
Mai mult, un astfel de sclav, necesita un paznic de sclavi, cu bici si toate cele, ceea ce duce la cheltuieli, la coruptie, la scandaluri, la tot felul de probleme etc...
Prin urmare, angajatorul adevarat nu doreste in firma lui sclavi, adica oameni ratati atat profesional cat si social si uman...

Desigur astept spre dezbatere si criticile aduce pozitiei mele, inclusiv aceea ca sunt visator si ca asemenea angajati nu exista... Ca sa nu mai pierdem timpul, spun ca exista si i-am si gasit atat eu cat si altii... Dar, mai este nevoie de angajati cu mentalitate de parteneri in afacere si nu de sclavi in afacere...
Parerea mea...

Trimis de: Serenity pe 23 Nov 2008, 05:30 PM

Draga Clopotel, cred ca niciodata nu a folosit nimeni cuvantul "sclav" in contextul de fata cu sensul propriu. Ce prezinti tu pe-acolo sunt situatii relativ ideale, niste principii foarte bune, eficiente, laudabile, etc. Totusi in Romania, in momentul de fata, sunt foarte putini angajatori care detin si practica mentalitatea si principiile respective. In majoritatea cazurilor angajatii nu au nici un cuvant de spus, muncesc doar pentru ca nu au alta solutie si se complac in situatia asta. Si da, oamenii astia sunt "sclavii" banului, serviciului la care se duc din obligatie si unde petrec 8 ore facand ceva ce nu le ofera nici un fel de satisfactie, "scalvii" propriei mentalitati, "sclavii" propriilor limite, etc. Nu sunt sclavii angajatorului. Si as fi foarte surprinsa sa intalnesc pe cineva care chiar sa creada asta.

Trimis de: Erwin pe 23 Nov 2008, 10:15 PM

Felicitări, dragă Clopoţel!
Ce spuneam şi eu mai înainte, că mentalitatea e de vină. Dar tu cum reuşeşti să îţi cointeresezi angajaţii ca să se simtă parteneri în afacere şi nu "sclavi"?

Dacă le dai prime şi diplome de "angajatul lunii" nu cred că e suficient...

Trimis de: Clopotel pe 23 Nov 2008, 11:10 PM

Draga Serenity,

Eu nu as fi asa sigur de asta... Iti garantez ca unii oameni chiar cred ca angajatii sunt ca sclavii pe plantatie pentru patron..

Nu stiu daca sunt ideale, dar stiu ca sunt normale si foarte eficiente pentru toti cei implicati...

Asta este adevarat, dar trebuie sa ne schimbam unele mentalitati gresite, iar pe cele bune trebuie sa le pastram...

Trebuie lucrat si la mentalitatea angajatului, dar si la cea angajatorului...
Angajatul trebuie sa fie constient de valoarea sa ca angajat... Daca angajatul crede sau stie ca valoarea muncii sale nu are valoare, si nu face nimic sa o creasca, atunci chiar ca nu prea are solutii...
Dar daca insa se preocupa sa creasca valoarea muncii sale, in special prin calitate si diversitate, atunci are sanse mai mari pe piata muncii, si cu cat are de oferit ceva mai valoros, cu atat are si un cuvant de spus... Altfel, daca nu are de oferit mare lucru, pentru ce sa deschida gura?!

Corect! Ai zis foarte bine aici... Eu singura explicatie pentru aceasta stare, am gasit-o in educatie si mentalitate... Copilul din scoala si de acasa nu este educat deloc ca sa dea valoare muncii sale viitoare. El este educat doar ca sa invete, dar copilul nu stie de ce sa invete... La ce-l ajuta pe el invatatura asta?! Multi nu inteleg nici dupa 10 ani dupa ce au terminat scoala si s-au si angajat deja... Desigur invatamantul nu e prea pregatit pentru asa ceva, dar primul interes este al elevului, viitorul proprietar de marfa numita munca. Elevul trebuie sa devina constient ca inca de pe bancile scolii trebuie sa lucreze la valoarea viitoarei sale marfi, astfel ca atunci cand el iese cu marfa lui pe piata, marfa lui sa aibe valoare... Altfel, daca marfa lui nu face 2 bani, nu i-o cumpara nimeni, si nu castiga nici 2 bani...
Ne-am obisnuit sa venim la angajare doar cu teancul de diplome obtinute... Dar eu il intreb pe candidat ce stie sa faca concret ca sa poata fi util firmei.
Si e socant sa ti se raspunda de un tanar sau tanara la 20 si ceva de ani, cu liceu si doua facultati, si masterat, ca nu stie sa faca nimic, dar ca vrea sa invete.
Pai ce sa mai invete acum daca in 24 de ani nu a putut, si apoi eu nu sunt calificat sa-l invat, eu il iau invatat de-a gata.
Cred ca ai inteles situatia ce vreau sa o expun... Probabil ca toti cei care angajeaza s-au intalnit cu aceasta situatie...
Cum poti sa vii la angajare, cu teancul de diplome si dupa 17 ani de invatare, si sa spui ca nu sti sa faci nimic concret, dar vrei sa inveti?
De aceea, doresc sa atrag atentia celor care inca sunt acum in scoala, ca ei trebuie sa se pregateasca pentru a da valoare muncii lor viitoare, nu numai prin cunostiintele teoretice, dar si practice. Cand vor termina scoala si vor merge la interviul de angajare, vor fi luati de buni, ca nici un angajator nu-si permite sa-l plateasca ca sa-l invete ce nu a reusit sa invete in 18 ani...
Mai mult, personal eu am un mare interes ca tinerii in special sa fie bine pregatiti practic, astfel incat activitatea lor sa valoreze mult, si sa gandeasca ca un partener si nu ca un sclav... Acestia ii vor scoate de pe piata pe toti angajatorii care chiar cauta sclavi...
Repet, parerea mea... Puteti sa tineti cont de ea, sau sa o respingeti...

Draga Erwin,

Ce am colorat cu rosu este cheia intregii probleme pe care o are angajatorul, de fapt patronul ca sa zic asa, privind angajatii firmei...
Desigur ca primele si evidentierea rezultatelor angajatilor buni, nu este un lucru de lepadat, dar un angajator poate sa faca mult mai mult decat atat...
Poate sa creeze un mediu de afacere, astfel incat angajatul sa se simta partener in afacere, dar asta nu doar ca se autosugestioneaza el ca ar fi partener, ci zic ca angajatul se simte partener in afacere pentru ca chiar e pe bune...
Cum un angajat este partener in afacere cu patronul?! Simplu: beneficiind de ce beneficiaza si patronul, dar proportional cu aportul adus de fiecare la profitul firmei per ansamblu atat pe termen scurt, mediu si lung... La inceput, in primii 5 ani de ex., angajatul care a adus un profit firmei, primeste un procent din acel profit.
Dupa 5 ani, de ex. cand angajatul a contribuit substantial si constant la profitul firmei, consider eu ca si-a castigat dreptul de a dobandi actiuni in firma la care lucreaza. Aceste actiuni angajatul le poate cumpara la un pret preferential, sau dupa caz, firma il poate rasplati gratuit cu ele...
Astfel ca angajatul nostru, pe langa salariul lunar, la sfarsitul anului, daca firma a avut profit si daca asa se hotaraste, va primi si dividente conform numarului de actiuni ce le detine in firma. Actiuni de care pot beneficia si stranepotii lui daca nu le vor vinde...

Iata dar, ca angajatorul cauta de fapt angajati care sa-i devina parteneri de afacere, caci toti acesti parteneri sunt constienti ca de fapt lucreaza pentru ei, si nu pentru "hulpavul ala de patron gras si burtos care ne ia noua banii de paine"...
Un astfel de angajat partener, va considera firma ca si a lui, pentru ca este si a lui, si in acest caz, va inchide si poarta daca o vede uitata deschisa, va raspunde si la telefonul colegului daca acesta intamplator lipseste, va trata cu respect toti clientii firmei chiar daca el nu-i poate servi direct, va ridica chistocul de pe hol cand trece pe langa el, va evita sa consume hartia de la imprimanta aiurea, si nu va face din ea ghemotoace cu care sa dea in colegul, va fi atent ca nimeni sa nu risipeasca inutil resursele firmei, ca si din banii lui risipeste etc etc, si niciodata nu va spune ca nu va face nimic in plus peste fisa postului, sau ca trebuie sa-l impinga cineva de la spate sa faca ceva... El singur ia initiativa pe partea lui de competenta...
Repet, parerea mea...

Trimis de: abis pe 23 Nov 2008, 11:15 PM

Clopotel, nu mai ai vreun post liber la tine in firma? Ca as trimite un CV.
Prea suna bine ce spui tu acolo.

Trimis de: Clopotel pe 23 Nov 2008, 11:23 PM

Draga Abis,

Ba da, cum sa nu...
Prima intrebare: Ce stii sa faci concret?
Poti trimite si un CV

Pot sa fac sa sune si rau, nu aici ar fi problema... dar nici nu cred ca va folosi la ceva...

Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 12:10 AM

Uite, nu e buna intrebarea, sau nu e pusa intr-un context potrivit. Cel care aplica pentru un job ar trebui sa cunoasca profilul firmei, planul de afaceri, pentru a vedea daca cunostiintele sale teoretice si practice folosesc la ceva angajatorului.

Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 12:33 AM

Pai ce cunostinte practice sa aiba un absolvent de facultate? Scoala iti ofera exclusiv cunostinte teoretice, un absolvent habar nu are de unde sa stie ce se face intr-o firma. Cu exceptia scolilor profesionale, de meserii.
Poate ca sistemul de invatamant ar trebui reformat radical, inclusiv printr-un parteneriat public-privat intre unitatile de invatamant si angajator. Insa ma indoiesc ca exista vointa atat din partea responsabililor din invatamant, cat si din partea patronilor pentru asa ceva. Hai sa fim seriosi, toti vizeaza ca nepotii lor sa faca practica si sa prinda un post bine platit. Restul, Dumnezeu cu mila.

Trimis de: Erwin pe 24 Nov 2008, 12:49 AM

Uite, aici e problema strict a învăţământului românesc, care în 20 de ani de la schimbarea sistemului n-a reuşit să se adapteze pieţei muncii. În '90 aflam că în Germania studenţilor li se dau proiecte practice de realizat şi se pune un mare accent pe valorificarea cunoştinţelor teoretice în practică, lucru care la noi nici acum nu se întâmplă, ba se şi copiază la greu proiecte gata făcute, schimbând pe ici pe colo câte ceva, proiectele fiind teoretice. Acolo, un student care copiază o frază la o lucrare şi nu specifică sursa este exmatriculat, dar şi aprecierea valorii muncii este cu totul alta decât aici. Sunt convins că valorile sunt promovate şi nu pilele, relaţiile sau mai ştiu eu ce alte favoruri...

Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 01:04 AM

Exact, un sistem in care sunt promovate valorile si nu pilele.
Revin si subliniez: responsabilitatea nu apartine numai sistemului de invatamant, ci si angajatorilor. Ar trebui sa existe o colaborare intre patroni si dascali, insa nici unii, nici altii nu dau dovada de vointa in acest sens. Nepotul patronului, se stie, va ajunge manager la firma. Pe de alta parte, cadrele didactice universitare detin si (cel putin) o afacere privata, asa ca n-au nici un interes sa-i ofere cunostinte unui amarastean pentru a accede intr-un post bun.

Trimis de: Serenity pe 24 Nov 2008, 01:38 AM

Da, da... Clopotel Sa-ti explic cum sta situatia: faci 16 ani de scoala in care nu esti invatat sa faci nimic concret, nu esti indrumat in nici o directie concreta, ti se baga cu tona pe gat teorie a proasta si-atat. Si daca vrei sa faci o facultate ca lumea, unde sa inveti macar teoria aia (ca majoritatea absolventilor nu stiu nici teoria), nu prea te poti angaja. Daca te angajezi esti nevoit sa o dai cu pupincurismul la diversi colegi sau profesori pentru favoruri. Oricum, oricata practica ai face in facultate, nu ai cum sa fii la nivelul la care te vrea angajatorul. Angajatorul vrea experienta, sa stii deja sa faci tot ce trebuie, sa nu isi mai bata capul cu tine. Uite, aici mi se pare ca esti close-minded. De ce sa nu dai o sansa unui absolvent fara experienta? Poate omul are mult mai mult potential si poate ajunge la un nivel mult mai inalt decat ala care are experienta, poate e mult mai motivat sa faca o treaba buna tocmai pentru ca ii oferi sansa asta, poate se va dovedi mult mai loial tie si companiei in timp... Resursa umana e una in care se merita sa investesti, zic eu. Bine, eu zic de posturi unde munca e relativ simpla si o poti invata rapid, unde greselile nu costa mai nimic, etc. Normal ca nu am pretentia sa fiu angajata pe stiu eu ce post de conducere, oricate diplome as avea.

Erwin, sa stii ca asa a cam fost si la mine in facultate. Aveam 2-3 proiecte mari si late la fiecare materie si tin minte ca prin anul III 3/4 din colegii mei au picat un proiect si nu au intrat in examen pentru ca nu au bagat bibliografia in text (nu ca nu au scris bilbiografia la sfarsit sau ar fi copiat, ca nu au bagat-o in text! ) Muncisem pe rupte la proiectul ala - chiar era ceva analiza organizationala, si am fost picati. Oricum, eu nu ma plang, facultatea mea a fost jos palaria pe langa majoritatea celorlalte.. metode occidentale de predare, si o relativa corectitudine. Totusi, nu pot afirma ca stiu sa fac ceva concret. Stiu sa caut, stiu unde sa gasesc informatie, stiu sa lucrez in grup, stiu cum sa coordonez un grup, sa abordez psihologic price problema si multe altele de genul asta... dar nu as putea sa vin pe un post si sa fac treaba fara sa ma indrume nimeni cateva zile macar. Companiile mari ofera traininguri platite in ultima vreme si, din ce am inteles, chiar prefera sa isi formeze proprii oameni, nu prea ii intereseaza ce stiu aia sa faca in momentul in care vin la ei, ii intereseaza mai mult cat sunt de capabili sa evolueze.

