Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Marcus pe 23 Sep 2004, 08:04 PM

Ce parere aveti? Au sau nu animalele sentimente? Eu pana nu demult credeam ca da, insa un profesor de religie mi-a spus ca nu e adevarat.
Am lansat un sondaj pentru a face mai simpla posibilitatea de a vedea cati dintre voi cred ca animalele pot avea sentimente. Am speranta ca macar unii va veti argumenta punctul de vedere.

Trimis de: Cla pe 23 Sep 2004, 08:17 PM

Eu cred ca profesorul tau de religie e dependent de tamaie si nu stia ce-ti spune... cum naiba sa n-aiba sentimente, ca orice fiinta de pe lumea asta care simte, face urmasi etc.?? Mare-i gradina...

Trimis de: denise pe 23 Sep 2004, 08:25 PM

Bineinteles ca au sentimente...cat se poate de reale, si mult mai curate decat ale oamenilor...
Cine a avut macar o data un animal in casa stie asta. Animalele pot iubi, pot fi si geloase, ingrijorate, cu chef de joaca, sau apatice ...
Astea ce sunt? Si ce anume indeamna un caine sa treaca peste instinctul de conservare si sa-si apere stapanul (si nu numai stapanul) cu pretul vietii?
Poate profesorul tau de religie se referea la parerea "unei anumite parti" a preotimii - ca animalele nu au suflet si nu ajung in Rai. Parerea lor.

Trimis de: Catalin pe 23 Sep 2004, 10:11 PM

La intrebarea asta nu trebuie sa raspunda profesorii de religie ci oamenii de stiinta!

http://www.koko.org

Trimis de: Jubi pe 23 Sep 2004, 10:44 PM

Nu-mi sta in fire sa raspund asa urat pe un topic, dar o fac sub presiunea imprejurarilor.

Au animalele sentimente? "Au", cum sa nu. Au avut si in in seara asta, cand au sarit 4 caini pe mine, sa ma muste , niste caini care s-au aciuiat la scara mea, carora o femeie batrana de la parter le da de mancare, chiar cu unul dintre ei m-am jucat zilele trecute. Sigur "au" animalele suflet... Poate din acest motiv inca tremur si in clipa asta si sunt alba la fata de parca am vazut o stafie...

Trimis de: denise pe 23 Sep 2004, 11:24 PM

Si furia este tot un sentiment ....
Jubilee, cainii "miros" frica, si de cele mai multe ori sunt agresivi tot de frica: isi apara teritoriul. Nu spun ca e bine... e ceea ce se intampla. Unul din ei nu te-a recunoscut si a dat "semnalul" ...

O fi fost si ora tarzie?

Trimis de: sorin666 pe 24 Sep 2004, 12:26 AM

Trimis de: Jazz pe 24 Sep 2004, 01:40 AM

Ioi, Sorine...

Marcus,
Eu cand vin acasa de la munca vad creatura asta cu urechi lungi care scoate niste sunete... si sare pe mine si ma pupa si ma linge. Creatura cealalta vargata merge in mijlocul sufrageriei si se rostogoleste pe spate si asteapta cuminte sa ii vina randul la alintat si trebuie sa il iau la scarpinat pe burtica si sub barbie. Si uite asa petrec cel putin un sfert de ora. Cum crezi ca ar numin profesorul tau de religie comportamentul asta? De unde vine?

Trimis de: Tembo pe 24 Sep 2004, 04:32 PM

Trimis de: sorin666 pe 24 Sep 2004, 06:02 PM

In 1993 batrana catelusa care statea cu parintii mei a inceput brusc sa se agite... agitatia a tinut-o cam o jumatate de ora, de nu stia nimeni ce este cu ea... Cand am intrat eu in casa, a inceput sa sara la aproape un metru inaltime la mine, asa cum nu a facut nici cind era catelusa mica, sa dea din coada de bucurie, dupa aceea sa ma certe ca unde am fost... atitudinea ei era deosebit de sugestiva... de fapt nu ma vazuse de doi ani si mi-a simtit prezenta inca de cand eram pe drum...
E probabil inutil sa precizez ca dupa usa nu am gasit nici urma de... profesor de religie...

Trimis de: denise pe 24 Sep 2004, 06:08 PM

Nu doresc nimanui sa vada cum plange un caine cu lacrimi mari -mari si fara sa scoata vreun sunet...

