Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Balauru pe 5 Jul 2003, 10:03 AM

Ai iertat vreodata pe cineva care te-a tradat?

Merita sa ierti tradarea? Sau iertarea tradarii e o prostie?

Trimis de: SORIN pe 5 Jul 2003, 12:40 PM

Eu de obicei iert pe cei ce gresesc ne-intentionat. Iar tradarea e cel mai josnic fapt, ce trebuie pedepsita pana la sange... daca cazul cere asa ceva. Aici nu e vorba de filantropie... e vorba de baza omeniei.

Stiu ca o sa-mi sara-n cap cineva, dar daca cauti un sincera parere... asta e parerea mea.

Sorin.

PS. ma refer la cei ce sant constienti si neobligati de nimic de tradare.

Trimis de: bdl pe 5 Jul 2003, 01:53 PM

"Iubesc tradarea dar nu si tradatorii".
Sub orice forma tradarea e un lucru josnic.Poate ca in final il tert, sau o iert, dar lucrurile nu vor mai fi la fel.In general prefer sa nu mai am tangente cu ei vreodata.

Trimis de: Iarina pe 5 Jul 2003, 09:37 PM

Chestia e ca la mine nu se pune problema de iertare. Eu vreau si pot sa iert in situatiile cele mai neplacute din viata. Dar iertarea mea nu este desavarsita atat timp cat nu uit. Si daca cineva mi-a facut un rau foarte mare, nu stiu cat de usor as putea sa si uit ce mi-a facut dupa ce am iertat. Problema este ca nu mai pot acorda niciodata incredere unui om care m-a ranit. Il iert, dar nu se va mai putea uita in ochii mei dupa-aia... si atunci stau si ma intreb ce fel de iertare este asta? Oare nu am nevoie de ceva mai mult, de o iertare mai profunda?

Trimis de: Balauru pe 5 Jul 2003, 10:45 PM

Am uitat sa spun ca prin tradare inteleg si... inselarea partenerului...

Trimis de: bubu pe 6 Jul 2003, 12:51 AM

Eu zic ca fiecare are dreptul la iertare indiferent de fapta care a savirsito.
Daca nu exista iertare inseamna ca nu exista nici iubire, iar daca nu exista iubire inseamna ca nu exista viata.
Si mai vreau sa adaug ceva aici:eu vad lumea in general ca pe o fire slaba, care face un lucru bun numai pentru ca ii este la indemina sa il faca si bineinteles ca il face si cu placere, dar daca ar fi sa lupte sa se sacrifice in adevaratul sens al cuvintului ca sa faca un bine cuiva mai rar gasesti.
Ex: un om munceste din greu si cistiga 10lei din care 1 leu ii da unui sarac cu placere, alt om munceste la fel din greu si cistiga tot 10 lei din care 9 ii da unui sarac, el avind putere de munca sa mai faca si alti bani...
La fel sa intimpla si cu iertarea...esti tu atit de puternic incit sa lupti si pentru altii sa ii pui pe calea cea buna?...daca nu, atunci te rog macar incearca sa nu judeci faptele altora si stai in banca ta, pt. ca o sa iti vina si tie rindul sa fi judecat...Exista multe moduri pentru a rascumpara un suflet, dar nicidecum punindu l la perete...

Trimis de: bdl pe 6 Jul 2003, 01:33 AM

Mi se pare corect ce zici, Bubule.
Hai sa discutam un caz real : ce parere ai de Rimaru? Merita iertat sau nu?
Eu unul nu l-as ierta.

Trimis de: bubu pe 6 Jul 2003, 09:21 AM

Sa sti ca mi am pus de multe ori intrebari de genul acesta.
Ce sa zic, poate ca i s-a oferit de prea multe ori iertarea si el tot nu s-a schimbat.
E clar ca m-as simti mai bine daca l-as sti inchis.Genul asta de persoana mi se pare irecuperabil, dar nu se stie niciodata.
Sigur ca merita iertat dar si pedepsit...dar deja intram in religie si nu stiu daca o sa agreezi sau intelegi raspunsurile mele.
Dar trebuie sa fii de acord ca aici avem un caz extrem, tradarea eu zic ca inseamna mult mai putin si se poate vindeca mult mai usor.

Trimis de: Iarina pe 6 Jul 2003, 11:19 AM

Balaure, prin tradare desigur ca se intelege si faptul ca partenerul te-ar putea insela. Si in acest caz, in mod categori l-as ierta, dar asta nu inseamna ca l-as "primi" inapoi, mi-ar fi mult prea greu. Il iert dar sincer n-as vrea sa-l mai intalnesc... ar fi prea dureros. Si chiar daca l-as intalni, nu cred ca as mai vrea sa vorbesc cu el. Asta e.