Clopotel, eu inteleg de unde vii tu cand ceri experienta.. incearca sa intelegi si tu de unde venim noi, aia care am terminat facultatea si nu avem experienta, si sa accepti ca nu traim in lumea aia ideala pe care o visezi tu.

Trimis de: Cla pe 24 Nov 2008, 08:00 AM

Pai ce-ti trebe diplome pt asa ceva? ajunge sa stii sa faci niste .pps-uri si sa le imprastii prin mail
De altfel, si la noi se cauta oameni tineri, dinamici, la varsta de ~20 de ani, cu cel putin 20 de ani experienta in meserie... astea-s fantasmele angajatorilor
Ce lume tâmpita...

Trimis de: Clopotel pe 24 Nov 2008, 09:15 AM

Dragii mei,
Sa nu uitam ca eu am expus doar principiile mele, care pot fi acceptate sau asumate de altii sau nu... Fiecare isi construieste afacerea cum doreste...
Eu am expus doar ceea ce functioneaza pentru mine si pentru altii cu succes si de care sunt foarte multumit...

Draga Andra

Cel care vine la un interviu de angajare, trebuie sa cunoasca profilul firmei la care doreste sa se angajeze, si postul pentru care vrea sa aplice... De indivii care doar incearca, ca poate ma angajeaza, sau de indivizi care zic sa le dai orice de munca, nu are nimeni nevoie...
Prin urmare, de ce nu este buna intrebarea? Pentru ca Abis nu cunoaste profilul firmei mele? Pai si atunci de ce vrea sa lucreze cu mine? Doar pentru ca a aflat ca ofer conditii de parteneriat pentru angajati? Cu astfel de candidati la interviu nu vrea nimeni sa-si piarda timpul...
Adica tu vii la mine sa lucrezi cu mine, dar nu stii cu ce ma ocup eu?! Ciudat...

Aha, deci exista si exceptii care au habar despre ce vor face in firma... Pai eu numai de astia am nevoie, ca aia care vin doar cu diplomele nu produc nimic... Daca le insiri diplomele pe pereti nu ai nici un profit din asta, crede-ma te rog...

Un tanar pe bancile scolii ar trebui sa fie constient ca e viitorul lui in joc, asa ca in loc sa astepte 100 de ani ca sa se schimbe sistemul de invatamant, mai bine ia el taurul de coarne si pune temelia perfectionarii sale inca de pe bancile scolii, caci doar acum este timpul pentru asa ceva...

In conceptia mea, responsabilitatea angajatorilor este de a angaja numai oameni pregatiti, care isi cunosc meseria... Pe cei care flutura doar hartii dar care spun singuri ca nu stiu sa faca nimic, trebuie sa-i redea societatii din care au venit si care i-a produs...
Stii ce salariu mi-a cerut anul trecut unul care avea 25 ani si doua facultati, dar care a recunoscut ca nu stie sa faca nimic? 15 milioane, adica vreo 400€...
Pentru ce sa-l platesc eu pe acel individ? Pana acum ce a pazit 25 de ani de nu a invatat sa faca nimic? Este responsabilitatea mea sa angajez un astfel de om pe banii firmei?
Ba eu zic ca din contra, daca este asa, ei ar fi primii care ar pregati bine viitorii lor angajati in firma...

Draga Erwin,

Ai intuit foarte bine, insa asa cum ii spuneam si Andrei, fiecare in parte trebuie sa ia taurul de coarne, nu sa astepte dupa sistem... Toti cei care au reusit ceva, au reusit pentru ca au luat-o inaintea sistemului...

(voi continua imediat)

Trimis de: Clopotel pe 24 Nov 2008, 09:17 AM

Draga Serenity,

Foarte rau... Eu asta as dori sa schimb in primul rand...

Eu cred ca un elev, deja de prin clasa a 5-a ar trebui format in spiritul de a se indruma singur in priviinta viitoarei sale profesii... Trebuie inca de atunci sa vada practic despre ce este vorba... Atunci altfel va intelege si teoria, caci o va lega concret de practica...
Altfel, dupa 16 ani de scoala, va constata ca nu stie sa faca nimic, iar tot ce a invatat nu stie cum sa foloseasca...
NU exista facultate ca lumea daca la sfarsitul ei nu esti un bun profesionist in meserie...

Este firesc ca angajatorul sa vrea un angajat profesionist, adica bine pregatit atat practic cat si teoretic... El chiar asta cumpara de fapt de la angajat... Ce nu este clar aici?
Tu ai cumpara un lucru de care nu te poti folosi, ba iti mai consuma si resurse?
Ei, asta inca nu-i bai pentru altii decat pentru mine... Ma straduiesc sa-mi deschid cat mai mult mintea.

Trimis de: Clopotel pe 24 Nov 2008, 09:19 AM

Ba ii dau, cum sa nu... Cine a spus ca nu-i dau?
Ii ofer doua alternative, daca merita si e interesat:
- ii ofer sa invete practica in mediul firmei pe care o conduc, uneori chiar fara sa-i cer bani pentru asta. E un mare avantaj sa poti invata ceva pe gratis...
Evident ca ar fi absurd sa-l mai si platesc pentru asta, deja i-am facut un mare avantaj daca nu i-am cerut bani ca sa-l invat meserie
- sa revina cand va stii cu adevarat sa faca ceva...
Mi se pare foarte corect si echitabil...Tie nu?

De acord cu ce spui tu, insa singura problema este acei multi "poate"...
Prin urmate, daca un candidat zice ca poate are potential si ca poate deveni mai bun, atunci eu spun ca poate o sa-l angajez si poate o sa-l si platesc dupa ce dovedeste acest lucru...
Sau tu vrei sa folosim "poate" numai intr-o parte? Adica angajatul poate sa fie bun, dar pana atunci eu sigur sa-l platesc... Asta vrei sa spui?

Doar in cea care merita investitia, nu la modul general...

Aici sunt de acord cu ce zici, dar e o problema in practica. Candidatul care vine cu doua diplome la mine, dar nu stie sa faca nimic, nu vrea sa faca nici pe secretara, nu vrea sa faca nici pe dactilografa, nu vrea sa faca nici o "munca de jos", in schimb cere salariu ca pentru "munca de sus", fara insa a stii sa o faca...
Si atunci angajatorul ce trebuie sa faca?

Asta este foarte corect, si la asta apelez si eu... Este o decizie buna a angajatorului de a-si forma viitorii angajati profesionisti...

Ma indoiesc ca tu stii de unde vin eu... In primul rand eu nu cer experienta, ai inteles gresit... Eu cer ca omul care vrea sa fie partener cu mine in afacere, adica angajat, sa stie sa faca lucrul pentru care este angajat... Ce este gresit sau nefiresc in asta?
De unde veniti voi?!

Si eu am terminat facultatea, desi aveam intr-adevar si experienta, desi am trait tot in aceeasi lume ca si tine... Dar nu experienta m-a ajuta, ci faptul ca am stiut sa-mi fac meseria, asa cum am stiut...

Draga Cla,
Mie personal nu-mi trebuie neaparat oameni cu experienta, ci imi trebuie oameni care sa stie sa-si faca concret si bine meseria pentru care sunt angajati... Pe cei care au experienta ca angajati in alte firme, trebuie sa-i testez foarte bine, ca aceia de multe ori vin cu niste obiceiuri paguboase...
Prefer sa angajez un tanar care tocmai a terminat facultatea, dar care stie sa-si faca meseria... Pe asta il pot forma asa cum este bine pentru firma la care lucrez, si eu chiar pe acestia "ii vanez".

Trimis de: Cucu Mucu pe 24 Nov 2008, 09:38 AM

Ai 100 de parti sociale si 100 de angajati mai vechi de 5 ani. Cum le imparti? Si ce te faci cu aia care fac vechimea, dar sunt cam "lasa-ma sa te las"? Le dai aceleasi drepturi ca celor care au tras din greu? De ce sa nu le dai? E un drept care li se cuvine, nu? Dar, daca, dupa ce le dai partile sociale isi iau talpasita din firma? Stii ca nu le mai poti retrage acele parti sociale?



He, he, genul ala de persoane ti-ar cere bani si numai pt faptul ca a venit la tine la interviu! Eu am patit-o cu niste angajati. Am zis, daca tot muncesc in alt doemniu decat in cel care au calificarea, sa ii recalific la locul de munca, nu trebuiau sa dea niciun ban DECAT daca plecau mai devreme de 3 ani de la terminarea cursurilor (platite in totalitate de mine). Ce zici, mi-au facut statuie? Noo, au zis ca de ce sa stea ei 3 ani la mine!!!! Le-am zis ca nu ii tin cu forta, trebuie doar sa plateasca cv la cursuri (care nici nu erau asa scumpe 150 de eur, parca) daca pleaca, dar dupa ele ei ar fi fost incadrati cu un salariu mai mare. Canci cultura a muncii productive, nene Clopotel! Am fost bombardati cu povesti de imbogatiri peste noapte (daca ai observat tu, si in basmele populare tot asa se imbogateau Fetii Frumosi, gaseau o comoara, un capcaun, un pestisor, ceva, numai munca cinstita nu prestau), incat fiecare crede ca e mult prea valoros pt firma in care lucreaza, ca patronul il plateste prea putin, desi el freaca menta 2-3 ore pi net, o ora se scobeste in nas, o ora bea cafeaua, si 3 munceste.


Angajatori si angajati suntem sclavi ai unui sistem social din care nu avem alta alternativa decat iesirea din el, renuntand la toate obligatiile, dar si drepturile ce decurg. Adica, ne facem toti boschetari, doar asa putem scapa de sclavie.

Trimis de: Erwin pe 24 Nov 2008, 10:07 AM

Mai bine ne facem toţi patroni, nene Cucule!

Trimis de: abis pe 24 Nov 2008, 10:15 AM

Nu-ti face griji, a fost o gluma (n-ai vazut zambaretul?) prin care incercam sa-ti arat ca te apreciez pentru modul in care iti conduci afacerea. Mie mi-e bine aici, unde sunt acum si nu ma tenteaza pe moment o schimbare.

Trimis de: Cucu Mucu pe 24 Nov 2008, 11:45 AM

Ntz, gradul de libertate al unui patron e muuult mai mic decat al unui angajat. Ca patron, practic, esti 24/7 la dispozitia afacerii... daca vrei sa faci ceva, daca vrei doar titulatura, e alta treaba!

Trimis de: Serenity pe 24 Nov 2008, 11:49 AM

Scuze Clopotel, m-am exprimat eu ca la coada vacii Am vrut sa spun ca inteleg de ce vrei ca omul sa aiba experienta (eu nu vad cum ar putea cineva sa invete sa faca ceva fara a si face acel ceva practic... ca din carti se pare ca nu invatam de-aia ziceam de experienta. E experienta in munca aia, nu? Nu neaparat la alta firma).
Da, majoritatea nici nu vor sa auda de a face o munca fara a fi platiti. Ceea ce e o mare prostie. Dar asta e mentalitatea la noi deocamdata.



Pai ai tot dreptul sa le ceri asta! Oamenii astia nu au citit niciodata Codul Muncii, habar nu au ce drepturi si obligatii au...

Si stiti ce e clumea? Ca oamenii astia care nici nu vor sa sa conceapa munca fara plata sau sa inceapa de jos, de la nivelul pregatirii lor, care vor salarii babane inca de la inceput, etc. astia nici nu se vor imbogati vreodata. Pentru ca au o mentalitate proasta. Si pentru a ajunge la un anumit nivel, trebuie in primul rand sa ai niste principii sanatoase si o gandire pe masura, zic eu.

Trimis de: Clopotel pe 24 Nov 2008, 11:52 AM

Draga Cucu Mucu

Asta este deja o alta problema, si nu cred ca face obiectul acestui topic... Oricum nu este o chestiune complicata pentru cineva care este cat de cat familiarizat despre modul cum functioneaza o firma... Exista chiar mai multe variante, printre care chiar majorarea de capital prin emiterea de noi actiuni sau crearea de noi parti sociale. Acestea se decid in AGA. Trebuie sa te consulti si cu un jurist care ar fi posibilitatile legale, ca sa poti lua cea mai buna decizie...

Se pare ca nu ai inteles ce am spus eu... Ca un angajat sa devina actionar in firma nu este o obligatie, ci o decizie a AGA, pe care angajatul o accepta... Este o chestiune exclusivista, rezervata doar celor care intr-adevar merita acest lucru.
Cei care sunt "lasa-ma sa te las" vor fi lasati imediat la vatra... E clar nu?!
Inteleg prea bine ce spui, si nu esti singurul care a patit astfel... De aceea am spus si am subliniat: " daca merita si e interesat" Si asta este raspunderea ca angajator sa constati daca merita si e interesat... Altfel, multi chemati, putini alesi...

Uite, putem dezvolta partea asta separat... Sa vedem daca intr-adevar sunt asa sclavi cum ar parea la prima vedere...