Trimis de: Marcus pe 24 Sep 2004, 06:12 PM

Trimis de: Serenity pe 24 Sep 2004, 08:52 PM

Chiar eram curioasa sa stiu cu ce argumente a venit proful tau inainte de a sari sa-l numesc in vreun fel sau altul.. Eu personal sunt convinsa ca au sentimente, fie ele de ura, dragoste, gelozie, etc...
Poate profesorul tau s-a referit la altceva.. la animalele salbatice? Toata lumea pana acum s-a referit strict la animalele de companie, care traind alaturi de om, se umanizeaza oarecum.. Ce parere aveti de animalele salbatice? Au sau nu sentimente? Isi iubeste o mama puii? Sau instinctul e tot ce o determina sa actioneze intr-un fel sau altul?

Trimis de: Cla pe 24 Sep 2004, 09:22 PM

Si noi am fost salbatici candva, Serenity (si inca mai suntem fata de alte fiinte). Pe cand eram salbatici, aveam sentimente, sau doar instincte?

Trimis de: sorin666 pe 24 Sep 2004, 10:54 PM

Marcus, prezinta-i distinsului din partea mea "o zi buna si un praz verde"... Sa stea in banca lui, sa-si prezinte dogmele cui vrea sa le inghita, dar sa nu se mai bage unde orice ADEVARAT specialist are zeci de argumente contare...
Ce ti-e si cu habotnicii astia care drept "experienta " au citit la viata lor o singura carte, si aia veche de 2 000 de ani...

Trimis de: Serenity pe 24 Sep 2004, 11:15 PM

Clarence, eu incercam sa imi imaginez la ce s-o fi gandit profesorul cand a afirmat chestia aia.. Poate intelege altceva prin sentiment

Am citit pe nu stiu unde ca uneori pisicile dupa ce nasc isi mananca puii pentru a recupera energia pierduta in timpul nasterii. Sau ii omoara pur si simplu pentru ca e iarna si nu au sanse foarte mari de supravietuire..

Trimis de: Tembo pe 25 Sep 2004, 02:13 AM

Trimis de: Cla pe 25 Sep 2004, 07:52 AM

Trimis de: sorin666 pe 25 Sep 2004, 08:10 AM

Deci topicul de fata incepe sa semene cu ala despre "Religie si IQ"
Nu m-asi mira ca coeficientul MEDIU al profesorilor de "crede si nu cerceta" sa fie inferior celor al celor de sport... Macar aia sunt in majoritate baieti de gasca...

Trimis de: caa pe 25 Sep 2004, 08:10 AM

Dacă animalele au suflet - şi, vezi bine că au, nu încape îndoială - atunci au şi sentimente. Zică cine ce-or zice!

Trimis de: bubu pe 25 Sep 2004, 09:20 AM

Sint oameni si oameni deci pareri si pareri...sa nu comentam ceea ce a spus un singur om...sa spunem fiecare cum vedem noi lucrurile si nu de ce le vad altii altfel.
Cum e cind pleci de acasa citeva zile sau cum e cind are chef de joaca si e bucuros si te simte si pe tine bucuros, face numai ceea ce stie ca nu are voie...topoind voios...

Trimis de: Marcus pe 25 Sep 2004, 10:27 AM

Trimis de: caa pe 25 Sep 2004, 10:49 AM

Păi, Marcus, vorba lui Bubu, sînt fel de fel de oameni, cu tot felul de păreri. Părerea mea, ca unul care cunoaşte direct felul de a fi al animalelor, este că animalele au şi suflet şi sentimente. Sigur că respect şi opinia contrară dar n-o împărtăşesc...

Trimis de: Cla pe 25 Sep 2004, 11:04 AM

Trimis de: contraste pe 25 Sep 2004, 03:08 PM

Cand sunt obosita si uneori trista vin cateii blocului si mi se gudura la picioare, si isi baga boticele in palma mea, coditele lor se intrec care bate mai tare ritmul...Can ma intorc in stare buna de la servici, ne si jucam, stam de vorba , si din inghesuiala de trupusoare nu stiu pe care sa il mangai mai intai.
Dimineata cand plec tot ei vin si isi infig privirea lor curata in ochii mei, uneori le dau sa manance, alteori nu. Niciodata nu imi intorc cozile, intotdeauna ma conduc pana la colt, pe dreapta si pe stanga, inainte si inapoi.
Fatita chiar cand a fost ranita, ma striga sa o mangai, iar in ochii ei vedeam atata multumire cand ma abateam pana la adapostul ei !

Acasa am doi pisoi. Intr-o anumita imprejurare, mi-au salvat viata. Unul mi-a carat apa cu gura din farfuria lui, iar celalalt ma tragea de pleoape cu dintii ca sa deschid ochii. Nu dorm decat lipiti de mine.
Am avut catei in copilarie, care cand cineva tipa la mine sau - in joaca - vreun copil ma imbrancea, sareau sa ma apere.