Trimis de: bdl pe 6 Jul 2003, 09:29 PM

Bubule,
E corect ce zici tu.Cam aceleasi pareri le am si eu.Dar cred ca pe alt topic am mai spus, sint foarte pt iertare, dar sa se merite efortul.Iertarea e ca o investitie de incredere in cineva care a gresit. Ei bine, daca el nu a priceput nimic, iertarea aia a fost de pomana.Prin ziare gasesti tot felul de cazuri.Copii unui bastan baga in spital un individ.Ala ii da in judecata.Dar culmea e ca cei care l-au batut incep alt proces in care ei il dau in judecata pe cel batut. Cam asta e situatia la care ma refer eu, adica degeaba ierti aici(asta nu inseamna ca vreau razbunare neaparat) daca indivizii dimpotriva gresesc si mai mult in continuare.
Iar in anumite situatii sint pt razbunare(legala sau nelegala).Oricum, situatiile astea sint mai .... extreme.

Trimis de: Lilith pe 7 Jul 2003, 02:08 AM

Nu stiu daca am reusit si eu tot timpul sa iert , pt ca , faptul ca nu am uitat ,. ca inca ma mai afecteaza amintirile , imi da de gandit , desi poate ca uitarea nu are mereu de-a face cu iertarea .Cert e ca toata viata am incercat sa iert si , in primul rand , am luptat mult impotriva urii . Ura te macina , te imbolnaveste , am urat de putine ori in viata , si de scurta durata , si ma bucur ca am reusit s-o depasesc . Nu stiu daca am reusit insa sa iert , e foarte greu sa delimitezi .
Cat despre a ierta acei criminali...pai eu nu am ce sa le iert lor , aici e vorba de a-i tolera printre noi , de a le ingadui libertatea , si cu asta nu sunt de acord . Iertarea nu necesita neaparat ridicarea pedepsei .

Trimis de: Figaro pe 7 Jul 2003, 01:14 PM

QUOTE (Balauru @ Jul 5 2003, 01:19 PM)

QUOTE Nu stiu de ce am impresia Dragoane, ca tot incerci sa scoti un profil psihologic al forumistilor de pe Han.   In nici un caz.Doar pareri,nimeni nu le stie pe toate,e sansa mare sa aflii ceva nou cand intrebi? Nu? Eu ca membru nou,e normal sa sochez un pic.Sa vezi ce topic am pus la religie.....dar tot pt.ca vreau sa aflu.Nu fac psihologie,sunt un prost psiholog anyway...)))

Trimis de: secunda pe 29 Sep 2003, 03:26 PM

caz concret: dupa ce ma lasa pe mine el se duce la prietena mea careia tocmai ma plansesem de despartire; ea il accepta. si imi spune acest fapt la modul, "sper ca nu te superi, mai bine renunt la el decat la prietenia noastra".

primul meu gand a fost sa tac o clipa; mi-a dat vestea si pe yahoo messenger; apoi am iesit in oras la pizza; i-am zis ca e ok. mai tarziu mi-am dat seama ca nu e asa. ma durea sa ii stiu impreuna. nu stiam nici pe cine sa acuz. nu puteam sa o pun pe ea sa aleaga. stiu ca nu poti pune stavila unei iubiri. sa se iubeasca am zis. si totusi de atunci i-am vorbit mai rar, chiar numai cat era necesar... ; poate si-a dat si ea seama ca imi sta in gat acum... dar eu nu pot sa ii spun cat m-a durut si cat ma doare.

poate pentru faptul ca nu vreau sa afle el ca ma doare. ar crede ca il mai doresc. nu, nu e asa. nu mai vreau sa fiu cu el. si totusi am incercat sa iert... sau sa accept mai bine zis... in fond nu mi-a gresit cu nimic nu?

si inca mai incerc... ea era cumva, singura mea prietena sau imi placea sa cred ca e prietena... de atunci nici ca am mai avut alta...
...totul s-a petrecut acum un an...

asta doream sa zic, ca uneori poate e vorba doar de o acceptare si nu de o iertare.

Trimis de: Sagitarius pe 30 Sep 2003, 09:44 AM

A ierta e omeneste.
Chiar daca m-ar trada...as ierta persona respectiva.Nu pot sa fiu rau!

Trimis de: secunda pe 7 Oct 2003, 05:54 PM

Trimis de: Copernic pe 7 Oct 2003, 06:06 PM