Draga Erwin,

Problema nu se pune daca e mai bine sa fii patron sau angajat, caci pana la urma si patronul este angajat... Cu alte cuvinte problema nu se pune daca sa dezvolti tu o afacere, sau sa te angajezi intr-o afacere deja dezvoltata de altcineva... Cred ca este o optica falsa asta...
Cel mai bine este sa faci o analiza de eficacitate a investitiei bunului pe care il ai deja, adica munca si activitatea ta, cu tot ce implica aceasta...
Si atunci trebuie sa analizezi intreg spectrul pietii si s-ar putea sa ajungi la concluzia ca e mai eficient sa te angajezi intr-o afacere dezvoltata de altii, sau poate e mai avantajos sa te angajezi intr-o afacere dezvoltata de tine... Sau poate unele combinatii... Oricum aceasta optiune ramane permanent in vigoare chiar si cand ai dezvoltat propria ta afacere... Daca din diverse motive, afacarea dezvoltata de tine si la care esti angajat, nu mai da rezultatele scontate, atunci trebuie sa iei decizia daca sa te angajezi intr-o alta afacere dezvoltata de altii, sau alta dezvoltata chiar de tine...
Ce vreau sa subliniez este ca nu conteaza cine a dezvoltat afacerea. Important este sa fie rentabil pentru tine ca angajat sa investesti munca si timpul tau acolo...

Draga Abis,

Stiu ca a fost o gluma... Am luat exemplul tau ca studiu de caz, nu are legatura cu tine personal... Sunt sigur ca ai inteles asta de la inceput...

Trimis de: Cucu Mucu pe 24 Nov 2008, 12:08 PM

Parerea mea este ca te complici. Exista deja metoda participarii angajatilor la profit fara sa le dai parti din firma. E mai simplu si fara bataie de cap asa.



Vrei sa facem un studiu de caz virtual sau sa vorbim din realitate? Realitatea mea spune ca orice bonus acordat unor angajati se transforma intr-o obligatie a firmei fata de ei, nu ca o recompensa. Si, daca in urma analizei tale, unii sunt mai vrednici decat altii, in mintea lor au muncit la fel, sau poate chiar mai mult pentru profitul firmei. De aceea vei naste frustrari si iti vei crea un mediu de lucru tensionat in firma. De aceea eu sunt de parerea ca mai eficiente sunt bonusurile acordate pe proiect, in cuantum fix, ce nu depind de profit sau de alte chestii ce implica participarea tuturor angajatilor. Asa iti pastrezi un mediu competitional sanatos intre angajati. Zic sieu, iti dai seama ca sunt metode si metode, firme si firme, nu putem spune lucruri general-valabile.



Partea comica este ca majoritatea aveau mai mult de 3 ani vechime in firma aceea.

Trimis de: Clopotel pe 24 Nov 2008, 12:09 PM

Draga Serenity,

Nu este chiar asa... Eu aici am vrut sa insist, pentru ca aici ne intalnim cu o mentalitate gresita, anume ca noi mergem la scoala doar ca sa invatam carte...
Fals, fals, fals...
Orice informatie pe care o dobandesti, daca nu are o implictie in practica ta, si daca nu o folosesti este egala cu zero, e timp pierdut...
Iata o mentalitate gresita atat a parintilor cat si a elevilor:
cand este in clasa primara vrea sa intre la liceul cutare, cand e la liceu vrea sa intre la facultatea cutare, cand termina facultatea vrea sa lucreze oriunde pe bani multi, ca oricum nu stie sa faca nimic, daca se poate pe post de director la Microsoft, ca se descurca el dupa aia... Nu se descurca ca nu ar cum...

Total gresita aceasta mentalitate...

In primul rand este o gandire limitata, pe termen scurt...
Parintele si copilul trebuie sa invete sa gandeasca pe termen lung... Scopul nu este scoala sau facultatea sau obtinerea unei diplome in sine...
Acestea sunt doar mijloace nu sunt scopuri...
Scopul este sa invete sa faca bine o meserie. Cu acest scop in cap, elevul merge la scoala si la facultate, ca sa puna bazele teoretice si practice ale viitoruli angajat...
Cand termini facultatea de Politehnica, de exemplu, te numesti inginer... Cand vii la angajare la fabrica, cei de acolo te angajeaza ca inginer pentru ca ai o diploma care dovedeste ca esti inginer, si iti da o echipa de 10 electricieni si mecanici in subordine... Asta inca de a doua zi de la angajare... Ei bine, tu conduci acesti oameni, le dai indicatii, proiectezi instalatiile pe care ei le vor executa si raspunzi pentru tot ceea ce fac ei... Cum ai putea face asta, daca tu esti habarnist, si te faci de ras in fata oamenilor din subordine?

La fel se intampla si daca ai terminat ASE-ul, si orice alta facultate...


Daca nu ne-o schimbam de buna voie, vom fi nevoiti sa ne-o schimbam cu forta, sau vom sfarsi ca ultimii oameni...

Total de acord cu tine...

Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 12:20 PM

Nu cred ca exista angajati atat de fraieri incat sa plece de la patronul care le-a oferit pe moca recalificare.

Trimis de: Cucu Mucu pe 24 Nov 2008, 12:25 PM

Daca unul le da mai mult cu cativa zeci de ron? Pariu?

Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 12:50 PM

Sunt cel putin doua motive pentru care n-ar trebui sa plece
1. Un angajator care isi formeaza personalul are o viziune pe termen lung, stie ce vrea. Or, patroni inteligenti sunt foarte rari in Romania.
2. Un patron care "fura" angajatul concurentului care l-a format dovedeste lipsa de caracter si incapacitate de a-si organiza propria afacere. Eu n-as lucra cu unul din asta chiar daca ar veni cu o oferta salariala superioara.

Trimis de: Cucu Mucu pe 24 Nov 2008, 01:00 PM

tu, bre, da' restul?

Ca sa citez un mare clasic in viata "Canci cultura a muncii productive"!

Trimis de: Serenity pe 24 Nov 2008, 01:19 PM

Aici e si vina angajatorilor. Cand angajatul chiuleste, nu-si face treaba, il doare fix in pix de ce trebuie sa faca la locul de munca iar angajatorul nu il sanctioneaza in nici un fel, se obisnuieste asa. Cat timp angajatorul nu cere, angajatul nu da. In plus, majoritatea patronilor sau managerilor n-au nici cea mai mica idee despre ce inseamna un management eficient al resurselor umane. Scoala nu-ti prea ofera nici cultura generala, darmite o cultura a muncii. De-aia sarcina asta cade in spatele angajatorilor. Nu cred ca e atat de greu sa formezi o echipa de oameni capabili si competenti, sa dezvolti o cultura a organizatiei respective si sa ii motivezi in asa fel incat sa-si faca treaba bine, sau? Poate ma insel eu... Dar cred sincer ca ambele parti sunt mai fericite intr-o colaboare de genul asta si rezultatele sunt pe masura. E o situatie castig-castig. Problema e ca multi patroni sunt oameni cu resurse intelectuale foarte limitate, care nu pot avea o viziune mai ampla asupra problemei si care, daca s-ar putea, ar vrea ca firma sa aduca profituri uriase fara ca ai sa investeasca vreun banut. Pe langa asta, mai detin si functia de director general si isi baga nasul in absolut toate treburile firmei, fara sa-i lase pe aia cu adevarat capabili sa isi vada de treaba. Asta e problema cu patronii din Ro, ca problema cu angajatii am dezbatut-o...

Trimis de: abis pe 24 Nov 2008, 01:22 PM

Exista o vorba: I work for money, If you want loyalty, buy a dog.

Am nenumarate exemple in care este mai rentabil sa pleci de la un loc de munca unde ai capatat experienta la altul. Nu tine de recunostinta ori altceva de genul asta. Pur si simplu consider ca prin munca depusa pana in momentul plecarii mi-am achitat datoria fata de angajatorul care m-a format si am tot dreptul sa caut un loc mai bine platit, cu provocari profesionale noi, intr-un mediu mai agreabil etc. Ce zici tu, sa fii angajat pe viata doar pentru ca cineva ti-a oferit la un moment dat un curs profesional?

Trimis de: Serenity pe 24 Nov 2008, 01:55 PM

Andra zicea doar (din ce am inteles eu) ca orice om care gandeste cat de cat prefera sa ramana la un angajator inteligent, interesat de a-si dezvolta afacerea si angajatii, decat sa plece la altul care plateste putin in plus dar care nu are calitatile respective. Pentru ca pe termen lung/mediu se va dovedi mai buna alegerea asta. Oricum, de-aia si exista posibilitatea ca angajatorul, in cazul in care ofera traininguri/cursuri de calificate/etc. gratuite, sa isi oblige angajatii sa ramana o perioada la firma lui. Cand tu investesti ceva in pregatirea profesionala a oamenilor tai, mi se pare cat se poate de normal sa ai pretentia ca ei sa munceasca pentru tine macar un anumit timp. Sau sa isi plateasca singuri pregatirea. Si asta ei stiu dinainte sa inceapa cursurile respective.

Trimis de: Cucu Mucu pe 24 Nov 2008, 01:57 PM

O parte, cea mai mare parte revine somajului negativ, din cauza caruia angajatorii nu prea isi permit selectii atat de riguroase pe cat le-a placea.

Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 01:59 PM

Nu e o problema de loialitate, ci de calcul. In afara de salariu, pe mine ma intereseaza vizunea pe termen lung si planul de afaceri al angajatorului.
Un angajator care isi formeaza personalul, stie sa faca o echipa competitiva va avea succes in afaceri, profit si infinit mai multe sanse sa treaca peste crize.

Trimis de: abis pe 24 Nov 2008, 04:27 PM

E ca la fotbal, daca vrei: nu toate cluburile care au echipe bune de juniori sunt competitive si la echipa mare.

Trimis de: Don Quijote pe 24 Nov 2008, 06:16 PM

Fericiti cei ce ati votat NU si santeti cu sufletul impacat. Eu am votat DA . Eu am relatie buna spre foarte buna cu seful meu, situatie care ma obliga si mai mult. In timp, asta a insemnat un cumul de functii cu tot ce decurge de aici : raspundere, obligatii.....telefonul care vesnic suna. Prin urmare concediu, pas, ore suplimentare cat cuprinde, demonstrarea permanenta a competentei, chestii care in timp obosesc. Si recompensele sant pe masura, asadar sclavia mea e una de lux, dar tot sclavie este.

Trimis de: andra_v pe 24 Nov 2008, 10:58 PM

Si eu tot DA am votat. O sclavie mai subtila, nu numai in Romanica, ci pretutindeni. Desigur, nu te tine nimeni cu forta, poti sa pleci cand vrei daca ai din ce sa traiesti. Pleci la opt de acasa si nu stii cand te intorci. De la IMM-uri pana la multinationale, ti se cere competitivitate (dai randament sau dispari, peste 10 ani, cand ajungi o carpa, altii de ~20 asteapta la rand), implicare (o, da, vointa fara limite, fara sambata, duminica, viata privata, tot timpul este al patronului). Iubesc munca, insa imi repugna acest sistem depersonalizant al relatiilor economice moderne. Angajatul nu mai este om, ci salariat, il reduci la o simpla marfa. Cei carora le vinzi produsele si serviciile sunt clienti, nu-i mai vezi ca pe niste persoane cu problemele lor, in toata complexitatea lor. Caracteristic modernitatii: relatiile interumane sunt sacrificate pentru totdeauna in cadrul raportului angajat-angajator-client. Pe altarul celui mai had idol din toate timpurile: banul.

Trimis de: Jonathan pe 24 Nov 2008, 11:01 PM

NU faci bine ce faci.
Mai da-te si bolnava..., mai rateaza o treaba doua..., altfel ajungi sa te sufoci. Si o sa te creada din ce in ce mai putin cand nu vei reusi sa face ceva din ce-ti cere.

Trimis de: Afrodita pe 25 Nov 2008, 12:45 AM

- tie cum ti s-au parut?
- unde e buba?
Eu: unde cere sa vii cu meseria invatata din facultate
- ce vrea el e imposibil
- n-ai cum sa vii cu meseria invatata bine din facultate, oricat te-ai chinui
- iti trebuie PRACTIC s-o faci ca sa pricepi ce-ti zic aia in faculta
- io n-am priceput mare branza pana nu am pus in practica si io-s o muiere desteapta!
- adica una e teoria si cu totul altceva se intampla in practica
- uite un exemplu: cu facturile de la distribuitori: am vazut azi peste 10 feluri de facturi si in carte mi-au fost aratate numai 6
ea - da, EXACT!
- si toate au numele aiurea, numarul in alta parte, sumele altfel pozitionate, etc
ea - aia n.-am prea inteles nici eu cum vine..
ea - si ce dracu vrea sa zica
ea - mi se pare ca e in lumea lui la faza aia
eu- pana nu le vezi in fata si nu lucrezi cu ele n-ai de unde stii bine, clar!
eu - si mie la fel

Discutie avuta cu cineva in legatura cu conceptia ta Clopotel - de-a avea un angajat nou, venit de pe bancile facultatii, care sa stie BINE meseria. Asa ceva NU exista.

Acel om poate stii "meseria" pe de rost - TEORETIC , ca practic n-are de unde stii ce si cum pana nu pune mana si FACE ceva. Iar acest facut in Ro nu se pune la dispozitia studentilor. La dracu', nu se pune la dispozitia studentilor din UK - decat dupa multe luni de cautari disperate (eventual, ca io una n-am apucat sa fac practica nicaieri si nici voluntariat).

In fine, acum - dupa mai bine de 45 minute de cand am scris ce-am scris mai sus, mi-a pierit cheful de discutii, asa ca revin maine sa explic ce voiam a zice - daca nu s-a inteles deja...

Trimis de: freeman pe 25 Nov 2008, 08:07 AM

Eu cred ca nu esti sclav doar in situatia in care esti un feuldal (incasezi venituri stand degeaba) sau ai primit o mostenire si o toci usor-usor. Cred ca mai sunt unii prin niste triburi amazoniene care sunt liberi.
In rest esti scalv de la tamplar la sef de stat sau de mare organizatie.

PS. Insa comportamentul meu cand am avut subordonati nu a fost niciodata de mic stapan de sclavi, ci numai colegial si vreo 80% democratic.

Trimis de: andra_v pe 25 Nov 2008, 08:13 AM

Exact, si patronul, si angajatul sunt sclavii unui SISTEM.