Am cunoscut un catel care musca mana celui care ii dadea sa manance, ba mai mult, musca pe oricine , dar tot era tinut.
Am o prietena, care avea o pisica, m-a chemat sa vad pisoiii de vreo doua luni, si cand am intrat pe poarta, dumneaei ii manca picioarele unuia. A dus-o in balta si a parasit-o acolo.

Comportament deviant au si oamenii, nu numai animalele.
La fel si suflet, sau spirit, cum vreti sa ii ziceti. Mai adevarate mi se par animalele in trairile si sentimentele lor, decat multi dintre semenii mei.

Trimis de: Marcus pe 25 Sep 2004, 03:39 PM

Trimis de: Afrodita pe 25 Sep 2004, 05:06 PM

Mah...Io cred ca tu ai o problema...

Raspunde si mie la o intrebare, te rog: ai avut vreodata un animal langa tine? Ai fost vreodata la Zoo sa te uiti la animale? Da' sa te uiti atent,nu cine stie ce altceva sa le mai faci...(ma refer la aruncat cu bete , pietre si alte cele in cusca animalului care este )

Na ca-s doo intrebari Da' tu raspunde la ele si te-oi lamuri io si cu sufletelu'

Trimis de: Cafe Del Mar pe 25 Sep 2004, 05:28 PM

eu tot citesc la topicul asta si mi se pare tare aberant...eu iubesc foarte mult animalele si din ceea ce am trait ma indoiesc ca sunt niste forme fara fond...din cate am mai citit eu la viata mea aproape orice obiect sau fiinta de pe planeta asta are o anume vibratie..toate simt ceva... dar ma gandesc la animalutele pe care le-am intalnit eu in decursul timpului... au temperamente diferite(chiar in cadrul aceleiasi rase), au trasaturi diferite, apucaturi si obiceiuri diferite..si toate in cadrul unei singure rase...asta ar trebui sa insemne ceva ,nu?
citez:
Si iata, va dau voua sa stapaniti peste pestii marii si pasarile cerului(...)" nu mai stiu.
Asadar, cum ar putea Dumnezeu sa dea omului sa stapaneasca alte suflete? Prin urmare, animalele nu au suflet.
cunoscand dintre oamenii care au terminat teologia, ascultand predicile preotilor singura concluzie pe care am tras-o este ingustimea cu care descifreaza textele sfinte.imi pare rau sa iti spun dar felul simplist si lipsit de profunzime in care vedeti voi textul biblic este ridicol..dar asta cred ca e alta poveste si nu e locul aici...prin urmare eu cred ca argumentul este nerelevant.cauta mai adanc si poate vei afla ca animalul in care poate dai cu picorul pe strada si care se uita cu ochi speriati la tine in timp ce astepata sa ii dai o bucatica din cornul tau este un suflet..pe care nu ai drept sa il omori sau sa il ranesti..

Trimis de: Cafe Del Mar pe 25 Sep 2004, 05:39 PM

pe care nu ai drept sa il omori sau sa il ranesti.. ...ma gandeam acum ca se poate intelege orice....si io mai mananc cate o aripioara de pui..adica o pasare careia i-au unii capul cu satarul
dar uite, ma uitam in biblie si vad ca scrie asa:"[...]a facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii...[...]"
fiinte vii-acum cauta si tu tot in biblie si vei vedea ca este o fiinta vie si omul...tot pe la pasajele alea vei vedea.asta ca sa o luam asa ca babele...

Trimis de: Serenity pe 25 Sep 2004, 06:57 PM

Trimis de: LigiaB pe 25 Sep 2004, 07:00 PM

Marcus, eu zic ca tu ai inteles putin gresit cuvintele profului tau.

Probabil el a spus ca nu au suflet, adica in ziua de apoi nu le vom mai vedea, si nici la judecata nu vor venii Imagineaza'ti animalele fiind judecate, stiu ele deosebirea de bine si rau?

Cum intre romani este vorba:"nu are suflet deloc", insemnind: "nu e sufletist"...probabil tu ai inteles ca profesorul ar fi spus, animalele nu sint sufletiste, adica nu au sentimente, dar el ar fi spus ca animalele nu au suflet (soul)...intelegi tu!

Orice prof. sau mai bine zis orice om, a avut ocazia sa interactioneze cu animale, mai ales in copilarie. NU poti spune ca animalele nu au sentimente. NU poti!

Animalele, au un instinct deosebit, prind energiile din jur, cum oamenii nu vor fii niciodata in stare sa o faca, stiinta a dovedit-o... cum stiu ele sa fuga inainte de a veni un cutremur, ploaie, etc...

La discovery, am vazut cum se dreseaza un anumit soi de ciini, ca sa detecteze crizele de epilepsie. O famile care avea un copil de 14 ani, bolnav de epilepsie, a cumparat un caine sa tina de urit copilului, 'golden retriever' parca, cainele asta, inainte cu 3-4 ore inainte ca,,copilul sa aiba o criza, devenea f agitat, schelalaia intr-un mod specific si se invirtea in jurul copilului. Dupa citeva faze din acestea, parintii si-au dat seama ca de fapt ciinele ii avertizeaza... Ptr ei este un avantaj enorm, ptr ca ...spuneau ei, nu odata copilul a facut crize in locuri publice departe de casa...acum cu ajutorul cainelui stiu dinainte... Wow!

***

Pisica mea din Romania, cind a murit bunica, a stiut, de fapt stia dinainte, era f agitata, fugea ca nebuna prin casa si tragea de perdele, voia sa intre la bunica in camera, (a crescut linga ea) mama nu o lasa, cind a intrat, s-a suit pe corpul mort al bunicii mele si a mirosit-o la nas si i s-a ridicat blana pe ea asa ca si cum se sperie...a mieunat oribil si a fugit pe geam. Eu am vazut asta... Nu am putut uita niciodata!

Referitor la ce a spus Serenity mai sus, e adevarat. Eu am avut o tirana de pisica care s-a strecurat in casa, si a nascut sub masa de la bucatarie, bunica (de care am spus mai sus) a auzit miscari sub masa...cind se uita, idioata de pisica isi minca pui facuse 4, mincase unul si unul pe juma... Am dus-o deacasa in alt cartier.
Animalele au niste sentimente ca si noi, ...well aproape

Trimis de: Cafe Del Mar pe 25 Sep 2004, 07:22 PM

sa stiti ca pisica este una dintre cele mai bune mame...ptr puii ei.chestia cu "si-a mancat puii" are ratiunea ei.ptr noi oamenii este oribil...
dar eu am o pisica la firma in curte si ea a fatat intr-un loc...i-a adus pe rand pe toti in gura acolo unde a crezut ca sunt in siguranta.si cand au mai crescut ea nu manca decat cand vedea ca ei s-au saturat, apoi vena si manca ce mai ramanea.... asta facea o pisica, o fiinta fara ratiune...si suflet dupa unii...
dar inca ceva..din faza cu "isi manca puii"- leul isi mananca puii ptr ca femela sa intre din nou in calduri...

Trimis de: Serenity pe 25 Sep 2004, 11:18 PM

Trimis de: Cla pe 26 Sep 2004, 07:31 AM

Trimis de: Marcus pe 26 Sep 2004, 07:13 PM

Trimis de: contraste pe 27 Sep 2004, 06:33 PM

As mai avea ceva de spus despre maternitatea repetata de 5 ori a pisicii mele. De fiecare data era atat de mandra de puii ei, ca atunci cand suna telefonul urla taaaaaaaaaaare ca sa raspund imediat, apoi se aseza cu gura in receptor, miorlaia de spargea timpanele auditorului, si se ducea fuga inapoi la puiii ei. De multe ori omul inchidea, nestiind ce se petrece. Cei care s-au obisnuit in timp, cand auzeau o astfel de manifestare, erau siguri ca are pui. Era mandrie, sau instinct ? Voi ce credeti ?

Trimis de: Cla pe 27 Sep 2004, 07:11 PM

Poate o deranja telefonul si-i zicea la ala sa taca, ca vor puii liniste...

Trimis de: caa pe 28 Sep 2004, 09:41 AM

Eu cre' că vroia să-i spună ăluia că contraste e f ocupată şi s-o lase în pace cu atîtea telefoane!

Trimis de: contraste pe 28 Sep 2004, 12:39 PM

Nu, mai dragii mei, Michi a mea are acum spre 18 ani. Treburile acestea au fost de mult, numai ca manifestarile cu telefonul erau numai in primele 4 saptamani dupa nastere. Am studiat ceva si din bihaviorismul pisicilor, mai mult al cainilor, ca despre cei din urma am gasit mai multa literatura. Am vorbit indelung si cu niste prieteni veterinari, dar nu am gasit nici un raspuns consacrat.
O iau ca pe o minune minunata, o consider asa, o exceptie care sa confirme regula...
Si am uitat sa spun ca in acest timp nu se scula de langa pui decat pentru necesitatile ei mari si mici, si pentru telefon.
NU SE DUCEA SA MANANCE. Tipa pana ii aduceam eu farfuria cu lapte cald la nas, apoi manca hrana solida... Asa a fost.