Trimis de: Cucu Mucu pe 25 Nov 2008, 09:18 AM

Cred ca l-ati inteles gresit pe mesterul Clopotel. El a dorit sa evidentieze ca astia tinerei, dupa ce ca habar nu au de nimic din ce se intampla la el in firma, mai vin si cu niste figuri si pretentii la salariu de super meseriasi, fiind ferm convinsi ca diploma din buzunar le da acest drept. Nu toti, unii. Sunt cei ce vor sa sara peste niste trepte si care nu pricep ca, inainte de toate trebuie sa fie calfe, de-abia dupa niste ani de realitate (practica) pot emite pretentii pt nivelul urmator.

Cat despre practica din faculta, e frectie la un picior de lemn. Desi e o singura lege a soc. comerciale, fiecare organizatie are regulile si obiceiurile ei.

Trimis de: Don Quijote pe 25 Nov 2008, 09:25 PM

NU faci bine ce faci.
Mai da-te si bolnava..., mai rateaza o treaba doua..., altfel ajungi sa te sufoci. Si o sa te creada din ce in ce mai putin cand nu vei reusi sa face ceva din ce-ti cere.
[/quote]

Si atunci probabil ca va renunta la mine ca la ceva inutil. Partea buna e ca am invatat sa-mi cunosc limitele, sa le fortzez la limita. Ei stiu sa ne faca " traim " sclavia si sa le mai si aducem osanale. E un cerc vicios, depindem unul de altul, dar mai mult eu de el. Motivul vulgar fiind banul.
Sfatul tau am incercat sa-l pun in practica dar din pacate s-a inventat telefonul mobil.

Trimis de: Jonathan pe 25 Nov 2008, 09:39 PM

Sa stii ca daca induci un pic de raceala in relatia ta cu sefu o sa ai numai de castigat. E ca in casnicie. El se intreaba de ce nu mai esti la fel. Angajatorul tau va considera asta ca pe o nemultumire si va licita la salariu. Deci oricum ai de castigat, caci de acolo incepe negocierea. Eu m-am chinuit sa scap de al meu 2 luni, timp in care mi-a facut 10 oferte concrete, care mai decare mai substantiale.

Trimis de: Cla pe 25 Nov 2008, 11:00 PM

Jonathan, nu instiga oamenii la prostii.

Hai sa va povestesc ceva: Am fost timp de 17 ani la o firma, loial. Nici n-as mai fi vrut sa lucrez altundeva, pt ca am fost multumit de cum am fost tratat ca om, ca angajat. Am fost respectat pentru munca mea, pentru cunostiintele mele dobandite de-a lungul anilor.
Tocmai in acesti ani am intemeiat prietenii, connections cu alti angajati, maistri, sefi, care ne-au fost de folos nu numai privat, ci si inauntrul firmei.
Am fost, asa se zice azi, un dream-team.
Ca, intre timp, au fost alte treburi de management la mijloc si firma a dat faliment, asta-i alta poveste.
Pentru mine, cel putin, a fost firma cu care m-am identificat, si cred precis ca daca ar exista si azi, n-as duce-o rau deloc si as lucra la ea pana la pensie.

Nu ca as duce-o rau acuma, dar a fost vorba de firma aia, la vremea ei. N-as fi vrut sa dea gres. Nici ceilalti peste 200 de angajati, colegi ai mei.
Daca lucrezi atatia ani la o firma, apartine de tine, de viata ta.

Pot multi sa spuna ca "Daca vine altul cu o oferta mai buna, ma duc". Eh, i-as fi fluierat ceva... linistea si satisfactia asta nu o poti cântari in bani.

Stiu ca am lucrat mult, multe ore in plus, mai ales cand a fost boom-ul ala dupa reunificarea Germaniei, sambata, juma' de duminica (pe langa toata saptamana plina), 3 schimburi, noaptea... dar au fost bani buni, si daca am livrat calitate, am si fost bine vazut si am urcat pe scara...

Dupa cate am vazut si am citit, loialitatea fata de sef este cam pe la zero in Romania. Si asta nu am citit-o doar aici. Asta poate pt ca omu' are de unde alege.
Dar e un succes efemer... cu criza asta economica, se va schimba si mentalitatea asta. Anul viitor. Ganditi-va la asta cand aruncati de revelion rachetele in aer si sperati la un an mai bun.

Si ajungem la... "Seful are nevoie de mine, dar si eu de el." Sa nu aveti ghinionul sa zica "Imi bag pixu, am de unde alege, vine altul". Atunci vor pica nasurile in jos. In toata tara.

Si nu uitati, suntem sclavi, da. Ai sistemului, care include angajatul, angajatorul, clientul - pt ca fara el n-ai ce face... si nu uitati banii, de care nu scapam în lumea asta în care traim, pt ca avem nevoie de ei.

De goana dupa bani ce sa mai vorbesc, dar asta e oricum pt cei care nu-s satui niciodata.

Ce am vrut de fapt sa subliniez si ce ar fi de dorit, dupa parerea mea, este: Incredere si loialitate intre angajator si angajat, nu numai ca are succes pe termen lung, dar e si o problema de etica.


Multumesc de citire, asta-i parerea mea sincera

Trimis de: Jonathan pe 25 Nov 2008, 11:40 PM

Cla,

Atat tu, cat si eu, avem o varsta, am fost crescuti intr-un anumit spirit si cu un anume respect fata de munca. Eu personal, preferam aprecierile sefului gen "bine ma, ai facut o treaba grozava" decat o prima. Si chiar sunt sincer acum.
Problema este ca incepe din ce in ce mai putin se manifesta acel respect. Din partea ambelor parti, atat a angajatului cat si angajatorului. Angajatorul va face insa orice sa tina angajatii priceputi. D-aia spuneam ca trebuie speculat. Eu unul, n-am facut-o, desi stiam ca o pot face. Dar asta tine de constitutia personala.

Trimis de: Clopotel pe 26 Nov 2008, 06:36 PM

Draga DonQuijote,

Prin urmare, daca am inteles eu bine, tu ai votat DA, adica tu crezi ca angajatul firmei este sluga la stapan, dar in acelasi timp spui ca ai o relatie foarte buna cu seful tau, ai capatat functii cu tot ce decurge din ele, printre care evident si beneficiile etc...
In acest caz ce ar trebui sa faca un om ca sa nu fie sclav?

Draga Afrodita,
Ma bucur ca te reintalnesc aici.
Da-mi voie sa te contrazic: asa ceva exista, si eu chiar lucrez cu acesti oameni, si nu numai eu... Pur si simplu a venit la interviul de angajare un tip ce terminase facultatea de nici o luna (de fapt mai avea licenta de dat parca), dupa discutiile de rigoare, a afirmat ca stie si isi poate indeplini sarcinile pentru un post ce necesita cunostiinte practice foarte bune. L-am intrebat cand se poate apuca de lucru? Si el a spus ca imediat? Dupa o saptamana l-am angajat, si din prima zi de lucru, lucra cot la cot cu "veteranii". Nu a fost un caz singular...
Sunt convins ca daca un student vrea sa invete meseria pentru care se pregateste, o va invata inca din facultate sau de pe bancile scolii...
In fapt acesta este si rolul scolii, ca la absolvire sa scoata oameni bine pregatiti pentru ceea ce vor sa faca...
Pai daca tu ai absolvit Facultatea de Automatica, sau ASE-ul sa zicem, si mai zici ca ai si nota mare pe diploma, si vii la interviul de angajare pe postul de inginer sau de economist, dar tu habar nu ai sa-ti faci meseria inca de a doua zi de la angajare, eu pe ce post sa te angajez? Ce sa fac cu tine?
Tu ai angaja la tine in firma pe unul care habar nu are, dar iti baga diploma lui sub nas pe care scrie 9 sau chiar 10? Ce inseamna nota asta daca el habar nu are de nimic? Evident ca vrea postul de inginer cu minim 700€, ca daca muncitorul are 500€, el e cu facultate nu-i asa?!

Draga Andra,

Pai daca de la relatia angajat - firma ajungem la sistem, deja ne doare capul...
Si ce ar trebui sa faca un om ca sa nu fie sclavul sistemului? Poate doar sa nu se nasca nu-i asa?
Nu, eu zic ca nu are rost sa discutam despre sistem... Haideti sa discutam despre lucrurile care chiar stau in puterea noastra, a fiecaruia... Sistemul, chiar daca e tot din oameni format, are o mare inertie, si nu cred ca cineva doreste sa se sacrifice pana se schimba sistemul...

Draga Cucu Mucu,

Ai atins un punct foarte important, in opinia mea, anume practica din facultate...
In multe facultati si licee, nu se face nici un fel de practica, deoarece studentii si elevii nu sunt interesati de ea, iar profesorii nu se pot opune mult timp dorintelor elevilor Sfarsesc deci prin a termina facultatea si scoala habarnisti... Vorba zicalei:"a intrat vitel mic si a iesit vitel mare", sau "a iesit asa cum a intrat"
Din toata treaba asta au de pierdut numai studentii...
Dar daca studentii ar fi interesati de practica, ar veni si noaptea in laboratoarele scolii, doar ca sa mai invete ceva... La facultate am facut de multe ori "nazbatia asta", nu spun ca sa ma laud, ci recunosc ca am facut-o de frica. Iata cum s-a intamplat: eram prin anul 2, si imi placeau chestiile de electrotehnica, electronica si automatizari, si m-am dus la practica cu grupa intr-o fabrica... Acolo eu urmaream ce fac inginerii, ca ma gandeam ca si eu o sa fiu ca ei cand termin... Si vad eu ca inginerii aia nu prea faceau nimic concret aparent, decat ca mai chemau cate un muncitor sau mai multi, le spunea cate ceva, le arata niste planuri, mai dadea si din maini, se mai uita prin niste aparate, prin niste scheme si cam atat vedeam... Hmmm... buna treaba imi zic eu, e bine sa fii inginer... Dar apoi cand m-am dat mai aproape sa aud ce le spune, mi-a cam pierit piuitul, ca mi-am dat seama ca oamenii aia faceau ce le spunea inginerul, dupa proiecte si scheme gandite si facute de el si pe care le visa, asa ca imediat ce m-am pus in locul lui, m-a cuprins o frica si ma gandeam asa: peste cativa ani eu vin la fabrica asta sa ma angajez, si astia ma angajeaza in locul acestui inginer cu acesti muncitori in subordine... Ce le spun eu lor sa faca, daca eu habar nu am de nimic? Si apoi, toata facultatea am trait doar cu grija si preocuparea de a ma pregati sa fiu inginer ca aceia pe care ii vazusem, si sa pot sa-mi fac meseria inca de a doua zi de la angajare, exact ca acel inginer... Stiu ca multi nu ma vor crede, dar in cazul meu asa a stat situatia... De frica si de rusine am invata sa fac practic meseria... Ma gandeam tot timpul daca este ceva ce ma intreaba vreun muncitor sa faca si eu sa nu stiu sa-i raspund. Sau daca directorul imi da sa proiectez vreun mecanism automatizat si eu sa nu stiu sa-l fac sau sa nu-l fac exact si precis... Doar gandindu-ma la implicatii si ma apuca groaza... Va dati seama ce insemna sa proiectezi un mecanism gresit intr-o fabrica? Lasa ca nu iese bun produsul finit, dar se pot intampla si accidente grave... Ma gandeam cu groaza ca odata inginer fiind, nici nu mai am pe cine sa intreb... Imi da directorul sarcina, si eu imediat trebuie sa o indeplinesc bine, si ca nu am ce scuze sa aduc ca sa ma justific daca dau gres... Doar ca ma gandeam la asta si ma apuca rusinea ca nu stiu sa fac anumite lucruri, si ma interesam imediat pe la profesori sau la alti colegi mai buni ca mine, uneori mergeam chiar in fabrica si intrebam chiar muncitorii, sau chiar pe inginer cand il prindeam mai liber, cum sa rezolv anumite probleme si situatii...
Eu nu zic ca motivatia mea (cu frica si cu rusinea) este ceva bun... Nu asta am dorit sa scot in evidenta... Asta a fost sansa mea, caci alta nu aveam, caci nu realizam pentru ce eram la facultate... Nu-mi pasa de nimic... Credeam ca fac facultatea doar ca sa o termin, si dupa aceea eram boier, adica traiam cu impresia ca postul de inginer mi se cuvine de drept, devreme ce am diploma de inginer... Nu! nu!...
Ai terminat facultatea, din acel moment esti inginer, si te angajezi ca inginer, si trebuie sa faci treaba unui inginer din momentul angajarii.

Si apoi, fiind student, cine te tine sa nu te angajezi ca necalificat acolo unde poti sa inveti cate ceva?
Cati studenti nu lucreaza inca din timpul facultatii... Este adevarat ca unii o fac doar ca sa se intretina. Dar sunt destui care o fac doar ca sa invete meserie...
Aceasta este practica lor, si nu contrazice cu nimic optica mea, si a altora de angajare. Pe mine nu ma intereseaza de unde stie candidatul meserie: din laboratorul facultatii, de acasa, sau ca a facut practica prin alte parti, ideea este ca atunci cand il angajez, eu il platesc din prima zi si el trebuie sa lucreze bine din prima zi... Altfel eu sunt foarte intelegator cu el: il rog sa revina cand va fi pregatit pentru postul pe care vrea sa-l ocupe, si cu mare drag vom colabora...
Cred ca esti de acord cu mine aici, si crezi si tu la fel, nu-i asa?

Draga Jonathan,

Aici mi-a placut cum vezi problema... Eu insa, as merge putin mai departe, si as preciza ca nu munca in sine este platita de firma, ci rezultatul concret al muncii..
De aceea, la prima sedinta cu noii angajati, le spun clar: nu ma intereseaza cat, cum, si cand lucrati - platesc doar rezultatele muncii si nu munca...
E cam socant ce zic eu..., nu e nevoie sa cautati argumente sa-mi combateti aceasta afirmatie... Spun aceasta noilor angajati ca sa le scot din cap mentalitatea: "noi muncim, nu gandim", sau "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc", sau replici de genul: "dar am muncit enorm" etc...
Nu ma intereseaza cat a muncit, daca la sfarsit eu nu ma aleg cu rezultatul scontat si il platesc pentru ceva de ce nu beneficiez... In ideea asta ziceam...