Trimis de: Cafe Del Mar pe 29 Sep 2004, 09:58 PM

pai ca o concluzie, ca citind revin la a spune ca e o tampenie in sine intrebarea...as putea spune asa, ca sa nu contrazicem invatatura preoteasca, ca da, dom'le nu are suflet!ca daca avea un suflet(el animalu') nu te lasa sa te combini cu tipa aia, sau mai rau iti dadea un sut in fund cand il plictiseai , si daca era si evoluat suficient si deci avea si suflet, deci nu era supus omului, iti flituia vreo doua si iti sutea si prietena aia blonda ..clar?!asta e!nu are suflet!e doar un animal!

Trimis de: contraste pe 30 Sep 2004, 05:10 PM

Deci aici ai vrut sa ajungi, nu ? Quod erat demonstrandum !

Trimis de: Marcus pe 24 Oct 2004, 06:28 PM

Poate ca voi credeti ca nu am avut niciodata un animal iubit, altfel cum as fi putut sa intreb daca animalele au sentimente? Daca asa credeti, nu este adevarat... Am avut o catelusa cand eram mic pe care o iubeam enorm si care mereu cand ma vedea de la distanta, pur si simplu topaia de bucurie! Din pacate, bunicul o tinea legata iar eu, ca sa fiu alaturi de ea, trebuia sa stau ore in sir langa cusca ei pentru ca ea nu putea sa ma urmeze fiind legata. Si nu va puteti imagina ce scancet cumplit facea cand ma indepartam de ea... Si ce fel ma privea... Catelusa s-a imbolnavit si a murit acum multi multi ani, dar amintirea ei a ramas. Iar acum... daca eu nu ma gandesc la ea din cand in cand, nimeni nu o face, iar amintirea unei cateluse zburdalnice si iubitoare ar putea fi pierduta ca si cand catelusa nu ar fi existat.

Nu sunt asa insensibil cum cred unii... desi poate uneori dau impresia asta fara sa vreau...
Pe catelusa mea iubita o chema Lolica, Dumnezeu s-o ocroteasca...

Trimis de: Jazz pe 24 Oct 2004, 06:31 PM

De ce nu-ti iei o catelusa sa fie a ta, una care sa nu fie tinuta in lant si sa fie libera sa te intampine cand vii acasa? Uh! Daca ai stii cat de mult iti schimba viata un animalut...

Trimis de: Marcus pe 24 Oct 2004, 06:35 PM

Draga Jazz, din pacate eu nu voi mai sta acasa mult timp... Nu as putea lua catelusa cu mine si sa o las singura cu colegii de camera la caminul studentesc... Tare mult as vrea un animalut, crede-ma...

Trimis de: Jazz pe 24 Oct 2004, 06:41 PM

Lasa, Marcus, o sa ai timp sa iti iei nu un singur animalut, cate vrei tu... Eu cand locuiam cu parintii mei mi-am permis doar o pisicuta. Acum avem trei creaturi in casa! Tot timpul am un zambet pe fata, chiar si atunci cand Angel, nefiind complet housebroken... ne mai face cate o bucurie.

Trimis de: contraste pe 25 Oct 2004, 05:29 PM

Cand te vizitez sa ii cunosc si eu ? JAZZ

Trimis de: milimetru pe 16 Mar 2010, 11:02 AM

Că animalele au suflet şi sentimente clar. Rămîne de văzut dacă noi, oamenii, avem sau nu suflet şi sentimente...

Putem face un mic https://docs.google.com/present/edit?id=0AWrgLUeGIPLdZGQ1ZDRkNXFfMjdjM2pxZjg2cQ&hl=en pentru verificare...

Trimis de: Marduk pe 24 Mar 2010, 12:09 PM

Trebuie sa aiba sentimente Pavloviene, da-s simpatice oricum.

Trimis de: Erwin pe 25 Mar 2010, 02:27 AM

Pavlov a descoperit reflexele condiţionate care îi poartă numele, nu sentimente. Sentimentele sunt deasupra zic eu, pentru că reflexele presupun o reţea neuronală simplă care a putut fi reprodusă în laborator. Încă nu se ştie exact cum apar sentimentele pentru că nu s-au găsit şi decodat încă structurile cerebrale responsabile cu ele. Eu cred că sentimentele sunt pe un plan superior de organizare, necesită ca mintea să fie trează, ca simţurile să lucreze iar sentimentele sunt ceea ce se ridică deasupra întregii activităţi cerebrale, integrând toate senzaţiile interne şi externe într-o informaţie unică ce poate fi conştientizată, ca atunci când prepari mâncare folosind ingrediente diferite, cu diferite gusturi şi texturi şi obţii o senzaţie unică mâncând-o. Se pune problema atunci dacă animalele au sau nu conştiinţă? Eu cred că au un fel rudimentar de conştiinţă, cel puţin a propriei existenţe şi se pot delimita de ce-i în jur.

Trimis de: Cristiana M pe 4 Jul 2012, 11:28 PM

Nu incape indoiala ca au sentimente....io as vrea sa stiu ce sentimente credeti voi ca nutreste pisica mea. Am un pui de drak birmanez cam de o luna jumate, care intr-o alta viata cred eu ca a fost caine Nu te poti juca cu ea fara scapi nemuscat... A mai avut careva vreun killercat pana acum? De ce musca si cum sa o dezvat sa mai muste?

Trimis de: Erwin pe 5 Jul 2012, 09:08 AM

Dacă te-ai uitat la emisiunea de pe NG, Cezar și câinii, se arată acolo de ce pisicile au un comportament diferit: pisicile trăiesc solitar, nu în haită! Iar dacă socializează ele sunt mereu șefele! Te mușcă pentru că e șefa ta și vrea să-și impună punctul de vedere! Eu zic că cel mai simplu e s-o lași în pace, oricum face numai ce vrea ea. By the way, pisicile, câinii și alte animale de companie au comportamentul specific indus de instinctele speciei și este total greșit să le tratezi ca pe oameni.

Trimis de: Marcus pe 6 Jul 2012, 02:58 PM

Nu am avut pisici, insa ca tot veni vorba, am in gradina din fata balconului adevarate clanuri de pisici... Erwin, si eu credeam la fel, ca pisicile nu traiesc in "haite"... insa aceste pisici pe care le am in gradina blocului sunt ceva de speriat, in fiecare zi se bat, chiauna, se alearga prin frunzis. Nu de putine ori m-au trezit noaptea din pat auzind chieuneli si batai. Le-am si inregistrat sa le arat scepticilor. Si inca un lucru neobisnuit la pisici am observat, unele se ridica pe doua picioare in pozitie de "veghe" ca sa observe mai bine la departare.

Trimis de: Hollie_Smokes pe 6 Jul 2012, 03:35 PM

Te musa in joaca. Nu ii mai permite acest gen de joaca, pedepseste-o cand o face (stropeste-o cu apa sau ceva) si cand incepe sa te muste te retragi si nu ii dai apa la moara.
Motanul meu e la fel, dar la 9 ani nu-l mai dezvat

Si apropo de pisici, ca animale solitare: am doua pisici la tara - mama si fiica. Nu sunt deloc solitare, mereu au grija una de cealalta. Cand a nascut pisica tanara (fiica) maica-sa a stat cu ea si a ajutat-o, i-a lins puii si i-a ingrijit. De obicei nasc cam in aceeasi perioada si cresc puii la comun, ii alapteaza impreuna (adica ii alapteaza chiar daca puii sunt ai celeilalte), si-asa mai departe.

Si ca sa fiu on-topic, cred ca au sentimente. Nu atat de complexe ca ale omului, dar au.

Trimis de: Marcus pe 6 Jul 2012, 03:45 PM

Asa sunt si pisicile mele din gradina, mamoase cu familia, si "javre" cu strainii. Am citit recent ceva ce m-a surprins... porcul e mai inteligent decat cainii si picicile. Porcul poate asculta muzica, poate fi dresat si raspunde la nume. Daca spunem despre caini si pisici ca au sentimente, iar porcul e deasupra lor in ierarhie, deducem ca si porcul poate avea sentimente... drept urmare, sa ucizi cu sange de rece un porc sentimentalist de Craciun poate fi cel mai crud lucru cu putinta...

Trimis de: Erwin pe 6 Jul 2012, 03:46 PM

Psicile da, stau împreună, dar motanii pleacă sau sunt solitari, nu stau mult în grupuri și se luptă pentru teritoriu/femele în perioada împerecherii. Spre deosebire de câini care formează haite cu ierarhie clară.

P.S. Bine ai revenit la han, Marcus! Mai dansezi?

Trimis de: Marcus pe 9 Jul 2012, 04:05 PM

Bine te-am regasit, Erwin... e drept ca intru rar, insa nu am uitat de Han
Inca mai dansez, da... fac eforturi pentru a obtine performante atat la dans sportiv, cat si in plan profesional.

Sa nu fiu complet offtopic...
Referitor la ce spuneai anterior:

Trimis de: Erwin pe 9 Jul 2012, 05:04 PM

Sentimentele sunt niște atribute specifice conștiinței. Au câinii conștiință? Dacă au, atunci sentimentele lor nu pot fi rezumate la instincte sau reacții reflexe.