Aceste lucruri nu sunt numai normale, dar sunt si necesare... Este normal sa evidentiezi atat greselile cat si realizarile bune ale angajatilor... Este de baza acest lucru, si nu este o "lingusire" la mijloc...

Pentru ca toti ne-am complacut in:"lasa ca merge si asa"...

Eu pentru asta militez si urmaresc in fapt: toti angajatii trebuie sa fie priceputi...
Exista o alta mentalitate gresita aici intre unii angajatori: "angajez 1 sau 2 meseriasi pe mai multi bani, si 5 trepadusi, pe bani putini care sa invete de la ceilalti meseriasi, si o scot eu la capat. Cea mai paguboasa este aceasta mentalitate, caci sunt mai multe aspecte:
- aia meseriasi nu vor lucra la capacitatea lor , fiind deranjati de ceilalti ca sa-i invete, asta daca chiar ar vrea sa-i invete
- in total ai 7 angajati, si iei lucrare pentru 7 angajati (termene, calitate etc), si iti mai calculezi si profiturile de pe urma a 7 angajati, dar la sfarsit vezi ca de fapt abia daca ai castigul de pe urma a 2 sau 3 angajati... Asta este cazul fercit, foarte fericit...
De multe ori e posibil sa iesi chiar in pierdere, iar cei doi meseriasi, stresati si nesatisfacuti profesional, ba inca si cu reprosuri, vor pleca si vei ramane cu 5 trepadusi, care nu numai ca cer bani, dar nici nu stiu sa faca bine comenzile ce le ai de la clienti. Mai ales cei ce lucreza in constructii stiu la ce ma refer, dar nu numai in constructii, lucrul asta este valabil si in multe alte domenii...

Parerea mea... admit ca pot exista multe pareri mai bune decat aceastea... sunt ochi si urechi

Trimis de: Afrodita pe 26 Nov 2008, 10:20 PM

Ce nu ai luat tu in calcul e altceva: mentalitatea cu "ingineru sa fie inginer de pe bancile scolii" e una comunista - fix ca aia in care ai crescut - dupa cum singur spui si tu.

In ziua de azi se angajeaza si fara experienta, da' cu pofta de munca si invatare. Sunt oameni care sunt in firme special pentru a isi face munca si a si invata pe altii. In felul asta firmele isi formeaza oamenii asa cum le convine lor si toti is multumiti.

In firma in care muncesc eu acum sunt doar vreo 5 care sunt calificati pe bancile scolii si sunt si cu experienta, restul invatam din mers. E o prostie sa ii dai cuiva o lucrare pe mana s-o faca cum stie si cum vrea el, ca sa ai la cine te ratzoi pe urma! Trebuie sa-i spui omului - macar in prima saptamana - cum iti place sa fie lucrurile facute...

Dar ma scuzi, eu deja am inceput sa am mentalitatea din occident...

Trimis de: Erwin pe 26 Nov 2008, 10:49 PM

sigur că aveţi dreptate, vreau să adaug că deşi comportamentul angajatului la job ţine şi de mentalitate, el ţine şi de alţi factori cum ar fi: condiţiile de muncă, programul de lucru (flexibil sau rigid), regulamentele şi regulile impuse de conducere, circuitul informaţional al întreprinderii care, din câte am văzut şi cu ochii mei, este extrem de important, ca oamenii să fie informaţi succint şi la timp despre tot ce au nevoie să ştie pentru a duce la bun sfârşit sarcinile ce le revin, să colaboreze cu ceilalţi astfel încât informaţiile să nu se piardă pe drum, să nu se creeze confuzii sau întârzieri. Eficienţa unui angajat depinde şi de organizarea locului de muncă, de colegii cu care lucrează şi nu în ultimul rând de confortul pshihologic şi fizic în timpul lucrului. Oricât ar fi de bine pregătit, un meseriaş căruia i se pun beţe în roate nu poate fi eficient. Dacă este bruiat încontinuu sau presat de conducere să rezolve atât sarcinile sale cât şi pe ale celor de care el depinde (nici un angajat nu munceşte sau nu se implică egal cu ceilalţi, fiecare după construcţia sa şi după motivaţia personală) nu dă randamentul maxim sau pleacă. Conducerea trebuie să instituie reguli şi norme prin care fiecare să înţeleagă clar ce are de făcut. Ambiguităţile sau situaţiile în care şeful habar nu are de management dar a ajuns pe post din varii motive, altele decât competenţa, nu pot duce decât la probleme şi conflicte.

Trimis de: Clopotel pe 26 Nov 2008, 11:23 PM

Draga Afrodita,

Nope, din contra, mentalitatea comunista era ca la angajare sa te duci bata, ca te invata aia acolo ce si cum, ca pana la pensie aveai timp destul, nu te grabea nimeni. Aveai postul asigurat, nu trebuia sa te chinui prea mult ca sa ocupi un post de inginer daca aveai Politehnica.
Eu acum vorbesc de alta mentalitate, aceea in care diploma de inginer pe care scrie nota 10, sa imi indice ca am in fata un inginer de nota 10, nu un inginer de nota 10 habarnist, dar vine la mine la firma, sa-l angajez musai pe post de inginer, cu salariu de inginer, si pe care trebuie sa-l mai si educ, desi el tocmai vine de la educare, deci alte cheltuiala pe banii firmei, dar in schimb, sa nu am pretentia de la el sa produca conform postului?
Pe cei care sunt buni meseriasi, ii perfectioneaza firma, nu ii educa, nu ii invata meserie...Firma nu inventeaza meserii noi, decat in situatii exceptionale Educatia si invatatul meseriei se fac in Facultate, ca de aia este Facultate si scoate ingineri sau economisti sau ce-or mai fi... Ca asa sa tiparim diplome, pot si eu la imprimanta...

Da, si eu cand am nevoie de necalificati, angajez habarnisti. Unul care termina o facultate, sau un liceu, se intelege de la sine ca ar trebui sa fie calificat in munca pe care o presteaza. Altfel e necalificat, angajat pe post de necalificat, si platit ca atare... Corect?!
A forma un om intr-o firma, nu inseamna a-l invata o meserie. Inseamna a-l perfectiona si a-l capabiliza pe o anumita problema specifica firmei... Dar toti acestia stiu deja sa-si faca bine meseria cand se duc la cursurile de perfectionare...

Dar banuiesc ca sunteti angajati ca necalificati. Caci nu vad cum un necalificat sa fie angajat pe un post unde se cere calificare...
Asta e corect, nu am contrazis asta... Este politica firmei uneori sa angajeze necalificati, ca mai apoi sa-i califice. Se intampla asta, de regula, atunci cand ai nevoie de necalificati o perioada, dupa care incerci sa selectezi din ei cativa, pe care ai dori sa ii pastrezi si sa-i folosesti pe posturi unde se cere calificare. Atunci, in perioada de necalificare, acel angajat, pe langa faptul ca presteaza munca necalificata si este platit pentru ea, mai urmeaza si cursurile de calificare (nu de perfectionare) pe care le organizeaza firma. Este o politica buna si eficienta... Depinde de situatie si de firma...

What?! Pai nu trebuie sa-i dau lui lucararea pe mana sa o faca cum stie el mai bine, dar sa respecte cerintele mele? Nu este el inginerul? Nu de asta l-am angajat si ii platesc salariul? Acum ce ai vrea, sa mai angajez pe altul calificat pe langa el, ca sa faca si lucrarea pentru el bine si sa-l invete si meserie? Tu asa ai face?! Eu nu, sincer...

Eu ii spun omului imediat ce ii dau lucrarea cum imi place sa fie facuta, nu trebuie sa astept o saptamana pentru asta. Iar noul angajat daca e un inginer pregatit de nota 10, cum scrie pe diploma, ar trebui sa ma surprinda placut, asa cum ii sta bine unui inginer de nota 10 pe diploma de inginer.. Esti de acord?
Eu ma multumesc si cu un inginer de nota 7, dar care face lucrari de 10, decat unul cu10 pe diploma, dar care nu deosebeste ciocanul de patent.

Wow! Cum e mentalitatea asta? Pe ce post angajeaza aia un inginer care nu stie sa faca nimic? Sau un economist? Sau ce vrei tu? Or fi ei occidentali, dar nu cred ca sunt naivi... Sau mai stii! Ma uit la Germania... Toata treaba e facuta de emigranti. Daca pui neamtul sa faca ceva concret, zice ca-l injuri...(nu discut de exceptii)
Dar de fapt, tu cu ce nu esti de acord din ce zic eu?
Si tu, care inteleg ca lucrezi la o firma, te consideri sclavul acelei firme? Cum ai votat? Daca ai votat DA, de ce nu iti dai demisia maine, ca banuiesc ca nu te tine nimeni acolo cu forta?

Trimis de: Jonathan pe 27 Nov 2008, 12:03 AM

Bai Clopotel,

Soricelul ala care mergea era super avatar. Super potrivit si pentru topicul de fata. (prin atitudine)

Trimis de: Erwin pe 27 Nov 2008, 12:03 AM

nu generaliza, doar treaba murdară, de rutină şi cele de genul ăsta sunt făcute de emigranţi... neamţul însă e mai specializat decât la noi: un sudor autogen nu sudează electric, un mecanic nu schimbă siguranţe şi un şofer nu îşi repară singur maşina!

dar au ei nemţii ceva ce noi nu avem: o corelaţie între numărul de locuri în şcolile de meserii şi facultăţi şi piaţa muncii, pe când la noi a devenit o modă ca toată lumea să facă facultate aşa că avem casieri, gestionari, şoferi distribuitori şi aşa mai departe, toţi cu studii superioare... ba chiar sunt unii şi cu 2 facultăţi, tobă de carte şi care nu au unde să-şi practice meseria.

Trimis de: Cla pe 28 Nov 2008, 12:01 AM

Daca ai perceput-o ca banc, Clopotel, e ok
Daca nu, te intreb:
(Punctul 1) Justifica-ti, te rog, afirmatiile. Asa ca sa ma convingi si pe mine.
(Punctul 2) Exemple, te rog. Din "am auzit ca..." , nu se pune.


Nu-i adevarat, asta a fost prin anii '80, pe cand cei necalificati faceau munca la salubritate. In ziua de azi, cand nici cei cu studii superioare nu gasesc un loc de munca adecvat, se bat pt job-uri de-astea, fiind platite bine si cu contract la oras sau la stat, deci o siguranta mai mare. Nu este o rusine sa strangi containerele cu gunoaie.

Un sudor german face curs de calificare pt ca sa-si poata exercita meseria. Asta include invatarea a tot ce include meseria, toate felurile de sudura. Abia atunci isi primeste certificatul.

Ce intelegi, Erwin, prin asta. Bineinteles ca un mecanic auto iti schimba sigurantele la Autoservice, de unde ai luat-o pe asta. Doar e job-ul lui, include si electrica.
Ca un sofer nu isi repara singur masina... in ce caz?
E la fel ca peste tot, masinile sunt asa facute in ziua de azi, ca nu mai poti face multe singur. Nici macar sa schimbi niste bujii, inainte sa desfaci juma de motor, asa ca, te duci la Service si lasi sa faca. Chestia e ca si omu' ala care a invatat meserie are familie acasa, de ce sa te chinui tu acasa in garaj, si mai ales daca ai nevoie de un laptop sa-ti pui la punct electronica din motormanagement, te incumeti?
Apai, io stiu ca românu' leaga cu sârma dupa bloc, da' nici chiar în halu' asta...


*edit: http://berufenet.arbeitsagentur.de/berufe/start?dest=profession&prof-id=15545&name=Schwei%C3%9Fer/in%20(gepr%C3%BCft), site al Fortelor de Munca.

Si inca ceva: O ucenicie pt a invata o meserie dureaza in Germania intre 3 si 4 ani, depinde de meserie. Din 5 zile pe saptamana, 4 ai de practica si una de scoala. Practica se face la firma la care inveti si esti angajat ca ucenic.
Depinde la fel, dupa ce esti calfa, de meserie, dupa cati ani de experienta ai voie sa dai examen de maistru. Si abia atunci ai voie, la randul tau, sa instruiesti noi ucenici.

Trimis de: freeman pe 28 Nov 2008, 04:35 AM

Clopotel,
Respectivul cu siguranta se simte scalv, dar nu isi da demisia tocmai din cauza asta.

Trimis de: Clopotel pe 28 Nov 2008, 09:56 PM

Draga Jonathan,
Nu stiu despre ce soareci vorbesti...

Draga Erwin,

Nu asta este problema in opinia mea... Poate sa aibe si 10 facultati, si pot sa fie de 100 de ori mai multi studenti decat ar fi nevoie, caci vor reusi sa se angajeze pe posturile bune si dorite doar cei care stiu sa-si faca meseria de a doua zi de la angajare... Doar aceia sunt cei care isi confirma diplomele. Esti de acord cu mine? Si la fel este si in Germania...

Draga Cla,

Merg destul de des in Germania, am multi prieteni si multe cunostinte acolo... Am fost la joburile lor si am vazut cum sta treaba... Cei mai buni profesionisti, per ansamblu, nu erau nemtii, ci emigrantii, printre care si romanii... Da, am vazut romani in Germania care au plecat de jos si au ajuns primii in firma la care lucrau, datorita priceperii si preocuparii lor... Acolo doar s-au adaptat, insa meseria o stiau de acasa, si cu meseria i-a intrecut pe toti.