Trimis de: mothman pe 6 Aug 2012, 10:56 PM

Nu stiu in ce masura putem vorbi cu adevarat de sentimente in cazul animalelor, dar cu siguranta putem vorbi de emotii - unele dintre ele chiar destul de complexe. Cred ca nu trebuie sa fii neaparat vreun etolog sau zoolog pentru a-ti da seama de chestia asta. Probabil ca orice om a avut de-a face intr-o masura sau alta cu animalele domestice si a putut observa faptul ca dispun de trairi destul de intense si ca acestea par sa vina intr-o paleta destul de larga. Ca simt durare si placere cred ca nu neaga nimeni. Polaritatea asta, care se exprima prin placere-neplacere, e printre cele mai destepte mecanisme cu care a echipat evolutia regnul animal. Functioneaza ca un soi de instructor intern, pentru ca e substratul motivatiilor de tot felul, pentru ca mobilizeaza, energizeaza si ofera lectiile cele mai importante - cu alte cuvinte, educa un agent sa afle ce-i durerea si sa caute s-o evite, sa treaca la categoria 'asa nu' acele comportamente care i-ar putea dauna intr-un fel sau altul, si sa caute, desigur, placerea (sub toate formele ei), asociata aici cu acele comportamente care-i sporesc sansele de supravietuire.

Cu cat complexitatea sistemului nervos este mai mare, cu atat avem de-a face cu comportamente mai complexe, precum si cu stari afective mai complexe. Probabil ca in cazul unor animale vorbim aproape strict in termeni de senzatii fizice, dupa cum in cazul altora, ce dispun si de constiinta de sine (atata cata e), putem vorbi de emotii ce par sa bata destul de mult spre acele sentimente ce par sa ne caracterizeze doar pe noi. Cainii, de exemplu, este firesc sa aiba o diversitate impresionanta de trairi afective, care trec dincolo de niste banale senzatii pur somatice, pentru ca sunt, intr-un fel spus, "opera noastra", creatiile noastre, in sensul ca le-am tot slefuit comportamentul de-a lungul timpului (prin procesul de domesticire), pentru ca i-am umanizat. Din anumite puncte de vedere, poate ca sunt chiar mai umanizati decat rudele noastre cele mai apropiate, cimpanzeii, cu care impartim pana la 98% din genom. Poate asa se explica de ce cu totii ii consideram ca fiind cei mai buni prieteni ai oamenilor, poate asta este motivul pentru care cei mai multi dintre noi nu ne opunem sacrificarii atator miei de paste, dar ne incruntam cand auzim de persoane care sustin eutanasierea cainilor. Au preluat ceva din noi intr-o asemenea masura, incat n-ar fi exclus sa fie animalele cu cea mai mare sensibilitate la comunicarea noastra nonverbala, sa fie cei mai destepti la capitolul traducerii expresiilor noastre faciale, particularitatilor limbajului). Asadar, din punctele astea de vedere, ei chiar se bucura de un alt statut in comparatie cu alte animale. Vedem bine la ei entuziasm, bucurie asociata cu o banala mangaiere - ce n-are de-a face neaparat cu anticiparea primirii hranei, - suferinta psihica in momentul in care, dintr-un motiv sau altul, ii neglijam, inchidem usa de la poarta in urma noastra si ne ducem prin vecini si pe ei ii lasam in curte (unde incep sa faca ca toate aratarile), s.a.m.d.

Si, bineinteles, mai exista acele animale care, avand constiinta de sine si modul de reprezentare a realitatii ceva mai aproapiate de ale noastre, precum si posibilitatea de a invata sa comunice cu noi folosind un limbaj (ASL - American Sign language), chiar uimesc. De exemplu, gorila http://en.wikipedia.org/wiki/Koko_(gorilla), care a fost studiata si rastudiata, a avut chiar si un pet, o pisica, numita http://en.wikipedia.org/wiki/All_Ball, cu care se juca la fel cum ne jucam si noi cu o pisica, iar la moartea acestia, dupa ce a flat ce i s-a intamplat, se pare ca si-a manifestat regretul si chiar a jelit-o. Puteti vedea ce si cum in clipul http://www.youtube.com/watch?v=XqTUG8MPmGg. Recomand si vizionarea altor clipuri cu gorila asta, pentru ca e chiar uimitoare.

Trimis de: exergy33 pe 9 Feb 2013, 08:25 PM

QUOTE(mothman @ 6 Aug 2012, 11:56 PM)

Trimis de: andra_v pe 11 Feb 2013, 12:23 PM

Nu exista concept fara obiect.