Dar am o intrebare, ca nu prea imi este clar cum gandeste lumea pe aici: un om care tocmai a terminat facultatea, si are diploma, masterat si doctorat poate, este calificat sau nu in meseria scrisa pe diploma? Si daca cumva raspunsul este da, atunci el trebuie angajat pe post de calificat sau nu? Si daca si aici raspunsul este da, el trebuie musai sa faca ce face un calificat angajat pe postul de calificat?

Draga Freeman,

A! Atunci este in regula... Cred ca am inteles eu exact pe invers decat cum sta treaba... Eu credeam ca oamenii considera ca a fi angajat la firma e precum sclavul la stapan, si asta este un lucru rau, sau negativ... Dar intre timp vad ca m-am inselat, ca de fapt oamenii considera asta, din contra, un lucru bun, si nu si-ar da demisia de acolo nici in ruptul capului... Atunci nu inteleg de ce se vaita de acest lucru? Sau ce inteleg eu prin vaitat, e de fapt satisfactie?! Prin urmare cei care au votat DA au stiut ei de ce voteaza asa, devreme ce sunt satisfacuti cu jobul lor si nu vor sa plece desi pot oricand...

Pai atunci eu ca angajat, care nu ma consider sluga la stapan pentru ca efectiv nu sunt, am pierdut distractia asta cu sluga...

Trimis de: Afrodita pe 28 Nov 2008, 11:06 PM

Clopotel, cred ca te-am inteles gresit in primele postari.

Am stat azi dimi si m-am gandit (ca am avut timp destul 40 minute pe tren ): ce oameni imi voi angaja eu la firma ce-o s-o am peste ceva timp? Pai: daca vreau sa bag manageri sau avocati sau contabili buni, atunci imi voi lua pe cineva peste 30 ani, cu experienta - nu neaparat cu studii - cineva care a muncit pe postul pe care-l am la "vanzare" si care stie despre ce vorbesc io si ce vreau de la el. Dar oamenii aia vor trebui sa isi faca treaba fara ca micile treburi zilnice sa-i incurce, asa ca pentru "munca de jos" voi angaja oameni cu sau fara studii, dar fara prea multa experienta, oameni care sa invete ce se intampla in firma si oameni carora sa le ofer posibilitati de promovare, sa simta si ei ca nu muncesc degeaba, ca au un viitor.

Stii? Am cunoscut un singur inginer care era inginer chiar dinainte de a incepe facultatea. Prin "era un inginer dinainte" ma refer la faptul ca avea mintea setata sa gandeasca si sa actioneze ca unul, avea initiativa, spirit de leader, stia sa faca oamenii sa asculte de el, etc. Omul ala doar si-a conturat personalitatea in facultate si a invatat ce era de invatat in domeniul respectiv. Plus ca din anul 3 de facultate omul deja lucra pe meserie la firma lui, asa ca el e un caz special...

Ce vreau sa zic e: e corect sa te astepti ca omul sa stie - teoretic vorbind - dar practic, daca omul nu stie, aia e, nu-l angajezi pe postul "de sus". Daca vine cu pretentii degeaba, ii zici in fata de ce nu ii dai jobul ala si daca ai unul mai "de jos", i-l oferi. Daca n-accepta - pa si pusi, ca-s destui care vor accepta din diverse motive.

Cat despre intrebarea de la sfarsit - banuiesc ca-mi era adresata - eu una nu am votat pentru ca nu exista si o cale de mijloc de votat. In unele joburi te simti ca un sclav, iar in altele nu - depinde de multe chestii. Eu una, de exemplu, m-am simtit ca un sclav pe plantatie la Lesley la curatenie, dar la firma asta ma simt importanta, simt ca fac parte dintr-un grup dedicat firmei si care ajuta firma sa prospere, deci aici nu ma mai simt sclav. Si uneori ma simteam sclav si la firma mea, darmite cand lucrezi pentru altii! Dar bine, acolo eram sclavul clientului si sistemului

In concluzie, imi cer scuze daca te-am inteles gresit si imi dau seama ca in rolul de angajator la firma ta, iti trebuie oameni pe care sa te poti baza, indiferent ca-s "sus" sau "jos"

Trimis de: Cla pe 28 Nov 2008, 11:11 PM

Da, dragul meu, multumesc, am aflat ce am vrut.

Ai facut o greseala mare sa te iei de nemti, din necunostinta de cauza. Din pacate pentru tine, sunt unul din ei. Sau macar jumate, dar stiu cum sunt si cum gandesc.

1- Acum zi-mi te rog cum sta treaba cu "meseria pe care o stiau de-acasa si au intrecut pe toti", daca tocmai oamenii pe topicul asta se plang ca nu invata meserie, nici macar la faculta.
2- Emigranti turci aveti si voi, care nu construiesc o autostrada ca lumea, pe care sa circule O DACIE !! Dar asta nu din cauza lor!!, tocmai ca din cauza romanilor!
3- Daca ai fi vazut cu adevarat "cum sta treaba"... te-as fi crezut, probabil.

Bineinteles. Zi si tu ce firme, te rog. Cu nume, website si altele. Clar ca se pricep si se preocupa. Dar cu ce, te rog.

Hai sa-ti zic ceva pe sleau, pentru ca altcumva nu merge: Iti spun ce-i impiedica pe români sa faca afaceri bune: În toata Europa se stie, si toti se feresc de asta, ca... românul FURA !!
Si fura de la locul de munca, de-aia nu-s asa de indragiti.
Si atunci sa nu te miri ca se angajeaza polonezi, cehi, unguri, ... in locul lor.

Clopotel, te rog, nu o fa ca pe topicul despre Religie, spune ce ai de spus, dar concret.
" Da, am vazut... ca, am auzit ca..." bullshit.

Trimis de: Clopotel pe 29 Nov 2008, 12:27 AM

Draga Afrodita,

Nu-i bai, de multe ori nici eu nu ma inteleg bine pe mine, asa ca...

Asta ziceam si eu... Este firesc ca omul lucrand, practicand meseria, sa invete sa fie mai bun pe zi ce trece... Absolut... toti suntem de acord cu asta...
Ce vreau eu sa spun, este doar ca mi se pare absurd faptul ca dupa 16 ani de scoala, pe putin, sa vii sa spui ca nu sti sa faci nimic... E dezarmanta o astfel de replica de la un candidat la un job... Iti vine sa-l intrebi: "cum nu sti sa faci nimic? Pai 16 ani de zile ce-ai facut? Si daca n-ai reusit nimic in 16 ani de zile, vei reusi acum in 3 luni cat este perioada de proba?"
Aici era atentionarea mea de fapt: ca elevul din clasa I pana la absolvirea facultatii are aceasta perioada de 16 ani, ca sa se pregateasca si sa se antreneze pentru meseria ce o va practica imediat dupa aceasta perioada. El trebuie sa fie bun atat la teorie cat si la practica...
Eu asa inteleg lucrurile si asta le-as recomanda celor care mai sunt inca pe bancile scolii... Sa invete sa faca ceva inca de acum, ca la sfarsit, angajatorii vor dori sa ii ia de buni, si cum ii ia ii arunca direct in ring... Nu mai merge cu "stai putin si nu da ca eu de fapt am doar diploma de meserias, dar nu stiu despre ce e vorba pe aici"
Parerea mea...
Este un caz special pentru marea masa, insa acel om a facut exact ce trebuie. A inteles care este rolul scolii, si a inteles care este interesul lui. E de apreciat pentru faptul ca a reusit sa se ridice din turma... Parerea mea, din nou..
Uite, eu nici macar acest lucru nu-l fac, si sa-ti spun de ce: fac un calcul simplu: deci baiatu' asta, dupa 15 ani de zile zice ca nu stie sa faca nimic, si chiar il cred, dar zice ca va invata repede si se va adapta cerintelor. Trag repede concluzia ca nu are cum. Adica a avut acum o iluminare, si 15 ani nu a avut-o? Asta imi arata clar ca nu este ca inginerul ala pe care il stiai tu, adica sa aibe mintea setata sa gandeasca pe initiativa. Ori a invata sa faci ceva tine de initiativa si de constientizare. Daca 16 ani nu ai reusit acest lucru, poate numai din vreo constrangere ai putea...
Parerea mea din nou...
Iata dar, ca tu ai facut exact ce as face si eu, si ceea ce am spus deja: daca incepi sa simti ca esti pe cale sa fii sclav, iti pui frumos demisia si mergi spre alte zari. Inteleg ca tu asta ai facut, si acum te simti bine, daca nu chiar implinita cu noul tau job... Ce poate fi mai placut decat un job la care sa-ti faca placere sa te duci, si sa-ti placa sa-ti faci meseria?
Stii ce le spun eu de multe ori colegilor? Le zic asa: "dragii mei, va rog frumos sa-mi dati ocazia luna viitoare sa va maresc salariile". Nu e deloc la misto.. Eu chiar doresc sa le maresc salariile... Toti angajatorii ar trebui sa fie fericiti cand au ocazia reala de a mari salariile angajatilor care merita acest lucru...
E ca atunci cand cumperi ceva ce-ti doresti si iti place foarte mult. Vrei lucruri de calitate, dai banii pe masura, si pe langa satisfactie, ai si un mare profit. E simplu de inteles asta...
Hodoronc tronc te gasisi tu sa-ti ceri scuze la mine, da' alta treaba nu ai
Asa este, si de fapt si asta si urmaresc la angajare: sa am oameni pe care sa ma pot baza. Si asta inseamna in primul rand, ca fiecare, la postul sau de lucru, sa fie propriul lui sef, adica sa aibe intiativa si raspunderea initiativei. Ca sa poata face asta, trebuie sa fie format astfel, pentru ca eu nu pot forma un astfel de om. Eu ma ocup cu altceva, afacerea mea are alt profil...

Trimis de: Clopotel pe 29 Nov 2008, 12:30 AM

Draga Cla

Minunat...
Ups! Ce-am facut?! M-am luat de nemti?! Da' ce-am cu iei ca nu mi-au facut nimic?
De ce din pacate pentru mine? Ce esti tu, este strict problema ta, pe mine nu ma afecteaza de nici un fel?Pai se pare ca baietii aia au reusit sa invete, si au reusit chiar foarte bine...
Da' pana si un amarat ca mine a reusit sa invete sa faca ceva in facultate, chit ca asta m-a costat niste nopti nedormite prin niste laboratoare. Dar la absolvire m-au angajat direct pe post de inginer, si chiar mi-au dat oameni in subordine si sarcini de ideplinit imediat... Crezi ca am spus: "domn' director stiti eu sunt cam habarnist desi sunt inginer cu diploma, si nu stiu sa fac asta, sa faca altcineva care stie"
Dar nu e musai sa ma crezi... Poti sa ramai cu ce stiai si pana acum...
Mda!... Uite ca eu nu fur... Sunt convins ca nici Afrodita nu fura. Mai stiu inca vreo 50 de romani care sunt pe afara si nu fura. Ba din contra, sunt oameni cinstiti si corecti si respectati pentru ceea ce fac... Sau tu, pentru ca acum zici ca esti neamt, iti e usor sa spui ca romanii fura?! Oricum eu incercam sa discut despre cu totul altceva aici...

Pai daca asa e! Sa spun invers decat ce am vazut si am auzit?!
De fapt opinia ta care este, ca nu am inteles? Esti salariat si crezi ca esti sluga la stapan? Sau nu?!

Trimis de: Cla pe 29 Nov 2008, 02:59 AM

Tu intelegi foarte bine ce zic, Clopotel, dar te folosesti de stilul tau de-a imbârliga cuiva plimba-n gura, la fel ca la religie, si termina cu astea, ca aici nu tine.

Tie chiar ca trebuie sa-ti dau exemple? Nu numai ca se fura cu nerusinare in interior, dar si afara!! ?? Ce veri sa zici cu cei pe care-i cunosti? Si eu cunosc multi romani care nu fura, asta-i problema ta? Ziarele o scriu despre asta, dar TU vrei sa-ti dau exemple??

Da bineinteles. Dupa si cum ai povestit, ai invatat, te-ai straduit sa inveti si practica, foarte bine. Nu inteleg care e problema.

Sunt si am fost dintotdeauna pe jumate, care-i problema ta?

Vad foarte bine ca ti-au facut ceva, altcumva nu te-ai fi luat de ei. Sau doar iti imaginezi, si asta e posibil.

Succes!! Io o stiu pe una, tot românca, care mi-a furat inima! Româncele sunt HOATE! zi tu ceva impotriva

Si acum fara gluma:
Mai, dar ce le mai diseci si analizezi, pun pariu ca esti nascut in zodia Fecioara.
Nu-i insa bine cand vrei partout sa ai dreptate. Pe cuvânt ca n-as vrea sa fii seful meu.
Te-ai lamentat maiestruos despre românii din strainatate care au facut ceva. Fain, bravo lor. Au facut si palestienieni, italieni, nemti pe la voi ceva, de exemplu. Hai sa ne luam de nationalitati, de cine ce face. De cine ce face in tara respectiva. Eu stiu de niste români care, fiind stabiliti in Uruguay, vând canguri australienilor. Vreo 50 (de români, nu canguri). Vând si carne de strut africanilor din Africa de Sud, pentru ca au crescatorii. Si, care-i baiu'.

Ce vreau sa spun - asa o discutie duce la infinit fara sa faca ceva.

Misto ca despre sistemul german, precum l-am evaluat, nu ai o vorba de zis. Ma refer la cel a invata meserie.
Pentru ca de asta a fost vorba, cum adica facem cel mai bine.

Deci, care este sistemul in firma ta? Cum angajezi ucenici? Pe ce baza? Este o firma care include studii superioare sau o scoala profesionala? Ca sa stim despre ce vorbim.

Trimis de: Clopotel pe 29 Nov 2008, 09:27 AM

Draga Cla,

Eu nu despre hoti vorbesc aici, ce am vrut eu sa aduc in discutie pe acest topic este legat de mentalitatea angajatilor... Nu am pomenit nimic de hoti... Despre ei poate se discuta in alta parte...

Bine dar am spus ca nu am nici o problema cu asta, poti sa fii si bengalez din Bengal, nu are importanta pentru mine ce esti. Tu ziceai ca am facut nu stiu ce greseala mare lundu-ma de nemti si implicit de tine care zici ca esti neamt. Tu de fapt gresesti, ca eu nu m-am luat de nemti, am spus doar ce am constatat eu, si am dat un exemplu... Puteam sa dau exemplu din alta tara... Ce discut eu nu are legatura nici cu romanul si nici cu neamtul in particular.

What! Acum nu mai are omul voie nici sa pronunte cuvantul Germania, ca sunt antigerman, si se uita nemtii crucis la mine? E adevarat, in schimb, ca tu fiind german, nu ai nici o apasare sa spui boldat chiar: "românul FURA " ... Eu ti-am dat cateva exemple ca te inseli si ca romanul nu fura, asa cum nici neamtul nu fura... si ca nu despre hotii discutam aici...

Evident ca nu sunt nascut in zodia fecioarei...
Nu tin sa am dreptate. Am precizat de multe ori chiar:"parerea mea" - ca sa inteleaga tot omul ca ce spun este doar o parere. Dar nici nu scriu la plesneala ca sa fiu contrazis aiurea fara argumente...
Sa ai ca sef pe cineva, care este chiar bun in meserie, este o situatie la care nu toti pot avea acces, chiar daca ar vrea.. Vorbesc in general...
Draga Cla, inteleg ca tu ai o obsesie cu treaba asta... Intelege te rog ca nu am spus niciunde ca palestinienii, italienii, chinezii, albanezii etc. inclusiv nemtii, nu ar face ceva bun... Toti oamenii care vor, si stiu, pot face ceva bun... Cand am vorbit de angajat nu m-am referit doar la angajatul de nationalitate romana. Poate sa fie orice nationalitate.

Ba am de zis, dar nu m-ai intrebat... Din ce am inteles eu, pentru ca in scoala lor nu am intrat, dar i-am intrebat pe copiii prietenilor mei, este ca in Germania chiar se pune accentul pe practica si pe dezvoltarea abilitatilor practice. Ceea ce este foarte bine, caci asta este si ideea cu scoala... Nu doar sa faca poezie...
Problema este ca nu este suficient ca doar scoala sa vrea, mai trebuie sa vrea si elevul... Iar elevul ca sa vrea, trebuie sa inteleaga bine care este rostul si scopul pentru care el merge la scoala. Nu este acela de a face scoala in sine, ci de a se pregatit teoretic si practic pentru viitoarea lui activitate... Altfel scoala nu-si mai are rostul, mai bine te duci direct la arat, desi pana si la arat, acum iti trebuie cel putin liceul, ca e mecanizat totul, si trebuie sa intelegi cum functioneaza utilajele.
Cred ca am fost foarte clar aici... Nici firmele la care sunt eu angajat, si nici alte multe firme, nu sunt scoli profesionale, nu invata pe nimeni meserie, ci angajeaza tineri absolventi, cu precadere cei care stiu sa-si faca meseria conform diplomei de absolvire. Cred ca acum ai inteles, daca nu, iti stau la dispozitie cu alte informatii

Trimis de: Cla pe 29 Nov 2008, 12:10 PM

Multumesc Clopotel, acum am inteles ce vrei sa zici. Sau doar o parte, mai bine zis, pt ca:

Pe cand eram eu la liceu, era asa ca, daca nu reuseai sa treci in treapta a 2-a, te puteai inscrie la Profesionala. Cum e acum cu astea?
Pt ca nu fiecare le are cu literele, ce-i cu oamenii practici, care au talent la lucru manual si sunt mesteri innascuti? Ca doar nu-i musai ca un zidar, mecanic, electrician, bucatar etc. sa faca teoria chibritului la liceu, clasele 11-12 si, cum zici si tu, sa invete poezii...


Na clar Uite, la noi, pana si meseria de http://infobub.arbeitsagentur.de/berufe/start?dest=profession&prof-id=271 exista, si se invata timp de 3 ani.
A nu se confunda cu agronom, asta-i inginer cu studii, dar asta o stii si tu.

Trimis de: Afrodita pe 29 Nov 2008, 06:22 PM

Hai sa-ti mai spun ceva Clopotel: multi spun asta pentru ca nu realizeaza ca pana si activitatile sportive, jocurile, ii pot invata cate ceva, cum ar fi: lucrul in echipa, spiritul de lider (daca au fost capitanii echipei), sa fie sociali, etc. Sau la practica in laborator, daca ei intampina o problema si o rezolva singuri, fara ajutorul profesorului, si asta demonstreaza initiativa si abilitatea de-a rezolva probleme singuri. Chestia e ca asa ceva nu e considerat "a stii" in Ro. Eu nu mi-am dat seama ca atunci cand in clasa a 11-a le faceam temele colegilor pe bani se chema ca am spirit de intreprinzator, initiativa si ca eram buna la marketing si vanzari, inclusiv la a stii cum sa multumesti clientul si cum sa faci preturile in asa fel incat sa ai profit. Eu de chestiile astea am fost constienta abia acum, dupa un an de UK, an in care am invatat ca absolut orice activitate te poate invata cate ceva despre ceea ce esti si ceea ce poti deveni.

In Ro, cand ma duceam la interviu si eram intrebata ce stiu sa fac, nu aveam habar ce sa le spun, tocmai pentru ca nu intalnisem nicaieri mentalitatea asta, cum ca orice activitate din scoala te poate invata cate ceva. Poate de aceea multi spun ca nu stiu sa faca nimic, pentru ca majoritatea absolventilor se gandesc ca-i intrebi de chestii legate fix de domeniul respectiv pe care se angajeaza si evident ca daca nu au experienta acolo, ei considera ca nu stiu sa faca nimic.

Poate daca ai schimba stilul in care intevievezi oamenii, vei afla ca stiu sa faca ceva, ca sunt buni macar la un lucru, daca nu mai multe.

Uite, Sere de exemplu: umbla pe strada la promotie pentru o companie de telefoane. Are un numar de cartele de vandut in x ore pe zi si ea considera ca asta nu e mare branza. Dar cand mi-a zis cum le vinde si ce face a reiesit clar (pentru mine era clar) ca e extraordinar de una la marketing, ca stie sa-si aleaga piata - clientii carora sa le vanda acele cartele, se duce la sigur si e buna si la publicitate sau PR cum zic astia, ca mereu isi face "norma". Ei bine, cu asa experienta, ea isi poate gasi foarte usor un job bun - dar cand am intrebat-o, habar n-avea ce demonstra activitatea asta a ei vazuta de ea ca insignifianta.

Plus ca mai e o chestie: e greu sa te formezi din scoala cand nu iti arata nimeni la ce esti bun sau nu te ajuta sa vezi singur asta. Atata timp cat nu stii ce ai putea face, e groaznic de greu sa te formezi din scoala. Uite eu, de exemplu: n-am realizat ce pot face pana cand am avut 24 ani - deci de mult terminata scoala, inceputa afacerea personala, etc. Desi si mai clar mi-a fost in minte dupa ce am venit in UK, adica pe la 25 ani. Pana anul trecut ma inttrebam mereu : oare ce pot face eu o viata intreaga, sa-mi placa la nebunie, sa nu ma plictisesc, sa fie mereu o noua incercare, un nou challenge, sa fie interesant, sa ma tina activa si sa-mi foloseasca mintea neincetat? Multumesc lu' al de sus ca am aflat ce-ar putea fi acel lucru. Si abia acum, la 26 ani, imi incep formarea propriu zisa, pentru ca acum stiu ce vreau sa fac, care e drumul ce trebuie urmat, care-s pasii, etc.

Din pacate in scolile din Ro e greu sa aflii ce vrei sa faci, pentru ca toti se axeaza pe tocire, pe-a stii raspunsul la intrebari stupide gen: pe ce data a inceput razboiul mondial neoficial, unde e lacul cutarescu si ce-o vrut sa zica Eminescu in poeziile lui. Cat despre facultate - atunci cand o faceam eu in Ro - sunt axati pe chestii generale: "teoretic si ideal asa ar trebui sa fie, da' in practica e altceva, da' nu discutam acu' despre asta, o sa aflati voi in campul muncii" WTF? Pai atunci ce ma invata ei pe mine? Cum e idealul? Ala e usor de ghicit, daca te gandesti logic. Sa ma invete practic cum e, nu cum ar trebui sa fie! Sau poate pot sa invete studentii cum e, de ce nu e bine, ce ar trebui sa (se) faca sa fie bine, etc. Ba chiar inainte sa plec din Ro, la nu mai stiu ce obiect in faculta, profa care trebuia sa ma invete cum sa fiu manager de proiect pe santier, imi spunea ca daca mi se imbolnaveste faiantaru, sa pun un zidar sa ii faca treaba, ca sa nu se opreasca proiectu. Pai stai putin, ca nu merge treaba asa! Zidaru stie zidarie, nu are el treaba cu pus faianta! (Ma rog, ca io le stiu pe amandoua, e altceva ) Nu de alta, da' de aia nu se fac treburile cum trebuie in tara, ca se merge pe ideea "merge-asa". Si cand m-am luat de profa si am inceput sa ii spun cum cred eu ca se face (chestie pe care am observat-o mai tarziu ca se face aici ), s-a ofticat profa pe mine si pot jura ca m-ar fi picat examenu, daca mai stateam in tara sa-l dau.

Te inteleg ca nu ii poti invata pe toti, dar sunt unii care pur si simplu au fost rataciti si n-au stiut ce si cum si s-au desteptat mai tarziu, de voie sau de nevoie. Asta nu inseamna ca nu au dreptul la o sansa de-a demonstra ca POT si VOR sa faca ceva si pentru ei si pentru firma.

Vezi tu? Relatia asta angajator-angajat nu e bazata numai pe chestii strict legate de munca, ci e bazata si pe personalitati, pe ce fel de om vrei la tine in firma sau ce fel de om vrei sa-ti fie sef. Eu mi-am deschis propria firma in Ro tocmai pentru ca nu suportam sa fiu tratata ca un robot sau un nimic de sefii ce erau la vremea aia. Nu mai stiu cum e acum in Ro, dar asa era pe vremea cand eram eu acolo si nu era bine. Mentalitatea trebuie schimbata de ambele parti, nu numai a angajatului ce vine de pe bancile scolii.

Si nu ma intelege gresit, si eu as recomanda ca oamenii sa stie ce vor inca de pe bancile scolii, dar nu e intotdeauna posibil, mai ales cand nu e nimeni care sa te indrume si care sa-ti arate ce si cum. Ca nu te poti astepta ca un adolescent de 15 ani sa stie exact ce vrea sa faca in viata, cazurile alea sunt extrem de rare.



Da, este un caz special, dar nici el nu a inteles din scoala care e rolul lui. Primii doi ani de faculta i-a facut ca sa fie, inca nu stia exact de ce si cum ii face. Avea o idee vaga despre ce i-ar place - idee care l-a facut sa aplice la sectia respectiva a universitatii, dar abia dupa ce i-am aratat practic ce poate face si cat de minunat poate sa fie el, abia dupa aia a realizat ce-i place. Omul avea nevoie de cineva care sa ii arate ceea ce era deja in fata ochilor lui. La fel cum si eu am avut nevoie si multumesc lui al de sus, am avut bafta sa am oameni langa mine care mi-au putut arata, chiar daca mai tarziu in viata, decat as fi avut eu nevoie. Dar vorba aia: mai bine mai tarziu decat niciodata. Acum omul respectiv e director-inginer la o firma mare de mobila din tara, iubeste meseria si are planuri mari de viitor. Dar nu se stie daca ar fi realizat asta fara ajutorul oamenilor din jur de a-l face sa realizeze la ce e bun (ca e drept, n-am fost singura care l-a ajutat sa vada).



Poate n-a avut iluminarea aia fix acum, poate a avut-o de ceva vreme, dar n-a fost constient de ea. Poate abia dupa ce-a terminat cu faculta si-a realizat ca trebuie sa faca ceva, a inceput sa se gandeasca ce-ar putea face si ce i-ar placea.

Nu uita Clopotel, ca nu foarte multi oameni lucreaza 50 ani in aceeasi firma. Majoritatea vor sta cel mult 5-10 ani si apoi vor pleca, spre alte zari ce li se par lor a fi mai bune pentru ei. Ca sa nu mai spun ca sunt destui oameni care nu au vise mari pentru ei, care se multumesc cu orice munca li se ofera, vin sa-si faca treaba si apoi se duc acasa, fara sa le pese de firma, profituri, etc. Si fie ca ne plac sau nu genul ala de oameni, sa stii ca e nevoie de ei in orice firma. Sunt anumite joburi care nu cer genialitate, spirit de initiativa si alte cele. Iar pentru joburile alea, oameni carora nu le pasa de nimic, sunt foarte buni si slava domnului, sunt destui si de aia

[quote]Iata dar, ca tu ai facut exact ce as face si eu, si ceea ce am spus deja: daca incepi sa simti ca esti pe cale sa fii sclav, iti pui frumos demisia si mergi spre alte zari. Inteleg ca tu asta ai facut, si acum te simti bine, daca nu chiar implinita cu noul tau job... Ce poate fi mai placut decat un job la care sa-ti faca placere sa te duci, si sa-ti placa sa-ti faci meseria?/quote]

Eu imi iau catrafusele si plec indiferent ca e vorba de job sau viata personala Inghit cat inghit si cand nu mai pot inghiti am plecat, cu demisie sau fara Dar nu multi is asa de iresponsabili ca mine. Si numesc asta iresponsabilitate pentru ca de multe ori - desi m-am gandit "oare eu ce-o sa fac de-acu-nainte?", de fiecare data mi-am raspuns: "m-oi descurca eu cumva", fara a avea un plan precis si a stii unde ma duc si ce fac sau ce-o sa mananc si unde-o sa stau Insa cum am spus: nu e asa de usor sa-ti dai demisia cand nu ai alt job care sa-ti asigure traiul, job ce sa te astepte dupa demisie. Asa ca ii inteleg pe cei ce se simt sclavi dar nu fac nimic in privinta asta - adica nu-si dau demisia.