Animalele dispun de trairi, sentimente, emotii, insa fidelitatea presupune, pe langa latura afectiva a psihicului, implica latura cognitiva, care diferentiaza omul de animal.

Trimis de: exergy33 pe 15 Apr 2013, 04:42 AM

Faptul ca un caine isi recunoaste stapanul nu implica oare latura cognitiva ?

Trimis de: dannst pe 12 Aug 2013, 12:12 PM

Stapanul cainelui e un element particular in reprezentarea lui. La fel isi recunoaste fratii, parintii, etc. Nu aici e relevanta.
Ca orice reflex necesar supravieturii, sentimentul trebuie sa existe ca versiune superioara emotiei, selectia naturala promovandu-l cu succes in zona sistemelor neuro evoluate, unde o stare de necesitate poate fi mentinuta pe durata mare, obiectul trecand din sfera concretului in cea a imaginarului (aici e nevoie de cortex evoluat). Analogia cu dragostea tineretului: imaginea obiectului e in minte, chiar daca nu e concretizata fizic si individul mentine conflictul pentru adaptarea prin asimilarea unui concept. Comparativ cu emotia, e mai complex (atractie sau repulsie, suma vectoriala a emotiilor fata de un obiect, activate la stimul de moment) si mai durabil, ambele trasaturi avand existenta conditionata de puterea cortexului.
Inca nu stiu diferente de manifestare intre animal si om, exceptand complexitatea datorata avansului dezvoltarii noastre mentale. In forme primitive, animalele fac ce facem si noi, doar ca la nivelul lor de necesitate.
Acestea fiind zise, un caine care-si cauta stapanul ori haita e condus de sentimente, cautarea fiind durabila- deci nu e doar emotie- si fara stimul concret, imediat fizic- deci nu e emotie. Ce alt stimul decat mental- amintiri asociate in acest caz cu binele- il determina?

Trimis de: exergy33 pe 19 Aug 2013, 06:53 PM

QUOTE(dannst @ 12 Aug 2013, 01:12 PM)

Trimis de: The Dude pe 20 Aug 2013, 02:50 PM

"timp de sase ani, un caine a venit in fiecare seara sa doarma pe mormantul fostului sau proprietar.."

Trimis de: fiatlux pe 14 Sep 2013, 07:49 AM

Dude, mi-ai luat-o inainte ! dar trebuie rectificata imaginea pt ca e falsa ! adevaratul Captain este el >>



si alte povesti http://www.espritcanin.com/blog/histoires-vraies/depuis-6-ans-un-chien-veille-pres-de-la-tombe-de-son-maitre.html

Trimis de: The Dude pe 16 Sep 2013, 08:30 AM

Mai fiat...ca altfel nu pot sa iti zic...da cine o zis ca in poza aia era chiar capitanu' ?

Aia era asa, de efect...

Trimis de: fiatlux pe 16 Sep 2013, 03:46 PM

ahaaa ! deci asa faci? minti pentru efect! oricum al meu e mai frumos !

Trimis de: The Dude pe 1 Oct 2013, 07:48 AM

...o fi mai frumos, dar nu-i deloc istet...sa stai sa iti pierzi vremea prin cimitir ?
ala al meu, a venit cu echipa, l-au cosmetizat, l-au asezat in cadru (ai vazut ce artistic s-a asezat ? - o adevarata vedeta de cinema)...


acu hai sa facem pace:


uite asta e si frumos si cine-verite...si lui i-a murit stapanul si el tine doliu...

Trimis de: The Dude pe 1 Oct 2013, 01:41 PM

QUOTE(fiatlux @ 14 Sep 2013, 08:49 AM)

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2013, 11:55 AM

...un iubitor de animale....cu prietena lui...intr-o tura la munte...

Trimis de: Cla pe 12 Dec 2013, 11:30 PM

Na vezi... daca asta capra nu are sentimente, nu mai stiu nici eu...

Trimis de: Cla pe 5 Jul 2014, 02:20 PM

Mi-am adus aminte de topicul tau; Felina
Si ieri am pus niste amintiri de tine
Si cu Dude, ca stie el ca pisisicile si câinii au simt... la fel ca maimutele

Trimis de: Cla pe 5 Jul 2014, 02:33 PM

... te rog sa ma ierti, exergy Chiar ca am bagat-o
Am fost dupa o faza aparte, mâtza fiind o Felina... upsss

Trimis de: Cla pe 29 Jul 2014, 02:19 AM

Senzational: o mâtza cu un cal

http://heftig.co/pferd-und-katze-schmusen/