Si da, in sfarsit a venit vremea in care ma simt implinita cu ceea ce fac. Doar ca nu e ceva ce as face toata viata, e doar un popas de care am nevoie pentru a ajunge unde vreau sa fiu peste 5 ani. Si sincera sa fiu, ma cam ingrozeste perspectiva de-a lucra in acelasi loc pentru urmatorii 3 ani, pentru simplul fapt ca nu stiu daca pot face asta. Singurul lucru pe care l-am muncit cu drag aproape doi ani a fost la firma mea si daca situatia ar fi fost alta, si acum as fi avut-o si tot cu drag as fi muncit la ea. Si asa e: nu e nimic mai placut decat un job ce-l faci de drag si caruia te poti dedica cu tot sufletul.

Si cam atat acum. Daca nu face sens ce-am zis pe undeva, sa stii ca e din cauza ca ma uit la filmul Popey Marinaru' in timp ce scriu

Trimis de: Cla pe 29 Nov 2008, 07:00 PM

buna descriere, Afro!
Acum cred ca ma-ntelegi când am zis ca "se leaga cu sârma"... în loc sa stii precis de un surub, se leaga...

Trimis de: Afrodita pe 29 Nov 2008, 07:56 PM

Logic ca-mi cer. Daca gresesc - indiferent in fata cui - sunt destul de intreaga si matura la minte incat sa recunosc si sa-mi torn cenusa in cap Dar asta nu inseamna ca-s de-acord cu toate parerile tale

Cla, la topicul cu "legat cu sarma", exagerai - ca de obicei. Am mai zis si-o mai zic: la noi in Ro sunt si lucruri bune si lucruri rele, ca peste tot de altfel. De asemenea sunt oameni si oameni: unii care fura ca "merge si-asa" si altii care-s ok si isi vad de treaba frumos. Nu stiu cum is vazuti romanii in Germania, dar in UK sunt vazuti ca oameni destepti, ce muncesc din greu si pe care te poti baza - indiferent de postul pe care ii angajezi. Si asta zice multe!

Trimis de: Cla pe 29 Nov 2008, 09:22 PM

Ah, nu am exagerat, dar tu nu m-ai inteles. Egal


Sunt si la noi vazuti la fel, crede-ma. De fapt, sunt de 3 feluri.
- Români inteligenti cu studii superioare, pe care te poti baza ca fac treaba,
- Români care fac treaba pe un nimic (fiind necalificati, dar fac orice)
- Rromâni, care nu fac treaba, dar duc neamul de râpa. Porcaria e, ca aduc natia in dizgratie.

Ce crezi, de cate ori ma cert cu habarnistii nostri despre România, români si romi...

Trimis de: mutulica pe 1 Dec 2008, 04:37 PM

parca era vorba ca daca angajatul e sluga sau nu...
mai devreme spuneam ca nu, dar tocmai realizez ca sluga primeste bani pentru serviciile prestate, deci angajatul e sluga, nu sclav

Trimis de: Anca_M. pe 2 Dec 2008, 03:54 PM

Afro ai dreptate cu ceea ce spuneai mai sus, si eu pana la penultimul job habar n-am avut ca stiu sa fac atat de multe, si mi-am dat seama de asta pentru ca a fost singurul job de la care eu nu am invatat decat o singura chestie in schimb a trebuit sa imi pun la bataie toate cunostintele, experienta si talentele in slujba firmei si asta pentru un salariu de mizerie. Am facut de toate acolo: contabilitate, gestiune, marketing, le-am editat fluturasi, am facut acte(garantii, tot felul de procese verbale etc), si multe altele, ei bine cand a venit seful (cu care de altfel ma intelegeam f bine) si mi-a trantit fluturasi pe birou spunandu-mi sa-i impart mi-a sarit tandara, adica eu le fac pe toate si castig mai putin decat muncitorii de la productie, eu care le dau salariile si am grija de bani am salariul mai mic decat al lor si imi mai cerea sa impart si fluturasi...........ei bine asta mi-a pus capac, asa ca mi-am prezentat frumos demisia si la revedere.
Asa ca eu spun ca angajatul este sluga atata timp cat accepta asta.

Trimis de: Serenity pe 2 Dec 2008, 07:39 PM

Eu ii dau dreptate lui mutulica. Cat timp facem ceva pentru altcineva in schimbul unei sume de bani... Daca te consideri sluga sau nu tine doar de gradul de autoamagire la care ai ajuns

Trimis de: Cla pe 2 Dec 2008, 11:30 PM

Oare nu suntem cumva toti slugile ale noua insune? (sau cum s-o zice corect )
Cica... a clientului? Ca doar tot noi ni-s prostii care fug la cumparaturi

Trimis de: Anca_M. pe 3 Dec 2008, 09:46 AM

Atunci cand incepi sa te simti sluga nu cred ca te autoamagesti ci ca cel care iti este superior din punct de vedere ierarhic la munca are un comportament care te face sa te simti asa.
Cunosc pe cineva care a stat pana la 2 dimineata singur la birou ca sa faca actele necesare pentru ISO, nu s-a sinchisit nimeni de el, nu l-au intrebat daca are nevoie de ajutor, cum ajunge acasa etc. I-au spus sa faca si l-au chemat a doua zi la 7 dim si s-au purtat super naspa cu el. Omu si-a dat demisia in cele din urma dar din cate am inteles nu putea sa refuze acea atributie pentru ca avea probleme financiare si i-a fost teama sa nu-si piarda locul de munca. S-a autoamagit cu ceva persoana din cazul de fata?

Trimis de: tontoi pe 3 Dec 2008, 06:11 PM

să muncim ca pingunii pe plantaţie pentru binele jobului, familiei şi evident a stăpânului care ne vrea în funcţii cheie (Operator Salubrizare )

fraza slugă la stăpân a apus demult, acuma ioBAGul e la putere...mai ales dacă secretară-i opSEDATĂ şi stăpânul nimfoman.

Trimis de: Serenity pe 3 Dec 2008, 08:15 PM

Anca, eu spuneam ca ne autoamagim daca credem ca suntem proprii nostri stapani cand suntem angajatii cuiva, nu daca incepem sa ne simtim slugi

Trimis de: freeman pe 3 Dec 2008, 11:10 PM

tontoi, mai lasa bautura ca prea ies glume de santier.

Trimis de: Anca_M. pe 4 Dec 2008, 09:40 AM

Aaaaa, ok, pricepui si eu intr-un final

Trimis de: Data'q pe 4 Dec 2008, 10:40 AM

Mă bag şi eu în samă, cu puţina mea experienţă profesională românească ... Să-mi fie cu iertare, dacă devin off-topic.

Am terminat o facultate de profil real, din aia, după care se câştigă bine, spun ăi mai bătrâni, când ajungi să te angajezi. Mă duc la interviuri după ce-o termin, ba ici, ba colo, şi găsesc o multi-naţională care mi-a verificat cunoştiinţele teoretice dar mai ales pe cele logice şi un pic practice.
M-au luat că au văzut că mă duce capu' şi pentru vreo două luni mi-au făcut un training până aproape că m-au făcut unu de-al lor.

La început m-au întrebat de salar, eu le-am zis ceva, ei mi-au dat chiar mai mult... Da, în România. Se pare că ţintisem sub minimul din acea firmă.
Salar frumuşel pentru unu cu muci la nas, care încă învaţă pe parcurs cum faci una-alta pe aici.

Acum... Acum caut alt servici de muncă, fiindcă aici nu am găsit nimic care să mă atragă. Aş munci bucuros pe un salariu chiar mai mic, dacă aş găsi ceva în care să-mi pun şi sufletul, nu numai timpul, nervii, ficatul (care da, mă doare la stres, că am fost binecuvântat şi cu o hepatită acu' vreun an).

De ce nu-s mulţumit? Din cauza colegilor, a şefilor, a sistemului acestei firme. Da, dau cu bâta în sistem, dar numai în cel al acestei firme, fiindcă îl cunosc cât de cât, unde fiecare e cu bucăţica lui, îl doare pe altul dacă te atingi de el, te doare pe tine şi mai tare dacă încerci să înţelegi ce a făcut altul. Totul e so fake, so shallow... Îmi iertaţi engleza, dar am defectul câteodată, de a o da pe altă limbă...

Acum am planuri să strâng bani măcar pentru primul an de facultate ce-l voi începe la toamnă, pe un profil mai uman. În timpul lui să lucrez să-l achit pe următorul şi tot aşa...

---
Unde vreau să ajung:

Slugă m-am simţit, căci mi se cer şi chestii pentru care tre' să mă milogesc de alţii să-mi arate cum se fac, şi când mi se explică ori e prea vag şi trebuie să mai întreb odată şi enervez pe samariteanul care m-a ajutat , ori mi se dă teancul de documentaţie: ia şi citeşte! Da, cu tot training-ul lu' peşte, un newbie e mort fără cineva care să aibă grijă de el pe o perioadă de timp. A supervisor...
Toţi sunt super ocupaţi ori cu şedinţe ori cu task.uri urgente ori cu băutul ceaiului sau verificatul ziarelor online. N-au timp, dom'le...

Îi dau dreptate Afroditei când zice că nu toţi ştim ce vrem de la început, şi poate ne luminăm (poate) mai târziu.
Lui Clopotel i-as zice să fie atent la candidati, sa le dea o sansa sa se afirme ... Ca nu se stie ...
Pentru Cla, ca să-i reamintesc de cum e acasă:

Şcolile, facultăţile din România... Please, dacă vrei să înveţi se poate, aşa-i, dar trebuie să înghiţi pentru asta o grămada de-a teorie inutilă. Şi te saturi şi te iei cu turma şi copiezi şi teme şi la examene. La licenţă mai înveţi ceva, poate... Asta dacă nu e o facultate precum medicina unde să ai bani să-ţi plăteşti notele şi nu te mai doare nimic. Şi nici pe viitorii pacienţi, că vei umple morga.

---
Sper din tot sufletul să aleg facultatea care trebuie, la care să învăţ de plăcere, nu de nevoie ca să trec sesiunea cu minimul.
Doamne ajută!

Trimis de: Cucu Mucu pe 4 Dec 2008, 11:21 AM

Teoria din scoli e tare departe de realitate. Eu am facut un pic invers, adica intai m-am facut manager si apoi am zis sa ma scolesc. Ce sa va spun, din tot ce ne invatau aia acolo (si era univ de renume - Cuza, din Iasi), doar 50% se pupa cu ce invatasem eu umbland din usa in usa sa imi rezolv problemele. Adicatelea, dupa ce ca nu te invata practic, si teoria ti-o trosnesc aiurea. Se face o megacontabilitate, cu tot felul de chichite, da' daca intrebi un proaspat absolvent ce situatii trebuie sa depuna un srl la sfarsit de luna, habar nu are. Daca intrebi un proaspat manager ce trebuie sa faca inainte sa ii vanda unui client pe datorie, habar nu are si isi ia o mama de teapa. Si alte etc-uri de-astea.

Trimis de: Cla pe 4 Dec 2008, 12:39 PM

Ti-o doresc din suflet, Data'q! Dupa cate stiu eu, doar o data traim. Si n-are rost sa faci ceva ce nu-ti face placere.
Asta daca ai posibilitatea de a alege, bineinteles.
Dar tu esti tanar si... "Doamne-ajuta!", cum iti doresti si tu
(si mersi de lamuriri despre "acasa" )

Trimis de: Cla pe 4 Dec 2008, 02:39 PM

Se potriveste aici: "Un somn sanatos nu numai ca prelungeste viata, dar si reduce ziua de lucru"

Trimis de: tontoi pe 4 Dec 2008, 04:01 PM

Pe şantier există posibilitatea să fi slugă la stăpân doar dacă băutura ţine loc de apă. deci spor la bârfă

Trimis de: Cucu Mucu pe 4 Dec 2008, 07:47 PM

De curiozitate... lucrezi cumva la Real Hipermarket sau Metro Group? Pare so them!

Trimis de: Data'q pe 5 Dec 2008, 12:03 AM

Nu. Ci in domoeniul IT ...

Trimis de: mutulica pe 5 Dec 2008, 07:26 AM

ia ce zice definitia
SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ... ♦ Fig. Persoană care susţine sau apără orbeşte interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia şi obligată, din cauza condiţiilor sociale în care se află, să-i execute voinţa. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. – Din sl. sluga.

daca ne uitam la definitie, reiese ca cei din multinationale sau de la stat nu sunt slugi, ci doar cei ce lucreaza la firme mici sau pe linga casa cuiva...
practic, insa afara de ordinulde marime, executam ceea ce ni se cere pentru a fi retribuiti ... care cum

pe de alta parte, cred ca topicul a vrut sa scoata in evidenta cat de mult ne place sa fcacem ceea ce facem pentru seful/sefii nostri.
si atunci, cei ce se impaca cu jobul, firma si conducerea nu s-au simtit slugi ci angajai respectati... iar ca sa impac definitia cu topicul niste slugi pline de respectul stapanului
cam cum ma simt eu acuma

Trimis de: tontoi pe 8 Dec 2008, 11:54 PM

imi cer scuze daca am folosit un limbaj de şantier,dar eu cred că am întâlnit în existenţa mea multe slugi care lucrau ca negrii pe plantaţie...totul se rezumă la acţiunea pupă-n dos şefu